LOGO

Tema 3. Modalităţi de lansare în afaceri

Company Name

Subiectele

1. Deschiderea afacerii proprii.

2. Procurarea unei afaceri existente

3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising.

1. Deschiderea afacerii proprii

A deschide o afacere este uşor. A administra ce ai deschis este dificil.

J. Timmons

Există trei posibilităţi de începere a activităţii de antreprenoriat

1

Înfiinţarea întreprinderii

2

Cumpărarea unei afaceri

existente

3

Procurarea franchisei

Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în cazul unei idei unice de produs sau serviciu poate fi unica metodă pentru întreprinzător. În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de la zero.

Înfiinţarea întreprinderii

Avantajele deschiderii întreprinderii

Avantajele Avantajele lansării lansării

întreprinderiiîntreprinderii

BB

EE

CC

DD

AAImplementarea nelimitată a propriilor idei

Satisfacţia întreprinzătorului în rezultatul muncii depuse

Evitarea moştenirii

unei reputaţii îndoielnice a

fostului proprietar

Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la

viziunea proprie

Posibilitatea de a selecta, moriva şi dezvolta

independent personalul

Dezavantajele deschiderii întreprinderii

Dezavantajele Dezavantajele deschiderii deschiderii

întreprinderiiîntreprinderii

BB

EE

CC

DD

AA

Costul ridicat legat de lansarea

în afaceri (procurarea

echipamentului, etc.)

Timpul pentru lansarea afacerii, realizarea formalităţilor legale, stabilirea relaţiilor cu clienţii, angajarea personalului etc.

Alegerea unei afaceri care

nu este potrivită

Eforturile personale mari pentru a lansa

afacerea

Existenţa unei concurenţe puternice

Formalităţile legale privind deschiderea afacerii

Luarea deciziei de creare a afacerii şi identificarea ideii

de afaceri

Alegerea formei organizatorico-juridice

Înregistrarea întreprinderii la Camera Înregistrării de Stat

Deschiderea contului bancar

temporar

-Depunerea cererii de înregistrare,

-Obţinerea codului unic fiscal,-Aprobarea denumirii afacerii,

-Fabricarea ştampilei,- publicarea informaţiei în

Buletinul Oficial al CÎS,- eliberarea certificatului de

înregistrare

Înregistrarea la Casa Naţională

de Asigurări Sociale

Înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină

Deschiderea contului

bancar curent

Obţinerea licenţei

Obţinerea autorizaţiilor:

-sanitare- construcţii

Company Name

Procesul de înregistrare include perfectarea documentelor de constituire, determinarea denumirii întreprinderii, confecţionarea ştampilei, obţinerea Certificatului de înregistrare. Durata medie a procesului de înregistrare constituie în medie 3-10 zile lucrătoare. Înainte de a începe activitatea este necesar de parcurs următoarele etape:

Formalităţile legale privind deschiderea afacerii

Etapele Etapele deschiderii deschiderii

afaceriiafacerii

BB

EE

CC

DD

AA

Înregistrarea la Casa Naţională de Asigurări Sociale (se efectuează în

termen de 10 zile de la data înregistrării

de stat prin prezentarea

Certificatului de înregistrare)

Înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în termen de 10 zile de la data înregistrării de stat prin prezentarea

Certificatului de înregistrare)

Deschiderea contului bancar

Obţinerea autorizaţiilor

Obţinerea licenţei

Formalităţile legale privind deschiderea afacerii

Deschiderea contului bancar

Indiferent de forma organizatorico-juridică, toate întreprinderile sunt obligate să păstreze mijloacele băneşti la bănci, prin deschiderea contului bancar. Este necesar de studiat mai multe bănci, la care bancă tarifele sunt mai reduse, transferurile sunt mai rapide, care este credibilitatea băncii etc.Pentru a deschide un cont curent sunt necesare mai multe acte:

- Cererea de deschidere a condului semnată de contucătorul şi contabilul-şef al întreprinderii,

- Copia Certificatului de înregistrare al întreprinderii,- Copia documentului de constituire (statutul, regulamentul),- Fişa cu specimenele de semnături autentificată notarial,- Extrasul din Registrul de Stat ce confirmă persoana împuternicită să

administreze întreprinderea,- Copia actului de identitate a persoanei care prezintă actele,- Alte documente la cererea băncii.

În dependenţă de genul de activitate, este necesară şi obţinerea autorizaţiilor:

- Autorizaţia pentru amplasarea unităţii de comerţ şi a celei prestatoare de servicii, eliberată de Primărie,

- Autorizaţia de la Centrul de Medicină Preventivă privind corespunderea normelor sanitare,

- Autorizaţia de la Direcţia Situaţii Excepţionale cu avizul de la pompieri referitor la respectarea cerinţelor antiincendiare,

- Avizul de la Inspectoratul Muncii.Numai după efectuarea tuturor formalităţilor, întreprinzătorul poate începe activitatea.

