1

R O M Â N I A

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE ”ALEXANDRU IOAN

CUZA”

TEZĂ DE DOCTORAT

DOMENIUL: DREPT

DREPTUL LA PACE ŞI

DREPTUL PĂCII

Conducător de doctorat :

PROF.UNIV.DR. DUMITRU MAZILU

DOCTORAND :

TUDOR ELENA

BUCUREŞTI

2016

2

MOTTO :

”Dacă războiul pornește din mințile

oamenilor, tot acolo trebuie să se găsească

și pacea…”.

Amos Oz (prozator și eseist israelian

contemporan)

3

DREPTUL LA PACE ŞI DREPTUL

PĂCII

PLANUL LUCRĂRII

ARGUMENT

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. PACEA – VALOAREA SUPREMĂ A OMENIRII.

DREPTUL LA PACE ŞI DREPTUL PĂCII

1.2. DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC – UN DREPT

DE COORDONARE A RELAŢIILOR

INTERNAŢIONALE INTERSTATALE

1.2.1. Consideraţii generale asupra domeniului dreptului

international public

1.2.2. Obiectul dreptului internaţional public

1.2.3. Caracteristicile esenţiale ale normei de drept

internaţional public

1.2.4. Particularităţile dreptului internaţional public

1.3. Raportul între dreptul internaţional public şi dreptul

intern al statelor

1.4. CONSIDERAȚII PRIVIND EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC – CA DREPT AL PĂCII

4

1.4.1. Primele reguli de drept internaţional

1.4.2.Dreptul roman

1.4.3. Aspecte ale dezvoltării Dreptului Internaţional în Evul

Mediu

1.4.4. Momentul Hugo Grotius

1.4.5.Afirmarea unor principii ale dreptului internaţional în

epoca modernă

1.4.6. Evoluții ale dreptului internațional în secolul al XX-

lea

1.5. ÎNSEMNĂTATEA PRINCIPIILOR

FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

INTERNAŢIONAL

1.6. DREPTUL PĂCII – PARTE COMPONENTĂ A

DREPTULUI INTERNAȚIONAL PUBLIC

2. GENEZA PĂCII

2.1. REGLEMENTĂRI SEMNIFICATIVE

2.2. IMPORTANŢA CUTUMEI INTERNAŢIONALE

3. PRINCIPIILE ȘI NORMELE FUNDAMENTALE

ALE DREPTULUI PĂCII

3.1. IMPORTANȚA PRINCIPIILOR ŞI NORMELOR

DREPTULUI PĂCII

3.2. CONȚINUTUL PRINCIPIILOR ȘI NORMELOR

DREPTULUI PĂCII

5

3.2.1. Consacrarea principiilor dreptului păcii

3.2.2. Principiile Dreptului Păcii în relație cu Carta

Națiunilor Unite

3.2.3. Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu

forţa în relaţiile internaţionale

3.2.4. Principiul soluţionării prin mijloace paşnice a

diferendelor internaţionale

3.2.5. Principiul egalităţii suverane a statelor

3.2.6. Principiul neamestecului în treburile interne ale altui

stat

3.2.7. Principiul integrităţii teritoriale a statelor și

inviolabilitatea frontierelor

3.2.8. Principiul egalităţii în drepturi a popoarelor

3.2.9. Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele

3.2.10. Principiul îndeplinirii cu bună credinţă a obligaţiilor

internaţionale – PACTA SUNT SERVANDA

3.2.11. Principiul cooperării internaţionale

3.2.12. Principiul bunei vecinătăți

4. REALIZAREA DREPTULUI PĂCII

SECȚIUNEA 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

6

SECȚIUNEA 2. ROLUL STRUCTURILOR

INTERNAȚIONALE ÎN REALIZAREA DREPTULUI

PĂCII

2.1. Introducere

2.2. Structuri regionale de realizare a Dreptului păcii

2.2.1. Introducere

2.2.2. Consiliul Europei

2.2.3. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

2.2.4. Organizaţia Statelor Americane

2.2.5. Liga Statelor Arabe

2.2.6. Organizaţia Unităţii Africane

2.2.7. Asociaţia Statelor din Sud-Estul Asiei (ASEAN)

2.2.8. Organizaţia Atlanticului de Nord

2.2.9. Scurte concluzii

2.3. Structuri globale de realizare a Dreptului păcii

2.3.1. Societatea Națiunilor

2.3.2. Organizația Națiunilor Unite

2.4. În loc de concluzii

5. MECANISME ŞI PROCEDURI DE SOLUŢIONARE

PAŞNICĂ A DIFERENDELOR

7

5.1. INTRODUCERE

5.2. DIFERENDUL INTERNATIONAL. CLARIFICĂRI

CONCEPTUALE

5.3. TRATATIVELE. NEGOCIEREA DIPLOMATICĂ

5.4. BUNELE OFICII

5.5. MEDIEREA (MEDIAȚIUNEA)

5.6. ANCHETA

5.7. CONCILIEREA

5.8. ARBITRAJUL

5.9. JUSTIŢIA INTERNAȚIONALĂ

SCURTE CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE

6. CONSACRAREA INTERNAȚIONALĂ A

DREPTULUI LA PACE. CONȚINUTUL DREPTULUI

LA PACE

6.1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

6.2. CONSACRAREA INTERNAŢIONALĂ A

DREPTULUI La PACE

6.2.1. Considerații introductive

6.2.2. Dreptul la pace în sistemul Naţiunilor Unite

6.3. CONŢINUTUL DREPTULUI La PACE

8

7. RAPORTUL CORELATIV ÎNTRE DREPTUL LA

PACE ȘI CELELALTE DREPTURI DE

SOLIDARITATE

7.1. DREPTUL LA PACE ȘI DREPTUL LA

DEZVOLTARE

7.1.1. Consacrarea internațională a dreptului la dezvoltare

7.1.2. Raportul dintre dreptul la dezvoltare și dreptul la pace

7.2. DREPTUL LA PACE ȘI DREPTUL LA UN MEDIU

SĂNĂTOS

7.2.1. Consacrarea internațională a dreptului la un mediu

sănătos

7.2.2. Dreptul la un mediu sănătos și dreptul la pace

7.2.3. Încălcarea dreptului la un mediu sănătos implică

încălcarea dreptului la pace. Studiu de caz

8. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA PACE

8. 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

8.2. AMENINȚĂRILE LA ADRESA PĂCII –

ÎNCĂLCĂRI ALE DREPTULUI LA PACE

8.2.1. Considerații introductive

8.2.2. Ameninţările la adresa păcii rationae personae

8.2.3. Conflictele internaţionale între ameninţarea la adresa

păcii şi dreptul la pace

9

8.2.4. Încălcarea dreptului la pace în cazul situaţiilor interne

care se pot constitui în ameninţări la adresa păcii

8.3. CONFLICTELE INTERETNICE ÎNTRE

EXERCITAREA DREPTULUI LA IDENTITATE ȘI

DREPTUL LA PACE

8.3.1. Dreptul la identitate

8.3.2. Conflictul interetnic – amenințare la adresa păcii

8.3.3. Scurtă analiză asupra conflictului interetnic între

români, maghiari și rromi

8.3.4. Considerații finale

9. ÎN LOC DE CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.DOCUMENTE INTERNAŢIONALE

2. CĂRŢI

3. ARTICOLE

4. WEBOGRAFIE

10

REZUMAT

Pacea este condiţia esenţialã a vieţii; de

dobândirea, menţinerea şi consolidarea ei depind

dezvoltarea normalã a naţiunilor, realizarea

obiectivelor de progres şi civilizaţia întregii umanităţi.

Pacea este condiţia creaţiei, premisa fundamentalã a

marilor descoperiri ale geniului uman, garanţia

folosirii lor în scopul propãşirii tuturor popoarelor.

Numai pacea poate sã asigure omului climatul firesc,

necesar afirmãrii şi dezvoltãrii sale multilaterale.

Pacea reprezintã condiţia existenţei, a liniştii şi

siguranţei pe planeta noastră.1

În condiţiile multiplicării actelor de forţă şi

ameninţare cu forţa, apariţiei şi proliferarii conflictelor

armate, a războaielor și, în consecință a încălcării

dreptului fundamental la pace, dezbaterile

internaţionale din ultimele decenii s-au concentrat în

direcţia edificării unei adevărate construcţii a păcii, a

acelor mecanisme necesare realizării principiilor şi

normelor specifice unui Drept al păcii.

1 Mazilu, Dumitru, Dreptul păcii , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006,

pp.5-8

11

Lucrarea îşi propune să demonstreze că dreptul

la pace – atât al popoarelor, cât și al fiecărui individ în

parte – se poate realiza doar cu respectarea dreptului

păcii. Astfel, ne-am propus să subliniem importanţa

normelor de menținere a păcii și securității în cadrul

dreptului internaţional, în condiţiile în care acestea nu

poate să nu țină cont de evoluţia relaţiilor

internaţionale şi, cu atât mai mult, în lumina

evenimentelor din ultimele decenii. Pe de altă parte,

ne-am propus să dovedim necesitatea respectării

normelor de jus cogens, în condiţiile în care există

diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte dezvoltarea

economico-socială a statelor, diferenţă care poate

genera ideea că cel mai puternic câştigă.

Lucrarea îşi propune, de asemenea, să analizeze

câteva din consecinţele rezultate în urma încălcării

brutale a acestui sistem de norme într-o serie de părţi

ale lumii, mai ales că ultima perioadă abundă în

situații care demonstrează că primează interesul

economic, iar nu interesul celor mulți.

Punctul de plecare, element primordial al

realizării dreptului păcii îl constituie, dreptul la pace –

12

drept ce aparţine fiecărei fiinţe umane, încă de la

contactul (cunoaşterea) cu primele clipe ale existenţei

sale, fără a putea fi însă condiţionat de ceva sau

cineva; constituindu-se odată cu dreptul la viaţă şi

reprezentând în mod direct chiar o componentă a

acestuia din urmă, fiind deci un drept firesc,

fundamental al omului. Aşadar, viaţa în sine,

aparţinând ca oricăruia dintre noi este de neconceput

fără pace, fără acea clipă de maximă intensitate şi

trăire la care fiecare are dreptul, atât ca individ cât şi

ca naţiune. În literatura politică, filozofică precum şi în

studii juridice se argumentează că popoarele au un

drept la pace, că acest drept are o însemnătate

covârşitoare şi că respectarea lui este obligatorie

pentru toţi2.

Victor Hugo arată că „oricum ar fi ziua de azi,

ziua de mâine e pacea”, iar George Topârceanu releva

că nimic nu este mai de preţ ca dreptul oamenilor la

linişte, la pace, deoarece „războiul opreşte vremea în

loc şi desfăşoară de-a-ndăratelea pe pământ toate

2 Tomescu, Mădălina- Jus cogens – între teoria și practica relațiilor

internaționale - Ed. Cartea Universitară, București, 2005, p. 183

13

etapele civilizaţiei omeneşti”. “Câte nu poate realiza

omenirea – arăta Nicolae Bălcescu – dacă dreptul

popoarelor la pace se înfăptuieşte.”

