8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 1/102

<*

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 2/102

,<xxx>o<xxxx><xx>o<xxxx><><>c><><x><x><>c>o<>o<xx>ooooo<5

T E A T R U L M U N I C I P A LPREZINTA :

In sala „Ma tei Mil lo' 4 :

PASSACAGLIAde TITUS POPOVICI

cu JULES CAZABAN, artist

al poporului, ILEANA PRE-

DESCU, FORY ETERLE, artistemerit, LAZĂR VRABIE,

MIHAI MEREUŢĂ, GH. GHI-

ÌÌ

In sa la „Fi l im on S î r b u "

MENAJER1A DE STICLÂde TEN NES SEE WILLIA Mcu LUCIA STURDZA BULANDRAartista a poporului, OCT. COTESCULUCIA MARA, SEPTIMIU SEVER

lauréat al Premiului de StatRegia :DINU NEGREANU, lauréat al Pre

miului de Stat

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 3/102

i

l ea l palNr. 4 (anul VI) Aprilie 196

REVISTĂ LUNARĂ EDITATADE MINISTERUL iNVĂŢĂMÎNTULUI SI CULTUR

SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R.

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 4/102

TEATRU SI C0NTEMP0RANE1TATE  Andrei Băleanu

MARILE TEME CER UN DIALOGSUBSTANTIAL 6

  Mìreea Alexandrescu

PE MARGINEA UNUI SPECTACOLBRECHT . . • •

• • • • • • • • • •

 B. ElvinCĂI NOI SPRE DRAMA TOLSTOIANA„Putcrea Intunericului" de Lev Tolstoi

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 5/102

B ' r  -v i»

INT1MPININDA 4 0 a

AN1VERSARE

A PARTIDULUI

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 6/102

Regia — pe care o semnez — se străduieşte să rezolve ìntr-un spirteatru modem planurile epice vaste pe care ni le oferă lucrarea lui Aureinale, cu sprijinul şi colaborarea scenografiei stilizate şi pline de sugestii M. Marosin.

Pentru a da coerenţă scenica şi dinamism evocării lui Aurei Mihale, ìn

rezolvărilor de sinteză vom recurge la o serie de procedee, ìnrudite cu cintografia, valorificînd prin ritm episoadele dense din punct de vedere dramconţinute ìn text.

Sperăm ca spectacolul cu piesa Primăvara a lui Aurei Mihale să răspprin spiritul şi forţa lui agitatorică, marelui eveniment pe care-1 întîmp

George Vraca artist al poporului,

 diredorul Teatrului „Constantin

  Drumul linei tinere comu

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 7/102

tarea şi organizarea generala a ma-terialului dramatic, cit şi realizareaseparata a fiecărei scene. Ţinînd sea-ma de importanţa deosebită a spec-tacolului cu care teatrul urma să în-tîmpine aniversarea partidului, nune-am decis însă la xnscrierea piesei

lui Dan Tărchilă in repertoriu, pinacind n-a fost consultât întregul co-lectiv al teatrului. Aceasta s-a făcut in cadrul unei adunati de partid, deschise, unde textul a fost citit şi discutât in plenul personalului nostruartistic şi tehnic.

  Intregul nostru colectiv s-a anga-  jat cu însufleţire să nu-şi precupe-  ţească nici un efort în a realiza cuMarele fluviu... un spectacol de presti-giu. Insufleţirea este însă numai unuldintre aspectele modului în care selucrează la acest spectacol. Celălalt aspect, la fel de important, este gri-  ja pentru înarmarea metodica, seri-oasă, a colectivului artistic şi tehnic în

sarcina căruia stă pregătirea spectaco-lului, cu cît mai multe şi semnifica-tive date privind epoca istorică, eve-nimentele şi tipologia la care se re

  fera piesa, pe scurt, realizarea uneicît mai bogate documentari asupraeroicei lupte în ilegalitate a partidu

de Istorie a Partidului, a Muzeului„Doftana", vizionarea unor filme documentare şi artistice care prezintămomente importante aie luptei P.M.R.  şi P.C.U.S.

  Ne-am propus de asemenea organizarea unor întîlniri cu comunisticare au înfruntat prigoana şi închi-sorile bwgneziei, şi s-a recomandat interpreţilor lectura unor cărţi şi documente ce vorbesc despre lupta partidului în anii ilegalităţii. Atît eu —ca regizor — cît şi pictorul-scenograf (Paul Bortnovschi) şi interpréta careurmeazà să întruchipeze figurile lu-minoase aie luptàtorilor comunisti

(Olga Tudorache — Caterina, BorisCiornei — Eliad, Titus Lapteş — O-niga, Ion Ciprian — Milan, şi Starnate Popescu — Victor) am avut mult de folosit de pe urma acesteibogate documentàri. Un singur exem-  plu : unele imagini fotografiate încursul vizitei la Doftana au servit ca punct de plecare pentru leit-mo-

tivul scenografie al mai multor momente din spectacol.

Fiecare dintre noi, de la maşinist   şi croitor pînă la regizor şi actor, sesimte personal răspunzător de reu-  şita acestui spectacol, cu care teatrul

d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 8/102

  Am scris şi eu o piesă, Visul împlinit, în care am căutat să cuprind, ca  fresca, într-o desfăşurare de tablouri, creşterea conştiinţei omului munciclipa eliberării patriei noastre pînă în zilele pe care le trăim, şi încă şi departe, aruncìnd, in ultimul iablou, o privire în viitor. Tablourile care se p  pe un pian larg, de mase, alterneaza cu cele a căror acţiune se desfăşoarsînul unei familii urmărite în toată evoluţia ei de-a lungul piesei, şi orice  ţiune politica sau sodala are un ecou precis în viaţa, în conştiinţa memacestei familii, care cresc odată cu tot ceea ce se înalţă şi creste în jurul

  Nu ştiu dacà am izbutit sa fac un lucru în care fiecare intenţie, fiidee să fie vie, convingătoare, emoţionantă, dar ştiu că am dorit-o cu ard  şi că mi-am dat toată osteneala pentru asta.

  Lucia Dem

Omul epodi noastrebuie să se desăvîrşească m

■

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 9/102

Desigur că prima problema care seridica în faţa teatrelor este alegereapiesei : găsirea acelui text dramaticcare să răspundă prin problematicasa unor comandamente de seamă aleepocii noastre, care să aducă pe scena oameni vii, adevăraţi, complecşi,şi să ni-i prezinte dinamic, să prindăritmul impresionant al transformării,al creşterii lor.

Teatini de Comédie cinsteşte mareaaniversare a partidului înscriind înrepertoriul său piesa lui V. Em. Ga-lan, Prietena mea Pix. Pentru colec-

tivul teatrului, şi pentru mine personal ca regizor, realizarea acestuispectacol a constituit o sarcină pa-sionantă. Piesa este o mare confrun-tare de poziţii, o mare dezbatere con-temporană. Dar în această dezbatere,prin semnificaţiile lor, persona] eiepărăsesc rolul mărunt de sluj itoliai unui subiect şi capata sarcini filo-zofice, rezolvă de pe poziţiile uneinoi morale, ale moralei noastre, problema dragostei, eliberate de simţulproprietăţii, de meschinărie şi egoism.Cuplului stăpîn-sclavă i se opune fa-

meni pe care-i preţuim, în fond structori convinsi şi de nădejdsocialismului. Inginerul Mastpersonajul centrai al comediei, coperă într-o zi că într-o seriproblème ce privesc relaţia băfemeie, concepţiile sale, experiende viaţă, pe care le considera dtive, sînt anacronice, că el însuşvine anacronic şi ridicol, că pîncopiii ìl lovesc cu uşurinţă, surzînd fisuri şi şubrezenii pe carşi le cunoştea. Desigur că el poate recunoaste de la început

ciunea, că încearcă să argumense luptă să convingă pe toţi de tatea sa ; dar în această luptă tşi în acelaşi timp cumva ridicolcare-o duce cu prietenii, cu soţifiul său, armele sale se frìng trConcluzia ìi apare limpede : vabui să se desăvîrşească. Societat

obligă să gîndească altfel. Un tat constructor al socialismulupoate fi în relaţiile familiale untocrat meschin, un mic-burghez e

Lupta pentru socialism se dacelaşi timp, şi pe şantierele

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 10/102

plificare, regizorul şi-a început munca repetînd la masă cu fiecare cate  ìn parte. Lecturile la masă pun în evidenţă nenumărate legături aie tecu viaţa. Este momentul în care regizorul şi interpreţii retopesc cristalul sei în creuzotul imens al experienţei de viaţă şi al realităţii, aici dialogul se ssaturează cu amănunte şi atitudini de viaţă trăită. Regizorul şi fiecare actor in

au cunoscut oameni asemănători cu eroii piesei, au auzit întîmplări şi replici asnătoare cu cele din text. Pentru o mai exactă şi realista punere ìn pagina a spcolului, Horea Popescu a stat un timp la Bicaz. Cunoaşte locurile, ştie pe dinamplasarea lacului de acumulare, atunélului , a barajului; a stat de vorbă cu oamle reproduce graiul şi felul simplu de a gîndi şi acţiona. Se répéta tabloul cu şede primire ìn U.T.M. a lui Tudor, tînărul brigadier care a făcut hotărîtoare

rienţe de viaţă şi de muncă pe şantier. Momentul e nodal pentru întreaga pfiindcă aici culminează o lunga perioadă de existenţă a şantierului, a tinbrigadieri, sau — cum se exprima regizorul — „este punctul de maxima mtate în evoluţia personajelor". In rolul lui Tudor e distribuit Cornei Vulpe. blema lui Tudor constituie axul schimbului de replici. O singură replica e rede trei ori. Vulpe are tendinţa să acoentueze prin elemente exterioare vìrstasonajului : regizorul ìi atrage atenţia că „tinereţea rezidă în spontaneitatea ţiilor" şi nu într-o „juvenilizare" aparentă. La scena şedinţei participa pestepersona je : cei predenti sìnt cu toţii utemişti, cărora li se adaugă bătrînul mOprea, personificat de N. N. Matei. Tinerii actori citesc, rînd pe rînd, repţinînd seamă de mdicaţiile textului. Dar tocmai aici, la primele lecturi, se

b ît d i t i lti l ì t l ţiil ibil O f ă i

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 11/102

pe care-1 répéta acum actorii e penultimul, înainte de epilog. Intre cele apariţii s-au scurs ani şi întîmplări, care au lăsat urme în conştiinţele ale brigadierilor, maturizîndu-le, rotunjindu-le. Tendinţa regizorului e de a ro fuziune deplină între viaţa complexă a şantierului şi sinteza dramaticăOchiul albastru. Cu autorul Paul Everac „colaborează" acum însăşi viaţa, va trebui să pulseze în spectacol. Fiecare replica e treoută, acum şi aici, pr

complexă mişcare de intenţii interpretative, menite să cuprindă şi să epu

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 12/102

In schimb, mai multa mînă libera actorilor. Lectura nu e omogenă : unii ipreti, începînd cu Ştefan Ciubotăraşu (Mastacan), nuanţează, citesc cu modexpresive ; alţii , dimpotrivă (Costei Constantinescu — Pătrăţică, bunăoară), aproape alb, abia marchează. Sînt moduri actoriceşti diferite de a se aproprol, de familiarizare cu tonul şi ambianţa fundamentală a piesei. Lectura ìnce

cu primele replici, dar am intrat ìn foaier tocmai ìn toiul disputei MastacAndrei, din actul II, moment dramatic de tensiune susţinută, de dezbatere a concepţii de viaţă. E unul din momentele culminante, de contrast, faţă de tra

  în comédie a piesei lui Galan.Prietena mea Pix are un avantaj şi un dezavantaj (aparent) pentru ac

e originala, pe de o parte, nu seamănă cu nimic din literatura noastră dram

fă ă i fi d i l bil ă i d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 13/102

scena, fără a i se fi dat in prealabil o prea generoasă margine de caracterCu modestie, cu mult simţ autocritic, automi o spune, ìnaintea tuturor : remuşcări pentru unele roluri — Carol, Şoimu, in parte Cujbă — dar maipentru Andrei ! L-am făcut să intre in scena pentru confruntarea cu Mascare nu e, de fapt, decìt un lung monolog !" Văzut fragmentar, din singuru

punct de vedere, personajul Andrei poate să para, într-adevăr, ingrat pactor. Dar iată că lărgind analiza personajelor şi a situaţiilor din piesă, Acapata o lumina nouă. Cu răbdare şi măsurată caldura, V. Em. Galan îşi preroii. Mastacan nu are, de fapt, un adversar, un poi opus, de talia şi anvelui. In schimb, ca o masivă cetate (morale), el e supus unui soi de asediu logie şi moral). Mastacan este „atacat" de un grup ìntreg de personaje :

f t d hiţ t fi t t l Mih l fi bi

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 14/102

se fereşte de schiţarea unor scurte fise temperamentale : „Mihaela ar fi binu fie o fetiţă toată numai miere şi candoare, ca o Maşenkă a lui Afighenopildă. Nu : atît ea, cît şi Paul sînt doi tineri crescuţi în zilele noastre, în climoral al societăţii noastre. Sînt doi tineri bine îhfipţi pe propriile picioarepîni pe ei. In relaţiile cu Mastacan, nu strică nici oleacă de obrăznicie, de tare tinerească". La rîndul ei, Sofia, soţia inginerului constructor, nu e o pa„Sofia nu e o strivită ; ea e lucida, înţelege şi evaluează just lucrurile, îl iusincer şi definitiv pe Mastacan, dar asta n-o face să se piardă cu firea". Intale şi clarificările sînt binevenite. Tilda Radovici (Sofia) îi mulţumeşte autpentru „revelaţii", mai ales că simţise ispita de a da o alta tenta personaVasilica Tastaman (Pix) şi Val. Plătăreanu (Paul) îşi corectează şi ei viziunfuncţie de precizările autorului. Totul decurge ìntr-o calma şi calda atm

de colaborare : nimeni nu stîrneşte susceptibilităţile nimănui, toată lumea enică de roade cît mai bune. Experienţa de viaţă şi de scriitor a lui V. Em. Gs-a întîlnit cu experienţa de viaţă şi de actor a lui Ciubotăraşu, a lui Costei stantinescu, a celorlalţi, şi din fuziunea lor — valorificată creator de Radu ciulescu — se prefigurează chipul spectacolului.

Florian

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 15/102

jRramaTurgi/fumiiiiiumiilu

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 16/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 17/102

N I K O L A I P O G O

HOTvu

P I E S Ă Î N T R E I A C T E

A C T U L I

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 18/102

A C T U L I

T A B L O U L 1

O casă bătrînească din sudul Rusie', cu nelipsitul ei cerdac. In fată, răzoare de fioşir de plopi. Amurgul unei zile luminoase de vara.

SERAFIMA, NIKOLAISERAFIMA (după o clipă de tacere,

în răstimpul căreia i-a aruncat lui  Nikolai o privire veninoasă): Vasă zică, n-a iesit ! Ei, Kolea, Kolea...tovarăşe Bureatov, cu dumneata

vorbesc... Aşa-i că n-a ieşit ?NIKOLAI (foarte politicos, fără să  priceapă despre ce e vorba): Cesă iasă ?

SERAFIMA : Ce-aţi pus la cale...ce-aţi clocit !

NIKOLAI (cu multa naivitate) : Ceam clocit ? Dumneata ai un f el

de-a vorbi foarte hazliu. Mie imiplac vorbele hazlii. la mai spuneo data : clocit ? Glumele dumitalemă amuză.

SERAFIMA : Şiretule ! li spuneameu Alkăi : să te fereşti cît poţi

NIKOLAI : Or fi ! Ce nu cunoscunosc.

SERAFIMA (putiti cìntat) : Nimis-a ales, Nikolai Bureatov...scris gazetele, s-a vorbit la rŞi n-a ieşit nimic...

NIKOLAI : Serafima Nikiticina  ìntoarcem foaia... (Devine sPot, dacă vrei, să-ţi dau un grafi : scopul vieţii mele n-a atins. Să schimbăm subiectulvorbim despre dumneata. Cusă ìncep ? E adevărat că te cu religia ?

SERAFIMA (ironie, parca ar ro lecţie) : Religia e pentru ca opiul.

NIKOLAI : în ceea ce mă pricred că religia e pentru popovis urit. Dar cînd aud că dum

NIK OLA I : Uite o vorbă aruncat ă NIKOLAI (gînditor) : In cazul

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 19/102

NIK OLA I : Uite, o vorbă aruncat ă...pe negîndite...

SERAFIMA : Aşa să fie, copi le ?NIKOLAI (dulce, supus) : Multe nu

reuşesc să pricep din cîte aş dori.Nu le prind pe toate, şi îmi parerău. Nu-s tocmai lămurit, de cîndai ajuns rudă... de departe, în a-ceas tă casa ?

SERAFIMA (scurì) : Ce te pri veş te ?NIKOLAI (care parca n-a observât 

asprimea întrebării) : Trăncănesc şieu, ca să fie aşteptarea mai uşoară.

SERAFIMA (rece): Nu aştept pe ni-

meni.NIKOLAI : Eu o aştept pe Alocika.SERAFIMA (ironie) : Pieci la Lenin

grad ?NIKOLAI (cu o uşoară tresărire, stă-

  pînită) : Cin e ţi-a spus ?SER AFI MA : Ea, cine al ta ?NIKOLAI (uimit, vorbind ca pentru

sine) : Atît de bune prietene sîn-t e ţ i ?SERAFIMA : Dumnea ta, într-ad evăr,

eşti un om curios.NIK OLA I : Mă g înde am la un lucr u

pe care nu pot să-1 înţeleg

NIKOLAI (gînditor) : In cazul mai rău, am să te omor... să că pier, şi nu ţi-o las. Sînt nt, să ştii. Nu ţi-o las, nu ţi-o

SERAFIM A : Foar te bine, omm ă ! Ce ma i aştepţi ? Strî ngde gît.

