Download - Simboluri geometrice - triunghiul

Transcript
Page 1: Simboluri geometrice - triunghiul

Istoria si teoria simbolurilor

-Simbolismul geometric: triunghiul-

Gugila Madalina

Design Ambiental, an III

Page 2: Simboluri geometrice - triunghiul

Simbolismul geometric-triunghiul

Simbolul este considerat parte fundamentală a comunicării, atât a celei verbale cât şi nonverbale, având în vedere că orice variantă de comunicare este bazata pe un mesaj - un ansamblu de informaţii infatisate intr-o maniera simbolică. Simbolistica atribuita triunghiului depinde de raportul acestuia cu marginile cadrului.

Triunghiul este o figura fundamentala in lumea simbolicului geometric, deoarece se crede ca restul figurilor se pot împarti în triunghiuri. Preia, aproape în întregime, simbolismul cifrei trei, semnificand divinitatea, armonia, proportia. Termenul triunghi deriva din grecescul antic trigonon si latinescul triangulum, compus la randul sau din tri si angulus. Acest termen indica o suprafata plana, inchisa de trei linii drepte care formeaza trei unghiuri.

Primele intrevederi ale triunghiului apar din vremea Egiptului si Mesopotamiei. Egiptenii foloseau cu precadere triunghiul dreptunghic cu laturile 3:4:5 numit azi de noi triunghiul lui Pitagora, pe care il considerau sacru, numit si triunghiul piramidei. Triunghiul sacru poate fi identificat in traseele monumentelor egiptene antice,fie cu latura 3 orizontala si cu latura 4 verticala ,fie invers. Egiptenii foloseau si triunghiul dreptunghic cu catetele 4 si 5 asezat de asemenea cu cateta 4 orizontala si cu cateta 5 verticala sau invers. Pentru a impaca metoda aritmetico-algebrica de punere in proportie cu cea geometrica sau metoda analitica cu cea grafica, egiptenii recurgeau la artificii bazate pe aproximari foarte mici, teoretic neglijabile si practic imperceptibile. Un exemplu este triunghiul dreptunghic cu catetele 4 si 7 ,imprumutat de catre persi la egiptenilor. Alt exemplu este triunghiul dreptunghic cu catetele 7 si 12,a carui ipotenuza are valoarea √7² + 12² = √49 + 144 = √193=13,9. Pentru ca acest triunghi dreptunghic sa fie jumatatea unui triunghi echilateral ar trebui ca ipotenuza sa fie dublul catetei mici adica 2 x 7= 14. Eroarea de 14,0 - 13,9 =0,1 reprezinta numai 0,7%. Un al treilea exemplu este tringhiul dreptunghic cu catetele 4 si 5 ,a carui ipotenuza are valoarea √4²+5²= 16 +25=√41=6,4. Pentru ca acest triunghi dreptunghic sa fie identic cu triunghiul piramidei ar trebui ca pentru cateta mica egala cu 4 ,cateta mare sa aiba valoarea 4√s = 5,01. Eroarea de 5,01 - 5,00 = 0,01 reprezinta numa cca. 0,2 %. Toate aceste erori - desigur voite , constiente,admise exclusiv pentru a inlesni aplicarea practica a punerii in proportie - se situeaza cu mult sub limitele uzuale constructii, chiar sub cele mult mai restranse din vremea noastra. Pentru impartirea unei lungimi dupa sectiunea de aur,egiptenii recurgeau la o metoda de aproximare in numere intregi - imparteau lungimea in n segmente egale , n fiind un termen al sirului lui Fibonacci,apoi il separau in cele doua segmente corespunzatoare celor doi termini precedenti. Pentru ca eroarea sa fie cat mai mica, trebuie pornit de la un termen cat mai mare al sirului. De exemplu: daca impartim segmentul in 8 parti egale,si il separam in 5+3 ,raportul 5/3 se apropie de valoarea s cu o eroare de cca. 5 %; daca insa il impartim in 13 parti egale,in raportul 8/5 eroarea scade la 2

