Download - stiu si vad

Transcript
Page 1: stiu si vad

O pârtie nouă în poezia basarabeană.

Ion Chiriac este la a treia carte. Scrie puţin dar dens. El nu are nevoie de creion, calculator sau hârtie. Îşi scrie poeziile în gând. Le depozitează undeva în creierul mic şi abia la sfârşit le pune pe hârtie. Sunt poeţi care abia de-şi pot declama 2-3 poezii pe de rost. Chiriac mi-a spus pe de rost poemul „Sămânţa pomului şi fructul”, care conţine peste 100 de strofe. Memorie aleasă au mai avut şi alţi poeţi. Dar profunzime, mai puţini: Şi toate părţile din pom, Şi ram, şi frunză, şi tulpină, La fel ca părţile din om – Au inima în rădăcină. Metafora lui este uneori arhaică, alteori te unge pe inimă ca un untdelemn antic, scos dintr-o amforă uitată de secole pe un fund de mare sau într-o cămară a unei movile de prin Frumuşica lui natală. În altă parte se apropie de fiorul eminescian al cosmologiei: Într-o formă prevăzută, Cu-a lor frunză şi-a lor faţă, Înşirate-n vremuri care Erau strânse în repaus, Ca-ntr-un ghem imens de aţă, Şi-ntr-o ordine de haos. În acest minunat poem – cu răsturnări şi rostogoliri de spaţii, de vremi, de veşnică mişcare şi înţepenire. De parcă toate s-au oprit la un semn şi nimic n-a fost, nimic nu va fi. Şi, totuşi, poetul are momente de tresărire, de abnegaţie. Picură din cer cu vremuri, Dintr-un şir, încet, spre altul, De tresari şi te cutremuri, Când le vezi cu mintea saltul. Poetul stăpâneşte deopotrivă pulsul pământului şi al Universului, îşi măsoară forţa gândului cu acel Cod nevăzut, neştiut, dar mereu prezent în fiinţa noastră, în fiinţarea ierbii şi a aerului, a apei. Şi din nou apelează la Eminescu, la salvatorul său. Vreme trece, vreme vine Prin grădina de sub boltă, Ce e rău şi ce e bine Au şi vreme de recoltă. Uneori ai impresia că însuşi Eminescu i-a dictat acest poem şi el l-a scris. Când i se înmâna premiul Nobel, Eugenio Montale, zicea în discursul său: „…Eu sunt aici pentru că am scris poezii; un produs absolut inutil, dar aproape niciodată nociv şi aceasta e unul din

Page 2: stiu si vad

titlurile sale de nobleţe. Dar nu singurul, poezia fiind o producţie sau o boală absolut endemică şi incurabilă.” Poate de aceea că poezia e o boală incurabilă, medicul Ion Chiriac, nu încearcă să se retragă dintre microbii ei şi rămâne mereu contaminat. Şi el însuşi se destăinuie: „ Poate că nu-i greu / Să scrii o poezie / Când se sfarmă cerul / Peste fruntea ta, / Când zăreşti iubirea / Totuşi cum surâde, / Chiar atunci când plânge, / Strânsă şi ascunsă, / Undeva alături - / Chiar în miezul tău //. Să nu scrii atunce, / E mai greu, amice, / Zău, atunce, frate - / Este cel mai greu!”

Ion PROCA

Basarabia !

Născută la gură de Dunăre,Cu aripi în Nistru şi Prut,Prin vreme senină sau tulbure -Mereu între Cruce şi Scut.

Crăiasă frumoasă de plai,Şi blândă, şi sfântă - mereu,Prea dulce - Grădină de Rai -Eşti Patria neamului meu!

„Prin foc şi prin sabie”,Mereu Basarabie,-Rămâi peste plai -Grădină de Rai –Frumoasă -Şi blândă,Crăiasă -Şi sfântă –La bine şi greu, Aceeaşi mereu…Şi leagănul cântului meu!

28.05.2006

Page 3: stiu si vad

Doina mea

Doina mea e numai suflet,Oaza dorurilor sfinte,Inimă de blând în tunet,Nimb de raze în răsunet -Adunânduse-n cuvinte.

Chin şi zbor deîmpreună,Haina neamului de gală,Izvorâri de vers în strună,Reazem şi drapel de fală –Iscălire de portret,Aură, născut-odatăCu părintele poet!

Fiorul

Scânteie tăcereaAmintiri frumoaseŞi-n sclipiri durereaInima-ţi apasă,Tremură fiorulÎntre piept şi frunteŞi doar unul,dorul,Ştie să-l asculte.Leagănă fiorulTremurând durereaŞi doar unul – Dorul –Mângâie tăcerea.

Să nu crezi că depărtareaPoate linişti iubirea –Ea nu moare niciodatăDacă e adevărată,Şi de-ar creşte banii fluxulTot deşert se simte luxul,Doar iubirea-i mai bogata,Pentru că-i adevărată.

Vise-n orice searăZboară prin trecutŞi-n culori măsoarăCâte ai pierdut,E aripa gataSă-şi desfacă zborulDac-ar şti c-o iartăŞi-o aşteaptă dorul.Inima stă gata

Page 4: stiu si vad

Să-şi cuprindă Dorul,Doar dacă o iartăŞi-o aşteaptă zborul.

Să nu crezi că depărtareaPoate linişti iubirea,Ea nu moare niciodatăDacă e adevărată,Şi de-ar creşte banii fluxulTot deşert rămâne luxul,Doar iubirea-i mai bogatăPentru că-i adevărată.Doar Iubirea-i mai bogată –Ea e Viaţă-adevărată!

Povestea lui Iisus Hristos(cum mi-o spunea bunica seară de seară)

Maica Domnului a deschis o carteŞi acolo era Sfântul Ion.Şi-a întrebat Maica Domnului:- Sfinte Ioane,Sfinte Ioane,N-ai văzut,N-ai auzit,De Fiul meu –Fiul lui Dumnezeu?Cu puterea lui DumnezeuSfântul Ion a grăit:- Maică,Măiculiţa mea,De văzut n-am văzut,Dar de auzit am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,Cu apă L-au spălat,Cu oţet L-au adăpat,În Sfântul Obraz L-au scuipat,Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.Brâu de măceşi I-au încinsŞi cunună de spini pe cap I-au pus.I-au bătut ţepuşe-n palme Şi chiroane în picioare –Sângele-I curgea,Jidanii paharele ţineau,Cu bliduştele-l beau ,Tare bine le părea.

Maica Domnului când a auzitPăr galben din cap şi-a smulsŞi a pornit pe un deal ascuţit,

Page 5: stiu si vad

Ca o muchie de cuţit,Înainte ca ceara se topea,Din urmă ca seul se sleia.A întins poala Şi-a oprit calea.A întâlnit un lemnarŞi l-a întrebat:- N-ai văzut,N-ai auzit,De Fiul meu –Fiul lui Dumnezeu?- Maică,Măiculiţa mea,De văzut n-am văzut,Dar de auzit am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,Cu apă L-au spălat,Cu oţet L-au adăpat,În Sfântul Obraz L-au scuipat,Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.Brâu de măceşi I-au încinsŞi cunună de spini pe cap I-au pus.I-au bătut ţepuşe-n palme Şi chiroane în picioare –Sângele-I curgea,Jidanii paharele ţineau,Cu bliduştele-l beau ,Tare bine le părea.Şi mi-au dat şi mie lemn multCa să fac crucea,Dar am greşit,Şi am făcut crucea prea mareŞi L-au răstignit prea tare.- Meşter de lemn eşti,Meşter de lemn să fii,Să lucrezi cu anul,Ca să-ţi câştigi banul!

Şi-a pornit Maica Domului plângândŞi tânguind,Păr galben din cap smulgând,Pe un deal ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Înainte ca ceara se topea,Din urmă ca seul se sleia.A întins poala Şi-a oprit calea.A întâlnit un fierarŞi l-a întrebat:- N-ai văzut,N-ai auzit,De Fiul meu –

Page 6: stiu si vad

Fiul lui Dumnezeu?- Maică,Măiculiţa mea,De văzut n-am văzut,Dar de auzit am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,Cu apă L-au spălat,Cu oţet L-au adăpat,În Sfântul Obraz L-au scuipat,Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.Brâu de măceşi I-au încinsŞi cunună de spini pe cap I-au pus.I-au bătut ţepuşe-n palme Şi chiroane în picioare –Sângele-I curgea,Jidanii paharele ţineau,Cu bliduştele-l beau ,Tare bine le părea.Şi mi-au dat şi mie fier multSă fac chiroane multe şi mari,Dar am greşitŞi am făcutChiroane mai puţinteleŞi mai mărunţeleDe mi-a rămas şi mie Fier mult.- Meşter de fier eşti,Meşter de fier să fii,Să da-i odată cu ciocanulŞi să-ţi câştigi banul!

