PSIHOLOGIE EDUCATIONALAPrograma seminar

Tematica este centrata pe metode de cunoastere a elevilor: Nr. ore alocate

1. Observatia 2h2. Convorbirea 2h3. Biografia. Anamneza 2h4. Studiul produselor activitatii elevilor. 2h5. Temperamentul.Chestionarul de temperament Belov 2h 6. Chestionarul de interese: Holland 2h7. Ce este un test psihologic? tipuri de teste. Testul de memorie.

Rey Testul de atentie semnale. Testu de inteligenta B53.8. Recapitulare. Feedback portofolii

1h

1h9. Fisa psihopedagogica. 2h10. Metoda sociometica. 2h11. Clasa ca gup Cine sunt Eu; Fereastra lui Johary 2h12. Elaborarea studiului de caz 2h9. Creativitate. Stimularea creativitatii in procesul de predare

invatare2 h

10. Evaluarea si auto-evalurea portofoliilor

Facultate: IESC/DPM/ITAnul: 2Titular disciplina:

curs: Lector univ.dr Lazăr Cornelia seminar: Prep. Univ. drd. Tomozii Elena Simona

Tematica Seminar:

Evaluarea:cursul va avea o pondere de 50%oficiu: 1 pctseminarul cu o pondere de 50%

prezenta activa: 2 pct (minim 9 prezente)portofoliu: 7 pctoficiu: 1 pct

Nota: Portofoliul se intocmeste individual. Incercarile de fraudare se penalizeaza prin neprimirea la examenul final.

Instrumentele utile in alcatuirea portofoliului : tabelul de analiza a comportamentului ghidul de observare a comportamentului,

Bibligrafie:

1. Clinciu, A., Cocorada, E., Luca R.M., Pavalache-Ilie M., Usaci D. (2007). Psihologie educationala. Modulul pedagogic. Curs pentru anul 1. Brasov: Editura Universitatii Transilvania.

2. Radu, I. (1974). Psihologie scolara. Bucuresti: Editura Știintifica.3. Cosovici A., Iacob,L.(1998).Psihologie scolara.Iasi:Polirom.4. Roco, M. (2004).Creativitate si inteligenta emotionala. Iasi: Editura Polirom.5. Salavastru D. (2004). Psihologia educatiei. Iasi : Editura Polirom.6. Jurcau N. (2001). Psihologia educatiei. Cluj – Napoca: U.T. Press

Tema introductiva: METODE DE CUNOASTERE A ELEVILOR

Nevoia cunoasterii detaliate a elevilor de catre profesori, pleaca din conditia profesiunii sale care presupune elaborarea unui sistem si metode de cunoastere proprii, prin care datele de diagnostic, obtinute in situatia de invatare sa permita prognosticul si proiectarea celor mai potrivite stratergii didactice in raport cu fiecare individualitate implicata in procesul de formare. Probleme intampinate de profesor sunt:

- cum poate sa dobandeasca cunostinte valide in legatura cu fiecare elev- de ce metod, cunostinte, calitati are nevoie pentru aceasta- ce utilitate sa dea datelor obtinute pentru ca ele sa contribuie la decizii

educationale

Prioritatile de cunoastere a elevilor:

Depistarea nivelului actual al clasei si al fiecarui elev in parte, la inceput de an sau de ciclu, pentru a trasa linia de baza prin care incearca sa armonizeze obiectivele programei cu datele reale si nivelul de cunoastere atins de elevi

Identificarea dificultatilor de invatare particularizate la fiecare elev, prin depistarea tipurilor de sarcini, operatii pe care un elev nu le stapaneste si din care cauza nu poate progresa (porneste de la conceptia ierarhica asupra procesului invatarii prin care sarcinile actuale sunt coroborate cu cele anterioare – „diagrama instruirii”

Esecurile scolare simple si multiple sunt in egala masura esecuri individuale si colective, amenintarea cu iesirea din sistem sau cu o evolutie trenanta necesita o interventie urgenta, de adancime si pluridisciplinara.

Integrarea copiilor cu deficiente in invatamantul de masa impune crearea unor oferte pedagogice diferentiate (obiective, stil, metode, strategii)

Copilul cu carente mari de mediu, la care balansul invatarii scolare cu cel de acasa nu se mai poate realiza din cauza nonimplicarii familiei. Scoala poate gasi modalitati de compensare a unor asemenea situatii, fie prin implicare personala , fie prin potentarea invatarii sociale.

Starile de criza care marcheaza pe durate variabile componenta afectiva (divortul parintilor, familii monoparentale, decesul parintilor, accidente, graviditate, boli etc.) creaza probleme care depasesc cu mult perspectiva clasica asupra scolii (nu transmite doar cunostinte, ci formeaza deprinderi. Cand familia lipseste ca partener, scoala trebuie sa devina un substitut al acesteia, profesorul devine si mentor si suport afectiv pentru copilul aflat in dificultate

Stimularea nevoilor de crestere si autorealizare este posibila prin plasarea timpurie a elevilor in activitati instructive care sa faciliteze progresul personal; informatiile si deprinderile formate sunt particularizate in functie de epoca istorica traversata dar si de ecuatia interna a fiecaruia (aptitudini, aspiratii, interese)

Orientarea si ghidarea vocationala trebuie regandita ca o tatonare si o potentare pe termen lung, interdisciplinara, in vederea devenirii lumii dincolo de portile scolii.

Dificultatile de cunoastere a elevilor:

DIFICULTATI SUBIECTIVE Cliseele pedagogice rezultat al comoditatii in evaluare si preluarea opiniilor

prefabricate; folosirea constructelor polare, reducand spectrul de nuante al aprecierii la

categorii simpliste; raportarea informatiilor la propria disciplina predata (optica profesionala ingusta); eludarea aspectelor de personalitate (anxietate, emotivitate, nivel de expectante,

aspiratii, sentiment de sine, universul familiei, lumea interna)

DIFICULTATI OBIECTIVE Prezenta simultana a unui numar mare de elevi in campul perceptiv Scoala reduce mult repertoriul situatiilor semnificative Necesitatea de a completa tabloul cu informatii extrascolare obiectivitate este influentata de: rutina, varsta inaintata, contactului afectiv cu

lumea tanara

Tema 1: METODA OBSERVATIEI

Observatia este:• Acţiunea de a privi cu atenţie fiinţele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le

studia, supraveghea şi a trage concluzii asupra acestora• Ca metodă ştiinţifică – observaţia = înregistrarea sistematică, prin simţuri, a

caracteristicilor şi transformărilor obiectului studiat• A observa = a înţelege, nu un act pasiv de înregistrare• Observaţia – parţială• Observaţia – ghidată de ipoteze (dar poate interveni şi serendipitatea)

Tipuri de observaţie:• Directă – realizată de cercetător, care foloseşte simţurile• Indirectă – realizată cu ajutorul unor instrumente, aparate, sau prin intermediari

(observatori, subiecţii înşişi). • Observaţia cantitativă• Observaţia calitativă

Auto-observaţiaMetoda de cercetare care consta in urmarirea intentionata si inregistrarea sistematica a manifestarilor elevului in contextul situational in care ele apar. Observatia consta in surprinderea, urmarirea si examinarea modificarilor comportamentale, considerate ca indicatori ai starilor psihice, in conditii normale de desfasurare a activitatii subiectului; este o perceptie planificata, organizata, care conduce la stabilirea legaturilor intre fapte si dezvaluie semnificatia acestora.

Formele observatiei pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:a) orientarea actului observational: observatia si autoobservatia; b)prezenta sau absenta intentiei de a observa: observatia spontana, observatia intentionata; c) prezenta sau absenta observatorului: observatia directa (realizata de cercetator,

care foloseste simturile), observatia indirecta sau mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns, realizată cu ajutorul unor instrumente, aparate, sau prin intermediari (observatori, subiecţii înşişi);

d) implicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia pasiva, observatia participativa; e) durata observarii: continua sau discontinua; f) obiectivele urmarite: integrala sau selectiva.

Ce se observă?• Comportamente – ansamblul actelor, accesibile observaţiei directe (behavioriştii au

ignorat organizarea şi finalitatea comportamentului, se poate înlocui conceptul de comp. cu cel de conduită)

• Gândurile• Sentimentele

Observaţia sistematică pretinde:- Selectarea şi definirea comportamentului ţintă în termeni concreţi, observabili

(operaţionalizare)- Utilizarea unor proceduri sistematice, standardizate, pentru observarea

comportamentului şi înregistrarea observaţiilor într-o manieră adecvată A. Observaţia empirică:

a) este fragmentară se limitează la unele aspecte, sau numai la câţiva subiecţi

implicaţi);

b) este lipsită de obiectivitate (dominată de sentimentele şi interesele individului);

c) este vagă, lipsită de precizie şi exactitate (deoarece nu are un scop bine determinat

sau dacă are, el ţine de interesele personale ale individului şi nu de semnificaţii ştiinţifice);

d) nu este consemnată în scris (nu este exclus ca într-un moment de meditaţie profundă

să avem intuiţii extrem de valoroase care explicitate ar avea valoarea de descoperire

ştiinţifică, dacă nu le reţinem prin notare intuiţiile se vor pierde uşor);

e) nu este judecată critic.

B. Observaţia ştiinţifică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie metodică (adică să se desfăşoare pe baza unui plan stabilit înainte de

începerea cercetării);

b) să fie integrală (să cuprindă toate aspectele fenomenului studiat şi un eşantion

reprezentativ de subiecţi);

c) să fie conştientă şi sistematică (să aibe un scop bine determinat şi suficient de suplu pentru a ficilita pertinenţa mijlocelor);d) să poată fi oricând şi de către orice persoană calificată verificată şi repetată (pentru a

se reduce la minimum subiectivitatea);

e) rezultate să fie consemnate în scris.

Conditiile bunei observatii:o elaborarea unui plan riguros de observatieo observatia exacta a fenomenelor asa cum apar ele in realitateo ingustarea campului de observatii cu referire doar la obiectul studiato alegerea unui numar optim de observatii, in conditii variateo stabilirea unor mijloace de verificare a observatiei ( repere de control) o consemnarea exacta/imediata a datelor observate si eliminarea datelor de prisoso eliminarea surselor de eroare si distorsiune

Utilitatea metodei ca si cadru didactic prin - caracteristici individuale observabile in scoala (indicatori):

Simptomatica stabila: trasaturi bioconstitutionale (inaltime, greutate, conformatie etc.)

