Anotimpuri fermecate

Prof. NICOLETTA HUŞTIUC

G.P.N. VINEREA, JUD. ALBA

Fiecare anotimp are farmecul lui aparte, aşa cum fiecare om, fiecare copil,

are ceva aparte care îl deosebeşte şi totodată îl aseamănă cu ceilalţi. Fiecare

poartă în sine un strop din candoarea norilor, o picătură din galbenul soarelui, o

bucăţică din splendoarea curcubeului, fiecare are o inimă roşie, un gând ...din

fiecare copilărie, o bucurie din fiecare amintire, un suspin după fiecare ploaie

caldă de vară, un vis după fiecare furtună, un adevăr în fiecare speranţă, o reve-

-rie după fiecare anotimp.

Şi tot aşa, avem, nu avem, anotimpuri după anotimpuri adie lin copilăria

prin care fiecare călătorim, în care fiecare ne bucurăm, prin care fiecare ne

plimbăm ca printr-o ploaie caldă de primăvară, în care fiecare simte adierea

vântului primăvăratic, în care orişicine are speranţa ancorată în sus, chiar dacă

fiecare curcubeu bea apă dintr-un izvor sau nu, chiar dacă fiecare gând e îndrep-

tat sau nu spre albastrul senin al cerului, se merită să ne încredem, să sperăm, să

ne bucurăm de candoarea copilăriei pe care o vedem în fiecare ochi nevinovaţi

de copii, să visăm, să aşteptăm...farmecul fiecărui anotimp în parte...dar până

atunci, să creionăm viselor noastre o casă, un palat, un castel...o mare, un

soare..şi de ce nu...curcubeie...care mai de care mai colorate, la fel ca încrederea

noastră în candoarea copilăriei pe care o vedem crescând sub ochii noştri...MAI

SUNT ŞI OAMENI BUNI, mai sunt şi anotimpuri fermecate !

EFECTELE POZITIVE ALE ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE

TEATRUL DE PĂPUŞI ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof.înv.preşc. Rosenauer Petronela

Grădiniţa cu P.P . şi P. N . „Iulia Hasdeu”

Câmpina

Teatrologul Adriana Teodorescu spunea despre teatrul pentru copii că „este fantezie,

creativitate şi joc. Este fundaţia pe care construieşti valorile, sensibilitatea şi personalitatea

adultului de mai târziu , chiar dacă acestea nu strălucesc imediat”. Teatrul de păpuşi este însă

mai mult decât un instrument de divertisment, spectacolele cultivă gustul pentru frumos, îi

învaţă pe copiii preşcolari ce e binele şi răul, le oferă modele şi contribuie la devenirea lor

intelectuală. Micuţii trăiesc odată cu eroii de pe scenă, le împrumută frământările, iau

atitudine, le imită limbajul. În teatrul de păpuşi, orice capătă o semnificaţie: costumele

artistice, vocea, înfăţişarea, dar mai ales faptele. Teatrul de păpuşi se poate folosi în cele mai

diferite forme, păpuşile ajutându-ne mult în rezolvarea diferitelor probleme ale educaţiei. Prin

intermediul păpuşii, copilul preşcolar îşi exprimă sentimentele, încearcă să imite un adult, cel

care are dreptul să facă orice, dar care îi interzice lui atâtea acţiuni. Copilul poate prin joacă să

facă ceea ceîi este interzis, controlându-şi emoţiile şi frustrările şi dezvoltându-şi

personalitatea. Creativitatea copiilor va fi stimulată, dezvoltându-li-se limbajul, dar şi

încrederea în sine. Unii copii au probleme de comunicare, sunt timizi şi ruşinoşi, iar aceste

probleme pot fi tratate cu ajutorul teatrului de păpuşi.

Spectacolele de teatru, ca şi activităţi extracurriculare, le formează copiilor o extraordinară

capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare şi explorare a simţului abstractizării.

Prin participarea la un spectacol de teatru, prin interpretarea unui rol, copilul îşi surprinde

părinţii, educatoarea, dar, mai ales, pe sine însuşi. Astfel, el se poate juca, dar nu aşa cum fac

adulţii, ci într-un univers adaptat la capacităţile sale de înţelegere şi memorare. Participând la

scenete de teatru, copiii socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea.

De pildă, la noi în grădiniţă copiii sunt pur şi simplu extaziaţi atunci când au loc astfel de

spectacole. Chiar săptămâna trecută a avut loc teatrul de păpuşi”Dumbrava Minunată”, pusă în

scenă de nişte actori profesionişti, unde copiii au interacţionat unii cu alţii într-o atmosferă

absolut incendiară. Păpuşile le-au stârnit fantezia şi spiritul creator micuţilor, făcându-i să

participe activ, să sufere împreună, să râdă din toată inima.

În opinia mea, consider teatrul de păpuşi fiind indispensabil în viaţa micuţilor, având în

vedere că arta este una dintre principalele modalităţi prin intermediul căreia reuşim

întotdeauna să evadăm din cotidian, acolo unde fiecare copil îşi creează un univers propriu în

jurul păpuşilor, în mica lor lume.

Educatoarele au obligaţia morală, alături de părinţi, de a merge împreună cu copiii la

spectacole potrivite vârstei lor. Dezvoltarea depinde de noi, iar dacă o să avem grijă să-i

îndrumăm către asemenea manifestări, cu siguranţă preşcolarii vor deveni oameni deschişi, cu

o cultură foarte bogată.

A SOSIT VACANȚA MARE!

Prof. Înv. Preșc. LILIANA HONDOLA

Prof. Înv. Preșc. EMILIA IENEI

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 9 ALBA IULIA

Bine v-am regăsit și în acest număr al revistei!

În curând strigăm într-un glas ,, A SOSIT VACANȚA MARE!,,. Dorim să vă împărtășim din momentele

noastre frumoase petrecute în grădiniță, alături de părinți, bunici, parteneri. Am debutat în toamnă

cu ,,Carnavalul Toamnei,, apoi în Iarnă l-am așteptat cu drag pe moș Crăciun, am participat la diferite

concursuri de Crăciun, Paști, 8 Martie,1 iunie, am confecționat felicitări pentru mămici, ne-am distrat de

Carnavalul copiilor, proiectul De la Joc la Educație Financiară a fost foarte interesant și atractiv, împreună cu

colegii de la G.P.N.Vinerea am fost în vizită la I.S.U.Alba . Cea mai frumoasă a fost Săptămâna Culorilor!

Bucurați-vă ca și noi de minunatele poze. Vă dorim o vacanță frumoasă și călduroasă! Ne revedem în

numărul următor.

Grupa Albinuțelor și educatoarele

Proiect de activitate integrată

Prof. inv. Preșcolar Balea Livia-Valentina

Școala Gimnazială Avram Iancu Abrud/Gpp Nr. 1, jud. Alba

TEMA DE STUDIU: „Când/cum şi de ce se întâmplă?”

SUBTEMA: Vitamine, de la cine?

FORMA DE REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂŢII: mixtă (predare, consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor anterioare)

DURATA: o zi

LOCUL DE DESFĂȘURARE: sala de grupă

A.D.P: Întâlnirea de dimineaţă: Bucătăreasa vestită, pentru gătit pregătită-deprinderi de ordine, disciplină şi autoservire;

A.L.A.

Joc de masă: Sortează imagini cu fructe de toamnă;

Construcţii: Lădiţe pentru fructe;

Știinţă: ABC-ul fructelor;

Jocuri de mișcare

A.D.E. – „Vitaminele din grădină”; D.Ş.+D.O.S. „Salata de fructe” – convorbire+elemente de activitate casnică

SCOPUL ACTIVIĂŢII: să îşi îmbogăţească experienţa senzorială ca bază a cunoştinţelor practice, pentru a fi capabili să se

implice în realizarea acţiunilor trasate, valorificând deprinderile de lucru însuşite;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :

O1: - să construiască lădiţe pentru fructele de toamnă folosindu-se de materiale puse la dispoziţie;

O2: - să observe fructele utilizând experienţa senzorială: văz, miros, gust, tactil;

O3: - să distingă gustul fiecărui fruct dintre cele observate;

O4: - să redea întrebuinţările şi calităţile fiecărei fruct luat în parte şi în ansamblu;

O5: - să reţină părţile componente ale fructelor observate: miez, sâmburi, codiţă;

O6: - să aplice reguli de igienă cu privire la consumarea fructelor;

STRATEGII DIDACTICE:

a. Metode şi procedee: observaţia, conversaţia, demonstraţia, turul galeriei, explicaţia,

activitatea de grup/munca independentă, exerciţiul.

b. Mijloace de învăţământ: fructe de toamnă, cuburi din plastic, jetoane cu diferite imagini specifice temei, fişe individuale

de muncă, veselă, bonetă şi halat de bucătăreasă;

c. Forme de organizare: pe grupuri, frontal, individual;

PRIMĂVARA ÎN GRĂDINĂ

Prof.înv.preşc.CRISTINA OROS

G.P.P.NR 1 Marghita, judetul Bihor

Chiar de suntem noi mai mici,

Suntem şi cuminţi şi harnici.

Grebla-n mână o luăm

Pe părinţi îi ajutăm.

Fetele cu stropitori

Udă răsaduri şi flori.

Printre straturi, doi băieţi

Au de lucru, la hârleţ.

Toată lumea-i în grădină

Cât e ziua pe lumină.

Toţi sunt harnici, nu-i uşor,

Dar muncesc cu drag şi spor!

GRUPA MARE

Ed. ANA LUPU

Ed. IOANA BOGDAN

G.P.P...PRICHINDELUL

CUGIR, JUD. ALBA

Managementul activităților extracurriculare

desfășurate în grădinița de copii

Prof. înv. preprimar Maria Fuștei,

G.P.P. Nr.6 - Buzău

Grădinița, împreună cu familia, trebuie să găsească soluțiile optime pentru ca timpul liber să însemne pentru preșcolari destindere - dezvoltare – distracție.

Timpul liber creează posibilitatea ca volumul de cunoștințe dobândite în procesul de învățământ să se sedimenteze, prin asociații și legături diverse, să îmbrace cât mai multe situații de viață.

Asociatia Ghidelor și Ghizilor din România răspunde în mare măsură întrebărilor pe care și le pun adulții, privind ocuparea timpului liber al copiilor, fiind o asociație de educație nonformală, deschisă copiilor, tinerilor și adulților, care pune accent pe dezvoltarea întregului potențial al acestora.

Ce este Ghidismul? - o pedagogie al cărei creator este Lord Robert Baden Powell și care spunea : "Metoda noastră de formare este a educa dinăuntru decât de a instrui din afară. A oferi jocuri și activități care nu numai că sunt atractive, dar educă moral, mental și fizic copiii și tinerii."

Ce oferă Ghidismul? - o alternativă educațională prin care copiii au posibilitatea:

- să își dezvolte încrederea în sine și aprecierea de sine;

- să învețe să coopereze și să lucreze în echipă;

- să se adapteze flexibil schimbărilor;

- să își creeze un sistem de valori;

- să învețe din experiența altora.

Ghidismul mai reprezintă o mișcare internațională de tineret care cuprinde peste 10 milioane de membri din 140 de țări. Activitatile membrilor AGGR nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de învățământ, programe), fiind activitati extracurriculare, dar se realizează în condițiile prevăzute de Legea Educației.

Membrii AGGR sunt organizați în patrule și unități, pe grupe de vârstă, astfel:

- Curcubeu 4- 6 ani,

- Flori 6/7 - 11 ani,

- Ghizi 11-14 ani,

-Ghizi Mari 14-18 ani,

- Aventurieri peste 18-25,

- Membri adulți peste 18 ani.

Odată deveniți membri ai AGGR, aceștia se constituie în patrule formate din 5-7 copii și participă la activitățile planificate o dată sau la două săptămâni. O astfel de întâlnire durează 1-2 ore, ea este alcătuită din trei părți: deschiderea, activitatea și încheierea. Deschiderea poate fi făcută printr- un joc, un cântec sau o simplă formalitate, urmează conținutul activității, iar încheierea pote fi un joc liniștit, o ceremonie. Activi-tățile statice alternează cu cele dinamice, cele de interior cu cele de exterior, cele cu material cu cele fără material didactic. Trebuie să evităm jocurile și activitățile pe care copiii le fac la grădiniță/școală. Au obligația de a purta cravata și alte însemne de progres personal. Cravata membrilor buzoieni este de culoare verde (culoarea păcii, dar și a naturii,vieții, tinereții, renașterii, speranței și vigorii), cu portocaliu pentru bordură (simbolul căldurii, prosperității și onestității).

