Universitatea din BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

TEZĂ DE DOCTORAT

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. dr. Pavel Abraham Doctorand,

Adela Lucia Roncov

Bucureşti

2010

Universitatea din BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Consumatorul de droguri – victimă sau infractor

Perspective juridice şi ale asistenţei sociale

- rezumat -

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. dr. Pavel Abraham Doctorand,

Adela Lucia Roncov

Bucureşti

2010

Societatea românească contemporană se confruntă cu transformări majore în toate

sferele vieţii sociale, care au un impact negativ asupra membrilor societăţii. Aceste

schimbări sociale au generat o insecuritate socială, suspiciune şi frustrare, un sentiment

de descurajare şi chiar de inadaptare, în special în rândul tinerilor. Comportamental,

aceste percepţii şi atitudini se materializează în comportamente deviante. În multitudinea

formelor pe care le îmbracă devianţa socială, un loc aparte îl ocupă consumul de droguri.

Efectele negative ale stupefiantelor asupra stării individului şi asupra relaţiilor lui sociale

sunt incontestabile.

Consumul de droguri reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă

societatea contemporană românească, un fenomen demn de luat în calcul în cadrul

politicilor sociale din România.

Adolescenţii şi tinerii constituie categoria cea mai vulnerabilă, întrucât aceştia

sunt mai deschişi la nou, mai predispuşi la diferite experienţe, mai permeabili în

adoptarea unor comportamente de risc. Este o vârstă caracterizată prin dorinţa de a face

descoperiri, de a explora mediul înconjurător, o etapă în care se deschide un orizont de

posibilităţi aparent nelimitate. Fiind o perioadă confuză, de schimbări şi de căutare a

propriei identităţi, tinerii recurg la consumul de substanţe.

Este unanim acceptat faptul că abuzul de substanţe este rezultatul influenţei

mediilor de socializare asupra individului: familia, şcoala, grupul de prieteni, cartierul,

societatea. Analiza factorilor sociali determinanţi în preluarea şi extinderea

comportamentului adictiv printre tineri presupune analiza detaliată a tuturor aspectelor

care caracterizează perioada adolescenţei, cu accent pe procesele de educaţie şi

socializare. De cele mai multe ori, comportamentul deviant al tinerilor este un produs

principal al orientărilor comportamentale şi motivaţionale dobândite în cursul procesului

de socializare din cadrul familiei, şcolii şi grupului de prieteni. Orientările

comportamentale şi motivaţionale ale copilului devin din ce în ce mai definite pe măsură

ce acesta creşte, ele având implicaţii serioase pentru conduitele şi acţiunile sale în viaţa

socială.

Pe de altă parte, are loc şi un proces invers, abuzul de stupefiante afectând

procesele economice şi sociale. Astfel, se intră într-un cerc vicios. Drogurile exercită un

efect distructiv asupra stabilităţii familiale, a rezultatelor şcolare, a păstrării locului de

muncă, a coeziunii şi siguranţei comunitare. Acestea pun în pericol întâi consumatorul,

apoi apropiaţii acestuia, şi în final, ceilalţi membrii ai societăţii. În ultimii ani, a crescut

numărul consumatorilor, respectiv al dependenţilor de droguri şi a celor care sunt

victimele bolilor infecţioase datorate abuzului de substanţe, precum şi rata

infracţionalităţii legate de acest comportament.

Într-un asemenea context, în rândul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în

domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri a fost formulată întrebarea referitoare la

statutul consumatorului de droguri: victimă sau infractor?

Pornind de la aspectele menţionate, a fost elaborată această teză, ea fiind

structurată astfel încât în primele capitole sunt evidenţiate argumente în favoarea faptului

că persoana consumatoare este o victimă, iar în următoarele capitole sunt reliefate

argumentele în favoarea ideii potrivit căreia consumatorul poate fi un infractor. În baza

acestor idei, în ultimul capitol sunt evidenţiate politicile sociale promovate în domeniul

reducerii cererii de droguri, insistându-se pe prevenire, serviciile de asistenţă destinate

consumaturilor şi reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.

Astfel, în primul capitol al părţii teoretice, intitulat „Noţiuni introductive”, sunt

prezentate aspecte generale cu privire la flagelul drogurilor, insistându-se asupra

terminologiei specifice (drog, toleranţă, dependenţă, sevraj, abstinenţă).

Totodată, sunt evidenţiate referinţe istorice privind consumul de droguri şi lupta

împotriva acestuia. Fenomenul consumului de droguri nu este un fenomen care a apărut

brusc şi a cunoscut o evoluţie explozivă. Tentaţia de a ajunge la stări euforice îşi are

originea în vremuri străvechi. Astfel, anumite plante au fost folosite în cursul practicilor

magice, cu ocazia ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale.

Înainte de 1989, intensificarea traficului ilicit de stupefiante în lume nu a afectat în

mod deosebit ţara noastră, din cauza controlului strict exercitat de regimul comunist.

Fenomenul a luat amploare după 1989, când România a devenit un mediu vulnerabil la

invazia drogurilor. Traficul de stupefiante a devenit cea mai profitabilă “afacere“ din ţara

noastră, câştigându-se sume fabuloase.

Capcana drogurilor se dovedeşte a fi mai periculoasă pentru o anumită categorie

socială, cea a tinerei generaţii. Vârsta adolescentină se caracterizează prin dorinţa de a

cunoaşte cât mai multe, de a trăi experienţe cât mai variate şi mai inedite. Din aceaste

considerente, au fost subliniate caracteristici ale personalităţii consumatorului de

droguri, acstea având un rol esenţial în iniţierea comportamentului de consum.

Încercările de portretizare a consumatorului prezintă importanţă atât din punct de

vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Teoretic, deoarece ajută la elaborarea

unor modele explicative privind modul de structurare a personalităţii acestora şi totodată,

la evidenţierea unor aspecte privind formarea şi evoluţia unor asemenea structuri în timp.

Practic, deoarece ajută la organizarea unor acţiuni sociale preventive şi la elaborarea unor

programe de recuperare şi reinserţie socială.

Cunoaşterea cât mai exactă a profilului personalităţii persoanelor consumatoare

permite, în primul rând, organizarea unui program diferenţiat şi individualizat de

reeducare, recuperare şi reinserţie socială. În al doilea rând, cunoşterea acestui profil este

profitabilă organelor judiciare în finalizarea intenţiei lor de stabilire a adevărului şi de

soluţionare legală a cauzelor referitoare la infracţiuni la regimul drogurilor.

Consumatorul se prezintă ca o personalitate deformată, ceea ce îi permite

comiterea unor acţiuni atipice cu caracter antisocial.

În ceea ce priveşte cauzele care generează iniţierea consumului, au fost date multe

explicaţii, în funcţie de perspectiva ştiinţifică a autorilor: biologică, medicală, psihologică

sau socială, modele centrate pe individ sau pe societate. Identificarea unor mijloace

eficiente de control a abuzului de substanţe presupune o cunoaştere clară a cauzelor

acestuia. Se impune cunoaşterea, evaluarea, explicarea şi determinarea cauzelor şi

condiţiilor care generează sau favorizează uzul şi abuzul de droguri şi apoi elaborarea

unor modele etiologice şi predictive care să cuprindă complexitatea factorilor delictogeni.

Acestea sunt reliefate în cel de-al doilea capitol, intitulat „Teorii şi modele

explicative ale consumului de droguri.”