Ajungem astfel la ideea că dreptul la pace este

un drept opozabil „erga omnes” şi deci, pentru ca

existenţa lui să fie posibilă pentru întreaga societate

este imperios necesară existenţa dreptului păcii, ca

instituţie esenţială în dobândirea, menţinerea şi

consolidarea dreptului la pace a fiecărui individ,

rezultând de aici în mod indirect dezvoltarea normală a

naţiunilor şi realizarea obiectivelor de progres şi

civilizaţie ale întregii umanităţi. Dreptul păcii nu face

altceva decât să ocrotească, menţină şi consolideze

deci, dreptul la pace.

Numai printr-o strânsă corelaţie cu dreptul la

pace poate fi înţeles conţinutul, explicate sensurile şi

definite semnificaţiile profunde ale dreptului păcii. În

doctrina de specialitate numeroşi autori au încercat o

cât mai precisă şi cuprinzătoare definire a „dreptului

păcii”, ramură de drept destul de nouă în domeniu.

Dintre cei care au reuşit însă să formuleze o cât mai

concretă definiţie a dreptului păcii se indentifică

14

profesorul Dumitru Mazilu3, care în studiile sale

4 pe

această temă, de altfel cele mai numeroase,

aprofundate şi pertinente, a reuşit să dea dreptului

păcii locul pe care-l merită în ierarhia ştiinţelor

juridice. În concepţia sa „dreptul păcii reprezintă un

ansamblu de norme constituite prin acordul de voinţă

al statelor suverane şi egale în drepturi, care vizează

statuarea unor structuri adecvate menţinerii şi

consolidării păcii, prevenirii şi soluţionării conflictelor

şi stărilor conflictuale, îndeplinite prin acţiunea

politică, juridică, educativă şi de altă natură a fiecărui

3 Personalitate remarcabilă a ştiinţei juridice, dar și a diplomației

româneşti şi universale, profesorul universitar doctor Mazilu Dumitru s-

a remarcat, nu doar printr-o excepțională activitate științifică, ci și

printr-o ferventă promovare a necesității respectării drepturilor omului

și, în special, a dreptului la pace, ceea ce i-a adus în anul 2003

nominalizarea la Premiul Nobel pentru Pace.

4 A se vedea „Tratatul privind dreptul păcii” publicat pentru prima dată

în 1998, apoi republicat în ediție revăzută și adăugită în 2006. De

asemenea, lucrarea Peace - a dialectic Process, publicată în 2004 alături

de Prohibition of War as a Means of Solving International

Conflicts (2003). Având în vedere rolul important al diplomatului

Mazilu Dumitru în cadrul Națiunilor Unite, mi-aș permite să apreciez că

toate lucrările domniei sale sunt dedicate dreptului păcii și, implicit,

dreptului la pace.

15

stat, iar, la nevoie, prin mijloace coercitive aplicate de

către state, individual sau colectiv.5”

Dreptul la pace este deci un instrument

normativ care realizează trecerea de la protecţia

formală legală a păcii la implementarea obligaţiei de

menţinere a păcii. Îmbinarea între ceea ce doctrina

occidentală numeşte sein şi sollen, dreptul la pace are

atât o dimensiune negativă (absentia belli), cât şi o

dimensiune pozitivă (construirea unei lumi a păcii).

Dreptul internaţional a consacrat instituţiile: drepturile

omului, drepturile popoarelor, drepturile statelor

precum şi, din altă perspectivă, drepturi individuale şi

drepturi colective. Dreptul la pace, este la o primă

analiză, aflat la intersecţia drepturilor omului cu

drepturile popoarelor şi drepturile statelor şi, dincolo

de aceasta, ca o metasinteză, dreptul la pace este o

instituţie separată, cu un conţinut complex. Caracterul

său juridic este dat de recunoaşterea sa internaţională

prin consacrarea în documente, precum Declaraţia

universală a drepturilor omului (1948). „Orice

5 Mazilu, Dumitru – „Tratat privind dreptul păcii”-, Ed. Lumina Lex,

București, 2006, p. 133

16

persoană are dreptul la o orânduire socială şi

internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse

în prezenta Declaraţie pot fi deplin înfăptuite” (art.

28). Dreptul la pace nu poate fi conceput ut singuli

deoarece valoarea fundamentală ocrotită, pacea, nu

poate fi garantată decât prin acţiunea concertată a

întregii comunităţi internaţionale. Preambulul

Constituţiei U.N.E.S.C.O. este semnificativ în acest

sens: „din moment ce războaiele încep în minţile

oamenilor, tot în minţile oamenilor trebuie să se

contureze şi apărarea păcii”. Dreptul la pace este un

drept absolut, opozabil erga omnes şi inalienabil;

obligaţiile pot fi in non faciendo sau in faciendo.

Cartea africană a drepturilor omului şi ale popoarelor

a prevăzut, în art. 23, că „toate popoarele au dreptul la

pace şi la securitate”.

O importanţă deosebită pentru conturarea

acestui drept a avut-o adoptarea de către Adunarea

Generală a Organizației Națiunilor Unite a Declaraţiei

17

asupra drepturilor popoarelor la pace6 din 12

noiembrie 1984 (Rezoluţia nr. 39/11).7

Declaraţia proclamă în mod solemn că popoarele

au un drept sfânt la pace, statele având obligaţia

fundamentală de a asigura o viaţă paşnică popoarelor.

În acest scop, se subliniază în declaraţie, politica

statelor trebuie să urmărească eliminarea

ameninţărilor cu războiul, şi îndeosebi cu cel nuclear,

renunţarea la recurgerea la forţă în relaţiile

internaţionale şi promovarea reglementării paşnice a

diferendelor.

Mai mult, în această rezoluţie, Adunarea

Generală a cerut tuturor statelor şi tuturor

organizaţiilor internaţionale să facă tot ce este în

puterea lor pentru aplicarea Declaraţiei asupra

dreptului la pace a popoarelor. Dreptul la pace,

aspiraţie comună deopotrivă indivizilor şi statelor, nu

este consacrat printr-un text juridic cu valoare de lege.

În discursul rostit la New York, la 25 septembrie 1990

în Şedinţa Consiliului de Securitate cu ocazia preluării 6 Vezi http://www.un.org/documents/ga/res/39/a39r011.htm

7 Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii – tratat” – Ed. Lumina Lex,

București, 2006, p. 151

18

președinției acestuia pentru o perioadă de 2 ani8,

ministrul afacerilor externe român arată că „anumite

8 România a preluat,conform principiului rotației, președinția

Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite la 1 august 1990, pentru o

perioadă de 2 ani. Acesta era al treilea mandat al României în fruntea

Consiliului de Securitate, după cele din 1962 și 1975. Au fost anunțate

ca posibile teme pe agenda dezbaterilor care urmau: avansarea unor noi

soluții pentru impulsionarea procesului de pace din Orientul Mijlociu,

examinarea situației din Asia de Sud-Est, inclusiv în problema

reglementării problemei cambodgiene, depășirea impasului în chestiunea

cipriotă, situația din America Centrală, dar și modalitățile de întărire a

rolului Consiliului de Securitate în menținerea păcii și stabilității

mondiale, în contextul creșterii contribuției și prestigiului Organizației

Națiunilor Unite pe plan internațional. Al treilea mandat al României în

fruntea Consiliului de Securitate a fost însă marcat de invazia Irak-ului

asupra Kuweit-ului la 2 august 1990. Ca atare, a urmat o reuniune

urgentă de consultări a Consiliului de Securitate, apoi, în seara zilei de 2

august, o ședință sub președinția ambasadorului României, Aurel Dragoș

Munteanu, consacrată examinării situației create prin invadarea

Kuweitului de către trupele militare ale Irakului. La ședință a participat

și secretarul general al ONU, Javier Perez de Cuellar.Consiliul de

Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat în unanimitate

invadarea Kuweitului de către forțele armate irakiene și a adoptat

Rezoluția nr. 660, prin care a solicitat retragerea imediată și

necondiționată a forțelor irakiene de pe teritoriul Kuweitului, precum și

demararea de negocieri irakiano-kuweitiene pentru aplanarea

diferendelor existente. Apoi, la 6 august 1990, Consiliul de Securitate a

19

valori internaţionale sunt uitate pentru ansmblul

comunităţii mondiale. Una dintre ele este

solidaritatea.”

Dreptul păcii, ca ansamblu de norme menite să

asigure organizare şi desfăşurarea relaţiilor paşnice

între state, naţiuni şi popoare, presupune acordul de

voinţă al statelor, atât în procesul de elaborare, cât şi

în cel al aplicării şi realizării normelor şi principiilor

convenite. Deci voinţa statelor vizează cu prioritate

decizia menţinerii şi consolidării păcii. În societatea

contemporană, un asemenea sistem trebuie să

funcţioneze atât eficient, dar mai ales eficace, în

menţinerea păcii atât la nivel internaţional, cât şi la

nivel naţional. Este bine ştiut că disfuncţionalitatea lui

într-o singură ţară ar putea avea consecinţe

adoptat Rezoluția nr. 661 prin care s-a hotărât instituirea unui embargo

comercial împotriva Irakului și Kuweitului. La 9 august 1990, Consiliul

de Securitate a declarat nulă și neavenită anexarea Kuweitului de către

Irak și a solicitat retragerea imediată a armatei irakiene din Kuweit. A se

vedea :http://www.agerpres.ro/flux-

documentare/2015/08/01/documentar-se-implinesc-25-de-ani-de-cand-

romania-a-preluat-presedintia-consiliului-de-securitate-al-onu-la-1-

august-1990-10-55-22

20

imprevizibile pentru soarta păcii, pentru existenţa

însăşi a comunităţii.

Normele internaționale care consacră dreptul păcii

se regăsesc în ceea ce numim drept internaional public.

Dreptul international public contemporan reprezintă

totalitatea normelor juridice, create de catre state pe

baza acordului de voință, exprimate în forme juridice

specifice (tratate, cutuma), pentru a reglementa

relatiile dintre ele privind pacea, securitatea și

cooperarea internationala, norme a caror aplicare este

realizata prin respectarea de buna voie, iar în caz de

necesitate, prin sanctiunea individuala sau colectiva a

statelor9.

În prezent, dreptul internaţional public este

chemat să reglementeze domenii noi ale activităţii

umane, cum sunt folosirea energiei nucleare în scopuri

paşnice, activitatea spaţială, protecţia mediului

înconjurător, sau explorarea şi folosirea resurselor

naturale ale spaţiilor submarine, din zona

internaţională. Ca urmare a acestui fapt, dreptul

9 Mazilu, Dumitru, Dreptul international public, vol. I, Editura Lumina

Lex, Bucuresti, 2011, p. 87.

