Radiolocatia

Radiolocația este o modalitate de determinare a existenței și poziției relative a unei stații sau a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice: viteză de propagare constantă și propagarea în linie dreaptă. Poziția unui obiect țintă este caracterizată în calcul de mai multe elemente.

Instalatia de radiolocatie se compune , in esenta, dintr-un emitator, un receptor si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale pozitiei obiectului , undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aseaza in focarul unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie. Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, prin intermediul receptorului antena receptioneaza undele reflectate. Receptionarea semnalului se masoara cu oscilograful catodic.

Utilizări ale radiolocației :

Este folosită în navigare. Avioanele și vapoarele sunt dotate cu radiolocatoare, ca și aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament pentru a dirija traficul aerian, aterizările și decolările avioanelor.

In natura , orientarea liliecilor spre exemplu , se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecventa intre 30-60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 de semnale pe secunda. O parte dintre acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Cu aproprierea obstacolului liliacul poate emite pana la 60 de semnale pe secunda pentru a putea simti precis prezenta acestuia.

RadioastronomiaRadioastronomia este ramura de astronomie care studiază obiectele

cereşti cu ajutorul radioundelor emise de acestea,undele radio având o lungime de undă mai mare decât lumina vizibilă . În radioastronomie, în scopul de a primi semnale bune, trebuie să se utilizeze antene mari, sau grupuri de antene mai mici care lucrează în paralel. Cele mai multe

telescoape radio  folosesc o antena parabolica pentru a amplifica valurile, și a obține o citire bună a acestora. Acest lucru permite astronomilor să observe spectrul de frecvențe radio într-o regiune a cerului. Radioastronomia este un domeniu relativ nou de cercetare astronomica, care are încă multe de descoperit.

Primul semnal radio de origine extraterestră a fost captat de către fizicianul american Karl Jansky în 1933. După el este numită unitatea pentru densitatea fluxului spectral de radiație, 1 Jansky (1 Jy).

Radioastronomia a condus la o creștere semnificativă în cunoștințe astronomice, în special cu descoperirea multor tipuri de noi obiecte, inclusiv pulsari , quasari și galaxii active . Acest lucru se datorează faptului că de radioastronomia permite să vezi lucruri care nu nu sunt detectabile în astronomia optică. Astfel de obiecte reprezintă o parte din procesele fizice cele mai extreme și energetice din univers.

Radioastronomia este, de asemenea, parțial responsabilă pentru ideea că materia întunecată este o componentă importantă a universului nostru; măsurători radio de rotație a galaxiilor sugerează că există masă mult mai multa în galaxii decât a fost observată în mod direct. Telescoapele radio au fost, de asemenea, folosite pentru a investiga mai multe obiecte din apropierea Pământului, inclusiv observații ale activitatii solare și cartografierea radar a planetelor Sistemului Solar .