Limbile
Pagini
Legal
UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTIMASTER”PSIHODIAGNOZA COGNITIVA SI CONSILIERE PSIHOLOGICA’ANUL I. SEM IISTUDENT:SAVA (STAN) ELENA-LAVINIAPredat 09.06.2011
P R O I E C T CALCULAREA COEFICIENTULUI DE PERSONALITATE
1
CUPRINS:
Cap I-TRATAREA TEORETICA A ANXIETATII
I ANXIETATEA
I.1-Ce este anxietatea-definire, descriere..... pg.5
I.2-Teorii despre anxietate....pg.6
I.3-Simptome, manifestari....pg.6 I.3.a-Simptome cognitive I.3.b-Simptome fizice I.3.c-Simptome comportamentale
I.4-Forme ale anxietati......pg.8 I.4.a-Anxietatea cronia I.4.b-Tulburarea de hiperanxietate I.4.c-Anxietatea sociala I.4.d-Sindromul de stress postraumatic I.5.e-Anxietatea existentiala I.6.f-Anxietatea de testare I.7.g-Anxietatea de straini
I.5-Cauze posibile ale anxietatii.....pg14
I.6-Tratarea anxietatii.....pg15
II DEPRESIA
II.1-Ce este depresia-definitie si descriere.....pg.17
II.2-Teorii despre depresie.....pg.18 II.2.a-Teorii biologice II.2.b-Teorii psihologice II.2.c-Teorii comportamentale II.2.d-Teorii interpersonale
II.3-Simptome, manifestari ale depresiei.....pg.20
II.4-Forme de depresie......pg. 23
2
II.4.a-Depresia de tip melancolic II.4.b-Depresia atipica II.4.c-Depresia de tip psihotic II.4.d-Distimia II.4.e-Depresia sezoniera II.4.f-Depresia postpartum II.4.g-Tulburarea bipolara
II.5.-Cauze posibile ale depresiei.....pg.26
II.6.-Tratarea depresiei.....pg.27
Cap III-PROFILUL CRITIC.....pg.31
Cap.IV-APLICAREA TESTELOR DE PERSONALITATE....pg.38
I. Foi de raspunsuri ale celor 40 de teste din cartea ‘PQ-Cum sa ne calculam coeficientul de personalitate”
II. Stabilirea coeficientului de personalitate
3
BIBLIOGRAFIE
A.Gunderson si C Phillip, apud V.Percin, The Courtship Dance of the Borderline (ed. 2001) pg.33
A. Samuels, Dictionar critic al psihologiei analitice jungiene, (ed. 1995), pg.45
Dictionar de psihologie La rousse, (ed.1998), pg.101
D. Stiemerling, Yece abordari psihoterapeutice ale depresiei, (ed.2004), pg. 537
Kielholy, (ed.1984)
Post (ed. 2002)
P. Loo (ed.1991, pg. 165, 135)
Seligman, Fericirea autentica, ghid practic de psihologie pozitiva, (2007)
4
Cap I-TRATAREA TEORETICA A ANXIETATII SI DEPRESIEI
I. A N X I E T A T E A
I.1 Ce este anxietatea-definire, descriere
Teama este un sentiment uman normal atunci când apare într-o situaţie periculoasă ne face să fim
mai vigilenţi, ne pregăteşte de apărare, cu alte cuvinte, atunci când există un pericol real, teama este
esenţială pentru a supravieţui.
Atunci când teama apare fară un motiv real, în momentele în care în mod normal o persoană trebuie
să fie relaxată sau pur şi simplu în absenţa unui factor concret, putem vorbi de anxietate.
In ultimii 15 ani studiile au arătat dublarea numărului celor care suferă de anxietate, mai exact, este
prezentă la 2,5% din populaţie, fiind caracteristică omului modern, indiferent de societatea din care
acesta face parte, fiind de două ori mai frecventă la femei decât la barbaţi.
Pentru că de cele mai multe ori anxietatea este mascată de diverse afecţiuni somatice face ca
depistarea şi tratarea acesteia să nu fie tocmai simplă, mai mult decât atât, multe persoane nu sunt
suficient informate asupra acestei afecţiuni.
Anxietatea poate fi descrisă ca o stare afectivă vagă, difuză, de nelinişte, de apăsare, de tensiune, de
ingrijorare, de teama nemotivată, fară un obiect precizat sau disproporţionată cu factorii obiectivi
care o determină, aceasta generând disconfort psihic.
Sentimentele dominante sunt de insecuritate, de teamă, anticipand abandonul, pedepsirea,
producerea de accidente, a unor nenorociri sau catastraofe.
Anxiosul are o imaginaţie foarte bogata legata de temerile sale, face diferite scenarii pe care nu le
poate elimina sau ignora.
Anxietatea apare în lipsa unor cauze concrete ce ar putea da sentimentul de nelinişte, de îngrijorare
sau teamă.
Viaţa persoanelor care suferă de anxietate este dominată de griji si teamă, legate de toate aspectele
vieţii: familie, serviciu, sănătate, bani, ceea ce duce la afectarea tuturor acestor planuri:social,
profesional, familial, etc.
5
Anxietatea mai este denumită şi “teama fără obiect’, iar în momentul în care anxiosul scapă de un
motiv de teamă va găsi imediat un altul care sa îl înlocuiască
Dicţionarul de psihiatrie şi psihopatologie clinică Larousse (1998 ) defineşte anxietatea ca pe “o
stare de nelinişte în care predomină perceperea unei situaţii care, deşi în general nedeterminată, s-ar
putea dovedi dezagreabilă sau chiar periculoasă.”
I.2 Teorii despre anxietate
Asupra anxietatii au fost emise mai multe teorii, printre care:
●Sigmund Freud spunea că anxietatea este un semnal al pericolului şi o cauză a comportamentului
defensiv.
Freud era de părere că sentimentele de anxietate apar din cauza condiţionării clasice şi
experientelor traumatice.
Anxietatea este menţinută datorită condiţionării operante: atunci când vedem sau întâlnim ceva
care se asociază cu o experienţă traumatica anterioară ies din nou la suprafaţă sentimentele de
anxietate.
Suntem uşurati pe moment atunci când ne îndepărtăm de situaţia care declanşeazaă anxietate sau
frică, dar în momentul când ne vom afla în aceeaşi situaţie anxietatea va fi şi mai mare, dorind din
nou să scăpăm de acea situaţie, astfel că simptomele se accentuează progresiv, situaţie cunoscută
sub numele de întărire negativă.
In acest fel pot apare fobiile simple dar şi tulburarea de anxietate generalizată.
●Teoriile moderne susţin că anxietatea are la baz[ o componentă de mediu, respectiv factori
stressanţi şi traumatizanţi din mediu, precum şi predispoziţia genetică şi dezechilibrele chimice de
la nivelul creierului.
Ultimele cercetări indică faptul că dezechilibrele chimice din creier sunt rezultatul, şi nu cauza
comportamentului şi sentimentelor negative din anxietate. Prin învăţarea unor tipare de gândire şi
comportament sunt stimulate anumite conexiuni dintre celulele creierului, care duc apoi la
modificări ale substanţelor chimice din creier.
Astfel sunt întărite tiparele negative, şi se crează un cerc vicios care se auto- întreţine.
I.3 Simptome, maifestari
Anxietatea afectează felul în care gandeşte persoana, dar în acelaşi timp anxietatea poate conduce la
simptome fizice.
6
● Simptomele de anxietate la nivel cognitiv includ:
- tensiune şi îngrijorare excesivă
-sentiment de nejutorare
-lipsa energiei în faţa factorilor externi, pe care îi percep exageraţi şi ameninţători
- un punct de vedere nerealist asupra problemelor
- lipsa de odihnă
- iritabilitate/depresie
- teama difuză faţă de un pericol real sau imaginar
- teama de a nu greşi.
- teama de a-şi expune părerea în faţa altora
●Simptome la nivel fizic;
- tensiune musculară
- dureri de cap
- dificultăţi de concentrare
- greţuri
- nevoia frecventă de a merge la baie
- oboseala
- insomnie
-paloarea feţei
-mimica tensionată (scrâşnetul dinţilor în timpul somnului)
-dureri de cap
-uscăciunea gurii
-transpiraţia generală sau a palmelor
-tremuratul mâinilor şi/sau a picioarelor
-bătăi rapide şi neregulale ale inimii
-crampe abdominale
-diaree
-tulburări ale somnului (greutăţi de adormire, trezirie frecvente. Somn superficial, coşmaruri).
●La nivel comportamental, se pot distinge urmaătoarele manifestări:
-dezorganizare în activităţi
- performanţe scăzute în diferite activităţi
7
- uitarea sarcinilor şi dificultăţi de a reţine anumite informaţii
- amânarea anumitor sarcini până în ultimul moment
- tendinţa de a se retrage, de a nu se implica în colectivitate.