Simptomatica labila (facies, mimica, gestica, comportamentul expresiv) Conduita motorie (motricitatea fina:desen, scris, modelaj, dans etc.) Conduita verbala (intonatie, fluenta, ritm, particularitati ale comunicarii) Conduita mnezica , inteligenta Trasaturi temperamentale si atitudinale care contureaza profilul caracterial

Limitele obs.:

- prezenta observatorului modifica modul de reactie al subiectului- tendinta subiectilor de a simula stari psihice neconforme cu realitatea- din caracterul selectiv decurge riscul de a observa doar ceea ce este in concordanta

cu ipozezele noastre („miopia ipotezei”)

Pasii in observatie:1. stabilirea exacta a obiectivului2. documentarea prealabila3. alcatuirea documentului

Tema de seminar: Alegeti-va un subiect cu o varsta cuprinsa intre 10 si 18. Aplicati acestuia cele 2

instrumentele prezentate la seminar: tabelul de anliza a comportamentului si ghidul de observare a comportamentului. Realizati profilul psihologic al subiectului asa cum reise din utilizarea acestui instrument.

Tema 2 : METODA CONVORBIRII

Convorbirea este o discutie desfasurata intre profesor si elevul/elevii investigat(i) cu scopul de a obtine informatii in legatura cu atitudinea, opiniile, credintele, motivatiile prin care se precizeaza sistemul sau de valori, convingeri, filozofia de viata.

Conditii de aplicare: - aplicarea metodei presupune o relatie directa de tipul „faţa in faţa”- pozitiile profesor – subiect pot fi intersanjabile - conversatia depinde in mod egal de cei implicati in relatie- implica o buna capacitate de a se autoanaliza retrospectiv si introspectiv- necesita un nivel sporit al expresivitatii verbale, fluenta verbala, vocabular

Surse de distorsiune: - tendinta de a face o buna impresie, respectul fata de autoritate, nesinceritatea - statutul de autoritate al profesorului poate genera asimetria relatiilor de comunicare (daca profesorul nu asigura o atmosfera relaxata, elevul poate manifesta mecanisme de aparare: negare, respingere, rezistenta etc.)

avantaj : acces la subiectivitatea elevului („faţa nevazuta”)dezavantaj : faptele fundamentale pot ramane nedepistate/insuficient clarificate

Tipuri de convorbire : - c. Libera – apropiata de psihologia simtului comun, se poate centra pe o tema, dar

cursul discutiei si rolurile se pot schimba, face greu sortabila/cuantificabila informatia; e importanta capacitatea prof. de a intra in ritmul elevului

- c. Semidirijata – precizeaza tema si obiectivele precum si inlantuirea lor intr-o secventa, chiar daca nu sunt atinse in ordinea preconizata; criteriile urmarite pot fi gandite independent sau intercorelat; presupune un inceput de standardizare

- c. Dirijata - este stricta, cu grad redus de libertate, toti partenerii trebuie sa raspunda la aceleasi intrebari, formulate la fel si in aceeasi ordine; este structurata, tematica, permite o buna masurare si ordonare a informatiilor

- c. Situationala – presupune o discutie cu toti participantii la un eveniment relevant, evidentiaza motivatii, opinii, contributii prin care faptul social poate fi reconstituit; riguros, obiectiv, operationabil; se poate cere subiectului sa spuna cum s-ar comporta el in situatia descrisa

- c. Libera de grup – scoate la suprafata caracteristici atitudinale, comportamentale, de gnadire, creativitate, dar si modul de structurare a grupului in vederea rezolvarii unor sarcini comune (valorificare superioara prin brainstorming)

Alte tipuri de convorbire:- psihoterapeutice: psihanalitica, nondirectiva, clinica- ancheta pe baza de interviu – relevanta in evidentierea realizarilor, operator de

interviu poate fi un coleg sau profesorul

Tema de seminar:Etapa 1: organizati in grupe de cate 3 impartiti , in cadrul fiecarui grupului de lucru cele 3 roluri: de observator, de respondent si de intervievator. Etapa 2 : alegerea temei pentru viitoarez conversatieEtapa 3: treceti la alcatuirea intrebarilor ce urmeaza a fi adresate pe parcursul conversatiei dirijate, folosindu-va de modelul palnie, pornind fie de la general catre concret fie de la concret catre general.Etapa 4: sunt adresate intrebarile de catre intervievator repsondentului.Etapa 5: sumarizarea. Observatorul spune ceea ce a fost bine in felul in care a intrebat si ce recomandari are pentru viitor.

Tema 3: METODA BIOGRAFICA SI ANAMNEZA

3.1. A N A M N E Z A

- Termen preluat din medicina,

- Investigarea trecutului unei persoane pentru a afla detalii importante care ar putea explica evolutia si situatia actuala:

o Bolile mai importante din copilarieo Datele dezvoltarii generale (fizica si psihica)o Evenimentele majore care le-ar fi putut marca evolutia incolectivitatile

(pre)scolare

- este un interviu dirijat asupra trecutului celuilalt in legatura cu:o fie o stare de fapt (insucces scolar, tulburari de conduita etc.)o fie o afectiune (tulburari instrumentale, traumatisme etc.)

B I O G R A F I A

- utilizata in literatura, metoda biografica este decriptiva si evenimentiala- isi propune sa reconstruiasca istoria unei persoane prin strangerea de informatii

relevante despre cele mai importante evenimente de viata, care au avut semnificatie pentru persoana formata, sau in curs de formare

-o incearca sa evidentieze faptele ca pe o succesiune care sa surprinda relatia

dintre acestea dupa o chrema cat mai apropiata de determinarea cauzalao este importanta valoarea si utilitatea evenimentelor / informatiiloro se asociaza cu analiza cursului vietii, interviul, analiza produselor activitatiio permite insertia in:

planul motivational, al intereselor, convingerilor, aspiratiilor, a modului de organizare a timpului, vizeaza un cadru general (viata) sau restrans (faptul)

- cand evolutia formarii Eu-lui este surprinsa de insusi subiectul descrierii – biografia se transforma in autobiografie (jurnal intim)

- in educatie, biografia se integreaza in orele de consiliere ca o pedagogie a faptelor exemplare si are relevanta dubla:

o pune in evidenta si popularizeaza realizarile de exceptie ale fostilor elevi ai scolii

o reliefeaza realizarile actuale ale elevilor, care s-au remarcat (cercuri de creatie, olimpiade, concursuri etc.)

F I S A DE A N A M N E Z A

1. date obiective (de identificare): numele si prenumele data si locul nasterii domeniul de activitate (ocupatia)

2. date privitoare la mediul familialo parintii : numele, data nasterii / varsta , ocupatiao fratii: numele, data nasterii / varsta , ocupatiao conditii de locuit, resurse financiare, climatul familial

3. date privind sanatatea :– antecenente heredo-colaterale– boli, interventii chirurgicale– accidente, traumatisme

4. situatia familiala (daca exte cazul)o starea civilao varsta si profesia sotului(sotiei)o copiii : varsta, sex

5. date referitoare la perioada scolaritatii evolutia scolara performante (materii preferate) preocupari extrascolare

6. integrarea in mediul socialo integrarea in familie, o integrarea in mediul pofesionalo integrarea in mediul socialo integrarea sportiva :

la ce cluburi a activat, ce sporturi a practicat, relatia cu antrenorii relatia cu sportivii din echipa

7. aspiratii profesionale : ce doreste sa devina sau daca e satisfacut de profesia

aleasa familiale : cum isi creioneaza viitorul, sau daca este multumit de

situatia actuala social: in ce domenii vrea sa se implice, sau sadiul actual al implicarii sportive : la ce nivel vrea sa practice sportul

8. traseul individual in sport (valabil pentru studentii de la EFS)o ce motivatii au stat la baza practicarii sportuluio la ce competitie a participato ce performante a obtinut

o aprecierea individuala a performantelor (care e valoarea sa: foarte bun, mediu, slab)

9. referitoir la timpul liber: preocupari, hobby-uri

10. date obtinute din observatie directa in timpul derularii interviului (comportament,

tinuta, limbaj, atitudini, dominante ale personalitatii)

Tema de seminarAnalizati modeul fisei de anamneza prezentate. Alegeti un subiect si completati aceasta fisa.

Tema 4: STUDIUL PRODUSELOR ACTIVITATII ELEVILOR.

- elevul este judecat dupa ceea ce face, nu dupa ceea ce spune- insusirile si capacitatile psihice se exteriorieaza atat prin functia expresiva cat si prin

cea proiectiva (compuneri, desene, creatii literare, programe de calculator, constructii tehnice, obiecte confectionate etc.)

- ajua la descifrarea universului interior prin prisma lumii de obuecte si valori de care se inconjoara sau pe care le-a produs

- nevoia de a se pune in valoare prin actiunea care se materializeaza in diverse produse- valoarea probata in timp au:

o desenul (are functie diagnostica sub raport cognitiv si proiectivo compunerea literara (poezia, eseul, jurnalul – nevoia de confesiune, de

autostructurare, sublimare lirica- desprins de individ, produsul devine purtatorul unei ereditati sociale (oglinda in timp

a creatorului)

Tema de seminar Stundetii isi vor aduce de acasa prduse artistice propii: compuneri, poze, desene, etc.

Aceste produse vor fi supuse analizei in cadrul grupului.

Fiecare student isi va scrie autobiografia. Pe baza acestei biografii se vor face face o analiza: a continutului, scrisului, etc.

Tema 5: TEMEPERAMENTUL. CHESTIOANRUL DE TEMPERAMENT BELOV

Temperamentul exprimă dinamica generală a personalităţii dată de proprietăţile generale ale SNC ale individului Tipul de activitate nervoasă superioară (ANS) formează baza neurofuncţională a temperamentului. Temperamentul se exprimă în:

impresionabilitate – adâncimea şi tăria cu care sunt trăite fenomenele psihice, îndeosebi cele senzoriale şi afective; după capacitatea de recepţie a stimulărilor şi profunzimea impresiilor produse, precum şi după ecoul lor în întrega fiinţă a subiectului, unele persoane sunt mai adânc impresionabile iar altele doar superficial, puţin impresionabile, cu variantele posibile între cele două extreme;

impulsivitate – care se referă la caracterul brusc al răspunsurilor, la descărcări sacadate în desfăşurarea proceselor ori, dimpotrivă, înregistrând perioade de latenţă mărite, desfăşurări domoale cu intensitate redusă;

ritmul reacţiilor şi al trăirilor interioare ne înfăţişează alternarea lor uniformă sau neuniformă, modificările accelerate sau încetinite, o anumită regularitate;

tempoul – frecvenţa fenomenelor într-o anumită unitate de timp; sub acest aspect, există indivizi cu modificări abundente, cu frecvenţă mare în unitatea de timp şi având, deci, un tempou tumultos, ridicat, şi indivizi cu o frecvenţă de evenimente psihice şi trări reduse, manifestând un tempou scăzut pe aceeaşi unitate de timp;

indicele expresivităţii psihice – care, în descifrarea temperamentului apare în intonaţia vorbirii, în debitul şi viteza limbajului, în mişcări, în expresiile emoţionale şi mimice, în scris, în actele voluntare complexe etc.

