Limbile
Pagini
Legal
Planul
INTRODUCERE
Capitolul I.Piata si caracteristicile ei .
Capitolul II. Cererea si oferta .
Capitolul III.Pretul.
Capitolul IV.Concurenta.
CONCLUZII
Introducere
Stiinta economica studiaza realitati cu caracter dublu :atit obiective,cit si
subiective .In antichitate ideile economice erau formulate si integrare in alte
sisteme de gindire.Abia in sec.XVIII-lea ele se desprind de alte stiinte ,contituind
o stiinta aparte .Initial,Stiinta economica avea denumirea de „economie
politica”,insa treptat de la ea incep sa se desprinda stiintele
autonome( statistica,contabilitatea,marketing).Aceasta se constitue in „sistemul
stiintelor economice”,unde economia politica ocupa un loc central.Teoria
economica este doar una din stiintele economice.Astfel,economia este o stiinta
sociala care cerceteaza baza economica a societatii umane.Ea analizeaza modul
in care societatea administreaza resursele relativ limitate pentru satisfacerea
nevoilor umane nelimitate .
O institutie principala a economiei contemporane este Piata.
Piata este astazi institutia centrala a economiei ,in cadru careia se incheaga
toata activitatea economica.Ea constituie totalitatea relatiilor de vinzare-
cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.In sens ingust,piata poate fi depfinita
drept locul unde se confrunta cererea si oferta de bunuri,servicii si capitaluri.
Capitolul I.Piata si caracteristicile ei.
1.1 Caracteristicile si rolul economic al pietii .
Piata reprezinta un sistem de autoreglare a tuturor fazelor de reproductie
(productie,repartitie,schimb si consum) .Intilnim si astfel de abordare potrivit careia piata
reprezinta sfera de schimb din interiorul tarii si dintre tari.
Aparitia pietei este conditionata de urmatorii factori:
- diviziunea sociala a muncii si specializarea in dominiul de productie a bunurilor materiale si a serviciilor;
- autonomizarea economica a producatorului de marfuri si servicii in baza proprietatii private;
- libertatea economica a producatorului de a decide :Ce? Cum?Pentru cine de produs?
Cele mai generale trasaturi care caracterizeaza continutul pietei sunt :concurenta libera
dintre producatorului de marfuri si proprietarii de resurse ; migrarea libera a fortei de munca ,a
resurselor si a capitalului intre ramuri si regiuni ;realizarea marfurilor pe preturi de
echilibru ,care reflecta real corelatia dintre cerere si oferta.
Principalele mecanisme ale pietei sunt: cererea,oferta,pretul si concurenta. In calitate de
subiectii ai pietii se prezinta :producatorii de marfuri si servicii ,consumatorii (individuali si
colectivi), instituriile financiare ,statul si organele de administrare publica locala
Rolul economic al pietei consta in urmatoarele realizari:ea asigura un schimb achivalent
si reciproc avantajos pentru vinzatori si cumparatori ;piata contribuie la apropierea cheltuielilor
individuale de cheltuielile de piata .Producatorii ce exercita cheltuieli individuale mai mici
primesc un supliment ,si invers;piata contribuie la accelerarea progresului tehnic ,deoarece
concurenta impune intreprinderea sa aplice tehnica si tehnologii noi ;piata contribuie la migrarea
libera a factorilor de productie si utilizarea lor eficienta la nivelul mezo,macro,mondoeconomic.
In orice tara economia nationala trebuie sa dea raspuns la urmatoarele probleme ; in ce
limite pot fi folosite resursele disponibile ?ce fel de marfuri si servicii trebuie produse?cum sa
fie produseaceste marfuri si servicii ?cine sunt destinatarii acestor produse?e capabil oare
actualul sistem economic sa se adapteze la schimbarile din structura necesitatilor consumului,la
modificarile din resursele si tehnologiile de productie.La aceste probleme fundamentale poate da
raspuns numai sistemul de piata ,care dispune de urmatoarle avantaje:
-in conditiile pietei cumparatorul ,procurind sau ingnorind marfa „voteaza” cu banii sai
„pentru” sau „contra” productiei acestei marfi.
