Download - Simpozion 2012

Transcript
Page 1: Simpozion 2012

LICEUL TEORETIC “EMIL RACOVIŢĂ” GALAŢISOCIETATEA DE CHIMIE DIN ROMÂNIA - FILIALA GALAŢI

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢIINSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN GALAŢI

COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII GALAŢIINSTITUTUL DE CERCETARE, DEZVOLTARE PENTRU ECOLOGIE ACVATICĂ,

PESCUIT ŞI ACVACULTURĂ GALAŢIAGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALATI

SIMPOZIONUL NAŢIONAL

”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ”

- GALAŢI 2012 -

Ediţia a V-a

Editura Sinteze

Page 2: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului

Prof. Felicia DamianLiceul Teoretic “Emil Racoviţă” Galaţi

Agricultura contribuie la poluarea mediului natural prin utilizarea de îngrăşăminte chimice şi pesticide. Aceste substanţe ajung, prin intermediul scurgerii de pe versant, în lacuri şi cursuri de apă şi determină distrugerea unor nevertebrate folositoare, intoxicarea unor păşuni şi moartea animalelor.

Fermele zootehnice sunt importante surse de poluare, atât a aerului cât şi a apelor. Pentru ca un animal să câştige în greutate 1 kg, el elimină 6-25 kg reziduuri; aceste reziduuri ajung, prin intermediul apei folosite la curăţirea grajdurilor, să polueze grav râurile şi lacurile.

Din analiza datelor rezultate din efectuarea inventarului emisiilor, pentru anul 2011, a rezultat că emisiile totale din zootehnie (12501,86 t) reprezintă 1,26% din totalul emisiilor (991276 t) generate de activităţile antropice. Aceste emisii sunt calculate pe baza efectivului total de animale ( date statistice) şi a unor factori de emisie/cap de animal/specie.

Valoarea mică a procentelor ar duce la concluzia că zootehnia contribuie destul de puţin la deteriorarea atmosferei. Totuşi trebuie să avem în vedere faptul că principalii poluanţi, metanul şi amoniacul, reprezintă 54% şi respectiv 71% din totalul emisiilor de metan şi amoniac:

T % din total emisii din zootehnie

% din total emisii

Metan 9174,62 73 54Amoniac 3327,24 27 71

Este important faptul că după emisiile totale brute de dioxid de carbon echivalent metanul ocupă locul doi ca valoare de emisie în grupa gazelor cu efect de seră, iar amoniacul locul cinci.

Întrucât aproximativ 80% din compoziţia deşeurilor care erau eliminate pe platformele rurale o reprezintă dejecţiile de la animalele crescute în gospodăriile populaţiei, administraţia publică locală trebuie să implementeze măsuri de prevenire a ocupării terenurilor cu astfel de reziduuri. Astfel s-a dispus utilizarea dejecţiilor ca fertilizant pe terenurile agricole după compostarea acestora prin metode tradiţionale pe terenurile proprii. O altă soluţie este compostarea în facilităţi special amenajate.

Utilizarea în agricultură a nămolurilor de epurare reprezintă una dintre metodele de eliminare a acestora şi o formă de punere în valoare a conţinutului lor în materie organică şi elemente nutritive.

Pentru a diminua efectul poluant al nămolului de epurare ce se va folosi în agricultură şi a putea valorifica elementele nutritive pe care le conţine, este necesar ca nămolul să se aplice numai pe soluri pretabile, în dozele şi perioadele stabilite, la un anumit sortiment de culturi recomandate şi să se asigure un control adecvat al calităţii factorilor de mediu.

Cea mai bună măsură de reducere a poluării mediului din agricultură este agricultura ecologică. Producţia ecologică înseamnă obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză. Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt:

eliminarea oricăror tehnologii poluante; realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl

deţin rasele, speciile şi soiurile de înaltă adaptabilitate; susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;

2

Page 3: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;

utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;

Una dintre direcţiile de orientare a agriculturii Uniunii Europene, este promovarea agriculturii durabile bazată pe o producţie intensivă de produse competitive având raporturi armonioase cu mediul înconjurător. Agricultura durabilă semnifică utilizarea ştiinţifică, armonioasă, a tuturor componentelor tehnologice:

lucrările solului, rotaţia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor şi dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, creşterea animalelor, stocarea, prelucrarea şi utilizarea reziduurilor rezultate din activităţile agricole etc.

În judeţul Galaţi transpunerea programului de îmbunătăţiri funciare a adus profunde transformări pe zone largi ale cadrului natural şi în special ale solului. În sistemele amenajate pentru irigaţie prognoza pedoameliorativă trebuie să aibă şi randamentul sistemului, tehnica de irigaţie, mărimea normelor de irigaţie, etc. În acest fel pot fi prevăzute fenomenele posibile de înmlăştinare sau salinizare secundară a solului.

Bibliografie:1. Burja Camelia – Restructurare şi performanţă economică în agricultură, Editura Ceres, Bucureşti, 2005.2. Rădulescu C. Valentina – Dezvoltarea durabilă şi implicaţiile economico-financiare ale organizării exploataţiilor agricole, Editura ASE, Bucureşti, 2003.3. Trică Carmen – Economia mediului, Editura ASE, Bucureşti, 2004.4. www. europa.eu.int - Noi perspective pentru dezvoltarea rurală a Uniunii Europene, Comunităţile Europene.

A FI ECOLOGIST, O NECESITATE A ZILELOR NOASTRE!

Prof. Anca PopescuŞcoala „Basarab I”. Curtea de Argeş, Grup Şcolar Astra, Piteşti

Ne uităm la cei mari şi vedem că le lipseşte dragostea pentru natură. Nu poţi afirma că iubeşti natura mergând la grătare, la pădure şi lăsând în urmă dezastru. Nu poţi afirma că iubeşti natura când îţi deşerţi sacul menajer în spatele blocului, direct de pe geamul de la bucătărie sau când parchezi pe spaţiul verde lăsând în urmă pete de motorină. Nu eşti un iubitor de natură dacă tai arborii din pădure şi transformi peisajul forestier în păşune.

Am văzut copii de numai câţiva ani care ştiu că deşeurile se aruncă în coşul de gunoi şi adulţi, care la rândul lor au copii, care aruncau resturile pe spaţiul verde. Oare este nevoie să se schimbe generaţiile pentru a vedea curăţenie în jur?

Mă gândesc că în afară de educaţia ecologică a copiilor care se face nu numai teoretic, dar şi prin activităţi practice de succes se impune şi o educaţie a adulţilor. În acest sens sunt utile programe naţionale cum este „Let”s Do It, Romania!”, care a scos din casă la ecologizat mii de persoane în ultimii doi ani. Încurajarea voluntariatului ar fi o soluţie. Deşi în alte ţări europene voluntariatul este la loc de cinste, noi, românii încă suntem reticenţi în a face ceva fără o recompensă.

3

Page 4: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Şi acolo unde educaţia, bunul simţ, conştiinţa civică nu pot face faţă, ar trebui să se impună legea, prin pedepse drastice pentru cei care pun în pericol natura şi viitorul generaţiilor ce vor veni.

Am început cu paşi timizi, dar am început. Se voteaza „Legea grătarelor” ceea ce e un lucru bun. Pentru că nu ne place nici să se afume hainele întinse la uscat de la grătarul făcut lângă bloc de vecini, nici să vedem spaţiul verde împodobit cu resturi ale „mesei în aer liber” lăsate de izbelişte de autorii care „au uitat” să facă şi curat, lăsând dezastrul pe seama vreunui binevoitor care să cureţe în urmă.

Mai urmează poate şi altele. Voi fi foarte fericită când se vor opri defrişările abuzive (sper că înainte de a rămâne fără păduri), iar cei vinovaţi de masacrul pădurilor româneşti vor fi pedepsiţi. Exportăm lemn în China şi Austria, ţări bine împădurite, care îşi conservă propriul aur verde, dar care importă de la tări care inconştiente îşi bat joc de această resursă preţioasă pentru interese financiare meschine.

Lansarea unor simpozioane, comunicări ştiinţifice, concursuri pentru copii, activităţi practice legate de protecţia mediului reprezintă tot atâtea ocazii de a impulsiona anumite idei şi de a modela atitudini, mentalităţi.

Materii precum „Protecţia mediului înconjurător” ar trebui să fie obligatorii, încă de la clasele primare. În felul acest copiii se vor familiariza de la vârste fragede cu anumite reguli, astfel încât devenind adulţi să aibă o atitudine civilizată faţă de natură. Şi pentru ca educaţia nu se face numai de sus în jos ci şi de jos în sus, copiii vor deveni educatorii propriilor părinţi.

Bibliografie:1. Brown, Lester, „ Problemele globale ale omenirii”, Bucureşti, Ed.Tehnică, 19972. *** „Terra Magazin– Lumea pe care o descoperi” , Bucureşti, Ed.CD Press3. www.ceasulcuc.ro4. www.ecomagazin.ro5. www.iubimnatura.org

DEŞEURILE ALIMENTARE ŞI EFECTUL DE SERĂ

Prof. Ion Dana Ioana Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna” Galaţi

Emisiile de gaze de la depozitele de deşeuri municipale (aşa numitele gaze de deponie) reprezintă principala sursă antropică de metan datorită deşeurilor alimentare. Depozitele de deşeuri municipale contribuie cu aproximativ 8% la emisia mondială de metan, ajungând chiar la 30-37% în ţările dezvoltate ca cele din Europa şi America de Nord [1].

Costul deşeurilor este dat nu numai de costurile aferente operaţiilor de eliminare a acestora ci şi din valoarea pe care o conţin. Deşeurile au încorporate în ele timp, efort, energie şi materiale în timpul procesului de producere a lor.

Reducerea deşeurilor este un concept simplu. Prin utilizarea atentă a materialelor astfel încât să se reducă generarea lor, se reduce poluarea mediului, se conservă resursele şi de reduc costurile aferente eliminării deşeurilor. Reducerea deşeurilor la sursa lor de generare reprezintă cea mai ieftină opţiune de gestionare a deşeurilor, fiind mai ieftină prevenirea generării lor decât operaţiunile de eliminare a acestora. Gestiunea resurselor materiale şi energetice în orice proces în vederea reducerii deşeurilor este benefică atât pentru unităţile economice cât şi pentru mediu. Un program de reducere a deşeurilor trebuie să ţină cont de toate costurile vizibile şi ascunse.

Deşeurile municipale solide sunt în mod tradiţional eliminate prin depunere pe sol. Fiind biodegradabile, deşeurile alimentare reprezintă cea mai activă fracţie din deşeurile municipale solide. Dintr-o tonă de deşeu municipal solid depozitat se produc 0,2 m3 de levigat şi 125 m2 de gaz de deponie ce conţine 60-65% metan şi 35-40% CO2. Metanul are un efect de seră de 21 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon.

4

Page 5: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Populaţia urbană la nivel mondial este în continuă creştere. În ţările cu PIB (Produs Intern Brut) redus şi mediu circa 65% din populaţie locuieşte în zone rurale pe când în ţările cu PIB mare numai 8% din populaţie locuieşte la ţară. Deşeurile alimentare reprezintă 50-80% din deşeurile municipale, adică 0,35kg/locuitor în ţările cu PIB mic şi mediu şi 25-30% sau 0,6kg/locuitor în ţările cu PIB mare [1].

Deşi procentul deşeurilor alimentare în deşeurile municipale solide este redus, cantitatea de deşeuri alimentare produse în zona urbană va creşte datorită creşterii masei totale de deşeuri municipale solide cu creşterea PIB-ului şi a standardului de viaţă.

Bibliografie:1. Adhikari B.K., Barrington S., Predicted growth of world urban food waste and methane production, Waste Manage Res 2006: 24, pag. 421–433.

MANAGEMENTUL ENERGETIC – COMPONENTĂ ŞI EFECT AL EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Ing.ec.Vincentziu Puşcaşu Colegiul Tehnic,,PAUL DIMO’’

Astăzi suntem confruntaţi cu o criză majoră generată de componentele acesteia adică: criza economică, criza financiară, criza energetică respectiv criza ecologică

Prin modul cum relaţionează cele patru tipuri de criză constatăm ca nu putem face o decuplare a crizei ecologice de criza energetică respectiv economică .

Criza energetică, peste care se suprapune criza economică actuală, îşi are începuturile în una din cele mai puternice economii mondiale, demonstrând prin aceasta cât de important este managementul energetic în analiza, din punct de vedere conceptual, procesual şi sistemic, a schimbărilor economice ce afectează atît economiile dezvoltate, cît şi cele în curs de dezvoltare. Dinamica nevoilor societăţii umane, precum şi satisfacerea acestora impune o trimitere directă la educaţie. Formarea tinerilor în sensul economisirii energiei, în căutarea de noi surse şi resurse de energie, în calificarea şi expertizarea acestora va duce la o nouă generaţie care va privi energia nu ca un dat, ci ca o sursă ce trebuie protejată, economisită şi întreţinută. Şcoala, prin caracterul său formativ-educativ, este necesar să aibă în aria curricularădiscipline care să cuprindă cât mai multe informaţii despre managementul energetic şi energiile regenerabile, despre modul cum se produc, despre instalaţii şi de ce nu aceşti tineri să fie atraşi în activitatea de cercetare-proiectare.

Managementul energetic conduce spre identificarea consumurilor energetice cu eficienţă scăzută şi spre aplicarea unor măsuri ce permit o mai bună utilizare în domeniul energetic a mijloacelor materiale şi umane, urmărind reducerea costurilor de consum, producţie şi exploatare. Prin dezvoltarea aplicaţiilor de management energetic la clasă elevii vor realizaconexiuni interdisciplinare vor evalua oportunitatea producerii de energii regenerabile, din punct de vedere economic vor evalua costurile şi impactul cu mediu.

Un aport deosebit îl are activitatea de instruire practică prin care, dacă programa şcolară permite se pot face aceste activităţi, studii, proiecte, cu realizare practică.

Prin transmiterea de informaţii elevii trebuie să cunoască aspecte legate de sursele de energie, modul de economisire a acesteia, modul în care diferite tipuri de energie poluează mediul înconjurător, degradând calitatea vieţii şi ceea ce este cel mai important vor identifica faptul că este mai ieftin să economiseşti energie decât să produci.

Acest deziderat conduce spre ideea de economisire dar şi de producere a unei energii curate. Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru producerea energiei. Marea provocare este cum să transformăm lumina solară, vântul, biomasa, energia geotermală sau puterea apei, în electricitate sau căldură.

5

Page 6: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Prin exemplul prezentat în lucrare, de aplicare a managementului energetic într-o instituţie de învăţământ prin intermediul specialiştilor, cu participarea directă în realizarea auditului energetic a elevilor, vom reuşi să imprimăm generaţiei viitoare exigenţele economisirii energiei electrice, beneficiile acesteia precum şi utilizarea energiei regenerabile.

Bibliografie:1. Carabulea, A., 1994, Bazele economice ale energeticii, Universitatea Politehnica Bucureşti2. Finta, D., Fara, S., 2003, Tehnologii noi şi regenerabile, IPA SA, Bucureşti

BIOGAZUL – REZERVA ENERGETICĂ A VIITORULUI

Prof. Ştefănescu Elena Rodica Prof. Niţă Mirela Carmen

Colegiul Tehnic „Paul Dimo”, Galaţi

“Nimic nu se pierde, totul se transformă”, afirmă Antoine-Laurent Lavoisier referindu-se exact la reciclare. Nimic nu ilustrează mai bine acest citat decât biogazul.

Deoarece rezervele clasice de combustibili sunt epuizabile, omenirea se îndreaptă spre găsirea de noi surse de energie bazate pe resurse regenerabile, inepuizabile şi ecologice.

Biogazul este o sursă de energie neconvenţională carte rezultă în urma unui proces de conversie naturală controlată a biomasei. Biogazul se obţine în principal din produse secundare şi reziduale din agricultura exemple: dejecţii proaspete de animale, deşeuri vegetale, reziduuri din industria agroalimentară, de prelucrare a fructelor şi legumelor, industria celulozei şi hârtiei, precum şi din nămolul din staţiile de epurare a apei uzate.

Biomasa, materia organică a dejecţiilor animale şi deşeurilor vegetale este regenerabilă şi inepuizabilă. Masa rezultată în urma fermentaţiei anaerobe în prezenţa bacteriilor metangene constituie un îngrăşămintelor naturale cu un grad scăzut de poluare.

Biomasa este considerată una dintre resursele regenerabile de baza ale viitorului ce poate fi folosită la scară mică şi mare. Ea contribuie în prezent 14% din consumul mondial de energie primară.

Biogazul este un gaz de fermentaţie alcătuit în principal din două gaze: metan (CH4) în proporţie de 60…70 % şi bioxid de carbon (CO2) în proporţie de 25…30 %, şi cantităţi foarte mici de: oxid de carbon, azot, hidrogen sulfurat, alte hidrocarburi, hidrogen şi vapori de apă.

Biogazul nu poate fi folosit imediat ce a fost extras din instalaţie. Totuşi, după îndepărtarea vaporilor de apă şi dioxidului de carbon, biogazul poate fi folosit la fel ca orice alt gaz natural curat. Biogazul poate fi folosit ca şi combustibil alternativ pentru vehicule sau este folosit mai ales în instalaţiile combinate de căldură şi energie. O altă utilizare a biogazului este aceea de pompare a acestuia în reţeaua publică de gaze. Acest lucru necesită rafinarea biogazului la calitatea gazului natural. Fiind la fel de eficient pe cât este de flexibil, biogazul poate fi direcţionat în locul unde este efectiv necesar pentru producerea de căldură şi electricitate.

Concluzii:- folosirea biogazului într-o localitate care are un milion de locuitori ar reprezenta

aproximativ 50% din necesarul consumului anual de gaz metan;- cantitatea de biomasă realizată anual la nivelul globului ar putea asigura consumul

mondial actual de combustibil utilizat.

Bibliografie:1. Vintilă M – Biogazul, Editura Tehnică, Bucureşti 1989;2. Legendi A., Barbu V. – Biogazul energie prin conversie naturală, Monitorul;3. http://www.ibcoenerg.ro/eolian/eolian.html

6

Page 7: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

ENERGIA VERDE

Prof. Ivan NicoletaColegiul Tehnic „Paul Dimo”, Galaţi

După modelul european, România a elaborat o strategie în ceea ce priveşte energia verde. Energie verde este un termen care se referă la surse de energie regenerabilă şi nepoluantă. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabilă consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică.

Mai mult, când aceste tehnologii pot să vină în ajutorul consumatorului prin reducerea facturilor pentru diferite utilităţi (apă, încălzire) şi printr-un timp de amortizare scurt în cazul sistemelor de încălzire a apei menajere, instalarea unor panouri solare devine o investiţie extrem de rentabilă în cazul consumatorilor casnici, a hotelurilor, spitalelor etc.

Cele mai utilizate forme de energie regenerabilă sunt: energia solară - se referă la o sursă de energie regenerabilă care este direct produsă prin lumina

şi radiaţia solară. Aceasta poate fi folosită să genereze energie electrică sau să încălzească aerul din interiorul unor clădiri. Utilizarea energiei solare sub forma termică sau electrică se realizează prin conversie, care poate fi directă sau indirectă, în ultimul caz parcurgându-se şi fazele intermediare de la energia chimică sau mecanică

energia vântului este generată prin transferul energiei vântului unei turbine eoliene. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate.

energia biomasei - Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultura şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Combustibilul din biomasă poate fi utilizat în diferite scopuri – de la încălzirea încăperilor până la producerea energiei electrice şi a combustibililor pentru automobile.

energia apei - Potrivit datelor autorităţilor de mediu, în momentul de faţă, potenţialul hidroenergetic al României este folosit în proporţie de 48%.

energia geotermală este o formă de energie obţinută din căldura aflată în interiorul Pământului. Apa fierbinte si aburii, captaţi în zonele cu activitate vulcanică şi tectonică, sunt utilizaţi pentru încălzirea locuinţelor şi pentru producerea electricităţii. Energia geotermală este folosita pentru încălzirea spaţiului şi a apei.

Avantajele utilizării energiilor regenerabile sunt următoarele: sunt ecologice, nu generează emisii de CO2, sunt disponibile în cantităţi teoretic nelimitate, pot fi utilizate local, reprezintă soluţii pentru toate nevoile.

Conform hărţii elaborate de către Administraţia Naţională de Meteorologie, potenţialul energetic al României este repartizat zonal, astfel:

- Delta Dunării - energie solară;- Dobrogea - energie solară şi eoliană;- Moldova - micro-hidro, energie eoliană, biomasă;- Carpaţi - potenţial ridicat de biomasă şi micro-hidro;- Transilvania - potenţial ridicat pentru micro-hidro;- Câmpia de Vest - posibilităţi de valorificare a energiei geotermale;- Subcarpaţi - potenţial pentru biomasa şi micro-hidro;- Câmpia Română - biomasă, energie geotermică şi energie solară.

Bibliografie:1. http://energia-verde.ro

7

Page 8: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

2. http://www.ecomagazin.ro/info/biomasa/3. Bălan, M. (2007), Energii regenerabile, Ed. UT PRESS, Cluj Napoca

Hidrogenul = Combustibilul Viitorului?

Prof. Aurica CozmaciucProf. Mariana MoraruProf. Humelnicu Delia

Liceul „Emil Racoviţă” Galaţi

Atmosfera este un domeniu inepuizabil de resurse care conditioneaza, influenteaza si contribuie material si energetic la existenta omului, ca fiinta biologica, si a societatii omenesti. Astazi se vorbeste tot mai mult de resurse climatice ca “resurse secundare energetice ale naturii”, ori ca “ potential climatic favorabil al unui teritoriu”.