Şi-a pornit Maica Domului plângândŞi tânguind,Păr galben din cap smulgând,Pe un deal ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Înainte ca ceara se topea,Din urmă ca seul se sleia.A întins poala Şi-a oprit calea.S-a întâlnit cu o broascăŞi a întrebat-o:- Broască, brosculiţa mea,N-ai văzut,N-ai auzit,De Fiul meu –Fiul lui Dumnezeu?- Maică,Măiculiţa mea,De văzut n-am văzut,Dar de auzit am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,

Page 7: stiu si vad

Cu apă L-au spălat,Cu oţet L-au adăpat,În Sfântul Obraz L-au scuipat,Cămaşa de urzici I-au îmbrăcat.Brâu de măceşi I-au încinsŞi cunună de spini pe cap I-au pus.I-au bătut ţepuşe-n palme Şi chiroane în picioare –Sângele-I curgea,Jidanii paharele ţineau,Cu blidele-l beau ,Tare bine le părea.Maică, Măiculiţa mea,A-I avut doar numai unulŞi îl plângiÎl tânguieşti,Dar eu am avut doisprezeceŞi a venit o roată forfecată,I-a călcat pe toţi odată.Mi-a rămas numai unul,Cu o mână şi-un picior,Dar şi-aşa mii drăguşor.- Ia-n chemă-l să vină-ncoace.- Siminoace, tămănoace,Ia-n calcă prin busuioaceŞi vină la Maica-ncoace.Şi a venit,Şi Maica Domului l-a văzutŞi aşa o zis:- Broască, brosculiţa mea,Ştii care-i durerea mea.Unde-i fi tuSă fie apă bună,Curată şi lină,Să mişti cu picioarele,Să desfunzi izvoarele.Iar de vei muriPe marginea drumului,Să nu te împuţeştiCa să nu să se îngreţoşezeNimeni de tine.

A pornit Maica Domului pe o cărareŞi a ajuns la poarta Raiului.A dat cu piciorul stâng –Poarta Raiului nu s-a deschis,A dat cu piciorul drept –Poarta Raiului s-a deschis,Domnul Iisus Hristos a înviatŞi a râs.- O, Doamne,Ţie îţi vine a râde,

Page 8: stiu si vad

Dar mie îmi vine a plânge!- Cum Maică,Măiculiţa mea,Să nu-mi vină a râde,Dacă mi-am dat chinul şi necazulPentru lumea luminoasă,Că cine se năştea –Nu se boteza,Cine se lua – Nu se cununa,Cine murea –Nu se prohodea,Nu ştia mama de copilŞi copilul de mamă,Nu ştia vaca de viţelŞi viţelul de vacă,Nu ştia oaia de mielŞi mielul de oaie,Glas de fată mare nu s-auzea.Dar acum:Cine se naşte –Se botează,Cine s-a lua –Se va cununa,Cine va muri –Se va prohodi,Va şti mama de copilŞi copilul de mamă,Va şti vaca de viţelŞi viţelul de vacă,Va şti oaia de mielŞi mielul de oaie,Glas de fată mare se va auzi,Glas de fluieraş se va auzi.Unde mi-a stat trupul –Va creşte grâul,Lume va face colaci,Îi vor duce la Sfânta BisericăŞi tot pe mine mă vor pomeni.Unde a curs sângele meu –Va creşte poamă.Lumea va strângeŞi va face vin,Îl vor duce la Sfânta BisericăŞi tot pe mine mă vor pomeni.Unde a curs sudoarea mea –Vor creşte floriŞi albinele vor face ceară,Oamenii vor face lumânări,Vor duce la Sfânta BisericăŞi tot pe mine mă vor pomeni.

Cine a şti

Page 9: stiu si vad

Povestea lui Iisus HristosŞi n-a spune-oÎn fiecare seară,Sau peste o seară,La o săptămână,La o lună,La jumătate de an,Sau la un an –Va veni Un înger nemilostivŞi-l va lua De mâna stângă,Şi-l va duce Pe o cărare strâmbă,La mese goaleŞi făclii stinse,La păhare goale,La vorbe rele –În balta de păcurăUnde-s broaştele cât tauriiŞi şerpii cât balaurii.

Dar cine a şti-oŞi-a povesti-o,Seară de seară,Peste o seară,La o săptămână,La o lună,Peste jumătate de an,Sau chiar la un an –Va veni un înger milostivŞi-l va lua De mâna dreaptă,Şi-l va duce Pe cărare dreaptă,Şi înţeleaptă,La mese plineŞi făclii aprinse,La păhare plineŞi vorbe bune.Amin.

Revenire.

Cu soarele în spate şi luminându-mi calea,Pe şes, în zori, încet, eu vin acasă iar -În aburi fumurii e inundată valeaŞi simt cum mă apasă mirosul lor amar.

Aici, unde, copii, noi alergam ca mieii,Pe iarba verde, deasă, ca un covor blajin -

Page 10: stiu si vad

Azi spinii se înalţă, iar pe sub dânşii zmeiiSe târâie şi varsă în jur numai venin.

Cu dorul ce mă poartă sfărm ţeste de balaur,Sus soarele se-înalţă şi spinii-i ard în foc,Spre casa maicii mele, cu porţile-i de aur,Cu tălpile în sânge eu singur îmi fac loc.

Trec râul ce străbate de la izvor tot satul,Cu albia-i azi prinsă în ghimpi şi în gunoi,Cu apa-i fostă lină, cât o încape latul,Azi tulbure şi plină cu resturi de la oi.

Prin sat, din părţi, începe să bat-un cor de câini;Din curţile rotate, cu viţe lungi de vii,Cu plete lungi si dalbe, ies bunii mei bătrâni,Uitaţi de timp în vreme - ca rădăcine vii.

O, iată casa mamei,Cu trei culori în poartă,Spre ea mărimea faimeiMă cheamă şi mă poartă.

Dar maica nu-i acasă, Ea zace în mormânt,Iar peste ea apasăMulţime de pământ.

Doar taica – piatră albă,Ce-ngână geana serii,Stă ca o dalbă salbăLa temelia scării.

Eu rămân …

Mi-am lăsat ca să-mi cobor aripa Şi să stau cuprins în braţul tău ,Să ne pară veşnicie clipa,Şi să-ţi soarbă ochii ochiul meu.

Să-ţi cobori în valuri blânde părulŞi să-ţi prindă gura gura-mi coaptă,Să uităm în vremuri grele mărulŞi să-ţi strig cântările în şoaptă.

Să ne facem din iubire copiiŞi să ne găsim în chipul lor,Sânii tăi de sânii mei s-apropii Şi să ne topim ca-n foc cuprinşi de dor.

Page 11: stiu si vad

Să-mi înmoi simţirile-n luminăŞi pe cer în versuri să te scriu,Să te chem în zbor, mână în mână, Până-n ceruri unde o să fiu.

Spui că tu te temi de înălţimiCă preferi să calci doar pe pământ –Mergi dar,rătăceşte, prin mulţimi,Eu rămân să stau lângă cuvânt.

Nu-mi jura nimic pe totdeauna,Nu-mi jura, mai bine e să taci,Că-nainte să ne facem una,Am ştiut cu mine ce-o să faci.

Şi dacă te temi de înălţimi,Şi preferi să calci doar pe pământ,Mergi de te găseşte prin mulţimi,Eu mă-ntorc să zbor lângă cuvânt!

Poarta

Se zbate nebuniaSă pară înţeleaptă,Sfidând cu bogăţiaIubirea ce ne-aşteaptă,

Căci moartea are spaţiiPe orişice măsură,Să rătăcească fraţiiZburând cu ei în gură.

Când aparenţa creşte –Formând un labirint –Să ştii că ghid îţi este Lumina din Cuvânt.

Trăim spre a ne naşte,Ca spirite ce zboarăSpre clipa cea de paşte Şi aripa-i uşoară,

Trăieşte fiecare,Şi-aceiaşi rază paşte,Dar rar cine sub soarePurcede a se naşte.

În ramuri rădăcina Cu muguri se îmbracă,Iar viscolul tulpina

Page 12: stiu si vad

O zguduie să tacă,

Şi muguri daţi în frunzăSe culcă la pământ,Doar floarea cea lăuzăPurcede-n legământ.

Un pom sub ceruri creşte –Din floare fruct să-nchege,Un neam se chinuieşte Pe ramuri Om să-şi lege,

Că-n fruct întreg e pomul,El numele îi poartă,Un neam născându-şi Omul –Spre ceruri are poartă!

Povara

Odată o femeie a întrebat afirmativ: - Dacă Dumnezeu L-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, înseamnă că şi El are organe genitale?

Grea povară-i pentru o femeieFrumuseţea ei exterioară,Când în miezu-i firea ei ateeZboară, rătăcindu-se, uşoară.

Crede că şi lumea se roteşteUluită de a ei splendoareŞi chiar veşnicia se găseşteLângă-mpreunarea-i de picioare.

A pătrunde ceruri mintea ei nu poateŞi de fapt aceasta ea nici nu o vrea,Iubitoare pare de te-ntinzi pe coate,Iar de n-o observi e foarte, foarte rea.

Înţelege doar atât cât ochiul vede,Simte doar atât cât poate simte-un trup,Iar iubirea mare-n care ea nu crede,

Page 13: stiu si vad

Este pentru ea un sex neîntrerupt.