-piata asigura o dezvoltare echilibrata proportionala a economiei nationale .
-in sistemul de piata cumparatorii si vinzatorii de marfuri,aflindu-se in interactiune de
concurenta,determina nivelul de preturi la produsele livrate si gradul de utilizare a resurselor
existente.
-sistemul de piata e capabil sa schimbe operativ volumul si structura oferte adoptind-o la
satisfacerea cererei.Aceasta adaptare se face pe contul schimbarii volumului de
productie,precum si de schimbarea nivelului de preturi,etc.
1.2 Functiile pietei.
In linii generale piata exercita urmatoarele functii:
1.Functia de intergritate- piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe
vinzatori si pe cumparatori ,facind astfel posibil schimbul.Ea ofera consumatorului posibilitatea
de a alege producatorul optim din punct de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi
posibilitate de alegere i se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare-aparuta initial ca o putere de legatura intre producatori si
consumatori,treptat,piata devine principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea
indeplineste rolul unei”miini invizibile” care dupa cum spunea A.Smithii”impinge”pe agentii
economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii
sa confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dar.
3.Functia de formare a pretului-deci cheltuielile individuale pentru producerea si
desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabileste un pret unic,pret care corespunde
cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionare bunului.
4.Functia de informare- prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dibinzii ,piata ofera
agentilor economici informatia necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de
activitate.Piata „trimite”semnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi
confectionate ,despre calitatea si volul lor,despre profiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de defirentiere a producatorilor- piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta
de concurenta si in acelasi timp penalizeaza pina la falimentare ,interprinderile necompetive.In
acelasi fel,piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie ,aplicarea noilor masina si
tehnologii ,sporirea eficiente productiei.Impuse de concurenta ,intreprinderile isi imbogatesc
activitatea fara incercare,iar in posturile de raspundere sunt puse persoanele cele mai
competente.
Nivelul preturilor ,salariilor,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint
reglementati pe de o parte de piata,iar pe de alta parte de stat.
1.3 Tipurile pietei
Din punct de vedere al nevelului de maturitate ,al modului de acces la piata ,exista citeva
tipuri de piata:
a) piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a
relatiilor de barter(troc) ,adica de schimb dupa schima:marfa-marfa;
b) piata libera(clasica)la care are acces orice vinzator si cumparator,Aceasta
piata intruneste urmatoarele trasaturi;existenta unui numar insemnat de participanti la
relatiile de schimb ,atit producatori cit si consumatori,mobilitatea a factorilor de
productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de
dominatie a vietii economice.
c) piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul
intervine in scopul „corijarii”unor deficiente ale pietei,programind dezvoltarea
economica si restribuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu
anumite obiective sociale ,politice si economice.Accesul la o asemena piata necesita
detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului.
Dupa punctul de vedere al obiectului tranzactiilor,pietele pot fi impartite in:
*piata bunului de consum *piata capitalului; *piata muncii; *piata pamintului si a resurselor naturale; *piata hirtiilor de valoare; *piata produselor informationale ,etc;
Dupa criteriul extinderii geografice ,piata poate fi :
*locala *regionala(in cadrul unei tari sau unui grup de tari) *nationala *mondiala.Toate aceste tipuri de pieti formeaza un tot organic,ce isi exercita functiile intr-o
permanenta interactiune directa sau indirecta in cadrul sistemului economiei de piata .Orice tara
care exercita tranzactia de economia de piata este nevoita sa creieze o anumita
infrastructura ,fara de care e imposibila functionare economiei de piata.
Capitolul II.Cererea si Oferta .
2.1Cererea si factorii ce determina marimea ei.
Cererea constituie cantitatea de marfuri sau servicii ce pot fi cumparate intr-o unitate de timp la pretul curent.
