TIPURI DE PERSONALITATE

– 2011-

Cuprins

1. Introducere în psihologia lui C. G. Jung

2. Introducere în clasificarea tipurilor

3. Aspectele fundamentale ale personalităţii

Extravertirea (e) şi introvertirea (i)

Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I)

Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A)

Atitudinea juducativă (J) şi atitudinea perceptivă (P)

4. Profilurile celor 16 tipuri de personalitate

I. Tipul eIAJ – extravertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

II. Tipul iIAJ – introvertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

III. Tipul eIAP – extravertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv IV. Tipul iIAP –

introvertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

V. Tipul eIRJ – extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

VI. Tipul iIRJ – introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ VII. Tipul eIRP –

extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

VIII. Tipul iIRP – introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

IX. Tipul eSRJ – eravertit-Sensorial-Reflexiv-Judicativ

X. Tipul iRSJ – introvertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ XI. Tipul eSAJ –

extravertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

XII. Tipul iSAJ – introvertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

XIII. Tipul eSRP-extravertit-Senzorial-Reflexiv Perceptiv

XIV.Tipul iRSP – introvertit-Senzorial-Refelexiv-Perceptiv

XV.Tipul eSAP – extravertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

XVI. Tipul iSAP – introvertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

Studii de caz

1. Introducere în psihologia lui C. G. Jung

Psihologia lui Jung se bazează în primul rând pe experienţa sa privind

oamenii: normali, nevtorici şi psihotoci. Nu este un fel de psihopatologie,

deşi ţine seama de materialul empiric al patologiei, ci teoriile sale sunt, cum

el însuşi ne-o spune, “sugestii şi încercări de formulare unei noi psihologii

ştiinţifice întemeiate în primul rând pe experienţa nemijlocită cu fiinţele

umane” . Nu există formule simple la care această experienţă să poată fi

redusă; a o focaliza într-un punct conduce la un spor de claritate, dar reţeaua

relaţiilor din care constă activitatea psihică este pierdută din vedere.

Căutarea preciziei în definirea experienţei mentale o jefuieşte pa aceasta de

multe ce-i aparţin de la natură.

Vorbind despre spirit si activitatea mentala, Jung a ales termenii Psyché şi

psihic mai degrabă decât spirit şi mental, deoarece acestea din urmă sunt

associate in spcial cu conştiinţa, în timp ce Psyché şi psihic sunt termini

folosiţi cu referire atât la conştiinţă cât şi la inconştient. Aşa-numitele

fenomene inconştiente sunt de obicei nerecunoscute de cei afectaţi de ele şi

nu au nici o conexiune cu Eul. Dacă ele intră cu forţa în conştiinţă – de

exemplu, sub forma unei explozii emoţionale disproporţionate în raport cu

cauza sa aparentă – sunt in general inexplicabile cuiva care nu cunoaşte

nimic despre natura motivaţiei inconştiente. “Nu ştiu ce este cu mine”,

spunem. Manifestările inconştiente nu se limitează la patologic, oamenii

normali fiind în permanenţă puşi în mişcare de motive despre care ei sunt în

totală necunoştinţă.

Aspectele inconştiente ale psihicului sunt diferite de cele conştiente, dar sunt

compensatorii faţă de conştient. “provine din psihicul inconştient, care este

mai vechi decât el şi care funcţionează împreună cu el sau chiar în pofida

lui” . De altfel, spre deosebire de cei care consideră spiritul ca pe o

manifestare secundară, un epifenomen, Jung insistă asupra realităţii

psihicului, acesta nefiind mai puşin real decât fizicul, având propria sa

structură, fiind subiect al propriilor sale legi.

“Tot ceea ce trăiesc este psihic. Chiar şi durerea fizică este o imagine psihică

a cărei experienţă o am; impresiile mele senzoriale – cu tot ceea ce îmi

impune ca lume de obiecte impenentrabile care ocupă spaţiul – sunt imagini

psihice şi numai acestea constituie experienţa mea imediată, căci ele singure

sunt obiectele nemijlocite ale conştiinţei mele. Psihicul meu chiar transformă

şi falsifică realitatea şi el face aceasta în asemenea măsură ăncât trebuie să

recurg la mijloace artificiale spre a determina ce lucruri se deosebesc de

mine însumi. Atunci descopăr că un sunet este o vibraţie a aerului de cutare

şi cutare frecvenţă sau că o culoare este o undă optică de cutare si cutare

lungime. Într-adevăr, suntem atât de înfăşuraţi de imagini psihice încât nu

putem penetra nicidecum esenţa lucrurilor exterioare nouă. Întreaga noastră

cunoaştere constă din substanţa psihicului (Psyché) care, din cauză că este

singura nemijlocită, este reală la modul superlative. Aici, în acest caz, este o

realitate pe care psihologul o poate denumi, anume realitatea psihică.”

La acestea putem adăuga că realitatea ni se impune pe multiple căi; există

chiar boli în mod psihic, care au toate aparenţele de a fi “pur psihice” şi care

până în present se dovedesc a nu avea nici o cauză organică., de la

dramaticele paralizii isterice si cecitate psihică până la durerile de cap,

tulburări gastrice şi o mulţime de alte indispoziţii minore. Pe de altă parte,

orice face omul îşi are începuturile in Psyché, este ceva ce el tocmai a gândit

sau poate a vazut într-un vis sau într-o viziune. Propriile noastre speranţe şi

temeri pot fi întruchipate în “realităţi” recognoscibile pentr ceilalţi sau pot fi

“pur imaginare”, dar bucuria sau anxietatea pe care ele le aduc sunt aceleaşi

în fiecare caz – ceea ce trăim este real pentr noi, darn u si pentru ceilalţi

oameni, având propria lor validitate, egală, în diferite forme, cu “realitatea”

general recunoscută.

Această atitudine faţă de realitatea psihicului contrastează puternic cu ceea

la care Jung adesea se referă ca la “atitudinea depreciativă”. Susţinătorii

acestui punct de vedere minimalizează în permanenţă manifestările psihice,

în special trăirile care nu pot fi lesne conectate ca la o “pură imaginaţie” sau

“simplă subiectivitate”; Jung, pe de altă parte, acordă procesului psihic

intern o valoare egală cu aceea a celui din afară sau environmental.

Concepţia lui Jung despre psihic este aceea despre un sistem dinamic, în

continuă mişcare şi totodată autoreglator; el numeşte libido energia psihică

generală. Conceptul de libido nu trebuie gândit ca implicând o forţă ca atare,

ceva mai mult decât conceptual de energie din fizică; el este pur şi simplu o

cale convenabilă de a descrie fenomene observate.

Aşa-numita “prospectivă” (fortificarea conştiinţei) nu este la Jung decât un

simplu ecou al finalităţii psihanaliyei freudiene. Psihiatrul elveţian nu este

interesat atât de domesticirea inconştientului cât de condiţionarea conştiinţei

în vederea acceptării unei guvernări ale iraţionalului. În pofida unor aspecte

obscure ale operei sale, în care răzbat trăiri de veritabil borderline, Jung

rămâne însă în istoria psihologiei prin contribuţii de o certă valoare

ştiinţifică.

a) Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine umană (extravertit,

introvertit), pornind de la cercetarea timp de aproape două decenii (cu

ajutorul “experimentului asociativ verbal” si al testelor proiective) a

atitudinii oamenilor faţă de “obiect”, adică faţă de lumea obiectivă:

“Introvertitul se comportă abstractiv faţă de obiect, fiind tot timpul

preocupat să abstragă libidoul din el, aşa ca şi cum are avea de împins o

forţă enormă intrisecă obiectului. Extravertitul, în schimb, se comportă

pozitiv faţă de obiect. El afirmă importanţa acestuia până într-atât încât îşi

raportează constant atitudinea subiectivă la obiect şi şi-o orientează spre el” .

Introvertitul este un interiorizat, iar extrovertitul contrariul acestuia, un

vânător de senzaţii exterioare.

b) Observarea şi descrierea unor trăsături exacte ale vârstelor omului, prin

prisma problematicii psihologice a evoluţiei ontogenetice a omului (în

copilărie, arată el, constituim o problemă pentru alţii, în tinereţe şi în anii

maturităţii ne punem probleme, pentru ca la bătrâneţe să redevenim o

problemă a celorlalţi).

c) Dezvoltarea în sens experimental a metodei asociaţiilor, pornind de la

antecedente descoperite de Francis Galton (1879) si Wilhem Wundt. Cu

precauţiile necesare, metoda (care are două tăişuri) este utilizată şi în

criminalistică.

d) A introdus în teoria psihologică (secondântu-l, între alţii, pe G. T.

Fechner) noţiunea de entropie, elaborată de Rudolf Clasius, şi, după el, de

Josiah Gibbs. Jung a anticipat astfel o idée, de circulaţie curentă astăzi, că

psihicul reprezintă un sistem cu autoreglare antientropică, opunându-se

izolării şi conservând în acest mod structur şi inbtegritatea funcţională a

organismului, prin interacţiunea captativă interior-exterior. Maladiile psihice

grave se explică, spune Jung, prin inchiderea acestui sistem, numai relativ

închis, care este psihicul. “Cu cât sistemul psihologic este mai închis – arată

el – cu atât se manifestă mai curând fenomenul de entropie. Vedem acest

lucru adesea în tulburările mentale caracterizate printr-o izolare intensivă

faţă de anturaj. Ceea ce numim abrutizare afectivă în demenţa precoce sau

schizofrenie, trebuie probanil să considerăm a fi un fenomen de entropie. În

acelaşi fel, de asemenea, trebuie să înţelegem fenomenele degenerative

dezvoltate în atitudinile psihologice care, cu timpul, duc la ruperea oricărei

legături cu lumea exterioară” .

e) Jung – remarcă J. Piaget – a vazut bine că simbolismul oniric constă într-

un fel de limbaj primitive, “ceea ce corespunde deci constatărilor noastre cu

privire la jocul simbolic, şi el a avut meritul de a studia şi de a arăta marea

generalitate a anumitor simboluri. Dar, fără nici o dovadă de generalitate a

dedus concluzia caracterului înnăscut al acestor simboluri şi teoria

arhetipurilor ereditare” .

f) A încercat să pătrundă substructurile filogenetice ale psihicului, straturile

abisale primordiale. Când Edward Glover, scormonind – cum singur

recunoaşte – “în cenuşa răcită a vechii controverse dintre freud şi Jung” ,

afirmă în consluzie că Jung are “doar stofa unui bun psiholog al

conştientului” , el formulează o abilă injurie pentru un psiholog abisalist

decât contestarea calităţii de psiholog abisalist. Ceea ce Jung a fost cu

certitudine.

g) Last but not least, prin cercetările sale de împătimit alchemist al secolului

XX, Jung a pus degetul, nu îndeajuns de conştient însă, pe un mare adevăr:

spiritul este de căutat in fenomenele chimice si electrochimie de neuroni şi

din spaţiile sinaptice si parasinaptice. “Arhetipurile” sale sunt înscrise în

anatomia creierului.

Impresia de fascinantă bogăţie a operei lui jung vine de la ectensiunea şi

diversitatea epicii sale mitologice şi de la imensul travaliu de interpretare

comparatistă, ceea ce îl situează mereu dincolo de graniţele psihologiei.

Depozitar al unor structuri uriaşe de informaţie privind folosofia, istoria

religiilor, teologia, spiritismul, alchimia, magia, miturile şi simbolistica mai

multor culturi (a făcut, în scopuri documentare, călătorii pe continentele

unde putea fi studiată civilizaţia primitivă), Jung – arată J. Brown – este mai

degrabă un metafizician, teoria sa fiind “mai mult un sistem metafizic decât

o şcoală de psihologie ştiinţifică” . Aceeaşi părere o împărtăşeşte Curt

Boenheim, care spune că “Jung may be called the philosopher among

modern psychologists” . Cele câteva mari descoperiri ale sale sunt însă de

ajuns spre a-i fixa un loc distinct in istoria psihologiei.

2. Introducere în clasificarea tipurilor

Oamenii au fost conştienţi din cele mai vechi timpuri de varietatea şi de

pluralitatea comportamentelor umane. Ăn anul 450, î. Cr., Hipocrate

distingea patru temperamente diferite – o ipoteză pe care mai târziu au

preluat-o şi altţi specialişti. Însă abia C. G. Jung a adus argumente mai

consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice.

Savantul elveţian susţinea că oamenii au anumite trăsături specifice care pot

fi identificate cu uşurinţă. Cartea lui jung, deşi acoperă o mică parte din

preocupările sale, a reprezentat o bază solidă pentur diversele studii de mai

târziu.

Printre cei care a recunoscut valoarea ei indiscutabilă s-a numărat si

Katharine Myers din Statele Unite, care a găsit acolo confirmarea propriilor

ei teorii. Katharine Myers era de multă vreme fascinată de diferenţele

psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui jung au încurajat-o şi au stimulat-o

sa-si continue cercetările.

Deşi nu erau psihologi, Katherine şi fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung

timp de patruzeci de ani, cu atenţie şi răbdare, în ciuda dificultăţilor şi lipsei

de recunoaştere. La sfârşitul acestei perioade, în 1962, au formulat un

chestionar care permitea clasificarea şi identificarea a şaisprezece tipuri de

personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs

(Myers-Briggs Type Indicator – MBTI).

La început, ideea tipurilor nu a fost primită cu prea mare entuziasm, dar în

1972 s-a înfiinţat în Florida un centru oficial de cercetare în domeniu, numit

Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Această

instituţie, care îşi propune să strângă informaţii şi date despre tipuri de

personalitate, s-a constituit cu vremea într-un centru mondial. Din 1975

Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat în Statele Unite de către

Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar

interesul în privinţa informaţiilor pe care le conţine a crescut considerabil,

mai ales în perioada anilor ’60. Tipologia respectivă se poate aplica oricărui

individ, indiferent de zona culturală din care provine.

În ultimii ani, profesorul american David Keirsey a adus cea mai

substanţială contribuţie la studiul tipurilor. Urmând, timp de aproape

patruzeci de ani o metodă proprie de investigaţie, el a conceput o teorie

despre temperament care simplifică mult Indicatorul Myers-Briggs. Keirsey

susţine că cele şaisprezece tipuri iniţiale – altminteri greu de reţinut – pot fi

grupate în patru temperamente de bază şi dă indicaţii precise pentru

identificarea acestora.

Nota distinctivă a oricărei personalităţi este dată de caracteristicile ei

dominante. Dintre toate caracteristicile pe care le deţine un individ, el

preferă să le folosească în mod constant pe cele mai bine conturate, numite

predispoziţii. Celelalte caracteristici, mai puţin dezvoltate, sunt oarecum

neglijate în comparaţie cu acestea. Predispoziţiile definesc variatele aspecte

(sau funcţii) pe care le îmbracă interacţia individului cu lumea. Următoarele

patru perechi de caracteristici (sau predispoziţii) vor forma tipul de

personalitate pe care îl reprezintă persoana respectivă.

3. Aspectele fundamentale ale personalităţii noastre

Caracteristicile de bază ale personalităţii:

Extravertirea (e) şi introvertirea (i) – legate de preferinţa noastră pentru

lumea exterioară, respectiv interioară.

Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I) – legate de modul în care asimilăm

informaţii despre lumea înconjurătoare.

Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A) – legate de procesul prin care luăm

decizii.

Funcţia juducativă (J) şi cea perceptivă (P) – legate de preferinţa noastră

pentru un stil de viaţă mai organizat, respectiv mai flexibil.

Extravertirea (e) şi introvertirea (i)

Extravertirea şi introvertirea descriu atitudinea noastră faţă de lume. În

timp ce unii dintre noi preferă lumea exterioară a oamenilor şi lucrurilor,

alţii preferă lumea interioară a gândurilor şi contemplaţiei. Indiferent ce

predispoziţie avem, ea reprezintă sursa noastră de energie. Extravertiţii şi

introvertiţii au nevoie de medii de viaţă diferite care să-i stimuleze şi să le

transmită energie. Extravertiţii simt nevoia să comuniceş ei vorbesc şi se

exprimă cu uşurinţă să sunt mai degrabă expansivi decât rezervaţi.

Introvertiţii au nevoie de singurătate, de perioade în care să reflecteze şi să

cântărească lucrurile; ei sunt mai curând rezervaţi decât expansivi.

În faţa solicitărilor lumii exterioare, extravertiţii “ies” din ei înşişi, pe când

introvertiţii “intră” în ei înşişi. În vreme ce extravertiţii sunt sociabili şi

prietenoşi, simţind nevoia să le împărtăşească şi celorlalţi ideile şi

problemele lor, introvertiţii sunt mai reţinuţi şi mai detaşaţi. Au nevoie de

momente de linişte, în care san u fie tulburaţi.

Extravertiţii simt mereu nevoie să fie în contact cu oamenii, să comunice, să

discute, să interacţioneze. Atenţia lor se îndreaptă spre lumea exterioară.

Prezenţa introvertiţilor, acasă sau la serviciu, îi nelinişteşte, iar pasivitatea

şi neputinţa acestora de a comunica îi fac sa-şi piardă răbdarea.

Introvertiţii sunt cât se poate de diferiţi: ei au nevoie de singurătate pentru a

analiza lucrurile cu atenţie. Acţionează mai încet decât extravertiţii,

preferând să reflecteze temeinic înainte. Sunt mai răbdători, iar atenţia le

este îndreptată spre lumea interioară. Când au în preajmă extravertiţi,

acasă sau la serviciu, se simt extenuaţi. Adesea, se inched în sine,

ascunzându-şi emoţiile. Prin urmare, din punctual de vedere al atitudinii,

extravertitul are tendinţa de a se exteriorize, pe când introvertitul se

interiorizează. Afirmaţiile de mai jos se referă la fiecare din cele două

atitudini.

Extravertitul

* Preferă să lucreze împreună cu alţi oameni şi se simte nefericit când e

singur. Doreşte compania oamenilor şi în momentele de destindere

* Se simte bine într-un grup şi este în general vorbăreţ şi prietenos.

Perioadele prea lungi de singurătate pot să-l deprime. * Cere noutăţi despre

toată lumea; este interesat de tot ce înseamnă lume exterioară

* Este de obicei deschis şi se împrieteneşte uşor; cunoaşte multă lume

* Acumulează energie din contactele cu oamenii, dar îşi epuizează repede

rezervele.

* De obicei, discută deschis cu cei din jur, îşi exprimă sentimentele şi

vorbeşte cu plăcere la telefon

* Este impulsiv; întâi acţionează apoi gândeşte.

* Vorbeşte cu uşurinţă despre el însuşi şi îşi exprimă părerile fără reţineri.

Compania introvertiţilor îi produce o senzaţie de diconfort, întrucât îu

displace tăcerea.

* Devine mai echilibrat dacă reuşeşte să-şi dezvolte trăsături introvertite.

Introvertitul

* Îi place, din când în când, compania oamenilor, dar are nevoie şi de

momente de singurătate în care să citească, să mediteze sau pur şi simplu să

aibă linişte

* Preferă grupurile mici şi contactele

cu câte un singur om. O companie prea numeroasă îl oboseşte şi-l

vlăguieşte.

* Aşteaptă să primească noutăţi de la ceilalţi. E mai interesat de lumea

interioară a reflecţiei decăt de lumea exterioară.

* Este rezervat şi are uneori dificultăţi e comunicare. Îşi face mai greu

prieteni, dar se simte foarte legat de ei.

* Se “realimentează” din surse interioare de energie; are tendinţa să-şi

economisească energia în s-o cheltuiască.

* Când se află într-un grup, are nevoie de timp de gândire înainte de a-şi

spune opinia. În general nu intervine înconversaţia celorlalţi. Este posibil să

nu-i placă să vorbească la telefon.

* Preferă să gândească bine înainte de a acţiona; uneori nu acţionează la

momentul oportun.

* Este mai greu de cunoscut, căci îşi ascunde calităţile. Compania

extravertiţilor îi trezeşte un sentiment dureros.

* Devine mai echilibrat dacă reuşeşte sa-şi dezvolte trăsături extravertite.

Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I)

Aceste două funcţii se referă la modul în care cunoaştem lumea din jur şi

primim informaţii de la ea. Ele ne spun cum să observăm oamenii, lucrurile

şi siituaţiile, şi cum asimilăm ceea ce citim şi ceea ce ni se spune. Este

foarte important să înţelegem aceste două predispoziţii. Deciziile noastre

ulterioare şi modul în care le ducem la îndeplinire depend de felul în care

percepem sau observăm lucrurile. De aceea funcţia senzorială şi funcţia

intuitivă se numesc perceptive.

Însuşirile noastre senzoriale depend de informaţiile pe care ni le furnizează

cele cinci simţuri – văzul, auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Dacă funcţia

senzoială este dezvoltată, se va pune probabil accentual pe tot ce este sşi

particular; se preferă să se facă un singur lucru o data, se va trăi în present,

se va ţine seama de toate intrucţiunilr primate, se are înclinaţie spre concret

şi se va baza întotdeauna pe datele reale; probabil va fi o persoana “cu

picioarele pe pământ”, care preferă realitatea posibilului şi se simte atrasă

de acţiune, nu de speculaţie.

Senzorialii sunt ancoraţi de regulă în realitatea cotidiană, preferă lucrurile

bine determinate şi masurabile, sunt pricepuţi în chestiuni practice. Îşi

rezolvă problemele în mod systematic, pas cu pas, dând mare atenţie

aspectelor precise, concrete. Adesea absorb pur şi simplu orice informaţie

factuală, chiar dacă nu au nevoie de ea. Le place să se folosească mereu de

cunoştinţele accumulate şi fac lucrurile metodic, concentrându-se asuprea

prezentului. Consecinţa este că pot fi inconştienţi de urmările actelor lor.

Intuitivii sunt complet diferiţi; ei absorb şi percep un spectru mai larg şi mai

difuz de informaţii, reţinând mai curând întregul decât componentele. Dacă

funcţia intuitivă este dezvoltată, se tinde a se neglija faptele şi instrucţiunile,

abordând orice activitate într-o manieră personală. Câteodată sunt “cu

capul în nori”, mai interesat de idei şi posibilităţi, decât de realităţile

cotidiene, şi se tinde spre concentrarea asuprea viitorului. Le place mai

degrabă să dobândească cunoştinţe noi decât să se folosească de cele deja

acumulate.

Intuitivii tind să trăiască în viitor, descoperind permanent noi posibilităţi şi

căi de a schimba şi a îmbunătăţi lucrurile. Simt imediat ce îmbunătăţiri s-ar

putea adduce unei situaţii date şi le place să-şi imagineze cum ar trebui

procedat. Uneori sunt complet rupţi de realităţile cotidinene şi uită, de

pildă, unde ăşi lasă cheile, abonamentul de autobus sau portmoneul. Au o

privire de ansamblu, neatentă la detalii, dar pot surprinde tipare ascunse şi

relaţii subtile între oameni sau lucruri. Se entuziasmează în faţa oricărui

proiect nou, în care se grăbesc să se implice, şi lucrează bazându-se adesea

pe fler.

Nu asimilează informaţii la întâmplare, căci pentru ei totul se leagă şi este

investit cu sens.

Prezentăm mai jos câteva afitmaţii referitoare la funcţia senzorială şi

funcţia intuitivă, care ne arată cum percepem lumea din jurul nostru.

Senzorialul 

* Realist, cu simţ practic, rezonabil.

* Se conformează instrucţiunilor; atent la detalii

Intuitivul

* Are imaginaţie, e închlinat spre reflecţie.

* Uneori nu se conformează instrucţiunilor; acţionează pe neaşteptate; nu e

atent la detalii.

* Ia lucrurile aşa cum sunt; face uz de metode deja verificate.

* Dă mare importanţă trecutului, crede că orice decizie trebuie să se bazeze

pe experienţa trecută

* Se implică în tot ce se întâmplă acum şi este “cu picioarele pe pământ”;

ştie să se bucure de clipa prezentă.

* Crede că datele concrete sunt importante şi trebuie exploatate; în general,

domeniul posibilului nu-l interesează

* Are tot timpul ceva de făcut şi asta îl relaxează.

* Esenţial pentru el este să se simtă util.

* Observă detaliile, dar uneori nu are perspectiva întregului

* Adesea, îi consideră pe intuitivi cam inconsecvenţi, lipsiţi de simţ practic

şi nerealişti.

* Are nevoie să-şi dezvolte trăsături intuitive pentru a-şi găsi echilibrul. *

Inventiv; îi plac schimbările şi varietatea.

* Dă mare importanţă viitorului şi crede că deciziile trebuie luate în funcţie

de posibilităţile ulterioare

* Poate părea absent. Căci nu e intersat de ce se întâmplă acum, ci de ceea ce

s-ar putea întâmpla; are “capul în nori”.

* Interesat mai ales de idei şi posibilităţi; se întâmplă să neglijeze date

concrete importante.

* Are tot timpul în minte idei şi proiecte

* Esenţial pentru el este să creeze.

* Vede mai curând întregul decât detaliile şi poate să nu aibă simţ de

observaţie.

* Adesea, îi consideră pe senzoriali cam plicticoşi şi incapabili să priceapă o

idee.

* Are nevoie să-şi dezvolte trăsături senzoriale pentru a-şi găsi echilibrul.

Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A)

Aceste două funcţii, denumite judicative, se referă la modul în care luăm

decizii şi la procesul prin care ajungem la concluzii şi judecăţi asupra

lucrurilor.

Ca să luăm o hotărâre, trebuie mai întâi să primim infomaţii folosindu-ne de

una din funcţiile noastre perceptive – senzorială sau intutitivă – despre care

am vorbit. Abia după ce am dobândit informaţii pe calea care ne este proprie

(senzorială sau intuitivă) putem decide în funcţie de ceea ce am asimilat. Nu

putem lua hotărâri dacă nu am asimilat informaţii şi trebuie să înţelegem că

oamenii decide nu numai în moduri diferite (reflexiv sau afectiv), ci şi

plecând de la informaţii diferite (senzoriale sau intuitive).

Aşa cum percepem în moduri diferite, luăm decizii în moduri diferite, şi

anume folosind funcţia noastră preferată, reflexivă sau afectivă.

Funcţia reflexivă face apel la raţiune şi la logică şi se caracterizează prin

fermitate, detaşare şi obiectivitate. Oamenii care preferă această funcţie

privesc de obicei lucrurile din afară şi tind să nu se implice personal. Nu

arată ce simt – chiar dacă au sentimente foarte puternice – şi cel mai adesea

dau dovadă de obiectivitate. Sunt buni analişti, sunt neclintiţi în hotărârile

lor şi nu se lasă dominaţi de emoţii.

Funcţia afectivă pune înj schimb accentual pe armonia din relaţiile

interumane, ţine seama de nevoile oamenilor şi de împrejurărio, de

sentimente individuale şi de loialitate. Tipul afectiv participă la trăirile

celorlalţi şi ia hotărâri în funcţie de influenţa, bună sau rea, a hotărârilor lui

asupra oamenilor. Când se gândeşte să întreprindă ceva, afectivul îşi pune

problema efectelor acelui lucru asupra celorlalţi.

Reflexivul crede în cinste şi în dreptate, iar în absenţa lor se simte ultragiat

şi protestează veherment. La nevoie, îşi expune deciziile metodic şi detaşat.

Pentru că pune mare preş pe standarde şi pe principii, de obicei ignoră

circumstanţele atenuante.

Tipul afectiv ia hotărâri într-o manieră mai personală şi mai subiectivă, iar

nevoile oamenilor şi împrejurările dificile din viaţa lor îl mişcă profound.

Afectivii îşi exteriorizează cu uşurinţă sentimentele şi îşi exprimă fără

reţineri simpatiile. Spre deosebire de reflexive, se simt personal implicaţi în

majoritatea deciziilor pe care le iau şi sunt gata să facă orice ca să

mulţumească un om.

Reflexivul

* Ia decizii sub influenţa raţiunii; este impersonal şi obiectiv când alege.

Afectivul

* Ia decizii sub influenţa sentimentelor; ţine cont de valorile subiective şi

personale când alege.

* Priveşte lucrurile din unghi logic şi raţional.

* Bun analist, are principii ferme.

* Reacţionează emoţional la fel ca un afectiv, dar pentru că nu se

exteriorizează mulţi îl cred insensibil.

* E devotat firmei sau companiei în cadrul căreia lucrează; este capabil să

facă faţă oricărei situaţii fără să se implice emoţional.

* În majoritatea cazurilor, rămâne ferm pe poziţie.

* Crede de obicei că afectivii sunt cofuzi şi ilogici.

* I-ar fi de folos să ţină seama de sentimentele celolalţi şi de latura umană a

diverselor situaţii. * Priveşte lucrurile din unghiul nevoilor umane; crede că

acestea trebuie să primeze întodeauna.

* Simpatia şi armonia dintre oameni sunt pentru el esenţiale.

* Îsi exteriorizează sentimentele.

* Este devotat şefului şi colegilor de serviciu; se simte implicat în

majoritatea situaţiilor şi încercă să menţină armonia în relaţiile umane.

* În majoritatea cazurilor, se lasă convins de doleanţele oamenilor.

* Crede de obicei că reflexivii sunt calculaţi şi fără inimă.

* I-ar fi de folos să facă apel la raţiune şi logică; e bine să ceară părerea

unui reflexiv când trebuie să ia o decizie importantă.

Atitudinea juducativă (J) şi atitudinea perceptivă (P)

Această nouă pereche de predispozţii descrie altă latură a atitudinii faţă de

viaţă, exprimând tendinţa de a folosi cu precădere o funcţie perceptivă –

senzorială sau intuitivă – sau una judicativă, reflexivă sau afectivă.

Cum se petrece cea mai mare parte a timpului, acumulând informaţii şi

observând lmea din jur sau luând hotărâri şi judecând lucrurile? Celor care

preferă atitudinea judicativă le place să aibă o viaţă organizată şi

planificată. În general, iau decizii cu uşurinţă şi le pun în aplicare ad

litteram. Dimineaţa vor să ştie ce au de făcut de-a lungul zilei, iar

schimbările de program îi scot din ritm şi îi irită. Le place să aibă mereu un

scop în viaţă şi se adaptează greu situaţiilor neprevăzute.