Greu i-i a percepe că-ntr-un singur omCerul se îmbină cu pământul,După cum şi-n fructul copt a unui pomSe înalţă-n slăvi cu soarele şi lutul,

C-au nevoie de anexe genitale –Corpurile doar, pentru-nmulţire,Sufletele, însă, ştiu o altă cale,Nasc şi se-nmulţesc doar din iubire.

Corpul nostru e un fel de casă,Unde Domnul naşte un mister,Omul, deci, nu-i partea arătoasă –Este chipul picurat din cer!

Ce-i mai greu…

Ce-i mai greu:Să scrii o poezie -Sau să storci pământulTot în burta ta?Să te faci că ştii,Că le-nţelegi pe toate,AmeţindSau încurcând pe alţii,Chiar călcând pe sineCu-ale tale coate,Ce-i mai greu?Răspunde,Ce-i mai greu?

Să le spui la proşti Minciuni de care-aşteaptăŞi să crezi că eştiO fire prea-nţeleaptă –Sau să simţi durereaCe o are dorulCând se-nalţă fiereaPeste noi în spume –Lume, făr` de nume,Care zbori aiureaŞi râvneşti onorulBanul şi puterea,Ce-i mai greu,Răspunde,Ce-i mai greu?

Tu cultivi cu cârja Proşti şi sărăcie,

Page 14: stiu si vad

Ca să-ţi poarte grija,Leagăne să-ţi fie,Şi să poţi ferice,Să te simţi burice –Tu, coroană moartă,Peste frunţi de proşti.

Aparenţe moarteCe imită viaţă,Suflete deşarteRătăcite-n hău –Voi sunteţi perdeaua,Cea din falsă aţa,Care ne desparteAzi de Dumnezeu.

Poate că nu-i greuSă scrii o poezieCând se sfarmă cerulPeste fruntea ta,Când zăreşti iubireaTotuşi cum surâde,Chiar atunci când plânge,Strânsă şi ascunsă,Undeva alături -Chiar în miezul tău.

Să nu scrii atunce,E mai greu, amice,Zău, atunce, frate –Este cel mai greu!

Focul

Cerul plânge şi se strânge,Şi se face-n taină sul,Când în locul sfânt ajungeOmul rău şi omul nul.

Ei acoperă lumina,Stele sfinte smulg din cer,Şi înecă-n sânge luna – Să îngenunchem ne cer.

Inima ne-o ard ca-n foc,Viaţa slab se zbate-n vână,Vre-o mişcare are locDe se unge gros pe mână.

Stranii lucruri se întâmplă –Lumea creşte din furat,

Page 15: stiu si vad

Iar de ai ceva sub tâmplă –Eşti ori prost ori demodat.

Pe furiş, chiar munca lor,Fură slabii, să nu moară;Tarii – munca tuturorŞi-şi ridică ţară-n ţară.

Cu cravatele pe burţi,Vajnici, în maşini luxoase,Peste noi nişte mancurţi,Zburdă adunând foloase.

Ei din fraze ţes minuni -Ce ne pun ca jug pe gât,Şi călare pe minciuni –Storc din noi şi rest şi cât.

Cred că munca cea furatăÎi va face oameni mari,Dar când au averea toatăSimt că tot rămân tâlhari…

E văzduhul destrămat,Îngustat şi otrăvit –Ori că Domnul ne-a uitat,Sau chiar noi l-am părăsit.

Cerul plânge şi se strânge,Şi se face-n taină sul,Când în locul sfânt ajungeOmul rău şi omul nul!

Iubirea

Înainte mult de a ne naşte,Când suntem departe şi de gând,Numai Ea ne ştie, ne cunoaşteŞi ne poartă strânşi lângă Cuvânt.

Apoi, lin, ne seamănă prin spaţii –Fiecare pe la vremea lui –Să cântăm în cor, pe rând, ca fraţii,Înălţimea şi splendoarea cerului.

Doar prin Ea perechile le-adunăŞi din ele iar fiinţe face,Ca în ele flacăra să-şi pună –

Page 16: stiu si vad

Să le ardă până iar le coace.

Ea-i căldura de sub braţul Taică-i,Ce ne-nalţă-n cuget şi în crez,Ne priveşte blând din ochii Maică-iŞi ne ocroteşte până-n miez.

Rabdă-n taină şi îşi şterge FaţaCând scuipăm deschis în ochii Ei –Şi ne lasă firul vieţii – Aţa –Căci ne ştie slabi şi mititei.

Numai Ea doar poate să ne ierteŞi să se jertfească pentru noi,Cu blândeţe, gingaş, să ne certeCând ne rătăcim pe alte căi,

Făr`de Ea suntem deşertăciuni,Chiar cu multe titluri de deştept,Şi rămânem doar nişte minciuni Ce se bat cu pumnii goi în piept.

Cine poate să-I prescrie lege?Sau să-I spună încotro să zboare? –Doar Iubirea – liberă – alegeCui şi ce să-i dăruie sub soare.

Ea e Legea Mare şi PreasfântăŞi mai sus de Ea o alta nu-i –Luminează veşnic şi cuvântăŞi nu se supune nimănui!

Semănătorii

Mor ţăranii noştri pe un capSeceraţi de molimi şi nevoi,Căci cu haine albe nu încapPrintre lumea mare de gunoi.

În genunchi se mişcă printre brazdeŞi din ei îşi seamănă sămânţa –Iubitoare, primitoare gazde –Căci aşa, aşa le e fiinţa.

Ţara sângerând şi-o duc pe umeriSărutând cu talpa rădăcini,Au rămas, pe degete să-i numeri,Inundaţi de griji şi mărăcini.

De nu au nici ultima bucată –Rup din ei dar masă ne aşează,Şi cu firea blândă şi curată

Page 17: stiu si vad

Ei întruna Cerul îl visează!..

Mor ţăranii noştri pe un capŞi apoi frumoşi răsar în noi –Ei ne poartă şi în Cer încap,Chiar de sunt răniţi, flămânzi şi goi!

Brazda

Via noastă, frate, e-mburuenităŞi-n desişu-i zburdă vulpi perechi, perechi,Vlaga-i este stoarsă, frunza ofilită,Plânge-n viţa-i dulce mustul cel străvechi.

Te văzu-i în vie înhămat la plugu-ţi,Greu cosind în faţă şi adânc arând,Sânge cald pe brazdă picura-i din jugu-ţi,Încolţit de fiare, fiare spulberând.

Ziua se-nclinară înspre întuneric,Doar un ceas rămase până la apus,Am intrat în vie cu un glas puternicŞi la jugul nostru umărul mi-am pus.

Ştiu că într-o clipă dulce de odihnăAruncând privirea peste brazda grea – Observa-i, măi frate, şi ai zis în tihnă:- Brazda-ţi, Ionică, seamănă cu-a mea.

Era foarte straniu de nu aveau seamăn,Când un plug noi tragem, brazda deci e una –Ce-o porniră moşii, cu fiinţa geamăn,Şi prin vremi o scrie neamul totdeauna.

Brazda noastră-i calea înspre Adevăr,Apărând Credinţa, Neamul şi Moşia,Aşteptând Cuvântul, ce-a vestit din Cer,Să-şi coboare-aicea Sfântu-Împărăţia.

Dar acuma via e-mburuenităŞi-n desişu-i zburdă vulpi perechi, perechi,Stoarsă-i este vlaga, frunza ofilită,Plânge-n viţa-i blândă mustul cel străvechi.

Stelele

În spaţii, pe drum,La fiece treaptă,Ard stele -

Page 18: stiu si vad

Sclipind, făr`de scrum,Şi-o cale-nţeleaptăFac ele -

Iar omul micuţ –Puiul de suflet,Înghite -Să crească drăguţLa chip şi la cuget –Cuvinte -

Stropii de razăNe împresoarăFermecător -Ne-ndeamnă sub pazăPe-aripă uşoarăÎn zbor -

Ei seamănă inimiÎn inimi de carne -Iertând -Ca dulci înălţimiÎn ele să toarne -Iubind -

Plânge luminaCu stele de aurŞi moi -Ţesându-şi cununaDin frunze de laurÎn noi!

Vorba bunului

Peste tine să nu ai femeiaŞi nici gât chiar să nu-ţi fie ea,Calea ta să n-o aţină banulŞi puterea să n-o ai ca stea.

A părea să nu încerci aice,Ci a fi te stăruie mereu,Chiar de unii vor părea ferice –Om rămâi, deşi va fi mai greu.

Peste tine - numai Dumnezeu,Iar ca ghid în viaţă – numai Fiul,Caută să-ţi împlineşti destinul,Să nu-ţi pierzi aice rostul tău.

Iar de vei simţi că te sufoci,Că nu poţi zbura şi cerul să-l mai sui,

Page 19: stiu si vad

Tu doar la femeie să te-ntorciŞi pe braţu-i fruntea ta s-o pui.

Că doar ea – femeia credincioasă,Care te-a simţi şi te-a iubi –Îţi va fi lumină dulce-n casăCând aripa ta se va slăbi.