Pot fi distinse urmatoarele tipuri de cereri:
1.Cererea negativa-in situatia cind majorarea marfurilor de pe piata nu se intreaba de
consumatori si acestea din urma cauta sa le ocoleasca ,se dezic de a le cumpra.Necesitatea
pentru aceste mafuri,insa ramine,adica piata nu este saturata.
2.Lipsa totala a cererii- exista atunci cind consumatorii nu au nici un interes pentru o
anumita marfa sau sunt indiferenti fata de ea.
3.Cererea camuflata- atunci cind consumatorii au dorinta de a achezitiona o marfa ce
lipseste de pe piata.
4.Cererea in scadere-cind se reduce permanent interesul consumatorului pentru un
anumit fel de marfuri sau pentru o marfa anumita.
5.Cererea neuniforma-exprima oscilatia cererii in dependenta de timp sau anotimp.
6.Cererea de deplina valoare- cind circulatie comerciala la interprinderile ce satisfac
piata este normala.
7.Cererea exagerata- cind sunt produse cantitati insuficiente de marfuri si nu e
satisfacuta cererea pietei.
8.Cererea individuala- reprezinta cantitatea de produse pe care un individ doreste si este
capabil sa o cumpere in timpul unei perioade date .
Marimea cererii este determinata de factorii :volumul cererii ,pretul cererii,functia sau
factorii cererii.
Factorii care influenteaza modificarea cererii sunt :
o Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
o Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influenta modei sau a publicitatii;
o Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele complementare;
o Schimbarea anticipatiilor consumatorilor privind evolutia pietei;
o Modificarea numarului si a structurii consumatorilor
De expemplu ,reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbracaminte
pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cererea de medicamente si asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este
venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoate ,atunci
o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.
2.2 Elasticitatea si legea cererii.
Modificarea relativa a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al
cererii sau ,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor
factor ,se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se clasifica in :
elasticitatea la pret elasticitatea la venit elasticitatea incrucisata
Elasticitatea cererii fata de pret,de exemplu ,se masoara prin raportul modificarii
procentruale a cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala apretului
acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,insensul maririi sau
micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului laprodusul respective sau fata
de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi:
a)elastica b)inelastica(rigida) c) cu elasticitatea unitara d)perfect elastica e) perfect inelasticaCererea elastica exista atunci cind modificarea pretului
conditioneaza modificareacererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea
ceruta poate sascada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se
intimplade obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi
piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),odata cu cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste
bunuri ramine aproximativacceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul si
cantitatea cerutase modifica cu acelasi procent
Legea cererii Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar
alunui produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun,cantitatea
ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretuluigenereaza tendinta de sporire a
cantitatii cerute.Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure
mai multemarfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.
2.3 Oferta si factorii ce determina marimea ei.
Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-
operioada de timp ,la un anumit nivel al pretului.Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica
decit cantitatea de bunuri oferita pepiata.Spre deosebire de cerere ,dependenta ofertei de pret
este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri
oferita.Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite
constituie continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferite si
invers.
Oferta poate fi :
a) Individuala- reflecta cantitatea de marfuri sau servicii pe care le propune producatorul
(vinzatorul) sau firma pentru realizare la piata intr-o anumita perioada de timp la preturi
curente.
b) Totala sau de piata – constituie insumarea ofertelor individuale corespunzatoate
fiecarui nivel al pretului pe piata respectiva.
Atit oferta individuala ,cit si oferat de piata sunt influentate si de alti factori, numiti
determinanti:
1.pretul;2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi
tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de pret.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum ar fi inundatiile seceta,cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, deexemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
2.4 Elasticitatea si legea Ofertei.Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori
,mai ales la variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E ).
Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri :
Unitara –cind oferta se modifica (creste)in aceasi masura cu modificarea (cresterea)pretului.
