Download - suport de curs agro

Transcript
Page 1: suport de curs agro

LUCRĂTOR ÎN GOSPODĂRIE AGROTURISTICĂ

SUPORT DE CURS

2011

Titlul proiectului “ Implicare+Formare=Angajare“

Codul programului / linia buget

Axa prioritară nr. 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare”Domeniul major de intervenție 5.1 „Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare”

Numar de identificare POSDRU /105/5.1/G/76218

Beneficiar ASOCIATIA PENTRU TINERET FIDELITAS MIERCUREA CIUC

Adresa Miercurea Ciuc str. Petofi Sandor nr 38 , Harghita

Telefon, email, web 0266-312111, [email protected] www.fiistapanultau.ro

Investeşte în

OAMENI

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Page 2: suport de curs agro

CAPITOLUL I

I.1 COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

„Oamenii comunică idei, gânduri, stări sufleteşti atât la nivel personal cât şi la nivel profesional. La nivel profesional, comunicarea eficientă măreşte considerabil şansele unei companii să se dezvolte prin oamenii ei. Şi pentru aceasta este nevoie de comunicare sub toate formele ei: comunicare verbală, non-verbală, scrisă şi ascultarea activă. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri.

1. DEFINIŢIA COMUNICĂRII

Comunicarea este un proces activ care implică exprimarea ideilor şi înţelegerea lor de către cei cărora le este transmis mesajul.De asemenea, comunicarea mai poate fi definită ca actul de transmitere a informaţiei între indivizi. “Comunicarea e un mod de a exista al comunitatii.” John Dewey Teoria comunicarii a cunoscut un traseu important in dezvoltarea sa, pornind de la retorica grecilor antici si pâna la Analiza tranzactionala, Programarea Neuro-Lingvistica, tehnicile Scolii De la Palo Alto. Conceptul de comunicare este utilizat in acceptiuni particulare în diferite sectoare ale cunoasterii. Provenind din latinescul "comunicare", mostenit in limba romana sub forma "cuminecare", comunicarea dobândeste un timbru metafizic, surprinzând o dubla dimensiune: sacra si comunitara. Numim comunicarea umana drept un proces de tip tranzactional, prin care oamenii transfera energii, emotii, sentimente si schimba semnificatii, din perspectiva educatiei, comunicarea având rolul de premisa, sursa, mijloc si efect.

2. SCOPUL COMUNICARII

Necesitatea unor abilitati de comunicare exista in permanenta.Comunicarea este necesara pentru satisfacerea necesitatilor primare ale individului, exprimarea sentimentelor, dezvoltare, crearea unei colectivitati, cresterea eficientei activitatii.In plus, comunicand cu ceilalti, identificam responsabilitatile, cautam informatii suplimentare pentru a rezolva sarcinile primite, clarificam problemele identificate, raportam indeplinirea sarcinilor etc. Nevoia de a comunica eficient intr-o organizatie este imperativa pentru toti cei implicati in functionarea sigura a acesteia. Aparitia unei intreruperi in comunicare sau a unei comunicari defectuoase poate fi serioasa si costisitoare. Urmarile comunicarii deficitare sunt importante, putand merge de la neindeplinirea sarcinilor de serviciu, demiteri, falimente si pana la pagube materiale.

Page 3: suport de curs agro

Comunicarea deficitara este un factor cauzal sau contributor in 15% din evenimentele cauzate de erori umane.

3. NIVELURILE COMUNICĂRII

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci nivele:1) Comunicarea intrapersonala este un autentic proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si decodificarea mesajelor nu este absolut necesara. 2) Comunicarea interpersonala presupune sondarea lumii noastre interioare, comunicarea în si catre sine. Poate îmbraca forma directa sau indirecta si urmareste obiective multiple si complexe:- persuadarea interlocutorului;- recunoasterea valorii personale;- satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominatie;- crearea si întretinerea legaturilor umane. 3) Comunicarea publica este o forma specializata a comunicarii interumane care are radacinile în retorica antica. 4) Comunicarea de masa presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public variat si numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient. 5) Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restrânse si permite schimburi de idei si emotii, ofera conditii pentru împartasirea experientelor, discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.

4. TEHNICI DE COMUNICARE

Atmosfera sau conditiile in care se realizeaza schimbul de informatii, idei si sentimente intr-un colectiv determina masura in care acesta ajunge sa reprezinte o forta negativa sau pozitiva intr-o organizatie.Un climat deschis, cooperant favorizeaza crearea unor relatii de colaborare, care permit un proces efectiv de strangere si schimb de informatii, crescand eficienta activitatii.Efectul contrar poate fi obtinut printr-un mediu inchis si defensiv, intr-un colectiv in care angajatii se simt suprasolicitati si in care comunicarea deschisa, participativa este, de regula, inlaturata de presiunile exercitate in scopul indeplinirii obiectivelor.

5. PROCESUL DE COMUNICARE

Comunicarea este un proces prin care se schimba informatii intre indivizi printr-un sistem comun de simboluri, semne sau atitudini. Informatiile nu pot fi transmise in lipsa comunicarii. Procesul de comunicare implica intotdeauna mai multe elemente:- un emitator;- un receptor;- mesajul;- canalul de transmitere a mesajului;

Page 4: suport de curs agro

- feedback-ul.Emitatorul - este cel care transmite informatia dupa ce o codifica in mesaj. El are initiativa comunicarii. Emitatorul poate influenta eficienta comunicarii prin doi factori: atitudinea sa, care trebuie sa fie pozitiva si selectionarea adecvata a simbolurilor/ limbajului, in functie de auditoriu si de mediul in care se face comunicarea.

6. TIPURI DE COMUNICARE

6.1 COMUNICAREA VERBALA

In forma ei orala si scrisa se instituie istoriceste intr un factor si un mechanism essential al vietii sociale. Comunicarea verbala este supusa unor reguli sociale, Nu se poate comunica tot si orice. De altfel procesul de comunicare solicita o transformare a ceea ce este dat printr-o situatie si coordonatele ei in mod concomitant intr-o succesiune temporala care-si permiote intelegerea. Prin medierea vietii sociale s-au desprins si alte tipuri de instrumente de comunicare: limbajul imagistic al artelor picturalr arhitecturale, sculpturale, coregrafice, ciinematografice, limbajul figural – symbolic al muzicii, limbajul symbolic abstract al matematicii si logicii,limbajele stiintei si limbajele de programare.Prin comunicare se opereaza schimburi de semnificatii, presupune un vorbitor si un ascultator, un mijloc de comunicare cunoscut de amandoi sin u in ultimul rand un lucru despre care se vorbeste.Schema completa a factorilor constitutive ai comunicarii include: un transmitator (emitator) care transmite un mesaj; mesajul se refera la un context(referent), lucru sau idée; mesajul e alcatuit din elementele unui cod care trebuie sa fie commune celor doi parteneri, aflati direct, sau mijlocit, in contact. Se realizeaza comunicare atunci cand un anumit continut cognitive e transmis de la om la altul prin semen (semn – obiect sau fenomen, insusire sau actiune avand, pentru subiect, proprietatea de a “inlocui” un alt obiect, fenomen; functia sa este una referentiala, semantica), care au aceeasi semnificatie pentru vorbitor si ascultator.Comunicarea se refera la transmisie si schimb de informatii intre oameni, la circulatia de impresii, trairi affective, judecati de valoare, comenzi etc., cu scopul de a obtine modificari comportamentale la indivizi, manifestate, in reprezentarile, cunostintele acestora.Istoric si functional, procesele comunicarii umane au stat la baza umanizarii, insasi a constituirii psihologice si culturale a oamenilor. Ele au asigurat si asigura transmisia permanenta a experientei sociale, constituind, totodata, caile cele mai eficiente de influenta educative, formative asupra generatiilor.In procesul comunicarii oamenii folosesc multiple si variate modalitati de comunicare, unele neverbale, precum : comunicare prin gesture, comunicare afectiv – expresiva (mimica, pantomima), comunicare practice – operatorie (de efectuare concreta a unor actiuni cui obiecte) etc., altele verbale, prin intermedioul semnelor si limbajului sonor sau limbajului graphic. Toate aceste mijloace au ca trasatura esentiala si definitorie calitatea lor de a realiza un schimb de semnificatii, ele functionand numai pe baza acelor elemente cognitive generalizatoare pe care le percep si le inteleg la fel toti indivizii care comunica intre ei.

Page 5: suport de curs agro

6.2 COMUNICAREA NONVERBALA

Intr-un sens foarte larg acest termen desemneaza orice proces prin care o informatie este transmisa de la un element la altul, aceste elemente fiind de natura biologica tehnologica sau sociala. In sensul strict, el se limiteaaza la acest ultim aspect si poate fi definit ca un process prin care congenerii interactioneaza in cadrul finalitatilor de supravietuire a grupului prin mijlocirea unor semnale mai mult sau mai putin specifice. Procesul de comunicare se realizeaza totdeauna intr-un episod comportamental: un act produs de un membru al grupului sintetizeaza o modificare de comportament la un congener. Pentru a diferentia episodul comunicativ de alte forme de interactiune comportamentale, doua criterii trebuie luate in consideratie: statutul social al interactiunii si gradul de specificitate al comportamentului declansator. Nu vom vorbi de comunicare decat atunci cand un episode comportamental se inscrie in cadrul de finalitati collective garate de reguli de organizare a speciei sau a grupului. Capacitatea de specie se realizeaza in diverse coduri conventionale cu character socioistoric, care fac in plus obiectul reprezentarilor individuale: comunicarea este din acel moment garate simultan de catre grup si de catre indivizi. Oricare ar fi gradul de structurare sociala a speciei si oricare ar fi gradul de structurare specializare ale al semnalului declansator informatia generate in episodul comunicativ are un statut dublu: pe de o parte informatia se poate defini ca effect comportamental al semnalului.La specia umana de exemplu individual care a invatat o limba cunoaste valori representative; el cunoaste sensul sau semnificatul. Pe de alta parte valoarea informative a unui semnal constituie totdeauna si un effect de interactiune; un comportament nu este semnal decat prin raporturile functionale pe care le intretine cu contextul sau.La specia umana acest effect al contextului este mediatizat, organizat prin reguli de interactiune sociala care au sistemele deschise; de exemplu in termini de reguli de folosire si in termini de ritualuri. Acest effect al contextului confera semnalului valoarea sa informativa.Fiecarei forme de miscare si organizare a materiei ii corespunde un anumit gen de comunicare cu ambianta. Pentru sistemele anorganice, materiale, comunicarea cu mediul ambient se realizeaza in contextual principiului conexiunii universale.

I.2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE NOULUI ANGAJAT

Ca viitor angajat într-o instituţie de stat sau privată, cunoaşte-ţi drepturile şi obligaţiile fundamentale aşa cum sunt ele înscrise în actele normative în vigoare. Această cunoaştere este un argument în plus pentru o bună integrare la noul loc de muncă.

Drepturile angajaţilor

Page 6: suport de curs agro

- un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale, aspiraţiilor angajatului şi nevoilor unităţii,

- un salariu de bază potrivit calificării, importanţei şi complexităţii postului şi în funcţie de posibilităţile financiare ale patronului – prin negociere,

- stabilitate în muncă, contractul nu poate înceta decât în condiţiile legii,- concediu de odihnă şi de studii plătit,- repaus săptămânal,- înlesniri pentru trimiterea la odihnă şi tratament,- condiţii corespunzătoare de muncă şi protecţia muncii,- asistenţă medicală,- pensie pentru limită de vârstă, sau de invaliditate,- asocierea în organizaţii sindicale şi obşteşti,- dreptul de a se adresa organelor competente ori de câte ori consideră că a fost

prejudiciat în legătură cu calitatea de salariat.

Obligaţiile angajaţilor

- să apere proprietatea unităţii şi să contribuie la dezvoltarea ei,- să realizeze norma de muncă şi celelalte sarcini ce decurg din funcţia sau

postul deţinut,- să efectueze aria de activitate potrivit pregătirii deţinute şi nevoilor unităţii,- să respecte programul de muncă şi să folosească integral şi cu eficienţă timpul

de muncă,- să-şi ridice calificarea profesională,- să respecte normele de protecţie a muncii,- să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă,- să respecte normele de conduită în relaţiile cu colegii de muncă, superiorii şi

subordonaţii,- să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu,- să nu primească de la cetăţeni sau alte unităţi bani sau alte foloase pentru

activităţile din cadrul atribuţiilor de serviciu,- alte obligaţii stabilite prin contractul individual de muncă.

Încadrarea în muncă

- se realizează în raport cu nevoile unităţii pe baza verificării aptitudinilor şi pregătirii profesionale prin proba practică, examen, concurs ori termen de încercarfe.Termenul de încercare este de cel mult 15 yile iar pentru funcţiile de conducere cel mult 90 zile.

Acte necesare:- cerere de încadrare,- curriculum vitae,- acte (copii) care dovedesc identitatea, studiile absolvite, satisfacerea stagiului

militar,

Page 7: suport de curs agro

- certificat medical care atestă starea sănătăţii (permite exercitarea unei anumite profesii, funcţii)

- aprecierea de la conducătorul ultimului loc dce muncă,- adeverinţa de la ultimul loc de muncă în care să se ateste că nu a produs

pagube şi nu are datorii,- contract individual de muncă sau convenţie civilă începând cu data angajării,

pe durată determinată sau nedeterminată.

Încetarea contractului de muncă

Se face prin transfer, cu acordul ambelor părţi, prin decizie sau prin desfacerea contractului de muncă. Contractul de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa angajatorului în următoarele cazuri:

- unitatea îşi reduce personalul, îşi încetează activitatea sau se mută în altă localitate,

- în postul ocupat este reintegrat prin hotărâre a organelor competente cel ce a deţinut anterior acel post,

- cel menţinut sau reintegrat în muncă după pensionare nu mai este necesar,- persoana încadrată în muncă se pensionează,- din vin a persoanei încadrate în muncă şi care: nu corespunde profesional,

încalcă în mod repetat obligaţiile de muncă sau normele de comporatre, săvârşeşte o abatere gravă, este arestată mai mult de 60 zile, este condamnată definitiv pentru o infracţiune care o face necorespunzător postului, instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

I.3. CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Încheierea contractului individual de muncă

ART. 10

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. ART. 11

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă. ART. 12

(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

Page 8: suport de curs agro

(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege. ART. 13

(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. (2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. (3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă. (4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.ART. 16

(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. (2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. (3) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.ART. 17

(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice. (2) Informarea prevăzută la alin. (1) va cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente: a) identitatea părţilor; b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri; c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului; d) atribuţiile postului; e) riscurile specifice postului; f) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele; g) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora; h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; i) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; j) salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul; k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână; l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;

Page 9: suport de curs agro

m) durata perioadei de probă.

ART. 27

(1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă. (3) În situaţia în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, iar din cuprinsul certificatului rezultă că cel în cauză este apt de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil. (4) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale. (5) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă. (6) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.ART. 34

(1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor. (2) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află domiciliul, respectiv sediul angajatorului, dată de la c are devine document oficial. (3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare a tuturor salariaţilor, elementele ce caracterizează contractele de muncă ale acestora, precum şi toate situaţiile care intervin pe parcursul desfăşurării relaţiilor de muncă în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. (4) Registrul general de evidenţă a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte autorităţi care îl solicită, în condiţiile legii. (5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate. (6) În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se depune la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul angajatorului, după caz. (7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţă a salariaţilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. ART. 35

Page 10: suport de curs agro

(1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

ART. 39 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; c) dreptul la concediu de odihnă anual; d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament; e) dreptul la demnitate în muncă; f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă; g) dreptul la acces la formarea profesională; h) dreptul la informare şi consultare; i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă; j) dreptul la protecţie în caz de concediere; k) dreptul la negociere colectivă şi individuală; l) dreptul de a participa la acţiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. (2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului; b) obligaţia de a respecta disciplina muncii; c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă; d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate; f) obligaţia de a resp-ecta secretul de serviciu.

ART. 40

(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii; b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii; c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.

(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă; b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;

Page 11: suport de curs agro

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă; d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii; e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege; h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;

i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

CAP. 4

Suspendarea contractului individual de muncă ART. 49

(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi. (2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator. (3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau regulamente interne nu se prevede altfel. (4) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat. ART. 50

Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:

a) concediu de maternitate; b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă; c) carantină; d) efectuarea serviciului militar obligatoriu; e) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executi ve, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului; f) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat; g) forţă majoră; h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală; i) în alte cazuri expres prevăzute de lege. ART. 51

Page 12: suport de curs agro

Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:

a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) concediu paternal; d) concediu pentru formare profesională; e) exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului; f) participarea la grevă; g) absenţe nemotivate. ART. 52

(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:

a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii; b) ca sancţiune disciplinară; c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti; d) în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare; e) pe durata detaşării.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. ART. 54

Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale. CAP. 5 Încetarea contractului individual de muncă ART. 55 Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege. SECŢIUNEA a 2-a

Concedierea

Page 13: suport de curs agro

ART. 58

(1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. ART. 59

Este interzisă concedierea salariaţilor:

a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală;

b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.

I.4. INCEPEREA ACTIVITĂŢII LA UN LOC DE MUNCĂ

“Încerc să obţin un post”

“Am fost promovat într-un post nou”“Mi-ar plăcea în mod sigur să am postul colegului meu”

Pentru indivizi posturile permit determinarea statutului acestora, a standardului de viaţă sau a experienţei lor profesionale şi pot aduce venituri sau au chiar sensul unor valori ca, de exemplu: sentimentul realiyării, respectul de sine, autoaprecierea, sensul autoafirmării sau autorealizării, stima, nevoia de informare şi comunicare, dorinţa de asociere, dorinţa de siguranţă etc.

În acest context, modul în care este definit postul, ca element de bază al structurii organizatorice, are consecinţe directe nu numai asupra nivelului realizării obiectivelor individuale şi organizaţionale, ci şi asupra satisfacţiei individului şi a calităţii vieţii profesionale.

Din această perspectivă, teoria şi practica în domeniul managementului resurselor umane trebuie să dea răspunsuri corespunzătoare numeroaselor întrebări care au apărut şi continuă să apară ca, de exemplu:

Care este raţiunea ce justifică existenţa unui post?Cine decide câte posturi sunt necesare?Cine descrie conţinutul fiecărui post?Ce sarcini – cheie – trebuie să fie evidenţiate?Ce resurse deţine sau impune postul?Care sunt calificările formale minime şi experienţa necesară pentru fiecare post?Cât de multă autoritate formală trebuie atribuită postului?

Page 14: suport de curs agro

Care este valoarea fiecărui post?Ce rezultate finale sunt aşteptate de la post?

Postul este definit ca fiind acea poziţie care este în acelaşi timp geografică, ierarhică şi funcţională şi de un anumit nivel profesional, care se descrie în funcţie de competenţă, pregătire şi remunerare. Presupune următoarele competenţe:

obiectivele sarcinile autoritatea responsabilităţile.

Obiectivele postului

Reprezintă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor avute în vedere la crearea sa; justifică raţiunea înfiinţării şi funcţionării lui; se regăsesc în obiectivele firmei ca obiective individuale, iar pentru a fi realizate, titularului postului sunt conferite sarcini, autoritate şi responsabilităţi; prin obiectivele postului se înţeleg şi perspectivele sale de evoluţie.

Prin urmare, indiferent dacă un post este nou sau vechi, o atenţie deosebită se acordă scopului sau obiectivelor sale, care se pot schimba chiar în condiţiile în care este bine definit.

Realizarea obiectivelor se efectuează prin intermediul sarcinilor.

Sarcina

Este o componentă a atribuţiei, cea mai mică unitate de muncă fixată unui executant care reprezintă o acţiune clar formulată, orientată spre utilizarea unui obiectiv precis.

Atribuţia la rândul său, incubă o anumită responsabilitate privind îndeplinirea sarcinilor la termen şi la un anumit nivel calitativ şi reclamă autoritate şi competenţe adecvate.

Autoritatea

Este o altă componentă a postului care exprimă limitele în cadrul cărora titularul postului are dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor individuale şi exercitării atribuţiilor.

Autoritatea formală se acordă titularului postului fiind oficialiyată prin reglementări, norme, proceduri, indicaţii, metodologice, acte interne ale unităţii, decizii ale conducerii etc. Deci autoritatea reprezintă puterea oficializată prin care se conferă titularului postului dreptul de a dispune executarea unor sarcini, de a întreprinde o acţiune sau de a produce o anume schimbare în comportamentul individual şi organizaţional. În acelaşi timp, titularul postului trebuie să dispună şi de competenţa sau autoritatea profesională, exprimată de nivelul de pregătire şi experienţă de care dispune o persoană şi

Page 15: suport de curs agro

prin care dobândeşte recunoaşterea meritelor şi a contribuţiei personale la realizarea obiectivelor.

După cum se poate constata, conceptul de autoritate este strîns legat de cele de influenţă şi putere, dezvoltate de psihologia şi sociologia organizaţională.

Influenţa reprezintă shimbarea de comportament sau atitudinea unei persoane sau a unui grup de persoane, redusă în urma acţiunii directe sau indirecte a altei persoane sau a altui grup. Influenţa poate fi pozitivă, când se produce în sensul dorit de cel care o exercită, sau negativă când sensul este contrar celui dorit.

Puterea reprezintă potenţialul de influenţare al unei persoane, capacitatea de a exercita o influenţă, adică posibilitatea de a produce schimbarea dorită în comportamentul sau atitudinea altei persoane sau altui grup.

După Alfred Adler, puterea este capacitatea de a manipula sau controla activităţile altora pentru atingerea propriului scop. Indivizii care sunt capabili să influenţeze pe alţii datorită poziţiei lor într-o organizaţie deţin “puterea poziţiei”, în timp ce indivizii care obţin influenţă prin personalitate şi comportamentul lor au ”putere personală”.

Prin urmare, pentru ca sarcinile şi atribuţiile ce decurg din obiectivele postului să fie realizate în bune condiţii este necesar ca autoritatea în ansambul său să fie exercitată în mod eficient, ceea ce presupune existenţa unei strânse corelaţii între autoritatea acordată şi autoritatea dobândită prin competenţă (pregătire şi experienţă).