De obicei, anxietatea generalizată se asociază cu o altă tulburare de anxietate, precum sunt atacurile
de panică, tulburari obsesiv-compulsive şi fobii, sau depresie, abuz de substanţe/alcool.
Sunt prezente vertije , cu senzaţia deplasării obiectelor din jur şi dificultate în mers , rahialgii ,
nevralgii diverse , contracturi musculare şi tremurături fine ale extremităţilor , tulburări cardio-
vasculare : palpitaţii , extrasistole, variaţii ale tensiunii arteriale , tulburări circulatorii centrale şi
periferice , tulburări respiratorii: mişcări respiratorii rapide , superficiale , hiperpnee, tulburări
hepatobiliare , colita , tulburări urinare etc. şi frecvent , tulburări sexuale : impotenţă , frigiditate ,
ejaculari precoce , cu mentinerea apetitului.
Tulburările vegetative însoţesc tulburările funcţionale organice şi reprezintă o tulburare a anatomiei
generale .
De obicei persoana afectată de anxietate afirmă că ,, suferă de toate’ , ceea ce este denumit distonie
vegetativă sau cenestopatie şi cărora se adaugă şi disfuncţii endocrine : tulburări ale glicemiei ,
tulburări menstruale , dismenorei , spasme urinare etc.
Paroxismele anxioase -sunt mari dezordini ale întregului organism , declanşate de diverse cauze ,
cu manifestri intricate , mai ales somato vegetative ( angoasa ) şi mintale ( anxietate) cum ar fi: stări
dispneice , crize astmatiforme , tuse sughiţ etc. , palpitaţii , tahicardie , dureri precordiale , parestezii,
senzaţie de nod în gât , spasme gastrice , intestinale , greţuri , vomă ,diaree , uscăciunea gurii, crize
de tremor , fibrilatii faciale, prurit , parestezii , piele de gaină sau transpiraţii, cefalee, etc.
Manifestările mintale sunt dominate de iminenţa unui pericol , sentiment tragic al existenţei , cu
prospectare imaginara peiorativă ( pesimism , sentimente paralizante şi dezordinea vitală , ca urmare
a atitudinii de revoltă a bolnavului în faţa acestui pericol vag.
I.4 Forme de anxietate
Anxietatea cuprinde un grup de tulburări cu simptome de tipul anxietate nejustificată, frică, teamă,
îngrijorare.
In acest grup se înscriu anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv- compulsivă, atacurile de panică,
stressul posttraumatic şi fobiile specifice.
Tulburările de anxietate sunt probleme de sanătate serioase, dar care pot fi tratate.
8
Tulburările de somn se caracterizează prin tipare anormale ale somnului care interferă cu
funcţionarea fizică, mentală şi emoţională.
Stressul şi anxietatea pot duce la insomnie sau alte probleme legate de somn.
Insomnia se referă la dificultăţile de adormire, la trezirea prea devreme dimineaţa sau trezirea fiind
obosit.
Dintre tulburările de somn fac parte şi apneea sau sforăitul puternic din cauza obstrucţionării căilor
aeriene, somnabulismul, şi narcolepsia.
Tot anxietatea este cea care duce la probleme de adormire sau la trezirea prea devreme, însa şi
insomnia poate duce la anxietate.
Lipsa somnului stimulează acele părţi ale creierului care sunt asociate cu depresia, anxietatea şi
alte tulburări psihice.
Cercetarile arată că insomnia este prezentă şi în majoritatea afectiunilor psihiatrice.
Pentru cei care au anxietate insomnia face parte din cercul vicios în care se afla.
Anumite depresive prescrise în tratrea anxietătii pot duce la insomnie, astfel că cercul vicios
persistă, mai ales că în urma anumitor studii s-a constatat ca la persoanele care suferă de insomnie
cronică riscul de apariţie al anxietăţii este mult mai mare.
Lipsa somnului poate genera sentimente şi emotii negative.
Nouăzeci la suta din persoanele care au insomnie suferă şi de o alta problema de sănătate.
●Anxietatea cronică este caracterizată de persistenţa sa în timp ( cel puţin 3 luni ) , afectând întreaga
personalitate şi afectând tabloul mintal şi somato vegetativ, creând o stare de vulnerabilitate.
Fondul depresiv este şi el prezent, iar în ciuda sufernţei, bolnavul poate avea o viaţă exterioară
normală , ducându-şi la îndeplinire obligaţiile socio-familiale.
Când anxietatea apare la copii, tulburarea poate disparea când copilul este în prezenţa celor
apropiaţi sau dimpotrivă , în afara casei cu prietenii.
Anxietatea se accentuează uneori în anumite momente ale zilei ( la trezire sau la apropierea noptii ).
Situaţiile noi, pot duce şi ele la creşterea anxietăţii.
Acest tip de anxietate poate fi interpretat adesea, ca fiind pur şi simplu refuzuri , sau capricii legate
de educaţia primitâ.
Aceste comportamente sunt în general normale la copiii foarte mici , însă dobândesc o valoare de
diagnostic atunci când persista în timp.
Anxietatea cronică se poate manifesta şi atunci când copilul nu are nicio ocupaţie.
9
Copilul care suferă de anxietate pastrează dorinţa de a se juca , însa îi este dificil să-şi organizeze
jocul, trece de la o activitate la alta plictisindu-se destul de repede.
Inhibiţia în faţa jocului este cea care diferenţiază anxietatea de anhedonie , care se întâlneşte la
copiii deprimaţi.
●Tulburarea de hiperanxietate reprezintă ingrijorarea semi-permanentă în legatură cu viitorul , cu
trecutul, teama de a nu greşi , teama să nu displacă , sentimente de greşeală ,de vinovăţie , de
pedepsire.
●Anxietatea socială, sau fobia socială, se caracterizează prin frica intensă de a fi privit şi evaluat în
mod negativ de către ceilalţi în situaţii sociale.
Anumite persoane cu anxietate socială se simt foarte rău atunci când trebuie să apară sau să
vorbească în public.
Pentru unii este foarte dificil să facă lucruri care pentru majoritatea sunt absolut normale, cum ar fi
sa vorbeasca în public, sa semneze un document, să dea o comandă la restaurant.
Deşi persoanele care au anxietate sau fobie socială ştiu că frica lor este excesiva şi nefondatş, se
simt neajutoraţi în faţa sentimentelor de anxietate, de teamă.
Persoanele cu anxietate socială se tem că s-ar putea comporta în aşa fel încât să fie umiliţi sau
jenaţi, pusi într-o lumină nefavorabilă în faţa celorlalţi.
Anxietatea poate interfera cu rutina zilnică, ocupaţia persoanei, sau viaţa socială.
Pentru cei ce suferă de anxietate socială poate fi dificil să termine scoala, să meargă la un interviu,
să îşi găsească un partener.
Simptomele fizice ale anxietăţii sau fobiei sociale includ:
- roşeaţa feţei
- transpiraţii
- tremurături
- greţuri
- palpitaţii
- ameţeli
- durere de cap
Multe persoane se tem de anumite interacţiuni sociale cum sunt a da un telefon sau a vorbi cu un
străin, de a ţine un discurs, în timp ce în alte situaţii se comportă absolut normal.
10
Alte persoane pot avea dificultăţi în activităţile zilnice în care ar putea fi observaţi de alţii, cum este
să aibă o conversaţie cu un străin sau o persoană cu autoritate, să participe la şedinţe sau la orele de
clasă, să aiba o întâlnire, etc.
De cele mai multe ori, anxietatea socială debutează în copilărie sau adolescenţă.
Copiii cu anxietate sau fobie sociala au comportament de agatare, crize sau mutism.
Adesea persoanele cu fobie sociăla devin anxioase chiar şi cu câteva zile înainte de producerea
unui eveniment banal în sine, manifestând o anxietate anticipatorie în care îşi fac tot felul de gânduri
cu privire la ce vor spune, cum se vor comporta pentru a nu fi criticaţi, devenind exagerat de atenţi la
ceea ce se întâmplă cu ei şi cu ceilalţi manifestare cunoscută sub numele de hipervigilenţă.
Persoanele cu fobie socială manifestă un comportament evitatnt, preferă să stea cat mai în umbră, şi
încearcă, depun eforturi uriaşe pentru a se asigura permanent ceea ce le poate oferi pe moment un
sentiment de siguranţă, dar tocmai acest lucru va duce la meţinerea stării de anxietate în timp,
creându-se un cerc vicios.
Permanenta atitudine de evitare a situaţiilor sociale duce în timp la pierderea unor abilităţi sociale,
tocmai prin evitarea şi neexersarea acestora, cum ar fi: asertivitatea, comunicarea, ascultarea,
stabilirea şi menţinerea contactului vizual, etc.