Ea nu va-ncerca să te domine,Nici chiar să te aibă-n scopul său –S-o iubeşti mai mult decât pe tineŞi veţi fi frumoşi la Dumnezeu,

Şi veţi naşte fiul aşteptat,Care va putea în locul tău,Într-o clipă, pe neaşteptat,Să ne-nalţe lângă Dumnezeu!

Zău, Fiule, Zău!

Basarabeni

Noi şi-n gură de balaur -Tatăl Nostru doar am spusŞi pe groaznice măseleAm rămas cu fruntea sus.

Când a moarte urla fiara –Doina sfântă am cântat,Printre colţi şi limbi de flăcări –Hora mare am dansat.

Şi-nainte, când pe valeŞarpele venea habsburg –N-am lăsat iubita caleSă se stingă în amurg.

Am văzut cine-i şi turcul,Care este umbra lui,Dar le-am spus, fără de pică:- Să-şi mai puie pofta-n cui!

Iar acum când alt balaurSe ridică din apus,De promite munţi de aur,Noi s-avem doar un răspuns,

Căci cunoaştem ce-i imperiuŞi ce zace-n mintea lui,Să-i răspundem, făr`de frică:

Page 20: stiu si vad

- Să-şi mai puie pofta-n cui!

Viaţă şi Moarte

Pomul Vieţii şi cu pomul morţiiAu aceiaşi Frunză şi Tulpină –Unul este rădăcina burţii,Altul este miezul de lumină.

Pomul morţii şi cu Pomul VieţiiAu aici meseni, admiratori;Amăruiu-l gustă sfinţii şi poeţii,Dulcele – tiranii - marii trecători.

De la sex şi până la IubireE ca de la Cer pân` la pământ,Sexul poate-ajunge şi Iubire,Dar Iubirea niciodată vânt! Sus,Maică...

La mormântul maicii meleCorbii spintecă văzduhul,Împletind din iţe greleMreajă, ca să-i prindă duhul.

Huma neagră greu apasă,Peste maica mea pătrunde,Ea în linişte se lasăRăspândind în aer unde.

Doar salcâmul lin tresareLângă răstignirea vecheŞi o lacrimă-i răsare –Ca un pui lăsat de veghe.

Crucea-i prinsă lângă frunte,Răstignirea lângă tălpi –Stau de strajă să înfruntePuii Muntelui de şerpi.

Maica mea, cea răbdătoare,Albă eşti şi în pământ,Nimănui nu eşti datoareŞi te naşti azi în cuvânt.

Îngerul venit din ceruriO să te înalţe sus,Din nenumărate geruri –Lângă dreapta lui Iisus.

Page 21: stiu si vad

La mormântul maicii meleCorbii spintecă văzduhul –Ea, călcând uşor pe stele,Pe sub bolţi îşi poartă duhul!

Cununa lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la 500 de ani.

Aicea, la munte, la Putna,Pe mult pătimitul pământ,Mai arde cununa de aurA Domnului Mare şi Sfânt!

Aicea Credinţa învieStejarul cu mare şi micŞi-aşteaptă oştirea să vieCălare vestitul Voinic.

Se zbuciumă vânturi de spumăŞi calcă să intre în noi,Să sfarme şi Taică şi Mumă,Şi neamul să-l facă gunoi.

Puhoiul cel mare pe vale Înghite cetăţi făr`de chipŞi case de neamuri în cale,Ce au temelii pe nisip.

Dar vârful de munte rodeşteDoar smirnă şi slavă în jur –Românul cetatea-şi zideştePe Munte cu pietre şi mir.

E timpul să stăm în luminăCu inimi aprinse în ochi,Cu sufletul mână în mână, Zburând peste flăcări şi gropi.

Sus pe bolta mea zboară Vulturi cu Crucea în cioc, Lei într-o parte de ţară – Bouri în celălalt loc,

Acvila Sfântă-i adună, Plină de dor înţelept, Iar când furtunile tună – Zboară uniţi într-un piept…

Page 22: stiu si vad

Aice, la munte, la Putna,Pe mult pătimitul pământ,Mai arde cununa de aurA Domnului Mare şi Sfânt,

Aicea Credinţa învieStejarii - cu mare şi mic,Şi-aşteaptă oştirea să vieCălare vestitul Voinic!

Amicii

Într-o cuşcă pustiită,Sub un gard pornit să cadă,Pe o cârpă zdrenţuită,Locuiau doi fraţi cu coadă.Un căţel credul şi blândŞi-un motan cu fire-ascunsă,Adunaţi de-un gând flămândŞi-o visare nepătrunsă.Ce să facă, cum să dreagă,Ca să scape de nevoi,Cu ceva să se aleagă,Să se sature-amândoi?Alergând în căutarea Unei clipe cu noroc –Un salam gustos şi mareÎl opri pe cuţ în loc.Îl înşfacă şi îndatăLa amicul său se-ndreaptăŞi din marea lui bucatăEl îi face parte dreaptă.Mulţămit e mult amiculŞi se jură cu mult zel,Că de l-ar păli norocul,El va proceda la fel.Într-o zi strălucitoare,Când li-i lene la motani,Se ciocni de-o pungă mare,Plină toată, cu mulţi bani.Ce mai gânduri îl încearcăŞi se simte prea de tot:Casă mare o să-şi facă,Cuţului? – o sfârlă-n bot!

Tot aşa şi unii oameni,Când se scapă la averi,Uită de amici şi semeniŞi s-avântă în plăceri.

Page 23: stiu si vad

Taurul

Prietenul, Boris Untu

În zi frumoasă, precum azi,Aprilie când este-n floare,Nea Petre Untu n-a fost treaz,Căci viaţa-i prinse sărbătoare.

Turna ulcior după ulcior,Să bea amicii şi tot omul –Că-i da-se Domnul un feciorCare va şti să-i poarte neamul.

Un pui micuţ, un boţ de aur,Ba chiar ceva cu mult mai mult,Născut în zodie de Taur,Cu energii de ne-ntrecut.

Un doctor ca un Meşter-Faur,Ce ştie suflete să-ndrepte,Şi-ncoronat în crengi de laur,Speranţe-n inimi să deştepte.

Un Taur – pe adevăratŞi blând de-i arde semnul verde,Iar roşu de ia-i fluturat –E vifor care sfarmă, pierde.

Mulţi ani trăiască! La mulţi ani ! -O viaţă fericită, lungă,Cu sănătate şi cu bani –Şi energie multă-n pungă!

Zidul

D-lui, Chiril Draganiuc

În ultima decad-a-lui florar,La nord, pe lângă Camenca străveche,O maică naşte ţării gospodarDe sănătate, fără de pereche.

Copil micuţ, pe huidiţa Podoimei,Călca cu talpa goală prin ţărânăŞi nici nu bănuia mărimea faimeiCe vremea peste frunte o să-i pună.

Page 24: stiu si vad

Dar iată soarta-ncepe a-l desfaceŞi îl aduce lângă doctorie,Încet, încet îl creşte şi îl faceSă-nalţe sănătăţii temelie.

Zideşte şi înalţă cu ardoareSpitale-n ţară, multe – ca o salbă,Să aibă fiecare când îl doareŞi leac şi alinare-n casă albă.

Acum, când albu-i şede sus pe frunteŞi anii vin şi vin cu greul lor,Stă tânăr, gata, iarăşi să înfrunteDureri şi chinuri ce în piept îl dor.

Va trece vreme multă şi mai multă,Şi fapta lui va creşte şi mai mare,Căci numai timpul ştie şi ascultă Ce nume va avea întru chemare.

Zidar de case albe pentru plaiCe-i între Prut şi până peste Nistru,Va fi întruna numele ce-l ai –Zidar de case albe şi Ministru!

Sămânţa Neamului

Academicianului, Gheorghe Ghidirim

Într-o clip-a zilei douăzeci şi două,Când pământul trece prin april,La o mie nouă sute treizeci şi cu nouăÎnflorise-o maică cu-n copil.

Şi micuţa Floare, cu petale dalbe,La Palanca – margine de plai,Lângă sânii Maicii şi-a Cetăţii Albe,Fremăta sub soare ca în rai.

Însă vremea zboară şi din floare creşteUn Voinic frumos şi prea isteţ,Haru-i se înalţă şi ca-ntr-o poveste,Face un Bărbat de mare,mare, preţ.

Fruntea lui şi braţu-i sunt blagoslovite,Inima-i zvâcneşte toată în scântei,E un Ram acuma, cu flori înflorite,Cu copii, elevi, urmaşi şi nepoţei.

Page 25: stiu si vad

Ramul merge-n taină către Rădăcină,Rădăcina noastră zboară doar spre Cer,Ea-ntăreşte Neamul şi-n furtuni îl ţineFalnic, dârz şi tare, drept în Adevăr.

Taica îl avuse ca Sămânţă, Maica îl purtase Mugurel, Dragostea-l născuse ca o Floare, Cartea l-a făcut un Voinicel. Chinul şi Talentul l-au făcut un Ram, Iar Iubirea-l face Rădăcină – O Podoabă Albă peste frunţi de Neam, Adevăru-l va lăsa Lumină!..

