Download - Proiect Audit Imobilizari Corporale

Transcript

Teorii si practici contabile privind

auditul imobilizarilor corporale

CAPITOLUL I

IAS 16 - IMOBILIZARI CORPORALE

1.1. CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE

Imobilizarile corporale reprezinta bunuri care au o structura materiala asupra carora agentii economici exercita un drept real, fiind elemente de patrimoniu care definesc capacitatea tehnica de productie si comercializare, creeaza venituri in concordanta cu obiectul de activitate al acestora. in categoria acestora intra mijloacele fixe si terenurile. Contabilitatea lor se tine cu grupa 21 "Imobilizari corporale". Definirea mijloacelor fixe este cuprinsa in art. 53 din Regulamentul aplicarii Legii contabilitatii nr. 82 / 1991:

"Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

- are o valoare de inventar mai mare decat limita stabilita de lege (1.800 Ron);

- are o durata normala de utilizare mai mare de un an."

1.2. CLASIFICAREA SI CODIFICAREA MIJLOACELOR FIXE

Clasificarea mijloacelor fixe da posibilitatea ordonarii si studierii multitudinii si diversitatii lor. Ea asigura evidentierea corecta a tuturor aspectelor tehnico - economice privind existenta, utilizarea si deprecierea acestora. Mijloacele fixe se pot clasifica dupa mai multe criterii, fiecare avandu-si ratiunile sale:

a) Din punct de vedere al domeniului in care se utilizeaza, mijloacele fixe se clasifica in mijloace fixe de productie, care participa direct sau indirect la procesul de productie sau exploatare, mijloace fixe de comercializare utilizate pentru scopuri sociale;

b) Dupa apartenenta lor, mijloacele fixe se impart in mijloace fixe proprietate a unitatii patrimoniale si mijloace fixe in folosinta temporara: inchiriere, locatie de gestiune, concesiune pentru care evidenta se organizeaza separat de cele proprii;

c) Dupa structura, respectiv natura si particularitatile tehnico - constructive, mijloacele fixe amortizabile se grupeaza in trei grupe principale:

1. Constructii;

2. Instalatii tehnice,mijloace de transport,animale si plantatii;

3. Mobilier,aparatura birotica,echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale;

Aceasta clasificare sta la baza delimitarii mijloacelor fixe ca obiecte de evidenta, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale si a normelor de amortizare. Mijloacele fixe sunt clasificate in general in grupe, subgrupe, clase si subclase, iar pentru unele si in familii. Fata de clasificarea anterioara, aprobata prin H.G. nr. 266 / 1994, noua clasificare aprobata prin H.G. nr. 520/1998, urmand tendinta manifestata pe plan mondial, a concentrat activele corporale amortizabile intr - un numar cat mai redus de grupe si clase, scopul urmarit fiind o operare cat mai usoara a amortizarii si nu inventarierea fizica a acestora. Astfel, de exemplu, clasificarea activelor amortizabile din constructii s-a redus de la doua grupe cu 14 subgrupe la o grupa cu noua subgrupe.

Catalogul cuprinde urmatoarele informatii necesare identificarii mijlocului fix si stabilirii duratei normale de functionare: - codul de clasificare; - denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei si a familiei mijloacelor fixe amortizabile; - limita minima si limita maxima a duratei normale de functionare, in ani.

1.3. ORGANIZAREA DOCUMENTATIEI PRIMARE SI A EVIDENTEI OPERATIVE A IMOBILIZARILOR CORPORALE

Obiectul evidentei operative il constituie inregistrarea si reflectarea fenomenelor primare care au loc in unitate, adica intrarea si iesirea de valori materiale si banesti, introducerea in comun sau in folosinta, precum si existenta lor intr-un anumit loc al unitati sau la o anumita data.

Evidenta tehnico - operativa se organizeaza pe compartimente de activitate ale unitatii. Ea trebuie tinuta la zi, pe masura producerii operatiunii de predare - primire a valorii materiale si efectuarea acesteia numai pe baza de documente justificative.

Documentele justificative trebuie sa cuprinda ca elemente:- denumirea documentelor;- denumirea si sediul unitatii care a intocmit documentul;- numarul si denumirea partilor care participa la efectuarea operatiunilor;

- continutul operatiunilor si temeiul legal al efectuarii ei;- datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;- semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii, ale persoanelor insarcinate cu exercitarea vizei de control financiar preventiv si a persoanelor in drept sa aprobe operatiunea respectiva;- alte elemente impuse de caracterul operatiunii

Documentele care stau la baza intrarii mijloacelor fixe in unitate sunt:1. "Procesul verbal de receptie" pentru mijloacele fixe independente care nu necesita montaj si nici probe tehnologice;2. "Procesul verbal de receptie" (preliminara sau definitiva) in cazul utilajelor care necesita montaj, dar nu necesita probe tehnologice, precum si a cladirilor si constructiilor speciale cu caracter administrativ si social - cultural;3. "Procesul verbal de punere in functiune" pentru utilajele care necesita montaj si probe tehnologice;4. "Proces verbal de transformare" pentru receptionarea inventarului gospodaresc de natura mijloacelor fixe rezultat din prelucrarea materialelor in atelierele proprii ale unitatii;5. "Procesul verbal de predare - primire" a mijloacelor fixe transferate;6. "Bonul de miscare a mijloacelor fixe" pentru miscarea mijloacelor fixe in cadrul unitatii;7. "Contractul de inchiriere" sau "Procesul verbal de inchiriere" pentru luarea in primire a mijloacelor fixe inchiriate;8. "Procesul verbal de dare in custodie" pentru mijloacele fixe primite in custodie.

Mijloacele fixe pot iesi definitiv din gestiune prin casare, vanzare, donatie iar temporar prin concesiune, locatie de gestiune si inchiriere.