Acestei forme de anxietate, îi sunt asociate şi alte tulburări, şi anume persoanele care suferă de
anxietate socială sunt foarte sensibile la critică, prezintă o stima de sine scazută, temandu-se de
respingere, de ridicol, încercând sentimente de inferioritate.
Totodat[, din cauza inadaptării sociale, şi din cauza cercului restrâns de persoane pe care îl au în
jurul lor, persoanele cu fobie socială prezintă un risc suicidar mare.
Fobia socială poate să fie asociată cu tulburări afective, dependenţa de anumite substanţe, bulimie
nervoasă, observându-se câ majoritatea celor cu anxietate socială au o personalitate evitantă, iar
debutul bolii are loc de obicei în adolescenţă, deşi de multe ori semnele sunt prezente încă din
copilaria mică, dar debutul poate surveni brutal, în urma unui eveniment sresant sau umilitor pentru
individ.
De-a lungul timpului, persoana afectată de anxietatea socială poate avea perioade de remitere sau
de revenire a bolii în funcţie de mediu şi evenimentele de viaţă.
Tratametul anxietăţii sau fobiei sociale este în primul rând prin psihoterapie, adaptata nevoilor
persoanei, respectiv psihoterapie individualizată, incluzând psihoterapia integrativă, psihoterapia
11
cognitivcomportamentală, hipnoterapia, tehnicile de relaxare, imageria ghidată, psihoterapia
psihodinamică.
●Sindromul de stress postraumatic este o afecţiune care apare dupa un eveniment terifiant, marcant.
Adesea persoanele cu sindrom de stress postraumatic au gânduri şi emoţii terifiante persistente sau
apare o amorîeală emoţională.
Evenimentele care pot declanşa sindromul de stress postraumatic sunt accidentele grave de maşină
sau de tren, avion, dezastrele naturale ca inundaţii, incendii, cutremure, atacuri violenţe, violul,
tortura, captivitatea, experienţele de război, etc.
Evenimentul care declanşează sindromul de stress postraumatic a ameninţat viaţa persoanei sau a
cuiva apropiat, sau poate fi ceva la care a fost martor, de genul unei distrugeri în masă sau a unui
accident de avion.
Persoanele cu sindrom de stress postraumatic retrăiesc trauma în mod repetat, sub forma
coşmarurilor sau amintirilor necontrolabile din timpul zilei.
Simptomele includ insomnie, depresie, sentimente de detaşare, pierderea interesului în activităţile
care altadată le faceau plăcere, iritabilitate, violenţă, agresivitate.
Sindromul de stress postraumatic poate să apară la orice varstă, inclusiv la copil, care se manifestă
prin agitaţie şi dezorganizare.
Persoanele cu stress posttraumatic depun eforturi mari pentru a evita gândurile sau situaţiile care îi
reamintesc de evenimentul ce a declanşat stressul posttraumatic.
Foarte frecvent peroana are amintiri sau vise terifiante legate de evenimentul declanşator, aceste
momente purtând denumirea de ‘flash-back-uri’ , ceea ce poate duce la insomnii şi la creşterea
anxietăţii, creându-se un cerc vicios.
La stressul posttraumatic se pot asocia şi alte tulburări, precum autoînvinovăţirea de a fi
supravieţuit evenimentului tragic în timp ce alţii au murit, starea depresivă, astfel încât toate acestea
pot duce la însingurare, la ruperea relaţiilor cu cei din jur şi chiar cu familia, anumite persoane care
suferă de stress posttraumatic cronic având halucinaţii auditive sau ideaţii paranoide ceea ce în mare
măsură îi vor îndepărta pe cei din jur.
Având în vedere simptomele menţionate, cei cu stress posttraumatic prezintă un risc mare de a
avea şi o tulburare depresivă majoră.
12
Alte tulburări asociate stressului posttraumatic : riscul de aconsuma diferite substanţe, panică,
agorafobie, tulburare obsesivo-compulsivă, anxietate generalizată, fobie socială, fobie specifica,
tulburare bipolară.
Se poate asocia cu depresia, abuzul de substanţe sau anxietatea.
Simptomele în cazul stresului potraumatic pot fi uşoare sau severe.
In general simptomele sunt mai severe dacă evenimentul trauamatic s-a produs din cauza unei
persoane, de exemplu simptomele sunt de obicei mai severe în caz de viol comparativ cu o
calamitate naturală.
Evident că nu toate persoanele care au trăit un eveniment traumatic ajung sa aibă sindrom de stress
postraumatic.
Sindromul de stress postraumatic este diagnosticat numai daca simptomele durează mai mult de o
lună.
În sindromul de stress postraumatic simptomele debutează de obicei în primele 3 luni după
evenimentul traumatic şi evoluţia este variabilă; unele persoane se vindecă în 6 luni, la alţii
simptomele durează mai mult.
Uneori simptomatologia poate dura şi câţiva ani.
Tratamentul sindormului de stress postraumatic este prin psihoterapie si medicaţie. Se prescriu
antidepresive şi anxiolitice pentru simptomele de depresie şi insomnie.
Psihoterapia este de tip integrativ, cognitiv-comportamentală, hipnoterapie.
Sprijinul acordat de familie şi prieteni este foarte important pentru însănătoşire.
●Anxietatea existenţială-unii psihologi susţin că anxietatea este o reacţie la nefiinţă, respectiv la
trauma morţii.
Persoanele care suferă de această formă de anxietate au ca punct de plecare ideea ca viaţa în sine
este limitată, şi mai mult decât atât teama de a se sfârşi brusc, brutal, ajungând să vadă viaţa ca fiind
lipsită de sens.
Aceste persoane au o perspectiva îngustă în ceea ce priveşte lumea, existenţa proprie şi persoanele
care îl inconjoară.
Omul ajunge să realizeze că apare un punct la care ar putea înceta să existe, ar putea muri, şi din
acest moment apare anxietatea.
Astfel, dupa Freud, religia devine un mecanism de adapatare ca raspuns la
această anxietate.
13
● Anxietatea de testare este teama sau nervozitatea simţită de cei care au de dat un examen, o
testare, fiind frecvent întâlnită în rândul elevilor şi studenţilor dar şi în rândul persoanelor mai în
varstă.
Teama este menţinută de ideea unui eventual eşec, astfel ca încrederea în propria persoană este
scazută, şi interţinută de cogniţii negative autodepreciative, cogniţii ce anticipează eşecul.
Ca şi în alte cazuri de anxietate, şi aceasta este menţinută de condiţionarea operanta (Freud)- odată
declanşată anxietatea de testare va reaparea ori de cate ori subiectul va fi supus testării.
Cei care suferă de anxietate de testare ar putea avea următoarele simptome: asocierea rezultatului
testării cu valoarea personală, jenă în faţa unui profesor, teama de îndepărtare dată de parinţi sau
prieteni, presiunea timpului, teama de pierdere a controlului.
●Anxietatea faţă de străini-anxietatea la întâlnirea cu un străin este normală şi frecventă de-a lungul
dezvoltării copilului, nefiind vorba despre o anxietate propiu-zisă.
Dacă teama faţă de străini apare la adulţi, se poate încadra în categoria anxietăţilor.
I.5 Cauze posibile ale anxietăţii
Fiecare din tipurile de anxietate prezentate mai sus poate avea cauze specifice ale declanşării, în
funcţie de tipul anxietăţii.
Comportamentul anxios se poate manifesta încă din prima copilărie: dacă mediul familial este unul
nesigur , copilul mic îşi construieşte un model despre sine şi despre ceilalţi bazat pe o stare de alertă
permanentă.
Foarte importantă este şi influenţa culturii familiale.
Inca din copilărie apar manifestări de nelinişte , de timiditate , de interiorizare , cu nevoia de
tandreţe şi de protecţie familială şi socială.
Diferitele situaţii traumatizante : pubertate , menopauza , imbătrânire , boli , eşecuri , divorţuri ,
pierderi de rude apropiate etc. pot duce la reacţii anxioase şi depresive.
Cauzele anxietăţii generalizate-nu sunt cunoscute, dar se pare că la originea bolii stau mai mulţi
factori: factori genetici, chimia creierului şi stressul din mediu.
Factorii genetici în anxietate:
Istoricul familial are un rol în creşterea probabilităţii ca o persoană să dezvolte anxitetate.
Aceasta înseamna că tendinţa spre anxietate se poate mosteni în cadrul familiei.
Chimia creierului:
14
Anxietatea generalizată se asociază cu nivele anormale de neurotransmiţători în creier.
Daca neurotransmiţătorii sunt dezechilibraţi atunci mesajele din creier nu se pot transmite normal.
Acest lucru poate modifica felul în care creierul reacţionează la anumite situaţii şi poate duce la
anxietate.