Page 3: Simboluri geometrice - triunghiul

% ,in raportul 21/13 eroarea este de numai 0,3 % si asa mai departe. Dintre aceste exemple, unul se refera la triunghiul piramidei, pentru ca el acopera semi-sectiunea meridiana a piramidei lui Keops. Faptul ca in acest triunghi intervine numarul s este o dovada ca vechii egipteni cunosteau sectiunea de aur , cu cel putin trei milenii inaintea noastra. De altfel, numarul s nu este unica dezvaluire pe care piramida lui Keops a facut-o cercetatorilor contemporani. Sunt inregistrate numeroase date geografice, geodezice, matematice, astronomice cu o precizie uluitoare.

Atat pe bolta stelara boreala, cat si pe cea australa figureaza doua constelatii constituite din cate trei stele fiecare si dispuse in asa fel incat sa sugereze forma unui triunghi, ele poarta numele figurii geometrice respective. Ocultistii atribuie acestei figuri o mare importanta si o definesc drept un stadiu ternar care adauga notiunea de timp si de fatalitate stadiului binar. De altfel, fiecare figura geometrica plana este considerata in mod symbolic in stransa legatura cu numarul care corespunde cantitatii laturilor sale si de aceea triunghiul are in sine caracteristicile numarului trei, asa cum patratul le are pe cele ale lui patru, pentagonul pe cele ale lui cinci si asa mai departe. Dar triunghiul este si o figura de baza – aceasta constituie baza constructiva a multor figure geometrice ce il contin de cateva ori. Si aceasta este o functie speciala a triunghiului echilateral, considerat drept figura corespunzatoare acelui echilibru geometric al partilor cunoscut sub numele de simetrie. Prima suprafata este triunghiul, a doua patratul si a treia pentagonul. Daca se traseaza linii din centrul figurilor geometrice in unghiuri, figura va fi subimpartita in mai multe triunghiuri, de aceea triunghiul echilateral constituie in perfectiunea sa simbolul cel mai potrivit sa reprezinte proportia, armonia, si prin extensie, divinitatea insasi.

Filozofii antici au transpus pe un plan etic si social cosmic triunghiul echilateral care lor le inspira perfectiunea absoluta. Platon, in opera sa Rebuplica, saluta in acelasi timp divizibilitatea extrema a Universului, precum si a lumii si a familiei. Acest Univers-triunghi l-a inteles construit pe corespondentele tatalui-spirit, mamei-materie si fiului-lume. Adeptii simbolurilor si alchimistii analizeaza in mod separate triunghiurile: triunghiul echilateral, triunghiul dreptunghic, scalen si isoscel si corespund acestora elementele pamant, apa aer si foc. Nu intotdeauna aceste patru elemente fundamentale ale lumii fizice sunt atribuite celor patru forme de triunghi, ci de multe ori cele patru elemente sunt atribuite doar triunghiului echilateral, dispus fie cu varful in sus fie cu varful in jos.

In raport cu cele trei laturi care il constituie, se regasesc atributii ce se refera deja la consideratiile exprimate in legatura cu cifra trei si care pot sa capete o valoare culturala, etica temporala sau alchimista: bine gandit,spus si facut, intelepciune,putere si frumusete, trecut, viitor si prezent, nastere,maturitate si moarte, sare,sulf si mercur.

Page 4: Simboluri geometrice - triunghiul

O cu totul alta semnificatie simbolica dobandeste un triunghi echilateral al carui varf il atinge cel al unui alt triunghi rasturnat. Acesta din urma este numit triunghi spiritual in care energiile se scurg in jos in primul triunghi al materiei care isi indreapta varful in sus. Punctul de unire a celor doua varfuri reprezinta omenirea, singura in masura sa determine o eliberare a spiritualitatii de constrangerea materiei. Aceste triunghiuri sugereaza si alte semnificatii. In cel cu varful indreptat in jos se regasesc caracteristicile crucii Ankh a vechilor egipteni si cele ale literei tau, in timp ce triunghiu cu varful indreptat in sus – care prin el insusi duce cu gandul la o inaltare spirituala, la o purificare a omenirii – se poate compara cu litera delta, plina de virtuti ezoterice care i-au fost conferite intr-o epoca tarzie, dar atat de bine intelese de Dante prin reprezentarea muntelui Purgatoriului.