Când Sămânţa-i ruptă din Lumină, Floarea lui ascunde un Mister, Doar când Ramul trece-n Rădăcină – Înţelegi că Ea a fost din Cer -

Adevăr, Adevăr, Si iar Adevăr!

Când se-mparte secolul în două…

Lui, Anatol Ciubotaru.

De la Bucovina, satul Stălineşti,Sat frumos de codru, unde-i dârz stejarul,Unde Vodă Ştefan oştile leşeştiLe făcură pulberi – vine Ciubotaru.

Stejărelul creşte de la rădăcină Şi sorbeşte tandru cerul azuriu,El din cer alege ramul – medicinăŞi ca spadă mare – micul bisturiu.

Iute vremea trece, după ani de şcoală,Creşte Ciubotaru mândru şi deştept,Un oştean de frunte şi un leac de boală,Care inimi strânge pe sub coş de piept.

Omului ce-n chinuri ochi-i stau să plângăŞi ce vede-n groază cum îl strânge hăul –Inima i-o scoate şi cu mâna stângă Sfarmă-n taină mare viciul şi răul.

Page 26: stiu si vad

Ani peste-o decadă este vârf de oaste,Care luptă poartă zilnic şi din greu,Cu dureri de inimi, care pe sub coaste,Bântuie prin lume şi prin neamul său.

Oastea-i este dârză, cu oşteni de marcă,Ce cunosc victorii şi înfrângeri ştiu,Care nu se lasă şi mereu încearcă,Morţii ca să-i scape omul încă viu.

Azi, când îşi împarte secolul în două,Îi dorim din suflet numai cer senin,Sănătate nouă, picurări de rouă –Viaţă dulce,lungă, fără de venin!

CIREŞUL Vărului,Gheorghe Manolache

Ţii minte, frate, mai mare al meu,Cerul dintâi ce uşor s-a lăsat,Cu ochii de Maică, albaştri mereu,Şi buzele-i fruntea ţi-au însemnat.

Era zi de vară, de iunie, caldă,Cu doi înspre zece în calendar,Când vrabia-n ţărnă, pe drumuri se scaldăŞi-n ramuri se lasă cireşele-n dar.

Ploua lin cu raze de soare pe satŞi taica-ţi era sus în ceruri cu duhul,Bunicii îi pare, sau poate-a visat,C-a doctori miroase văzduhul.

Se-nchină şi saltă în cinstea-ţi paharulCu zaibăr curat şi spumos,Ca astfel să-ţi fie în inimă harulŞi chipul să-ţi crească frumos.

Dar vine şi ziua când primul tău pasÎl faci singurel, fără teamă,De-atunci înainte, în fiece ceas,Copilul din tine te cheamă.

Prin anii cu şotii, cu aripi de vis,Treci iute cu creţii din moţ,Şi ştii că pe-atuncea bunica a zis:-Aista dă chişca la toţi!

Page 27: stiu si vad

Eu văr îţi eram,dar frate ţi-am fost,Şi mult prea aproape de tine,De-aceea eu firea ţi-o ştiu pe de rost,Ţi-o ştiu chiar şi-n ziua de mâine.

Cahulul,chitara,pădurea din sat,Şareta cu cal şi cu mânz,Sunt clipe frumoase ce-n timp au rămasŞi astăzi te-apropii de prânz.

De prânzul de vârstă,de prânzul cu rod,Cu braţul şi sufletul copt,Cu clipe ce poate-n adâncuri mai rod,Şi numărul patru şi opt.

Văd albul din haină-ţi se urcă pe frunte,Ţi-i sufletul plin de lumină,El ştie să zboare, el poate să-nfrunteŞi anii ce au să mai vină.

O fire deschisă, bogată, cu har -Un doctor de inimi în neam -Cireş bun cu roadele coapte în dar,E fratele care îl am.

Sunt inimi ce saltă acuma cu dor,Sunt inimi la care-ai fost leac,Le-aud cum îţi cântă de bine în cor,Şi astăzi, şi mâine, şi-n veac!

Greu ...Greu e-n ţară de robiSă te simţi fericitŞi să zbori liniştit printre astre,Când vezi cârduri de corbi,Cu un cer rătăcit,Stând, ca hăul proptit,Peste cârmele noastre.

Când, chiar vârful de ţarăE robit din afarăŞi ne vinde mereu La străinul ateu,Care-aici, ca un monstru ,Soarbe sângele nostru.

Şi ce tinde că-i cap,E doar ghiară străină,Ce ne taie în inimi şi gând.

Page 28: stiu si vad

Ei de sine nu-ncapŞi cu firea hainăScuipă-n sfânta lumină,Şi în sufletul blând.

Când mai unde te-ntorciZburdă râme şi porci,Care scurmă prin noiSă-şi producă noroi,Unde-n zi fără ploaieSă-şi mai facă vreo baie!..

Căci, Trăim într-o minciunăŞi minciuna ne e ţară;Nici în casă,Nici afară,Nici la masă,Nici sub masă,Ci - pe muchie de coasă!.

Paşii...

Ne naştem şi începemSă alergăm prin spaţii,Rotndu-ne cu GlobulÎn timp - ca pe spirală,Porniţi, ca să percepemŞi să sorbim,ca fraţii -Lumina-n stropi ca bobul,Din ţarina natală.

Întâi şi-ntâi destindemLipiţi de sânii maicăi,Sub ochii ei ca roua - Ca bolţile veghind,Din sunete desprindemCuvântul blând al taicăi,Trecând încet la ziua,Când ne vedem păşind.

O! Cât de mare pareDistanţa unui pas,Din mâna-ntins-a mameiSpre-al taică-i întins braţ.Un pas dintâi,dar care, Ne scoate din impas,Zburând din cuibul palmeiSpre orizont chemaţi.

Page 29: stiu si vad

Şi iată-ne pe huidiţiStârnind căldura ţărnei,Cu tălpile desculţeŞi aripi pe obraz,De-n noapte uluiţi,Răpuşi ,pe fruntea pernei,Urmăm pe potecuţeŞi-n vis ziua de azi.

E rai primordialŞi totul e-n culoare,Încât ne pare lumeaDoar sfântă şi curată,Zburând pe orice deal,Pe unde nu-i cărare,Să ştim ce oare culmeaAscunde şi arată?

Munciţi de întrebareŞi căutând răspunsulLa tot cât ochiul vede,Şi câte le simţim -În bănci abecedareDeschidem, prindem scrisul,Şi taina care şede Să o descoperim.

Ajungem la răscruce -Pornim, cum ni-i destinul,Pe drumuri diferite,Ca să ne prindem darulProfesiei,ce-l duceŞi răsplăteşte chinul,La toţi - după merite -Pe cât ne toarnă harul.

Şi iată-ne cu soţi,Şi cu copii cât noi,Care în scurtă vremeNe-or dărui nepoţi,Ca nişte dalbe porţi,Ca nişte file noi -Purtaţi printre extremeŞi-ajunşi din nou cuminţi.

Din înălţimea dalbăŞi mult prea înţeleaptă -Tu vrea-i să ştii răspunsulLa toate câte-au fost.S-alegi din ele-o salbă,Cu mâna ta cea dreapta,Să ştii care-i ajunsul

Page 30: stiu si vad

Şi-al vieţii tale rost?

"A fi, sau a nu fi?!"E vechea întrebare,Şi care e răspunsul?Sau cine-l poate spune?Răspunsul la - a fi,E-n fraza următoare:- Să poţi pe tot parcursulA rămâne, A rămâne, Şi azi şi mâine, Şi poimâine - Şi în veci!

Îngerul de pază

Lângă omu-n suferinţă,Disperat şi-ndurerat,Se coboară o fiinţăCu chip alb înseninat.

Doar un zâmbet de-i străluce,Sau o vorbă blândă-i zboară,Ea-l ridică şi îl duce Într-o stare mai uşoară.

Îi mai scade din durereCe în piept apasă greu,Îl mângâie-i dă putereDe-l atinge braţul său.

O, ştii, spirite , ce eştiÎn acele clipe grele –Ai aripe îngereşti Şi aprinzi în inimi stele.

Doar un zâmbet de-ţi străluce,Sau o vorbă blândă-ţi zboară,Tu-l ridici şi el se duceÎntr-o stare mai uşoară.

Ia-i asupra-ţi din durere,Ce în el apasă greu,Îl mângâi şi-i da-i putereDe-l atinge braţul tău!

Cum se lasă zorii

O, văzuta, cine?

Page 31: stiu si vad

Cum se lasă zorii,Chiar ceva aproape De al nopţii miez,Când o lume doarmeSomnul greu al morţii,Iar prin bezna deasă Nu e nici un crez.

Nu există cale,Puncte cardinale,Totul e minciunăŞi-i cu dosu-n sus,Beznei chiar îi pare -Strânsă pe vecieŞi-n tăcere moare Estul în apus.

Mintea ce nu doarme,Veghetoare-n noapte,Care lacrimi plânge Pline de mister –Vede cum începe Să albească bolta,Şi-o lumină slabăSe aprinde-n cer.Aripa ei creşteŞi încet coboară,Destrămând perdeauaC-un toiag de fier!