Activitățile membrilor preșcolari se desfășoară sub îndrumarea educatoarei, ca lider adult. Ele au un rol complementar față de activitățile didactice, urmărind lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în pro-cesul didactic, valorificarea și dezvoltarea intereselor și aptitudinilor copiilor, organizarea judicioasă și atrac-tivă a timpului liber.

Planificarea activităților se face trimestrial, și nu semestrial, conform temei fixate în funcție și de dorințele copiilor, de condițiile și posibilitățile materiale și se desfășoară, pe cât este posibil, și în vacanțele școlare.

Programul trimestrial se proiectează conform unor obiective educaționale pe care le fixează liderii unei unități și cuprinde toate datele importante dintr- un trimestru de activitate. Un program trimestrial răspunde nevoilor unității (cunoștințe, competențe, atitudini),permite menținerea echilibrului activităților și a continuității obiectivelor, conține o serie de activități atractive. În elaborarea programului trimestrial trebuie să luăm în considerare numărul de lideri, numărul de membri, numărul de întâlniri, mijloace finan-ciare, sezonul, evenimente din comunitate, aniversări care vor avea loc pe durata programului. Tema se alege din timp, pentru a asigura toate materialele necesare și a verifica disponibilitatea locului de desfășurare. Aproape orice subiect sau obiect poate deveni tema unui program trimestrial. Temele trebuie alese astfel încât copilul să progreseze, iar acest progres să poată fi evaluat. Trebuie evitate temele vaste, abstracte. Este bine să decorăm încăperea adecvat temei, să realizăm bricolaje pentru deghizare și accesorii pentru jocuri, să organizăm seri festive, să compunem cântece speciale pentru o anumită temă. După câteva activități se face o evaluare, în urma căreia se pot face ajustări în cadrul programului. La sfârșitul programului, liderii fac eval-uarea finală, astfel se stabilește progresul unității, se fixează noi obiective și se trece la elaborarea unui nou program trimestrial.

Formele de realizare sunt mult mai elastice, ingenioase și cu caracter recreativ. Se oferă în acest fel câmp liber manifestării spiritului de initiativă al copiilor, asumarea de responsabilități. Patrula este condusă de un lider principal și unul secundar, aleși dintre copii. Fiecare membru al patrulei are câte o responsabili-tate. De aceea, se recomandă să nu se pregatească totul de către adult, iar sarcina copilului să constea numai în simpla lui participare. Tematica activitatilor este diversă, copiii fiind antrenați în activități de voluntariat, de ocrotire a naturii, activități antreprenoriale. Jocurile recreativ- distractive și de mișcare constituie o modali-tate atractivă, dar și eficientă. Voi prezenta câteva dintre acestea:

* Joc "Dacă aș fi floare, aș fi..." - fiecare copil își alege o floare cu care să se identifice

* Joc "Mumia" - fiecare patrulă a delegat câte un reprezentant care a fost înfășurat în hârtie igienică de către membrii patrulei sale, fără a o rupe. Înfășurat din cap până în picioare, copilul trebuia să parcurgă o dis-tanță de 2 metri, după care, colegii au reconstituit sulul de hârtie.

* Joc "Umple cu lingura paharul cu apă" - s-a desfășurat sub formă de concurs, fiecare membru al patrulei aducându- și contrubuția la umplerea paharului, transportând apa nesesară cu lingura pe o distanță de 3 me-tri. Câștigătoare a fost patrula care a umplut prima paharul.

Pentru reușita fiecărei etape, patrulele au primit un segment dintr- un trifoi, iar la sfârșit trebuia să-l reconstituie. Am ales trifoiul pentru că el reprezintă simbolul Ghidismului.

Ghidismului.

Concluzii:

~ Prin activitățile desfășurate în cadrul AGGR cadrele didactice reușesc să influențeze fără a con-strânge, să fie prezente în actul educativ fără a interveni vădit intenționat.

~ Lucrul în echipă încurajează prietenia, asumarea responsabilității individuale și de grup. Fiecare ghid învață să devină o persoană independentă și să-și dezvolte abilități de lider.

~ Timpul liber contribuie într- o mare măsură la conturarea personalității, iar prin activitățile propuse se pun în evidență anumite trăsături necesare "omului nou": independență și responsabilitate, putere de in-vestigare, rapiditate în luarea deciziilor, mobilitate în adaptare la orice situație nouă ce poate interveni în viața sa.

Bibliografie:

NICOLA IOAN, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis,

București,2002

"Sunt un Lider Ghid/ o Lideră Ghidă în Comunitatea Mea!", Coordonator proiect - Medeea Neguțescu, echipa proiect - Ana Ivan, Alina Albu, Bucuresti, 2005

http://www.aggr.ro/

1 MARTIE 2016 la Suciu de Sus, jud. Maramureș

Prof. înv. primar Țura Mariana

Școala Gimnazialӑ ,,Florea Mureșanu” Suciu de Sus

jud. Maramureș

În zilele premergӑtoare datei de 1 Martie, împreunӑ cu colectivul

clasei pregӑtitoare pe care o coordonez am organizat o acțiune

care s-a desfӑșurat în mai multe etape. În prima fazӑ am adunat materialele necesare

confecționӑrii unor mӑrțișoare, apoi în cadrul orelor de abilitӑți practice și arte vizuale am

realizat aceste mӑrțișoare. În data de 1 Martie am ieșit cu toți elevii pe strӑzile satului nostru

unde fiecare elev a dӑruit câte un mӑrțișor tuturor copiilor, doamnelor și domnișoarelor cu

care ne-am întâlnit. Deși au fost ușor emoționați, elevii au fost încântați sӑ dӑruiascӑ o parte

din munca și priceperea lor, iar trecӑtorii pe care i-am întâlnit ne-au rӑsplӑtit cu zâmbete,

cuvinte de laudӑ și mulțumiri.

A fost o activitate care a avut un efect pozitiv asupra copiilor, aceștia punându-și în

valoare talentul personal, dar totodatӑ au învӑțat ce înseamnӑ a dӑrui din suflet fӑrӑ a aștepta

rӑsplatӑ și, cât de ușor poți fi apreciat dacӑ faci gesturi frumoase, chiar și fațӑ de persoane

mai puțin cunoscute.

Zece idei distractive și necostisitoare, pe care le poți realiza cu copiii

preșcolari ȋn această vară

Prof.Alexandra Moga

Prof.Ţigan Elena

G.P.P. Prichindel Cugir, Jud. Alba

Este foarte important să-i menținem ocupați pe micuții preșcolari, mai ales acum

cȃnd vara a sosit și parcă energia lor combinată cu căldura de afară, ne solicită mai mult pe noi adulții. Feriți-

i de calculatoare, de televizoare și oferiți-le jocuri ȋn aer liber, acasă sau ȋn grădinițe. Ideile de mai jos, sunt

practice, economice și distractive. Profită și pune-le ȋn valoare!

Realizează o pereche de șosete din folie cu bule de aer, cu ajutorul cărora copilul poate să picteze un

tablou ȋntr-un mod distractiv.

Cu o banda adezivă, formează piste cu diferite probe pe asfalt sau pe o podea potrivită pentru acest tip

de joc.

O idee ȋn stil ,,misiune imposibilă”, este aceea ȋn care se realizează un circuit cu ață de la un capăt la

Pista cu popice realizată la scară mică.

O alta idee pe care o puteți realiza ȋn această vară este amuzamentul cu baloane

uriașe. Cu doar două bețe, o ață și cu o găleată cu apă și săpun, distracția este la ea acasă.

La ce ȋți poate folosi un cearșaf vechi? O opțiune ar fi să-l utilizezi la realizarea unui set de lansare cu

țintă. Se pot alege imagini cu o anumită temă, ajutȃnd astfel copilul să-și consolideze cunoștințele din

domeniul respectiv.

Creează o pȃnză de paianjen din bandă dublu adezivă, către care copilul lansează mingi de hȃrtie făcute

Intr-o tavă cu pereți ȋnalți, toarnă un pachet de sare, iar copilul poate exersa cu acest suport, atȃt cifrele,

cat și unele litere pe care le cunoaște.

,,Olimpiada popcornului” este o ȋntrecere amuzantă, care se poate realiza cu ajutorul unor paie și cu două

bucăți de popcorn. In această competiție, copiii suflă prin paie pentru ca popcornul să ajungă de la

linia de start, la linia de sosire.

Desenează pe asfalt două păpuși: una masculină și alta feminină. Cu ajutorul acestora, copilul ȋmbracă

păpușile și ȋnvață cuvinte din vocabularul pentru haine și obiecte personale.

VACANŢA MARE

Prof.înv.preşc.CRISTINA OROS

G.P.P.NR 1 Marghita, judetul Bihor

Gata, şcoala s-a sfârşit

Şi vacanţa a venit!

Toţi copiii vor avea

Timp pentru a se juca.

Şi pentru câte-o plimbare

C-a venit vacanţa mare.

Bine-ar fi să nu uitaţi,

Cât e vară, repetaţi,

Ce aţi învăţat la şcoala,

Că la tomană-ncepe iară!

Învăţaţi şi fiţi cuminţi

Ş-ascultaţi-i pe părinţi!

Lucruri bune ei vă-nvaţă

Şi vă pregătesc de viaţă.

PROIECT DIDACTIC

DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

EDUCATOARE: Brăiloiu Gina / Grijincu Floare

GRĂDINIŢA: P.P. Nr. 23, Timişoara

GRUPA: Mare A“Buburuzele galbene”

TEMA DE STUDIU: ”Ce şi cum vreau să fiu?”

PROIECT TEMATIC: ”Să te mândreşti cu mine!”

SUBTEMA: ”Micul grădinar”

TEMA ZILEI: ”Un zâmbet, o floare, un pic de culoare”

TIPUL ACTIVITĂŢII: Mixtă (Predare şi cunsolidare de cunoştinţe şi deprinderi)

FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată

ALA1-Bibliotecă: ”Grădina mea de vis”- citire de imagini”

-Construcţii: “Grădinarul iscusit” – truse Lego

-Arta: ”Grădina micilor grădinari” - modelaj

ADE-DLC-Povestirea educatoarei- “Povestea grădinii fermecate”

DOS-Activitate practic-gospodărescă “Zâmbet şi culoare în grădina primăverii”- plantare de flori

ALA2-Joc distractiv şi de mişcare- “Micii grădinari şi florile”

SCOPUL ACTIVITĂŢII: Dezvoltarea capacităţii de înţelegere a lecturii, dezvoltarea motricităţii fine şi a abilităţilor de realizare a lucrărilor practic-gospodăreşti specifice vârstei, consolidarea cunoştinţelor despre activităţile de primăvară.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

ALA1-să colaboreze şi să comunice intre ei în mod liber şi civilizat;

-să construiască cu materialele puse la dispoziţie ”Grădinarul iscusit”;

-să modeleze, respectând indicaţiile date.

DLC-să recepteze un text care i se povesteşte, înţelegând mesajul transmis;

-să redea secvenţele principale din poveste;

-să alcătuiască propoziţii simple, folosind cuvintele indicate.

DOS-să perceapă etapele de lucru in ordinea prezentată;

-să protejeze natura prin efort propriu: plantarea unor flori şi îngrijirea lor;

-să-şi formeze deprideri practice de plantare corectă a florilor;

-să mânuiască atent şi corect materialele puse la dispoziţie.

ALA2-să respecte regulile jocului;

-să parcurgă traseul printe obstacole fără a strivi florile.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

METODE ȘI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, instructajul verbal, jocul, Turul galeriei, povestirea, problematizarea.

MATERIALE DIDACTICE: cărţi, reviste, atlase, fişe de lucru, creioane colorate, creioane grafice, truse Lego, imagini PPT, retroproiector, laptop, plastilină, planşete, şabloane flori, codiţe pentru flori din plastic, flori naturale, ghivece, unelte pentru grădinărit, mănuşi, costume de grădinari, coşuleţe cu flori.