NIKOLAI (se dă la o parte) : Cde fiinţă omenească mai eşti şi

SERAFIMA : Rea, f ăr ă un picconşt iinţă, fără... n ivel ! (Ride).stuţule, n-ai destulă putere să   împotriva mea... pentru AEşti o m ăm ăl ig ă !

NIKOLAI : Mi se întîmplă pentrtîia oară... Dar păze şte -te ! Mliga e mîncarea noastră ţărăneŞi uneor i f rige !

SER AFIMA : Dă-mi voie să-ţi la sfîrşit o vorbă prietenească. s-o aduci pe Alocika în btale... ai să izbuteşti, dar va

să trăieşti ca lumea... să nu   în jurul tău atîta vîlvă... e ei... Mă apucă şi pe mine sila te văd cum te porneşti...

NIKOLAI : Ascultă ! Pe tine...SERA FIMA : Nu-ţ i plac e ? N-a m

lurile noastre A uite şi pe Alo- NIKOLAI (cu bunăvoinţă slm

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 20/102

lurile noastre... A, uite şi pe Alocika... O vezi ce semeţ păşeşte ?

NIKOLAI : Roluri, neroluri, n-arenici o importanţă, dar Alocika n-osă afle niciodată despre convorbi-rea noastră... Mă lămuresc eu sin-gur eu dumneata.

SERAFIMA : Ei, de ce n-am eu zeceani mai puţin ? Eşti un băiat fer-mecător.

(Intra Alocika)

ALOCIKA : Aici eraţi ? Stăteaţi devorbă prieteneşte, nu-i aşa ?

NIKOLAI : Am aflat pentru întîiaoară ce fel de om e Serafima Ni-kiticina.

ALOCIKA : Şi ce fel de om e ?NIKOLAI : I-am spus-o şi ea a fost

de acord.ALOCIKA : Adevărat, Serafima ?SERAFIMA : Cît se poate de ade-

vărat.ALOCIKA : Ce ţi-a spus ?SERAFIMA : Dă-mi voie să am şi

eu un secret... eu un bărbat...ALOCIKA (leneş şi eu nepăsare) : Şi

t i ă l bă b t ?

NIKOLAI (cu bunăvoinţă, slmDa, pot să-mi închipui... nu npăsările, norii, ci şi avioanelechetele, sateliţii...

SERAFIMA : Alka, să nu mai niciodată despre Kolea că-prost ! Aş vrea să fiu şi eu pca el.ALOCIKA : Te pomeneşti că îţice ? Să vă comand verighete

SERAFIMA : Din pacate, sînt prea... coaptă pentru el.

NIKOLAI (simplu şi sincer) :bine să glumim. Am să înce

eu să vă distrez, să nu-mi găsiţi cusururi.ALOCIKA : Pe mine m-ai distra

deauna.SERAFIMA (cu satisfacţie) :

ce-i cu tine astăzi ?ALOCIKA (cu duşmănie, ap

răstit) : N-am poftă de glume,e.SERAFIMA : Pot să vă las şiguri, dacă doreşti.

ALOCIKA : Cu el, in doi, pomori de plictiseală.

SERAFIMA (i i ) K l

crurile o data pentru totdeauna : ALOCIKA : Serafima, spune !

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 21/102

crurile o data pentru totdeauna :eu trăiesc minunat şi fără iubireadumitale... Minunat, după umilamea parere. După înalta dumitaleparere, sînt o lepădătură... Doam-ne-Dumnezeule, ştiu ! Află însă căşi lepădăturile au dreptul la viaţă...(Nervos.) Ce-ai fi vrut să-mi spui?NIKOLAI (pe acelaşi ton firesc) : Măgîndeam, aşa... Lepădătură ? Lu-crurile nu sînt atît de simple. Măuit în ochii tăi... Sînt atît de eludati. Uneori îmi par desprinşi din-tr-un tablou strain şi zugrăviţi pechipul tău... Ochi de hîrtie...

SERAFIMA : Alka, mi-e frică de o-mul ăsta !

ALOCIKA : O să aj ungă pînă acolocă am să-1 dau pe uşă afară.

SERAFIMA : Alocika, imi dai voiesă-i pun o întrebare... cu privirela voi amîndoi ?

ALOCIKA : Pofteşte.SERAFIMA : Kolenka, spune, ce gîn-duri ai eu Alka ?

NIKOLAI: Ea ştie.SERAFIMA : Eu, nu.NIKOLAI : Nici nu-i nevoie.

ALOCIKA : Serafima, spune !SERAFIMA (serioasă) : N-am

de spus. Cu dumneata, prietenebuie să ştii cum sa vorbeştigret şi aşa că am spus prea m

ALOCIKA : Despre mine, desO, Doamne ! (Schimbînd vorba.

tr-un atelier de pe strada Marx sînt nişte beţivi, care factrete. O să mă duc şi eu spicteze... Poate că semăn cu Stuart... (Fără tranziţie.) De cela Leningrad ?

NIKOLAI : M-a ajuns dorul. mi-am făcut armata.

ALOCIKA : Poate că ai lăsat în vreo drăguţă.

NIKOLAI : Flăcăii de pe submplăceau fetelor.

ALOCIKA : Imi pare rău că nu cunoscut cînd erai pe subma

NIKOLAI : Trebuie să plec...

ALOCIKA (izbucnind) : Ştiu ! Ştce pieci la Leningrad. Mi-a tata. Circuì vostru a dat chixrog, t e rog, farà gesturi ! exprimat urît. Ştiu. Dar nicinu vă purtaţi mai frumos cu

SERAFIMA (insinuant, cu blîndeţe SERAFIMA : Nu te imparte ni

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 22/102

SERAFIMA (insinuant, cu blîndeţevoită) : Cum poti să rabzi, Kolea ?Eu sînt o străină şi tot nu-mi places-o aud vorbind astfel.

(Intra Tàlea, urmat de Vaska.)

NIKOLAI : Anatoli, ce doreşti ?TOLEA : Să nu pierzi trenul, astadoresc.

NIKOLAI (arătînd pe Vaska) : Astacine mai e ?

VASKA (cu eleganţă) : Asta sînt eu,Vasilii Kreakin. Numele meu nuvă spune nimic ? Se vede că nu

folosiţi taxiurile. într-un cuvînt,sînt în stare să-mi transform ma-şina în racheta, dar trebuie să pre-cizez că pînă la plecarea trenuluimai sînt opt minute şi cincispre-zece secunde.

NIKOLAI (pleacă în mare grabă şi  şopteşte în trecere Serafimei) :Ţineminte ce ţi-am spus, nu ţî-o las !(Pleacă toţi trei.)

ALOCIKA (în culmea încordării) : Ceţi-a spus, Serafima, ce ţi-a spus ?

SERAFIMA : Vorbe de huligan.ALOCIKA ( d ) Mi ti i

S : N paNu te mai chinui.

ALOCIKA : Kolenka... Bureatov.şiret... Asta aşa e. Serafima, să iau ceva, că altminteri mă plînsul.

SERAFIMA (scoate o sticlă cu

ed) : O adusesem pentru tatălSă-ti torn ?ALOCIKA (face o sforţare şi s

nişteşte) ; Nu. Nu-i nevoie. M-vătat tata, de la vîrsta de ani, să nu fiu plîngăreată. de grozav te-ar durea — să Fumezi ? Am uitat că eşti vioasă... (Aprinde o ţigară.)mate ! Dacă mi-ar face curtceilalţi, am fi mers la restaam fi dansât... Ei, dar nu ! nealui nici nu bea, nici numează. Decît să trăieşti asa,bine să te spînzuri ! Dar nu-i

ba despre asta.SERAFIMA : Nu-1 iubeşti, astaALOCIKA : Am ars iubirea ca

rana, cu fierul roşu. Basta ! Itcuvìntul meu că nu voi macepe niciodatâ această discuti

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 23/102

SERAFIMA : E o piesă de teatru sau de rău, am trait... nu depin

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 24/102

pun roman... nu-mi aduc bine a-minte.

RODIN (eu o ironie veselă) : Teatru!N-ai decît să-i priveşti mutra, şite-ai lămurit. Huligan sută în sută...dar un actor grozav. Lui îi zice

Carp, aşa-i trecut în buletin : Carp;dar el a schimbat o literă, şi dinp a făcut l, aşa cà acum, după buletin, numele lui e Carl. Aţi înţe-les ? Unul din atelier 1-a botezatdon Carlos, ca in piesă... Şi, donCarlos a rămas. Să trecem la aldoilea. Asta e Lanţov Maxim dela categoria a VH-a. Mai puţinde-o mie şi jumătate nu scoate peluna. Are aproape patruzeci de ani.De ce i-a venit pofta să intre înrînd eu nişte ţînci ? Ei, pofta i-ocunoaştem noi foarte bine. Lanţovvrea comunism, ca să primească

locuinţă, vezi dumneata, peste rînd.Iar Nikolai crede în ei cu sfinţe-nie. El singur e de vină : vrea săfie geniu.

ALOCIKA (nostalgie, cu reproş parca) : Am trăit atîţia ani ; de bine,

pde nimeni, nu ne sileam să rim nimic, nu căutam nimic ordinar... Şi dintr-o data, vias-a întors pe dos ! Nici nu să mă gîndesc. Hai, Serafimmergem. Tu la treburile taie

riceşti, eu la dans. Am să aledansatorul cel mai nărăvaş, să-1 dansez, pînă o chemà Srea. (Pleacă).

RODIN : Eu o să mor de urît, rete...

SERAFIMA (încet) : Ştiu, ştiu...

(Serafima pleacă după AlociRODIN (singur) : Năbădăioasă

meie... şi sfinţenia ei e cu dI s-ar potrivi mai bine să pe ţiganca. Ei, şi-acum ? Fio  îmi plac fiorile. Le-a udat   în lipsa mea. Ai îmbătrîni

vole, şi tot nu te astîmperide-aş avea eu în mînă brasta... Nu sînt nici jignit, nicpărat... Sînt invidios. Pe cine ?ei. Ce invidiez la ei ? TinerAsta e secretul, şi nimic mai

RODIN (supărat) : Femeie, tu ma Să fii nevoit, de fiecare data

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 25/102

( p ) ,tragi la biserică !

SERAFIMA : Iubeşte şi taci. Nu a-tinge rana care doare. Dumnezeuo să ne ierte.

RODIN (izbucnind) : Iar Dumnezeu ?  înţelege, Serafima, e o mare superare pentru mine să te văd atît debisericoasă. Eşti frumoasă ca unvis, dar ai mintea îngustă... Poatecă te iubesc, tocmai fiindcă eştiatît de mărginită... O femeie... (Cuelan tineresc.) Mă iubeşti cu ade-vărat ? Te întreb : mă iubeşti ?

SERAFIMA : Sînt o femeie mărginităşi nu-mi plac întrebările.RODIN : Nu înţelegi cît de mult do-

resc să aud aceste cuvinte ? Cesînt eu vino va t că n-am cunoscutdragostea în tinereţe ? Spune : măiubeşti ?

SERAFIMA : E prea puţin să-ţi spuncă te iubesc. Tot sufletul meu ţi-1dau ţie.

RODIN (cu emoţie) : Nu-s prea bă-tr în ? Nu ţi se pare caraghios ?

SERAFIMA : Grisa, nu te miorlăi !

te ascunzi prin nu ştiu ce cne... Şi suferinţa cea mare cotloanele, e singurătatea. decìt o bucurie pe lume : fi

SERAFIMA (aproape de lacrPărăseşte oraşul acesta, stepa..

rul care te apasă... Toate sînt airi. Noi sìntem oameni dmiazănoapte. Nu ştiu ce te-acut să vii pe-aceste locuri. Pene m-au adus valurile războNecontenit visez pădurile nodrumurile albe prin zăpadă, iliniştite, mestecenii din poartă.veam o căsuţă... Judecata o să dea înapoi... Să plecăm am  în ţinutul unde m-am născu

RODIN (supârat) : Ajunge. Am Baliverne !

SERAFIMA (dulce): De ce, iubRODIN : Cu ce vrei să mă ispi

Cu o viaţă de trtndăvie. Ai ai bani. La naiba, ce-mi trmie casa ta ?

SERAFIMA : Nici n-ai văzut-o,că nu vorbi. La o casa ca a

ţă i i

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 26/102

gur. (Către Niuşa) Cine te-a su-ă ?

aflìnd in mod nepermis ora şl ì ìl i ii A

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 27/102

părat?NIUŞA: Tu.SEVA : Da' ce ţi-am făcut ?NIUŞA : Să nu-ţi vină nebunia...GALEA : Niuşa, să lăsăm... (Adre-

sîndu-se băieţilor) Ce mai e nou

  în „Sahalin"?...IURA CEL ALB : Ieri 1-am cotono-git pe huligamul nostru.

SEVA (cu reproş) : Iura !IURA CEL NEGRU : Nu 1-am coto-

nogit, 1-am caftit.SEVA : Iura... Adică, de ce să ne

ascundem după deget ? Si-a luat-o  ìn cap acum că sîntem nişte sfinţişi că ìl vom răbda să ne scuipe  ìn obraz. Atunci, i-am dat o lec-ţie din vieţile sfinţilor.

GALEA : „Sahalinul" ramine „Sahalin".SEVA : Just ! Ce vrei ? Conditile

de trai cele mai grele. Marginea

oraşului. Baraci vechi. Nu degeabale zice : „Sahalin". Ei, dar pina lasfîrşitul septenalului o să se termine şi cu „Sahalinul". (Intra donCarlos.)

DON CARLOS (ìn culmea exube-

cul ìntìlnirii propuse. Acum, tati urmarea. Numitul Tolea Bkin încarcă o cărută cu fiori   îndreaptă cu eie la locul ştiutnìnd — in numele meu — ccăzut bolnav de oftică, că a

şedintă, că încerc un record dial la săritura în lungime, cde garda la strung şi habar ce i-a mai îndrugat. Ei bine, că acest derbedeu a petrecut seara cu fata, în timp ce eu ză  în pat ca un cadavru, neavîndsă merg. Acum las cortina şi pauză transmit actul următor. cul nostru Tolea, după cum ştiţi, doarme atît de adîne căsă-1 calci cu fierul încins şi n-are. Vă rog să retineti acest nunt foarte important. O săptă

  întreagă am purtat în pieptrăzbunării şi am tăcut. între am fost la teatrul de operetă văzut pe scena un negru. Nicputeti să vă ìnchipuiti ce de inspiratie poate să fie un nM-am transportât în cabina

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 28/102

apucă de guler pe don Carlos.) Ili ? E b t ! Să i dă d l

GALEA (repede şi cu emoţie) :lo iar e ţine de beţii Ni

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 29/102

vezi ? E beat ! Să-i dăm drumuldin lanţ, să-1 eliberăm şi să-1 tri-mitem să se plimbe ? Aşa nu merge ! Propun să-1 dăm absent. Cinee pentru ?

DON CARLOS : Nu-i nevoie, plec şi

singur. O să am şi eu o data, oabsenţă nemotivată.SEVA : O să ai o absenţă nemoti-

vată... pentru beţie ! Asta o să ai.Iar ìn gazeta postului comsomolistde control — care, la propunereapersonale a acestui don Carlos, afost intitolata „Să firn mai viglienti !" — dumnealui, care a pro-pus, o să apară ìn caricatura. Nute superi ?!

DON CARLOS : Nu mă daţi ìn spec-tacol ! Destul scandal şi destulă ru-şine, nu ţi-e deajuns, Seva ?

SEVA: Nu. Ia-o din loc !

DON CARLOS (în şoaptă) : Galea,iartă-mă... am fost depăşit... (Plea-că. Se aude sirena, lnceputul lu-crului. Se întoarce Tolea.)

TOLEA : Ce s-a întîmplat ? Mi-auspus oamenii că s a petrecut ceva

los iar se ţine de beţii. Niuşminte. Maxim Lanţov vrea sărăsească uzina. Cum să le birtoate acestea ?

NIKOLAI (vesel) : Habar n-am !GALEA : Prea eşti vesel. Nu-i

bun.NIKOLAI : Stau acum pe promele picioare, ca Maiakovskmijlocul Moscovei. Lanţov, in văr, e o pierdere. La Leningrapetrec lucrurile ca la noi : şi edfrantasi. Dar plecarea lui ţov, recunosc, e o lovitură.Niuşka trebuie să mergem cu şatra.

GALEA : Nici nu-ţi ìnchipui cpetrece cu brigada noastră !

NIKOLAI : Ba îmi ìnchipui. şi impinge la cărucior. Ne prea multa importanţă. (

  pleacà. Intra Rodin.)RODIN : Salutare, geniule. la veşte bijuteria asta, (li întind  piesa complicata de la o maE o piesă foare delicata, caremulta îndemînare. Comanda

A C T U L M

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 30/102

T A B L O U L 4Seara. Vint. Un colţ singuratic al gradini! publiée.

ALOCIKA, NIKOLAIALOCIKA (se plimbă, vorbeşte sa-

cadat, emoţionată) : Insp ira la ? Ece va care nu se poate pò vesti... Unlucru minunat. Mai de mult, cìnderam mica, ìn clasa a şasea... poatea cincea... am récitât versuri, laşcoală. N-am să uit niciodată. Era

o poezie foarte grea, o pagina ìn-treagă : „Mţîrii' de Lermontov. Ştiicum a fost ? Clasa întreagă a statsă mă asculte, fără să miste, pînăşi fetele cele mai răutăcioase. Toatemă priveau cu nişte ochi ! Iar eu  îmi simţeam inima ìn piept, fier-binte... Iti jur ! (Schimbìnd tonul.)

