Download - Politetea Pps

Transcript
Page 1: Politetea Pps

POLITETEA

Prof.univ.dr Daniela ROVENTA-FRUMUSANI

Page 2: Politetea Pps

POLITETEA SUMAR

• Politeţea. Introducere• Politeţea. Conceptul de faţă• Acte de amenintare vs acte de flatare a feţei• Acte de ameninţare, acte de flatare, ambivalenţa actelor• Politeţe pozitivă şi politeţe negativă• Ethos comunicativ• Conţinut vs relaţie• Strategii ale politeţii negative. Procedee substitutive• Strategii ale politeţii negative. Procedee aditive• Strategii ale politeţii pozitive• Ritualul politeţii.Concluzii

Page 3: Politetea Pps

POLITETEA.Introducere

• In momentul recunoaşterii dualităţii comunicării (cf. Şcoala de la Palo Alto şi pertinenţa distincţiei conţinut /vs/ relaţie, microsociologia goffmaniană şi conceptul de faţă pozitivă şi faţă negativă etc.) studiul “eficienţei schimbului de informaţii” este complementat de abordarea relaţiilor între interlocutori.

• Conştientizarea politeţii ca fenomen pertinent din punct de vedere lingvistic şi semiotic datează din anii ’70 (Robin Lakoff 1973, 1977)

• se constituie ca domeniu de reflecţie în anii ’80 (Leech 1983, Brown &

Levinson 1987) şi

• îşi diversifică direcţiile de investigare în deceniul următor (C. Kerbrat-Orecchioni 1992, 1994 )

Page 4: Politetea Pps

POLITETEAIntroducere.Conceptul de faţă.

Sistemul politeţii dezvoltat de Brown & Levinson se articulează în jurul noţiunii goffmaniene de faţă:faţa negativă care corespunde “teritoriilor eului” (teritoriu corporal, spaţial, al posesiei);faţa pozitivă ca ansamblu de reprezentări autovalorizante pe care interlocutorii le construiesc şi încearcă să le menţină pe parcursul interacţiunilor Interacţiunea este experienţa prin care se afirmă apartenenţa socială a indivizilor şi se construiesc relaţiile lor.Goffman afirmă:

• Individul adoptă o anumită conduită în concordanţă cu imaginea pe care o construieşte în conformitate cu ceea ce consideră a fi aşteptările sociale în acea întîlnire

• Individul trebuie să păstreze această conduită în cursul întîlnirii (altfel îşi va pierde faţa);

• Intilnirea prezintă riscuri legate de natura potenţial ameninţătoare a acţiunilor;• Problema permanentă este cea evitării acţiunilor ofensante şi a reparării ofenselor

inevitabil comise.

Page 5: Politetea Pps

POLITETEA.Conceptul de faţă

• In cursul interacţiunii individul ia o serie de măsuri pentru ca nimeni (nici el) să nu îşi piardă faţa (face work)

• Efectul unri anumite intenţii de comunicare asupra relaţiei sociale (de exemplu afectarea libertăţii de acţiune a interlocutorului pe care o implică formularea unei interdicţii constituie o sursă probabilă de conflict, după cum exprimarea mulţumirilor complimentelor facilitează stabilirea unei relaţii amicale)poate fi modulat- amplificat sau atenuat- prin alegeri strategice de formulări lingvistice

Page 6: Politetea Pps

Conceptul de faţă.Acte de ameninţare vs acte de flatare

În orice interacţiune duală pot să apară acte de ameninţare (face threatening acts) pentru cele patru tipuri de “concretizări” ale feţei:

• Acte ameninţătoare pentru faţa negativă a locutorului (oferta, promisiunea care reprezintă o posibilă lezare, erodare a teritoriului);

• Acte ameninţătoare pentru faţa pozitivă a locutorului (mărturisire, autocritică, auto-acuzare şi alte acte comportamente “auto-degradante”;

• Acte ameninţătoare pentru faţa negativă a interlocutorului: violări teritoriale non verbale (agresiuni vizuale şi proxemice, non respectarea “principiului cozii”, dar şi violări teritoriale verbale: întrebări indiscrete (pandant al citirii jurnalului intim, scotocirii în buzunarele celuilalt, lecturării peste umăr în metrou a ziarului vecinului etc.), acte directive directe, întreruperi etc.În Germania, o întrebare extrem de frecventă pentru spaţiul românesc (“Coborîţi la prima?”)va fi percepută drept întrebare indiscretă, neavenită.