Cad brume…

Trec toamneAuriiŞi frunzele coboară,Ca nişte file-n ramuri scrise –Către rădăcină,Şi-n zborul lor din urmăIar măsoară -Cât se-nălţase ele în lumină.

Doar dorul,Trist,Mai mângâie un zâmbet,Care se-nalţă până sus,Spre creştet,Apoi coboară lin în miezDe suflet,Înviorându-l să nu cadă veşted.

Page 32: stiu si vad

Cad brumeAlbe,Tot mai albe,Ca nişte ierni mai mici –Ca o vestire,Şi nu observi cum pletele-ţi suntDalbe,Trecând încet în ierni fără de ştire.

Doar undeva –În inimi,Pâlpâie doar focul,Care ne poartă peste vremuri Reci,Cu limba lui ne scrie-n versNoroculŞi căile pe care poţi să treci.

Ştiu şi văd…

ŞtiuC-am trăit în spaţii diferite,Că doar cele slabeLipite-au stat în pat

ŞiCând alergamSub bolţile ferite,Învăţând LuminaSfântă pe silabe,Mai simţeam obrajiiCe ia-i sărutat.

VădCă-n astă lumeNu se poate-ncape,Că în ea aripa Nu pot să-mi desfac…

Cerul –Astei lume,Otrăveşte apeŞi omoară clipaCe-o iubesc şi-o fac.

Sămânţa pomului şi fructul

Prin bezna sângelui vărsat,

Page 33: stiu si vad

Cu munţi şi dealuri de cadavre,Pluteau coroane de-mpăratCu oşti din multe mii de javre. Domnea neantul, purpuriu,Sătul şi tare însetatDe sânge şi de suflu viu,Ce printre colţi s-au strecurat. Erau doar vremuri de-nceput,Ce numai meri rodeau din plin,Iar lutul vechi, nepriceput,Păştea doar frunze de pelin.

Din miez de boltă, preacurată,Sămânţă de lumină vie,Uşor coboară şi s-arată,Şi rana humei o mângâie. Ea cade-n locuri diferite,Pe dealuri cade şi pe văi,Pe vârfuri dure, împietrite,Şi pe bătătorite căi. Pe căi - strivită e-n picioare,Pe deal - o sfarmă mărăcini,Pe piatră ea îndată moare,Că nu-şi porneşte rădăcini. Ci doar în lunca cea mănoasăAdânc pătrunde în pământ,Ea îşi găseşte loc de casăŞi se preface în cuvânt. Şuviţe firave dintâi,Cu focul sacru din sămânţă,Erau tulpinii căpătâi Şi temelie de fiinţă. Micuţă - cât un fir de iarbă,Părea la început tulpina,Dar nu creştea sub ceruri oarbă,Că-n miezul ei ardea lumina. Furtuni de vremuri o-mpresoară,S-o smulgă toată din pământŞi ca pe-o pulbere uşoară,S-o poarte-n urlete de vânt. Dar nu se lasă şi mai mareSe face chiar în foc şi chin,

Page 34: stiu si vad

Ea se înalţă dreaptă, tare,Din rădăcinile ce-o ţin. Apoi îşi naşte patru ramuri,Ca patru stâlpi pentru coroană,Precum voievodate-n neamuri,Ce doar unite-s o icoană. Din ramuri face rămurele,Care pornesc să soarbă cerul,Mai groase şi mai subţirele,Mai firave sau tari ca fierul. Pe ele frunză îşi îmbracă,Care se schimba an de an,Şi frunza lui pe-o parte-i dacă,Pe altă parte-i de roman. Iar printre frunze - flori de steleS-aprind - ca nişte zări de vis,Lucind ca ochi - lumânărele,Să scoată lutul din abis. Căci pomul creşte din sămânţă,Care s-a dat cu drag de elŞi-n miezul lui ca o credinţă -Înalţă sângele de miel. Şi toate parţile din pomŞi ram, şi frunză, şi tulpină,La fel ca părţile din om -Au inima în rădăcină.

Acel ce cade din tulpină,Sau de se rupe de la ea,Se smulge şi din rădăcinăŞi se prefeace în nuia. Nuia, cu care răul-vântul,Loveşte pomu-n vârful blând,Un vreasc ce biciuie cuvântulSă-i sfarme mugurii din gând.

În grădina de sub boltăPomii freamătă spre rod,Iar în ei, ca o revoltă,Carii rătăcesc şi rod. Tot ce creşte se desface

Page 35: stiu si vad

Din sămânţa ce o poartăŞi în calea-i ce o face - Ea se vede-n vârf de artă. Plouă vara, iarna ninge,Primăvara aburi scoate,Numai toamna roadă strângeŞi pe toate le socoate. Căci în toamnă se-nţelegeOrice vreme cum a fostŞi ea poate să dezlege - Care e ascunsul rost. Sterpului lăţit prin spaţiiSă-i arate ce-a iubit,Căci crescând strivindu-şi fraţii,El doar moarte a rodit. Şi ajuns destul în laturiEl, de fapt, rămâne mic,Că preasfinte, blânde, sfaturiLe luase de nimic, Şi cu munţi furaţi de aurÎşi ascunse sânii sterpi,Făcând capuri de balaurŞi un cuib imens de şerpi, Ce ca ramuri rătăciteSe târăsc fără tulpină,Strâmbe şi încolăcite,C-o urâtă rădăcină. Îmbrăcat în ghimpi de arme El dezbină, taie, muşcă, Pomii raiului să-i sfarme,Sau să-i strângă într-o cuşcă. Pe deasupra lor să-ntindăLimba lui, în loc de cer,Şi în colţii lui să-i prindăCa-ntr-o temniţă de fier. Să nu poată să rodeascăŞi să-şi vadă chipul lor,Strâns în fructul ce-o să-l nască,Ca-ntr-un fiu mântuitor.

Licăriri de umbră

Page 36: stiu si vad

Peste vârf de ramuriŞi de minte sumbrăPeste frunţi de neamuri, Spulberă cu goluriTroienind deşertulMişcătoare valuriMistuie desertul. Unul după altulSe perindă norii,Ascunzând înaltul,Soarele şi zorii. Vorbăraie multăPrinsă în tăcere,Când o lume cultăMoare în plăcere - Minte fiecareDe îngheaţă apa,Şi cu mic şi mareEi îşi sapă groapa, Unde-i poartă pasulŞi cât li-i măsura - Îşi vor frânge nasulAstupându-şi gura. Fiecare buruiană, Fiecare pom sau floare,Înainte de sămânţă, Înainte de-nceput,Erau cod din Codul mare -În Iubire conceput.

Într-o formă prevăzută, Cu-a lor frunză şi-a lor faţă,Înşirate-n vremuri care Erau stranse în repaos,Ca-ntr-un ghem imens de aţă,Şi-ntr-o ordine de haos.

De păreau că nu existăŞi că nu vor fi nicicând,Chiar de toate, împreună,Aşteptau în locuri sfinte,Colo sus, la Domnu-n gând,

Page 37: stiu si vad

Să se picure-n cuvinte.

Şi din ele să se nască,Ca să-şi crească plinul firii,Îmbinând cu apă lutulŞi-alinând cu sânge focul -Să şi-l lase-n tot privirii,Unde timpu-i ştie locul.

Mişcă Gândul începutulŞi repaosul dispare,Împărţind prin spaţii lutulÎntr-o formă uimitoare. Căci sclipirea lui e forţaCe Big-Bangul îl provoacăŞi el însuşi este torţaCe-l desface, ca-ntr-o joacă. Galaxii şi constelaţiiÎl urmează în mişcareŞi prin infinite spaţiiToate-i stau în ascultare.

El aleargă înainteaOrişicărui viitor -Desenând, să poată minteaChipul să i-L vadă-n zbor. Şi pe toate-n faţa noastrăLe desface, le aşează,Chiar şi bolta cea albastrăO desprinde dintr-o rază. C-o viteză uimitoareReuşind să le petreacă,Că nici razele de soareN-ar putea ca să-l întreacă. Şi prin spaţiul de gânduriTe înalţă sau coboarăSă-i descrii sclipirea-n rânduriŞi-alinarea lui uşoară. Picură din cer cu vremuri,Dintr-un şir, încet, spre altul,De tresari şi te cutremuri,Când le vezi cu mintea saltul.

Page 38: stiu si vad

Lasă-ţi sufletul să zboare,Prin cuvinte să te poarte - Până la ascunsul Soare,Unde nu există moarte. Unde parca din nimicaToate prind ca să se nascăŞi chiar leul sau furnicaDoar Cuvântul ştiu să-l pască. Unde este doar simţire -Într-un punct nedefinit,Care-ajunge în IubireMic sau mare-n infinit. Punctul care, în mişcare,Litere se face-n versŞi purtândune-n spinareNe descrie-n univers. Şi pe litera ce-o scrieTotul formele-si îmbracă - Căci el ştie ce-o sa fie,Cine si ce o sa facă. Cine si cât o să zboare,Sau cât lumea o sa cadă,Când din beznă sau strâmtoare,Iar lumină au sa vadă. Când vor înflori nebunii -Prosperând in aparenţeSi când se vor coace bunii - Strălucind in suferinţe. Când seminţe de-ntunericLumi vor naşte - iluzorii,Producând “lumini” feeric,Imitând intruna zorii, Lumi cu crestele-n splendoare,Ameţind, sa ne consumeSi prin vremuri viitoare Sa uităm de-al nostru nume. Căci mereu deşertăciuneaStrăluceşte-n orice parte,Ascunzându-şi goliciuneaPrintre suflete deşarte.