De la cresterea alarmanta a cantitatii de gaze de sera rezultate in urma poluarii, toate privirile s-au intors catre hidrogen, considerat unul dintre combustibilii viitorului.

Criza energeticã petrolierã globalã a fost atenuatã prin introducerea noii energii nucleare si cu ajutorul motorului electric introdus (mai ales în transportul public), dar nu a fost depãsitã. Se pot întelege în aceste conditii noile preturi ale combustibililor obtinuti din petrol (benzinã, motorinã, etc…), preturi care ne afecteazã pe toti în viata de zi cu zi. Un nou combustibil este necesar acum (pentru motoarele cu ardere internã). Acest combustibil trebuie sã se gãseascã în cantitãti nelimitate. Singurul viitor posibil combustibil (care îndeplineste toate conditiile) pentru noile motoare cu ardere internã, este Hidrogenul. Hidrogenul poate fi extras din apã (si din orice element). Când a fost testat ca un posibil combustibil intern, s-au utilizat motoarele clasice de tip Otto care functioneazã la o turatie scãzutã (2500-6000 rpm). O turatie normalã pentru motoarele cu hidrogen este una în valoare de 25000-60000 rpm.

Randell Mills,bulverseaza cu teoriile lui lumea stiintifica mondiala. El sustine, nici mai mult, nici mai putin, ca principala sursa de energie a viitorului va fi apa. Inca un vis de aur al omenirii prinde astfel viata.

Pe scurt, Randell Mills sustine ca exista o forma de hidrogen – pe care a numit-o hydrino – al carei atom are un singur proton si un singur electron.

Cel din urma graviteaza in jurul protonului pe o orbita mult mai apropiata de acesta decat in cazul atomului de hidrogen descris de fizicile de pana acum.

Exista metode prin care hidrogenul obisnuit se transforma in hydrino, mutatia fiind insotita de eliberare de energie.

Firma lui Mills, Blacklight Power din New Jersey, incearca sa realizeze primul produs comercial in stare sa puna in valoare puterea acestui hydrino care, dupa spusele savantului, poate degaja o energie de 1.000 de ori mai mare decat combustibilii coventionali. Bibliografie:1. www.wikipedia.ro2. manuale de chimie 3. revista „Reader Digest” colectia 2008-20114. internet

8

Page 9: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

POLUAREA AERULUI ÎN ZONELE URBANE

Profesor: Ganea MarianaColegiul Naţional “Mihail Kogălniceanu”

ARGUMENT

Coordonatele actuale ale vieţii cotidiene impun abordarea în şcoală, alături de alte elemente de educaţie, şi probleme legate de educaţia pentru calitatea mediului înconjurător. Astfel se evidenţiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de viaţă, conservarea naturii devenind eficientă şi reală numai atunci când aceasta va face parte integrantă din filosofia şi comportamentul nostru.

Schimbări climaticeNoaptea, aerul în Galaţi se încălzeşte cu 1-2 grade Celsius. La Galaţi sunt constatate

creşteri cu 1-2 grade ale temperaturii aerului în timpul nopţii, un fenomen anormal, pentru că de fapt, tem-peratura ar trebui să scadă. Specialiştii cred că acesta este efectul deversărilor de noxe în atmosferă de la combinatul Mittal Steel. Încălzire cu 1-2 grade, la 5 km de combinat!

Nu se întâmplă în fiecare noapte, dar suficient de des ca faptul să nu treacă neobservat. Povestea poluării aerului este tot atât de veche ca şi combinatul. Pe cele 1.594 de hectare pe care se întinde combinatul, se ridica 120 de coşuri, "coşuri de dispersie" cum li se spune în termenii oficiali. În cele şapte mari uzine de pe platformă, pe lângă oţel şi fontă, se produc, auxiliar, cantităţi impresionante de noxe şi pulberi, dintre care o parte ajung în atmosferă. Principalele emisii sunt de

dioxid de sulf (SO2), bioxidul de azot (NO2), monoxid de carbon (CO), amoniac (NH3), fenoli şi pulberi. Specialiştii în protecţia mediului spun că toate aceste substanţe sunt în topul celor mai periculoşi poluanţi.

O altă schimbare climatică o reprezintă creşterea temperaturilor iarnă cu până la 15°C faţă de temperatură normală, ceea ce conduce la lipsa precipitaţiilor sub formă de zăpadă sau chiar la lipsa totală a acestora. Verile sunt mai lungi şi

secetoase. Dereglările sunt atât de semnificative încât au loc calamităţi naturale: inundaţii (vara anului 2006), alunecări de teren, vânturi puternice.

În încercarea de a stopa…În judeţul Galaţi au fost realizate:- inventarul surselor de poluare a atmosferei;

- reţeaua de monitorizare a emisiilor la principalii indicatori de calitate a aerului;- impunerea monitorizării emisiilor, de către agenţii economici;- calculul emisiilor rezultate prin evaluări care s-au făcut de-a lungul timpului;- impunerea măsurilor de reducere a poluăriiatmosferice prin reducerea la sursă sau prin adoptare de măsuri de epurare prin instalaţii specifice;

- crearea de relaţii cauza - efect, între nivelul poluării atmosferei şi starea de sănătate a populaţiei, deşi nu există totuşi o relaţie directă, starea de sănătate a populaţiei depinzând şi de calitatea vieţii (bunăstare materială, cultură, tradiţie), de modelul de trai individual.

Bibliografie:1. Băloiu, L. M. Angelescu, Anca Ponoran, Protecţia mediului ambiant, Editura A.S.E., Buc., 19952. Hazaparu, D. Economie şi ecologie, TERRA XXI, nr.11, 1996.3. xxx http://recycling.hypermart.net/

9

Page 10: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

POLUAREA RADIOACTIVĂ

Prof. Dinică DanielaProf. Hărăbor Iulia

Colegiul Economic „V. Madgearu” Galaţi

În afară de poluarea biologică, industrială şi chimică a solului, există azi şi poluarea radioactivă, de care se face vinovat tot omul. Experienţele nucleare efectuate în unele zone ale Terrei, deşeuri radioactive depozitate, precum şi emanaţiile de la centrele nucleare unde s-au produs accidente (cum este cea de la Cernobâl – Ucraina) sunt un foarte mare pericol pentru viaţa oamenilor şi animalelor.

Radioactivitatea poate fi definită ca proprietatea unor elemente de a se transforma, prin dezintegrare, în alte elemente, după emiterea unor radiaţii. Există o radioactivitate naturală, de origine cosmică (emisă de diverse corpuri cereşti, mai ales de Soare) şi terestră, emisă de rocile terestre, precum şi o radioactivitate artificială, provocată de activitatea umană.

Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a utilizării de către om a substanţelor radioactive. Radiaţiile emise de substanţele radioactive sunt de trei tipuri: radiaţii gamma, beta, alfa.

Din punctul de vedere al modului de acţiune al radiaţiilor, poluarea poate fi:

1. Poluare radioactivă direct – atunci când omul inhalează aerul poluat. Acest tip este provocat fie datorită accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie printr-un război atomic.

2. Poluare radioactivă indirectă – începe prin căderile radioactive din atmosferă şi depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc. Aceste depuneri se concentrează în lungul lanţurilor trofice, după următorul traseu: aer sol, culturi, ierburi şi apeanimaleom.

Bibliografie :1. Sindilaru D., Dozimetria şi protecţia contra radiaţiilor, Editura Bren, Bucureşti, 2002;2. Negulescu, Rusu, Protecţia la radiaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997;3. Chiosila Ion, Radiaţiile şi viaţă, Editura Paco, Bucuresti, 1998;4. Harrison Roy, Pollution Causes, Effects and Control, Editura The royal Society of Chemistry, Londra, 1994;5. Mellany Kenneth, Waste and Pollution, Editura Buttler and Tanner, Londra, 1992;

NATURA, UN PRIETEN PENTRU SĂNĂTATEA TA!

Prof. Gabriela BurdujocCentrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă -Botoşani

Adevărata matrice a oricărei vieţi omeneşti este tocmai covorul de smarald care îmbracă pământul.

Nici un efort nu este prea mare atunci când vrem să îngrijim şi să protejăm natura.Să educam copiii să trăiască înconjuraţi de verdeaţă; casele noastre să le înfrumuseţăm cu

10

Page 11: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

grădini,oraşele cu parcuri,ţările cu rezervaţii naturale în care să plantăm şi să protejam plantele folositoare vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Dar NATURA- prietena noastră- nu ne întoarce spatele şi ne oferă sprijin. Pretutindeni ea ne oferă o bogată paletă de plante medicinale,pe care din păcate le ignorăm ,tratându-le drept „buruieni,,peste care călcăm cu pasul neglijenţei.

Copilul manifestă o curiozitate şi o dorinţă de explorare deosebită a realitaţii înconjuratoare. Astfel,acest tip de activităţi au fost puternic motivate pornind de la ideia că e mai uşor să previi decât să tratezi.

De ce se pune accent pe educaţia de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5,3 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale şi surse de energie, erodând solul de la suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri primejdioase şi producând o ruptură a zonelor naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe pământ. Deoarece cerinţele care decurg din suprapopulare şi dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi dorinţele. Şi devine de asemenea imposibil să scape de consecinţele degradării serioase a mediului: dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care sprijină viaţa pe pământ.

Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului. Bibliografie:1. MECT, PROGRAMA ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV- EDUCATIVE ÎN GRADINIŢA DE COPII, Editura V.&I Integral, Bucureşti 20002. V. PREDA, METODA PROIECTELOR LA VÂRSTE TIMPURII – Editura Miniped, Bucureşti 2002.

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – EDUCAŢIA PENTRU UN MEDIU SĂNĂTOS ŞI EFECTELE PRACTICILOR DE ÎNGRIJIRE ASUPRA PROPRIETĂŢILOR

FIZICE ŞI CHIMICE ALE SOLULUI

Prof. Mioara Ţigan Colegiul Naţional ”Emanuil Gojdu” Oradea

Prof. Negrean Daniel Colegiul Economic ”Partenie Cosma” Oradea

Prof. Berchez Daniela Colegiul Naţional ”Emanuil Gojdu” Oradea

Ecologia – reprezintă un domeniu al ştiinţelor despre viaţa care are din ce în ce mai multă importanţă. Pe de o parte asigură suportul teoretic necesar ocrotirii naturii si protecţiei mediului ambient, iar pe de altă parte prezintă o amplă valoare metodologică în sensul orientării multor ramuri din sfera biologiei spre o viziune generală, relaţională asupra sistemelor vii.

Este timpul ca omul să judece in spirit realist influenţele dezvoltării sale la nivel planetar asupra solului, apei şi aerului, componente ale mediului care fac corelaţia dintre prezentul şi viitorul omenirii. Procesele biologice ale ecosistemului terestru influenţează calitatea vieţii, supravieţuirea şi perpetuarea speciilor reuşită în toate sferele activităţii umane. Întreaga societate umană trebuie să îşi îndrepte atenţia spre valorile supreme ale naturii, să înţeleagă că procesul social s-a transformat

11

Page 12: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

într-un periculos instrument de distrugere cu efecte inverse asupra sa şi asupra naturii. Fiinţa umană trebuie să se integreze armonios în mediul său natural pentru a putea supravieţui, ea trebuie să se supună legilor care guvernează ecosfera.

Aspectele ce vizează ecologia trebuie să îşi găsească ecou în toate sectoarele preocupărilor umane, în felul acesta se poate evita pericolul produs de exploatarea neraţională a naturii cu implicaţii majore in degradarea acesteia. Accentul trebuie pus pe realizarea echilibrului ecologic între toate componentele naturii.

Educaţia ecologică îşi propune :- Dezvoltarea unei conştiinţe ecologice, a simţului responsabilităţii, a solidarităţii dintre oameni pentru protejarea mediului.- Dezvoltarea capacităţii decizionale, de identificare a soluţiilor în sensul prevenirii şi gestionării problemelor reale privind relaţia individului cu mediul său de viaţă.

Bibliografie:1. Botnariuc, N.,Vădineanu, A.(1982). Ecologie, Ed.Didactică şi pedagogică.2. Călugăru, D., Săvinescu, I.(2000). Educaţia pentru mediu - Educaţie pentru o dezvoltare durabilă, Iaşi. 3. Ionescu, Al., Mischie,Gh.(1991). Ecologie şi protecţia mediului, Constanţa. 4. Mohan, Gh., Ardelean, A.(1993).Ecologie şi protecţia mediului, Ed.Scaiul, Bucureşti5. Negulescu, N.(1995). Protecţia mediului înconjurător, Ed.Tehnică, Bucureşti

MARKETINGUL EDUCAŢIONAL,FACTOR DE SCHIMBARE ÎN EDUCAŢIE ,

DE PROGRES ECONOMICO-SOCIAL ŞI DE PROTECŢIE A MEDIULUI

Prof. Rotaru Corina LICEUL TEORETIC “EMIL RACOVIȚĂ, GALAȚI

Prof. Rotaru Marian LICEUL TEORETIC “DUNĂREA”, GALAȚI

Lucrarea prezintă la început argumente în vederea promovării unei strategii educaţionale

moderne şi coerente în România. Am arătat care considerăm că sunt direcţiile de acţiune, principalele măsuri care trebuiesc luate în scopul realizării unei bune educaţii de bază pentru toţi, obiectivele majore ale reformei şi aspecte ale progresului social şi privind protecţia mediului, realizate prin reforma educaţională.

La scară mică, strategiile naționale se materializează sub forma proiectelor instituționale. Pentru o poziționare corectă pe piața educațională fiecare colectiv didactic , respectiv echipă managerială, trebuie să cunoască și să aplice elemente de marketing educațional. Am arătat în ce constă acesta, ce trebuie să conţină un plan de marketing. Am adus ca element de noutate introducerea elementelor de marketing social în activitatea instituţiilor de invăţământ. Acestea pot determina implicarea în proiecte vizând protecţia mediului.

În finalul lucrării am prezentat câteva idei privind importanţa comunicaţiei în crearea unei imagini realiste, cu scopul stabilirii unei poziţii corecte a fiecărei instituţii de învăţământ în comunitate.

12

Page 13: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

STOP DEFRIŞĂRII – VERDE PENTRU VIAŢĂ

Profesor Bujeniţă VivianaProfesor Pletea Maria

Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna”, Galaţi

Mediul înconjurător – reprezintă totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi în activităţi umane, care, în strânsă interacţiune, asigură menţinerea echilibrului ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om şi cele de dezvoltare a societăţii.

Ocrotirea mediului înconjurător înseamnă protecţia acestuia prin acţiuni legiferate, care scot din incidenţa omului speciile rare, pe cale de dispariţie, precum şi anumite spaţii geografice cu mare valoare naturală, declarate monumente ale naturii.

Conservarea mediului înconjurător constă în utilizarea raţională şi eficientă a resusrselor mediului, adoptarea celor mai potrivite forme şi procese tehnologice, agrozootehnice sau silvice, lucrări pentru limitarea şi prevenirea efectelor dăunătoare ale unor fenomene naturale (inundaţii, alunecări de teren eroziune accelerată). Pătrunderea omului în ecosistem şi mai ales activitatea sa îndreptată spre cultura pământului au condus la o intensificare pronunţată a eroziunii naturale, prin suprapunerea aşa numitei eroziuni accelerate, datorată despăduririlor masive, desţelenirilor necorespunzător efectuate, păşunatului excesiv, monoculturilor, etc.

Urmările defrişărilor s-au resimţit nu numai în schimbările de climă ale regiunilor lipsite de vegetaţie naturală, dar şi în importantele modificări ale florei şi faunei.

Despăduririle reprezintă şi una din principalele cauze ale extinderii zonelor aride ale planetei.

În ultimii ani, în România, se poate observa o reducere dramatică a spaţiilor verzi din oraşe, fie ele de utilitate publică (parcuri, grădini, spaţii de joacă), fie zone de verdeaţă în apropierea străzilor şi marilor bulevarde. Reducerea spaţiilor verzi are impact asupra calităţii aerului şi a vieţii locuitorilor. Conform standardelor europene, până în anul 2013, fiecărui locuitor al oraşelor din România trebuie să-i revină 26 metri pătraţi de spaţiu verde, norma de care depinde sănătatea oamenilor. Mai mult, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca în marile aglomeraţii urbane să existe cel puţin 50 metri pătraţi de spaţiu verde pentru fiecare locuitor. În acest moment, media spaţiului verde la nivel naţional este de doar 9 metri pătraţi pe cap de locuitor, iar în oraşe importante precum Arad, Călăraşi, Constanţa, Deva, Galaţi, Ploieşti sau Focşani nu se înregistrează mai mult de 5 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor. Municipiul Galaţi are în prezent 2,8 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, adică la jumătate faţă de 1990 şi cu mult sub normele impuse de UE.

Mai grav este că această cifră este doar o estimare, deoarece municipalitatea nici măcar nu ştie cât spaţiu verde există în Galaţi. Asta pentru că de ani buni autorităţile nu s-au interesat să elaboreze registrul local al spaţiilor verzi, dar în schimb au permis „defrişarea” zonelor cu verdeaţă. Potrivit rapoartelor Ministerului Mediului, peste 180 mii de hectare au fost defrişate ilegal în România, începând din 1990.

România plăteşte pentru defrişările perdelelor forestiere de protecţie: înzăpezirea căilor de comunicaţie şi a localităţilor.

Perdelele forestiere de protecţie îndeplinesc următoarele roluri: - apără eroziunea solului şi protejează culturile agricole. - iarna aceste perdele de protecţie, îndeplinesc şi rolul de parazăpezi, protejând localităţile şi căile de comunicaţie de viscolele puternice. - reduc viteza vânturilor, combat efectul inundaţiilor prin absorbţia apei în sol. - atenuează zgomotul.

Bibliografie:1. Aurora Mihail. 2007. Mic atlas de ecologie, Editura ALL

13

Page 14: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

2. Băloi V., Ionescu V. Apărarea terenurilor agricole împotriva eroziunii, alunecărilor şi inundaţiilor, Editura Ceres, Bucureşti3. Camelia Dumitru. 2003. Management şi marketing ecologic, Editura Tehnopress, Bucureşti 4. Carmen Iacoban. 2009. Evaluarea poluării atmosferice în ecosisteme forestiere din România, Editura Tehnica Silvica, Bucureşti 5. Ioan Ovidiu Muntean. Ecologie şi protecţia mediului – ediţia a II-a adăugită, Editura Emia, Bucureşti 6. Luigi Preti. Traducător - George Lăzărescu. 1991. Planeta Terra în pericol, Editura Tehnica7. Mănescu S. 1978. Poluarea mediului şi sănătatea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti8. Negulescu N. Şi col. 1995. Protecţia mediului înconjurător, Editura Tehnică, Bucureşti9. Pricope Ferdinand Măzăreanu. 2010. Ecologie generală, Editura Rovimed 10. Petre Lificiu. 2011. Patrimoniul natural al României, Editura Forumul Ecologiştilor din România11. http://alpinet.org/main/stiri/stiri.ro.t.defrisari-masivepiatra-craiului12. http://ecosapiens.ro/forum/topic/defrisarile-masive-lasa-romania-fara-paduri13. http://www.ecomagazin.ro/info/defrisari-masive/

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – UN STIL DE VIAŢĂ

Profesor Râncă George ClaudiuLiceul de Artă “Ionel Perlea”, Slobozia

În contextul societăţii cunoaşterii, şcoala de mâine se clădeşte ţinând cont de transformările prin care trece planeta noastră şi de faptul ca omul este o specie biologică, dependent de natură, neputând trăi în afara ei, indiferent la deprecierea calităţii acesteia.

Astfel educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu răspunde acestei cerinţe, investind în dezvoltarea gradului de conştientizare şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale, vizează în egală măsură acumularea de cunoştinţe, formarea de comportamente şi atitudini dezirabile, clarificarea valorilor, precum şi un demers practic eficient.

În acest sens, rolul educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetăţean capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor de mâine depinde într-o mare măsură de acţiunile sale.

Dezvoltarea durabilă nu se poate concepe fără educaţia ecologică, o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de şcolaritate, în cadrul disciplinelor geografie, biologie, educaţie civică, fizică şi chimie, în cadrul orelor de dirigenţie sau a activităţilor extraşcolare şi extracurriculare.

Un mod eficient de a antrena elevii în activităţi ecologice este prin intermediul proiectelor educative realizate împreună cu o serie de instituţii, societăţi de salubrizare şi organizaţii nonguvernamentale etc, în cadrul cărora se pot desfăşura o multitudine de activităţi: plantarea arborilor, activităţi de ecologizare, colectarea selectivă a deşeurilor, vizitarea unei gropi de gunoi şi desfăşurarea unor activităţi de educaţie ecologică în şcoală.

Deşi educaţia ecologică se realizează în cadrul orelor sau prin proiectele educative, aceasta trebuie întreprinsă permanent de cadrele didactice care trebuie sa fie cel mai bun exemplu pentru elevi. Totdeauna se va acorda maximă atenţie păstrării igienei clasei şi a şcolii, economisirii resurselor, promovarea mişcării în aer liber şi combaterea sedentarismului.