Eu sînt altfel decît crede lumea.NIKOLAI (cu capai proptit in mìini,

vorbeşte ca pentru sine) : Pe minenu mă inspira versurile... ci poeziavieţii... viaţa însăşi... Am fost —

faţa vieţii... înţeleg, aceasta naparţine. Altcineva a pus stăppe sufletul meu... Dar acum a trecut... să nu ne mai adaminte... totul se va pierde intare, pentru totdeauna. Spune departe.

NIKOLAI : Acolo, la Lenin

m-am gìndit mult, ştii la ce ? acolo in brigada lor, graniteletre muncitori şi administratedisparut. Comunismul, mi-amseama, înseamnă răspundere. punderea tuturor ! Nu aşa : SGrişa muncesc pe ruptele, iar   încearcă să arunce praf, un

ochii altora.ALOCIKA (rìde) : Eşti un om ioşător ! Au disparut granitelele vezi pe toate în stil mare, cipiai, pe scară nationale. laboară pe pămînt şi încearc

veni. (Tresare.) Şi totuşi, nu sînt de-cît un visător Pot oare să te facăsă

NIKOLAI : Dar în secţie, cumrunceşti ? Parca ai fi ţar !

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 31/102

cît un visător. Pot oare să te facăsăplîngi acele unui ceasornic ? Iareu, care credeam că am o voinţăde fier... „Şuieră vîntul sălbatic,de jur-împrejur, pretutindeni..."Cum spune cîntecul. în jurul meu

se întinde stepa... în curînd va în-cepe toamna, vin ploile... Şi eucare credeam că am o voinţă defier !

(Se înserează. Intra Rodin. Se aşază  pe aceeaşi banca.)

RODIN (nemulţumit şi mirât) : Tu

erai, Nikolai ?NIKOLAI : Plecam, tocmai.RODIN : Eşti singur ?NIKOLAI : Ea n-a venit.RODIN : Ţi-a făgăduit că vine*?NIKOLAI : Mi-a făgăduit.RODIN : Aş spune o vorbă... dar e

fiica mea.NIKOLAI : Nu despre ea ar trebui

să vorbeşti.RODIN : Dar despre cine ?NIKOLAI : Despre Serafima.RODIN (tresare, după o clipă de ta

runceşti ? Parca ai fi ţar !RODIN : Ţar ? Asta-i alta pr

Cum vrei să mă port cu voi crezi că sînteţi voi, pisoi ?

NIKOLAI : De ce te superi ?RODIN : Prea vă ridica în slava

zetele ! Cum trageţi o data tare cu ciocanul, vă şi apare tra pe prima pagina... Articolduiumul şi treabă nici de-opeică. Atîta ar mai lipsi, săşi eu să vă răsfăţ.

NIKOLAI : Am priceput.

RODIN : Atunci de ce trăncănNIKOLAI : Noi... adică eu cu brmea n-avem nevoie de-o mînfier. Poţi să înţelegi acest luAici e tot miezul problemeilimpede ?

RODIN (cu durere în glas) : D

mă nemernicule, ai ţinut să ìfără mine ? De ce ? Spune vrut să arăţi că eşti geniu !

NIKOLAI (cu avînt, din inimă)să-ţi mărturisesc adevărul. neata Grigorii Grigorievici eş

seori. Nu găseşti la el nici o re-ţetă de-a gata Spiritul creator al

pentru ridicarea productivmuncii

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 32/102

ţetă de-a gata. Spiritul creator almaselor — iată totul ! Singuri tre-buie să vă descurcaţi. N-am plecatde capul meu, Grigorii Grigorievici.M-au trimis... Comitetul de partidm-a sfătuit.

RODIN : îmi pare rău de tine. Osă-ţi mănînce capul golanii ca aideCarlos. Prea te-ncrezi în ei.

NIKOLAI (cu convincere, aprins) :Eu nu vreau treabă de mîntuială,  îmi dau seama de greutăţi. Oa-menii sovietici nu-s toţi albi ca

neaua. De ce să nu privim în faţărealitatea ? Am căutat să adun la-olaltă oameni obişnuiţi. Pentru omuncă serioasă — nu pentru tele-viziune.

(Intra Serafima.)

SERAFIMA : Treceam pe-aici şi-amauzit glasuri cunoscute. Bună-seara,cetăţeni. Grigorii Grigorievici, parca era vorba să mergem în vizită.

RODIN : Era vorba... (Către Nikolai)la spune ce noutăţi ai adus de la

muncii.SERAFIMA : E absolut necesa

vorbiţi noaptea în parc despre ductivitatea muncii ?

RODIN (nervos) : E absolut nec

(Caire Nikolai) Mi se pare, reatov, că priveşti problema mdintr-un punct de vedere prea cipiai.

NIKOLAI : N-am vrut să te jispunînd că ai fi un rău gosp

RODIN (eu o veselie forţată) :

gospodar ! Auzi, Serafima, eusînt un gospodar ca oricare sînt un rău gospodar... Dă-i inte, nu te jena !

NIKOLAI : N-am spus-o ca să RODIN (tăindu-i vorba) : Ba de

NIKOLAI (înfuriindu-se) : Dacă neţi că de-aia, atunci să fie dDa ! Eşti un rău gospodar. Nicnu sînt altceva decît un rău gdar. Vorbim . mereu despre

N-am ajuns la perfecţiunea atot-cuprinzătoare a producţiei asta e !

RODIN : La revedere, Bureatovsă zică : complex perfecţionar

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 33/102

cuprinzătoare a producţiei, asta e !SERAFIMA : N-aţi ajuns' şi n-aţi a-

 juns. Ce să-i faci ? Să mergem,Rodin.

RODIN (pe un ton neplăcut) : Numerg nicăieri cu tine.

SERAFIMA (pronunţînd răspicat fie-care cuvînt) : Kolea, fii te rog ca-valer şi condu-mă pînă la tramvai.

VASKA (foarte îndurerat) : Echipa„Spartak" a ieşit din competiţie !

NIUŞA (călcînd) : Cu ce ţi-ai pătatpantalonii ? Cum ai reuşit să-imurdăreşti în halul ăsta ? Tocmai  într-un loc unde se vede !

VASKA : „Spartak", scoasă din com-petiţie ! înţelegi tu ce-nseamnă asta?NIUŞA : Măcar de-ai fi fotbalist sau

mai ştiu eu ce. Dar tu nu eşti spor-tiv.

VASKA (pornit): Ba sînt !

să zică : complex, perfecţionartotcuprinzătoare, şi celelalte. niule ! Stai, Serafima, că vin ş

(Pleacă împreună.)

NIKOLAI (singur) : Mi-a răma

minte, cînd 1-am citit pe BAşa scria : „Suflă vîntul pestmea-ntreagă"... Frumos !

T A B L O U

scoală-te, avem oaspeţi. (AVaska.)

VASKA : Adineaori m-am culcaDON CARLOS : Tu dormi de

eu şapca în cap ?VASKA (mojic) : Din pricina

telor... Si ce ? Nu-ţi place că eu şapca în cap ? (lntinde mVaska Kreakin. Numele meu spune nimic ?

DON CARLOS: Nimic.VASKA : Nu circulaţi cu taxiu

Acasă la Niuşa. Un paravan ascunde patul. Ghivece cu ficus!. Un televizor acopeun şervet. Niuşa calca. Vaska citeşte gazeta. Tacere prelungită.

pe la ofiţerul stării civile. Ai cevade spus ? Şi acum fraţilor puteţi

dar voi n-aveti răbdare... nu tati Şi pe mine mă doare d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 34/102

de spus ? Şi acum, fraţilor, puteţisă discutati şi fără mine, eu mă

  întorc numaidecît. Niuşa, pregăteştecele cuvenite.

NIUŞA : Vasea, nu trebuie... Tu nupoţi să înţelegi...

VASKA : Ba înţeleg foarte bine şinu-mi place să spun un lucra, dedouă ori. (Pleacă.)

NIUŞA (cu lacrimi în glas) : De ce-midistrugeţi viata ? Unde serie că a-veţi dreptul să distrugeţi viaţa ai-tuia ?

GALEA : Eram sigură.SEVA (către Nikolai) : Scurteaz-o.NIKOLAI (foarte prietenos) : Nu tre

buie să-ţi distrugem viaţa, Niuşa,nu-i asa ? Nu trebuie.

NIUŞA: Nu... nu... (Plìnge.)

NIKOLAI : Dar tu, nouă ? Tu nu tegîndeşti că ne distragi viaţa ? Nu?Bine. Să lăsăm deoparte vorbelemari. Spune tu, cinstit : n-ai făgă-duit că te vei purta demn ? Şice-ai făcut ? Ţi-ai părăsit copilul

tati... Şi pe mine mă doare, dnu mă întelegeti ? El nu vreaurăşte pe băieţaşul meu... e gAici e vorba de viată, nu de...să le spun ? De poruncile, de voastre. Voi sînteti încă pre

neri... Ce sfat puteti să-mi Şi ce să fac, dacă el nu vreaSEVA : Dacă nu vrea, înseamn

e un ticălos. De altfel, svede.

NIUŞA : Deci şi eu sînt o ticăpentru că-1 iubesc...

TOLEA : Nu, nu, dacă o luati n-o să ajungeti la nimic. Npoate discuta astfel.

SEVA ? Dar cum ? Spune tu.TOLEA : Tu, Niuşa, n-ai să te

de nimic. Nimeni n-o să-ti nici un rău. Vei lucra la uzinşi pînă acum. Noi nu te prig

dar din brigada noastră nu poti să faci parte. Ne torpileziun lucra cu care nu se poatemi.

NIUŞA : Ce să fac ? Mie îmi să fiu alături de voi. Mi s-a

GALEA : Eu te înţeleg, Niuşa, te in-ţeleg foarte bine.

VASKA : Om de nimic : una la Huligan : fac două. Un laş :

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 35/102

ţeleg foarte bine.(Intra Vaska. Ţine în mînă un

 pachet.)VASKA (îşi dă aere) : Niuşa, de ce

stau pantalonii mei pe masă ? A-

colo e locul lor ?NIUŞA : Ai puţină răbdare, Vasea.NIKOLAI : Gîndeşte-te bine, Niuşa,

şi chibzuieşte. Brigada e o echipăvoluntară. Te-am lăsat. E timpulsă plecăm.

VASKA : Vă purtaţi cam ciudat în

societate. Noi, ca să zie aşa, v-amprimit în casa jjoastră omeneşte,cu toată plăcerea. Vă rog, nu mult,n-am pretenţie, un mie păhărel,cum e datina. Luaţi loc, vă rog.

NIUŞA (aproape îl implora) : Vasea,ţi-am spus că...

VASKA : Nu mă interesează ce mi-aispus. Mă interesează ce vor spunedumnealor. Vă rog, luaţi loc. Saunu vreţ i să binevoiţi ? Eu şi soţiamea nu sìntem demni de societateadumneavoastră ? Aşa e ? Da ? N-are

Huligan : fac două. Un laş : Mai ai ceva să ciripeşti ?

NIKOLAI : Unde vrei să ajungi, ka ?

VASKA : Nicăieri, tovarăşe dcer. Mi se dau calificative şi lela dosar. Să tragem concluce sînt eu ? Un zero tăiat. Vsînteţi ?

SEVA : Descuie uşa, dacă nu vrte-aşez cu picioarele în sus.

VASKA: Cum?SEVA : Cu picioarele în sus ş

capul în jos. Vrei să ìncerc ?VASKA : Niuşa, ia stiloul şi o de hìrtie. Nu mai glumesc.

NIUŞA : Nu, Vaska, nu acum...tîrziu... Linişteşte-te...

VASKA : Niuşa, tu mă cunoşti sînt... Da sau nu ? Serie mai

de ! Cui ? Dumnealor ! Brigcum îi zice şi aşa mai depSerie : „Eu, subsemnata... amtărît personal, din motive famsă nu mai fac parte din brigadm ncă com nista" P nct Sem

T A B L O U L 6O l C d lt d ti t t di l i t di ţ l i lt

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 36/102

O camera la Casa de cultura, destinata studiului tn grup, şedinţelor şi altor aO masă, pe care se află o cană cu *pă . Scaunele sînt aşezate la rînd . Un portret Lenin pe ìntregui perete.

NIKOLAI, NIUŞA

NIUŞA (blind, puţin linguşitor) : Amvenit... (Tacere.) Am aflat că aveţişedinţă şi am venit. Ce-i cu tine,n-auzi ce spun ?

NIKOLAI : Aud, aud.NIUŞA : Am adus copilul la mine.

Băiatul e acasă, poţi să controlezi.Aşa că — asta e.

NIKOLAI : Şi acum ce vrei ?NIUŞA : Nu ştiu. Voi să notant i.NIKOLAI : Ştii ce ? Iesi afara. E

treaba ta personală dacă îţi înşelibărbatul. Orice fiinţă omeneascăare dreptul să iubească pe cine îiplace. Tu nu m-ai înşelat pe mine,pe Nikolai Bureatov, care a orga-nizat o brigadă de muncă. Tu ai  înşelat încrederea noastră. E ochestiune de onoare. Tu nu eşti o-mul de care avem nevoie. Du-teşi închină-te lui Vaska al tău.

tut să vă împlinească dorincea mai bună camera. Ieri, uvarăş profesor a ţinut aici oferintă.

TOLEA : Despre ce ?MARIA MIHAILOVNA: Nu-m

mintesc. Avem un program  încărcat.

TOLEA (privind odaia) : Nu-i

mare ?NIKOLAI : Nu strică. N-o sămereu numai noua. (la can  pe masă.) Luaţi cana, Mariahailovna. Sîntem băieţi cu ridicat si nu bem apă.

MARIA MIHAILOVNA : Dumvorbeşti serios sau glumeşti ?

NIKOLAI : în nici un caz, numesc.MARIA MIHAILOVNA : Pune-

f ereastră. Asta-i tot ?NIKOLAI : Să tragem masa la

(Intre timp înfăţişarea camerei s-a.schimbat.)

GAL EA : Cum toţi ? Unde-i CaNI KOLAI : Toţi... afarâ de Ca

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 37/102

)

MAR IA MIH AIL OVNA : Ce-o să faceti aici ?

NIKOLAI : O să respir ăm.MARIA MIH AILOVNA : Şi-o să

dansaţi ?NIKOLAI : Astăzi, nu.MARIA MIHA ILOV NA : Ciudat pr o

gram ! (Stă deoparte şi priveşte.)NIKOLAI : Mă gîndesc de mu lt e ori,

cum să facem ca viaţa obşteascăsă nu se deosebească de cea parti-culară.

GA LE A : E îngrozi tor ce mu lt tegîndeşti. Eu n-aş fi în stare.NIKOLAI : Oamen ii gîndesc necon-

tenit. Cu deosebirea că unii ştiula ce se gîndesc, iar alţii habarn-au.

MAR IA MIH AIL OVNA : Nu ştiu cefel de oameni sînteţi. Dar perdelele

să le lăsaţi la locul lor. Mìncareşi băutură să nu aduceti. Altmin-teri, o să vă spun directorului şinu vă mai dă camera. Dacă vreţisă dansaţi, dansaţi mai mult pecovor că se strică parchetul Bă

ţNu-i pu rt a de grijă, Gal ea : m-aş in du ra să-1 uit ? CarloLanţov vor veni mai tìrziu. Nputut altfel. Trebuie să chibfarà ei. Carlos e un nătărău.

buie să-1 prelucrăm şi să-i fcreierii. Cu Lanţov, problema ecomplicata.

GAL EA : Complicata ? Eu nu nimic.

SEVA (aspru şi răspicat) : Ls-a situât în afara brigăzii.

NIKOLAI : Spu ne ma i depa rte.

SEVA : Mi se pa re câ a m spusNIKOLAI : Ai rostit un cuvìnt  în afa ră ! Ta tă l meu a fost ţL-am iubit fiindcă era un pbun şi m-a învăţat adevărul vEram copil pe vremea cìnd uvarăş de la raion a strigatşedinţă că tata s-a situât în colhozului. Iar eu sufeream şfrămîntam, fiindcă ştiam cà nu făcuse ni ci un rău. Acum, nu mai e în viaţă, dar vedeţn-am uitat... De aceea, dă-mi

lui. Şi mie mi-au spus mulţi : Lan-ţov s-a aciuat la voi din interes.

NIKOLAI : Lanţov nu trebuiepiece.

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 38/102

ţIar dacă stăm să judecăm drept,  într-adevăr aşa pare să fie. E în-surat, are doi copii, şi stau cu toţii  într-o cămăruţă, mica de n-ai undesă ìntinzi mina. Şi Lanţov, nu vreau

să spun că e ahtiat după bani, dardreptul lui ştie să şi-1 apere. Cevaimi spune şi mie că spera să pri-mească o locuinţă.