Elaborarea unor explicaţii convingătoare pentru amploarea şi structura

fenomenului consumului de droguri din România de astăzi este o chestiune esenţială, care

nu poate fi rezolvată din perspectiva unei singure discipline ştiinţifice, fiind necesară, în

mod imperios, o abordare multidisciplinară. Astfel, fenomenul consumului de droguri, fie

ele legale sau ilegale, are dimensiuni medicale, psihologice, antropologice şi sociologice.

Într-un asemenea context, modelele explicative ale consumului de droguri pot fi

clasificate în două mari categorii:

- modele explicative centrate pe individ, potrivit cărora consumul de

droguri are la bază caracteristici intrinseci ale individului;

- modele explicative centrate pe societate, abordând consumul de droguri

din perspectiva influenţelor externe individului, accentul căzând pe

mediu.

Cea mai mare parte dintre teoriile explicative ale consumului de droguri, elaborate

până în prezent, se pot clasifica în trei mari categorii:

- teorii care susţin că abuzul de droguri este o conduită moştenită, din

cauza unor factori cu caracter genetic-ereditar. Asemenea teorii conţin

genul de explicaţie biologică;

- teorii care consideră că abuzul de substanţe constituie o conduită

dobândită, datorită unor factori sau structuri cu caracter familial, social

ori cultural. Aceste teorii aparţin atât genului de explicaţie psihologică,

cât şi genului de explicaţie psihosocială şi sociologică;

- teorii mixte, care îmbină aceste două explicaţii. Acestea aparţin genului

de explicaţie eclectică, care combină mai multe elemente etiologice.

Teoriile menţionate sunt detaliate în cuprinsul acestui capitol.

Abuzul de stupefiante este cauzator de prejudicii în plan valoric, psihosocial,

individual, dar şi la nivelul colectivităţii, generând săvârşirea unor infracţiuni.

Autorităţi din lumea întreagă au conştientizat gravitata efector generate de traficul

şi consumul ilicit de droguri. Din aceste considerente, comunitatea internaţională a optat

pentru elaborarea unui sistem legislativ adaptat nevoilor actuale cu care se confruntă

societatea în ceea ce priveşte consumul de stupefiante. Legislaţia europeană şi cea

română în materie de droguri este prezentată în capitolul III, intitulat „Noţiuni

socio-juridice.”

În cuprinsul acestui capitol sunt prezentate şi aspecte referitoare la

infracţionalitatea asociată consumului de droguri.

Consumul de substanţe modifică gândirea, comportamentul şi simţul indivizilor,

fiind capabil să provoace alterări ale stării de conştiinţă şi să afecteze grav dispoziţia

psihică. Odată instaurată dependenţa, intervin distorsiuni în plan afectiv, cognitiv,

comportamental, în plan medical şi psihologic.

Persoana dependentă devine atât de preocupată de obţinerea dozelor zilnice, încât

îşi ruinează viaţa de familie, îşi periclitează viaţa profesională, săvârşeşte fapte

antisociale.

Drogul o scoate dintr-o stare de normalitate, introducând-o într-un mediu social

aflat sub incidenţa legii.

Infracţiunile pot fi săvârşite şi pentru procurarea banilor necesari cumpărării

drogurilor. Întrucât traficanţii vor să-şi formeze o clientelă cât mai bogată, ei ademenesc

tinerii, la început, cu oferte tentante. Pe măsură ce dependenţa a fost creată, preţurile

cresc, începe hărţuiala. Pentru că nevoia de drog este mai puternică decât orice,

consumatorii săvârşesc fapte stigmatizate de societate: furturi, tâlhării, prostituţie, trafic

de persoane, uneori chiar omoruri. De multe ori, traficanţii le oferă acestora dozele

zilnice în schimbul unor servicii, precum transportul unor anumite cantităţi de droguri,

vânzarea unor asemenea substanţe, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea,

trimiterea, procurarea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, fără drept. Astfel,

conform Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit

de droguri, ei săvârşesc infracţiunea de trafic de droguri. Consumatorii de droguri devin

traficanţi de asemenea substanţe ilicite, persoane care sfidează legile şi autorităţile.

Având în vedere cauzele generatoare ale consumului de stupefiante, dar şi

comportamentul generat de un asemenea consum, se pune problema identificării celor

mai eficiente modalităţi sancţionatorii. În ceea ce priveşte consumatorii de droguri,

recurgerea la alte sancţiuni în locul pedepsei cu închisoarea reprezintă o metodă

importantă de reducere a recidivei. Prin aplicarea unor pedepse alternative celei privative

de libertate, consumatorii pot beneficia de servicii comunitare, care încurajează şi permit

menţinerea unor legături pozitive cu familia, şcoala, locul de muncă, cu societatea în

general. Aceste legături benefice măresc şansele de socializare ale consumatorilor.

Aplicarea sancţiunilor alternative urmăresc găsirea unui echilibru între

componentele esenţiale ale răspunsului penal, adică protecţia ordinii legale în societate, şi

reabilitarea şi reintegrarea consumatorului.

În concluzie, aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii este mai

eficientă, întrucât, prin intermediul acestora, se pot obţine rezultate pozitive în ceea ce

priveşte reabilitarea şi reintegrarea socială a dependenţilor. Aceste concluzii se desprind

din cel de-al III-lea capitol, în cuprinsul căruia sunt prezentate aspecte referitoare la

dezvoltarea sistemului de sancţionare neprivativ de libertate, probaţiune, justiţie

terapeutică.

Se poate observa faptul că un accent deosebit se pune pe deplasarea atenţiei pe

tratarea bolii consumatorului prin asistenţă, tratament, consiliere şi reintegrare socială şi

abia apoi pe aplicarea pedepselor şi izolarea de comunitate a celor care, din cauza

abuzului de droguri, încalcă legea.

Astfel, în cadrul celui de-al IV-lea capitol, Consumul de droguri ca obiect al

politicilor sociale, sunt evidenţiate aspecte cu privire la prevenire, asistenţă şi reducerea

riscurilor asociate, precum şi specte referitoare la rolul asistenţei sociale în reducerea

cererii de drooguri.

Prevenirea cuprinde totalitatea măsurilor profilactice, îndreptate asupra

individului sau comunităţii sociale, în vederea prevenirii conduitelor deviante, a cauzelor,

condiţiilor şi circumstanţelor care le pot genera.

Pentru a diminua abuzul de substanţe în rândul tinerei generaţii, un rol deosebit

de important revine activităţilor de prevenire, activităţi care presupun un răspuns anticipat

faţă de un eveniment care se consideră a fi nociv.

În ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de asistenţă, aceasta se realizează

printr-un continuum complex de servicii integrate, într-o manieră care să determine

angajament şi motivaţie şi care să permită tranziţia uşoară între servicii sau de la un nivel

de asistenţă la altul.

Dobândirea, de către pacient, a capacităţii de reintegrare în comunitate reprezintă

una dintre principalele aspecte pe care se centrează asistenţa consumatorului de droguri.

Reabilitarea şi reinserţia socială a consumatorilor de droguri face parte dintr-un

plan global care abordează aspectele biologice, psihologice şi sociale ale problemei

individului, dar şi intervenţia asupra mediului acestuia şi comunităţii. Acestea trebuie să

se sprijine pe resursele personale şi sociale ale persoanei, achiziţionate în prealabil,

recuperate sau potenţiale.