Factorii de mediu: traumele psihice şi evenimentele stressante, cum sunt abuzul, moartea cuiva
iubit, divorţul, schimbarea slujbei sau şcolii, pot duce la anxietate generalizată.
Utilizarea sau încetarea utilizării unor substanţe care produc dependenţă, cum sunt alcoolul, cafeina
şi nicotina pot să agraveze anxietatea.
Anxietatea poate conduce la simptome fizice. Simptomele de anxietate generalizată includ:
- tensiune şi ingrijorare excesivă
- un punct de vedere nerealist asupra problemelor
- lipsa de odihnă
- iritabilitate
- tensiune musculară
- dureri de cap
- transpiraţii
Cu toate acestea mecanismul prin care ea acţionează este necunoscut.
I.6 Tratarea anxietatii
Tulburările de anxietate sunt produse de o combinaţie de factori interni şi externi.
In cele mai multe cazuri anxietatea poate fi tratată iar succesul tratamentului diferă de la o
persoană la alta.
Unele persoane răspund la tratament după câteva luni, altele pot avea nevoie de tratament timp de
un an sau doi.
Uneori tratamentul este complicat de faptul că persoanele care suferă de anxietate suferă în acelaşi
timp şi de depresie sau abuz de substanţe.
In funcţie de aceşti factori, tratamentul este individualizat.
Deşi tratamentul este individualizat, există o serie de abordări standard care sunt eficace.
De obicei psihoterapeuţii folosesc o combinaţie între aceste metode.
Scopul psihoterapiei comportamentale este modificarea şi controlarea comportamentului nedorit.
15
Persoana învaţă să se descurce în situaţii dificile, prin expunere controlată la factorii care produc
anxietate.
Scopul psihoterapiei cognitive este schimbarea tiparelor neproductive sau intruzive.
Persoana îşi examinează sentimentele şi invaţă să separe gandurile realiste de cele nerealiste.
Ca şi în cazul psihoterapiei comportamentale, persoana care suferă de anxietate este activ implicată
în propria vindecare.
Mulţi psihoterapeuti folosesc o combinaţie de tehnici cognitive şi comportamentale, adesea
cunoscute sub numele de psihoterapie cognitiv- comportamentală.
Tehnicile de relaxare ajută persoana să îşi dezvolte capacitatea de a face faţă stressului şi
simptomelor fizice care contribuie la anxietate.
Aceste tehnici includ tehnicile de respiraţie şi relaxarea musculară progresivă.
Prin hipnoterapie şi psihoterapie ericksoniană sunt abordate aspectele ilogice ale anxietăţii,
aspectele legate de faptul că persoana ştie că anxietatea sa este iraţională, şi cu toate acestea nu o
poate controla.
Sunt folosite în special metode de imagerie ghidată şi interventii metaforice.
Uneori medicaţia este utilă în tratamentul anxietăţii, şi se foloseste cel mai frecvent împreună cu
psihoterapia.
Se pot prescrie antidepresive sau anxiolitice pentru a ameliora unele simptome mai severe.
Medicaţia se foloseşte pe termen scurt sau pe termen lung, în funcţie de necesităţile personale.
Tratamentul pentru anxietate şi insomnie include psihoterapia integrativă, psihoterapia cognitiv-
comportamentală, hipnoterapia, tehnicile de relaxare şi medicaţia.
Este recomandată o combinaţie de tehnici şi metode de psihoterapie.
16
II.D E P R E S I A
II.1 Ce este depresia-definitie, descriere
Conform dictionarului de psihologie Larousse, depresia este o maladie mentală caracterizată printr-
o modificare profundă a stării timice, a dispoziţiei, în sensul tristeţii, al suferinţei morale şi încetinirii
psihomotorii, asociindu-se în general cu anxietatea, depresia întreţine la pacient o impresie dureroasă
de neputintă globală, de fatalitate disperată, iar uneori antrenează ruminaţii subdelirante pe tema
culpabilităţii, a indignităţii, a autoaprecierii, putând conduce la luarea în considerare a sinuciderii şi,
uneori, la realizarea acesteia. (Larousse, 1998, p.101).
Depresia este un pattern pervaziv de tristeţe şi pesimism, de autocriticism, autostimă redusă,
pasivitate şi expresie inhibată a agresivităţii. (A. Gunderson şi C. Phillip, apud. V. Perciun 2001,
p.33).
Depresia este consecinţa unui conflict de agresivitate intrasistemic între o reprezentaţie specială a
Sinelui, Supraeului şi restul Eului. (D.Stiemerling, 2004, p.537).
Depresia - Jung abordează depresia concetrându-se pe problema energiei.
Jung conceptualizează depresia ca pe o zăgăzuire a energiei, care atunci, cand este eliberată, ar
putea să o ia într-o direcţie mai benefică.
Energia este blocată din cauza unei probleme nevrotice sau psihotice dar dacă este eliberată ajută la
rezolvarea problemei.
După Jung, individul trebuie să se scufunde în starea depresivă cât mai complet posibil, astfel încât
sentimentele implicate în aceasta să fie clarificate.
Depresia este legată de regresie, în aspectele ei de regenerare şi îmbogăţire, în particular ea poate
lua forma golului lipsit de viaţă, în asemenea circumstante noua dezvoltare este cea care a sustras
energia din conştiinţa conducând la depresie (A. Samuels, 1995, p.45).
Indiferent din ce perspectivă teortică privim lucrurile, în ultimele decenii ale secolului nostru bolile
depresive au devenit boli foarte populare.
17
Este cea mai raspandită tulburare psihică, afectând toate mediile sociale, ambele sexe cât şi toate
categoriile de vârstă, tendinţa de raspândire fiind în continuă creştere, astfel că a fost denumită
‘boala epocii moderne’.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că până la cinci procente din populaţia lumii sufera de
depresie.
Un studiu suedez care a fost efectuat timp de peste treizeci de ani prin sondaje regulate
reprezentative, a ajuns la conc1uzia că în intervalul de timp respectiv frecvenţa îmbolnăvirilor s-a
dublat (citat de Kielholz, 1984).
In mod surprinzător, femeile se îmbolnăvesc mai frecvent decît bărbaţii (cu aproximatie: din trei
depresivi doi sunt femei) şi mai ales înainte de treizeci şi cinci de ani.
Pentru bărbaţi, perioada dificilă se situează de la cincizeci şi cinci până la şaptezeci de ani.
II.2 Teorii despre depresie
Teoriile biologice asupra depresiei
Teoriile biologice asupra depresiei se centrează pe predispoziţia genetică, neurochimie, sistemul
neuroendocrin şi modificările cerebrale structurale.
Depresia unipolară are agregare familială la rudele de gradul I fară a fi clar dacă agregarea
familială se datoreaza factorilor genetici sau familiali.
Depresia se asociază cu genul (feminin), pierderea timpurie a părinţilor, separarea/divorţul
parinţilor, traumele şi abuzul, factorii de personalitate, starea economică proastă şi evenimentele
stresante din viaţă.
Deşi anumite evenimente de viaţă pot declanşa episodul iniţial de depresie nu se cunoaşte dacă
acestea au impact similar asupra declanşării episoadelor depresive ulterioare.
Conform cu Post (1992) sensibilizarea le stresori şi episoadele depresive devin codate la nivel de
expresie genetica.
Au fost propuse mai multe ipoteze ale depesiei:
1.deficienţa de norepinefrină şi serotonină în anumite zone cerebrale
2.anormalităţi de funcţionare a sistemului neuroendocrin care reglează secreţia hormonală.
3.modificări celebrale structurale
Se pare că există subtipuri de depresie din punct de vedere biologic şi biochimic.
18
Teoriile psihologice asupra depresiei
Teoria socială spune că relaţiile sociale, continuitatea interpersonală şi sarcinile de munca devin
continute în ritmurile biologice.
Ritmurile biologice care menţin homeostazia sunt afectate de modifacarea ritmurilor sociale, ca de
exemplu în pierderea unei relaţii.
Astfel apar modificări neurologice şi oscilaţii ale ritmurilor circadiene.
Teoriile psihodinamice subliniază procesele mentale inconştiente şi conflictul psihic între dorinţe şi
sentimente:
-pierdera reală sau simbolică a unui obiect iubit
-conflict psihic între dragoste şi ură
-conflict psihic între furie şi vină
-stima de sine scazută
-conflict inconştient între idealuri şi percepţia de sine
-eforturi lipsite de succes în a se descurca cu emoţii neplăcute
-pierderea prematură şi nesubstituivă a legăturii de ataşament mama-copil
Conform cu Beck depresia este asociată cu două stiluri de personalitate:
-sociotropia: persoane dependente de ceilalţi, doritoare de a le face altora plăcere, care evită
dezaprobarea şi separarea
-autonomia: persoane orientate spre scop, critice cu sine, doresc solitudine, caută libertatea.