Bibliografie:1. Brown, L. (1997) Problemele globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti.2. Teodorescu, Irina; Rîşnoveanu, Geta; Neguţ, Claudia Manuela (2001) Ecologie şi protecţia mediului, Editura Constelaţii, București. Iacob, Adelina (2007) Educaţie ecologică şi de protecţia mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice., www.edu.ro.

14

Page 15: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Planeta depinde de NOI!

Prof. Baston Elena,Prof. Cîrcotã Ema-Violeta

Colegiul de Industrie Alimentarã „Elena Doamna”, Galaţi

Educaţia ecologicã şi societatea umanã sunt douã concepte care nu pot fi analizate separat. Pe zi ce trece termenul de ecologie câştigã din ce în ce mai mulţi adepţi. Aceştia sunt reprezentaţi de oamenii activi ai societãţii care au conştientizat pericolul care ne pândeşte: degradarea Planetei din cauza activitãţilor nocive întreprinse de om. Omul, datoritã dotãrii sale cu intelect, cucereşte în fiecare clipã din viaţa sa noi teritorii asigurându-şi astfel progresul şi succesul în timp. Din pãcate toate aceste descoperiri, inovaţii au un caracter mult prea invaziv pentru naturã şi de aici rezultã acea degradare iremediabilã a relaţiei dintre om şi mediul înconjurãtor.

Tragerea semnalului de alarmã cu privire la desconsiderarea naturii din toate punctele de vedere s-a realizat la nivel global de foarte mult timp, dar care au fost rezultatele? Cu siguranţã nu au fost cele scontate şi eşecul este uşor de explicat. Aceastã educaţie ecologicã atât de necesarã nu trebuie sã se realizeze doar în vârful piramidei, ci trebuie sã aibã ca punct de pornire baza. Baza este reprezentatã de marea masã a populaţiei, începând cu copiii care urmeazã cursurile unei grãdiniţe şi mergând pânã la persoanele vârstnice. Educaţia ecologicã trebuie sã înceapã de timpuriu şi sã se bazeze pe mijloace, procedee şi strategii didactice adaptate publicului ţintã. Chiar dacã avem impresia cã sunt prea mici pentru a înţelege lucruri complexe, copiii, activizaţi în mod corect, vor şti sã reţinã esenţialul, se vor arãta receptivi la posibilitatea formãrii unei conştiinţe ecologice. Jocurile, activitãţile, excursiile adecvate capacitãţii lor de înţelegere şi prelucrare a informaţiilor îşi vor atinge obiectivul vizat: punerea primelor cãrãmizi care sã formeze fundaţia solidã pe care sã se dezvolte principiile unei educaţii ecologice.

Avansarea în vârstã a educabililor reprezintã oportunitatea cadrelor didactice a se folosi de metode şi procedee complexe în vedere consolidãrii, îmbogãţirii cunoştinţelor despre mediul înconjurãtor. Cunoştinţele interdisciplinare, activitãţile de descoperire/analizare a mediului, a factorilor care contribuie la dezechilibrul natural (vizitarea de instituţii care polueazã), intrarea în legãturã cu persoane avizate care pot discuta despre problemele Planetei, analizarea rolului întrepinderilor care recicleazã diversele tipuri de deşeuri, realizarea de campanii care sã vorbeascã despre suferinţele naturii cauzate de om şi despre mãsurile ce se impun a fi luate sunt tot atâtea exemple de paşi ce pot fi fãcuţi în vederea salvãrii, tratãrii şi îmbunãtãţirii naturii. Nu trebuie sã uitãm nicicând cã Planeta este singura moştenire veritabilã pe care noi suntem datori sã o lãsãm generaţiilor viitoare.

Am pornit cu educaţia ecologicã de la grãdiniţã şi urcând treptele ierahice vom ajunge sã diseminãm lucrurile învãţate la nivelul comunitãţii în care trãim, la nivelul judeţului, al ţãrii, al Globului. Astfel toate aceste eforturi minuscule reunite se vor materializa prin reuniunile la nivel înalt care se organizeazã în beneficiul Planetei.

Pentru ca legãtura indisolubilã dintre om şi naturã sã fie şi viabilã este nevoie de o participare activã a oamenilor. Rezultatele educaţiei ecologice vor depinde mereu de principiile pe care s-a clãdit societatea umanã.

Bibliografie:1. Budeanu, C., Călinescu, E., Elemente de ecologie umană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 19822. Botnariuc N., Vadineanu A., Ecologie, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti, 19823. Şchiopu, D., Ecologie şi protecţia mediului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

15

Page 16: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

POLUAREA CU URANIU A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Prof. Mariana JalbăColegiul Economic “Virgil Madgearu”

Descoperirea radioactivităţii naturale la sfârşitul secolului al XIX-lea a provocat dezvoltarea sistematica a studiilor privitoare la exploatarea şi folosirea elementelor radioactive ca şi a implicaţiilor care decurg din aceste activităţi.Cercetările de radioecologie, incluzând atat supravegherea radioactivităţii abiotice şi biotice cât şi experimentările asupra biocineticii elementelor radioactive în mediul înconjurător, continuă să prezinte interes crescând pe plan naţional şi internaţional.

Uraniul, element din seria actinidelor, având Z=92, se găseşte în stare naturală ca un amestec de trei izotopi:238U(99,28%), 235U(0,71%) si 234U(0,05%).Structura electronică a uraniului este[Rn]5f3 6d1 7s2, configuratie care permite stările stabile de oxidare +3, +4, +5, +6.Uraniul formează compuşi anorganici ,în special săruri, în stările de oxidare IV si VI, solubilitatea acestora crescând în cazul stării mai oxidate a uraniului. În urma deversării în bazinele hidrografice naturale a apelor uzate provenite din industrie, pot aparea cantitaţi de uraniu în apele superficiale, datorită spălării şi solubilizării rocilor cu conţinut de uraniu.Proprietăţile chimice ale uraniului şi posibilităţile lui multiple de legare determină prezenţa sa atât în compuşii anorganici, ca săpunuri sau complecşi organici cu ioni de uranil, sau ca şi compuşi chelatici.Apele uzate contaminate cu uraniu sunt transportori naturali ai acestuia şi contaminanţi ai lumii vii, producând perturbări metabolice temporare sau permanente în organismele pe care le contaminează. Gradul şi mecanismele de contaminare a factorilor de mediu depind de compatibilitatea chimică şi sterică a componentelor mediului faţă de ionul uranil.

Cercetările cu privre la existenţa uraniului în sol au existat încă de la începutul secolului al XX-lea, determinându-se prezenţa uraniului în părţi fosilizate de plante, în animale, cărbuni, asfalturi.

Studiile din domeniu au arătat că anumiţi produşi rezultaţi din descompunerea materialului organic,acizii humici si fulvici, au o capacitate deosebită de absorbţie a U ca element sau sub forma ionului uranil, rezultând complecşi stabili ai ionului uranil. Totodată s-a semnalat capacitatea de concentrare a uraniului (VI) sub forma ionului uranil de către bacteriile din clasa Thiobacillus şi în general absorbţia ionului uranil la nivel membranar în majoritatea claselor de microorganisme.

În plan industrial în ultimii ani s-a acordat o mare importanţă bioprocesării zăcămintelor sărace în uraniu sau a reziduurilor radioactive.Astfel s-a aplicat spălarea acidă a oxizilor de sulf, catalizată de fero- şi sulfo-bacterii, în special Thiobacillus ferrooxidans.S-a demonstrat că drojdiile, lichenii, plantele superioare si animalele preiau U din mediu depunându-l în părţile componente, sau este transportat prin sânge la organe,fiind depozitat cu preponderenţă în rinichi şi ficat,transportul făcându-se prin legare intrinsecă a ionului uranil în molecula de hem. Bibliografie:1. Marcu Gh.,Marcu T-Elemente radioactive,poluarea mediului şi riscurile iradierii,Editura tehnică,Bucureşti,19962. Stoici S.D, Tătaru S-Uraniul şi toriul,Editura Tehnică, Bucureşti, 19883. Dreve Simina-Virginia, Poluarea apelor din Delta Dunării şi a unor medii eterogene cu uraniu, Editura Casa Carţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 20094. Şabliovschi V., Horaicu C.-Poluarea solului şi refacerea mediului, Editura Tipo Moldova, Iaşi,2009

16

Page 17: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

SALVAŢI PLANETA PAMANT!

Prof. Natalia Pricopi,Prof. Veronica Ionela Trofin,

Prof. Venera Clara Pescaru, Prof. Lilica Munteanu,

Grupul Şcolar "Ovid Caledoniu" Tecuci

Protectia naturii devine tot mai mult una din cele mal lmportante preocupari ale societatii contemporane şi comporta trei aspecte importante: prevenirea deteriorarii mediului, actiuni de depoluare şi reconstructie ecologic a, ce constau, in principal, in masuri reparatorii şi pastrarea sau intretinerea zonelor depoluate

Interesul şi dragostea pentru natura sunt la majoritatea oamenilor instinctive. In plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor la 0 varsta cat mai frageda sunt cele care se pastreaza cel mai bine toata viata. De aceea, prin parteneriatul realizat de Grupul şcolar " Ovid Caledoniu " Tecuci cu clasele I - XIII , am pornit de la interesul firesc al elevilor pentru ocrotirea mediului inconjurator , pentru ceea ce reprezinta, in general, natura pentru ei.Pentru a fi prietenul naturii trebuie sa ai un comportament ecologic, s-o ocroteşti, mentinand curatenia şi ingrijind frumusetile ei, oriunde te-ai afla. Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi inşine! Ce ne ofera natura in schimbul prieteniei noastre? Oare puteti sa va imaginati 0 natura tara clorofila, tara iarba, tara frunze, tara arbori şi pasari?

Viitorul se refera la caracterul preventiv al actiunilor, propunandu-ne cu totii sa asiguram o lume mai curata, in care copilul sa ştie ca fiecare gest conteaza, atat al sau, personal, cat şi ca parte a unui grup in cadrul comunitatii.

Problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este noua. Ea a aparut odata cu cele dintai colectivitati omeneşti, caci omul cu inteligenta şi spiritul creator, nu s-a multurrnt cu natura aşa cum era ea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei, potrivit nevoilor sale.

In epoca contemporana, 0 problema de stringent a actual it ate este formarea şi educarea elevilor in spiritul unor responsabilitati umane ce vizeaza protectia mediului inconjurator. Educatia pentru ocrotirea mediului constituie parte integranta a unei educatii de baza. Absenta sau ignorarea masurilor imperios necesare de aparare a mediului poate declanşa 0 criza ecologica cu consecinte majore pentru omenire. Formarea conştiintei şi conduitei ecologice devine 0 cerinta deosebit de importanta pentru orice demers educativ, atat şcolar, cat şi extraşcolar şi prin orice tip de educatie, fie ea formal a, informala sau nonformala. şcoala este chemata sa determine nu numai sentimente de admiratie fata de frumusetile naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului inconjurator. Prin diferitele discipline incluse in procesul de invatamant avem datoria moral a de a implanta in spiritul fiecarui elev necesitatea apararii mediului inconjurator impotriva poluarii şi de a forma conduita ecologic a modema.

Scopul educatiei ecologice este de a forma cetateni conştienti şi preocupati de mediul natural şi de cel creat de om, care sa inteleaga şi sa actioneze cu responsabilitate pentru ocrotirea mediului, şi, de aici, necesitatea implicarii in acest proiect intr-o masura cat mai mare a cetatenilor unei comunitati prin institutiile existente. Adevarata educatie ecologica işi va atinge scopul numai atunci cand elevii - cetatenii de maine vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi in actiunea de conciliere a omului cu natura. Conştientizand frumusetea mediului local, promovand pitorescul zonei in care locuiesc, copiii vor intelege utilitatea actiunilor ecologice.

17

Page 18: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

ADITIVI ALIMENTARI

Zainea Valentin, Toader Tincuţa Mădălina Prof. coordonator : Dinidi Daniela

Colegiul Economic "Virgil Madgearu"

Colorantii sunt sub stante organice naturale sau sintetice colorate, care absorb lumina in domeniul vizibil al spectrului si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate(fibre textile, piele, hartie, etc.), rezista in timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea substantelor se datoreaza prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe eromofore sau eromofori, care absorb selective diferite radiatii ale luminii, fiecarui cromofor corespunzandu-i una sau mai multe benzi de absorbtie in spectrul vizibil. Pozitia benzilor de absorbtie ale fiecarui cromofor este inf1uentata de existenta in molecula a altor cromofori, nuanta culorii unei substante colorate depinzand de intreaga structura chimica a substantei. Cele mai importante grupe cromofore sunt: a) grupa nitrozo -N=O b)grupa nitro -N02 c)grupa azo -N=N- d)grupa cetonica -c=o e)dubla legatura >C=C< Substantele care contin in molecula lor unul sau mai multi cromofori si se numesc eromogene si sunt colorate. Pentru ca 0 substanta sa devina si mai colorata, trebuie sa contina in molecula, pe langa cromofori, si alte grupe, numite auxoerome. Principalele grupe auxocrome sunt: a)grupa amino -NH2 b )grupa hidroxil fenolica ( si derivatii ei alchilati) Grupele auxocrome, pe langa faptul ca imprima substantei proprietatea de a colora, produc 0 inchidere si 0 intensificare a culorii. Clasificarea colorantilor Colorantii se c1asifica tinand cont de doua criterii de c1asificare: structura lor chimica si dupa proprietatile lor tinctoriale( comportarea lor fata de fibre). Dupa struetura lor ehimiea se deosebesc urmatoarele c1ase de coloranti: a)coloranti azoici---contin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azo, -N=N- si sunt colorantii cei mai raspanditi si cei mai usor de preparat b )coloranti antrachinonici---care deriva de la antrachinona c)coloranti trifenilmetanici---din clasa trifenil-metanului d)coloranti indantrenici e )coloranti de indigo f)coloranti de sulf Dupa proprietatile lor tinctoriale( comportarea in vopsitorie) se deosebesc urmatoarele tipuri de coloranti: a)coloranti bazici---au un caracter bazic datorita grupelor amino -NH2 lib ere, pe care Ie contin in molecula lor. ---ei vopsesc fibrele proteice(lana si matase) in solutie neutra, fixarea lor pe fibra facandu-se prin combinare cu grupele acide -COOH ale acestora ---pot vopsi si fibre celulozice(bumbac) tratate in prealabil cu mordanti(tanin) --- cei mai importanti coloranti bazici sunt colorantii azoici, trifenil-metanici, etc. b )coloranti acizi---au in molecula lor grupe sulfonice -S03H, hidroxil -OH sau carboxil COOH libere, care Ie dau proprietati acide ---ei vopsesc fibrele proteice (lana si matasea) in solutie slab acid a, fixandu-se pe fibre prin combinare cu grupele -NH2, cu caracter bazic, ale acestora ---din punct de vedere structural, colorantii acizi fac parte din clasa colorantilor azoici,

18

Page 19: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

antrachinonici, etc. c)coloranti substantivi---au proprietatea de a vopsi direct fibrele proteice(lana si matasea) si mai ales cele celulozice(bumbacul) fara 0 tratare prealabila ---vopsirea cu coloranti substantivi se face in baie neutra si se face mai bine daca in baie se introduc anumite cantitati de sare de bucatarie(NaCI). Dintre acesti coloranti cei mai importanti sunt cei din clasa colorantilor azoici, tipul reprezentativ fiind rosul de Congo. Colorantii de mordant---se fixeaza pe fibre numai prin tratarea in prealabil a acestora cu un mordant(alaun de aluminiu, de fier, de crom); colorantul aplicat ulterior formeaza cu mordantul un lac insolubil si rezistent, care ad era la fibre ---cei mai multi coloranti de mordant sunt colorantii azoici, antrachinonici, etc., iar reprezentantul principal al acestor coloranti este alizarina Colorantii de cada---sunt insolubili in apa si nu dau saruri solubile; pentru a ti folositi, ei sunt redusi prin tratare cu agenti reducatori(ditionit de sodiu Na2S204*2H20) si transformati intr-o substanta incolora, solubila in apa ---tibrele sunt apoi introduse in aceste solutii si apoi scoase si expuse la aer; oxigenul din aer oxideaza colorantul redus, care trece in culoare insolubila ---din aceasta c1asa fac parte indigoul si derivatii sai, precum si colorantii antrachinonici si cei de sulf Colorantii de developare---sunt insolubili in apa si se tixeaza direct pe tibra, in timpul vopsirii, prin combinarea unor produse solubile; astfel tibra se inmoaie in solutia unui component de cuplare , apoi in cea a unei sari de diazoniu care da nastere la un colorant insolubil ce se tixeaza pe tibra ---din grupa colorantilor de developare mai fac parte colorantii care rezulta pe tibra prin oxidarea unor compusi cu care tibra a fost in prealabil imbibata-ex. negrul de anilina, care se obtine prin oxjdarea anilinei pe tibra si ursolii, coloranti pentru par si blanuri.

Bibliografie: 1. INTERNET ACCES 2. Ecologie şi protecția mediului

CALITATEA VIEŢII IN ORAŞUL GALAŢI

Mihai Andreea, Radu OanaProf. coordonator: Ganea Mariana

Colegiul National “Mihail Kogalniceanu” Galaţi

Galaţiul este reşedința şi totodată cel mai mare oraş al județului Galaţi, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere în Moldova, România. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Oraşul Galați are o istorie încărcată şi datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Şantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic Arcelor-Mittal şi a Portului Mineralier.

Poluarea fonicăOraşul nostru ocupă locul cinci pe ţară în ceea ce priveşte poluarea fonică. Medicii spun că

zgomotul afectează grav auzul oamenilor şi agravează suferinţele psihice şi cardiovasculare. Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică şi Garda de Mediu primesc aproape zilnic reclamaţii pe această temă. Ramuri industriale existente

Industria metalurgică din Galaţi realizează 55,6% din productia de otel a României, 55% din cea a productiei de laminate si 90,4 % din productia de tablă si benzi laminate la rece. Mai mult de jumătate din productia metalurgică este exportată.

19

Page 20: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

☼ CE PUTEM FACE PENTRU A COMBATE POLUAREA?

Folosirea mai rară a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice. Evitarea cumpărării bunurilor care sunt împachetate excesiv. Este necesară energie pentru a confecționa ambalajele, dar şi de a le recicla. Evitarea pierderilor: redu ceea ce foloseşti, refoloseşte lucrurile în loc să cumperi altele noi, repară obiectele stricate în loc să le arunci, şi reciclează cât mai mult posibil. Află ce facilități de reciclare sunt disponibile în zona ta. Incearca să nu arunci lucrurile dacă acestea ar mai putea avea o altă folosință. Izoleaza-ți casa: caută crăpaturile din uşi, ferestre, şi asigură-te că podul este suficient izolat pentru a păstra căldura casei. Foloseste aparatura electrică casnică care nu consumă multă energie: când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puțină energie. Foloseste becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile.

Bibliografie: 1. ECOLOGIE ŞI PROTECȚIA MEDIULUI, EDIȚIA A II-A ADAUGITA Autor(i): Ioan Ovidiu Muntean Editura: Emia ISBN: 978-973-753-053-5 2. Ecologie şi protecția mediului, Autor(i): Florinela Ardelean, Vlad Iordache, Editură: Matrixrom 3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala%C8%9Bi

CLORURA DE SODIU

Oană Georgiana-Cristina şi Spînu Ramona-MarinaProf. coordonator: Ganea Mariana

Colegiul Naţional “Mihail Kogălniceanu”

Sarea de bucătărie este denumirea populară a clorurii de sodiu (NaCl), sarea de sodiu a acidului clorhidric. Sărurile rezultă din reacţia chimică dintre un acid și o bază. Sarea de bucătărie se obţine prin reacția dintre acidul clorhidric şi hidroxidul de sodiu. În România, zăcăminte de sare se află în localități cu denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Târgu Ocna, Ocnele Mari,Ocna Dejului. La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În comerț se poate găsi sarea rafinată care conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de sarea propriu zisă. Sarea a constituit un bun vândut și cumpărat - o marfă - din timpuri străvechi. Sunt atestate drumuri comerciale numite drumuri ale sării, servind inițial la transportarea sării. Pe comerțul cu sare s-a pus impozit în Germania până în anul 1993. Sarea este o substanță solidă ionică, cristalină; solubilă în apă (H2O); electroliți, higroscopică. Greutatea specifică a sării este cuprinsă între 2–2,2 tf/m3 (sarea pură, fără intercalații). Duritatea se înscrie între 2 și 3, adică între gips și calcar. Duritatea cea mai mare o are sarea vărgată și cea mai mică sarea albă. Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații etc. Sarea de bucătărie, deși contribuie la creșterea presiunii osmotice intracelulare și presiunii sanguine, datorită ionilor de sodiu, constituie un conservant și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical este clorură de potasiu, KCl, care nu prezintă efectele secundare menționate, dar, conform unelor opinii, nu prezintă același gust ușor de recunoscut. 5 grame de sare zilnică ajută la funcționarea mai bună a ficatului. Ajută la eliminare bacteriilor dintr-o rană deschisă.

20

Page 21: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Serul fiziologic este un vehicul si un diluent pentru administrarea unor medicamente de uz intramuscular, intravenos sau subcutanat, iar de uz extern, pentru spălături auriculare, instilaţii şi spălături ocular, instalaţii nazale (special la sugari). În exces, sarea duce la: creşterea tensiunii arteriale, apariţia unor boli cardiovasculare, gutei, osteoporoză, reumatism, insuficenţă cardiacă, afecţiuni ale rinichilor, apariţia cancerului gastric, apariţia edemului pulmonar, distrugerea echilibrului biologic.