În domeniul reabilitării şi reinserţiei sociale, comunitatea reprezintă o reţea de

suport care să susţină demersurile de schimbare comportamentală pozitivă şi care să se

implice în rezolvarea problemelor cu care se confruntă persoana, pentru ca în final, să fie

redată comunităţii într-o formă care să nu prezinte noi riscuri pentru siguranţa acelei

comunităţi.

Referitor la reducerea riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction), în

cadrul acestui capitol este evidenţiat un set de politici sau activităţi care au drept scop

limitarea şi/sau reducerea naturii şi proporţiilor consecinţelor negative de ordin medical,

social, economic, legal etc., care apar ca rezultat al unui comportament de consum.

Prin activităţile de harm reduction sunt urmărite scopuri pragmatice, pe termen scurt.

Astfel, prevenirea şi reducerea riscurilor pentru sănătate sunt prioritare faţă de abstinenţă

şi reabilitare, care pot urma mai târziu.

În partea practică a tezei de doctorat este realizată o cercetare al cărei scop este

obţinerea unor date referitoare la factorii de risc, infracţionalitatea asociată consumului de

droguri şi pedepsele aplicate pentru infracţiuni la regimul drogurilor, urmând a se stabili,

în funcţie de rezultatele obţinute, statutul consumatorului de droguri: victimă sau

infractor.

1. Obiectivele cercetării sunt:

- Analiza prevalenţei consumului de droguri în funcţie de caracteristicile

psiho-sociale ale consumatorilor;

- Identificarea comportamentelor generate de consumul de droguri;

- Analiza pedepselor aplicabile în cazul săvârşirii unor infracţiuni la

regimul drogurilor.

2. Ipotezele cercetării sunt:

- Consumul de droguri este mai frecvent la persoanele cu probleme

psiho-sociale (probleme familiale, stimă de sine scăzută, influenţa

anturajului în luarea deciziilor, neimplicarea în activităţi sănătoase de

petrecere a timpului liber, disponibilitatea drogurilor, lipsa de informaţii

referitoare la efectele negative ale drogurilor);

- Consumul de droguri favorizează comiterea unor infracţiuni săvârşite de

consumator;

- Sancţiunile alternative sunt mai eficiente decât pedeapsa închisorii, în

cazul consumatorilor de droguri.

3. Instrumentele de cercetare:

3.1 Chestionarul, realizându-se analiza frecvenţei, verificarea ipotezelor, analiza

corelaţiilor

Eşantionarea – Prin stabilirea eşantionului s-au selectat persoanele aflate în stare

privativă de libertate în Penitenciarul în Regim de Maximă Siguranţă Timişoara, care

s-au declarat a fi persoane care au consumat droguri înainte de a se afla în stare de

detenţie. Întrucât numărul unor astfel de persoane nu este foarte mare (73 persoane) în

Penitenciarul Timişoara, am considerat că nu se impune relizarea unei eşantionări şi, prin

urmare, am supus analizei întreaga populaţie aflată într-o asemenea situaţie în

Penitenciarul Timişoara.

3.2 Focus – grup, la care au participat 9 specialişti care îşi desfăşoară activitatea

în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri (judecător, procuror, ofiţer de poliţie,

ofiţer de penitenciar, consilier de probaţiune, psiholog, medic, asistent social, inspector

şcolar).

Ghidul de interviu. În cadrul focus-grup-ului, au fost formulate o serie de

întrebări cu privire la următoarele teme:

- caracteristicile fenomenului consumului de droguri d.p.d.v. al factorilor

de risc;

- modalităţile de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de

droguri, prin întărirea factorilor de protecţie;

- caracteristicile psiho-sociale ale consumatorului de droguri;

- săvârşirea unor infracţiuni ca urmare a consumului de droguri;

- evaluarea sistemului sancţionator aplicabil în cazul săvârşirii

infracţiunilor la regimul drogurilor;

- aprecierea avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancţiuni

alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate.

Fiecare dintre participanţii la focus-grup şi-au exprimat punctul de vedere cu

privire la aspectele menţionate.

3.3 Studii de caz - au fost realizate două studii de caz referitoare la consumatorii

de droguri aflaţi în stare de libertate, care s-au adresat Centrului de Prevenire, Evaluare şi

Consiliere Antidrog Timiş, pentru obţinerea unor concluzii şi sub aspect calitativ (alături

de concluziile formulate în cadrul focu-grup-ului).

Concluzii

Consumul de droguri constituie una dintre cele mai grave probleme cu care se

confruntă tânăra generaţie.

Vârsta fragedă la care are loc iniţierea consumului rezultă atât din cadrul

cercetării cantitative, cât şi a celei calitative. Astfel, din chestionarul aplicat rezultă că

76,7% dintre respondenţi au început a consuma substanţe în perioada minorităţii. Această

idee a fost reliefată şi din răspunsurile formulate în focus-grup şi din cele formulate în

studiile de caz.

Debutul consumului de droguri în perioada adolescenţei este determinat de

fragilitatea afectivă specifică acestei vârste. Adolescenţii se transformă din punct de

vedere fizic şi psihic. Şi societatea îşi schimbă optica faţă de ei: nu-i mai consideră copii,

dar nici adulţi. În asemenea împrejurări, adolescentul are nevoie de o perioadă pentru a se

obişnui cu noul statut. Există, însă, situaţii frecvente în care adolescentul are o imagine

devalorizată faţă de propria persoană, având o stimă de sine scăzută. Asemenea idee este

desprinsă din cercetarea realizată. De aceea, este recomandabil a se pune un accent

deosebit pe implementarea unor proiecte în cadrul cărora să fie dezvoltată o imagine

pozitivă a propriei persoane, astfel încât adolescentul să fie mai puţin vulnerabil în faţa

influenţelor externe.

Iniţial, adolescenţii consumă droguri pentru a-i impresiona pe cei din propriul

anturaj. De cele mai multe ori încep prin consumul de droguri uşoare, cu privire la care

există ideea preconcepută că nu crează dependenţă. Asemenea experienţe iniţiale

generează o desfăşurare incertă a procesului, adăugându-se mereu alte tipuri de substanţă.

Prezenta cercetare demonstrează faptul că, în majoritatea cazurilor, drogul cel mai

frecvent consumat este marijuana sau haşişul, urmat de ecstasy. În rândul tinerei generaţii

există mitul că marijuana este un drog uşor, care nu crează dependenţă, motiv pentru care

adolescenţii se consideră invulnerabili în faţa unei asemenea substanţe. Treptat, însă,

dependenţa se instalează, iar consumul de stupefiante devine un element stabil în viaţa

adolescentului, trecând la abuzul unor droguri din ce în ce mai puternice.

Factori de influenţă negativă asupra personalităţii adolescenţilor sunt condiţiile

social-economice necorespunzătoare. Accesibilitatea drogurilor din mediile sociale

frecventate de tineri reprezintă un factor de risc în ceea ce priveşte uzul şi abuzul de

substanţe. Astfel, peste jumătate dintre subiecţii cercetării cantitative au precizat că

obţinerea drogurilor a fost uşoară sau foarte uşoară, iar locul primului consum a fost

reprezentat de bar/club/discotecă. Dacă ne referim la modalităţile de petrecere a timpului

liber, se poate observa că peste jumătate dintre respondenţi preferă întâlnirile cu prietenii

în baruri/cluburi/discoteci. Trăind într-un asemenea mediu, ei consideră că drogurile

reprezintă ceva normal, iar când conştientizează multitudinea efectelor negative ale

acestora este, uneori, prea târziu. Petrecerea timpului liber în locuri în care adolescenţii

nu sunt supravegheaţi reprezintă un factor de risc în debutul consumului de stupefiante.