21

internaţional public s-a îmbogăţit cu noi principii şi

norme, cu noi instituţii ale sale. În cadrul său au apărut

noi domenii (ramuri) cum sunt: dreptul internaţional al

energiei nucleare, dreptul internaţional spaţial, dreptul

internaţional al mediului înconjurător. De asemenea, s-

a accentuat caracterul dreptului internaţional public ca

drept al păcii, ceea ce şi-a găsit expresia în instituţia

dreptului popoarelor şi a statelor la pace.

Dreptul la pace al statelor şi popoarelor este un

drept fundamental şi imperativ10

. Realizarea lui în

practica relaţiilor internaţionale presupune, în special,

încetarea cursei înarmărilor şi educarea oamenilor în

spiritul păcii, toleranţei şi respectului reciproc, al

colaborării şi solidarităţii umane. Adunarea Generală

a O.N. U. a adoptat, în anul 1978, „Declaraţia asupra

pregătirii omenirii să trăiască în pace”.

Actualul drept internaţional public are un profund

caracter umanitar, ca urmare a dezvoltării normelor şi

instituţiilor sale referitoare la persoana fizică, in

special s-au dezvoltat normele sale privind drepturile şi

10

A se vedea și http://www.ujmag.ro/drept/drept-international-public-si-

privat/elemente-generale-de-drept-international-public-2015/rasfoire/

22

libertăţile fundamentale ale omului, eliminarea

diferitelor discriminări între oameni, garantarea

drepturilor minorităţilor, precum şi cele privind

condamnarea colonialismului, a terorismului,

genocidului, a luării de ostateci11

.

Dreptul internaţional public are un pronunţat

caracter de universalitate şi de unitate. El este

obligatoriu pentru toate subiectele sale, în condiţii de

egalitate, se aplică tuturor raporturilor dintre aceste

subiecte, indiferent de situarea lor geografică şi de

activităţile desfăşurate de ele având implicaţii

internaţionale. Unitatea şi obligativitatea dreptului

internaţional general este condiţia primordială a

existenţei ordinii juridice internaţionale.

În societatea contemporană, dreptului

internațional public îi revine un rol important în

menținerea și consolidarea păcii. Acest rol, argumentat

în numeroase lucrări, este demonstrat de evoluția

cotidiană a raporturilor dintre state. În acest sens,

relevând necesitatea sporirii rolului dreptului

internațional, Secretarul general al O.N.U. arăta că, în

11

Idem

23

prezent, o grea răspundere o poartă ”nu numai

guvernele, dar și omenirea însăși”, pentru că

”popoarele trăiesc sub amenințarea unei noi

conflagrații mondiale incontrolabile”. Menținerea

păcii ne obligă să întreprindem toate măsurile ce se

impun ”într-o situație de urgență”.12

Organizarea păcii, menţinerea şi consolidarea

ei implică un sistem de principii şi norme care

alcătuiesc – în mod necesar – coloana vertebrală a

structurilor păcii. O construcţie eficientă a păcii

presupune structuri durabile13

, care să organizeze şi să

orienteze relaţiile dintre state pe făgaşul conlucrării

paşnice. Asemenea structuri îşi află expresia în

conţinutul, în substanţa dreptului păcii, adică în

principiile şi normele care îl compun. Aceasta se

explică prin faptul că absenţa lor ar face imposibilă

edificarea păcii, iar încălcarea lor ar împiedica

12

Javier Perez de Cuellar – Statement at the twelfth special session at

the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982

13 A se vedea și Cernat Romică - Operaţiile de menţinere a păcii şi

dreptul internaţional umanitar- articol disponibil pe site-ul

http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-

mentinere-a-pacii-si-dreptul-international-umanitar/

24

realizarea atribuţiilor şi funcţiilor principale ale

forumului mondial: menţinerea păcii şi securităţii

internaţionale. Principiile şi normele dreptului păcii

formează un sistem vertebrat, ele se completează

reciproc, contribuind, în totalitatea lor, la orânduirea

unui sistem de relaţii în care pacea şi cooperarea pot fi

asigurate.

Statuarea unor raporturi interstatale normale,

promovarea intereselor legitime ale fiecărei naţiuni,

întărirea forţelor progresului în lume, amplificarea şi

diversificare schimburilor de valori materiale şi

spiritulae în lume ca mijloc de ridicare a prosperităţii

fiecărui popor sunt direct condiţionate de aşezarea

relaţiilor internaţionale pe principiile dreptului, care

să elimine metodele de forţă şi constrângere, ducând la

instaurarea în viaţa internaţională a domniei raţiunii, a

spiritului de justiţie şi echitate – singurele elemente

care trebuie să guverneze relaţiile dintre state.

Principiile fundamentale ale dreptului păcii și

respectiv ale dreptului internaţional au drept conţinut

norme de aplicaţie universală, cu nivel maxim de

generalitate şi un caracter imperativ, ce dau expresie

25

şi protejează valori internaţionale fundamentale în

raporturile dintre subiectele dreptului internaţional

public.14

Pentru aceste considerente, aceste principii

sunt considerate norme imperative, ceea ce presupune

că nimeni nu are trebui să le încalce ori să deroge de la

ele prin acte inter se. Dintre aceste principii

menționăm : principiul nerecurgerii la forță sau la

amenințarea cu forța, soluționarea pașnică a

diferendelor internaționale, egalitatea suverană a

statelor, neamestecul în treburile interne, integritatea

teritorială etc.

Realizarea principiilor şi normelor Dreptului

păcii reprezintă un proces complex, care presupune

statornicirea unor structuri adecvate, cu atribuţii şi

funcţii precise în finalizarea lor.

În condiţiile multiplicării actelor de forţă şi

ameninţare cu forţa, apariţiei şi proliferării conflictelor

armate, a războaielor, dezbaterile internaţionale din

ultimile două decenii s-au concentrat în direcţia

edificării unei adevărate construcţii a păcii, a acelor

14

http://documents.tips/documents/notiuni-generale-de-drept-

international-public.html

26

mecanisme necesare relizării principiilor şi normelor

Dreptului păcii. După cum se știe, există atât structuri

la nivel regional (Consiliul Europei, Uniunea

Europeană, Organizația Statelor Americane, O.S.C.E.,

N.A.T.O.. etc.), cât și structuri cu vocație de

universalitate (Organizația Națiunilor Unite).

Trebuie să menționăm că organizaţiile

internaţionale nu constituie numai un cadru al

cooperării dintre state, ci şi entităţi de sine stătătoare,

având autonomie din punct de vedere juridic, ca

subiecte ale dreptului internaţional, alături de state.

Această autonomie se exprimă în faptul că organizaţiile

internaţionale guvernamentale au propria lor

personalitate juridică, atât în ordinea internă (statul pe

teritoriul căruia îşi are sediul organizaţia), cât şi în

ordinea internaţională.

Astfel, organizațiile internaționale, fie cu vocație

de universalitate, fie regionale acţionează sau cel puțin

încearcă să acționeze pentru consolidarea valorilor

comune şi asistarea statelor membre în edificarea unor

societăţi democratice bazate pe statul de drept,

prevenirea conflictelor, restaurarea păcii în zonele de

27

tensiune, eliminarea unor deficite de securitate şi

evitarea creării de noi diviziuni politice, economice sau

sociale, prin promovarea unor sisteme de pace și

securitate prin cooperare15

.

Soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor și,

implicit, menținerea păcii și securității lumii are multe

beneficii asupra vieţii internationale. Pe lângă faptul

că soluţia la care se ajunge e acceptată de părţi se

ajunge la o reaşezare a relaţiilor dintre acestea, la o

apropiere a lor deoarece pe parcursul soluţionării

diferendului au ajuns să-şi înţeleagă poziţiile şi

argumentele referitoare la diferend, iar părţile îşi

redobândesc încrederea între ele.16

Cu ocazia diferendelor din Orientul Mijlociu unde

s-a intervenit ilegitim pe baza unor inovaţii juridice

dificil de argumentat, precum şi din Africa unde s-a

intervenit făcându-se apel la forţă, dar nu numai, s-a

demonstrat că nu aceasta e calea şi că folosirea forţei

15

A se vedea și

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor

_internationale_de_securitate.pdf

16 Mazilu Dumitru, op.cit.

28

poate cel mult calma momentan situaţia dar diferendul

nu poate fi stins. Dimpotrivă folosirea mijloacelor bazate

pe forţă dă naştere altor diferende, inițiindu-se astfel un

lanț nesfârșit de situații conflictuale.

Desigur că este necesar ca unele metode să fie

reanalizate şi adaptate la realităţile contemporane, la

diferendele ce corespund scenei internaţionale actuale.

Unele mecanisme trebuie clarificate, altele să fie puse

în practică şi utilizate conform scopului pentru care au

fost create.

Dacă, după cum s-a văzut deja, dreptul păcii este

bine conturat, cu instituții și structuri organizate al

căror scop se subordonează celui menționat de Carta

Națiunilor Unite – menținerea păcii și securității

internaționale – se pune întrebarea logică pentru ce

este importantă aceasta. Răspunsul, la fel de logic, este

că pacea este „condiția creației”, iar creația aparține

omului. Prin urmare, omul este cel pentru care

menținerea păcii și securității internaționale are o

importanță relevantă. De aceea, orice ființă umană,

dar și orice popor are un important DREPT LA PACE.

29

Un capitol aparte este dedicat Raportului

corelativ dintre dreptul la pace și celelalte două

drepturi de solidaritate, respectiv dreptul la dezvoltare

și dreptul la un mediu sănătos. Ambele sunt legate

indisolubil de dreptul la pace, iar încălcarea unuia

singur conduce automat la încălcarea dreptului la

pace. Aceasta pentru că atunci când rostim conceptul

„pace” nu înțelegem doar absența războiului, ci orice

înseamnă pacea socială.

În dreptul internaţional contemporan sunt din ce în

ce mai mult recunoscute, în contextul drepturilor

omului aşa-numitele drepturi de solidaritate, ca

expresie a unei concepţii de viaţă în comunităţi mai

largi şi care nu ar putea fi realizate decât prin eforturi

conjugate.17

Drepturile de solidaritate au fost numite şi

drepturi de generaţia a treia şi sunt expresia vie a

faptului că drepturile omului nu sunt elemente imobile,

acestea aflându-se într-o permanentă dezvoltare şi

schimbare. Această categorie de drepturi reflectă în

17

Diaconu, Ion - Manual de drept internaţional public- Lumina Lex.,

Bucureşti, 2010, p. 170

30

plus faptul că apar mereu noi probleme care

periclitează dreptul oamenilor la viaţă şi care ar trebui

întâmpinate cu introducerea unor noi drepturi în

catalogul drepturilor omului.