Încercări de explicare a temperamentului şi de stabilire a unor tipologii temperamentale:

- Galenus şi Hipocrates considerau că diferenţele de manifestare dinamico-

energetică s-ar datora predominanţei uneia din cele 4 umori organice (sânge, limfă, bila galbenă şi bila neagră) care se întâlnesc şi se amestecă (temperament = amestec) în organismul uman. Predominanţa uneia sau alteia în acest amestec a generat ceea ce se numesc tipurile temperamentale: sanguinic, limfatic (flegmatic), coleric şi melancolic.

- I.P.Pavlov, manifestările temperamentale trebuie raportate la specificul activităţii

nervoase superioare a creierului. În baza unei laborioase cercetări neurofiziologice pe animale şi oameni, acesta pune în evidenţă trei însuşiri fundamentale ale sistemului nervos, însuşiri ce se exprimă în activitatea nervoasă superioară:

- forţa sau energia, dependentă de substanţe funcţionale constitutive neuronului; - mobilitatea, exprimată în viteza cu care se consumă şi se regenerează respectivele

substanţe funcţionale; - echilibrul constând în repartiţia egală sau inegală a forţei între cele două procese

nervoase de bază – excitaţia şi inhibiţia, în caz de neechilibru neputând să intervină decât predominarea forţei excitative

Concret, la fiecare individ cele trei însuşiri de bază prezintă gradaţii între extremele: puternic – slab, echilibrat – neechilibrat, mobil – inert

- C.G.Jung introduce şi anumite particularităţi psihologice în delimitarea tipurilor temperamentale ca tipuri de personalitate. Este vorba de orientarea predominantă spre lume externă sau internă, ceea ce a generat cele trei tipuri: introvertit, ambivert, extravertit.

- H.J.Eysenck, adăugând acestor caracteristici gradul de nevrotism (instabilitate şi

stabilitate), integrează într.o structură unitară cele patru tipologii, evidenţiind corelaţiile dintre ele. Astfel, el demonstrează că, de regulă, flegmaticii şi melancolicii sunt introvertiţi iar colericii şi sangvinicii sunt extravertiţi, după cum melancolicii şi colericii au un înalt nivel de nevrotism sau instabilitate , iar sangvinicii prezintă un nivel scăzut de nevrotism, deci sunt stabili.

P O R T R E T E T E M P E R A M E N T A L E

COLERICUL

tip de ANS - puternic, neechilibrat-excitabil; „tipul coleric este un tip combativ prin excelenţă, lesne şi repede excitabil” (Pavlov); este excitabil şi inegal în toate manifestările sale, cu oscilaţii între cele două extreme –

fie năvalnic, nestăpânit, fie deprimat sau cuprins de teamă şi panică (evoluţie ciclotimică);

din copilărie este zburdalnic, neastâmpărat, preferă jocurile dinamice care implică competiţie şi multă mişcare;

copii sunt „prea vioi”, agitaţi, dispun de multă energie pe care o consumă neeconomicos, îi caracterizează o vorbire explozivă, gândirea lor se poate concentra mai greu, mişcările sunt abrupte, ei sunt cei care pun cele mai multe probleme de disciplină în educaţie;

starea de exaltare care îl caracterizează pe coleric este întreţinută mult şi de încrederea deosebită pe care o are în sine, de valoriziraea pozitivă cu tendinţă spre supraevaluare;

înclinaţia spre exagerare într-un sens sau altul periclitează echilibrul emoţional, reacţiile („exploziile”) sale afective fiind puternice şi greu de stăpânit, indiferent dacă este vorba de bucurie sau furie;

are sentimente puternice şi durabile dar este inegal în manifestări, se lasă uşor cuprins de stări de alarmă sau furie;

în general este sociabil şi are relaţii durabile şi intense în prietenie şi dragoste dar şi în duşmănie;

învaţă uşor dar are dificultăţi în a se concentra şi a-şi menţine stabilă atenţia în sarcini monotone;

la coleric predomină fantezia şi intuiţiei asupra logicii şi activităţii analitice; în dependenţă de semnificaţiile activităţii sale, de idealul de viaţă, se poate afirma ca

om al marilor iniţiative, capabil de mari angajări în acţiuni de lungă durată; activitatea voluntară domină cu caractere variate, unii prezentând o energie neobosită

şi continuă, alţii sunt autoritari, alţii luptători, opzanţi, combativi; ardoarea permanentă a colericului îl face curajos şi mândru iar starea de neechilibru-

excitabil îl face ca întâi să reacţioneze şi apoi să gândească; limitele sale majore sunt mânia şi orgoliul; fără o bună educaţie şi o armonizare a unor tendinţe, colericul este de multe ori

susceptibil, iritabil, sectar, brutal;

dacă are superiorităţi mentale şi morale, el apare ca un organizator neobosit, creator de ordine şi armonie ;

colericii sunt extravertiţi, foarte comunicativi, sunt orientaţi mai mult spre prezent şi viitor:

exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Casanova, Beaumarchais, Danton, L. Beethoven, iar la noi N.Lupu, T.Arghezi, I.L.Caragiale, L. Rebreanu etc.

Dominanta pedagogică trebuie să fie orientată pe formarea capacităţii de autocontrol, pe formarea unor interese cognitive stabile, care să-l orienteze, să-i canalizeze şi să-i consume eficient energia, pe conştientizarea tendinţei de a se pripi şi pe formarea răbdării, pe contracararea tendinţei de a se manifesta dominator şi agresiv, pe controlul prin conştientizare a reactivităţii pentru a evita conduitele inadecvate.

SANGVINICUL

tip de ANS - puternic, echilibrat, mobil; „sangvinicul este un creator infierbântat, un element foarte activ, dar numai când are mult

de lucru şi este interesat de acesata, adică atunci când există o excitaţie permanentă; cînd acestă condiţie lipseşte el devine plictisit, indolent”(Pavlov);

în copilărie a fost ceea ce se chiamă un „copil bun”, echilibrat, adaptabil, care nu a dat prea multă bătaie de cap părinţilor;

este volubil, hiperactiv, cu mentalitate în genere concret analitică şi în unele variante cu dezvoltare optimă a activităţii fantastice şi creatoare;

se caracterizează prin ritmicitate, echilibru şi acestea în condiţiile vioiciunii, rapidităţii mişcărilor şi vorbirii, printr-o mare efervescenţă emoţională;

este temperamentul bunei dispoziţii, al adaptabilităţii promte şi economicoase; stabileşte cu mare uşurinţă contacte cu alte persoane pentru că are tehnici sociale variate

şi eficiente; se integrează rapid şi bine în grup, îi place să lucreze cu alţii, cooperează eficient; dincolo de vioiciunea şi exuberanţă, se descoperă stăpânirea de sine; sangvinicul poate

aştepta fără o încordare chinuitoare şi poate să renunţe fără a suferi este viguros, exagerator, imaginativ, optimist, entutiast, jovial; îi place să „circule”, să se mişte , să comunice, să se dezvolte; este amabil, binevoitor, satisfăcut de el însuşi; are o bună imagine de sine, realistă şi are încredere în forţele sale de a duce la bun sfârşit

o sarcină; este generos, sincer dar unora le lipseşte profunzimea; are uşurinţă în toate şi posibilităţi de adaptare; extrema mobilitate sangvinică îngreuează uneori fixarea scopurilor, consolidare

intereselor şi prejudiciază persistenţa în acţiuni şi relaţii; ca şi colericii, sangvinicii sunt extravertiţi, orientaţi mai mult spre prezent şi viitor; exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Fr. Rabelais, Fr. Bacon,

Voltaire, Goethe, Balzac, iar la noi I. Teodoreanu, G. Enescu, N. Grigorescu, G. Coşbuc etc.

Dominanta pedagogică în relaţiile cu sangvinicul trebuie să fie orientată pe fixarea scopurilor, pe formarea unor interese cognitive stabile şi, în mod deosebit pe persistenţa în relaţii.

FLEGMATICUL

tip de ANS - puternic, echilibrat, inert; „flegmaticul este în viaţă un muncitor liniştit, totdeauna egal, insistent şi perseverent

”(Pavlov); este înainte de toate un om lent în tot ceea ce face şi totodată neobişnuit de calm; dispune

de ceea ce se numeşte răbdare naturală şi, de aceea, prin educaţie, poate atinge performanţe în perseverenţă voluntară, meticulozitate şi temeinicie;

nu se pierde prea uşor cu firea; gesturile sunt rare, măsurate, egale şi lente, vorbirea tărăgănată şi monotonă, mersul

liniştit, mişcări puţine, mimică inexpresivă; inteligenţa este analitică şi raţională, imaginaţia „rece”; opus colericului, flegmaticul mai întâi gândeşte şi apoi reacţionează; dacă personalitatea este slabă, flegmaticul tinde către inacţiune, neprevedere, desfrâu,

lene; dacă posedă superiorităţi mentale şi morale atunci va evidenţia exactă posedare de sine însuşi, prevedere, fidelitate, metodă, eficienţă;

este mai puţin sociabil, se adaptează mai greu unor schimbări (este conservator) şi, în general nu manifestă iniţiativă în relaţiile interpersonale;

deşi pare indiferent afectiv, el ajunge la sentimente extrem de consistente şi durabile; flegmaticul este caracterizat de fidelitate, regularitate, sobrietate şi răbdare; este prudent şi conştiincios în tot ceea ce face, de la modul de angajare în sarcină la

maniera în care abordează o relaţie interpersonală; nu stabileşte repede şi uşor prietenii dar pe cele pe care le are le păstrează pentru mult timp, unele toată viaţa;

are un simţ al datoriei dezvoltat şi, de regulă, duce lucrurile la bun sfârşit; sunt persoane onorabile pe care se poate conta; stabilitatea şi concentrarea sunt calităţile atenţiei tipice flegmaticului, de aceea va rezolva

mai bine sarcinile care implică rezistenţă la monotonie, izolare şi ritm mai lent ; este mai greoi, are o cadenţă lentă în învăţare dar este prudent şi conştiincios, de aceea

face puţine greşeli, inclusiv în activităţile psiho-motorii; de regulă sunt introvertiţi, închişi în sine, puţin comunicativi (din ei se delimitează

taciturnii) şi orientaţi mai mult spre trecut; exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Erasmus din Roterdam,

I.Kant, J.Locke, A. France, iar la noi M. Sadoveanu etc.