De asemenea personalităţile introiective (nivele ridicate de auto-critică) şi anaclitice (nivele
crescute de dependenţă de alţii) sunt asociate cu vulnerabilitatea la depresie.
Perfecţionismul se corelează şi el cu depresia.
Neajutorarea şi lipsa de speranţă învatate.
Seligman (1975) propune modelul neajutorării învaţate pentru depresie. Expunerea repetată la
evenimente necontrolabile duce la deficite motivaţionale, afective şi cognitive.
Oamenii devin depresivi atunci când atribuie evenimentele de viaţă negative unor caracteristici
interne stabile şi globale („Sunt prost”, „Nu fac nimic bine”, etc).
Apare de asemenea lipsa de speranţă: expectanţa că nu vor exista rezultate bune, ci doar rele si
persoana are credinţa că nu are resursele disponibile pentru a schimba situaţia.
Există o stimă de sine scazută şi tendinţa de a crede că evenimentele de viaţă negative vor avea
consecinţe negative severe.
19
Teoria comportamentală
Teoria comportamentala spune ca depresia apare atunci cand persoana nu mai primeste intariri
pozitive din mediul sau ai in paralel experientiaza „pedepse”. Lavinshhon sugereaza ca exista trei
motive generale pentru dezvoltarea unor asemenea tipare:
1.puţine elemente pozitive în mediul persoanei
2.lipsa de abilitati sociale pentru a obtine rezultate pozitive sau pentru a gestiona consecintele
negative
3.persoana poate interpreta evenimentele într-un mod care minimalizeazăa aspectele pozitive şi le
accentueaza pe cele negative.
Teoria interpersonală
Teoria interpersonala se centrează pe relatiile apropiate ale persoanei şi rolul persoanei în aceste
relatii, depresia aparand din tulburari ale acestor roluri. Teoria isi are radacinile in teoria
atasamentului a lui Bowlby.
Relatiile problematice din copilarie sunt internalizate ca modele negative ale sinelui si ale sinelui în
relatie cu altii.
Copiii cu atasament nesigur cred ca trebuie să fie intr-un anume fel sau sa faca anumite lucruri
pentru a castiga aprobarea altora iar cand acest lucru nu le reuseste, apare depresia.
II.3 Simptome, maifestari
Perturbarea timica sau afectiva constituie baza tulburarii depresive ce afecteaza activitatea
intelectuala şi motorie, putand genera anxietate şi perturband functiile instinctive.
Depresivul are o dispoziţie trista, nu se mai poate bucura, nu mai pune pret pe viitorul sau,
incapacitatea de a lua in considerare viitorul de a elabora proiecte este caracteristica depresiei.
Depresivii exprima, in acelasi timp într-o maniera mai mult sau mai putin explicita tristetea,
disperarea, dezinteresul fata de orice activitate, absenta motivarii, tendinta de analiza selectiva si
riguroasa a neimplinirilor celorlalti, trairea prezentului sub aura indoielii, a scepticismului,
anticiparii şi expectatii negative asupra desfasurarii ulterioare a evenimentelor, pentru persoanele
depresive lumea isi pierde caracterul de provocare, lucrurile devin fade si gri.
In cazul depresiei se produce o inhibitie psiholotorie si a gandirii.
20
Inhibitia psihomotorie reprezinta o pierdere a elanului vital, activitatile motorii si intelectuale sunt
incetinite iar initiativa pare sa fie suprimata.
Activitatile sunt indeplinite lent, cu mare efort si resimtite ca o generatoare de oboseala.
Dezinteresul şi oboseala se asociaza incetinind activitatile psihice si motorii uneori le face
imposibile.
Mi mult decat atat mimica este redusa, saraca, cu un facies înghetat, gesturile sunt lente, adesea fara
sa fie dusa la capat (bradikinezie) iar mersul este greoi.
Încetinirea psihica însoteste perturbarile motorii.
Ideatia este incetinita (bradipsihie), vorbirea este încetinita, lipsita de viata, trenanta, monotona,
rudimentara, saracacioasa. Răspunsurile sunt parcimonioase si eliptice.
Procesele gandirii depresivilor sunt neproductive si monotone, se rezuma de regula la propria
boala, fantezia si bogatia ideativa sunt mult reduse.
Depresivul se poate concentra cu mare dificultate asupra unui lucru gandirea fiind focalizata pe o
idee stereotipa depresiva.
Depresivul raspunde cu latenta, amintirile sunt imprecise, evocarea lor facandu-se cu greutate.
Atentia spontana fata de exterior pare disparuta, iar mobilizarea atentiei se face cu dificultate.
Judecata este distorsionata sub influenta tulburarilor afective in sensul unei inrautatiri globale.
Întelegerea si integrarea se fac cu greutate in cadrul unor perspective sumbre.
Inhibitia psihomotorie se exprima mereu prin formule care arata deziluzia, lipsa de energie, de gust,
de tonus, de dinamism, de veselie, de vioiciune, însotită de oboseala, epuizare, plictiseala,
descurajare” (P. Loo, 1991, p.165).
Anxietatea şi depresia
In majoritatea cazurilor, anxietatea însoţeste depresia.
Anxietatea este un sentiment de teama, ce duce la cresterea temerilor fata de orice posibile
nenorociri, in timp ce pentru depresiv, catastrofele sunt actuale si inevitabile.
Anxietatea din depresie, fluctuaţii cantitative de puseuri paroxistice pot duce la suicid pentru a
scapa de angoasa resimtita.
Atacurile de panica sunt deseori observate in sindroamele depresive.
Tulburarile anxioase sunt complicate deseori de episoadele depresive.
Depresia si anxietatea sunt doua entitati patologice distincte care au relatii apropiate, uneori parand
ca decurg una din cealalta.
21
Depresia se mai poate manifesta prin iritabilitate, manifestari agresive, agitatie.
Simptome fizice
Simptomele fizice sunt foarte frecvente în cadrul tulburarii depresive, unele fiind evocatoare, altele
nespecifice; simptomele pot fi mascate, conducand la investigatii medicale numeroase lipsite de
rezultat.
Tulburarile fizice sunt caracterizate de o mare diversitate, combinandu-se în mod diferit in functie
de subiect si de natura bolii.
Tulburarile somnului
Una dintre cele mai frecvente manifestari asociate ale bolii depresive poate fi considerata
tulburarea somnului.
Adesea aceasta marcheaza debutul unui episod depresiv si se afla printre principalele acuze ale
bolnavilor.
Plangerile din partea persoanelor care sufera de depresie se refera la perioada de adormire sau la
perioada ulterioara, atunci cand se trezesc in mijlocul noptii si nu mai pot sa readoarma.
Exista cateva tipuri de insomnii: insomnia prin trezire precoce, catre ora patru sau cinci dimineata,
cu o stare de neliniste si consideratii lugubre, cu o teamă fata de ziua urmatoare; insomnia de
adormire, cu ruminatii chinuitoare, incoercibila, a unor idei, evocand mai mult anxietatea; trezirile
repetate in cursul noptii.
Uneori cele doua fenomene sunt intricate.
Oboseala este conditionata de insomnie, pentru persoana depresiva somnul nefiind odihnitor.
Unele forme ale depresiei sunt însotite de o prelungire a perioadei de somn (hipersomnie), dar fara
a fi resimtita ca o binefacere; acest simptom este pus in evidenta de depresiile sezoniere.
Tulburarile vegetative
Simptomatologia vegetativa este frecvent asociata cu tulburarea depresiva.
In cadrul unei depresii latente este unica manifestare care poate fi recunoscuta.
Tulburarile digestive sunt dominate de anorexie, care este aproape constanta.
Dezugustul fata de hrana este o regula aproape generala.
Apetitul dispare, iar alimentele par insipide.
Pierderea gustului alimentar arata incapacitatea de a resimti placerea.
Scaderea ponderala, caracterizeaza unele depresii endogene.
22
Alteori, dimpotriva, apare o nevoie imperioasa de a manca mult, cu o anumite voracitate: bulimia ar
putea fi o reactie a anxietatii.
Depresivii acuza adesea senzatia de greata, de greutate epigastrica, de nod in stomac, constipatie
sau diaree, senzatia de apasare la nivelul capului, uscaciunea gurii, bradicardie sau tahicardie,
senzatia de ameteala, extrasistole, amenoree, scaderea secreaiilor lacrimale şi sudorale.
In cadrul tulburarii depresive este diminuata si functia sexuala.
Tulburarile sexuale permanente, cu intensitate diferita se caracterizeaza prin dezinteres fata de
sexualitate; frigiditate la femei, impotenta la barbati (la barbati este vorba mai mult de o scadere a
dorintei sexuale si de o diminuare a capacitatii de a simti placerea in timpul actului sexual,
echivalent cu frigiditatea la femei), sunt mai mult sau mai putin pronuntate; dificultatile sexuale sunt
rareori raportate in mod spontan, dar sunt raportate mai des de catre partener care este banuitor.
