Operatiunile "Steag Fals": atentatele teroriste sunt orchestrate de catre Serviciile Secrete pentru a lua libertatile oamenilor!

Iluminatii au nevoie de a instaura cat mai rapid Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial, iar pentru aceasta, intai de toate, oamenii trebuie convinsi, prin metode specifice Serviciilor Secrete, sa renunte la libertatile civile, acceptand totodata legi antiteroriste, legi Big Brother, carduri biometrice si chiar microcipuri implantate sub piele.

Cu ce ne afecteaza ? Simplu: ei vor sa ne faca, sa credem in existenta unui astfel de „dusman”, care totusi este invizibil, dar dusman pe care nu-l vei invinge niciodata. In schimb, noi, trebuie sa ne cedam libertatile noastre civile, pentru „a fi in siguranta”.

Terorismul – creatia SUA-UE pentru a putea lua libertatile civile ale oamenilor

Operațiunile cu steaguri false sunt operațiuni sub acoperire, care sunt concepute pentru a induce în eroare publicul, în așa fel încât operațiunile par ca și cum acestea sunt efectuate de către alte entități. Numele este derivat din conceptul militar de zbor cu culori false, și anume, nava arborează pavilionul unei alte țări, altul decât propria țară.

Operațiunile cu steag fals nu sunt limitate la operațiuni de război și contra-insurgență și au fost utilizate și pe timp de pace; de exemplu operațiunea Strategia tensiunii din Italia, care a avut loc în anii 1970-1980.

Operațiunile cu steaguri false sunt operațiunile secrete conduse de guverne, corporații sau alte organizații, care sunt concepute pentru a apărea că sunt efectuate de către alte entități. Numeroase teorii conspirative s-au dezvoltat sugerând că operațiunile cu drapel fals au fost efectuate pe parcursul secolului al XX-lea, precum și secretul despre natura reală a evenimentelor a fost menținut cu succes de operațiuni de mușamalizare.

http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/11/false-flag-operations-610x400.jpg

http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/11/operationnorthwoods.jpg

http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/11/false-flag-operations.jpg

http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/11/false-flag.jpg

Iată o listă de astfel de operațiuni:

– Scufundarea vasului RMS Lusitania (1915) – se presupune că a fost torpilată în zona coastei Irlandei de un submarin german în timp ce se întorcea de la New York. Dar o altă ipoteză susține că a fost o înscenare.– Incendierea Reichstag-ului (1933) – comisă de naziști pentru a da vina pe comuniști. Incendierea Reichstag-ului a dus la proclamarea luptei Germaniei împotriva terorismului comunist prin proclamarea Verordnung des Reichspräsidenten zum Schutz von Volk und Staat, decret care a anulat unele drepturi civile cheie ale cetățenilor germani– Incidentul Gleiwitz (Operațiunea Tannenberg) (1939) – forțe naziste care s-au dat drept polonezi au atacat pe 31 august 1939 stația radio germană Sender Gleiwitz. În baza acestui pretext, după o lună Germania atacă Polonia– Operațiunea Ajax (1953) – prim-ministrul iranian Mohammad Mosaddegh este demis printr-o lovitură de stat sub steag fals organizată de Occident– Operațiunea Gladio din Italia, prin organizarea de forțe paramilitare. Dar NATO rămâne în spatele acestor organizații care nu au fost niciodată chemate să reziste unei invazii sovietice, dar structurile lor au continuat să existe după prăbușirea Uniunii Sovietice. Ele au fost cele care au contribuit la Strategia tensiunii din Italia.– Incidentul cu nava USS Liberty (1967)– Zborul 103 Pan Am (1988)– Atentatul asupra WTC pus la cale de FBI (1993)– Bombele din apartamentele rusești– Bombele din Oklahoma City (1995)– Masacrul din Port Arthur (Australia) (1996)– Zborul 800 TWA (1996)

– Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 (2001). Atentatele din 11 septembrie 2001 au dus la proclamarea luptei Statelor Unite împotriva terorismului (musulman) și anularea unor drepturi civile cheie ale cetățenilor (înregistrarea convorbirilor telefonice de exemplu)– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Madrid (2004)– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Londra (2005)– Controverse asupra atentatului de la Charlie Hebdo, Paris (2015)

De fapt, acesta-i scopul pentru care globalistii Bilderberg au creat si finanteaza acest flagel numit Terorism – pentru a putea restrange pana in totalitate drepturile si libertatile individuale, fiecare om fiind considerat un posibil terorist.

In SUA, imediat dupa Operatiunea „11 septembrie 2001”, in octombrie 2003, a intrat in vigoare celebra lege Patriot Act, in baza careia cetatenii americani erau tratati si sunt, si azi, drept teroristi.

Asadar, in baza acestei legi politia si chiar armata puteau intra pe proprietatea unui cetatean fara mandat, puteau sa-l retina pe o perioada nelimitata, putea sa-l priveze de orice drept de a avea avocat si puteau chiar sa-l tortureze.

In 2007, Curtea Constitutionala a SUA a declarat legea Patriot Act ca fiind neconstitutionala intrucat incalca in mod grav libertatile civile. In August 2014, Presedintele SUA, Barack Obama, a facut o declaratie socanta in opinia globalistilor, sustinand ca, „dupa 11 septembrie 2001, America a torturat oameni”.

Putem merge chiar mai departare la inchisoarea Guantanamo – un veritabil loc de tortura, dar si inspre inchisorile CIA care au operat in Europa, inclusiv Romania, acestea fiind si in continuare, sa nu ne facem iluzii desarte.

Fost ministru britanic de externe: “Al Qaeda nu e un grup terorist” !

Cu puţin timp înainte de moartea sa (petrecută în 2005), fostul ministru britanic de externe Robin Cook (între 1997 şi 2oo1) spunea Parlamentului Marii Britanii că Al Qaeda nu reprezintă de fapt un grup terorist, ci o bază de date de mujaheddini şi luptători islamici, folosiţi de CIA şi de Arabia Saudită pentru a lupta împotriva sovieticilor din Afghanistan.

“Adevărul este că nu există nici o armată islamică sau grup terorist numit Al-Qaeda. Şi orice ofiţer de informaţii în cunoştinţă de cauză ştie acest lucru. Dar, există o campanie de propagandă pentru a face publicul să creadă în prezenţa unei entităţi identificate ce reprezintă “diavolul”, doar cu scopul de a determina telespectatorii să accepte o conducere internaţională unică pentru un război împotriva terorismului.Ţara din spatele acestei propagande este SUA…”

Fostul sef al FBI-ului, pe Departamentul din Los Angeles, Ted Gunderson, a spus ca, „atentatele teroriste sunt puse la cale de FBI si CIA pentru a ne lua libertatile civile”. De asemenea, Ted Gunderson a devenit un expert in Societati Secrete, Iluminati si satanism, iar pana la moartea sa „controversata”, el s-a ocupat de a tine conferinte celor interesati de Cunoastere si Adevar.

In anii ’50, SUA au pus la cale Operatiunea Northwood’s, in baza careia trebuiau comise o serie de atentate teroriste impotriva propriilor cetateni, pentru a se da vina pe Fidel Castro, urmand ca apoi Cuba sa fie invadata. Documentele Operatiunii Northwood’s au fost declasificate, din greseala, in 1997, in timpul anchetei cu privire la scandalul Watergate.

Spre sfarsitul anilor ’70, pe teritoriul Italiei, NATO a desfasurat Operatiunea clandestina Gladio, in baza careia s-au pus la cale o serie de atentate teroriste, care spre deosebire de cele din Operatiunea Northwood’s au fost duse la indeplinire, iar dupa acestea au fost invinovatiti socialistii italieni.

Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990 de către fostul premier italian Giulio Andreotti care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio” a existat începând cu 1958 cu aprobarea guvernului italian.

In 1998, SUA au doborat in avion civil, iranian, omorand astfel 290 de civili, iar Presedintele SUA, George H.W. Bush a declarat la 2 august 1988 ca, nu-si va cere scuze niciodata pentru cele intamplate. Ei bine, iata cata ura din partea lor, a teroristilor "democrati"!

La data de 22 septembrie 2005, doi soldati britanici din elita SAS au fost prinsi de politia irakinia in timp ce faceau ture cu masina impuscand civili, acestia fiind deghizati in vesminte specifice arabilor.

In urma perchizitiei efectuate, autoritatile au gasit asupra lor o cantitate uriasa de explozibil utilizata la fabricarea celebrelor "masini-capcana". Acestia au fost retinuti fiind arestati la o inchisoare din Basra.

Imediat, autoritatile britanice stiind ca in urma unui astfel de "incident" se poate declansa un scandal international monstru, au solicitat eliberarea lor de urgenta, dar autoritatile irakiene au refuzat.

Asadar, militarii britanici au intrat la propriu cu tancuri in inchisoare eliberandu-si teroristii. V-au spus cei din estabilishment-ul mass-media si cei din Think Tank-ul SUA-UE aceste intamplari ? Evident ca nu !

11 septembrie 2001 - o operaţiune sub acoperire a serviciilor secrete

11 septembrie a fost un nou Pearl Harbor. Aceasta este ipoteza omului politic german Andreas von Bulow, fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane. Într-un interviu acordat revistei franţuzeşti Le Choc du Mois, acesta susţine că 11 septembrie a fost o operaţiune “sub acoperire” a serviciilor secrete. Scopul acestor evenimente îngrozitoare era de a creşte panica în sânul comunităţilor americane şi europene în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul.