Ideea reiese şi din cadrul studiilor de caz şi este susţinută de speciaşliştii care au

participat la focus-grup. Într-un asemenea context, se impune promovarea unor

alternative sănătoase de petrecere a timpului liber astfel încât adolescenţii să-şi poată

satisface necesităţile conform dezvoltării lor şi să construiască modele pozitive de

întrebuinţare a timpului liber, plecând de la posibilităţile mediului în care trăiesc.

Populaţia tânără deţine informaţii insuficiente cu privire la consecinţele

substanţelor psihoactive, informaţii fragmentate, periculoase prin potenţialul manipulativ

pe care îl au. Astfel, 65,7% dintre respondenţi au menţionat că, în momentul primului

consum deţineau în mică sau foarte mică măsură informaţii despre droguri. Aceeaşi idee

este susţinută în cadrul focus-grup-ului şi studiilor de caz. Adolescenţii şi tinerii au

dreptul la cunoaştere, pentru a se putea valorifica optând pentru o viaţă sănătoasă, fără

droguri.

În ceea ce priveşte sursele de informaţii, atât în cadrul cercetării cantitative, cât şi

în cadrul celei calitative, cea mai frecvent menţionată este cea referitoare la anturaj.

Prietenii sunt menţionaţi în proporţie de 39,7% şi în momentul nominalizării persoanelor

care au cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte luarea deciziilor. Din focus-grup şi

studiile de caz realizate reiese, de asemenea, că adolescenţii se apropie de cei de aceeaşi

vârstă, cărora le acordă mai multă credibilitate. Grupul de prieteni devine un reper şi un

punct de sprijin pentru adolescenţi. În schimb, se detaşează de părinţi şi profesori, de la

aceştia obţinând cele mai puţine informaţii referitoare la problematica asociată abuzului

de droguri şi având cea mai mică influenţă în luarea deciziilor. Această situaţie se explică

prin faptul că se creează un sentiment de generaţie, bazat pe ideea că sunt înţeleşi mai

bine de cei care trăiesc aceleaşi experienţe. În asemenea împrejurări, un rol deosebit

revine educaţiei între egali. Aceasta este eficientă deoarece este participativă şi implică

tinerii în discuţii şi activităţi. Într-un astfel de mod, tinerii asimilează informaţii mai uşor

decât într-o manieră formală, autoritară, moralizatoare sau neadaptată principiilor sau

stilului de viaţă al tinerilor.

Consumul stupefiantelor poate fi expresia unei atitudini de opoziţie sau de

revoltă faţă de mediul familial. Copiii pot fi victime ale unor familii care eşuează în

exercitarea rolurilor parentale.

Existenţa unor familii destrămate, a unor familii în care a decedat unul dintre

părinţi duc la creşterea dezadaptării sociale a copilului. Astfel, se poate observa că doar

32,9% dintre subiecţii cercetării cantitative au declarat că provin din familii legal

constituite (părinţi căsătoriţi). Subiecţii studiilor de caz provin, de asemenea, dintr-o

familie destrămată, respectiv dintr-un mediu familial conflictual.

De asemenea, în majoritatea familiilor consumatorilor există o relaţie tensionată

între părinţi, respectiv între aceştia şi proprii lor copii. Aceste familii se caracterizează

prin lipsa de supraveghere a copiilor de către părinţi, comunicare neadecvată, o

insuficientă stabilire a normelor şi aşteptărilor cu privire la comportamentul copilului,

stilul educativ inconsecvent, neadaptat nevoilor acestuia. De aceea, peste jumătate dintre

subiecţii cercetării cantitative au afirmat că se înţeleg rău sau foarte rău cu părinţii.

Aceeaşi idee se desprinde şi din studiile de caz. Nefiind satisfăcute nevoile fundamentale

ale copilului (de siguranţă, de dragoste, de acceptare) în propria sa familie, el va deveni

mai puţin selectiv în alegerea prietenilor şi va cădea mai uşor în plasa consumatorilor de

droguri.

Atitudinile şi comportamentele familiale favorabile consumului de droguri

constituie factori de risc în debutul consumului de substanţe. S-a constatat că, în cadrul

familiilor în care cel puţin unul dintre membri consumă droguri legale sau ilegale, riscul

ca şi propriul copil să consume este mult mai mare. Asfel, în peste jumătate din cazuri,

consumatorii care au constituit subiecţii cercetării cantitative provin din familii în care

una dintre persoane consumă excesiv băuturi alcoolice sau este dependentă de tutun. Şi în

familia care a făcut obiectul unui studiu de caz, tatăl este dependent de alcool. Părinţii

consumatori de droguri (legale sau ilegale) creează modele parentale de consum,

dezvoltând astfel modele comportamentale de abuz de substanţe la proprii lor copii.

Factorii de risc familiali au fost evidenţiaţi în cadrul focus-grup-ului, atât de

specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri, cât şi

de cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de astfel de substanţe.

Consumatorii de droguri pot proveni din toate tipurile de familie, indiferent de

situaţia materială. Asfel, conform cercetării cantitative, procentul celor cu o situaţie

materială bună sau foarte bună este puţin mai mare decât procentul celor cu o situaţie

materială rea sau foarte rea (57,5% faţă de 42,5%).

Sumele mari de bani puse la dispoziţia copiilor de către părinţi, fără a cunoaşte

exact cum vor fi cheltuite, pot constitui o tentaţie în a-şi face rost de droguri. Satisfacerea

tuturor necesităţilor şi dorinţelor copilului nu are un efect pozitiv asupra acestuia, putând

conduce la formarea unor trăsături nedorite: apatie, indiferenţă, lene, răsfăţ. Adolescentul

va avea impresia că totul i se cuvine fără a depune eforturi, că tot ceea ce îşi doreşte îi va

fi benefic, inclusiv drogurile.

Situaţia materială foarte scăzută poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc

pentru consumul de droguri. Privaţiunile materiale conduc la stări de nemulţumire şi

deprimare care îl fac pe individ să caute o modalitate de a evada din realitate.

Un factor de risc îl reprezintă şi disponibilitatea drogurilor. Dacă substanţele pot

fi uşor procurate, este foarte probabil ca o asemenea persoană să fie vulnerabilă în faţa

riscului consumului de stupefiante. Pe parcursul cercetării cantitative, 69,9% dintre

respondenţi au precizat că procurarea drogurilor a fost uşoară sau foarte uşoară.

Factorii de risc pentru consumul de droguri menţionaţi mai sus acţionează

multiplicativ, în sensul că, pe măsură ce numărul lor creşte, riscul de a deveni dependent

este mai mare.

Din cele prezentate mai sus rezultă că problema consumului de droguri nu apare

ca un fenomen izolat, ci este în strânsă legătură cu problemele sociale sesizabile la nivel

comunitar. Consumatorul poate fi considerată o victimă a anturajului, a propriei familii, a

traficanţilor de droguri, a societăţii în care trăieşte. Este, de asemenea, o victimă a

substanţei pe care o consumă, devenind un om dependent, bolnav, care nu mai poate

depăşi problema fără ajutorul unor specialişti. Chiar dacă, la început consumă droguri

pentru obţinerea unei stări de bine, a unei senzaţii de fericire, ulterior consumă pentru a

înlătura senzaţie de rău, de deznădejde generată de întreruperea sau diminuarea

consumului. Efectele sevrajului fiind foarte puternice, consumatorii sunt gata sa facă

orice pentru procurarea dozelor zilnice.