Cei care peferă atitudinea perceptivă sunt mai relaxaţi şi nu au o viaţă prea

organizată, iau deciziile pe moment. Uneori îşi amână hotărârile până la

ultima clipă pentru a strânge cât mai multe infomaţii şi a vedea “cum stau

lucrurile”, ceea ce l-ar înspăimânta pe un judicativ. Dimineaţa se bucură de

o nouă zi şi de surprizele cu care aceasta îi întâmpină. Dacă se întâmplă

ceva neprevăzut sau lucrurile s-au modificat între timp, perceptivii se

adaptează foarte uşor, lasându-se “luaţi de val” fără să-şi facă probleme.

Cele două atitudini, judicativă şi perceptivă, reprezintă stiluri de viaţă

opuse. Tipul judicativ, organizat din fire, îşi planifică treburile, se

pregăteşte temeinic şi ăşi duce la bun sfârşit proiectele. Îşi petrece timpul în

mod constructiv şi creator, fără să-l irosească. Adesea, judicativii se simt

presaţi de timp, căci orice lucru, fie el pregătirea mesei sau scrierea unei

disertaţii, reprezintă pentru ei un proiect care trebuie încheiat. Tot ce

rămâne neterminat le “stă pe cap” judicativilor, nemulţumindu-i.

Mai puţin organizaţi şi mai flexibili, perceptivii nu ăşi fac planuri bine

definite şi adesea le mofidică pe parcurs. În general, nu se pregătesc, ci

preferă să resolve lucrurile din mers. Nu se simt presaţi de timp, căci sunt

interesaţi nu atât să încheie un proiect, cât să adune cât mai multe

informaţii. În consecinţă, vor urmări mai multe lucruri deodată, spre

deosebire de judicative, care preferă să-şi resolve treburile pe rând.

Perceptivilor le place să-şi trăiască viaţa aşa cum este, fiind mai puţin

preocupaţi să realizeze ceva. În timp ce judicativii sunt neliniştiţi când lasă

ceva neterminat, perceptivii sunt, din contra, neliniştiţi când termină ceva,

pentru că nu suportă lucrurile definitive şi imuabile.

Judicativul

* Preferă să ducă lucrurile la bun sfârşit Perceptivul

* Preferă să lase lucrurile să decurgă firesc, o dată cu fluxul vieţii.

* Îşi fixează termene-limită şi le respectă; se conformează programului

stabilit

* Are un sentiment de uşurare după ce s-a luat o decizie, căci poate trece la

treabă

* Lucrează mult şi face lucrurile temeinic; se pregăteşte serios pentru orice

însărcinare şi lasă lucrurile în ordine când a terminat; de obicei nu se poate

relaxa câtă vreme are ceva de făcut.

* Îşi planifică şi îşi structurează viaţa, aşteptându-se ca şi cei din jur să

procedeze astfel; schimbările îl derutează.

* Adesea se simte presat de timp şi vrea să încheie ce a început.

* Îi consideră pe cei perceptivi nehotărâţi, verstili şi lipsiţi de ţel

* Ar avea de căştigat dacă ar fi mai receptiv la noi şi mai flexibil. *

Termenele-limită nu-i folosesc decât

ca să-şi amintească ce-ar trebui făcut; aduce frecvent schimbări programului

iniţial.

* Amână deseori luarea unei decizii pentru a strânge cât mai multe

informaţii; are un sentiment de disconfort când s-a luat o hotărâre definitivă.

* Nu se fereşte de muncă, dar preferă să lucreze când are dispoziţia

necesară; nu-i place să se pregătească din timp şi nici să lase lucrurile în

ordine. E gata să se relaxeze sau să se distreze chiar dacă mai are treburi de

făcut.

* E mai flexibil şi refuză programele fixe; se adaptează cu uşurinţă la orice

schimbare.

* Consideră că are timp berechet; preferă sa stea şi să vadă ce se mai

întâmplă.

* Îi consideră pe judicativi mărginiţi, încăpăţânaţi şi rigizi.

* Ar avea de câştigat dacă s-ar strădui să fie mai organizat şi mai ordonat.

4. Profilurile celor 16 tipuri de personalitate

Înainte de a prezenta profilurile celor 16 tipuri de paersonalitate, amintim

ce caracteristici ne aşteptăm să găsim la fiecare tip. Aceste caracteristici

sunt suficient de evidente ca să le putem recunoaşte atât în noi ănşine, cât şi

la cei din jur:

Extravertitul (e) – persoană mai deschisă, care vorbeşte cu uşurinţă şi

acceptă cu plăcere să colaboreze şi să comunice cu ceilalţi.

Introvertitul (i) – persoană mai rezervată, care vorbeşte mai puţin şi are

nevoie de mai multă singurătate.

Senzorialul (S) – trăieşte în prezent, acordă mare importanţă faptelor şi este

priceput în chestiuni practice; îi plac lucrurile bine definite şi măsurabile.

Intuitivul (I) – creative şi orientat spre viitor; preferă să imagineze mereu

alte posibilităţi şi se străduieşte să imbunătăţească lucrurile.

Reflexivul (R) – ia decizii folosindu-se de logică; apelează mai degrabă la

raţiune decât la sentimente.

Afectivul (A) – interesat de oameni şi de nevoile lor; apelează mai degrabă

la sentimente decât la raţiune.

Judicativul (J) – este organizat şi îşi îndreaptă eforturile spre definitivarea

peroiectelor.

Perceptivul (P) – flexibil, deschis schimbărilor şi noului în general.

Aceste caracteristici alcătiuesc cele şaisprezece tipuri de personalitate:

eSRJ, iIAP, eIAJ, iIAJ, eIAP, etc. O persoană de tip eSRJ, de pildă, este

sociabilă, acordă importanţă faptelor reale, face uz de logică şi este bine

organizată. Un iIAP este reţinut, creativ, dă multă atenţie problemelor

oamenilor şi este flexibil. Fiecare tip are anumite trăsături care îl

particularizează. .

I. Tipul eIAJ

extravertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

deschis * creativ * interesat de oameni * organizat

Felul cald şi protector în care se poartă cu oamenii, ca şi siguranţa cu care

oferă soluţii şi organizează lucrurile, îi transformă pe cei aparţinând tipului

eIAJ în veritabili lideri. Dacă un eIAJ crede în ceva, el va şti să transmită

entuziasmul său şi celorlalţi, iar capacitatea de a vorbi coerent şi

convingător îi va face pe oameni să reacţioneze pozitiv la ideile lui. La

rândul lor, eIAJ reacţionează cu promptitudine la problemele celorlalţi,

ceea ce le sporeşte popularitatea.

Aceste calităţi determină de multe ori succesul professional, eIAJ fiind

antrenaţi în slujbe care implică un contact direct cu oamenii. Ei sunt atraşi

de radio, televiziune şi alte instituţii mass-media şi sunt foarte buni agenţi

de vanzări, căci se implică personal în tranzacţii. Dacă ajung profesori, sunt

simpatizaţi deopotrivă de colegi şi elevi. Sunt buni psihoterapeuţi. Se simt

atraşi de probmele religioase şi spirituale şi fac adesea parte din grupuri de

această natură. Partea administrativă a oricărei slujbe îi irită, iar detaliile

practice pur şi simplu îi demoralizează. Din acest motiv, contabilitatea,

asigurările sau domeniul bancar nu îi atrag.

Un eIAJ are întotdeauna o viaţă plină, căci se implică până la capăt în

bucuriile şi necazurile celor din jur şi în diferite proiecte, riscând să aibă o

existenţă agitată. Cauza acestui lucru poate fi timpul insifucient pe care îl

alocă fiecărui proiect. Un eIAJ invită pe toată lumea la el acasă, îşi

primeşte oaspeţii cu braţele deschise şi le oferă o masă bună. Telefonul îi

sună în continuu, iat nota de plată este probabil pe masură.

Persoanele de tip eIAJ se simt cel mai bine în compania altor oameni. Cum

singurătatea îndelungată le deprimă, se vor grăbi să-şi programeze căt mai

multe intâlniri. Tipul acesta este cât se poate de sociabil. Conflictele şi lipsa

armoniei la serviciu sau acasă îl supără, şi de aceea va face tot ce îi stă în

putinţă pentru a le evita. Rareori îi vorbeşte de rău pe ceilalţi.

Cu asemenea calităţi excepţionale în ceea ce priveşte relaţiile interumane,

eIAJ vor atrage oamenii în mod firesc. Asta înseamnă că vor fi întotdeauna

înconjuraţi de lume, dar şi că vor trebui să asculte problemele tuturor.

Funcţia lor afectivă puternică îi va face să se identifice cu aceste probleme

şi să şi le însuşească. Adesea, un eIAJ se poate epuiza din punct de vedere

emoţional, preluând grijile celorlalţi. Deşi în acel moment va avea nevoie de

refacere, este posibil ca sentimental puternic al dăruirii de sine san u i-o

îngăduie.

Oricare dintre tipurile psihologice poate fi afectat de necunoaşterea

caracteristicilor contrare. Tipul eIAJ trebuie să se asigure că nu se

precipită, că deţine datele reale ale oricărei probleme, că priveşte orice

situaţie în mod logic şi că ia în considerare orice informaţie nouă înainte de

a lua o decizie.

În jur de 4% din întreaga populaţie sunt persoane eIAJ, şi, cum ocupaţiile

lor diferă, nu prea există şanse ca mulţi să lucreze în acelaşi loc. Numărul

femeilor aparţinând acestui tip este mai mare decât al bărbaţilor.

II. Tipul iIAJ

introvertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

rezervat * creativ * interesat de oameni * organizat

Sentimentele persoanelor aparţinând acestui tip sunt foarte puternice, iIAJ

se implică în problemele celor din jur şi vor neapărat să contribuie la

deyvoltarea lor psihologică; adesea, servesc drept model oamenilor.

Totuşi nu mulţi beneficiază de calităţile tipului iIAJ, căci el nu-şi dezvăluie

sentimentele decât apropiaţilor, în care poate avea încredere. De obicei,

oamenilor le se pare că iIAJ sunt personae plăcute, dar cam reci. În

realitate, ei nu sunt reci deloc; dimpotrivă, sunt stăpâniţi de sentimente

puternice, însă pe cele mai adânci şi mai complexe nu le pot exprima şi

împărtăşi celorlalţi. Câte un extravertit intuitiv mai perspicace poate

percepe instinctive această bogată viaţă interioară, ajutându-l pe tipul iIAJ

s-o aducă la lumină, spre binele celor din jur.

Te poţi bizui întotdeauna pe un iIAJ, căci el îşi îndeplineşte obligaţiile cu

promptitudine, este punctual la întâlniri şi se ţine de cuvânt. La serviciu

respectă termenele de lucru – nu-o place să facă nimic în grabă, ăn ultima

clipă. Detestă să-şi încalce promisiunile şi încearcă din răsputeri să evite

acest lucru. E conştiincios şi perseverant şi uneori dorinţa lui de a duce

orice la bun sfârşit intră în conflict cu nevoia de a reflecta, de aimagina şi

de avisa.

Adesea, un iIAJ are premoniţii cu totul speciale, care de obicei se adeveresc.

E greu de explicat cum şi de ce au reprezentanţii acestui tip astfel de

premoniţii, cert este că mulţi posedă calităţi extrasenzoriale. Un iIAJ e

capabil să treacă rapid în revistă nenumărate posibilităţi şi adesea resimte

acut atât criticile ce i se aduc, cât şi prezenţa stărilor conflictuale, de care

încearcă să se ferească.

Persoanele de tip iIAJ au nevoie de slujbe în care să-şi folosească talentul

de a scoate la suprafaţă tot ce este mai bun în ceilalţi. În general, se simt

bine ăn ănvăţământ, iar elevii lor ştiu că vor fi sprijiniţi şi ăncurajaţi să-şi

îndeplinească potenţialul. Este foarte probabil ca iIAJ să fi fost ei

înşişi.studenţi străluciţi, capabili de o carieră universitară. Sunt interesaţi,

de asemenea, de arte plastice şi muzică. Ceea ce îi fascinează însă cu

adevărat este natura umană, aşa că se vor îndrepta către psihiatrie sau

psihologie. Se simt totodată straşi de religie şi spiritualitate, ceea ce îi poate

determina să-şi aleagă o carieră în acest domeniu.

Mulţi iIAJ sunt scriitori, găsind astfel o modalitate de a transmite şi

celorlalţi gândurile şi sentimentele lor profunde. Le este mai greu să se

exprime verbal, dar în scris au o fluenţă uimitoare şi o mare capacitate de a

comunica. Bineînţeles că nu toţi reuşesc să-şi câştige existenţa scriind. Unii

scriu din pură plăcere sau ca parte integrantă a vieţii lor profesionale ori

sociale, alţii sunt implicaţi în editorialistică.

Un iIAJ ar trebui să nu-şi piardă prea mult timp disecând problemele, să se

asigure că deţine datele reale oricărei chestiuni, că priveşte lucrurile în mod

logic şi că ia în considerare orice informaţie nouă înainte de a lua o decizie.

Persoanele de tip iIAJ reprezintă doar 1% din populaţia globului, femeile

deţinând majoritatea. Probabil că un iIAJ va întâlni puţini indivizi din

categoria sa, pe care îi va recunoaşte după interesele lor bind precizate.

III. Tipul eIAP

extravertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

deschis * reativ * interesat de oameni * flexibil

Persoanele de acest tip tind să aibă o viaţă plină şi variată, adesea urmând

mai multe cariere de-a lungul existenţei. Lucrează cu plăcere şi entuziasm

şi, datorită minţii lor imaginative şi ingenioase, se pot îndrepta apre apoape

tot ce îi atrage. Cei din preajma lor se simt încurajaţi de această atitudine

plină de viaţă şi de bunăvoinţă, astfel că eIAP sunt de obicei foarte

populari.

Orice ar întreprinde, un eIAP trebuie să stabilească relaţii cu oameni;

lucrând pe cont propriu, nu dă acelaşi randament. Adoră să vină cu idei

inedited în afaceri şi să iniţieze proiecte noi. Îşi susţine atât de convingător

cauza, încât îi entuziasmează pe toţi, făcându-i să-i acorde tot sprijinul. Nu

cruţă nici un efort pentru a-şi prezenta apoi proiectele atât verbal, cât şi ăn

scris, următorul pas fiind acela de a-i implica şi pe alţii, pe cât mai mulţi.

Când însă proiectul va demara, în sfârşit, şi doar micile detalii practice vor

mai trebui puse la punct, tipul eIAP îşi va pierde răbdarea şi interesul; dacă

nu are şansa ca altcineva – un senzorial – să se ocupe de chestiunile

practice, minunatul proiect va pieri. Prin urmare, este capabil mai degrabă

să înceapă decât să finalizeze ceva, astfel că tipurile mai orgnizate se

întreabă adesea de ce un proiect atât de promiţător sfârşeşte atât de jalnic.

Deşi se pot ocupa temporar şi de activităţi practice, cu şanse de success

datoriră adaptabilităţii şi capacităţii lor de a improviza, eIAP sunt mai

degrabă atraşi de tot ce presupune interacţia cu oamenii. Se vor descurca

minunat în activităţile de vânzare şi publicitate; sunt înteresaţi totodată de

psihologie, şi, în general, de educaţie. Actoria e alt domeniu care li se

potriveşte. În afaceri îşi încurajează colegii şi subordonaţii, evitând să se

plaseze în postura de şefi autoritari.