De ce paralela cu Pearl Harbour? Pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul Japoniei asupra bazei americane de la Pearl Harbor, determinând astfel intrarea Statelor Unite în cel de al doilea război mondial. Mai puţin cunoscut este faptul că FBI-ul şi

Serviciul de Informaţii al Marinei Americane cunoşteau cu exactitate momentul când va avea loc acest atac.

Traducere după un articol publicat în revista Le Choc du Mois, nr. 4, din septembrie 2006

Complotul din 11 septembrie

Interviu cu Andreas von Bulow, realizat de Bruno Larebiere

Andreas von Bulow a fost secretar de stat al apărării şi apoi al cercetării ştiinţifice din cadrul guvernului german al lui Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat al stângii socialiste în camera superioară a Parlamentului german (Bundestag). În vârstă de 59 de ani, este astăzi avocat în Bonn. A fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane şi a publicat, în 2003, o carte documentată despre evenimentele din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. După el, versiunea oficială nu stă în picioare nici un moment. Ipoteza sa: 11 sepembrie a fost un nou Pearl Harbor, confirmă zicala că “războaiele încep prin minciuni”.

Bruno Larebiere: După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nici o îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?

Andreas von Bulow: Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. După ce a trecut primul şoc, mi-am pus imediat întrebarea “Cui bono?” (Cine beneficiază de acestea? - întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice). M-am întrebat cui i-ar aduce profit această acţiune înspăimântătoare şi în acelaşi timp spectaculoasă. Răspunsul meu bine documentat şi argumentat este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate de televiziuni imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, datorită loviturii date. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată încat a ridicat întrebarea unei propagande bine organizate.

Şi de fapt, câteva zile mai tarziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într- o piaţă arabă. Râsul acestor oameni nu avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar, într-un interval de câteva secunde, a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim plan. Acest lucru m-a alertat şi după aceea nu am mai exclus ideea unei operaţiuni “sub acoperire” a unuia sau a mai multor servicii secrete.

Explozibil pentru a distruge turnurile gemene

BL: Ce elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?

AB: Constatăm, în lumina dovezilor descoperite între timp, că prezentarea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american este total insuficientă şi este pur şi simplu complet contrară adevărului. Noi am aflat, după numeroase cercetări incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi în plus de sulf), un explozibil care serveşte la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperaturile foarte ridicate ale dărâmăturilor turnurilor, ca acelea pe care NSA (Agenţia de Securitate Naţională - în engleză: National Security Agency) le-a descoperit încă în aer cinci zile mai târziu.

Turnurile au avut o cădere liberă, adică au avut viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lansată de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. “Teoria clătitei” nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni externi din oţel ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul era foarte bine susţinut, cu atât mai mult cu cât era legat la o reţea enormă din 47 de traverse imense din oţel special care se găseau în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de ridicate pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.

În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Elementul cel mai important în explicaţie ar fi turnul World Trade Center 7, care nu a fost atins nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza lui 11 septembrie, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein – un multimiliardar de origine israeliană - a asigurat clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul lui WTC 7. Acest turn găzduia serviciile CIA din New York şi un post central de comandament, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.

Apărarea aeriană a SUA nu a apărat ţara de avioanele aşa-zis deturnate

Listele de pasageri ale companiilor aeriene nu au descoperit nici unul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat ulterior spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, nici unul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden - vechiul partener al CIA din vremurile luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nici o înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Iar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI.

Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe ostentative, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu “vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori meniţi să ascundă faptele.

Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a unicei superputeri mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost şi cazul pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu şi urmăritorii nu şi-au întreprins patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu este surprinzător, pentru că guvernul avea în curs, în acea zi cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Manevrele au fost din aceasta cauză artificial introduse în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii nu ştiau ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu . Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, Dick Cheney.

Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul. Pagubele suferite de clădiri nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Lipsesc resturile avionului. Tambururile pentru cabluri, din lemn, sunt încă intacte după impact, în linia de acces. Este foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există de altfel niciodată personal. Fotografiile obiective ale camerelor de supraveghere aflate în jurul Pentagonului au fost confiscate şi nu au mai fost restituite. Vinovatul trebuie căutat în cercul apropiat al lui Bush

BL: Care este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dumneavoastră cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?

AB: În timpul ultimilor cinci ani, guvernul Statelor Unite a făcut totul pentru a împiedica urgentarea unei explicaţii complete, de manieră calificată, a evenimentelor de pe 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţiile de a da declaraţii, de obligaţiile de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor şi conducătorii răspunzători nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele care au fost responsabile de erori în cazul 11 septembrie au fost promovate şi recompensate.

BL: Rămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente, bulversante pentru opinia mondială, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat asupra turnurilor WTC, erau o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete menită să fie pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor fiind la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi, FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.

AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile care fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului, care permitea identificarea automată a celor patru avioane, susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către Vest, înainte de a fi orientate către ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta ar fi împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost regăsite. Ori, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.

Cu un an înainte de atentate scenariul era deja scris

Scopul acestor evenimente abominabile era acela de a creşte panica în sânul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional.

Făcând abstracţie de aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Este chiar posibil ca o parte dintre acestea să fi fost identice. Au realizat prăbuşirea clădirilor, inclusiv pe cea a turnurilor WTC-7, extrem de dubios, ca “demolări controlate”. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.

BL: 11 septembrie se înscrie, deci, ca “evenimentul catastrofic catalizator”, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în ”Project for the New American Century” (PNAC) publicat cu un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care Dick Cheney şi Paul Wolfowitz?

AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document autorii pretind o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în

sânul teritoriilor petroliere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor- domnii Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Perle şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

Ossama Ben Laden, o invenţie a serviciilor secrete

BL: Se poate deci vorbi de complot veritabil, intern până la complex militaro-industrial şi în slujba statului american, al cărui scop final era acela de a prelua conducerea ţării pentru a devia complet politica externă a Statelor Unite, ştiind că George W. Bush fusese ales cu mai puţin de un an înainte? Pentru a vorbi mai clar, ceea ce s-a produs pe 11 septembrie 2001 a fost o lovitură de stat?

AB: După cum am mai afirmat deja, concluzii definitive nu pot fi trase fără investigaţii din partea poliţiei judiciare, a ministerului public şi a judecătorilor. După părerea mea, în afară de aceasta, în Statele Unite domneşte un consens între diferitele părţi conform căruia această ţară, în calitate de unică putere mondială, are de acum înainte dreptul de a-şi însuşi rezervele de materie primă ale planetei, devenite cruciale, în special petrolul teritoriilor musulmane. Aceasta este de fapt punerea în practică a planului lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei care au conceput geopolitica americană . După prăbuşirea Uniunii Sovietice, înlănţuirea actelor teroriste provenind din lumea musulmană ajută la amplificarea urii faţă de un nou inamic, islamismul. Profesorul Samuel P. Huntington, apropiat al CIA, a explicat că această ură este necesară pentru coeziunea “lumii occidentale”.

BL: Dacă teza pe care o susţineţi este adevarată, cine este atunci Ossama Ben Laden? Şi ce este Al Qaida?

AB: Al Qaida este aproape sigur o invenţie a serviciilor secrete. În lumea arabă Al Qaida semnifică “bază de date”. Sunt înscrişi în aceasta bază toţi tinerii musulmani, născuţi în mai mult de patruzeci de ţări musulmane, care luptau în Afghanistan pe timpul armatei sovietice sub egida serviciilor secrete din Pakistan, Statele Unite şi Arabia Saudită în scopul de a speria armata sovietică ca şi luptători ai libertăţii, cu ajutorul armelor provenind din arsenalul american.

După sfârşitul conflictului, aceşti soldaţi, formaţi în terorism în Uniunea Sovietică, au devenit disponibili pentru alte misiuni. Am putut astfel şi îi putem mereu regăsi pe aceşti “Afgani” în focare de criză ca Bosnia, Albania, Montenegro sau Cecenia, aproape de fiecare dată acolo unde interese americane sunt în joc. Şi, în sfârşit, Ossama Ben Laden a recrutat în jur de 10.000 de combatanţi pentru CIA în cadrul intervenţiilor în Afghanistan. El a fost un ofiţer al “Marii table de şah ” a CIA, imaginată de Zbigniew Brzezinski, consilier al securităţii preşedintelui Carter.

Colin Powell a minţit în faţa Adunării Generale a ONU

BL: Dacă pe 11 septembrie a fost complot, cum explicaţi faptul că nici un şef de stat sau de guvern, nici un ministru european în funcţie nu l-a denunţat, şi că toată lumea, în afara unor personalităţi izolate ca dumneavoastră, nu denunţă ceea ce ar fi una dintre cele mai impresionante manipulări din istoria umanităţii?

AB: Pearl Harbour era deja o gigantică manipulare a Casei Albe, una dintr-o lungă serie. Războaiele încep prin minciuni. Acestea nu devin credibile decât dacă mass-media este pregătită să le difuzeze şi să se opună demascării lor. Aşa se procedează aproape întotdeauna în Statele Unite şi practic la fel se petrece şi în Europa. Întrebările evidente, logice, nu sunt formulate. Aceasta permite guvernului să evite să dea un răspuns. Acela care abordează problema minciunilor evidente ale guvernului este calificat drept partizan al teoriei complotului. Atunci când Colin Powell, fostul secretar de stat (ministru al Afacerilor Externe) al Guvernului Bush a acuzat Irakul, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite, că dispune de arme de distrugere în masă , toată lumea ştia în sală, după spusele ambasadorului Germaniei, că era o urzeală de minciuni. Dar nu a îndrăznit nimeni să-l contrazică. Nu este simplu pentru nici un om de stat şi pentru nici un stat să se pună în calea unicei superputeri mondiale. Şi cu atât mai puţin în public.

