de Sławomir Mrožektraducerea Stan Velea

manager Ada Hausvater

stagiunea2012/2013

VACANŢA DE IARNĂ

Frère, souviens-toi qu’il faut mourir.(Frații Morții, sec. al XVI-lea)

Un oraș straniu, un hotel straniu, ostil, închis, ostracizant, un capăt de drum. Acesta este locul în care ajung (eșuează?) Ea și El, în căutarea vacanței perfecte. Vacanța de iarnă este relatarea experienței unui cuplu care intră în anticamera morții, și care, fără să vrea, fără să înțeleagă măcar, trece „dincolo”. Războiul - autorul îl sugerează pe cel din Balcani - face și altfel de victime, nu se limitează să ucidă, ci distruge spiritul, destramă fragila țesătură care îi conține pe oamenii ce se iubesc.

Sławomir Mrožek este probabil dramaturgul care a pus Polonia contemporană pe harta teatrului universal. A scris proză scurtă, două romane parodice, câteva scenarii radiofonice și de film, piese. Cu o carieră uriașă ca dramaturg, scriitor, desenator și caricaturist, opera sa este tradusă și jucată pe toate meridianele. Celebrul teoretician de teatru Jan Kott a scris despre Mrožek că „dacă Witacky a apărut prea devreme, iar Gombrowicz – prea târziu, Mrožek este primul care a ajuns la timp. Şi asta și pentru timpul polonez, și pentru cel occidental”. Scriitorul este profund preocupat de om în „uniforma” lui morală, socială și culturală. A fost cunoscut ca un critic acerb al reali-tăţii absurde a Poloniei comuniste, dar opera sa – impregnată în egală măsură de dinamismul societăţii occidentale și de nostalgia celei balcanice, urmărește omul în toate ipostazele sale, în încrengătura de relaţii arareori logică, raţională pe care izbutește, dar mai degrabă nu, să le construiască în jurul său.Dintre cele mai cunoscute piese ale sale, jucate în România, amintim Tango, Dragoste în Crimeea, Casa de pe graniţă etc. Privelişte minunată este un text în două părți distincte (diptic) scris în 1998, a cărui primă parte a fost montată la Teatrul Naţional în 2010, sub titlul Privelişte minunată spre catedrală.

(În partea dreaptă a scenei, sub firma luminoasă „Terasa Evropa”, Al. Candiano-Po-pescu stă în picioare pe un butoi de bere, faţă în faţă cu Al. Popescu-Camiano, Stan Popescu zis Galibardu, Popa Nae Popescu, cu odăjdii şi cădelniţă, şi Guţă Popescu-Ioneşti, care agită o pânză tricoloră, având partea galben-albastră înnodată, iar partea roşie desfăşurată.)CANDIANO (citind): „Proclamaţiunea de la Ploiești. Republica Danubiană Plo-iești va fi lăcașul libertăţilor publice pentru toţi nepoţii lui Traian. Punctul unu. Monopolul tutunurilor se va desfiinţa. Punctul doi. Licenţele se vor preschimba pentru toţi cârciumarii liberali în subvenţii. Punctul trei. Armata permanentă se va desfiinţa, și-n locu-i se va institui de fiecare mahala câte-o companie de gardă naţională, care va primi, pentru fiecare gardist naţional, diurnă de zece franci pe zi (ridicând mâna) netto...”TOŢI (ridicând mâna dreaptă): Netto!CANDIANO: „Punctul patru. Se va reforma învăţământul public introducându-se în clasele primare Catechismul Liberului-Cugetător (Popa Nae scapă cădelniţa.). Punctul cinci. Se va înfiinţa Universitatea din Ploiești cu două Catedre: una de Patriotism și alta de Meșteșuguri electorale. Punctul șase. Începând de azi, poporul suveran nu va mai plăti nici un bir și fiecare patriot republican, va mai primi câte cinci sute lei noi pe lună (ridicând mâna) netto...”TOŢI (ridicând mâna dreaptă): Netto!CANDIANO: „Punctul șapte. Toată cheltuiala chefului aldămaș al Republicii Danubiene, ce va avea loc numaidecât, la Grădina Lipănescului, va fi trecută în viitorul buget al Republicei. Punctul opt...” (Intră tânărul Iancu Caragiale, încins cu o sabie peste jiletcă şi cu un chipiu în mână.) Măi, Copistule, de unde ai sabia?COPISTUL: Am dezarmat un subcomisar de serviciu, domnule Prezident.