Ca partener, tipul eIAP are unor, este bland şi plăcut. Bărbaţii şi femeile din

această categorie atrag fără nici un efort. Un zâmbet, o ocheadă şi un sărut

îşi croiesc drum imediat spre inima celuilalt. Un eIAP este un bun partener

de viaţă pentru un alt perceptive, dar unei personae cu o pronunţată

componentă judicativă i se va părea imprevizibil, între altele, deoarece tinde

să cumpere frecvent articole luxoase şi foarte scumpe.

Un om de acest tip se simte adesea epuizat pentru că dă o importanţă

exagerată evenimentelor cotidiene. Mintea lui lucrează neîncetat, încercând

să asimileze toate informaţiile noi, ceea ce duce uneori la supraîncărcare şi

la stări depressive. Pentru că este oricând gata să se implice, consumă prea

multă energie şi adesea are nevoie de încurajările celorlalţi pentru a nu

claca. Deşi e foarte receptiv în privinţa oamenilor, poate să-şi interpreteze

greşit percepţiile. De obicei are nenumărate cunoştinşe, iar agenda

telefonică este plină. Cei din jur ştiu că pot apela la el oricând au nevoie să

fie puşi în legătură cu cineva.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţin

datele reale ale oricărei chestiuni, şi că privesc totul în mod logic, că nu-şi

amână hotărârile la nesfârşit şi că respectă termenele.

Cam 4% din întreaga populaţie aparţin tipului eIAP. Datorită mobilităţii

lor, este foarte probabil ca eIAP să se întâlnească frecvent cu oameni din

acelaşi tip. Atâta timp cât “au pus mâna” pe un nou proiect şi sunt

înconjuraţi de persoane înţelegătoare sunt mereu mulţumiţi.

IV. Tipul iIAP

introvertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

rezervat * creativ * interesat de oameni * flexibil

Un iIAP este o persoană ieşită din comun, de o sensibilitate cu totul aparte

şi cu intuiţii neobişnuite. Reprezentanţii acestui tip se dăruiesc cu

generozitate câte unei sarcini care îi interesează. Deţin vaste cunoştinţe pe

care le transmit şi celorlalţi, ca profesori sau publicişti. În viaţa de zi cu zi

pot părea retraşi şi nesociabili, astfel că mulţi oameni îi judecă greşit.

Aceşti oameni au convingerea că trebuie să contribuie la bunăstarea celor

din jur şi se implică din tot sufletul în nenumărate proiecte, fiind permanent

în criză de timp. Sunt deseori în întârziere, căci organizarea lor lasă de

dorit – de obicei datorită neputinţei de a aloca fiecărui lucru timpul

necesar. Ce toleranţi se pot învăţa cu idea că un iIAP ăntârzie mereu, dar

cei cu simţ organizatoric socotesc acest lucru inacceptabil.

Idealurile tipului iIAP intră câteodată în conflict cu realităţile vieţii

cotidiene. Dacă îşi alege un partener realist “cu piciarele pe pământ”,

acesta se va ocupa probabil de micile detalii practice ale vieţii. Dar dacă

partenerul îi seamănă, cei doi îşi vor petrece timpul schimbând idei şi

concepte pe care nu le vor pune niciodată în practică.

În copilărie, iIAP asimilează cu uşurinţă informaţii şi cunoştinţe, fiind de

obicei elevi buni. Munca de cercetare li se potriveşte, căci le place să

acumuleze date; de asemenea, sunt atraşi de tot ce are legătură cu fiinţa

umană. Sunt buni consilieri, psihiatri şi psihologi şi sunt adesea interesaţi

de domeniul religios şi spiritual. Au simţ musical şi artistic. Au talent pentru

limbi, inclusiv pentru limbajul computerului. Dacă se vor îndrepta spre

lumea afacerilor, vor avea succes în măsura în care se vor simţi

răspunzători de bunăstarea salariaţilor – de pildă, ca şefi de personal.

Credinţa în bine şi frumos a unui iIAP este adesea umbrită de melancolie. El

percepe acut partea întunecată a vieţii, ceea ce îl confundă în stări

depressive chinuitoare; în aceste momente, preferă să se izoleze. Numai un

partener înţelept şi profound va putea să-l înţeleagă.

Viaţa unui iIAP este o continuă căutare de sens şi, cum rareori întâlneşte

oameni de acelaşi tip cu el, are un sentiment de izolare. Convins că are de

dăruit lumii ceva unic, tipul iIAP devine profund frustrat când nu-şi poate

împlini menirea.

Cine este de acest tip, trebuie să se asigure ca nu pierde prea mult timp

disecând problemele, că deţine datele reale ale oricărei chestiuni, că

priveşte lucrurile în mod logic, ca nu îşi amână la nesfârşit deciziile şi că

respectă termenele.

Cam 1 – 2% din populaţie aparţine tipului iIAP; majoritatea sunt femei – un

motiv în plus pentru a le spori sentimentul de singurătate şi neasemănare cu

cei din jur.

V. Tipul eIRJ

extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

deschis * creativ * logic * organizat

Oamenii din acest tip sunt sinceri, direcţie şi foarte comunicativi. Cel mai

adesea spun lucrurilor pe nume. Persoanele mai rezervate îi pot considera

agresivi, dar în fond este vorba doar de nevoia de a explica şi a clarifica

lucrurile. Au o capacitate organizatorică excepţională, mai ales când se

pune problema folosirii eficiente a timpului şi a oamenilor. Din acest motiv

sunt adesea numiţi în posturi manageriale.

Mulţi eIRJ fac din muncă scopul vieţii lor, nu-şi cruţă eforturile şi pretind

celorlalţi să se comporte la fel. Când constată că cineva nu-şi îndeplineşte

sarcinile, îi supraveghează şi îi clarifică munca.

Pentru că sunt vorbăreţi, se exprimă cu uşurinţă şi au încredere în forţele

lor, eIRJ sunt conideraţi realişti şi cu simţ practic. Cei din jur îşi dau

rareori seama că trăsătura lor dominantă este imboldul de a crea, de a

inova, de a întreprinde ceva inedit. Prea puţin sunt interesaţi de rutina

administrativă şi de detalii, eIRJ se vor strădui totuşi să le acordă atenţie

dacă servesc scopului lor final. Urcă de obicei repede treptele ierarhiei

manageriale, ajungând uşor în posturi de conducere, aderea foarte înalte.

Majoritatea sunt lideri înnăscuţi, bucuroşi să dea instrucţiuni şi să

vorbească în public. Uneori subordonaţii îi consideră prea autoritari.

Când li se cerea părerea, eIRJ vin întotdeauna cu soluţii logice. Numai ceea

ce este logic are valoare în ochii lor. Firile emoţionale nu prea au trecere în

faţa acestui tip, dar dacă un lucru este înfăţişat şi din unghi logic, nu numai

emoţional, atunci va primi atenţia şi simpatia cuvenite.

Nature foarte independente, eIRJ ţin să planifice totul dinainte şi să

controleze perfect ce fac şi când fac. Tipurile rezervate, sensibile şi mai

puţin organizate îi pot considera dominatori şi agresivi, aşa ca eIRJ ar

trebui să-I trateze pe aceşti oameni cu mai mult tact.

Bărbaţii eIRJ par să fie acceptaţi de societatea noastră mai uşor decât

femeile. În viaţa domestică, atât bărbaţii cât şi femeile se aşteaptă ca

întreaga families ă-I susţină şi să fie bine organizată. Dacă prblemele de

acasă îi solicită prea mult, devin irascibili, intrucât au nevoie de stimuli

adecvaţi firii lor creative.

Persoanele aparţinând acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită,

că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele

celorlalţi şi că ţin seama de orice infomaţie nouă înainte de a lua o

hotărâre.

Şansele ca eIRJ să întâlnească multe persoane de acelaşi tip vor fi mici,

pentru ca toţi (reprezentând cam 4% din populaţie) sunt prea ocupaţi să-şi

expună planurile în aplicare! Oricum, vor întâlni mai curând bărbaţi decât

femei.

VI. Tipul iIRJ

introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

rezervat * creativ * logic * organizat

Datorită spiritului lor creativ şi receptive la nou, iIRJ sunt întotdeauna

antrenaţi într-un proiect sau altul. Adesea, nu sunt mulţumiţi nici când

lucrurile merg bine şi găsesc negreşit o cale de a aduce îmbunătăţiri. Le

place să-şi vadă planurile puse în aplicare.

La serviciu vor fi probabil consideraţi nişte originali atraşi de viitor şi de

organizarea lui. Tendinţa lor de a aduce schimbări şi înbunătăţiri la toate

nivelurile este susţinută de calităţi organizatorice deosebite şi de

capacitatea de a-şi duce la bun sfârşit proiectele.

Chestiunile mărunte ale vieţii zilnice de familie, ca şi ocaziile sociale îi lasă

reci. De aceea, sunt consideraţi nepoliticoşi şi vădit elitişti, când de fapt ei

pur şi simplu nu se pot concentra asuprea detaliilor domestice ale existenţei.

De nenumărate ori, observaţiile şi sugestiile originale pe care le fac în

public par deplasate şi stranii îm ochii celorlalţi pentru că nu sunt înţelese.

Adesea au dificultăţi de comunicare din cauza firii foarte rezervate şi pentru

că gândirea lor creativă rămâne un process interior. Raţiunea e foarte

importantă pentru un iIRJ şi tot ceea ce face – chiar distracţia şi jocul –

trebuie să aibă o logică. Dacă ceva i se pare logic şi realizabil, se va strădui

din rasputeri sa-l pună în practică.

Persoane independente, iIRJ îşi urmează netulburaţi drumul singular,

creând sisteme bazate pe clasificări şi pe deducţii, cărora sunt oricând

capabili să le demonstreze meritele. Deşi preferă să-şi folosească propriile

idei, pot înţelege şi analiza şi ideile altora, pe care le prezintă apoi într-o

manieră accesibilă.

La serviciu sunt de obicei foarte preţuiţi pentru că oamenii de tipul lor sunt

rari şi pot lucra aproape în orice domeniu atâta timp cât se ocupă de

proiecte de viitor. Au un simţ critic ascuţit şi pot fi încăpăţânaţi. Se pricep

sa lucreze la computer şi pot crea noi sisteme; preferă să se ocupe de o mai

bună utilizare a oamenilor decât a mijloacelor de producţie.

Dacă are ca partener un intuitive, tipul iIRJ îi va împărtăşi probabil multe

din ideile şi gândurile sale; un partener cu mai mult simţ practice s-ar putea

să nu înţeleagă aceste idei şi gânduri, în schimb îi va spune dacă au sau nu

vreo aplicabilitate.

Persoanele de tip iIRJ trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp

disecând problemele, că deţin datele reale ale oricărei chesiuni, că nu

nesocotesc sentimentele celorlalţi şi că ţin cont de orice informaţioe nouă

înainte de a lua o hotărâre.

Doar 1% din populaţie este de tip iIRJ, ceea ce îi poat face pe aceşti oameni

să se simtă cam siguri. Numărul bărbaţilor este mai mare ca al femeilor.

VII. Tipul eIRP

extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

deschis * creativ * logic * flexibil

Reprezentanţii acestui tip se implică în nenumărate activităţi, au o varietate

impresionantă de preocupări şi iniţiază multiple proiecte. Imensa lor

capacitate de a “produce” idei atinge tot ce întâlnesc în cale, au capul plin

de idei şi sunt mereu inspiraţi. Obişnuiesc să sară în continuu de la un

proiect la altul, modificându-şi ideile pe măsură ce absorb informaţii noi.

Cei din jur, mai ales judicativii, se simt adesea deconcentraţi: obiceiul

tipului eIRP de a-şi schimba punctual de vedere când tocmai se ajunsese la

un consens îi derutează. Adevărul este că eIRP sunt atât de prolifici şi

gândesc cu atâta repeziciune, încât prea puţini reuşesc să-i urmărească.

Un eIRP se pricepe să-şi prezinte ideile ăntr-o manieră care-o determină pe

ceilalţi să le preia imediat. Nu se gîndeşte însă dacp ele pot fi puse în

practică, preferînd să lase în seama altora acest aspect. Adesea, când ideile

lui sunt pe punctual să se realizeze – rămânând doar câteva detalii practice

de rezolvat – tipul eIRP îşi pierde orice interes şi vrea să treacă la ceva nou.

Vechiul proiect are toate şansele să eşueze dacă nu e dus la îndeplinire de

altcineva. Pentru că nu se ocupă în mod sistematic de micile detalii practice,

multe dintre ideile lui bune rămân în suspensie. Se pricepe totuşi de minune

să le insufle viaţă.

Daca n-au libertate la serviciu sau dacă sunt constrânşi la o viaţă de familie

ritualizată şi repetitivă, eIRP se simt, fără să ştie de ce, adânc frustraţi şi

pot avea stări depressive. Ei au nevoie de varietate şi de provocare în viaţă

sub forma mai multor proiecte diferite cărora să li se dedice simultan.

Celelalte tipuri s-ar putea să nu-i înţeleagă şi să îi creadă incapabili de

dăruire.

La serviciu şi în societate sunt o prezenţă plăcută, iar când încep să

vorbească devin fascinaţi; sunt foarte sociabili şi au î general o bună

dispoziţie molipsitoare. Cu logica lor impecabilă, sunt capabili să

argumenteze în favoarea a orice, căci nimeni nu le poate ţine piept.

Acasă, eIRP nu sunt de obicei un model de ordine şi curăţenie, dar ştiu să

însufleţească mediul în care trăiesc. Pentru că nu-i interesează

mărunţişurile vieţii casnice, îi pun la treabă pe ceilalţi. Ştiu cum să se joace

cu copii pentru a-i stimula să gândească, iar asta înseamnă că viaţa lor de

familie nu e niciodată plicticoasă. Se pricep să inventeze fel de fel de

gadgeturi nostime.

Persoanele de acest tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţin

datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi,

că nu-şi amână hotărârile la nesfârşit şi că respectă termenele.

Cam 4% din populaţie aparţine tipului eIRP, predominând bărbaţii. Având

nenumăraţi prieteni şi cunoştinţe, eIRP au şanse mari să întâlnească oameni

de tipul lor.

VIII. Tipul iIRP

introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

rezervat * creativ * logic * flexibil

Reprezentanţii tipului iIRP îşi construiesc opiniile logic şi raţional şi sunt

consideraţi de obicei foarte inteligenţi. Motivul este capacitatea lor de a

reţine cu uşurinţă date despre un anumit subiect, eliminând tot ce e

nesemnificativ. Sunt ăntodeauna cu un pas ănaintea celorlalţi, care adesea

nu le pot urmări reaţionamentele complexe. Pe măsură ce asimilează

ănformaţii şi idei noi, iIRP îşi ajustează tabloul mental, modificându-şi

corespunzător vechile gânduri şi decizii. Fac asta cu uşurinţă şi plăcere,

având sentimentul că toul ăn viaţă este sortit schimbării. Privesc problemele

ca pe nişte situaţii care se nasc şi evoluează, nu ca pe un set rigid de

circumstanţe necesitând o reacţie specifică.

Dificultăţile apar când trebuie să-şi pună ideile în practică, căci pe de o

parte noţiunile cu care lucrează sunt prea abstracte şi cumva nebuloase, iar

pe de alta atenţia le e captată mereu de ceva nou. Din această cauză, ideile

lor sunt puse adesea pe seama altora, presupunând că se găsesc persoane

capabile să le finalizeze.