Sexualitatea depresivului nu este intotdeauna redusa, stinsa, inabusita.
In unele forme de melancolie poate da nastere unor comportamente sexuale neinfranate si
neobisnuite, printr-o alchimie datorita careia melancolicul ajunge la exhibitionism, iar femeia la
prostitutie.
In acest caz din urma „universul morbid al pacatului” (P. Loo, 1991, p.135), este compus din
imagini si ganduri sexuale obsedante.
Aceasta efractie a erotismului in personalitate mai ales la femei induce un sentiment de
culpabilitate disperat si sinucigas.
II.4 Forme de depresie
Exista mai multe categorii principale de depresie majora:
● Depresia majora consta in pierderea placerii pentru aproape orice fel de activitate.
Atunci cand aceasta stare dureaza mai bine de 2 saptamani, se poate vorbi de un episod depresiv
major.
Modificarile aparute in cadrul depresiei majore includ modificari ale apetitului (scade sau creste) si
ale greutatii, o energie scazuta, tulburari ale somnului (insomnii sau starea de somnolenta), dificultati
in organizarea si exprimarea gandurilor, sentimente de vinovatie, stima de sine scazuta si destul de
frecvent ideatia suicidara.
Activitatile de zi cu zi sunt afectatea de starea bolnavului, care nu mai reuseste sa duca la
indeplinire sarcinile ce-i revin sau daca o face, o va face cu un mare consum de energie.
23
Depresivul are o permanenta stare de tristete, de disperare, sentimentul inutilitatii, simptome pe
care de obicei desi le recunosc, cei afectati le neaga.
Pacientul poate acuza lipsa chefului si a interesului pt orice, acuzand diverse probleme somatice
inainte de a pune accentul pe sentimentele care-l stapanesc.
Dorinta sexuala este si ea afectata, constatandu-se o scadere comparativ cu perioada de dinaintea
episodului depresiv, insa exista si cazuri in care apetitul sexual creste, devenind intr-o anumita
masura compulsiv, tendinta manifestata si fata de anumite alimente.
Depresivul prezinta o stare crescuta de iritabilitate si agitatie, avand gesturi specifice precum
frecarea mainilor, sau a anumitor obiecte.
Bolnavii pot manifesta lentoare in gandire, in exprimarea gandurilor, vorbirea la un volum scazut,
pauze lungi in vorbire.
Pentru un depresiv, activitatile normale, pornind de la imbracat, spalat, aranjat, treburi casnice
minore devin o adevarata corvoada pentru care trebuie sa depuna eforturi considerabile.
Foarte frecvent persoanele cu depresie majora prezinta ideatie suicidara si chiar tentative de suicid.
Depresiei majore ii sunt asociate starile de tristete, iritabilitate, anxietate, fobii, care sunt percepute
pe plan fizic ca dureri abdominale, cefalee, dureri articulare, etc.
S-a constat ca istoricul familial joaca un rol foarte important in depistarea acestei afectiuni insa si
mediul social este foarte important.
●Depresia de tip melancolic, in care apare pierderea placerii pentru cele mai multe activitati sau
anhedonia, tristete sau suferinta marcanta, inrautatirea simptomelor la primele ore ale diminetii,
retard psihomotor, anorexie sau sentimente excesive de vinovatie.
Bolnavul are o lipsa de reactivitate la stimulii considerati placuti, mai exact nu reuseste sa gaseasca
ceva placut sau sa se simta nici macar pentru cateva clipe, nu poate iesi din starea depresiva
profunda.
In cazul melancolicilor, depresia profunda este prezenta mai ales dimineata, cand de obicei somnul
se intrerupe inaintea celorlalti.
Este o forma grava de depresie, adesea insotita de ideatie suicidara.
Bolnavul este profund marcat, nu mananca, nu doarme, avand lungi perioade de imobilitate.
Persoana care sufera de melancolie are idei de autoacuzare, de persecutie, de urmarire si chiar de
ipohondrie.
24
●Depresia atipica se caracterizeaza prin reactivitate a dispozitiei si uneori sentimente pozitive,
crestere in greutate si/ sau cresterea pofeti de manacare, somnolenta sau perioade de simn excesiv,
izolare sociala ca urmare a hipersensibilitatii.
Este cea mai frecventa forma de depresie.
●Depresia de tip psihotic, care include simptome de depresie la care se adauga halucinatii si delir
care sunt congruente cu dispozitia depresiva sau opuse ca si continut dispozitiei depresive.
Cel mai frecvent in cazurile de depresie de tip psihotic depresia este insotita de delir, si mai rar de
halucinatii.
●Distimia este o alta tulburare de dispozitie.
Tulburarea distimica este data de dispozitia depresiva cronica, persistenta, pe o perioada de cel
putin 2 ani.
Ca si in cazul depresiei majore, in cazul altor tipuri de depresie, este prezenta o tulburare a
apetitului si greutatii (crestere sau scadere).
Distimicul va prezenta tulburari ale somnului fie prin lipsa somnului fie prin episoade de
hipersomnie.
Persoana care sufera de distimie va avea sentimentul inutilitatii, retragere sociala, lipsa increderii in
sine, sentimentul de culpa, pierderea interesului pentru majoritatea activitatilor, iritabilitate,
randament redus.
Studiile au aratat ca un procent de 75% dintre persoanele care au avut un episod de tulburare
distimica vor manifesta in urmatorii 5 ani un episod de tulburarea depresiva majora.
Tulburarea distima a fost atribuita anumitor tipuri de personalitati precum:
Personalitatea histrionica, personalitatea borderline, personalitatea evitanta, personailtatea
narcisitica, personalitatea dependenta.
Tulburarea distimica poate fi prezenta si la copii si adolescenti, care este asociata cu ADHD,
tulburari anxioase, de conduita, de invatare sau cu retardarea mintala, toate acestea ducand la
scaderea randamentului scolar sau a interactiunii sociale.
Tulburarea distimica poate debuta in copilarie intr-un mod brutal, avand de multe ori o evolutie
cronica.
S-a constatat ca tulburarea distimica apare mai vrecvent in randul celor care au o ruda de gradul I
care sufera de tulburare depresiva majora.
Simptomele lor seamana cu cele din depresia majora, dar sunt mai putin grave.
25
●Depresia sezoniera are aceleasi simptome ca si depresia majora, cu deosebirea ca simptomele de
depresie apar in anumite anotimpuri.
●Depresia postpartum este un tip de depresie care apare la femeile care au nascut recent.
In mod tipic depresia postpartum apare in primele luni dupa nastere, dar poate apare si in cursul
primului an dupa nastere.
Simptomele sunt identice cu cele din depresia majora.
Femeia care prezinta acest tip de depresie are fluctuatii de dispozitie, labilitate afectiva si lipsa
interesului fata de propriul copil, uneori prezentand ruminatii severe sau idei delirante referitoare la
copil, ceea ce reprezinta un mare risc pentru siguranta copilului.
Infanticidul-atunci cand se ajunge la acesta e asociat cu episoadele psihotice postpartum,
caracterizat prin halucinatii ce ordona uciderea copilului dar poate interveni si in absenta acestora.
Adesea depresia postpartum interfereaza cu capacitatea mamei de a avea grija de copilul sau.
●Tulburarea bipolara este o alta tulburare de dispozitie, diferita de depresie si cu tratament
diferit, in care episoadele depresive alterneaza cu episoade maniacale.
In istoricul suferindului de tulburare bipolara exista de obicei unul sau mai multe episoade de
tulburare depresiva majora.
Rata de suicid la persoanele care prezinta tulburare bipolara, este de cca. 10-15%.
Ideatia suicidara intervine in momentul in care bolnavul are un episod depresiv sau mixt.
In timpul episoadelor maniacale severe, persoana afectata poate avea comportament de maltratare a
celor din apropierea sa.
Frecvent sunt prezente comportamente antisociale, ce duc la declinul social, profesional si familial
al individului, astfel ca aceasta tulburare este des legata de consumul de alcool si droguri.
Exista si o tulburare bipolara de tip II, caracterizata de aparitia mai multor episoade de depresie
majora la care sa adauga cel putin un episoh hipomaniacal
II.5. Cauze
Studiile sociologice, au demonstrat ca destinul tarilor subdezvoltate, brusca lor confruntare cu fluxul
informational al nivelului cultural mondial prin televiziune (muzica pop, febra consumului, cultura
"fast-food"), sunt raspunzatoare pentru frecventa crescanda a tulburarilor depresive prabusirea
valorilor, a traditiilor, a familiei, pierderea legaturilor religioase, diminuarea relatiilor interumane
satisfacatoare, cresterea frecventei divorturilor, dezradacinarea unor largi grupari populationale, lipsa
26
de perspectiva a tineretului m fata pericolului crizei ecologice si a suprapopularii, cresterea
somajului
Istoria familiei - mostenirea genetica joaca un rol important in depresie. Astfel ea se poate transmite
de la o generatie la alta.