SEVA : Şi bine îţi spune.NIKOLAI (se aprinde) : Dacă-i aşa,

atunci să-i bănuim pe toţi. Caredin noi sta ìn palate ? Seva, tu esti

cel dintìi pe care-1 pot bănui. Ba-răcile „Sahalinului" nu sînt un cuibpotrivit pentru culcuşul fericiriipersonale. Aş putea zice că şi tuai intrat în brigadă eu gînd de că-pătuială. Nu m-aş mira dacă s-arvorbi şi despre mine că vreau săfac cariera... Atunci, ce sîntem noi?O cocină de porci ? Nici nu s-arputea spune altfel : porcul n-arenimic sfînt. Dar nu sînt în stare,totuşi. să cred că Lanţov urmăreştenumai un interes personal. Mă doa-

pGALEA : Nu trebuìe, dar pleacă

putem să f acem ?NIKOLAI : Ce să f acem ? Să-1

găm... să stăruim... Multe pface. Iar dacă într-adevăr îl

re in cot, să ne despărţim. vorbesc eu Lanţov — şi cate— pe această Unie. în ceea ceveşte sufletul... nu mă amestecmit ce spuneţi voi că s-a lăsapînit de interese meschine... lăsăm să aj unga singur la cozia că egoismul e o atitudine

noasă. Noi să nu-i spunem niccuvìnt.SEVA : Mie, unul, mărturisesc s

toată această discuţie mi-a zcinat creierii... Dar dacă NBureatov stăruie, eu mă supucu Carlos cum ramine ? Nici àsă nu-i spunem nici un cuvìntteptînd să tragă singur conclu

NIKOLAI (vesel): Nu. Don Ctrebuie prelucrat.

GALEA : E cineva la uşă. Ei sNIKOLAI : Să înceapă cînt

discuţii pe marginea lui nu vor fi.Sîntem în familie. Să ne sfătuim

GALEA : De ce-i spui aşa, NikNIKOLAI : Dar tu ? Nu I-ai

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 39/102

ce-i de făcut, fiindcă avem în fa-milia noastră... un monstru. Nu e-xagerez : un monstru ! Vă rog savă spuneţi părerea despre acestmonstru.

DON CARLOS : A, ne jucăm de-atribunalul ? Hai, daţi-i drumul !Trăiască Justi ţia !

GALEA (nu se poate stăpîni şi e gatasă plîngă) : Eşti un idiot !

TOLEA (cu un ton de reproş) : Galea...

GALEA : Ce sînt eu de vină dacăface pe tîmpitul... Uitaţi-vă la el,ce mutră ! N-are şi el un obrazca toţi oamenii ?

LANŢOV (întrebător, cu o nuanţă denedumerire) : Asta e un consiliu def amilie ?

TOLEA : Galea ţine la Carlos... şi

ea... suferă...GALEA : Ce vrei să spui cu asta ?NIKOLAI : Nu e jignitor că suferi

din cauza lui. E frumos cìnd vreisă suferi pentru un alt om. Dar pel ìt ìl i f i ţ l

idiot ?GALEA : Eu i-am spus-o din iNIKOLAI : Dar ce, eu vorbesc

ficaţi ? Să-1 ascultăm pe Toleacă arde de nerăbdare să ia c

tul. Vorbeşte, Tolea.TOLEA (vorbeşte cu greutate, snoaşte ca n-are experienţă) :  într-adevăr foarte bine daalcătui laolaltă, toţi, o singurmilie. Don Carlos e un băiaceptional... puţin cam aiurit şi te... comic din fire... dar exc

nal, în privinta calificării lupot să existe două pareri. Să nă Maxim...

LANŢOV : Am să spun. Are de adevărat maistru.

SEVA : Asta o ştim ! (Către Acum, explică-ne tu, de ce e ceptional".

TOLEA : N-aş putea să vă explinu mă pricep să dau referinte.pot să spun : e un tovarăş cMunceşte. Gîndeşte. Ce, e puDar incoio ? Nepăsător şi m

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 40/102

  încă o dată : e o dezertare ! „Şapteani în trei ani !" „Şapte ani în cinci

i !" C ăt i

GALEA : Eu te rog. Maxim, gîndte că brigada noastră e tînărătă î ă d t l d lid

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 41/102

ani !" Cu asemenea apucături n-osă îndeplinim septenalul nici îndouăzeci şi cinci de ani. Sînt brutal, nu-i aşa ? Sînt prea şi sîntfoarte. Dar el cum se poartă, cînd

fără să spună un cuvînt — şi fărăsâ aibă nici un motiv — pleacădin brigada noastră, care 1-a îm-brăţişat prieteneşte ?... Dacâ-i aşa,cale bună, tovarăşe cetăţean ! Dareu îţi însemn pe frunte eu sîngeacest cuvînt, care nu se va şterge :dezertor !

LANŢOV (plecînd) : Dezertor... şi  înca mai ce ? Trâdâtor, poate ? A-dio ! (Tacere.) Spuneţi că imi sîn-teţi prieteni. Hm ! Ştiţi voi în cecondiţii locuieşte prietenul vostru ?(Se opreşte.)

TOLEA : Maxim, de ce vorbeşti ast-

fel ? Tu ştii foarte bine că nu ţi-avenit rîndul. Iar cei care au primitapartamente noi locuiau mai răudecît tine. Ştii doar !

LANŢOV : Fiecare îşi cunoaşte ne-cazurile lui şi suferă pentru el în-

stă încă destul de solid pe prele ei... Gîndeşte-te ce loviturdai.

LANŢOV : Asta-i culmea ! Aln-aveţi să spuneti ? Haide,

drumul, pînă la capàt... Ce ata ţ i?NIKOLAI : Mai mult nu mai

ce spune şi nu mai e nimispus.

LANŢOV : Voi sìnteti oameni tiţi. O să mă mai gîndesc. lege trebuie să mai lucrez la o săptămînă. Da... Grea sarcinluat pe umerii vostri... ìngrde grea. (Pleacă.)

SEVA : S-a lipit de noi, ticălNe vorbeşte despre greutăti, ichii lui au priviri de tîrfă !

NIKOLAI (pe gînduri) : Uite a

frămîntau şi cei din LeninChiar cei mai buni dintre ei. EŞi simt că în clipa aceasta, va, alti prieteni, cum sîntemluptă cu aceleasi problème, ştienti că au ales o cale gre

Tovarăşe Lenin, eu nu sînt Vladimir Maiakovski, dar simt că aş

t ă i i i N i

LENIN (ìi mijesc ochii) : Fiindctrăieşte aşa cum am vrea no

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 42/102

putea să scriu şi eu versuri. Nu-inimic ciudat în asta. Voi povestişi eu altora cum am stat de vorbă,  în minte, cu Ilici.

LENIN (foarte vesel şi simplu) : Nu-inimic ciudat. Şi eu, în tinereţe,discutam în gînd... fireşte că nu cuLenin, ci cu alţii care pe-atunci măpasionau. îţ i face piacere ? Atunci,hai să vorbim.

NIKOLAI : Aş vrea să vă spun...LENIN : Foarte bine. Spune.NIKOLAI : Mi-e cam teamă. Pentru

unii, Lenin înseamnă ştiinţă, volume întregi... o lume a ideilor. Pentru alţii, ceva ce nu se poate exprima în cuvinte... totdeauna viu,totdeauna nou... Nu mă credeţi ?Sună pompos ca un diseurs? Dar

e adevărul adevărat şi e atìt de  înalt, încît nu se poate ajunge pînăla el... ca la un astru viu plutindpeste veşnicie.

LENIN : Nici un fel de astru. Nu

şi dumneata ? Aşa-i ?NIKOLAI (cauta cuvintele) : E

filistinism... e lipsă de culturauneori cam prea multa votcviaţa noastră.

LENIN (cu pasiune) : Dar aclasă muncitoare rusă, de neînea a apărat istoria universalnu se prăbuşească în prăpLasă basmele vechi, tinere. Slisti!, să le spunem, culţi,

  învinuit totdeauna că am zat revolutia comunista într-oincultă. Da, mai e votcă, dărie, incultura... Şi toate tea nu pot să dispară ca prinmec, fiindcă aşa vrem noi. Nucă şi războiul îl aruncă pe om

ani în urmă. Toate acestea adevărate, dar proletariatul rurămîne eel mai înaintat proledin lume şi nici un fel de fnism nu-1 ameninţă. Da, da,

făşoară yiaţa. Liniştea e vestitoa-rea morţii. Voi, cu „frămîntările"

t î t ţi d l l i

LENIN : Imi închipui. (Rìde.) îmchipui foarte bine... (Ride.)

i i l ţi E b

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 43/102

voastre, sînteţi rodul cel mai proas-pat şi mai minunat pe care 1-adat proletariatul uzinelor, dupăsubotnicele comunismului de răz-boi. Să ţii minte !

NIKOLAI (cu avìnt) : Dragul nostruVladimir Ilici, dacă aţi şti cîteironii se fac la adresa noastră ! Şinoi îi scoatem din salite pe multisi parca nu-ţi vine la îndemînă săte plîngi... Ne destăinuim numaidumneavoastră, şi asta... în gînd.

LENIN (cu aceeaşi pasiune) : Să nute plîngi nimănui. Nici lui Lenin...nici secretarului comitetului raio-nal de partid. Trebuie să te de-prinzi să te aperi singur. Cìnd zbu-rau pietrele deasupra capetelornoastre, nu ne-am dus să ne plìn-gem nimănui. E un lucru jalnic şi

dezgustător. Ce fel de luptători politici aţi mai fi ?NIKOLAI (uimit) : Ce simplu ! Nu

m-am gîndit niciodată. Ne obiş-nuisem să trăim sub o aripă ocro-

n-am nici o soluţie. E o probdificilă.

NIKOLAI : Uite, dumneavoastrădeţi. Şi mie mi-a venit să rìd.vedeţi, aşa se dezvoltă huligmul.

LENIN : Huliganismul se dezvoltbaza unui anarhism obtuz, detura biologica. Asta e altcevadacă vrei să-i ceri un sfat luinin, află că el nu propune n

dată reguli de comportare strseci, mic-burgheze. Aveţi grijnu vă jigniţi unii pe alţii. Srespectaţi. lata cea mai înaltăgula de purtare în viaţă.

NIKOLAI (uitînd că vorbeşte cunin) : Ce să mă fac cu Lan

LENIN: Nu ştiu.NIKOLAI : Nici eu nu ştiu.LENIN : Nimeni nu ştie. (Cu

siune.) Aceasta e cheia caractecomunist (Pierde contactul

A C T U L 111

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 44/102

T A B L O U L 7

Acelaşi decor ca în actul I. Din casa ies Serafima şi Rodin.

SERAFI MA : Ce faci, plîngi ? Lini ş-

teşte-te, dragul meu Grigorii Gri-gorievici. Nu merita. E un fleac denimic. O să treacă. Cîte nu se în-tîmpl ă în v iaţ ă !

RODIN (eu un nod în gît) : Vezi, Serafima, eu cresc fiori în gradinamea... aici e o pa rt e din sufle tulmeu... Şi fiorile mă răsplătesc cu

frumuseţea şi mireasma lor, bucu-ria vieţii ! Cît de recun osc ătoar e enatura faţă de dragostea pe carei-o arat a omu l ! Iar... fiin ţa asta...fata mea... numai că nu m-a scui-pa t în obr az ! Şi ce vorbe mi -aspus... nici nu le-aş putea répéta.Mă ur ăş te ! E ìngrozitor, Serafima,e ìngrozitor...

SERAFIMA (cu blîndeţe veselă) :Toate sînt la fel, Grigorii Grigo-rievici, fetele din ziua de azi. Tră-iesc fără credinţă Ce vrei să spui

RODIN (surd) : Mai bine aş

moartă !SER AFI MA : Dă-ţ i s ea ma ce sRODIN : Mai bine aş şti-o moSERA FIMA : Und e e ac um ?RODIN : Um bl ă nu ştiu p e u ndSER AFI MA : Poft im ! In loc să

fata, s-o sfătuiască ce să facă, nealui urla şi scrîşneşte, parcfi turbat. Şi mai zice că-i e

RODIN : Dar tu ştii ce mi- a cSER AFI MA : Ce ?RODIN : Să duc eu ban ii l a uz i

să-i ascund acolo ! As ta o şt iSERAFIMA (rìde) : O prostuţă

şi nimic ma i mu lt !

RODIN : Nu, Serafima, nu-i proşi nici mica nu mai e.SERAFI MA : In se am nă că îi e RODIN : Mult t im p o să ma i

tâ m pov ara asta ?

RODIN : Dup ă tine, toa te sînt roualui Dumnezeu — pînă şi lăturilecare ţi se aruncă în obraz

n-ar fi Alka... De mila ei... s-ovez... altminteri, va pieri...

RODIN : Las o că nu pie re U

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 45/102

care ţi se aruncă în obraz.SER AFIMA : Eu sîn t o cred incioasă

smerită.RODIN : De ti ne tr ebui e să se fe-

rească omul.

SER AFIMA : Mă î nch in în f aţa ta,Grigor ii, şi îţ i spun încă o dat a :hai să plecăm de aici... Să trăimacolo, departe, în căminul meu li-niştit şi cucernìc.

RODIN : Am văzut eu cît preţuieştecuce rnic ia ta !

SERAFIMA (jără să-l asculte) : Aici,

Rodin, tu eşti un om cunoscu t.Acolo vei fi un cetăţean oarecare.Un an întreg ai să te odihnesti...  în mijlocul gradimi cu vişini şimeri... într-o mare de fiori.. O săai linişte şi tihnă... Le meriti... Aisă te plimbi pe malul Volgăi... Apae lina, de jur-împrejur iarbă cumireasmă proaspătă... O luăm cunoi şi pe Alka... văd că trebuie.

RODIN : Momeal ă, mome ală, mo -meală... Mă uit în ochii tăi...

SERAFIMA : Poţi să spui orice vrei...

RODIN : Las-o , că nu pie re. UE veselă.

(Intra Alocika.)

SER AFIMA : Vor beş te ! Ce-i cu

Ce s-a m ai în tî mp la t ?ALOCI KA : Să p iece tat a.SER AFI MA : Nu-1 ma i aţî ţa şi

ah , ce oameni ! In loc să stea   în asemenea clipe, ei...

(Rodin tese in curie.)

ALOCIKA (cu duşmănie, in lui) : Tata... Să trăieşti cît mapa rt e de ase mene a tati !

SER AFIMA : Te rog să te potnu mai cauta pricină de cSp un e : cum e ?

ALOCIKA : Nu-i nici un mot i  ìngrijorare. Am scăpat. Va

să plec cît mai degrabă în cdiu. Magazinul nostru e în itar. Ai ìntel es ? Bani i o să ţiţie pentru cîtva timp.

SER AFI MA : Bu nă idee. Am să-d bi U d i ă i

ALOCIKA : Ce spune ? A înnebunit ?RODIN : Dacă nu face aşa, să ui te

că a avut cîndva un tata

RODIN : Să piece şi să nu s e  întoarcă. Nu ìmpart casa meun om necinstit Iar tu femei

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 46/102

că a avut cîndva un tata.SERAFIMA : Alocika, tu să taci. Nu

mai înăspri situaţia. Nu exista niciun fel de bani. Ţi s-a năzărit, Gri-şenka. Totul e limpede şi cinstit.Alocika pleacă în concediu.

Ì A B L O U L 8

Un restaurant în aer liber, într-un parc. LaAlăluri, la o altă masă. Omul cu şapcă.

LANŢOV (curtenitor pina la duio- şie) : Martocika, nu mai doreşti o  îngheţată ?

MARTA : Mulţumesc. A fost acră.ALENA : Marna, dar...MARTA (cu glasul puţin cîntat) :

Hai, spune acum că mama ta e omincinoasă... Spune !

LANŢOV : Dacă e aera, e aera. Nuvă mai certaţi.ALENA : De ce să spună, ta ta ? în-

gheţata e foarte bună.MARTA : Hai, spu ne că m am a ta

i ă f i

un om necinstit. Iar tu, femeiDumnezeu, du-te după ea.

SERAFIMA : Am ajuns la carăbdării ! Alocika, du-te şi strîlucrurile. Lumea e mare. Iar să rămîi singur... singur pe

o masă, în primul pian, Lantov, Marta, Ale

MARTA : Tu nu pricepi nimic fi bine să taci. Tatăl tău a   în mod ruşinos de la o uzinămită, ca să treacă la o biatbricuţă de macaroane.

LANŢOV : Ei, asta-i culmea !ALENA : Bine, marna, da r tu

gură i-ai bătut capul tatii să

de la uzină la fabrica de mane. Iartă-mă, dar acesta e arul.

MARTA : Tată l tă u s-a făcut dşine.

LANŢOV ( ă t f ) M

  Marta, care trece pe Unga el) Ce-e ? Gu r- r- ra ! (Familia Lanţov a

plecat La masa unde au stat se

SERAF IMA : Asta şi sî nt : o pevlavioasă.

ALOCIKA : Ascultă proa stă e

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 47/102

  plecat. La masa unde au stat, seaşază Alocika, Serafima şi Anoni-mul.)

ALOCIKA (cafre Fata care serveşte) :Ce v in ur i aveţ i ?

T A T A CARE SERVEŞTE : Mad era ,Kahe tin, Porto !-ALOCIKA : Kahetin... Porto.. . Mi -e

totuna. Dar, te rog, mai repede.(Càtre Anonim.) Tu ce doreşti săbei ? N u te -a m ìntrebat.

AN ON IM UL : Nu obişnuiesc. Uneori,ca doctorie, coniac. Nouăzeci de

picături înainte de culcare.SE RA FI MA : Spiritua l băr bat !AL OCIKA : El ? Şi încă cu m ! Ei,

şi despr e ce vor beam ?-SERAFIMA : Nu vor bea m d espre

nimic. „Amurgul amurgeşte şi fe-tele-s la bai, Mar uşk a-a lua totravă şi-acum e la spital..." E un

cìntec de pe vremuri.AL OC IK A : N-a m nici o poftă de

vin. Am comandat aşa... pentru ca-muflaj.

••SERAFIMA : Ce fel de camuflaj ?