Responsabilitatea

Este acea componentă a postului care concretizează latura atitudinală a atribuţiei şi reprezintă obligaţia titularului postului de a îndeplini sarcinile derivate din obiectivele individuale ale postului. Ca obligaţie de a executa anumite sarcini, responsabilitatea este un răspuns dat autorităţii, în sensul că autoritatea este acordată sau delegată , pe când responsabilitatea este cerută.

Responsabilitatea concretizează atitudinea titularului postului sau natura angajamentului personal faţă de modul de îndeplinire a sarcinilor şi atribuţiilor.

Responsabilitatea trebuie să fie corelată cu sarcinile şi autoritatea postului, evitând atât subdimensionarea sa, care se reflectă în diminuarea interesului şi efortului titularului postului pentru îndeplinirea în mod corespunzător a sarcinilor atribuite, pentru folosirea adecvată a competenţei , cât şi supradimensionarea postului, ceea ce poate genera fie inhibarea titularului postului fie obţinerea de către acesta a unor recompense necorespunzătoare în raport cu eforturile depuse şi cu rezultatele obţinute.

De aceea, proiectarea conţinutului postului trebuie să aibă în vedere necesitatea asigurării unui echilibru permanent şi dinamic între obiectivele postului, pe de o parte, şi sarcinile, competenţele şi responsabilităţile acestuia, pe de altă parte.

Importanţa şi complexitatea obiectivelor postului trebuie să aibă acoperire în sfera de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii, în delimitarea şi exprimarea clară a sarcinilor.

Definirea unui post, şi implicit, eficacitatea activităţii depuse de deţinătorul acestuia sunt condiţionate, în măsură tot mai mare, de corelarea judicioasă a sarcinilor, autorităţii şi responsabilităţilor.

Page 16: suport de curs agro

Supra sau subdimensionarea unei componente a postului determină ruperea echilibrului organizatoric al acestuia, ceea ce se reflectă în neîndepliniri sau îndepliniri parţiale de sarcini, în irosire de resurse, abuzuri de putere, situaţii conflictuale etc.

De aceea, pe fondul evoluţiilor continue de modificare a naturii şi conţinutului muncii, în general, şi a sarcinilor, în special, se constată o serie de elemente sau aspecte noi atât în ceea ce priveşte analiya posturilor, căt şi în definirea sau proiectarea acestora.

Analiza posturilor implică studiul formal al posturilor şi furnizează răspunsuri la numeroase întrebări, ca de exemplu:

Ce implică postul şi ce fel de persoane trebuie angajate pe post?Care sunt sarcinile şi responsabilităţile postului?În ce fel sunt considerate şi grupate sarcinile unui post?Cum trebuie definit sau proiectat un post pentru a spori motivarea şi performanţa

deţinătorului acestuia?Ce fel de comportamente necesită postul?Care sunt cerinţele fizice, mentale şi emoţionale ale postului?Ce fel de persoană (trăsături şi experienţă) este cea mai potrivită pentru post?Care sunt condiţiile de muncă sau cerinţele de siguranţă şi sănătate?Va înţelege noul angajat postul dacă citeşte sau studiază descrierea postului?

Aceasta este, în cele din urmă, reflectată într-un document operaţional sau instrument de lucru, citat frecvent în literatura de specialitate cu denumirea de fişa postului.

Prin urmare, fişa postului este unul din documentele de formaliyare a structurii organiyatorice care defineşte locul şi contribuţia postului în atingerea obiectivelor individuale şi organizaţionale şi care este indispensabil atât individului, cât şi organizaţiei, deoarece constituie baza contractului de angajare. Cu toate acestea, fişa postului poate avea o utilizare limitată dacă conţine numai enumerarea sarcinilor şi responsabilităţilor necesare fără a exista o corelare între ele.

În general, folosirea decsrierilor de post este susţinută, deoarece, în multe organizaţii, descrierile de post au un impact deosebit asupra celor mai importante activităţi din domeniul resurselor umane ca de exemplu: planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului, evaluarea performanţelor şi recompensele, pregătirea şi dezvoltarea personalului etc. Totuşi, se pare că rolul descrierii postului tinde să se diminueze pe măsură ce sporeşte conţinutul de cunoştinţe ale postului şi pe măsură ce accentul se pune creativitate, flexibilitate şi adaptabilitate la schimbare.

În acest context, teoria şi practica managerială în domeniul resurselor umane au evoluat, managerii, în general, şi cei de la personal, în special, au devenit tot mai conştienţi de faptul că îmbogăţirea posturilor implică o serie de schimbări în conţinutul acestora ca, de exemplu:

- creşterea responsabilităţii angajaţilor pentru propria muncă; aceştia trebuie să aibă mai multă libertate în cadrul muncii, să aibă posibilitatea să răspundă pentru posturile lor;

Page 17: suport de curs agro

- atribuirea unei persoane sau unui grup de oameni a unei unităţi de muncă complete, a unui produs complet sau a unei părţi semnificative ce poate fi văzută ca un tot unitar, pentru a se identifica o serie de sarcini de muncă sau activităţi într-un produs finit şi recunoscut;

- sporirea posibilităţilor angajaţilor de a diversifica metodele de muncă sau de a modifica succesiunea şi ritmul muncii lor;

- individualizarea postului printr-o serie de caracteristici sau calităţi unice;- exercitarea unei influenţe sporite din partea angajaţilor în stabilirea sarcinilor

de muncă şi a standardelor de performanţă; acordarea sau recunoaşterea unei autorităţi suplimentare;

- dezvoltarea autocontrolului sarcinilor de muncă şi a resurselor încredinţate, îndeosebi acolo unde indivizii fac dovada capacităţii lor de a-şi controla propria muncă şi de a atinge standardele stabilitge în prealabil;

- sporirea posibilităţilor de pregătire sau dezvoltare profesională;- introducerea unor sarcini de muncă noi şi mai dificile faţă de cele iniţiale sau

cu care angajaţii nu s-au mai confruntat anterior, în vederea folosirii la un nivel superior a întregului potenţial profesional al angajaţilor;

- evaluarea performanţelor prin răspunsuri sau informaţii directe şi oportune; un feedback direct sau intrinsec prin însuşi modul în care angajatul acţionează pe postul său sau primeşte informaţii referitoare la rezultatele obţinute;

- an trenarea angajaţilor astfel încât aceştia să se implice tot mai mult sau să participe eficient la unele activităţi de planificare, organizare, inovare sau analiză a rezultatelor;

- schimbarea stilului comportamental managerial, în limitele căruia deţinătorul postului are dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor individuale şi organizaţionale.

În lumina celor prezentate mai sus este important să înţelegeţi cum trebuie să vă pregătiţi pentru ocuparea unui nou post, să reflectaţi asupra modului în care vă veţi adapta la noul loc de muncă, să fiţi siguri că puteţi face faţă schimbării.

Prima zi, la noul loc de muncă

- aflaţi ora de începere a programului de lucru şi unde/cui trebuie să vă adresaţi;- aflaţi detalii asupra modului cum puteţi ajunge acolo;- îmbrăcaţi-vă cât mai potrivit pentru locul de muncă respectiv;- ascultaţi instrucţiunile;- aflaţi unde se află diferite încăperi: biroul/secţia dv, grupurile sanitare etc.;- arătaţi-vă interesat şi puneţi întrebări;- dacă sunteţi fumător, întrebaţi dacă şi unde este permis fumatul;- învăţaţi regulile de protecţie a muncii;- fiţi amabil şi politicos.

Ca nou angajat, trebuie:

Page 18: suport de curs agro

- să vă gândiţi la diferite modalităţi prin care puteţi crea o impresie bună, in primele zile – ex.: să vă prezentaţi la serviciu la timp, să ascultaţi instrucţiunile şi să încercaţi să învăţaţi repede numele colegilor, anumite facilităţi etc.;

- nu trebuie să pierdeţi timpul, ci să încercaţi să vă faceţi util, chiar şi atunci când nu ştiţi foarte bine, încă de la început, cum trebuie să lucraţi;

- să aveţi în vedere încă din primele zile chestiunile legate de de protecţia muncii – la început, când nu veţi cunoaşte prea bine împrejurimile, va trebui să fiţi foarte atent;

- nu trebuie să fiţi foarte prea insistent în prima zi, ci să fiţi pregătit să ascultaţi, să-i lăsaţi pe cei din jur să se apropie de dumneavoastră şi să răspundeţi în mod amabil (în felul acesta veţi fi repede acceptat în colectiv);

- să vă stăpâniţi simţul umorului, evitând a spuned glume înainted de a vă cunoaşte mai bine colegii de muncă; ceea ce pentru cineva se cheamă o glumă bună, pentru altcineva poate fi o ofensă;

- să vă arătaţi interesat şi să întrebaţi, dacă nu înţelegeţi toate instrucţiunile.

Cel care a făcut angajarea

- patronul/directorul va fi nerăbdător să afle dacă a făcut o alegere bună;- va dori să vadă un om activ, interesat, politicos, care învaţă repede şi pare că

se va integra perfect în colectiv;- majoritatea celor care angajează vor spera ca noului angajatg să-I placă locul

de muncă şi să rămână în întreprindere (scutindu-I efortul de a căuta pe altcineva).

I.5. PĂSTRAREA UNUI LOC DE MUNCĂ

O carieră se referă la situaţii diferite pentru oameni diferiţi. Este posibil ca un individ să gândească cariera ca fiind o serie de posturi diferite, în firme diferite, în timp ce un alt individ vede cariera sa similară cu o ocupaţie.

Tradiţional, termenul de carieră este asociat doar cu aceia care deţin roluri manageriale sau ocupă posturi bine definite plătite.

Treptat însă, conceptul de carieră a dobândit o accepţiun e mult mai largă şi o aplicabilitate tot mai globală. Deşi acesta est strâns legat de muncă, trebuie să fie suficient de larg pentru a include nu numai experienţa muncii, ci şi modul de viaţă sau condiţiile de trai deoarece viaţa extraprofesională a unei persoane joacă un rol deosebit în cadrul carierei.

Cu alte cuvinte, cariera reprezintă o parte importantă din viaţa unui individ care, la rândul ei, reprezintă o permanentă luptă pentru atingerea scopurilor sau obiectivelor personale. Astfel, indivizii sunt, de obicei dornici sa-şi dezvolte cariere care ţin cont atât de nevoile personale şi familiale, inclusiv educaţia copiilor, cât şi de carierele partenerilor sau de calitatea vieţii.

Page 19: suport de curs agro

“Mai mulţi angajaţi aleg familia înaintea carierei”

Christine Klingberg

În acest context, subliniem importanţa opţiunilor indivizilor în legătură cu valorile familiale şi ale vieţii, deoarece, în concepţia marii majorităţi a acestora, familia reprezintă acea unitate “naturală” sau acel model instituţional consfinţit de istoria organiyării sociale, a cărui funcţie de solidaritate familială realiyeayă mijloacele de protecţie şi de sprijin cele mai accesibile sau cele mai adecvate.

Prin urmare, dezvoltarea carierei profesionale nu este o problemă de-sine-stătătoare, ci trebuie privită în contextul vieţii şi dezvoltării de ansamblu a unei persoane şi nu numai în calitatea sa de angajat.

Astfel, potrivit literaturii de specialitate, conceptul de carieră are mai multe înţelesuri.

Carieră = avansare, profesie, succesiune de posturi de-a lungul vieţii, serie de

roluri de-a lungul vieţii legate de experienţă, percepere individuală,

cadrul dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei.

Înţelegerea deplină a conceptelor şi aspectelor prezentate are o importanţă deosebită asupra funcţionării managmentului carierei, precum şi a relaţiilor acestuia cu celelalte activităţi ale managementului resurselor umane.

În ceea ce priveşte managementul carierei trebuie menţionat, faptul că, în cadrul unei organizaţii, problemele potenţiale ar fi următoarele:

- dacă un angajat cu o pregătire corespunzătoare este propus de mai multe ori pentru promovare, dar de fiecare dată este respins sau şeful direct nu-i răspunde la solicitări, angajatul respectiv începe să creadă că a ajuns la un punct final în cariera sa sau că se află într-un momentg al carierei, în care posibilităţile de promovare sunt foarte reduse;

- promovarea unui angajat într-un post superior care însă nu corespunde calificării sau experienţei sale poate avea efecte nedorite, deoarece este posibil ca angajatul să considere că nu există o logică în promovarea respectivă şi că singura soluţie este părăsirea organizaţiei

- deşi nu există posibilităţi immediate de promovare a unui angajat, nu este satisfăcută nici dorinţa de transfer a acestuia pe un alt post, deoarece şeful direct consideră că posibilităţile sau calităţile certe ale angajatului respectiv sunt folosite corespunzător pe postul existent;

- cu toate că au şanse reale de promovare, unii angajaţi, plictisiţi şi frustraţi, renunţă să încerce atingerea unor astfel de obiective sau să-şi valorifice propriul potenţial.

Toate aceste aspecte sau probleme potenţiale ale managementului carierei ilustrează de fapt, lipsa de atenţie sau slaba preocupare a organizaţiei în legătură cu

Page 20: suport de curs agro

planificarea şi dezvoltarea carierei, activităţi deosebit de importante atât pentru angajaţi, cât şi pentru organizaţii şi societate.

Problemele potenţiale menţionate constituie, de asemenea, numai o parte din acele aspecte ale unui management al carierei necorespunzător care pot sugera:

- un feedback necorespunzător în legătură cu posibilităţile de dezvoltare a carierei;

- o preocupare scăzută privind promovarea personalului;- evitarea transferurilor nejustificate;- menţinerea prelungită pe posturile existente a angajaţilor cu o bună calificare

fără a fi încurajată dezvoltarea acestora;- lipsa unui sprijin în cazul celor angajaţi care nu sunt cunoscuţi ca având un

potenţial necesar promovării;- existenţa unor preocupări reduse în legătură cu oportunităţile de dezvoltare a

angajaţilor;- marginalizarea sau chiar îndepărtarea acelor angajaţi care nu se conformează

modelelor de dezvoltare a carierei etc.

Principalele obiective ale managementului carierei

Potrivit literaturii de specialitate şi practicii manageriale în domeniu, principalele obiective ale managementului carierei sunt următoarele:

- promovarea unei politici de dezvoltare corespunzătoare a carierei în concordanţă cu natura activităţii desfăşurate, precum şi cu nevoile şi posibilităţile individuale şi organizaţionale;

- integrarea nevoilor şi aspiraţiilor individuale în nevoile şi obiectivele organizaţionale;

- satisfacerea nevoilor organizaţionale de dezvoltare şi amplificare a imagininii pozitive sau favorabile a organizaţiei prin recunoaşterea nevoilor de pregătire şi dezvoltare a angajaţilor;

- identificarea şi menţinerea celor maiu buni angajaţi sau a acelora cu perspective profesionale certe prin satisfacerea nevoilor lor profesionale şi a aspiraţiilor personale pe termen scurt şi lung;

- elaborarea unor planuri de carieră sau introducerea unor scheme de promovare speciale pentru angajaţii competenţi pentru care nu sunt disponibile posturi corespunzătoare;

- îndrumarea şi susţinerea angajaţilor competitivi pentru atingerea obiectivelor personale în concordanţă cu potenţialul, nevoile şi aspiraţiile acestora, precum şi cu contribuţia lor în cadrul organizaţiei;

- sprijinirea angajaţilor în identificarea calificărilor şi calităţilor necesare atât pentru posturile curente, cât şi pentru cele viitoare;

- asigurarea pregătirii şi dezvoltării necesare angajaţilor pentru a le permite să facă faţă oricărui nivel de responsabilitate, cu condiţia ca aceştia să aibă potenţialul sau capacitatea să-l atingă;

- dezvoltarea unor noi căi ale carierei pentru orientarea indivizilor în cât mai multe direcţii;

Page 21: suport de curs agro

- revitalizarea angajaţilor care manifestă o anumită stagnare sau plafonare a carierei lor;

- obţinerea atât pentru organizaţie, cât şi pentru angajaţii acesteia a unor avantaje reciproce.

Miturile legate de carieră

Potrivit literaturii de specialitate şi practicii manageriale în domeniul resurselor umane, de-a lungul anilor, referitor la planificarea şi dezvoltarea carierei, au apărut numeroase mituri şi adesea, continuă să fie generate altele noi.

În general, aceste mituri sau încercări de explicare a realităţii legate de carieră sunt înşelătoare, duc pe o cale greşită şi pot opri procesul de planificare şi dezvoltare a carierei.

De aceea, unii specialişti în domeniul resurselor umane, ca, de exemplu, Lloyd L.Byars şi Leslie Rue, subliniază necesitatea cercetării miturilor respective pentru a se putea aduce argumente sau dovezi în vederea respingerii lor. În opinia autorilor menţionaţi legat de planificarea şi dezvoltarea carierei, au apărut şi se manifestă următoarele mituri:

Este întotdeauna loc în top sau la nivel superior pentru o persoană în plus.

Acest mit sau această încercare de exemplificare a realităţii contrazice sau nu ţine cont de faptul că, în marea majoritate a organizaţiilor din zilele noastre, structurile organizaţionale sunt piramidale şi, în consecinţă, atât nivelurile ierarhice, cât şi posibilităţile de promovare sunt limitate.

Nu este nimic rău în faptul că un individ doreşte să ocupe un post superior, însă acesta trebuie să ţină seama că şansa de realizare este foarte mică. Analiza atentă a acestui mit sugerează faptul că este deosebit de important să ne alegem acel drum al carierei care care să fie cât mai realist şi cât mai sigur de parcurs; să ne concentrăm atenţia mai mult asupra carierei decât asupra avansării.

Cheia succesului este să fii la locul potrivit în momentul potrivit.

Sunt numeroase situaţiile în care se poate dovedi că succesul unei persoane este datorat faptului că aceasta s-a aflat la locul potrivit în momentul potrivit.

În concepţia multora, o persoană care proiectează sau previzionează cu atenţie dezvoltarea unei cariere poate, mai degrabă, să fie afectată decât să accepte, pur şi simplu viitorul.

Aderenţa la acest mit poate fi primejdioasă deoarece poate duce la automulţumire şi la respingerea filosofiei planificării şi dezvoltării carierei.

Subordonaţii capabili sunt promovaţi superiori capabili.

Page 22: suport de curs agro

Acest mit este bazat pe încrederea în faptul că acei angajaţi care sunt cei mai buni performeri în posturile lor curente sunt cei care în mod obligatoriu, trebuie promovaţi.

Când se adoptă o decizie privind promovarea unui individ este necesar să se analizeze cu atenţie atât performanţa individului, cât şi cerinţele noului post. Cu alte cuvinte, dacă anumite persoane excelează într-un anumit post nu înseamnă că acestea pot obţine performanţe deosebite în toate posturile.

Planificarea şi dezvoltarea carierei sunt activităţi sau funcţii ale departamentului de resurse umane.

Responsabilitatea pentru planificarea şi dezvoltarea carierei aparţine, în cele din urmă, individului şi nu departamentului de resurse umane sau managerului de la nivel superior.

Specialiştii în domeniul resurselor umane pot realiza consilierea evaluării şi dezvoltării individului, în să nu pot dezvolta un plan al carierei individuale, deoarece numai individul este acela care poate lua sau adopta decizii legate de cariera sa.

Toate avantajele revin acelora care muncesc mult şi în condiţii dificile.

Oamenii care se orientează după acest mit îşi petrec mult timp la serviciu, încercând să-şi impresioneze şefii direcţi, sperând în felul acesta să avanseze rapid în cadrul organizaţiei. Rezultatul orelor suplimentare, totuşi, nu au o foarte mare legătură sau, poate nici una, cu ceea ce managerii consideră important pentru post, pentru performanţa unei persoane, pentru ceea ce este mai important în acest context sau pentru dezvoltarea individului de-a lungul carierei.

Avansarea rapidă de-a lungul unei cariere depinde în mare măsură de tipul de manager pe care îl are fiecare.

Managerii pot, în general, să afecteze ritmul de dezvoltare a carierei unui individ, totuşi, persoanele care aderă la acest mit, acceptă, de multe ori, un rol defensiv şi ignoră importanţa propriilor acţiuni. De asemenea, aderarea la această încercare de explicare a realităţii duce în cele din urmă la apariţia unor scuze în legătură cu insuccesele avute.

Calea de a merge înainte estge de a-ţi determina slăbiciunikle şi, apoi, de a munci din greu şi în condiţii dificile pentru corectarea lor.

Adevărul conform căruia succesul agenţilor de vânzări este determinat, în primul rând, de accentuarea punctelor forte şi nu a punctelor slabe ale produselor lor este acceptat şi în planificarea şi dezvoltarea carierei.

Esenţialele în succesul dezvoltării carierei unui individ sunt identificarea şi accentuarea punctelor forte şi numai după aceea încercarea de îmbunătăţire a punctelor slabe sau a deficienţelor din alte domenii.

Page 23: suport de curs agro

Întotdeauna să acţionezi cât mai bine posibil indiferent dacă eşti supus la grea încercare.

Acest mit îşi are originea în etica muncii.Timpul de care dispune un individ este limitat, de aceea, acesta trebuie să fie

folosit în concordanţă cu priorităţile respective. Prin urmare, este bine să se depună, oarecum, mai puţin efort în cazul obligaţiilor mai puţin importante pentru a putea dispune de capacitatea necesară îndeplinirii sarcinilor esenţiale.

Este înţelept să menţii separate viaţa de familie şi viaţa profesională.

Teoria şi practica managerială în domeniul resurselor umane dovedesc că oamenii nu pot lua decizii înţelepte sau realiste pşrivind cariera lor dacă nu au în vedere experienţa, ajutorul şi susţinerea soţului sau soţiei.

O persoană sănătoasă sau puternică manifestă, de obicei, şi alte interese în afara postului, iar strategia carierei individuale trebuie să fie proiectată astfel încât să recunoască şi să sprijine aceste alte interese şi să nu le contrazică sau să le neglijeze.

Iarba este întotdeauna verde de cealaltă parte a gardului.

Dacă se are în vedere acest mit sau această încercare de explicare a realităţii, indiferent ce cale a carierei este urmată de un individ, o altă cale pare, întotdeauna, mai atractivă.

Dacă au în vedere aspectele prezentate, se constată că se încearcă, de fapt, să se răspundă la unele întrebări ca, de exemplu:

“Cum ajung oamenii să obţină anumite profesii, ocupaţii sau posturi?”