Dominanta pedagogică în relaţiile cu flegmaticii trebuie să fie orientată spre dezvoltarea sociabilităţii şi a flexibilităţii. La acestă categorie temperamentală, profesorul trebuie să dea dovadă de multă răbdare mai ales în fazele de adaptare la sarcini noi, să încurajeze perseverenţa şi calitatea muncii flegmaticilor şi să nu le reproşeze şi să nu-i sancţioneze pentru faptul că nu sunt promţi în răspunsurile orale pentru că ei au un ritm mai lent al reactivităţii generale.

MELANCOLICUL

tip de ANS - slab; „temperamentul melancolic reprezintă tipul de sistem nervos evident inhibabil; se vede că

pentru melancolic fiecare fenomen din viaţă devine un agent inhibitor, din moment ce el nu crede în nimic, nu speră nimic, peste tot vede şi aşteaptă numai răul şi pericolul ”(Pavlov);

melancolicul este temperamentul hipotonic care vădeşte un tonus scăzut şi reduse disponibilităţi energetice, de unde, pe de o parte, sensibilitatea şi emotivitatea deosebită, iar, pe de altă parte, înclinarea spre depresiunea în condiţii de solicitare crescută;

are mari dificultăţi în adaptarea socială, aceasta şi datorită unor exagerate exigenţe faţă de sine şi a redusei încrederi în forţele proprii;

este timid şi inhibat, stângaci în relaţiile cu ceilalţi, cu atât mai mult în prezenţa unor persoane pe care nu le cunoaşte sau de care se teme;

nu-şi manifestă intens reacţiile afective dar este înclinat spre interiorizare; neechilibrat emoţional, reacţionează la situaţiile neprevăzute prin retragere, descurajare,

panică; este hipoinstinctiv dar hipersensibil, schizoid, romantic, sugestibil, schimbător,

nestatornic, cu frecvente crize de depresiune; inteligenţa poate fi bine şi mult dezvoltată, dar duce uşor la crize de epuizare şi la obsesii; nu are mare rezistenţă la stările de încordare şi suprasolicitare, în schimb este capabil de

acţiuni analitice de mare fineţe şi care necesită multă răbdare şi grijă pentru detalii; învaţă mai greu, cu multe greşeli, având în permanenţă nevoie de încurajare din partea

celor apropiaţi; exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Fr. Chopin, J.J.Rousseau, N.

Gogol, P.I.Ceaikovski, Aristotel, Galileo Galilei, iar la noi M. Eminescu, Al. Vlahuţă, L.Blaga etc.

Dominanta pedagogică trebuie orientată pe dezvoltarea încrederii în forţele proprii, a stimei de sine şi a abilităţilor sociale; încurajările şi climatul psihologic optim dau rezultate mult mai bune decât atitudinea exigentă şi atmosfera încordată.

Tema 5: METODA CHESTIONARULUI

Chestionar: - set de intrebari structurate pentru a obtine o cantitate de informatie foarte extinsa, pe un numar mare de persoane, ale caror raspunsuri sunt consemnate in formularele special elaborate

metoda cantitativa, ce presupune probleme speciale de constructie, aplicare, prelucrare, interpretare

sunt singurele instrumente care produc date cunatificabile si pot fi utilizate de nespecialist

Caracteristici tehnice :- reprezentativitatea esantionului- constructia chestionarului- tipurile de intrebari (itemii)- formularea si ordinea intrebarilor- anchetarea cu sau fara operator

Tipuri de chestionare:- de opinie – metoda de raportare a datelor care se bazeaza pe autoraportarile

subiectilor la propriile perceptii, atitudini, compoirtamente pentru a evidentia opinii, atitudini, pareri despre ei, depre lume sau situatii specifice

- de interese – relevante in orientarea si selectia profesionala, printr-o lista de intrebari optiunile se cristalizeaza in fubnctie de aspiratii si interese (se coroboreaza cu teste de aptitudini)

- factuale – formularistica folosita in scoli pentru evaluarea psihopedagogica

Avantaje:- releva o cantitate mare de informatii de la un esantion reprezentativ, pe un

numar mic de domenii- foloseste autoraportarea- valorizeaza introspectia (importanta sinceritatii)- standardizarea faciliteaza cuantificarea si analiza statistica

Dezavantaje:- poate genera reactii de prestigiu:

tendinta de fatada (ceea ce vrea sa arate persoana) efecte de halo (imagine difuza asupra propriei personalitati) negativism (nu raspunde la toate intrebarile) originalitate (incearca sa ghiceasca scopul si sa iasa in

evidenta) - daca chestionarul este rau alcatuit:

- sugereaza raspunsuri, - stimuleaza raspunsuri dezirabil,- intrebarile se induc reciproc

Pentru realizarea unui chestionar este importanta identificarea indicatorilor fenomenului studiat. Ex. stilul de conducere evaluat prin indicatori:

orientarea (spre sarcina, spre individ, neprecizat) luarea de decizii(unilateral, in consens, la intamplare) ritm de lucru (sustinut, suprasolicitare, ritmic, la voia intamplarii) calitatea relatiilor interpersonale (tensionate, pozitive, indiferenta)

Tema de seminar Completati chestionarul de temperament urmatorul respectand instructiunile. Alcatuiti histograma temperamentelelor in jumatate de pagina realizati o descriere a propiilor temperamente.

GHID DE IDENTIFICARE A TEMPERAMENTULUI (BELOV)

Nume: _____________________ Prenume: ___________________ Varsta (ani):_________ Data examinarii:_________________

Cititi fiecare enunt . si notati in dreptul lui, casuta cu punct , raspunsul dv dupa cum urmeaza :

2 puncte – sunt de acord/ acest comportament ma defineste

1 punct - partial de acord / sunt asa uneori dar nu intotdeauna

0 puncte – nu sunt de acord / nu ma defineste acest comportament

Nr. Descrierea comportamentului c s f m

1. Fara astampar, agitat

2. Vesel, optimist

3. Calm, cu sange rece

4. Timid

5. Impulsiv, irascibil

6. Energic si intreprinzator

7. Consecvent si serios in ceea ce face

8. Se pierde cu firea in relatiile cu necunoscutii

9. Nerabdator

10. Nu duce un lucru la bun sfarsit

11. Prudent si echilibrat

12. Dificultati in stabilirea relatiilor cu oamenii

13. Aspru si sincer in relatiile cu oamenii

14. Inclinat sa se supraaprecieze

15. Stie sa astepte (rabdator)

16. Neincrezator in propriile forte

17. Hotarat si plin de initiativa

18. Capabil sa sesizeze noul

19. Tacut

20. Suporta usor singuratatea

21. Incapatanat

22. Nestatornic in interese si inclinatii

23. Vorbeste calm, cu opriri, fara mimica

24. Deprimat si dezorientat dupa esec

25. Ingenios in discutii

26. Suporta usor neplacerile si esecurile

27. Suporta ironiile la adresa sa

28. Are tendinta de a se inchide in sine

29. Lucreaza in salturi

30. Se adapteaza usor la diferite imprejurari

31. Nu-si cheltuieste inutil fortele

32. Oboseste repede

33. Inclinat spre risc

34. Manifesta receptivitate fata de nou

35. Respecta cu strictete un anumit regim de viata

36. Vorbeste incet si rar, pana la soapta

37. Neranchiunos, nesuparacios

38. Se calmeaza usor cand ii scade interesul pentru activitate

39. Isi reprima usor pornirile

40. Se adapteaza greu la caracterul interlocutorului

41. Vorbeste repede, cu intonatie si cu pasiune

42. Se deprinde usor cu o munca noua

43. Este putin sensibil la laude si mustrari

44. Foarte impresionabil

45. Inclinat spre actiuni hazarde (riscante)

46. Suporta greu monotonia, activitatile migaloase

47. Constant in relatii si interese

48. Exagerat de receptiv la laude si dojeni

49. Scandalagiu si agresiv

50. Comunicativ si serios

51. Se incadreaza lent intr-o activitate noua

52. Exigent fata de el si fata de cei din jur

53. Neintelegator fata de lipsuri

54. Rabdator si muncitor

55. Egal in raporturile cu cei din jur

56. Predispus la neincredere si suspiciuni

57. Are o mimica agresiva

58. Vorbeste cu glas tare, repede, cu intonatie, gesticuleaza

59. Punctual si ordonat

60. Foarte sensibil

61. Capabil sa gandeasca si sa gaseasca solutii rapide

62. Isi pastreaza calmul in situatii limita

63. Se adapteaza greu la o situatie noua

64. Foarte vulnerabil

65. Nazuieste spre nou

66. Totdeauna este plin de viata

67. Este inert, greoi, indiferent

68. Inchis si necomunicativ, nu-si impartaseste gandurile

69. Face miscari violente, bruste

70. Adoarme si se trezeste usor

71. Stie sa se stapaneasca

72. Nu prea activ si cam fricos

73. Perseverent in realizarea scopului propus

74. Se pricepe cand trebuie sa ia o hotarare

75. Isi controleaza pornirile

76. Docil, ascultator

77. Isi schimba brusc dispozitia

78. Trateaza lucrurile cu superficialitate

79. Duce pana la capat o treaba inceputa

80. Tinde sa starneasca compasiunea celor din jur

TOTAL

NOTE STANDARD

Tema 6: CHESTIONARUL DE INTERESE HOLLAND

Teoria creată de Holland, este momentan una dintre cele mai cunoscute şi utilizate teorii

din domeniu. Acesta consiferă că alegerile vocaţionale constituie o exprimare a personalităţii,

iar mediile de muncă , la fel ca şi personalităţile umane, pot fi structurate în categorii bine

determinate. Tot el consideră că inventarele de interese sunt inventare ale personalităţii iar

stereotipurile vocaţionale au implicaţii psihologice şi înţelesuri sociologice. Deoarece indivizii

care aparţin unui anumit grup vocaţional, au personalităţi similare, ei vor răspunde în multe

situaţii şi la probleme similare la fel, punându-si amprenta asupra mediului şi dându-I anumite

caracteristici. Satisfacţia vocaţională, stabilirea şi realizarea în profesie depind decongruenţa

dintre propria personalitate şi mediul în care lucrează.