Pe de altă parte, însă, fenomenul de toxicomanie are grave consecinţe nu doar în

plan individual, ci şi în plan social. Odată cu sporirea consumului de stupefiante, se

constată creşterea criminalităţii, a actelor de vandalism şi a violenţelor. Astfel,

aproximativ ¾ dintre subiecţii cercetării cantitative au menţionat că au devenit agresivi

verbal ca urmare a consumului de droguri, iar aproximativ jumătate au precizat că au

devenit agresivi din punct de vedere fizic ca urmare a acestui consum. Şi subiecţii

studiilor de caz au săvârşit infracţiuni asociate abuzului de droguri. De asemenea, această

idee este menţionată în cadrul focus-grup-ului, în special de către specialiştii care au

atribuţii în reducerea ofertei de droguri.

Iniţial sunt săvârşite fapte cu un grad redus de pericol social, iar ulterior sunt

comise fapte din ce în ce mai grave, îngroşând rândurile infractorilor şi alimentând cu

criminalitate societatea în care trăiesc. Astfel, sunt săvârşite infracţiuni la regimul

drogurilor, infracţiuni de furt, tâlhărie, omor, trafic de persoane.

Cei care comit infracţiuni la regimul drogurilor se deosebesc de tipologia

obişnuită a infractorilor. Argumentele de natură psiho-socială care vin în sprijinul acestei

idei au fost menţionate mai sus. De asemenea, trebuie avut în vedere preţul ridicat al

drogurilor, corelat cu efectele puternice ale consumului de substanţe. Într-un asemenea

context, consumatorii sunt gata să săvârşească orice faptă pentru a obţine stupefiantul şi a

înlătura, asfel, durerile de natură fizică şi psihică generate de sevraj.

Pentru a-şi procura drogul, toxicomanul cheltuie importante sume de bani, în

acest fel lipsindu-se de cele necesare traiului, atât pentru el cât şi pentru familie. Urmează

vânzarea bunurilor din casă, împrumuturi ce nu mai pot fi restituite şi alunecarea treptată

pe partea infracţională.

Peste jumătate dintre subiecţii cercetării cantitative au menţionat că au săvârşit

furturi sau alte fapte interzise prin lege, pentru a procura banii necesari pentru obţinerea

dozelor necesare propriului consum. Un asemenea comportament a fost evidenţiat şi de

specialiştii care au participat la focus-grup.

Sub influenţa substanţelor, consumatorii percep realitatea în mod deformat. Într-o

asemenea conjunctură, ei săvârşesc fapte antisociale, acţionând conform propriilor

halucinaţii vizuale, auditive, olfactive. De asemenea, le sunt înlăturate inhibiţiile

comportamentale, care îi împiedică să săvârşească infracţiuni încondiţii de non-consum.

De aceea, 79,2% dintre subiecţii cercetării cantitative, care au fost condamnaţi pentru o

altă infracţiune decât cea la regimul drogurilor, au precizat că aceasta a fost consecinţa

consumului.

Motivaţi de dorinţa de a obţine venituri cât mai mari, traficanţii de stupefiante nu

se sfiesc să atragă consumatorii în săvârşirea unor asemenea fapte ilicite. Asfel, ei le

oferă gratuit dozele necesare propriului consum, în schimbul vânzării unui anumit număr

de doze. În acest mod, numărul consumatorilor şi, implicit al clienţilor lor creşte. Această

idee este susţinută, pe lângă informaţiile rezultate din focus-grup şi studiile de caz, de

procentul de aproximativ 70% al subiecţilor cercetării cantitative care au precizat că li s-a

aplicat pedeapsa închisorii pentru comiterea unei infracţiuni la regimul drogurilor. De

asemenea, se poate observa faptul că topul substanţelor consumate coincide cu topul

substanţelor care au constituit obiectul infracţiunii (marijuana sau haşiş, ecstasy, cocaina,

LSD). În concluzie, consumatorii traficau acelaşi tip de drog ca şi cel consumat.

Având în vedere infracţionalitatea asociată consumului de droguri, legiuitorul a

prevăzut pedeapsa privativă de libertate pentru faptele comise ca urmare a consumului,

precum şi pentru deţinerea, vânzarea, cultivarea drogurilor în vederea propriului consum.

Perioadele de detenţie generează, însă, consecinţe negative în inserţia socio-profesională,

familială, şcolară, profesională ulterioară executării pedepsei privative de libertate.

Aceste efecte duc la marginalizare şi dezadaptare socială, iar, în final, la reluarea

comportamentului de consum şi a lanţului infracţional cauzat de abuzul de droguri.

Această idee este susţinută prin faptul că peste jumătate dintre subiecţii cercetării

cantitative au afirmat că, anterior executării sancţiunii actuale, au mai fost condamnaţi la

o pedeapsă privativă de libertate. Din aceste considerente, se poate afirma că, în cazul

consumatorilor de droguri şi a infracţiunilor săvârşite ca urmare a abuzului de asemenea

substanţe, pedeapsa închisorii nu este eficientă. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii

de noi infracţiuni de către cel căruia i s-a aplicat. De asemenea, se urmăreşte înlăturarea

deprinderilor antisociale ale condamnatului. Acest scop nu a fost însă atins, deci

sancţiunea privativă de libertate nu a fost eficientă.

Şanse mai mari de integrare a consumatorului în societate ar exista în cazul

includerii acestuia într-un circuit de asistenţă medicală sau psihologică. Această idee se

desprinde din studiul de caz, unde s-a precizat că persoana consumatoare de droguri a

apelat la serviciile CPECA, de teama de a nu relua comportamentul de consum. De

asemenea, 83,6% dintre cei cărora li s-a aplicat chestionarul pe parcursul cercetării

cantitative au recunoscut că, pentru a nu se reapuca de consum după ieşirea din

penitenciar, au nevoie de sprijin. Cu toate acestea, este aproximativ egal procentul celor

care afirmă că în penitenciar nu există servicii de asistenţă pentru consumatori cu

procentul celor care afirmă că astfel de servicii există. Concluzionăm că cifrele

menţionate indică nu atât absenţa totală a serviciilor, cât mai ales faptul că acestea nu

sunt adaptate nevoilor consumatorilor dependenţi. Ideea menţionată este susţinută şi prin

faptul că existenţa serviciilor psihologice a fost precizată de 97,1% dintre intervievaţi, a

serviciilor sociale-de 47,1% dintre intervievaţi, iar a serviciilor medicale-de doar 11,8%

dintre subiecţi. Este necesar, însă, ca toate aceste servicii să fie acordate în proporţie

egală, doar unele dintre ele fiind necesare, dar nu şi suficiente. Asemenea idee este

susţinută şi de specialiştii care au participat la focus grup. Din aceste considerente, putem

afirma că pedeapsa închisorii nu este eficientă în cazul consumatorilor de droguri.

Propuneri

1. Pornind de la concluziile desprinse din cercetare, propun înfiinţarea unor

instanţe specializate pe droguri, eventual secţii sau complete.