Elastica –cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului. Inelastica-cind oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea
pretului lui. Perfect inelastica
Factorii care determina elasticitatea sunt:
o costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers;o gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste
elasticitateaofertei. o posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile
de stocaresunt mari.o perioada de timp de la modificarea pretului.
Oricare ar fi forma si tipul ei, oferta se afla in relatie directa cu nivelul si modificarea
pretului. Daca pretul unei marfi creste, celelalte conditii ramanand neschimbate, vanzatorul este
dispus sa cedeze cantitati in plus pe piata; evident, in limitele stocului existent la bunul sau la
bunurile in cauza. Dimpotriva, in situatia in care pretul scade, vanzatorul tinde sa reduca oferta.
Legea generala a ofertei exprima acea situatie relationala in care, la un anumit nivel al
pretului, se ofera o anumita cantitate de bunuri.
2.5Interactiunea cererii si a ofertei.
Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le
determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit
si oferta determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma
confruntarii dintre cerere si oferta.Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de
oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in
urma contrapunerii cererei si a ofertei precum si a “pretului dorit” se stabileste un pret de
echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si
vinzatori.Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu
cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar
fi:concurenta,politica economica a statului
Capitolul III.Pretul .
3.1Mecanismul formarii si modificarii pretului.
Preţul reprezinta cantitatea de moneda pe care cumparatorul este sispus si o poate oferi
producatorului(vinzatorului) in schimbul bunului pe care acesta il prezinta pe piata.Astfel de pret
mai este numit pret absolut .
Alaturi de pret absolut exista si pretul relativ sau raportul de schimb ,adica pretul bunului
dat exprimat in alt bun considerat etalon sau element de referinta.De exemplu,daca consideram
pret etalon salariul pe ora, atunic pretul relativ poatefi :1 piine=0.5salarii/ora;
1kg de carne=5salarii/ora .Analiza pretului relativ reflecta evolutia situatiei economice a
producatorulor si consumatorilor.
Asupra evoluţiei preţului influenţează două grupe de factori: interni şi externi. La factorii
interni se referă: cererea consumatorilor (utilitatea atribuită bunurilor de către cumpărător,
capacitatea de plată a populaţiei consumatoare, nevoile consumatorilor şi structurile cererei);
oferta producătorilor (nivelul costurilor unitare, abilitatea întreprinzătorului şi capacitatea de a
obţine profit cât mai mare, structurile ofertei şi posibilitatea producătorilor de a se raporta la
nevoile consumatorilor, preţul bunurilor pe alte pieţe); cantitatea de monedă aflată în circulaţie
(jocul liber al cererii şi ofertei, cererea şi oferta de bani, masa monetară în circulaţie). La factorii
externi se referă: intervenţia directă a statului în reglarea preţului(stimulând cererea sau oferta de
bunuri); măsurile directe ale statului orientate spre menţinerea unor echilibre social-economice
(pe piaţa muncii, pe piaţa bunurilor agricole etc.); intervenţia întreprinderilor monopoliste în
procesul de formare a preţurilor administrate.
În economia de piaţă concurenţială preţul îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor activităţii
economice
2. Funcţia informaţională.
3. Funcţia de stimulare.
4. Funcţia de recuperare a costurilor.
5. Funcţia de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului
După modul în care se formează şi se stabilesc, preţurile pot fi:
- preţuri libere, care se formează şi evoluează în condiţiile pieţei cu concurenţă pură
sau perfectă, în care nici unul dintre agenţii pieţei nu poate influenţa nivelul şi dinamica preţului.
Cu alte cuvinte, preţurile libere sunt acelea, care se formează în urma confruntării cererii şi
ofertei;
- preţuri administrate, care se stabilesc prin deciziile organelor statale şi ale altor
centre de forţă economică (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc.);
- preţuri mixte, care se formează sub influenţa mecanismelor de piaţă (cerere, ofertă,
concurenţă) şi a mecanismelor dirijiste de reglementare (cote de taxe şi impozite care se includ în
preţuri, stabilirea nivelului de preţuri etc.).