Dreptul la pace, ca parte componentă a

drepturilor de solidaritate, se regăsește în „Declaraţia

cu privire la dreptul popoarelor la pace”, declaraţie

prin care se subliniază obligaţiile fiecărui stat pentru

menţinerea păcii, adoptată în noiembrie 1984, de către

Adunarea Generală a O.N.U.

Din punct de vedere al omului dreptul la pace se

constituie ca şi o componentă fundamentală a

dreptului la viaţă. Aşadar, viaţa în sine, aparţinând

oricăruia dintre noi este de neconceput fără pace, fără

acea clipă de maximă intensitate şi trăire la care

fiecare are dreptul, atât ca individ cât şi ca naţiune.

Sensurile şi conţinutul Dreptului la Pace este dat

de cele trei stări caracteristice ale Păcii, pe care le

reluăm aici:

1. Pacea - stare de drept rezultată în urma

încheierii războiului. În acest sens, pacea este definită

ca fiind situaţia ce rezultă din încheierea războiului

31

dintre două sau mai multe state şi reglementarea

diferendului sau diferendelor care au generat

confruntarea armată respectivă. Pacea are aici ca efect

precizarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale

părţilor în relaţiile dintre ele18

.

2. Pacea – stare caracterizată prin absenţa

războiului. În acest sens, pacea este definită şi

înţeleasă ca o stare temporară, caracterizat prin

absența războiului în relaţiile dintre state şi popoare la

un moment dat. Această accepţiune a păcii nu exclude

ostilitatea latentă, cursa înarmărilor, echilibrul bazat

pe forţa, menţinerea şi proliferarea unor focare de

încordare şi conflict19

.

Pacea – stare structurală a relaţiilor

internaţionale. În acest sens definim pacea în studiul de

forţă; în această accepţiune o tratăm în relaţia cu

dreptul internaţional; în această optică efectuăm

întregul demers al dreptului păcii. Pacea este, trebuie

să fie – în mod necesar – acea stare structurală a

relaţiilor dintre state şi popoare care exclude folosirea

18

Tomescu, Mădălina - op.cit.- p. 71

19 Tomescu, Mădălina - op.cit.- p. 71

32

mijloacelor violente, a forţei şi ameninţării cu forţa în

soluţionarea problemelor litigioase.

Dreptul la pace, poate fi considerat locul

geometric al intersecţiei drepturilor omului cu

drepturile popoarelor şi drepturile statelor şi, dincolo

de aceasta, ca o metasinteză, dreptul la pace este o

instituţie separată, cu un conţinut complex. Caracterul

său juridic este dat de recunoaşterea sa internaţională

prin consacrarea în documente, precum Declaraţia

universală a drepturilor omului (1948). „Orice

persoană are dreptul la o orânduire socială şi

internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse

în prezenta Declaraţie pot fi deplin înfăptuite” (art.

28).

Conflictele, armate sau nu, continuă să îşi facă

apariţia pe firmamentul mondial, generate de o

varietate de cauze între care structuri politice

inadecvate situației în care se află unele state, eşecul în

transferarea fără violenţă a puterii, populaţie

minoritară nemulţumită cu statutul ei în unele state şi

care ţin sau nu seamă de graniţele legale , competiţia

33

pentru resursele necesare traiului între populaţiile

sărace ale Planetei ...

Aceste situaţii duc la o „rodnicie” crescută a

situaţiilor de conflict în şi între statele lumii. Violenţa

este alimentată de un mare număr de arme ce pot fi

procurate aproape în orice colţ al lumii.

Încălcări frecvente ale drepturilor omului au loc

în timp de război, iar secolul XX este plin de astfel de

episoade. Chiar Europa, nu mai departe de acum un

deceniu, traversa o situaţie de război în Balcani, iar

tensiunile interetnice şi conflictele care au la bază

diferenţe culturale alimentează şi astăzi buletinele de

ştiri20

.

În timpul războaielor sau conflictelor armate de

orice natură (tensiuni interetnice, conflicte ce au la

bază diferenţe culturale) sunt încălcate frecvent

drepturile omului. Unele dintre aceste situaţii continuă

şi după încheierea conflictului, iar noi trebuie să

înţelegem că pacea nu înseamnă o rezolvare bruscă a

20

http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intel

egerea.pdf

34

tuturor problemelor, ci mai mult de atât. Pacea

presupune, nu doar reconstruirea economică şi

dezvoltarea structurilor ţărilor/regiunilor respective,

cât mai ales o „reconstruire” socială; pacea

presupune a-i (re)învăţa pe oameni să trăiască din

nou împreună21

.

În plan internaţional, nu sunt considerate

ameninţări la adresa păcii doar conflictele armate

interstatale, deci nici nu se consideră că prerogativele

Consiliului de Securitate se limitează la aceste

conflicte. Totuşi, pentru a se determina dacă Consiliul

aplică prevederile cuprinse în capitolul VII unei situaţii

interne în sine, deciziile Consiliului trebuie analizate

folosind abordarea contextuală22

.

În concluzie, amenințările la adresa păcii nu

sunt doar conflictele armate, ci apreciem că orice

situație de risc care se amplifică nedorit de mult se

poate constitui în așa ceva. Conflictele nu există doar

21

http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intel

egerea.pdf

22 Idem, p. 206

35

între state, ele nu mai înseamnă de multă vreme doar o

întâlnire pe front în care fiecare dintre părți își scoate

la iveală arsenalul militar. Vorbim astăzi despre

conflicte asimetrice generate de situații asimetrice.

Pacea socială și pacea globală sunt deopotrivă

amenințate de astfel de situații !

Una dintre aceste situații este aceea a

conflictului interetnic. În societăţile profund divizate,

unde frica şi ignoranţa adesea sunt forţele motrice ale

conflictului etnic, oamenii tind să se identifice ei înşişi

prin grupul lor etnic, considerându-l drept o

caracteristică definitorie ireductibilă a societăţii.

Asemenea societăţi foarte uşor pot deveni prada

violenţei etnice atunci când există inegalitate între

grupuri etnice şi discriminare a uneia sau mai multora

din ele şi când discriminarea este aprobată prin politici

publice. De aceea, se consideră că pentru a preveni

violenţa instituţiile politice trebuie să le permită

grupurilor etnice să participe la procesul politic şi să

apere drepturile omului23

. Numai atunci grupurile

23

Ibidem.

36

etnice nu se vor teme de viitor şi se vor simţi “în rând

cu lumea” într-o asemenea societate.

Este necesar ca atât grupul majoritar să

înțeleagă și să acorde respect identității grupului

minoritar etnic, lingvistic ori religios, dar, este de

asemenea foarte important ca și grupul minoritar să

respecte dreptul la pace, nu doar pentru grupul

majoritar, ci pentru întreaga societate. Acest respect

reciproc stă la baza progresului social, cultural,

științific24

.

Astăzi, majoritatea activităţilor cotidiene se

desfăşoară în medii multiculturale, fapt facilitat şi de

progresul tehnologic în aria comunicaţiilor şi

transporturilor, iar studii precum cel de faţă pot fi

puncte de pornire ale unor viitoare demersuri ştiinţifice

care pot avea la bază însuşi procesul de învăţământ,

unde, datorită diverselor programe de schimb de cadre

didactice şi studenţi, există un mediu propice

24

Tomescu, Mădălina - The Interethnic Conflicts Between Identity

Rights and Peace Rights, - articol disponibil pe site-ul

http://eubsr.ucdc.ro/eubsr2012-vol2.pdf

37

dezvoltării capacităţii de comunicare între indivizi

provenind din culturi diverse25

.

Acest fapt ar putea facilita diverse iniţiative

ştiinţifice în domeniu, pentru că explorarea culturilor

din afara spaţiului lor de manifestare este de cele mai

multe ori un demers greoi, iar deseori, tocmai din

cauza modului ceva mai dificil de abordare, tinde să nu

se bucure de atenţie sau audienţă sporită.

Toate statele recunosc astăzi necesitatea

instituirii unui cod al dreptului păcii, astfel încât

regimul juridic să se bazeze pe norme imperative - de

jus cogens și să fie universal şi exclusiv, fără putinţa de

a se deroga de la el prin acorduri inter se. Conceptul

de jus cogens este bazat pe acceptarea valorilor

fundamentale şi superioare din sistem , iar pacea este

una dintre acestea. El reflectă, de asemenea, influenţa

gândirii Dreptului Natural (Comun). Variate exemple

care au în conţinutul lor jus cogens au fost aduse, în

special în discuţiile în chestiune de Comisia

Internaţională ca de exemplu nelegala folosire a forţei,

a genocidului, a comerţului cu sclavi, a pirateriei.

25

Dinu, Mircea – op.cit.- p. 28

38

Totuşi nici un acord clar n-a fost încheiat cu privire la

aceste probleme şi chiar şi exemplele date sunt

controversate. Mult mai important este probabil,

mecanismul care duce la crearea lui jus cogens, din

moment ce odată create nu se poate deroga de la ele26

.

Consacrarea respectării dreptului la pace prin

dreptul păcii este rezultatul direct al evoluţiei sociale

şi istorice. Se impune astfel cooperarea internaţională,

care, datorită complexităţii sale, este condiţionată de

un minimum de ordine şi legalitate în raporturile

internaţionale. Mai presus însă de orice chestiune

teoretică, respectarea dreptului la pace înseamnă

respect pentru orice ființă umană și, implicit, pentru

drepturile sale fundamentale.

Nu întâmplător am apreciat potrivit să analizez

pe larg încălcarea DREPTULUI LA PACE. Din

această perspectivă, am realizat un studiu asupra a

ceea ce înseamnă, în opinia O.N.U., amenințările la

adresa păcii și am insistat pe faptul că pot constitui

amenințări la adresa păcii o serie de situații interne și

26

http://documents.tips/documents/definitia-normei-imperative-jus-

cogensefectele-normelor-imperative.html

39

dintre acestea conflictele interetnice. Aceste conflicte,

dincolo de componenta etnică, au o componentă

religioasă și una politică, ceea ce generează încălcarea

păcii sociale și, implicit, stagnarea, lipsa progresului.