Daca trecem apoi la suprapunerea celor doua triunghiuri facandu-le sa se intersecteze vom obtine o figura geometrica in forma de stea care ia numele sigiliul lui Solomon sau steaua lui David. Este vorba de o hexagrama sau desprea o stea magica avand sase colturi care, mai ales in perioada medievala, ne arata cele doua triunghiuri de diferite culori, unul alb si celalalt negru. Acestea, unite astfel si incrucisate, simbolizau perfectiunea iar daca erau considerate separate, nu ca un tot unitar, unul dintre triunghiuti simboliza macrocosmosul si celalalt microcosmosul sau materia si antimateria. Ele mai sugerau principiu binar si capatau o valoare statica opusa dinamismului si a creatiei active. Exista mai multe ipoteze despre semnificația simbolului. Acesta provine de la modul in care vechii razboinici evrei isi construiau scuturile, care aveau pe interior cele dous triunghiuri - singura figura geometrica nedeformabila, montate astfel incat sa formeze sase puncte de prindere pe perimetrul scutului. Cele sase varfuri simbolizeaza faptul ca Dumnezeu domneste asupra intregului univers, pe sase directii: est, vest, nord, sud, sus si jos. In Cabala, cele două triunghiuri reprezinta dihotomia inerenta omului: binele versus raul, spritualul versus fizicul. Triunghiul cu varful în sus simbolizează faptele bune, care urca spre cer, spre a activa un flux de bunatate, ce se revarsa asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu varful in jos.

Page 5: Simboluri geometrice - triunghiul

Delta-ul luminos al masonilor corespunde unui triunghi isoscel avand unghiurile de 108 de grade respective 36 de grade la unghiurile de la baza. Aceasta este o conditie definita drept de aur si care se intalneste si pe frontoanele templelor antice. Triunghiul sublim este figura al carei varf are un unghi de 36 de grade si la baza unghiuri de 72 de grade. Triada: cerul, pamantul si omul, simbolizate in triunghi, gaseste armonia infulentelor si relatiilor lor. Numita si Triunghiul lui Solomon, si-a luat numele dupa forma majuscula a celei de-a patra litere a alfabetului grec. Reprezentare geometrica a lui trei - principiul triplicitatii este extrem de important in simbolistica constructorilor, in traditie pitagoreica semnifica asceza multiplului catre Unul, in cea crestina - trinitatea si in multe alte filozofii - divinitatea ca Perfectiune. In Templu, Delta luminoasa este asezata in partea de est si are in centru fie litera G, careia i se dau multiple interpretari, fie tetragrama ebraica, fie schema pitagoreica, fie ochiul divin - simbol al principiului creator, fie soarele - principiu luminos al vietii. Simbolurile masonice triunghiul echilateral sau Delta luminoasă simbolizează Divinitatea. in mijlocul triunghiului se află fie numele ebraic format din patru litere (Tetragrama) al lui Iehova, fie ochiul divin. In Loja, triunghiul este plasat in partea de rasarit şi reprezinta Treimea divina sub toate formele sale: trecutul, prezentul si viitorul; intelepciunea, forta fi Frumusetea; cele trei regnuri din natura- nasterea, viata si moartea; lumina, intunericul si timpul, care realizează echilibrul între principiile masculin si feminin.

Page 6: Simboluri geometrice - triunghiul

Triunghiul cu varful in sus simbolizeaza focul si principiul masculin, iar cel cu varful in jos apa si sexul feminin. . Acest simbolism al triunghiurilor inversate il aflam si in vechea Indie, precum si la alte popoare vechi; se pare ca ele imita dispunerea pilozitatii pubiene la barbat si la femeie.