• Acte ameninţătoare pentru faţa pozitivă a interlocutorului, cum ar fi critica, reproşul, insulta, batjocorirea, ironizarea.

Page 7: Politetea Pps

Conceptul de faţă.Acte de ameninţare vs acte de flatare

Aprecierea măsurii în care actul afectează interlocutorii se realizează în funcţie de trei variabile sociologice:

• Distanţa socială (determinată de natura schimbului- tranzacţional sau personal- şi atributele sociale stabile);

• Puterea , care instituie o relaţie asimetrică referitoare la direcţia exercitării puterii (dinspre L sau dinspre I);

• Gradul de interferenţă implicat de actul respectiv în raport cu dorinţa de autonomie sau de aprobare a individului.Interferenţa se manifestă sub forma cheltuielii de timp, de informaţie etc.Prin însumarea acestor date se poate determina nivelul optim de politeţe:complicarea strategiilor este direct proporţională cu rezultatul acestei sume (o strategie complicată este inadecvată în cazul unui prejudiciu minim adus lui I)

Page 8: Politetea Pps

Conceptul de faţă.Acte de ameninţare vs acte de flatare

Ambivalenţa actelorNumeroase acte vizează de manieră sincretică atât faţa locutorului, cât şi pe cea a interlocutorului. Astfel, declaraţia de dragoste, act de “flatare” a interlocutorului, implică în acelaşi timp:

• un risc pentru faţa negativă a locutorului, care se constituie ca “pradă” a “jocului dragostei şi întâmplării”;

• un risc pentru faţa pozitivă a locutorului în măsura în care această “mărturisire” îl plasează în condiţie de inferioritate (vezi cazul respingerii declaraţiei de dragoste);

• un risc, în fine, şi pentru faţa negativă a interlocutorului, în cazul în care este percepută ca violare teritorială (cf. şi C. Kerbrat-Orecchioni, 1992: 172-173).Pentru actul “a sfătui” sincretismul vizează:

• Un risc pentru faţa negativă a receptorului limitîndu-i libertatea de acţiune;• Un risc şi pentru faţa sa pozitivă: incapacitatea de decizie;• Non risc din moment ce semnifică interesul pe care locutorul i-l arată;• Pentru locutor riscul poate afecta faţa pozitivă în cazul refuzului;• Faţa negativă a locutorului poate fi de asemenea afectată dacă interlocutorul va face

constant apel la locutorul în luarea de decizii dar şi • Non risc în cazul acceptării (acordul de tipul “da, ai dreptate”)

Page 9: Politetea Pps

Politeţe pozitivă şi politeţe negativă

“Dacă pierderea feţei este o enormă înfrângere simbolică” (Goffman), va trebui ca participanţii la interacţiune să realizeze un permanent proces de refigurare (face work) subsumat politeţii pozitive prin:

• hiperbolizarea aprecierii (“Ai făcut realmente o treabă minunată”);• manifestarea interesului faţă de interlocutori (expresii fatice, reglatori);• marcarea identităţii de grup (prin apelative, niveluri de limbă);• căutarea acordului (prin selectarea de teme consensuale şi nu conflictuale);• referirea la cunoaşterea comună (ceea ce Sanda Golopenţia Eretescu

numeşte istorie conversaţională a membrilor unei familii, a doctorului şi pacientului său);

• includerea locutorului şi interlocutorului

Dacă pentru politeţea pozitivă este carcateristică sublinierea emfatică a aprobării sau interesului pentru tot ce se leagă de I, a punctelor comune cu acesta, a raporturilor de cooperare, pentru politeţea negativă sunt specifice mecanisme de atenuare a prejudiciului.