Obţinerea autorizaţiilor

2. Procurarea unei afaceri existente

Înainte de a lua decizia privind procurarea unei afaceri deja existente, este necesar de studiat avantajele şi dezavantajele ce le va obţine noul proprietar.

Avantajele procurării afacerii

Avantajele Avantajele procurării procurării

afaceriiafacerii

BB

FF

CC

EE

AA

Durata de lansare este mai mică, deoarece

există deja întreprinderea

care dispune de utilaje necesare,

personal, relaţii cu furnizorii

Obţinerea unor venituri imediate, doarece activitatea nu se începe de la zero

Amplasare favorabilă

Riscuri mai mici

Existenţa personalului

calificat

DD

Sunt stabilite relaţile cu

clienţii

Dezavantajele procurării afacerii

Dezavantajele Dezavantajele procurării procurării

afaceriiafacerii

BB

FF

CC

EE

AA

Posibilitatea procurării unei

întreprinderi neprofitabile

Existenţa unui personal necalificat

Moştenirea unei reputaţii

îndoielnice

Dificultăţi în efectuarea

schimbărilor, ca urmare a costurilor

ridicate şi rezistenţei

personalului

Amplasament nefavorabil

DD

Utilaj învechit, uzat, spaţii care

necesită mari cheltuieli pentru

reparaţie

Etapele procesului de procurare a afacerii existente

Căutarea afacerii care se vinde

Determinarea motivului vânzării

Diagnosticarea afacerii

Evaluarea costului afacerii

Negocierea costului vânzării

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare

Cea mai dificilă etapă a procesului de cumpărare a afacerii este evaluarea întreprinderii. În acest sens, întreprinzătorul trebuie să apeleze la serviciile

evaluatorilor, brokerilor imobiliari, contabililor-auditori, jurişti

1Diagnoza

comercială-tendinţele de

dezvoltare a pieţei,-clienţii şi structura

lor,-concurenţii,

-amplasamentul.

2Diagnoza tehnică

-Echipamentul existent,

-Nivelul calităţii producţiei şi a

inivaţiilor

3Diagnoza resurselor

umane- calificarea personalului,-relaţiile din

colectiv

4Diagnoza financiară

-Datoriile întreprinderii,

-Rentabilitatea,-Lichiditatea,

-Capacitatea de plată.

Evaluarea afacerii

La fel de important este diagnosticul întreprinderii din punct de vedere juridic. Este necesar de analizat documentele referitoare la legalitatea constituirii firmei şi contractelor încheiate, informaţia despre terenul pe care se află afacerea

Evaluarea afacerii

Company Name

Metodele de evaluare a afaceriiMetoda de evaluare

Caracteristica metodei

Metoda bazată pe comparaţie

Valoarea întreprinderii este aceeaşi ca la afacerile similare vândute anterior. Netoda poate fi aplicată în cazul în care sunt cunoscute preţurile de vânzare la alte întreprinderi care au aceleaşi dimensiuni, activează în acelaşi domeniu

Metoda patrimonială

Valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net contabil şi se calculă prin formula:Patrimoniul= Total activ – DatoriiMetoda este aplicată în cazul noilor întreprinderi.

Metoda veniturilor viitoare

Se ţine cont de capacitatea întreprinderii de a genera venituri. Calcularea veniturilor viitoare se efectuează pornind de la condiţiile actuale de gestiune, situaţia fluxurilor băneşti pe ultimii 3 ani

Metoda mixtă Se ia în considerare atât activele materiale, cât şi cele nemateriale şi anume goodwill-ul sau fonedul comercial. Fondul comercial apare ca urmare a unor relaţii bune cu clienţii, calificarea înaltă a personaluilui, imaginea, tehnologiile avansate etc.

O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Cuvântul “franchise” este de origine franceză şi potrivit unor surse semnifică eliberarea de la robie, iar potrivit altor surse – scutirea de taxe vamale şi impozite. Cu timpul semnificaţia lui s-a modificat şi astăzi franchisingul reprezintă un contract în care vânzătorul (franchiserul) permite cumpărătorului (franchisee-ul) să folosească drepturile sale.

Primele elemente ale sistemului de franchising au apărut la finele secolului XIX când compania Singer Sewing Machine şi General Motors Corp în SUA au început să realizeze produsele lor prin intermediul dealerilor, care obţineau o licenţă specială pentru acest lucru.