Page 39: stiu si vad

Ce-i uşor sub ceruri zboarăDupă cum il poartă vântul,Gol cu golul se măsoarăSi din gol îşi naşte cântul.

Codul, care nu se vede - Ca o Taină din Sămânţă,Dar în care se prevedeCum va fi orice fiinţă - Se coboară cu LuminăŞi în inime zvâcneşte,Din sclipirea Lui divinăViaţă-n juru-I răspândeşte . El se-nalţă şi se scurgePână-n orişicare cap,Da-n Splendoarea Lui ajungePe cât minţile-L încap. Si Sămânţa-n care CodulSe arată pe pământ -E ca Fiul - unde totulIncăpuse in Cuvânt. Ca o Jertvă necesarăPentru Pomul ce-o sa-L nască,Răsplătindu-l sa răsarăSi sub ceruri drept sa crească. Căci tot pomul care creşteE Sămânţa-n altă forma,Ea-n desfacere-şi vădeşteCare-i taina Ei enormă. Frunza multă, care moareSi chiar ramuri ce se frâng,Îşi dau chinul pe sub soareSă-şi aducă pomu-n pârg. Cei ce bat în pomul nostru,Mutilându-ne Credinţa -Sunt tentacule de monstruCe de fapt ţintesc Fiinţa…

Vreme trece, vreme vine,Prin grădina de sub boltă,Ce e rău şi ce e bine

Page 40: stiu si vad

Au şi vreme de recoltă. Amiroase-a copt văzduhulSi a iarnă-n plină toamnă,Când cu miezuri dulci, ca duhul,Pomul fructul si-l înseamnă. Se învârte totul roatăSi se strânge iar in cod,Ascunzându-si taina toatăIn sămânţa-n miez de rod. Si pe vârfuri de coroană,Amintindu-i sus menirea –Fructul dulce, ca o mană,Rotunjeşte împlinirea. Începutul şi sfârşitul,Ce a fost şi ce mai este -Le uneşte-n sine fructul,Ca o taină din poveste. Căci cum codul e-n sămânţăSi sămânţa e in rod,Fructu-i trei intr-o fiinţa:Miez, Sămânţa si-n ea Cod. Cine muscă bine miezul,Până-n inima lui unde,Izvorăşte-n taină crezulŞi sămânţa se ascunde, Unde-n brazdă sfântă lutulCu sămânţa se fac nodSi simţindu-le sărutulÎnţelegi ce-nseamnă cod - Va ajunge in luminăSi lumina toată-n el -I-l va duce lin de mânăSi-l va face-un voinicel. Ce pe aripi o să zboare,Prin cuvinte o să-l poarte,Până la ascunsul soare,Unde nu există moarte, Unde, parcă din nimica,Toate prind ca să se nascăSi chiar leul sau furnicaDoar cuvântul ştiu sa-l pască,

Page 41: stiu si vad

Unde este doar simţire,Într-un punct nedefinit,Care-ajunge in iubire –Mic sau mare-n infinit; Punctul care in mişcareLitere se face-n versSi purtându-ne-n spinareNe descrie-n univers, Iar pe litera ce-o scrieTotul formele-si îmbracă,Căci el ştie ce-o sa fie,Cine si ce o sa facă. Cine si cât o să zboare,Sau cât lumea o să cadă,Când din beznă sau strâmtoareIar lumină au sa vadă, Când vor înflori nebunii -Prosperând in aparenţe,Si când se vor coace bunii –Strălucind in suferinţe. Căci nu poţi sa strângi in toamnăDe nu semeni primăvaraŞi-n desfacere înseamnăSă-ngrijeşti întreaga vară, Până jertfa din ţărânăSe înaltă-n vârf de pom –Ca icoana din luminăIntr-o inimă de om.

Zbor prin suflet - ca prin poartă,Până peste început –Unde veşnicia-şi poartăChipul ei neconceput. Şi din stropii de sămânţă,Ce-i ascunde-n miez de lut ,În tăria-i de credinţăŞtie ce e de făcut. Din credinţă îşi desfaceŞi porneşte rădăcini –Prin canoane strânse-n pacePrintre pietre şi bătrâni.

Page 42: stiu si vad

Cu bătrânii împreună,Adunaţi într-un mănunchi -Temelie de tulpinăCe o porneşte-n vârf de unghi. Prin tulpină poartă râuAdevărul – ca Lumină,Să ne ţină firea-n frâuCu toiagu-i strâns în mână. Că-n lumină,chiar de plângi,Stăruind în împlinire,În puterea ei ajungiDrept în vârf de mântuire. Şi ea toată-n unduire,Ne-mpleteşte, ca o aţă,Să ajungem în Iubire –Viaţă! Viaţă! Viaţă! Viată!..

Munte,Munte de Lumină!Greu ţii povârnişul, greu,Doar purtat uşor de mână Poţi să urci pe vârful tău, Unde-i bolta doar seninăŞi toţi norii, jos, sub tălpi,Iar scăldându-te-n lumină –Să păşeşti pe cap de şerpi, Ce cu frunze de pelin,Şi cu lut nepriceput,Printre meri rodiţi din plin,Ne umbresc ca la-nceput. Dar prin colţi s-au strecuratSânge şi cu suflu viu,Chiar de-ntruna a urlatTot neantul purpuriu, Şi cu oşti din mii de javreA-nălţat ca împărat,Peste munţi-i de cadavre –Bezna sângelui vărsat!..

Page 43: stiu si vad

Născuţi în astă lume,Copii ai lumii noi, Noi nu putem rămâneÎn beznă şi gunoi. Căci noi avem aripe Ca să străbatem hăul,Să ferecăm în lanţuriImperiul şi Răul. Seminţe de Lumina -A Cerului Înalt,Ne vom trezi ca leii,Biruitori, în salt. Şi n-o să ne oprească,Căci chiar în noi Sămânţa Zideşte de mileniiŞi naşte Biruinţa! 15.01.2006

Balada lui Iisus Hristos

(cum am auzit-o de la bunica seară de seară)

Maica Domnului zbura,Fiul drag şi-L căuta,Peste munte, peste vale,Peste lume, făcând cale -Întrebând de fiecare:- N-aţi văzut, N-aţi auzit, De Fiul Meu,Fiul lui Dumnezeu?Lumea sta şi asculta,Maicii i se închina,Dar răspunsul nu-l ştia.

Şi porni Maica plângând,Păr galben din cap smulgând,Pe un deal ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Ce-naintea-I se topea,

Page 44: stiu si vad

Iar din urmă se sleiaŞi întinse Maica poala,Şi-i opri pe-o clipă calea,Unui călător lemnar,Meşter bun şi gospodar.El Măicuţei s-a-nchinat,Mâna dreapt-a sărutat,Şi Măicuţa l-a-ntrebat:- N-ai văzut,N-ai auzit, De Fiul Meu,Fiul lui Dumnezeu?- Maică, Măiculiţa mea,De văzut,N-am văzut,Dar de auzit,Am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,În urzici L-au îmbrăcatŞi-n Sfântul obraz L-au scuipat,Cu oţet L-au adăpatŞi-n lacrimi L-au înecat.Brâu de măceşi I-au încins,Cunună de spini I-au prins,I-au bătut ţepuşe-n palmeŞi piroane în picioare,Sângele I se scurgea,Râuri roşii se făcea,Jidanii se bucurau,Sus păharele ţineau,Cu bliduştele-L beau,Şi strigau,Se veseleau,Tare bine le părea.Şi mi-au dat şi mieLemn şi bani o mie,Ca să-i fac o cruce,Să n-o poată duce.Dar eu am greşit ,Că m-am cam grăbit,Şi-am făcut-o mare,Şi ei tare, tare,Mi L-au chinuit,Mi L-au răstignit.- Meşter de lemn eşti,Meşter de lemn să fii!Să lucrezi cu anulCa să-ţi câştigi banul!