Abuzul de droguri trebuie privit ca o tulburare cronică progresivă şi recidivantă,

care poate fi tratată. Dependenţii de droguri sunt, în primul rând, oameni bolnavi şi apoi

infractori. Din aceste motive, ar trebui să se recurgă întâi la asistenţa medicală,

psihologică şi socială şi apoi la aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Penitenciarul, oricât de modern ar fi structurat, oricât de mulţi specialişti s-ar

implica în programele de reabilitare socială, este mai degrabă un spaţiu al diversificării

tehnicilor infracţionale decât al penitenţei sau al premiselor pentru renunţarea la cariera

infracţională.

O metodă importantă de reducere a recidivei o constituie recurgerea la sancţiunile

alternative, respectiv integrarea consumatorului într-un program adecvat de asistenţă

medicală, psihologică şi socială. Prin diversiunea consumatorilor de la pedeapsa cu

închisoarea şi permiţându-le să beneficieze de servicii comunitare, aceştia vor putea

menţine legături pozitive cu familia, şcoala, locul de muncă şi comunitatea. Aceste

legături benefice măresc şansele de resocializare ale consumatorilor.

Un accent deosebit se pune pe obiectivul de a-l determina pe consumator să

accepte responsabilitatea pentru comportamentul său şi să încerce să se schimbe şi nu pe

severitatea sau pe durata pedepsei.

2. De asemenea, propun modificarea programei şcolare „Educaţie pentru

sănătate”, pe componenta referitoare la consumul de droguri.

Propun ca prevenirea consumului de droguri să se realizeze în cadrul sistemului

educaţional, punându-se accent nu pe aspectele teoretice, ci pe activităţi practice care au

ca scop eliminarea cauzelor favorizante.

Activităţile propuse urmăresc dezvoltarea capacităţii de a lua hotărâri

responsabile faţă de propria persoană şi faţă de cei din jur. Pentru atingerea acestui

deziderat, se impune aplicarea de către cadrele didactice, a metodelor interactive,

urmărindu-se conştientizarea prin jocuri a efectelor negative ale consumului de droguri

legale şi ilegale.

Elementul de noutate pe care îl propune acest proiect este reprezentat de

abordarea multidisciplinară a activităţilor de prevenire în şcoală, prin implicarea cadrelor

didactice, a părinţilor şi, nu în ultimul rând, a elevilor. Activităţile de prevenire în şcoli au

fost abordate, până în prezent, fragmentar, din diverse perspective, fără a exista o

coordonare şi o evidenţă foarte clară a nevoilor existente şi a metodelor de lucru.

Constituirea unei reţele de elevi, părinţi şi cadre didactice, care să se implice în

activităţile de prevenire oferă cadrul necesar pentru standardizarea şi îmbunătăţirea

metodelor de lucru şi pentru o abordare multidisciplinară a fenomenului.

Fenomenul drogurilor este unul complex, cu implcaţii în plan medical, psihologic,

social, juridic. Doar prin implicarea tuturor actorilor sociali care au atribuţii în aceste

domenii pot fi obţinute rezultate în reducerea cererii şi ofertei de droguri.

BIBLIOGRAFIE

1. Abraham Pavel, Introducere în probaţiune. Supraveghere, asistenţă şi

consiliere a infractorilor condamnaţi la sancţiuni neprivative de libertate,

Editura Naţional, Bucureşti, 2001;

2. Abraham Pavel (coord.), Ghid de prevenire a consumului de droguri în

rândul adolescenţilor şi tinerilor, Editura Detectiv, Bucureşti, 2007;

3. Abraham Pavel, Nicolăescu Daniela, Justiţia Terapeutică. O nouă

abordare în tratamentul consumatorului de droguri, Editura Concordia,

Arad, 2006;

4. Abraham Pavel, Nicolăescu Victor, Iasnic Bogdan, Introducere în

Probaţiune, Editura Naţional, Bucureşti;

5. Abraham Pavel, Rus Vasile Toma, Crăciun Adriana, Drogurile,

reglementări internaţionale şi interne, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;

6. Abraham Pavel, Introducere în probaţiune. Supraveghere, asistenţă şi

consiliere a infractorilor condamnaţi la sancţiuni neprivative de libertate,

Editura Naţional, Bucureşti, 2001 ;

7. Abraham Pavel (coord.), Prevenirea consumului de droguri. Ghid pentru

profesori, Editura Detectiv, Bucureşti, 2005;

8. Abraham Pavel, Prevenire şi consiliere antidrog, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004;

9. Abraham Pavel (coord.), De ce cad îngerii?, Editura Napoca Star, Cluj-

Napoca, 2007;

10.Adler F., Mueller G.O.W. şi Laufer S.W., Criminology. New York:

McGraw-Hill, Inc., 1995;

11.Bercheşan V., Pletea C-tin., Drogurile şi traficanţii de droguri, Editura

Curtea Veche, Bucureşti, 2003;

12.Baciu Dan, Crimă şi criminalitate. Tendinţe, evoluţii prevenire,

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bucureşti, 2005;

13.Banciu Dan, Control social şi sancţiuni sociale, Editura Hyperion XXI,

Bucureşti, 1992;

14.Banciu Dan, Voicu M., Rădulescu S., Adolescenţii şi familia, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

15.Banciu Dan, Sociologia victimei, Bucureşti, 2004/2005;

16.Bădescu I., Istoria sociologiei: perioada marilor sisteme, Editura Porto-

Franco, Galaţi, 1994;

17.Boudon R., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997;

18.Buzărnescu Ş., Sociologia opiniei publice, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1995;

19.Ceccaria Cesare, Despre infracţiuni şi pedepse, Editura Rosetti,

Bucureşti, 2001;

20.Boroi Al., Drept penal-partea generală, Editura All Back, Bucureşti,

2000;

21.Buzducea Doru, Riscuri la tineri, Editura Universităţii Bucureşti, 2007;

22.Campbell Ross, Copiii noştri şi drogurile, Editura Curtea Veche,

Bucureşti, 2001;

23.Chelcia Septimiu, Chestionarul în investigaţia sociologică, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975;

24.Chelcia Septimiu, Cunoaşterea vieţii sociale. Fundamente metodologice,

Editura Institutului Naţional de Informaţii, Bucureşti, 1995;

25.Chelcia Septimiu, Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Editura

Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1992;

26.Chelcia Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Editura

Economică, Bucureşti, 2001;

27.Chesnais J.C., Histoire de la violence, Laffont, Paris, 1981;

28.Chombart de Lauwe M. J., L’interaction de l’enfant et de

l’environnement: object de recherche et relevateur social, în Bulletin de

Psychologie, Paris, Tome XXIX, numero 325, 1975/1976;

29.Chopra Deepak, Comportamente dependente, Editura Curtea Veche,

Bucureşti, 2003;

30.Cohen Robert, Hart Jerome, Student psychiatry today - a comprehensive

textbook, Butterworth Heinemann, Oxford, 1991;

31.Cohen Albert, James Short Jr., Research in Delinquent Subcultures, in

vol. Juvenile Delinquency. A Reader (edited by Teele E. James), third

Printing, Illinois, Itasca, F.E. Peacock Publishers, Inc., 1974;

32.Cornuţiu Gavril, Psihiatrie – note de curs – Fasciola: Patologia fixărilor

comportamentale adictive (Toxicomaniile), Editura Universităţii, Oradea;

33.Crişu Anastasiu, Tratamentul infractorului minor în materie penală.