“Obţinerea unei ocupaţii sau a unui post se realizează prin şansă sau prin alegere?”

“În ce măsură poate servi un post carierei noastre?”

“Ce ne rezervă viitorul?”

“Cum ne pregătim ca să înţe4legem şi să anticipăm schimbările?”

“În noua societate informaţională capitalul uman a înlocuit capitalul financiar, ca resursă strategică.”

Priviţi deci pozitiv, propriul dumneavoastră viitor şi întocmiţi-vă un plan simplu de acţiune.

În acest context, iată câteva aspecte Ce pot fi controlate de individ:

Page 24: suport de curs agro

- punctualitatea,

- calitatea muncii depuse/nivelul de performanţă,

- grija/atenţia faţă de echipamente – maşini şi utilaje,

- relaţiile cu colegii,

- prea multe greşeli datorate ignorării instrucţiunilor,

- relaţiile cu şefii,

- obiceiuri rele.

Ce nu pot fi controlate de individ:

- falimentul întreprinderii,

- şomaj masiv în ramura de activitate a firmei,

- modificarea prea mult a fişei postului,

- transferarea locului de muncă, de către întreprindere, în altă localitate.

Comportamentul unui bun angajat:

- ştie să lucreze în colectiv,

- ascultă instrucţiunile,

- când întâmpină greutăţi, preferă să întrebe decât să facă greşeli,

- vine la timp la serviciu,

- se îmbracă în mod corespunzător locului de muncă,

- este politicos şi amabil,

- ştie să accepte criticile şi învaţă din experienţă,

- este entuziast faţă de activitatea pe care o desfăşoarfă,

- are grijă de materiale şi achipamente,

Page 25: suport de curs agro

- încearcă să-şi menţină timpul cât mai ocupat,

- nu-şi părăseşte locul de muncă,

- este flexibil,

- poate lucra, la nevoie, nesupravegheat,

- este cinstit şi corect,

- lucrează la un nivel de calitate superior,

- cunoaşte instrucţiunile necesare de protecţia muncii.

Atitudinea unei bune societăţi:

- condiţii optime de muncă,

- salarii corespunzătoare,

- acces la organizarea în sindicat,

- şanse egale tuturor (fără nici un fel de discriminare),

- preavizâ, dacă locul de muncă va fi redus din organigramă sau dacă persoana respectivă urmează să părăsească locul de muncă, dintr-un motiv sau altul,

- un contract de muncă,

- o bună prezentare a firmei şi locului de muncă, tujturor persoanelor nou angajate,

- instrucţiuni clare.

Schimbările, de orice natură, aduc atât avantaje, cât şi dezavantaje!Majoritatea schimbărilor nu se produc din întâmplare, ci sunt consecinţa propriilor paşi!Dacă învăţaţi din experienţă, nu veţi repeta greşelile pe care le-aţi făcut odată!

Page 26: suport de curs agro

I.6. EDUCAŢIE SANITARĂ

IGIENA INDIVIDUALĂ

Cuprinde: - igiena corporală,- igiena îmbrăcămintei şi încălţămintei- igiena muncii

6.1. IGIENA CORPORALĂ

Igiena corporală reprezintă o condiţie esenţială pentru păstrarea sănătăţii. O bună igienă corporală se realizează în primul rând prin menţinerea curăţeniei pielii. Pielea are rolul de a apăra corpul de acţiunea dăunătoare ale frigului căldurii, umezelii, vântului, loviturilor etc. Pielea nevătămată, fără răni reprezintă o barieră în calea pătrunderii microbilor. Ea intervine şi în funcţia de termoreglare.

Pielea este şi un organ de simţ, fiind prevăzută cu o serie de receptori nervoşi. Menţinerea integrităţii pielii – se face prin menţinerea unei cât mai bune curăţenii corporale. Pe pielea unui adult se află în medie 550 milioane de microbi (pe 1cm² aprox.40.000 microbi), aceşti microbi favorizează descompunerea substanţelor de pe piele (grăsime, transpiraţie – săruri), acesta explică mirosul neplăcut a celor care sunt certaţi cu curăţenia. Pe piele murdară se înmulţesc microorganismele care determină apariţia unor boli de piele (foliculite, furunculi), a unor boli infecţioase (dizenterie, hepatită), parazitare (viermi) sau micotice (micoze ale unghiilor).

Toate aceste neajunsuri pot fi uşor prevenite prin menţinerea curăţeniei pielii, cu ajutorul apei şi săpunului. Spălatul corpului se face prin îmbăiere în cadă sau duş. Baia în cadă se recomandă de 1 - 2 ori pe săptămână. După baie este indicat duşul. Temperatura duşului va fi redusă treptat, realizându-se astfel călirea organismului. Zilnic este necesar să se facă duş cu apă caldă şi săpun, urmat de un duş rece.

Igiena mâinilor

Mâinile pot purta pe suprafaţa lor mulţi microbi. De aceea, pentru a evita îmbolnăvirile, mâinile trebuie spălate cât mai des cu apă şi săpun. Unghiile trebuie tăiate scurt şi curăţate cu peria, la fel şi unghiile de la picioare.

Igiena părului

Părul şi pielea capului trebuie spălată săptămânal. Rădăcina părului trebuie frecată cu vârful degetelor cu şampon sau săpun şi limpezită cu apă caldă.

Page 27: suport de curs agro

Igiena ochilor

Zona oculară trebuie spălată zilnic, cu pleoapele inchise, iar pentru uscare se va folosi un prosop propriu, foarte curat. Se va evita frecarea ochilor cu mâinile.

Igiena urechilor

În fiecare zi, urechile vor fi spălate cu apă şi săpun şi şterse cu colţul unui prosop curat. Trebuie evitat curăţirea cu beţe de chibrit, agrafe etc. care pot răni urechea.

Igiena nasului

Trebuie să avem batistă curată tot timpul. Este obligatoriu să ţinem batista la nas şi gură atunci când tuşim sau strănutăm. Batista nu se împrumută.

Igiena bucodentară

Dinţii au rol deosebit în digestie şi pentru vorbirea corectă. Boala cea mai frecventă a dinţilor este caria. Dacă nu se spală gura şi dinţii după fiecare masă, resturile de mâncare se fermentează şi produc acizi care atacă smalţul.

Spălatul dinţilor:- periajul trebuie să dureze min.5 minute- se perie toţi dinţii orizontal şi vertical pe toate suprafeţele- după periaj, se clăteşte gura,- în unele cazuri se recomandă şi masajul gingiei.

6.2. IGIENA ÎMBRĂCĂMINTEI

Îmbrăcămintea are rolul de a menţine constantă şi normală temperatura corpului. Îmbrăcămintea igienică trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

- să fie rea conducătoare de căldură- să fie permeabilă (să respiraţia pielii)- să fie colorată în raport cu anotimpul- să fie adaptată dimensiunilor corpului- să fie curată

6.3. IGIENA ÎNCĂLŢĂMINTEI

- încălţămintea trebuie să se potrivească cu dimensiunile piciorului, - trebuie să fie adaptată anotimpului- trebuie să fie curată (nu se intră încălţat în cameră)- bazinul fetelor tinere se deformează dacă poartă încălţămonte cu tocuri

(înălţimea tocului le fete până la 18 ani, este de 2 – 3 cm)

Page 28: suport de curs agro

6.4. IGIENA MUNCII

Igiena muncii studiază condiţiile de muncă şi influenţa acestora asupra organismului uman, în scopul stabilirii normelor fiziologice de muncă şi măsurilor capabile pentru prevenirea oboselii şi a îmbolnăvirilor profesionale.

Munca în sine nu este nocivă, dimpotrivă, ea reprezintă o condiţie esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a organismului. Noxele profesionale pot fi reprezentate numai de condiţiile de muncă (şi nu de munca în sine) acestea sunt:

- intensificarea neraţională a proceselor de muncă- poziţiile nefiziologice- factorii fizici: radiaţiile, presiunea atmosferică, zgomotul şi vibraţiile,- factori chimici: substanţe toxice sub formă de gaze, vapori etc- factori biologici: agenţi microbieni sau parazitari, medicamnte, hormoni, etc.

Măsuri generale:

- în cursul programului zilnic se impun pauze- la locul de muncă este necesar să se asigure o suprafaţă de 3,5 – 4 m²,

temperatură (18 C) şi umezeală (30-60%) adecvată, iluminare corectă naturală sau artificială,

- mijloace individuale de protecţie, îmbrăcăminte de protecţie, măşti, ochelari,

Măsuri specifice:

- plimbări, gimnastică, sport- odihnă activă, somn suficient- controale medicale la angajare şi - controale medicale periodice- măsuri tehnice pentru combaterea prafului, gazelor etc. prin ventilaţie,

aspiraţie.

6.5. PROTECTIA MUNCII

Art. 1. - Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Accidentul de munca

Conform Legii protectiei muncii,

Page 29: suport de curs agro

"Art. 24. - (1) In sensul prezentei legi, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

(2) Este, de asemenea, accident de munca:a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale;b) accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;c) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public sau pentru salvarea de vieti omenesti;d) accidentul survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers;e) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca are loc la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului."

Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:a) accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile;b) accident care produce invaliditate;c) accident mortal;d) accident colectiv, cand sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

TRUSA DE PRIM AJUTOR CONTINE:

- faşă, tifon- leucoplast- pansament steril- caiet- vată- creion- apă oxigenată- rivanol- alcool sanitar- alcool iodat- trusă pt. respiraţie artificială- foarfecă- garou- atele- ace de siguranţă

Page 30: suport de curs agro

6.6. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENTE

Viaţa oricărui cetăţean poate fi ameninţată, la un moment dat, de o suferinţă apărută

brusc, care-l aduce într-o situaţie critică acută ce trebuie rezolvată cu promptitudine şi

deosebită competenţă.

CE TREBUIE FĂCUT?

Prima măsură este înlăturarea cauzei care l-a produs, prin scoaterea victimei de

sub influenţa acestuia. De îndată ce accidentatul a fost aşezat într-o poziţie avantajoasă

stării lui – la aer sau într-o cameră bine vantilată, ferit de acţiunea unor factori care i-ar

putea agrava starea (soare, zgomot) – se impune examinarea rapidă a funcţiilor vitale

(respiraţia, circulaţia) şi aplicarea la nevoie a unei metode de respiraţie artificială şi a

masajului cardiac extern.

Altă măsură este oprirea eventualelor hemoragii, pansarea rănilor, imobilizarea

fracturilor etc.

După acordarea ajutorului de urgenţă propriu-zis este necesar să se asigure

victimei, în cel mai scurt timp, asistenţă medicală calificată.

CE NU TREBUIE FĂCUT

Orice minut pierdut agravează starea accidentatului. Aceasta nu trebuie bruscat,

nu trebuie ridicat în poziţie verticală. Se va evita orice prilej de de înfricoşare a

accidentatului. În cazul în care se constată apariţia unei stări de agitaţie, bolnavul trebuie

calmat, restabilindu-i încrederea în sine.

RĂNIILE

Orice rană necesită îngrijire, chiar din primele clipe. Zgârieturile, înţepăturile se

dezinfectează cu o soluţie antiseptică, şi se panseazăş. Accidentatul este îndrumat la

medic pentru îngrijirile necesare şi administrarea unei injecţii cu ser antitetanic,

obligatorie pentru prevenirea tetanosului.

Page 31: suport de curs agro

TETANOSUL

Tetanosul este o infecţie produsă de bacilii tetanici, care sunt răspândiţi în natură

peste tot: în pământ, bălegar, gunoi etc. Boala este extrem de gravă, care pune în pericol

viaţa, tetanosul apare la 7-15 zile după rănire şi se manifestă îndeosebi prin contractura

muşchilor. Mai întâi se contractă muşchii fălcilor, întrucât bolnavul nu poate vorbi şi

înghiţi. bolnavului trebuie să i se administreze ser antitetanic.

HEMORAGIILE

Hemostaza < oprirea hemoragiilor> este prima urgenţă după restabilirea

respiraţiei şi a circulaţiei, deoarece fiecare picătură de sânge pierdută agravează starea de

sănătate a accidentatului. Hemoragiile sunt de două feluri: arteriale şi venoase.

HEMORAGIILE ARTERIALE – sunt uşor de recunoscut, după culoarea roşie

aprinsă a sângelui şi după scurgerea ţâşnită a cestuia, în ritmul pulsului. Hemoragia

arterială face să se piardă mult sânge într-un timp relativ scurt, de aceea poate fi fatală

dacă nu se intervine competent şi la vreme.

Pentru oprirea provizorie a unei hemoragii arteriale sunt adesea suficiente câteva

comprese pe rană. Alteori însă este necesară comprimarea, care urmăreşte împiedicarea

sângelui să iasă prin vasul deschis.

HEMORAGIILE VENOASE – recunoscute după culoarea roşie închisă a sângelui

şi curgerea lentă a acestuia, sunt mai puţin grave. În unele cazuri când, când vasul rupt nu

este prea mare, oprirea se poate face într-un simplu pansament. În cele mai abundente

este necesară comprimarea venei mai jos de rană.

CONTUZIILE

Page 32: suport de curs agro

Produse prin lovirea diferitelor părţi ale corpului, fără distrugerea pielii, contuziile

pot fi abdominale, toracice, ale capului etc. Gradul de distrugere a ţesuturilor şi organelor

defineşte gravitatea unei contuzii.

LUXAŢIILE ŞI ENTORSELE

Ieşirea unui os din încheietură ( la umăr, genunchi, cot, gleznă, şold etc.) poartă

numele de luxaţie. Încheietura luxată este deformată, membrele respective par mai scurte

sau mai lungi şi nu mai pot fi mişcate, provocând dureri mari, greu suportabile.

Principalele măsuri de prim ajutor:

- menţinerea accidentatului în repaus absolut şi

- aplicarea de comprese reci pe încheietura bolnavă.

Luxaţia umărului necesită uneori imobilizarea provizorie într-o eşarfă: se leagă un

şervet în jurul gâtului, iar mâna se trece prin latul lui. Sub nici un motiv nu se va

încerca să se pună la loc membrul luxat: aceasta nu opoate face numai medicul. De

accea după sumarele îngrijiri amintite, cel mai util ajutor constă în transportarea

accidentatului l aspital sau la policlinică.

Întinderea exagerată a ligamentelor, cu ruptura sau fără ruptura acestora poartă

numele de entorsă. Sunt mai frecvente la degete, pumn, gleznă şi sunt cauzate de lovituri,

căderi şi răsuciri bruşte.

Primul ajutor constă în imobilizarea provizorie imediată pentru prevenirea

complicaţiilor.

FRACTURILE

Pot fi de două feluri: închise şi deschise. Când muşchii şi pielea rămân nevătămate –

vorbim de fractură închisă. Când capetele osului rupt străbat muşchii şi pielea - vorbim

de fractură descisă. Hemoragia externă însoţeşte fractura deschisă.

Imposibilitatea de a mişca membrul accidentat, umflarea şi scurtarea lor , durerea

puternică şi vânătăile de la locul producerii sunt semne de fracturi închise.

Măsurile de prim ajutor obligatorii sunt:

- oprirea hemoragiei şi pansarea rănii (în caz de fractură deschisă)

- imobilizarea membrului fracturat; imobilizarea membrelor se face prin aplicarea

unor atele

Page 33: suport de curs agro

- transportarea victimei la cea mai apropiată unitate medicală.

ARSURILEPot fi uneori deosebit de grave, datorită inactivării multiplelor funcţii ale pielii. Dacă

arsura cuprinde 40-60% din suprafaţa pielii viaţa accidentatului este în pericol.

După profunzimea lopr arsurile pot fi de:

- gradul I – limitate la simpla înroşire dureroasă a pielii (expunere la soare);

- gradul II – apar flictene (băşici pline cu lichid) care după spargere se pot infecta;

- gradul III – când cuprind muşchii, vasele de sânge şi oasele.

Cauzele principale ale arsurilor sunt:

- căldura iradierea uni surse de căldură: soare, apă fiartă, explozii etc.)

- substanţe chimice (acid sulfuric, soda caustică etc.)

- electricitatea,

- razele Rontgen şi radiaţiile ionizate în general.

Primul ajutor începe cu eliminarea cauzei care a provocat arsura.

Arsurile de gradul I – necesită tratament simplu: udarea cu apă rece şi ştergerea ei cu

un tampon de vată îmbibat cu alcool. Arsurile cu substanţe chimice impun spălarea cu

apă din abundenţă, şi aplicarea unui pansament steril.

Arsurile de gradul II – III : trebuie tratate la o unitate medicală.

DEGERĂTURILE

Acţiunea puternică afrigului, în special la extremităţi - nas, urechi, degete – unde

circulaţia sângelui este mai slabă., poate produce degerături.

Caşi în arsurile de gradul Ii, după câteva ore apar băşici asemănătoare, care pot fi

tratate în acelaşi mod.

ACCIDENTE PRODUSE DE CURENTUL ELECTRIC

După desprinderea de sursa electrică primul ajutor se continuă în raport cu starea

victimei : dacă respiră şi inima continuă să bată se va asigura eliberarea căilor

respiratorii. Dacă nu respiră şi nu se mai percep bătăile inimii, se face de urgenţă

respiraţia artificială „gură la gură” sau „gură la nas” şi se execută masajul cardiac extern,

Page 34: suport de curs agro

organizându-se totodată chemarea medicului sau transportarea neîntârziată a

accidentatului la o unitate medicală.

INSOLAŢIILE

Sunt produse de acţiunea directă a razelor solare asupra capului. Simptome: dureri

de cap, ameţeli, greaţă, vărsături, moleşeală, transpiraţii reci, accelerarea pulsului.

Primul ajutor:

- culcarea accidentatului la umbră, cu capul puţin mai sus

- cu comprese reci pe frunte, piept şi ceafă.

LEŞINULApare ca o consecinţă a oboselii, a spaimei, a insolaţii, hemoragii, intoxicaţii etc.

Omul îşi pierde cunoştinţa, transpiră, este palid, pulsul accelerat şi slab, respiraţia

superficială, mâinile şi picioarele reci.

Primul ajutor:

- culcat, cu capul mai jos;

- stropit cu apă rece la faţă;

ÎNECUL

În caz de înec primul ajutor cunoaşte două etape distincte:

- recuperarea din apă şi

- restabilirea funcţiilor vitale – respiraţia şi circulaţia.

După scoaterea din apă, se va trece la la restabilirea funcţiilor vitale prin respiraţia

artificială „gură la gură” sau „gură la nas” şi se execută masajul cardiac extern.

Victima se transportă de urgenţă la spital.

MUŞCĂTURILEPericolul muşcării de câine, lup, vulpe, rozătoare etc., prin care se poate transmite

omului rabia, trebuie subliniat. Victima trebuie dusă de urgenţă la medic pentru tratament

antirabic şi îngrijirea rănii.

Muşcăturile de şerpi veninoşi – viperă – sunt deosebit de periculoase.

Simptome: dureri de cap, , ameţeli, vărsături, diaree, sentimentul fricii, etc.

Page 35: suport de curs agro

Primul ajutor:

- legarea strânsă a membrului respectiv

- uşoară crestare a locului,

- aplicarea unei ventuze sau sugerea sângelui cu buza

- transportarea victimei în mare grabă la cel mai apropiat spital.

Înţepături de albine: ajutorul constă în scoaterea acului. În cazuri grave necesită

intervenţia de urgenţă a medicului.

TRAUMATISMELE

TRAUMATISMELE CRANIO CEREBRALE

Apar ca urmare a acţiunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene şi a conţinutului

acestuia. Poate fi închis sau deschis.

Traumatismele cranio cerebrale închise:

- COMOŢIA CEREBRALĂ, se caracterizează prin abolirea bruscă a cunoştinţei,

eventual tahicardie, T.A.; fenomenul este de scurtă durată şi total reversibil

PRIM AJUTOR: accidentatul va fi menţinut în repaus culcat şi va beneficia de

transport corespunzător, deoarece există riscul instalării unei come.

- CONTUZIA CEREBRALĂ este o afecţiune în care există leziuni

anatomopatologice ale creierului. Grad: minor, moderat, grav.

Simptomatologie: abolirea stării de conştienţă, vărsături, tahicardie, oscilaţii

T.A., deglutiţie dificilă sau abolită, modificări de reflexe, semne oftalmologice

(midriază sau mioză), L.C.R. – rozat sau clar (minor), - sangvinolent sau rozat

(moderat), intens sangvinolent (grav).

PRIMUL AJUTOR: asigurarea respiraţiei (îndepărtare corpi străini), poziţionarea

victimei în decubit lateral, în felul acesta se asigură: menţinerea permeabilităţii căilor

respiratorii, prevenirea căderii limbii (pipă Guedel)

Traumatismele cranio cerebrale deschise pot fi:

- plăgi cranio-cerebrale nepenetrante (interesează părţile moi şi oasele craniului,

dar s-au oprit la duramater),

- plăgi cranio-cerebrale penetrante şi perforante (au depăşit duramater şi ajung

în profunzime – interesând şi creierul) – se evacuează LCR

Page 36: suport de curs agro

PRIM AJUTOR: deoarece stfel de traumatisme sunt însoţite de contuzie cerebrală

primul ajutor va fi acordat ca în aceste cazuri;

Plaga se consideră de la început infectată. Tratamentul plăgii: se taie părul, plaga se

curăţă şi se dezinfectează, se face tamponaj.

METODE DE RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ

Respiraţia artificială trebuie să fie continuată fără întrerupere până la restabilirea

respiraţiei normale sau până la sosirea medicului; ea nu trebuie întreruptă nici pe

parcursul transportului.

Pentru aplicare metodei de respiraţie artificială se cunosc două metode distincte:

- directe: gură la gură” sau „gură la nas” şi

- indirecte: Silvester şi Schaffer (au o tehnică complicată)

MASAJUL CARDIAC EXTERNOprirea inimii – când pulsul sau ritmul cardiac sunt imperceptibile, pielea şi

mucoasele palide, iar rănile nu sîngerează – impune restabilirea imediată a circulaţiei

sângelui prin masarea indirectă a inimii.

Putem aprecia că masajul cardiac extern este eficace numai în momentul în care

victima îşi recapătă simultan şi respiraţia.