Holland ajunge la concluzia că majoritatea oamenilor pot fi împărţiţi în şase tipuri de

personalitate: realist, intelectual, social, convenţional, întreprinzător şi artistic. Astfel că şi

mediile de muncă pot fi grupate tot în şase categorii: realist, intelectual,social,convenţional,

întreprinzător şi artistic.

Oamenii caută medii şi vocaţii care să le permită să-şi exercite deprinderile şi

aptitudinilele, iar comportamentul persoanelor poate fi explicat prin interacţiunea cu medul

înconjurător.

Astfel pe baza teoriei sale a elaborat un chestionar cu 120 de întrebări, câte 20 pentru

fiecare tip de personalitate. Punctajul maxim la care poate ajunge un subiect la un tip de

personalitate este de 40 de puncte.

Grupeaza profesiile /mediile de munca dupa 6 dimensiuni:- R - realiste (stiinte exacte)- I - intelectuale- A - artistice- S - sociale- E - antreprenoriale- C - conventionale

fiecare profesiune avand 1-3 dimensiuni preponderenta (ex. vanzatorul este situat in categoria ESC – antreprenorial, social, conventional)

Holland considera ca alegerea profesiei este o expresie a personalitatii: „fiecare persoana tinde sa-si aleaga o ocupatie/profesie concordanta cu structura sa de personalitate si in special cu interesele sale”, o profesie in care:

sa-si valorifice aprtitudinile si deprinderile, sa-si exprime atitudinile si valorile, sa joace roluri agreabile sa le ocoleasca pe cele dezagreabile, sa le ocazioneze reusita profesionala si sociala.

Personalitatile pot fi grupate in functie de domeniile de interes in aceleasi categorii.

Tipuri de personalitate in functie de interesele profesionale

TIPUL DE PERSONALITATE

INTERESE DOMENII OCUPATIONALE

REALIST(motor)

Forta fizica, coordonare motrica, miscare, agresivitate, concret

Topograf, mecanic, activitati fizice in aer liber, mestesuguri manule

INTELECTUAL(lingvistic)

Intelegere, explicare, studiu, rezolvarea de probleme

Domenii stiintifice (chimist, fizician, biolog, informatica)

ARTISTIC Activitati nestructurate care Muzica, limbi straine, arte

(estetic, creativ) solicita creativitate si expresie personala (indirecta)

plastice, literatura, publicitate, decoratiuni interioare, fotografie, televiziune

SOCIAL Relationare cu ceilalti, a explica altora (a preda), a ajuta, a comunica

Profesor, psiholog, terapeut, asistent social, purtator de cuvant, reporter

INTREPRINZATOR Vanzare / cumparare, negociere, organizarea activitatii altora, initiativa, coordonare si conducere

Vanzator, agent de vanzari, manager, mic intreprinzator, lider

CONFORMIST Executie, ordonare, finalizare, conservare, loialitate

Contabil, secretara, functionar, administrator, bibliotecar, arhivist

Tema de seminar:

Analizati chestionarul prezentat si aplicati-va acest chestionar dumneavoastra dar si unui

prieten. Interepretati chestionarul. Prezentati rezultatele obtinute in cadrul grupului.

Tema 7: CE ESTE UN TEST PSIHOLOGIC? TIPURI DE TESTE. TESTUL DE MEMORIE. REY, TESTUL DE ATENTIE SEMNALE. TESTU DE INTELIGENTA B53.

Testul – cel mai elaborat instrument folosit de psihodiagnostician, este o proba standardizata din punct de vedere al:

- sarcinii identice propuse spre rezolvare, - al instructajului, - al conditiilor de aplicare- al conditiilor de interpretare a rezultatelor obtinute

este printre cele mai larg folosite metode de cunoastere a copiilor utilizarea lor implica profesionalism si prudenta in interpretarea rezultatelor elaborarea unui test presupune: constructie, (re)etalonare, studii de validare standardele de elaborare a testelor cuprind: discriminare, validitate, fidelitate

Avantaje:- se obtine o cantitate importanta de informatii intr-un timp scurt- informatiile sunt consistente, precise, cuantificabile si obiective- informatiile se refera la caracteristicile psihologice ale persoanei investigate

- faciliteaza trasarea unui profil psihologic si elaborarea unui prognostic- evalueaza diferentele individuale prin raportarea la un etalon

Tipuri de teste: de inteligenta si de dezvoltare mintala – masoara potentialul cognitiv general de aptitudini si capacitati de personalitate (obiective, tehnici proiective, de expresie) – surprind dimensiunea

de profunzime a personalitatii de cunostinte (docimologice) evaluaza nivelul atins in achizitia de cunostinte si

deprinderi specifice unui obiect de studiu – asigura feed-back obiectiv asupra eficientei activitatii didactice

Profesorul poate apela la psiholog pentru a clarifica informatii referitoare la elevii:- cu dificultai scolare: esec, demisie (abandon), delicventa- cu tulburari somatoforme (dureri de cap, oboseala cronica etc.)- cu tulburari de personalitate (anxietate, dizarmonie, tulburari de conduita,

probleme de comunicare sau de integrare scolara si sociala)

Domenii de competenta ale psihologului/consilierului scolar:- orientarea spre clasele speciale (de copii lenti sau supradotati)- scoli ajutatoare pentru copii cu handicapuri senzoriale/motrice- alegeea celui mai potrivit nivel de educatie- depasirea unor probleme de invatare, adaptare, integrare

Reactii antitest:- invazie in subiectivitate, intimitatea oamenilor- etichetarea persoanelor cu consecinte in perceptia si atitudinea sociala- sporeste riscul de „profetie autoimplinita”- faciliteaza discriminarea pe criterii de: rasa, sex, cultura, clasa sociala

Orientarea actuala:– rafinarea puterii lor diagnostice, – fixarea de standarde etice corespunzatoare, – evaluarea potentialului de invatare (psihometrie formativa)

Prezentarea testului de inteligenta Bonardell 53

Testul B. 53 este o proba neverbala colectiva pentru masurarea inteligentei generale, fiind puternic saturat in factor "g". In constuctia sa s-a pus accentul pe capacitatea de surprindere a aspectului dinamic al inteligentei. Aceasta, datorita faptului ca multe profesii sunt conditionate in practicarea lor de exercitarea unui dinamism intelectual prezent in rezolvarea problemelor cotidiene. Testul se preteaza la a fi aplicat in licee de specialitate, de cultura generala, in universitati, la personalul industrial cu pregatire medie si superioara cu scopul diagnosticarii potentialului intelectual. k5o7oxPentru a fi sensibil la diferite nivele de pregatire scolara si profesionala, itemii testului au fost gradati dupa nivelul lor de dificultate fiind dispusi gradat, de la itemi usori spre cei dificili. Deoarece testul B. 53 poate primi o larga aplicabilitate in mediul industrial s-a avut in vedere timpul de examinare in sensul reducerii aplicarii la 15 minute (testul poate fi administrat si fara limita de timp). In felul acesta, B. 53 este un test operativ, nu oboseste subiectii. Pentru examinator sarcina este usurata, corectarea efectuandu-se cu ajutorul unei grile in maximum 3 minute.

II. Descrierea testului

Testul B. 53 are formatul unui caiet care contine 65 probleme sub forma de serii de figuri. Primii 5 itemi sunt utilizati ca exemplificare, prin intermediul lor, subiectii sunt instruiti privitor la modul de rezolvare si principiile care stau la baza solutionarii problemelor cuprinse in test.Fiecare proba elementara din test este alcatuita din doua grupe de figuri asezate pe aceeasi linie (fig. 1). Primele 3 figuri din partea stanga reprezinta "seria-problema"; urmatoarele 6 figuri, din partea dreapta, constituie "seria-raspuns". Subiectul trebuie sa studieze seria-problema, sa gaseasca regula care sta la baza constructiei ei si sa aleaga din cele 6 figuri ale seriei-raspuns figura cu care in mod logic ar trebui sa continue seria-problema.Pe foaia de raspuns, in dreptul numarului problemei de care se ocupa, subiectul noteaza cifra care corespunde figurii alese din seria de 6 figuri. Fiecarei figuri din serie ii corespunde o cifra asezata sub figura.

III. Instuctiuni pentru administrare si cotare

Utilizarea foilor de raspuns Examinatorul distribuie brosura cu probele in interiorul careia se gaseste si foaia de raspuns.Instructia "Scoateti din caiet foaia de raspuns si inchideti apoi caietul. Scrieti numele si prenumele pe foaia de raspuns la locul indicat".(Se lasa TIMP NECESAR pentru NOTAREA DATELOR CERUTE)"Deschideti brosura la pagina 1. Pe aceasta pagina vedeti doua coloane. Coloana din stanga este intitulata SERIA, fiecare problema se compune din trei figuri: coloana din dreapta se intituleaza RASPUNSUL DE ALES, fiecare problema fiind compusa din 6 figuri numerotate in partea de jos. Pentru fiecare rand, care reprezinta o problema, veti cauta in coloana RASPUNSUL DE ALES figura care continua in mod logic seria inceputa in coloana din stanga. De exemplu, la prima serie (problema) care incepe cu A,B,C, raspunsul care trebuie gasit este D fiind ca D este litera care urmeaza in alfabet dupa A,B,C.. Gasindu-se in figura 2, din coloana RASPUNSUL DE ALES, se va scrie pe foaia de raspuns in spatiul alb din dreptul cifrei 1, cifra 2".(Se indica pe foaia de raspuns locul primului raspuns)."In seria 2, observati in prima figura un cerc, apoi 2 si apoi 3. In mod logic, figura urmatoare va trebui sa contina 4 cercuri. Dintre raspunsurile propuse figura 6 are 4 cercuri. Scrieti 6 in casuta din dreptul cifrei 2".(Se verifica daca subiectii lucreaza corect).In seria 3 gasim in prima figura 5 cruciulite, apoi 4, si 3. Deci, in fiecare figura numarul cruciulitelor scade cu una. Figura urmatoare ar trebui sa posede 2 cruciulite in coltul din stanga sus. Raspunsul corect este 2, deci scrieti 2 in dreptul problemei 3".(Se verifica apoi daca toti subiectii lucreaza corect)."In seria 4 acul ceasornicului indica ora 1 pe prima figura, ora 2 pe a 2-a si ora 3 pe a 3-a. Pe urmatoarea figura, logic, aratatorul trebuie sa indice ora 4. Figura 3 indica raspunsul corect, deci scrieti 3 in dreptul problemei 4".(Se verifica daca subiectii au inteles)."In sfarsit, seria sau problema 5. In prima figura, din centru pleaca 3 linii, in a doua apare in plus o linie in partea drepta, in a treia se mai adauga o linie fiind 5. Deci, trebuie cautata figura in care vor fi 6 linii. Este figura 5. Scrieti deci 5 pe foaia de raspuns in casuta corespunzatoare problemei 5.