Casarea, adica scoaterea definitiva din functiune a mijloacelor fixe prin demontare, daramare, etc. este consemnata in urmatoarele documente:

- Specificatia privind mijloacele fixe propuse spre scoaterea din functiune (casare) intocmite de sectiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care acestea se monteaza;

- Procesul verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale, elaborat de catre comisia de casare, reprezinta documentul prin care se constata indeplinirea conditiilor de casare, de aprobare si executare a ei, de consemnare a materialelor rezultate din casare, si ca document de inregistrare in evidenta operativa si in contabilitate.

1.4. ORGANIZAREA CONTABILITATII ANALITICE A IMOBILIZARILOR CORPORALE

Contabilitatea analitica a mijloacelor fixe trebuie astfel organizata incat sa asigure individualizarea fiecarui mijloc fix, cunoasterea existentei si miscarii lor pe locuri de folosinta si a gradului de depreciere pe structura categoriilor de mijloace fixe.

Contabilitatea analitica a mijloacelor fixe se poate tine fie folosind Registrul numerelor de inventar si Fisa mijlocului fix, fie utilizand Registrul pentru evidenta mijloacelor fixe.

Unitatile patrimoniale dispun de mijloace fixe numeroase care se deosebesc intre ele din punct de vedere al constructiei, insusirilor tehnice, destinatie, gradul de depreciere, etc. de aceea, pentru identificarea cu usurinta a fiecarui mijloc si pentru a se asigura controlul lor indiferent de locul de folosinta, se atribuie fiecarui obiect de evidenta un numar de inventar care se trece in toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv.

Aceasta se realizeaza cu ajutorul Registrului numerelor de inventar, in care se scrie denumirea fiecarui mijloc fix intrat, caracteristicile de identificare si numarul de inventar ce i se atribuie, in ordinea succesiva a numerelor. Dupa inscrierea mijlocului fix intrat in Registrul numerelor de inventar se completeaza Fisa mijlocului fix care cuprinde date privind denumirea, numarul de inventar, codul de clasificare, valoare de functiune, amortizarea calculata, etc.

1.5. EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

Prin evaluare contabila se intelege masurarea marimii existentelor si miscarii activelor imobilizate in expresie valorica, la reflectarea in conturi a modificarii imobilizarii pe care le evidentiaza. Elementul de referinta hotarator in evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluarii in general, evaluarea economica a intreprinderii este necesara in urmatoarele situatii:

- in tranzactiile comerciale;

- cand se produc schimbari in marimea si structura capitalului;

- in actiuni juridice cu scop patrimonial;

- in cazul unor dezvoltari externe, fuziune;

- in evaluarea anuala a patrimoniului societatii comerciale.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimoniala trebuie sa fie aceleasi in tot cursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul.

Evaluarea imobilizarilor la intrarea in patrimoniu

La data intrarii in patrimoniu, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82 / 1991, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, care reprezinta:

- costul de achizitie al imobilizarilor achizitionate cu titlu oneros format din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport si alte cheltuieli necesare pentru punerea imobilizarilor in stare de utilitate;

- costul de productie pentru imobilizarile construite sau produse de intreprindere, constituit din costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie si cota de cheltuieli indirecte;

- valoarea de utilitate pentru imobilizarile aduse ca aport obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie, stabilita in functie de pretul pietei.

Evaluarea imobilizarilor la data inventarului

Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita si valoarea de inventar stabilita in functie de utilitatea bunului in unitate si pretul pietei. Pentru imobilizarile corporale si necorporale amortizabile valorile retinute la inventar trebuie sa tina cont de amortizarea calculata in sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind data de valoarea neta contabila rezultand din planul de amortizare, exceptand situatia in care valoarea actuala este considerata va fiind inferioara valorii nete contabile. Evaluare activelor imobilizate la inventar se face individual, pentru fiecare obiect de evidenta contabila.

Evaluarea imobilizarilor la data intocmirii bilantului patrimonial

La inchiderea exercitiului, valoarea de intrare se compara cu valoarea de utilitate stabilita cu ocazia inventarierii.

In urma acestei comparari rezulta doua situatii:

- constatarea unor plusuri de valoare intre valoarea de inventar si valoarea de intrare;

- constatarea unor minusuri de valoare intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, care se inregistreaza in contabilitate sub forma amortizarii, atunci cand deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion, atunci cand deprecierea este reversibila.

Activele imobilizate raman inregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare iar in bilantul contabil sunt evidentiate la valoarea neta contabila, aceasta fiind valoarea contabila diminuata cu marimea amortizarii sau provizioanele constatate.

Evaluarea imobilizarilor la iesirea din patrimoniu

Iesirea unei imobilizari din patrimoniu poate fi datorata mai multor cauze:

- scoaterea din folosinta la exprimarea duratei de utilizare, sau inainte de acest termen;

- constatarea unui minus in gestiune la inventar;

- vanzarea activelor imobilizate;

- cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donatii sau investitiilor.

Ca regula, imobilizarile sunt evidentiate la iesirea din patrimoniu la valoarea de intrare.

Valoarea neamortizata a unui bun cedat genereaza o cheltuiala exceptionala privind operatiile de capital. in cazul iesirilor de imobilizari amortizabile se calculeaza amortizarea si pentru perioada scursa intre inceputul exercitiului si data efectiva cand are loc constatarea iesirii din acel exercitiu.

1.7. ASPECTE PRIVIND REEVALUAREA MIJLOACELOR FIXE

Pe baza unor dispozitii legale, exprese la anumite perioade de timp, este posibila reevaluarea elementelor patrimoniale.

Reevaluarea consta intr-o noua evaluare a elementelor patrimoniale, operatie in cadrul careia valorile contabile sunt inlocuite cu valorile actuale determinate in functie de preturile pietei sau cu noile valori de utilitate. in urma reevaluarii, elementele patrimoniale sunt aduse la valori actualizate, care pot fi mai mari sau mai mici decat valorile contabile cu care acestea au fost inregistrate in conturi.

Reevaluarea se efectueaza de regula pentru toate elementele patrimoniale cu prilejul unor modificari generale si substantiale de preturi.