FORMA DE ORGANIZARE: Individual, frontal, pe grupuri.

BIBLIOGRAFIE:

“Curriculum pentru invăţământul preşcolar, 3-6/7 ani”, MECT, 2008;

Metoda proiectelor la varste timpurii, Ed. Miniped Bucuresti/2002 ;

Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii, Bucuresti, 2002;

A.Glava, Introducere in pedagogia preşcolară, , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

SCENARIUL ZILEI

ADP-Intâlnirea de dimineaţă:

SALUTUL

Activitatea debutează cu intalnirea de grup între copii şi educatoare. Copii sunt aşezaţi în semicerc, iar educatoarea îi salută: ”Buna dimineata, copii!” Salutul este continuat de toţi membrii grupei, fiecare copil dând mâna cu colegul ce urmează, salutându-l (ex. ”Bună dimineaţa, Alessia!”).

PREZENTA

Pentru că săptămâna aceasta suntem grădinari se va cere copiilor să observe grădinarii care nu au vrut să vină la grădiniţă într-o zi aşa frumoasă de primăvară. Se consemnează absenţii în catalogul grupei.

CALENDARUL NATURII (Se folosesc jetoane şi imagini)

Vom completa calendarul naturii. Adresez copiilor cateva întrebari despre vremea de afară şi ziua în care suntem: ,,In ce anotimp suntem?”, ,,Ce zi este astăzi?”, ,,Cum este vremea?”, ,,Cum ne îmbracam în aceasta perioadă a anului?”

NOUTATEA ZILEI

Noutatea zilei va fi prietenul nostru Grădinarul care vine din grădina primăverii cu un cadou pentru noi. Aceasta ne va aduce flori pentru plantat şi mici cadouri pe care le vor primi copii la sfarşitul activităţii şi le va prezenta detalii despre activitatea lui. Astfel, se vor crea discuţii pe această temă.

Tranziţie -“Grădina mea” (partea I) .

După întâlnirea de dimineaţă copiii vor merge la activitatea de Educarea limbajului (DLC), unde educatoarea le va povesti ”Povestea grădinii fermecate”. Cu ajutorul prezentării Power Point se va povesti copiilor într-un mod expesiv şi coerent povestea.

Tranziţie -“Grădina mea” (partea a II-a)

Copiii se deplasează spre centrele de interes puse la dispoziţie în sala de grupă. Ei vor avea de ales între:

ALA1-Bibliotecă-”Grădina mea de vis” – citire de imagini

-Construcţii-„Grădinarul iscusit” – truse Lego

-Artă- „Grădina micilor grădinari”- modelaj

Se va explica copiilor ce au de realizat la fiecare centru. Se vor realiza câteva exerciţii de încălzire a muşchilor mici ai mâinilor, după care copiii vor începe să realizeze sarcinile prezentate. La final se vor aprecia lucrările copiilor.

Rutină: Copiii ies într-o mică pauză pentru a servi gustarea de la oa 10, recitând versuri din poezia pe care am învăţat-o săptămana aceasta ”Micii grădinari”:

Duce-n mână fiecare:

Un harleţ, o stropitoare,

Grebla, lopaţica, sapa,

Şi-ntr-o galetuţă, apa.

Fiindcă azi, în grădiniţă,

Fiecare-i grădinar.

Toţi voioşi cu mic cu mare

Să plantăm câte o floare.

După pauză ne vom pregăti să ieşim în curtea grădiniţei pentru a palanta flori (DOS – ”Zâmbet şi culoare în grădina primăverii” activitate practic-gospodărescă) şi realizarea jocului de mişcare şi distractiv (ALA2 – ”Micii grădinari şi florile”).

Se va explica copiilor cum trebuie să planteze corect florile pentru a se putea dezvolta, dar şi care sunt regulile jocului de mişcare şi distractiv.

În încheierea activităţii se vor face aprecieri generale asupra modului în care au lucrat copiii şi se vor acorda recompense.

Poze din activitatea practic-gospodărească:

„Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”

PARTENERIAT ȘI COLABORARE ÎNTRE GRĂDINIŢĂ ȘI ȘCOALĂ

Prof. înv.preşcolar-

NICA FLORICA & BORCHINĂ SĂNDICA

Grădiniţa cu Progam Prelungit,,Csipike” -Sf.Gheorghe

Jud. Covasna

Şcoala Altfel ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!” este un program naţional dedicat activităţilor educative şi extracurriculare, introdus

în anul şcolar 2011-2012, fiind obligatoriu la nivelul învăţământului preuniversitar românesc. Programul are ca scop implicarea tuturor preşcolarilor şi cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale preşcolarilor, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii-, nu neapărat în cele prezente în curriculum-ul naţional- şi să stimuleze participarea lor la acţiuni variate în contexte diferite.

,, Şcoala altfel” permite crearea de parteneriate între grădiniţă şi diferite instituţii şi organizaţii cu rol important în această arie.

Rezultatele vizate ale acestei iniţiative pot fi sintetizate astfel:

modalitate eficientă de explorare a intereselor preşcolarilor, părinţilor;

diversificarea tipurilor de activităţi pe care aceştia le preferă;

implicarea unor parteneri sociali alături de grădiniţă în iniţiarea unor astfel de activăţi pentru promovarea educaţiei dincolo de activitatea de predare în manieră tradiţională;

Termenul de „parteneriat” este bazat pe premisa că partenerii au un fundament comun de acţiune şi un spirit de reciprocitate care le permit să se unească.Un parteneriat util în dezvoltarea copiilor este acela dintre grădiniţă şi şcoală.

Grădiniţa, primul factor instituţionalizat de socializare unde copilul se integrează treptat spre ȋnvăţarea dirijată, ȋl pregăţeşte către pasul următor, asigurȃnd trecerea de la activitatea predominant ludică, la cea de ȋnvăţare.

A sprijini copilul preşcolar pentru integrarea şcolară nu este un lucru simplu sau uşor de făcut, pentru că modelarea copilului spre viitorul efort intelectual cere mult tact, răbdare, mobilizare, căutare şi cooperare, reunind şi aplicȃnd armonios cele mai atractive metode didactice ȋntr-o unitate de cerinţe.

Şcoala este următoarea instituţie educaţională unde preşcolarii vor păşi cu ȋncredere, plini de curiozitate şi aşteptări. Parteneriatele educaţionale dezvoltă perspectivele de promovare a dorinţei de progres şi bunăstare faţă de care ȋnvăţămȃntul joacă rolul primordial. Comunitatea oferă copiilor contactul cu mediul variat şi necunoscut, acele experienţe care ȋl vor ajuta să se integreze cu uşurinţă ȋn viaţa de zi cu zi a comunităţii.

Prin parteneriatul dintre grădiniţă şi şcoală am avut ȋn vedere următoarele aspecte: grădiniţa şi şcoala reprezintă două trasee educative succesive, un ansamblu unitar, legătura dintre instituţii s-a cerut ȋntărită, pentru ca trecerea dintr-una, ȋntr-alta să asigure comunitatea proiectelor şi finalizarea lor adecvată.

Cadrele didactice din cele două instituţii au căutat ȋmpreună acele prilejuri de colaborare care să faciliteze integrarea copilului ȋn mediul ȋnalt- formalizat al şcolii.

Legătura reciprocă şi continuitatea trebuie să fie asigurate între grupa mare şi clasa pregătitoare. O asemenea continuitate va asigura o mai rapidă adaptare a copiilor din clasa pregătitoare la particularităţile muncii de învăţare. H. Wallon sublinia acest lucru arătând: ,,este împotriva naturii să tratăm copilul în mod fragmentar. Cu fiecare perioada el constituie un ansamblu indisolubil şi original. În succesiunea perioadelor copilul rămâne una şi aceeaşi fiinţa în curs de metamorfozare.” Aptitudinea de şcolaritate este o problemă a educaţiei preşcolare instituţionalizate, deci a gradiniţei. Condiţia esenţială a atingerii, de către toţi copiii, a gradului de dezvoltare şi adaptare la activitatea şcolară , o reprezintă realizarea unei legăturii funcţionale de continuitate între activitatea din grupa mare a gradiniţei şi prima clasă a şcolii primare. Aceasta presupune analiza atentă a principalelor componente ale procesului de educaţie din aceste două trepte de învatamant: obictive pedagogice, conţinut, forme de organizare a activităţii, metode, relaţia pedagogică.

Este necesar să se asigure o colaborare funcţională în procesul instructiv-educativ din grădiniţă şi din şcoală, dar şi unitatea şi continuitatea influenţelor educaţionale prin colaborarea educatoare- învăţătoare.

Întrebări pe care şi le pun atât părinţii cât şi educatorii sunt ,,De ce se manifestă chiar din primele zile de şcoală unele forme de inadaptare?”, ,,De ce unii elevi din clasa I nu fac faţă cerinţelor şcolare?”. Răspunsurile la aceste întrebări trebuie căutate în mediile în care se asigură pregătirea copilului pentru şcoală.

Grădiniţa trebuie să constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conţinutul ştiinţific al procesului instructiv-educativ, ci şi prin libertatea de acţiune oferită preşcolarului care-i stimulează interesele de cunoaştere şi contribuie la lărgirea câmpului de relaţii sociale.

Intrarea copilului în şcoală constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind,,statutul” şi ,,rolul” de elev, natura relaţiilor cu adulţii şi cu colegii, noutatea condiţiilor de activitate şi, mai ales, specificul învăţării- act complex care angajează dintr-o nouă sferă a vieţii sale psihice, diferitele structuri anatomo- fiziologice, toate cunoştinţele şi deprinderile dobândite anterior.

Obiective specifice colaborării dintre grădiniţă și școala:

Formarea unor reprezentări corecte despre şcoală şi activitatea de tip şcolar;

Pregătirea psihologică a copilului şi trezirea interesului de a deveni şcolar;

Eficientizarea relaţiei grădiniţă-şcoală-familie;

Consolidarea deprinderilor şi priceperilor de exprimare corectă;

Formarea unei conduite civilizate;

Însuşirea de noi deprinderi prin activităţi comune: preşcolari – şcolari.

Forme de colaborare între grădiniţă și școala

Formele de colaborare dintre grădiniţă şi şcoală se asigură prin măsuri de ordin psihopedagogic. O primă măsură de natură psihopdagogică menită să contribuie la asigurarea continuităţii între grădiniţă şi şcoală este plasată la nivelul conţinutului învăţământului, oglindit în special în programele grădiniţei şi ale clasei I. Pentru a fi însă operaţională, corelaţia dintre programe se cere a fi riguros cunoscută atât de învăţător, cât şi de educatoare. Astfel, educatoarele care lucrează cu grupa mare trebuie să cunoască cerinţele programei pentru clasa pregătitoare şi clasa I, spre a-i asigura baza care să-i permită preşcolarului însuşirea cunoştinţelor clasei respective, iar învăţătorul care va prelua una cele două clase trebuie să cunoască ,,Curriculum-ul pentru învăţământ preşcolar”, pentru a şti pe ce elemente se poate sprijini în procesul de instruire şi educare.

O primă condiţie pentru rezolvarea raportului de continuitate dintre educaţia preşcolară şi cea şcolară o constituie analiza psihologică a activităţii şcolare şi determinarea acelor capacităţi intelectuale, afectiv- voliţionale ce trebuie formate copiilor pentru a se adapta fără dificultăţi activităţii şcolare, deci trebuie să se stabilească capacităţile necesare pentru ca preşcolarul să asimileze cunoştinţele prevăzute în clasa pregătitoare sau clasa I.

Formele de colaborare dintre gradiniţă şi şcoală sunt numeroase şi variate.

Din exemplele de bune practici pe care noi le-am folosit la grupa pe care o conducem putem aminti :

vizite la şcoală sau vizia şcolarilor în grădiniţă (,,Ne împrietenim cu şcolarii” – jocuri interactive); vizitele preşcolarilor în şcoală au fost bine organizate pentru a le produce o impresie placută şi puternică pentru a le stimula dorinţa vie de a deveni şcolari.

serbări comune (,,Festivalul de colinde- Crăciunul la români”);

plimbări si programe distractive comune- ,,Nu arunca!...gândeşte şi foloseşte!”(confecţionarea de jucării/ mărţişoare din deşeuri) etc.;

participarea preşcolarilor la ore de curs- ,,Ce înseamnă să fii elev?”;

desfăşurarea unor activităţi comune între preşcolari şi şcolari: ,,Suntem mici bucătari!”

activităţi ecologice ca ,,Sădim împreună copacul prieteniei”;

drumetii.