Aspecte de drept comparat, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

34.Daly K., Restorative Justice in Diverse and Unequal Societies, in

Goldsmith, A., Israel, M. Criminal Justice in Diverse Communities.

Annandale: the Federation Press, 2000;

35.Dignan James, Restorative Justice and the Law: the Case for an

Integrated, System Approach, The Fifth International Conference and the

International Network for Research Justice for Juveniles, Leuven on 16-

19 september 2001;

36.Dragomirescu Virgil, Psihologia comportamentului deviant, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;

37.Drăgan Jenică, Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000;

38.Dumitraşcu Hanibal, Teoria şi practica consilierii antidrog – suport de

curs, Bucureşti, 2005;

39.Dumitru Gh., Schachter A., Mogoş G., Intoxicaţiile acute, fiziopatologie,

clinică, tratament, Editura Medicală, Bucureşti, 1970;

40.Dunkel F., La justice reparatrice en Allemagne, în Criminologie, vol. 32,

nr. 1, 1999;

41.Elkin F., Handel G., The Child and Society. The Process of Socialization,

New York, Random House, 1984;

42.Empey L.T., Stafford M.C., American Delinquency: its Meaning and

Construction, 3 ed, Belmont, Wadsworrth publishing, 1991;

43.Ferreol Gilles, Adolescenţii şi toxicomania, Editura Polirom, Bucureşti,

2000;

44.Festinger L., Katz D., Methodes de recherche dans les sciences sociales,

PUF, Paris, 1963;

45.Findlay Mark, Problems for the Criminal Law, Oxgford:University Press,

1996;

46.Fluellen R., Trone J., Issues in Brief: Do Drugs Courts Save Jail and

Prison Beds? New York, NY: Vera Institute of Justice, 2000;

47.Florian Gheorghe, Aspecte psihologice ale privării de libertate, Buletin

penitenciar nr. 1/1981;

48.Fomby and Rangaprasad, Divert Court of Dallas County: Cost Benefit

Analysis. Report to the Dallas Divert Court, 2002;

49.Frechette Marcel, Le Blanc Marc, Delinquance et delinquants,

Chicoutimi, Gaetan Marin, 1987;

50.Gerstein D. R. şi Green L.W., Preventing drug abuse, what do we know?,

Washington, 1993;

51.Giddens Anthony, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000;

52.Gilling Jean-Marie, Le conte en pedagogie et en reeducation, Editura

Dunod, Paris, 1997;

53.Goode Erich, Drugs in American Society. New York: McGraw-Hill

Publishing Company, 1989;

54.Gordon Milton, The Concept of the Subculture and Its Application, in

„Social Forces” , nr. 26 (October), 1947;

55.Gorege Stefani, Gorege Levasseur, Droit penal general, Paris Dalloz,

1984;

56.Grecu Florentina, Rădulescu Sorin, Delincvenţa juvenilă în societatea

contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi România, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2003;

57.Harvey C., Terry P., Practicing Social Work, Thomson Press, 1994;

58.Henslin J. M., Social Problems, Prentice Hall, New Jersey, 1990;

59.Hirschi Travis, Causes of Delinquency, Editura Paperback, 2002;

60.Hopkins David, Ainscow M., West M., Perfecţionarea şcolii într-o eră a

schimbării, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 1998;

61.Hubbard R.L. şi colab., Drug Abuse Treatement: A National Study of

Effectivennes. Chapel Hill, N.C.: University of North Carolina Press,

1989;

62.Ionescu, G., Psihiatrie clinică standardizată şi codificată, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2000;

63.Iovu Mircea, Droguri legale-ce nu spun politicienii şi ziariştii, Monitorul

Oficial, Bucureşti, 2003;

64.Jaap van der Stel, Deborah Voorrdewind, Handbook prevention –

alcohol, drugs and tobacco, 1998;

65.Larousse, Dicţionar de psihiatrie, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1998;

66.Loghin Octavian, Toader Tudorel, Drept penal român-partea specială,

Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1999;

67.Mays Daniel, Doyle Jim, Drug and Alcohol Abuse Tratament, in Social

Work Perspectives on Quasi-Coercive Treatment of Offenders. Specto

2009, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2009;

68.Marshall Tony, The Evolution of Restorative Justice in Britain, în

European Journal of Criminal Policy and Research, vol. 4, nr. 4, 1997;

69.Merle Roger, Vitu Andre, Traite de droit criminel, Edition Cujas, Paris,

1967;

70.Merton K. Robert, Social Theory end Social Structure, New York, 1968;

71.Mihai Sanda Luminiţa, 14 paşi în lumea drogurilor, Bucureşti, 2005;

72.Mitrache C-tin, Drept penal român-partea generală, Casa de Editură şi

Presă Şansa, Bucureşti, 1998;

73.Nanette j. Davis, Sociological Constructions of Deviance. Perspectives

and Issue in the Field, Wm.C.Brown Company Publishers Dubuque,

Michigan, 1980;

74.Neagu Olimpia, Tarba Camelia (coordonatori), Administrarea justiţiei

penale în Romania din perspectiva alternativelor la pedeapsa închisorii în

cazul consumtorilor de droguri. Ghid de bune practici, Satu Mare, 2008;

75.Nettler Gwynn, Explaining Crime, Third Edition, New York, McGraw-

Hill Book Company, 1984;

76.Nolan, J. L., Reinventing Justice: the American Drug Court Movement.

New Jersey: Princeton University Press, 2001;

77.Papalia Diane, Wendkos Olds Sally, A Child World: Infancy Trough

Adolescence, Editura Von Hoffman, Press inc., 1990;

78.Parsons T., Essays in Sociological Theory, London, 1964;

79.Păşcuţă Ioan, metodologie sociologică, Editura Eurostampa, Timişoara,

2001;

80.Petcu Marioara, Delicvenţa-repere psihosociale, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1999;

81.Pitulescu Ion, Criminalitatea Juvenilă, Editura Naţional, Bucureşti, 2000;

82.Pop Octavian, Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Editura

Mirton, Timişoara, 2002;

83.Pop Octavian, Teorii şi modele explicative în domeniul delincvenţei

juvenile, Editura Mirton, Timişoara, 2002;

84.Popescu A., Filipescu Z, Aspecte clinice şi de laborator în intoxicaţiile

acute, Lucrările primului simpozion naţional de toxicologie, Bucureşti,

1978;

85.Popovici, I., Lupuliasa, D., Hrişcu, A., Dicţionar farmaceutic, Ediţia

a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;

86.Porot Antoine, Porot Maurice, Toxicomaniile, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1999;

87.Preda Marian, Jderu Gabriel, Mihai Ioana Alexandra (Coord.), Consumul

de droguri în rândul tinerilor din România. Raport de cercetare,

Bucureşti, 2005;

88.Preda Vasile, Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981;

89.Rădulescu M. Sorin, Devianţă, criminalitate şi patologie socială,

Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1999;

90.Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Sociologia Crimei şi Criminalităţii,

Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1996;

91.Rădulescu Sorin, Teorii sociologice în domeniul devianţei şi al

problemelor sociale, în Revista română de sociologie, nr. 3-4, Bucureşti,

1996;

92.Rempel M. Şi colab., The New York State Adult Drug Court Evaluation:

Policies, Participants, and Impact. New York, NY: Center for Court

Innovation, 2003;

93.Roibu Ioan, Mircea Alexandru, Flagelul drogurilor la nivel mondial şi

naţional, Editura Mirton, Timişoara, 1997;