BL: Aţi publicat în 2003 o carte despre acest subiect intitulată „Die CIA und der 11 September. Internationale Terror und die Rolle der Geheindienste ” (editura Piper). Cum a fost primită această lucare în Germania? Cum se face că nu a fost niciodată tradusă în Franţa? Care au fost urmările apariţiei ei în Statele Unite?

AB: Această carte a devenit imediat un best-seller. Câţiva jurnalişti neaparţinând cercului puterii, provenind din lumea radioului, a câtorva sectoare de televiziune şi a câtorva ziare au emis o critică foarte pozitivă a lucrării prin care mi-au dat ocazia de a vorbi despre aceste fapte, cât se poate de complexe şi de puţin comprehensibile pentru cetăţeanul de rând. Ori, în momentul în care succesul a devenit vizibil, o contra-ofensivă perfidă a fost lansată, din iniţiativa câtorva reviste printre care şi Der Spiegel. Afirmaţiile mele au fost mai întâi deformate în aceste publicaţii şi tratate ca o teorie a complotului ciudată şi absurdă. Argumentele erau la fel de primare ca şi cele pe care am văzut că le folosea media americană. În mod vizibil, maşina de propagandă a administraţiei americane nici măcar nu şi-a dat silinţa să avanseze argumente câtuşi de puţin diferite pentru publicul european.

Mass-media, noul “idiot util”

BL: Cum explicaţi dumneavoastră lipsa de curiozitate a mass-mediei europene în privinţa evenimentelor din 11 septembrie, care îi tratează sistematic

drept “paranoici” şi îi cataloghează drept “revizionişti” pe toţi cei care ajung să se îndoiască de versiunea oficială?

AB: După cum v-am spus, procesul este acelaşi ca şi în Statele Unite. Cu câteva mici excepţii, tot ce ar putea repune în discuţie versiunea falsificată a administraţiei este înăbuşit. Dan Rather, celebrul prezentator de televiziune, a răspuns BBC-ului, care îl întreba de ce nu pune întrebări critice, prin cuvinte frumoase invocând sentimentele sale patriotice. După el, un jurnalist critic îşi asumă riscul, aşa cum s-a petrecut în Africa de Sud, de a se trezi cu un pneu încins în jurul gâtului. De atunci, mass-media face în mod complet dovada unei ruşinoase laşităţi care o împiedică să abordeze subiectele în mod independent şi critic. Este necesar să ne amintim că la sfârşitul războiului din Vietnam, CIA a fost constrânsă să remunereze mai multe sute de jurnalişti din întreaga lume.

BL: Am putea spune că există două istorii: istoria oficială, propagată de mass-media – noul “idiot util” şi istoria care se derulează în mod real, care este de multe ori fructul acţiunii subterane a serviciilor de informaţii?

AB: Într-adevăr, aceasta este tehnica folosită. CIA, dar şi alte servicii secrete, au drept sarcină realizarea unor operaţii secrete, adică opera ţiuni care nu pot fi identificate ca atare, în numele raţiunilor statului. Actele de terorism, insurecţiile şi loviturile militare de stat fac parte din aceasta. Fireşte, alături de orientarea opiniei publice în cadrul războiului psihologic.

BL: Ce credeţi despre teza conform căreia “tranziţia democratică” sau “revoluţiile de catifea”, aşa cum au fost în Ukraina sau în România, ar fi astăzi formele cele mai rafinate de complot? Ar fi vorba de acum înainte, pentru a prelua puterea, nu de a organiza un puci, ci de a manipula opinia publică?

AB: Pentru a declanşa revoluţia portocalie în Ucraina au fost folosite nu mai puţin de 30 de milioane de dolari, conform surselor oficiale ale Bugetului Federal American. Ori aceasta nu reprezintă, în general, decât o parte din cheltuielile implicate la modul real, care sunt de foarte multe ori fonduri ce provin din lumea drogurilor. Campania de publicitate împotriva unui guvern şi în favoarea unui guvern nou, convenind Statelor Unite, face parte din rutina CIA.

Jurnalişti aparţinând CIA sunt de aceea membri ai principalelor redacţii şi ai principalelor servicii de informaţii. Ţări şi oameni politici pot, în această manieră, să fie discreditaţi de propriul popor. Sau se produc crime spectaculoase înaintea alegerilor, a căror neprevenire sau neelucidare poate fi imputată unei personalităţi conducătoare.

Între KGB şi CIA

BL: Nu este prima dată când puneţi în lumină manipulări de mare anvergură orchestrate de serviciile de informaţii. Puteţi să ne daţi exemple despre ceea ce aţi descoperit atunci când eraţi membru al Comisiei Parlamentare a Serviciilor Secrete Germane?

AB: Nu era mare lucru de descoperit. Serviciul de Informaţii al Guvernului Federal German provenea din secţiunea Armate Străine de Est ale Wehrmacht. A fost în întregime încorporat în CIA şi ulterior adus în

componenţa noii Republici Federale Germane în calitate de nou serviciu secret străin. În cursul anilor în care aparţinea de CIA, transmitea americanilor date pentru a favoriza un comportament isteric în faţa uriaşului rus. De-a lungul anilor, a devenit serviciul secret al unei democraţii parlamentare. Marile jocuri jucate cu minorităţile Uniunii Sovietice au luat sfârşit. Mai multe alianţe născute în această epocă s-au dovedit a fi foarte problematice pe o perioadă lungă de timp. Se poate de altfel ca aceste alianţe să fi jucat un rol inadecvat după dezmembrarea Iugoslaviei. Nu mai era atunci loc pentru manipulare.

BL: De-a lungul deceniilor exista în Europa de Vest tendinţa de a vedea pretutindeni în Europa mâna KGB-ului. Nu există o tendinţă exagerată astăzi de a se vedea pretutindeni mâna CIA sau a altui serviciu de informaţii american? Dar ce fac serviciile ruse, chineze, germane, franceze, italiene etc.?

AB: CIA este un serviciu secret al unei puteri mondiale care intervine în lume de decenii. Serviciile ruse şi chineze vor să se înarmeze contra operaţiilor secrete ale CIA. Ele cunosc tehnicile, ştiu cum să le utilizeze şi să le combată. Pentru a da ocazii de intervenţie trebuie să fie create tensiuni. Este posibil ca în cea mai mare parte a timpului, să se păstreze pacea în sânul minorităţilor etnice sau religioase prin negocierea compromisului, concesiunii de libertăţi sau de autonomie. Cu toate acestea, conducătorii ajung deseori la capătul resurselor atunci când serviciile secrete încep să recompenseze eventualele elemente agresive pentru agitaţia lor continuă.

Europenii trebuie să se emancipeze de sub “Fratele cel Mare”

Serviciile secrete ale puterilor mijlocii ale Europei nu pot decât să creeze, în mijlocul evenimentelor, o situaţie independentă de “Fratele cel Mare”. Acest lucru devine cu atât mai important cu cât Ministerul American al Apărării a creat un alt department pe lângă CIA, experimentat în acest domeniu, care trebuie să simuleze perpetuarea actelor teroriste pentru a justifica intervenţii militare.

Sarcina serviciilor secrete, ca şi aceea a autorităţilor de represie, ar fi deci, de a distinge veritabilele acte teroriste de operaţiunile sub acoperire. Musulmanii disperaţi, înrolaţi ca fraierii sunt acolo pentru a orienta serviciile secrete şi poliţia criminalistă pe o pistă greşită.

BL: Aveţi vreo legătură cu Scholars for 9/11 Truth, o asociaţie de oameni de ştiinţă, universitari şi militari americani care caută adevărul despre 11 septembrie? Au ei în mod real credibilitate în Statele Unite? Şi ne puteţi spune unde găsim lucrările lor?

AB: Europenii care critică falsificările americane ale istoriei sunt cu toţii extrem de îndatoraţi cercetătorilor americani izolaţi, perseverenţi şi plini de energie, care s-au reunit pentru a forma mişcarea Truth. Dacă eu am dobândit credibilitate în ochii lor, aceasta se datorează faptului că am fost unul dintre primii oameni politici suficient de importanţi care a îndrăznit să facă legătura între enormele absurdităţi prezentate şi ideea operaţiunilor sub acoperire

efectuate de serviciile secrete. Nu găsim cheia enigmei decât dacă acceptăm ca ipoteză o operaţie de acest tip.

BL: Dumneavoastră înşivă aţi fost, timp de patru ani, secretar de stat pe lângă Ministerul Apărării. Ne puteţi asigura că nu aţi ascuns niciodată manipulări în acelaşi stil?

AB: Absolut. Deja în calitate de secretar de stat, am început foarte rapid să mă îndoiesc de frica inspirată de gigantul rus, la care NATO ţinea atât de mult. Mai târziu, m-am interesat de eliminarea conflictului Est-Vest şi de contribuţia pe care o puteau aduce din acest punct de vedere structurile militare din cele două tabere. Preocuparea mea era de a dezvălui manipulările şi nu de a le ascunde.