Am căutat să cuprindem toate aceste activităţi în proiecte educaţionale desfăşurate între grădiniţă şi şcoală (”Pas cu pas spre viaţa de şcolar”, ”Mănânc sănătos- cresc frumos”, ”Eco- grădiniţa”), sau le-am desfăşurat ca activităţi extracurriculare, educative, în cadrul săptămânii ”Şcoala altfel” sau a ”Porţilor deschise”- fie la şcoală , fie la grădiniţă. etc.

Colaborarea dintre educatoare si învăţători am realizat-o prin schimburi de experiență cu dezbateri pe teme variate: “Importanţa limbajului în gradinițele de copii ‘’, ‘’Optimizarea conţinutului şi metodologiei activităţilor de educare a limbajului”, ,,Libertatea de mişcare şi explorare oferită copilului prin mediul educaţional gândit şi construit de educatoare”, prin lecţii demonstrative, prin participarea, împreună, la comisii metodice, consfătuiri, sesiuni de referate și comunicări, prin prezentarea setului de instrumente folosit în grădiniţă- caietelor de observații ale copiilor, precum si a Fişei de refecţie şi progres al copiilor pe care le întocmeşte educatoarea pentru a veni în sprijinul cunoaşterii copiilor de către învăţătoare.

Colaborând cu şcoala, educatoarea va putea să-si analizeze mai profund şi mai obiectiv munca instructiv- educativă, sub aspectele ei pozitive şi negative, cunoscând rezultatele la învăţătură şi purtare a foştilor »preşcolari », iar învăţătoarea va căuta să nu piardă pe parcurs cunoştinţele însuşite în grădiniţă.

Pentru o bună cunoaştere a învăţătoarelor ce urmează să preia clasa pregătitoare sau clasa I am organizat întâlniri între părinţii viitorilor şcolari şi învăţătoare.

În perspectiva unei bune colaborări între grădiniţă şi şcoală am creat în grădiniţă condiţii favorizante pentru noi achiziţii şi progres în sfera cognitivă, afectivă şi psihomotrică a preşcolarilor deoarece vârsta preşcolară este considerată de specialişti ca fiind una dintre cele mai importante perioade psihogenetice, datorită progreselor remarcabile pe toate planurile şi în special,în sfera sentimentelor şi a personalităţii copilului.

Principiul nostru în această colaborare a educatoarelor este acela că pregătirea copilului pentru şcoală nu se referă numai la a-l ȋnvăţa pe acesta să scrie, să citească sau să socotească mai devreme, ci presupune a-l pregăti pentru o nouă modalitate de dobȃndire a unor cunoştinţe şi experienţe, a-l ajuta să atingă o stare de disponibilitate pentru activitatea de ȋnvăţare, stare psihologică pozitivă, necesară momentului de debut şcolar.

POP DINA CLAUDIA

Şcoala Gimnazială ,,Florea Mureşanu”

Suciu de Sus, judeţul Maramureş

Cu ocazia zilei de 8 MARTIE, am organizat un atelier de lucru, sub motto-ul de mai jos, pentru ca elevii să

poată realiza cât mai multe lucrări frumoase pe care să le dăruiască celei mai iubite fiinţe din lume ,,mama”.

Motto:

,, O mamă e acea persoană care poate lua locul oricui,

dar nu poate fi înlocuită cu nimeni.”

Cardinal Mermillod

Iată câteva dintre lucrările elevilor mei:

În săptămâna ,,ŞCOALA ALTFEL” am desfăşurat numeroase activităţi: excusie şcolară ,,Să descoperim

frumuseţile ţării”, plantări de pomi şi flori, ateliere de creaţie literară şi tehnologică cu tema ,,Poveştile, sursă de

inspiraţie pentru copii” , ,,Paştele – o bucurie în sufletele noastre” etc.

Excursie ,, Să descoperim frumuseţile ţării”:

Grădina Botanică ,,Vasile Fati” Jibou Grădina Zoologică ,,Vasile Fati” Jibou

Creaţii tehnologice:

Ateliere de creaţie literară şi tehnologică cu tema ,,Poveştile, sursă de inspiraţie pentru copii”

PINOCCHIO

BUD ADI SEBASTIAN, Clasa a IV – a

Şcoala Gimnazială ,,Florea Mureşanu”

Suciu de Sus, judeţul Maramure

Coordonator: prof. înv. primar Pop Dina Claudia

Un bătrân tâmplar

Îşi făcuse un băietan,

Sperând c-o să-i alunge

Bătrâneţea, că-l ajunge.

Dar Pinocchio făcea năzdrăvănii

Nu era cuminte, ca alţi copii,

De la şcoală el fugise,

Abecedarul şi-l vânduse.

Când minţea, nasul îi creştea

Zâna bună îl certa,

Greierul sfaturi îi dădea,

Până la urmă el se cuminţea.

Băiat cuminte deveni,

Necazurile le ocoli,

Pe Gepetto îl bucura

Şi-i stătea alăturea.

,,Paştele – o bucurie în sufletele noastre”

Cu ocazia zilei de 1 IUNIE copiii au realizat multe lucrări plastice şi tehnologice, dar şi literare:

O parte din lucrările elevilor:

Creaţii

literare: COPILĂRIA

BILŢ CRISTINA, Clasa a IV – a

Şcoala Gimnazială ,,Florea Mureşanu’

Suciu de Sus, Maramureş

Coordonator: prof. înv. primar Pop Dina Claudia

Ce e copilăria oare?

Poate o rază de soare,

Ce străluceşte în calea ta

Ca să te bucuri de ea.

Copilăria, e vârsta fericirii

A jocurilor şi a bucurii.

Suntem astăzi cei mai tari,

Până vom deveni oameni mari.

Un tărâm magic, copilăria

Jocuri asociate cu veselia

Grija mamei, fără margini

În pomul vieţii, multe pagini.

Pagini cu năzdrăvănii,

Făcute astăzi, de copii;

Ca să-şi aducă aminte de ele

Peste ani, în zile grele.

FRUMOASĂ COPILĂRIE

FILIP ROBERT, Clasa a II – a

Şcoala Gimnazială ,,Florea Mureşanu’

Suciu de Sus, Maramureş

Coordonator: prof. înv. primar Pop Dina Claudia

Ce bine este să fii mic,

Să te joci, s-alergi pe-afară,

Să cazi rupt de oboseală

Şi să nu-ţi pese de nimic.

Încet – încet vom creşte mari,

Amintindu-ne de copilărie,

Vom simţi o imensă bucurie

Din viaţa noastră de şcolari.

Colaje:

Materialele pentru

numărul următor

se primesc pe adresa

revista_primavara@yahoo.com, până la

data de

8 februarie 2017.

TABLOU CU MIJLOACE

DE TRANSPORT, COPACI,

CASE ŞI INSTITUŢII

NUMERE ŞI PIŞCĂTORI

CULORI ŞI PIŞCĂTORI

”Copilărie, ce frumoasă ești!/ Ești lumea mea de zbor și de povești,

Programul artistic, organizat în careu festiv, a fost deschis de preșcolarii Grădiniței Nr. 5

care ne-au încântat prin gingășia și puritatea glasurilor lor, precum și prin costumele special

pregătite pentru acest eveniment. În continuare s-au derulat momente alese de cântec și

poezie, susținute de elevii mici și mari ai școlii nostre. ”Ce dragă-mi ești, copilăria mea!/ Tu

-aduci doar bucurie-n viața mea/ Ești ca un vis senin, frumos/ Ești drumul meu cel lumi-

nos”, au răsunat glasurile minunate ale copiilor. Voioșia și candoarea lor au întreținut per-

manent o atmosferă plină de bucurie și entuziasm.

Ziua Copilului sărbătorită la G.P.N. 5 CUGIR

Ed. Selejan Eugenia

Ed. Bîrloncea Elisabeta

STUDIU DE CAZ

REZOLVAREA UNEI SITUAŢII DE CRIZĂ

EDUCAŢIONALĂ ÎN CLASA DE PREȘCOLARI

Director Şomoiag Lucia

G.P. N. Nr 18 Buzău

1.Identificarea situaţiei de driză:

Conflict între un copil nou, venit în grupă doar din semestrul II al acestui an şcolar şi ceilalţi copii. In timpul

jocurilor libere, copilul adresează cuvinte urâte colegilor, îi agresează împingându-i sau smulgându-le jucăriile şi

lovindu-i.

2.Analiza cazului

*Este un copil temperamental, îndrăzneţ şi cu iniţiative nu tocmai potrivite pentru vârsta lui;

*Are o atitudine foarte îndrăzneaţă cu educatoarea şi posesivă cu ceilalţi copii;

*În timpul activităţilor comune vorbeşte neîntrebat şi de multe ori deranjează prin comportament;

*Mama (divorţată de tatăl lui) comunică insuficient cu copilul din cauza programului de muncă;

*În afara programului de grădiniţă este supravegheat de diferite persoane care au o educatie şi un comportament

îndoielnice;

3.Luarea deciziei:

Din discuţiile purtate cu mama copilului mi-am explicat comportamentul lui şi am trecut la rezolvarea conflictului

pe relaţia copil/copii, valorificând aptitudinile de socializare ale copilului în vederea integrarii acestuia în grup.

4.Plan de măsuri:

-Discuţii în particular cu mama şi cu copilul, arătându-i acestuia cum le-ar plăcea colegilor să se poarte cu ei;

-Evidenţierea unor calităţi şi reuşite în faţa întreagii grupe de copii;

-Punctarea regulilor grupei noastre prin folosirea cuvintelor de aur: „te rog”, „mulţumesc”, „iartă-mă”.

5.Realizarea controlului:

Conflictul s-a creat din cauza schimbării mediului social, dar şi a neimplicării suficiente a mamei în viaţa şi

educaţia copilului. Copilul şi-a creat un scut de apărare din agresivitate verbală şi fizică, aceasta generând

conflicte între el şi ceilalţi copii.

6.Evaluarea:

Aplicând alternative de rezolvare a conflictului s-a ajuns la următoarele rezultate:

- conflictul s-a stins;

-copilul s-a obişnuit să coopereze cu colegii de grupă;

-copilul s-a convins că folosind cuvinte frumoase şi purtându-se civilizat şi-a făcut mulţi prieteni.

7.Concluzii:

A devenit un obicei în grupa noastră ca atunci când cineva greşeşte într-un fel îl atenţionăm prin regula în versuri.

Ex. Dacă ai greşit ceva,

Trebuie să-ţi ceri iertare:

Iartă-mă te rog, n-am vrut,

E cuvântul cel mai mare”.

Sunt copil politicos,

Cu lumea cuviincios,

Spun „te rog”, spun „mulţumesc”

Si tot ce-mi doresc primesc.”

Să ne cunoaștem orașul

Municipiul Fălticeni, judeţul Suceava

Este situat într-o zonă deluroasă la limita de vest a Podişului Suceava;

Este un vechi târg moldovensc, fondat în 1870, aşezat într-o renumită regiune

pomicolă;

Este un reper pentru cultură şi ştiinţă naţională. Un mare număr de persoane

marcante s-au format şi au creat aici;

Este al treilea oraş din ţară ca număr de scriitori autohtoni;

Este marcat de personalităţi de prim rang: scriitori (Creanga, Sadoveanu, Lovinestii,

Anton Holban), actori (Matei Milo, Jules Cazaban, Birlic), oameni de stiinta

(Mihai Bacescu, Dimitrie Leonida), artisti plastici (Aurel Baiesu, Stefan

Soldanescu, Dimitrie Harlescu) şi înca mulţi alţii care au facut din „locul unde nu

s-a întâmplat nimic” una din zonele cele mai fertile ale culturii romaneşti.

Obiective turistice :

Muzeul de artă Ion Irimescu, Muzeul Apelor Mihai Băcescu, Galeria Oamenilor de

seamă, Casa Memoriala Mihail Sadoveanu ,etc.

Baza de agrement ”Nada Florilor”

Muzeul de Artă „Ion Irimescu”

Este un punct de atracţie al oraşului care adăposteşte peste 160 de sculpturi şi 2000

de lucrări grafice ale artistului Ion Irimescu.