Bibliografie1. Edith Beral, Mihai Zapan-Chimie anorganică Editura Tehnică 19772. http://www.wikipedia.com3. http://bioterapi.ro4. http://scribd.ro

DELTA DUNĂRII, SUFOCATĂ DE GUNOAIE!!!

Musteaţă Ana Maria, Obreja Luminiţa Gabriela, Lungu Nicoleta Prof. coordonator: Aurica Cozmaciuc

Liceul Teoretic “Emil Racovita” Galati

“Delta Dunării este darul suprem pe care frumoasa Dunăre Albastră, il face uscatului, inainte de a-şi contopi apele sale cu acelea ale Mării Negre”. Ea este un paradis al naturii la pragul Mării Negre, fiind cea mai mare intindere compactă de stuf din lume, unde poposesc şi cuibăresc numeroase specii de păsări. Delta Dunării este un ecosistem fragil, aflat în atenţia multor organizaţii internaţionale. Ocupate, de cele mai multe ori, cu planurile pentru reconstrucţia deltei, autorităţile române lasă fără rezolvare o problemă mult mai serioasă. Este vorba de deşeurile rezultate în urma activităţilor umane, care, datorită sistemului deficitar (sau inexistent) de colectare, se acumulează constant în regiunea deltaică. Purtate de ape, zeci de tone de gunoaie şi reziduri de hidrocarburi se adaugă, anual, deşeurilor produse de localnicii şi vizitatorii deltei. Într-un raport privind starea mediului, în Delta se află 37,7 tone de P.E.T.-uri necolectate sau depozitate impropriu. Cantitatea reală poate fi mult mai mare, dat fiind că nu se pot cuantifica zecile sau sutele de mii de recipiente din plastic ce împânzesc canalele Deltei.Practic, este imposibil să gaseşti o porţiune de un kilometru de curs fluvial sau canal, în care să nu se poată „pescui” măcar un deşeu, plutind în derivă sau agătat în vegetaţia de pe maluri.

Bibliografie: 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii2. http://www.deltadunarii.ro/3. http://www.ecodeltafishing.eu/

ENERGIA EOLIANĂ – ENERGIA VIITORULUI

Neagu Elena, Năstăsache Monalisa

21

Page 22: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Prof. coordonator: Ivan NicoletaColegiul Tehnic „Paul Dimo”, Galaţi

Lucrarea noastră îşi propune să analizeze energia eoliană. Energia cinetică a vântului a fost şi este accesibilă practic în toate părţile pământului. Este atractivă şi din punct de vedere ecologic - nu produce emisii în atmosferă, nu formează deşeuri radioactive. Energia cinetică a vântului este una din cele mai sigure surse de energie regenerabile.

Sursa eoliană disponibilă este evaluată pe scară mondială la 57.000 TWh pe an. Contribuţia energiei eoliene off shore (în larg) este estimat la 25.000 - 30.000 TWh pe an, fiind limitată la locaţii care să nu depăşească adâncimea de 50 m.

Centralele eoliene sunt tot mai des folosite pentru producerea energiei vii. Ele asigură deja 1% din energia electrică mondială. Utilizarea energiilor verzi, nepoluante, a ajuns să fie în multe ţări din Occident o alternativă viabilă, care ajută la acoperirea foamei de energie.

Potrivit statisticilor, România are cel mai mare potenţial de energie eoliană din Europa de sud-est. Un studiu realizat de Erste Bank poziţionează ţara noastră şi în special Dobrogea (Constanta şi Tulcea) pe locul doi la nivel european în ceea ce priveşte locaţia ideală pentru construcţia unui parc eolian.

Conversia energiei eoliene în energie mecanică şi apoi în energie electrică, poate fi realizată cu ajutorul turbinelor eoliene.

O eoliană ocupă o suprafaţă mică pe sol. Acesta este un foarte mare avantaj, deoarece perturbă puţin locaţia unde este instalată, permiţând menţinerea activităţilor industriale sau agricole din apropiere.

Energia vântului de asemenea este supusă schimbărilor sezoniere a timpului. Lucrul unei asemenea instalaţii este mai efectiv iarna şi mai puţin efectiv în lunile de vară (în cazul sistemelor solare situaţia este inversă).

Un sistem eolian din punct de vedere energetic transformă energia cinetică a vântului în energie electrică. Pentru a realiza această conversie sistemul eolian conţine următoarele componente:

- elicea turbinei;- arborele primar;- multiplicatorul mecanic de viteză;- arborele generatorului sau arborele secundar;- generatorul electric

Bibliografie:1. Carmen Zaharia - Energia şi mediul, Editura Universităţii Al. I. Cuza 2004;2. http://lefo.wikispaces.com/energia_vantului3. Petru Livinţi - Energetică generală, Editura Venus 2004.

Fumatul-poluare la purtător

Blându Alexandru, Stan Mihalea, Vasiliu Alexandru

22

Page 23: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Prof. Coordonator: Aurica CozmaciucLiceul theoretic “Emila Racoviţă” Galati

Pe 15 octombrie 1492, Cristofor Columb primea de la indienii de pe continentul nou descoperit, America, un cadou care avea să schimbe istoria.

Ţigara, cea mai ucigătoare invenţie din intreaga istorie a umanintăţii, este principalul poluator al locurilor închise, din cauza căruia mor anual mii de persoane în întreaga lume.

Poluarea aerului din interiorul clădirilor, în care ne petrecem cea mai mare parte a timpului, este la fel de periculoasă ca şi poluarea atmosfericã din exterior. Fumul de ţigara conţine peste 4000 de substanţe, fiziologic active, multe dintre ele fiind toxice, mutagene, cancerigene şi farmacologic active. 

Fumatul este răspunzător de 30% dintre decesele prin boli cardiovasculare. Studiile demonstrează că substanţele chimice toxice din ţigară sunt iritante ale endoteliului vascular, produc vasoconstricţie şi agregare trombocitară, creşterea coagulabilităţii, efecte ce pot dura şi după 15 ani de la întreruperea fumatului. Monoxidul de carbon din fumul de ţigară şi nicotina cresc nivelul de colesterol din sânge, ducând în final la depunerea acestuia pe pereţii vaselor de sânge. Fumatul cauzează rigidizarea pereţilor arteriali iar nicotina din ţigari creşte presiunea sângelui, frecvenţa cardiacă şi nevoia de oxigen a cordului.

Cei care fumează în spaţiile închise prejudiciază mediul inconjurător din imediata lor apropiere. În felul acesta, ei pun în pericol nu numai sănătatea lor, ci şi a nefumătorilor care trăiesc in acelaşi spaţiu.

Bibliografie:1. http://www.ecomagazin.ro/fumatul-%E2%80%93-poluare-la-purtator/2. http://asthma.ro/?page_id=43. http://www.ziare.com/articole/tutun+tigari+istorie4. http://www.lovesite.ro/cum-a-aparut-tigarea-istoria-tutunului-5-secole-de-fumat/

EVALUAREA IMPACTULUI CAMPULUI ELECTROMAGNETIC ASUPRA MEDIULUI

Radu Nicolae MARICAProf. Coordonator: CORINA ROTARU

„Liceul Emil Racoviţă” Galati Cercetările privind influenţa câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii, au

demonstrat că acestea actioneaza într-un mod complex asupra fenomenelor intracelulare, asupra celulelor şi organelor şi organismului pe ansamblu. În situaţia în care apare o expunere simultană la câmpuri de frecvente diferite, efectele expunerii trebuie cumulate. Câmpurile RF penetrează ţesuturile expuse la adâncimi ce depind de frecvenţă – până la 1 cm în cazul frecvenţelor utilizate de telefoanele mobile. Energia RF este absorbită în corp şi produce căldură, însă procesele termoregulatoare normale ale corpului uman disipă această căldură. Ca studiu de caz a fost ales un bloc pe Bulevardul George Coşbuc din Municipiul Galaţi unde sunt instalate 3 staţii de baza, compuse fiecare din mai multe antene emisie-recepţie, cu 9 tranceivere. Măsurătorile au relevat în cea mai mare parte, valori mai mici decât valoarea limită de recomandată de către ICNIRP. Au existat vârfuri cu valori care au depăşit pentru intervale de timp foarte scurte această valoare limită, care nu ar fi trebuit să apară.

Bibliografie:1. Mihaela MOREGA - Bioelectromagnetism, 2005 - Mediul de viata si profesional caracterizat ca mediu electromagnetic “poluarea electromagnetica”

23

Page 24: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

2. Raport al Comisiei privind punerea în aplicare a recomandării Consiliului din 12 iulie 1999 (1999/519/CE) privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz – 300 GHz) - Al doilea raport privind punerea în aplicare 2002- 2007.3. World Health Organization, Extremely low frequency fields, WHO Library Cataloguing-in-Publication Data, Geneva, 2007, 349.4. ICNIRP guidelines on limitis of exposure to static magnetic fields5. Bazele electrotehnicii. Teoria campului electromagnetic/ Augustin Moraru, editura Matrixrom, 20076. Bazele electrotehnicii / Marius Preda, Paul Cristea, Fănică Spinei, Editura Didactică şi Pedagogică, 19807. Teoria câmpului electromagnetic / Nicolae Badea, Ion Voncilă. - Bucureşti: Editura Fundaţiei Universitare "Dunărea de Jos", 20038. Ordin nr. 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

PARFUMUL - PLACERE SAU PERICOL?

Mladin Diana, Radu Elena Alexandra Prof. Coordonator: Cristian VictorinaColegiul National "Vasile Alecsandri"

Fiind din ce in ce mai preocupati de modul de viata eco, am ales sa prezentam atM efectele negative, cat si cele pozitive ale parumurilor, deodorantelor si nu numai.

Istoria parfumului Incepe Inca de la mesopotamieni, cand parfumul era utilizat pentru diferite ritualuri,dar abia la egipteni a fost utilizat pentru "Infrumusetarea" corpului. Conditiile mediului Inconjurator, pre cum si nevoia omului de a fi mereu curat a dus, de asemenea, la aparitia deodorantelor pe care le utilizam zi de zi. Faptul necunoscut este ca cel mai periculos produs este parfumul, acesta continand un cocktail de 250 de componente, In medie, unele brand-uri ajungand pana la 400 de chimicale.Cuvantul "parfum" vine din sintagma latineasca "per fumus", Insemnand"ln Intregime fum". Francezii mai tarziu au dat numele de parfum mirosurilor placute care plutesc In aer la arderea tamaii. Au existat putine perioade In istorie care nu au fost influentate de parfumuri. Istoria parfumului este adesea impletita cu istoria rasei umane.

Un parfum este un amestec lichid de uleiuri sau compusi aromatici, de fixativi si de solventi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spatiului de locuit un miros placut. Un parfum este un amestec lichid de uleiuri sau compusi aromatici, de fixativi si de solventi, utilizat pentru a da corpului uman' unor obiecte sau spatiului de locuit un miros placut. In momentul in care folosim un parfum, putem observa ca dupa cateva minute de la aplicare mirosul acestuia pare sa se schimbe. Motivul acestei schimbari este de fapt modul in care parfumul reactioneaza cu uleiurile naturale ale corpului in timp ce se volatilizeaza. Mirosul unui parfum este format din trei note distincte care caracterizeaza nivelele de volatilizare ale ingredientelor din compozitia sa.

In ultimii ani, odata cu dezvoltarea asociatiilor de protectie a consumatorului si odata cu cresterea interesului legat de calitatea produselor consumate si implicatiile lor asupra sanatatii, au aparut primele acuze la adresa parfumului si a produselor parfumate In general. Acuzele s-au intensificat datorita faptului ca producatorii de parfumuri nu sunt obligati sa informeze cumparatorii In legatura cu compozitia chimica a parfumurilor. Aceasta reglementare e prevazuta datorita secretului comercial.

Printre afectiunile cel mai des intalnite sunt alergia de contact - iritarea epidermei insotita de mancarimi si sau umflaturi. Persoanelor cu boli de piele (psoriazis, eczeme) le este recomandat sa evite contactul cu produsele parfumate.Factorii declansatori ai crizelor de astm - alaturi de poluare, praf, animale de companie cu blana si fumul de tigara, se regasesc si parfumurile si odorizantele.

24

Page 25: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Bibliografie:1. Hazaparu, D. Economie şi ecologie, TERRA XXI, nr.11, 1996.

Poluarea apei - rezumat

Mihǎescu Cǎtǎlin Nedelcu Marius Ştefan BogdanProf. Coordonator: Ruxanda Şerban

C.N.V.A GALATI

Ca definiţie apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H2O.Toate organismele o conţin; unele trǎiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au nevoie de apǎ purǎ, şi nu pot supravieţui dacǎ apa este infectatǎ cu chimicale toxice care dǎuneazǎ microorganismelor datorita poluǎrii.

Poluarea este prezenţa unor substanţe solide, lichide sub formă gazoasă sau de vapori sau orice formă de energie care introdusă in mediu modifică echilibru ecologic, îngreunează activitatea economică şi pune in pericol viaţa omului.

Poluarea poate fi de două feluri:a)naturală - care afectează regiuni izolate pe Glob şi are aspect temporar - ex.: furtuni de

nisip ,erupţii vulcanice .b)atrificială – care produce modificări ale microclimatului .Poluarea artificială este la rândul ei :

-fizică ( apei, sonorǎ, termică );-chimică (pesticide ,ţuţei ,gaze ,substanţe organice)-biologică (germeni patogeni).

Cauzele poluǎrii apelor sunt reprezentate de: activitatea industrialǎ la scarǎ mare a omului, rezidurile provenite din fabrici şi uzine vǎrsându-se în oceanul planetar; pierderile de petrol cauzate de accidente navale; ploile acide; curenţii de aer si nu în ultimul rând atitudinea neglijentǎ a unor persoane care aruncǎ reziduri în ape (exemplul cel mai evident pentru noi, fiind apele Dunǎrii şi Mǎrii Negre).

Consecinţele poluǎrii se manifestǎ asupra mediului (afectarea faunei şi a florei), sǎnǎtǎţii (majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficientǎ apǎ sau apa bǎutǎ nu are cele mai bune condiţii) şi asupra calitǎţii apelor.

Putem combate poluarea apelor prin: depozitarea deşeurilor în locuri special amenajate; reciclarea tuturor materiilor reciclabile; încetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a îngrǎşǎmintelor; încetarea folosirii substanţelor chimice în apropierea surselor de apǎ; spǎlarea automobilelor sǎ se desfǎşoare în locuri special amenajate; disciplinarea populaţiei.

In concluzie este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor faţă de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existenţei umanităţii. O mulţime de documente atestă exploatarea iraţională a pădurilor (Grecia, China), degradarea apelor, distrugerea unor specii. Diferenţa între noi şi strămoşii noştrii este legată de capacităţile noastre sporite atât de a distruge cât şi de a îngriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea mediului s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punând într-o stare critică întreaga planetă. Toate acestea au dus la creşterea îngrijorării legate de poluare a apei.

Bibliografie:1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii2. http://www.deltadunarii.ro/3. http://www.ecodeltafishing.eu/

25

Page 26: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

POLUAREA ŞI OMUL !

ISTRATE LUCICAProf.Coordonator: GANEA MARIANA

„COLEGIUL NATIONAL MIHAIL KOGALNICEANU” Galati

Poluarea reprezinta o forma de a contamina mediul incojurator cu diferite materiale, acest lucru afectand mai tarziusanatatea omului.Sunt diferiti factori ce provoaca acest proces:-poluantii biodegradabili acestia fiind substantele;-poluantiinondegradabili cum ar fi materialele radioactivePoluarea aerul

Aerul pe care il respiram in zilele noastre nu este curat si asta datorita faptului ca stratul de ozon(unul din gazele din care este alcatuit aerul) este din ce in ce mai subtire, efectul de sera este tot mai mare si ploile acide sunt intr-un numar destul de mare datorita poluarii industrialePoluarea apelor

Apa este elementul esentialvietii.numarulpopulatiei creste de la an la an ceea ce inseamna ca preluarea apei potabile din lacuri, rauri, fluvii a crescut de patru ori.cu toate acestea anumite parti ale industriei ce sunt varsate in ape duc la uciderea pestilor,la crestereanumarului de alge si la cel mai important lucru faptul ca apa potabila nu va mai exista la un moment dat.Poluarea soluluiSolul poate fi poluat : -direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrasaminte si pesticide aruncate pe terenurile agricole ; -indirect, prin depunerea agentilorpoluantiejectatiinitial în atmosfera, apa ploilor contaminate cu agentipoluanti "spalati" din atmosfera contaminata, transportul agentilor poluanti de catre vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Combaterea poluarii: in zilele noastre tot mai multi oameni isiindreaptaatentia asupra problemelor de mediu si trai deoarece pamantul este un depozit foarte bogat de resurse naturale care fac posibila existenta vietii. In intreaga lume se fac demonstratii in care oamenii cer sa nu se mai foloseascasubstante care distrug mediul.

Bibliografie:1. Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare2. Clopotel.ro: http://referat.clopotel.ro/Referat_despre_poluare-9360.html3. Wordpress.com: http://poluarea.wordpress.com/

POLUAREA APEl

Clisu Răzvan, Paraschiv Silviu Alexandru

26

Page 27: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Prof. Coordonator: Ganea mariana Colegiul Naţional “Mihail Kogălniceanu” Galaţi

Multa vreme am crezut -sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea volumului ei, "digera'" tot ce putem sa arucam in ea : cu alte cuvinte, intinoer']e de apa ar fi 0 imensa lada de gunoi pe care 0 stim purificatoare. Au fost necesari 50.de ani - in cursul carora am aruncat in mare mai multe descuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precente pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.

A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia dar avertismentele lor au trecut de cele mai multe ori reluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in rata anumitelor fenomene de impurificare.

Cauzele poluarii apei: • Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrice dar si deversari deliberate a unor

poluanti: • Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane. mai ales produse

petroliere: • Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agncole care se deplaseaza prin sol nind transportate de apa de ploaie au de la irigatii pana la panza freatica: • lngrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice: • Deseurile si reziduurile menajere: • Sarea presarata in timpul iernii pe sosele care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita: • Depunerile de poluanti din atmosfera. ploile acide. Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida lichida sau

gazoasa. in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii.

Efectele poluarii apelor Un efect al poluarii apclor. deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor,numită si 'moartea

lacurilor', ca urmare a cresterii ferilitatii acestora prin apa de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin lacul se colmateaza. se ingusteaza si dispare.

Bibliografie: 1."Poluarea mediului si conservarea naturii"-Pricope Laura,Pricope Ferdinand.2."Ecologie Generala"-Pricope Ferdinand Mazareanu. 3."Ecologia si protectia mediului"-Florinela Ardelea,Vlad lordache.

POTENŢIALUL ENERGIEI EOLIENE

Pavel Cristina, Pricope Florin Cosmin,Ciobotaru AndreiProf. coordonator:Voiculescu Dan

27

Page 28: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Colegiul Naţional „Costache Negri” Galaţi

Ştim cu toţii că omul îşi distruge mediul în care traieste şi prin diversele sale actiuni, a reusit sa modifice într-un mod ingrijorător caracteristicile mediului înconjurator, punând astfel în pericol viaţa generaţiilor următoare. Ce este de făcut? Soluţiile sunt la îndemana oricărui cetăţean de rând, a autorităţilor organizaţiilor şi instituţiilor, cărora le pasă de protectia mediului. Toate acestea pentru a le permite generaţiilor care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat si noi : apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ţi petreci vacanţele.

Protectia mediului nu este numai responsabilitatea organizatiilor ecologiste, ci şi a noastră, a fiecărui individ în parte şi cum una dintre principalele probleme din zilele noastre este conservarea energiei, noi am decis să va prezentăm una dintre principalele metode de obtinere a energiei regenerabile, anume centralele eoliene.

Oraşul Galaţi are un potenţial eolian optim pentru funcţionarea unei centrale eoliene, fiind a doua zonă, după litoral cu un potenţial energetic ridicat. Un alt argument ar fi viteza vântului, care este constantă pentru această zonă.

Principalul avantaj oferit de energia eoliană este emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.Un alt avantaj este că nu se produc deşeuri şi bineînţeles este o resursă inepuizabilă.

Pe viitor, România va putea înlocui în mare parte energia electrică produsă de termocentrale cu energia produsă de centralele eoliene, dar totuşi datorită faptului că producţia de energie cu ajutorul puterii vântului nu este constantă, e necesar să folosim şi o altă sursă de energie provenită de la hidrocentrale.

De aceea am realizat propria noastră „mini centrală eoliana”, care ar putea asigura energie electrică a unei case. Ne-am propus să construim şi o casă ecologică care se alimentează de la o centrală eoliană

Construcţia machetei:1. Am consolidat de elice axul. 2. Am lipit lagărul de maner (stalpul centralei) .3. Am ataşat axul pe rulment şi pe fulie. 4. Am desfacut carcasa lanternei în care se afla dinamul, peste roata zimţată am trecut cureaua

de transmisie - pe fulia de pe ax.

Bibliografie :1. ***, 150 de mari experienţe ştiinţifice, Ed. Aquila, Oradea, 20082. Statistica teritorială , Institutul Naţional de Statistică.3. Lupei, N. – Zestrea energetică a lumii – Ed. Albatros, București 19964. Wolf, H – Energia – problemă globală – Ed. Tehnică, București, 19975. Surse Internet: www. energieverde.ro, www.apm.ro.6. http://www.lpelectric.ro, http://naturenergy.ro

PROTEJAŢI DELTA DUNĂRII !