Marea și cumplita înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

După cele mai recente date ale analiştilor celebrului „atentat terorist“ din 11 septembrie 2001 rezultă că, în realitate, el a fost organizat şi dus la îndeplinire chiar din interiorul administraţiei americane, prin intermediul francmasonilor infiltraţi în funcţii înalte în armată, poliţie etc. şi cu sprijinul nemijlocit al Preşedintelui satanist (membru Skull & Bones) George W. Bush, la porunca stăpânilor lor bancheri de la vârful francmasoneriei mondiale, împotriva statului şi poporului american şi a lumii arabe. O serie de investigaţii conduse în mod independent de oameni de ştiinţă integri şi oneşti din SUA au stabilit că îngrozitoarele atentate au fost realizate, de fapt, pentru atingerea unor obiective clare de pe agenda politicii masonice mondialiste. Astfel, conform devizei „prin haos la ordine“ şi „doctrinei dualităţii“, a fost înscenat chiar de către francmasoni un eveniment cumplit, o situaţie conflictuală („teroriştii arabi ne-au atacat şi vor să ne distrugă“), după care s-a oferit populaţiei îngrozite „soluţia“ dinainte pregătită şi dorită de aceşti conspiratori: „războiul împotriva terorismului“, prin care puteau să folosească fără restricţii resursele militare americane şi ale NATO pentru confiscarea resurselor  petroliere ale ţărilor arabe şi impunerea „ordinii“ satanice dorite de ei. Au fost sacrificaţi cu o cruzime incredibilă peste 3.000 de americani, a fost terorizată o ţară întreagă, înşelată aproape toată lumea şi ucişi sute de mii de oameni nevinovaţi din Afganistan şi Irak. 

Înainte de catastrofă, două „turnuri“ se înălţau semeţe în New York...Data de 11 septembrie 2001 nu mai are nevoie de prezentare. Cu toţii ştim că atunci au avut loc „atentatele teroriste“ de la World Trade Center din New York. Câţi dintre noi, însă, au

înţeles ce s-a petrecut de fapt? Se ştie astăzi cu certitudine că realitatea este departe de varianta oficială, prezentată de Guvernul SUA şi răspândită cu un zel complice de mass-media.

Ce spun oficialii şi mass-media?

Iată care este povestea oficialilor şi a mass-mediei despre ceea ce s-a petrecut: în dimineaţa zilei de 11 septembrie, 19 fundamentalişti musulmani au deturnat patru avioane de pasageri; teroriştii s-au folosit, nici mai mult, nici mai puţin, de cutter-e pentru hârtie ca să îi ameninţe şi în final să îi ucidă pe cei opt piloţi, precum şi ca să îi controleze pe cei 266 de pasageri şi pe însoţitorii de zbor. Cele două zboruri din Boston, cu numerele 11 şi 175, au fost redirecţionate spre New York, unde avioanele au fost manevrate astfel încât să intre în coliziune cu turnurile World Trade Center. Acestea au luat foc, incendiul uriaş producând topirea armăturilor metalice ale structurii de rezistenţă şi ambele turnuri, 1 şi 2, s-au prăbuşit. Aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise.

Avionul care a decolat din Newark, zborul 93, şi-a menţinut cursul către Ohio şi apoi s-a întors către Washington D.C. În timpul acestui zbor, mai mulţi pasageri au telefonat din avion. Unii dintre ei au încercat, fără succes, să preia controlul asupra avionului, iar în timpul încleştării acesta s-a prăbuşit în centrul Pennsylvaniei. Cel de-al patrulea zbor, numărul 77, a decolat din Washington, a survolat partea de vest a Virginiei, a ajuns deasupra oraşului Ohio, de unde s-a întors la Washington DC, intrând în coliziune cu clădirea Pentagonului. Această variantă oficială a evenimentelor a născut, însă, multe întrebări, care au fost lăsate până în ziua de azi fără răspuns de către autorităţi.

 

Serie de şase fotografii ilustrând colapsarea turnului sudic, WTC 2. Fotografiile au fost luate de la aproximativ 1,5 km distanţă.

Serie de patru fotografii ilustrând prăbuşirea turnului sudic, WTC 1. Instantaneele au fost făcute de la aproximativ 1,5 km nord-est.

Atentat plănuit pentru atingerea unor obiective ale politicii mondialiste

După 11 septembrie 2001, multe persoane cu iniţiativă, intrigate de stranietatea anumitor aspecte ale evenimentelor şi de modul denaturat în care au fost prezentate de către oficialităţi, au făcut, pe cont propriu, ample investigaţii pentru aflarea adevărului. Ca urmare, au apărut sute şi sute de articole, cărţi şi filme despre „atentatele teroriste“ de la World Trade Center.Concluzia la care au ajuns cei mai mulţi dintre cei care au realizat aceste investigaţii este că atacul din 11 septembrie a fost parte a unui plan foarte bine pus la punct de către liderii satanici ai francmasoneriei pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. Astfel, imediat după atacuri, Preşedintele George Bush a acuzat gruparea fundamentalistă islamică Al Qaeda că a comis aceste atentate.

Imagine a WTC7 cu câteva ore înainte de prăbuşirea turnurilor gemene. Sunt vizibile incendii mari, izbucnite în clădire la etajele marcate pe fotografie, precum şi nori de fum ieşind din aceasta. Teroriştii încă nu îşi făcuseră apariţia... Cine să fi fost, oare, făptaşii? Sub acest pretext cusut cu aţă albă, administraţia americană a declanşat, fără să dea socoteală nimănui, cu o grabă suspectă, aşa-numitul război contra terorismului, prin care a urmărit să justifice inumanele intervenţii militare din Afganistan şi Irak. Aceste adevărate invazii erau, de fapt, de mult timp plănuite. 

WTC7 s-a prăbuşit la ora 17:20, ora New York-ului, ceea ce corespunde cu 22:20, ora Londrei. Şocant, dar ştirile de la BBC au anunţat încă de la ora 21:54 că WTC7 s-a prăbuşit, deci CU 26 DE MINUTE ÎNAINTE DE A SE PETRECE EVENIMENTUL! Ulterior, când postului TV BBC i s-a cerut să confirme faptul, oficialii săi s-au eschivat, motivând în mod penibil că s-a pierdut caseta cu ştirea... Totuşi, evenimentul a fost înregistrat de alţii. Vedeţi în imaginea de mai sus o captură de ecran în care este evidenţiată, în stânga jos, ora la care a fost difuzată ştirea.De asemenea, în urma atentatelor, opinia publică americană a fost manipulată prin teroare, impunându-i-se, sub pretextul asigurării unei securităţi sporite, o serie de legi noi (cum ar fi, de exemplu, renunţarea la secretul corespondenţei), prin care libertatea individului este extrem de mult îngrădită, ca să nu spunem anulată. Acum telefoanele cetăţenilor americani pot fi ascultate fără restricţii, scrisorile pot fi deschise de către oamenii serviciilor secrete, iar cei care ridică glasul să protesteze riscă să fie imediat calificaţi drept conspiraţionişti, complici la terorism, nebuni etc., să fie daţi afară din slujbă şi defăimaţi, terfeliţi public.

Regizorul Michael Moore a realizat un film despre evenimentele din 11 septembrie – singurul de acest tip care a fost intens mediatizat, premiat şi aclamat în toată lumea – în care a prezentat, sub aparenţa de revelare a unor secrete teribile, doar legăturile lui Bush cu familia Bin Laden, distrăgând, în mod voit, atenţia publicului de la alte lucruri, mult mai grave. Întrebat fiind de ce nu a pomenit în filmul său despre faptul că NORAD (North American Aerospace Defense Command – Centrul Nord-American de Apărare Aerospaţială) nu a reacţionat în niciun fel la „atacurile“ aeriene sau despre alte aspecte extrem de importante ale evenimentelor, cum ar fi prăbuşirea ca într-o demolare controlată a Turnurilor gemene, Michael Moore a răspuns cu abilitate: „pentru că ar fi nepatriotic, neamerican“.Criminalul atac împotriva Irakului

 

Iată cum analizează fostul ofiţer român de securitate Valentin Manoliu acest subiect în cartea sa Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de colosala conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale.

„În ceea ce priveşte atentatul din 11 septembrie 2001 împotriva statului şi poporului american, acesta a fost, în realitate,  un auto atentat organizat de către CIA, pentru ca Statele Unite să  aibă un pretext pentru a ataca Irakul şi a intra cu forţa în posesia petrolului irakian.

Petrolul este necesar pentru asigurarea consumului de energie al Statelor Unite şi pentru dezvoltarea programelor militare şi spaţiale, în vederea manipulării şi controlului de către francmasonerie a tuturor fiinţelor umane de pe suprafaţa globului. Astfel, după 11 septembrie 2001, americanii au ajuns să aibă baze militare chiar şi în Rusia.Atacul SUA împotriva Irakului a fost plănuit cu mult timp înainte, lucru precizat de agentul William Cooper din cadrul serviciului de informaţii al marinei americane, Naval Intelligence of Navy, în cartea „Behold a Pale Horse“. În această carte, el dezvăluie documente ale unui plan de operaţiuni împotriva ţărilor arabe, care preconiza folosirea înşelătoriei lui Roosvelt cu Pearl Harbour sau a trucului lui Churchill cu oraşul Coventry (din al Doilea Război Mondial), amândoi cunoscând dinainte ziua şi ora atacului plănuit de japonezi, respectiv de germani.Din aceste documente reiese că într-unul dintre marile oraşe ale Statelor Unite urma să fie declanşată o explozie puternică, un auto atentat care să fie pus pe seama fundamentaliştilor iranieni, irakieni sau libieni şi să constituie un pretext pentru dezlănţuirea unui război de coaliţie, care să primească girul Consiliului de Securitate şi al ONU.Blocurile-turn gemene ale World Trade Center au fost, în realitate, demolate  cu dinamită, plasată de experţii CIA în punctele cheie ale structurii clădirilor, iar Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, doar într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu adăpostea personal, birouri şi calculatoare. Ambele acţiuni au fost puse la cale de CIA în cârdăşie cu preşedintele mason George Bush“. 