Triunghiul si numarul trei

Numarul trei, ca structura unificatoare, dinamica si productiva, intruchipat in triada simbolica, traverseaza intreaga lume a imaginarului si se regaseste la toate nivelurile existentei – fizic, psihic, macrocosmic si microcosmic. Peste tot el exprima o ordine perfecta, o totalitate organizata si ierarhizata in vederea creatiei. Este semnul principiului masculine – yang, dinamic si fecundator, al cerului in opozitie cu pamantul, al totalitatii cosmice (lumea de jos-pamant-cer) si al persoanei (inconstient-constient-supraconstient).

Numarul trei este cifra incercarilor de tot felu, a repetarilor menite sa asigure reusita unei actiuni, este numarul magic si simbol al alegerilor din basm si legenda. Numarul virtutilor etice fundamentale sau defectelor, de regula se reduce la o triada: credinta-speranta-dragoste, adevar-frumos-bine, egalitate-fraternitate-libertate. Triada caracterizeaza orice act creator. Structura fundamental a propozitiei este alcatuita din trei component: subiect-predicat-complement. Timpul este deasemenea impartit in trei secvente: trecut-prezent-viitor. Exista trei sfere principale ale lumii: lumea umana, natura, lumea divina. Pitagoreicii vorbeau de trei elemente ale omului: corp-suflet-spirit. Cifra trei caracterizeaza si viata lui Iisus: trei magi, trei ore a stat pe cruce, a inviat trei morti, trei cruci pe Golgota, inscriptia de pe cruce in trei limbi. In alte coduri simbolice numarului trei ii corespund triunghiul, trifoiul, tridentul, tripedul, fiintele tricefale.

Numarul trei, din latinescul tres, deriva dintr-o forma indo-europeana de nominativ plural, trezes, atestata in ariile indiena, greaca, slava, in forma indentica si limitata la partea radicala in alte arii, printer care cea germanica. Numarul trei era considerat inca din Antichitate perfectiunea intruchipata, asemenea zeilor, fapt care l-a facut pe Vergiliu sa afirme “Zeul se bucura de numarul nepereche – si dat fiind ca numarul unu nu este altceva decat inceputul sau originea insasi a numerelor, numarul doi da nastere formei-materie si impreuna cu unu il creeaza pe trei”. Acest numar exprima o ordine intelectuala si spirituala si in Dumnezeu si in Univers si in om, sintetizeaza o tripla unitate a fiintei, in care se savarseste contopirea cerului cu pamantul. Este expresia totalitatii, a desavarsirii, nu se mai poate adauga aici, la ceea ce constituie manifestarea, omul – fiu al cerului si pamantului, o completare la Marea Triada. Numarul trei opereaza in mod exclusive dirijand formele in lumea pamanteana si in cea cereasca; este numarul principiilor spirituale in toate corpurile; este insasi gandirea Divinitatii care a conceput planul ca pe ceva ternar, deoarece astfel era legea formelor pe care Divinitatea le avea in Sine Insasi.

Page 7: Simboluri geometrice - triunghiul

Crestinii au un Dumnezeu care este triplu, budistii au o triada – Buddha, Dharma si Sangha, taoistii au pe Tao, cartile si comunitatea. Pentru hindusi manifestarea divina si tripla se numeste Trimurti si acesteia ii corespund trei tendinte: una expansiva, una ascendenta sau centripeta si una descendenta sau centrifuga. Cambodgienii pun in legatura cu Trimurti trei puncte cardinale: Shiva este in mijloc si priveste spre est, Brahma se afla in dreapta si priveste spre sud, Visnu se afla in stanga si priveste spre nord. Celebra trinitate a vechilor egipteni este reprezentata de Isis, Osiris si Horus. Grecii adorau trei zeitati pe care le considerau superioare celorlalte: Zeus – Jupiter, Poseidon – Neptun si Hades – Pluton, care constituiau impreuna intreaga putere a universului. La scandinavi Odin – creatorul tutror lucrurilor i-a dat nastere impreuna cu Freya, divina lui consoarta, zeului Thor si toti trei laolalta constituiau triada sfanta.