Dreptul la pace reprezintă, în opinia mea, o

normă cu caracter imperativ a dreptului internațional

public. De aceea, încălcarea acestei norme a provocat

și încă provoacă nenumărate suferinţe cu deosebire

pentru cei cărora nu le pasă prea mult de război,

respectiv pentru populaţia civilă. Aceştia sunt, din

păcate cei asupra cărora se răsfrânge dorinţa de

mărire a unora dintre liderii politici. Se poate observa

că liderii menționați nu au aversiune faţă de risc,

pentru că nu sunt supuși lui, ci prosperă politiceşte de

pe urma lui. Pentru ei nimic nu dă rezultate mai bune

decât criza.27

„Pacea e un drept de care toţi ar trebui să se

bucure, condiţie care face posibil progresul uman

integral”, a spus observatorul permanent al Sfântului

Scaun la sediul ONU din Geneva, Monseniorul Silvano

27

A se vedea şi .Toeffler, Alvin, Război şi antirăzboi, Ed. Antet,

Bucureşti, 1995, p. 288

40

Maria Tomasi28

cu ocazia celei de a 23-a sesiune a

Consiliului Drepturilor Omului, arhiepiscopul vorbind

în cadrul sesiunii de lucru „Dreptul la pace”.29

„Pacea este esenţială pentru existenţa tuturor

celorlalte drepturi”, a subliniat Mons. Tomasi, „iar

respectarea drepturilor fundamentale duce la

adevărata pace bazată pe libertate, dreptate şi

fraternitate”.30

Atrăgând atenţia asupra faptului că „lumea

noastră nu este lipsită de resurse, dar suferă din cauza

nedreptăţii”, mons. Tomasi a explicat că astăzi

„contrariul păcii este mai degrabă frica decât

războiul”, frică devenită „numitor comun între bogaţi

şi săraci, între ţările dezvoltate şi ţările în curs de

dezvoltare”.

Reprezentantul Sfântului Scaun a definit

războiul ca pe un „faliment al omului şi al

28

Arhiepiscop catolic, observator permanent al Sfântului Scaun la

Natiunile Unite.

29 http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-

pentru-progresul-uman

30 http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-

pentru-progresul-uman

41

umanităţii”, „ o iluzie că se poate apăra sau construi

o societate sănătoasă sau mai bună provocând altora

suferinţe de nedescris”. „Distrugându-l pe celelălat,

se distruge umanitatea însuşi”, a spus monseniorul

Tomasi care a insistat că doar valorile păcii, chiar

dacă sunt „mai puţin spectaculoase, mai răbdătoare,

mai respectoase pentru celălalt şi mai modeste”, pot

să construiască o societate cu adevărat umană.31

Dincolo de cuvintele speciale ale monseniorului

Tomasi, considerăm că dreptul la pace reprezintă doar

o verigă a extraordinarului lanț al drepturilor

omului. Încălcarea dreptului la pace conduce,

inevitabil, la încălcarea tuturor celorlalte drepturi ale

omului.

31

http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-

pentru-progresul-uman

42

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE INTERNAŢIONALE 1. Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa,

Helsinki, 1975

2. Carta Africană(Banjul) a Drepturilor Omului şi Popoarelor a fost

adoptată la 27 iunie 1981

3. Carta Natiunilor Unite şi Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie -

semnată la 26 iunie 1945, intrată în vigoare la 24 octombrie 1945

4. Charter of Paris for a new Europe

5. Convenţia relativă la abolirea sclaviei şi a traficului cu sclavi (1926)

6. Convenţia asupra dreptului mării - semnată la Montego Bay, 30

aprilie 1982, intrată în vigoare la 16 noiembrie 1994; România a

semnat Convenţia la 10 decembrie 1992.

7. Convenţia cu privire la dreptul tratatelor - semnată la Viena, la 23

mai 1969, intrată în vigoare la 27 ianuarie 1980 pentru primele 35 de

state care au ratificat-o;

8. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea

Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie 1989;

9. Convenţia pentru ameliorarea situaţiei răniţilor şi bolnavilor în

armatele în campanie, Geneva, 1906;

10. Convenţia privind legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga, 1899;

11. Convenţia şi Protocolul privind protecţia valorilor culturale în caz de

conflict armat, 1954;

12. Convenţia suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu

sclavi şi a instituţiilor şi practicilor analoge sclaviei, adoptată în 1956

prin Rezoluţia 608 (XXI), intrată în vigoare la 30 aprilie 1957;

13. Convenţiile de la Geneva cu privire la protecţia victimelor de război,

1949;

14. Convenţiile privind legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga,

1907;

15. Declaraţia ONU asupra principiilor dreptului internaţional privind

relatiile de prietenie şi cooperare între state, 14 oct. 1970

16. Declaraţia privind drepturile popoarelor indigene a fost adoptată la

13 septembrie 2007,

17. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea

Generală a ONU la 10 decembrie 1948

18. Document of the Moscow Meeting of the Third Conference on the

Human Dimension of the CSCE

19. Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptat prin

Rezoluţia Adunării Generale nr. 220 A / XXI din 16 decembrie 1966,

intrat în vigoare la 23 martie 1976;

20. Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale,

adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale 220 A / XXI din 16

decembrie 1966, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976;

21. Pactul Societăţii Naţiunilor, adoptat la 28 iunie 1919, intrată în

vigoare la 10 ianuarie 1920

22. Protocoalele adiţionale la Convenţiile de la Geneva, 1977.

43

23. Statue of the International Court of Justice, în Chartes of the United

Nations and the Statute of the international Court of Justice, Office of

Public Information, United Nations, New York, 1976

24. Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor

în explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi

celelalte corpuri cereşti - adoptat la 19 decembrie 1966 de Adunarea

Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 2222 ( XXI) ; ratificat de România

la 2 februarie 1968

2. CĂRŢI

1. * - Annuaire - publié par les Nations Unies

2. * - Yearbook - U.N. - Documents -1953,1954,1955,1958,1963

3. * * - “Dicţionar de drept internaţional public”- coordonator: conf.

univ. dr. Florian Coman, Coautori: Florin Sandu, Nicolae Purdă, Eliza

Florea, Ioana Dărângă, Ed. Media, Bucureşti, 2002

4. * *- “ Dicţionar de drept internaţional public “ ( coordonator

I.Cloşcă) Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982

5. * *- “ Lecţii de filosofie “ - Editura Humanitas, Bucureşti, 1990

6. * -” Guerre du Golfe - Le dossier d’une crise internationale “- 1990-

1992

7. ** *-“Dictionnaire diplomatique”, Academie Diplomatique

Internaţionale, Paris, 1968

8. *** -Basic Facts about U.N., New York, 1998

9. *** - Probleme actuale ale doctrinei militare naţionale, Bucureşti,

1995

10. *** Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale,

Guvernul României, Modele de segregare etnică în România-

ghetoruri rurale din România, lucrare disponibilă pe site-ul

http://ispmn.gov.ro/uploads/Raport_Modele_de_segregare.pdf

11. ***, Dictionnaire diplomatique, Academie Diplomatique

Internaţionale, Paris, 1968,;

12. ***, Encyclopaedia Britanica, vol.17,

13. ***, Grand Larousse Enciclopedique en dix volumes, tome huitieme,

Librarie Larousse, Paris 1963;

14. ***, Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977;

15. ***, Mica enciclopedie de psihologie, Edit Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1977.

16. ***,Dicţionar diplomatic, Edit. Politică, Bucureşti, 1979,;

17. ***,Dicţionar politic, Edit. Politică, Bucureşti, 1975,;

18. ***-“Dicţionar diplomatic”, Edit. Politică, Bucureşti, 1979

19. ***-“Dicţionar politic”, Edit. Politică, Bucureşti, 1975

20. . Cloşcă, Ionel, Despre diferendele internaţionale şi căile soluţionării

lor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971

21. Alland, Denis, Droit international public, PUF, 2000

22. Alexandru, Bolintineanu, A. Năstase – Drept internaţional

contemporan – Ed. Instit. Român de studii internaţionale, Bucureşti.,

1995,.

44

23. Andreescu, Anghel, Zaharia, C. – Aspecte privind adunările publice în

România, Ed. Transilvania Expres, 1998

24. Andrei, P.-Filosofia valorii, Humanitas, Bucureşti, 1990

25. Andronovici, Constantin. - “ Drept internaţional public “ - Editura

Graphix, Iaşi, 1993

26. Anghel,I. M. - “ Dreptul tratatelor “ - vol. I-II, Bucureşti, 1993

27. Anzilotti, D. - “ Cours de droit international public “ - Paris, 1962

28. Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D. Niţă, L.D. - „Terorism, antiterorism,

contraterorism” - Editura ANTET

29. Arangio Ruiz, Controversie internationale, în Enciclopedia del diritto,

X,

30. Arthur Lall, Modern International Negociation, Columbian University

Press, New York, 1966,

31. Aurel Preda-Matasaru, Tratat de drept international public, ediția a II-a, Editura

Hamangiu, Bucuresti, 2010,

32. Bari, I.: “Probleme globale contemporane”, Ed. Economică, Bucureşti

2003

33. Bastid, S. - “ Les traités dans la vie internationale ( Conclusion et

effects ) - Paris, 1981

34. Batiffol, H. - “Droit international privé “- ed. a 4-a, Paris, 1967

35. Bedjaoui, M. - “ Bilan et Perspectives “ - U.N.E.S.C.O., 1992, 2

volume.

36. Belánger, M. - “ Institutions Economiques Internationales “ - Ed.

Economica col. Droit International, ed. a 5-a, Paris,1992

37. Beleiu, Gh. - “ Drept civil român “ - Bucureşti, 1995

38. Bodunescu, Ion – „Terorismul – fenomen global” - Casa Editorială

ODEON, Bucureşti, 1997

39. Bolintineanu, Alexandru; Năstase, Adrian - “ Drept internaţional

contemporan “ - Bucureşti, 1995

40. Bolintineanu, Alexandru, Năstase, Adrian, Aurescu, Bogdan – Drept

internaţional contemporan – Ed. All Beck, Bucureşti., 2000

41. Bolz, R. - “Istoria în date a celui de al doilea război mondial “ -

Düsseldorf-Wien, E.C.O.N., Verlag, 1983 ( traducere la Biblioteca

M.Ap.N. )

42. Boutros – Ghali, Contributions a l`etude des ententes regionales,

Paris, 1949,

43. Brebu, V. – Introducere în drept poliţienesc român unificat, Ed.

Romfel, 1929

44. Browlie, I. - “ Principles of International Law “ - Oxford, 1966

45. Buse Constantin, Dascălu Nicolae, Diplomație în vreme de război.De

la Carta Atlanticului la Carta O.N.U.,

http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/buse/0.htm

46. Calvocoressi, Peter,, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Editura

Polirom, Iasi, 2003

47. Carreau,D.- „Droit international public”, Paris, 1998

48. Cearapin, T.,Toma, Gh. – Managementul ordinii publice la început de

secol şi mileniu,Biotera, Bucureşti, 2001

45

49. Cloşca,Ionel,Suceavă,Ion – Tratat de drepturile omului – Editura

Europa Nova, Bucureşti 1995

50. Coşcodaru, I., Paul, V.- Centrele de putere ale lumii- Ed. Ştiinţelor

Sociale şi Politice, Bucureşti, 2003

51. Cretu, Vasile, Drept international public, editia a-IV-a, Editura

Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008,;