Page 10: Politetea Pps

Politeţe pozitivă şi politeţe negativă

În cazul politeţii negative este vizată litotizarea comportamentului agresiv prin:• apelul la indirecţie;• minimalizarea intruziunii;• manifestarea deferenţei;• impersonalizare;• prezentarea face-threatening acts ca regulă generală şi nu ca ofensă, interdicţie personală

(“Aici nu se fumează”).

În vreme ce politeţea negativă este legată de evitare sau redresarea situaţiei (cf. Goffman rituri de evitare şi ritualuri compensatoare), politeţea pozitivă este productivă (cf. rituri de prezentare).

Principiul transcultural al menajării feţelor va putea explica de ce sunt inacceptabile pragmatic următoarele formulări (corecte, de altfel, din punct de vedere gramatical):

• “Telefonaţi mâine / mai târziu.” (în loc de “Aţi putea reveni mâine / mai târziu?”)• “Despre ce e vorba?” (în loc de “Spuneţi-mi cu ce vă pot ajuta.”) dar şi• “Scuzaţi-mă, am să vă dau doi pumni” (în cazul unei situaţii conflictuale extreme).

Page 11: Politetea Pps

Politeţe pozitivă şi politeţe negativăEthos comunicativ

Pragmatica politeţii joacă un rol crucial în societate, „permiţând concilierea intereselor în general divergente ale lui Ego şi Alter şi menţinând o stare de echilibru relativ şi totdeauna precar între protecţia de sine şi menajarea celuilalt” (C. Kerbrat-Orecchioni in P. Charaudeau şi D. Maingueneau, 2002: 443).

Respectarea regulilor politeţii derivă din principiul general al raţionalităţii (este cu siguranţă raţional să favorizezi, să lubrefiezi schimbul discursiv şi nu să-l subminezi pentru că, aşa cum spunea Goffman, impoliteţea sistematică are un potenţial destructiv formidabil).

Politetea este o maşină care menţine şi restaurează echilibrul ritual în cadrul interacţiunilor şi fabrică satisfacţie reciprocă ,în timp ce non respectarea acestor reguli declanşează reacţii de puternică nemulțumire:”Ar fi putut măcar să se scuze”;”Nici măcar nu mi-a mulţumit”)P.Charaudeau, D.Maingueneau,2002:442)

.

Page 12: Politetea Pps

Politeţe pozitivă şi politeţe negativăEthos comunicativ

Felurile în care indivizii şi grupurile solicită şi primesc informaţii, scuze, felicitări a permis degajarea unui profil (ethos) comunicativ care distinge:

• societăţi volubile (italienii, africanii) şi societăţi tăcute (finlandezii, laponii);

• societăţi cu un grad ridicat de contact (societăţile arabe) şi societăţi cu un grad scăzut de contact (Europa de Nord, Asia de Sud-Est);

• societăţi consensuale care evită sistematic confruntarea (japonezii şi conceptul de empatie, inexistenţa unei critici sau unui refuz formulate direct) şi societăţi conflictuale (israelienii pentru care „disputa” reprezintă un vector important al sociabilităţii);

• societăţi ale politeţii negative (societăţile occidentale) şi societăţi ale politeţii pozitive care preferă actele de flatare a feţei interlocutorului (invitaţii, cadouri, complimente – arabii, latino-americanii);

• societăţile care apără teritoriul (societăţi europene şi obsesia lui privacy) şi societăţi care apără faţa (societatea arabă a „onoarei” sau cea japoneză a ruşinii) – cf. şi Kebrat-Orecchioni, 1996: 78-82.