Cum iIRP trăiesc ăn universal abstract al conceptelor, ei pot părea retraşi,

detaşaţi şi excentrici. Adesea sunt cititori împătimiţi, ce devorează carte

după carte, astfel că ciu din jur se întreabă pe ce lume sunt! Sunt ăntr-o

lume a lor – şi lasă lumea “reală” să-şi vadă de treburile ei. Deşi un

serviciu pe masura capacităţilor lor e greu de găsit, sunt în general

satisfăcuţi când lucrează în cercetare, unde pot îmbogăţi permanent o

descoperire cu date noi. Nu sunt făcuţi pentru slujbele de rutină, care cer

stăpânirea detaliilor practice, ci pentru cele care presupun studiul minuţios

al tuturor conexiunilor unei probleme, fără a da răspunsuri imediate.

Societatea noastră îi acceptă cu mai multă uşurinţă pe bărbaţii iIRP decât

pe femeile de acelaşi tip, care sunt considerate oarecum lipsite de feminitate

şi nonconformiste.

Spre deosebire de opusul lor, tipul eSAJ, iIRP nu se implică prea mult în

viaţa de familie şi în cea socială. Cu toate acestea, sunt toleranţi, iar

compania familiei îi bucură, nederanjându-I dezordinea din casă sau mesele

neregulate. Nu le place să-şi organizeze şi să-şi îngrijească mereu casa şi

nici nu înţeleg rostul acestor ocupaţii. În schimb, se străduiesc să dezvolte

capacităţile intelectuale, nu numai deprinderile practice, ale copiilor lor.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp

disecând problemele, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu

nesocotesc sentimentele celorlalţi, că nu-şi amână hotărârile la nesfârşit şi

că respectă termenele.

Cum doar 1% din populaţie este de acest tip, există puţine şanse ca iIRP să

întâlnească mulţi oameni similari, mai ales că au tendinţa sp ducă o viaţă

solitară.

IX. Tipul eSRJ

extravertit-Sensorial-Reflexiv-Judicativ

deschis * practic * logic * organizat

Persoanele aparţinând tipului eSRJ sunt “cu picioarele pe pământ”,

viguroase şi practice. Sunt totdeauna la current cu ceea ce se petrece în

jurul lor pentru că obişnuiesc să se afle în miezul evenimentelor. Spun

lucrurilor pe nume, astfel că ştii la ce să te aştepţi din partea lor, iar la

serviciu, ca şefi, vor să se înconjoare cu oameni productivi şi de încredere.

Tipul eSRJ îşi impune anumite standarde şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să

procedeze la fel. Ideile şi teoriile au valoare în ochii lui doar dacă pot fi

puse în practică. Dacă are impresia că o idee se poate concretiza într-un

produs util, o sprijină, dacă nu, o repinge socotind-o utopică.

Datorită firii lor deschise, eSRJ sunt întotdeuna la current cu ultimile

noutăţi în materie de afaceri sau de politică, despre care află mai ales din

discuţiile cu cei din jur. La rândul lor, sunt consideraţi surse inepuizabile de

informaţii, căci pot da nenumărate detalii relevante despre aproape orice.

Vorbesc curgător şi în cunoştinţă de cauză, ceea ce-I face să se detaşeze net

ăntr-o mulţime. Sunt sitematici şi hotărâţi, iar capacitatea de a finaliza

poiectele îi face foarte potriviţi pentru o profesiune în domeniul comercial.

Se descurcă bine în afaceri şi în finanţe, obţinînd adesea sume importante,

pe care le investesc cu pricepere. Ajung cu uşurinţă în posturi manageriale

înalte, căci ştiu să profite la maximum de timp şi au grijă ca subordonaţii

lor să facă la fel. Se dovedesc buni administratori, deşi cam severi. Sunt

organizatorici desăvârşiţi; poţi fi sigur că îşi vor duce întotdeauna

proiectele la bun sfârşit.

Candizi şi sinceri, nu le place să-şi complice viaţa. Nu se simt atraşi de

ezoterisme sau de teorii încâlcite, iar cei cu firi mai complexe, înclinaţi spre

abstracţiuni, îi consideră cam rudimentari. Acasă sau la serviciu, preferă să

rănească sentimentele cuiva decât să lase o problemă nerezolvată. În

comitete şi în consilii, şi se oferă adesea preşedinţia. Judecăţile lor sunt

tranşante – cei incapabili să-şi assume responsabilităţi sunt condamnaţi

fără drept de apel.

Reprezentanţii tipului eSRJ se dovedesc părinţi şi parteneri stabili, deşi nu

se feresc să spună lucrurilor pe nume. Cei din familie ştiu la ce să se aştepte

din partea lor. Le place să aibă o casă ordonată şi bine întreţinută şi o

familie pe măsură. Participă de obicei la o sumedenie de proiecte

comunitare, în care preferă să joace un rol cat mai activ.

Persoanele eSRJ trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu ignoră

posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele oamenilor şi că ţin

cont de orice informaţie nouă înainte de a hotără ceva.

Aproximativ 14% din populaţie este de tip eSRJ, aşa că oamenii aceştia se

vor întâlni frecvent între ei; e unul dintre motivele pentru care se simt

adesea atât de bine în lumea materială.

X. Tipul iRSJ

introvertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ

rezervat * practic * logic * organizat

Îi întâlnim pe iSRJ mai ales în domeniul bancar, în asigurări, în justiţie şi în

contabilitate. În aceste zone profesionale e întotdeauna nevoie de oameni

capabili să duca singuri la capăt o treabă, să dea rezolvări logice

problemelor practice şi să respecte procedurile. De asemenea, pot fi des

întâlniţi în instituţiile militare, căci se adaptează foarte uşor unei vieţi

simple şi stricte. Formează coloana vertebrală a multor institutii

traditionale, văzându-şi liniştiţi de treabă, constienţi de responsabilităţile

lor şi gata oricând să-şi facă datoria. Sunt foarte conştiincioşi când

supervizează ceva.

S-ar putea ca ceilalţi să nu le recunoască meritele, socotindu-i rigizi şi

oarecum mărginiţi. Îşi petrec ore întregi trecând în revistă detalii cu care

altţii şi-ar pierde imediat răbdarea. Temeinici şi conştiincioşi, verifică şi

coordonează datele concrete cu infinită atenţie. Astfel, îşi petrec ce mai

mare parte a vieţii, mai ales dacă se simt răpspunzători pentru ceea ce fac.

A primi responsabilităţi este foarte important pentru tipul ISRJ.

Reprezentanţii acestui tip îşi trăiesc viaţa concentrându-se asupra etapelor

pe care le au de parcurs ca să aducă la îndeplinire câte o sarcină. Numic

nu-i abate din drum când sunt convinşi că urmăresc un obiectiv corect şi iau

oricând cuvântul, cu femitate şi hotărâre, pentru a-şi pleda cauza.

Deşi par câteodată greu de abordat din cauza firii lor rezervate, cei din jur

îţi dau curând seama ca sunt oameni pe care te poţi baza. Sursele lor de

informaţie sunt ziarele, citite regulat şi metodic, radioul şi televiziunea.

Un iSRJ nu poate fi niciodată “sufletul” unei petreceri – rolul acesta devine

tipului opus, eIAP. Inspiraţia, distracţia şi posibilităţile nelimitate nu joacă

un rol important în viaţa lui. În schimb, este gata oricând să dea detalii

precise despre munca lui, ca şi despre hobby-urile sale trecute şi prezente.

Persoanele aparţinând acestor tipuri nu prea văd rostul acumulării unor

date fără vreo legătură evidentă între ele, dar iSRJ profită de orice sursă

pentru a memora tot felul de informaţii.

La serviciu, iSRJ vin şi pleacă la ore fixe; rutina joacă un rol esenţial în

viaţa lor. Preferă să-şi petreacă liber timpul într-un cadru organizat, cum ar

fi cluburile şi alte asemenea structuri; deseori sunt activi în cadrul Bisericii.

Grupurile ezoterice nu-i atrag.

Femeile iSRJ tind să-şi găsească împlinirea în rolul tradiţional de soţie şi

mamă, trecând uneori prin adevărate crize când copiii crec mari şi părăsesc

căminul, căci li se mare că au devenit inutile. Nu aspiră de obicei la o

carieră profesională, iar dacă îşi iau o slujbă se simt oarecum vinovate că

îşi neglijează îndatoririle casnice. Toţi iSRJ sunt puternic legaţi de familie şi

orice membru al acesteia se poate bizui pe ei.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure ca nu pierd prea mult timp

disecând problemele, ca nu ignoră posibilităţile ulterioare, că mu

nesocotesc sentimentele celorlalţi şi ţin cont de orice informaţie nouă

înainte de a lua o hotărâre.

Cel puţin 6% din populaţie aparţine tipului iSRJ, pentru ca tind să se

“adune” cu personae de acelaşi tip (şi cu eSRJ), iSRJ nu se simt izolaţi.

Numărul bărbaţilor este mai mare ca al femeilor.

XI. Tipul eSAJ

extravertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

deschis * practic * interesat de oameni * organizat

Cei mai mulţi îi simpatizează pe eSAJ pentru că sunt plini de căldură, “cu

picioarele pe pământ” şi organizaţi. Tipul acesta ştie să-i facă pe oamenii

din preajmă să se simtă protejaţi – indiferent că-i ajută să-şi scoată haina

când vin acasă, că le gătesc ceva bun, că se interesează cum o duc sau că

efectiv îi îngrijesc. Femeile sunt foarte mulţumite de rolul lor casnic şi

adesea încearcă sa-l amplifice, reţinându-şi pe cât pot de mutl membrii

familiei acasă. La rândul lor, bărbaţii sunt nişte părinţi iubitori.

De obicei, eSAJ sunt foarte sociabili să adoră să vorbească, brodând la

nesfârşit pe tema vieţii familiei lor sau a colegilor de serviciu. Femeile care

nu pot avea copii suferă profound şi sunt dezamăgite.

Deşi s-ar putea pregăti pentru cariere strălucite, eSAJ preferă să se pună în

slujba celorlalţi, aşa că îşi aleg profesiuni de un anumit gen. pot deveni

asistenţi medicali, învăţători, profesori, recepţioneri sau orice presupune un

ajutor de ordin practic sat semenilor. Sunt excepţionali agenţi de vânzări,

căci se implică din tot sufletul în tranzacţii.

Îi găsim adesea în diverse comitete locale, unde se dovedesc cooperanţi şi

activi. Acasă ori la serviciu, au permanent grijă de alţii. Mulţi nu ştiu să-i

preţuiască: s-au obişnuit într-atât cu buna lor dispoziţie, cu loialitatea şi

grija lor faţă de ei, încât li se pare de la sine înţelese. Totuşi, eSAJ are mare

nevoie de apreciere, căci numai astfel pot continua să se pună în slujba

celor din jur. Asta e tot ce pretind de la viaţă; teoriile complicate, care-I

atrag atât de mult pe iIRP, pe ei îi lasă reci. Femeile eSAJ pot crede chiar

că abstracţiunile sunt exclusiv de competenţa bărbaţilor.

Acasă, persoanele de acest tip au grijă ca ceilalţi membri ai familiei să-şi

respecte programul şi adesea îi însoţesc, asigurându-se că ajung la timp. Au

o viaţă de familie agitată şi plină de peripeţi, pe care le împărtăşesc cu

plăcere şi lux de amănunte prietenilor şi colegilor de serviciu.

Adesea, oamenii spun că familia unui eSAJ este “foarte unită”, motivul

fiind, probanil, tendinţa acestui tip de a-şi aduna laolaltă întreaga familie şi

de-a o ocroti. Stilurile de viaţă excentrice nu sunt pe gustul unui eSAJ, căci i

se pare că subminează ordinea stabilită. Nonconformiştii familiei nu sunt

nici ei prea simpatizaţi.

Reprezentanţii acestui tip tr4ebuie să se asigure că nu se precipită, că nu

ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic şi că ţin

cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o decizie.

Tipul eSAJ deţine un procent semnificativ în ansamblul populaţiei – cam

18% – aşa că reprezentanţii lui vin frecvent în contact unii cu alţii. Femeile

sunt în număr mai mare decât bărbaţii.

XII. Tipul iSAJ

introvertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

rezervat * practic * interesat de oameni * organizat

Oamenii de acest tip sunt tăcuţi, serioşi răbdători şi muncitori. Nu le place

să se laude cu ceea ce fac şi – pentru că ceilalţi le ignoră contribuţia – sunt

rareori apreciaţi aşa cum merită. Se manifestă în spatele scenei şi lumea nu-

i poate vedea la lumina rampei.

Pot lucra ani de zile în aceeaşi instituţie, îndeplinind liniştiţi şi răbdători

sarcini care pe alţii i-ar plictisi la culme. Le place ca munca lor să

servească oamenilor, să simtă că fac ceva util celorlalţi. Sunt atraşi de

contabilitate, de lucrul în bănci sau asigurări, pentru că toate acestea

presupun contactul cu oamenii. Femeilor iSAJ le place să lucreze ca

infirmiere, secretare, recepţionere sau ca funcţionare în spitale, mai ales în

administraţie şi în aprovizionare. Se achită de obligaţii cu grijă şi acurateţe.

Reprezentanţii tipului iSAJ au nevoie să fie recunoscuţi şi apreciaţi fără a fi

ridicaţi în slăvi. Nu aspiră să conducă şi nici să devină cunoscuţi sau

faimoşi – nu s-ar simţi bine în aceste situaţii. Poziţia de şef li se pare

dificilă. Sunt mulţumiţi ca subalterni, iar dacă urcă în ierarhie le este foarte

greu să dea ordine. Subordonaţii unui iSAJ ajuns într-un post de conducere

nu-i înţeleg comportamentul şi adesea se prodc confuzii de roluri.

În copilărie, tipul acesta e serios şi ascultător – copilul ideal! Ca părinţi,

iSAJ îşi cresc copiii după principii “sănătoase”, tradiţionale. Fiind oameni

pe care te poţi bizui întru totul, iSAJ sunt adesea exploataţi, propunându-li-

se sarcini pe care alţii le refuză. Dintr-un simţ al datoriei exacerbate, ei le

acceptă, deşi este mai mult decât pot produce. De obicei, eforturile lor trec

neobservate.

Viaţa acestui tip se derulează liniştit, fără nimic dramatic care să atragă

atenţia celorlalţi. Rezervaţi şi modeşti, iSAJ nu se mândresc cu ceea ce fac

şi uneori sunt prea creduli. Spre deosebire de tipul eIRP, opusul lor, nu sunt

prea inventive, nu au o inteligenţă sclipitoare şi se adaptează destul de greu

la schimbări. Ca parteneri se dovedesc loiali şi credincioşi., darn u

fascinanţi. Nu sunt genul care să-ţi propună un program spectaculos pentru

week-end. Când are un partener schimbător sau imprevizibil, tipul iSAJ

poate, în schimb, să ofere stabilitatea şi realismul necesare unei relaţii.

Femeile iSAJ casnice se simt atât de legate de familiar, încât pot trece

printr-o criză de identitate atunci când copiii părăsesc viaţa părintească.