De aceea este indicat ca masajul să fie însoţit de respiraţia artificială.

Lucrări de întreţinere a gospodăriei agroturistice.- Execută lucrări de întreţinere şi reparaţii în gospodăria agroturistică..–Efectuează lucrări de întreţinere a dotărilor interioare din gospodăria agroturistică..– Efectuează operaţii de întreţinere a curăţeniei în spaţiile de cazare.

Page 37: suport de curs agro

– Întreţine şi igienizează rufele destinate folosinţei turiştilor.

CAPITOLUL II

OBIECTIVE: După parcurgerea conţinutului cusantii vor fi în stare:

să efectueze lucrări simple de reparaţii în gospodăria agroturistică; să efectueze lucrări de întreţinere şi curăţire a spaţiilor verzi; să îngrijească plantele ornamentale din gospodăria agroturistică; să deosebească diferite materiale folosite pentru întreţinere şi curăţenie; să efectueze lucrări de întreţinere pentru diferite tipuri de podele,

pardoseli,pereţi,mobilier, uşi, ferestre; să efectueze curăţenia în spaţiile de cazare din gospodăria agroturistică; să cureţe rufele destinate folosinţei turiştilor; să calce şi să împacheteze rufele destinate folosinţei turiştilor.

I. Materiale de referinţă

Competenţa 25.1

Criteriul de performanţă – Lucrări simple de reparaţii în gospodăria agro-turistică.

Cele mai simple reparaţii într-o gospodărie pot fi executate de către proprietar, fără a fi nevoie de un meseriaş.

Exemple: - reparat gardul, reparat hambarul, fânarul, porţi şi uşi; înlocuit feronerie pentru uşi şi geamuri, înlocuit corpuri de iluminat, înlocuirea siguranţelor fuzibile.

Etapele lucrărilor de reparaţii:

După o observare prealabilă, se face o trecere în revistă a tuturor reparaţiilor necesare.

Se aleg ustensilele şi materialele necesare pentru reparaţii.

Efectuarea reparaţiei, cu respectarea normelor de protecţia muncii.

Curăţenia la locul de muncă.

Page 38: suport de curs agro

Aşezarea uneltelor de lucru la locul lor.

ATENŢIE !

Respectă normele de protecţia muncii şi de prevenire şi stingere a incendiilor!

Pregăteşte toate ustensilele necesare pentru a nu face drumuri în gol!

Alege acele materiale, care sunt mai economicoase şi care nu poluează mediul!

Competenţa 25.1

Criteriul de performanţă – Lucrări de întreţinere şi curăţenie a spaţiilor verzi

Exemple de lucrări: tuns iarba, întreţinut ronduri cu flori, tuns gard viu. Tuns iarba sauMateriale necesare:

Maşina de tuns iarbă, coasă, greblă, coş Activităţi:

1. Porneşte maşina de cosit/ pregăteşte coasa;

2. Efectuează lucrarea, respectând normele de protecţia muncii;

3. Adună iarba tăiată cu grebla:

4. Transportă iarba tăiată la platforma de compostare.

ATENŢIE ! primăvara se taie doar vârful frunzelor, pentru ca gazonul să se refacă.

tunderea gazonului se va face săptămânal;

înălţimea de tăiere să nu fie mai mică de 2,5 cm. Iarba tunsă foarte scurt nu rezistă la secetă, se îmburuienează uşor, îşi pierde culoarea.

direcţia de tăiere să fie perpendiculară pe direcţia tăierii precedente.

Page 39: suport de curs agro

Întreţinerea rondurilor cu flori

Materiale necesare:

Foarfece de grădinărit, săpăligi, stropitoare greblă

Activităţi:

1.Suprimă florile trecute; 2.Afânează solul; 3.Înlătură buruienile;

5. Udă.

Notă: întreţinerea rondurilor cu flori se efectuează periodic, de câte ori este nevoie!Tunderea gardului viu

Materiale necesare: foarfece de tuns, sfoară, coş pentru adunat lăstari.

Activităţi:1. Limitează înălţimea de tăiere cu ajutorul sforii şi ţăruşului;

2. Taie lăstarii deasupra unui ochi;

3. Adună materialul tăiat în coş.

4. Transportă materialul tăiat la platforma de compostare.

Page 40: suport de curs agro

ATENŢIE ! Perioada de tuns gardul viu, diferă în funcţie de specia de plantă din care

este format gardul. În general se tunde la începutul verii.

Plantele care înfloresc se vor tunde după înflorire.

Tunsul se va face de la bază spre vârf.

Baza plantelor va fi tunsă mai strâns, decât partea de sus.

Competenţa 25.1

Criteriul de performanţă – Îngrijirea plantelor ornamentale din gospodăria agroturistică

Materiale necesare:foarfece, stropitoare, vermorel, greblă, sapă, îngrăşământ foliar, insecticid, apă.

1 2,3 4 5

Activităţi:

Page 41: suport de curs agro

1. Îndepărtează florile trecute, frunzele şi ramurile uscate;

2. Afânează solul;

3. Aplică îngrăşămintele

4. Înlătură buruienile;

5. Udă

6. Aplică tratamentele împotriva insectelor dăunătoare şi fertilizarea foliară.

7. Transportă materialul vegetal recoltat la platforma de compostare.

Notă: Lucrările de îngrijire la plantele ornamentale se vor efectua periodic, de câte ori este nevoie!

NORME DE PROTECŢIA MUNCII LA LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE DIN GOSPODĂRIE

În vederea evitării accidentelor din gospodărie, ţine cont de următoarele:

În timpul lucrului echipamentul de lucru ( salopetă, halat, cizme) este obligatoriu, iar echipamentul de protecţie în caz de nevoie ( ochelari, căşti, mănuşi, mască de protecţie).

Mâneca halatului sau a salopetei să nu fie largă.

Nu se va purta încălţăminte incomodă, tocuri înalte şi ascuţite.

În timpul lucrului se va acorda atenţie instrucţiunilor de utilizare ale diferitelor maşini şi utilaje,aparate.

Mânerele uneltelor să fie în bună stare.

Tăişul uneltelor nu se încearcă cu mâna.

Nu se vor atinge organele active în timpul funcţionării.

Orice intervenţie, reparaţie, reglaj la aparatele electrice se va efectua cu maşina în repaus, scoasă din priză.

În timpul efectuării tratamentelor chimice la plante este interzis fumatul, consumul alimentelor şi a băuturilor.

După terminarea lucrului mâinile se spală cu apă şi săpun.

După terminarea lucrului se face curăţenie la locul de muncă, iar uneltele se curăţă şi se depozitează la locul lor.

Page 42: suport de curs agro

Competenţa 25.2 – Lucrări de întreţinere a dotărilor interioare din gospodăria agroturistică

Criteriul de performanţă – Identificarea materialelor necesare efectuării lucrărilor de întreţinere a dotărilor din gospodăria agroturistică

Detergenţi

Substanţe pentru lustruit ( mobilă, parchet)

praf

pastă

Pentru maşini

automate de spălat

Pentru. dezinfecţii

Pentru cuptor

Universal

(Săpunuri

)

Lichizi ( protejează

pielea)Abrazivi

Pt. geamuri

Pt. WC

CearăEmulsii pe bază de

ceară

Cu spumare redusă

Cu spumare intensă

Pentru piatră

Pentru miros

Page 43: suport de curs agro

Substanţe pentru covoare

Alte materiale:

Competenţa 25.2 – Lucrări de întreţinere a dotărilor interioare din gospodăria agroturisticăCriteriul de performanţă – Efectuarea lucrărilor de întreţinere a podelelor, pardoselilor şi pereţilor din gospodăria agroturistică

1.Curăţirea podelelor şi pardoselilor

a.curăţirea uscată ustensile necesare: mătură, mop, aspirator

uscate spumă

spray

perie

bidinea găleatămop burete

lavetăHârtie abrazivă

Se lucrează dintr-un colţ al încăperii spre uşă, mergând dintr-o parte, niciodată înainte sau în spate.

În încăperi mai mari se adună praful în mai multe grămăjoare.

Mopul sau mătura se curăţă din când în când de praf.

Page 44: suport de curs agro

b. curăţirea umedă – este necesară la suprafeţe mari, umede şi cu murdărie lipicioasă.

materiale necesare:perie, cârpă de frecat, găleată cu soluţie de curăţare

CURĂŢIREA UMEDĂ SE FACE DIFERIT ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DE PODEA !

Podeaua din lemn natur

Podeaua din lemn cu baiţ, lac,ceară

În plus, după uscare,se dă cu ceară specială.

Parchetul nelăcuit

Se şterge cu o cârpă uscată, se dă cu ceară

Se şterge cu soluţie de săpun

Se clăteşte cu apă curată

Se şterge cu cârpă uscată

Podeaua de piatră şi gresie

Se şterge cu o soluţie de detergent diluat în apă şi se lasă să se usuce

Podelele din materiale sintetice

Se şterg cu detergent universal diluat în apă caldă

Podelele acoperite cu

textile

Se aspiră

Se curăţă cu un burete înmuiat în soluţie de detergent

Se aspiră

Page 45: suport de curs agro

2.Curăţirea pereţilor

Materiale necesare: - perie pentru pereţi, cu coada lungă;- aspirator;- ştergător;- lavetă;- găleată.

Pereţi văruiţi cu var, humă, tapet

Cu peria de curăţat pereţi sau cu o perie specială de la aspirator

Pereţi vopsiţi cu vopsea de ulei, vopsea lavabilă sau acoperiţi cu materiale sintetice

Se desprăfuiesc, se şterg cu o soluţie de curăţat cu o lavetă umedă

Gresi

a,faia

nţaSe şterge cu o cârpă umedă sau udă cu soluţie de spălat faianţa

lambriulSe desprăfuieşte, se şterge cu soluţie specială

Pereţi

îmbrăcaţi cu

stofe sau rafie

Se aspiră, se perie cu o perie moale, umedă sau uscată

Page 46: suport de curs agro

Competenţa 25.2 – Lucrări de întreţinere a dotărilor interioare din gospodăria agroturistică

Criteriul de performanţă – Întreţinerea mobilierului, uşilor şi ferestrelor

Mobila se protejează împotriva umidităţii, căldurii şi a razelor solare.Praful se şterge cu o cârpă moale şi uscată, de sus în jos. Rosturile şi decoraţiunile se desprăfuiesc cu un mop special sau cu duza mică de la aspirator.Se lustruieşte cu ceară specială sau cu spray antistatic, folosind o cârpă moale şi uscată.

Ferestrele din lemn vopsit şi lăcuit, se şterg cu o cârpă umezită în soluţie de detergent lichid, se clătesc cu apă, se usucă. Nu se folosesc soluţii abrazive sau perii pentru a nu deteriora vopseaua sau lacul.Ferestrele din PVC se spală cu o soluţie specială şi se lustruiesc.Ferestrele din aluminiu se şterg cu o cârpă umedă cu detergent, se clătesc, apoi se şterg cu o cârpă uscată.

Lemnul naturSe şterge cu soluţii speciale, cu o cârpă udă.

Lemnul vopsit şi lăcuit

Se şterge cu soluţii speciale,

se clăteşte, se usucă.

Lemnul dat cu baiţSe ceruieşte

Lemnul lustruit şi mătuit

Se şterge cu soluţii speciale

Material plasticSe spală cu soluţii speciale, se lustruieşteRăchitaSe spală cu soluţii speciale

Tapiţeria de pieleSe curăţă cu soluţii speciale, se şterge cu o cârpă moale

Tapiţeria textilăSe aspiră, se şterge cu un burete impregnat cu o soluţie de curăţire pentru textile, se aspiră din nou

Page 47: suport de curs agro

Competenţa 25.3 – Lucrări de întreţinere a curăţeniei în spaţiile de cazare din gospodăria agroturistică

Criteriul de performanţă –Precizarea etapelor de efectuare a curăţeniei zilnice, periodice, generale.

CURĂŢENIA ZILNICĂ – etape:pregătirea produselor de curăţat;curăţarea propriu – zisă;ordonarea camerelor şi aerisirea.

CURĂŢENIA GENERALĂ – etape:Activităţi pregătitoare:

pregătirea produselor de curăţat;spălarea şi călcarea perdelelor;golirea şi curăţarea dulapurilor şi sertarelor;se aspiră paturile şi saltelele;se curăţă şi se strâng covoarele şi se depozitează într-un loc curat

Activităţi principale: se scoate mobila din cameră;se deschide geamul; se curăţă tavanul şi pereţii, uşile ferestrele, caloriferele; se curăţă mobila;se curăţă şi se ceruieşte podeaua;se pune la loc mobila, tablourile, perdelele, covoarele.

Activităţi ulterioare:se curăţă ustensilele de lucru şi se depozitează la locul lor.

Criteriul de performanţă –Efectuarea operaţiilor zilnice de întreţinere a curăţeniei în spaţiile de cazare1.Curăţenia în dormitor

Ustensile de lucru: mătura, făraşul, cârpa de şters pe jos, laveta de praf, cârpe de frecat, soluţii de detergenţi.

Mod de lucru:1. Pregătirea ustensilelor;

2. Se deschide fereastra;

3. Se fac paturile, se acoperă cu cuvertura;

4. Se ridică fotoliile pe masă;

5. Se mătură, se adună gunoiul pe făraş;

6. Se curăţă oglinda, etajera, chiuveta, armăturile

Page 48: suport de curs agro

7. Se coboară fotoliile;

8. Se şterge praful, se îngrijesc plantele;

9. Se strâng ustensilele;

10. Se scoate coşul de gunoi şi se goleşte.

2.Curăţenia în grupul sanitar

Mod de lucru:1. Se strâng prosoapele murdare;

2. Se curăţă vasul WC cu o perie specială şi detergent, se clăteşte;

3. Se curăţă faianţa, oglinda, chiuveta, cada, obiectele metalice, pervazul ferestrei;

4. Se pun prosoape curate şi hârtie igienică;

5. Se goleşte coşul de gunoi;

6. Se şterge podeaua.

3.Curăţenia în sala de mese

Mod de lucru:

1. Se deschide fereastra;

2. Se strâng feţele de masă şi se şterg mesele;

3. Se ridică scaunele;

4. Se mătură şi se şterge pe jos;

5. Se pun scaunele la loc;

6. Se şterge praful;

7. Se pune faţă de masă curată şi flori proaspete în vază.

4.Curăţenia în spaţiul de petrecere a timpului liberMod de lucru:

1. Se deschide fereastra; se scot scrumierele;

2. Se ridică fotoliile;

3. Se aspiră;

4. Se şterge praful;

5. Se îngrijesc plantele;

6. Se pun fotoliile la loc;

7. Se aranjează perdelele, pernele decorative.

Page 49: suport de curs agro

Competenţa 25.4 Întreţinerea şi igienizarea rufelor destinate folosinţei turiştilor.Criteriul de performanţă – Pregătirea rufelor pentru spălarePregătirea rufelor pentru spălare constă în selectarea lor după:

culoare – albe şi coloratetipul de material – bumbac, sintetice, lână,amestec,felul de murdărie

Temperatura de spălare:

albituri, prosoape de bucătărie 95*C

rufe colorate 40 – 60 *C

sintetice 30 – 40 *C

articole de lână 100% 20 – 30 *C

Criteriul de performanţă – Alegerea detergenţilor şi echipamentului de spălareMateriale necesare:

maşina de spălat;cadă, lighean;

detergent; soluţie pentru înălbire;

detergent de parfumare;balsam pentru rufe; calgon, apret.

Criteriul de performanţă – Spălarea rufelor destinate turiştilor

1.spălare mecanică ( 4 – 5 kg de rufe)

se alege detergentul specific fiecărui material, balsamul, înălbitorul, apretul, şi se

dozează în funcţie de apă şi gradul de murdărie a rufelor.

se introduc rufele în maşină;

se programează temperatura şi programul de spălare;

se porneşte maşina;

Page 50: suport de curs agro

după parcurgerea programului se descarcă maşina;

se şterge cuva şi se lasă uşa întredeschisă.

2.spălare manuală – pentru rufe fine, care necesită multă apă şi temperaturi de până la 30 *C.

sortarea rufelor;

spălarea şi clătirea cu multă apă; ţesăturile pretenţioase nu se întind, se lasă să se

scurgă;

petele grave se spală cu detergenţi speciali;

ţesăturile de lână necesită o spălare atentă, astfel încât să nu se şifoneze şi să nu

se întindă.

Criteriul de performanţă – Călcarea, împachetarea şi păstrarea rufelor Etapa pregătitoare:

Pregătirea mesei de călcat – se acoperă cu o pânză albă de molton şi una de

bumbac.

Pregătirea vasului cu apă;

Pregătirea umeraşelor.

Reguli la călcat: Rufele se aşează în forma lor corectă;

Se calcă cu atenţie colţurile,cusăturile,vârfurile,panglicile;

Rufele mai mari se pun pe umeraşe;

Fiecare rufă se calcă la temperatura adecvată;

Călcatul se face prin apăsare uşoară a fierului;

Direcţia de călcat - de la dreapta la stânga pe masa de călcat;

Se calcă pe dos, apoi pe faţă;lenjeria de pat, feţele de masă, şervetele de bucătărie

se calcă şi se împăturesc astfel încât să poată fi depozitate ordonat;

La călcarea perdelelor şi draperiilor să avem grijă la temperatura de călcare

Păstrarea rufelor se face în dulapuri bine aerisite, aşezate ordonat

Page 51: suport de curs agro

ZOOTEHNIE

O serie de ferme de dimensiuni mici care nu vor face faţã cerinţelor Uniunii Europene, în special în sectorul cãrnii de porc, vor dispãrea dupã anul 2007. Pe de altã parte, aderarea României la UE va însemna dezvoltarea şi modernizarea fermelor de dimensiuni mari şi creşterea competitivitãţii acestora. Implementarea sistemului european de comercializare a carcaselor de bovine, ovine şi porcine, respectiv sistemul EUROP, prin care plata animalelor se va face diferenţiat în funcţie de calitatea acestora, va avea ca rezultat creşterea calitãţii cãrnii şi implicit, intensificarea schimburilor cu tatele membre ale UE. Clasificarea cãrnii în funcţie de calitate, conform sistemului EUROP, se va face începând cu anul 2006, astfel: pentru specia porcine sistemul de clasificare se aplicã din luna ianuarie 2006, iar pentru speciile bovine şi ovine, din luna iunie 2006. Introducerea sistemului EUROP de clasificare a carcaselor garanteazã plata cãrnii în funcţie de diferitele clase de calitate (conţinutul de carne în carcasã). Exportul animalelor vii din România se efectueazã în condiţiile respectãrii cerinţelor sanitar-veterinare impuse de autoritatea veterinarã a ţãrii importatoare şi sunt precizate în certificatele de sãnãtate care însoţesc animalele. Ordinul Preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 53/2005.

Creşterea animalelor în curte nu poate fi abandonatã cel puţin în perioada urmãtoare aderãrii la UE fiind o tradiţie a poporului român. Tãierea porcilor pentru consum familial va trebui sã respecte prevederile Ordinului MAAP nr. 425/2002.

Cap.1 CREŞTEREA PORCINELOR

Conform normelor Uniunii Europene, alegerea tehnologiei de creştere a porcinelor trebuie sã ţinã cont de: nevoile animalelor pentru condiţii de viaţã adecvate; gradul de mecanizare a muncii; scara de producţie; suprafaţa de pãmânt şi calitatea solului.

Existã douã sisteme de creştere a porcilor:

1. Sistemul de crestere fãrã deseuri;2. Sistemul de crestere cu deseuri.

1.1. Sistemul de creştere fãrã deseuri .

Este interzisã utilizarea oricãrui tip de fãinã provenitã de la animale în hrana animalelor. Singurele excepţii sunt anumite tipuri de fãinuri din peşte.

Conform strategiei adoptate de România pentru eradicarea pestei porcine clasice, începând cu data de 1 ianuarie 2006, pe întreg teritoriul ţãrii este interzisã vaccinarea contra acestei boli, condiţie impusã de Comunitatea Europeanã pentru ţara noastrã şi alte state membre pentru a putea participa pe piaţa unicã europeanã la comerţul cu animale, carne şi preparate din carne de porc.

Page 52: suport de curs agro

Acest sistem este aplicat în cazul fermelor în care nu este suficient aşternut care sã fie utilizat pentru litierã. Este important ca în acest tip de sistem de creştere sã existe echipamentul necesar pentru facilitarea transportului excrementelor animale şi pentru utilizarea acestora.

În creşterea porcinelor la nivel industrial este folosit mai ales sistemul de creşterefãrã deşeuri.

1.2. Sistemul de crestere cu deşeuri .

Este utilizat în special în cazul fermelor cu sol uşor, unde folosirea îngrãşãmintelor este posibilã sau chiar necesarã. Altfel, nitraţii şi fosfaţii conţinuţi în îngrãşãmântul natural pãtrund prin sol pânã la pânza de apã freaticã, contaminând-o.

În sistemul de creştere cu deşeuri, existãndiferite tehnologii care permit utilizarea oricãror cantitãţi de deşeuri ca îngrãşãmânt şi de diferite calitãţi. Într-un astfel de sistem de creştere, toate stalurile sunt în principal cu aşternut de paie. În producţia de porci, 0,1 . 1 kg de paie pe zi sunt în general utilizate pentru umplerea unui stal (depinde de tehnologia de creştere aplicatã).

Clãdirea de producţie trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe privind evacuarea:- distanţa dintre stalul celui mai apropiat animal şi ieşirea de urgenţã nu trebuie sã depãşeascã 50 de metri, în cazul sistemului de creştere cu deşeuri, şi 75 de metri, în cazul sistemului de creştere fãrã deşeuri;- dacã numãrul porcilor este mai mic de 15 iar sistemul de creştere folosit estecel fãrã deşeuri, atunci clãdirea va avea cel puţin o ieşire de urgenţã;- clãdirile care au mai mult de 15 capete vor avea cel puţin douã ieşiri de urgenţã, iar anexele divizate în douã sectoare vor avea cel puþin câte o ieşire de urgenţã pentru fiecare sector;- porţile şi uşile se vor deschide întotdeauna cãtre exterior.

Fermele de porci trebuie sã fie echipate cu utilaje de depozitare a excrementelor. Mãrimea acestora trebuie sã fie echivalentã cu jumãtate din producţia anualã de excremente a animalelor deţinute în ferma respectivã.