Conform H.G. nr. 983 / 1998, unitatile patrimoniale, indiferent de forma de proprietate, au obligatia de a reevalua cladirile, constructiile speciale si terenurile, precum si imobilizarile corporale in curs de natura cladirilor si constructiilor speciale existente in patrimoniul lor la 30 iunie 1998.

Potrivit art. 30 al Legii contabilitatii, bilantul contabil, ca document oficial de gestiune, trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Astfel, rezultatele operatiunii de reevaluare vor fi reflectate in bilantul contabil incheiat la 31 decembrie 1998. Diferentele rezultate in urma reevaluarii cladirilor, constructiilor speciale si terenurilor vor fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau patrimoniului, dupa caz.

Aceasta operatiune de reevaluare a cladirilor, constructiilor speciale ale terenurilor are ca scop aducerea lor la costul curent sau valoarea actualizata. In urma analizei diferentelor rezultate din operatiunea de reevaluare si a valorii actualizate ale imobilizarilor reevaluate cu utilitatea bunurilor respective si valoarea de piata, unitatile patrimoniale pot efectua ajustari ale valorii propuse de comisia de inventariere in situatia in care se constata supraevaluari sau subevaluari ale valorii acestora in contextul metodologiei de evaluare, apreciem prevederea posibilitatii stabilirii valorii de piata prin aplicarea altor procedee de evaluare economica, care sa tina seama de utilitatea si gradul de uzura tehnica a imobilizarilor. Comisia de inventariere poate deci propune ajustari ale valorii determinate prin aplicarea indicilor prevazuti in hotararea de guvern in cazul in care constata subevaluari sau supraevaluari fata de valoarea de piata.

Totusi, acest aspect nu este suficient de detaliat si clarificat de catre actul normativ. Astfel, nu este prevazut nici un interval de variatie a respectivelor diferente de valoare. Cu alte cuvinte, decizia si modul de stabilire a valorii de piata a mijloacelor fixe revine agentului economic.

De asemenea, erorile de evaluare a activelor in sensul reevaluarii la o valoare superioara sau inferioara de valorii lor efective intra in raspunderea acestuia, chiar daca aplicarea metodologiei de evaluare economica se poate face de catre sau cu supervizarea unui expert in evaluare.

Dintre cele doua situatii doar supraevaluarea nejustificata are incidente fiscale.

Astfel, daca se ajunge la o eroare de supraevaluare, agentul economic poarta raspunderea pentru diminuarea bazei impozabile pentru calculul impozitului pe profit, prin cresterea cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe reevaluate. In ceea ce priveste subevaluarea nejustificata a imobilizarilor supuse reevaluarii, la prima vedere se ajunge la diminuarea bazei impozabile pentru impozitele pe terenuri si cladiri. Insa in acest caz statul nu pierde nimic pentru ca in art. 6 din Legea nr. 27 / 1994 privind impozitele si taxele locale, modificata prin O.U.G. nr. 62 / 28 decembrie 1998, se prevede ca, in cazul in care valoarea din evidentele contabile este mai mica decat valoarea rezultata prin aplicarea normelor respectivului act, cota de impozit se aplica la valoarea rezultata din aplicarea acestor norme.

Sub aspect economic insa, subevaluarea imobilizarilor reduce resursele de finantare constituite prin amortizarea valorii nete contabile in exercitiile financiare urmatoare.

1.8. ASPECTE PRIVIND TRATAREA AMORTIZARII MIJLOACELOR FIXE

Legat de amortizarea scriptica a mijloacelor fixe, H.G. nr. 983/1998 corecteaza erorile precedentei reevaluari (conform H.G. nr. 500/1994) care nu prevedea actualizarea acestei. Acest aspect a avut consecinte de natura economica si fiscala. Pe de o parte valoarea ramasa contabila a fost supradimensionata, iar cheltuielile cu amortizarea au fost majorate. Pentru a nu fi diminuata baza impozitabila pentru impozitul pe profit, legiuitorul a recurs la un artificiu legat de introducerea gradului de utilizare a mijloacelor fixe in limita caruia se permitea deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea acestora.

Actuala norma de reevaluare prevede in mod corect si justificat economic ca amortizarea scriptica (inclusiv cea corespunzatoare gradului de neutralizare), inregistrata pana in momentul reevaluarii, sa fie actualizata. Cu aceasta ocazie se regularizeaza si amortizarea aferenta gradului de neutralizare

Totusi, problema amortizarii este rezolvata incomplet datorita determinarii ei numai in functie de gradul de uzura scriptica. Aceasta este o consecinta a reevaluarii efectuate conform H.G. nr. 500 / 1994, cand amortizarea nu s-a actualizat, iar gradul de uzura scriptica, calculat ca raport intre amortizarea neactualizata si valoarea de intrare a imobilizarii actualizata, are valori foarte mici.

Astfel s-a ajuns la situatia paradoxala ca, in momentul reevaluarii din 1998, agentii economici sa aibe mijloace fixe cu o durata de functionare consumata apropiata de cea normala, dar cu un grad de uzura scriptica reflectat in contabilitate de doar cateva procente.

Principii de baza privind reevaluarea

Valoarea neta contabila este cea care se reevalueaza pentru aducerea ei la nivelul valorii actuale, considerata ca valoare de utilitate in momentul reevaluarii.

Diferenta dintre reevaluare este egala cu diferenta dintre valoarea actuala si valoarea neta contabila.

Amortismentele dupa reevaluare sunt calculate pe baza noii valori contabile.Potrivit art. 37 din Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii, diferentele din reevaluare se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct, contul 105 "Diferente din reevaluare".

Deprecierea imobilizarilor

Cadrul general al contabilitatii din Romania este cel al costului istoric, regasit si in baza de calcul a amortizarii.in aceste conditii, este normal ca baza de amortizare sa fie valoarea de inlocuire pentru a asigura o reinnoire cel putin egala cu bunul amortizat.

Situatia de mai sus reprezinta una din limitele cele mai fondate care se aduce contabilitatii bazate pe costul istoric, implicit amortizarii ca mecanism de repartizare asupra rezultatului exercitiului, a costului imobilizarilor pe durata probabila de utilizare a sa.