DOSARUL TRĂGĂTORILOR DE ELITĂNumele de cod: CARAGIALE

CANDIANO: Bravos! Cum ai acţionat?COPISTUL: Am luat-o din cui când poporul a călcat poliţia.CANDIANO: În sfârșit, te numesc subcomisar în locul zbirului pe care l-ai dezarmat. (celorlalţi) Fraţilor, să mergem cu toţii la cazarma doro-banţilor de la Sf. Nicolae și să primim jurământul garnizoanei și mai la urmă s-o dezarmăm! La cazarmă, camarazi! (Coboară de pe butoi. Toţi se întorc şi se îndreaptă spre partea stângă a scenei.)TOŢI (scandând): Fără sânge! Fără sânge! Fără sânge!... (Sub firma lumi-noasă „Popota”apare maiorul Gorjan, în uniformă.)GUŢĂ: Domnule maior, poporul ploiestean vă ţere să faţeci act de supunere în mâinile Prejidentului Republiţei.TOŢI: Fără sânge! Fără sânge! Fără sânge!...GORJAN (retrăgându-se spre culise): Ostași, comanda la mine!... Foc! (Cei şase se aruncă la pământ.) Foc! Puneţi pe foc! Prăjiţi bine! Nimic în sânge! Alinierea!!! (Apar trei bucătari, alergând şi aliniindu-se. Ceilalţi se ridică.) Domnule Prezident, plutonul afară din rânduri, format din bucă-tari și veselari, este la dispoziţiunea dumneavoastră!CANDIANO: Şi unde-i regimentul, domnule maior?GORJAN: În aplicaţiune, în tabăra de la Tecuci. Eu sunt aici ca recrutor de popotari pentru popota Marelui Stat Major, dar sunt bucuros ca să depun și eu jurământul...STAN: Vivat armia română!

(după Boborul)

(Scena este pregătită pentru concert. Din fosa deschisă se ridică un morman de instrumente muzicale, aruncate de-a valma. Lângă arlechini, două scări de frânghie coboară de pe scenă în fosă. Balcoanele din lateralele fosei sunt împodobite cu ghir-lande de flori. Corul martirilor, amplasat în galeria sălii, scandează “Vom muri şi vom fi liberi!” şi încheie intervenţia cu strigătura “Hai Liby!”, moment în care se proiectează pe fundalul scenei, supradimensionată, Doamna Liby. Este îmbrăcată sexy în piele şi metal, cu recuzită sado-masochistă (cătuşe, lanţuri, cravaşă). Imaginea ei va rămâne proiectată pe toată durata spectacolului, dialogând sincron cu actorii de pe scenă.) DOAMNA LIBY: Bravo, martiri! Acu’ hai, toată lumea cântă! Ne-am întors acasă! Gata, ce-a fost a fost și s-a terminat. Toată lumea cântă. Hai, scuturaţi-vă puţin, aranjaţi-vă și voi puţin, să pară că aveţi feţe de duminică, că doar suntem acasă... Hai că trebuie să organizăm și concertul, că avem de cântat, nu glumă... Cântaţi martiri, că vă așteaptă mamele, surorile, nevestele... și băgaţi-vă bine în cap ce vă spun... Astăzi s-a dat iertarea generală... S-a dat iertarea, înţelegeţi... Nu mai sunt învinși și nu mai sunt învingători... De azi suntem în sărbătoare... (Doi chitarişti, cu ţinută rock şi plete, urcă din fosă pe scenă.)CEL CARE A MURIT DE FRICĂ: Da’ măcar Revoluţia a-nvins, Doamna Liby?DOAMNA LIBY: N-auzi, mă, că s-a dat iertarea? De victorie ni se rupe. De câte ori să repet?ÎMPUŞCATUL ÎN INIMĂ: Lăsaţi-l, Doamna Liby, că e idealist.DOAMNA LIBY: Idealist, neidealist, e valabil pentru toată lumea.DISPĂRUTUL (scoţându-şi capul dintr-o boxă): Doamna Liby, noi suntem daţi dispăruţi pentru că nu avem cadavru. Dar nu e drept. Noi suntem totuși dispăruţi pentru Revoluţie, noi n-am dispărut că ne-am fofilat, noi am dispărut în focuri, în crematorii... (publicului) Nu-i așa, băieţi?CORUL MARTIRILOR: Vrem s-avem și noi cadavru!DOAMNA LIBY: Măi băieţi, nu pot să fac nimic.DISPĂRUTUL: Doamna Liby, luaţi-ne și pe noi, că deschidem noi concertul. Că tot s-au plâns unii că nu vor să cânte primii. Ne punem noi în deschidere, Doamna Liby. (publicului) Nu-i așa, mă?CORUL MARTIRILOR: Vrem să avem și noi cadavru!DOAMNA LIBY: Măi băieţi, eu n-am nimic împotrivă să cântaţi în deschidere, dar nu e bine... Nu e bine... Câţi morţi n-ar da tot ce au ca să fie daţi dispăruţi...