Trinitatea crestina

Triada budista Triada taoista

Page 8: Simboluri geometrice - triunghiul

Triada hindusa Triada egipteana

Triada grecesca

Sfanta Treime reprezinta cea mai complexa elaborare filozofico-etica a interactiunii celor trei centre sau poli ce alcatuiesc triada divina, in unitatea si diferentierea lor dialectica – Dumnezeu-Tatal, Dumneze-Fiul, Duhul Sfant. In modul in care persoanele ipostaziaza in chip liber fiinta, se pot face urmatoarele distinctii, persoanele fiind caracterizate prin nume ipostatice: Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Cuvantul, Dumnezeu-Preasfantul Duh. Ipostazele nu au venit una dupa alta, ci exista concomitent din vesnicie in mod personal. Tatal este principiul unic al Treimii, originea Fiului pe care L-a nascut si a Duhului pe Care il purcede din veci. Caracterul definitoriu al Tatalui este nenasterea.Fiul este de-o-fiinta cu Tatal, nascut din Tatal din vesnicie, inainte de timp. Nu este posterior Tatalui, ci El este Cuvantul si chipul Tatalui, care S-a intrupat.Duhul Sfant este coetern si consubstantial cu Tatal si cu Fiul. In unitate inseparabila cu Tatal si cu Fiul, Duhul purcede din Tatal si e dat lumii prin Fiul, dupa cum si Fiul S-a nascut in lume prin Duhul. Atunci cand iconografia crestina a incercat sa reprezinte divinitatea in forme vizibile, s-a izbit de dificultatea sau chiar imposibilitatea de a reda cu mijloacele artei pe Dumnezeu, despre care Sfantul Evanghelist Ioan spune ca "este Duh" (Ioan IV, 24), iar Sfantul Apostol Pavel spune ca "nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada" (I Tim. VI, 16). Si daca pentru credinta, formula "Dumnezeu unul in fiinta si intreit in persoane" este mai

Page 9: Simboluri geometrice - triunghiul

usor de sesizat, si in consecinta mai usor acceptabila, pentru un artist, care incearca sa exprime aceasta realitate prin intermediul imaginilor, este mult mai greu. El trebuie sa opteze intre doua alternative: sa reprezinte separat pe cele trei persoane, ori divinitatea in unitatea ei. Dar daca impacarea acestor doua afirmatii antagonice este destul de grea chiar pentru credinta si speculatia teologica, atunci ea este si mai dificila cand se pune problema transpunerii ei in imagini vazute, prin mijloacele artei. In ce priveste posibilitatea infatisarii Sfintei Treimi, au existat ezitari si sovaieli chiar in doctrina unor Sfinti Parinti; de aceea, s-au folosit momentele teofanice din Vechiul si Noul Testament, in care Dumnezeu s-a aratat oamenilor credinciosi in diverse forme vazute.

Reprezentarea Sfintei Treimi in pictura crestina

Posibilitatea reprezentarii lui Dumnezeu in forme vazute este data de doua principii crestine: pentru ca El s-a descoperit in diverse forme (rugul arzand, nor sau foc) si pentru ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat ca om; pentru ca noi purtam chipul si asemanarea lui Dumnezeu de la creatie. Pornind de a actul intruparii Domnului, Sfantul Ioan Damaschin afirma: "Pentru aceasta pricina, plin de incredere zugravesc pe Dumnezeu cel nevazut, nu ca nevazut, ci ca pe unul care s-a facut vazut pentru noi, prin participarea la trup si sange. Nu zugravesc dumnezeirea nevazut, ci zugravesc corpul vazut al lui Dumnezeu; caci daca este cu neputinta sa se zugraveasca sufletul, cu atat mai mult Dumnezeu, care a dat sufletului imaterialitatea!"