Pentru a depasi, in plan concret, aceasta stare, Directia a IV - a a Uniunii Europene prevede ca in cazul modificarii semnificative a conditiilor de utilizare, se poate recurge la alternativa pretului reevaluat. Dar si aceasta solutie are limitele sale, deoarece, de regula, este periodica si nu libera in fiecare an, fiind determinata prin hotarare de guvern si se ocupa numai de valoarea ramasa de amortizare si in consecinta valoarea amortizata deja se afla sub impactul costului istoric.

De aceea se poate folosi mecanismul combinarii amortizarii degresive cu valoarea reevaluata a imobilizarii.Un asemenea demers nu trebuie conditionat de amortizarea fiscala; motivatia sa trebuie cautata numai in contabilitate si imaginea fidela, fiind inscris in vocatia amortizarii de instrument de reconstituire a fluxului initial de investitii.

Si totusi, si demersul de mai sus nu poate ocoli si cealalta fata a amortizarii, de instrument de politica economica.

Trebuie practicata acea fractiune care poate asigura intreprinderii o structura a costurilor produselor / serviciilor vandute in masura sa apere pozitia sa in fata concurentei.O ingreunare inutila a costurilor cu amortizarea diminueaza competivitatea intreprinderii pana la anulare.

Contabilitatea amortizarii imobilizarilor

Amortizarea reprezinta deprecierea ireversibila a imobilizarilor, suferita ca urmare a uzurii, a trecerii timpului, progresului tehnic sau altor cauze si are rolul de a corecta valoarea de intrare a imobilizarilor, aducandu-le la valoarea lor reala. Deci amortizarea exprima, pe de o parte, deprecierea ireversibila a imobilizarilor, iar pe de alta parte recuperarea acestei deprecieri pe seama cheltuielilor de exploatare a exercitiului.

Amortizarea este, din punct de vedere financiar, o tehnica de finantare a reinnoirii imobilizarilor; este o sursa de constituire a fondului de dezvoltare propriu (fondul de investitii) alaturi de profit si alte surse.

Amortizarea este o functie de

- durata normala de utilizare;

- valoarea de amortizat;

- norma de amortizare

1. Duratele normale de utilizare in principiu, duratele normale de utilizare care corespund cu duratele de amortizare sunt estimate, nu masurate, in functie de experienta furnizata de practica privind categoriile de imobilizari amortizabile. In tara noastra duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe sunt stabilite in mod centralizat prin hotarare de guvern fiind revizuite periodic, dar nu mai tarziu de cinci ani. Ele coincid cu duratele de amortizare in ani aferente regimului de amortizare liniar si sunt cele stabilite in Catalogul privind duratele normale de functionare si clasificare a mijloacelor fixe.

2. Valoarea de amortizat

Limita de amortizare a unei imobilizari amortizabile este costul istoric sau alta valoare care a substituit costul istoric cu valoarea contabila de intrare, respectiv de inregistrare. Valoarea de intrare este:

a) valoarea ramasa actualizata aferenta fiecarui mijloc fix care a fost reevaluat

b) pretul de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;

c) costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitate;

d) valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit;

e) valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc.

Valoarea de amortizat este dependenta de pretul de cumparare sau de deviz, de cheltuielile ce se fac cu transportul, montarea, pana la punerea in functiune.

3. Norma de amortizare sau cota de amortizare

Norma de amortizare sau cota de amortizare se exprima de regula procentual si este in functie de marimea duratei de serviciu normata exprimata in ani. Ea se determina prin formula:

Na = 1 / Dn x 100

In cazul nerecuperarii integrale, pe calea amortizarii, a valorii de intrare a mijloacelor fixe, se va asigura recuperarea valorii neamortizate.

Prin valoarea neamortizata, in contextul legii, se intelege diferenta dintre valoarea de intrare a mijloacelor fixe si valoarea amortizarii, recuperata prin includerea in cheltuielile de exploatare, din care se deduc sumele rezultate in urma valorificarii.

Diferenta ramasa nerecuperata in urma valorificarii se recupereaza prin includerea in cheltuieli exceptionale, nedeductibile fiscal, pe o perioada de maximum cinci ani, sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare. In situatia in care unitatea patrimoniala a efectuat lucrari de modernizare sau alte operatiuni prevazute de lege (adaugarea unor accesorii, aparate de masura si control) care conduc la majorarea valorii de intrare a mijloacelor fixe, amortizarea se calculeaza pana la recuperarea integrala a noii valori. Daca dupa recuperarea noii valori de intrare pe calea amortizarii, unitatea patrimoniala efectueaza alte lucrari de modernizare sau adaugare a unor accesorii, mijloacele fixe respective se reintroduc in calculul amortizarii cu noua valoarea de intrare. In acest caz, se continua inregistrarea amortizarii pana la recuperarea noii valori de intrare, tinand seama de amortizarea calculata anterior.

Data punerii in functiune a mijloacelor fixe, in vederea calcularii amortizarii se stabileste in functie de complexitatea operatiunilor pe care le necesita punerea in functiune, astfel:

- mijloacele fixe independente care nu necesita montaj si nici probe tehnologice (unelte, accesorii de productie, mijloace de transport auto, utilaje pentru interventie, animale, etc.) se considera puse in functiune la data achizitionarii lor, pe baza procesului verbal de receptie;

- utilajele care necesita montaj, dar care nu necesita probe tehnologice, precum si cladirile si constructiile speciale, data punerii in functiune se considera data terminarii montajului, respectiv data terminarii constructiei, pe baza procesului verbal de receptie provizorie;

- utilajele si instalatiile care necesita montaj si probe tehnologice se considera puse in functiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului verbal de punere in functiune.

Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are in proprietate. Aceasta amortizare se regaseste in redeventa anuala a concesiunii, a mijloacelor fixe inchiriate, in contravaloarea chiriei, iar a celor date in locatie de gestiune in cheltuielile de locatie.