Imagini de coşmar ale unor bebeluşi din Irak şi Afganistan, născuţi morţi, cu înfiorătoare malformaţii congenitale, cauzate de inumanele, satanicele bombardamente americane cu proiectile conţinând reziduuri de uraniu.

Francmasonii şi „doctrina dualităţilor“

Privind cu obiectivitate evenimentele din 11 septembrie, putem observa că totul a fost o înscenare clasică a francmasonilor, bazată pe deviza „prin haos la ordine“ care sintetizează doctrina „dualităţilor“ artificial create de către aceştia. Este vorba despre teoria filozofică a

fazelor oricărui proces: teză, antiteză şi sinteză, utilizată într-un mod pervers de masoni, pentru obţinerea puterii de control a întregii planete.

Cei care conduc lumea din umbră se folosesc de doctrina dualităţilor pentru a-şi atinge scopurile: ei creează în mod artificial un conflict, o „problemă“ majoră, după care oferă publicului o „soluţie“ dinainte gândită, care coincide, de fapt, chiar cu scopul urmărit de ei, în ascuns. Este o modalitate pe cât de eficientă, pe atât de diabolică, datorită intenţiei cu care este pusă în aplicare. Un exemplu al acestei modalităţi satanice de impunere a propriilor scopuri este ceea ce s-a petrecut, în realitate, la Pearl Harbour. Agenţii lui Roosevelt au spart codul secret al japonezilor, aflând cu luni de zile înainte că baza navală de la Pearl Harbour va fi atacată. În mod intenţionat, FBI nu a făcut cunoscută această informaţie comandantului bazei navale, deoarece aveau nevoie de un pretext pentru a intra în război. Înaintea atacului, populaţia Americii era potrivnică ideii de implicare a Statelor Unite în vreunul dintre conflictele europene sau asiatice.

După aşa-zisul „atac surpriză“, manipulaţi, membrii Congresului au reacţionat şi au declarat război Japoniei în următoarele zile, în timp ce marea majoritate a cetăţenilor americani a crezut povestea şi nu a mai avut nimic împotriva intrării în război.Chiar dacă poate părea greu de crezut că agenţii federali iniţiază acţiuni deosebit de violente şi de grave împotriva cetăţenilor americani, există sute de dovezi care demonstrează aceasta. În ceea ce priveşte evenimentele din 11 septembrie 2001, analizaţi singuri lista de fapte obiective pe care vi le prezentăm, care este de mare ajutor pentru a trage concluzii juste în legătură cu ceea ce s-a petrecut în realitate. 

Un şocant gest obscen din partea Preşedintelui unei ţări care se pretinde „stindardul democraţiei“. G. Bush îşi arată, o dată în plus, adevărata faţă anticristică.

World Trade Center a fost, adesea, ţinta „atacurilor teroriste“ în cadrul simulărilor din aplicaţiile militare

• Manualul FEMA de răspuns în caz de terorism, din 1997, are ca ţintă turnurile World Trade Center, turnuri care au mai fost ţinta unor operaţiuni FBI de tip „steag fals“ în 1993.• NORAD (North American Aerospace Defense Command) a condus în 1999 exerciţii militare care implicau scenarii cu avioane civile deturnate şi care aveau ţintă turnurile World Trade Center şi Pentagonul.

• În iunie 2000, Departamentul Justiţiei publică un manual de terorism, iar ţinta de pe copertă este chiar World Trade Center.• În septembrie 2000, PNAC (Proiectul pentru un Nou Secol American (The Project for a New American Century – sesizaţi consonanţa semnificativă cu deviza de pe bancnota de 1 dolar, Novus Ordo Seclorum), o organizaţie din care fac parte masonii de rang înalt Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Jeb Bush şi Paul Wolfowitz, face un raport cu numele „Reconstruirea Apărării Americii“. În el se afirmă, în mod deschis, că procesul transformării este, probabil, unul lung, în absenţa unor evenimente catastrofice şi catalizatoare, cum ar fi un nou Peal Harbor.• În 24 octombrie 2000, la Pentagon se execută primul dintre cele două exerciţii de antrenament ce presupun simularea coliziunii unui Boeing 757 cu clădirea.• În iunie 2001, Departamentul Apărării stabileşte noi instrucţiuni de intervenţie militară în caz de deturnare pe liniile aeriene. În ele se precizează că Departamentul Apărării are nevoie de autorizaţie directă din partea Secretarului Apărării înainte de orice intervenţie. Ori, atunci când evenimentele din septembrie 2001 au avut loc, Dick Cheney nu a autorizat nicio astfel de interceptare a avioanelor deturnate, care ar fi putut da peste cap planurile conspiraţiei francmasonice din care făcea parte.

Foaie volantă „comemorativă“ care satirizează evenimentul din 11 septembrie 2001 şi înşelătoria criminală a „terorismului mondial“. Tipărită sub forma unei bancnote, aceasta ia în derâdere toate simbolurile şi instituţiile importante ale francmasoneriei: piramida cu ochiul „atotvăzător“, vulturul, craniul şi oasele, Noua Ordine Mondială, Preşedintele american etc.  

Câştiguri frauduloase, persoane prevenite despre viitoarele atentate şi mii de dosare nedorite îngropate sub dărâmături

 În 24 iulie 2001, Larry A. Silverstein, care deja deţinea clădirea numărul 7 din complexul World Trade Center, semnează, cu şase săptămâni înainte de 11 septembrie, un contract de leasing pentru WTC 1, 2, 4 şi 5, în valoare de 3,2 miliarde dolari, pe o perioadă de 99 de ani. În contractul de leasing a fost inclusă şi o clauză prin care Silverstein avea drept de reconstrucţie a clădirilor în cazul distrugerii lor, precum şi o asigurare împotriva eventualelor acte de terorism, în valoare de 3,55 miliarde de dolari. Lacom de câştig, Silverstein a considerat distrugerea turnurilor drept două incidente teroriste separate, în vreme ce asiguratorii o priveau ca pe unul singur. Disputa este lesne de înţeles: în cazul în care justiţia decidea că au fost două incidente, Larry primea 7,1 miliarde de dolari, şi nu doar 3,55 miliarde, cât i s-ar fi cuvenit în cazul unui singur incident.  Silverstein a dat în judecată 20 de

companii de asigurări, din totalul de 22 cu care încheiase contracte (cu 2 asiguratori ajunsese la o înţelegere). Primul verdict, dat de instanţă în aprilie 2004, a avantajat, în mare parte, asiguratorii, dar pe 6 decembrie 2004, un al doilea juriu federal a decis în favoarea lui Silverstein. Acesta a primit alte 1,1 miliarde de dolari de la 9 companii de asigurări. În total, asigurarea clădirilor complexului WTC i-a adus lui Silverstein aproape 5 miliarde de dolari. Semnificativ este că afaceristul a amânat, deloc întâmplător, pentru o altă zi o şedinţă de consiliu care trebuia să se desfăşoare pe 11 septembrie în clădirea WTC 1. 

Revista Time îl prezintă pe Silverstein făcând un semn masonic, calificându-l drept „cioban“ la „stâna de oi“ a credulilor americani, cu trimitere la gigantica asigurare încasată de el cu ocazia înscenării atacului terorist asupra turnurilor gemene. La 7 ore după prăbuşirea turnurilor gemene, a căzut şi WTC 7, un imobil de 47 de etaje aflat la peste 100 de metri distanţă de turnul nordic, fără ca cineva să fie rănit, pentru că pompierii apucaseră să evacueze clădirea. Timpul de cădere a clădirii a fost de aproximativ 6 secunde. Straniu este că au fost fotografiate incendii la etajele inferioare ale WTC 7 cu câteva ore înainte de prăbuşirea turnurilor, iar Silverstein a fost auzit atunci cerându-i şefului pompierilor, într-o convorbire telefonică, să demoleze clădirea („Pull it!“), deşi versiunea oficială susţine că focul din WTC 7 a fost provocat de incendiul de la unul dintre turnurile gemene. Acest nou „atentat terorist“ i-a adus lui Silverstein încă aproximativ 500 de milioane de dolari. Clădirea nr. 7 a complexului WTC adăpostea birouri ale CIA, Departamentului Apărării, IRS, Serviciilor Secrete şi buncărul primarului New York-ului, Rudy Giuliani, care fusese consolidat în anii precedenţi pentru a rezista oricăror incendii sau catastrofe. De asemenea, imobilul depozita între 3.000 şi 4.000 de dosare incomode ce conţineau investigaţii asupra neregulilor de pe Wall Street, care astfel au fost distruse.În săptămâna de dinainte de 11 septembrie, s-a înregistrat o stranie creştere, de 1.200%, a tranzacţiilor la bursă cu acţiunile companiilor aeriene United Airlines şi American Airlines, conform raportului Agenţiei de Bursă din Chicago. Un investitor vinde acţiuni atunci când se aşteaptă la o scădere a valorii acţiunilor, iar ca să vinzi atât de masiv, trebuie să fii sigur că urmează un eveniment în urma căruia valoarea acţiunilor va scădea. Zeci de milioane de dolari au fost câştigaţi de cei care, se pare, au fost avertizaţi despre „atacul terorist“. După cotidianele New York Times, Wall Street Journal şi London Independent, un procent mare

dintre aceste tranzacţii a fost realizat de un singur investitor, Deutsche Bank. David Brown, cel care a fost managerul principal al acestei bănci până în 1988, este actualul director al CIA şi mason „de vază“. Nu s-a declanşat nicio investigaţie oficială în acest caz, deşi totul este cusut cu aţă albă.Mai mulţi oficiali de la Pentagon au fost avertizaţi şi şi-au anulat imediat planurile de deplasare.Primarul oraşului San Francisco, Willie Brown, a primit un telefon de avertizare să nu ia avionul în dimineaţa respectivă. Ulterior, Radio Pacifica a informat că telefonul a venit direct din partea Consilierului de Securitate Naţională, Condoleeza Rice.Procurorul general John Ashcroft a declarat public că a primit avertizări de la FBI referitor la evenimentele ce urmau să se petreacă, indicându-i-se evitarea zborului cu avionul în acea perioadă.Foarte semnificativ este că Marvin Bush, fratele lui George W. Bush, a fost, începând din 1990 şi până în 11 septembrie 2001, membru în consiliul director al companiei americano-kuweitiene Stratesec, ce furniza servicii de securitate pentru United Airlines, Aeroportul International Dulles şi... World Trade Center.CIA şi NORAD, implicate în atentate 