Văzându-şi rolul diminuat, sentimentul inutilităţii le copleşeşte. Când

căsnicia li se destramă, atât femeile, cât şi bărbaţii iSAJ sunt profound

afectaţi de pierderea rolurilor lor conjugale.

La serviciu şi acasă, iSAJ sunt capabili să facă o sumedenie de lucruri

practice repativ repede, iar dacă nu îi întrerupe şi nu îi convinge nimeni că

trebuie să facă altceva, se integrează perfect în timpul pe care şi l-au alocat.

Ei trebuie să se asigure ca nu pierd prea mult timp disecând problemele, că

nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic şi că ţin

cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o hotărâre. Cel puţin 6% din

populaţie aparţine acestui tip, aşa că şaneele unui iSAJ de a veni în contact

cu persoane similare (si cu nenumăraţi eSAJ) sunt destul de ridicate.

Numarul femeilor este mai mare decât al bărbaţilor.

XIII. Tipul eSRP

extravertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv

deschis * practic * logic * flexibil

Persoanele de acest tip nu trec neobservate au mereu ceva interesant de

spus şi la orice reuniune se află în centrul atenţiei. Povestesc despre

lucrurile dramatice şi neobişnuite ce li s-au întâmplat lor sau altora, iar

viaţa lor este aventuroasă şi variată. Se plictisesc repede de rutina zilnică şi

reuşesc adesea să evadeze din ea. Bărbaţilor eSRP le este mai uşor s-o facă,

întrucât îşi pot găsi activităţi noi şi pot călători – lucru pe care-l adoră.

Aceşti oameni trebuie să fie active.

Dacă au la serviciu o muncă prea repetitivă, eSRP se simt furstraţi şi îşi

folosesc timpul liber pentru a acţiona aşa cum le place – adică din impuls.

Iar dacă sarcinile de serviciu nu presupun ceva pe care “poţi pune măna”,

vor face lucruri practice şi active în timpul liber. Persoane îndemânatice,

eSRP ştiu adesea să picteze, să prelucreze lemnul sau să sculpteze, iar

uneori le place să meşterească prin casă. Dacă au talent la muzică şi cântă

la un instrument, vor încerca să intre în cât mai multe formaţii. Adesea sunt

pasionaţi de sport.

Folozofia sau psihologia nu-i interesează câtuşi de puţin. Ideile şi teoriile

nu-i prea atrag, căci nu sunt lucruri pe care “poţi pune mâna”. Sunt infinit

mai interesaţi de lumea concretă şi reală din jur, ca şi realitatea şi

concreteţea momentului prezent. Trăiesc clipa la maximum şi îşi schimbă

reacţiile de îndată ce clipa s-a schimbat. Sunt sensibili la micile schimbări

din viaţă şi de aceea unele tipuri îi pot considera imprevizibili, ba chiar

nedemni de încredere.

Nu fac parte dintre aceia care cer ajutorul psihologului pentru a-şi dezvolta

personalitatea, căci nu sunt interesaţi deloc de exploatarea inconştientului.

Devin de obicei circumspecţi când aud de chestiuni ezoterice, cum ar fi

“rezonanţa undelor telepatice” – probabil pentru ca nu ştiu ce vrea să

spună această expresie!

Deşi sunt vorbăreţi şi comunicativi în societate, eSRP caută mai degrabă

acţiunea decât discuţiile intime. Adânc înrădăcinaţi în realităţile zilnice, ei

îşi bazează deciziile pe fapte concrete. Iau hotărâri cu uşurinţă, folosindu-se

de logică şi fără să se implice prea mult, după ce au analizat toate

variantele. Dacă au în vedere un proiect, vor testa cât mai multe posibilităţi,

fără să le pese dacă majoritatea nu vor conduce la nici un rezultat. Din

această cauză, eSRP sunt tot timpul ocupaţi, explorând mereu ceva,

călătorind încolo şi-ncoace, refuzând să stea prea mult într-un loc. Chiar şi

lumea de azi, acest stil le este mai accesibil bărbaţilor decât femeilor. O

femeie eSRP lăsată acasă să-şi îndeplinească rolul tradiţional de mamă şi

soţie se va simţi frustrată din cauza monotoniei şi a lipsei de variaţie şi va

încerca să-şi găsească diverse supape de descărcare.

Relaţiile apropiate îi obosesc – şi chiar îi stânjenesc – pe eSRP, astfel că

persoanelor sensibile le va fi greu să se ataşeze de ei. Cu cât sunt mai

presaţi să intre într-o asemenea relaţie, cu atât se atrag mai tare –

deopotrivă fizic şi emoţional. În relaţiile amicale pot fi captivanţi şi

imprevizibili, iar realismul lor este benefic relaţiei. Nu se simt ataşaţi de

detaliile zilnice ale vieţii de familie şi adesea pur şi simplu le ignoră. Cei

mai mulţi eSRP se implică de*a lungul vieţii în numeroase activităţi şi lasă

pretutindeni amprenta talentului lor. Adesea îşi aleg prietenii dintre colegii

de serviciu. Le place să lucreze ca antreprenori, căsi sunt negociatori

înnăscuţi. Adoră riscul şi ar da orice pentru a-şi face viaţa mai palpitantă.

Mecanismele şi tot ce are legătură cu transportul – nave, avioane şi

vehicule de orice fel – îi atrag pe SRP pentru că se mişcă şi trebuie

manevrate. Când o afacere e în declin, eSRP sunt persoanele cele mai

potrivite să transforme pierderile în profituri. De îndată însă ce lucrurile

încep să meargă bine, îşi pierd orice interes. Pot iniţia o afacere excelentă,

care va eşua până la urmă pentru că nu au răbdare să se ocupe constant de

ea.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu

ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele altora, că nu-

şi amână hotărârile la nesfârşit şi că respectă termenele.

Ca şi celelalte tipuri eS, eSRP există în număr mare, reprezentând cam 12%

din populaţie, deci nu duc lipsă de companie. Bărbaţii sunt mai numeroşi

decât femeile.

XIV. Tipul iRSP

introvertit-Senzorial-Refelexiv-Perceptiv

rezervat * practic * logic * flexibil

Reprezentanţii acestui tip nu vorbesc mult – preferă să acţioneze – şi au o

foarte bună înţelegere a realităţilor acestei lumi. Au un simţ de observaţie şi

remarcă micile detalii practice – un avantaj indiscutabil în lumea

afacerilor. Nu ratează nici o ocazie favorabilă; pentru că ştiu când să intre

în scenă şi să îşi joace rolul, îşi consumă rareori energia in acţiuni inutile.

Cum nu sunt atraşi de discuţiile minore sau de bârfă, cei din jur nu-şi dau

seama de inteligenţa şi perspicacitatea lor.

Simţul lor practic este atât de dezvoltat, încât şi pot mânui orice mecanism –

maşini şi unelte de toate tipurile, vehicule şi, în general, orice se mişcă. E de

ajuns să arunce o privire sau să atingă o maşinărie ca să înţeleagă imediat

cum funcţionează şi adesea îşi găsesc cu uşurinţă slujbe care necesită

îndemânare. Demontarea unui mecanism, examinarea felului în care

funcţionează, repararea şi utilizarea lui – toate acestea răspund nevoii lui

de a-şi folosi mâinile. Orice presupune manualitate şi manevrare li se

potriveşte perfect. Pilotarea unui avion ori conducerea unui vehicul le poate

oferi satisfacţii extraordinare. Dar e posibil ca în copilărie să-şi fi adus la

disperare părinţii şi profesorii din cauza incapacităţii de a învăţa lucruri

teoretice.

Pentru că sunt atât de realişti şi de temeinici, iSRP rezolvă problemele vieţii

practice cu o eficienţă şi o siguranţă de sine inaccesibile altor tipuri.

Dacă activităţile de la serviciu sunt variable şi incitante, iSRP acceptă

bucuroşi să lucreze mult, cu perseverenţă şi talent, chiar în condiţii

neavantajoase. Dacă au însă un serviciu convenţional sau monoton, se vor

plictisi imediat şi uneori vor încerca să regizeze situaţii critice, pentru a mai

înviora lucrurile. Slujba trebuie să le dea posibilitatea să-şi pună în valoare

acurateţea practivă într-un mediu mereu schimbător. Desele răsturnări de

situaţii din lumea afacerilor şi din comerţ nu-i deranjează, căci se pot

adapta imediat, folosindu-şi “ochii de vultur” şi perspicacitatea.

Nu sunt făcuţi pentru o viaţă de familie liniştită, iar dacă slujba îi condamnă

la activităţi de rutină, acasă au nevoie de activităţi spontane.

Spontaneitatea, impulsivitatea şi libertatea de acţiune sunt esenţiale pentru

un iSRP, dar îl neliniştesc pe partenerul lui când acesta aparţine altui tip.

Deşi nu sunt lipsiţi de simţul datoriei, iSRP îşi vor asuma cât mai puţine

resposabilităţi în familie sau la serviciu, căci vor să se simtă absolute liberi.

Pentru că sunt sensibili la micile schimbări de moment, preferă să nu fie

legaţi de minim şi să decidă din mers ce au de făcut mai departe.

Caracteristicile tipului iSRP sunt acceptate mai uşor de societate când este

vorba de bărbaţi. Există însă şi femei cu aceste caracteristici, şi ele pot fi

întâlnite astăzi exercitând profesiuni rezervate mai demult doar bărbaţilor –

în domeniul construcţiilor şi decoraţiei interioare, în transporturi, ba chiar

în armată şi poliţie.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp

disecând problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc

sentimentele altora, că nu-şi amână hotărârile la nesfârşit şi că respectă

termenele.

Reprezentând doar 6% din populaţie şi fiind foarte mobili, iSRP au puţine

şanse să vină în contact unii cu alţii la locul de munca. Se întâlnesc mai

degrabă în afara serviciului.

XV. Tipul eSAP

extravertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

deschis * practic * interesat de oameni * flexibil

Oamenii de acest tip sunt foarte populari şi oricine se simte bine în

compania lor. Prietenoşi cu toată lumea, chiar şi cu străinii, au o mare

putere de convingere şi de comunicare. De obicei, sunt angajaţi în mai

multe proiecte simultane şi trec cu uşurinţă de la unu la altul.

Nu sunt înclinaţi spre teorie şi analiză, preferând să se afle în miezul

lucrurilor concrete – să acţioneze, nu să reflecteze asupra lor. Pot primi mai

multe însărcinări practice deodată, pentru că au atenţie distributivă.

Le place să meşterească prin casă, dar lasă treaba la jumătate de îndată ce

se iveşte ceva mai interesant de făcut. Treburile neterminate nu-i neliniştesc,

ci le dau sentimentul plăcut al lucrului “aproape gata”; îi vor nelinişti în

schimb pe eventualii parteneri judicative, obişnuiţi să ducă totul la bun

sfârşit.

Musafirii sunt întotdeauna bineveniţi în casa unui eSAP chiar dacă totul e

cu susul în jos. Oamenii de acest tip ştiu să creeze o atmosferă plăcută şi

caldă, se pregătesc cu mâncăruri bune şi să poarte discuţii interesante.

Adesea le place să se îmbrace excentric şi elegant, sunt la curent cu moda şi

se pricep de minune să-şi asorteze hainele. Sunt interesaţi de tot ce se

întâmplă pe lume şi vor să participe la tot, cât mai repede. În faţa unei

asemenea mobilităţi şi adaptabilităţi, s-ar putea ca partenerul şi copii lor să

tânjească după o familie ceva mai liniştită.

Atraşi de o mulţime de sporturi, eSAP pot deveni buni antrenori, mereu

atenţi la nevoile imediate şi schimbătoare ale echipei lor. Sunt totodată

excelenţi profesori de gimnastică şi educaţie fizică în şcoli; obişnuiesc să-şi

schimbe de la o saptămână la alta felul de a preda, ţinând treaz interesul

elevilor.

Prin natural or, eSAP sunt draguţi şi amabili. Uniii dintre ei sunt foarte

spirituali şi amuzanţi, calităţi pe care le transformă adesea în atuuri

profesionale. Sunt încântaţi când au o slujbă care presupune deplasări, căci

le face plăcere să stea la taifas cu oamenii, chiar necunoscuţi. Mereu

zâmbitori şi destinşi, eSAP îi înveselesc şi pe cei din jur. Această calitate îi

face foarte potriviţi pentru asistenţa medicală, de pildă; chiar dacă par

străini de tristeţe şi durere, de descurcă perfect în situaţii de criză.

Spontaneitatea lor se împacă greu cu rutina şi regulamentele de tot felul. La

serviciu vor mai degrabă să acţioneze decât să gândească. Sunt atraşi de

relaţiile publice şi se dovedesc excelenţi agenţi de vânzări, mai ales dacă

trebuie să vândă ustensile practice sau servicii. În afaceri se pricep de

minune la tranzacţii, ştiind să spună ce trebuie exact când trebuie. Şi teatrul

îi atrage, întrucât iubesc tot ce este palpitant şi dramatic.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu

ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic, că nu-şi

amână hotărârile la desfârşit şi că respectă termenele.

Tipul eSAP poate fi găsit în aproximativ 12% din ansamblul populaţiei şi în

variate domenii profesionale, aşa că reprezentanţii săi vor intra în contact

unii cu alţii relative frecvent. Femeile sunt mai numeroase decât bărbaţii.

XVI. Tipul iSAP

introvertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

rezervat * practic * interesat de oameni * flexibil

Oamenii de acet tip sunt adesea greşit înţeleşi, căci sunt tăcuţi, modeşti şi se

manifestă rareori cu vigoare. Observă totul cu atenţie, percep fiecare

detaliu, dar nu vorbesc de obicei despre asta. Trăiesc din plin clipa prezentă

şi, când le place un lucru, le vine greu să treacă la altceva. Ceilalţi pot

crede că sunt oarecum debusolaţi, dar de fapt aceşti oameni nu pierd

niciodată contacul cu ei înşişi şi cu lumea din jur. Se simt bine în compania

animalelor şi a copiilor şi sunt în armonie perfectă cu natura şi cu

pământul. Deviza lor este “trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască”, aşa că

nu încearcă niciodată să-i schimbe pe oameni, care, susţin ei, sunt parte

integrantă din natură. Probabil din cauza acestei convingeri, aspiră să

lucreze în aer liber, eventual în compania animalelor, ca fermieri, sau în

rezervaţiile naturale. Au deseori talent artistic – la dans, pictură sau muzică

– şi se exprimă mai uşor astfel decât prin cuvânt. Exersează şi repetă ore

întregi fără să obosească deoarece nu “se pregătesc” pentru un lucru, ci

chiar “fac” acel lucru, liberi şi dintr-un impuls lăuntric.

Fermecători şi cooperanţi, neobişnuit de amabili şi de înţelegători, iSAP

percep cu intensitate nevoile celorlalţi şi sunt bucuroşi oricând să dea o

mână de ajutor. Uneori sunt atât de implicaţi în amănuntele prezentului,

încât ignoră complet viitorul. Şa serviciu reacţionează la necesităţile de

moment, iar acasă îşi primesc oaspeţii cu căldură, anticipându-le delicat

dorinţele. Pentru acest tip, a ţine la cineva înseamnă să te îngrijeşti de

nevoile lui şi să-i oferi mese pregătite cu grijă. Copii au parte de o îngrijire

perfecă, părinţii iSAP părând să ştie exact când trebuie să intervină.