- Ati inteles ce trebuie sa faceti ?"(Se vor da lamuriri suplimentare daca sunt necesare).-"Fiti atenti cand scrieti raspunsul, acesta sa fie in dreptul numarului seriei de care va ocupati".- "Daca nu puteti rezolva o problema, treceti la urmatoarea. O veti putea relua ulterior".- "Lucrati cat mai repede posibil".- "La terminarea problemelor de pe o pagina, nu va opriti si treceti la urmatoarea".- "Aveti la dispozitie 15 minute".- "Acum intoarceti foaia de raspuns si deschideti brosura la pagina urmatoare.Incepeti !"(Se pune in functiune cronometrul).Dupa 15 minute:" Opriti. Puneti foaia de raspuns in brosura si inchideti-o".Se strang brosurile controland daca foaia de raspuns este in ele.CotareaSe numara raspunsurile corecte cu ajutorul grilei de corectie.Se acorda un punct pentru fiecare raspuns corect (maximum 60 de puncte).

Tema de seminar:1. Participati la aplicarea probei de memorie Rey.

Instructiuni: Voi citi cu glas tare o lista de cuvinte. Dupa 30 de secunde voi relua o lista de cuvinte mai cuprinzatoare. Sunteti rugati sa va notati cuvintele pe care le-ati auzit anterior.

2. Completati testul de atentie semnale Roloff respectand instructiunile.Instructiuni: Priviti cu atentie timp de 1 minut cele 7 modele de semnale aflate in partea de jos a paginii. Sunteti rugati sa taiati pe aceasta pagina toate semnale ce seamana cu cele din randul modelelor. Primul rand il vom analiza impreuna.

3. Analizati si completati prima pagina a testului de intelienta B53.Pe aceasta pagina vedeti doua coloane. Coloana din stanga este intitulata SERIA, fiecare problema se compune din trei figuri: coloana din dreapta se intituleaza RASPUNSUL DE ALES, fiecare problema fiind compusa din 6 figuri numerotate in partea de jos. Pentru fiecare rand, care reprezinta o problema, veti cauta in coloana RASPUNSUL DE ALES, figura care continua in mod logic seria inceputa in coloana din stanga. De exemplu, la prima serie (problema) care incepe cu A,B,C, raspunsul care trebuie gasit este D fiind ca D este litera care urmeaza in alfabet dupa A,B,C.Tema 8: FISA PSIHOPEDAGOGICA

Se atribuie denumirea de fisă acelui instrument de lucru care serveste organizării si prezentării informatiilor referitoare la o persoană, privită în totalitatea sa, sau mai frecvent la anumite aspecte ale acesteia.             Printr-o bună organizare a informatiei, fisa prezintă un avantaj deosebit pentru cunoastere si in acelasi timp îndeplineste un rol de directionare a activitătii de cunoastere a persoanei.            

Alături de notiunea de fisă se foloseste si notiunea de diagnostic pedagogic, care se poate defini ca fiind forme de organizare a activitătii de cunoastere a elevului, destinată necesitătilor actiunii pedagogice, adică obiectivelor de formare a personalitătii copilului, sub multitudinea aspectelor sale: dezvoltarea fizică, dezvoltarea psihică, fond informational, integrarea socială.             

Fisa destinată studiului individualitătii elevului privită in interdependenta factorilor în care se integrează poate fi definită ca un document cu valente practice care permite desfăsurarea unei actiuni programate, în scopul desăvîrsirii personalitătii elevului prin intermediul procesului de invătămînt. Eficienta nu trebuie căutată în valoarea analizei psihologice sau pedagogice efectuate, ci în rolul ei de factor dinamizant al procesului de învătămînt.       

   Caracteristicile fisei psiho-pedagogice                       

Alcătuirea fisei se sprijină pe cîteva principii, dintre care mentionăm: considerarea unitară a personalitătii copilului, cercetarea variabileleor de personalitate în interdependenta lor, distingerea caracterisiticilor dominante de personalitate, de mediu si de educatie, abandonarea unui punct d vedere dinamic si functional in explicare aprocesului de formare a elevului.             

Aceste principii, precum si metodele de studiere a trăsăturilor de personalitate ale elevilor au impus unele caracterisitici fisei psiho-pedagogice: 

-caracteristica de fisă de concluzii, deoarece contine rezultatele prelucării informatiei, realizează cunoasterea prin trierea si ordonarea datelor, exprimă generalul si caracterisiticul din fapte; 

-caracterul sintetic, priveste copilul multilateral: fiziologic, psihologic, pedagogic si social, 

 -evidentiază elementul caracteristic: scoate în relief ceea ce este diferentiat de ceea ce este comun, ceea ce este permanent de ceea ce este accidental, explică persoana prin dominantele sale psihologice, pedagogice, sociologice. 

-permite o prezentare dinamică, contine date din analiza procesului de adaptare, integrare, familie, scoală, societate, urmăreste copilul in procesul de formare, sesizînd modul de cristalizare a anumitor trăsături, explică structura psihologică prin interelatia dintre dominante si realizarea copilului, prin factorii care intervin ( de sănătate, de mediu, de scolaritate). 

-are un caracter directional: permite o actiune programată înn formarea copilului, contine indicatii asupra directiilor de interventie prin procesul instructiv, educativ cît si datele referitoare la orientarea scolară si profesională; 

-are un caracter explicativ; este rezultatul actiunii de întelegere a copilului, contine motivatii pentru anumite situatii sau conduite;

 -are un caracter de continuitate: oglindeste permanent situatia copilului, urmăreste elevul in toate etapele de învătămînt, se definitivează pe parcurs.-are un caracter de accesibilitate, poate fi completată si utilizată de orice cadru didactic;

 -prezintă usurintă în parcurgere: contine numai informatii utile, evidentiază elementele caracterisitice, prezintă o anumită sistematizare a datelor.  

-constituie un document secret, comunicarea datelor se face cu grija de a nu crea elevilor conditii de stres.            

O privire de ansamblu asupra capitolelor fisei ne oferă posibilitatea de orientare asupra tematicii de investigatie a individualitătii elevului:            

I.Date personale:            

1.Date despre starea civilă            

2. Scolile frecventate de elev si localitătile in care a avut domiciliul            

II.Date asupra stării de sănătate 

1. accidente ereditare si conditii de mediu nocive, 

2. antecedente personale, defecte fizice, deficiente senzoriale.  

3. starea generală a sănătătii; 4. mentiuni medicale cu importantă pentru procesul de învătămînt            

III.Date asupra mediului familial 

1. Familia (tabel sintetic) 

2. Caracterisiticile vietii de familie  

3. Gradul de integrare a elevului in familie 

4. Atentie acordată formării copilului  

5. Influente extrafamiliale 

6. Actiuni de colaborare a scolii cu familia 

IV. Date asupra scolaritătii 

1. Situatia scolară (tabel sintetic)

2. Gradul de integrare a elevului în scoală  

3. Locul si rolul în organizatia de tineret 

4. Succese deosebite în competitii  

5. Activitate în cercurile de elevi 

6. Preocupări în afara scolii  

7. Factorii explicativi ai reusitei sau nereusitei scolare 

8. Recomandări pentru ameliorarea nivelului de pregătire si educatie 

V. Date asupra structurii psihologice 

1. Caracteristicile proceselor intelectuale 

2. Afectivitate, temperament, caracter  

3. Aptitudini, interese 

4. Aspecte în care este necesar să se intervină 

VI. Aprecieri sintetice

1. Biogramă (prin aprecieri în raport cu totalitea elevilor) 2. Profil psihopedagogic   

VII. Date referitoare la orientarea scolară si profesională     

1.Aspiratiile elevului 

2. Dorintele părintilor

3. Aprecierea profesorului diriginte 

4. Actiuni formative directionale

Tema de seminar:Alegeti-va un subiect si completati fisa pedagogica anexata.

Tema 9: METODA SOCIOMETRICA

Din punct de vedere situational, omul este analizat sub aspectul actiunii lui asupra altora si a influentelor reciproce pe care le suporta din perspectiva interactiunii:

A actioneaza asupra lui B B are un comportament de raspuns care se rasfrange asupra lui A si/sau C

Suportul actiunii sociale il constituie trebuinta umana fundamentala – afilierea si socializarea - care se manifesta in trei forme:

trebuinta de incluziune – nevoia de contact, de comunicare, de a fi ingrijit, de a atrage atentia (asociata cu teama de a nu fi respins)

trebuinta de control – de a isi exercita autoritatea si de a fi protejat trebuinta de afectiune – regasita la nivelul diadelor si reclama reciprocitate

Interinfluentarea si apropierea dintre oameni pot fi anlizate la nivel macroscopic (comunitate) sau microscopic (grup mic)

Sociometria studiaza matricea sociometrica, care reprezinta principiul activ al performarii si devenirii vietii sociale. Prin matricea sociometrica se masoara domeniul social si sfera relatiilor interpersonale preferentiale care se stabilesc intr-un grup (simpatie, antipatie, indiferenta)

Metoda sociometrica desemneaza un ansamblu de tehnici experimentale si matematice, destinate sa masoare intensitatea si itinderea curentelor afective in cadrul unui grup.

Testul sociometric este un instrument de baza care determina pozitia unui individ in campul relatiilor interpersonale si structura psihologica globala a grupului (detectarea subgrupurilor, a centrelor de infuenta, a liderilor, a gradului de coeziune etc.)