Daca Legea veche oprea reprezentarea lui Dumnezeu in forme sensibile, pictura crestina a cautat de timpuriu sa infatiseze dumnezeirea, tinand seama de ideea crestina despre cele trei persoane in diferita lor activitate si de atributele fiecarei persoane in parte. Astfel, incepe reprezentarea persoanelor Sfintei Treimi, mai intai separat, fiecare dintre ele avand simbolul ei caracteristic, inspirat din diferite texte biblice, dintr-un studiu al unui Sfant Parinte sau dintr-un imn liturgic. Dumnezeu-Tatal, desi mai putin reprezentat, din cauza cuvintelor Sfantul Evanghelist Ioan - "Duh este Dumnezeu" (Ioan IV, 24), a fost totusi pictat inca din vechime, sub diferite forme, fie simbolic sau antropomorfic, unele din aceste moduri de reprezentare ramanand normative in pictura pana in zilele noastre.

Simbolic, Dumnezeu-Tatal a fost infatisat chiar in catacombe, avand ca baza de plecare diferite texte scripturistice, fie sub forma unui nor luminos. Incepand de prin secolul al IX-lea, infatisarea simbolica a lui Dumnezeu-Tatal cedeaza in favoarea reprezentarii Lui in chip de om, bazata tot pe temeiuri biblice, unele deja enuntate. Pe baza acestor texte, Dumnezeu-Tatal a fost si este infatisat sub chipul unui batran venerabil, "Cel vechi de zile", din viziunea proorocului Daniil (VII, 9), cu parul lung si alb, cu barba mare alba, imbracat in vesminte stralucitoare, sezand pe un nor sau pe tron, cu capul descoperit si tinand in mana dreapta sceptrul puterii si al stapanirii vesnice. Deseori este pictat sezand pe globul pamantesc (Ps. XXIV, 1), avand in jurul capului un triunghi echilateral, care simbolizeaza Sfanta Treime, in interiorul caruia se vad scrise literele grecesti - "o on" = "Cel ce este" - dupa textul din Ies. III, 14. "Eu sunt Cel ce sunt" sau "Eu sunt alfa si omega" (Apoc. I, 8), sau un nimb auriu, simbol al sfinteniei.

Page 10: Simboluri geometrice - triunghiul

In ce priveste cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, Dumnezeu-Fiul, de la inceput au fost folosite, pentru reprezentarea ei, simboluri si alegorii, ca: pestele, mielul, pastorul cel bun (Ioan X, 11-15), vita de vie (Ioan XV, 1-6). In pictura crestina si indeosebi in cea a Bisericii Ortodoxe, Mantuitorul este pictat ca un barbat frumos, pe chipul caruia se oglindeste sfintenie, seriozitate, demnitate si nespusa bunatate; sau prunc, sau in etate, invatator, Prooroc, Arhiereu, cu Evanghelia in maini, binecuvantand, rastignit pe cruce, dupa inviere, imparat, judecator.

Desi pentru a treia persoana, Sfantul Duh, se gasesc multe referiri in Vechiul Testament (Fac. 1, 2; Isaia, LIX, 19; Iezechiel III, 14; VIII, 3 etc), in pictura s-au folosit numai texte din Noul Testament, unde Sfantul Duh s-a aratat in forme concrete si vizibile, cum este cazul la Botezul Domnului (Matei III, 16), unde se arata in chip de porumbel, ca si la Cincizecime, asupra Apostolilor in chip de limbi ca de foc (Fapte II, 1-4).

Daca pentru reprezentarea persoanelor treimice separat, obstacolele au putut fi trecute mai usor, pentru redarea unitatii Sfintei Treimi a fost destul de greu. Dar cu toate greutatile de ordin practic, crestinii cunoscand invatatura Bisericii despre Dumnezeu unul in fiinta si intreit in persoane sau ipostasuri, au gasit modalitati de a reprezenta Treimea, unele mai fericite, mai izbutite si conforme cu invatatura Bisericii, altele mai indraznete si cateodata indepartate de adevar, pe care Biserica nu le-a admis.