În data de 11 septembrie 2001, o serie de exerciţii militare fac ca întregul teritoriu al SUA să rămână apărat de doar 14 avioane militare cu reacţie, care nu au reuşit să oprească cele patru avioane deturnate în interval de două ore. Controlorii de trafic aerian şi cei de la comandamentul NORAD nu ştiau care ţinte sunt reale şi care fac parte din exerciţiu. Pentru prima oară în 50 de ani, NORAD nu a reacţionat, motivul fiind că în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001 CIA conducea exerciţii militare care, ca din întâmplare, prevedeau simularea unui atac al clădirilor WTC de către avioane deturnate de terorişti. Acest fapt a fost raportat de Agenţia de Ştiri AP şi recunoscut pe site-ul CIA.

Cu câţiva ani înainte de 11 septembrie, jucătorul profesionist de golf Payne Steward zbura spre Dallas, cu prietenii lui din Florida, într-un mic avion personal. La o scurtă perioadă după decolare, au apărut nişte nereguli funcţionale la avion şi pilotul, împreună cu pasagerii, au leşinat şi apoi au pierdut temporar contactul cu FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei). În 18 minute, NORAD a reuşit să trimită în zonă un avion F18. În 22 de minute, 4 avioane F18 zburau în tandem cu avionul afectat de defecţiunile tehnice, conform procedurii standard de acţiune.

 

În ciuda unei dotări tehnologice de vârf, care permite detectarea oricărui atac aerian asupra SUA şi intervenţia într-un interval de timp foarte scurt, NORAD a fost incapabil să

intercepteze vreunul dintre avioanele „deturnate“. Oficialii NORAD pretind că s-a dat, la un moment dat, alertă că va fi atacată Casa Albă, iar avioanele forţelor aeriene au fost, în mod incredibil, incapabile să localizeze Casa Albă.Sediul NORAD este localizat pe muntele Cheyenne din Colorado. Are la dispoziţie cea mai sofisticată aparatură de urmărire din lume şi  responsabilitatea de a monitoriza spaţiul aerian american, pentru a-l proteja de rachete şi avioane. Aceasta este îndatorirea NORAD. Totuşi, niciun F16 nu a apărut la timp pentru zborurile 11 şi 175 care au decolat din Boston, cu toate că au trecut 36 de minute din momentul în care FAA a aflat de deturnarea avioanelor şi până când avionul corespunzător „zborului 125“ s-a izbit de turnul sudic. Nu-i aşa că e ciudat?Situaţia zborului 77 era mult mai gravă, deoarece timp de 43 minute nu s-a ştiut dacă aparatul era dirijat spre Washington şi Casa Albă sau spre Pentagon. Baza aeriană Andrews a forţelor militare, aflată la distanţă de doar câteva minute, nu a trimis niciun avion. Nici de la  baza din Langlay nu a fost trimis niciun avion, decât după atac. Există câteva baze militare aeriene în zonă care au capacitatea şi responsabilitatea de a proteja capitala – şi totuşi, niciuna dintre acestea nu a reacţionat, ascultând, se pare, de ordinul venit de la NORAD, care era, în mod foarte straniu: „Rămâneţi la sol!“Puţină lume ştie de existenţa tehnologiei „Global Hawk“. Aceasta permite preluarea de la distanţă a comenzilor manuale şi automate ale avionului şi dirijarea cu o extrem de mare precizie a acestuia. Să ne imaginăm câte se pot realiza cu această tehnologie... Comisia de anchetă neagă fără nicio jenă legile fiziciiPrimul turn WTC cade la 9:59, acesta fiind turnul sudic, cel care a fost lovit al doilea. După 29 de minute, turnul nordic cade şi el, durata de prăbuşire a ambelor clădiri fiind de aproximativ 10 secunde.Legea căderii libere a corpurilor formulată de Galilei şi acceptată astăzi de către toţi oamenii de ştiinţă afirmă că:D = 1/2 x g x t2 , undeD = distanţa parcursă de un obiect în cădere liberă, în vid;g = acceleraţia gravitaţională, cu valoarea constantă 9,8 m/s2;t = timpul în secunde.Dacă există o rezistenţă oricât de mică, atunci viteza scade, iar timpul creşte proporţional cu această rezistenţă. În cazul WTC – turnul nord şi turnul sud, ştim că turnurile aveau 1.350 picioare înălţime (416 metri).Din ecuaţia de mai sus deducem timpul minim de cădere pe distanţa de 416 m, socotit în vid, fără frecare: t2 = 2 x D / g. Deci: t =  9,1627 secunde.Această valoare reprezintă cel mai scurt interval de timp, calculat teoretic, în care se poate prăbuşi complet o clădire de 416 m înălţime, în condiţii de vid. Având în vedere că turnul sudic WTC2 a căzut în 10,4 secunde, iar cel nordic WTC1 în 8,1 secunde, este uşor de înţeles că ancheta oficială oferă explicaţii penibile, mincinoase, care sfidează legile fizicii. În realitate, trebuie să ţinem seama că sub zona de impact erau un număr de etaje neafectate de coliziune. Singura posibilitate ca etajele superioare zonei de impact să se prăbuşească într-un timp practic egal cu cel al căderii libere este aceea ca etajele inferioare să se comporte ca şi... aerul, adică să nu frâneze în niciun fel căderea. Ori, aceasta se poate petrece doar dacă structura de rezistenţă este, într-un fel sau altul, distrusă, pulverizată. Pentru că nu ne putem închipui că etajele inferioare s-au retras, graţios, făcându-le loc celor superioare, aflate în plină prăbuşire. Ceea ce înseamnă că este vorba de o demolare controlată şi nu de altceva. Oare cât ar fi durat, în realitate, în condiţiile versiunii oficiale, prăbuşirea turnurilor: o oră, o zi, veşnic? Ceea ce este sigur este că, dincolo de orice îndoială, turnurile nu s-au putut, în nici un caz, prăbuşi pur şi simplu, din cauza forţei gravitaţionale, într-un timp atât de scurt.

Altfel, datele oferite de comisia de anchetă a evenimentelor de la 11 septembrie 2001 sfidează legile fizice ale gravitaţiei şi ale conservării energiei. Pentru ca datele oficiale să poată fi reale, ar fi trebuit ca etajele inferioare, neafectate de impact, să nu fi opus nicio rezistenţă la prăbuşirea întregii structuri, lucru imposibil. Ar fi trebuit, de asemenea, ca sticla şi cărămida să se fi dezintegrat de la sine, fără nicio intervenţie exterioară, fără explozie, fără aport energetic, anulând legea conservării energiei. Nu în ultimul rând, pentru ca varianta oficială să fie verosimilă, forţa de gravitaţie trebuia să fie, în mod miraculos, de... 1000 de ori (!!!) mai mare în ziua de 11 septembrie decât în celelalte zile ale anului, ceea ce este, deja, de-a dreptul comic.

Această fotografie înfăţişează turnul nordic la începutul colapsării. Nici raportul final NIST (Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie), nici vreun alt document nu încearcă să explice exploziile şi prăbuşirea cu mare viteză, care a urmat o traiectorie perfect verticală, întreaga structură fiind practic „pulverizată“. NIST nu se preocupă câtuşi de puţin să dea o explicaţie verosimilă catastroficei prăbuşiri, afirmând pur şi simplu că aceasta era „inevitabilă“.

În explicaţiile tehnice date de NIST în legătură cu prăbuşirea turnurilor au fost omise intenţionat tocmai dovezile care demonstrează că a fost vorba despre o demolare controlată. Observaţi jeturile de fum şi praf apărute datorită detonării unor explozibili la etaje mult inferioare celui la care a avut loc impactul.

Nu există în istorie clădiri cu structura de rezistenţă din oţel care să se fi prăbuşit din cauza focului

După ce clădirile au fost lovite de avioane, numeroşi reporteri au afirmat că în World Trade Center au avut loc explozii puternice înainte de prăbuşirea acestora.