52. Cuellar, Javier Perez de – Statement at the twelfth special session at

the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982

53. De La Porte, Caroline, Nanz, Patrizia, (2003), Ome – A Deliberative-

Democratic Mode Of Governance?, ARENA and European University

Institute, Oslo, 2003,

54. Decaux, E.- “ L’apres - guerre du Golfe “ în “ Les aspects juridiques

de la crise et la Guerre du Golfe “- Centre de Droit International,

Cahiers Internationaux, Montchrestien, Paris

55. Denis Alland, Droit international public, PUF, 2000.

56. Diaconu, I. - “Curs de drept internaţional public “ - Bucureşti, 1993

57. Diaconu, I. - “Normele imperative în dreptul internaţional “ -

Bucureşti, 1977

58. Diaconu, I., Drept internaţional public, ediţia a II-a, Bucureşti: Casa

de editură şi presă „Şansa” SRL, 1995,

59. DIACONU, ION - Curs de drept internaţional public- Casa de editură

şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1993

60. DIACONU, ION - Manual de drept internaţional public- Lumina

Lex., Bucureşti, 2010

61. Diaconu, Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene privind politicile

economice, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010

62. Diaconu, Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene: Politici comunitare,

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007

63. Diaconu, Nicoleta, Purdă, Nicolae – ”Protecția juridică a drepturilor

omului ”- Ed. Universul Juridic, București, 2012

64. Dinu, Mircea Ștefan – Componenta etnico-religioasă a conflictelor –

Ed. U.N.A.P., București, 2005

65. Djuvara, M. – Drept raţional.Izvoare şi drept pozitiv-, Bucureşti, 1935

66. Dragne, Luminița – Rolul Consiliului de Securitate în menținerea

păcii și securității internaționale – Ed. Prouniversitaria, București,

2008

67. Druţă, F., Macoviviuc, V. – Filosofie contemporană – Bucureşti, 1991

68. Duculescu, V. – Protecţia juridică a drepturilor omului- Lumina Lex,

Bucureşti, 1998

69. Duculescu, V.- Continuitate şi discontinuitate în dreptul internaţional-

Ed. Academiei, Bucureşti, 1982

70. Dumitra Popescu. Adrian Năstase – Dropt internațional contemporan,

Ed. Monitorul Oficial, 1995,

71. Dupuy, P.M.- Droit international public- Paris. 1992

72. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până

în zilele noastre, vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice,

Bucureşti, 2006

46

73. Duţu, Mircea - Dreptul mediului .Tratat .Abordare integrata." vol. I,

Editura Economică , Bucureşti, 2003

74. Duverger, Maurice – Les deux faces de l’Occident, Paris, Payard,

1972

75. Ecobescu, Nicolae; Duculescu, Victor - “ Drepturile şi obligaţiile

fundamentale ale statelor “ - Editura Politică, Bucureşti, 1976

76. Edward McWhinny, Judicial settlement of international disputes,

jurisdiction, justitiability and judicial law-making on the

contemporary international court, ed. Martinus Nijhoff, 1991,

77. Eminescu, Mihai - Opera Politică, vol. 1, Ediţie îngrijită de

B.Popescu şi P.D. Popescu, Ed. Publistar, Bucureşti, 1999

78. Filipescu,I. P, Fuerea, A. – Drept instituţional comunitar european –

Actami, Bucureşti, 2000

79. Filipescu,I. P. - “Drept internaţional privat “ - vol. I-II, Bucureşti,

1993

80. Frunzeti, Teodor, Lumea 2005: Enciclopedie politică şi militară

(studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial

al Armatei, Bucureşti, 2007

81. Fuerea, A. – Instituţii europene- Univers Juridic, Bucureşti, 2002

82. Geamanu Grigore. „Drept internaţional public”, vol.1, ediţia didactică

şi pedagogică, Bucureşti, 1981,

83. Geamånu, Grigore - “Principii fundamentale ale dreptului

internaţional contemporan “ - 1967

84. Geamănu, Grigore - “ Drept internaţional public “ - E.D.P.,

Bucureşti, 1981

85. Georgescu, Victor - “ Istoria românilor de la origini până în zilele

noastre “ - Editura Humanitas, Bucureşti,1992

86. Glaser, Edwin - “ Statele mici şi mijlocii în relaţiile internaţionale “ -

Editura Politică, Bucureşti, 1971

87. Grecescu Ion, Popa Vasile, ”Principii de drept internațional public”,

Ed. Getic, București, 1997

88. Groșeanu Ioan Alexandru – Proiect de cercetare

dezvoltare :Managementul crizelor și dezvoltarea conceptului de

avertizare timpurie în cadrul O.S.C.E. , Universitatea Națională de

Apărare ”Carol I”, București, 2012

89. Groșeanu Ion Alexandru – Soluții non-militare de prevenire a

conflictelor și menținere a păcii-București, 2013

90. Grünberg, Ch.L. - “ Axiologia şi condiţia umană “ - Bucureşti, 1972

91. Guggenheim, P. - “ Traité “- vol. I,1967

92. Guggenheim, P. - “Les principles du droit international public “ -

R.C.A.D.I., 1952, vol. 80

93. Guggenheim, Paul, Les deux elements de la coutume en droit

international, Paris, 1950,

94. Halloway,K. - “ Modern Trends in Treaty Law “- Stevens - Oceana,

1967

95. Harold Nicolson, Diplomacy, London, 1955,.

96. Hegel- Principiile filosofiei dreptului- Bucureşti, 1969

97. Ionaşcu, A. - “Drept civil,partea generală “ - Bucureşti, 1963

47

98. J. G. Starke, „Introduction to International Law”, London, 1989

99. J.J.G. Syatauw – Decisions of the international Court of Justice, 2nd

edition, 1969,

100. Jacotă, M. - “ Curs de drept internaţional privat “- Bucureşti, 1961

101. James Barros, The Corfu incident of 1923: Mussolini and the League

of Nations, Princeton University Press, N. J., 1965).

102. Jennings, R., Watts, A. – Oppenheim’s International Law- vol. I,

Peace, 1992

103. John Collier, Vaughan Lowe, The settlement of disputes in

international law . Institutions and procedures, Oxford University

Press, 1999.

104. Joja , Athanase și colab.,- Dicționar Enciclopedic Român - București,

Editura Politică, 1962-1966

105. Kant, Immanuel - “ Critica raţiunii practice “ - Editura ŞtiinţificĂ,

Bucureşti, 1972

106. Kant, Immanuel,- „ Idea for a Universal History From a

Cosmopolitan Point of View”, in H. S. Reiss (ed.), Kant: Political

Writings, translated by H. B. Nisbet, (New York: Cambridge

University Press, 1991

107. Kelsen, Hans – Teoria generală a statului – Bucureşti, Tiparul

Oltenia, 1928

108. Kirițescu, Constantin – Istoria războiului pentru întregirea

României:1916 - 1919 - Ed. Casei Școalelor, București, 1921,

reeditare Editura Științifică și Enciclopedică, 1989

109. Kühnhardt, Ludger- Menschenrechte, Minderheitenschutz und der

Nationalstaat im KSZE-Prozeß, în: “Aus Politik und Zeitgeschichte”

47/1994, 13 ş.urm. disponibil pe

http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3.htm#dritte

Generation

110. L. Goodrich, E. Hambro, Anne P. Simmans, Charter of the United

Nationes, third and revised edition, Columbia University Press, 1969.

111. *** Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977

112. Lauterpacht, H.(sir) - “ The development of International Law by the

International Court “ - London, 1958

113. Leo Haman, Sur la coexistence pacifique, în RDC, Bruxelles, 1964.

114. Luburici, Momcilo - “ Teoria generală a dreptului “- Bucureşti, 1996

115. Luburici, M.; Ceterchi, I. - “ Teoria generală a dreptului “ -

Bucureşti, 1991

116. M. D. Danelan, International Disputes: The Political Aspects, Europa

Publications, London, 1971.

117. Maliţa, Mircea, Teoria şi practica negocierilor, Edit. Politică,

Bucureşti, 1972;

118. Marcu, Viorel – Drept comunitar general – Lumina Lex, Bucureşti,

2002

119. Marcu, Viorel – Mecanisme internaţionale de garantare a drepturilor

omului, Ed. Sigma Plus, 1998

120. Maresca, Adolfo - Il Diritto dei Tratati, Milano, 1971(traducere la

Biblioteca Ministerului Apărării Naţionale)

48

121. Marinescu, Daniela – „Dreptul mediului – Manual de stiudiu

individual”, Editura Pro Unviersitaria, 2012

122. Marinescu, Daniela - Tratat de Dreptul Mediului - Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2008

123. Marinescu, Daniela, Petre Maria Cristina - Tratat de Dreptul Mediului

– Ediția a V-a revăzută și adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2014

124. Marsit, Mohamed Mouidi, Reglement pacifique des differendes entre

Etats, doc. A/C.6/35 din 10 noiembrie 1980

125. Maschin, M.A. – Istoria Romei Antice, Bucureşti, 1951

126. Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii – tratat” – Ed. All Beck, Bucureşti,

1998

127. Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii”, Tratat, Ed. Lumina Lex, 2006

128. Mazilu, Dumitru – Diplomația europeană – Ed. LUMINA LEX,

București, 2008

129. Mazilu, Dumitru – Integrarea Europeană. Drept Comunitar şi

Instituţii Europene, , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008

130. Mazilu, Dumitru, Teoria Generală a Dreptului, Ed. LUMINA LEX,

Bucureşti, 2004

131. Mazilu, Dumitru, Drept internaţional public, vol. I, Lumina Lex,

Bucureşti, 2001

132. Mazilu, Dumitru, Drept internaţional public, vol. II, Lumina Lex,

Bucureşti, 2002

133. Mc.Elroy, Robert – Moralitatea în politica externă americană – Ed.

Paideia, 2001

134. Mc.Whinney, E. - “Les Nations Unies et la formation du droit “ -

U.N.E.S.C.O., 1992

135. Meitani, G. - “Curs de drept internaţional public “ - Editura Al. T.

Doicescu, Bucureşti, 1930

136. Merrills, J.G., International dispute settlement, Fourth Edition,

Cambridge University Press, 2005.