Capacitatea containerelor utilizate pentru depozitarea dejecţiilor lichide dintr-o fermã trebuie sã fie suficient de mare pentru a asigura depozitarea pentru o perioadã de 4 luni.

În cazul porcilor crescuţi în sistemul cu deşeuri, necesitatea vaselor sau containerelor pentru îngrãşãmânt depinde de felul şi cantitatea resturilor precum şi de perioada de depozitare în stalurile animalelor.

Dependinţele pentru porci şi echipamentul utilizat trebuie sã fie realizate din materiale care sã nu dãuneze sãnãtãţii animalelor şi care sã poatã fi uşor curãţate şi dezinfectate.

Animalele trebuie sã aibã acces permanent la apã. Pentru a asigura animalelor condiţiile optime de gãzduire, trebuie sã se ţinã cont de dimensiunile minime permise ale stalurilor. Astfel, suprafaţa þarcurilor pentru porcii crescuţi individual trebuie sã fie de minimum:- pentru vieri . 6,00 m2;- pentru scroafe . 1,20 m2 (2,00 m x0,6 m);

Page 53: suport de curs agro

- pentru scroafe cu purceluşi 3,50m2;- pentru vieri şi purcele de rasã cu greutatea cuprinsã între 30 kg şi 110 kg 2,70 m2;

Suprafaþa spaţiului liber de care dispune fiecare porc înţãrcat sau porc deproducţie crescut în grup trebuie sã fie de cel puţin:- 0,15 m2 pentru porcii cu o greutate medie egalã sau mai micã de 10 kilograme;- 0,20 m2 pentru porcii cu o greutate medie cuprinsã între 10 şi 20 dekilograme;- 0,30 m2 pentru porcii cu o greutate medie cuprinsã între 20 şi 30 de kilograme;- 0,40 m2 pentru porcii cu o greutatemedie cuprinsã între 30 şi 50 de kilograme;- 0,55 m2 pentru porcii cu o greutate medie cuprinsã între 50 şi 85 de kilograme;- 0,65 m2 pentru porcii cu o greutate medie cuprinsã între 85 şi 110kilograme;- 1,00 m2 pentru porcii cu o greutate medie mai mare de 110 kilograme.

1.3. Conditii generale:

2. Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special boxele şi instalaţiile cu care porcii pot intra în contact, nu trebuie sã dãuneze porcilor şi trebuie sã poatã fi curãţate şi dezinfectate temeinic.

3. Pânã la adoptarea unor norme comunitare în domeniu, echipamentele şi circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu reglementãrile naţionale în vigoare pentru a evita orice şoc electric.

4. Izolarea, încãlzirea şi aerisirea grajdurilor trebuie asiguratã astfel încât circulaţia aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea aerului şi concentraţiile de gaze sã fie menţinute la nişte limite care sã nu fie nocive pentru porci.

5. Orice echipament automat sau mecanic indispensabil sãnãtãţii şi bunãstãrii porcilor trebuie sã fie inspectat cel puţin o datã pe zi. Orice defect constatat trebuie remediat imediat sau, dacã acest lucru este imposibil, trebuie luate mãsuri adecvate pentru a proteja sãnãtatea şi bunãstarea porcilor pânã la efectuarea reparaţiei, în special utilizând alte metode de alimentaţie şi menţinând un mediu ambiant corespunzãtor. Dacã se utilizeazã un sistem de ventilaţie artificialã, trebuie prevãzut un sistem adecvat de înlocuire, pentru ca, în caz de defecţiune a sistemului principal, sã se poatã asigura o reînnoire a aerului suficientã pentru a proteja sãnãtatea şi bunãstarea porcilor; trebuie prevãzut, de asemenea, un sistem de alarmã care sã anunţe crescãtorului defecţiunea. Sistemul de alarmã trebuie testat în mod regulat.

6. Toţi porcii crescuţi în grup sau în boxe trebuie sã fie inspectaţi de proprietar sau de responsabilul cu animalele cel puţin o datã pe zi. Orice porc care pare bolnav sau rãnit trebuie îngrijit în mod corespunzãtor, cât mai repede posibil. Dacã este necesar, porcii bolnavi sau rãniţi trebuie sã poatã fi izolaţi în încãperi adecvate, prevãzute cu aşternuturi de paie uscate şi confortabile. Dacã porcii nu reacţioneazã la îngrijirile crescãtorului trebuie consultat cât de repede posibil un medic veterinar.

Page 54: suport de curs agro

7. Dacã porcii sunt crescuţi în grup, trebuie luate mãsuri pentru a se evita orice luptã care nu se încadreazã într-un model de comportament normal. Porcii care manifestã o agresivitate constantã faţã de celelalte animale, precum şi victimele unei astfel de agresivitãţi trebuie izolaţi sau îndepãrtaţi de grup.

8. Grajdurile pentru porci trebuie construite astfel încât fiecare porc:- sã aibã loc suficient pentru odihnã, sã poatã sã se întindã sau sã se ridice în picioare

cu uşurinţã;- sã dispunã de un loc curat pentru odihnã;- sã poatã vedea alţi porci.

9. Dacã porcii sunt legaţi, legãturile nu trebuie sã-i rãneascã şi trebuie inspectate în mod regulat şi ajustate, dacã este necesar, pentru ca animalul sã se simtã confortabil. Fiecare legãturã trebuie sã fie suficient de lungã pentru a-i permite animalului sã se deplaseze. Ea trebuie astfel conceputã încât sã evite, în mãsura posibilului, orice risc de strangulare sau de rãnire.

10. Grajdurile, custile, echipamentele şi ustensilele care servesc porcilor trebuie sã fie curãţate şi dezinfectate în mod corespunzãtor, pentru a preveni contaminarea încrucişatã şi apariţia vectorilor de maladii. Ar trebui eliminate cât de des posibil materiile fecale, urina, precum şi alimentele neconsumate sau deversate, pentru a reduce mirosul şi pentru a nu atrage muştele sau rozãtoarele.

11. Pardoselile trebuie sã fie nederapante, dar fãrã asperitãţi, pentru a evita rãnirea porcilor, şi trebuie concepute astfel încât sã nu provoace rãni sau suferinţe porcilor culcaţi sau ridicaţi în picioare. Ele trebuie sã fie adecvate pentru mãrimea şi greutatea porcilor şi sã constituie o suprafaţã rigidã, planã şi stabilã. Suprafaţa culcuşului trebuie sã fie confortabilã, curatã, drenatã corespunzãtor şi sã nu poatã dãuna porcilor. Dacã existã aşternut de paie, acesta trebuie sã fie curat, uscat şi sã nu dãuneze porcilor.

12. Toţi porcii trebuie sã fie hrãniţi cel puţin o datã pe zi. Dacã porcii sunt adãpostiţi în grup şi nu beneficiazã de o alimentaţie ad libitum sau de un sistem de alimentaţie automat, fiecare porc trebuie sã aibã acces la mâncare în acelaşi timp cu celelalte animale din grup.

13. Porcii în vârstã de peste douã sãptãmâni trebuie sã aibã acces la apã proaspãtã adecvatã, furnizatã în cantitate suficientã, sau trebuie sã-şi poatã satisface nevoia de lichide cu alte preparate.

14. Instalaţiile de alimentare şi de adãpare trebuie concepute, construite, instalate şi întreţinute în aşa fel încât sã se limiteze riscurile de contaminare a hranei şi a apei destinate porcilor.

1.4. Purcei:

Page 55: suport de curs agro

1. Dacã este necesar, trebuie asigurate purceilor o sursã de cãldurã şi o suprafaţã de culcare solidã, uscatã şi confortabilã, la distanţã de scroafã, unde pot sã se odihneascã toţi în acelaşi timp.

2. Dacã se foloseşte o boxã pentru, fãtare, purceii trebuie sã dispunã de un spaţiu suficient pentru a putea fi alãptaţi fãrã dificultãţi.

3. Dacã este practicatã, castrarea porcilor masculi mai mari de patru sãptãmâni trebuie efectuatã obligatoriu sub anestezie, de cãtre un medic veterinar sau o persoanã calificatã, în conformitate cu legislaţia naţionalã.

4. Tãierea parţialã a cozii şi a dinţilor nu trebuie efectuatã în mod obişnuit, ci doar dacã se constatã cã rãnile de la nivelul mameloanelor scroafei, urechilor sau cozilor porcilor sunt o consecinţã a neaplicãrii acestui procedeu. Dacã este necesarã tãierea parţialã a dinţilor, ea trebuie efectuatã în primele şapte zile dupã naştere.

5. Purceii nu trebuie separaţi de mamã înainte de a atinge vârsta de trei sãptãmâni, cu excepţia cazului în care nesepararea ar dãuna bunãstãrii sau sãnãtãţii scroafei sau purceilor.

CREŞTEREA BOVINELOR

2.1. Clãdiri si adãposturi

Fermele nou construite sau reconstruite si/sau puse în funcþiune pentru primadatã dupã 1 ianuarie 1994 trebuie sã respecte cel puţin urmãtoarele cerinţe:- dacã viţeii sunt adãpostiţi în grup, ei trebuie sã dispunã de un spaţiu liber suficient

pentru a se întoarce sau a se culca fãrã greutate, de minimum 1,5 m2 pentru un viţel viu cu o greutate de 150 de kilograme;

- dacã viţeii sunt adãpostiţi în boxe individuale sau legai în staule, boxele sau staulele trebuie sã aibã pereţi despãrţitori gãuriţi, iar lãţimea acestora nu trebuie sã fie mai micã fie de 90 centimetri ±10%, fie de 0,80 din înãlţi- mea greabãnului.

Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special boxele şi instalaţiile cu care viţeii pot intra în contact, nu trebuie sã dãuneze viţeilor şi trebuie sã poatã fi curãţate şi dezinfectate temeinic.

Izolarea, încãlzirea şi aerisirea grajdurilor trebuie asiguratã astfel încât circulaţia aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativã a aerului şi concentraţiile de gaze sã fie menţinute la nişte limite care sã nu fie nocive pentru viţei.

Orice echipament automat sau mecanic indispensabil sãnãtãţii şi bunãstãrii viţeilor trebuie sã fie inspectat cel puţin o datã pe zi. Orice defect constatat trebuie remediat imediat sau, dacã acest lucru este imposibil, trebuie luate mãsuri adecvate pentru a

Page 56: suport de curs agro

proteja sãnãtatea şi bunãstarea viţeilor pânã la efectuarea reparaţiei, în special utilizând alte metode de alimentaţie ţi menţinând un mediu ambiant corespunzãtor.

Dacã se utilizeazã un sistem de ventilaţie artificialã, trebuie prevãzut un sistem adecvat de înlocuire, pentru ca, în caz de defecţiune a sistemului principal, sã se poatã asigura o reînnoire a aerului suficientã pentru a proteja sãnãtatea şi bunãstarea viţeilor; trebuie prevãzut, de asemenea, un sistem de alarmã care sã anunţe crescãtorului defecţiunea. Sistemul de alarmã trebuie testat în mod regulat.

Viţeii nu trebuie sã fie menţinuţi în permanenţã în întuneric. În acest sens, pentru a rãspunde nevoilor lor comportamentale ţi fiziologie, trebuie prevãzut, având în vedere diversele condiţii climaterice din statele membre, un sistem de iluminare adecvat, natural sau artificial; dacã este vorba de un sistem artificial, iluminarea trebuie sã fie cel puţin echivalentã cu durata de luminã naturalã disponibilã în mod normal între orele 9 ºi 17. În plus, trebuie sã fie disponibil un sistem de iluminare adecvat fix sau mobil, de o intensitate suficientã pentru a permite inspectarea viţeilor în orice moment.

Toţi viţeii crescuţi în grup sau în boxe trebuie sã fie inspectaţi de proprietar sau de responsabilul cu animalele cel puţin o datã pe zi. Orice viţel care pare bolnav sau rãnit trebuie îngrijit în mod corespunzãtor, cât mai repede posibil. Dacã este necesar, viţeii bolnavi sau rãniţi trebuie sã poatã fi izolaţi în încãperi adecvate, prevãzute cu aşternuturi de paie uscate şi confortabile. Dacã viţeii nu reacţioneazã la îngrijirile crescãtorului trebuie consultat cât de repede posibil un medic veterinar.

Grajdurile pentru viţei trebuie construite astfel încât fiecare viţel:- sã aibã loc suficient pentru odihnã şi pentru necesitãţi de igienã, sã poatã sã se întindã

sau sã se ridice în picioare;- sã poatã vedea alţi viţei.Dacã viţeii sunt legaţi, legãturile nu trebuie sã-i rãneascã şi trebuie inspectate în mod regulat şi ajustate, dacã este necesar, pentru ca animalul sã se simtã confortabil. Fiecare legãturã trebuie sã fie suficient de lungã pentru a- i permite animalului sã se deplaseze. Ea trebuie astfel conceputã încât sã evite, în mãsura posibilului, orice risc de strangulare sau de rãnire. Grajdurile, cuştile, echipamentele şi ustensilele care servesc viţeilor trebuie sã fie curãţate şi dezinfectate în mod corespunzãtor, pentru a preveni contaminarea încrucişatã şi apariţia vectorilor de maladii. Ar trebui eliminate cât de des posibil materiile fecale, urina, precum şi alimentele neconsumate sau deversate, pentru a reduce mirosul şi pentru a nu atrage muştele sau rozãtoarele.

Pardoselile trebuie sã fie nederapante, dar fãrã asperitãţi, pentru a evita rãnirea viţeilor, şi trebuie concepute astfel încât sã nu provoace rãni sau suferinţe viţeilor culcaţi sau ridicaţi în picioare. Ele trebuie sã fie adecvate pentru mãrimea şi greutatea viţeilor şi sã constituie o suprafaţã rigidã, planã şi stabilã.

Suprafaţa culcuşului trebuie sã fie confortabilã, curatã, drenatã corespunzãtor şi sã nu poatã dãuna viţeilor. Trebuie asigurat un aşternut de paie corespunzãtor pentru toţi viţeii cu vârsta sub douã sãptãmâni.

Viţeii în vârstã de peste douã sãptãmâni trebuie sã aibã acces la apã proaspãtã,furnizatã în cantitate suficientã, sau trebuie sã-şi poatã satisface nevoia delichide cu alte preparate.

Instalaţiile de alimentare şi de adãpare trebuie concepute, construite, instalate şi

Page 57: suport de curs agro

întreţinute în aşa fel încât sã se limiteze riscurile de contaminare a hranei şi a apei destinate viţeilor. Nici o altã substanţã, cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice sau în scopul tratamentului zootehnic, nu trebuie administratã unui animal decât dacã s-a demonstrat prin studii ştiinþifice de bunãstare a animalelor sau în baza experienţei acumulate cã efectul respectivei substanţe nu este dãunãtor pentru sãnãtatea sau bunãstarea animalului.

2.2. Metode de crestere

Metodele de creştere naturale sau artificiale care provoacã sau pot provoca suferinţe sau vãtãmãri animalelor nu trebuie practicate.

Nici un animal nu va fi pãstrat într-o crescãtorie dacã nu se poate estima, într-o manierã rezonabilã, în baza genotipului sau fenotipului acestuia, cã poate fi pãstrat fãrã efecte negative asupra sãnãtãþii sau bunãstãrii sale.Capitolul 3

Lucrarile solului

Lucrarile solului reprezinta actiunea mecanica asupra solului a organelor active ale masinilor si uneltelor si se executa cu scopul de a crea conditii favorabile pentru viata plantelor de cultura. Aceste lucrari se executa asa fel incat sa se realizeaza urmatoarele obiective:reglarea insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului, crearea conditiilor optime pentru viata plantelor de cultura, distrugerea buruienilor si a unor daunatori, a agentilor fitopatogeni, incorporarea in sol a ingrasamintelor sau a altor substante, a resturilor vegetale.

Principalele lucrari ale solului sunt: aratura, desfundarea, graparea, cultivatia, tavalugirea, lucrarea cu freza. Fiecare lucrare determina in sol unul sau mai multe procese tehnologice. Aceste procese sunt: 1.Afanarea: Sub influenta masinilor, a precipitatiilor sau greutatii proprii solul se taseaza. Fenomenul este mai pronuntat la solurile cu un continut redus de humus. Solul prea tasat are un regim de apa, aer, caldura si hrana nefavorabil, deaceea periodic trebuie afanat. Prin afanare intensive, se accentueaza procesul de mineralizare a humusului din sol, deci trebuie sporita grija pentru incorporarea ingrasamintelor organice.

2.Maruntirea: Are loc concomitent cu afanarea. In solul maruntit semintele plantelor pot fi ingropate la adancimea optima. 3.Intoarcerea :este un process cu importanta mare in zonele mai umede. Apa care se infiltreaza, antreneaza sarurile minerale si coloizii de sol din straturile de la suprafata catre adancime. Prin intoarcerea solului, acestea sunt reduse la suprafata si puse la dispozitia plantelor.

4. Amestecarea este necesara pentru a crea un start de sol omogen ca fertilitate si de a obtine plante de cultura uniform dezvoltate. Prin amestecare se distribuie uniform in sol ingrasamintele, resturile organice, amendamentele.

Page 58: suport de curs agro

5.Nivelarea . Solul nivelat are urmatoarele avantaje:semanatul, lucrarile de ingrijire si de recoltare se executa mai usor si de calitate, pierderea de apa este mai redusa, distribuirea apei prin irigare este uniforma.

6Tasarea. Prin tasare, se creaza un pat germinativ corespunzator pentru semintele plantelor de cultura, in zonele secetoase se diminueaza gradul de aerisire a solului.

Aratura

Aratura este cea mai importanta lucrare a solului, fiind considerata lucrarea de baza. Se executa cu plugul, a carui piese active taie fasii de sol de diferite latimi si adancimi, care se numesc brazde. Importanta araturii: afanarea si sporirea capacitatii solului de inmagazinare a apei, ingroparea la fundul brazdei a stratului de sol cu insusiri deteriorate si aducerea la suprafata a stratului cu insusiri fizice mai bune, ingroparea resturilor de plante, a buruienilor, ingrasamintelor. Prin aratura se regleaza regimul de apa, aer, hrana, caldura a solului.

Calitatea araturii se apreciaza dupa: epoca d executare, adancime, gradul de bolovanire, gradul de ingropare a resturilor organice si a ingrasamintelor.

Dupa adancimea de executare, araturile se clasifica astfel: aratura superficiala, normala, adanca, foarte adanca si desfundarea.

Aratura superficiala, se executa la adancimea de 12-17 cm pe terenurile afanate si curate de buruieni, cand intr-un an pe acelasi teren se executa 2 araturi, una dintre ele se face superficial pe solurile cu stratul cu humus subtire,primavara in zonele umede, in cazul cand aratura nu s-a executat din toamna sau daca aratura efectuata toamna s-a tasat pana in primavera, din cauza ploilor si a zapezilor.

Aratura normala se executa la adancimea de 18-20cm pe solurile fertile, vara si toamna pentru culturile care nu necesita aratura mai adanca (cereale paioase).

Aratura adanca se executa la adancimea de 21-30 cm, toamna, pentru unele samanaturi care urmeaza a se efectua in primavera anului urmator.Adancimea se stabileste in functie de conditiile concrete: se ara mai adanc pe solurile mai argiloase pt culturile de sfecla, cartof, pe terenuri foarte imburuienate. Scopul este formarea unui strat arabil profound, ingroparea semintelor. Se recomanda ca pe acelasi teren, araturile adanci sa se execute periodic la 2-4 ani odata, alternand cu araturile mai putin adanci.

Aratura foarte adanca se executa intre 31-40cm si numai in cazuri speciale: periodic la 3-5 ani pe solurile argiloase, care au nevoie de afanari profunde pentru patrunderea radacinilor plantelor, pe solurile cu exces de umiditate bogate in materie organica.

Aratura la aceasi adancime an de an determina tasarea stratului de sol de la fundul brazdei. Acest strat (hardpan), impiedica patrunderea apei si a radacinilor plantelor in profunzime. In unii ani , pentru unele culturi prasitoare, pretentioase, aratura se executa in interval de 25-30cm, iar in alternanta pentru culturile care urmeaza pe acelasi teren, se executa araturi cuprinse intre 18-25cm. Aratura se executa indata ce terenul a fost eliberat de cultura precedenta.

Page 59: suport de curs agro

Aratura de vara se executa dupa plantele care se recolteaz la inceputul verii sau in timpul verii: orzul, graul,mazare, cartofii timpurii. Se face in vederea culturilor succesive. La aratura de vara plugul lucreaza in agregat cu grapa stelata, care niveleaza solul. Adancimea araturii depinde de umiditatea solului. La culturile successive aratura se face la 15-20cm, pentru cele de toamna la 20-25cm, pentru cele de primavara la 15-28cm, cand solul este mai umed sau mai imburuienat se ara mai adanc.

Aratura de toamna se executa dupa culturile care se recolteaza toamna si se face pt culturile care urmeaza a se semana in toamna sau pentru cele din primavara. Aratura se executa imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, la 18-22cm, plugul lucrand cu grapa stelata.Pt culturile de primavera adancimea variaza intre 20-30cm, in functie de planta cultivata, conditiile de sol, de imburuienare. Cand conditiile de toamna sunt foarte nefavorabile, aratura se executa pe timpul iernii, daca solul nu este acoperit de zapada si daca nu este inghetat decat la suprafata. Avantajul este cu atat mai mare cu cat se executa mai devreme.Avantajele importante: se infiltreaza usor precipitatiile cazute, semintele de buruieni, daunatorii si germenii bolilor sunt ingropate unde o buna parte pier, iar altii sunt adusi la suprafata unde sunt distrusi , odata cu aratura se incorporeaza in sol amendamentele, ingrasamintele organice, cele chimice, primavera solul se incalzeste mai repede.

Aratura de primavara se executa in urmatoarele cazuri:daca terenul nu s-a arat din toamna, in zonele mai umede unde nu exista pericolul pierderii apei din sol prin evaporare, cand aratura de toamna a iesit din primavara foarte tasata si nu se poate pregatii pentru semanat. Se executa imediat ce se poate lucra la camp, la adancimea de 15-20cm.