Greutatea consta si in faptul ca aceste scene trebuiau sa redea in acelasi timp coeternitatea, deofiintimea si egalitatea persoanelor. Cu toate acestea, drumul anevoios al reprezentarii Sfintei Treimi a inceput chiar din primele secole. Cele dintai incercari de a reda ceea ce se ascunde si este nepatruns in fiinta dumnezeirii s-au facut cu ajutorul unor simboluri, dar care trebuiau sa redea egalitatea persoanelor, si prin aceasta incepe drumul simbolurilor geometrice sau al formelor simbolice corporale. Pictorii cauta sa gaseasca in lumea formelor, figuri, care sa exprime cat mai clar unitatea treimica. Asa apare chiar in catacombe un triunghi cu laturile egale, avand monogramul lui Iisus Hristos, flancat de a (alfa) si o (omega). Asemenea scene triunghiulare se intalneau in Biserica rasariteana pe epitafe, considerate ca semne ale credintei in Sfanta Treime. Mai tarziu, acest triunghi a fost asezat pe capetele persoanelor zugravite in icoane. Prin secolul al XV-lea apar, pentru reprezentarea Treimei niste cercuri impletite. Evoluand treptat, pictura trece de la figurile geometrice la reprezentarile simbolice, ale Sfintei Treimi, incat la inceputul secolului al V-lea se intalneste o astfel de infatisare, asa cum a dorit s-o ilustreze Paulin de Nolla: o campie cu palmieri, in mijlocul careia se inalta un deal, pe care statea Hristos in chip de miel; deasupra mielului plana porumbelul, iar deasupra porumbelului era o cruce inconjurata de raze luminoase si stele.

Un real progres s-a facut atunci cand pictorii au inceput sa redea Treimea cu ajutorul unor figuri omenesti si a altor simboale, sau a doua figuri omenesti si un simbol ; dar totdeauna operele lor au fost naturale si prin urmare nu au ofensat nici ratiunea, nici sentimentul religios al credinciosilor. Si din fericire, aceasta cale a fost mai mult urmata. Astfel, din secolul al V-lea aflam motive cu Tatal in forma simbolica a unui nor luminos, Fiul ca om iar Sfantul Duh in chip de porumbel, mai intai intr-o pictura murala, care reprezinta Botezul Domnului.

Pentru a fi in deplina armonie si concordanta cu invatatura ei, Biserica stabileste reguli precise cu privire la reprezentarea Sfintei Treimi in pictura. De la aceasta data, Tatal se

Page 11: Simboluri geometrice - triunghiul

picteaza in chipul unui batran venerabil Fiul sezand de-a dreapta Lui, amandoi purtand nimb pe cap, iar Duhul Sfant in chip de porumbel, plutind in aer deasupra lor. O forma de reprezentare a Sfintei Treimi, care a devenit aproape normativa in Biserica Ortodoxa, este cea alegorica a ospetiei lui Avraam, la stejarul din Mamvre. Tema foarte timpurie si cea mai raspandita in arta bizantina, isi gaseste temei in textul din Fac. XVIII, 1-15, desi la inceput a avut la baza si diferite traditii elenistice.

De regula, cina lui Avraam sau Filoxenia (iubirea de straini), cum i se mai zice in terminologia iconografica, se prezinta sub chipul a trei ingeri sau a trei barbati, asezati pe o latura sau in jurul unei mese pe un fond de arhitectura cu unul sau mai multe etaje, legate printr-un stergar. Ei sunt incadrati de Avraam si Sarra, ca gazed. In infatisarea acestei scene, scopul artistilor era uneori dublu: pe de o parte, prezentarea elementului surpriza si bucuria gazdei, care intra in relatie cu Dumnezeu, iar pe de alta parte, prezentarea Sfintei Treimi. In felul acesta apar doua trasaturi esentiale: cea dinamica si cea reprezentativa. Aceste doua elemente apar cat se poate de plastic intr-un mozaic de la biserica Sfanta Maria Maggiore din Roma, sec. IV, unde scena apare in doua registre suprapuse: in partea superioara, Avraam adreseaza salutul de bun venit celor trei soli ai lui Dumnezeu, si-i primeste cu bratele deschise; in partea inferioara este reprezentata cina, artistul respectand textul biblic.