DOSARUL TRĂGĂTORILOR DE ELITĂNumele de cod: VIŞNIEC

Gândiţi-vă că mamele voastre vă mai așteaptă încă. Vreţi să vă omorâţi mamele? Un dispărut de aia e dispărut, că mai poate să reapară... Mamele voastre pot să vă aștepte încă 20 de ani... La asta v-aţi gândit? Păi e puţin lucru? Nu v-ar fi rușine...FOSTUL FUNCŢIONAR DE LA POŞTĂ ÎNSĂRCINAT CÂNDVA CU TRAGERILE (bodyguard în combinezon negru, venind din fundul sălii în faţa fosei): Permiteţi să raportez, Doamna Liby. Acum că sunt mort, vreau să spun că eu sunt unul dintre cei care am tras cu ură. Eu n-am crezut în Revoluţie și am tras cu ură. După aceea m-au mutat la Poștă. A fost bine și la Poștă. Apoi am murit în patul meu, liniștit. Sunt și eu mulţumit că s-a dat iertarea. Da’ să știţi că eu n-am avut ură decât la Secţie. Eu împotriva copiilor și a nevestei n-am ridicat niciodată mâna. Nevastă-mea poate să depună mărturie. Catrino, spune-i Doamnei Liby. Am ridicat eu vreodată mâna la copii sau la tine?MAMA CATRINA (din balconul de lângă scenă): Nu, Doamna Liby.FOSTUL FUNCŢIONAR... : Vedeţi, Doamna Liby? Puteţi, liniștită, să-mi daţi mie paza și ordinea concertului.DOAMNA LIBY: Zice-ţi-mi ce să fac eu cu nenorociţii care-au tras?... Spune tu, martir idealist, ce să fac eu cu ei?CEL CARE A MURIT DE FRICĂ: Nu pot să spun nimic, Doamna Liby, pentru că eu am murit de frică. Când a început să se tragă, toţi se ascundeau unii după alţii și am făcut cum făceau toţi... m-am băgat și eu sub cine am putut... și nici nu m-am așezat bine, că ăla sub care eram a început să miște și mi-a zis “Du-te-n mă-ta, ia-ţi alt cadavru, nu vezi că sunt viu?” așa mi-a zis pentru că, din nebăgare de seamă, mă ascunsesem sub un viu, care era deja ascuns sub un mort. Sub toate cadavrele adevărate se as-cundea câte un om viu, și eu n-am mai găsit niciun cadavru liber. Atunci mi s-a făcut frică și am murit de frică. Şi am făcut pe mine.DOAMNA LIBY: Ești rușinea mamei tale! Rușine!MAMA CATRINA: Şi ce dacă a făcut pe el de frică? A făcut și el pe el de frică. Câţi n-au făcut pe ei de frică? Acu să-l lăsaţi în pace, că l-aţi hărţuit destul. De ce să-l hărţuiţi că a facut pe el de frică? El a făcut, el n-a mâncat ce-a făcut. De ce nu-i hărţuiţi pe ăia care au mâncat? C-au mâncat până n-au mai putut. Au mâncat și n-au zis nimic. Au mâncat cât li s-a dat. Ba unii mai și cereau. Şi acum îl hărţuiţi pe el... Doamna Liby, nu e drept.

(după Recviem)

VACANŢA DE IARNĂ (PRIVELIŞTE MINUNATĂ) de Sławomir Mrožektraducerea Stan Velea

DISTRIBUŢIA

El ROMEO IOAN Ea IULIANA CRĂESCU

DECORURI ZSOLT FEHÉRVÁRICOSTUME KRISZTINA NAGYMUZICA ILIE STEPANLIGHT DESIGN FLORIAN PUTEREVIDEO DESIGN FILM&GOREGIA ARTISTICĂ SABIN POPESCU

Imaginile folosite în spectacol au fost puse la dispoziţie de Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timișoara

www.tntimisoara.comteatrul naţional timişoara este o instituţie publică finanţată de ministerul culturii şi patrimoniului nationaltipar Teatrul Naţional Timişoara 2012

durata spectacolului: 1h20 fără pauză

locația: Studio 5data premierei: 22.12. 2012

regia tehnică Vasile Giurgeansufleor Doina Stoița, Corina Toma

lumini Laurențiu Marin, Gerhard Crăciun,

Adrian Stănescu, Costinel Purcaru

sonorizare & proiecţii Eugen Obrad

costume Lorena Caldeșrecuzită Cristi Miculescu, Mihai Ninel

machiaj Lucia Moisecoafură Dana Genigtehnic Iosif Toth, Marius Crăciunesc, Tiberiu Hoduț, Sandor Gothard,

Dorin Nica, Gelu Lepa

foto Adrian Pîclișanredactor Sabin Popescu - decupaje regizorale „Scenariile revoluției”; Codruța Popov

grafică popljubotipograf Carla Stiassny