Scarificarea sau afanarea profunda este recomandata odata la 3-4 ani pe solurile grele cu exces de umiditate cu un strat puternic tasat.Adancimea de lucru este intre 40-80cm. Cele mai bune conditii sunt vara dupa recoltarea culturilor timpurii. Terenul afanat in acest mod, se ara obisnuit in fiecare an.Afanarea are ca rezultat drenarea solului si micsorarea fenomenului de baltire, inmagazinarea unei cantitati mari de apa, patrunderea aerului si a radacinilor in profunzime.

Desfundarea

Este aratura cu intoarcerea brazdei la adancimi foarte mari 40-80cm. Se executa inainte de infiintarea pepinierlor si a plantatiilor pomiviticole.Se face vara, uneori si toamna,daca terenul este repartizat pentru plantatii sau culturi de primavera. Este necesar ca dupa desfundare si pana la plantat sau semanat, sa treaca o perioada de cateva luni incare sa se produca oxidarea substantelor neasimilabile, toxice. Odata cu aceasta lucrare, trebuie sa se incorporeze ingrasaminte organice si chimice in cantitati mai mari decat in mod obisnuit. Desfundarea curata stratul de la suprafata de seminte ,de buruieni si de organele vegetative de inmultire ale acestora.

Page 60: suport de curs agro

Lucrarea cu grapa

Grapa niveleaza solul la suprafata, il afaneaza si il marunteste intre 3-12cm, in cazul grapelor grele cu discuri pana la 18cm.Grape: cu colt reglabili, stelata,sapa rotativa, cu discuri.Cazurile de folosire sunt urmatoarele:1.Se grapeaza aratura concomitent cu executarea ei, grapa stelata fiind cuplata cu scopul de a marunti, nivela.2.De la arat la semanat se grapeaza solul de 1-2 ori, daca se formeaza crusta sau rasar buruieni. Crusta se formeaza in urma ploilor. Lucrarea se executa cu grapa cu colti reglabili sau cu discuri sau cu ambele in agregat.3.Se grapeaza unele plante furajere in primele faze de vegetatie, pentru a afana solul la suprafata, a distruge buruienile tinere si in curs de rasarire si crusta.(sapa rotativa, grapa cu colti reglabili)4.In zonele secetoase, solul tavalugit se grapeaza cu o grapa usoara sau cu grapa cu colti reglabil, pentru a afana solul la 2-3cm.5. Se foloseste grapa cu discuri pentru dezmiristire, cand se intarzie aratura de vara sau inaintea araturii de toamna. Lucrarea cu cultivatorul

Este o lucrare intermediara intre aratura si grapare, actionand asupra solului pana la 3-10cm.Cultivatorul executa: taierea buruienilor, afanarea solului, deschiderea de rigole sau musuroirea.

Cazurile mai importante de folosire sunt:1.Pentru prasit2.Pentru pregatirea terenului in vederea semanatului, este echipat cu cutite lungi, inguste si ascutite la capete, lucrarea este cultivatie totala.3.Deschiderea de rigole in vederea udarii pe brazde sau musuroitul, se executa cu cultivatoare echipate cu organe active.4. In timpul vegetatiei culturilor prasitoare, se folosesc cultivatoare hranitoare cu care se realizeaza prasitul si ingrasarea suplimentara.5.Pasunile si fanetele tasate, se lucreaza cu scarificatoare.

Lucrarea cu tavalugul

Tavalugirea, lucrarea de tasare a stratului superficial de sol, se practica in zonele secetoase.Suprafata tavalugilor poate fi neteda sau neregulata(dintata, crestata, inalara). Tavalugii netezi executa tasarea solului, bolovanii nefiind maruntiri, ci impinsi in sol.Tavalugii cu suprafata neregulata se folosesc pentru maruntirea bolovanilor si distrugerea crustei.

Tavalugirea se executa in urmatoarele cazuri:1.Cu tavalugul neted se tavalugesc solurile prea afanate, pt semanatul plantelor cu seminte mici(lucerna, trifoi)2.Pt maruntirea araturii bolovanoase se lucreaza solul cu tavalugul inelar sau crestat.

Page 61: suport de curs agro

Lucrarea cu freza

Prin aceasta lucrare se obtine un strat de sol maruntit si amestecat si bine pregatit pentru semanat. Daca este folosit prea des, provoaca maruntirea excesivaa solului ceea ce are ca urmare tasarea solului. Freza poate fi folosita la luarea in cultura a solurilor mlastinoase, de lunca, pentru refacerea pasunilor, pentru incorporarea erbicidelor in sol, pentru pregatirea patului germinativ, pentru intretinerea culturilor prasitoare.

Lucrarea cu agregatele de masini

Agregatele pot fi formate din unelte sau masini de acelasi fel sau diferite. Folosirea in agregat a mai multor unelte sau masini,permite executarea lucrarilor in intervalul optim de umiditate a solului.Agregatele pot fi folosite la arat, la pregatirea solului pentru semanat, la semant si la ingrijirea culturilor. Ele lucreaza mai greu pe terenurile in panta si pe parcele mici. Ex. De agregate: -plug+grapa stelata -cultivator sau grapa cu discuri sau tavalug+grapa cu colti reglabili -agregat pentru modelat, tasat, fertilizat, semanat

Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor

Carantina fitosanitara are ca scop ducerea la indeplinire a unui masuri indreptat in urmatoarele directii: protejarea patrimoniului vegetal fata de patrunderea din afara a unor daunatori, agenti patogeni sau de seminte de buruieni, odata cu produsele vegetale care se importa , lochidarea dauanatorilor, a agentilor patogeni sau buruieni. Toate produsele vegetale ce se importa se controleaza in punctele de trecere a frontierei de catre specialisti.

Produsele vegetale corespunzatoare sunt lasate sa intre in tara, iar cele infectate sunt supuse unor masuri speciale: dirijarea produselor la prelucarea industriala, aplicarea tratamentelor chimice, returnarea produselor, iar in cazuri speciale produsele sunt distruse.Intrucat un mare numar de daunatori si agenti patogeni periculosi se transmit si se raspandesc prin material de inmultire, toate semintele, tuberculii, material saditor, care se importa, se supun unor controale suplimentare prin probe. Pentru limitarea raspandirii in noi zone a buruienilor, agentilor patogeni, a daunatorilor se ia masuri, cum sunt:- controlul permanent a pepinierelor pomicole, viticole si dendrologice, controlul periodic al serelor, depozitelor de produse agricole, controlul circulatiei in interiorul tarii a produselor vegetale, control pentru combaterea daunatorilor, bolilor si buruienilor, controlul fitosanitar al produselor vegetale destinate exportului si eliberarea certificatelor

Page 62: suport de curs agro

fitosanitare. Unelte, masini si echipamente utilizate: sape, tractor, masini de combaterea bolilor si daunatorilor, echipamente de erbicidat, cultivatoare, instalatii de irigat. Prevenirea si combaterea bolilor, daunatorilor si a buruienilor, se realizeaza prin depistarea la timp a bolii, prin detyerminarea agentului patogen, prin cunoasterea ciclului biologic si corelarea acestora cu factorii de mediu. Succesul in prevenirea si combaterea bolilor este legat de integrarea masurilor si mijloacelor de prevenire si combatere in tehnologia de cultura , ceea ce se numeste protectie integrala, care este corelata cu protectia daunatorilor si buruienilor. Prin aceasta protectie este urmarita imbinarea tuturor masurilor ce se va aplica la o cultura.

Cele mai frecvente boli sunt mana, rugina, taciune.Mana este frecventa la vita-de-vie, la ceapa, la castraveti, salata, la varza.

La varza apare in culturile infiintate in rasadnite, pe partea superioara a frunzei sub forma de pete iar pe cea inferioara sub forma de puf. Se manifesta pe cotiledoane, se brunifica, se usuca.Ataca tulpina, inflorescenta. Se dezvolta in timpul recoltarii, pastrarii la umiditate ridicata, produce putrezirea. Se combate prin distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea rasadnitelor, inlaturarea excesului de umiditate, se stropeste cu zeama bordeleza.La salata boala se manifesta pe frunzele exterioare, care se brunifica, in vreme umeda se putrezesc.Ataca tulpina, organele florifere, frunzele se deformeaza. Se combate prin evitarea excesului de umiditate, resturile vegetale ramase se distrug sau vor fi ingropate prin aratura adanca. La castraveti ataca frunzele, se rupe si cad, lasa vrejul defoliat.Fructele raman mici, gust depreciat.Se combate prin strangerea vrejilor, resturilor vegetale, rotatia culturii, irigarea se face prin brazde pentru ca cea prin aspersiune favorizeaza boala. La ceapa, pe frunze apar pete, se inmoaie, se indoaie, se usuca, se lasa la pamant, bulbii se stagneaza in crestere, se inmoaie, se putrezesc in timpul depozitarii.Pentru plantare se folosesc arpagic sau seminte tratate cu formalina.La vita-de-vie se manifesta pe organele aeriene. Pe frunze apar pete de culoare bruna cu aspect ars.Frunzele se desprind usor, bgutucul este defoliat.Coardele atacate nu se maturizeaza.Boabele se desprind usor de pe ciorchini, se brunifica.

Taciunele apare la porumb, la cereale.La porumb se manifesta prin aparitia unor tumoare pe toate organele aeriene, dar si pe radacina. Este atacata tulpina, stiuletii, frunzele, si paniculele. Pe tulpina apare la nodurile bazale, deasupra stiuletii pot fi distrusi. Paniculele se deformeaza, inflorescentele sunt distruse. Se combate prin rotatia culturii, cultivarea soiurilor rezistenti.La plantele paioase atacate apare inspicarea timpuriu, au inaltime mica.Spicele sunt mici, boabele sunt distruse, spicul este acoperit cu o membrana fina.

Rugina apare mai frecvent la mazare, fasole, paioase. Boala poate fi: rugina neagra, bruna, galbena.Rugina bruna apare pe frunze, tulpina, pe spic.Frunza se ingalbeneste, se usuca prematur.Rugina galbena apare in zonele reci, umede, se amnifesta primavara pe toate organele aeriene.Se combate prin prafuire sau stropire. Rugina neagra apare pe organele aeriene ale plantelor.

Daunatorii:1.Gandacul din Colorado:Este originar din Colorado dar s-a extins in mai multe locuri.

Page 63: suport de curs agro

Gandacul are 1-2 generatii pe an in tara. Ierneaza ca adult in sol. Ouale sunt depuse pe dosul frunzelor in grupe.Numarul de oua puse de o femela este intr 266 si 1033.Dezvoltarea dureaza 4-16 zile, iar stadiul larvar 14-30 zile.Larvele apar in luna mai.Gandacul ataca: vinetele, cartoful,tomatele,ardei. Adultii rod foliolele frunzelor, putand sa produca defolierea plantelor. Cand nu mai gasesc plante verzi ataca tuberculii. Se combate prin aratura adanca dupa recoltare, presile in perioada de vegetatie, rotatia culturilor.Pe suprafete mici se recomanda adunarea si distrugerea adultilor si larvelor, tratamente chimice.2. Nematozii sunt viermi cilindrici, liberi sau paraziti.Corpul lor este alcatuit din cap, trunchi, coada si este acoperit de o cuticula transparenta. Femela produce intre 500-1000 de oua.Plantele atacate nu cresc normal, frunzele sunt decolorate, cele de la baza se ofilesc si se usuca. Radacina se brunifica si ramifica anormal. Se va evita plantarea plantei atacate in zonele infestate minim 10 ani. Materialul pentru semanat trebuie sa fie controlat, sortat, se respecta rotatia culturii si se aplica tratamente chimice.

Dintre pesticidele cele mai importante sunt erbicidele, fungicidele si insecticidele.Insecticidele pot fi: 1. Anorganice( polisulfura de calciu = sulf si var) se aplica in pomiculturala tratamentele de iarna si de vara.

2. De origine vegetala.Au efecte reduse asupra mediului inconjurator, sunt mai putin toxice pentru om, se folosesc in gradinile de langa case. Se folosesc si extracte de nicotina.

3.Insecticide organofosforice: au persistenta mai redusa in sol, apa, pe plante. Prin descompunere se formeaza substante simpkle, netoxice. O parte au actiune sistemica in plante, pot fi absorbite prin frunze, radacini, de catre seminte, in care circula si produce toxificarea plantei. O parte actioneaza prin contact si ingestie, altele au o usoara actiune de patrundere in tesuturi, fara a fi sistemice.

Erbicidele sunt folosite pentru distrugerea buruienilor. Prin folosirea lor se evita executarea unor lucrari ca plivitul si prasitul manual. Efectul distrugator al erbicidelor poate avea loc indata ce vin in contact cu partile plantei sau dupa ce patrund in intermediul plantei. Erbicidele pot fi de contact si sistemice.Erbicidele de contact omoara celulele si tesuturile vii cu care vin in contact.Unele erbicide ard frunzele. Aceste erbicide manifesta toxicitate rapida in curs de cateva ore de la aplicare. Erbicidele sistemice patrund in plante, ele omoara prin toxicitate inceata, moartea survenind dupa o perioada indelungata( cateva zile, saptamani de la data absorbtiei). Principalii factori care influenteaza actiunea lor sunt:tipul de erbicid, planta, conditiile de mediu.

Fungicidele sunt utilizate pentru combaterea bolilor si se utilizeaza mai multe criterii: preventive, curative, de contact, sistemice, foliare, pentru tratarea solului, semintelor, naturale, anorganice, si organice de sinteza.Fungicidele preventive actioneaza asupra sporilor ciupercilor, prevenind raspandirea si infectia plantelor. Planta infectata nu poate fi vindecata cu aceste produse.Fungicidele curative actioneaza asupra sporilor si miceliului ciupercii, asigurand vindecarea plantei.Fungicide de contact actioneaza asupra miceliului la locul de contact.Fungicidele sistemice actioneaza asupra agentului patogen in orice parte a plantei.Cele foliare au rolul de a acoperi frunza cu o pelicula uniforma prevenind infectia.Cele pentru tratarea semintelor sunt folosite pentru combaterea bolilor, care se transmit prin samanta.Tratarea semintelor se face pe cale umeda sau uscata.

Page 64: suport de curs agro

Masuri de protectia muncii

Pesticidele sunt substante care trebuie manipulate, pastrate si aplicate cu grija.Multe produse pot fi usor inflamabile. Reguli aplicate:cunoasterea caracteristicilor fiecarui produs, instruirea personalului cu regurile de protectia muncii, controlul medical al personalului, depozitare in magazii de constructie speciala, separate de cladiri, eliberarea lor se face de catre responsabil pe baza unui act,se interzice efectuarea de tratamente cu muncitorii neinstruiti si fara material de protectie, inaintea efectuarii trebuie anuntata populatia, unittea sanitara, la depozite trebuie sa existe o trusa de prim ajutor, transportul se efectueaza asa fel incat sa se evita spargerea ambalajelor, echipamentul de protectie dupa utilizare se dezinfecteaza.Pesticidele sunt etichetate I-foarte toxic cu eticheta rosie, II- toxice eticheta verde, III-moderat toxice etcheta albastra, IV-netoxice eticheta neagra.Trebuie cunoscut in detaliu regurile speciale de depozitare, transport, manipulare si aplicarea tratamentelor pentru o utilizare corecta.

Factori climatici si edafici

Zona face parte din campia premontana a Barsei, situata la sud-estul Ardealului, ca o depresiune intinsa , inconjurata de munti.Are un relief plan, destul de bine nivelat natural, cu depresiuni variabile ca marime, deseori excesiv de umede. Apa freatica se afla la adancime mica, uneori chiar la suprafata solului. Nivelul apei freatice primavera este aproape sau chiar in stratul arabil.

Judetul se afla in zona de tranzitie dintre climatul mediteranian si climatul continental, manifestandu-si influenta ambele tipuri de climate.Dupa o iarna friguroasa urmeaza o primavera calda si insorita. Incalzirea se produce destul de repede, desi frecvent au loc scaderi insemnate de temperatura, cu brume si ingheturi ce dureaza pana in aprilie. Ploile nu sunt abundente in martie, ceea ce este avantajos pentru ca pamantul umezit iarna, se poate zvanta. Evaporarea exesului de apa este favorizata de vanturile foarte frecvente, cu intensitati reduse.Lunile mai si iunie sunt ploioase, racoroase, iulie este cea mai calda iar august cea mai uscata. Toamna este lunga si insorita. Toamna cade o cantitate mai mica de precipitatii, in jur de 30-50mm lunar. Cantitatile de precipitatii nu sunt repartizate uniform. Cele mai putine precipitatii cad iarna, iar lunile aprilie si mai se dovedesc destul de uscate. Furtunile sunt des insotite de grindina.

Temperatura medie anuala este 7-8C.Mediile lunare si mediile minimale sunt foarte moderate.Principale indici climatici au urmatoarele valori medii: temperatura medie a lunii celei mai calde 18.3C, temperatura medie a lunii celei mai reci –4.1C, temperatura medie anuala 7.8C, precipitatii medii anuale cuprinse intre 548-782mm.

Cele mai frecvente vanturi cad dinspre vest. Un vant rece si secetos bate de la est si nord-est prin vaile inguste ale Carpatilor Orientali si se numeste Nemira.Este in realitate Crivatul, care intra in depresiunea Targu Secuiesc.

Solurile din aceasta zona sunt de tipul cernoziomoide levigate, fiind soluri fertile, pe care se cere o ingrasare moderata cu gunoi de grajd, cu ingrasaminte cu azot si fosfor. Aceste soluri au un pH neutru spre slab acid, sunt bogate in humus, foarte bogate in

Page 65: suport de curs agro

fosfor, moderat bogate in potasiu, iar calciul se gaseste in cantitati suficiente, fiind proprii culturii cartofului. Combaterea proceselor pedologice nefavorabile se face prin lucrari agrotehnice adecvate,

pentru evitarea producerii unui exces de apa. Drenajul se aplica cu multa prudenta spre a

nu produce uscarea puternica a solului in perioadele secetoase.

Aplicarea gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd, este un ingrasamant complex, pentru ca contine azot, fosfor, potasiu. Cantitatile de gunoi de grajd, depind de tipul de sol, de starea de fertilitate, de specia cultivata. Pe solurile argiloase, pe solurile sarace, pe soluri podzolite din zona umeda, se aplica 20-50t/ha la legume.Pe solurile mai fertile, aceste cantitati pot fi reduse. Pe solurile mai grele trebuie aplicat un gunoi de grajd mai putin fermentat si pe cele nisipoase mai fermentat. La legumele radacinoase, gunoiul de grajd nu se aplica direct, pentru ca provoaca ramificarea radacinilorsi scade capacitatea de pastrare pentru iarna. Aceste specii trebuie sa urmeze pe un sol fertilizat cu un an inainte cu gunoi de grajd. Gunoiul deobicei se aplica de obicei toamna, sub aratura adanca si este obligatoriu pentru culturile timpurii.

Pentru culturile care se infiinteaza mai tarziu(varza de toamna) si pe terenurile mai usoare, gunoiul se poate aplica si primavera cu lucrarile de pregatire a solului, dar sa fie intr-o stare mai avansata de descompunere.

Arderea substantelor fumigene

Substantele fumigene se folosesc pentru combarterea ingheturilor si brumelor tarzii de primavera. Perdeaua de fum formata in urma arderii materialelor organice, impiedica racirea solului si a pomilor. La rasaritul soarelui, perdeaua de fum impiedica patrunderea razelor solare in coroana pomilor.Pentru fumigare se folosesc substante care sa produca un fum persistent si dens. Fumul se realizeaza prin arderea a 80-100 gramezi/ha, din paie umezite, rumegus, ramuri taiate, anvelope. Aceasta metoda este des folosita in pomicultura.

Perdele de protectie

Protejarea pomilor impotriva vanturilor are o deosebita importanta, daca avem in vedere frecventa si intensitatea cu care sufla in unele luni ale anului, producand caderea fructelor din pomi si degradarea lor calitativa.

Page 66: suport de curs agro

In plantatiile pomicole, vantul poate produce dezradacinarea pomilor.Pentru reducerea vitezei vantului se pot amenaja perdele de protectie formate din salcam, plop sau alte specii ale caror fructe se desprind greu din coroana (nuc, castan).

Irigarea

Irigarea este principala sursa de imbunatatire a regimului hidric, asigurand cresterea productiei si imbunatatirea calitatii. Se aplica in zonele secetoase cand toamna si iarna nu s-a acumulat suficienta apa in sol iar primavera este saraca in ploi. Culturile care ocupa terenul vara, reactioneaza cel mai bine la irigatii.

Perioada cand se executa irigarile:- perioada de aprovizionare ( se utilizeaza cantitati mari de apa)

- pt asigurarea rasaririi si prinderii plantelor( se utilizeaza cantitati mai mici de apa)

-irigarea in cursul perioadei de vegetatie.(combaterea brumelor timpurii de primavera si tarzii de toamna)

Se utilizeaza 4 metode de irigari: - prin aspersiune- pe brazde- subterana- prin picurare.

Avantajele irigatiilor: - obtinerea unei productii de calitate si cantitate superioara - fructele sunt mai bogate in vitamine - permite efectuarea 2-3 culturi pe an pe aceasi suprafata

Rotatia culturilor

Exploatarea terenului si a solului impune folosirea asolamentului pentru ca proprietatile solului se degradeaza usor, datorita irigatiilor, lucrarilor mecanice, cantitati mari de ingrasaminte, extragerea elementelor nutritive. Cultivarea continua pe acelasi teren mai multi ani a aceleasi specii, determina raspandirea bolilor si daunatorilor.

Folosirea intensa a terenului agricol, presupune cultivarea in cadrul asolamentului 2-3 culturi in acelasi an.Rotatia culturii trebuie sa fie esalonat, ca intr-o sola sa nu se cultiva aceasi formatie botanica decat dupa 4 ani.

Eliminarea excesului de apa

Prin exces de umiditate se intelege cantitatea de apa, care temporar sau permanent ingreuneaza sau intarzie lucrarile agricole . Afecteaza toate formele de relief si toate zonele climatice. Factorul limitativ este apa.