Tehnica aplicarii testului - se cere subiectilor sa exprime preferinta sau respingerea fata de ceilalti membrii ai grupului (actual sau de perspectiva) in legatura cu perticiparea la o actiune comuna

Conditii de aplicare :

1. crearea unui climat favorabil (pentru a elimina sentimentul penibil al subiectului ca urmare a constientizarii pozitiei sale reale in grup, tteama de a-si exprima preferinta sau respingerea si teama de a constientiza sentimentelor celorlalti fata de el

2. subiectii trebuie sa se simta direct implicati in experiment, motivatia pentru participare si adeziunea la un proiect comun trebuie sa constituie interesul fata de problemele celorlalti

3. autenticitatea criteriilor dupa care se face optiunea (sa raspunda unor motivatii reale, sa reprezinte cauze comune care sa antreneze indivizii spre un scop comun)

4. numarul criteriilor poate creste in functie de complexitatea lor, de marimea colectivitatilor si de varsta subiectilor

5. numarul de alegeri poate fi: nelimitat – mai veridic si mai spontan, dar mai greu de evaluat si interpretat limitat – inhiba spontaneitatea

6. componenta afectiva si cea cognitiva – testul se poate adresa relatiilor si perceptiilor interpersonale

ex. intrebari:

1. numeste doi colegi pe care-i consideri cei mai potriviti pentru a conduce grupul2. numeste doi colegi pe care-i consideri cei mai nepotriviti pentru a conduce grupul

1. cu cine doresti sa lucrezi in grupa de practica?2. cu cine nu doresti sa lucrezi in grupa de practica?

1. alege trei colegi cu care ti-ai dori sa pleci in excursie2. alege trei colegi cu care nu ti-ai dori sa pleci in excursie

- fiecare preferinta este cotata dupa o grila de intensitate care merge de la minus(-) pana la plus(+) la care se adauga indicativul cerut prin intrebare (ex. 1,2,3 colegi)

- notarea se face astfel :+2 (cea mai mare atractie)+1 (atractie mai redusa)

-1 (respingere mai redusa)-2 (cea mai mare respingere)

- se poate lucra si cu culori

Subiectii supusi testului sunt inscrisi intr-un tabel cu dubla intrare

SUBIECTII

A B C D E F

A +2 -2 -1 +1

B +2 -1 +1 -2

C -1 -2 +2 +1

D -2 +1 +2 -1

E -1 +2 -2 +1

F -2 +2 -1 +1

Total alegeri

1(2) 2(4) 2(3) - 4(6) 3(3)

Total respingeri

3(5) 1(1) 1(1) 4(7) 1(1) 2(3)

- pe orizontala (randuri) se trec atractiile si respingerile emise de fiecare subiect cu referire la ceilalti membrii ai grupului

- pe verticala (coloane= se totalizeaza alegerile si respingerile primite de fiecare subiect

ex. 1 (2) – o alegere/respingere cu intensitatea 2 (adica punctajul cumulat al alegerilor sau respingerilor)

Calcule (prelucarea datelor)

a. INDICELE DE STATUT PREFERENTIAL

ALEGERI - RESPINGERI ISP = N – 1

ISP – poate fi : pozitiv, negativ, nul

b. INDICELE DE COEZIUNE

alegeri reciproce x 2 Ic = N ( N – 1 ) Unde N este numarul total al subiectilor (membrilor grupului)1 – este indicele ideal, cu cat se indeparteaza de 1 scade gradul de coeziune

AVANTAJE.- permite evidentierea: lanturilor, perechilor, triunghiurilor- indica rapid : liderii, exclusii, izolatii- prin repetare in timp permite surprinderea dinamicii dar si configuratia stabila a

grupuluiDEZAVANTAJE:- surprinde structura grupului la un moment dat- are valoare doar in masura in care se finalizeaza prin reorganizarea grupului conform

structurii informale

SOCIOGRAMA - figura grafica prin care se reda tipul si sensul relatiilor existente intre membrii grupului

Preferinte unilaterale ( A il prefera pe B)

Preferinte reciproce ( A il prefera pe B si invers)

Respingeri unilaterale

Respingeri reciproce

Tema de seminar:1. Organizati-va in grupuri de cate 10. Stabiliti cu cine ati prefer din cadrul grupului sa va petreceti timpul liber. Aveti dreptul la 4 optiuni (2 alegeri si 2 respingeri). Prima alegere se noteaza cu +2 cea de-a doua cu +1; cea mai puternica respingere cu -2, urmatoarea cu -1. D Elaborati sociomatricea. Alcatuiti ierarhia persoanelor incuse in experiement fie pe alegeri fie pe respingeri, pe punctaj si/sau pe numar de alegeri. Constuiti sociograma pentru grupul constituit si calculati indicele de coeziune al grupului si pe cel de statu preferential (doar pentru propria persoana.)* Puteti urma modeulul prezentat pentru sociomatrice sau va puteti aduce propriul aport construind un alt model.Mentionati avantajele si limitele acestei metode.

Tema 10: CINE SUNT EU. FEREASTRA LUI JOHARY

1.Construiti 20 de intrebari prin intermediul carora sa va caracterizati atat cu attribute positive cat si cu attribute negative:

1. Eu sunt..................................................................2. Eu sunt..................................................................3. Eu sunt..................................................................4. Eu sunt..................................................................5. Eu sunt..................................................................6. Eu sunt..................................................................7. Eu sunt..................................................................8. Eu sunt..................................................................9. Eu sunt..................................................................10. Eu sunt..................................................................

11. Eu sunt..................................................................12. Eu sunt..................................................................13. Eu sunt..................................................................14. Eu sunt..................................................................15. Eu sunt..................................................................16. Eu sunt..................................................................17. Eu sunt..................................................................18. Eu sunt..................................................................19. Eu sunt..................................................................20. Eu sunt..................................................................

2. Incercuiti atributul pe care il considerate cel mai negative.

3. Mentionati daca trebuie sa il schimbati.

4. Notati daca vreti sa il schimbati.

5. Scrieti daca puteti sa il schimbati.

6. Completati urmatorul tabel:

Trasaturi Fizice (A) Psihice (B) Sociale (C) Total Pozitive(+)

A(+)B (+)C(+)A(+)B(+)C(+)

Negative(-)

A(-)B (-)C(-)A(-)+B(-)+C(-)

total A (+) (-) B (+)(-) C (+) (-) 20

7. Analizati datele obtinute.

8. Interpretati datele obtinute.

9. Impartiti o foaie de hartie in 4 si rugati 4 persoane care va cunosc sa noteze fiecare cate 5 atribute positive si negative despre dumneavoastra. Numerotati de la 1 la 20 atributele gasite persoanele apropiate.

10. Alcatuiti iar tabelul de la punctul 6 dar de data aceasta notati in el atributele pe care le-au gasit cele 4 persoane.

Trasaturi Fizice (A) Psihice (B) Sociale (C) Total Pozitive(+)

A(+)B (+)C(+)A(+)B(+)C(+)

Negative(-)

A(-)B (-)C(-)A(-)+B(-)+C(-)

total A (+) (-) B (+)(-) C (+) (-) 20

11. Analizati datele notate in tabelul de la punctul 10.

12. Interpretati datele trecute in tabeulul de la punctul 10.

13. Construiti fereastra lui Johary si notati in cele patru ferestre urmatoarele:Fereastra numarul 1- Fereastra deschisa: ( ce stiu eu despre mine si ce stiu ceilalti despre mine):

Notati atributele comune (cele gasite atat in foaia in care ati completat dumneavostra cele 20 de propozitii cat si in ceea ce au spus altii despre dumneavostra adica in foaia impartita in patru. Exemplu: la mine in foaie scrie: Eu sunt intelligent. Unul dintre cei 4 prieteni ai mei a notat intre cele 5 atribute faptul ca ma vede intelligent. Atunci notez in aceasta fereastra).Fereastra numarul 2- Fereastra inchisa (ce nu stiu eu despre mine si ce stiu ceilalti):

Notati atributele pe care le-au gasit toti cei patru prieteni care au colaborat si care nu se regasesc pe foia dumneavoastra cu cele 20 de propozitii completate. Exemplu: ceilati au spus ca sunt altruist, creativ, sociabil, etc iar eu nu am notat in cele 20 de propozitii acest lucru.Fereastra numarul 3 – Fereastra ascunsa (ce stiu eu despre mine si ce nu stiu ceilalti):

Notati tot ceea dumneavoastra ati scris in cele 20 de propozitii si nu se regaste in nici una dintre cele 4 descrieri facute de prieteni. Exemplu: eu am scris ca sunt: gras, nesociabil, iar ceilalti au scris orice altceva mai putin aceste lucruri.Fereastra numarul 4- Fereastra oraba (ceea ce nu stiu eu si ceea ce nu stiu nici ceilalti):

In acestra fereastra nu veti nota nimic deoarce mereu vor fi lucruri pe care nu le stiu despre noi si pe care nici altii nu le stiu. Prin urmare de cate ori viata ne va surprinde si vom afla lucruri noi despre noi si despre ceilalti ele vor fi trecute in celelate ferestre.

Ce stiu eu Ce nu stiu eu

Ce

stiu

cei

lalt

i

1 2

Ce

nu s

tiu

ceil

alti 3 4

14. Descrieti urmatoareale concept: imagine de sine, stima de sine.

15. Mentionati avantajele si limitele acestei metode.

Tema 11: STUDIUL DE CAZEste o metodă folosită fie pentru cunoaşterea grupurilor, fie pentru cunoşterea individualităţii membrillor grupurilor. Este considerată cînd o metodă de formare psihosocială a colectivităţolor, când o metodă de cunoştere compleă a personalităşii cuiva.

Dupa G. Allport, studiul de caz, luat în forma sa pură, face parte din arta biografiei.Studiul oricărui caz pormeşte de la premisa că personalitatea umană este unică,

irepetabilă şi deci, configuraţia ei bio-psiho-socială de la un moment dat trebuie să fie rezultatul unui studiu special, al unui studiu asupra cazului.

„Cazul” este o descriere a unei situaţii reale, concrete, care implică personaje, întâmplări, atitudini, comportamente, toate aranjate astlfel încât să dea naştere unei probleme care se cere a fi diagnostictă, analizată şi rezolvată. Studiile de caz reprezintă situaţiile rare, de excepţie, situaţii-tip, situaţii de impas etc.

În realizarea unui studiu de caz trebuie parcurse câteva etape:- identificarea cazului (a situaţiei concrete care necesită intervenţie)- familiarizarea profesorului cu situaţia problemă

- analiza cazului, consultarea cu alţi factori educaţionali, culegerea opiniilor, impresiilor, judecăţilor, punctelor de vedere exprimate de către toţi cei implicaţi în acţiunea de soluţionare a cazului- analiza feptelor şi informaţiilor culese- optarea pentru modalitatea adecvată finalizării cazului- extragerea unor concluzii cu valabilitate generală, utile şi pentru soluţionarea altor cazuri de acelşi gen.

PLAN GENERAL DE REALIZARE A STUDIULUI DE CAZ (după R. Mucchielli)Nr. Crt.