ALOCIKA : Ascultă, proa stă eoasă, banii nu sînt ai mei. trebuie să-i dau acestui cetcare, după cum am înţeles, vose ascundă în spatele meu.

ia banii pînă la ultima copeisă piece unde-o vrea. (Către nim.) E clar ?

ANO NIM UL : Nu-i nevoie să mapeţi.

ALOCIKA (Serafimei) : Scoate chetul.

SER AFI MA : Nu înţeleg.

AL OCIKA : Dă-i ban ii . Nu miesă i-i dai. Tot pachetul, aşa ţi 1-am încredinţat.

SERAFIMA (cu nevinovăţie, sCare pache t ?

ALOCIKA : Banii !SER AFIM A : C are bani ?

(Pauză.)ANO NIM UL : Piesa e bine inscAL OC IKA : Nu eşti tu Sera fimaSERAFIM A : Eu sînt, fato, dar

primit nici un ban de la tine

(Către Serafima, plecînd) Salutare,ma da m ! îm i pa re rău că nu ne- amcunoscut mai de mult. (A plecat.)

voitoare.) Nu-ţi mai frămînta tea cu gînduri zadarnice. în nezeu n-ai vrut să crezi... (pe

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 48/102

cunoscut mai de mult. (A plecat.)ALOCIKA (in gol) : A găsit cui să

  încredinţeze banii... (Către Serafima) Sufletul meu ţi 1-am încredin-ţat !

(Fata care serveşte se apropie demasa lor.)

FATA : Unde-i caval eru l vost ru ?SERAFIMA : Ce te priveş te ?FATA : Cine plă teş te ?SERAFI MA : Eu plăte sc.ALOCIK A : Ea plăteşt e.

SER AFI MA : Ia- ţi bani i tăi... şi um -blă ! (Fata care serveşte pleacă.)ALO CIKA : Ce se în tî mplă cu mi ne ?

Un de mă aflu ?SER AFI MA : Să nu- ţi fie te am ă că

o să mă topesc de emoţie. N-o sămă topesc. Adio. Nu fi supărată.

Sărută-1 pe taică-t ău din par teamea. El e un om viu.ALOCIKA (o priveşte îndelung, drept 

in ochi, Serafima nu-i evita privi-rea) : N-au nici o importanţă a-

nezeu n ai vrut să crezi... (peton displăcut)... şi numai tu ştcine iubeşti. Oameni ca tineurma urmelor, n-au de ce să umbra pămîntului. Trebuie să

sească trenul. Adio, drăguţo.ALOC IKA : Ac um to tul mi se lreşte. E atît de simplu...

SERAFIMA (vorbind peste umCe vrei să spui ?

ALOCIKA : Să t răieşt i pr in tr emeni ca un cîine...

SERAFIMA (cu nepăsare) : Aa !

te- a pus să fii at ît de n ai vă se pare că ne-am luat rămas De ce să ne mai răcim gurageaba... (Pleacă. Se apropie care serveste.)

FATA : Te-a u lăsa t singură .ALOC IKA : Bea d um ne at a cu

FATA : N-am voie. Sînt în prodALO CIK A : Cu c ine aş putea.. .FATA (striga) : Jo ra ! Trezeşte-t e

cineva care vrea să bea cu tOMUL CU ŞAPCĂ (se ridica): „

fi t ţi d i

RODIN : Singu rul din b riga da noas-tră pe care îl admir eşti tu. Nute supăra!

GAL EA : Sâ-1 înt rebăm, totuşi.DON CARL OS : Lasă-1. Ştiu ce-răspundă...

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 49/102

pDON CARLOS : Mă tern c-o să vă

dezamăgesc.RODIN : Vom vedea, spaniolule. (Plea-

că.)

DON CARLOS : Simt că mă cople-şeşte urîtul. Ieri, nişte prieteni aimei au plecat departe, la margineaţării. Iar eu, ca un burtă-verde, ră-mîn aici, în huzur şi la căldurică...M-a m plictisit ! Pr ea e mul ta ré gula la noi : as ta nu se poate , niciasta nu se poate, ailaltă nici atît...

Mă în tr eb : ce se poate ?•GALEA : Totu l se poa te , a fară deceea ce nu se poate.

DON CARLOS : Eu vorbesc serios.Trăim o viaţă artificială... Miciuri-nistă. încrucişare între un măr şiun castra vete. Ai gustat ? Mă tr e-zesc odată cu zorile şi mă gîndesc :

vax ! Nimic nu-i ade vă rat !GALE A : Să bei... e ad evăr at ?DON CARLOS : Mai ştii ? Ta xi me -

tri stu l al a a obse rvât just : dupădati na strămoşească !

p

(A intrat Nikolai.)

GAL EA : Spune tu, Kolea, crezdon Carlos ar putea să se îns

NIKOLAI : Nu- mi ar de de gl umDON CARLOS : Te- a ìntrebat fserios.

NIKOLAI : li răspund şi eu, lade serios : nu -mi ar de de g(Trece mai departe.)

DON CARLOS : Kolea j udecă oadupă un ideal al lui... E un

tor. întreabă mai bine muritorrìnd.GALEA : Poftim ! (Intra cei trei

„Sahalin".) Vitejilor din „Sahia spuneţi, e copt don Carlos tru însură toare ? (Cei trei pîn rìs.)

DON CARLOS : Ce rîdeţi, filozoGALEA : Seva, p ăr er ea ta ca re SEVA : Daţi -mi voie să rîd şi eDON CARL OS : E un complot

tri va mea ? Vreţi să glumiţireste Ce fel de om sînt eu

 înţelege... (Către Seva) Tu url i :disp ari ! Sevka, greşeşti. Comb ina-tul alimentar are mare nevoie de

NIK OLA I : Secolul în c ar e tr ăicomplicat : electrote hnică, au ttizare, calcule...

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 50/102

a a a a vmine... Imi dă l ocuin ţă imedia t.

SEVA : l a nu mai face pe groz avul ,că nu te pr in de !

NIKOL AI : Vsevolod, nu trebuie...

LANŢOV : Voi mă jud eca ţi. Da r cepot să fac ? Eu vr ea u să am o cas aomenească, să scap din balamucul

  ìn care locuiesc acum... Care-i do-bitocul care să ma con dam ne ?

NIKO LAI : Bine, Maxi m, d ar nu ma ipentru a primi o locuinţă, înţelegică nu se poate...

LANŢOV : înţe leg. Ju de ca ta ta mămustră, dar exemplele, de unde săle iau ? Unde ai mai văzut pe cinevacare nu face totul pentru a primio locuinţ ă peste rînd ? Ai nostr i dela uzină au căpătat case de mult.M-am inscris şi eu în brigadă... e-

chipă de muncă.. . mo del ! Şi fărăsă-mi dau seama, v-am îndrăgitpe toţi... Noi sîn tem o na ţi unesfîntă... curata... E ceva în noi carenu ne lasă... Intr-un cuvînt, să seduca naibii locuin ţa ! O să mi aş

,RODIN : A cui a fost ideea... i

le... ? Realizare a, compl exulu i cui ? A voast ră ?

NIKO LAI : Am lua t-o de la cei

Leningrad. De la brigada lui Romaşov.RODIN : Misa ? A st a cine-o ma iNIK OLAI : N-aţ i citit zia rele ?RODIN : Am ră ma s c am în ur

La el ai fost ?NIKOLAI : La el.RODIN : Mda... voi al cătu iţi un

gur front... (Răsfoieşte.) Pare sisteţ... C ont inu ita te ! Da, cont intea are o însemnătate uriaşă... ca noastră nu-i destul de leVoi sînteţi din cei care s-auprins să gîndească...

DON CARLOS : Pe cìt ne ajută terile.

ROD IN : Al cui glas 1-am auzi t DON CARLOS: Al meu.RODIN : A avut şi don Carlo s p

ciparea lui ?NI KO LAI : Şi el.

Voi, opt la număr, vreţi să lucraţi  în condiţii excepţionale, iar ceilalţi,o mie, vă lasă rece.

NIKOLAI : Aşa ?RODIN: Aşa.NIKOLAI : Atunci, de ce naiba

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 51/102

,NIKOLAI : N-au şi ei decît să...RODIN : Ţie îţi picură apa după

ceafă. Şi lor nu le picură ? Podeauae stricată şi te împiedici în ea. Şi

ce ? Eiumblà pe parchet ? Şi aşa

mai departe. Vouă ce vă pasă ? Ei,dar tu eşti un geniu ! Imi parebine. Du-te la tovarăşul director şiraportează. Tovarăşul director seva duce la preşedintele consiliuluieconomiei nationale şi ìi va raporta.Preşedintele consiliului economiei

nationale va raporta guvernului, iarguvemul ne va trimite răspuns căuzina noastră, conform planului, vafi reconstruite peste trei ani. Aşa-dar, pina atunci, l'iti amabili simunciţi în vechea uzină !

SEVA (cu deznădejde) : Aşadar, pla-nul nostru e apa de ploaie !

NIKOLAI (lui Seva): Pleacă, altlelasemenea gìnduri te pot demobiliza.SEVA : Aşa e ! Trebuie să fii cu a-

devărat un geniu ca să... Şi ce-aiputea să-i răspunzi ?

NIKOLAI : Atunci, de ce naibastai în drum ? In acest plancum îl înteleg, lucrul cel masemnat e omul. Omul care gînomul plin de avînt, omul no

mul comunist ! Acoperişul e pcul al cincilea. Putem să mateptăm. Dar omul nu-i tiniOmul cînd rugineşte, nu maileac ! Nu lăsaţi omul să sesească. Iar dumneata îndrugi şi nevrute despre ce ne pasnu ne pasă nouă... Să ne lăsa

pace.RODIN : Tu eşti plin de entuziNu-i aşa? Tu eşti omul comuSă refaceti mai întîi pe oaSă fiţi în stare măcar să-1 pe Lantov de a pleca. Atunsă mă închin şi eu în fata t r ă !

LANŢOV : închină-te... nu mai RODIN (nu înţelege, se încrunCum ? Ce spui ?

LANŢOV : Spun că nu mai M-am convins. Inchină-te, G

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 52/102

RODIN : Banii ăştia... eu i-am văzut !NIKOLAI : Nu erau furati de ea.ALOCIKA (privind în ochii lui Ro

cîte a trecut el... Ce-am fi noi,el n-ar fi fost ?ALOCIKA (plînge mereu) : Dar

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 53/102

(pdin) : Serafima ta şi-a luat talpa-sita.

RODIN (vorbind cu greutate) : Aşa-dar, eu sînt singurul vinovat ! (Intra

in casa.)ALOCIKA (către Nikolai, neîncreză-toare, cu emoţie) : De unde ai aflatcă eu n-aveam nici un amestec ?

NIKOLAI : îţ i curiose sufletul.ALOCIKA: Nu înţeleg.NIKOLAI : O faptă ca aceasta nu

ţi se potrivea.

ALOCIKA (încet): Du-te...NIKOLAI : Tu eşti o fiinţă deose-bită... Lasă-mă să vorbesc... N-amsă-ţi fac declaraţii de dragoste. Tueşti o fiinţă deosebită, cu voinţăhotărîtă în faţa vieţii... Oameni defelul tău, cînd se simt nedreptăţiti,cînd se întîlnesc în drumul lor curăutatea, eu minciuna, se închid înei înşişi, mai nepătrunşi decît în-tunericul...

ALOCIKA (il priveşte ţintă) : Spune !De unde ai aflat ?

p gcerti cu el întruna.

NIKOLAI : Acestea sînt lucruri ne privesc pe noi şi pe care

 ìntelegi.

ALOCIKA : Tu ai încredere în el — nu.NIKOLAI (cu aceeaşi pornire)

eşti de vină... ai început să trpe-ascuns.

ALOCIKA : El o iubea pe Seranu pe mine.

NIKOLAI (cu umor) : Ştii... Ser

— ca femeie — era destul de gătoare... Tu n-ai iubit-o ?ALOCIKA (cu ìnfrigurare, printr

crimi) : Spune-i că sînt curata..ne-i să nu mă mai gonească... nu-i viată ! Unii albi. Altii Nu se poate trai aşa.

RODIN : Ascultă-mă şi tu pe Nu ştiu ce va fi după moartea dar pînă una-alta aşa sîntem :albi, altii negri. Tu să nu te pari cu Nikolai, desi pentru

i f i i i i l

  Nikolai Pogodin

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 54/102

CONCEPŢIAARTISTULUI

A S U P R AFIGURI! LUI

LENIN

de explicate. Cehov dădea tuturor, şi cu orice prilej, sfatul să serie la eu calm şi tempérât, dar spunea des aceasta pentru cà el însuşi erascriitor eu un uriaş impuis emotional. Momentul emotional nu are nevoi

li l î i l i i di id l hi l d f

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 55/102

reguli ; el este o însuşire exclusiv individuala, chiar personale, dar farnu pot fi create adevărate opere de artă. N-aş fi répétât aid acest adevămult cunoscut dacă unor oameni nu li s-ar părea că pentru a reda figura oameni politici, emoţiile nu numai cà nu sînt potrivite, dar sînt chiar cindicate. După parerea acestor oameni, nu este deloc obligatoriu şi este greşit să creezi în artà figuri ale unor oameni de seamă, aşa cum au artista Renaşterii, şi, bineînţeles, sînt inadmisibile licenţele emoţionale pe   şi le-a permis Shakespeare.

Prin licenţe emozionale înţeleg elanul şi pasiunea în infinitele lor   festări, calităţi cu care este bogat înzestrat orice mare caracter uman, dne temem de acest lucru sau il pierdem din vedere, abordìnd figurile oam

  politici ìntr-un mod excesiv de rational.

în 1937, la Teatrul „Evghenii Vahtangov" din Moscova, împreună cu rele actor sovietic Boris Şciukin, am început să lucrez la schitele portrscenic al lui Lenin. După cum ştiam, Şciukin citea asiduu operele lui dar nu recurgea la citate atunci cînd lucra asupra rolului. Pe scena n  poate juca un roi alcàtuit din citate superbe şi din cele mai precise con  politice. Omul poate fi înfătişat în orice moment din viata lui, însă trebu  fie prezentat  omul, şi nu o dare de seamà referitoare la el, nu o aminertà în imaginatia noastrà, nu un monument. Imi dàdeam seama cà, c

  puternicul fior de care eşti pătruns în faţa personalităţii lui Lenin, trebuiînfătişez imaginea lui Ilici ca oricare alta imagine literarà ; altfel, n-o sa la nici un rezultat : imaginea îşi va pierde caracterul viu, iar pe primul vor ieşi citatele care, inevitabil, vor distona cu tesatura artistica a p

Colaboram cu piacere cu Şciukin în primul rînd pentru că fàceam a

ramine pentru noi cea mai puternică primordialitate artistica, deoarece nu nimic mai veridic şi mai puternic decìt acest izvor...

Folosind textele lui Lenin, s-ar putea cita o mulţime de exemple cafi t id i V i it l di t t l

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 56/102

confirme aceste idei. Voi cita unul dintre aceste exemple.  La adunarea activiştilor de partid din Moscova de la 27 noiembrie

  Lenin a spus :„...mergem spre comunism ìn mod necesar, inevitabil".

  Astàzi, dupa 40 de ani, sint zguduit de aceste cuvinte. Ceforţă ! Cdoare ! Ce caracter ! Este suficient să ne imaginàm, oricit de palid şi de lsituaţia in care se afla Rusia Sovietica spre sfîrşitul anului 1918, pentru a lege toatà forţa omului care a putut rosti aceste cuvinte în acea perioadă.artistul nu trébuie să-şi imagineze trecutul in mod teoretic şi livresc. Ortrunzìnd in lumea vie a Moscovei anului 1918, ìn fata ochilor lui se va înin toată măreţia lui acest gigantic caracter Shakespearean... caracter poate de nepàtruns, care se dezvàluie in toată măreţia lui de-a lungul secolelocare frămîntâ mintile ìntregii omeniri. Nu ştiu ce cred  alţii, dar pentru ramine un lucru de nepàtruns cum a putut Lenin, ìn acele vremuri atgrele, sa vorbeascà despre comunism atìt de categorie, de parca vedea lude la Kuibîşev, Stalingrad, Angara... Nu se poate crede cà, vorbind daceasta, Lenin uita de semnificaţia materialà a cuvîntului „comunism", càde economia ţării, de starea in care se afla ea în acel moment. Nu, nu ne gîndi la aşa ceva. Lenin cunoştea economia Rusiei ţariste, cum s-ar spun

lung şi in lat. Iar în ceea ce priveşte situaţia economica creata în urma   patru ani ai primului ràzboi mondial, poate cà nici unul dintre conducàtor  pe atunci ai statului nu avea cura) sa vorbeascà despre ea atìt de sincer atita neìnfricare ca Lenin.

  Atunci ?

carnei muncitorilor şi ţăranilor. De ce in căutările noastre numesc „de panaceste intense calităţi ? Tocmai pentru că eie sînt  atìt de uriaşe, încît ndau decît o imagine generala despre om, dar însuşi omul dispare in slor După cum din cauza copacilor poti sa nu vezi pàdurea tot aşa din

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 57/102

lor. După cum din cauza copacilor poti sa nu vezi pàdurea, tot  aşa din   pădurii poti sa nu observi copacii şi chiar din* ce copaci e ìndeosebi foaceasta pàdure. Arta are în faţă arborele veşnic verde al vietii, şi noi in tările noastre cerebrale, adică speculative, am suferit un eşec. în spectacol, actiona perfect, dar nu tràia.