Page 67: suport de curs agro

Sursele excesului de umiditate:- apa din precipitatii- apa freatica- apa din inundatii

Recunoasterea excesului de umiditate:- dupa vegetatie- primavera devreme apar palcuri pe

versanti- culoarea terenului inchisa- aratura cu luciu- culoarea vegetatiei in timpul anului

Excesul permanent trebuie combatut cu lucrari speciale: canale deschise (desecare), retea de canale inchise(drenuri), combinarea lor, colmatarea, biodrenajul. Prin canale deschise se elimina excesul de la suprafata. Prin drenaj deschis se elimina excesul freatic, se poate face si cu canale deschise, dar acestea vor fi mai adanci. Biodrenajul se aplica accidental in agricultura(plopi, lucerna). Prin colmatare(umplerea cu namol a canalului), se ridica nivelul terenului.

Pentru a mentine si coboara nivelul apei freatice la o anumita adancime, care sa nu afecteze culturile, se aplica drenaj subteran( se elomina apa din zona radacinilor, fiind daunator pentru sol si pentru culturile agricole). Dupa modul de captare, conducere si evacuarea apei in exces, drenajul se clasifica in: drenaj orizontal, vertical, mixt, combinat, incrucisat.

In functie de materiale folosite si tipurile de drenuri, pot fi: drenaj din tuburi de ceramica, din beton, de mase plastice, din materiale locale.

Distrugerea buruienilor

Metodele de combatere a buruienilor se pot grupa astfel: preventive, agrotehnice, chimice si biologice.Prima grupa de masuri are rolul de a preveni raspandirea buruienilor, iar ultimele 3 grupe au rolul de a distruge buruienile existente pe terenurile agricole.

Metodele preventive

1.Curatirea materialului de semanat. Semintele plantelor de cultura, contin un numar mare de seminte de buruieni. Folosite astfel ca material de semanat, contribuie la imburuienarea solului si a culturilor. Un material de semanat poate fi folosit numai dupa ce a fost curatat.

2.Pregatirea gunoiului de grajd O parte din semintele de buruieni raman viabile chiar si dupa ce trec prin tubul digestiv al animalelor, deci gunoiul de grajd poate fi o sursa de imburuienare a culturilor. Reguli pentru a evita acest lucru: pregatirea prealabila a furajelor, evitarea folosirii ca asternut a paielor care contin un numar mare de seminte de buruieni, cosirea buruienilor in jurul platformei de gunoi pentru a evita formarea de noi seminte.

3.Curatirea apelor de irigat de seminte de buruieni Apa pentru irigat, poate sa contine un numar mare de seminte de buruieni pe care le-a antrenat in drumul sau.

Page 68: suport de curs agro

Curatirea se poate face prin diferite metode: folosirea instalatiilor de decantare a apei, asezarea de vane pe cursul canalelor, unde apa circula mai linistit, iar semintele de buruieni sunt dirijate spre canalele de evacuare, asezarea de site pe canalele principale la locurile unde pornesc canalele de distributie.

4.Recoltarea la timp si corecta a culturilor Pe masura ce se intarzie cu recoltarea, un numar tot mai mare de buruieni ajung la maturitate si se scutura la suprafata solului, care determina imburuienarea solului.

5.Evitarea raspandirii semintelor prin intermediul animalelor Animalele de pasune pe blana lor contribuie la raspandirea buruienilor, se cere evitarea trecerii lor pe suprefete puternic imburuienate.

Metodele agrotehnice

Aceste metode sunt cele mai vechi metode. Principalele lor avantaje sunt: combat speciile de buruieni care sunt in vegetatie, concomitent cu combaterea buruienilor, prin lucrarile solului se pregateste patul germinativ pentru semanat, se trateaza brazde pentru irigat, se combat bolile si daunatorii , nu sunt poluante. Au si unele dezavantaje: lucrarile cu grapa cu discuri, prasitul, deterioreaza structura si taseaza solul, unele sunt costisitoare si necesita efort fizic.

1.Lucrarile solului contribuie la distrugerea buruienilor in vegetatie.Distrugerea poate avea loc pana la semanat, iar la unele culturi si in timpul vegetatiei. Prin aratura sunt distruse in totalitate buruienile anuale si bienale in vegetatie si numai temporar cele perene, iar o parte dintre aceste organe sunt aduse la suprafata solului, unde mor prin uscare( aratura de vara) sau prin degerare iarna (aratura de toamna). Desfundarea contribuie la curatirea solului pentru ca buruienile fiind ingropate adanc, din lipsa de oxygen, mor.

2.Prin lucrarile superficiale executate de la arat pana la semanat, sistemul radicular al plantelor este taiat sau deranjat incat acestea mor. Efectul este maxim cand buruienilese afla in prima faza de vegetatie, iar solul este mai uscat. In solurile umede, radacinile se restabilesc repede si buruienile incep sa vegeteze, de aceea lucrarile trebuie repetate.

3.Grapatul se recomanda numai pentru unele culturi cum sunt porumbul, cartoful si numai in situatiile in care erbicidele aplicate premergent nu au fost eficace si numai daca in functie de conditiile de sol si de starea culturii..

4.Prasitul : Numarul de lucrari depind de particularitatii culturilor, de gradul de imburuienare si de erbicidele folosite. Prasitul se executa la timp indata ce apar buruienile.

5. Folosirea ingrasamintelor. Ingrasamintele stimuleaza cresterea plantelor si a buruienilor.Daca buruienile sunt distruse pana la semanat si dupa semanat, plantele de cultura beneficiaza de fertilitatea solului, avanseaza in vegetatie si stanjenesc cresterea buruienilor care rasar ulterior.

6.Plivitul buruienilor cu mana sau cu plivitoarea este practicata numai in unele gradini.Astfel pot fi combatute buruienile anuale si biennale, cele perene se smulg greu.

Page 69: suport de curs agro

7.Prasitul cu sapa se practica in gradini pentru a elimina buruienile aparute izolat, in jurul coroanelor de pomi. Pe toata durata de vegetatie se executa 1-4 prasile manuale in functie de cultura, gradul de imburuienare.

8. Cositul buruienilor se executa pe marginile de drumuri, pe pajisti inainte de a se forma semintele. Combaterea astfel duraza 1-3 ani.

9.Mulcirea are rol de a impiedica ajungerea luminii la suprafata solului deci de a preveni cresterea buruienilor. Ca mulci se poate folosi paiele, gunoiul de grajd, hartie, material plastic de culoare neagra.

Combaterea biologica a buruienilor

Acest lucru inseamna distrugerea buruienilor cu ajutorul unor dusmani naturali, insecte si agenti patogeni. Aceasta combatere se dovedeste eficienta pe suprafete cum sunt pajistile si canalele pentru apa. Metoda nu poate fi folosita pe terenurile cultivate unde se cere o combatere unui complex de buruieni. Este eficienta impotriva buruienilor perene si este mai putin eficienta unde solul este infestat cu seminte care in sol isi pastreaza vitalitatea o perioada indelungata. Agentii patogeni( virusuri, ciupercii, bacterii) pot fi folosite cu succes pentru ca pot fi raspanditi usor.

Combaterea chimica a buruienilor

Aceasta metoda se bazeaza pe folosirea erbicidelor, care sunt folosite pentru distrugerea buruienilor. Prin folosirea erbicidelor se evita executarea unor lucrari ca plivitul si prasitul manual, se reduc lucrarile mecanizate.Tratamentul cu erbicide se executa usor si repede.

Tipuri de ingrasaminte

1. Ingrasaminte organice: Aceste ingrasaminte aplicate pe terenuri grele, argiloase fac ca acestea sa devina mai afanate, mai permeabile pentru apa si aer si se incalzesc mai repede. Aplicate pe terenurile nisipoase, le sporeste fertilitatea, le leaga mai bine si le sporeste capacitatea de retinere a apei. Aceste ingrasaminte imbunatatesc structura solului.Aceste ingrasaminte pot fi considerate ca purtatoare de energie calorica pentru microorganisme si purtatoare de elemente nutritive pentru plante.

Gunoiul de grajd este un ingrasamant complex, contine azot, fosfor, potasiu.Pe solurile mai grele trebuie aplicat un gunoi de grajd mai putin fermentat si pe cele nisipoase mai fermentat.

Mranita este gunoi de grajd bine descompus, detine o cantitate foarte ridicata de elemente nutritive, usor accesibile plantelor si se aplica in cantitate de 1-2 ori mai putin

Page 70: suport de curs agro

decat gunoiul de grajd. Se utilizeaza la culturile de camp. Se foloseste mai mult pentru amestecul de pamant pentru sere si rasadnite.

Compostul provine din descompunerea lenta a resturilor din gospodarie. Aceste resturi se aseaza pe o platforma in locuri umbrite si se uda. Este sarac in in azot si fosfor.

Turba este amestec de resturi vegetale semidescompus.Se extrage din regiunile cu umiditate marein zonele inalte sau in zonele joase.Turba inalta are un pH acid, turba joasa este mai putin acida sau chiar neutra si este mai bogata in azot.In cazul utilizarii turbei inalte, aceasta trebuie neutralizata cu var. Turba se utilizeaza la confectionarea cuburilor nutritive si pregatirea patului germinativ in amestec cu alte pamanturi sau la mulcirea terenului in zonele nisipoase datorita capacitatii mare de retinere a apei.

Gunoiul de pasari este bogat in azot, fosfor, potasiu, avand un continut de 3 ori maimare decat gunoiul de grajd.Poate fi utilizat ca ingrasamant de baza incorporat odata cu aratura de toamna. Se administreaza diluat, nediliuat arde cultura.

Urina, in cazul in care se colecteaza continutul separateste un igrasamant lichid valoros diluata cu 3-4 parti apa si amestcate cu ingrasaminte fosfatice.

Gunoiul artificial se prepara din paie si alte resturi organice prin compostarea acestora.

Ingrasamintele verzi provin din descompunerea plantelor verzi care sunt incorporate in sol si care il imbogatesc atat in materie organica cat si in substante nutritive.Indicate sunt pentru leguminoase( trifoi, mazare, fasole).Aceste ingrasaminte pot fi aplicate independent. Se incorporeaza in sol cand plantele ajung la dezvoltare maxima, dupa ce in prealabil au fost tavalugite sau cosite si imprstiate uniform pe suprafata solului.

2.Ingrasaminte chimice cu azot (N) solide sau lichide au cea mai mare utilizare, se utilizeaza la ingrasaminte complexe si mixte.Ingrasamintele simple cu azot sunt saruri ale acidului azotic. Ingarsamintele cu azot se clasifica in ingrasaminte cu azot amoniacal, ingrasaminte cu azot nitric, cu azot nitric si amoniacal, cu azot amidic, ingrasaminte lichide cu azot.Plantele cu reacti foarte buna la azot sunt cerealele, cartof, tutun, sfecla, pomi, vita-de-vie, varza, castraveti, vinete, ceapa. Carenta de azot se manifesta prin cresteri slabe, frunze clorotice, plantele raman nedezvoltate, fructele si semintele nu se dezvolta corespunzator. In cazul excesului de azot cresterile sunt alungite, cresteri vegetative bogate, care reduc acumularea substantelor de rezerva, stanjenesc inflorirea si formarea fructelor, prelungesc perioada de vegetatie.Organele comestibile formesc tesuturi laxe cu rezistenta mica la boli si la pastrare.

Ingrasaminte chimice cu fosfor(P) sunt saruri ale acidului fosforic Ingrasamintle simple cu fosfor se clasifica in ingrasaminte cu fosfor solubile in acizi tari si insolubil in apa, fosfor solubil in reactivi conventionali si greu solubil in apa, ingrasaminte cu fosfor solubile in apa. Tendintele legate de productia si utilizarea ingrasamintelor cu fosfor au trasaturile:-se renunta treptat la ingrasamintele su solubilitate scazuta in apa, se tinde spre includerea fosforului alaturi de azot. Fosforul influenteaza cresterea, inflorirea, fructificarea, precocitatea, calitatea productiei. Carenta de fosfor se manifesta prin cresteri slabe, frunze de culoare rosiatice. Excesul de fosfor este o stare de nutritie mai rar intalnita. Unde apare este legata de utilizarea exagerata a dozelor de ingrasaminte cu doze neuniforme de fosfor.

Ingrasaminte chimice cu potasiu(K) influenteaza calitatea si cantitatea productiei. Contribuie la asimilarea bioxidului de carbon. are rol si in fotosinteza, in

Page 71: suport de curs agro

sinteza proteinelor, glucidelor, are rol in retinerea apei ,rezistenta la boli si daunatori. Ingrasamintele cu potasiu se clasifica in saruri brute, saruri solubile produse industrial( clorura de potasiu, sarea potasica) si alte ingrasaminte cu potasiu( ciment, carbonat si bicarbonat de potasiu).Daca este carenta de potasiu apar pete clorotice intre nervuri si pe marginea frunzelor.

Ingrasamintele se aplica pe suprafata solului, extraradicular, in apa de irigatie, intre randurile de planta, inainte de infiintarea culturii, in timpul vegetatiei( suplimentara). Elementele nutritive se absorb prin radacina, prin partile vegetative aeriene sub forma de compusi minerali, organominerali sau sub forma unor compusi organici.Absorbtia extraradiculara se realizeaza prin frunze, petioli, tulpini.Prin absorbtia extraradiculara se absorb cantitati mai reduse de elemente nutritive.

Lucrari pentru pregatirea patului germinativ

De aceste lucrari depinde calitatea plantelor.Aceste lucrari sunt: intretinerea araturii de baza, maruntirea si afanarea solului, modelarea terenului. Prin intermediul acestor lucrari se realizeaza si combaterea unor buruieni in curs de rasarire si incorporarea ingrasamintelor chimice. Pregatirea patului germinativ trebuie efectuata la umiditate corespunzatoare pentru a evita tasarea. Trebuie evitata maruntirea excesiva, care distruge particolele de sol si se poate forma cruste, scade capacitatea de retinerea apei si aerului, determina descompunerea humusului cu pierderea fertilitatii.Utilizarea patului germinativ depinde de perioada cand se infiinteaza cultura. Pentru culturile de primavera, imediat ce este posibil, aratura se lucreaza cu masini usoare (grapa cu colt reglabili), dupa care se modeleaza in straturi. Pentru culturi, care se infiinteaza mai tarziu, se intra pe teren cu o grapa usoara. La intervalul de 2-3 saptamani terenul se lucreaza cu grapa cu discuri de 1-2 ori pentru a impiedica pierderea de apa si pentru a distruge buruienile. Ultima lucrare inainte de semanat se face cu combinatorul la adancimea de plantat sau la cea de semanat.

Modelarea terenului prezinta urmatoarele avantaje: stratul se zvanta mai repede si se incalzeste mai bine, permite irigarea prin brazde, se elimina usor surplusul de apa, permite executarea usoara a lucrarilor de intretinere.In rasadnite, dupa ce pamantul s-a incalzit pana la 20C, acesta se pregateste pentru semanat. Rasadnitele se descopera de rogojini si ferestre, lucrandu-se numai la cate un ochi de rasadnite pentru a evita racorirea. Cu grebla se afaneaza pamantul pentru aerisire si pentru a distruge buruienile. In sere si solaria pe solul arat si nivelat, se intinde o folie, pe care se pune un strat de amestec de pamant si se executa semanatul. In sere si solaria se poate semana direct in sol, in acest caz starturile se lucreaza cu freza pentru o maruntire buna a patului germinativ.

Metode de semanat

Semanatul se poate face prin imprastiere sau in randuri cu mana, cu unelte de semanat sau cu masini de semanat sau in cuburi nutritive.

Page 72: suport de curs agro

Semanatul pe rand se realizeaza in 3 variante:a)n randuri echidistante la culturile care necesita distante mai mari intre randuri, care sa permitaefectuarea prasilelor, iar distanta trebuie sa permita trecerea tractorului.Are cateva avantaje: se repartizeaza uniform, se intretine si se recolteaza usor cu mijloace mecanice, se iriga prin brazde.b)semantul in fasii: semintele sunt repartizate pe o fasie lata de 5-6 cm pentru a creste distanta de plantare pe rand si pentru a evita raritul culturii.c) semantul in cuiburi ( fasolea urcatoare, pepeni), intr-un cuib se pune intre 3-8 seminte si se lasa 2-5 plante.

Semanatul prin imprastiere se face pe suprafete mici la speciile cu perioada scurta de vegetatie, care nu necesita prasit( salata, ridichi de luna, spanac).

Semanatul in cuburi nutritive si in ghivece se recomanda pentru culturi fortate si timpurii la producerea rasadurilor. Aceste cuburi sunt confectionate din diferite amestec de pamant: mranita, turba, pamant, rumegus.

La semanatul in rand cu mana, peste rasadnita se pune o scandura, pe care se aseaza muncitorii in timpul lucrului. Samanta se distribuie cu mana si uniform.Pe suprafete mari se realizeaza cu masini. Acoperirea semanaturii se face cu un amestec de pamant format din pamant de telina sau de gradina, mranita. Semanatul se taseaza bine pentru a pune samanta in contact cu solul si se uda. Pentru a grabii rasarirea, se poate acoperii semanatura cu folie de polietilena. Materiale, unelte si masini pentru semant sunt: sapa, grebla, sfoara, tractor, semanatori ( SUP-21, 29, 48), seminte, cantar, rigla.

Plantatul

Materialul pentru plantare are un aspect riguros, nealungit cu frunza de culoare verde inchis, cu radacina bine dezvoltata si intreg, sanatos.Epoca de plantare se stabileste in functie de conditiile climatice, de varsta rasadului, temperatura. Plantarea se face pe un timp linistit, fara vant, dupa irigare pentru ca solul sa aiba o umiditate suficienta.

Pregatirea rasadurilor. Cu o zi inainte rasadurile se uda ca pe radacina sa ramana mai mult pamant. Rasadurile se scot cu cu lingura de plantat in ladite si in cos.Sortarea consta in alegerea rasadurilor corespunzatoare, se elimina plantetele subtiri, alungite, bolnavi, mici. Fasonarea consta in ruperea varfului radacinilor prea lungi.Ex la tomate –la rasadurile putin alungite pentru a se putea planta mai adanc, se rup 1-2 frunze de la baza. Rasadurile produse in ghivece nu se fasoneaza.Rasadurile sortate, fasonate se mocirlesc( amestec din pamant, balega proaspata de bovine si apa), mocarlirea se face pana la colet.Rasadurile se planteaza la distante corespunzatoare fiecarei culturi. Cu plantatorul se face o grapa si rasadurile se introduc in groapa, cu radacina in pozitie verticala si se strange pamant in jurul radacinii.Cand plantarea se face corect, plantele sunt bine prinse in sol, verificand prinderea cu 2 degete si se trage in sus. Rasadurile produse in ghivece nutritive, cele care au mult pamant pe radacina si cele alungite, se planteaza in rigole. Radacinile produse in cuburi nutritive se introduce la adancime mai mare, sa nu ramane la suprafata. Udarea se face inainte sau dupa plantare.Plantarea se executa si mecanizat( varza, ardei, tomate), concomitent cu udarea pe teren plan.

Pregatirea tuberculilor. Cartoful este o planta anuala, care se inmulteste vegetative, prin tuberculi. Operatia de pregatire a materialului pentru plantat trebuie sa

Page 73: suport de curs agro

inceapa la sfarsitul lunii ianuarie, pentru zonele din sudul si vestul tarii, iar pentru celelalte in perioada 15-20 februarie.Tuberculii de cartof se sorteaza si se calibreaza pe marimi, cele mai bune rezultate se obtin folosind tuberculi mijlocii. Dupa sortare, tuberculii se dezinfecteaza prin introducerea timp de 5 minute in formalina, dupa care se tin 2-4 ore in gramezi acoperite cu folie de polietilena sau saci umezi.Tuberculii dezinfectati se aseaza in straturi de 40cm in incaperi lipsite de lumina, la 15-18grade, unde se lasa 8-10 zile, pana cand incep sa apara coltii. Urmeaza o perioada de 20-30 zile, timp in care tuberculii se tin incaperi bine luminate. In aceasta perioada se schimba pozitia laditelor si a cartofilor in ladite, pentru ca expunerea la lumina sa fie cat mai uniforma. Zilnic spatiul se aeriseste si pentru mentinerea unei umiditati atmosferice ridicate, se pulverizeaza apa pe pereti si in atmosfera.

Cultura se infiinteaza primavera devreme, cand temperatura solului se mentine constant peste 4-5 grade. Pe suprafete mici se planteaza manual, in rigole deschise cu sapa, iar pe suprafete mari semimecanizat, in rigole deschise cu un cultivator.

Pregatirea vitelor altoite. Se verifica imbinarea altoiului cu portaltoiul prin apasare cu degetul pe altoi, in partea opusa corditei, vita trebuie sa fie prinsa in mana de sub punctual de altoire. La apasare portiunea din zona puctului de altoire trebuie sa se arcuiasca, fara ca sudura sa cedeze.Mugurii trebuie sa fie vii, prezantand pe suprafata sectiuni transversale o culoare verde deschisa cu luciu, mugurii morti au o culoare bruna inchisa si fara luciu. Lemnul trebuie sa fie sanatos, sa nu prezinte puncte sau zone de necrozare, sa aiba o culoare verde-galbuie uniforma. Radacinile sa fie vii, o culoare alb galbuie sau alba verzuie.Fasonarea consta in corditelor, in caz ca la o vita altoita sunt 2-3, lasandu-se numai cate una, se inlatura radacinile crescute din altoi sau din nodurile portaltoiului, se scurteaza cordite ramasa si radacinile bazale. Fasonarea poate sa fie scurta , mijlocie, lunga.Mocirlirea consta in inmuierea radacinilor si a portaltoiului pana aproape la jumatate, din pamant, dejectii proaspete de bovine ai apa.

Plantarea se poate face cu plantatorul, se recomanda in cazul cand materialul saditor a suferit pe timpul pastrarii sau in primaverile secetoase. Plantarea se face in gauri cu plantatorul in car se introduc vitele mocirlite si se uda. Plantarea semimecanizata este o metoda putin raspandita. Plantarea mecanizata se face cu masini speciale, care fac gropile, aseaza vitele, executa tragerea si tasarea solului, udarea.

Pregatirea pomilor pentru plantat incepe cu fasonarea radacinilor si mocirlirea lor.Plantarea se face inainte ca mocirla de pe radacini sa se usuce.Plantarea se face de catre 2 persoane: una tine pomul lipit de tutore, cealalta introduce pamant marunt pe radacini pana la acoperirea radacinii. Ca pamantul sa intre intre radacini, muncitorul care tine , il misca pe verticala. Cand radacina este acoperit, punctual de altoire trebuie sa fie mai sus cu 2-3cm de sol.