Ion Irimescu (1903-2005) a fost un sculptor roman, pedagog şi membru al

Academiei Romane, născut pe aceste meleaguri.

Muzeul Apelor ”Mihai Băcescu”

Prezintă, în diorame, aspecte ale lumii apelor de la noi sau din alte părţi de pe glob,

precum şi din ecosistemele forestiere;

Mihai Bacescu a daruit muzeului peste 700 de exponate;

Este realizat după concepţia tematică a acad. Mihai Băcescu, fost director al

Muzeului Antipa din Bucureşti, originar din Fălticeni.

Muzeul ”Galeria oamenilor de seamă”

Este o convingătoare frescă a vieţii şi creaţiei unor personalităţi ale

culturii, artei şi ştiinţei fălticenene.

Educatoare Balan Doinița G.P.N ”Lizuca” Fălticeni

Muzeul ”Casa memorială – Mihail Sadoveanu”

Aici a locuit scriitorul între anii 1909 şi 1918.

Mihail Sadoveanu a scris:”La Folticeni am băut apa vie a sufletului românesc,

pe care n-am uitat-o nici până azi. În ea se va răsfrânge pană la moarte toată

taina sufletului meu.”

"Ceasu atomic”

Este ceasul monumental din Piaţa "Nada Florilor“ , copia vestitului ceas din

Berlin.

Instalat în anii ’80, ceasul a suferit în timp câteva îmbunătăţiri, respectiv un dispozitiv

electronic care arată data, ora şi temperatura.

Baza de agrement ”Nada Florilor”

complex destinat petrecerii timpului liber, completând ceea ce înseamnă oferta tur-

istică, pentru întreaga zonă.

Formarea inovatorilor. Cum crești tinerii care vor schimba lumea de mâine

Patricia Lidia, Timisoara

-recenzie-

Când eu eram de vârsta fiului mei, mâncam noroi cu ambele mâini; el ştie cum se deschide şi închide aplicaţia de YouTube de pe

tabletă, ba, mai mult, îşi alege singur melodiile pe care să le asculte / vizioneze. Pe atunci, calculatorul era o chestie cât un perete de institut

tehnologic, iar informatica era un subiect pe care doar cei mai cei studenţi îl învăţau. Acum, orice informaţie e la un click distanţă. Din acest

motiv, copiii generaţiilor " internetului" au fost denumiţi sugestiv "nativii digitali".

Profund diferit în legătură cu tineretul de astăzi este faptul că cei mai mulţi dintre ei îşi continuă şcoala cu "Sfântul Google", petrec

mai mult timp în faţa dispozitivelor electronice decât la cursuri şi consideră că internetul este un profesor mult mai interesant decât dascălii

care stau zilnic în faţa lor. Tocmai din cauza abundenţei de informaţii ei ştiu mult mai bine ceea ce se întâmplă în jurul lor şi îşi doresc să facă

istorie, să îşi pună amprenta asupra schimbărilor ce au loc. Nu par a mai fi motivaţi de recompense financiare, ci de şansa de a ieşi în

evidenţă. Aceasta este, pe scurt, concluzia autorului american Tony Wagner, în primul capitol al cărţii Formarea inovatorilor. Cum creşti

tinerii care vor schimba lumea de mâine (editura Trei).

Cartea îşi propune să identifice modele parentale care au contribuit la formarea tinerilor inovatori pe care acesta i-a intervievat în urma

emailurilor primite de la părinţi după publicarea studiului despre decalajul performanţei şcolare la nivel mondial. Ce au diferit aceşti tineri

faţă de noi (şi deja spun "noi" pentru că mă aflu în afara intervalului de vârstă vizat de carte – 18 – 25 de ani)? În vieţilor tinerilor intervievaţi,

autorul a descoperit o verigă constantă şi o curbă de dezvoltare în trecerea lor de la joacă la pasiune şi apoi la obiectivul final. Aceşti tineri s-

au jucat mult – dar joaca lor era mult mai puţin structurată decât cea a majorităţii copiilor; ei au avut şansa de a explora, experimenta şi

descoperi lucruri în procesul de încercări, eşecuri şi rectificări – de a-şi asuma riscuri şi a nu reuşi. Prin această metodă creativă de a se juca în

copilărie, ei şi-au descoperit la adolescenţă pasiunea. Cu toate acestea, pe măsură ce şi-au urmărit pasiunile, interesele lor s-au schimbat şi

au luat-o în direcţii neaşteptate – şi-au inventat pasiuni noi care, în timp, au evoluat într-o înţelegere mult mai profundă şi matură a

obiectivului final.

Aceşti tineri însă nu au învăţat singuri toate aceste lucruri. Au primit ajutor de la părinţi, profesori şi mentori pe parcursul dezvoltării lor. Kirk

Phelps, manager de producţie la primul iPhone produs de Apple, a fost sprijinit necondiţionat de părinţii săi, chiar şi în decizii radicale, precum

cea de a abandona liceul şi colegiul. Shanna Tellerman, director de linie de producţie la Autodesk, l-a avut ca mentor pe Randy Pausch,

profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, devenit faimos prin expunerea ţinută

pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, cunoscută sub numele de „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood

Dreams” (Ultima prelegere. Cum să-ţi îndeplineşti cu adevărat visurile copilăriei). Jodie Wu, preşedinte şi director executiv general la Global

Cycle Solutions, a avut parte de tot sprijinul familiei sale, care s-a împrumutat de o sumă impresionantă de bani ca să investească în compania

fiicei lor; deşi au avut reţineri cu privire la afacere acesteia, considerând mutarea din SUA în Tanzania destul de periculoasă, au fost convinşi că

experienţa îi va fi benefică şi astfel că i-au fost alături. Cartea mai spune poveştile şi a altor tineri creativi şi inovatori, precum David Sengeh

(preşedintele asociaţiei non-profit Global Minimum, care distribuie plase de ţânţari contra malariei în Sierra Leone), Jamien Sills (designer de

pantofi sport de succes), şi abordează inovarea din trei mari direcţii – inovarea tehnică, inovarea socială şi inovarea antreprenorială.

Formarea inovatorilor. Cum creşti tinerii care vor schimba lumea de mâine nu este o lectură uşoară. Este o carte ce trebuie citită cu atenţie,

pentru a putea desprinde din ea propriile idei necesare educării tinerii generaţii. Doar fiindcă autorul este american nu înseamnă automat că

sfaturile şi concluziile lui nu pot fi adaptate societăţii româneşti. Pentru mine este o carte revelatoare, asupra căreia cu siguranţă voi reveni. Şi

nu o voi considera un obiect de artă, ci un manual, un ghid important, şi am să îmi subliniez pe ea tot ceea ce mi se pare mai important. Pentru

că da, vreau să cresc un tânăr inovator, care să ofere societăţii şi lumii ceva înapoi.

Mama care educă singură sau cum putem ajuta copiii să depășească trauma separării parinţilor

Patricia Lidia, Timisoara

-recenzie-

Disclaimer: Mama care educă singură de Ileana Vasilescu se adresează tuturor celor care sunt implicaţi în creşterea şi

educarea copiilor, nu doar mamelor şi nu doar părinţilor singuri. Este o carte minunată, care tratează subiectul educaţiei copiilor din

perspectiva pedagogiei Waldorf, cu focus pe traumele copiilor din familii ce au devenit, din varii motive, mono-parentale – divorţ,

separare sau deces, dar şi deoarece tatăl este prezent fizic, dar neimplicat în creşterea şi educarea copiilor, oferind şi soluţii de

rezolvare a problemelor emoţionale şi psihologice atât a celor mici, cât şi a părinţilor.

Am decis să citesc volumul în momentul în care am găsit online mai multe fragmente din carte despre cum putem ajuta

copiii să îndrăgească lectura. Am simţit în acel moment că rezonez extrem de bine cu sfaturile respective şi am fost convinsă pe loc că

vreau să citesc întreaga carte, că ea cuprinde mult mai multe idei benefice relaţiei cu fiul şi soţul meu. Am citit multe cărţi de-a lungul

timpului care m-au ajutat să îmbunătăţesc relaţia cu cei din jur (Legături de sânge. Povestea Ioanei şi Soacre şi nurori. La cine este

cheia? de Aurora Liiceanu, Identificarea, cunoaşterea şi armonizarea temperamentelor de Ileana Vasilescu sunt doar trei dintre ele),

însă tuturor le lipsea o component esenţială: exerciţiile practice.

Autoarea, Ileana Vasilescu, este mama a 3 copii (mari şi la casele lor), bunică a 5 nepoţi, cu formare în pedagogia Waldorf,

abordează tema complexă şi sensibilă a familiei monoparentale atât din prisma propriei experienţe, cât şi din prisma formării ca

pedagog. Concepută ca un instrument de lucru, carteaMama care educă singură este structurată pe 3 părţi esenţiale în fiecare

capitol: partea teoretică, unde se discută problema şi se dau sugestii de îmbunătăţire a situaţiei propriu-zise, partea practică, cu

exerciţii concrete care ajută cititorul să înţeleagă mai bine situaţia în care se află şi cum să reacţioneze la ea, şirezumatul, unde sunt

menţionate cele mai importante puncte din capitolul respectiv.

În viziunea antroposofică, ce stă la baza pedagogiei Waldorf, omul reprezintă o fiinţă integrată în microcosmos şi macrocosmos, ce

acţionează simultan pe mai multe niveluri, orice acţiune a sa având urmări şi în lumea spirituală. Fiecare persoană e considerată a fi

în legătură cu diferite fiinţe spirituale, chiar dacă acest lucru rămâne în subconştient pentru majoritatea oamenilor. De aceea,

cartea se adresează mai multor niveluri de înţelegere şi conştientizare a problemelor, trupesc, sufletesc şi spiritual, ce sunt menite

să îi ofere părintelui o mai bună înţelegere a fiinţei lăuntrice a copilului.

În cele 17 capitole ale cărţii sunt abordate teme precum «meseria» de mamă, karma în cuplu, căsătoria modernă, condiţia

de părinte şi condiţia de mamă singură, caracteristicile etapelor de viaţă, relaţia dintre părinţi, separarea şi felul cum acestea

influenţează copiii, cum spui copilului despre separare, ce îi spui în funcţie de vârstă despre divorţ, ce greşeli fac toţi părinţii

despărţiţi, moarte, depresia şi frica la copii, importanţa figurii masculine în viaţa copiilor şi introducerea noului partener în viaţa

copilului, dar şi capitole dedicate îmbunătăţirii şi armonizării unei relaţii cu copilul în contextul separării: cum descoperim lectura

sau cum îl învăţăm pe copil să ia decizii bune.

Unul din cele mai importante lucruri învăţate din această carte este necesitatea retrospectivei zilei înainte de culcare: în

modelarea educaţiei copilului un rol extrem de important îl are interpretarea dată evenimentelor obişnuite, prin care copilul trece

zi de zi. Astfel, la sfârşitul zilei mama poate face singură şi/sau împreună cu copilul, o retrospectivă a zilei, rememorând tot ce s-a

întâmplat de-a lungul zilei şi emoţiile care au însoţit toate evenimentele, cum au fost ele percepute de către copil. Este util ca

retrospectiva sa fie analizată imparţial, fără implicare afectivă, pentru scopul întâmplării şi rolul ei în viaţa celor implicaţi. Totodată,

cartea mi-a deschis apetitul pentru activităţi creativ artistice – abia aştept să mă apuc de pictat împreună cu puştiul meu!

Pe scurt, Mama care educă singură este o carte ce ne vorbeşte despre familie, despre lucrurile care ţin familia împreună, despre

acele mici gesturi de zi cu zi care ne fac să spunem seara că am avut o zi bună, că ne-am conectat cu ceilalţi, că am reuşit să fim mai

buni, şi nu un ghid cu reguli, tehnici şi metode de a modela comportamentul copiilor, este o carte care nu ar trebui să lipsească de

pe noptiera nici unei persoane interesate de binele şi educaţia celor mici.

Cartea poate fi achiziţionată prin email la creanga.fermecata@yahoo.ro sau telefonic la numărul 0720 70 37 37.