Si mai desavarsita apare scena in mozaicul de la San Vitale din Ravenna. In evolutia acestei scene, in ce priveste compozitia, in arta bizantina intalnim un stil frontal, caracterizat mai intai prin insiruirea a trei persoane, egale ca inaltime si asemanatoare ca chip, prin care se reda egalitatea persoanelor treimice. De prin secolul al IX-lea apare tendinta, ca figura centrala sa le domine pe celelalte. Cum secolele schimba ideile spre noi orientari stilistice, realizandu-se opere din ce in ce mai perfecte, prin secolul al XIV-lea apare o masa semirotunda, iar figurile si propozitiile persoanelor capata gratie si suplete, fiind asezate in profil. Cele mai desavarsite realizari de genul acesta au ramas mostenite de la Teofan Grecul si Andrei Rubliov.

Mosaic Santa Maria Maggiore, Roma

Page 12: Simboluri geometrice - triunghiul

Ospitalitatea lui Avraam, mozaic biserica San Vitale din Ravenna

Sfanta Treime, Antonio de Pereda Sfanta Treime, Hans Baldung

Page 13: Simboluri geometrice - triunghiul

Istoria simbolului demonstreaza ca oricare obiect poate capata o valoare simbolica, fie el concret (pietre, metale, arbori, flori, animale, izvoare, fluvii, oceane, munti, planete, foc, fulger) sau abstracte (forma geometrica, numar, ritm, idee). Pierre Emmanuel afirma ca intelegem prin obiect nu numai o fiinta sau un lucru real, ci si orice tendinta sau imagine obsesiva : un vis, un sistem de postulate avand un regim preferential, o terminologie specifica unei anumite persoane. Mergand pe drumul marcat de Freud putem sustine fara indoiala ca ceea ce este simbolizat apartine intotdeauna inconstientului. Cat despre Jung – penru el simbolul este o imagine capabila sa desemneze cat mai bine natura Spiritului pe care doar in strafundurile fiintei noastre o putem ichipui.

Felul in care au luat nastere simbolurile,s-au dezvoltat si au fost interpretate intereseaza azi numeroase discipline precum istoria civilizatiilor si a religiilor, lingvistica, antropologia culturala, critica de arta,psihologia comportamentala si nu numai. Se spune astfel ca traim intr-o lume de simboluri sau o lume de simboluri traieste in noi. Expresia simbolica manifesta efortul facut de om pentru a-si descifra soarta si a da inteles umanitatii. Se constata in prezent importante variatii de sens in folosirea termenului simbol. Pentru a preciza terminologia actuala este necesar sa distingem imaginea simbolica de toate celelalte. Avand in vedere ca frontirele dintre aceste valori-imagini se intrepatrund uneori pana la identificare este necesar sa le delimitam teoretic.

Simbolistica reprezinta unul din cele 3 registre esentiale reperate de Lacan in planul psihanalizei alaturi de imaginar si real. Levi-Strauss considera in acest sens ca orice cultura poate fi considerata ca un ansamblu de sisteme simbolice, pe prim plan aflandu-se limbajul, cutumele matrimoniale, relatiile economice, arta, stiinta, religia.

In concluzie, simbolismul defineste o scoala de exegeza – teologica, filozofica, estetica – potrivit careia textele religioase si operele de arta nu ar avea o semnificatie literala sau obiectiva, nefiind decat expresii simbolice si subiective ale gandirii si vietii afective.

Page 14: Simboluri geometrice - triunghiul

Bibliografie:

Compozitia spatiului ambiental – simbolismul elementelor de limbaj plastic, prof. Micu, Dan

Dictionar de simboluri, Chevalier, Jean, editura ARTEMIS

Astrologia initiatica: simboluri, arhetipuri, raze, Bratoveanu, Sorin, editura DAKSHA

Comunicarea simbolica. Arhitectura discursului publicitar. Editia a II-a, Dancu, Sebastian Vasile,

editura EIKON

Simboluri si alegorii, Battistini, Matilde, editura MONITORUL OFICIAL

Marea Triada, Guenon, Rene, editura HERALD