Page 13: Politetea Pps

CONTINUT vs RELATIEComuniune şi convivialitate

• Conţinutul transmis şi relaţia instituită (menţinută, negociată, modificată) în cadrul interacţiunii verbale au fost distinse de Şcoala de la Palo Alto. Independenţa relativă a celor două niveluri apare clar în înlănţuiri precum:A – Unde fugi aşa? schimb la nivelul conţinutuluiB – La şedinţă. Sunt în mare întârziere.A – Unde fugi aşa? schimb la nivelul relaţieiB – Ce te priveşte?

• Unele enunţuri sunt chiar lipsite de valoare informativă, dar participă la ceea ce Malinowski numea „comuniune fatică”. De fapt, observaţiile legate de vreme, afirmarea unei stări de lucruri absolut evidente nu vizează transmiterea unei informaţii, ci stabilirea unei atmosfere de sociabilitate, de „gregaritate convivială” (E. Benveniste)

• Dat fiind că „scopul conversaţiei este de a spune interlocutorilor că nu ai ceva împotriva lor” (G. Bateson), politeţea, prin nenumăratele sale strategii, va interveni pentru a instaura şi menţine armonia în cadrul relaţiei interpersonale.

Page 14: Politetea Pps

STRATEGIILE POLITETII NEGATIVEProcedee substitutive

Politeţea „negativă” impune, alături de indici paraverbali (voce atenuată nu ascuţită, violentă) şi mimo-gestuali (poziţia capului, direcţia privirii, surâsul cf. „Înainte de a închide telefonul surâd. Surâsul trece în voce.” Sau „Se ridică brusc. Surâse, ca pentru a-şi atenua impoliteţea”.), o multitudine de procedee substitutive sau auditive (cf. Brown & Levinson, 1978: 106-206).

PROCEDEE SUBSTITUTIVE• Formularea indirectă a actelor de limbaj „face-threatening” atenuează

„ameninţarea”. Deşi actul e clar, non ambiguu, existenţa formală a valorii literare lasă interlocutorului posibilitatea sau iluzia eschivei (A: “Poţi să-mi dai sarea?” B: “Da pot.”)-înlocuirea imperativului cu întrebarea„Aţi copt? Pompa merge?” (spune bătrânul Nazaire în romanul „Maria Chapdelaine” de Louis Hémon pentru a cere pâine şi apă, justificându-se „Îi spun parabole. E mai politicos.”)- înlocuirea refutaţiei cu întrebarea „Crezi că…?” pentru “Nu ai dreptate.”

Page 15: Politetea Pps

STRATEGIILE POLITETII NEGATIVEProcedee substitutive

• Folosirea trecutului de politeţe Voiam să vă cer un sfat (cererea apare fictiv caducă).sau a viitorului de politeţe„Ce sera tout M/Mme?” în tranzacţia comercială.

• Utilizarea unor mecanisme de distanţare şi anonimizare prin apel la formularea pasivă sau impersonală:„All passengers are required to fasten their seat belts.”„Ar fi de dorit să se rezolve cât mai repede această situaţie.”sau celebrul „Doamna este servită” (în care celălalt – servitorul – dispare pur şi simplu „din peisaj”).

• alunecări pronominale integrative de tipul:“Dacă ne-am face o cafea?” în loc de “Aş bea o cafea.” sau “Nu ţi-e sete?” în loc de “Mi-e sete.” (formulări care generează neînţelegeri de comunicare derivând din

practici culturale sau de gen diferite. Deborah Tannen furnizează un astfel de exemplu de coliziune de practici discursive: soţia întreabă “hetero-orientat” “Nu ţi-e sete?”, soţul nu opreşte maşina, iar la reproşul soţiei de a nu fi ţinut cont de cererea ei, explică: “Dacă ţi-era sete, de ce n-ai spus de-a dreptul?”).

Page 16: Politetea Pps

STRATEGIILE POLITETII NEGATIVEProcedee substitutive

• prefixarea actului: Pot să-ţi pun o întrebare personală?

• formulele reparatoare (remedial apud Goffman) includ scuze şi justificări :Scuzaţi-mă că vă deranjez. (scuze pentru întreruperea inoportună) Şi copiii ştiu că pentru a formula o cerere este important să se furnizeze motivul:

Lasă-mă, mă doare.Vino aici să-ţi arăt ceva.

