Preot paroh: Marius Iacobeanu - 0745 760 239; Preot slujitor: Eugen Ciuche - 0744 862 191 Adresa: Parohia Ortodoxă Lazaret, Str. Digul Bîrnat 19, Bacău. Email: parohialazaret@yahoo.com

TABĂRĂ DE TINERET CREȘTIN-ORTODOXĂ ÎN DOBROGEA

ă invităm în tabăra de tineret creștin-ortodoxă organizată de Parohia Ortodoxă Lazaret în colaborare cu Asociația „Un Zâmbet” Bacău în perioada 24-28 iulie

Ce ne propunem? Vizităm mănăstiri din regiunea Dobrogei, drumeție prin Defileul „Cheile Măcinului”, peștera Liliecilor, peștera Sf. Ioan Casian, peștera Sf. Apostol Andrei, plimbare pe Sulina, Gura Portiței, vizităm Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării din Tulcea și multe alte surprize.

Cazare: 2 zile la Mănăstirea Cocoș și 2 zile Seminarul Teologic din Constanța. Cost: 290 lei/persoană având transportul cu autocarul, micul dejun, cina și cazarea

incluse. Prețul NU include plimbarea pe Delta Dunării și către Gura Portiței. Maxim 45 locuri (capacitatea autocarului). Preot însoțitor: Marius Iacobeanu Înscrieri: Alina Gheorghiță 0745 315 951

TABĂRĂ DE TINERET CREȘTIN ORTODOXĂ LA MARE

abăra este organizată de parohia noastră în colaborare cu Asociația „Un Zâmbet” Bacău în perioada 28 August - 3 Septembrie.

Tipuri de activități: Ateliere de dezvoltare personală, Ateliere de teatru de improvizație, Atelier de artă și creație, Activități sportive, Seară de film, Slujba Sfintei Liturghii, alte surprize.

Locație: Stațiunea Costinești Cost: 390 lei/persoană. Prețul include: masă, cazare, materiale necesare desfășurării

activităților, facilitatori. Transportul NU este inclus. Persoana de contact: Alina Gheorghiță 0745 315 951 Preot însoțitor: Marius Iacobeanu

ZILNIC 7:30 Sfânta Liturghie (Parastase)

Luni 18:00 Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina

Miercuri 18:00

Vineri 18:00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou

Sâmbătă 17:00 Priveghere și Acatistul Sfântului Ierarh Luca al Crimeei

Duminică 7:30 Ceasurile I, III, VI, Acatistul Mântuitorului și Sfânta Liturghie (

11-1

7 iul

ie 20

16

Pr. d

e râ

nd: M

ariu

s Iac

obea

nu

28 10-16 iulie 2016 (V)

Revistă săptămânală de zidire sufletească, editată de Parohia Ortodoxă Lazaret, cu binecuvântarea ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Duminica a 3-a după Rusalii - Despre grijile vieții

is-a Domnul către dânșii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul

tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar da-că ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi în-tunecat. Deci, dacă lumina care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe altul va iubi, sau de unul se va ține și de celălalt nu va avea grijă; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiți pentru viața voastră gândind ce veți mânca, ori ce veți bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul, decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Au nu sun-teți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, oricât și-ar pune el mintea, poate să-și adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiți? Luați

seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și totuși vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpu-lui, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, o puțin credincioșilor? Deci, să nu duceți grijă zicând: ce vom mân-ca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci toate acestea le caută păgânii; doar știe Tatăl vostru cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Ci căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.

(Sfânta Evanghelie după Matei 6, 22-33)

CUPRINS Despre grijile vieții ………………………………...…… 2 Grijile lumeștii și grijile mântuitoare ... 4 Despre smerenie …………………………………… 5 Învățătură despre cele opt gânduri ale răutății …………………………………………………… 5 Un lucru trebuie …………………………………… 6 Cum să-l învățăm pe copil ce este fru-mos în viață? ………………………………………….. 6 Ciocârlia ……………………………………………..….. 7

2

DESPRE GRIJILE VIEȚII

ericopa evanghelică ce s-a citit în această Duminică la Sfânta Li-

turghie face parte din „Predica de pe Mun-te”, o suită de învățături pe care Mântuito-rul Hristos le-a rostit pe o colină de lângă Lacul Ghenizaretului în fața ucenicilor Săi și a unei mulțimi de oameni care veniseră să-L asculte.