Amortizarea cheltuielilor de investitii si a modernizarilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune cade in sarcina agentului economic care a efectuat investitia.

La predarea investitiei, respectiv la incetarea contractului de concesionare, inchiriere sau locatie de gestiune, valoarea investitiei integrale (nediminuata cu amortizarea calculata) se cedeaza agentului economic proprietar al mijloacelor fixe, acesta majorand corespunzator valoarea de intrare a mijloacelor fixe. In procesul verbal de predare - primire a investitiei se va mentiona si amortizarea calculata de beneficiar pentru ca agentul economic sa poata inregistra uzura corespunzatoare noii valori de intrare.

Agentii economici sunt obligati sa amortizeze mijloacele fixe, potrivit prevederilor legale, utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare:

Amortizarea lineara - se determina prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea lineara se calculeaza prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Pentru mijloacele fixe de natura constructiilor, amortizarea anuala se va calcula numai in regim linear.

Amortizarea degresiva - ce consta in multiplicarea cotelor de amortizare lineara cu unul din coeficientii urmatori:

a) 1,5 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este intre doi si cinci ani;

b) 2,0 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este intre cinci si zece ani;

c) 2,5 daca durata normala de utilizare a mijlocului fix este mai mare de zece ani.

Amortizarea anuala degresiva se calculeaza diferit fata de regimul de amortizare lineara, astfel:

- pentru primul an de functionare a mijlocului fix, amortizarea anuala degresiva se calculeaza aplicand cota de amortizare degresiva corespunzatoare asupra valorii de intrare a mijlocului fix

- pentru anii urmatori amortizarea anuala se calculeaza prin aplicarea aceleiasi cote de amortizare degresiva asupra valorii ramase de recuperat pana in anul de functionare in care amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu / decat amortizarea anuala lineara (determinata prin raportul dintre valoarea ramasa de recuperat la numarul de ani de functionare ramasi). Din acel an de functionare si pana la expirarea duratei normale de utilizare se trece la amortizarea anuala lineara, iar amortizarea medie anuala lineara va fi obtinuta prin raportarea valorii de recuperat la numarul de ani ramasi.

Amortizarea degresiva se aplica in doua variante:

- fara influenta uzurii morale (AD 1);

- cu influenta uzurii morale (AD 2).

Pentru calculul amortizarii prin utilizarea regimului de amortizare degresiva, varianta AD 1, se procedeaza astfel:

- in primul an de functionare se aplica cota de amortizare stabilita potrivit celor precizate mai sus de valoarea de intrare;

- pentru anii urmatori se aplica aceeasi cota, dar de fiecare data la valoarea ramasa. Calculul acesta se continua pana in anul de functionare in care amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu / decat amortizarea anuala lineara, calculata pentru perioada de functionare ramasa. Din acel an si pana la expirarea datei normale de functionare, se trece la amortizarea anuala lineara.

In conditiile in care societatea comerciala amortizeaza mijlocul fix in varianta AD 2 se observa ca durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala este mai mica fata de durata normala de utilizare din catalog, diferenta in ani reprezentand influenta uzurii morale.

Amortizarea accelerata - ce consta in includerea, in primul an de functionare, in cheltuielile de exploatare, a unei amortizari anuale de 50 % din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Pentru exercitiile financiare, amortizarile anuale sunt calculate la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul linear, prin raportarea la numarul de ani de utilizare ramasi.

Pentru aplicarea regimului de amortizare accelerata este necesara aprobarea Ministerului Finantelor, la propunerea Adunarii Generale a Actionarilor sau asociatilor, pentru societatile comerciale, respectiv consiliul de administratie, pentru regiile autonome, prin prezentarea unor indicatori de eficienta economica si indicatori de eficienta financiara pe baza carora se stabileste un punctaj.

Contabilitatea amortizari imobilizarilor necorporale si corporale este realizata cu ajutorul conturilor din grupa 28 "Amortizari privind imobilizarile", si anume 280 "Amortizari privind imobilizarile necorporale" si 281 "Amortizari privind imobilizarile corporale".

Contul 280 "Amortizari privind imobilizarile necorporale"

- dupa functia contabila aceste conturi sunt de pasiv;

- se crediteaza cu cheltuielile aferente amortizarii imobilizarilor corporale, precum si valoarea amortizarii imobilizarilor utilizate in operatiuni de participatie, transferata conform contractelor;

- se debiteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor corporale vandute sau scoase din activ;

- soldul contului reprezinta amortizarea imobilizarilor corporale.

1.10. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZARILOR

Provizioanele reprezinta rezerve cert constituite de unitatile patrimoniale cu scopul de a anihila sau atenua diversele categorii de riscuri posibile, obiective si subiective, deprecieri si necesitati intervenite in perioadele viitoare.

Provizioanele corespund pierderilor de valoare susceptibile de a afecta un element de activ individualizat. Acestea se constituie pentru imobilizari neamortizabile. Se pot constitui provizioane si pentru deprecierea imobilizarilor amortizabile numai cand acestea sufera deprecieri exceptionale. Este obligatorie contabilizarea provizioanelor necesare datorita imaginii fidele pe care conturile anuale le dau patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului exercitiului.

Este obligatorie si anularea provizioanelor atunci cand evenimentele care le-au motivat au incetat sa existe, la data incheierii exercitiului, singurele provizioane care trebuie sa figureze in conturi sunt cele justificate.

Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor chiar daca acestea sunt constituite real ca urmare a deprecierilor survenite, se vor adauga sub forma cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal. Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor necorporale, corporale si a imobilizarilor in curs nesupuse amortizarii se constituie pe seama cheltuielilor, de regula, la finele exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii pentru minusuri de valoare lenta constatat (valoarea de inventar mai mica decat valoarea de intrare), care exprima o depreciere a acestora.

in perioadele urmatoare, la finele fiecarui exercitiu financiar sau la iesirea din patrimoniu a imobilizarilor, in urma analizarii provizioanelor constituite pentru deprecieri se procedeaza astfel

- in situatia in care deprecierea este superioara provizionului constituit, se formeaza un provizion suplimentar (se majoreaza cel existent);

- in situatia in care deprecierea constatata este inferioara provizionului constituit, diferenta se educe din acest provizion si se inregistreaza la venituri (are loc diminuarea provizionului pana la nivelul deprecierii certe);

- cu ocazia anularii unui provizion, la iesirea din patrimoniu a imobilizarilor provizioanelor constituite se transfera la venituri.