Vîrlan Nicoleta, Boldea Valentina Clasa a IX-a DProf. Coordonatorr: Voiculescu Dan

28

Page 29: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Colegiul Naţional „C. Negri”, Galaţi

Delta Dunării este cea mai reprezentativă delta din Europa şi una dintre cele mai complexe din lume. Aceasta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în cadrul ei a unei variate vegetaţii şi faune. Delta Dunării a fost declarată în 1990 rezervaţie a biosferei, fiind inclusă, un an mai târziu, pe lista Patrimoniului Natural Mondial UNESCO şi a convenţiei RAMSAR privind zonele umede de importanţă internaţională. Acţiunea de protejare a faunei îndeosebi a păsărilor, ca şi a pădurilor de pe grindurile Letea şi Caraorman , s-a impus cu circa 70 ani in urmă atunci când intervenţia omului în Delta Dunării a devenit din ce în ce mai complexă. Prin insistenţa naturaliştilor de marcă, din perioada interbelică, ş-a reuşit ca din 1930 să se instituie două rezervaţii naturale, şi anume: Parcul Natural Letea (1930) şi zona Roşca-Buhaiova-Hrecişca-1940. După 1950, ca urmare a reorganizării Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, numărul şi suprafaţa rezervaţiilor în deltă s-a extins , ajungând la şase rezervaţii . Ştiinţă complexă, ecologia studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul lor de viaţă. Ecologii studiază modul de adaptare a fiinţelor vii la constrângerile mediului. Lucrări de reconstrucţie ecologică s-au desfăşurat între anii 1994-2007. Conceptul de restaurare/reconstrucţie ecologică a zonelor umede deteriorate constituite, alături de cel de conservare a biodiversităţii şi dezvoltare durabilă, obiectivul prioritar al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Pornindu-se de la caracterul de unicat al Deltei Dunării s-au accentuat preocupările privind protejarea mediului înconjurător, utilizarea raţională a resurselor şi păstrarea echilibrului său ecologic.

Împotriva “poluării turistice”, Consiliul judeţean Tulcea, prin decizia nr. 208/1980, a stabilit o serie de măsuri pentru protejarea faunei şi florei, a bazinelor piscicole amenajate în lunca şi Delta Dunării, în complexul de lacuri Razim-Sinoe: delimitarea terenurilor pentru parcarea autovehiculelor, interzicerea instalării de corturi pe grinduri, platforme, terenuri agricole , confecţionarea şi plantarea la locuri vizibile de semen, indicatoare şi panouri sugestive privind protecţia florei şi faunei, interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiuni cu şi fără motor,interzicerea pescuitului şi vânatului în anumite zone din lunca şi Delta Dunării. Este de datoria fiecărui turist să nu uite că natura, tot ce are această zonă de la gurile Dunării,trebuie să încânte nu numai generaţiile actuale, ci şi pe celelalte ce vor urma. Vă invităm să vizitaţi Delta Dunării şi să o protejaţi! Dacă eşti un împătimit al călătoriilor şi nu vezi Delta Dunării , înseamnă că nu ai călătorit cu adevărat .Aceste ţinuturi mirifice trebuiesc vizitate ori de cate ori simţi nevoia să te regăseşti! Dacă ajungi în aceste ţinuturi sălbatice vei avea ocazia să trăieşti clipe unice,să savurezi cele mai bune preparate pescăreşti gătite în cherhanalele existente sau în casele oamenilor foarte primitori!

Amor patria nostra....

VĂ INVITĂM SĂ VIZITATI DELTA DUNĂRII ŞI SĂ O PROTEJAŢI !

Bibliografie:1. Ecologie si protectia mediului-Irina Teodorescu,Geta Risnoveanu,Claudia Manuela Negut,Editura Constelatii,Bucuresti,2001

RECICLAREA ŞI URMĂRILE ACESTEIA

Mantu Anca, Stoian SorinProf coordonator: Ganea Mariana

29

Page 30: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

„COLEGIUL NATIONAL MIHAIL KOGALNICEANU” Galati

Acest proiect tratează tema reciclării şi a urmărilor acestei acţiuni. Astfel analize detaliate au evidenţiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice alte acţiuni de protejare a mediului. Reciclarea este cea care presupune cel mai mic efort din partea consumatorilor, faţă de alte metode ecologice. Înainte de a le arunca în containere separate pe tipul de deşeu acceptat (plastic, sticlă, hârtie etc) deşeurile menajere trebuie sortate . Deci pentru consumatorul de rând reciclarea presupune doar puţină atenţie la sortarea deşeurilor. Aceasta elimină costurile depozitării rezidurilor sau a incinerării lor. În prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclării, unele din ele fiind în curs de testare si implementare. Unul dintre cele mai mari beneficii de mediu ale reciclării este legat nu neaparat de depozitarea rezidurilor, ci in special de conservarea energiei şi a resurselor naturale si prevenirea poluării prin utilizarea, a materialelor rezultate din reciclare şi mai puţin a celor primare, în procesul acestora de fabricaţie.Beneficiile reciclării aduse asupra mediului inconjurător • Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri ce trebuie depozitată in gropi de gunoi sau incinerată• 17 copaci sunt salvaţi la fiecare tonă de hârtie reciclată• În America, o rată de reciclare de 30% ar fi echivalentă cu a scoate 25 de milioane de maşini de pe străzi• Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă si minereuri• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversităţii si previne eroziunea solului 80% din PET-uri ajung la groapa de gunoi, daca sunt pline cu aer ocupa foarte mult loc la transport în groapa de gunoi. O masina de gunoi nu poate compacta o sticla din PET care rezista si la 16 atm. Asa ca practic

transporta AER iar in groapa de gunoi se produce efectul de burete (bule de aer care ocupa foarte mult volum).Reciclarea elimină poluarea şi conservă resursele naturale.Cel mai mare beneficiu de mediu al reciclării este legat nu de depozitarea rezidurilor, ci de conservarea energiei şi a resurselor naturale si prevenirea poluării prin utilizarea, în procesul de fabricaţie, a materialelor rezultate din reciclare şi mai puţin a celor primare.Să trăim în armonie cu natura – este greu de realizat? Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla cu succes ;călătoriile cu bicicleta sunt mai sănătoase decât cele cu automobilul iar folosirea transportului în comun reduce poluarea în oraş. Protejarea mediului înconjurător depinde doar de noi! Reciclarea este folositoare pentru mediu doar dacă procesul de

reciclare este condus într-o maniera logică. Astfel REMAT MH se străduie să facă comerţ cu deşeuri având ca prioritate protecţia mediului. Legile româneşti presupun mari responsabilităţi în cazul distrugerilor de mediu cauzate de materialele uzate lăsate la voia întâmplării.  Prin transformarea rezidurilor in resurse folositoare, reciclarea oferă o modalitate de administrare a rezidurilor solide reducând poluarea, conservă energia, crează locuri de muncă şi dezvoltă industrii manfucaturiere mai competitive. La fel ca si deversarea rezidurilor în zone special amenajate sau arderea lor în incineratoare, reciclarea costa si ea bani. Interesarea societăîii în reciclare presupune o conştientizare deplina a beneficiilor şi costurilor economice şi de mediu ale reciclării, comparativ cu consumurile unilaterale de resurse şi stocarea produselor uzate in zone special amenajate sau arderea lor în incineratoare. Când se iau în considerare toţi aceşti factori, devin evidente avantajele reciclării.  Materialele recuperate au fost deja purificate si prelucrate anterior, astfel încât utilizarea lor în procesul de fabricaţie presupune o activitate mai curată şi un consum mai mic de energie. Analize detaliate au evidenţiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice alte acţiuni de protejare a mediului.

30

Page 31: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Reciclarea conserva energia. Mult mai puţină energie este necesară pentru a transforma materialele reciclate in produse noi, comparativ cu a începe producşia cu materiale primare, brute. Prin reciclarea unei tone de materiale într-un program obiţnuit de reciclare, sunt economisiţi cel puţin 187 USD prin realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze naturale şi cărbune, chiar în condiţiile în care ţinem cont de consumurile datorate colectării şi transportării materialelor.  Reciclarea elimină costurile depozitării rezidurilor sau a incinerării lor. Costurile reciclarii sunt parţial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare si prin vinderea materialelor rezultate. Preţurile de depozitare variază foarte mult în funcţie de zona, şi piata materialelor reciclate este intr-o creştere explozivă.   Programele de reciclare proiectate adecvat şi implementate complet pot fi deplin competitive cu depozitarea sau incinerarea rezidurilor. În prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclării, unele din ele fiind în curs de testare si implementare .  Reciclarea creaza noi locuri de munca si creşte competitivitatea industriei manufacturiere. Reciclarea ofera industriei manufacturiere resurse mai ieftine, avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare pentru consumatorii care cheltuiesc mai puţin pe produse si ambalaje. Efectele reciclării asupra dezvoltării industriale sunt semnificative.Beneficiile reciclării aduse asupra mediului inconjurător Acum să vedem şi câteva dintre beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului inconjurător:• Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri ce trebuie depozitată in gropi de gunoi sau incinerată• 17 copaci sunt salvaţi la fiecare tonă de hârtie reciclată• Un bec poate fi alimentat timp de patru ore cu energia pe care o recuperăm când reciclăm un pahar de sticlă• Numărul de agenţi poluanţi din aer si apă sunt reduşi in urma reciclării• Cantitatea de emisii de CO2 realizată prin extragerea şi prelucrarea minereurilor este redusă semnificativ prin reciclare• Se foloseşte cu 95% mai puţină energie pentru reciclarea aluminiului faţă de cea necesară producerii din materii prime (60% in cazul otelului, 40% in cazul hârtiei, 70% pentru plastic si 40% pentru sticlă)• În America, o rată de reciclare de 30% ar fi echivalentă cu a scoate 25 de milioane de maşini de pe străzi• Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă si minereuri• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversităţii si previne eroziunea solului

Reciclarea de Ambalaje:Din anul 2005, statul român este obligat de legislația europeană să recicleze un anumit

procent din cantitățile de deșeuri provenite din ambalaje.Potrivit Administrației Naționale pentru Protecția Mediului, în 2007, cantitatea totală de

ambalaje introdusă pe piață a fost de peste 1.250.000 de tone, din care au fost reciclate aproape 400.000 de tone (aproximativ 30% - obiectivul global care trebuia atins era de 28%).

Der Grune Punkt (The Green Dot) este un program european ce urmărește reciclarea ambalejelor bunurilor de consum introduse pe piață de către agenții economici. Sistemul a fost introdus pentru prima oară în Germania, în 1991, iar de atunci s-a creat o rețea în numeroase state din Europa.

Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an.În anul 2003 s-au folosit:

210,5 mii tone de sticlă 235,2 mii tone de hârtie și carton 236,5 mii tone de plastic 104,7 mii tone de metal

În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ 60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000

31

Page 32: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate 265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone

Reciclarea de metale:În anul 2007, piața de fier vechi din România era estimată la peste un miliard de euro anual.

Cei mai importanți jucători de pe piața locală de fier vechi sunt grupurile Remat Călărași, Remat Brașov, Romrecycling și Rematinvest, care cuprind în total peste 20 de foste rematuri de stat. Din punct de vedere al avantajelor reciclării fierului, o tonă de fier vechi înlocuiește 3 tone minereu de fier și circa 1 tonă minereu de cărbune.

Reciclarea becurilor:În România există organizația nonprofit Recolamp care

colectează gratuit becurile arse, având în prezent (august 2010) 4.800 de puncte de colectare, în toată țara. În fiecare an, Recolamp strânge între 150 și 200 de tone de becuri. Marea majoritate a materialului colectat este trimisă în Germania, unde există o instalație de reciclare care desparte pulberea fluorescentă de restul materialelor. O foarte mică parte din material sunt trimise la Târgu Mureș, în special becurile de iluminat stradal.

Greenlamp Reciclare In anul 2010 s-a deschis in Romania prima fabrica de reciclat deseuri provenite din echipamentele de iluminat uzate.GreenLamp Reciclare este singurul reciclator din Romania care utilizeaza un proces tehnologic avansat de distilare superior folosit pentru tratarea echipamentelor de iluminat, destinat recuperarii mercurului provenit din pudra fluorescenta colectata din lampile fluorescente si becurile cu vapori de mercur si din lampile cu descarcare de intensitate inalta (HID).

Bibliografie1. http://www.naturalist.ro/societate/reciclarea-1/2. http://www.reciclare.org/reciclare-de-ce-sa-reciclam/3. N. Antonescu, R. Polizu, V. Cândea-Muntean, M. Popescu Valorificarea energetică a deseurilor: Procese și instalații de ardere, Editura Tehnică, 1988

Reducerea impactului traficului rutier asupra calitatii mediului inconjurator

Cretu Ruxandra Ion Sabina Antonia Obeada Raluca Cristiana

32

Page 33: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Prof coordonator: Aurica Cozmaciuc Liceul Teoretic “Emil Racoviţă” Galaţi

În ultimii 15 ani numărul autovehiculelor din ţară s-a majorat de circa 2,0-2,5 ori şi această tendinţă este în creştere. Transportul joacă un rol important în dezvoltarea economică a statului, dar totodată el este unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător. Conform datelor statistice de ultimă oră, în Romania sunt înregistrate peste 400 de mii de unităţi de transport, dintre care circa 70% au o vechime de peste 15-20 de ani. Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului: calitatea combustibilului; insuficienţa nodurilor de intersecţie pe autobanuri, a staţiilor auto şi parcărilor auto moderne; calitatea nesatisfăcătoare a învelişului rutier, în special în interiorul cartierelor; parcarea automobilelor în curţi, pe gazoane şi pe trotuare; exploatarea îndelungată şi starea tehnică nesatisfăcătoare a unităţilor de transport Este necesar de a menţiona în primul rând, faptul că responsabilitatea pentru reducerea poluării mediului de la sursele mobile ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, responsabile pentru elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul transportului. Politica de transport determină în mare măsură, starea mediului în care noi trăim !Reducerea poluarii se poate face prin:1. Schimbarea traficului: de la acele tipuri de trafic cu un mare impact asupra poluării aerului sau a mediului şi folosirii terenurilor la tipuri de trafic cu un impact redus (de exemplu transport pe şină, biciclete, etc. )2. Imbunătăţirea traficului : reducerea poluării aerului prin mijloace tehnice sau printr-un management al traficului. - Interdicţii zonale sau temporare a întregului trafic auto mai ales în perimetrele de interes turistic, istoric, comercial, cultural;- Refacerea patului carosabil şi a îmbrăcămintei asfaltice pe toate arterele cu trafic intens, precum şi întreţinerea permanentă a acestora;- Instituirea unor măsuri educative pentru toată populaţia privind problemele de protecţia mediului3. Reducerea traficului Reducerea poluarii rezultate prin funcţionarea mijloacelor de transport rutier este una din necesitatile asigurării vieţii sănătoase in marile oraşe. Sunt necesare măsuri complexe (organizatorice, tehnice) si carburanţi de calitate, prin care să se reducă poluarea chimică si sonoră. Măsurile trebuie aplicate la autoturismele personale, dar si la mijloacele din transportul public si trebuie completate cu organizarea corespunzatoare a atelierelor de reparaţii-ȋntreţinere si a laboratoarelor de analiză a carburanţilor, uleiurilor, noxelor eliminate.

Bibliografie:1. Cornelia Guran, Chimie anorganica – Vol. I Structura atomului, legtura chimica, Editura Aab, 2008.2. http://ro.wikipedia.org

EFECTUL POLUĂRII ASUPRA HABITATELOR NATURALE

Bold Iulian, Eni Cristina, Mateescu Irina, Mierloiu CristinaProf. coordonator: Șerban Ruxanda

33

Page 34: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Galaţi

Planeta Pământ evoluează constant, deoarece materia este într-o continuă mişcare şi transformare. Terra a apărut acum aproximativ 4,56 miliarde de ani şi a trecut prin numeroase procese geologice şi biologice majore, astfel încât astăzi reprezintă o minunată îmbinare de bogăţii şi frumuseţi, cuprinse într-un imens muzeu natural. La munte, ca şi la câmpie, la marginea mării, a lacurilor sau a râurilor, la baltă ori la pădure, peste tot natura are un farmec deosebit. Astăzi, mai mult ca oricând, aceste bogăţii trebuie ocrotite.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provin din activităţile umane.

Mulţi factori au contribuit la creşterea poluării la nivel global. Dintre aceştia se remarcă smogul şi deşeurile, care sunt surse de poluare antropice, şi au contribuit ani de-a rândul la deteriorarea naturii. Un caz în care normele sanitare nu au fost respectate, iar rezultatul a fost catastrofal, este percolatul, un lichid cu un ridicat grad de poluare, format prin trecerea apei de ploaie prin reziduurile în descompunere. Dacă straturile freatice intră în contact cu substanţele reziduale, se poate produce o infestare foarte gravă a apei potabile, a solului şi indirect a culturilor agricole.

În scopul de a proteja resursele neregenerabile şi de a le conserva pe cele regenerabile, sunt implementate metode de gestionare. În cazul hârtiei, unele norme permit gestionarea durabilă a pădurilor, asigurându-se că exploatarea respectă ritmul de creştere al arborilor şi că nu contribuie la defişare. Există etichete pentru multe alte resurse, care asegura metode de gestionare durabilă. În ceea ce priveşte pescuitul şi vânatul, cotele reglementare impun respectarea unui ritm de restaurare a unor specii de animale. Cât despre speciile de animale sau plante pe cale de dispariţie sau cu o situaţie mai delicată, li se pot oferi o anumită protecţie datorită parcurilor naturale.

Ce trebuie să rămână întotdeauna în sufletul nostru, dacă nu în minte este ideea enunţată de Rabindranath Tagore: “Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul.” Trebuie să ne dăm silinţa să păstrăm habitatele naturale intacte, să luăm în considerare toate metodele de conservare a naturii şi să învăţăm să ne gestionăm resursele. Întotdeauna este necesar să ne plănuim cu atenţie următoarea mişcare şi să ne asigurăm că dorinţa noastră nu afectează mediul înconjurător. Lucrul cel mai important este să nu uităm ce este cu adevărat important şi să ne stratificăm timpul astfel încât măcar o parte să ne-o dăruim cauzei pe care vrem sa o slujim, să ajutam cu ce putem natura din care ne tragem şi în pântecele căreia ne vom adăposti la sfârşiturile noastre.

Concluzionând, Dumnezeu a creatuntărâm al frumuseţii, al perfecţionalismului, unul curat şi benefic nouă, aşadar, cine suntemnoisăruinămtoatăaceastămuncă?

Bibliografie:1. Barnea M.,Papadopol C.-Poluarea şi protecţia mediului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 19752. Băltăreţu A.-100 de monumente ale naturii, Editura Ion Creangă, Bucureşti 19773. Ciplea L.I, Ciplea A.-Poluarea mediului ambiant Editura, Tehnică, Bucureşti 19784. Constantin E., Tofan C.-Poluarea mediului în procesele tehnologice, Editura Fundaşiei Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi 20085. Drăgan J.C., Airinei Ş.-Geoclima şi istoria, Editura Europa Nova 19936. Preti L.traducere Lăzărescu G..-Planeta Terra în pericol, editura Tehnică Bucureşti 19917. Sciama Z.-Specii pe cale de dispariţie, Enciclopedia Rao Bucureşti 20038. Ştefănescu I.-Oceanele şi mările Terrei, Editura Colecţia Cristal 19869. Voicu V., Casian E., Bălăscu I.-realizări recente în combaterea poluării atmosfere în industrie, Editura Tehnică Bucureşti 1977

34

Page 35: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

BIOMASASURSĂ DE ENERGIE REGENERABILĂ

Bolea Claudiu clasa a IX-a E Roşu Alexandru clasa a IX-a GProf. coordonator Hărăbor Iulia

Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galaţi

Biomasa reprezintă fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi rezidurilor din agricultură, silvicultură sau sectoare industriale conexe, inclusiv a materiilor vegetale şi animale conexe, precum şi a deşeurilor industriale şi urbane.

Categorii de biomasă: deşeuri forestiere, deşeuri rezultate din prelucrarea lemnului, resturi vegetale din agricultură şi industria alimentară, reziduri (dejecţii) animaliere, deşeuri urbane, ape menajere urbane, culturi speciale cu ritm intens de creştere.

Biomasa în România1. Biomasă forestieră – lemn şi deşeuri din lemn2. Biomasă agricolă

Energia regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile, pe baza aportului de energie solară.

Categorii de surse regenerabile de energie (SRE): energia solară, energia eoliană, energia geotermală, energia hidraulică; biomasa – biogaz, biodiesel, bioetanol.

Bibliografie 1. Bazil Popa ş.a. – Manualul Inginerului Termotehnician, Bucureşti2. Nicolae Pănoiu – Cazane de abur, Bucureşti

CHIMIA ECOLOGICĂ"GHINDELE MICI FAC STEJARI MARI!"