  Atunci, a venit fn ajutorul regiei V. I. Nemirovici-Dancenko, unul dinmeietorii Teatrului de Artă şi corifeul lui. Sînt convins că el a venit cu ssă refacâ din temelii spectacolul, finisat din punct de vedere regizoral.   părerea mea, el hotărîse dinainte cum să monteze fiecare scena. Trecîndlui Lenin prin laboratorul său intern, el vedea acest rol in forma lui defiatît pe plan ideologic, cît şi poetic ; în treacăt fie zis, la el, ca artist cu voambele planuri formau întotdeauna un singur tot.

...Şi el ne-a dârîmat monumentul nostru frumos şi foarte impunător, ccaracterul lui monolit şi cu statica lui. Este adevărat că, la repetitii, Nvici-Dancenko arata întotdeauna că în orice împrejurări, Lenin va fi a  Lenin, şi aici caracterul lui monolit este viabil şi dinamic, dar ceea ce este faptul că Lenin este infinit. Personalitatea lui este un adevàrat   Exista o unitate bogată a personalitătii, şi această unitate este nes  Exista şi o unitate săracă, şi aceasta este obositor de uniforma şi de m

  In această ordine de idei vreau să citez un singur exemplu. El se la scena de noapte cînd, după şedinţa Consiliului Comisarilor Poporului, iese pe bulevardul de pe cheiul din apropierea Kremlinului. Aici, discutîndmarinarul Rîbakov, arata ca el, Lenin, visează uneori... şi apoi, urmeazâ

l d i l l i f it l l t ifi R i i

data aceasta, nu m-am mai putut limita la o schiţă : se cerea elaborarea nunţită şi profundă a figurii lui Lenin. Acest lucru era cu atìt mai necu cît perioada desfăşurării acţiunii dramei este una dintre cele mai grelei i S l i S i i 1923 1924 l i d i i i

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 58/102

istoria Statului Sovietic: 1923—1924, n.e.p.-ul, perioada unei situaci com  şi incordate in partid. La situaţia politica acuta din ţară s-a adăugat grea, incurabili, a lui Ilici. Toate acestea au determinai rezonanţa tragilucrarli, patosul tragic al dramei, precum şi titlul — „patetica". La noi,

  patetism se înţelege de obicei ceva care ne bucură, in timp ce patetismu  prinde şi bucurie, şi o durere maiestuoasa. Tocmai aceasta ìmbinare am s-o exprim in piesa. Am vrut  să înfăţişez omul gîndirii veşnic incordatedezvălui amploarea istorică a firii lui Lenin, fire care îmbină trăsăturile ducătorului poporului şi ale „celui mai uman dintre oameni", sa fac ca tot spectacolul să treacà ideea nemuririi lui Lenin (aceasta a şi fost princmisiune a dramei), să arăt nu moartea, ci nemurirea lui Ilici.

  Aràtam mai sus că pentru acţiunea piesei am ales o perioada greaviaţa statului şi a partidului nostru. In piesà este prezentat si n.e.p.-ul, pa arata cum s-a reflectat el asupra proceselor care aveau loc atunci in pin rîndul clasei muncitoare.

  Era important sa subliniez in ce moment politic acut şi încordat a din viaţă Lenin. Faptul că el era profund conştient de aceasta a sporit gicul situatici.

Scena din uzină nu este doar o întîlnire obişnuită de fiecare zi cu citorii ; Lenin a venit să-şi ia rămas bun de la clasa muncitoare. Inaintea pleca din viaţă, el trebuia să se convingă singur care este starea de a muncitorilor, care sînt problemele care ii frămîntă, trebuia să-şi con

pramaturgia

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 59/102

p,ramaturgia /  finn imi sum I niV  pe scende noast

P R I M A Î N T I L N I R

rima întîlnire a Teatrului pentru Tineret şi Copii cu publicula fost unul din evenimentele artistice fericite ale actualei stagPiesa scenaristei Tatiana Sîtina prilejuieşte teatrului — caremenirea de a fi o tribuna a dezbaterilor artistice contempopentru tinerii nostri spectatori — un spectacol publicistic de alit t fi i ţă it t i ă P i ţi t l d id

printr-o experienţă personală, ce forţă uriaşă, impresionantă, capătă cuvîntul apelul civic, în ţara constructorilor comunismului. Sentimentul responsabilideea răspunderii pentru faptele proprii, ca şi pentru cele ale tovarăşilor dinse tradiuc dramatic prin definirea destinelor eroilor piesei La capătul unei

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 60/102

se tradiuc dramatic prin definirea destinelor eroilor piesei. La capătul unei experienţe personale, tînărul scafandru Alexei Saveliev descoperă fericirecare ţi-o dă acest mare sentiment al responsabilităţii civice. Tot la capătul complicate traiectorii sufleteşti, înţelege decăzutul Pavel Smurov că, in comuomul răspunde pentru faptele sale în faţa întregii societăţi.

Valea Kalitina acţionează spontan, în numele unor principii înaintate, venind în viaţa lui Smurov pentru redresarea sa morală, dar ea însăşi înţpe deplin semnificaţiile importante, valoarea etica a acţiunii sale, abia dupfapta ei tovărăşească devine subiectul unei mari dezbateri etice în coloanelerului „Komsomolskaia Pravda". Cine este Valea Kalitina ? — se întreabă lmoment dat personajele piesei, adresìndu-se totodată publicului. Valea —spune Tatiana Sìtina — reprezintă o fata obişnuită din noua generaţie a tin

sovietici, din generaţia care continua lupta Tinerei Garzi, în conditine paşnicconstruirii comunismului. Eroismul Valiei este de factura cotidiană, în apanu are nimic eroic, spectaculos, dar el exprima un fenomen specific zilelor nofiindcă lupta îndîrjită a Valiei nimiceşte, pînă la urmă, nepăsarea ucigătoare, giul în fericirea egoista, meschina. Valea luptă pentru dragostea ei, expspectatorilor noile dimensiuni ale acestui sentiment : legatura lui indbilă, obligatorie, cu împlinirea vietii obşteşti, sociale. Pentru afirmconceptiei ei despre viată, Valea luptă, riscînd cîteodată chiar să p

fiindcă nu tot ce e nou şi înaintat cîştigă de la bun început adeziunea tuIn aparenţă, în tabela de criterii a bunului simţ comun (cititi : mic-burghez)  într-adevăr de neìnteles, chiar ciudate legăturile ed proiectate pe planuri divCe legatura poate fi ìntre o ospătărită oarecare şi soarta unui sovhoz patronstudenţii de la conservator şi cei de la ştiinte juridioe? Ce legături „normale

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 61/102

Scena din spectacol : Andrei Codarcea (Alioşa) şi Ion

Inscriind in repertoriul său această piesă, Teatrul pentru Tineret şi Copcertifica actul de naştere într-un chip fericit. Fiindcă spectacolul Prima îna devenit un adevărat spectacol-manifest care emoţionează publicul prin fervdemonstraţiei sale artistice, mobilizìndu-1 prin accente agitatorice. ìmplinire

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 62/102

demonstraţiei sale artistice, mobilizìndu 1 prin accente agitatorice. ìmpliniretistica a acestui spectacol, ìn care concepţia regizorală se bizuie pe o transplastica inedita şi cu o mare capacitate expresivă, dovedeste marile posibcreatoare ale unei echipe artistice luminate de spiritul combativ în înţelemijloacelor de expresie con temporane. Regizorul Ion Co jar şi pictorul-scenToni Gheorghiu au folosit sinteza ìn formularea ideilor spectacolului, realizìnastfel, cu relief artistic şi claritate, caracterul ìnnoitor al piesei, triumful punct ìnaintat de vedere. Regia a abordât cu îndrăzneală o formula agitatoritranspunerea scenica a textului, proiectìnd ìntregul spectacol pe fundalul ementelor de ultima ora, amplificìnd accentele ei publicistice cu o chemare dcătre spectatori. Chemările la megaton, discuţiile personajelor la rampa, starea părerilor celor din sala au atras publicul ìn dezbaterea de pe scena, dind

eficienţa mijloacelor emoţionale de o factura nouă ; evitarea accentelor dramatice şi, dimpotrivă, luminarea acelor laturi ale conflictului care destrează greutăţile luptei pentru formarea caracterului comunist constituie un important al regiei. La simplitatea expresiei artistice se adaugă in spectacol msubtilitate psihologică, atenţia pentru amănuntul etic.

Precum spuneam, un merit cu totul deosebit în realizarea şi adresa spcolului revine scenografiei lui Toni Gheorghiu. Mai puţin folosit in formulelenografie de pe scenele noastre, procedeul proiecţiilor succesive, menite să fcadmi de acţiune, se dovedeste aici inédit şi in concordanţă deplină cu caraccinematografie al piesei. într-adevăr, cele două turnante paralele pe care cpersonajele, aducìnd in fata ramped şi a spectatorilor amintirile Valiei şi alAlioşa, se armonizează în evoluţia lor de vis, cu fotografine de pe cele panouri fixe — decorul" spectacolului Proiecţiile oferă multiple posibilităţi

dragostea nu îngăduie compromisur i — Leopoldina Bălăn uţă o parc urge pe scenă  într-un joc profund, inteligent şi délicat.Ne-am referit în primul rînd la interpretarea tinerei protagoniste, fiindcă

reprezintă o izbîndă artistica deosebită. în spectacolul Teatrului pentru Tineretşi Copii s au remarcat creator multe interpretări Evident că munca regizorului

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 63/102

şi Copii s-au remarcat creator multe interpretări. Evident că munca regizoruluis-a concretizat în ţinuta artistica omogenă a spectacolului, minuţia în reliefareascenica a celor mai episodice apariţii constituind o preocupare permanenta. Tre-buie spus că fiind la primul său spectacol cu actori veniţi din colective diierite,regizorul a izbutit, in mare măsură, să omogenizeze distribuţia, să topească aspe

ri tăţi le din stilu rile de joc, să im pr ime uni tat e în scena. Aceasta apar e limpedemai cu seamă in partea a doua a spectacolului, unde domina naturaleţea în mis-care şi firescul în exprimare, unde evenimentele sufleteşti şi cetăţeneşti care auloc în scena se exprima cu o rigoare şi un lirism în care se ìmpletesc gravitateasentimentului de răspundere şi optimismul exuberant al tinereţii. Insistăm asupraacestui stil de joc, fiindcă ni s-a părut că regia a tratat cu mai puţină exigenţă— în prima p art e a spectacolului, ìndeosebi — carac teru l lui Alioşa, tolerîndinterpretului său un anumit retorism artificios în gesturi, o anumită poză în voceşi atitudine. D'in fericire pentru personaj şi pentru public, Andrei Codarcea—Alioşa

De la stìnga la dreapta : Leopoldina Bai attuta (ValeaKalitina), Mihai Dogarti (Studentul II) Misti Andreescu(Studentul HI) şi Val Lefescu (Studentul I)

se dezbară repede de primele accente emfatice cu care intra în roi, aducîndlungul spectacolului un timbra nou în stilul său de joc. Andrei Codarcea prins specificul dramatic al personajului : faptul că Saveliev reprezintă un ca  în formaţie, un tînăr care are fericirea de a fi crescut şi judecat de către

i i S f i i fii d ă î i î i l l

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 64/102

tatea sovietica. Spunem fericirea, fiindcă atît piesa, cît şi spectacolul ne psă reflectăm la soarta unor caractère ca Saveliev sau Smurov, în condiţiile tăţ ii capital iste : în mod evident, Boris Ciornei—Smurov exprima în sub  jocului său această ipoteză. Dacă Smurov nu naufragiază pînă la urmă,

— ne arata interprétai — se datoreste oamenilor sovietici din jur. Cu multadramatică, Boris Ciornei scoate la iveală resursele refacerii morale ale lui Smfondul său cinstit şi curat.

Rolul lui Smurov nu are nimic comun cu personajul Lupu Aman, datîlnim în noua creaţie a lui Boris Ciomei acelaşi tulburător zăcămînt de utate, care, dacă acolo acţiona cu generozitate asupra celor din jur, aici predresarea morală deplină, garantînd nemijlocit viitoarea evoluţie pozitieroului.

In roluri episodice s-au impus în acest spectacol numerosi actori, compurolurilor mici dovedindu-se aici o sarcină la care colectivul a răspuns cu ziasm. Putem vorbi astfel de Tudorel Popa (Strujanovski), care a compus cusibilitatea şi ineditul caracteristice acestui atît de subtil şi multilateral profilul pianistului îndrăgost it şi candid de principiai ; Florica Demion (Mreta Mihailovna), o apar iţ ie discreta şi cu un farmec incisiv ; Ion Cipr ian (Mcare conturează cu gingăşie comicul eroului său, iar partenera sa, Vali (Raia), ilustrìnd cu gravitate comica chipul unei fete obişnuite, gâta să se gostească de un caracter frumos. Eugenia Eftimie (tuşa Nastia) aduce fermsuculentă a unui om integra, căruia experienţa vieţii îi dă puterea să desccu simplitate lucrurile cele mai complicate, iar Constantin Codrescu lum  într-o singură apariţie chipul omului care se simte pe deplin răspunzător „naufragiile morale" din jur. Mai putem nota dintre multiplele interpretăGenoveva Preda (Violeta Makarova) exuberantă şi juvenilă desi oarecum

A S C U L T Ă - T I I N I M A

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 65/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 66/102

Somn se multumeşte să trăiască dinplin „voluptatea de a primi onoruri"din partea unor superiori, insuficientinformati asupra veniturilor sale rea-

tereste modului ìn care autorul ma dragostea ca pe un prin  înăltător. în manifestarea acestuternic sentiment, Korneiciuk d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 67/102

a a p a v a alizate pe cale necinstită, şi de a fi„venerat" de cîţiva lingăi care, pînăşi la strănutul său, sînt gâta sa răs-pundă „conform regulamentului". Şi-retenia capata la Makedon Somn unaccent şi o vitalitate naturale. Makedon — prevăzîndu-şi sfîrşitul — îşideplînge cu mult haz, la beţie, soar-ta nemiloasă, propria-i înmormîntare.Spectatorul înregistrează într-adevărcu satisfacţie „înmormîntarea" de cè

tre Korneiciuk — pe plan ideologic— a convingerilor ìnapoiate ale luiMakedon Somn, a cărui „filozofie"de a merge spre comunism, liniştit,fără grabă, Korneiciuk o demască cafiind incompatibilă cu năzuinţele şiaspiraţiile Partidului Comunist şi alepoporului sovietic. Korneiciuk nu se

teme de a aduce ìn fata spectatorului,cu atîta expresivitate şi putere, ele-mentele ìnapoiate din conştiinta oa-menilor, pentru că are o nemărginităîncredere ìn tortele pozitive, crea-

luie trasaturi ce definesc calmorală, frumusetea spirituală amenilor sovietici : mîndria şi ftatea caracterului. In pofida sitlor grêle ìn care se găsesc uRodion Neceai şi Marina Demceroii reuşesc să-şi păstreze întouna demnitatea.

Al. Korneiciuk aduce în piesacultă-ţi inima şi un conflict a pune în lumina atitudinea no

omului de ştiinţă sovietic. Ciocdintre bătrînul profesor Iaroslavlubi, exponentul adevăratei ştcare are drept criteriu experienţaporului, şi carieristul Leopold Kun fel de Makedon Somn pe tăştiintei, prilejuieşte autorului cozia că în afara vietii, a slujirii

porului, ştiinta ramine necreatConfruntare dramatică, haz, drete şi lirism, duioşie, toate nuanţe pe care le cuprinde nouasa a lui Korneiciuk In mod d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 68/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 69/102

rolul soţiei romanţioase, puţin desuete, a profesorului Golubi. De remarcatsensibilitatea, fineţea şi mai ales ma-sura cu care actriţa punctează episo-d l d ti l ă ii il ă

amestecul bizar de elemente nliste (stiva de bostani din prim-cu elemente stilizate (siluetele cilor), încadrate în perdele trarente pe f ndal l de carte po

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 70/102

dul dramatic al evocării ororilor răz-boiului. Intr-o sumară apariţie, ElizaPlopeanu reuşeşte să dea viaţă şiprospeţime tinerei chelneriţe Lidia.

Cerîndu-le lui Florin Piersic, EveiPătrăşcanu şi Cocăi Andronescu uti-lizarea unor mijloace de expresiesimple, fireşti, Al. Finţi reuşeşte săobţină în spectacol o imagine con-vingătoare a tineretului sovietic. învalorificarea ideilor textului, ar fi

fost necesară o mai mare exploatarea posibilităţilor de interpretare aleactorilor Constantin Stănescu (AntonLukici Mak), Grigore Pavel (IaroslavGolubi), Nicolae Pereanu (Kuksa),Liviu Crăciun (Arsen Romaşka),Grigore Bălănescu (Gurii Struna),ale căror apariţii cam monotone, di-

dactice, nu reuşesc să adauge clima-tului piesei accentele importante, solici tate de text.

Din pacate, spectacolul TeatruluiNational nu se bucură în realizarea

rente, pe fundalul de carte poilustrată, nu reuşeşte să sugerezcît în mica măsură natura fremde viaţă a colhozului de pe

abrupt al Niprului. De asemenea,  în actul III, prin cele două pbile acoperite cu pînză galbenăcare ies cìteva fire de paie, picscenograf Mihai Tofan nu a să-1 a jute pe regizor în realiatmosferei poetice a nopţii din ca Niprului, cu „stogurile de fînmiresmat", unde vin pe rîndasculte inima" perechile de îgostiţi.