În economia de piaţă contemporană există mai multe tipuri de preţuri, care pot fi
clasificate în dependenţă de următoarele criterii:
după natura şi obiectul pieţei
după natura şi obiectul schimbului
după specificul tranzacţiilor
după stadiul schimbului
preţ marginal
preţ tare
preţ mobil
preţ riscant
preţ închis, preţ care se formează pe piaţa fantomă.
Dinamica preţurilor în economia de piaţă este însoţită de două tendinţe: de creştere şi de
scădere. Aceste tendinţe sunt influenţate de următorii factori: de nivelul şi dinamica costurilor;
de cererea şi oferta de mărfuri destinate pentru realizare; de capacitatea de cumpărare a monedei;
de evoluţia preţurilor mondiale.
Implicarea statului în procesul de reglementare a preţului are loc atât direct, cât şi
indirect.
Intervenţia directă a statului se referă la fixarea autoritară a preţului în situaţii
extraordinare (războaie, crize profunde şi durabile) şi la blocajul preţurilor unor produse,
respectiv politica preţurilor minime şi maxime. Stabilirea unui nivel minim al preţurilor si
preţurile maxime.
Intervenţia indirectă a statului asupra procesului de formare a preţurilor se manifestă
prin următoarele măsuri şi politici: achiziţionarea de către stat a unor produse şi stocarea lor;
acordarea de facilităţi la exportul unor bunuri; practicarea unor politici selective de credite;
acordarea diferitor subvenţii; acoperirea unei părţi a cheltuielilor de comercializare a bunurilor
etc.
Capitolul IV:Concurenta.
4.1Concurenţa şi tipurile pieţelor concurenţiale
Unul din mecanismele principale ale economiei de piaţă este concurenţa. Concurenţa
reprezintă un proces de confruntare specifică dintre agenţii economici (vânzători) pentru
atragerea de partea lor a clientelei (cumpărătorilor). Concurenţa îndeplineşte mai multe funcţii
care în ansamblu determină rolul economic al ei:
concurenţa stimulează iniţiativa, inovaţia, spiritul creativ al agenţilor economici,
duce la eliminarea industriilor învechite şi la extinderea celor noi, la afirmarea progresului în
toate ramurile economiei naţionale;
concurenţa reprezintă calea cea mai reuşită de satisfacere a intereselor
producătorilor şi consumatorilor, deoarece ea impune producătorul să reducă costurile de
producţie, să majoreze volumul capitalului în scopul obţinerii profiturilor majorate. Însă aceste
acţiuni ale producătorului duc la creşterea volumului de producţie şi la îndestularea cerinţelor
consumatorilor;
concurenţa stimulează tendinţa de egalizare a înzestrării cu factori de producţie a
întreprinderilor, întrucât fiecare agent economic este înteresat să aibă cheltuieli cât mai mici;
concurenţa favorizează reducerea preţurilor, deoarece în lupta de concurenţă
câştigă acel agent economic care oferă mărfuri la preţuri mai joase;
concurenţa contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor prestate,
deoarece calitatea serveşte ca instrument de luptă concurenţială între agenţii economici;
concurenţa, prin mecanismul preţurilor şi acţiunii legilor generale a cererii şi
ofertei, orientează activitatea economică, duce la repartizarea eficientă a resurselor economice pe
ramuri şi localităţi şi utilizarea lor profitabilă.
Lupta de concurenţă între agenţii economici include două metode: de natură economică şi
de natură extraeconomică. Lupta de concurenţă de natură economică include: reducerea
cheltuielilor,preturilor, ridicarea calităţii mărfurilor şi serviciilor
Lupta de concurenţă de natură extraeconomică include: furtul de informaţii de la
concurenţi; răspândirea de informaţii false despre concurenţi; cumpărarea unor specialişti de la
concurenţi şi utilizarea lor în interesul propriu; atragerea pe căi ilegale a unor surse de
sponsorizare ş. a.