Reprezentanţii acestui tip au nevoie să se pună în slujba oamenilor, dar fără

să iasă în evidenţă. Pentru că reacţionează mai ales în culise, ceilalţi nu-i

remarcă şi adesea uită să le fie recunoscători. Bărbaţilor iSAP li se

reproşează de obicei că nu sunt destul de energici. Asistenţa medicală şi cea

socială pot corespunde nevoilor unui iSAP, ca şi domeniul artistic sau

activităţile în aer liber. Dacă sunt îndeajuns de variate, activităţile de birou

care presupun atenţie şi minuţie sau munca manuală i se potrivesc de

asemenea.

La şcoală, iSAP nu se numără printre primii; subiectele academice nu-i

prea atrag şi mulţi nici nu-şi doresc să intre în învăţământul superior.

Calităţile şi chiar talentul le trec adesea neobservate, şi de aceea realizările

lor de mai târziu par surprinzătoare.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu-şi pierd prea mult imp

disecând problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc

lucrurile în mod logic, că nu-şi amână hotărârile la nesfârşit şi că respectă

termenele.

Din cauza ariei largi de profesiuni şi preocupări, iSAP au şanse mici să vină

în contact cu persoanele de acelaşi tip; deţin cam 6% din totalul populaţiei,

numărul femeilor fiind mai mare decât al bărbaţilor.

Aceste profile de personalitate ne vor permite să identificăm mai bine

tipurile şi să devenim mai realişti în aşteptările noastre – fie că este vorba

de noi înşine sau de cei din jur. Devenind conştienţi de aspectele positive ale

fiecărui tip, vom preţui atât calităţile noastre, cât şi pe ale celorlalţi. În

sfârşit, vom şti ce cale să urmăm pentru a ne dezvolta personalitatea.

Studii de caz

1. B. M. 34 ani, Agent Asigurari – eSAJ

1. Se descurcă bine în ce priveşte sentimentele oamenilor şi stările lor

sufleteşti şi în ce priveşte propriile sentimente, ştie când sunt adecvate, este

sincer, urăşte prefăcătoria, indiferenţa, bădărănia, lipsa de tact, e un

optimist, are emoţii puternice, variate, uneori chiar porniri tiranice, este

omul de acţiune, energic, hotărât, dârz.

2. Este un partener de discuţie plăcut şi un ascultător deosebit de atent, ştie

cum să se apropie de oricine, să procure bucurie altora bucurându-se el

însuşi de bucuria lor, îi plac mesele cu prietenii, distracţiile, ştie să

înţeleagă, să se entuziasmeze, să aprobe, să manifeste compasiune, are

încredere în oameni, nu e invidios, se bucură de succesele altora, se pricepe

să facă un compliment chiar şi numai cu privirea, intră uşor în contact cu

oamenii, este mai întotdeauna cel care ia asupra lui iniţiativa în raporturile

cu celălalt, reacţionează imediat la gesturi de acest fel din partea celuilalt,

se simte atras de oameni, de colectiv, îl caracterizează bucuria de viaţă,

optimismul, naturaleţea în comportare, îi place să fie între oameni, nu-i

place singurătatea.

3. E capabil să reacţioneze cu vioiciune şi avânt la orice iniţiativă şi a o

susţine cu energie, aşteaptă clipa ca să determine scopul, de îndată ce îl

descoperă se îndreaptă năvalnic către el, e neobosit, permanent activ, e

mereu între oameni, mereu în mişcare, munceşte foarte sârguindos, se

antrenează uşor în alt gen de activitate, e capabil să facă mai multe lucruri

deodată, dar pe fiecare din ele le duce până la capăt.

4. Păstrează un ritm susţinut şi destul de alert, un tempo rapid al vieţii, el

însuşi face totul cu iuţeală şi îl irită dacă alţi oameni se mişcă încet, nu-i

plac cărţile cu o dezvoltare lentă a acţiunii, sare adesea peste descrieri de

natură, se uită la sfârşit. Insă acest ritm nu este destul de elastic, nu-şi dă

seama când trebuie să încetinească, să frâneze, să mai aştepte (e o fire care

se entuziasmează) şi se înfurie dacă i se atrage atenţia în acest sens.

5. Viaţa personală are pentru el, de regulă, o pondere mai mare decât

cariera, chiar şi cinicii amuţesc atunci când îl văd în tovărăşia unui copil,

pentru el copiii sunt ceva sacru, apoi urmează familia, prietenii şi la sfârşit

munca; de aceea pare paradoxal faptul că el adesea se căsătoreşte din

calcul, şi asemenea căsnicii pană la urmă nu sunt chiar atât de nereuşite; fie

că a fost făcut corect calculul, sau fiindcă, ştiind să-şi stăpânească emoţiile,

a prins în mreje pe cine trebuia.

6. Ştie să creeze pentru sine şi cei din jur o atmosferă de comfort, de

bunăstare, de bucurie şi rafinament, o foarte ospitalier, e îmbrăcat

întotdeauna potrivit, îngrijit şi cu imaginaţie, în locuinţa sa, în maşina şi în

cămara sa este întotdeauna o ordine perfectă şi o curăţenie exemplară,

frumuseţia şi comfortul cer bani, el şi-i procură activ şi fără urmă

prefăcătorie, este adesea un admirator al artelor, al poeziei, al teatrului,

ştie să pultive impresia dorită despre sine, apără consecvent interesele sale,

şi a celor apropiaţi.

7. În muncă nu face deosebire între ce e interesant şi ce e neinteresant,

problema aceasta nu-l preocupă şi nu o analizează, trebuie să o facă şi

gata, dacă a decis să atingă un scop duce treaba neapărat până la capăt,

întotdeauna tinde spre perfecţiune, armonie, pe a făcut el este nu numai de

calitate dar şi frumos, tinde să realizeze perfecţiunea în aspectul exterior al

creaţiilor sale.

8. De regulă nu-şi supraaperciază competenţa, în adâncul sufletului e mereu

măcinat de îndoieli dacă poate face faţă sarcinii asumate (deşi din afară

pare sigur de sine şi satisfăcut de propria persoană) de aceea îi face mare

plăcere dacă este în mod deschis lăudat pentru munca sa.

9. Ca temperament este de regulă sanguinic, posedă emoţii foarte diferite

dar nu puternice şi ele alternează cu uşurinţă, dar există reprezentanţi ai

acestui tip care după ce s-au pătruns de o ideie sau au fost cuprinşi de un

sentiment de dragoste îi rămân credincioşi o viaţă. O problemă importantă

a vieţii lui este capacitatea de a-şi controla afectul. De obicei îi vine uşor să

se elibereze de o stare sufletescă apăsătoare, dar subtipul încăpăţânat poate

fi stăpânit pe o perioadă îndelungată de emoţii negative, să nu-şi poată

reveni timp de ani de zile după o dramă grea.

10. Poate fi caracterizat drept un fatalist optimist, crede că el şi persoanele

care îi sunt apropiate s-au născut sub o stea fericită, consideră că dacă îşi

îndeplineşte rolul care i-a fost hărăzit de soartă “aşa cum îi dictează

raţiunea şi conştiinţa” atunci poate să abanadoneze fără teamă în mâinile

sorţii şi dacă încerci să-l convingi de contrariul se va simţi profund jignit,

uneori resimte el însuşi pericolul, dar văicărelile altora îl tulbură echilibrul

sufletesc, nu-i plac scepticii, cărţile cu un sfârşit nefericit, filmele

apăsătoare.

11. E atent la impresia pe care o produce asupra celorlalţi, pentru el este

important cum este categorisit de ceilalţi, se poartă elegant în împrejurări

oficiale, nu se pierde cu firea, ştie ce atitudine să adopte şi se pricepe să

organizeze atitudinea altora faţă da el, îi împarte pe oameni în grupe foarte

bine conturate, în ciuda ospitalităţii sale e foarte grijuliu, când e vorba să

decidă cine urmează să fie invitat şi cine nu, nu-i place dacă anumite

persoane au o comportare ne la locul ei, femeia trebuie să rămână femeie

chiar şi atunci când împrejurările cer să se poarta ca un bărbat, bărbatul

trebuie să fie bărbat.

12. Caută sa inoculeze celor din jur dragostea de frumos şi maniere

elegante, în prezenţa lui, oamenii se poartă civilizat, nu recurg la

comportări grosolane fiindcă ştiu că aşa ceva nu-i place, se orientează

instinctiv cu viteza fulgerului în materie de regulile bunei purtări, a

etichetei, acordă o mare irnportanţă aparenţelor exterioare.

13. În problemele cruciale ale existenţei – căsătorie, divorţ, război – nu se

sfătuieşte cu nimeni, nu e în stare să le rezolve repede, oscilează, meditează

mult, gândindu-se cum să acţioneze, cugetă în asemenea situaţii neîntrerupt

desprinzându-se parcă de lumea exterioară, parcă nu-i aude pe cei din jur,

nu e în stare să hotărească în probleme complicate în prezenţa altora –

oamenii îl distrag prea tare; e convins că un adevărat prieten trebuie să-l

susţină în orice conflict, indiferent dacă are dreptate sau nu.

14. E inventiv când e vorba de diverse hobby-uri, este sau un vânător

pasionat sau au frecventator asiduu al teatrelor, ştie să judece spectacolul

cu rafinament, e extrem de priceput în a-şi procura bilete la întrare în teatru

sau chiar să se fofileze fără bilet, dar tot aşa de bine poate fi un jucător

pasionat de cărţi şi chiar un şahist, e gata să joace chiar cu zaruri numai să

existe risc.

15. În ciuda sociabilităţii sale este în unele privinţe un individualist, obţine

pentru el totul prin propria sa trudă, nu se aşteaptă la ajutor din partea

altora, are puţini prieteni apropiaţi, nu e prea uşor pentru ceilalţi să suporte

pressingul său emoţional.

16. E o fire raţională, priveşte viaţa lucid, are simţul realităţii, nu-i place

cazuistica, încâlcirile sofisticate, e conservator, nu caută şi nu-i plac

soluţiile noi, preferă pe cele vechi, drumurile încercate, ca ideile pe care le

aprobă majoritatea, nu întotdeauna manifestă înţelegere pentru reformele

radicale, crede că metoda tradiţională va reusi mai de vreme sau mai târziu,

iar cea nouă este încă necunoscută.

2. P. O., 38 ani, Jurist la o firmă de consultanţă in afaceri – iSRJ

1. Ştie să aleagă în mod inteligent şi exact cel mai bun din sis temele,

abordările existente, manifestând în aceasta intransigenţă care ajunge până

la încăpăţânare, se luptă pentru implementarea lui, refuză categoric tot ce

nu adaugă nimic la el, aduce acest sistem până la starea ideală, te poţi întru

totul bizui pe el în ceea el priveşte realizarea sistemului, chiar dacă el e

schimbător, evită improvizările, se pregăteşte cu grijă pentru luare de

cuvânt, referat, orice lucru de răspundere.

2. Niciodată nu disperă şi nu se lasă stăpânit de iluzii, e întotdeauna la fel

de egal, calm, logic, este un om modest, nu are înclinaţii spre divagări

fanteziste şi nici la alţii nu-i place îngâmfarea intelectuală şi

sentimentalitatea deşartă, acordă importanţă amănuntelor, ştie să le

generalizeze şi sa tragă concluzii, avertizează pe ceilalţi împotriva unei

explicaţii simpliste a legilor existenţei doar prin factori generali, integrali ,

neluând în considerare factorul uman, individul.

3. Are tendinţa de a analiza profund probleme înguste stabileşte cu grijă

legătura lor cu cele studiate anterior, ştie să aplece urechea la ce spune

interlocutorul său şi să deducă chiar şi din relatări fragment esenţa celor

expuse, simte starea de spirit a interlocutorului, adesea se pricepe să asculte

pe doi deodată; are o normă înaltă a solitudinii, citeşte puţin, dar meditează

mult, aceasta este starea sa preferată, întotdeauna găseşte aplicarea

practică a cunoştinţelor, acţiunile sale par paradoxale ai imprevizibile celor

care nu ştiu să înţeleagă până la capăt situaţia, vede ieşirea acolo unde alţii

nu o remarcă.

4. Este destul de închis şi discret, nu-i place să se afle în centrul atenţiei, în

relatiile cu oamenii e delicat şi discret, dar resimte totuşi nevoia de

ascultători, prin consecvenţa în realizarea propriului sistem trezeşte

admiraţia oamenilor, atunci când vede ceva precis iar alţii văd greşit el

devine agresiv; este încăpăţănat, nu acceptă compromisuri, ca şef este

inclinat sa strângă şurubul, are tact, simte oamenii, dar îi priveşte ca

instrumente, simpatiile şi antipatiile personale nu-l influenţează, importante

sunt rezultatele, subordonează morala logicii.

5. E dârz, fără capricii, ştie să se stăpânească, nu cheltuieşte timpul cu

treburile casnice, preferă să-şi ascundă senzaţiile: foamea, oboseala,

durerea, frica, munceşte calm, sigur şi sistematic, fără căderi şi elanuri.

6. Nu-şi ascunde preferinţele, uneori se pare că le demonstrează în mod

expres, nu lasă să treacă neobervată nici o persoană de sex opus; apreciază

sentimentele celor din jur numai după manifestările lor exterioare, cum se

uită partenerul la el, cum vorbeşte cu el, de aceea greşeşte destul de uşor, şi

ia drept sentimente ale partenerului dorinţa sa de a fi iubit, e conştient de

acest fapt, de aceea e neîncrezător şi bănuitor.

7. De regulă e ambiţios, caută să deţină un anumit post, să ocupe o anumită

poziţie în societate, în ierarhia funcţiilor, dar în aceasta îl împiedică adesea

firea sa închisă, timiditatea; pune la suflet atât aprecierea cât şi critica,

trăieşte dureros insuccesele dar preferă să nu se exteriorizeze în această

privinţă, având un sentiment acut al dreptăţii e exigent faţă de sine şi de

ceilalţi, simpatiile sale sunt constante şi profunde deşi puţin numeroase, nu

suportă familiaritatea, pe oamenii agresivi şi batjocoritori, deşi nu intră în

polemică cu ei.

8. Il irită în dispută oamenii tăcuţi, pentru el importantă este informaţia,

dacă nu o obţine, devine bănuitor, adesea poţi auzi de la el reproşul “De ce

nu-mi spui nimic?” are nevoie ca să fie ajutat să-şi împartă timpul, să-i se

creeze o dispoziţie pentru lucru, înaintea unei luări de cuvânt importante e

uneori util pentru el să asculte o anumită piesă muzicală.

9. E extrem de inventiv în descoperirea unor noi forme ale obiectelor, poate

fi un bun artist, meseriaş, disigner, creator de modă, îi place să facă cadouri

dar nu cu ocazia unor aniversări, care se fac din obligaţie, are grija ca

partenerul său să aibă tot ce-i trebuie, se îmbracă foarte modest, logic, dar

pe partener caută să-l îmbrace foarte elegant, chiar luxos, să-l facă

remarcat, şi o face ca paravan pentru propria sa fire introvertită; bărbaţii

poartă barbă pe care când o lasă, când o tund.