Dandeş Mariana, Stînga Ovidiu IonuţProf.r coordonator: Ganea Mariana

35

Page 36: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Colegiul National “Mihail Kogălniceanu” Galaţi Chimia ecologică studiază procesele care determină compoziţia şi proprietăţile chimice ale mediului ambiant, adecvat valorii biologice de habitare,  luând în considerare influenţa acţiunilor antropice asupra componenţilor biotici şi abiotici ai mediului. Mediul înconjurător este contaminat cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor, într-un singur cuvânt :POLUAREA. -poluarea apei-poluare soluluia)reziduri solideb)reziduri lichidec)reziduri gazoase-poluarea aeruluia)fumul de tigarab)ploaia acida Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor si guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut si creşte neîncetat, impune măsuri urgente pe plan naţional si internaţional, in spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Bibliografie:1. Pământeni-duşmanii Terrei?2. Manual chimie a VII-a 3. Manual chimie a IX-a4. Arborele Lumii5. Wikipedia (gestionarea deşeurilor)

COMBINAŢII COMPLEXE ŞI APLICAŢIILE LOR

Cozma Alina –LilianaProf. coordonator: Muşa Maria

Colegiul Naţional ”Mihail Kogălniceanu”Galaţi

O categorie importantă de reacţii cu transfer de ioni şi molecule este cea a reacţiilor care au ca rezultat formarea de combinaţii complexe. Ionilor metalelor tranziţionale de tip d le este caracteristică proprietatea de a forma combinaţii complexe. Ionii sunt de dimensiuni mici şi au orbitali liberi care pot fi puşi la dispoziţia electronilor neparticipanţi ai altor specii chimice, stabilindu-se astfel legături covalente coordinative între ionul metalic şi atomi de nemetal din liganzi. Legătura covalent-coordinativă se realizează prin punere în comun de electroni, dubletul electronic provenind numai de la un singur atom, acela care are o pereche de electroni neparticipanţi. Se mai numeşte legătură donor-acceptor.Obţinerea combinaţiilor complexeAm realizat în laborator obţinerea urmatoarelor combinaţii complexe : sulfat tetraminocupric [Cu

(N ] S , hidroxid diaminoargintic ,

tetraiodomercuriat de potasiu dar şi reactivul Schweitzer.Formarea combinaţiilor complexe

36

Page 37: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

După cum am spus, o combinaţie complexă este alcătuită dintr-un atom central în jurul căruia există

molecule sau ioni numiţi liganzi. În combinaţia complexă ionul este

înconjurat de două molecule de , formând ionul complex . În combinaţia

complexă ionul are în jurul lui 4 ioni formând ionul complex .

Explicăm mai departe alcătuirea combinaţiei complexe a [ Cu(NH3)4](OH)2 – hidroxiduluitetraaminocupric;Aplicaţii ale combinaţiilor complexe

Bibliografie:1. Chimie organică vol. I şi II, C.D.Neniţescu ediţia 19902. Chimie organică volumul I şi II, Margareta Avram 19873. Chimie organică, Paraschiva Arsene 19964. Manuale de liceu X, XI, XII 2004-20055. Chimie clasa a XI-a, Cornelia Costin şi Sanda Fătu, 1989

Deşeurile nucleare, pericol mondial

Chirac Titi Daniel,Constantin Alexandru MarianProf.coordonator Ganea Mariana

„COLEGIUL NATIONAL MIHAIL KOGALNICEANU” Galati

Sursele antropice (artificiale) de poluare radioactivă pot fi, implicit şi surse de producere a deşeurilor radioactive şi invers, astfel că se pot enumera ca surse de iradiereradioactivă următoarele:

- zonele de extracţieşipreparare de minereuride uraniu, sau de thorium,- depozitarea necorespunzătoare a materialelor rezultate radioactive,- accidente sau avarii la instalaţiile nuclearo-electrice, nucleare, la vapoare, submarine, avioane cu încarcatură nucleară,- experienţemilitarenucleare,- instalaţiile de producere şi accelerare de particule, necesare studiului structurii materiei şi pentru producerea de izotopi artificiali,- instalaţiile de control defectoscopic (curaze X sauizotopiradioactivi) dinindustriaconstructoare de maşini, construcţii civile etc.- tratarea sau depozitarea incorectă a deşeurilor radioactive, din centralele nuclearo-electrice.

În vederea ecologizării iazurilor de deşeuri radioactive de joasă activitate trebuie avute în vedere următoarele următoarele aspecte:

Soluţia remedierii uscate; Soluţia remedierii umede; Stabilitatea barajului; Taluzul barajului să permită scurgerea apelor de suprafaţă şi prevenirea băltirilor; Calitatea apei de infiltraţii; Restricţii cu privire la utilizarea viitoare a iazurilor de steril acoperite.

Pe plan mondial s-au utilizat : metodă de acoperire cu apă care are ca efect numai reducerea fluxului de radon

diniazurile se steril rezultate în urma prelucrării minereurilor uranifere;

37

Page 38: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

metodă de remediere uscată care presupune drenajul soluţiilor radioactive din iaz şiacoperirea sterilului cu material impermeabil.

Bibliografie: 1.http://www.greenpeace.org/romania/ro/campaigns/energia-nucleara/deseurilenucleare/

ECOLOGIA INDUSTRIALĂ

Rusu Mirela Cătălina, Vintilă IuliaProf. coordonator: Ganea Mariana

Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”Galaţi

Ecologia Industrială este studiul materialelor şi fluxurilor de energie prin intermediul sistemelor industriale. In timp ce industria, in ansamblul ei, este o reţea de procese industriale care extrag resurse din natura şi le transformă în mărfuri care pot fi cumpărate şi vândute pentru a satisface diverse nevoi ale omenirii, ecologia industrială urmăreşte a cuantifica si documenta fluxul de materie şi de procesele industriale in societatea modernă. Cercetările în domeniul ecologiei industriale au fost iniţiate la începutul anilor 1990. Analiza ciclului de viaţă urmăreşte fluxul de materiale, iar designul ecologic năzuieşte să reducă pierderile de energie, poluarea şi deşeurile. Ecologia industrială este preocupată de modalitaţile in care se poate face trecerea de la un proces industrial şi de consum liniar (extragere, fabricaţie, consum, deşeu) la unul circular (extragere, fabricaţie, consum, reciclare sau reutilizare), sistem în care investiţiile de resurse şi de capital trec prin sistem nu pentru a deveni deşeuri, ci intr-unul în care deşeurile pot deveni intrări pentru procesele noi, minimizându-se astfel extracţia si consumul de resurse noi. Ecologia industrială caută să înţeleagă modul în care sistemele industriale (de exemplu o fabrică, un parc industrial sau chiar economia unei regiuni, naţiuni sau de ce nu cea globală) interacţionează cu biosfera. Ecosistemele naturale pot oferi un bun model pentru a înţelege modul în care diferitele părţi ale sistemelor industriale interacţionează unul cu altul, ca într-un ecosistem natural, bazat pe resurse şi pe capital de infrastructură, mai degrabă decât asupra capitalului natural. Ea încearcă să exploateze ideea că sistemele naturale nu au niciodată deşeuri în urma proceselor realizate, inspirând astfel un design durabil, unde nimic nu se pierde, nimic nu se câştiga, ci totul se transforma.

Bibliografie:1. Munteanu, Octavian-Liviu, Evaluarea impactului antropic asupra mediului, Editura Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2005;2.Ruxandra-Malina Petrescu-Mag, Politici si Strategii Privind Evaluarea Globala de Mediu, Cluj-Napoca, 2007;3.Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghita Diaconu, Protectia si ingineria mediului, Editia a II-a, Bucuresti, Editura economica, 2002;

38

Page 39: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

METODE DE COMBATEREA POLUĂRII ÎN ORAŞUL GALAŢI

Simion Maria,Fotache MihaiProf. coordonator: Mariana Ganea

Colegiul Naţional “Mihail Kogălniceanu”Galaţi Fie că vrem, fie că nu, suntem înconjuraţi de poluare. În oricare dintre formele ei (a aerului, a apei sau a solului), poluarea atinge cote alarmante zi după zi! Şi totuşi ce ar trebui să facem?

o Să ignorăm distrugerea mediului înconjurător, fără să ne pese ce se întâmplă doar pentru că e mai simplu să fim indiferenţi ?

o Să sperăm că organele abilitate ne vor rezolva problemele deşi noi le creem în continuare ?

Nu ar trebui să realizăm că orice acţiune a noastră se răsfrânge asupra celor din jurul nostru şi a mediului înconjurător ?

În ultimele zile am căutat şi, inevitabil găsit zone ale oraşului Galaţi în care creşterea gradului de poluare este foarte îngrijorătoare: printre blocurile prezente peste tot, la periferia oraşului, pe străzile principale chiar şi pe faleza cu care galatenii se mândresc atât de mult! Fiecare gălăţean din acest oraş ar trebui să se revolte la vederea acestor lucruri însă putem vedea în doar 5 minute de observare a galatenilor că nu îi interesează unde aruncă şerveţelele sau pungile

folosite.Daca putem observa aşa ceva în doar 5 minute, o oră ar fi suficientă să vedem zone în care gunoaiele zac nestingherite iar galatenii nu se stingheresc să facă ceva împotriva acestui lucru! Chiar dacă oraşul Galaţi este un oraş cu specific industrial,creat din necesitatea satisfacerii cazării persoanelor din provincie, asta nu scuză indiferenţa lor faţă de mediul în care trăiesc!

Bibliografie: 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare 2. http://www.poluare.org/poluare-noţiuni-generale-despre-poluare/ 3. “Poluarea mediului acvatic”-Elena Gavrilescu 4. “Surse de poluare şi agenţi poluanţi ai mediului”-Elena Gavrilescu 5. “Poluarea şi protecţia mediului” -Virginia Ciobotaru, Ana Maria Socolescu

39

Page 40: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

POLUAREA-DUSMANUL NOSTRU!

Mitu Larisa,Mandrescu GeorgianaProf. Coordonator:MORARU MARIANA

Liceul „Teoretic Emil Racovita”,Galati

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care cauzează instabilitate, dezordine şi duc la disconfortul sau chiar afectarea sănătăţii organismelor vii din acel mediu. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane.

Principala cauza a poluării, cum este şi de imaginat este omul. Printre felurile în care omul poluează planeta de menţionat sunt extinderea construcţiilor, consumul de materiale (schimbarea uleiului la maşină, vopsirea unei case şi chiar masa de prânz sunt exemple de consumuri care cauzează poluarea mediului) şi reziduurile menajere.

Principalele forme de poluare sunt: Poluarea aerului – se referă la introducerea substanţelor chimice şi particulelor in

atmosferă. Substanţele uzuale variază de la monoxid de carbon până la oxizi de nitrogen şi sunt produse în urma proceselor industriale şi a consumului de carburant de către automobile.

Poluarea apei – se referă la deversarea în apele curgătoare sau bălţi de substanţe contaminante, cel mai adesea rezultate în urma unor procese industriale.

Poluarea solului – principalele substanţe care poluează solul sunt hidrocarburile, metalele grele, erbicide, pesticide.

Contaminarea radioactivă – rezultată în urma testelor nucleare, accidentelor nucleare sau pur şi simplu rezultată în urma exploatării centralelor nucleare. Este cea mai “modernă” forma de poluare, apăruta in secolul XX.

Poluarea fonică – apare îndeosebi în zonele urbane aglomerate sau in aproprierea aeroporturilor, şoselelor şi zonelor industriale.

Poluarea cu lumina – apare tot în zonele urbane aglomerate.

Bibliografie:1. Dutu Mircea,Ecologie.Filosofia naturala a vietii,Editura Ecologiva,Bucuresti,1999.2. http://ro.wikipedia.org-enciclopedie libera si multilingva

Apa menajera principala sursă de poluare a Dunării

Damian LorenaProf. coordonator –Domnişoru Daniela

Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”Galaţi

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Johann Strauss, Dunărea e albastră. Doar că, mai ales în ultimul secol, fluviul a căpătat o nuanţă verzui-maronie.

Faptul că apa fluviului nu e tocmai cristalină nu e doar o problema de ordin estetic - din păcate, poluarea acestuia ar putea să afecteze nu doar specii de plante şi fauna pe cale de dispariţie, ci şi apa potabilă folosită de cele 80 de milioane de persoane aflate în bazinul sau hidrografic.

Resurse de apă ale municipiului Galaţi sunt asigurate de fluviul Dunărea, utilizându-se pentru irigaţii, piscicultură, industrie şi alimentări cu apă a populaţiei,volumul anual de apă captate din Dunăre pentru diferite activităţi socio-economice fiind de peste 300 milioane de m3.

Cele mai însemnate cantităţi de substanţe poluante evacuate în Dunăre au rezultat din procesele de producţie, din industria alimentară (abatoare), zootehnie, industria celulozei şi hârtiei, ape menajere.

40

Page 41: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Apele uzate sunt principala sursă de poluare a apelor naturale, prin evacuarea acestora în emisari. Acestea se clasifica în ape uzate menajere şi industriale, în funcţie de compoziţia lor şi sunt caracterizate prin indicatori fizico-chimici comuni cu ai apelor de suprafaţă şi prin indicatori specifici, raportaţi la numărul de locuitori şi zi.

Apele uzate menajere provin din activitatea umană, din satisfacerea nevoilor gospodareşti de apa ale locuinţelor individuale, ale centrelor populate mici, mijlocii şi mari precum şi a nevoilor gospodareşti, igienico-sanitare, administrative şi sociale ale unor entităţi industriale mici.

Apele uzate menajere au o compoziţie relativ constantă care este dependentă orar de activitatea umană. Acestea au aproximativ următoarea compoziţie medie specifică:

substante solide totale (TSS) - 250 g/loc.zi (655 mg/l); suspensii sedimentabile - 54 g/loc.zi (140 mg/l); suspensii nesedimentabile (plutitoare) - 36 g/loc.zi (95 mg/l); substante dizolvate (TDS) -160g/loc.zi (420 mg/l); consum biochomic de oxigen(CBO5) - 54 g/loc.zi (140 mg O2/l); consum chimic de oxigen (CCO)- 57 g/loc.zi (150 mg O2/l)Apele menajere reprezintă o importantă sursă de poluare pentru mediul acvatic şi este privită ca

principala cauză de degradare a a habitatelor şi a distrugerii zonelor. Ca rezultat al creşterii demografice, creşterii ratei sărăciei şi a existenţei unor sisteme de drenare şi tratare a apei defectuoase, apele nefolositoare ajung în apa Dunării şi creeză principala sursă de poluare. Ca o nota estimativă se apreciază că şi din turism se generează deşeuri .

Deversările apelor netratate produc disfuncţii grave la nivelul ecosistemelor, al calităţii apei şi a mediului acvatic în general. Unul dintre efectele generate de această problemă este creşterea numărului de alge care asfixiază fitoplactonul şi a numărului de bacterii care ajung în apă şi afectează viaţa peştilor şi sănătatea oamenilor… de exemplu în apele Dunării ajung aproape 30.000-40.000 m3 de apă menajeră netratată pe zi şi procentul este în creştere datorită intensificării activităţilor industriale, precum şi de la navele care tranzitează zona. Bacteriile care se dezvoltă pun grav în pericol viaţa oamenilor, plantelor şi animalelor care trăiesc aici.

Urmele de deşeuri provenite în special din apele menajere, găsite pe malul Dunării arată că acestea nu corespund sub nici o formă standardelor internaţionale cerute pentru protecţia sănătăţii.

Bibliografie:

1. De Pauw, N., Lambert, V., Van Kenhove, A., Bij de Vaate, A., Performance of two artificial substrate samplers for macroinvertebrates in biological monitoring of large and deep rivers and canals in Belgium and The Netherlands, Environmental Monitoring and Assessment, 30, 2003;2. Mihăilescu, A., Stoian, V. Efectele genetice ale unor poluanţi în Efectele biologice ale poluării mediului, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 2000;3. Ionescu, A. şi colab., Efectele biologice ale poluării, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1998;4. Ciarnău, R. coordonator, Ecologie şi protecţia mediului, Ed. Economică, Bucureşti, 2000;5. Borcia, C., Aspecte privind complexitatea proceselor de poluare a mediului acvatic, Curierul de fizică, Anul XVI, 2 (53), Ed. Horia Hulubei, 2005;6. Vişan, S., Angelescu, A., Alpopi, C., Mediul înconjurător – Poluare şi protecţie, Ed. Economică, Bucureşti, 20001;7. www.mec.utt.ro

CAPSULA, ALIMENTAŢIA VIITORULUI41

Page 42: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Bîzgan Iulia Patricia,Guţu Bogdan ClaudiuProf. coordonator: Ganea Mariana

Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”Galaţi

Capsulele reprezintă o provocare în materie de nutriţie având în faţă viitorul industriei alimentare.Capsulele sunt substanţe , care conţin nutrimentele necesare omului, rezultate din procese chimice în scopul înlocuirii alimentelor naturale .

În acest proiect avem în vedere riscurile si factorul de poluare al prezentului şi o certitudine în ceea ce priveşte viitorul industriei alimentare făcând o paralelă între trecut, prezent şi viitor .Prin acest proiect vrem să demonstrăm eficienţa unui nou mod de alimentaţie ce se bazeză pe procese chimice eliminând astfel poluarea şi risipa de resurse naturale din prezent.

Bibliografie :1.Biologie Manual pentru clasa a-XI-a Ionel Roşu, Călin Istrate, Aurel Ardelean 2.Chimie C1 Manual pentru clasa a-XI-a Georgeta Tănăsescu, Adalgiya Ciobanu3.www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_substanteMaltoza_maltaza.html4. www.jurnalul.ro/externe/primul-hamburger-din-carne-creata-in-laborator-va-fi-gata-pentru-gratar-in-octombrie-604680.htm

COMBUSTIBILI ALTERNATIVI ȘI BIOCOMBUSTIBILI, SOLUȚIE PENTRU CRIZA ENERGETICĂ ȘI PENTRU REDUCEREA POLUĂRII

Burciu Raluca, Felea Andreea Prof. coordinator: Șerban Ruxandra

Colegiul Național „VASILE ALECSANDRI” Galați

Legislaţia actuală privind folosirea combustibililor neconvenţionali

Protocolul de la Kyoto a creat un mecanism care obligă ţările să finanţeze programe pentru reducerea emisiilor poluante. Proiectele care vizează utilizarea combustibililor neconvenţionali prezintă următoarele avantaje:

culturile de plante (copacii) consumă CO2 din atmosferă şi stochează energie în biomasa plantei

plantele (copacii) contribuie la îmbunătăţirea calităţii apei şi a aerului şi la conservarea solului, concomitent cu reducerea proceselor de eroziune

noile plantaţii pot servi ca habitat pentru animalele sălbatice, ducând la creşterea biodiversităţii locale, concomitent cu stabilirea unor specii naturale

Combustibili alternativiPotrivit „Webster's New Millennium Dictionary of English”, un combustibil alternativ este

orice combustibil diferit de benzină sau motorină, folosit pentru acționarea motoarelor vehiculelor, cu randament energetic îmbunătățit și cu reducerea poluării. Biocombustibili

Conform English Collins Dictionary, un biocombustibil este o substanță gazoasă, lichidă sau solidă, de origine biologică, care poate fi folosită pe post de combustibil. Biomasa poate fi văzută ca energie solară stocată în legăturile chimice ale materiei organice. Tipuri de biocombustibili

Bioetanol, Biodieselul, Biogazul, Biometanolul, Biodimetileter, Bio-ETBE, Bio-MTBE, Biocombustibili sintetici, Biohidrogenul, Uleiul vegetal crudAvantajele biocombustibililor

42

Page 43: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Sunt mai curați (emisii mai mici de dioxid de carbon și de alți poluanți) Sunt regenerabili (pe bază de plante consumatoare de CO2 ce pot fi recultivate) Sunt biodegradabili Pot fi utilizați cu tehnologiile existente

Dezavantajele biocombustibililor costuri mari în raport cu combustibilii fosili convenționali creșterea corozivității pot contribui la creșterea prețului alimentelor

Bibliografie 1. V.Arion, C.Bordeianu, A.Boşcăneanu, A.Capcelea, S.Drucioc, C.Gherman – Biomasa şi utilizarea ei în scopuri energetice.Editura „Garomond – Studio” Ltd, 2008

ECOLOGIA DE IERI, AZI ŞI MÂINE

Popa ArianaProf.coordonator: Daniela Domnişoru

Colegiul National”Vasile Alecsandri” Galaţi

Primii oameni duceau o viaţă nomadă, în grupuri restrânse pentru o anumită perioadă de timp pentru ca mai apoi să se mute în alt loc. Gunoiul rămas era în mare parte biodegradabil, obiectele folosite, unelte din lemn, piatră sau os erau din materiale naturale şi nu reprezentau nici un fel de pericol pentru mediu. Odată cu crearea unor aşezări permanente oamenii au început să se confrunte cu problema acumulării gunoiului.

Pentru o lungă perioadă de timp,civilizaţiile timpurii nu aveau metode pentru a rezolva problema deşeurilor menajere, astfel gunoiul era câteodată lăsat în casă, iar cea mai mare parte din el ajungea pe străzi. Când mirosul devenea insuportabil era acoperit cu un strat de pământ sau lut, crescând nivelul străzilor. În Troia, acumularea deşeuriilor pe podea şi pe străzi făcea necesară ridicarea acoperişurilor caselor şi schimbarea intrărilor în case. În Egipt, deşeurile, provenind deseori de la familii instărite, erau colectate şi aruncate în Nil.