Ȋn anul școlar 2015/2016 la G.P.N. Vinerea s-au derulat o serie

de activitӑți extrașcolare foarte ȋndrӑgite de copii, iar educatoarele se declarӑ mulțumite de

reușita acestora. Dintre activitӑțile derulate amintim: excursia la Alba Iulia, unde cei mici au

fost foarte ȋncȃntați de cele prezentate de prietenii nostri, pompierii. Ȋn cadrul aceleiași excursii

am vizitat și fabrica de ȋnghețatӑ Alpin de la Sebeș, unde preșcolarii au putut observa cum se

Flocica Iacob, Timisoara

G.P.N. VINEREA

PROF. NICOLETTA HUŞTIUC

PROF. FLAVIA MUNTEAN

PROF. ANIŞOARA FILIMON

PAGINĂ DE JURNAL

SĂPTĂMÂNA

NAŢIONALĂ

A

VOLUNTARIATULUI

LA

G. P.. N. VINEREA

Unitatea noastră şcolară a

luat parte la sӑptӑmȃna voluntariatului.

Adunȃndu-ne cu mic cu mare, pӑrinți, copii și cadre didactice, am derulat ac-

tivitӑți de ȋnfrumusețare a grӑdiniței noastre prin plantarea de copӑcei, flori și

vopsirea/ reamenajarea spațiului de joacӑ. Aceastӑ activitate s-a finalizat cu

apariția unui articol ȋn revista Practic idei pentru casӑ, grӑdinӑ și apartament

nr.7/2016.

Desenează în fiecare inimioară ce dar ai vrea să îi oferi mamei sau bunicii de ziua ei!

Flocica Iacob, Timisoara

Eşti proaspăt absolvent de grădiniţă! Ce culori vei purta? Colorează-te!

Eşti proaspăt absolventă de grădiniţă! Ce culori vei purta? Colorează-te!

Fetiţa cu ochii albaştri

Nicoletta Huşztiuc

A fost odată ca niciodată un curcubeu. Cu toate că avea toate culorile,

preferata lui era culoarea cerului, care avea norişori de un senin albastru tul-

burător.

Din toate culorile lui , care mai de care mai vesele, curcubeul nu dorea să dea nimănui ni-

ci măcar un strop, dar mai ales când era vorba de culoarea albastră. Iarba i-a cerut

un strop de verde, macii o picătură de roşu, soarele un pahar de galben, iar copiii,

care mai de care mai yglobii, câte o culoare cu care să se joace. Băieţii i-au cerut

portocaliu pentru tractoraşe, maro pentru dârele de pământ pe care le fac

maşinuţele transportând nisip, chiar şi un strop de verde, şi...bucuros, fiecăruia a

dăruit pe săturate.

Nimeni nu observa aceasta, deoarece cu cât dădea câte un pic dintr-o culoare, ca şi cum ar

renaşte, curcubeul se făcea tot mai frumos. Nu degeaba se spune că cu cât dăruim mai mult şi

mai cu drag, cu atât suntem mai buni şi mai frumoşi.

Cu toate acestea, curcubeului îi lipsea ceva. Nu era pe deplin fericit, deoarece nu putea să

dăruiască nici o firmitură de albastru, fiind culoarea lui preferată, culoarea seninului, cu-

loarea sincerităţii, culoarea bunătăţii, culoarea frumuseţii interioare, culoarea culorilor. După

fiecare ploaie, curcubeul părea tot mai vesel, dar sufletul lui suspina de atâta albastru, chiar şi

de atât senin albastru...era mult prea mult...până într-o zi, când, ca prin minune, a devenit mai

vioi ca de obicei, mai plin de speranţă. De ce? Fiindcă undeva, nu departe, o mămică îşi

pusese o dorinţă, care s-a transformat ca prin minune într-o mica prinţesă. Mămica îşi dorea

de mult timp o fetiţă, dar nu

ca oricare alta, ci o fetiţă frumoasă, dar mai mult decât

frumoasă, o fetiţă cu ochi senini albaşti, o fetiţă cu ochi

limpezi şi senini….şi datorită curcubeului...mimunea s-a

întâmplat! Erau cu toţii acum nespus de fericiţi!

De ziua apei...colorează

diferit fiecare specie de peşti!

Să realizăm împreună piesele unui puzzle—iepuraş!

O floare pentru tine

Cu drag de ziua ta

O floare pentru tine

Îţi dau, mămica mea

Să-ţi aminteşti de mine!

O floare doar atât,

Dar eu te port în gând

O floare şi-ţi şoptesc

Doar simplu: te iubesc!

Director Şomoiag Lucia

VĂ PREZINTĂ DIN

ACTIVITĂŢILE

GRĂDINIŢEI

GPN Nr 18 Buzău

Director Şomoiag Lucia

GPN Nr 18 Buzău

Seminar internaţional

"Building project management competences

among workers of

early childhood education and care institutions”

Poland

Prof. Nicoletta Huştiuc, Vinerea, Cugir, jud. Alba

Prof. Oana Boroş, Târgovişte, jud., Dâmboviţa

In acest an şcolar, am avut ocazia, datorită

Agenţiei Naţionale –ANPCDEFP- să putem aplica

pentru participarea

la un curs de formare internaţional în Polonia,

respectiv în capitala,la Varşovia unde au participat doar

profesoare pentru învăţământul prescolar, respectiv educatoare si directoare

de gradinita din ţări europene.

Limba in care s-a desfasurat cursul a fost limba engleza, si impreuna

ne-am putut bucura cu adevarat cateva zile de interactiunea dintre culturi

diferite, moduri diferite de lucru cu copiii, am putut împărtăşi idei, impresii,

dar mai ales am învăţat să completăm un formular de aplicaţie KA2 din ca-

drul programului Erasmus+, am legat prietenii cu colege din alte ţări din

UE şi nu numai. La întoarcerea din acest stagiu de perfecţionare

am dorit, ca scriind acest articol, să împărtăşim şi altora din experienţa

minunată pe care am trăit-o alături de colege de breaslă din alte ţări precum

Spania, Germania, Islanda, Polonia, Cehia, Lituania, Letonia, Bulgaria.

Participarea cadrelor didactice la programe europene va contribui la

creșterea dimensiunii europene în grădiniţe şi nu numai. Astfel, mai multe

cadre didactice vor împărtăşi din experienţa de peste hotare, provocând

modificări pozitive în managementul grupei de preşcolari, a activităţilor

manageriale şi a colaborării cu instituţiile partenere.

*Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această

publicaţie reflectă numai punctul de vedere al autorului, iar ANPCDEFP şi

Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru eventuala utilizare a

informaţiilor pe care le conţine.

Modele de urmat, poate aveti nevoie vreodata!

Materiale necesare: hârtie glasată, hârtie de la bomboenle de

ciocilată, lipici, foarfece, ochi mobili

Grupa mare Albinutele, prof. Nicoletta Hustiuc

GPN Vinerea, Alba

Fragment din cartea DE MÂNĂ CU TATA, aflată în lucru

A doua zi, a venit mama Mama cu Nina să-şi viziteze rudele, dar şi să se întoarcă la Vişeu cu mine.

Ca să aibă ocupaţie, mama îi dăduse Ninei o minge şi două beţişoare. O invită apoi să cânte. Nina începu imediat

să cânte: „Trandafir de la Moldova…, trandafir de la Moldova…” Am ascultat un timp, dar aşteptam să continue.

- Nina, mai departe! Te-aş iubi, dar nu-ţi ştiu vorba. – insist eu.

- Nu! Atâta! Trandafir de la Moldova…

Privesc spre mama. Ea o încuraja pe Nina şi eu eram nedumerită.

- Ascultă cu atenţie! Ce descoperi?

Ascult mai atentă.

- Nina poate să-l spună pe r!

- Ai văzut? De aceea repetă numai acest vers.

- Dar nu cântă. Recită!

- E prea mică să poată cânta.

În timp ce noi o admiram pe Nina, se apropie bunica:

- Mânca-o-ar mamaia pe ea, fată frumoasă şi deşteaptă! Cine e frumoasă?

Nina ştie că ea e frumoasă, că e pistruiată, că are buze roşii. Mă uitam la Nina

şi mă amuza tenacitatea cu care continua să „cânte”. Nina era frumoasă, avea

buze roşii. Eu nu aveam nici pistrui, nici buze roşii, dar eram mai mare şi

bronzată, ştiam să cânt, aveam încredere în forţele mele şi asta conta cel mai

mult.

În timp ce aşteptam să ni se servească borşul, am început să cânt, încetinel şi să mă acompaniez la pianul imaginat

pe marginea mesei. Bunica a observat. A vrut să îmi facă observaţie, dar mi-a aruncat doar o privire mustrătoare.

- Marioaro, să dai fata să înveţe să cânte la pian!

Mă uitam nedumerită. Vorbeşte serios sau râde pe seama mea.

- E prea mică, mamă. Numai din clasa a doua le primeşte doamna Moldovan. Să înveţe mai întâi să scrie şi să

citească!

- Eu ştiu literele! spun cu hotărâre.

- Nu e suficient. Nici la grădiniţă nu ai fost.

- Merg la toamnă. Şi o să învăţ!

- Le cânţi colegilor de grădiniţă? întreabă bunica.

- Sigur. Şi lor şi tuturor celor care vor voi să le cânt. E foarte frumos să fii cântăreţ de operetă! Ştiu ce voi fi când

voi creşte!

- Ce vei fi? mă întreabă mama.

- Cântăreaţă! De operetă.

- Să mâncăm. Apoi ne aşezăm frumos şi tu vei da un spectacol.

Am mâncat cea mai bună ciorbă, dar şi o prăjitură de care numai bunica făcea pe lampa cu petrol. Apoi, am dat un

spectacol la care au asistat şi vecinii.

Nu-mi mai amintesc drumul spre Vişeu chiar dacă atunci trebuia să schimbăm trenul în Gara de Nord, Beclean pe

Someş, Salva… Cred că ceilalţi călători au ajutat-o pe mama să coboare şi să urce în tren. Pe atunci lumea era po-

liticoasă, amabilă mai săritoare, chiar cu necunoscuţii.

Îmi amintesc că am asistat, fără să vreau, la o discuţie a mamei cu prietena ei.

- Dragă Lenuş, am stat la Constanţa numai câteva zile. Nina a făcut indigestie. Cred că era prea cald. Mama mi-a

spus să duc fata acasă, să nu moară pe acolo. M-am speriat şi am plecat. Ajunse acasă, Nina s-a simţit mai bine. E

drept că la Constanţa îmi dăduse un medic ceva pentru ea. A doua zi, am găsit-o în grădină, şezând pe stratul cu

ceapă şi mâncând pere mălăieţe pline cu noroi. Ştii tu ce fel de pere se coc pe vremea asta. Mi se înmuiaseră

genunchii. Am luat-o repede pe Nina, care striga că mai vrea pere. Abia am potolit-o. Dar uite, vezi că acum e

veselă, se joacă, nu mai are nimic.

Îmi amintesc şi acum că, in faţa geamului de la bucătărie creştea un păr, dar nu mi-au plăcut niciodată fructele lui.

La început erau tari, se îngălbeneau, nu apucau să se îndulcească. Miezul lor se colora în maro şi se înmuia. În

acea pastă moale zăceau nişte biluţe tari, grunji. În lipsa altor fructe, mâncam din ele, dar le preferam pe cele ne-

coapte.

Prof. Maria Tirenescu, Cugir, jud. Alba

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ŞI ROLUL LOR ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPIILOR

Prof.înv.preşcolar: Radu Zoica,

Grădiniţa P.N. Nr. 3 Găeşti,

Jud.Dâmboviţa

„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă şi să se ridice şi să se înşele.

Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.” Pestalozzi

Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă dificultăţile prin intervenţii

reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-şi exerseze capacitatea de a opta şi de a

decide, pentru că perioada preşcolară este decisivă pentru formarea viitorului şcolar, a tânărului de mâine.

Este unanim recunoscut faptul că perioda de 3-6 ani din viaţa copilului lasă cele mai profunde urme

asupra personalităţii în devenire deoarece aceasta este perioada receptivităţii, sensibilităţii, mobilităţii şi a

flexibilităţii psihice dintre cele mai pronunţate.

Aceasta este perioada în care influenţele externe lasă cele mai durabile urme, în care se constituie

premisele personalităţii şi se aşează bazele eu-lui: cognitiv, afectiv-motivaţional şi volitiv-caracterial.