În funcţie de aceste metode de luptă concurenţială, concurenţa poate fi divizată în:
concurenţă loială şi concurenţă neloială. Concurenţa loială prevede folosirea nediscriminatoare
de către agenţii economici a metodelor luptei de concurenţă (concurenţa de natură economică).
Concurenţa neloială prevede: descreditarea produselor concurentului; aplicarea informaţiei
false faţă de concurent; organizarea spionajului industrial, corupţie, acte de diversiune etc.
.
Piaţa de monopol presupune existenţa unui singur producător (vânzător) ce produce şi
ţine la control oferta unor valori de producţie sau de consum.
Piaţa de monopol are următoarele trăsături:
existenţa unui vânzător la nivel de ramură. etc.;
în piaţa de monopol lipsesc substituenţi adecvaţi.
în piaţa de monopol are loc fixarea preţului de către firmă, care, de regulă, acoperă
costurile de producţie şi aduce un profit respectiv.
în condiţiile pieţei de monopol firma are posibilitate de a alege atât preţul, cât şi
cantitatea de bunuri ce urmează a fi produse şi vândute;
piaţa de monopol, de regulă, blochează intrarea în ramura respectivă a altor firme
Piaţa cu concurenţă monopolistică reflectă acea situaţie de pe piaţă, când
vânzătorii şi cumpărătorii pot influenţa raportul dintre cerere şi ofertă, nivelurile de
preţuri în intenţia de a obţine profituri mari şi stabile..
Piaţa cu concurenţă monopolistică are următoarele trăsături:
pe piaţa cu concurenţă monopolistică există mai mulţi producători, produsele cărora
sunt similare, dar neomogene, fapt ce-i permite furnizorului să influenţeze preţul, preferinţele
consumatorului şi cantitatea produsă.
piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor în
dependenţă de calitatea mărfurilor şi forma de deservire
intrarea noilor firme în piaţa cu concurenţă monopolistică este relativ uşoară,
deoarece în ramură activează mai multe firme, fapt ce face imposibilă subordonarea lor
reciprocă;
efectuarea unui control limitat asupra preţurilor
Piaţa cu concurenţă de oligopol reprezintă o formă de concurenţă imperfectă, care, de
regulă, cuprinde o ramură sau domeniu de activitate
Piaţa cu concurenţă de oligopol are următoarele trăsături:
piaţa cu concurenţă de oligopol cuprinde un număr limitat de producători (3 – 7
firme), care deţin o parte importantă din piaţa de desfacere respectivă;
pătrunderea pe o piaţă de oligopol este, dacă nu imposibilă, cel puţin dificilă.
în piaţa cu concurenţă de oligopol există controlul general al preţurilor,
interdependenţa şi incertitudinea.
Oligopolurile pot fi grupate în: oligopoluri concentrate şi oligopoluri antagoniste.
Oligopolurile concentrate
Oligopolurile antagoniste
În ţările cu economie de piaţă are loc reglementarea funcţionării pieţei prin promovarea
unor acţiuni de menţinere, restaurare sau consolidare a mediului economico-legislativ necesar
desfăşurării normale a concurenţei. Aceste reglementări cuprind două direcţii: prima –
reglementarea juridică a tranzacţiilor comerciale şi a concurenţei în scopul controlului şi limitării
tendinţelor monopoliste; a doua – supravegherea respectării măsurilor luate de legislativ privind
desfăşurarea concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste.
CONCLUZIE
1. Piaţa este o categorie a economiei de schimb, ce reflectă un sistem de relaţii
vânzare-cumpărare între diferiţi agenţi economici şi un mecanism complex al cererii, ofertei,
preţului şi concurenţei.
2. Principalele funcţii ale pieţei sunt: realizarea relaţiilor permanente dintre
producătorii şi consumatorii de bunuri materiale şi servicii; asigurarea alocării şi utilizării
eficiente a resurselor materiale, umane şi financiare; asigurarea echilibrului dintre cerere şi
ofertă şi formarea preţurilor de echilibru.