Un ritm mai viu, mai dinamicprimât spectacolului în unele momcu caracter liric (în final, mai şi chiar în unele momente ofensi

afirmare a poziţiei înaintate a lor (confruntarea dintre Rodion ceai şi fratele său Gavril), ar completa mai nimerit climatul sfic al acelor momente ar fi

TEATRUCONTEMPORAIN EITA

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 71/102

Mai-ileterne

cepun

dialog

  în această observaţie e mult adevăr. în drama realista moderna, persotind să-şi definească relaţiile unele faţă de altele, şi anume, să le dea o explicita. Curentele antirealiste, de-a lungul ultimelor 5 — 6 decenii, s-au carisât în bună măsură tocmai prin tendinţa de a da relaţiilor dintre persona]caracter nebulos (să 1 amintim de pildă pe Maeterlinck) Unul dintre cusu

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 72/102

caracter nebulos (să-1 amintim, de pildă, pe Maeterlinck). Unul dintre cusuprincipale ale naturalismului american este că relaţiile oamenilor, manifspontan, rămîn mereu nedefinite, plutind în ceaţa unor aluzii freudiene. La nivel, este imposibilă o adîncă generalizare, ridicarea la mari idei. Chiar acînd viaţa este redată cu multa autenticitate, oglindirea este bruta, aproape senzorială. Tocmai de aceea spunem că aici e vorba de naturalism (chiar cînd formulele scenice sînt încărcate de simboluri etc.).

Pentru a defini relaţiile între personaje, teatrul dispune de două mijprincipale : acţiunea şi dialogul. Fara a minimaliza importanţa celei dintìibuie să recunoaştem că în teatrul contemporan — tocmai datorită năzde a exprima largì idei filozofice şi sociale — dialogul a căpătat o impo

crescîndă. Dialogul caracterizează personajele într-un chip multilateralnumai prin ceea ce se spune, dar şi prin capacitatea sa de sugerare — citate pe care, începînd de la Ibsen şi Cehov, dramaturgii s-au ostenit ms-o perfecţioneze. Cînd, în Rata sălbatică, micuţa Hedwig spune despre gers : „...Tot timpul parcă vorbeşte una, dar gîndeşte cu totul alta", trsă luăm act cà „subtextul" a şi apărut în teatru. Acel „subtext", farà denici dramaturgii, şi nici regia realista contemporană nu sînt de conceput.

Ne referim, bineînţeles, la subtextul eu adînci implicaţii omeneşti ş

ciale, la acel subtext care face mai fine şi mai adînci posibilităţile noastrinvestigate, de pătrundere în miezul realităţii, iar nu la textul vag, la convoită, menită să întunece sensurile şi să dea sentimentul penibil al implităţii de a cunoaşte, al „angoasei". Dramaturgia modernista încearcă să compună dialogul îl reduce la succesiuni de fraze incoerente chiar de

I t AT RUfiCOIMTEMPORAN

cînd să răspunzi fie chiar cu viaţa şi că din această pricină la baza ori

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 73/102

cînd să răspunzi, fie chiar cu viaţa, şi că, din această pricină, la baza oriact superior se află un act de curaj... A iubi este un act de curaj... A-ţi revisurile este un act de curaj... A fi tu însuţi este un act de curaj. Iar comunist înseamnă toate acestea strìnse la un loc şi ridicate pe o treaptă

  înaltă, într-un cristal".In acelaşi timp, replica este pentru Cerchez un mijloc de luptă împoideilor şi apucăturilor înapoiate. Lui Gurău, care crede că nu-i musai cadactorii „Vieţii tineretului" să se viseze mari gazetari, îi răspunde : „Gurtinerii nostri nu visează să fie mici..." Pe Tomovici îl apostrofează astfel : „bucuriile se plătesc, şi eu cît sînt mai de preţ, cu atît costà mai scumpcomunismul este eel mai de prêt, din toate cîte sînt. Unii 1-au plătit cuTu ai vrea să intri ìn comunism cu bilet de favoare ?" In faţa unei atitlaşe, lipsite de suflet, exclama : „Dacă nu ştii să te bâti pentru un om, cumşti să lupţi pentru şaisprezece milioane ?"

In felul acesta (şi evident că n-am făcut aci decît să spicuim cîtevaplici eu titlu de exemplificare), dialogul oferă spectatorilor nu numai datevi toare la caracterul personajelor şi la mobilurile acţiunilor lor, dar şi un amaterial de reflectie asupra unor problème vitale aie contemporaneitàtii.

După cum s-a mai remarcat, Passacaglia de Titus Popovici se impun

primul rînd prin valoarea şi consistenţa dialogului său. Am putea să ne refde pildă, la actul al doilea, care e eel mai reuşit, cu toate că aici acţiunminima. Intreg actul se compune dintr-o discuţie între Mihai şi Ada, asamîndoi într-un chiose. Dar în această discuţie, Mihai se conturează atît deternic, de colorât, încît figura sa de tînăr comunist ne ramine întipărit

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 74/102

TEATRUL DE STAT DINORADEA-SECŢIA MA

GHI ARA : „MUTTERC O U R A G E " D EBERTOLT BRECHT*

rice spectacol cu o

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 75/102

cu Domnul Puntila şi sluga sa

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 76/102

ş gsau chiar cu Mutter Courage, auvedit, cu toată incontestabila ìn

neală a realizatorilor, totuşi o dinţă conservatoare şi o ezitare se lansa pînă la capăt pe calea tăţii artistice pe care o abordau. tradicţia dintre o anumită înţela actului artistic, corespunzunei formaţii artistice curente, ş

rinţa de a se manifesta în mtatea pretinsă de teatrul breca fost de altfel — dacă privimadînc realizările de pînă acumteatrelor noastre — oarecum rala. E limpede că în toate ca

s-a pornit de la un model „BeEnsemble" şi că, în mod just, în cazurile creatorii de spectacol ndorit să facă epigonism, nu au

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 77/102

chiar cu preţul celor mai mari încer-cări personale. Sentimentul pe careni-1 trezeşte soarta Măicuţei Couragenu trebuie să fie, de aceea, un sen

al piesei se lichefiază într-o suit  întîmplări — mai mult sau matin melodramatic emoţionante — zîndu-şi astfel pregnanţa agitato

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 78/102

, ,timent de compasiune, ci de révolta  împotriva ignoranţei şi a stăruirii m

ignoranţă. A sublinia acest sens şinu altul, aceasta mi se pare că în-seamnă a-1 tălmăci cu fidelitate peautor, aceasta înseamnă pînă la ur-mă a face un spectacol brechtian.Modalitatea distanţării şi cea a epi-

cului, ce trebuie să domine desfăşu-rarea scenica, se impune de la sinedin momentul în care se porneşte dela această înţelegere a textului.

Nu în zadar propune Brecht o în-făţişare în episoade a textului, pre-

cedate de cîte un motto explioativ ;fiecare episod marchează o faţă asimbolului general şi pune în lumina,  în mod explicit, această faţă. Fiecare

ş p g ţ gforţa de a influenţa raţiunea sptorului, de a-1 emoţiona în rapor

rădăcinile şi perspectivele lui fifice, dobîndite de el în propriconştiinţă. In loc ca Mutter Cosă devină un act de acuzare îtriva războiului, o pledoarie pentrţelegerea realităţilor, ea ne-a a

oarecum teşită, la nivelul unei ple evocări, să zicem colorate, a episoade din războiul de 30 decărora le-a lipsit forţa, şi azi aca marelui simbol ce trebuiau să-1ţină. Epicul lui Brecht mi s-a de asemenea că a fost înţeles dgizoare în sens etimologie — decesiune, de episoade — şi nu însul lui de măreţie, de epos ş

f di l i ă

sibilităţile actoriceşti, lucru ce este  încununat de succès. Bartos Ede a

fost chemat să interpreteze rolul Bu-

cătarului personaj plin de semnifi

ciparea ei. Şi că lucrurile stau adovedeşte faptul că, în final, înmai dramatică scena (este totuşi te dramatică această scena cu to

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 79/102

cătarului, personaj plin de semnifi-

caţie, de farmec şi adîncime de cuge-tare în această piesă. De la începutulşi pînă la sfîrşitul spectacolului, ac-torul a urmărit o anumită linie afirescului şi sincerităţii, părînd să nu-1handicapeze faptul că textul pe care-1debitează şi personajul pe care-1 în-carnează ar adăuga la datele de via-

ţă şi cele psihologice ale acestuia odemonstraţie de principii de viaţă.

N-am înţeles, de la prima ridicarea cortinei, pe interpreta fiicei mute,Katrin, care — asa cum se înfăţi-şează la Oradea — este copleşită de

pasivitate şi de neparticipare la ni-mic din ceea ce se întîmplă în jurulei, abordînd o absenţă agravată deinfirmitatea congenitală Această fiică

te dramatică această scena, cu toracterul epic al operei), cînd esemnalul pentru trezirea oraşulu

omenirii, deci) ìmpotriva ideii detropire, lipsa de evoluţie a per  jului pe parcursul piesei se rătransformînd această scena, din matică, într-una ilară, şi anulîndsensul şi obiectul ei.

Deosebit de izbutită mi s-a parschimb demonstraţia făcută detriţa Ferenczy Annamaria, în Yvettei. Actriţa a ştiut să comgravitatea eu superficialitatea, vit momentului. Ea s-a detaşa

personaj atunci cînd se cerea sădenţieze ideea lui, cauza devenirişi a ştiut sa intre foarte bine îcînd trebuia să-i demonstreze

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 80/102

n unînd în scena Puterea întunericului*, dramă în cinci acte deTolstoi, echipa Teatrului Muncitoresc C.F.R. este consecventnăzuinţele, îndrăznelile şi succesele care au recomandat-o mmult în stima noastră.

Dintr-o lucrare ale cărei soluţii de ordin mistico-reb i t it t d it it ţiil i i li

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 81/102

n umbresc intensitatea zguduitoare a situaţiilor, precizia analimorale şi adîncimea dezvăluirilor sociale, spectacolul a ţintreţinâ înţelesul ei viu şi contemporan.

Care trebuia să fie însă, pentru împlinirea acestui deziderat, drumul inima operei tolstoiene ?Istoria otrăvirii lui Piotr de către Anisia, la instigaţia Matrionei, şi atrag

  în asasinat a lui Nikita, amantul primei şi fiul celei de a doua, risca să rnu mai relatarea unei af aceri judiciare. Spectacolul a vrut să evite această souşoară şi nesemnificativă.

Transformarea lui Nikita dintr-un flăcău chipeş, prostănac şi afemeiattr-un culac cinic, în care nici banii, nici petrecerile nu reuşesc să răpună recârile unei conştiinţe însingurate ce are simţămîntul vinovăţiei şi al urîtului pe care o trăieşte, putea fi alta cale de a amputa sensurile majore ale piesei.

Destinul Matrionei (care urzeşte crima pe îndelete şi o desăvîrşeşte în lent, cu sînge rece şi perfidie, sperînd să asigure fiului ei o viaţă mai uşosau acel al Anisiei (care tîrîtă de patimă merge pînă acolo încît să acceptNikita să trăiascâ cu Akulina, fata lui Piotr din prima căsătorie), ori soartAkim (care vesteşte cu un glas profetic prăbuşirea lui Nikita, cînd acesta fais, şi care, în eli pa cînd fiul lui îşi mârturiseşte pâcatul, se simte înălţat şi liemoţionat că o făptură găseşte calea către lumina) puteau reprezenta fiecapoartâ spre piesa tolstoiana. Dar dacă am fi pătruns în dramă prin asemintrâri, oricît de bine ar fi fost jucată piesa, imaginea ei ar fi rămas ştFiindcâ, nici unul din personajele acestei drame nu incorporează toate înţelei fii d ă t i ţ l i tit i di f t t t

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 82/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 83/102

De-a lungul repetiţiilor, regizorul a susţinut ca durerea individuala sproiecteze pe fondul suferinţei generale a lumii ţariste şi să apară ca un al acesteia. De altfel, încă de la zea dintîi discuţie cu interpreţii, el le-a cerevoce caracteristicdle unei societâţi profund injuste, în care roiesc lăcomiiintrigile, iar sufletele oamenilor tdnd să devină un vi espar de porniri abjectle a atras atenţia actorilor că atunci cìnd cortina cade pe ultimul act imp

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 84/102

le-a atras atenţia actorilor că, atunci cìnd cortina cade pe ultimul act, impcu care spectatorii pleacă, să nu fie aceea că suferinţa are puterea de a înăa purifica pe oni. Ceea ce trebuie reţinut din destinul lui Niki ta. nu este, în

un caz, patosul evanghelic al învierii morale, eu un cuvînt, tema pravoslaa piesei. In succesiunea de înfruntări, pe care drama le cheamă şi le provpublicul trebuie să descifreze mobilurile josnice, ambiţiile meschine, propuslumea ţaristă, şi să descopere temeiiile ei viciate şi corupătoare.

Dacă ideile pe care spectacolul trebuia să le pună în lumina au fost regizorului, mijloacele menite sa le sensibilizeze au évoluât pe parcurs. A ela începutul repetiţiilor tendinţa de a sublinia sensurile piesei, de a reliefamatismul situaţiilor prin factori exteriori. Aşa, de pildă, în actul II, cînd moare, regizorul voia să facă să se audă stoluri de păsări sălbatice care spivăzduhul. Incepînd din actul III, o pendulă, adusa de Nikita de la oraş, să mtăcerea şi să anunţe apropierea iremediabilă a deznodămîntului ; în actul IV,se săvîrşeşte eel de-al doilea omor, un huhurez să tipe ameninţător. în actuatmosfera încărcată să se materializeze fizic într-o furtună cu tunete şi trăNu-1 putem decìt felicita pe regizor că a renunţat la toate aceste simboluri n

Menţionam mai înainte că dificultăţi însemnate au fost ridicate regizo

de problema distribuţiei. Eie au apărut din plin la repetiţii. Doi dintre interprincipali ai piesei (Nelly Nicolau-Ştefănescu şi Şt. Mihăilescu-Brăila) jucaproape totdeauna comédie şi veneau la acest spectacol cu neliniştea fireasaceluia ce trece de la registrul comic la registrul tragic ; al treilea actor de sal piesei (Colea Răutu) intuia perfect atmosfera piesei şi toemai de aceea

actului III, exista un moment cînd Nikita simte cum viaţa pe care o duce îi înfiinţa cu un val de mîl şi-1 trage la fund. („Of, mi-e tare urît, tare mi-e urît".) lina, care pregătise ceaiul, este şi ea copleşită de umbre şi uită să opreascăce se revarsă din samovar, sub tulburea lumina a unei avarii sufleteşti rabile şi a unei ruine morale care-şi cheamă inevitabil consecinţele. Este pe scenă o tristeţe care nu ţine de cuvinte şi un sentiment al sfîrşitului al

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 85/102

pe scenă o tristeţe care nu ţine de cuvinte şi un sentiment al sfîrşitului, al lării, care vine de departe şi se duce departe.

* * *

Munca minuţioasă, îndelungă, a echipei Teatrului Muncitoresc C.F.R. ala realizarea unui spectacol care surprinde, nu atît prin noutatea viziunii rerale, cît prin profunzimea ei. Drama se urneşte pe îndelete din confuzia înricului (şi aici e lacuna despre care am vorbit din capul locului), prinde să lueze încet dar implacabil şi, în cele din urmă, ne rupe din plasa de idei şi mente cu care am intrat ìn sala, ducîndu-ne în pragul unor emoţii vii, neaşteCredem că impresia deosebită pe care o culege publicul din spectacolul dGiuleşti pleacă mai cu seamă de la faptul că regizorul a situât eroii ìn timp,  în legăturile lor cu ceilalţi şi în schimbările lor proprii. Nici unul din eroii nu e legat, in concepţia spectacolului, de o forma psihologică fixă, închegastabilă. Sufletul lor e terenul unei lupte continue, ei au de fiecare data potatea să abandoneze drumul in care s-au angajat, dar, expuşi de ìntunericuneral căderilor celor mai adìnci, nu fac decît să se afunde fără scăpare.

Actorii şi-au zugrăvit persona]eie cu artă a diferenţierii individualităţil

cu ştiinţă a motivelor antagonice care lucrează într-un suflet omenesc.In rolul Matrionei, Nelly Nicolau-Ştefănescu a imprimat persona] ului versitatea lui morală, cruzimea şi disimularea care-1 caracterizează. A făcut bine că nu a desenat-o pe Matriona ca pe un personaj patologie, pentru crima este o vocaţie, după cum se cuvine apreciat faptul că a ştiut să suge

poate suferi, o femeie învinsă, doborîtă, care a presimţit de mult că acesta îi vdestinul (vezi finalul actului I : „Aşa o să mă nenoroceşti şi pe mine... Cîineşti !").

Eugenia Bădulescu a jucat-o pe Marina cu sensibilitate, compunîndu-şcap tragic, cu ochi care fixează din cearcăne grele sfîrşitul singurei ei iubi

ì t l i l

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 86/102

  ìnceputul unui calvar.Surpriza spectacolului ne-au oferit-o Mihăilescu-Brăila şi Atena Zahar

Şt. Mihăilescu-Brăila şi-a găsit relativ tîrziu siguranţa, şi anume, în clipa în

— odată cu ultimele repetiţii — a jucat cu mască. Din acea clipă înainte, Aa devenit o personalitate proeminentă a piesei, un om de mare omenie, chinulăcomia, de avariţia, de violenta celorlalţi, convins că suferinţa înnobilează

  în fiecare făptură dăinuieşte suficientă putere pentru a renaste moral. Nu-i puita glasul schelălăit, cînd îi cere lui Piotr ajutor, izbucnirea — ca o flacără —casa lui Nikita, şi seninătatea limpede, fericită, cu care ascultă teribila spdanie a fiului său.