Cele mai multe relatări ale martorilor includ: zgomote asurzitoare precum cele provenite de la explozii şi chiar luminile flăcărilor provenind de la etajele inferioare zonei de impact.În foarte multe înregistrări video se pot vedea jeturi orizontale de fum şi praf la etajele inferioare zonei de impact, expulzate în afară cu mare viteză din cele două turnuri. Ori, aceste descrieri sunt suspect de asemănătoare cu cele ale unor clădiri demolate în mod controlat de experţi, prin detonare cu dinamită. O analiză atentă a imaginilor surprinse confirmă că prăbuşirea nu putea fi provocată de colapsul gravitaţional.În întreaga istorie modernă se cunosc doar 3 clădiri cu structură de rezistenţă solidă, din oţel, prăbuşite complet din cauza focului – conform rezultatului „expertizei“ comisiei de anchetă: World Trade Center 1, 2 şi 7!În 4 mai 1988, într-un zgârie nori din Los Angeles a izbucnit un incendiu care a durat 3 ore, fiind afectate 4 etaje, dar clădirea nu s-a prăbuşit.În 23 februarie 1991, într-o clădire de 38 de etaje din Philadelphia, construită în 1973, a izbucnit un incendiu care a cuprins 8 etaje şi a durat mai bine de 19 ore, fără ca edificiul să se prăbuşească.În 17 octombrie 2004, într-o clădire de 56 de etaje din Venezuela, construită în 1976, un incendiu s-a extins asupra a 26 de etaje, durând mai bine de 17 ore. Clădirea nu s-a prăbuşit, deşi incendiul a ajuns până la acoperiş.În 12 februarie 2005, clădirea Windsor din Madrid, care are 32 de etaje, construită din beton armat, a fost cuprinsă de flăcări timp de mai bine de 24 de ore, fiind afectate peste 10 etaje. Deşi ultimele 10 etaje ale clădirii s-au prăbuşit, restul clădirii a rămas în picioare.Cele două turnuri au ars timp de 56 minute, respectiv 103 minute, fiind afectate de foc numai 4 etaje, după care clădirile s-au prăbuşit efectiv la sol. A existat o mare dezbatere pe această temă, mulţi oameni de ştiinţă au venit cu explicaţii concludente, exprimându-şi dezaprobarea faţă de varianta oficială.Probele fizice, oţelul topit şi orice alte probe materiale care ar fi fost strict necesare pentru a stabili ceea ce s-a petrecut pe 11 septembrie la World Trade Center au fost expediate în India „PENTRU RECICLARE“ de către primarul New York-ului, Giulliani, fără a putea fi examinate de investigatori. STRANIU, nu-i aşa?

Chiar cutremurele majore, care au cauzat căderea unor clădiri cu armătură de oţel, nu au provocat niciodată fărâmiţarea edificiilor ca în cazul Turnurilor. De exemplu, cutremurul din Taiwan a „smuls“ clădirile din fundaţie dar nu le-a fărâmiţat. Clădirile WTC au fost proiectate să reziste unor coliziuni cu avioane

Profesorul Steven E. Jones, care a făcut una dintre cele mai bune investigaţii în acest sens, a concluzionat, bazându-se pe probe luate de la faţa locului, pe imaginile audio-video furnizate, pe simulările computerizate efectuate şi pe experienţa sa în domeniu, că în demolarea celor două turnuri s-a folosit termit (amestec de pulbere de aluminiu şi oxizi de metale care degajă la ardere o temperatură înaltă, folosit la producerea aliajelor de fier şi în sudură, ca substanţă incendiară).

În ciuda faptului că turnul sudic a fost lovit mai târziu decât cel nordic, la ora 9:03, de al doilea avion, acesta s-a prăbuşit primul! Analiza traiectoriei arată că al doilea avion nu a lovit în plin structura centrală de rezistenţă a turnului!Van Romero, cercetător şi vicepreşedinte la Institutul de Minerit şi Tehnologie din New Mexico, a declarat iniţial, cu sinceritate, că prăbuşirea clădirilor a fost prea „estetică“ pentru a putea fi rezultatul coliziunii  structurii cu un avion. După 10 zile, din motive misterioase, el şi a schimbat complet declaraţia, spunând că, în mod cert, focul este cel care a determinat prăbuşirea acestora.Hyman Brown – profesor de inginerie civilă, şeful de şantier al World Trade Center a declarat că WTC a fost proiectat să reziste oricăror uragane, vânturi puternice, bombe şi avioane care ar putea să-l lovească. Deşi proiectat să reziste la toate acestea, combustibilul unui avion ce a ars la 1000 de grade Celsius a slăbit, chipurile, oţelul din structura de rezistenţă a întregii clădiri, care nici nu se topeşte decât la 1.600 de grade Celsius!Kevin Ryan, de la Underwriters Laboratories, compania care a omologat oţelul folosit în World Trade Center, într-o scrisoare adresată lui dr. Frank Gayle, specialist în metalurgie la Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie (NIST) şi şeful echipei de experţi care a realizat investigaţiile la WTC, scrie că metalul era omologat conform standardelor ASTM E119 şi că temperatura la care mostrele din acest oţel trebuie expuse ca să cedeze este de peste 1.000 de grade, timp de câteva ore. De asemenea, el a declarat că ar fi fost nevoie de temperaturi de peste 1.600 de grade Celsius pentru ca oţelul din care s-au realizat armăturile edificiilor WTC să se topească. La câteva zile după această declaraţie care contrazicea versiunea oficială, conducerea companiei l-a concediat.

Trebuie să observăm că FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei) nu a dezvăluit informaţii despre traiectoria avioanelor şi nu a pus la dispoziţie înregistrarea conversaţiilor dintre piloţi şi FAA. Existau, în fiecare dintre aceste avioane mari, două cutii negre care au fost special construite astfel încât să reziste la condiţii extreme. Cu toate acestea, FAA a declarat, în mod cu totul incredibil, că toate cele opt cutii negre au fost, în mare măsură, distruse!

Cursa 93 nu s-a prăbuşit, ci a fost doborâtă, se pare, de avioane militare

Cel de-al treilea avion deturnat, cursa United 93, a decolat din New Jersey, s-a îndreptat spre Ohio, apoi a virat şi s-a întors către Washington DC. Se presupune, fără vreo dovadă, că pasagerii au dat telefoane celor dragi. Proiectul Achilles a demonstrat, însă, că posibilitatea de a folosi telefoanele celulare la altitudinea la care se presupunea că zburau avioanele este foarte mică. Astfel, probabilitatea de a reuşi un apel telefonic la o altitudine de 10 km este de 0,006%. La o altitudine de 1,2 km, probabilitatea de a efectua o convorbire telefonică este de 0,4%. Practic, imposibil.S-a mai fabulat că, la un moment dat, persoane precum Scott Beamer şi alţii au încercat să preia controlul avionului. Varianta oficială susţine că acesta s-a prăbuşit în timpul zborului din cauza luptei dintre pasageri şi terorişti.Dacă analizăm, însă, trei aspecte esenţiale, concluzia la care ajungem este că, de fapt, avionul a fost doborât, nu s-a prăbuşit. Acestea sunt:a. Nu au putut fi identificate resturi semnificative. Practic, resturile avionului au fost împrăştiate pe o rază de aproximativ 13 km;b. Resturile constau din bucăţi foarte mici;c. Martorii oculari au relatat că au auzit o explozie puternică în timp ce avionul era încă în aer şi că au văzut avioane militare în zonă.Astfel, imaginile de la locul „prăbuşirii“ zborului United 93, departe de a fi conforme cu scenariul prăbuşirii unui avion, trimit prin toate elementele la o doborâre cu avioane de vânătoare.

În mod suspect, mai mult de jumătate din personalul dat dispărut în urma atacului fusese mutat în aripa dezafectată a Centrului Naval de Comandă al Pentagonului cu puţină vreme înainte de atac. Cine ar fi avut interesul să trimită brusc oamenii să lucreze în aripa dezafectată?

Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, în niciun caz de un Boeing 757 de 16 tone

Varianta oficială a evenimentelor afirmă că cel de-al patrulea avion deturnat, zborul 77, a lovit Pentagonul. Să trecem în revistă câteva date semnificative despre acest edificiu, în legătură cu evenimentele din 11 septembrie 2001.

Pentagonul este una dintre cele mai mari clădiri de birouri din lume şi găzduieşte Departamentul American al Apărării. Este situat pe malul râului Potomac din Virginia, Arlington, în dreptul Washington D.C. Clădirea are forma unui pentagon regulat şi este formată din cinci „inele“ concentrice, interconectate prin pasaje. Construcţia sa a început în septembrie 1941 şi a fost terminată în 1942. În prezent, mai mult de 25.000 de civili şi militari lucrează acolo.