137. Miga – Beşteliu, Raluca- „Drept internaţional. Introducere în dreptul

internaţional public”, Bucureşti, 1997,

138. Mihăilă M, Elemente de drept internaţional public şi privat, Bucureşti:

Editura All Beck, 2001,

139. Moca, Gh. – Suveranitatea de stat şi dreptul internaţional

contemporan- Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

140. Mocanu , Livia, Mastacan, Olivian - Constituţionalizarea dreptului la

un mediu sănătos în România - Bucureşti, 2009

141. Molcuţ, Emil - “Drept privat roman “ - Bucureşti, 1991

142. Molcuţ, Emil; Cernea, Emil - “Istoria statului şi dreptului românesc “

-Bucureşti, 1991

143. Monnier,R.; Cardascia, G.; Imbert, J. - “ Histoire des Institutions et

des Faits sociaux des origines a l’aube du moyen - âge “ - Paris, 1955

144. Montesquieu, Ch.L. de Secondat – Despre spiritul legilor- Ed.

Ştiinţifică, Bucureşti, 1964

145. Morgenthau, Hans J., Politica intre natiuni. Lupta pentru putere și

lupta pentru pace, Editura Polirom, Iasi, 2007,

49

146. Năstase, A., Aurescu, B.,.Jura, C - Dreptul internaţional public- All

Beck, Bucureşti, 1999

147. Năstase, Adrian – Documente fundamentale ale Dreptului

Internaţional şi ale Relaţiilor Internaţionale, A.R.E.D., Bucureşti,

1997

148. Năstase, Adrian- Drepturile omului- religie a sfârşitului de secol,

Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992

149. Năstase, Adrian, B. Aurescu – Drept internaţional public-Sinteze–

Ediția a VI-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti., 2011

150. Niciu, M.;Takack, L. - “ Drept internaţional public “ - E.D.P.,

Bucureşti, 1976

151. Niciu, M.;Takack, L. - “ Drept internaţional public “ – Lumina Lex,

Bucureşti, 1997

152. Niciu, Marțian – “Drept internaţional public”, Ed. Servo-SAT, Arad,

2001

153. Noica, Constantin – Jurnal de idei – Hu,manitas, Bucureşti, 1990

154. Nussbaum, A.- A Concise History of the Law of Nations, Second

Edition, New York, 1954

155. Oppenheim, L. - “International Law - A Treatise “ - vol. I, Peace, ed.

by Lauterpacht

156. P. Lerebours - Pigeonnière - Droit international privé - editia a 8 - a,

Paris, 1962

157. Parag Khana, Lumea a doua. Imperii și influenta in noua ordine

globala, Editura Polirom, Iasi, 2008,

158. Parag Khana, Lumea a doua. Imperii și influenta in noua ordine

globala, Editura Polirom, Iasi, 2008

159. Pellet Allain, Le reglement pacifique des differend, în Droit

international public, P.U.F., Paris, 1981, p.131 şi urm.; Settlement et

disputes, în Encyclopedia,

160. Pop, Iftene, Vecinătate şi bună vecinătate în dreptul internaţional,

Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1986

161. Popa, M.D.; Matei, H.C. - “Mică enciclopedie de istorie universală “ -

Bucureşti 1983

162. Popa, N. – Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1996

163. Popescu Dumitra, Năstase Adrian „Drept internaţional public”, Ed.

Lumina Lex, Bucureşti, 2002, Duculescu Victor, Ecobescu Nicoale,

„Drept internaţional public”, ed. „Hiperion”, Bucureşti, 2003

164. Popescu, D.; Năstase, A.; Coman, Fl. - “ Drept internaţional public “

- Bucureşti, 1994

165. Popescu-Neveanu, P.; Zlate, M.; Creţu, T. - “ Psihologie “ -

Bucureşti, 1990

166. Preda, A.-Drept internaţional public- Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999

167. Preda-Matasaru, Aurel, Tratat de drept international public, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2002

168. Preda-Matasaru, Aurel, Tratat de drept international public, Editura Lumina

Lex, Bucuresti, 2009;

169. Racoviţă, Emil –Evoluţia şi problemele ei - Cluj, 1929

50

170. RAZ, JOSEPH, Multiculturalismul: o perspectivă liberală, Altera #13,

Anul VI. 2000

171. Reuter, P. - “ Droit international public “ - Paris, 1963

172. Reuter, P. - “ Introduction au Droit des Traités “ - Paris, 1972

173. Roger Fisher, International Meditation: A Working Guide,

International Peace Academy, N.Y., 1974,.

174. Rolin, H. - “Les principes des droit international public “ -

R.C.A.D.I., vol. 77, 1950

175. Rousseau, Jean Jaques – “Contractul social” – Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti, 1957

176. Russeau, Charles - “ Droit international public “ - vol. I, Paris, 1970

177. Russel, B. - “ Problemele filosofiei “ - Editura All, Bucureşti, 1995

178. Ruzié, David - “ Droit international public “ - Paris, 1972

179. Salagean, Monica Ionas, “Arbitrajul commercial”, Ed. All Beck,

Bucuresti 2001

180. Schawrzenberger, G. - “A manual of International Law “ - London,

1967

181. Schawrzenberger, G. - “International Constitutional Law “ - Stevens

& Sons Ltd., London, 1976

182. Schawrzenberger, G. - “International Law “ - vol. I, International

Courts, IIIrd edition, London, 1957

183. Schipor, I. - “ Războiul din Golf “ - Editura Academiei de Înalte

Studii Militare, Bucureşti, 1991

184. Slonovschi Vitalii – Drept internațional public. Note de curs- Cahul,

2013

185. Stern, B. - “ Les aspectes juridiques de la crise et de la guerre du

Golfe “ - Centre de Droit International, Cahiers Internationaux,

Montchrestien, Paris

186. Țâcu Viorica, Noul mediu de securitate:determinări geopolitice și

geostrategice, Chișinău, 2007

187. Temple, W, Democracy as a driving force of the change process,

seminar internaţional organizat de Ministerul Afacerilor Externe din

România, Sinaia, 6-7 octombrie 2000,

188. The Human Development Report Office (HDRO), Human

Development Report 2005, published for the United Nations

Development Programme (UNDP),

189. Thierry, Hubert, Serge Sur, Jean Combacau, Charles Valleé, „Droit

international public”, P.U.F.,Paris, 1984

190. Thornberry, Patrick, International Law and Rights of Minorities,

Clarendon Press, Oxford, 1992

191. Titulescu, Nicolae – Documente diplomatice, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti, 1967

192. Titulescu, Nicolae- Discursuri, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967

193. Titulescu, Nicolae – „Dinamica păcii”, în „Documente diplomatice”.

194. Titulescu, Nicolae – „Progresul ideii de pace”, în „Documente

diplomatice”.

195. Todos Victor, Drept internaţional public - Note de curs - , CAHUL

196. Toeffler Alvin – Şocul viitorului – Bucureşti, 2001

51

197. Toeffler, Alvin, Război şi antirăzboi, Ed. Antet, Bucureşti, 1995

198. Tomescu, Mădălina – Drepturile omului. Tendințe și orientări

contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013

199. Tomescu, Mădălina – editor , volumul ”Exercitarea dreptului la

nediscriminare și egalitate de șanse în societatea contemporană”,

NEDES 2015, Ed. Prouniversitaria, 2015

200. Tomescu, Mădălina – Interesul Public – Ed. Prouniversitaria,

București, 2014

201. Tomescu, Mădălina – Jus cogens – între teoria și practica relațiilor

internaționale – Ed. Cartea Universitară, București, 2005

202. U.N. Peacekeeping, New York, 1998

203. Vecchio, Georgio del - “Lecţii de filosofie juridică “ - Editura Europa

Nova, Bucureşti, 1993

204. Velicu, Gheorghe – Drept şi legislaţie în materia asigurării apărării

naţionale, Craiova, 1999

205. Verdross, A. - “ Jus dispozitivum and Jus cogens “ - A.J.I.L.,1965

206. Vianu A., Buşe C., Zamfir Z., Bădescu Gh., Relaţii internaţionale în

acte şi documente, vol. I., 1917-1939, Bucureşti,Editura Didactică şi

Pedagogică, 1974,

207. Vladimir Hanga, Elemente psihologice în mediaţiunea internaţională,

în R.R.S.I., nr.3(13), 1971,

208. Voicu, Costică - Acţiunile terorist-diversioniste şi implicaţiile

acestora asupra securităţii naţionale a României – Ed. Ministerului de

Interne, Bucureşti, 1996

209. Voicu, Costică – Valori europene şi respectarea în activitatea Poliţiei

Române – Ed. Trei, Bucureşti, 1999

210. Wuthnow, Robert – Christianity în the Twenty First

Century.Reflections on the Challenges Ahead, Oxford University

Press, Oxford, 1993

3. ARTICOLE

1. Bolintineanu, A.; Androne, N. - “ Despre teoria viciilor de consimţământ în

dreptul internaţional contemporan “ - în Stiinţe şi cercetări juridice nr.

4/1968

2. Bontea, Oleg – Istoricul apariției Ligii Națiunilor și al Organizației

Națiunilor Unite – în revista ”Administrarea Publică” nr. 3/2012, p. 86-91,

articol disponibil pe site-ul

http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/525/11.pd

f?sequence=1

3. BOȚAN, IGOR - Armonizarea relaţiilor inter-etnice – sfidări şi

oportunităţi ,- articol disponibil pe site-ul www.ipp.md/download

4. Bucur, Ctin. – Insulele Falkland (1982) –un conflict fără o declarație de

război – articol disponibil pe site-ul

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/insulele-falkland-1982-

un-conflict-f-r-o-declara-ie-r-zboi

5. Cassese, Antonio - Ex iniunria ius oritur: Are We Moving towards

International Legitimation of Forcible Humanitarian Countermeasures in

52

the World Community?, în “European Journal of International Law”, nr.