Prima groapa de gunoi a fost produsul grecilor antici. În jurul aniilor 500 î.e.n., grecii amenajau gropi municipale de gunoi şi scriau legi ce prevedeau depozitarea gunoiului menajer la cel puţin 1,5 km distanţă de zidurile oraşului. Prin aceeaşi perioadă în Atena prima lege care împiedica locuitorii să-şi arunce gunoiul pe străzi a fost pusă in aplicare. Până în 200 î.e.n., în marile oraşe din China au fost introduse forţe de munca pentru colectarea gunoiului. Cele mai mari probleme privind deşeurile menajere au apărut în Roma datorită populaţiei numeroase. Familiile bogate foloseau sclavi pentru a scăpa de gunoi, însă mare parte rămânea pe străzi. În zonele urbane, gunoiul era încă aruncat pe străzi, condiţiile de trai în zonele dens populate fiind astfel precare. Animalele domestice, precum porci şi păsările, umblau prin gunoiul adunat pe străzi, ducând astfel focarul de infecţie în casele oamenilor.Gunoiul atrăgea deasemenea un număr mare de şobolani fapt ce a dus la declanşarea ciumei bubonice, boală care a decimat populaţia Europei în acea perioadă. Către sfârşitul evului mediu, condiţiile sanitare au început să se îmbunătăţească datorită dezvoltării drumurilor pavate şi a sistemelor de curăţenie a străzilor în oraşe. Civilizaţiile occidentale au început să realizeze faptul că viruşii cauzatori de boli şi epidemii proveneau de la deşeuri. Astfel că s-a început o colectare regulată a gunoiului iar străziile erau curăţate de către persoane angajate special pentru această muncă. Deşeurile colectate erau depozitate în gropi de gunoi, aruncate în mare sau arse, ceea ce a condus la crearea unor probleme de mediu.

43

Page 44: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

La jumătatea aniilor 1900 s-au folosit noi metode de eliminare a deşeurilor, acestea fiind acoperite în gropi de gunoi special amenajate. S-a revenit la arderea gunoiului dar, deşi volumul deşeurilor scădea prin această metodă, era afectată calitatea aerului. Oamenii nu mai refoloseau materialele, acestea fiind uşor de înlocuit, ceea ce a determinat o creştere masivă a deşeurilor şi probleme majore de mediu din cauza compuşilor chimici şi a altor materiale periculoase.

In present, reciclarea are o crestere semnificativa,mai exact de 60% fata de 2010. Aceasta fiind tot odata o problema globala.

In schimb,viitorul ne rezerva multe proiecte:-Shilk-ul,un nou material biodegradabil care a putea inlocui cu succes materialele

plastice.Shrilk-ul este format din cuticula,invelisul dur al scoicii;-Avionul X-37B,o aeronava care seamana mai degraba cu o naveta mica,care foloseste ca si

combustibil energia solara.-Statie spatiala japoneza crarecapteaza lumina si o trimite pe Terra cu ajutorul microundelor-Campii intinse acoperite cu panouri solare sau eoliene-Elemente vestimentare produse din deterganti biodegradabili

Dar in ciuda reciclarii crescute si a proiectelor indraznete,”Aceasta este mostenirea pe care o lasam generatiilor viitoare.Societatea obiectelor de unica folosinta nu poate fii oprita,deoarece a devenit globala.Pur si simplu nu putem sa depozitam toate lucrurile nesemnificative,cand a le arunca e asa de usor.Filtrarea plasticului din ocean ar depasi bugetul oricarei tari si ar putea ucide nenumarate vietuitoare acvatice.”(E. Moore)

Bibliografie1. “Rapsodia Romană”(2)-George Enescu2. “Vreau să stiu…7 în 1”-Editura Teora3. arhiva “Life Magazine”4. arhiva revista “Wall Street”5. ABC Channel-“TED Show”(Charles Moore)

EFECTUL DE SERĂ ŞI ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Haret Robert, Andrei RobertProf. coordonator: Şerban Ruxanda

Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" Galaţi

Efectul de seră este procesul prin care atmosfera captează o parte din energia solară, încalzind Pamântul si moderând clima. Activitatea umană constituie o cauză principală a emanării in atmosferă a unei cantităti mari de gaze cu efect de seră ,mai ales a dioxidului de carbon,a oxizilor de azot şi a metanului. Odată cu dezvoltarea tehnologiei si,implicit,a necesitătii crescute de combustibil şi energie, a avut loc o creştere necontrolată a gazelor cu efect de seră,fapt care a condus direct la un factor de poluare ce tinde spre maxim, într-un timp de câteva decenii. Un studiu efectuat intre anii 1900-1990 arată că in această perioadă temperatura medie globală s-a mărit cu 0,6 grade Celsius, iar dacă poluarea cu dioxid de carbon va continua pana in 2100 temperatura medie anuală va creşte cu 5,8 grade Celsius. Peter Barret de la Universitatea Victoria, din Welling,Noua Zeelanda susţine ca în urmatorul secol tmperatura medie anuală se va mări de 4 ori faţă de acum 10 de ani, ceea ce va duce la fenomene meteo extreme. Topirea gheţarilor va declanşa un val de dezastre naturale. Oamenii de ştiinţă prezinta dovezi dramatice care demonstrează faptul că încălzirea globală ameninţă planeta într-un mod nou şi neaşteptat - prin declanşare de cutremure, tsunami, avalanşe şi erupţii vulcanice.

44

Page 45: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Pentru încetinirea acestui preces, omenirea n-are alta varianta decât cea de a uni eforturile tuturor ţărilor in primul rand ale celor mai dezvoltate. Aerosolii sunt particule lichide sau solide suspendate in aer, prin proprietaţile lor chimice si fizice, exercita influenţe directe si indirecte asupra factorilor climatici, influenţand astfel schimbarile de clima. Termenul "radiative forcing"(forţa a radiatiei) se refera la perturbaţia impusă de factorii externi asupra cantităţii de energie radiate de Pamânt, componentă esenţială a climatului terestru In prezent, nivelul mării creşte anual cu aproximativ 0,2 si 0,2 mm/an. Scenariile pentru perioada 2000-2100 indică urmatoarele: o contribuţie a gheţarilor cu 0,01 pana la 0,23 m; o contribuţie a Groenlandei cu -0,02 pana la 0,09 m şi o contribuţie a Antarcticii cu -0,17 pana la 0,02 m.

Bibliografie:1. RESURSE INTERNET2. www.lefo.ro/carmensylva/ploi_descriere.html

ENERGIA NUCLEAR Ă,SINGURA SOLUŢIE?STUDIU DE CAZ:Centrale nucleare

Ionaşcu Anamaria,Ursu MadalinaProf. coordonator:Cozmaciuc Aurica

Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Galaţi

Prin acest proiect vrem ca oamenii sa conştientizeze potenţialul pericol pe care il reprezintă centralele nucleare, având in vedere accidentele ce au avut loc in trecut .

În cercetarea pe care am înterprins-o am studiat diferite lucrari de fizica atomică si nucleară , am căutat informaţii suplimentare pe internet si din alte surse cu privire la cercetările care se fac asupra energiei nucleare si la efectele pe care aceasta le are asupra mediului inconjurător .

S-a folosit metoda geografică prin utilizarea hărţilor. Repartizarea centralelor nucleare pe glob

Sursa: greenpeace.org Această hartă online interactivă ilustrează toate reactoarele nucleare funcţionale din lume . Împreună cu estimări ale numărului de victime în cazul unui dezastru similar celor precedente , posibil la oricare dintre aceste reactoare .

45

Page 46: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

În cazul unui accident nuclear , nu este afectată doar o ţara , radiaţiile putând fi răspândite datorită curenţilor de aer pe zone întinse ale continentelor şi nu numai . În România centrala nucleară de la Cernavodă este unică in lume. Reactoarele nucleare de la Cernavodă utilizează tehnologia canadiană cunoscută sub acronimul CANDU.

Efectele produse de energia nucleară: efectele negative asupra sănătăţii din cauza radiatiei ionizante; exploatarea si prelucrarea de Uraniu ameninţă terenuri cumunitaţi si sănătatea popoarelor indigene (ex:Canada , SUA , Africa, India , Australia) creşterea riscului de proliferare armelor nucleare; pe lângă efectele menţionate mai sus , cele mai grave sunt produse de accidentele nucleare: Sellafield -este primul accident nuclear produs in 1957, Three Mile Island(1979):fuziune fără explozie a reactorului, Cernobal produs pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 care s-a compus dintr-o explozie a centralei urmată de contaminarea radioactiva a zonei înconjurătoare, accidentul nuclear de la Fukushima –Daiichi, a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică din Japonia care constă din 4 reactoare nucleare , ca urmare a cutremurului din NE-ul ţării, urmat de un tsunami de mari proporţii, Hiroshima si Nagasaki la sfârşitul celui de Al Doilea Razboi Monial.La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca „Little Boy”a fost aruncată deasupra oraşului Hiroshima,iar 3 zile mai târziu,la 9 august 1945,ce-a de a doua bombă atomică,cunoscută ca „Fat Man”,a fost detonată deasupra oraşului Nagasaki.Presupunând că omenirea a învăţat numeroase lecţii de la accidentele precum Cernobâl sau Fukushima, autorităţile începand cu cele locale până la cele internaţionale vor lua măsurile necesare pentru prevenirea altor fenomene catastrofale realizate de mâna omului .

Bibliografie1. http://www.greenpeace.org2. http://www.nucleare.ro3. http://www.energie-gratis.ro4. http://www.manager.ro5. http://wikipedia.org6. http://ziare.com7. „Fizica atomică si nucleara”-Cosma C.Tudose8. „Introducere în lumea reactoarelor nucleare de fisiune”-C.M.Doca,C.Panoiu9. „Radioactivity analysis”-Michael F.L’Annunziata

EUFEMIZAREA ESTETICULUI

Adamache Gabriela, Lungeanu Maria RoxanaProf. coordonator: Ganea Mariana

Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”Galaţi

Produsele cosmetice deţin un rol primordial în viaţa de zi cu zi deoarece asigură sănătatea si frumuseţea corpului omenesc :”Frumuseţea este călăuza sufletului tânăr”.

Un produs cosmetic minunat care înlătură orice influenţă morbidă este săpunul. Prin acest termen putem înţelege sarea unui acid gras cu o bază anorganică şi câte odată chiar cu o bază organică. Pentru realizarea săpunului sunt necesare câteva procese. Unul dintre aceste procese este saponificarea prin care o grăsime, fiartă cu o bază tare, se descompune dând glicerină şi o sare a unui acid gras cu un metal alcalin. Un alt proces îl reprezintă salifierea, care are ca scop separarea substanţelor străine care însoţesc săpunul, dintre care unele sunt valoroase, cum este de exemplu glicerina, iar altele scad calitatea săpunului. Parfumarea sapunului trebuie să se aibă în vedere mirosul propriu zis, durabilitatea sa, precum şi efectul pe care îl va avea în timp asupra săpunului. Deobicei pentru parfumarea săpunului de toaletă se foloseşte, în mod normal, cca 1% parfum.

46

Page 47: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Săpunurile întărite în forme, după răcirea completă, trebuie să fie tăiate în bucăţi, care pot fi ştanţate.

Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci şi un simbol al civilizaţiei. Un parfum este un amestec lichid de uleiuri sau compuşi aromatici, de fixativi şi de solvenţi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spaţiului de locuit un miros plăcut.

Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai uşor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât şi cele sintetice conţin concentraţii ridicate de compuşi volatili care pot provoca reacţii alergice, pot produce răni dacă sunt aplicaţi pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.

Deşi uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenţi ca jojoba, uleiul de cocos fracţionat sau ceara, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un amestec de etanol şi apă. Proporţia de uleiuri aromatice (ca procent în volume) dintr-un parfum determină tipul acestuia: parfum,apa de parfum, apa de colonie (apa de toaleta), spray.

Egipt:Ulterior, arta parfumurilor avea să fie transmisă şi Egiptului, primele mărturii istorice datând din jurul anului 100 IdHr. Esenţele şi parfumurile erau folosite şi aici preponderent în ritualurile religioase şi in ceremoniile funerare.

Grecia: Un rol major în istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumuseţii, armoniei, proporţiei şi echilibrului aveau un rol fundamental nu doar în artă, ci şi in viaţa de zi cu zi. Iar în numeroase scene ale mitologiei greceşti parfumurile, aromele, esenţele sunt prezente sau create de zeiţe, nimfe si alte personaje.

Astăzi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluând în permanenţă, marcată de o puternică şi dură concurenţă între producători, cu o piaţă mereu în creştere şi noi şi noi formule inventate în fiecare an.

Bibliografie:1. Tehnologia săpunului” Autor: Anastasiu Stelian, 1970 editura Minerva2. “Totul despre parfum” Autor: John Oakes, 1990, editura Univers3. “Arta de a folosi un parfum” Autor : John Oakes, 1996, editura Facla4. Manual clasa a X-a Autor: Ionela Alan, 2005, editura Aramis5. www.descoperă.ro/ştiinţa/

DEŞEURI MENAJERESTUDIU DE CAZ : HARTA MENAJERĂ TIRIGHINA

Neamţu Ovidiu , Popa OanaProf. Coordonator : Ganea Mariana

Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” Galaţi

Sporirea consumului în ultimele decenii a dus la creşterea globală a volumului de deşeuri menajere solide. Lucrarea şi-a propus dezbaterea următoarelor teme:- Prezentarea aspectelor generale ale poluării mediului la nivelul întregii ţări, cauza fiind deşeurile menajere .-Localizarea haldei menajere în municipiul Galaţi .-Consecinţele pe termen lung în lipsa unui proiect de lege care să ajute la ecologizarea zonei afectate şi vecinătatea acesteia. -Obiectivele proiectului de lege "ISPA” -Noţiuni despre colectarea selectivă a deşeurilor -Etapele colectării materialelor din containerele de reciclare. -Harta circuitului colectării deşeurilor din Galati

47

Page 48: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

-Punctele verzi din oraşul Galati

Bibliografie:1. www.ispagalati.ro2. http://www.antidotul.ro3. http://www.adevarul.ro4. Centrul de consultant ecologică Galaţi5. Anuarul statistic 2003. Departamentul Analize Statistice şi Sociologie6. Raportul Starea Mediului. Inspectoratul Ecologic de Stat

ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ A PLANTELOR

Zenovia Ionuţ Liviu & Zăbavă Eduard ConstantinProf. Coordonator : Hanu Mariana

Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Galaţi

Înmulţirea vegetativă a plantelor reprezintă însuşirea pe care o au unele plante de a forma un organism nou dintr-un organ vegetativ , fragment al acelui organ sau dintr-un grup de ţesuturi când sunt puse în condiţii prielnice de viaţă , este tipul de înmulţire ce ne permite transmiterea fidelă a caracteristicilor la noile plante obişnuite.

Înmulţirea vegetativa a plantelor poate fi :1. Înmulţirea Vegetativa Naturală: Este fragmentarea la plantele din natură şi se realizează

fără nici o inetrvenţie din partea omului. Cele mai fregvente tipuri sunt : Sciziparitatea – este întâlnită la algele albastre şi bancterii Înmugurirea – este specifică unor specii de ciuperci Fragmentarea Talului – este întâlnită la unele specii de ciuperci şi licheni a căror aparat

vegetativ este un tal Înmulţirea prin Sordii – întâlnită la unele specii de licheni2. Înmulţirea Vegetativă pe cale Artificială :

prin Tuberculi – o întâlnim la cartof acesta formează în sol rădăcini şi stoloni , prin îngroşarea stolinilor se formează tuberculul de cartof

prin Rădăcini Tuberizate – o întâlnim la batat care este o planta erbacee anuală sau peree în funcţie de climă, tulpinile sunt subţiri ca şi rădăcinile care pot ajunge la 1-2m lungime , din loc în loc se îngroaşă formând organe comestibile

prin Marcote – se practică la plantele lemnoase a căror ramuri ( corzi) care în contact cu solul emit rădăcini adventive , se practică fregvent la viţa de vie , la trandafir si la iederă

prin despărţirea Tufei - se practică la crizanteme , leuştean prin Drajoni – este caracteristică plantelor care formează pe rădăcini muguri adventivi din care se formează lăstari aerieni numiţi drajoni (acestea pot devein plante independente)

prin Altoire – este operaţia prin care se îmbină altoiul cu port altoiul prin Bulbili – numiţi caţei sau graunţi îi întâlnim la usturoi , căţeii de usturoi fiind grupaţi în număr variat într-o formaţiune numită căpăţână prinşi la partea bazală de un disc şi la exterior sunt inveliţi de tunici pergamentoase comune3. Înmulţirea Vegetativă Mixtă :prin Stoloni – stolonii se formează din mugurii vegetative situaţi la baza ramificaţiilor

anuale ale tulpinii . O întâlnim la specii de fagi si căpşuniprin Rizomi – numiţi şi tulpini subterane este specifică plantelor perene din mugurii formaţi

pe tupinile subterane formează tulpini aerieneprin Bulbi – bulbul este un organ vegetativ de dimensiuni realtiv mari rezultat din îngroşarea

frunzelor îm partea bazală ,frunzele din interiorul bulbului sunt cărnoase şi suculente , iar cele din exterior pergamentoase pe care o întalnim la ceapă.

48

Page 49: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Particularităţi de care trebuie să se ţină seama pentru Înmulţirea Vegetativă a Plantelor: La înmulţirea prin stoloni are un rol deosebit de important în reuşirea prinderii adâncimea de

plantare. Acesta trebuie să se facă la nivelul coletului. La îmulţirea prin drajoni se poate realiza cu succes la arbuşti fructiferi , care îşi transmit

fidel caracterele la noile plante. La îmulţirea prin rizomi se practică la speciile perene precum hreanul , fragmentele mici de

rizomi pot genera o nouă plantă. La îmulţirea prin butaşi trebuie sa se ţină seama de calitatea substratului utilizat pentru

înrădacinare.

Bibliografie :1. Atlas Botanic – Editura : Didactică şi Pedagogică (Bucureşti 1985)2. Pomicultura – Autor : M. Popescu editura : Didactică şi Pedagogică3. Legumicultura Generală si Specială- Editura : Didactică şi Pedagogică4. Mica enciclopedie de Horticultură – Editura : Didactică şi Pedagogică (Bucureşti 1980)

POLUAREA ÎNTRE TRECUT, PREZENT...DAR ŞI VIITOR?

Nicoleanu Andra Claudia, Condruz Nicoleta, Gheorghe Alexandra, Filip CristianProf. coordonator:Ruxanda Şerban

Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" Galaţi

Societatea umana a început să aibă de-a face cu „chestiunea poluarii” inca din cele mai vechi timpuri, de cand oamenii au reusit sa utilizeze focul pentru agricultura, incalzire sau gatitul alimentelor. Aceasta poate fi intalnita la nivel de atmosfera,sau chiar in randul solurilor si al apelor curgatoare. Asadar, daca ar fi sa dam definitia corecta a poluarii, care ar fi aceasta? Ce reprezinta poluarea? Poluarea reprezintă procesul de contaminare a mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii si mediul în care trăiesc acestea). Poluarea atmosferica reprezinta una din cele mai agresive forme ale poluarii, care afecteaza atat fiinta umana cat si fiintele ce apartin de Universul vegetal si animal. Aerul pe care il respiram astazi, este infectat de o serie de poluanti, cum ar fi pesticidele utilizate in domeniul agriculturii,arderea combustibililor fosili,emisiile rezultate din procesele de fermentatie, ori particulele radioactive generate de incidente nucleare. Principalele fenomene poluante sunt ploaia acida, generata de „spalarea” poluantilor din atmosfera, urmata de condensarea lor sub forma de acizi care se combina cu ploaia, dand nastere ploii acide; smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum, formate datorita cresterii umiditatii. El reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii, precum si caile respiratorii, fiind cauza a mii de decese anual. Deasemenea, arderea combustibililor fosili, atat de necesari alimentarii vietii moderne cu energie, reprezinta pricipala sursa a emisiilor gazelor cu efect de sera, in special dioxid de carbon. Concentratia de CO2 din atmosfera este in crestere, producand ingrijorare cu privire la gradul de retinere a radiatiei solare, care va avea ca rezultat cresterea temperaturii medii a suprafetei terestre. Odata cu evolutia stiintei, au aparut combustibilii rafinati, rezultati de cele mai multe ori din cei fosili. Insa fabricarea acestor combustibili produce mai multa poluare si emana mai multe gaze nocive in atmosfera decat folosirea lor propriu-zisa. Cativa dintre combustibilii folositi frecvent in industrie pentru alimentarea cu energie sunt: benzenul, propanul si butanul. Principala intrebuintare a benzenului este cea de reactiv intermediar pentru sinteza altor compuși chimici, insa, ca urmare a scaderii producţiei de benzină cu plumb, s-a introdus benzenul ca aditiv. Propanul este folosit in mod frecvent drept combustibil pentru motoare, torte, gratare, centrale de incalzire. Combustibilii

49

Page 50: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

pe baza de propan sunt mai ecologici decat cei pe baza de benzina, insa nu atat de ecologici precum combustibilii naturali. Cel mai adesea butanul este folosit drept combustibil pentru brichete, torte pe baza de butan, si gratare. Amestecat cu propan si alte hidrocarburi, el este vandut sub denumirea de LPG (Liquified Petroleum Gas / gaz). Combaterea poluarii este si va ramane unul dintre telurile principale ale omenirii. Prin urmare, au fost infiintate numeroase organizatii si tratate cu scopul de a diminua efectele nocive ale poluarii, si implicit de a salva Pamantul. In Romania, cea mai importanta organizatie este “Let’s do it Romania!”, al carei rol principal este de a informa populatia cu privire la riscurile propriilor noastre actiuni ce pot avea urmari nefaste asupra mediului si asupra sanatii. Eradicarea definitiva a poluarii este un tel inalt, insa foarte greu de atins; o lupta ce nu poate fi castigata ca prin minune. Dar ne apropiem pas cu pas de indeplinirea acestui vis, prin fiecare actiune aparent nesimnificativa facuta de fiecare om, ce vazuta din ansamblu poate schimba omenirea. Sa nu asteptam o minune sau o schimbare din partea celorlalti! Schimbarea incepe de la noi insine!