Provizioanele pentru depreciere corespund reducerii de valoare la anumite elemente de activ individualizate rezultate din cauza altor efecte nu sunt considerate ireversibile.Provizioanele pentru deprecierea titlurilor, a creantelor imobilizate si a altor imobilizari financiare se constituie pentru diferenta intre valoarea de intrare a acestora si valoarea de utilitate stabilita prin inventariere.

Constituirea provizioanelor pentru depreciere este legata de aplicarea unuia dintre principiile contabile fundamentale privind organizarea si conducerea contabilitatii, respectiv a principiului prudentei.

Pentru reflectarea in contabilitate a operatiilor economice legate de constituirea, majorarea, diminuarea sau anularea provizioanelor se folosesc conturile din grupa 29 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor",

Toate aceste conturi sunt conturi rectificative a valorii imobilizarilor cu depreciere ireversibila contabila, avand functie contabila de pasiv.

- se crediteaza cu sumele reprezentand constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor in corespondenta cu debitul conturilor de cheltuieli 6813 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobilizarilor!

- se debiteaza cu sumele reprezentand diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor prin creditarea conturilor de venituri corespunzator activitatii pentru care au fost constituite 781 "Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare";

- soldul creditor reprezinta valoarea provizioanelor aferente imobilizarilor.in ceea ce priveste provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare, retinem faptul ca la constituirea sau majorarea acestora se debiteaza din contul 6863 "Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare", iar la diminuare sau anulare se crediteaza contul 7863 "Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare".

CAPITOLUL II

AUDITUL IMOBILIZARILOR CORPORALE

2.1. OBIECTIVE PRIMARE

Imobilizarile corporale:

1. trebuie sa apartina societatii,

2. trebuie sa existe,

3. activele ce constituie garantii trebuie identificate,

4. valoarea activelor trebuie stabilita in mod just.

Obiectivele vizate de auditor sunt:

Exhaustivitatea

- Se verific dac toate mijloacele fixe sunt nregistrate i toate activele care trebuie capitalizate au fost corect evideniate.

Exactitatea

- Soldurile conturilor de imobilizri la valoarea contabil au fost identificate, grupate i nregistrate corect.

Existena

- Mijloacele fixe exist n realitate la data bilanului. Documentele ce trebuie verificate cuprind: registrul mijloacelor fixe, rapoarte de evaluare, facturi provenite de la antreprenori, contractele de concesionare, facturi i extrase de cont, procese verbale de punere n funciune, calculul amortizrii i modul de constituire i evaluare a provizioanelor

Perioada corect

- Intrrile i ieirile de active imobilizate au fost nregistrate n perioada corect.

Evaluarea

- Activele reevaluate sunt corect calculate potrivit normelor legale (vezi O.G. nr. 403 din 07.06.2000 i IAS nr. 29). Diminuarea mijloacelor fixe n urma reevalurii a fost corect reflectat n contabilitate.

Corecta prezentare i evideniere

- Toate soldurile mijloacelor fixe au fost corect evideniate. Informaiile bilaniere i notele de bilan trebuie s cuprind informaii complete cu privire la existena, evaluarea lor la bilan. Potrivit Cadrului general de prezentare a bilanurilor financiare, informaiile cu privire la imobilizri sunt: valoarea contabil brut la nceputul anului, creteri i/sau diminuri n cursul anului, soldul final la 31.XII evaluat la costul istoric (valoarea brut la intrare/reevaluat). De asemenea, amortizarea calculat la 01.01, amortizri n cursul exerciiului financiar, soldul final al amortismentelor la 31.12. Provizioanele pentru deprecierea imobilizrilor vor conine aceleai informaii ca i amortizrile. La bilan, valoarea mijloacelor fixe va fi egal cu valoarea contabil diminuat la amortizri corect calculate i evideniate n cursul exerciiului i cu suma

provizioanelor.

Pentru verificarea acestor posturi bilaniere, auditorul utilizeaz urmtoarele documente:

Auditul financiar contabil

a) Registrul mijloacelor fixe

b) Calculul amortizrilor

c) Evaluarea lor prin rapoartele comisiei de inventar, etc.

d) Facturile emise de furnizori de imobilizri

e) Titluri de proprietate

f) Dosarul de procese-verbale ale AGA, ale Consiliului de Administraie

g) Procese-verbale de punere n funciune sau, dup caz, de scoatere din

funciune sau casare

h) Extrasele de cont bancar

2.2. PROBE DE AUDIT

1. Obtinerea unui tabel cu costurile imobilizarilor, cu amortizarea cumulate si cu valorile nete ramase.

Acest tabel trebuie sa prezinte soldurile de deschidere si de inchidere ale diferitelor categorii de imobilizari corporale si este necesar auditorilor pentru revizuirea analitica, pentru a se face referinte la tabelele din situatiile financiare si pentru a fi utilizat ca un tabel de baza pentru sectiunea de mijloace fixe.

2. Obtinerea unui tabel al intrarilor de mijloace fixe

Imobilizarile corporale trebuie sa existe, sa aiba valoare de intrare, iar verificarea prin referire la facturi constituie o proba de audit foarte pretioasa.

Trebuie verificat daca imobilizarile au fost achizitionate in numele societati si ca valorile de intrare au fost in mod corect inregistrate in contabilitate.

3. Obtinerea unui tabel al iesirilor.

4. Obtinerea unui tabel ce prezinta profitul sau pierderea la instrainare.Este foarte importanta calcularea profitului sau pierderii la instrainare deoatrece are un effect semnificativ asupra rezultatului pe intreaga activitate.