În această predică, Mântuitorul a dat o in-terpretare nouă și profundă poruncilor Vechiului Testament și a înfățișat condițiile adevăratei fericiri, subliniind trei lucruri:

1. Mai întâi, că omul are nevoie de un bun discernământ, de un „ochi" sufletesc sănătos și curat, care-l va ajuta să stabi-lească o corectă ierarhie a valorilor, să aleagă slujirea lui Dumnezeu și nu a lui mamona, să caute Împărăția lui Dumnezeu și nu lucrurile trecătoare;

2. Mântuitorul le aduce apoi aminte credincioșilor că au un Tată în ceruri, care le poartă de grijă, că Dumnezeu Creatorul este și Proniator (Purtător de grijă) al lu-mii și al oamenilor și, deci, că este inutil ca ei să se risipească în îngrijorări fără rost;

3. În ce privește viitorul, gândul omului trebuie să fie îndreptat mai ales spre Împă-răția lui Dumnezeu, eforturile sale urmând să fie canalizate în acest sens.

Primul verset al Evangheliei de astăzi: „Luminătorul trupului este ochiul”, este o metaforă care se referă la lumina spiritua-

lă pe care o izvorăște sufletul: dacă sufle-tul în sine este întuneric, totul este întune-ric. În adâncurile sufletului nostru se ză-mislesc gândurile și simțurile noastre urâ-te: păcatul. Grija noastră de căpetenie tre-

buie să fie ca ochiul lăuntric, sufletul, să fie curat și astfel, tot tru-pul va fi luminat. De aceea, atenția noastră trebuie să fie îndrepta-tă în primul rând spre tainele sufletului, spre a

nu se sălășlui acolo nici un fel de răutate, întuneric, știut fiind că dintr-un astfel de izvor, dintr-o astfel de inimă întunecată „ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furturi, înșelăciuni, mărturii mincinoase, hule, acestea sunt care spurcă pe om”.

Dacă avem conștiință curată și gândi-re dreaptă, viața noastră se umple de lumi-nă. Însă dacă rațiunea sau discernământul omului sunt întunecate de patimi egoiste și gânduri necurate, atunci viața omului pe pământ devine o existență întunecată.

Mintea, ca ochi sufletesc, este cea care ne conduce în viață, ea ne apropie de Dumnezeu când Îl căutăm pe El, sau ne depărtează de Dumnezeu, când ne atașăm în mod exagerat de lucrurile trecătoare, neglijând chemarea noastră la viața și feri-cirea veșnică.

Tot în Predica de pe Munte Mântuito-rul ne învață ce atitudine să adoptăm față de bogățiile pământești: „Nu vă îngrijiți!...” Sensul verbului „a te îngriji” este aici acela

7

‒ el e o ființă curioasă; noi suntem cei pe care puține lucruri îi mai interesează și cărora nu le mai trebuie nimic, însă pe copil îl interesează tot, vrea să încerce tot, să cunoască tot ‒ dar, după ce simte, după ce înțelege despre ce este vorba de fapt, renunță la lucrul respectiv, dacă a fost educat în spiritul frumuseții adevărate.

(Protoiereu Arcadie Șatov, „Educarea copi-lului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor orto-

docși”, București, Editura Sophia, 2013, pp. 30-31)

CIOCÂRLIA

dată unei ciocârlii i s-a făcut foame... și foamea, cum se zice,

nu așteaptă - dă de-a dreptul. Și dă orice pentru mâncare! Face bine însă numai când și-o plătește cu munca sau cu moneda câștigată cinstit.

Ciocârlia flămândă ar fi putut găsi hrană pe câmp dacă ar fi căutat. Dar ea a văzut un pescar care avea într-un coș o mulțime de viermișori. I s-a părut mai co-mod să ceară, decât să caute acolo unde ar fi găsit fără îndoială.

- Dă-mi și mie doi, ceru ea. - Îți dau, dar dă-mi și tu o pană din

aripile tale, îi zise pescarul. Ciorârliei i s-a părut un târg ușor, o

hrană obținută fără efort. De aceea, zâm-bind, și-a smuls o pană și a dat-o pescaru-lui. A mâncat viermișorii și a zburat veselă, sfredelind înălțimile. Aici întâlnește o altă ciocârlie care îi spune:

- Vezi, noi trebuie să fim cele mai feri-cite păsări, pentru că avem aripi puternice

care ne ajută să zburăm în înălțimi, tot mai aproape de Dumnezeu. Ciocârlia noastră nu i-a dat atenție, pentru că tocmai atunci a zărit jos, din nou, pescarul cu coșul cu viermișori. S-a lăsat săgeată în jos, și-a smuls două pene și a căpătat patru viermi-șori, pe care i-a mâncat fericită. Și tot așa, a făcut schimbul acesta multă vreme.