Prin Aniutka, această întruchipare a limpezimii şi gingăşiei, Atena Zriade ne-a deschis cu naturaleţe dar şi cu adîncime, o fereastră spre o conşde copil. Este în jocul ei un sentiment de mirare solemnă, infiorata, în faţa onilor şi a faptelor, care ne dă senzaţia de a descoperi pentru prima oară, ocu fetiţa naivă, veselia, dragostea, boala, moartea.

Restul ansamblului (Jeni Oancea, Minel Klepper, Geta Enacovici-Răutu, LDerderian-Marcoci) a servit pe cìt a putut mai bine, spectacolul.

Puterea ìntunericului se joacă la Giuleşti pe o scena inclinata şi ac

hotărîre se justifică mai curînd prin motive de ordin tehnic (acustica, înălactorilor etc.) decît prin motive de ordin artistic. Pe acest podium inclinât, rurile Sandei Muşatescu au oferit un cadru potrivit de mişcare, dar nu mai decît atît. (Merita însă o menţiune spedala decorul final, care impune prin sende largirne, de spaţiu.)

Cronica

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 87/102

CronicaTEATRUL NATIONAL „VASILE ALECSANDRI" DIN

„ANNA KARENINA", DRAMATIZARE DE N. D. VOLKDUPĂ ROMANUL LUI LEV TOLSTOI

Data premiere! : 28 decembrie 1960. Regia : Nic. Moldovanu. Decoruri : Mircea MCostume : Doris Jurgea. Distribuţia : Carmen Barbu (Anna Karenina) ; George Popovicirenin) ; Ion Schimbischi (Vronski) ; Margareta Pogonat (Soţia ambasadorului) ; Saul (Diplomatul) ; Lidia Persofschi (Doamna de onoare) ; Adina Popa (Betsy) ; Aurora Ard(O prietenă a Annei) ; Dorin Varga (Fuşkievici) ; Const. Dinulescu (Un invitât) ; Simonculescu (O doamnă) ; Al. Blehan (Kord) ; Petrică Manea (Grăjdarul) ; Vladimir J(Aleksandr Vronski) ; Ion Buraga (Generalul) ; Const. Sava (Generalul cel înalt ) ; Consttopopescu (Colonelul) ; Ion Lascar (Stiva) ; Virgiliu Costin (Un ofiţer) ; Milută Ghe(Avocatul) ; Virginia Carabin Raiciu (Dolly) ; Aglaia Vasiliu (Moaşa) ; Nicolae Veniaş

batul cărunt) ; Remus Ionaşcu (Prinţul) ; Boris Olinescu (Şambelanul) ; Emilian P(Un curtean) ; Vasile Kacinschi (Alteţa Sa) ; Florica Damian (Contesa Lidia IvanoEugenia Nedelcu (Vasia) ; Anny Braeschi (Contesa Vronskaia) ; Mărioara Davidoglu sova) ; Nicolae Şubă (Kapitonîci) ; Mihai Cazac (Portarul cel tînăr) ; Mihai Grosariu (KoIleana Tarnavschi (Dădaca) ; Rodica Popescu (Serioja) ; Nicolae Modval (Lacheul) ; Ge

portul dintre firea ei şi împrejurărileconcret-sociale care nasc reacţia fi-rească a îndepărtării Annei de lu-mea căreia, pînă la un punct, ìi a-parţinuse. Iubirea ei pentru Vronskiar fi căpătat sensul mai amplu mai

faţă de drama Annei, dar foarttent la glasul „opiniei publiée", cupat să menţină aparenţele unei fecte moralităţi şi armonii conjuStăpîn pe mijloacele sale, el a văluit treptat fizionomia morală

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 88/102

ar fi căpătat sensul mai amplu, maiprofund, al ìmplinirii unei vitale ce-rinţe de frumos, de pur, de moral.

Din pacate, regizorul a tratat prea cuuşurinţă rezolvarea acestei problèmehotărîtoare pentru reuşita spectacolu-lui.

Tabloul din saloanele Tverskaei, depildă, care oferea o prima şi grăi-toare confruntare a Kareninei cu u-niversul meschin şi frivol atît destrain ei, sau tablourile de la operaşi de pe hipodrom, ìn care societateanobilimii ruse este prezentată in toatăfalsitatea, convenţionalismul şi bru-talitatea ei cinica, n-au căpătat ìnspectacol semnificaţia cuvenită, ci auconstituit prilejul unor gratuite stră-danii de a mişca abil grupuri de personaje. Prizonier al unei dorinţe ne-  justificate de a îmbogăţi copios spec-tacolul, N. Moldovanu s-a străduitobositor de mult să pună în practică

văluit treptat fizionomia morală Karenin, înfăţişîndu-1 cinic pincruzime, pedant şi sec.

Ion Schimbischi a fost vizibil  jenit de rol şi a creat un Vgreoi, stìngaci şi lipsit de caldu

Ion Lascar a dat relief şi cuumilitului Stiva Oblonski, complpersonajul vitregit de drama ticu date desprinse din roman. MGheorghiu a creat un avocat vi

şi slugarnic. Mărioara DavidoglKartasova a fost plină de pitoContribuţii preţioase in roluri edi ce au adus Anny Braeschi (coVronskaia), Nicolae Şubă (KapitoTrebuie sublimata prezenţa tinin acest spectacol, lor aparţinînun mult rìvnit aer de prospeţimvigoare. Menţionăm pe Adina dezinvoltă in Betsy Tverskaia,Margareta Pogonat, distinse in ambasadorului, pe Ileana Tarnav

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 89/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 90/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 91/102

Varìafìuni grafìee pe o tema de Akì

In „Literaturnaia Gazeta" nr. 32 din 14 martie 19apărut sub semnătura cunoscutului regizor sovietic N.

di t l T t l i d C édi di L i d

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 92/102

mov, directorul Teatrului de Comédie din Leningradfoileton intitulât „Reguli de bon ton", care a sugerat

natorului nostru Val Munteanu şarjele alăturate.Cititorii îşi vor da, credem, repede seama că „asemănare cu situaţii şi eroi din viaţa noastră teatralăneintenţionată şi cu totul întîmplătoare..."

  Alegtnd citate savante pen-

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 93/102

  Dacă vrei neapărat să ai unprofil, nu uita să-ţi procurimai întîi un cap propriu.

l d

g ptru cuvîntarea ta, ai grijă ca  propriile-ţi idei să nu con-

trasteze prea puternic cu o-cestea.

ois e ux .

in e ri di an

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 94/102

POPAS PRIN TEATRELEDIN R. P. UNGARĂ

Nu m-a mirat deloc comentariul

amplu pe care 1-a provocat reprezen-tarea piesei lui Maiakovski, Ploşniţa— „Poloska", în ungureşte — pe scena Teatrului Vigszinhâz (Teatrul deComédie) din Budapesta. In general,teatrul agitatone, cu scopul lui direct, voit, de a stìrni un ecou imediat,duce aproape ìntotdeauna la stabili-

rea unui colocviu cu sala.Participarea la o discuţie pe margi-nea spectacolului pus ìn scena laVigszinhâz de către regizorul Ka-

zitator de cîteva zile al Budapesterevine interpreţilor (în primul unui actor de mari posibilităţi şo deosebită inteligenţă scenica, este Benkô Gyula, care 1-a interppe Prisîpkin) Eva Schubert —zevira Davidovna, Szabó Emo Oleg Bajan, Sândor Iza — Ro

Pavlovna, ca şi celorlalţi intercare au demonstrat o arzâtoare rinţă de a fi un ansamblu sudattr-o piesâ care avea în primul nevoie de o conştiinţă înaintacolectivului sâu actoricesc.

Benkô Gyula, interpretul lui sîpkin, a adoptât pentru acest r

atitudine plinâ de analiză, detşi concepţie contemporană a blemelor acestui persona j . El a vit eu mult spirit critic rolul, pr

î d i i j l ă î

care autorul a extras-o dintr-un roman al său mai vechi — a căutat

spectacole ce tratau problème alesociale din republica vecină, din

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 95/102

să explice condiţiile şi destinili unuitînăr care se ridica, desi destul de

neorientat, dar cu înflăcărare, împo-triva vechii orìnduiri, totul petrecìn-du-se cu mulţi ani ìnainte de celde-al doilea război mondial.

Peste drum de Teatrul de operetăse află Teatrul „Petòfi". Treceam ìn-tr-o seară pe acolo, după terminareaunui spectacol la un alt teatru. Mai

toată lumea ce ieşea de la „Petòfi"fredona o anume melodie şi consenta cu multa bună dispoziţie specta-colul la care asistase. Era vorba deOpera de ciuci parale a lui BertoltBrecht. Am văzut-o şi eu după cîtevazile. Regia lui Szinetâr Miklós aremarele merit de a fi ştiut să dozezeïn acest dificil spectacol aportul acto-ricesc, deci teatral, şi pe cel muzical,spre a fi o pledoarie comună. Aceastălucrare a lui Brecht ni se înfăţişează

mii ani. Unui din eie, MesajulMesterhâzi Lajos, celălalt, Cerul

  plin de nori de Darvas József.bele piese sînt inspirate din drticele împrejurări ale perioadei trarevoluţiei din 1956. Este imprnant tonul sincer al ambelor pca şi luciditatea observaţiei fennelor şi tipurilor. Ambele spectamontate la Teatrul National din

dapesta, au prilejuit colectivului ricesc de aci — unui din coleccele mai ìnzestrate cu actori de valoare — o seamă de creaţii sebite. Pledoaria de pe scena ascultată cu cea mai mare atenţcu o participare care onorează aticitatea şi adîncimea observa

scriitorilor.Atît la Gyòr, unde am văzu

remarcabil spectacol cu Sfîrşitul cadrei valoros întîi pentru tine

silueta lui Godot nu se profilează laorizontul mărginit cu un cere de ne-gură (Aşteptîndu-l pe Godot  de Samuel Beckett). în Romeo şi Jeariette alui Jean Anouilh, un persona]' spune:„Numai atunci cînd înţelegi că în lu-

t i i i d hi b t î

tr-un minerai, este fiindcă burgnu doreşte să aprindă simţămîntlumea poate fi modificata, ci pe că nici o zi nu e mai bună celelalte şi că resemnìndu-ne, nudicăm, ci dimpotrivă, ne ìmplinim

i t î l l il

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 96/102

mea aceasta nu-i nimic de schimbat, în-cepi să devii om". Psihologia eroilor

lui Eugène Ionesco ramane pe pragulunor fapte aie căror înţelesuri se în-vălmăşesc tntr-o deşartă rostogolirede cuvinte: „logica... nu exista. E purşi simplu o imitaţie" (Scaunele). Şi întoate aceste piese, ca şi în multe al-tele, personajele pleacă în lume cău-tînd imposibilul, dezamăgite şi inuti

le, umblînd printre oameni iremediabilsinguri, răsucind o sperainţă, tresărindciudat în mijlocul dialogului ca întimpul unui soran agitât, rafuindu-secu ei înşişi, trăgînd la răspunderedestinul şi plecîndu-şi în cele dinurmâ capul pe o replica disperata, din-colo de care nu mai e nimic. Uneori,

gustînd voluptatea de a intra afund,irevocabil, în pasivitate şi iubind-opentru toropeala ei, alteori parodiindviaţa vie, adevărată, cu un rictus dez-

reintegram în mersul lucrurilor.asemenea concepţie este expresia

violente interese de clasă, scriifrancez nu ezită s-o spună: „Buzia, care a schimbat lumea, nu astăzi s-o mai schimbe. Ea cerepesimism total, care să fie al ţiunii, condamnînd toate posibilşi anulînd toate speranţele".

Problema pe care Sartre a releste cu atìt mai interesantă cunimic nu se opune mai violent teatru al inacţiunii decît înseşi dramei:

„Dacă vreni să aflăm ce este teadevărat, atunci trebuie să privimcrurile dintr -un punct de ve

Adică, să înţelegem acţiunea dramca fiind o înfăţişare a acţiunipunere în scena a uneia sau mai tor acţiuni care aparţin câtorva vizi sau unui grup ìntreg Este

condamna, rezultă şi din ultima saipiesă: Sechestraţii din Altona.

I tă i ă ţi ti d ă i

să-şi părăsească refugiul şi să le libertatea, ei şi soţului ei, din

ti F G l h

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 97/102

In această piesă ţintind să exami-:neze originile şi consecinţele fascismu-

lui german, eroii exprima ìn soliloc-viile lor despre viaţă, despre istorie,-despre moarte — şi mai ales enunţăprin soarta lor — o seamă de adevă-ruri care fac din povestea unei familiicronica celui de al treilea Reich.Acţiunea se petrece ìntr-un caste! dinpreajma Hamburgului, cu porti bine

ferecate, cu obloane bine trase, ìn in-terioare care, cìnd n-au înfăţişare stranie şi terifiantă, au un aer sever şigreoi ce opreşte culorile să se răs-frîngă ìn libertatea lor luminoasă. înacest cadru, ìn care unii au depusparca peste lucruri o nemişcare des-prinsă dintr-un depărtat trecut, o fa-

milie de mari armatori este pusă înfaţa unor întrebări grave. Fiul celmai mare, Franz von Gerlach (întrecut ofiţer al armatei hitleriste şicălău al partizanilor din Smolensk)

practic, Franz von Gerlach a nişte prizonieri şi nişte complici

meia aduce la lumina chemări atunci reprimate, aşteptări pina a  înăbuşite, şi ìntre cei doi se un scurt episod de iubire, careceva atroce, halucinant, în desrarea lui chinuită şi imposibilă. să-şi revizuiască sentinţa, să ia arealitate, eroul se sinucide, odat

acela care prin educaţie 1-a hacestui sfîrşit, odată cu bătrînul lach.

Cele mai bune pagini ale pieseacelea ìn care personajul simte cpoate muri singur şi, ferecat in sa absurdă, cauta să tîrască în mìnt toată Germania. E un zbu

  ìn aoeste pagini, care-şi tragestanta din cele mai infernale zonsufletului m a n , o fatalitate a ddamìntului ce capata nu o data ac

i P d ì

viaţa lor şi condamnîndu-i fără apel.Dar iată că, în ultima dipă, Sartreacordă o neaşteptată circumstantă ate-nuantă lui Franz von Gerlach, în carevede nu numai o întrupare a nazis-mului, dar şi un actor farà voie într-odramă care ar fi pentru totdeauna a

sau abandon ? Ce fel de acţiune,devenire, e aceea în care omul upentru a coborî pe o traiectorie fixOare nu seamănă această mişcareo stagnare şi oare nu constituie eacele din urmă, o condamnare a acnii ? In marginile strìmte ale u

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 98/102

dramă care ar fi pentru totdeauna aumanităţii şi în care cei ce ìntr-o pe-rioadă joacă rolul victimelor, ar juca  în alta perioadă rolul călăilor. Raulreprezintà, după Sartre, o fatalitate încondiţia umana, o fatalitate ìmpotrivacăreia putem să ne răzvrătirn, dar pecare nu putem s-o înlăturăm: nu existaperspective, sîntem închişi între fron-tierele esecului. Este aici o viziuneneagră asupra istoriei, care echivaleazăbinele cu răul, care neagă ideea deprogres şi răpeşte cele mai fireşti şimai fertile sperante de mai bine, ex-presie a unei poziţii ideologice ce con-vine însă foarte bine burgheziei, adicătocmai clasei căreia Sartre ìi contesta  justeţea viziunii des pre viaţă şi artă.

Sartre ştie foarte bine că teatrul deastazi nu se poate margini să ne înfă-ţişeze o situaţie în care acţiunea se  închide în propriul ei cere, în careeroii nu vor fi ci au fost şi în care

nii ? In marginile strìmte ale uasemenea destin, omul se sufocă

ceea ce face nobleţea lui este refude a-1 accepta, revolta ìmpotriva melor sociale şi a formelor de gìngenerate de eie, care4 îndeamnă să  ìimpace cu tristeţea acestei condDramaturgia, ca una ce înfătişează treprinderile oamenilor, actele, gerile lor, este chemată să indice a

acţiuni care-i înalţă şi îi împinginte in mod real, eficient, pe tplanuiùle vieţii. Desigur, un teatruactiunii, al mişcării, al conflictelorin care persona]eie şi faptele să-şi cizeze resorturile ce le anima, totodată un teatru in care umbrelenu se proiecteze mai mari decìt

menii şi în care scena înăltată cu metri, deasupra scaunelor să reprezanticamera viitorului, a unui vcare să fie în acelaşi tìmp răspum

ì b il i i ìl

\*  ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

;; TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALES T A G I U N E A 1 9 6 0 — 1 9 6 1

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 99/102

  î n r e p e r t o r i u :

SALA COMEDIA

O scrisoare pier du ta de I. L. Ca-ragiale

Regia: Sica Alexandrescu învierea, dramatizare dupa Lev

TolstoiRegia: Vlad Mugur

Cuza Vodâ de Mircea ŞfefănescuRegia: Sica Alexandrescu

Poveste din Irkutsk de A. ArbuzovRegia: Radu Beligan

Cidul de CorneilleRegia: Minai Berechet

Regele Lear de W. ShakespeareR i Si Al d

SALA STUDIONàpasta de I. L. Caragiale

Regia: Miron Niculescu

Parada de Victor Eftimiu

Regia : Mihai BerechetTitanic Vais de Tudor Muşatesc

Regia : Sica Alexandresc

Bâdâranii de Carlo Goldoni

Regia : Sica AlexandrescMaria de Vasile Iosif 

Regia : Moni Ghelerter

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 100/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 101/102

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 4, anul VI, aprilie 1961

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-4-anul-vi-aprilie-1961 102/102

www.cimec.ro