Invăţământul preşcolar românesc, prin acţiunile şi activităţile sale, urmăreşte să valorifice po-

tenţialul creativ, specific vârstei preşcolare, în cadrul unui sistem instructiv-educativ bine structurat unde

copilul să aibe dreptul să-şi formeze personalitatea şi prin propria sa experienţă.

Grădiniţa, oricât de bine ar fii organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le

comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsuri specifice

copiilor.

Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cu-

noaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodescă singuri pentru a-şi for-

ma convingeri durabile.

Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia

extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit

în formarea personalităţii tinerilor.

Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire.Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în

a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru

participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii co-

piilor.

În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psiho- intelectual, fizic şi

socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune

îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de inter-

venţie complementară, apare ca o necesitate. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara acti-

vităţilor obligatorii sau activităţi desfăşurate în afara grădiniţei; ele sunt activităţi extracurriculare şi se

desfăşoară sub îndrumarea educatoarelor.

plăcută a timpului lor liber.

Activitatea extracurriculară, în sine, prin structura, conţinut specific, este firesc complementară acti-

vităţii de învăţare realizată în clasă.Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea

procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională

şi plăcută a timpului lor liber.

Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu

însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.

Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.Succesul

este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe

ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.

În cadrul activităţilor extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse toate formele

de acţiuni care se realizează în afara programului propriu zis: plimbări, excursii, serbări cu diferite

ocazii, drumeţii, vizite, concursuri educaţionale, parteneriate pe diferite teme, etc.

Observarea obiectelor, fenomenelor, a unor zone geografice şi locuri istorice în condiţiile lor

obişnuite de existenţă, facilitează formarea unor reprezentări clare, precise, deoarece se sprijină pe un

conţinut concret intuitiv, care intensifică interesul de cunoaştere al copilului. În acelaşi timp, aceste

forme de activitate constituie un cadru deosebit de valoros pentru exercitarea de influenţe educative

asupra copiilor, pentru cultivarea spiritului lor de cercetare, a curiozităţii şi interesului lor spontan pentru

descoperirea de noi cunoştinţe.

În cadrul plimbărilor în mijlocul naturii şi a vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea, printr-o

percepere activă, prin acţiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător, a unor

zone geografice şi locuri istorice. Ei observă sistematic unele fenomene ale naturii în mişcarea şi

dezvoltarea lor şi ajutaţi de educatoare, sesizează unele cauze care le determină.

Astfel, observând pădurea în anotimpul toamna, copiii văd copacii cu frunze verzi, galbene,

ruginii, iar pe jos covorul format din acelaşi fel de frunze căzute; păsările au plecat; se mai văd doar

ciori şi vrăbiuţe, iarba şi florile se usucă şi ele. Aceeaşi pădure în anotimpul iarna care îmbrăcată în alb,

este mai luminosă şi mai liniştită. În anotimpul primăvara, copiii văd pădurea plină de verdeaţă, copacii

înverziţi şi înfloriţi, păsărelele care ciripesc şi îşi pregătesc cuiburile pentru o viitoare generaţie de

puişori, covorul de iarba verde, florile. Toate acestea îi îmbie pe copii la joc şi veselie.

Plimbările îi ajută pe copii să înţeleagă mai bine schimbările care au loc în natură în fiecare

anotimp, îi ajută să îşi exprime mai uşor sentimentele de bucurie şi admiraţie şi totodată îi ajută să redea

aspectele observate în lucrările lor de desen, pictură, modelaj, activităţi practice.

În timpul plimbărilor am adunat diferite materiale din natură (frunze, castane, beţe, crenguţe) pe

care le-am folosit în cadrul activităţilor practice şi matematice (clasificarea materialelor culese după

criteriul culorii, mărimii şi al formei).

În fiecare anotimp am realizat cu copiii câte o lucrare colectivă, reprezentând aspecte ale

anotimpului respectiv unde au fost folosite materialele adunate de copii.

Plimbările în natură mi-au oferit ocazia să observ şi să analizez comportamentul copiilor, pentru

conştientizarea unor norme de conduită civilizată. Am discutat cu copiii despre felul cum merg pe

stradă, cum şi pe cine salută, cum ocrotim natura.

Excursiile contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea

dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în

care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei.

Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat

opere de artă scriitori şi artişti. Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la

educarea lui cetăţenească şi patriotică. .

Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi

îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific.

În urma plimbărilor, excursiilor organizate în diferite zone ale ţării şi în natură, în mediul social,

copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii în cadrul activităţilor de

desen şi modelaj, iar cu materialele culese îşi îmbăgăţesc jocurile de creaţie şi activităţile practice în

grădiniţă.

În preşcolaritate copiii sunt foarte receptivi la ce li se spune în legătură cu mediul. Fiecare

contact cu mediul înconjurător îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu cuvinte noi, ce denumesc lucruri

şi caracteristici ale acestora. Folosirea în mod educativ, plăcut şi recreativ a timpului liber contribuie

în acelaşi timp şi la dezvoltarea fizică a copiilor, prin mărirea varietăţii de mişcări a jocurilor

desfăşurate în aer liber.

Serbările, prin specificul lor de activitate extracurriculară, reprezintă un nesecat izvor de

satisfacţii, bucurii şi creează buna dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere

fizic şi psihic.Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezent, precum şi în atmosfera

sărbătorească, deschisă, ce se instalează cu acest prilej.

Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi

înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, preşcolarii culeg o

bogăţie de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale.

Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se

realizază prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun cu rolul pe care îl are de îndeplinit

fiecare copil şi susţinută de suportul afetiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul

sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort. Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea

pentru ţară, pentru frumos, fiind un prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi

pentru părinţi.

În grădiniţa noastră au fost desfăşurate serbări cu diferite ocazii: 8 Martie, 1 Iunie, Crăciunul,

Paştele, Sfântul Nicolae, 9 Martie – Ziua Europei, etc. o altă sursă de inspiraţie în o constituie

tradiţiile şi obiceiurile naţionale: Dragobetele, Paparudele, etc. serbările, de asemenea au fost legate

de anumite evenimente din viaţa socială şi a grădiniţei: Adio grădiniţă, Toamna aurie, Sarbatoarea

ghiocelului etc. Concursurile pe diferite teme sunt de asemenea, momente deosebit de atractive pentru

cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze acasă ce au învăţat la grădiniţă, să

deseneze diferite aspecte,etc. Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativităţii copiilor.

Întrecerile pot cuprinde interpretarea, recitarea,aplicarea priceperilor şi deprinderilor formate în

activităţi practice.

Concursurile artistice dezvoltă dragostea şi interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea şi

personalitatea copiilor şi se pot depista tinere talente artistice în vederea cultivării si promovării lor.

Concursurile sportive vin să completeze activităţile de educatie fizica. Copiii au participat cu mult

entuziasm la astfel de concursuri: de săniuţe, biciclete, role, triciclete care contribuie pe lângă

dezvoltarea armonioasă a organismului şi la menţinerea unei bune dispoziţii a copiilor .

În cadrul proiectelor de parteneriat educaţional, care s-au desfăşurat în grădiniţele noastre,

copilul a venit în contact cu diferite persoane, a crescut şi s-a dezvoltat într-un mediu comunitar variat

şi necunoscut pentru el. Specificul cultural, valorile promovate în acest mediu a trebuit avut în vedere

în structura activităţilor. A fost necesară antrenarea membrilor comunităţii în luarea unor decizii,

direcţionarea unor activităţi, remedierea unor aspecte negative. Activitatea extraşcolară generează

relaţii de prietenie şi ajutor reciproc, educă simţul responsabilităţii şi statornicesc o atitudine justă faţă

de colectiv şi făţă de scopurile urmărite.

Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către copii, cât şi de

factorii educaţionali în măsură, în care:

copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;

participarea este liber consimţită, necondiţionată, constituind un suport puternic pentru o activitate

susţinută;

au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;

sunt caracterizate de optimism şi umor;

creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;

urmăresc lărgirea şi adâncirea influienţelor exercitate în procesul de învăţământ;or

organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea

procesului de învăţământ;

formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ;

valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;

contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor;

Consider că şcoala trebuie să acorde atenţie timpului liber al copiilor. Ne revine obligaţia de a

organiza activităţi extracurriculare de calitate, care să-i implice activ pe copii, să-i provoace la

căutări, cugetări, alegeri, acţiuni. Este important ca aceste activităţi să acopere cât mai multe

domenii, cât mai variate şi să răspundă intereselor copiilor, să ducă la dezvoltarea personalităţii lor

sub toate aspectele.

BIBLIOGRAFIE:

Dumitrana, Magdalena- „Copilul, familia şi grădiniţa”, Ed. Compania, Bucureşti, 2000,17-65;

Paişi Lăzărescu, M.,Ezechil, Liliana- „Laborator preşcolar”,Ed.V&I, Bucureşti 2002,100-204;

Revista Învăţământului Preşcolar nr.3-4/2005.

Flocica Iacob, Timisoara

Martie 2016

Grupa mare Albinuţele

Prof. Nicoletta Huştiuc

Ȋn perioada 4 mai 2016 – 28 iunie 2016 la GPN Vinerea am desfӑșurat activitӑți din cadrul programului

Şotron 2, activitӑți ȋn cadrul cӑreia am abordat urmӑtoarele teme: Sӑ cunoaștem grӑdinița unde vom veni;

Sӑ ne ȋmprietenim cu culorile din jurul nostrum; Start printre picӑturi de ploaie; Animalele și apa; Eu,

vȃrsta mea și palmele mele și altele.

Acest program a vizat, ȋn mod special, copiii pȃnӑ la 3 ani și cei proveniți din familii și medii defavorizate.

Cei mici au manifestat interes, curiozitate și pasiune ȋn vederea cunoașterii mediului educațional cȃt și a

socializӑrii cu ceilalți copii.

JOCUL - FORMA DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ

Prof. PAVEN RODICA

G.P.P.”PITICOT” Cîmpeni

DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA JOCULUI

"Omul este un om întreg numai atunci când se joacă" (Fr. Schiller) Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie sa lipsească de-a lungul întregii

vieți. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluțiile cu fantezie și

inventivitate.

Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la particularitățile

de vârstă ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continuă în toate mediile

sociale în care se formează.

Jocul alături de învațare, muncă și creație este una dintre activitățile umane fundamentale. Jocul este

o activitate conștientizată de copil și tratată ca atare neputând să o confunde cu celelalte activități umane.

S-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în muncă. Nu trebuie

perceput jocul ca o activitate neserioasă, lipsită de importanță deoarece pentru copil jocul este o activitate

dominantă prin care el construieste lumea, o apropie, o analizează și caută să o înțeleagă, prin care actionează

și scoate la lumină sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel care-l practică în

specificitatea lumii imaginare create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i

satisfacă jucătorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește

echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a cesteia.

Jocul este o activitatea specific umană, dominată în copilărie, prin care omul își satisface nevoile

imediat, după propriile dorințe, actionând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o crease.

Jocul are o semnificație functională esențială și nu este un simplu amuzament. El formează, dezvoltă

și restructurează întreaga viață psihică a copilului. Prin joc copiii iși dezvoltă percepțiile, reprezenăarile,

creativitatea, își amplificș posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența,

stăpânirea de sine.

Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea,

curajul. Astfel psihologul Ursula Șchiopu consideră faptul că "jocul stimulează creșterea capacității de a trăi

din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având

funcția de mare și complexă școală a vieții"

Jocul este o școala deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este

anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani același rol ca munca

la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.

Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmarește

respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joacă pentru a se juca.

Jocul este o forma de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o

activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o alta forma de

activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită și nici nu este în masură să suplinească

pe una din ele.

Pentru a înțelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și

celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă la vârsta

preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport

didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului in procesul educației.

Jocul este o activitate specific umană pentru că numai oamenii îl practică în adevăratul sens al

cuvântului. Este una dintre variatele activiățti desfășurate de om, fiind în stransă legatură cu acestea. Este

determinat de celelalte activități - învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea.

Învațarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante

elemente psihologice de esență neludică ale celorlalte activități specific umane.