5. Obtinerea unui tabel ce prezinta activele pastrate sub incidenta contractelor de leasing financier sau a contractelor de cumparare in rate.

Contractele de leasing trebuie analizate pentru a vedea daca sunt leasing-uri financiare sau operattionale.

6. Obtinerea tabelelor ce prezinta valoarea deprecierii sau amortizarii.7. Obtinerea unui tabel ce prezinta toate reevaluarile.8. Obtinerea unui tabel al reparatiilor si modernizarilor.2.3. MUNCA DE AUDIT

1. Verificarea fizica a imobilizarilor corporale.

Aceasta activitate se poate desfasura mai usor daca exista un registru al mijloacelor fixe, o lista in care sa fie consemnate toate mijloacele fixe detinute de client.

2. Examinarea documentelor de proprietate.

Trbuie verificate documentele de achizitie pentru a avea certitudinea ca ele sunt pe numele societatii.

3. Obtinerea unui tabel al angajamentelor de capital.

Normele in vigoare cer ca angajamentele in ceea ce priveste achizitioanarea imobilizarilor sa fie prezentate facandu-se distinctie intre valorile stabilite in planul de investitii si valorile care au fost contractate pentru a fi chletuite.

4. Revizuiri legate de deprecierea activelor.

Este recomandat sa se realizeze o revizuire legata de deprecierea imobilizarilor incepand cu sfarsitul primului an financiar ce urmeaza recunoasterii initiale.

In cazul in care o societate construieste sau produce imobilizari corporale pentru propria utlizare, acestea trebuie inscluse in situatiile financiare la cost.

Costul trebuie sa fie acela determinat intr-o tranzactie cu pret obiectiv.

Pentru imobilizrile corporale ca baz de referin se are n vedere IAS nr. 16 Terenuri i mijloace fixe, iar auditorul trebuie s obin probe de audit suficiente i adecvate privind: evaluarea iniial la costul su ca sum pltit n numerar sau echivalente de numerar ori valoarea just a oricrei contraprestaii efectuate pentru achiziionarea unui activ la data achiziiei sau construciei acesteia16.

Auditorul examineaz nregistrrile ce stau la baza conturilor de deschidere sau trebuie s primeasc confirmri scrise de la tere persoane. Cteva noiuni explicabile prin IAS nr. 16 trebuie validate de ctre auditor.

Valoarea just reprezint suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunvoie ntre dou pri aflate n cunotin de cauz n cadrul unei tranzacii, n preul determinat obiectiv (IAS nr. 16).

Amortizarea este alocarea sistematic a valorii amortizabile a unui activ pe ntreaga sa durat de via util (IAS nr. 16).

Valoarea amortizabil este costul activului sau o alt valoare substituit costului n situaiile financiare din care s-a sczut valoarea rezidual (IAS nr. 16).

Valoarea rezidual reprezint valoarea net pe care o ntreprindere estimeaz c o va obine pentru un activ la sfritul duratei de via util a acestuia dup deducerea prealabil a costurilor de cesiune previzionate (IAS nr. 16).

Valoarea contabil este valoarea la care un activ este recunoscut n bilan dup scderea amortizrii cumulate pn la acea dat, precum i a pierderilor cumulate din depreciere (IAS nr. 16).

Pierderea din depreciere reprezint diferena dintre valoarea contabil i valoarea recuperabil.

Durata de via util reprezint:

-(a) perioada pe parcursul creia se estimeaz c ntreprinderea va utiliza activul supus amortizrii sau

-(b) numrul unitilor produse sau a unor uniti similare ce se estimeaz c vor fi obinute de ntreprinderi prin folosirea activului respectiv.

Evaluarea posterioar nregistrrii iniiale a imobilizrilor Auditorul trebuie s obin probe de audit cu privire la imobilizrile corporale nregistrate la costul de achiziii, diminuat de amortismente i deprecieri.

Ulterior nregistrrii iniiale n activ, auditorul verific dac activele imobilizate sunt contabilizate la o valoare just prin reevaluarea lor mai puin amortismentele. Amortismentul la data reevalurii este ajustat proporional cu modificarea valorii contabile de intrare, astfel nct valoarea contabil dup reevaluare s fie egal cu valoarea sa reevaluat pe baza unui indice general al preurilor, aplicat la costul de nlocuire reevaluat.

In cazul construciilor reevaluate, amortizarea la data reevalurii trebuie eliminat din valoarea contabil brut a bunului. Suma net este supus n aceast situaie reevalurii. Auditorul trebuie s se asigure cnd valoarea contabil crete ca urmare a unei reevaluri ca tratament contabil alternativ. Creterea respectiv este cuprins la rezerve din reevaluare n structura capitalurilor proprii. n situaia n care valoarea contabil a unui activ scade ca urmare a unei reevaluri, micorarea de valoare trebuie tratat ca rezerve din reevaluri pn la nivelul n care aceast diminuare nu este mai mare dect suma anterior nregistrat n contul rezerve din reevaluare, diferena care excede va fi tratat ca o cheltuial.

2.4. EVALUAREA RISCULUI

Evaluarea riscului poate fi realizata pornind de la criteriile urmatoare:

risc slab (S)

risc mediu (M)

risc ridicat (R) DomeniulCaracter semnifIntegra-

litateRea-

litateEval

corectaPer

corectaImput

corectaRiscul

dom

Imobilizari

corporale

necorporale

financiare

Concluzii : Riscuri legate de conceptia sistemului:

slab

mediu

ridicat

STUDIU DE CAZ

SC MARSIM IMPEX SA si-a organizat si condus activitatea financiar - contabila conform Legii 82/1991, evidenta sintetica si analitica fiind tinuta la zi, conform reglementarilor in vigoare. Evidenta financiar - contabila a fost tinuta respectandu-se pricipiile contabilitatii.

Posturile inscrise in bilant corespund cu datele inscrise in contabilitate.

Bilantul contabil a fost intocmit pe baza balantei sintetice si analitice incheiate la 31 decembrie 2008.