O anumita vulnerabilitate biologica poate fi mostenita.
Acest lucru se intampla in primul rand in cazul tulburarilor bipolare.
Nu toate persoanele, insa, care au o asemenea mostenire ereditara dezvolta tulburari comportamentale.
In unele cazuri se pare ca factorii aditionali (stresul de la munca, de la scoala, din mediul familial) sunt
mai influenti decat factorii genetici.
Factori traumatici si stresori - problemele fianciare, despartirile intr-o relatie, moartea cuiva iubit pot
determina confruntarea cu depresia.
Poti deveni depresiv si dupa ce survin un alt tip de schimbari in viata ta precum: angajarea sau
schimbarea locului de munca, absolvirea facultatii sau casatoria.
Personalitatea pesimista - persoanele care au foarte putina incredere in ele si adopta in general o
abordare negativa sunt expuse unui risc foarte mare de a dezvolta tulburari depresive.
In fapt, acesti factori (pesimismul, negativismul) pot fi produsi de un nivel depresiv scazut - distimia.
Conditia fizica - probleme grave de sanatate precum afectiuni cardiovasculare (accidente vasculare
cerebrale, hipertensiunea, preinfarctul etc.), cancerul, HIV-ul pot sa contribuie la instaurarea depresiei
din cauza stresului si grijilor ce sunt produse de respectivele boli.
Depresia inrautateste aceste conditii medicale, slabind sistemul imunitar si crescand intensitatea
durerilor.
In anumite cazuri, depresia este cauzata chiar de medicatia prescrisa pentru a trata respectivele
afectiuni.
Alte tulburari fiziologice - tulburari anxioase, probleme de hranire (anorexie, bulimie), schizofrenia si
consumul anumitor substante in abuz apar de obicei impreuna cu depresia.
Indiferent care ar fi cauzele depresiei, aceasta reprezinta o tulburare in acea zona a creierului care
controleaza dispozitia.
II.6 Tratarea depresiei
27
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere
terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati de
tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate.
In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat
medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.
Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de
exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate
(psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care
sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru a
gasi impreuna cel mai bun tratament.
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum poate
ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.
In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru
persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de
tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament
sinucigas sau incapacitatea de a se hrani
Se considera ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice
cerebrale numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).
Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor
(recadere).
Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea
riscului de
recadere.
De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.
28
De asemenea, poate fi extrem de utilă acordarea de suport social şi moral din partea membrilor
familiei şi a prietenilor.
Dacă este prezentă si o altă afecţiune în afară de depresie, este necesară continuarea tratamentului şi
pentru acea afecţiune.
Depresia poate fi insoţită şi de alte tulburări ale dispoziţiei, precum anxietatea şi tulburările
anxioase, psihoza sau simptome maniacale.
In cazul in care depresia se agravează, la o persoana care urmează doar consiliere terapeutică, se
poate adăuga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente la
consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.
La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive
pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si
consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau
acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta
pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa
discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala
arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul.
Aproximativ 15% din persoanele cu depresie mor prin suicid.
Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei.
Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei
vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata depresiei.
Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente
antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta
simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.
29
Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentală, un tip de psihoterapie care învaţă o persoană cum să aibă o viaţă
mai sănătoasă prin modificarea anumitor modalităţi de a gândi sau de a se comporta; acest tip de
consiliere terapeutică se poate face individual sau în grupuri de terapie ce cuprind persoane cu
probleme asemănătoare
- terapia interpersonală, care pune accent pe relaţiile sociale şi interpersonale şi pe problemele
asociate cu acestea
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confruntă
persoana respectiva şi ajutarea ei în găsirea de soluţii la aceste probleme
- terapia familială, un tip de consiliere în care este implicată întreaga familie.
30
Cap III-PROFILUL CRITIC
Subtestul “Cum faceti fata situatiilor tensionate?”
Profilul criti:”Nabadaiosul”
1 Vorbesc mai tare si mai repede dacat ceilalti.
Intrebari legate de cauza:
●Cand (in ce situatii) simtiti nevoia sa vorbiti mai tare si mai repede decat ceilalti?
●Ce credeti ca va determina sa vorbiti mai tare si mai repede decat ceilalti?
●Ce reprezinta acest lucru pentru dumneavoastra (ce semnificatie ii dati)?
Intrebari simptomatologie
●Care e starea pe care o asociati acelor momente in care vorbiti mai tare si mai repede decat ceilalti?
●Ce consecinte are acest lucru asupra vietii dumneavoastra si relatiei cu ceilalti?
●In ce fel va afecteaza aceasta problema?
Intrebari cu privire la solutii:
●In ce masura credeti ca puteti sa schimbati acest lucru?
●Care credeti ca este modul de a comunica eficient cu ceilalti?
●Cum credeti ca puteti rezolva aceasta problema?
4 Raportez totul la persoana mea.
Intrebari legate de cauza
●Cum puteti descrie raportarea lucrurilor la persoana dvs?
●Care sunt acele lucruri pe care le raportati cel mai adesea la persoana dumneavoastra?
●Cu credeti ca va ajuta acest lucru?
Intrebari simptomatologie
●Ce beneficii sau dezavantaje va aduce acest lucru?
●Ce sentimente incercati (ce simtiti) in momentul in care raportati lucrurile la persoana dvs?
●Cum va influenteaza viata acest lucru?
Intrebari legate de solutie
●Cum credeti ca ar arata viata dvs fara a raporta totul la persoana dvs?
31
●Ce credeti ca ar trebui sa schimbati cu privire la acest lucru?
●Care credeti ca sunt alternativele?
8.Uneori sunt agitat/a si repezit/a.
Intrebari legate de cauza:
●In ce situatii deveniti agitat/a si repezita/a?
●Cat de des vi se intampla acest lucru?
●Care sunt cele mai frecvente situatii care va provoaca aceste stari?
Intrebari simptomatologie
●Ce simtiti in acele momente de agitatie?
● In ce fel va disturba viata de zi cu zi aceste lucruri?
●Cand ati constatat ca acest lucru a devenit o problema?
Intrebari legate de solutii
●Cum credeti ca se comporta ceilalti atunci cand sunt intr-o situatie stresanta?
●In ce mod credeti ca v-ati putea stapani aceste sentimente?
●Spuneti-mi ce credeti ca v-ar putea ajuta sa deveniti mai calm/a, mai putin agitat/a.
9. Am tendinta sa-i intrerup pe ceilalti cand vorbesc.
Intrebari cauzale
●De ce credeti ca simtiti nevoia de a-i intrerupe pe ceilalti atunci cand vorbesc?
●Cat de des simtiti nevoia sa interveniti intr-o discuite (in ce situatii)?
●Cum interveniti in dicutia celorlalti?
Intrebari simptomatologie
●Va afecteaza in vreun fel relatiile cu cei din jur acest lucru?
●Ce simtiti atunci cand nu puteti interveni in discutie? Dar cand interveniti?
●Ce va nemultumeste la aceasta atitudine a dvs?
Intrebari legate de solutii
●Obsrevand modul in care are loc un dialog intre doua persoane, care credeti ca e cel mai bun mod
de a avea un dialog.
●Care credeti ca e cel mai eficient mod de a transmite celorlalti mesajul dumneavoastra.
●Cum credeti ca ar trebui sa procedati pentru a va face ascultat?
32
12.Ma surprind uneori ca-mi batati piciorul.
Intrebari cauzale
●Cand vi se intampla acest lucru? (in ce situatii)
●Ce semnificatie are pentru dvs. acest lucru (ce credeti ca reprezinta acest lucru)?
●De cat timp ati observat acest lucru?
Intrebari simptomatologie
●Va ajuta cu ceva miscarea piciorului?
●Cat de tare va deranjeaza?
●Ce simtiti cand realizati (cand va surprindeti) ca va miscati piciorul?
Intrebari legate de solutie
●Ce credeti ca v-ar putea distrage de la miscarea piciorului?
●Cum credeti ca ati putea proceda pentru a evita acest lucru.
●Ce credeti ca simt ceilalti cand se surprind facand acelasi lucru?
16. Ma simt penibil atunci cand intr-o discutie apar momente prelungite de tacere.
Intrebari cauzale
●De ce credeti ca este penibil momentul te pauza intr-o discutie?
●Cum puteti descrie penibilul resimtit.
●Cat de des vi se intampla acest lucru?
Intrebari simptomatologie
●Ce ganduri va trec prin minte in momentele de tacere?