10/1999

6. Cătană, Emilia-Lucia, Principiile bunei guvernări – Evoluţii europene şi

studii comparative, Universul Juridic, Bucureşti, 2009

7. Cernat Romică - Operaţiile de menţinere a păcii şi dreptul internaţional

umanitar - articol disponibil pe site-ul

http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-mentinere-

a-pacii-si-dreptul-international-umanitar/

8. Chailley, P. - “Théorie générale des traités internationaux “ - Repertoire

du droit international, 1934

9. Charney, J.I.- “Anticipatory Humanitarian Intervention in Kosovo”-

www.asil.org/ajil/kosovo

10. Choudhry, Shabir, India Pakistan talks and Kashmir, articol disponibil pe

site-ul http://www.jammu-kashmir.com/shabir/shabir2.html

11. Cohn, M.- “Invading Iraq would violate U.S. and International Law”,

www. Jurist.law.edu

12. Dinulescu Constanțiu – Hugo Grotius –fondator al dreptului internațional

modern- articol disponibil pe site-ul:

http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2009/RSJ4/C02DinulescuDrept.pdf

13. Donnely Jack -Drepturile omului. Drepturi individuale și drepturi colective

- articol disponibil pe site-ul

http://altera.adatbank.transindex.ro/pdf/2/002Drepturi%20ale%20omului.pd

f

14. Dumitru, Ramona – Rolul terților în rezolvarea diferendelor internaționale

prin mijloace pașnice – articol disponibil pe site-ul

http://www.juspedia.ro/13179/rolul-ter%C8%9Bilor-in-rezolvarea-

diferendelor-interna%C8%9Bionale-prin-mijloace-politico-diplomatice/

15. Ene Roland Dorian, Amenințări la adresa păcii și securității în epoca

contemporană, articol disponibil pe site-ul

http://www.arduph.ro/domenii/protectie-persoane-si-bunuri/in-caz-de-

conflict-armat/amenintari-la-adresa-pacii-si-securitatii-in-epoca-

contemporana/

16. Fitzmaurice, G. - “ The General Principles of International Law

considered from the Standpoint of the Rule of Law “ - R.C.A.D.I., 1957

17. Frederic L. Kirgis, The Kosovo Situation and NATO Military Action, în

“American Society of International Law Insight” (oct. 1999)

18. Glaser, Edwin - “ Dreptul internaţional imperativ “ - în Revista Română

de Studii Internaţionale nr.4/1973

19. Glaser, Edwin- Tratatul sublim – în revista Magazin Istoric nr. 6/1967

20. Greenwood, C. „International Legal Order as an Ideea”, în “American

Journal of International Low”, 1970

21. Henkin. L.-“Kosovo and the Law of Humanitarian Intervention” în

American Society of International Law Insight” (martie 1999)

22. http://cic.nyu.edu/sites/default/files/political_missions_2010_whitfield_poli

ticalmissions2.pdf

23. Lupșor, Andreea – O organizație sortită eșecului – articol disponibil pe

site-ul: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-organizatie-

sortita-esecului-societatea-natiunilor

53

24. Makey, Robert, U.N. Report on Chemical Attack in Syria, articol disponibil

pe site-ul: http://www.scribd.com/doc/168606795/U-N-Report-on-

Chemical-Attack-in-Syria

25. Mazilu Dumitru, ”Criza refugiaților în Uniunea Europeană. Imperativul

unui tratament umanitar și nediscriminatoriu”, articol în volumul

”Exercitarea dreptului la nediscriminare și egalitate de șanse în societatea

contemporană”, NEDES 2015, Ed. Prouniversitaria, 2015

26. Mazilu, Dumitru, 100 de ani de diplomaţie românească, în DOSARELE

ISTORIEI NR. 12952

27. Mazilu, Dumitru, Continentul blocurilor militare antagoniste în O.S.C.E. :

De la confruntare la dialogul Marilor Puteri, în DOSARELE ISTORIEI

NR. 4 (44), 2000

28. Mazilu, Dumitru, Momente de referinţă în diplomaţia Europeană, în

DIPLOMAT CLUB I, NR. 5 (101), 2000

29. Năstase, A. - “Rolul doctrinei în evoluţia dreptului internaţional “ - în

Ştiinţe şi Cercetări Juridice nr. 4/1988

30. Natalino Ronzitti, Lessons of International Law from NATO’s Armed

Intervention against the Federal Republic of Yugoslavia, în “The

International Spectator”. Vol. XXXIV, nr. 3, iulie–septembrie 1999

31. O’ Connell, Regulating the Use of Force in the 21st Century: Continuing

Importance of State Autonomy, în “Columbia Journal of Transnational

Law”, nr. 36/ 1997

32. Postolache Ionel Neculai – Aspecte din evoluția drepturilor omului- articol

disponibil pe site-ul http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/aspecte-

din-evolutia-drepturilor-omului

33. Rockmore Tom, Conceptul Kantian de libertate, articol în revista Sfera

Politicii nr. 139/2009

34. Shen, Jianming, St. Johns University, The Non-Intervention Principle and

Humanitarian Interventions Under International Law, în “International

Legal Theory”, vol. 7(1)/spring 2001

35. Stan C. Florin, Noua ordine mondială, articol dispobilil pe site-ul

http://geopolitics.ro/noua-ordine-mondiala/

36. Stanciu Angelica, Reglementarea pașnică a diferendelor internaționale,

articol disponibil pe site-ul: http://www.arduph.ro/domenii/conducerea-

ostilitatilor/reglementarea-pasnica-a-diferendelor-internationale/

37. Tomescu, Mădălina - The Interethnic Conflicts Between Identity Rights and

Peace Rights, - articol disponibil pe site-ul http://eubsr.ucdc.ro/eubsr2012-

vol2.pdf

38. Trocan, Laura Magdalena – Bunele oficii- mijloc de soluționare a

diferendelor internaționale - articol în Analele Universității ”Constantin

Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 3/2011

39. Visscher, Ch. de - “ Pozitivisme et jus cogens “ - Revue générale de Droit

International Public nr. 1/1971

40. Voinea, M. , C. Bulzan – Sociologia drepturilor omului- A se vedea

http://ebooks.unibuc.ro/Sociologie/voinea/2.htm

41. Wedgwood, Ruth- “NATO’s Campaign in Yugoslavia” în American

Society of International Law Insight” (oct. 1999)

54

4. WEBOGRAFIE

1. http://cic.nyu.edu/sites/default/files/political_missions_2010_whitfield_poli

ticalmissions2.pdf

2. http://cnr-unesco.ro/ro/ce-este-cultura-pacii/

3. http://conspecte.com/Geoeconomia/sistemul-natiunilor-unite.html, James

Droushiotis, Statement in the Sixth Committe on the Report of the Special

Committe on the Chartes of the United Nations and on the strengthening of

the role of the Organization, doc. A/C. 6/35/1980,

4. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor_int

ernationale_de_securitate.pdf

5. http://cultural.bzi.ro/principalele-stipulari-ale-tratatului-de-la-utrecht-24121

6. http://dantomozei.ro/2011/05/03/asean-uniunea-europeana-a-asiei-de-sud-

est/

7. http://dexonline.ro/

8. http://documents.tips/documents/notiuni-generale-de-drept-international-

public.html

9. http://documents.tips/documents/studiu-de-caz-privind-sistemul-european-

de-protectie-a-drepturilor-omului.html

10. http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/buse/0.htm

11. http://en.wikipedia.org/wiki/Right_to_development

12. http://jurnalul.ro/stiri/politica/consilierul-prezidential-iulian-chifu-cel-

putin-7-principii-au-fost-incalcate-de-rusia-in-ucraina-665580.html

13. http://legal.un.org/riaa/cases/vol_XXIX/521-539.pdf

14. http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intelege

rea.pdf

15. http://ro.wikipedia.org/wiki/Anschluss. Citat la 02.04.2012

http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Na%C8%9Biunilor)

16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pace

17. http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/aspecte-din-evolutia-

drepturilor-omului

18. http://think.hotnews.ro/exista-un-conflict-real-intre-romani-si-maghiari-in-

romania.html

19. http://verticalnews.ro

20. http://www.aafdutm.ro/revista/anul-i/nr-1/rezolvarea-pa%C8%99nica-a-

diferendelor-interna%C8%9Bionale

21. http://www.arduph.ro/domenii/conducerea-ostilitatilor/reglementarea-

pasnica-a-diferendelor-internationale/

22. http://www.athenian-legacy.com/2010/01/perceptia-conflictului-etnic-anii-

90/

23. http://www.ceasulcuc.ro/drepturile_omului/12_Pacea%20si%20drepturile%

20omului/2_Pacea%20si%20violenta/

24. http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/08/01/documentar-se-

implinesc-25-de-ani-de-cand-romania-a-preluat-presedintia-consiliului-de-

securitate-al-onu-la-1-august-1990-10-55-22

25. http://www.ceasulcuc.ro/drepturile_omului/9_Saracia%20si%20drepturile

%20omului/3_Dreptul%20la%20dezvoltare/

26. http://www.cpcs.ro/articol-oi-onu.php

55

27. http://www.crispedia.ro/

28. http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_2/frieden.htm

29. http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_2/voelkerrecht.htm

30. http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_2/Materialien/dok

ument_7.htm

31. http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_1.htm

32. http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_2.htm

33. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Arma+lui+Kim+Jon

g+Un

34. http://www.drao.ro/articole/military/geopolitic%C4%83/analiza-%C8%99i-

solu%C8%9Bionarea-conflictelor-conflicetelor-managementul-

crizelor/strategia-osce-pentru-prevenirea-conflictelor-%C8%99i-

solu%C8%9Bionarea-crizelor.html

35. http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-

pentru-progresul-uman

36. http://www.eea.europa.eu/ro/themes/air/intro

37. http://www.geostrategic.eu/liga-araba.html

38. http://www.icj-cij.org/

39. http://www.juspedia.ro/13179/rolul-ter%C8%9Bilor-in-rezolvarea-

diferendelor-interna%C8%9Bionale-prin-mijloace-politico-diplomatice/

40. http://www.juspedia.ro/13184/organiza%C8%9Bia-pentru-securitate-

%C8%99i-cooperare-in-europa-o-s-c-e/

41. http://www.mae.ro/node/1580

42. http://www.osce.org/who

43. http://www.osce.org/who

44. http://www.romaniatv.net/coreea-de-nord-anunta-ca-a-testat-bomba-cu-

hidrogen-experimentul-urmat-de-un-cutremur_266440.htm

45. http://www.scritube.com/sociologie/MITURILE-SI-MEMORIA-

SOCIALA-PR2151511105.php

46. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/139/art14-rockmore.html

47. http://www.titulescu.eu/2013/09/siria-cronica-unui-conflict-amanat

48. http://www.ujmag.ro/drept/drept-international-public-si-privat/elemente-

generale-de-drept-international-public-2015/rasfoire/

49. http://www.un.org/documents/ga/res/41/a41r128.htm

50. http://www.un-documents.net/drpp.htm

51. http://www.usch.md/Documents/Note%20de%20curs/Drept/Drept%20inter

na%C5%A3ional%20public%20Todos%20V._doc.pdf, accesat 07 mai

2014;

52. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/017_-

_Drept_international_public.pdf

53. http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dosare-ultrasecrete-exclusiv-

zv/geopolitica-acordurile-de-la-oslo-150739.htm

54. https://conflictcivilsiria.wordpress.com

55. https://historiaediplomaticum.wordpress.com/2014/04/22/despre-

diferendele-internationale-si-management-ul-pacii/

56. https://ihincu.wordpress.com/2012/07/12/argumentul-unu-doi-si-trei/

57. https://studentpolitologie.wordpress.com/category/dr-international/

58. https://www.icrc.org/eng/assets/files/other/rom-irrc_857_henckaerts.pdf

56

59. https://www.roportal.ro/articole/despre/liga_natiunilor_426/

60. https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security

_strategy_2.pdf

61. http://geopolitics.ro/noua-ordine-mondiala/

62. w.w.w.hrw.org.

63. www.academiediplomatique.org/

64. www.asil.org

65. www.ejil.org.

66. www.icj-cij.org.

67. www.ictr.org.

68. www.jurist.law.pitt.edu

69. www.osce.org

www.un.org/documents