3. Cererea pentru un bun reprezintă cantitatea din acel bun pe care consumatorii
doresc şi pot să o achiziţioneze într-o perioadă de timp. Cererea depinde de un număr de
factori, cum ar fi: preţul bunului, venitul, preferinţele şi aşteptările cumpărătorilor, precum şi
publicitatea făcută bunului respectiv.
4. Curba cererii ilustrează relaţia dintre cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul
acestui bun. În conformitate cu legea generală a cererii curbele cererii au pante negative,
însemnând că o creştere a preţului conduce la o scădere a cantităţii vândute, şi invers.
5. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ măsoară variaţia cererii atunci când preţul se
modifică. Elasticitatea în funcţie de venit măsoară modificarea cererii la o variaţie a
venitului.
6. Oferta pentru un bun reprezintă cantitatea din acel bun pe care firmele individuale
sunt dispuse să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta depinde de:
preţul bunului, preţul bunurilor alternative, preţul factorilor de producţie, costurile de
producţie etc.
7. Curba oferetei ilustrează relaţia dintre cantitatea oferită dintr-un bun şi preţul
bunului. În conformitate cu legea generală a ofertei curbele ofertei au pante pozitive,
însemnând că o creştere a preţului conduce la o sporire a cantităţii de bunuri oferite.
8. Echilibrul de piaţă este definit ca o stare în care nu sunt generate forţe economice
capabile să modifice starea existentă. Pe piaţa unui bun sau a unui serviciu se spune că s-a
stabilit un echilibru atunci când cererea pentru bunul sau serviciul respectiv este egală cu
oferta lui pe piaţă.
9. Analiza cererii şi a ofertei poate fi folosită pentru a ilustra interacţiunea dintre
pieţe. De ex., o scădere a ofertei care face să crească preţul unui bun va fi de natură să
mărească preţul bunurilor de substituţie şi să micşoreze preţul bunurilor complimentare.
Scăderea ofertei va reduce, de asemenea, disponibilitatea bunurilor furnizate simultan şi va
determina astfel creşterea preţurilor acestora.
10. Preţurile de piaţă sunt o consecinţă a raporturilor dintre cerere şi ofertă, adică ele
se stabilesc printr-un dialog permanent dintre vânzători şi cumpărători. Preţul de piaţă este
determinat de volumul de muncă, utilitatea produselor, cerere şi ofertă, raritate. În condiţiile
pieţei contemporane de rând cu preţurile de piaţă se aplică şi preţurile administrate (stabilite
de stat şi întreprinderi monopoliste).
11. Piaţa concurenţială include: piaţa cu concurenţă perfectă şi piaţa cu concurenţă
imperfectă. Modelul pieţei cu concurenţă perfectă presupune existenţa mai multor
cumpărători şi vânzători, libertatea intrărilor pe piaţă şi a ieşirilor de pe piaţă, mobilitatea
perfectă a factorilor de producţie, cunoaşterea perfectă a pieţei şi omogenitatea produselor.
12. Piaţa cu concurenţă de monopol reprezintă piaţa unui bun sau serviciu care e oferit
de un singur furnizor şi pentru care nu există un bun sau serviciu înlocuitor apropiat.
13. Piaţa cu concurenţă monopolistică reprezintă un segment important al concurenţei
imperfecte şi se defineşte prin existenţa concomitentă a diferenţierii produselor şi a unui
număr mare de vânzători.
14. Concurenţa de oligopol presupune existenţa unui număr mic de
producători care domină producţia şi vânzarea unui produs din ramura respectivă. În
condiţiile concurenţei de oligopol are loc recunoaşterea faptului, că dacă întreprinderea
oligopolistă va modifica strategiile de preţ sau pe cele care nu privesc preţul, va trebui să facă
faţă unei reacţii din partea rivalilor.