10. E înclinat să creeze pe un anumit teritoriu un spaţiu închis al unor

lucruri personale, în care fiecare lucru îşi are locul său, nu-i place dacă

cineva se amestecă în această lume, de exemplu dacă îi mută lucrurile dintr-

un loc în altul, fiindcă prin aceasta se tulbură armonia, acasă la el este de

obicei o ordine ideală, hainele şi le împarte foarte strict în haine de purtare

şi de ieşire în oraş, pâinea, salamul tăiate oricum îl irită.

11. Gândirea sa e foarte logică, consecventă, luând cuvântul pune întrebări

celor de faţă şi apoi răspunde el însuşi la ele, apreciază tot ce observă

multilateral şi în expresie numerică, cantitativâ, după părerea sa orice om

posedă un anumit sistem de vederi, dac acesta nu se potriveşte cu al lui îl

dezaproba, dă devadâ de multe ori de pedantism.

3. G. S., 43 ani, Inginer mecanic la un Service auto – iSRP

1. E o fire încăpăţânată, rezervată, aproape întotdeauna la fel de rece şi

misterios, foarte practic şi eficient, ştie oriunde să se aranjeze confortabil,

îşi cunoaşte interesele şi le va apăra neabătut, nu vrea să depindă de

nimeni.

2. Aceasta este faţada iar în spatele ei se ascunde de obicei o fire destul de

poetică, uşor de rănit şi de aceea în mod deosebit de mândră, o inimă

sensibilă, vrea să fie cel mai iubit, nu suferă să fie trataţi toţi la fel, poţi să

dobândeşti recunoaşterea de către el numai prin sentimente sincere, va veni

fără ezitare în ajutor dacă ochii şi intonaţia respectivului arată că are mare

nevoie de acesta, că el e foarte necesar omului respectiv.

3. Mişcările sale sunt calme, precise, foarte reţinute, privit din afară s-ar

părea că rezultatul obţinut e întotdeauna mai mare decât eforturile depuse,

îl caracterizează îndârjirea liniştită în vederea ducerii la bun sfârşit a tot ce

a început, o răspundere interioară faţă de o cauză şi modestia, în atitudinea

faţă de muncă nu face mare vâlvă, după cum şi sentimentele şi le manifestă

fără emfază, la început pare că face totul lent, neglijent, dar cu încetul

începi să observi că încetineala lui reflectă ritmul general al vieţii. Este o

înbinare între descătuşare şi armonie.

4. Nu va lucra fără scop, este un inventator înnăscut, dar nu se grăbeşte să-

şi implementeze ideile, până nu se vor maturiza împrejurările în vedere unui

profit maxim, se laudă cu capacitatea sa de a nu face nimic fără câştig, îi

place foarte mult comfortul, dacă întreprinde ceva împreună cu aitul totul se

va aranja pe neobservate în aşa fel ca să-i fie avantajos lui, în sfera lui de

acţiune totul este aranjat pentru condiţii ideale de muncă şi odihnă.

5. Vorbeşte mult şi nu face nimic, parcă aşteaptă ceva, el într-adevăr

aşteaptă – strigătul de ajutor, nu va face nimic fără un scop iar scopuri nu

ştie să-şi inventeze,

6. Porunca ca o formă de adresare pentru el nu există, nu reacţionează la

comenzi, procedează aşa cum crede de cuviinţă, şi de obicei se întâmplă

ceea ce a vrut el, nu prea ştie să ceară, îi vine mai uşor să oblige pe om să

facă ce trebuie.

7. E importantă şi intonaţia, expresia feţei în timpul dialogului, nu-i place

maniera moale, dezlânată de a vorbi cu el, nu-i plac intonaţiile sceptice şi

expresia acră a feţei.

8. Caută să atragă atenţia persoanei care îl interesează printr-o glumă sau

o observaţie temerară, dar nu jignitoare, iar apot se arată perfect indiferent.

9. Îl caracterizează emotivitatea reţinută, tendinţa de a masca trăirile

sufleteşti în spatele unei măşti de răceală şi inaccesibilitate, datorită căreia

le împrumută rafinament şi expresivitate, e impasibil în orice împrejurări,

dar rămâne rece şi inaccesibil în mod diferenţiat, e foarte gelos şi

neîncrezător, are o frică extraordinară ca nu cumva sentimentele sale să fie

luate în derâdere, cu cât este mai singuratic cu atât este mai greu accesibil.

10. În situaţii de pericol cu încăpăţânare nu se teme de nimic, se apropie

calm de focarul pericolului, aceasta este mişcarea sa cea mai caraeteristică,

să se îndrepte drept spre adversar, rezistă acela care este mai tare,

încăpăţânarea, refuzul concesiilor, sentimentul adânc al dreptăţii care e de

partea lui, curajul.

11. E greu să fie convins, poate să nu continue altercaţia dar rămâne la

părerea sa, dreptatea sa nu demonstrează prin cuvinte ci continuând

imperturbabil să facă ce a început, adeseori face dovadă a unei deosebite

măiestrii diplomatice, reuşind să evite conflictul, căci ştie că conflictul

odată început, îi va veni foarte greu să facă compromisuri.

12. E un estet, îi place să citească şi să mediteze la frumuseţea lumii

dimprejur, îi plac stările sufleteşti armoniase, reţine în memorie sunetele,

culorile, mirosurile, dar reţine şi mai intens trăirile neplăcute, se bazează cu

totul pe gustul său, dispreţuieşte moda şi consideră că fiecare om trebuie să

aibă ceva propriu, individual, apartamentul tebuie să fie plăcut şi frumos,

acesta este pentru el acelaşi lucru, într-un mediu neplăcut se simte prost.

4. I. G., 34 ani, Analist financiar la o societate de leasing – iSAJ

1. Oamenii au de regulă încredere în el şi nu fără motiv, nu-i place să

profite de relaţiile amicale pentru treburi: prietenia contează la el mai mult

decât orice altceva. Este politicos, are tact, un simţ artistic subtil şi ştie să-l

aplice, ştie fără greş cine pe cine nu iubeşte, cine spre ce tinde, cine pe cine

influenţează şi cece, el nu are sentimente incomplete, el sau iubeşte şi atunci

e gata să facă orice pentru omul respectiv, sau urăşte şi atunci e greu să-l

convingi.

2. Celor care nu-l cunosc li se pare o fire retinuta chiar ursuză şi un om sec,

el de regulă manifestă răceala şi imparţialitatea, nu ştie să se distreze

singur, îi plac oamenii cu o fire veselă, care ştiu să glumească, care sunt în

stare de o păcăleală grozavă, în tovărăşia lor parcă se simte şi el mai vesel,

îşi subordonează propriile emoţii stărilor sufleteşti ale altora, între cei

veseli este vesel, între cei supăraţi e supărat.

3. Arareori discută problemele importante, dirijează raporturile cu ceilalţi

nu atât prin cuvinte cât cu ajutorul intonaţiei şi privirii, nu-l priveşte pe

interlocutor drept în faţă de parcă i-ar fi teamă să-l pârjolească cu privirea.

4. Îl caracterizează în prea mică măsură trufia şi cu atât mai puţin ambiţia,

nu se laudă, nu se făleşte, adesea cariera îi este indiferentă, nu-l interesează

ce părere au despre el oamenii străini, dar este de cele mai multe uri un

truditor conştiincios şi de nădejde, are un simţ dezvoltat al datoriei şi

pretinde altora acelaşi lucru, ştie să supună pe oameni propriei sale voinţe,

dacă aceasta o cer interesele familiei, ale cauzei, firea lui poate fi adesea

caracterizată ca severă, ştie să concentreze eforturile sale şi ale altor

oameni pentru atingerea scopului comun, şi să ducă la bun sfârşit printr-un

efort susţinut tot ce şi-a propus.

5. Compară mereu realitatea cu idealul şi adesea preferă pe acesta din

urmă, critică oamenii, moravurile societatea, adesea se caracterizează prim

judecăţile sale aspre, discută cu accente critice acţiunile oamenilor într-un

cerc restrâns, de obicei ţine minte şi binele şi răul, consideră necesar să

exprime aceste aprecieri, preţuieşte prietenia şi nu iartă trădarea.

6. Este precaut, îi vine greu să se decidă la schimbări radicale în viaţa sa:

să-şi schimbe domiciliul, să-şi apropie un nou prieten, să se ocupe cu o

treabă nouă; e foarte îngrijit şi pretenţios.

7. Când se află într-un anturaj nou este un om liniştit şi modest, ascultă şi

observă dacă există vreo posibilitate de a câştiga bunăvoinţa celor prezenţi,

de a-i determina să accepte idealul său propriu al raporturilor dintre

oameni, dacă această posibilitate nu există va continua să tacă, sau poate

chiar pleacă. Cînd se află printre oamenii săi este activ, vorbăreţ , “ai lui”

sunt cei care au acceptat normele lui etice.

8. Atunci când este vorba despre familie, despre o colectivitate caută să

creeze în primul rând un spirit de ajutor reciproc, un colectiv de oameni ce

gândesc la fel, care se înţeleg reciproc prin jumătăţi de cuvânt, consideră că

încrederea reciprocă este condiţia esenţială a succesului, de aceea acordă o

importanţă colosală problemelor morale, chiar şi în mărunţişuri, fiindcă o

minciună mică generează o mare lipsă de încredere, adesea proclamă

idealurile raporturilor umane, vorbeşte cu entuziasm despre aceea cum ar

trebui să fie oamenii, despre familia unită reuşită, despre fericirea care se

sprijină pe dragoste şi încrederea unuia faţă de celălalt.

9. Consideră că omul are dreptul asupra sentimentelor sale, asupra

propriilor dorinţe şi simpatii şi antipatii, se pronunţă împotriva

prefăcâtoriei, a tendinţei de a trece peste raporturi neplăcute,

propăvăduieşte respectul faţă de sine, e revoltat de tot ce este tulbure, lipsit

de armonie, nedefinit, e împotriva nesiguranţei şi a lipsei de voinţă.

10. Ii este străină libertatea sexuală, păstrează fidelitatea conjugală din

respect pentru sine, în dragostea dinainte de căsătorie e schimbător, căci nu

poate să continue raporturi care au devenit intolerabile, nu-i plac cei care

nu sunt în stare să iubească, primul se decide să se despartă, deşi nu

manifestă iniţiativă în apopierea de celălalt, e în stare să se ducă până la

celălalt capăt al lumii după iubire.

11. E un rafinat, se îmbracă foarte elegant şi original, principalul este să-şi

placă sie însuşi, fiecare lucru al său trebuie să se apropie de perfecţiune, un

lucru cât de cât zgâriat sau rupt pierde în ochii lui orice valoare, e uşor să-l

acuzi de ataşament exagerat faţă de obiecte, suportă greu sărăcia, e foarte

pretenţios în ce priveşte corectitudinea limbajului, îi place să dăruiască

lucruri utile şi nu e zgârcit în această privinţă, dar numai din proprie

iniţiativă, când celălalt începe să-i ceară cu insistenţă un obiect se desparte

de el cu greu, fixează termenul de înapoiere şi nu se ruşinează să

amintească despre aceasta.

12. Adesea e reţinut, asociabil, necomunicativ, are o atitudine independentă,

bănuitoare, e foarte susceptibil, trăieşte într-o lume de sentimente puternice

şi adânci, a unei mari iubiri faţă de bine şi o mare ură faţă de ce consideră

că e rău şi nu ascunde aceasta.

13. E sensibil la suferinţa celuilalt, are tendinţa de compasiune, boala,

neplăcerile celuilalt îl domină cu totul şi în acele momente nu e în stare să

se gândească la altceva şi cere şi de la alţii un devotament similar, nu

importă faptul că nu e în stare să ofere un ajutor real.

14. Nu exteriorizează niciodată mânia sau ura, se va comporta deosebit de

politicos şi mândru, numai un prieten bun îl poate surprinde ciufulit sau

neglijent, e întotdeauna “încheiat la toţi nasturii”, mobilizat sufleteşte, e

extrem de intolerant faţă de neglijenţă, dezordine.

15. Acasă păstrează o curăţenie şi o ordine ideală, face adesea curat, când

vine acasă trebuie să găsească asemenea condiţii încât să dispară oboseala,

ne distinge ordinea de frumuseţe, consideră că lucrurile trebuie aşezate

frumos nu oricum, consideră drept una din calităţile principale ale

partenerului să fie pus la punct în ce priveşte îmbrăcămintea şi aspectul

exterior, îl învaţă să fie ordonat dar nu bruscându-l ci prin exigenţă

treptată.

16. Ii vine greu să determine talentele, capacităţile reale ale oamenilor de

aceea are o abordare egalizatoare a acestora, pretinde de la toţi acelaşi

lucru, uneori subapreciază pe cei din jur, alteori îi supraapreciază, urăşte

pe cei care împart oamenii în caste, îl supără dacă cineva vrea să afle

priceperea lui, talentele sale potenţiale sau se laudă faţă de alţii cu propriile

sale talente.

17. Îl bucură dacă alţii au o atitudine pozitivă faţă de el, un zâmbet poate să

facă să-i dispară jignirea, uită de ce a fost dacă celălalt manifestă

bunăvoinţă faţă el, poţi destul de mult timp să-l apropii sau să-l îndepărtezi,

nu poţi să-l refuzi, aşa procedează dualul său: promite, mai minte, mai

răsuceşte, ocupând întotdeauna o poziţie avantajoasă pentru el.

18. Poate să-şi planifice munca pe puncte, dar adesea nu reuşeşte să-o

îndeplinească deoarece planul nu e realist. Îl caracterizează cuvântul

“datorie”: e în stare să spele podeaua având febră, fiindcă trebuie să fie

curat în casă, nu e întotdeauna clar faţă de cine şi-a asumat această

obligaţie, el însuşi crede că faţă de cei apropiaţi.

19. Este muncitor, conştiincios, plin de străduinţă şi dârzenie, prefer munca

pe care o poţi face repede şi de ale cărei rezultate te poţi bucura, are mereu

impresia că rămâne în urmă deşi ceilalţi îl consider punctual, necesitatea de

a executa o lucrare într-un termen dat îl enervează.

Bibliografie

• Briggs Myers, Isabel, Gifts Differing, Consulting Psychologists Press, Inc.,

Palo Alto, California, 1980

• Glover, E., Freud ou Jung? , P.U.F. , 1954,

• Hedges, Patricia, Personalitate si temperament – Ghidul tipurilor

psiihologice, Editura Humanitas, 1999

• J. A. C. Brown, Freud und the Post-Freudians, Penguin Books, Baltimore,

Maryland, 1967,

• Jacobi, Jolanda The Psychology of C. G. Jung, New Haven and London,

1962

• Jung, C. G., L’énergétique psychique

• Jung, C. G., Tipuri psihologice, Editura Trei, 2004

• Keirsey, David şi Bates, M., Please Understand Me: Character and

Temperament Types, Prometheus Nemesis Book Co. Us, 1972

• Keirsey, David, Portraits of Temperament, Prometheus Nemesis Book Co.

Us, 1987

• Kroeger, Otto şi Thuesen, Janet M., Type Talk, The 16 Personality Types

that Determine how we Live, Love and Work, Oxford Psychologists Press,

1988

• Page, Earle, Looking at type, Centre for Application of Psychological Type

Inc., Florida, 1983

• Piaget, J., Inhelder, B., Psihologia copilului, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1970