Și a venit iarna, cu frigul. Ciocârlia încerca să zboare spre sud, în țări mai cal-de, dar nu mai putea. Își vânduse puterea pe nimic, pe ceea ce ar fi putut căpăta prin propria sa muncă. A fost victima propriei lăcomii, condamnată să-și trăiască ultimele zile pe pământ, în condiții mizerabile.

Așa pățesc și oamenii care își ruinea-

ză viața, vânzându-și „aripile” pentru câști-guri de moment. Tot ce e câștigat astfel, e o pierdere pentru mai târziu.

Istorioara aceasta e și o lecție împo-triva lăcomiei care trage la pământ ființa menită să zboare în ceruri.

Ne-a fost dat să trăim din muncă, nu din experiențe care ne desfigurează ființa și ne taie aripile zborului către înălțimi și către mântuire.

6

din bărbăția ta, se face. Ci, ori de postești, ori de priveghezi, ori, de te rogi, ori de te culci pe pământ, ori cânți, ori slujești, ori metanii multe faci, să zici: „Nu dintru a mea sârguință, și, din dumnezeiescul ajutor și sprijin, le fac."

Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

(din: „Proloage”, luna iulie in 14 zile)

UN LUCRU TREBUIE

n lucru trebuie, această poruncă a lui Hristos este valabilă pentru

noi toți, încât grija față de nevoile noastre de trai să fie atât cât e necesar și să avem toți ca preocupare a noastră cum să ne facem plăcuți lui Dumnezeu, cum să ajun-gem la mântuirea sufletului nostru nemuri-tor. Toată grija noastră trebuie să fie cum să ne curățim sufletul, cum să îl modelăm după voia lui Dumnezeu, cum să facem să nu in-trăm în iad. Mântuirea sufletului nostru nu este o joacă. Nu ne putem juca cu sufletul nemuritor.

Când nu avem mân-gâiere dumnezeiască, sufletul nostru nu își găsește odihna în nici un fel, căci lucrurile materiale sunt străine de firea lui. Când sufletul omului se obișnuiește cu cele ale lui Dumnezeu, prin rugăciune și viață vir-tuoasă, atunci simte mulțumire și siguran-ță, și Îl simte pe Dumnezeu înlăuntrul său.

De aceea trebuie să ne îngrijim încon-tinuu să curățim sufletul nostru, să izbăvim

conștiința noastră de legăturile nevăzute ale păcatelor și atunci, cu harul lui Dumne-zeu, vom reuși lucrul care trebuie.

Dumnezeu se uită la suflet, nu la cele dinafară. La cele dinafară se uită diavolul și păcatul. Dumnezeu privește la cele dină-untru - să înfrumusețăm sufletul nostru cu virtuți. Așadar să lăsăm grija traiului nos-tru și să ne preocupăm de cum să lucrăm sufletul nostru și să îl facem rodnic în fața lui Dumnezeu. (Pr. Efrem Athonitul, „Despre credință și mântuire” )

CUM SĂ-L ÎNVĂȚĂM PE COPIL CE ESTE

FRUMOS ÎN VIAȚĂ?

um să-l învățăm pe copil ce este frumos? Mie mi se pare că este

foarte simplu să facem asta. Trebuie să-i fixăm atenția asupra frumuseții: „Uite ce nor frumos, ce apus frumos, ce pasăre fru-

moasă; uite ce icoană fru-moasă este aici, ce fru-moase sunt veșmintele preoților, ascultă cât de frumos cântă privighetori-le, cât de frumoasă este cântarea bisericească”, și

așa mai departe. Fixarea atenției asupra acestor lucruri, care răsfrâng frumusețea dumnezeiască din lumea aceasta, capaci-tatea de a contempla această frumusețe, dacă este dezvoltată la timp, formează sufletul copilului, îl schimbă.