Bibliografie:

1. www.wikipedia.ro

MEDICAMENTELE ŞI EFECTELOR LOR

Cristea Răzvan Gabriel, Bercea Andreea Prof. coordonator :Moraru Mariana

Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Galaţi

Medicamentul a fost, este şi va rămâne una dintre cuceririle cele mai de preţ ale ştiinţei, fără de care viaţa n-ar putea fi concepută, renunţarea la el fiind nu numai imposibilă, dar şi de neimaginat. Medicamentul va trebuie, însă, folosit numai atunci când este absolută nevoie de el şi numai la indicaţia expresă a medicului, deci, nu după bunul nostru plac.

Medicamentul oricât de simplu ar fi poate deveni – teoretic oricând – o „otravă”, care, în loc să vindece, produce o nouă boală, boala medicamentoasă sau, cum i se mai spune iatrogenă (gr. Iatros = medic, genao = a produce). O astfel de boală se poate manifesta în cele mai diverse feluri, de la simple arsuri de stomac sau erupţii ale pielii până la intoxicaţii grave, multe dintre ele cu sfârşit tragic.

La fiecare câţiva ani, un nou medicament miraculos şi controvesrsat, presupus leac al unei boli nemiloase, ţine prima pagină a ziarelor. Comunitatea ştiinţifică atrage atenţia că nu s-a verificat eficacitatea medicamentului prin testări clinice controlate, în timp ce susţinătorii medicamentului argumentează că pacienţii aflaţi în diferite faze ale bolii sunt privaţi de singura lor speranţă de supravieţuite.

Bibliografie:1. dr. SABIN IVAN – „Sănătate fără medicamente”, editura RAI;2. dr. ION GHERMAN, dr. DAN POSPAI – „Omul şi sănătatea în societatea modernă”, editura CERES, Bucureşti, 1985;3. LUCIAN SANDRU – „Cum tratăm durerea”, editura TEORA”;4. dr. HOWARD S. FRIDMAN – „Autovindecarea şi personalitatea” – De ce unii rămân sănătoşi, iar alţii sunt învinşi de boală”, editura Humanitas.

Pledoarii pentru valorificarea perspectiveloroferite de energia EOLIANĂ

50

Page 51: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Crăciun Oana Diana, Grădinaru Andreea ŞtefaniaProf. coordonator: Domnişoru Daniela

Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" Galaţi Vântul, elementul meteorologic cel mai dinamic şi mai activ al atmosferei, tinde să

estompeze diferenţele ce apar în repartiţia neuniformă a unor parametri şi este caracterizat prin viteză, durată, direcţie şi structură.

Microrelieful zonei de amplasament al generatoarelor eoliene este extrem de important. O amplasare bine studiată într-o zonă de potenţial slab, poate fi mai eficientă decât o altă nejudicios stabilită într-o zonă de potenţial bun. În România documentele atestă existenţa morilor de vânt încă din sec. al XIII-lea. Înscrisurile menţionează prezenţa pe teritoriul ţării noastre a circa 1000 de mori de vânt. De la măcinatul grâului şi pomparea apei, în sec. al XIV-lea sfera de utilizare a morilor de vânt se extinde la lucrări de desecare şi drenare a lacurilor şi mlaştinilor în Olanda, Anglia, Germania. S-a impus căutarea unor soluţii de înmagazinare, de stocare a energiei eoliene sub diferite forme, ca apoi să poată fi utilizată în funcţie de necesităţi. Mijloacele tehnice, care ne stau astăzi la dispoziţie, permit stocarea energiei eoliene în acumulatoare electrice clasice, acumulatoare hidraulice, aer comprimat sau hidrogen.

Captarea energiei eoliene se poate realiza în mai multe feluri. Captarea directă foloseşte turbina, care transformă aerul în energie mecanică. Captarea indirectă se referă la utilizarea dispozitivelor auxiliare. Cele mai directe utilizări ale energiei vantului sunt producerea curentului electric, alimentarea cu apă, producerea aerului comprimat şi producerea de căldură. În ultimul deceniu, instituţii, cercuri de amatori din România au proiectat, construit şi pus în funcţiune turbine eoliene de diferite tipuri. În Delta Dunării, în satul de vacanţă Roşu au fost amplasate două instalaţii eoliene de câte 6 kw care împreună cu centrala termică solară constituie primul punct de autonomie energetică din Deltă.

Bibliografie:Bibliografie:1. Dr.ing. Călin Mihăileanu, ing. Ioan V. Herescu, ing. Paul Cărtianu, „Din istoria industriei 1. Dr.ing. Călin Mihăileanu, ing. Ioan V. Herescu, ing. Paul Cărtianu, „Din istoria industriei româneşti”, Ed. Tehnica Bucureşti 1981.româneşti”, Ed. Tehnica Bucureşti 1981.2. Ing. Ilie Vlad, „Energia vântului”, Ed. Tehnica Bucureşti 19822. Ing. Ilie Vlad, „Energia vântului”, Ed. Tehnica Bucureşti 19823. C Iulian, P.D. Lazăr , ,, Energia eoliană –captare şi conversie”,ed Ştiinţifică şi enciclopedică 3. C Iulian, P.D. Lazăr , ,, Energia eoliană –captare şi conversie”,ed Ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti 1985Bucureşti 1985

SAREA O COMOARĂ PERICULOASĂ?

Noapteş Silvia, Necula RalucaProf. coordonator: Daniela Dinică

Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galaţi

"Sarea are ceva sfânt în ea, ea se găseşte atât în lacrimile noastre cât şi în apa oceanelor.“ Khalil Gibran.

În antichitate, sarea se obţinea cu multă greutate, utilizarea ei fiind considerată un lux. Romanii o foloseau ca monedă de schimb, soldaţii primind lunar, pe lângă bani, şi un săculeţ cu

sare denumit „salarium”, cuvânt care exprimă până în zilele noastre noţiunea de „remuneraţie”. Sarea a fost folosită, multă vreme, ca obiect de schimb şi în Africa, Asia Centrală, America Centrală şi cea de Nord. Pamântul tarii noastre cuprinde nenumarate zacaminte de sare si de lacuri sarate, iar exploatarea sarii se cunoaste si

este dovedita de unele descoperiri arheologice si de unele documente din cele mai îndepartate timpuri.

51

Page 52: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Cercetarile efectuate în secolul al XVIII lea si XIX- arata existenta exploatarilor de sare înca din era de piatra, gasindu-se scule diverse, ca ciocane si dalti executate din piatra si cu care localnicii lucrau în zona de nord a tarii.

Metodele moderne de extractie a sarii de bucatarie depinde de tipul si caracterul surselor si se împarte în: extractia sarii geme, a sarurilor din lacurile sarate din apa marilor si a oceanelor.

Structura-proprietati Clorura de sodiu, cristalizează în reţeaua cubică.   Sarea de bucatarie se dizolva in apă (solvent polar). În timpul dizolvării ionii sunt trecuţi în

soluţie sub formă de ioni hidrataţi. Solubilitatea maxima a NaCl este 40g/100g apa (cmax = 28,57%). Osmoza joacǎ un rol deosebit de important in viaţa plantelor, animalelor şi a omului.

Protoplasma celulelor vii joacǎ rolul unei membrane semipermeabile care nu permite decât anumitor substante sǎ pǎtrundǎ sau sǎ pǎrǎseascǎ celula. Celulele roşii ale sângelui sunt permeabile pentru apa şi impermeabile pentru NaCl. Lichidul din interiorul celulelor rosii este izotonic cu lichidul sangelui in care sunt suspendate celulele rosii (plasma sanguina) si corespunde unei solutii cu concentratia de 0,86% (solutie fiziologica) de NaCl.

Dizolvarea substantelor este insotita de absorbtie de caldura sau degajare de caldura. Proprietatea unor substante de a absorbi caldura la dizolvare este folosita pentru obtinerea unor amestecuri racitoare.

Bibliografie:1. Cornelia Guran, Chimie anorganica – Vol. I Structura atomului, legtura chimica, Editura Aab, 2. 2008.3. http://ro.wikipedia.org4. http://www.scritube.com

SĂPUNURI ŞI DETERGENŢI

Necoară George, Pricope GeorgianaProf. coordonator Ganea Mariana

Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”Galaţi

      In societatea primitiva, chiar si in zilele de azi, hainele  erau curatate, cu pietre pe malul unei ape curgatoare. In dictionar, ”detergent” este definit ca agent de curatare. In ultimii 20 de ani, insa, cuvantul descrie mai de graba detergent sintetic, decat obisnuitul sapun. Detergentii sintetici contin anumite componente numite substante tensio-activa.      Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa, si a fost folosita cam de 4500 de ani .      Numele de sapun , dupa o veche legenda romana,  vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificarte animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa pe malul raului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca, si au  inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de grasimi.  Sapunurile isi datoresc proprietatile lor specifice existentei intr-o molecula de forma alungita, a unei grupe polare, hidrfile, COO-, si a unui rest hidrocarbonat, nepolar, hidrofob. Multe alte substante, cu o grupa polara (alta decat grupa carboxil), fixata de o catena hidrocarbonata de oarecare lungime, poseda proprietati mai mult sau mai putin asemanatore cu alte sapunuri.Proprietati de baza ale sapunului Sapunul este creeat prin combinarea unei surse de grasime ( fie animala, fie vegetala ) cu un acid printr-un proces chimic numit saponificare. In ciuda eforturilor de-a promova imbaierea ca pe un act indecent de catre Biserica Crestina de demult, industria sapunului s-a « instalat » in secolele XII si XIII in Italia si Franta. Pana in secolul al XVI-lea, fabricarea sapunului a devenit o industrie

52

Page 53: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

prospera in Anglia, iar la jumatatea secolului al XVII-lea, colonistii din New England au beneficiat din plin de exportarea mult necesarei cenusa de sapun si a grasimilor animale in Anglia. Sapunurile de demult erau facute prin fierberea grasimii de capra cu apa si cenusa de lemn dur , cu toate ca fabricantii de sapun din Franta si Italia au incercat folosirea uleiului de masline in locul grasimilor animale pentru a imbunatati textura si calitatea. Insa sapunurile comerciale, in forma in care le cunoastem astazi, pot contine o varietate de chimicale care nu sunt neutralizate in procesul de fabricatie si pe care le aplicam pe piele zilnic. Ce este in sapunul nostru ? In 1938, cosmeticele au fost oficial definite ca « orice produs folosit in scopul de-a curata, infrumuseta, de-a promova actractia sau de-a schimba infatisarea, fara a afecta functiile corpului ». Produse care se incadreaza in aceasta categorie sunt spray-urile, lotiunile, pudrele, deodorantele, machiajele si – normal – sapunurile. Spre deosebire de produsele care sunt clasificate atat ca si produse cosmeticale sau medicinale ( cum ar fi pasta de dinti cu fluor ) cosmeticele si ingredientele sale nu au nevoie de aprobare FDA inainte de a iesi pe piata. De fapt, FDA nu are autoritate asupra acestor produse si ingredientele lor, decat dupa aparitia acestora pe piata si numai daca se determina faptul ca au cauzat rau direct sanatatii umane. Si mai mult, faptul ca multe sapunuri si produse pentru curatare sunt facute dintr-o combinatie de chimicale complica problema pe mai departe. Doar in masura de 16% din cosmetice au fost supuse testelor de toxicitate de catre FDA, desi este cerut companiilor sa eticheteze cosmeticele cu o avertizare, in cazul in care acestea contin substante iritante.

Bibliografie:1. .”Poluarea mediului și conservarea naturii”-Pricope Laura,Pricope Ferdinand. 2. Ecologie Generala”-Pricope Ferdinand Mazareanu. 3. ”Ecologia și protecția mediului”-Florinela Ardelea,Vlad Iordache.

STICLA

Casadjicov Andreea,Anton Radu,Amuş SinaProf. coordonator: Cozmaciuc Aura

Liceul Teoretic”Emila Racoviţă” GalaţiCea mai veche sticla este sticla vulcanica, rezultata prin racirea rapida a lavei. Diferite

obiecte ca varfuri de sulite, topoare, oglinzi, se pastreaza in diferite muzee. Cel mai vechi obiect din sticla propriu-zisa se considera o amuleta albastra ce a fost gasita in Egipt si este datata in anul 7000 i.e.n. Pe la inceputul erei noastre a fost descoperit procedeul de fasonare a obiectelor din sticla goale in interior, prin suflare. Se pare ca faptul a avut loc in Siria, dar mestesugul s-a raspandit repede in tot Imperiul roman. Prin anul 200 Alexandria (Egipt) era un important centru de productie a obiectelor din sticla. Mestesugul a fost preluat de Roma, unde un sfert din locuitori traiau de pe urma lui. La inceputul secolului I al erei noastre, un mester roman a inventat teava de suflat sticla: o teava de fier lunga si subtire, prevazuta la un capat cu o mica unflatura, iar la celalalt capat cu o prelungire de lemn prin care se sufla aerul. Se formeaza un balon de sticla caruia inainte de a se raci i se poate da orece forma. Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu si silicatii ai diferitelor metale. Sticlele se obtin, in general, prin topirea in cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuart, piatra de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) si materialele auxiliare. Prin adaugarea unor cantitati mici de Al2O3 sau B2O3 se obtin sticle rezistente la variatii bruste de temperatura care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator (sticla Jena, Pirex sau Duran). Au o rezistenta chimica mare si coeficient de dilatatie mic. Sticlele colorate se obtin daca, in topitura, se adauga unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorati. In industria sticlei se utilizeaza drept coloranti un numar foarte mare de substante care se incadreaza de obicei in trei categorii: colorantii ionici, colorantii moleculari si colorantii coloidali.Colorantii ionici sunt in general oxizii metalici. Sunt cunoscute numeroase procedee de splicare pe suprafata sticlei a unor

53

Page 54: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

particule metalice ce-i confera propritati optice, electrice sau decorative foarte pretioase. Asta intrucat suprafata sticlei are capacitatea de a fixa puternic particule solide. Metalizarea superficiala a sticlei se practica de sute de ani pentru obtinerea oglinzilor. Calirea sticlei este cunoscuta cel putin din secolul al XVIII-lea cand ,,lacrima batavica”, obtinuta prin caderea unei picaturi de sticla topita in apa, starnea uimirea tuturor. O astfel de picatura de sticla racita brusc rezista la socuri puternice, dar devine instantaneu o pulbere fina cand i se rupe codita subtire ramasa dupa desprinderea din bucata topita. Calirea a fost aplicata industrial in 1930 pentru obtinerea placilor de asticla cu rezistenta marita, numita ,,securit”. Ochiurile de sticla de la ferestre au fost folosite si apreciate de oameni incepand de acum 2000 de ani. Ele au devenit insa accesibile abia la sfarsitul secolului trecut. Cele mai vechi procedee se bazau pe turnarea sticlei intr-o rama ce delimita si dadea forma placii de sticla. Se obtineau astfel placi groase cu suprafete nu prea netede. Procedele s-au perfectionat continuu.

Bibliografie:1. www.wikipedia.org2. http://www.e-referate.ro/referate/Sticla2006-11-20.html3. http://mucroz.info/despre-sticla/

Un alt mod de viata!

Carpov Iulia-MariaProf.coordonator: Aurica Cozmaciuc

Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” Galaţi

Pamantul este cea mai mare din categoria planetelor telurice si singura cunoscuta din Univers ca fiind locuita de viata inteligenta.De ce sa nu putem spune locuita de viata inteligenta care incearca sa o mentina nu sa o deterioze pentru noile standarde de comoditate.

Educatia ecologica presupune o intelegere mai profunda a conexiunii dintre actiunile noastre si schimbarile mediului nostru de viata.Ecologia este stiinta interrelatiilor ecosistemice dintre organismele vii si mediul societati noastre.Actulitatea ecologiei este data de problemele majore cu care civilizatia umana se confrunta in ultima perioada

Cand uitam ca trebuie sa pretuim ceea ce este in jurul nostru ,suferim si noi dar si aceasta minunata planeta care ne gazduie ,dar mai mult noi ca avem in subconstient ca ceea ce se intampla este vina noastra.

Noi poluam!!! Poluarea sau mai bine zis raul e facut de noi nu poate fi exclus de langa noi dar poate fi facut

mai mic decat noi .Il vedem ,il simtim dar totusi nu facem nimic ci din contra continuam sa-l hranim facandu-l mai mare .Dar el nu este o fiinta umana gandind ca noi daca noi l.am ajutat si el sa ne ajute din contra el ne face mai mult raul cauzandune boli si chiar cate odata moartea.

Noi il ajutam sa creasca chiar si prin relaxarea pe care cred ca o au uni cand fumeaza o tigara,s-a demostrat ca poluarea aerului din cauza unei tigari este de 10 ori mai mare decat cea produsa de un motor diesel .S-a deschis o noua fabrica , foarte bine noi locuri de munca dar oare are masuri de precautie pentru protejarea noastra ,micile bucuri de azi pot fi adevarate cosmaruri pentru maine .

54

Page 55: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

Daca mergem pe strada si urmarim oameni cum se comporta cu mediul care ii gazduie ,ne-am intreba oare cum Pamantul ne mai suporta.

Spre exemplu o rusine pentru ca Râul Doamnei ar putea intra în Cartea Recordurilor în ceea ce priveşte numărul de PET-uri plutitoare pe apele sale

Dar acest rau nu poate fi taiat de la radacini, dar putem sa-i taiem crengile in asa fel sa nu.l lasam sa creasca in continuare ci din contra sa se micsoreze si acest lucru il putem face . Hai sa impunem diferite legi prin care toate faricile mari din Romania sa li se impuna masuri de ecologizare ,sa nu se mai fumeze pe strazi ci in spatii amenajate cu filtre ,oare acest lucru se va putea intampla vreo data ,sau atunci va fi prea tarziu .

Bibliografie: 1. http://www.stopco2.ro/2009/10/23/raul-doamnei-s-a-transformat-in-raul-gunoaielor-record-de-pet-uri-aruncate-in-apa-imagini-incredibile/

POLUAREAUN ALTFEL DE GENOCID ?

Bocăneală Alina Costina, Tavitian NoemiProf coordonator:. Domnisoru Daniela

Liceu: CN VA. Galati

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia natural a a ecosistemelor. Sursele naturale principale ale poluarii sunt eruptiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale padurilor sau gheizerele şi descompunerea unor sub stante organice. Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor a§ezarii urbane, sub influenta factorului antropic. Poluarea in functie de natura poluantului poate fi: fizica, chi mica şi biologica Poluarea aerului este 0 problema majora. Combustia carbonului, a petrolului şi a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Poluarea urbana a aerului este cunoscuta sub denumirea de "smog", un amestec de monoxid de carbon şi compuşi organici din combustia incompleta a combustibililor fosili, iar adesea aceste sub stante precipita sub forma de ploaie acida. Poluarea apei rezulta din multiplele activitati umane; apa menajera, apa industriala §i produsele chi mice folosite in agricultura, cum ar fi ingrăşămintele şi pesticidele. Solul este un strat dinamic in cuprinsul caruia se desta~oara tara intrerupere numeroase şi complexe procese chimice , fizice, biologice. Solul este supus aqiunii poluarilor din aer şi apa, fiind locul de intâlnire al poluantilor, poluarea sa datorandu-se intre altele şi metodelor irationale de administrare sau irigatiei necorespunzatore. Poluarea radioactiva se datoreaza radiatiei care se afla peste tot in natura, oamenii fiind permanent expuşi la radiatia ionizata (exista trei tipuri de radiatii ionizate: alfa, beta, gamma) cu urmari dintre cele mai grave. Poluarea vizuala inseamna prezenta in campul vizual a unor implanturi create de om, aflate in dizarmonie cu peisajul şi promovand mesaje cu caracter excesiv, depresiv sau subversiv. Dizarmonia cu peisajul (natural sau artificial) poate aparea la diferite nivele: dizarmonia dimensional a, dizarmonia formata, dizarmonia cromatica, dizarmonia texturala. Poluarea luminoasa este produsa de iluminarea urbana ineficienta, de iluminarea incorecta

55

Page 56: Simpozion 2012

SIMPOZIONUL NAŢIONAL ”EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI SOCIETATEA UMANĂ” - GALAŢI 2012

a drumurilor şi autostrazilor sau de iluminarea privata inadecvata şi provoaca 0 serie intreaga de probleme; exista mai multe tipuri de poluare luminoasa: supra-iluminarea, stralucirea cerului de noapte, luminile orbitoare, gruparile excesive de lumini, ale caror efecte vizeaza atat risipa de enrgie, cat şi sanatatea umana şi distrugerea ecosistemelor. Ca şi definitie s-ar putea spune ca poluarea moral a reprezinta tot ceea ce aduce vatamare atat individului cat şi societatii in care trmm pe plan psihic, social, profesional, economic, cultural şi stiintific, remarcandu-se la nivelul individului, familiei şi societatii.

Bibliografie: 1. Ditoiu Valeria, Holban Nina (2005) - Modificăiri antropice ale mediului Elena Gavrilescu, Poluarea mediului acvatic, Editura Sitech, 2006 2. P. Engelking, Pollution 3. Revista Terra Magazin

56