94.Roumajon Yves, Enfants perdus, enfants punis, Editura Robert Laffont,

Paris, 1989;

95.Schmallegger Frank, Criminal Justice Today, New Jersey, Prentice Hall,

Englewood Cliffs, 1991;

96.Siegel Larry J., Juvenile Delinquency Theory, Practice and Law, st. Paul,

Minn. West Publishing, New York – Los Angeles, 1981;

97.Simcox Reiner Beatrice, Character Disorders in Parents of

Delinquents,ditura Family Service Association of America, New York,

1963;

98.Slobogin, C., Therapeutic Jurisprudence: Five Dilemmas to Ponder, 1

Pszchol., Pub. Pol. And Law, 1995;

99.Stanley Stephen, Alternative to Prison an Examination of Non-custodial

Sentencing of Offenders, Editura Peter Owen, Washington, 1984;

100. Stark Rodney, Doing Sociology, An ntroduction trough Microcase,

Wadsworth publ. Co, 1992;

101. Stettler Martin, L’Evolution de la condition penale des jeunes

delinquants examinee au travers du droit suisse et de quelques

legislations etrangeres, Editura Georg, Geneve, 1980;

102. Stroescu, V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ediţia

a VI-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1999;

103. Tomiţă Mihaela, Metode de lucru cu delincvenţii. Note de curs,

Timişoara, 2001;

104. Viano C. Emilio (coord.), Victimology, Editura Visage Press,

Washigton, 1976;

105. White R., Haines, F., Crime and Criminology: An Introduction,

Second Edition. Melbourne: Oxford UniversityPress, 2000;

106. Ziegler Jan, Seniorii crimei, Editura Antet, Bucureşti, 1988;

Reviste, rapoarte şi standarde elaborate de Agenţia Naţională Antidrog

1. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 1/2005, Editura

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2005;

2. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 2(6)/2007, Editura

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2007;

3. Info-Drog. Buletin de informare şi documentare nr. 1 (7)/2008, Editura

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, 2008;

4. Raportul Naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog privind situaţia

drogurilor, 2008;

5. Raportul Naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog privind situaţia

drogurilor, 2009;

6. Agenţia Naţională Antidrog.. Raport de evaluare privind stadiul realizării

activităţilor prevăzute pentru anul 2007 în Planul de acţiune în vederea

implementării Strategiei Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008.

Bucureşti;

7. Agenţia Naţională Antidrog. Anchetă referitoare la prevalenţa infecţiilor

HIV şi/sau VHC în rândul consumatorilor de droguri injectabile din

Bucureşti aflaţi în tratament şi programele de schimb de seringi. Raport

studiu. 2008;

8. ANA (Agenţia Naţională Antidrog). (2008). Prevalenţa consumului de

droguri în România – Studiu în populaţia generală 2007. Raport studiu.

9. Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi

socială a consumatorilor de droguri, Agenţia Naţională Antidrog,

Bucureşti, 2005;

Site-uri

1. http://www.ana.gov.ro , site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog

2. http:// www.aliatong.ro , site-ul ONG ALIAT

3. http:// www.afladec.ro , site dedicat Hepatitei Virale C

4. http:// www.ccmromania-gfatm.com , site-ul Consiliului de Coordonare al

Fondului Global

5. http:// www.cnlas.ro , site-ul Comisiei Naţionale de Lupta Anti-SIDA

6. http:// www.educatiepentrusanatate.ro

7. http://www.emcdda.europa.eu , site-ul Centrului European de

Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri

8. http://europa.eu.int/servlet/ , EurLex: site cu noutăţi legislative europene

9. http://www.incb.org / - site-ul Biroului Internaţional pentru Controlul

Stupefiantelor

10.http://www.indaco.ro/resurse_pr7.html - site cu noutăţi legislative

11.www.just.ro , site-ul Ministerului Justiţiei

12.http://www.legmed.ro , site-ul Reţelei Naţionale de Medicină Legală din

România

13. http:// www.mtc.ro mec, site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

14.http://www.ms.ro ,site-ul Ministerului Sănătăţii şi Familiei

15.http:// www. pmu - wb - gf .ro , site-ul Programului Fondului Global pentru

România

16.http://www.presspro-medic.ro/ Revista online Medic.ro

17.http://www.raa.ro , site-ul organizaţiei nonguvernamentale Romanian

Angel Appeal

18.http://www.reitox.emcdda.eu.int , extranetul Reţelei de informare a

Punctelor Naţionale Focale cu privire la droguri

19.www.rhrn.ro , site-ul Reţelei Române de Reducere a Riscurilor

20.http:// www.salvaticopiii.ro , site al organizaţiei nonguvernamentale

Salvaţi Copiii România

21.http:// www.un.ro/unaids.html , site-ul Biroului Naţiunilor Unite în

România

22.http:// www.unaids.org , site-ul Programului Comun al Naţiunilor Unite cu

privire la HIV/SIDA

23.http:www. en .wikipedia .org - enciclopedia on-line

Reglementări juridice referitoare la droguri

Reglementări juridice interne

1. Ordinul nr. 1.389/ 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei

de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii

de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi

funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de

droguri;

2. Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri;

3. Legea nr. 522/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

4. Hotărârea nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificarile şi

completările ulterioare;

5. Hotarârea nr. 1915/ 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii nr.339/2005;

6. Legea nr. 186/ 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de

droguri;

7. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi

preparatelor stupefiante şi psihotrope;

8. Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului

Justiţiei nr. 898/725/2002 privind măsurile medicale şi educative

aplicate toxicomanilor în penitenciare;

9. Ordinul comun pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele

farmaceutice de uz uman şi veterinar care conţin substanţe ce intră sub

incidenţa Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri;

10.Ordinul nr. 1.204 /2004 privind aprobarea certificatului pentru

deţinerea de medicamente şi substanţe stupefiante şi psihotrope;

11.Ordonanţa de urgenţă nr. 121/2006 privind regimul juridic al

precursorilor de droguri;

12.Decizia nr. 1.862.064/2006 pentru aprobarea Standardelor minime de

calitate ale programelor de prevenire a consumului de droguri în

şcoală;

13.Decizia nr. 1.862.065/2006 pentru aprobarea standardelor de elaborare

a programelor şcolare de petrecere a timpului liber, de informare,

educare şi comunicare înscopul creşterii influenţei factorilor de

protecţie pentru consumul de droguri şi alte substanţe în concordanţă

cu evaluările/cercetările efectuate la nivel naţional şi/sau local;

14.Decizia nr. 17/2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare,

modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a

consumatorului de droguri;

15.Ordinul nr. 1.216/C/2006 privind modalitatea de derulare a

programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială

pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare

de droguri;

Reglementări juridice internaţionale

1. Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, modificată prin

Protocolul din 1972;

2. Convenţia Naţiunilor Unite din 1961 asupra substanţelor psihotrope;

3. Convenţia din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe

psihotrope;

4. Regulamentul (CEE) nr.3677/90 al Consiliului Uniunii Europene, din

1990, referitoare la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării

anumitor substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau

substanţelor psihotrope;

5. Regulamentul (CEE) nr. 3769 al Comisiei din 1992 referitor la aplicarea

şi modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3677/90 al Consiliului referitor

la măsurile ce vor fi luate pentru împiedicarea deturnării anumitor

substanţe pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor sau substanţelor

psihotrope.