Cel mai bine apărat dintre edificiile armatei americane este cel al Pentagonului. Prin urmare, atunci când ni se spune că un avion a fost deturnat de către terorişti şi se îndreaptă spre capitală, iar Centrul Militar de Comandă al întregii Americi este paralizat şi nu reacţionează în niciun fel, este firesc să ne manifestăm cu scepticism şi să nu credităm această versiune neverosimilă, ca să nu spunem imposibilă.Deşi în Washington D.C. există mai multe camere video şi echipamente de supraveghere decât oriunde în lume, Armata a publicat, în mod suspect, doar 2 imagini ale atacului, care nici măcar nu evidenţiază avionul atacator.Înregistrările video ale sistemelor de supraveghere de la clădirile din jur (hoteluri, benzinării etc.) care au surprins adevărata desfăşurare a evenimentelor au fost ridicate de FBI şi s-a impus, printr-un ordin de securitate naţională, tăcerea asupra acestora. Ori, dacă nu era nimic de ascuns, de ce să fie secretizate casetele?Cu puţină vreme înainte de atac, o decizie cel puţin stranie a comandamentului a făcut ca o parte din personal să fie trimisă să lucreze tocmai în aripa dezafectată – care nu mai adăpostea la momentul acela nici angajaţi, nici birouri, nici calculatoare! – în care a intrat avionul. 124 de oameni şi-au pierdut astfel viaţa acolo. Pentru oricine este mai mult decât evident că această mişcare a fost premeditată!În imaginile filmate şi prezentate imediat după impact, se poate observa că în spărtura făcută în zid lipsesc cu desăvârşire urmele aripilor unui avion Boeing 757. Mai mult, geamurile clădirii erau intacte după impact. Un Boeing 757 de 16 tone lasă multe urme după un incident grav, soldat cu incendiu. Conform rapoartelor armatei, există doar două resturi (cu totul nesemnificative) care se presupune că provin de la avion, o piesă foarte mică şi nedefinită de metal şi o piesă de aluminiu. Întrebarea evidentă este: unde sunt motoarele, care cântăresc câte patru tone fiecare? Dar trenurile de aterizare şi multe alte resturi ce rezultă din prăbuşirea unui avion? Cel mai probabil este că ele s-au evaporat ca prin farmec, dacă au existat vreodată...Toate acestea conduc la concluzia că, de fapt, Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, probabil un avion militar, şi nu de un Boeing 757, aşa cum s-a declarat oficial, pentru a da dimensiuni apocaliptice „atacului terorist“.Zborul 77 a dispărut în totalitate de pe radar în timp ce se îndrepta către vest, spre Ohio; nimeni nu a declarat că l-ar fi văzut la întoarcerea sa spre Washington. Se pare că NORAD nu a trimis niciun avion să investigheze ce s-a petrecut cu această cursă decât după prăbuşire.

Această fotografie evidenţiază zona din clădirea Pentagonului afectată de impactul cu avionul. În imaginea de jos avem o simulare a coliziunii cu un  Boeing 757. Este evident că în această situaţie zona avariată trebuia să fie de aproape 40 de metri, adică dublă. Singura ipoteză plauzibilă este că Pentagonul a fost lovit de  un avion militar uşor, de dimensiuni simţitor mai mici.

Invazia Afganistanului, realizată pentru însuşirea cu forţa a resurselor petroliere

La 15 august 2001, o serie de lideri talibani se aflau în Houston, pentru a negocia cu societatea Unocal (Union Oil Company of California) dreptul de a construi o conductă de gaz în zona zăcămintelor afgane de petrol şi gaz, cunoscute drept unele dintre cele mai bogate din lume. Societatea Unocal avea strânse legături cu vicepreşedintele Dick Cheyney. Talibanii nu au acceptat termenii propuşi de americani. Consecinţele au urmat imediat:

a. Preşedintele Bush a semnat un ordin, datat înainte de 11 septembrie 2001, pentru organizarea unui atac asupra Afganistanului;b. Noul Preşedinte al Afganistanului este o marionetă a americanilor – un fost înalt funcţionar de naţionalitate afgană al societăţii Unocal;c. Prima dintre afacerile realizate de conducătorii Alianţei Nordice Afgane, instalaţi la putere de către americani, a fost acordul cu Unocal de a construi conducta de gaz în termenii impuşi de SUA.În timpul invaziei, forţele aeriene americane au trimis mii de avioane pentru a lansa rachete de înaltă tehnologie în Afganistan asupra câtorva birouri, magazine, şcoli, spitale şi locuinţe. Mii de soldaţi au fost trimişi pentru a invada Afganistanul, pentru a le distruge modesta armată şi pentru a le doborî guvernul. Congresul american a dat preşedintelui votul pentru acţiune. Totuşi, Congresul nu a declarat niciodată război, aşa cum este clar specificat în Constituţia americană.

În orice caz, niciunul dintre cei despre care s-a spus că ar fi participat la „atacurile teroriste“ nu era din Afganistan. Ben Laden a susţinut că nu el este autorul, iar talibanii au afirmat că-l vor preda pe Ben Laden dacă SUA le oferă vreo dovadă că el a fost implicat.Forţele speciale americane au dirijat şi au susţinut Alianţa Nord-Atlantică pentru a învinge forţele talibanilor. Nu a fost o bătălie în adevăratul sens al cuvântului. Americanii, cu arme avansate, de secol XXI, din programul militar supranumit Războiul Stelelor, au luptat contra unor crescători de capre, cu puşti şi arme mai vechi cu un secol. Una dintre strategiile favorite ale armatei americane în această vânătoare de raţe era de a lansa bombe incendiare din avioane care zburau la altitudini cu mult în afara razei de acţiune a tunurilor rudimentare ale talibanilor. Aceste bombe împrăştiau o substanţă  derivată din petrol pe o zonă de mărimea  unui teren de fotbal. În timp ce această substanţă era împrăştiată la sol, ea lua foc, provocând o combustie deosebit de puternică şi absorbţia aerului respirabil din acel perimetru. Nicio fiinţă nu putea supravieţui acestui holocaust. După o asemenea confruntare în nordul Afganistanului, aproximativ 2.000 de talibani au fost luaţi prizonieri. „Învingătorii“ i-au îndesat pe prizonieri în camioane, lăsându-i să se „coacă“ sub soarele puternic, fără a le da hrană sau apă. După mai multe zile, cei care mai erau în viaţă, mulţi dintre ei doar nişte băieţandri, au fost scoşi din maşini, împuşcaţi în cap şi îngropaţi în nişte morminte săpate superficial.Care este rezultatul războiului din Afganistan? Constituţia americană a fost încălcată, mii de membri nevinovaţi ai unor triburi au fost ucişi. A fost instaurat un guvern-marionetă, condus de un fost angajat al corporaţiei Unocal. Conducta de petrol pentru Unocal a fost asigurată. Nivelul de viaţă al populaţiei din Afganistan a scăzut vertiginos. Banca Mondială şi FMI controlează acum economia Afganistanului. Producţia de opiu a crescut cu peste 900%. Pe scurt, francmasonii au obţinut, printr-un procedeu demonic, controlul asupra unei noi ţări.Zeci de mii de victime ucise de politica americanăPe 11 septembrie 2001, 2.998 de persoane au fost ucise în New York, în Pennsylvania şi la Pentagon. Acesta este considerat „cel mai cumplit atac terorist din istorie“.Conform profesorului Mark Harold de la Universitatea New Hampshire, între 7 octombrie şi 7 decembrie 2001, forţele speciale americane au ucis cel puţin 3.800 de oameni nevinovaţi din triburile afgane, majoritatea bătrâni, femei şi copii. Profesorul Harold spune că aceasta este doar varianta publicată în rapoartele mass-media şi că numărul real al non-combatanţilor măcelăriţi se apropie, probabil, de 5.000. Ziarele din India au raportat mai mult de 20.000 de persoane ucise. Toate acestea s-au săvârşit în numele poporului american, sub titlul „Operaţiunea Dreptate Infinită“.

George Bush alături de Donald Rumsfeld în faţa zonei avariate a Pentagonului, după „atentatul terorist“. Bush afişează şi cu această ocazie un semn masonic transmiţând un mesaj „fraţilor“ săi.

Masonii Bush şi Cheney, împreună cu restul conducerii militare, au utilizat toate strategiile posibile ca să primească susţinere internaţională pentru a ataca Irakul. Pretextul lor era că Sadam a creat un imens arsenal de arme de distrugere în masă, precum şi un program secret de înarmare cu rachete. Această versiune are însă o „scăpare“ majoră: chiar americanii au distrus, în 1991, toată dotarea militară şi infrastructura Irakului, iar de atunci au instituit starea de embargo şi au adus observatori din SUA. Conform rapoartelor Naţiunilor Unite, aproximativ o jumătate de milion de copii irakieni au murit de foame şi din cauza lipsei asistenţei medicale, în urma embargo-ului.Fără să discutăm crimele de care se făcea sau nu vinovat Saddam, este important să ştim că acesta a spus, în repetate rânduri, că ţara sa este deschisă oricărei inspecţii. Conform inspectorului ONU Scott Ritter, puşcaş marin şi republican până-n vârful unghiilor, susţinător al lui Bush, Irakul nu deţine niciuna dintre aceste arme.În prezent, armata SUA se află în Irak. Peste 1.000 de soldaţi americani au fost ucişi. Peste 9.000 au fost trimişi acasă răniţi. America a cheltuit peste 250 de miliarde de dolari. Estimările oficiale afirmă că au fost ucişi peste 15.000 de irakieni, dar se vehiculează în mod neoficial cifre de până la 100.000 de morţi, majoritatea civili. Poporul irakian a fost zdrobit, umilit, adus la extrema sărăcie. A fost mutilată o întreagă societate, iar centrul Irakului a devenit un deşert arid, datorită utilizării bombelor cu uraniu sărăcit. În plus, au apărut nenumărate cazuri de malformaţii congenitale la noii-născuţi, din cauza expunerii părinţilor la radiaţii! Toate acestea, fără ca Irakul să fi deţinut vreodată o armă de distrugere în masă.Prin aceste atentate, secta malefică a francmasoneriei a realizat încă un pas spre împlinirea obiectivelor prestabilite ale criminalei politici globaliste şi ale instaurării Noii Ordini Mondiale. Rămâne să hotărâţi singuri dacă fantastica poveste despre „atacul terorist“ ce a fost repetată, la nesfârşit, de o mass-media aflată în slujba capilor masonici este mai credibilă decât lista lungă şi consistentă de fapte care probează acest trist adevăr. Documentar: Terrorstorm - manipularea terorista globala!

 

  SURSE 1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=5020&lang=RO2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=47523. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5031