3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising

Sistemul contemporan de franchising s-a dezvoltat în SUA în perioada anilor 50-60 ai secolului XX. În Europa primele elemente ale sistemului de franchising au apărut în anii 70 în Franţa.

În ceea ce priveşte R.Moldova, aparţia franchisingului a fost condiţionată de adoptarea în 1997 a Legii cu privire la franchising.

În prezent pe piaţa moldovenească activează aşa francize ca: Mango, Celio, Mexx, olsen, Sele, McDonald`s, РОСТИК’С KFC, Fornetti, Buon Giorno, 1C etc.

Cea mai mare extindere o au francizele din domeniul comerţului, în special al confecţiilor, precum şi companiile din domeniul serviciilor, cum ar fi fast-food-urile.

Franchisingul în R. Moldova

Company Name

Apariţia marilor centre comerciale, mai ales în mun. Chişinău, a devenit de asemenea un stimulent în dezvoltarea franchisingului. Dacă până nu demult întreprinderile moldoveneşti erau cele care cumpărau francize, în ultimii ani au apărut şi primii franchiseri locali, reuşind să-şi creeze un nume şi să ocupe poziţia de lider pe piaţa locală, astfel de companii ca Alina Electronic, Andi`s Pizza sau Neuron Grup au început să vândă francize altor afaceri.

Franchisingul în R. Moldova

În literatura de specialitate se disting mai multe clasificări ale tipurilor de franchising, în funcţie de

1

obiectul oferit în franchising

2

profilul participanţilor

3

nivelul de intermediere

Tipurile de Franchising

Astfel, în funcţie de obiectul oferit în franchising, deosebim:

1

Franchisingul numelui

2

Franchisingul comercial sau franchisingul

distribuţiei produselor

3

Franchisingul corporativ

sau franchisingul

afacerii

Tipurile de Franchising

Franchisingul numelui

Franchisingul numelui. Franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de comerţ.Franchisingul mărcii de comerţ se aplică mai des în lanţurile hoteliere (Romada Inn; howard Johnson), reţeaua de restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza hut), firme de închiriere a automobilelor (Avis Hertz) etc.

În cazul dat franchisee-ul are dreptul de a folosi numele franchiserului, prelucrând sau modificând produsul, cu condiţia că va respecta strict procedurile de lucru şi de marketing ale acestuia.

Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.

Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor, fiind utilizat de aşa companii ca Chrysler, Ford, General Motors; în industria produselor petroliere – Exxon, Shell, Texaco, a băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola şi Coca-Cola.

Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor

Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piaţă. Prima franchiză corporativă a fost lansată de compania McDonald’s. Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde totalitatea cunoştinţelor nepatentate, care se bazează pe experienţa şi probele efectuate de franchiser – instruirea completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul în angajarea personalului, oferirea consultanţei permanente, cât şi standardele de calitate.

Franchisingul corporativ

În funcţie de profilul participanţilor, există mai multe tipuri de franchising.

Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător este des aplicat în industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice.

De exemplu, compania Coca-Cola furnizează franchisee-ului, firmă de îmbuteliere, concentratul, acesta, adăugând unele ingrediente, îl îmbuteliază şi comercializează băutura răcoritoare sub numele de Coca-Cola în reţeaua locală de comerţ.

Relaţia franchiser-producător şi franchisee-vânzător cu ridicata sau vânzător cu amănuntul este tipică industriei constructoare de automobile, echipamente agricole, produselor petroliere, vopselelor etc.

De exemplu, compania Ford acordă licenţă de vânzare pentru automobilele sale unor firme independente, care acceptă o serie de condiţii de comercializare şi de deservire a clientului înaintate de compania producătoare.

După nivelul de intermediere există:

1

Franchisingul direct

2

Master franchising

Tipurile de Franchising

Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locală, asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.

În cazul în care franchisee este situată, din punct de vedere geografic, departe de franchiser, aplicarea sistemului creează unele inconvenienţe legate de lipsa susţinerii la nivel local, necunoaşterea particularităţilor naţionale, a gusturilor şi preferinţelor consumatorilor şi, ca urmare, poate condiţiona adoptarea unor decizii greşite. Astfel, pentru a-şi dezvolta reţeaua de francize peste hotare, franchiserii apelează la master franchising.

Franchisingul direct

Franchisingul direct

Franchiser

Franchisee Franchisee Franchisee

Master franchising constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului de subfranchiser în regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale, având responsabilitatea verificării respectării acestora.

Master franchising

Master franchising

Franchiser

Subfranchisee Subfranchisee Subfranchisee

Master franchisee

LOGO