Şi porni Maica plângând,Păr galben din cap smulgând,

Page 45: stiu si vad

Peste dealul ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Ce-naintea-I se topea,Iar din urmă se sleiaŞi întinse Maica poala,Şi-i opri pe-o clipă calea,Unui călător fierar,Meşter bun şi gospodar.El Măicuţei s-a-nchinat,Mâna dreapt-a sărutat,Şi Măicuţa l-a-ntrebat:- N-ai văzut,N-ai auzit, De Fiul Meu,Fiul lui Dumnezeu?- Maică, Măiculiţa mea,De văzut,N-am văzut,Dar de auzit,Am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,În urzici L-au îmbrăcatŞi-n Sfântul obraz L-au scuipat,Cu oţet L-au adăpatŞi-n lacrimi L-au înecat.Brâu de măceşi I-au încins,Cunună de spini I-au prins,I-au bătut ţepuşe-n palmeŞi piroane în picioare,Sângele I se scurgea,Râuri roşii se făcea,Jidanii se bucurau,Sus păharele ţineau,Cu bliduştele-L beau,Şi strigau,Se veseleau,Tare bine le părea.Şi mi-au dat şi mieFier şi bani o mie,Ca să-i fac piroanePentru-a Lui picioare,Ţepuşe mai multe,Mari şi mai mărunte.Dar eu n-am greşitCă nu m-am grăbit,Şi-am făcut piroanePentru-a Lui picioare,Cât mai mărunţele Şi mai uşurele,De-au rămas şi mieFier şi bani o mie.

Page 46: stiu si vad

- Meşter de fier eşti,Meşter de fier să fii!Să dai odată cu ciocanulŞi să-ţi câştigi banul!

Şi porni Maica plângând,Păr galben din cap smulgând,Peste dealul ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Ce-naintea-I se topea,Iar din urmă se sleiaŞi întinse Maica poala,Şi-i opri pe-o clipă calea,Unei micuţe broscuţe -.Unei sărmane măicuţe.Maica lin s-a aplecatŞi încet a întrebat:- Broască, brosculiţa mea,N-ai văzut,N-ai auzit, De Fiul Meu,Fiul lui Dumnezeu?- Maică, Măiculiţa mea,De văzut,N-am văzut,Dar de auzit,Am auzit,Că L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,În urzici L-au îmbrăcatŞi-n Sfântul obraz L-au scuipat,Cu oţet L-au adăpatŞi-n lacrimi L-au înecat.Brâu de măceşi I-au încins,Cunună de spini I-au prins,I-au bătut ţepuşe-n palmeŞi piroane în picioare,Sângele I se scurgea,Râuri roşii se făcea,Jidanii se bucurau,Sus păharele ţineau,Cu bliduştele-L beau,Şi strigau,Se veseleau,Tare bine le părea.Maică, Măiculiţă Mare,Rog să-mi fie cu iertare,Am o mică întrebare.A-I avut numai un Fiu,Fie El în veacuri viu!Şi îl plângi,Îl tânguieşti,

Page 47: stiu si vad

Vrea-i în lume să-l găseşti.Of, cunosc durerea Ta ,Ascult-o şi pe a mea,Poate că m-oi uşuraŞi durerea m-a lăsa:Eu avusem doisprezece,Inima-mi se strânge rece,C-a trecut pe-aici o roată,Roată lată, forfecată,I-a călcat pe toţi odată,Mi-a rămas din ei doar unul,Care-mi mai mângâie sânul ,Cu o mână şi-un picior,Dar şi-aşa mii drăguşor. - Ia-n chemă-l să vie-ncoace.- Siminoace, tămănoace,Calcă tu prin busuioaceŞi vin-la Măicuţa-ncoace!Fiul ei a alergatŞi Măicuţei s-a-nchinat,Mâna dreapt-a sărutat.Maica Domnului a plânsŞi din gură-aşa a zis:- Broască, brosculiţa mea,Mare e durerea mea,Mare-i şi durerea ta,De aceea fie aşa –Unde-i fi,Unde-i trăi,Să se facă apă lină,Lină - ca raza de lună,Şi mişcând picioarele,Să desfunzi izvoarele.Iar când vei îmbătrâniŞi, micuţă, vei muri –La o margine de drum,Să nu te prefaci în scrum.Să nu-i fie greu la nimeniCând se va uita la tine.

Şi porni Maica plângând,Păr galben din cap smulgând,Peste dealul ascuţit,Ca o muchie de cuţit,Ce-naintea-I se topea,Iar din urmă se sleia.Şi-a deschis în tain-o carte,Iar în ea, pe prima parte,Întâlni pe Sfântu-Ion,Ce-i îngenunche-n poclon.El uşor s-a ridicat,Maicii I s-a închinat,

Page 48: stiu si vad

Mâna blând a sărutatŞi Măicuţa l-a-ntrebat:- Sfinte Ioane,Sfinte Ioane,N-ai văzut,N-ai auzit, De Fiul Meu,Fiul lui Dumnezeu?- Maică, Măiculiţa mea,De auzit,Am auzit,Şi de văzut,Am văzut,Cum L-au prins păgânii de jidaniŞi L-au dus la curtea lui Pilat,În urzici L-au îmbrăcatŞi-n Sfântul obraz L-au scuipat,Cu oţet L-au adăpatŞi-n lacrimi L-au înecat.Brâu de măceşi I-au încins,Cunună de spini I-au prins,I-au bătut ţepuşe-n palmeŞi piroane în picioare,Sângele I se scurgea,Râuri roşii se făcea,Jidanii se bucurau,Sus păharele ţineau,Cu bliduştele-L beau,Şi strigau,Se veseleau,Tare bine le părea.Of, am fost şi eu cu ElCând murise ca un MielŞi am plâns,Şi am tot plâns,Până duhul m-a pătruns.El mi-a arătat o cale,Care se coboară-n vale,Ea-i micuţă, nu e mare,Numai, numai o cărare,Pe sub Bolta Plaiului -Pân` la Poarta Raiului.

Maica cum îl auzi,Pe cărare şi pori –Pe sub Bolta Plaiului,Pân` la Poarta Raiului.Cu piciorul stâng bătu –Poarta nu se desfăcu,Iar cu dreptul cum a prins –Raiul poarta şi-a deschis,Domnul viu a stat şi-a râs,

Page 49: stiu si vad

Ea în braţe L-a cuprins.- Doamne, Doamne,Fiul meu,Şi Fiul lui Dumnezeu!Ţie văd îţi vine-a râde,Dară mie mi-i a plânge,Inimioara mi se strânge.- Maică, Măiculiţa Mea,Zău nu te mai întrista,Că a râde mi se poate,Doar am biruit pe Moarte,Mi-am dat chinul şi necazul,Mi-am dat viaţa şi obrazul,Petru lumea luminoasă,Ca să aibă pace-n casă,Că ştii, Maică, cum era,Până la venirea Mea:Cine se năştea –Nu se boteza,Cine se lua –Nu se cununa,Cine murea –Nu se prohodea,Nu ştia mama de copilŞi copilul de mamă,Nu ştia vaca de viţelŞi viţelul de vacă,Nu ştia oaia de mielŞi mielul de oaie,Glas de fată mare nu s-auzea,Glas de fluieraş nu s-auzea.Dar acumAm făcut drum:Cine se va naşte –Se va boteza,Cine s-a lua –Se va cununa,Cine va muri –Se va prohodi,Va şti mama de copilŞi copilul de mamă,Va şti vaca de viţelŞi viţelul de vacă,Va şti oaia de mielŞi mielul de oaie,Glas de fată mare se va auzi,Glas de fluieraş se va auzi.

Unde Trupul Meu va sta,Grâu de aur s-a-nălţa!El la vreme se va coace,Boabe sfinte îmi va face.

Page 50: stiu si vad

Oamenii î-i vor cosiŞi-n colaci i-or împleti.Ei în Ziua Mea cea Sfântă,Când Biserica îmi cântă,Dimpreună v-or veni,Pe mine m-or pomeniŞi-n cântări mă v-or slăvi.

Unde Sângele-o să-mi fie –Va creşte viţa de vie,Ea la vreme, ca o mamă,Va rodi struguri de poamă.Lumea îi va pune-n linŞi vor face din ei vin –Ei în Ziua Mea cea Sfântă,Când Biserica îmi cântă,Dimpreună v-or veni,Pe mine m-or pomeniŞi-n cântări mă v-or slăvi.

Unde-a picura Sudoarea –Va creşte frumoasă Floarea, Şi albina până searaVa stânge mierea şi ceara,Şi în noapte, până-n zori,Îmi vor arde lumânări –Ele-n Ziua Mea cea Sfântă,Când Biserica îmi cântă,Lângă mine v-or veni,În cântări mă v-or slăvi.Şi în veci m-or pomeni!

Cine a şti Povestea aceastaŞi n-a spune-o Seară de seară,Sau peste o seară,La o săptămânăSau la o lună,La jumătate de an,Sau chiar la un an –Va veniUn înger nemilostivŞi agresiv,Şi-l va luaDe mâna stângăŞi-l va ducePe-o cărare strâmbă,La mese goaleŞi făclii stinse,La păhare goaleŞi vorbe rele –

Page 51: stiu si vad

În marea de păcură,Unde-s răii cât tauriiŞi şerpii cât balaurii.

Dar cine a şti-oŞi-a povesti-o, Seară de seară,Sau peste o seară,La o săptămână,Sau la o lună,Peste jumătate de an,Sau chiar la un an –Va veni un înger milostivŞi-l va luaDe mâna dreaptă,Şi-l va ducePe-o cărare dreaptăŞi înţeleaptă,La mese plineŞi făclii aprinse,La păhare plineŞi vorbe bune. Amin.