Prezent Trecut Viitor

1 Problema: motivul pentru care este un caz.

Istoricul problemei Proiect educativ preconizat

2 Starea pedagogică Istoricul rezultatelor la învăţătură

Prevederea nvelului maxim atins

3 Starea intelectuală Istoricul dezvoltării intelectuale

Prognoza nvelului maxim atins

4 Starea fizică, sănătatea Istoricul dezvoltării fizice, a sănătăţii

Prevederea sănătăţii

5 Nivelul de maturizare (independenţa, autonomia etc)

Istoricul dezvoltării ontogenetice

Prognoza dezvoltării ontogenetice

6 Personalitatea (temperament, caracter)

Istoricul dezvoltării personalităţii

Prognoza dezvoltării personalităţii

Tema 12: CREATIVITATEA Distinctia inte notiunile:”persoana creatoare” si “creativitate” sau “comportament creator”: primul termen se rezerva pentru desemnarea individului care aduce o contributie de mare

valoare in arta,stiinta .El este prin definitie un individ superior,iar contributia sa este inedita sau originala nu pur si simplu prin prisma cunoasterii umane in sensul ei absolut.

“Comportamentul “ poate referi la produsele noi nu numai in ce priveste situarea lor inafara experientei trecute a individului.Comportamentul individului trebuie sa manifeste un nivel inalt de sinteza,originalitate si relevanta fata de problema abordata spre a-l putea califica drept “creativitate”. “Comportamentul creator”va fi descoperit mai frecvent in oricare populatie data decat la persoanele creatoare si e de asteptat ca acest comportament sa fie normal atribuit in aceasta populatie ,in acelasi fel ca majoritatea caracteristicilor fizice si psihice.

Structura creativitatii

Ea exprima interdependenta intre produsul creator - procesul creator - personalitatea creatoare

Produsul creator e un element nou in raport cu experienta sociala anterioarasau xu experienta de viata a individului. Validitatea produsului creator are doua criterii complementare:originalitatea si relevanta,care permite autoevaluarea performantei.Acestea acopera cinci niveluri ierarhice:-nivelul expresiv ,care vizeaza comportamentul unei persoane cu anumite caracteristici creative demonstrata in termeni de spontaneitate;- nivelul productiv, care vizeaza realizarea unor produse, care exprima originalitatea individului;-niveluyl inovator, care vizeaza elaborarea unor produse noi si originale in plan teoretic si aplicativ ,care asigura restructurarea obiectelor, fenomenelor studiate in cadrul unui anumit domeniu;-nivelul inventiv, care vizeaza reordonarea insusirilor specifice obiectelor, fenomenelor, studiate anterior, in vederea transformarii calitative a acestora la o limita situata practic intre originalitatea individuala si cea sociala;-nivelul emergent, care vizeaza realizrea unor produse creativ superioare,care restructureaza nu numai domeniul de activitate ci si evolutia societatii.

Procesul creativitatii presupune urmatoarele patru etape:-pregatirea :identificare problemei,analiza datelor,acumularea si selectionarea informatiei necesare,pre-lucrarea informatiei,elaborarea strategiei de rezolvare a problemei;-incubatia ;-iluminarea;-verificarea.

Personalitatea creatoare evidentiaza resursele sistemului psihic uman ,capacitatea acestuia de a angaja un proces creator,sustinut la nivelul constiintei individuale,cu scopul de aproduce ceva nou,original si eficient.

Trasaturile personalitatii creatoare pot fi grupate la nivelul factorilor intelectuali,fact. operationali si a factorilor comportamentali.

3.Functiile creativitatii:a) Functia sociala determina modul de realizare a produsului creator;b) Functia psihologica determina modul de realizare a procesului creator,angajand toate

resursele existente la nivelul sistemului psihic uman,cu unele accente evidente care vizeaza inteligenta(apti-

tudine generala),gandirea,imaginatia,aptitudini speciale,atitudinile;c) Functia pedagogica determina modul de comportare a personalitatii creatoare angajata in

proiectarea unor actiuni didactice,in conditii de transformare a raporturilor subiect-obiect.

4.Tipurile creativitatii Analizand actul creator in evolutia sa ,de la formele cele mai simple si pana la creatia superioara, Irving A. Taylor (1959) deosebea patru nivele:

a) Creatia expresiva e cea mai simpla forma de creativitate identificata in desenele libere si spontane ale copiilor ,constituind premisa de dezvoltare,in procesul educatiei,a celorlalte forme ale creatiei.Ea poate fi stimulata din perioada prescolara prin jocuri de creatie,desene libere si povestiri din imaginatie,aprecindu-I pe copii,insa fara critici,pentru a nu le frana spontaneitatea.

b) Creatia productiva se caracterizeaza prin restrangerea jocului liber al imaginatiei si imbunatatirea tehnicii de lucru,desi produsele realizate se deosebesc prea pitin de cele obisnuite.La acest nivel importanta este invatarea creativa din scoala,folosind metode de descoperire si inventie,apoi largirea orizontului de cunostinte,imbogatirea experientei si insusirea tehnicilor de creativitate.

c) Creatia inventiva se realizeaza prin inventie si descoperirea unor corelatii noi,originale.d) Creatia inovatoare presupune transformari fundamentale in conceptii,principii sau

metode de lucru in domeniul stiintei sau artei .

5. Factorii creativitatii J.P.Guilford a identificat sase factori ai creativitatii:fluiditatea gandirii,flexibilitatea acesteia,originalitatea,elaborarea,sensibilitatea fata de probleme si redefinirea.Acestui model al aptitudinilor creative I se aduce obiectia ca e lipsit de dinamism,intrucat nu cuprinde si modul de constituire a raporturilor dintre informatii ,procesul creatiei fiind determinat de motivatii sau influente externe.Mai complet este modelul elaborat de Gaugh(1957) care cuprinde 5 factori incluzand si aspecte comportamentale:aptitudini intelectuale,aptitudinea interogativa(de cautare),flexibilitatea cognitiva,sen-sibilitatea estetica si posibilitatea de sesizare a destinului,a increderii creatorului in in viitorul sau. Creatia este insa un proces complex la care participa intrega personalitate,pe baza actiunii unitare a factori cognitivi,de personalitate si sociali.

Factorii cognitivi operationali(intelectuali) Dintre acesti factori cei mai importanti sunt imaginatia si inteligenta,intrucat ei au functia de integrare a celorlalti factori cognitivi ai creativitatii.Inteligenta este forma superioara de organizare a comportamentului creativ,care presupunesensibilitatea fata de probleme apoi fulenta,flexibilitatea si capacitatea de redefinire.Imaginatia e un factor fundamental ,intrucat realizeaza fusiunea informatiilor in structuri noi prin contopire,transformarea si unificarea imaginilor,a ideilor,a obiectelor si fenomenelor intr-o noua semnificatie.Un factor deosebit de important e intuitia.O forma superioara a imaginatiei creatoare e ingeniozitatea,finalizata in gasirea unor solutii simple,surprinzatoare si originale.Un alt factor al imaginatiei creatoare e originalitatea,caracterizata prin noutate,inventivitate. In procesul creatiei importante sunt reprezentarile,cunostiintele,largimea campului de idei si aptitudinile specifice. Factorii de personalitate

Motivatiile superioare, nivelul de aspiratie, interesele personale, sentimentele si atitudinile, corelate cu temperamentul si aptitudinile speciale orienteaza creativitatea marindu-i eficienta. Factoriii caracteriali si cei afectiv-motivationali suplinescin creatie un coef de inteligenta mai scazut de 120. Atitudinia interogativa, increderea in fortele proprii, rabdarea, perseverenta, entuziasmul, autoexigenta, angagajarea sociala, spiritul de grup pun in valoare capacitatile creative.

Factorii sociali

Activitatea creatoare este stimulata de exigenta unui mediu social – economic si cultural –stiintific care asigura formarea unei personalitati creative, permite libertatea creatiei, recunoaste si aplica valorile create.

Nonconformismul, tenacitatea, inteligenta si imaginatia creatoare, profunzimea campului de imagini si idei sunt factori stimulatori si ideile preconcepute, neincrederea in sine, conformismul, teama de a nu gresi si lipsa de motivatie sunt factori inhibitori.

7. Metode si procedee de imaginare

Brainstormingul sau asaltul de idei e o metoda elaborata de Alex F. Osborn (1957) si a fost la inceput inindustrie.In scoala ,ea poate fi utilizata la cercurile de creatie tehnico-stiintifice pentru stimu-larea si exersarea creativitatii elevilor.Eficienta metodei depinde de respectarea mai multor conditii:grupul creativ sa nu fie mai mare de 7- 10 persoane ,membrii sa aiba un nivel intelectual eterogen,sa dovedeasca competenta si dorinta de a realiza probleme,tema discutata sa fie dinainte cunoscuta,critica ideilor e interzisa.Conducatorul sa fie de incredere si sa creeze o atmosfera destinsa.

Asaltul de idei se desfasoara in trei faze.In prima faza are loc punerea problemei,comunicarea unor unor informatii suplimentare,elaborarea solutiilor.IN faza a doua,dupa cateva zile,membrii se intalnesc ,asculta ideile emise si apoi le completeaza,le combina,le selecteaza pe cele mai eficiente.In ultima faza are loc verificarea,evaluarea si aplicare ipotezelor de rezolvare a problemei.Unii cercetatori,printre care W.J.J.Gordon ,sunt de parere ca discutiile in contradictoriu si critica de idei ar stimula creativitatea.

Sinectica sau asocierea unor elemente diverse,aparent fara importanta,pentru a produce idei noi e o metoda initiata de W.J.J.Gordon .Etapele sunt:analiza si intelegerea problemeipentru a face ca un lucru ciudat sa devina familiar si abordarea problemei dintr-o optica noua,folosind fantezia,analogia personala,directa si simbolica.

A.G.Bell a inventat telefonul pe baza analogiei directe dintre oasele urechii, care sunt prea masive pebtru membrana ce le pune in functiunesi o piesa de membrana mai rezistenta si mai groasa ,care ar putea pune in functie o piesa de otel.

Kekule ,identificandu-se cu un sarpe care isi inghite coada a dezvoltat o intuitie a moleculei de benzen in termeni de inel.

Inventica e o metoda de elaborare a unei idei noi pe baza unei interpretari interdisciplinare. In prima faza are loc fragmentarea obiectului si utilizarea lui in forme noi, iar in a doua faza se obtin aspecte sau idei originale prin combinari, permutari, aranjamente.