Jocul - activitate dominantă la vârsta preșcolară , are rol hotărâtor în evolutia copilului. La vârsta

preșcolară jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra

celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Această idee este susținută și de rolul pe

care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea sa pe o treaptă superioară de dezvoltare. Pentru

copil, evidențiaza J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirma Claparede "jocul este

munca, este binele, este datoria, este idealul vieții este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să

respire și, în consecință, poate să acționeze".

Jocul este elementul care face ca trecerea de la gradiniță la școală să nu fie percepută de ființa umană ca

un "șoc" ci ca o continuare firească a activităților desfășurate în cadrul grădiniței numai cu un grad de

dificultate mai ridicat.

Activitate dominantă, fundamentală la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forta cu caracter

propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaste

activ, sporindu-i totodată întregul potențial de care dispune.

"Copilul trăiește în lumina fericită a jocului, spiriduș ce preface zilele în sărbătoare și viața în

minune" (S. Bivolaru).

IMPORTANȚA ȘI FUNCȚIILE JOCULUI Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructureaz intreaga activitate psihică a copilului.

Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor

de cunoastere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri

de contradicții:

a) între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;

b) între invitație și inițiativă;

c) între repetiție și variabilitate;

d) între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;

e) între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;

f) între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;

g) între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;

h) între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar

"moralitatea ludică" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de

disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor

posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultimă cerință spre

afirmare.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita

acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce ațtii sunt

mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai usor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar

ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.

Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o

activitate permanentă.

Valorificând disponibiliățtile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea

sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita

acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât

Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului,

contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independență, disciplinei conștiente,

perseverenței, precum și a multor altor caliățti de voință și trăsături de caracter. Valoarea jocului se obserăa și

în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relatiilor reciproce între copii.

Jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în

formarea atitudinii pozitive față de muncă, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii.

Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influența pe care jocul o exercită

asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalității lui.

Jocul raspunde trebuițtei de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei

fericite.

Analiza jocului pune în evidență (oglindește) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului,

dar și structura experienței și a mediului de cultură.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibilități multiple de dezvoltare

armonioasă a organismului. În plus, jocul determină o stare de veselie, de bună dispoziție, cu efecte benefice

pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează numeroase din sarcinile educației fizice.

Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată

formate acestea permit ca jocul să devină mai complex cu o valoare formativ sporită.

Participand la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel

și sarcini de educație estetice.

În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizandu-

se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații,

dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite

individului să-și realizeze "eu-l", să-și manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului

său major, atunci când nu o face prin alte activități.

Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al

întregii dezvoltări a personalității.

Ca școala a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un

rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-și face datoria.

Barbu H., Popescu E., Serban F., - "Activitati de joc si recreativ-distractive. Manual pentru scolile normale",

JOCUL CU NIMIC

Ed. Prof. Croitoru Georgiana Ernestina

G.P.N. Fotești - Școala Gimnazială Ionești

Jud. Vâlcea

Activitatea s-a desfășurat în cadrul Săptămânii Școala altfel,

având ca tema Jocul cu nimic, adica folosirea cât mai variată a materialelor din natură sau reciclate

pentru obținerea unor materiale folosite în confecșionarea de jucării pe placul micuților din grupa

noastră.Astfel ….

Dintr-o bandă de hârtie….am realizat șotronul în sala de grupă

Din paie colorate facem coliere pentru păpușele

Cu dopurile de la sticlele de plastic invatam culorile,

Castanele din curtea gradinitei ne ajuta sa desenam casuta bunicutei,

un pomisor,

sau coliere pentru băieți și fete.

ÎNVIEREA DOMNULUI –SĂRBĂTOARE A PRIMĂVERII VEȘNICE

Prof. Luminiţa Sgubea, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir

Învierea Domnului este cea mai mare și mai importantă minune dintre cele săvârșite de Hristos în timpul

activității Sale pe pământ, fiind în același timp temelia credinței creștine. Ea este și rămâne o taină de care

trebuie să ne apropiem prin credință, deoarece nu poate fi înțeleasă în mod rațional. Doar o minte luminată de

har poate să accepte taina Învierii Domnului și taina învierii noastre, ca existență după moarte, pe măsură ce

omul se maturizează duhovnicește.

Învierea nu este un mit sau un simplu ritual liturgic, ci realitatea revelată de Iisus, văzută și mărturisită de

mulţi martori. Luat în sens stric creştin, Paștile înseamnă trecerea Mântuitorului de la moarte la viaţă. Învierea

Domnului a fost descoperită încă din vremea patriarhilor, a proorocilor şi a drepţilor din Vechiul Testament, iar

în timpul activităţii Sale pe pământ, Însuși Mântuitorul le-a vestit ucenicilor despre patimile, moartea şi Învierea

Sa: „Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei

și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Mc. 8, 31).

În același timp, Învierea Domnului sau Paştile este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii, sărbătorită

încă din epoca apostolică. Denumirea de „Paşti” s-a păstrat până azi, deoarece Însuşi Mântuitorul nostru a rostit

acest cuvânt, atunci când le-a vorbit Apostolilor despre apropierea sărbătorii: „Ştiţi că peste două zile vor fi

Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit” (Mt. 26, 2). De asemenea și Apostolii au folosit acelaşi cuvânt,

când L-au întrebat pe Iisus unde să pregătească Paştile: „Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?” (Mt.

26, 17). Învierea lui Hristos este o sărbătoare a bucuriei, o bucurie sfântă, ca aceea pe care au trăit-o apostolii

când Domnul Iisus li s-a arătat după ce a înviat: „Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au

bucurat ucenicii văzând pe Domnul” (In. 20, 20).

Din punctul de vedere al logicii omenești, Învierea Domnului este un paradox, un eveniment consemnat

în istoria umanității, care sfidează și depășește înțelegerea noastră și legile firii. Privită însă prin ochiul credinţei,

Învierea Mântuitorului este o consecinţă firească a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Ea rămâne o taină,

despre care se poate spune doar atât: la Învierea lui Hristos, sufletul s-a unit cu trupul Lui și prin putere

dumnezeiască a înviat din morți; o lucrare dumnezeiască, care a însemnat biruința asupra iadului și a morții,

precum și chezășia învierii neamului omenesc. Hristos a înviat, de aceea suntem încredințați că vom învia și noi,

minunea învierii fiind o confirmare a mesianităţii Mântuitorului. Credinţa noastră în biruința vieţii asupra morţii

este legată de credinţa în Fiul lui Dumnezeu, deoarece numai puterea lui Hristos poate învia morţii. În acest fel,

învierea a devenit lege universală nu numai pentru omenire, ci și pentru întregul cosmos. De aceea, ea diferă

total de celelalte învieri pe care Iisus le-a realizat în timpul vieţii Sale pământeşti, cum ar fi cea a fiicei lui Iair, a

fiului văduvei din Nain şi cea a lui Lazăr.

În cazul lui Iisus trupul nu mai este supus descompunerii, ci avem un trup în alt chip, care înviază din

mormânt. După înviere, Mântuitorul se găsește la un alt nivel existențial, deoarece trupul Său nu se mai află sub

puterea morții, fiind îndumnezeit. Acest trup al slavei nu mai este supus nici spațiului și nici timpului, întrucât

nu mai face parte dintr-o lume robită păcatului. Datorită puterii Lui dumnezeiești, trupul inviat al Mântuitorului

este pnevmatizat, devenind luminos și participând astfel la o realitate transcendentă spațiului nostru de trăire.

Această „prefacere” este o „pnevmatizare” a trupului lui Hristos, ca efect al lucrării Duhului Sfânt, care îi dă

transparenţă și îl face să iradieze lumină.

Prin Înviere, Fiul lui Dumnezeu deschide veșnicia dumnezeiasă, prin asumarea și transfigurarea firii noastre

supuse morții, datorită păcatului. Iisus Hristos S-a înviat pe Sine cu puterea Sa dumnezeiască, dăruind mântuire

şi nemurire tuturor creştinilor care-L urmează întru iubire, pe calea Sfintei Cruci.

În acest sens, Învierea Domnului înseamnă biruința asupra morții, păcatului şi diavolului, și totodată

refacerea ontologică a naturii omenești. Învierea lui Iisus deschide posibilitatea sfinţirii morţii, care devine astfel

o poartă spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Învierea Domnului nu a fost o revenire la viață a unui om mort, ci a însemnat biruința vieții asupra

morții. Această biruință asupra morții este mai presus decât o simplă întoarcere la viață. Ea este o nouă naștere

care depășește înțelegerea noastră. Mântuitorul nostru a murit cu adevărat pe cruce, dar nu ca un simplu om. Din

această cauză, moartea Sa nu a fost spre stricăciune, deoarece ea a cuprins în sine lumina învierii. De aceea,

Învierea lui Hristos este începătura altei vieți, a unei vieți veșnice. Din momentul morții și a învierii Domnului,

istoria intră în perioada eshatologică, iar întreaga creație începe să se transfigureze în Hristos Cel înviat.

Prin înviere, omul trece dincolo de condiția umilă de ființă redusă doar la instincte biologice, fiind

chemat la viaţă veșnică, ca o depășire a existenței trecătoare și purcedere spre cele eterne și neschimbătoare. De

aceea, Învierea Domnului este un eveniment care ne eliberează din robia morții și deschide istoria către un alt

rost, ce depășește cauzalitatea acestei lumi coruptibile și trecătoare, dându-i un sens nou și absolut: sensul

veșniciei.

Învierea Mântuitorului are o dimensiune cosmică, pentru că lumina ei pătrunde întreaga creație, pe care o

trece de la moarte la viață, unind cerul și pământul, și restabilind totodată legătura omului cu Dumnezeu. Mai

mult, omul condamnat la neputință și moarte este restaurat ființial, calea spre veșnicie fiindu-i redeschisă.

Învierea Domnului a însemnat spiritualizarea vieții și nu o simplă revenirea la viața biologică. Prin lucrarea

harului în lume, trupul omului nu mai este opac, ci este pătruns de spirit, înduhovnicit, ceea ce anticipează starea

trupurilor la învierea de obşte.

Prin Învierea Sa din morți, Mântuitorul ne descoperă sensul adevărat al existenței noastre și devine

temelia învierii și vieții veșnice a fiecăruia dintre noi, în măsura în care participăm la viața Lui prin rugăciune,

dar mai ales prin Taina Sfintei Împărtășanii, așa cum El Însusi ne-a făgăduit: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și

bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In. 6, 54). De aceea se poate spune că

pe Hristos cel Înviat Îl întâlnim în Sfânta Euharistie și această întâlnire lucrează trecerea noastră la viața cea

nouă.

Învierea Domnului este un eveniment cu totul deosebit care contrazice istoria dar care are legătură cu

aceasta, altfel ar fi fost fără rost. Este un eveniment istoric și supra-istoric, în același timp. Prin caracterul ei

divin și absolut, Învierea a dat o finalitate și un sens istoriei, dăruind omului viața și bucuria veșnică.

Învierea lui Hristos este și rămâne o taină de care trebuie să ne apropiem prin credință, deoarece ea nu

poate fi înțeleasă în mod rațional. Doar o minte luminată de har poate să accepte taina Învierii Domnului și taina

învierii noastre, ca existență după moarte, pe măsură ce omul se maturizează duhovnicește. Învierea, sărbătoare a

primăverii veșnice, este sărbătoarea celei mai mari bucurii, a unei bucurii care ne va însoți pe tot parcursul vieții

pe măsura credinței noastre în Hristos cel înviat.

Rodica Paven, Doiniţa Bălan,

Elisabeta Bîrloncea,Eugenia Selejan,

Flavia Muntean, Anisoara Filimon,

Florica Iacob, Patricia Lidia, Maria Tirenescu,

Ileana Godiciu –Runcan,

Liliana Hondola, Olar Simona,

Petronela Rosenauer, Viorica Urzica,

Ana Lupu, Ioana Bogdan,

Alexandra Moga, Ţigan Elena, Ţura Mariana, Pop

Dina, Nica Florica, Săndica Borchină, Balea Valentina,

Croitoru Georgiana, Emilia Ienei, Şomoiag Lucia, Zoe

Radu, Neagoe Tatiana, Mariana Bădulescu,

Sgubea Luminiţa, Oros Cristina, Dima Steluţa, Fuştei

Maria, Grijincu Floarea, Brăiloiu Gina