Societatea a desfasurat pana la 31 decembrie 2008 activitate de productie, prestari servicii si comert.

VENITURI TOTALE:

-din care:

-activitate de baza: 4.333.388 lei

-financiare : 14.065 lei

-exceptionale : 0 lei

CHELTUIELI TOTALE

-din care:

-activitate de baza:3.984.555 lei

-financiare: 20.762 lei

-exceptionale: 0 lei

PROFIT BRUT: 327.671 lei

IMPOZIT PE PROFIT : 52.971 lei

PROFIT NET: 274.700 lei

CAPITAL PROPRIU: 1.857.377 lei

DATORII: 1.508.032 lei

CONTRACTE LEASING FINANCIAR: 121.033 lei

CONTRACTE CREDITE BANCARE: 14.272 lei

LICHIDITATI: 209.534 lei.

1) Administratori, Adunarea General a Asociailor

Societatea comercial are doi administratori, persoane fizice romane, iar unul dintre ei ndeplinete i funcia de director general al societii. Aa cum este stipulat n Regulamentul de Ordine Interioara al societii, administratorii ndeplinesc cerinele menionate mai jos.

Administratorii ntreprind toate operaiile cerute pentru aducerea la ndeplinire a obiectivului societii, afar de restriciile artate n contractul de societate.

Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu-l pot transmite dect dac aceast atributie li s-a acordat n mod expres, n caz contrar societatea nu este obligat fa de teri. Administratorul care, fr drept, i substituie alt persoan rspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societii.

Obligaiile i rspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziiile referitoare la mandat i cele speciale prevazute n Legea 31/1990 i a modificrilor ulterioare acesteia.

Administratorii sunt solidari rspunztori fa de societate pentru:

existena registrelor cerute de lege i corecta lor inere

ndeplinirea hotarrilor adunrilor generale

stricta ndeplinire a ndatoririlor pe care legea, contractul de societate i statutul le impun.Dreptul de a reprezenta societatea aparine fiecrui administrator. n caz de divergen ntre administratori, vor decide asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social. Administratorii numesc directorii societii, precum i efii anumitor compartimente .

PRAGUL DE SEMNIFICATIE:

CLIENT: SC MARSIM IMPEX SA Intocmit de Mizdrea Claudia la data de 31.03.2009

Perioada auditata: 31.12.2007 Revizuit de Munteanu Andra la data de 05.04.2009

31.12.2008

Indicatori20072008TREND

Active totale1.385.7603.365.409

1 %13.857,6033.654,0919.796,49

2 %27.715,2067.308,1839.592,98

Cifra de afaceri3.759.2024.304.074

0.5 %18.796,0121.520,372.724,36

1 %37.592,0243.040,745.448,72

Profit inainte de impozitare128.740327.671

5 %643,701.638,36994,66

10 %12.874,0032.767,1019.893,10

Pragul de semnificatie general = 32.767,10

Bilantul societatii la 31.12.2007 prezinta urmatorii indicatori:

TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE = 257.003 lei

CIFRA DE AFACERI NETA = 3.759.202 lei

REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI(PROFIT) = 102.621 lei

- CAPITALURI PROPRII = 49.065 lei

- TOTAL ACTIV=TOTAL PASIV = 1.385.760 lei

- NR MEDIU DE SALARIATI = 32 PERSOANE

Bilantul societatii la 31.12.2008 prezinta urmatorii indicatori:

TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE = 1.978.410 lei

CIFRA DE AFACERI NETA = 4.304.074 lei

REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI(PROFIT) = 274.700 lei

- - CAPITALURI PROPRII = 1.857.377 lei

- TOTAL ACTIV=TOTAL PASIV = 3.365.409 lei

NR MEDIU DE SALARIATI = 43 PERSOANE

FOI DE LUCRU

AUDITUL IMOBILIZARILOR COROPORALE

1) Amortizarea cladirilor:

CLIENT:SC Marsim Impex SA Dosar curent Auditat de Mizdrea Claudia la data de 30.04.2009

DATA: 31.12.2008

Revizuit de Munteanu Andra la data de 08.05.2009

Capitolul : Imobilizari

Obiectiv: Evaluarea amortizarii cladirilor detinute .

Metoda: Inspectia

Calcul

Documente justificative:

Note contabile aferente intrarilor de miloace fixe

Facturi fiscale

Calcul si analiza:Calcul si analiza la societatea analizataCalcul efectuat de auditorDiferenteRezultate

a) Amortizarea initiala 6811 = 2812 10 645 lei a) Amortizarea initiala

6811 = 2812 10 645 lei 0

Rezultatsatisfacator

b) Amortizarea finala

6811= 2812 23 520 lei

b) Amortizarea finala

6811= 2812 24 780 lei

6811- Diferenta de 1260 lei

2812- Diferenta de 1260 lei

Rezultatnesatisfacator

Calculul erorilor:

E = (Diferenta/Rezultat corect)*100

E1 = 1.260/24.780=5,08%

Recomandare:

Noi auditorii, recomandam refacerea calculelor si inregistrarea diferentelor in valoare de 1.260 lei.

Este recomandat ca in cazul constructiilor sa se aleaga durata maxima de amortizare care in cazul de fata este de 24 de ani si metoda amortizarii lineare.

In consecinta s-a efectuat recalcularea amortizarilor lunare si s-a ajuns la o valoare de 24 780 lei la 31 decembrie 2008.

2) Achizitie mijloc fix:

CLIENT:SC Marsim Impex SA Dosar curent Auditat de Munteanu Andra la data de 31.03.2009

DATA: 31.12.2008

Revizuit de Mizdrea Claudia la data de 08.04.2009

Capitolul : Imobilizari

Obiectiv: Verificarea indeplinirii principiului exhaustivitatii.

Metoda:

Inspectia

Calcul

Observatia

Documente justificative:

Procesul verbal de receptie

Factura fiscala

Fisa mijlocului fix

Calcul si analiza:

Calcul si analiza la societatea analizataCalcul efectuat de auditorDiferenteRezultate

a) Cost achizitie