Speciile care emit lastar din muguri aflati pe radacini, se pot inmulti prin separarea drajonilor de pe planta mama si replantarea lor la loc definitive.Momentul optim de detasare este primavera dupa pornirea plantelor in vegetatie, cand lastarii sunt dezvoltati si au suficiente radacini.

Unelte si masini folosite: sape, plantatoare, sfori, picheti, galeti, foarfeci, marcatoare, masini pentru plantat.

Page 74: suport de curs agro

Indici de calitate a samantei

1.Puritatea semintelor reprezinta ponderea semintelor intregi raportate la masa totala.Puritatea trebuie sa fie cat mai mare (100), lucru realizabil prin aplicarea tehnologiei corecte a culturii din care provine samanta.

2. Facultatea germinativa reprezinta capacitatea semintelor de a germina in conditii favorabile intr-o perioada de timp. Energia germinativa este viteza de germinare a semintelor. Germinarea rapida urmata de o rasarire uniforma influenteaza pozitiv cresterea si dezvoltarea plantelor.

3.Masa la 1000 de boabe, este un indicator important al calitatii semintelor, reprezentat prin masa exprimata in gramme a 1000 de boabe. Acesta difera in functie de specie, soi, hybrid, dar depinde si de conditiile de vegetatie.

Tehnologia de recoltare

Recoltarea este considerata veriga finala a procesului de productie si inceputul procesului de valorificare in finctie de destinatie.Operatiile executate pentru desprinderea unor fructe si legume de planta mama, adunarea sau strangerea celor cazute , detasarea de radacini (varza, salata), de tulpini, adunarea fructelor scuturate sunt cuprinse in procesul de recoltare. Se stabileste momentul optim de recoltare si se cunosc 2 cazuri cand acesta nu este bine ales: recoltarea inainte de momentul optim de recoltare , se inregistreazapierderi cantitative si calitative si recolatrea cu intarziere , dupa ce momentul optim a trecut , produsele prezinta o rezistenta mai scazuta la transport, durata de pastrare se reduce.Pentru a stabili momentul optim de recoltare , se iau in considerare urmatoarele indici: forma, marimea, culoarea exterioara, culoarea pulpei, luciul, dezvoltarea semintelor, gustul, suculenta. Legumele si fructele isi continua activitatea vitala si dupa recoltare de aceea modul cum se executa aceasta influenteaza capacitatea de transport , pastrare, prelucrarea industriala. Dupa tipul coacerii produselor sunt 2 metode de recoltare: 1. Recoltarea integrala cand la o singura trecere prin cultura se recolteaza toate produsele existente ( ceapa uscata, cartofii tarzii, mere, pere).Pentru cele destinate pentru industrializare se folosesc soiuri specializate , la care se aplica o tehnologie adecvata.

2. Recoltarea selectiva, este specifica pentru unele produse care nu se matureaza simultan. In acest caz se fac 2-4 recoltari de acelasi cultura, dupa cum produsele indeplinesc momentul optim.(ardei, vinete, capsuni, caise, piersic).

Recoltare manuala, cand toate operatiile din cadrul acestui proces se executa manual: produsele cu grad ridicat de perisabilitate, lipsa masinilor de recoltat, sistemul de cultura.

Page 75: suport de curs agro

Recoltarea semimecanizata, cand se folosesc masini si utilaje(radacinoase, bulboase, cartof de toamna) la care se folosesc dizlocatorul sau masina de scos cartof, iar adunarea, fasonarea, sortarea si ambalarea se fac manual.

Recoltarea mecanizata se realizeaza prin folosirea unor masini adecvate , se practica la unele produse care prezinta o rezistenta mai ridicate la socuri mecanice (bulboase, cartofi, radacinoase) la unele produse destinate industrializarii.(tomate, fasole, mazare).

Recoltarea legumelor

Majoritatea legumelor se recolteaza selectiv prin recoltari partiale sau succesive.Unele produse se recolteaza la o singura trecere : ceapa, varza, radacinoasele. Pe suprafete mici se executa manual, pe cele mari mecanizat. Recoltarea manuala se face la produsele de la care se culeg frunzele sau fructele. La recoltarea varzoaselor se utilizeaza tractorul prevazut cu banda circulara . Sunt combine de recoltat tomate, morcov, se dizloca radacina prin benzi de cauciug prin care plantele ajung la scuturator si in remorca.Se recolteaza prin taierea rozetei salata, spanac si prin smulgere ceapa verde. Recoltarea se executa pe timp uscat pentru ca produsul sa nu se murdareasca si dimineata dupa ce s-au zvantat.

Recoltarea fructelor

Pentru stabilirea momentului recoltarii fructelor se folosesc diferite metode. Determinarile se fac in faza de parga cand se analizeaza: forma, culoarea fructului si a semintei, gustul, suculenta, culoarea pulpei, durata in zile de la inflorirea deplina pana la recoltare. La unele soiuri de mar, paar, gutui, piersic, fructele pot fi recoltate inainte de a ajunge la maturitatea de consum. Maturarea fructelor are loc dupa cules in timpul depozitarii. Momentul recoltarii se stabileste si in functie de destinatia productiei si de gradul de perisabilitatae a lor.In functie de gradul de perisabilitate , fructele pot fi:

-excesiv de perisabil ( capsuni, dude, fragi, afine, zmeura, mure , coacaza, agrise), sortarea lor se face cu recoltatul, iar recoltarea se face la maturitatea de consum.

-fructe foarte perisabile( caise, cirese, visine, piersici), recoltarea se face cand pulpa este ferma.

-fructe perisabile ( mere, pere) recoltarea se face in parga cu 7-12 zile inainte de maturitatea de consum.

-fructe putin perisabile (nuc) se recolteaza cand pericarpul crapa.Recoltarea se face manual , semimecanizat, mecanizat. Fructele destinate consumului in stare proaspata si pentru pastrare se recolteaza manual. Recoltarea mecanizata se practica

Page 76: suport de curs agro

la speciile care au fructul cu coaja tare, destinate pentru industrializare. Ordinea recoltarii pe pom este de jos in sus si de la exterior spre interior pe timp uscat si nu prea calduros.

Recoltarea vitei-de-vie

Strugurii de masa se recolteaza la maturitatea de consum rar cu 1-2 zile mai devreme . Se face pe epoci de maturare, pe timp frumos. Nu se recomanda pe timp umed, pentru ca umezeala dauneaza mai mult la strugurii recoltati decat la cei de pe butuc.Soiurile pentru vin se recolteaza in functie de tipul de vin ce urmeaza a se obtine. Capacitate de acumulare a zaharului difera in functie de soi, de zona de cultura, de conditiile de mediu, dar in conditiile tarii noastre soiurile pentru stafide nu ajung la maturitate . Sunt ani cand perioada de vegetatie este mai scurta decat normala si acumularile de zahar sunt slabe. Recoltarea strugurilor de masa se face in etaje, se recolteaza numai struguri bine maturati . Se folosesc foarfeci pentru taierea legaturilor care stanjenesc desprinderea strugurilor de pe coarde si scoaterea lor. Nu se vor mentine la soare strugurii recoltati , se duc in halele de conditionare , unde se executa sortarea , ambalarea.

Recoltarea cerealelor

Momenetul optim de recoltare se stabileste in functie de destinatia boabelor, metode de recoltare, si mijloacele cu care se recolteaza. Se recolteaza cu combina la inceputul maturitatii depline a boabelor.In anii ploiosi si pe terenuri imburuienate recoltarea se face in 2 faze, mai intai are loc secerarea plantelor la maturitae si apoi treierarea. Dupa recoltare productia se transporta la locurile de depozitare si pastrare , iar terenul se elibereaza de paie.

Sortarea produselor

Se executa cu scopul de a grupa dupa criterii standard produsele recoltate.Sunt grupate dupa starea de sanatate , gradul de naturare, culoare, defecte de forma, atac de boli, daunatori, vatamari mecanice suferite la recoltare in diferite clase de calitate. Se executa lucrarea de presortare concomitent cu recoltarea cu scopul de a elimina exemplarele necorespunzatoare, resturi de vreji, bulgari de pamant.Acest lucru se executa manual in camp, la centrele de valorificare, in depozite. Sortarea poate fi generala si selectiva. Sortarea generala se executa prin examinarea tuturor exemplarelor si asezarea lor in ambalaje. Se ia fiecare fruct in mana, se face la mese de sortare . Sortarea selectiva se face prin alegerea produselor cu defecte din masa

Page 77: suport de curs agro

produselor supuse sortarii. Se poate folosi si maasini cu dispozitive electronice, care separa produsele dupa gradul de maturare, dupa culoare si depisteaza pe cele cu defecte interne.

Masini si utilaje folosite la conditionarea produselor

Avantajele conditionarii mecanizate sunt: economicitate, productivitatea muncii, spatiul folosit eficient. Masinile trebuie sa indeplineasca unele conditii: sa nu produca vatamarea produselor, sa aiba productivitate ridicata, sa realizeze o precizie de lucru, costul sa fie redus, sa fie simple, usor de intretinut.Prima operatiune ale acestor masini este eliminarea exemplarelor de dimensiune mici, iar perierea, lustruirea se fac dupa calibrarecu dispozitive speciale. Se folosesc urmatoarele tipuri.: instalatia de conditionat tomate Greefa si ICT, instalatia de sortat mere, inst de conditionat ceapa si cartof.

Masinile de calibrare dupa greutate sunt destinate calibrarii castravetilor de sera si a ardeilor de sera. Aici apartin: instalatia de calibrat cu 2 benzi de alimentare (8000 buc/buc), instalatia de calibrat circulara cu o singura directie de alimentara(4000 buc/ora), instalatia de calibrare lineara(3500-4000 buc/ora). Pentru radacinoase si tuberculifere se foloseste masina de spalat. Se folosesc dispozitive de periat si lustruit pentru tomate, ardei, vinete. Se mai folosesc instalatia de sortat castraveti.

Tehnologia de recoltare

Recoltarea este considerata veriga finala a procesului de productie si inceputul procesului de valorificare in finctie de destinatie.Operatiile executate pentru desprinderea unor fructe si legume de planta mama, adunarea sau strangerea celor cazute , detasarea de radacini (varza, salata), de tulpini, adunarea fructelor scuturate sunt cuprinse in procesul de recoltare. Se stabileste momentul optim de recoltare si se cunosc 2 cazuri cand acesta nu este bine ales: recoltarea inainte de momentul optim de recoltare , se inregistreazapierderi cantitative si calitative si recolatrea cu intarziere , dupa ce momentul optim a trecut , produsele prezinta o rezistenta mai scazuta la transport, durata de pastrare se reduce.Pentru a stabili momentul optim de recoltare , se iau in considerare urmatoarele indici: forma, marimea, culoarea exterioara, culoarea pulpei, luciul, dezvoltarea semintelor, gustul, suculenta. Legumele si fructele isi continua activitatea vitala si dupa recoltare de aceea modul cum se executa aceasta influenteaza capacitatea de transport , pastrare, prelucrarea industriala. Dupa tipul coacerii produselor sunt 2 metode de recoltare: 1. Recoltarea integrala cand la o singura trecere prin cultura se recolteaza toate produsele existente ( ceapa uscata, cartofii tarzii, mere, pere).Pentru cele destinate pentru industrializare se folosesc soiuri specializate , la care se aplica o tehnologie adecvata.

Page 78: suport de curs agro

2. Recoltarea selectiva, este specifica pentru unele produse care nu se matureaza simultan. In acest caz se fac 2-4 recoltari de acelasi cultura, dupa cum produsele indeplinesc momentul optim.(ardei, vinete, capsuni, caise, piersic).

Recoltare manuala, cand toate operatiile din cadrul acestui proces se executa manual: produsele cu grad ridicat de perisabilitate, lipsa masinilor de recoltat, sistemul de cultura.

Recoltarea semimecanizata, cand se folosesc masini si utilaje(radacinoase, bulboase, cartof de toamna) la care se folosesc dizlocatorul sau masina de scos cartof, iar adunarea, fasonarea, sortarea si ambalarea se fac manual.

Recoltarea mecanizata se realizeaza prin folosirea unor masini adecvate , se practica la unele produse care prezinta o rezistenta mai ridicate la socuri mecanice (bulboase, cartofi, radacinoase) la unele produse destinate industrializarii.(tomate, fasole, mazare).

Recoltarea legumelor

Majoritatea legumelor se recolteaza selectiv prin recoltari partiale sau succesive.Unele produse se recolteaza la o singura trecere : ceapa, varza, radacinoasele. Pe suprafete mici se executa manual, pe cele mari mecanizat. Recoltarea manuala se face la produsele de la care se culeg frunzele sau fructele. La recoltarea varzoaselor se utilizeaza tractorul prevazut cu banda circulara . Sunt combine de recoltat tomate, morcov, se dizloca radacina prin benzi de cauciug prin care plantele ajung la scuturator si in remorca.Se recolteaza prin taierea rozetei salata, spanac si prin smulgere ceapa verde. Recoltarea se executa pe timp uscat pentru ca produsul sa nu se murdareasca si dimineata dupa ce s-au zvantat.

Recoltarea fructelor

Pentru stabilirea momentului recoltarii fructelor se folosesc diferite metode. Determinarile se fac in faza de parga cand se analizeaza: forma, culoarea fructului si a semintei, gustul, suculenta, culoarea pulpei, durata in zile de la inflorirea deplina pana la recoltare. La unele soiuri de mar, paar, gutui, piersic, fructele pot fi recoltate inainte de a ajunge la maturitatea de consum. Maturarea fructelor are loc dupa cules in timpul depozitarii. Momentul recoltarii se stabileste si in functie de destinatia productiei si de gradul de perisabilitatae a lor.In functie de gradul de perisabilitate , fructele pot fi:

-excesiv de perisabil ( capsuni, dude, fragi, afine, zmeura, mure , coacaza, agrise), sortarea lor se face cu recoltatul, iar recoltarea se face la maturitatea de consum.

-fructe foarte perisabile( caise, cirese, visine, piersici), recoltarea se face cand pulpa este ferma.

-fructe perisabile ( mere, pere) recoltarea se face in parga cu 7-12 zile inainte de maturitatea de consum.

-fructe putin perisabile (nuc) se recolteaza cand pericarpul crapa.

Page 79: suport de curs agro

Recoltarea se face manual , semimecanizat, mecanizat. Fructele destinate consumului in stare proaspata si pentru pastrare se recolteaza manual. Recoltarea mecanizata se practica la speciile care au fructul cu coaja tare, destinate pentru industrializare. Ordinea recoltarii pe pom este de jos in sus si de la exterior spre interior pe timp uscat si nu prea calduros.

Recoltarea vitei-de-vie

Strugurii de masa se recolteaza la maturitatea de consum rar cu 1-2 zile mai devreme . Se face pe epoci de maturare, pe timp frumos. Nu se recomanda pe timp umed, pentru ca umezeala dauneaza mai mult la strugurii recoltati decat la cei de pe butuc.Soiurile pentru vin se recolteaza in functie de tipul de vin ce urmeaza a se obtine. Capacitate de acumulare a zaharului difera in functie de soi, de zona de cultura, de conditiile de mediu, dar in conditiile tarii noastre soiurile pentru stafide nu ajung la maturitate . Sunt ani cand perioada de vegetatie este mai scurta decat normala si acumularile de zahar sunt slabe. Recoltarea strugurilor de masa se face in etaje, se recolteaza numai struguri bine maturati . Se folosesc foarfeci pentru taierea legaturilor care stanjenesc desprinderea strugurilor de pe coarde si scoaterea lor. Nu se vor mentine la soare strugurii recoltati , se duc in halele de conditionare , unde se executa sortarea , ambalarea.

Recoltarea cerealelor

Momenetul optim de recoltare se stabileste in functie de destinatia boabelor, metode de recoltare, si mijloacele cu care se recolteaza. Se recolteaza cu combina la inceputul maturitatii depline a boabelor.In anii ploiosi si pe terenuri imburuienate recoltarea se face in 2 faze, mai intai are loc secerarea plantelor la maturitae si apoi treierarea. Dupa recoltare productia se transporta la locurile de depozitare si pastrare , iar terenul se elibereaza de paie.

Sortarea produselor

Se executa cu scopul de a grupa dupa criterii standard produsele recoltate.Sunt grupate dupa starea de sanatate , gradul de naturare, culoare, defecte de forma, atac de boli, daunatori, vatamari mecanice suferite la recoltare in diferite clase de calitate. Se executa lucrarea de presortare concomitent cu recoltarea cu scopul de a elimina exemplarele necorespunzatoare, resturi de vreji, bulgari de pamant.Acest lucru se executa manual in camp, la centrele de valorificare, in depozite. Sortarea poate fi generala si selectiva. Sortarea generala se executa prin examinarea tuturor exemplarelor si asezarea lor in ambalaje. Se ia fiecare fruct in mana, se face la mese de sortare . Sortarea selectiva se face prin alegerea produselor cu defecte din masa produselor supuse sortarii. Se poate folosi si maasini cu dispozitive electronice, care

Page 80: suport de curs agro

separa produsele dupa gradul de maturare, dupa culoare si depisteaza pe cele cu defecte interne.

Masini si utilaje folosite la conditionarea produselor

Avantajele conditionarii mecanizate sunt: economicitate, productivitatea muncii, spatiul folosit eficient. Masinile trebuie sa indeplineasca unele conditii: sa nu produca vatamarea produselor, sa aiba productivitate ridicata, sa realizeze o precizie de lucru, costul sa fie redus, sa fie simple, usor de intretinut.Prima operatiune ale acestor masini este eliminarea exemplarelor de dimensiune mici, iar perierea, lustruirea se fac dupa calibrarecu dispozitive speciale. Se folosesc urmatoarele tipuri.: instalatia de conditionat tomate Greefa si ICT, instalatia de sortat mere, inst de conditionat ceapa si cartof.

Masinile de calibrare dupa greutate sunt destinate calibrarii castravetilor de sera si a ardeilor de sera. Aici apartin: instalatia de calibrat cu 2 benzi de alimentare (8000 buc/buc), instalatia de calibrat circulara cu o singura directie de alimentara(4000 buc/ora), instalatia de calibrare lineara(3500-4000 buc/ora). Pentru radacinoase si tuberculifere se foloseste masina de spalat. Se folosesc dispozitive de periat si lustruit pentru tomate, ardei, vinete. Se mai folosesc instalatia de sortat castraveti.

Uscarea produselor

Pentru a asigura consumul de legume si fructe pe o perioada cat mai indelungata in timpul anului si pentru evitarea pierderilor cantitative, o parte din acestea se supun uscarii.Uscarea este folosit in cazul in care indepartarea apei din produs se face pe cale naturala, iar deshidratarea se face cu aparate perfectionate.Deshidratarea se face cu ajutorul aerului la presiune atmosferica normala. Caldura este trimisa produsului prin intermediul aerului cald, vaporii de apa se amesteca cu aerul. Deshidratarea se face in vid, evaporarea este usurata de presiunea scazuta. Se aplica in cazul fructelor si legumelor sensibile la temperaturi ridicate.

Instalatiile folosite pentru deshidratare sunt: uscatorul cu zone, uscatorul tunel si uscatorul cu benzi, instalatia de uscare prin pulverizare. O operatie cu efect deosebit asupra calitatii produselor deshidratate este inactivarea enzimelor, ce se executa prin tratarea termica, prin sulfitare. Oparirea ( cu apa fierbinte sau aburi) are urmatoarele efecte favorabile:scaderea timpului pentru deshidratare, prevenirea obtinerii unui gust neplacut, indepartarea particulelor de amidon, ajuta la fixarea culorii, favorizeaza rehidratarea produsului finit. Deshidratarea se face pe cale artificiala( uscatoare), pe cale naturala( pe gratare, pe gratare acoperite, intre gratare verticale, etajate, pe platforme betonate. Pentru uscare se aleg exemplarele sortate dupa marime, grad de maturare, se spala dupa care se taie in felii si se indeparteaza samburii si seminta, coaja la cartofi.Se trateaza chimic, se usuca.

Page 81: suport de curs agro

Ambalarea produselor

Consta in introducerea produselor in diferite tipuri de ambalaje, in scopul de a le proteja in timpul transportului , a depozitarii.Se folosesc urmatoarele metode de ambalare: prin nearanjare sau in vrac, prin aranjare, prin semiaranjare.Ambalarea prin nearanjare este utilizata la unele fructe si legume care nu se preteaza la ambalare ( cirese, visine, rosii, caise, prune, ardei), unele produse cu grad ridicat de perisabilitate ( ,capsuni, mure, zmeura), la unele produse care se obtin in cantitate mare( cartof, ceapa, varza). Produsele se introduc treptat in ambalaje sau in 2-3 reprize, care se scutura pentru ca produsele sa se aseze cat mai bine. Ambalarea prin aranjare se utilizeaza la produsele uniforme ca marime, se executa manual. Produsul are un loc bine definit, iar numarul straturilor dintr-un ambalaj difera ( piersicile se aseaza in 1-2 straturi, tomatele in 2-3 straturi).Ambalarea prin semiaranjare se utilizeaza in cazul in care produsele de suprafata ambalajului se aranjeaza manual in randuri drepte, iar restul in vrac( prune, caise, tomate). Cand se face aranjarea produselor se tine seama de o serie de factori: anotimp, mijloace de transport, destinatia lor.Ambalajul trebuie sa contina produse de acelasi soi. Lucrarea de ambalare cuprinde pregatirea ambalajelor si ambalarea propriu-zisa. Ambalajul reprezinta elementul destinat care sa cuprinda sau sa inveleasca un produs sau ansamblul de produse in vederea asigurarii calitatii in cursul manipularii, transportului, desfacerii, consumului. Ambalajele pot fi confectionate din lemn, carton, hartie, materiale plastice, sticla, metal. Ambalajele pot fi de recoltare, de depozitare, desfacere si prezentare, transport. Pot fi pentru intern, export, pentru produse consumate in stare proaspata, pentru industrializarii.Pot fi ambalaje refolosibile, nerefolosibile . Dupa tipul ambalajului pot fi: lazi, cutii, saci, borcane, butelii, flacoane, cosuri, butoaie. Pot fi rigide, semirigide, suple, fixe, pliante.

Page 82: suport de curs agro