Poate că, la un moment dat, copilul va fi atras de o anumită muzică, de anumite filme sau mai știu eu de ce alte lucruri

3

de „a purta grijă”, sinonim cu „a te îngrijo-ra”, ceea ce anunță o stare de spirit care constă în neliniște, frământare, tulburare, preocupare presantă, povară, stres. Nu vă îngrijorați, deci, pentru cele de trebuință vieții voastre, dar îngrijiți-vă de ele (procurați-le) cu gândul și rugăciunea la Dumnezeu.

Prima grijă menționată este preocu-parea excesivă a omului de a strânge cât mai mulți bani și de a-i păstra exclusiv pen-tru sine: „nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona” - mamona fiind zeul banului, al avariției, al egoismului. Nu bogăția în sine e rea (printre prietenii Mântuitorului s-au numărat și oameni bogați); ea devine pri-mejdioasă atunci când se transformă în viciu, caz în care nu omul stăpânește banul, ci banul pe om. Și Dumnezeu e nemărginit de bogat, dar e generos.

Mântuitorul ne învață să nu ne macine grija pentru hrană și îmbrăcăminte – deci pentru cele necesare traiului, deoarece avem un Tată în ceruri care ne iubește și se îngrijește de noi; El ne povățuiește și ne arată drumul către liman, de fiecare dată.

Spre a înțelege mai bine și spre a ne convinge de acest adevăr, Iisus ne trimite la crinii câmpului și la păsările cerului, făp-turi așa de mici în raport cu omul, dar față de care, de asemenea, se manifestă purta-rea de grijă a lui Dumnezeu.

Față de pronie (purtarea de grijă a lui Dumnezeu), oamenii greșesc, de obicei, în două feluri:

- unii o nesocotesc, fie tăgăduind-o de

-a dreptul, fie îngrijorându-se peste măsu-ră de trebuințele trupului și uitând de tre-buințele sufletului;

- alții, socotind că purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne-ar scuti pe noi, oamenii, de a mai munci, fiindcă vom primi totul de la Dumnezeu.

Punându-ne înainte pildele cu crinii câmpului și păsările cerului, Iisus nu vrea să ne îndemne la lene, la dezinteres față de problemele materiale. „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă". Se vor adăuga, dar nu de la sine. Faceți-vă datoria și, la dato-ria voastră, va adăuga Dumnezeu ceea ce are El de adăugat, că doar „sunteți împre-ună-lucrători cu Dumnezeu" (I Cor. 3, 9). Căutarea împărăției e prin lucrare, într-ajutorare, milostenie, iubirea aproapelui, așa încât căutând împărăția așa cum se cuvine, ne ajutăm nouă înșine, și ni se ada-ugă reușita și succesul. Împărăția lui Dum-nezeu se află acolo unde i-a lăsat loc liber egoismul.

Mântuitorul ne spune că trebuie să dăm întâietate vieții spirituale și libertății noastre sufletești pentru a nu fi înrobiți de cele materiale, de mâncare excesivă și de moda hainelor scumpe, ci să ne îngrijim mai

4

întâi cum se prezintă sufletul nostru în fața lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea spirituală pe care i-o dăm, având mintea și inima lu-minate de rugăciune și de fapte bune.

Haina sufletului se luminează prin ru-găciune fierbinte și viață sfântă trăită în curăție și fapte bune. Haina sfințeniei este haina cea mai de preț a sufletului creștin. Iar bucuriile trecătoare se vor subordona acestei stări. Toate cele materiale sunt secundare, ele se pot adăuga la cele spiri-tuale, dar nu să se substituie acestora. Mâncarea, băutura și îmbrăcămintea tru-pului nu trebuie să devină mai importante decât legătura sau comuniunea cu Dum-nezeu, decât rugăciunea și sfințenia vieții.

Îmbrăcămintea trupului este una tre-cătoare, dar îmbrăcămintea sau îmbrăca-rea sufletului și trupului cu virtuți, ca bu-nătatea, curăția, smerenia, pocăința și toa-tă fapta cea bună devine veșmânt luminos de virtuți.

Încredințarea că Dumnezeu ne este Tată dă un nou sens vieții noastre, tuturor eforturilor noastre, îndreptate fie spre câș-tigarea celor necesare trupului, fie pentru dobândirea bunurilor spirituale și veșnice. Din perspectiva noastră de fii ai lui Dumne-zeu, munca devine laudă adusă Lui, împlini-rii voinței Lui, colaborare cu El.

Să muncim pentru pâine și să ne ru-găm și să mulțumim pentru toate și, având „ochiul curat" vom păși pe drumul unei vieți sănătoase. Amin.

(Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

GRIJILE LUMEȘTI ȘI GRIJILE MÂNTUITOARE

rijile lumești trebuie astupate cumva cu încrederea în Dumne-

zeu si în bunătatea Lui, făcându-ne dato-ria, pentru că dacă nu-ți faci datoria, griji-le se înmulțesc și îngrijorarea crește.

Dar există și o grijă pentru a deveni bun, o grijă pentru împlinirea voii lui Dum-nezeu, grija de a trăi corect, grija de a fa-ce ceea ce ești dator să faci.

Există și griji mântuitoare, griji care te ridică, te angajează în viața sfântă, grija de a-ți împlini datoriile pe care le ai prin situa-ția în care te găsești. De exemplu, cineva

care are fam i l i e , grija de copii, de a-i creș-te, de a-i e d u c a frumos și

bine, grija de a le da o înzestrare spirituală care să-i păzească de necazurile vieții, pentru că necazurile vieții vin de pe urma păcatelor.

Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi să trăim o viață frumoasă și liniștită, o viață din care să lipsească îngri-jorarea pentru lucruri pământești, dar în care să se facă vădită grija de a-I sluji lui Dumnezeu și de a-I face voia Lui. Și în felul acesta omul este angajat spre bine și nu este asuprit de rău.

(Părintele Teofil Părăian)

5

CUVÂNT DESPRE SMERENIE

fântul Antonie când a văzut cursele diavolului întinse pe fața

pământului și oftând a întrebat pe Dumne-zeu: „Doamne, oare cine va putea scăpa de acestea”, a primit răspuns că numai smere-nia; ba mai mult, nu numai că scapă, ci nici nu este prinsă de ele.

Vezi putere, frate? Vezi darul acestei fapte? Cu adevărat nu este alt lucru mai tare decât smerenia, nimic nu o biruiește. Orice întristare I s-ar întâmpla smeritului, îndată se defaimă și se osândește că este vrednic de această întristare: nu-i place niciodată să defaime pe altul; nu aruncă niciodată vina asupra altuia.

Astfel petrecând fără tulburare și fără întristare cu toată odihna, niciodată nu se mânie nici face pe altul să se mânie. Drept aceea, bine a zis sfântul că mai înain-te de toate se cade a avea smerenie.

ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE CELE OPT GÂNDURI

ALE RĂUTĂȚII

ezi, fiule, ca opt sunt gândurile, din care pornesc toate răutățile:

îndrăcirea pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, întristarea cea fără de vreme, trândăvirea, slava deșartă, mân-dria. Acestea se luptă cu toți oamenii.

Iar tu, fiule, dacă vrei să biruiești în-drăcirea pântecelui, iubește înfrânarea și ai frică de Dumnezeu. Și așa o vei birui.

Dacă vrei să biruiești desfrânarea, iubește flămânzirea și setea și privegherea și adu-ți aminte de moarte și niciodată să

nu vorbești cu femei, și o vei birui. De vrei să biruiești iubirea de arginți,

iubește sărăcia și simplitatea. De vrei să biruiești mânia, câștigă-ți

blândețe și îndelunga răbdare și adu-ți aminte de câte răutăți au făcut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos, iar Iubitorul de oameni nu se mânie asupra lor, ci, mai mult, se ruga pentru ei, zicând: „Părinte, iartă-le lor pă-catul acesta, că nu știu ce fac." Dacă vrei să biruiești grija cea lumească, ni-

ciodată nu te îngriji de lucrurile vremelnice și, măcar de te-ar bate sau te-ar necinsti, sau te-ar goni, nu te îngriji, nici nu te întris-ta, ci mai mult bucura-te și, numai atunci să te întristezi, când greșești, dar și atunci, cu măsură, ca să nu cazi în deznădăjduire și să pieri.

De voiești să biruiești trândăvia, fă puțin lucru de mână, orice ar fi, și citește dumnezeieștile cărți și te roagă deseori.

De vrei să biruiești deșarta slavă, să nu iubești laudele, nici cinstea, nici hainele cele bune, nici întâietățile, nici șederile mai sus, ci, mai mult, să iubești ca să te ocăras-că și să te defaime și să te necinstească, clevetindu-te, și să te socotești pe tine mai păcătos decât toți păcătoșii.

Dacă vrei să biruiești mândria, orice vei face, să nu zici, că, din osteneala sau