• folosirea de elemente menite să dezamorseze posibila reacţie negativă a interlocutorului:“N-aş vrea să te deranjez, dar …”

• minimalizarea (în formularea lui Leech “Minimize cost to other” sau R. Lakoff “Don’t impose”).Minimalizarea acţionează în primul rând în cazul cererii::

Dacă nu eşti prea obosit, explică-mi …Voiam pur şi simplu să te întreb …dar şi în cazul altor acte face threateningcritica Sunt puţin decepţionat de ultima ta lucrare.refutaţia E un pic exagerat.

Page 17: Politetea Pps

STRATEGII ALE POLITETII NEGATIVE. Procedee aditive

• edulcoranţi (sweeteners, amadoueurs) de adresare preliminarăFii drăguţ şi …Sois un ange et …În Maroc vânzătorii se adresează clienţilor bărbaţi cu apelativul “stăpân”, “şef”, iar femeilor cu formula “gazelă”.

• modalizarea prin intermediul verbelor “a vrea”, “a putea”, precum şi al expresiilor “mi se pare că”, “cel puţin în opinia mea” care inaugurează cel puţin două schematizări posibile ale situaţiei,

• utilizarea cuvintelor vagi (mutatis mutandis, mai mult sau mai puţin, într-un fel, un fel de).

Page 18: Politetea Pps

STRATEGII ALE POLITETII POZITIVE

Fiind non agresivă, politeţea pozitivă funcţionează polar faţă de politeţea negativă; în timp ce politeţea negativă urmăreşte litotizarea comportamentelor nepoliticoase, politeţea pozitivă realizează hiperbolizarea comportamentelor politicoase şi orizontalizarea relaţiei interpersonale prin:

• afirmarea unui teritoriu comun (“Nu crezi că e o emisiune interesantă?”);• căutarea acordului atât prin comunicarea fatică liminară cât şi prin reluarea,

reformularea replicilor predecesorului în schimbul discursiv;• formularea explicită a unei observaţii care să ateste interesul, empatia

locutorului faţă de interlocutor („Ai o coafură nouă”; „Ai perdele noi” etc.);• simetrizarea comunicării (persoana a II-a singular în locul pluralului, forme

familiare de adresare, glume ca dovadă a apartenenţei la acelaşi grup);• exprimarea implicită şi chiar hiperbolizarea aprobării („Ai / aţi ales cea mai

bună soluţie”);

Page 19: Politetea Pps

RITUALUL POLITETII. CONCLUZII

În concluzie, ritualul politeţii• permite reducerea tensiunilor şi conflictelor

susceptibile să apară în orice interacţiune datorită coliziunii feţelor;

• tinde să instaureze un echilibru între participanţii la interacţiune (Brown şi Levinson şi “balance principle”, “potlatch” la Marcel Mauss: dar / răspuns printr-un alt dar; vizită / vizită în replică; “Week-end plăcut / La fel şi dumneavoastră”;

• contribuie la consolidarea coeziunii sociale (cf. C. Kerbrat-Orecchioni, 1992: 301-303)

Page 20: Politetea Pps

RITUALUL POLITETII.CONCLUZII

• Chiar dacă politeţea protocolară, excesivă a dispărut în mileniul “vitezei”, formulele de mulţumire, de inaugurare şi de încheiere a unui ritual proliferează (“Mulţumesc pentru masă”, “Trebuie neapărat să ne vedem cât de curând”, “O zi bună”, “Succes la examen”, “Bon travail”, “Bonne chance”, “Bon retour”, “Take care”, “Drum bun”, “Bonne route”).

• “Politeţea este ceea ce îl face pe om să nu fie lup faţă de om; ceea ce îl scoate din legea junglei şi îl ridică la statutul de fiinţă umană” (C. Kerbrat-Orecchioni, 1992: 319).

Page 21: Politetea Pps