●Ce va nemultumeste in modul de dialogare cu ceilalti?
●In ce fel va afecteaza ceea ce simtiti in momentele de tacere?
Intrebari legate de solutie
●Ce credeti ca simte interlocutorul dvs in momentele de tacere pe care dvs le percepeti ca fiind
penibile?
●Cum credeti ca ar trebui sa procedati pentru a evita sau solutiona momentele prelungite de tacere.
●Care credeti ca sunt cele mai eficiente metode de comunicare?
20. Daca nu-mi reuseste ceva din prima incercare ma enervez.
33
Intrebari cauzale
●Care sunt acele lucruri a caror nereusita va provoaca enervare?
●De cat timp ati observat acest lucru la dvs?
●Cat de usor va enervati in general?
Intrebari simptomatologie
●Cat de intens este sentimentul de enervare?
●Cum descrieti ceea ce simtiti in acele momente de nereusita?
●Care sunt consecintele acestui lucru asupra vietii dvs?
Intrebari legate de solutie
●Ce solutii vedeti in evitarea starii de enervare?
●Cum credeti ca ar trebui sa procedati atunci cand ceva nu va reuseste?
●Cum credeti ca ar trebui privita o nereusita si ce atitudine ar trebui sa aveti fata de acest lucru?
Subtestul “Suferiti de tulburari depresive?”
Profilul critic A:Melancolicul
2.Adeseori ma judec eu singur/a si am tendinta sa ma subestimez.
Intrebari cauzale
●De cat timp ai aceste sentimente?
●Care sunt situatiile care te fac sa te judeci sau sa te subestimezi?
●Cat de des ti sa intampla acest lucru
Intrebari simptomatologie
●Ce anume iti reprosezi cel mai adesea?
●Care sunt consecintele felului in care te judeci in viata ta pe toate planurile?
●In ce fel te afecteaza faptul ca te subestimezi?
Intrebari legate de solutie
●Care crezi ca sunt calitatile tale?
●Cum crezi ca se autoapreciaza ceilalti si de ce?
●Ce crezi ca ar trebui sa faci pentru a-ti inbunatati imaginea fata de propria persoana?
34
3.Adeseori nu am nici un pic de vlaga si ma simt lipsit de energie.
Intrebari cauzale
●In ce moment al zilei te simti mai lipsit/a de energie?
●Care crezi ca sunt acele lucruri sau situatii care te epuizeaza?
●De cat timp ai aceasta stare?
Intrebari simptomatologie
●Iti poti duce la indeplinire sarcinile zilnice obisnuite?
●Ai probleme cu somnul?
●Cat de intens sau cat de multe sarcini intr-o zi te pot duce la epuizare?
●Exista lucruri pe care daca le-ai face ti-ar putea incarca bateriile? (ti-ar face placere)
Intrebari legate de solutii
●Ce activitati crezi ca te-ar putea ajuta sa te relaxezi?
●Cum crezi ca e cel mai bine sa iti gestionezi timpul intre munca si odihna?
●Ce solutii vezi in depasirea acestui moment?
9.Trebuie sa depun un mare efort ca sa incep o activitate.
Intrebari legate de cauza
●Cand va este cel mai greu sa va mobilizati?
●De cat timp persista aceasta stare?
●Lipsa de motivatie apare doar in anumite situatii sau este permanenta?
Intrebari simptaomatologie
●In ce consta eforul pe care il depuneti?
●Cum va este afectata viata pe toate planurile?
●Cum puteti descrie starea pe care o resimtiti?
Intrebari legate de solutii
●Cum credeti ca ati putea depasi aceasta perioada?
●Care sunt activitatile care v-ar putea ajuta in mobilizarea resurselor?
●Cum credeti ca depasesc ceilalti problemele cu care va confruntati si dvs?
11.Viitorul ma ingrijoreaza fara sa am un motiv anume.
35
Intrebari legate de cauza
●In care parte a zilei va simtiti mai ingrijorat?
●Ati depistat vreun motiv chiar si ascuns care va provoaca aceste ganduri?
●De cat timp persista grija dumneavoastra fata de viitor ?
Intrebari simptomatologie
●Care sunt gandurile pe care le aveti atunci cand se declanseaza ingrijorarea?
●Ce sentimente va incearca?
●Cum va afecteaza grija resimtita in vita de zi cu zi?
Intrebari legate de solutii
●Cum credeti ca depasesc ceilalti oameni aceste griji?
●Ce solutii vedeti in rezolvarea acestei probleme?
●Ce anbume v-ar pute reda sentimentul de liniste si de siguranta?
12.Nimic nu-mi face placere?
Intrebari legate de cauza
●Ce credeti ca a contribuit la starea dvs actuala?
●De cand ati inceput sa nu mai simtiti placere fata de anumite lucruri anterior placute?
●De ce credeti ca simtiti astfel?
Intrebari simptomatologie
●Care sunt acele lucruri care va faceau placere inainte?
●Ce sentimente aveti acum fata de acele lucruri placute in rezent?
●Cat de persistent si puternic este sentimentul de neplacere?
Intrebari legate de solutii
●Ce credeti ca v-ar putea ajuta sa depasiti momentul de fata?
●Ce solutii vedeti pentru a va relua cursul normal al vietii?
●Care credeti ca ar fi modul in care ati putea sa reluati activitatile placute din trecut?
16.Ma preocupa gandul mortii.
Intrebari legate de cauza
●In ce moment al zilei apar cel des aceste ganduri?
●De cat timp aveti aceste ganduri?
36
●De ce credeti ca va preocupa acest gand?
●Aveti ceva sa va reprosati?
Intrebari simptomatologie
●Puteti descrie gandurile pe care le aveti legate de moarte?
●Ce sentimente va incearca atunci cand va ganditi la moarte?
●Ce consecinte credeti ca ar avea moartea dvs asupra celorlalti?
Intrebari legat de solutii
●De ce credeti ca ceilalti oameni nu se gandesc asa de des la moarte?
●Cum credeti ca ati putea invinge gandul mortii?
●Ce anume v-ar putea face sa priviti cu optimism spre viitor?
21.Adeseori ma simt deprimat/a.
Intrebari legate de cauza
●Ce credeti ca a dus la starea dvs prezenta?
●De cat timp resimtiti aceasta stare?
●Ce v-a facut sa observati ca se petrece ceva cu dumneavoastra?
Intrebari simptomatologie
●Somnul va este afectat in vreun fel?Adormiti greu sau va treziti prea devreme?
●Care sunt lucrurile care va fac placere in prezent?
●Cum va petreceti timpul liber, va intalniti cu alte persoane?
Intrebari legate de solutii
●Cine credeţi că v-ar putea susţine în depăşirea acestei situaţii?
●Ce v-ar ajuta să treceti peste momentele dificile?
●De cât de mult sau de puţin credeţi că au nevoie oamenii pentru a se simţi fericiti?
37
Cap.IV. -APLICAREA TESTELOR DE PERSONALITATE
I. Foi de raspunsuri ale celor 40 de teste din cartea ‘PQ-Cum sa ne calculam coeficientul de personalitate”
Datele subiectului testat:Nume:Stan Elena-LaviniaVarsta: 28Sexul:FStudii:superioare
38
P.Q. În ceea ce mă priveşte, acest lucru: 1. Nu corespunde 3. Corespunde adeseori 2. Corespunde uneori 4. Corespunde
pe deplinNr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1p 2p 3p 4p1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 x 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
x
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
x
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
39
21
X 21
X 21
X 21
X 21
X
Sp A B C
An
x A B C
Gp A B C
M
A B C
St A B C
x x x x x x
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
40
1 1 1 1 1
CA B C
Rc A B C
Rs A B C
S
A B C
Dp A B C
x X X X X
P.Q. – A.D. În ceea ce mă priveşte, acest lucru: 1. Nu corespunde 3. Corespunde adeseori
2. Corespunde uneori 4. Corespunde pe deplin
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
x 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
41
0 0 0 0 021
X 21
X 21
X 21
X 21
X
Do A B C
R
A B C
Co A B C
D
A B C
Sc A B C
X X X X X
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
42
21
X 21
X 21
X 21
X 21
X
Av A B C
Gt A B C
Se A B C
Ca A B C
Rf A B C
X X x X X
P.Q. – E.D. În ceea ce mă priveşte, acest lucru: 1. Nu corespunde 3. Corespunde adeseori 2. Corespunde uneori 4. Corespunde pe deplin
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
43
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
21
X 21
21
X 21
X 21
XT
e A B C
N
A B C
Sa A B C
Rp A B C
T
A B CX X X X X
1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
44
1 1 1 1 122
X 22
X
23
X 23
X
24
X 24
X
As A B C I A B C
Sd A B C
B
A B C P A B CX X X X X
P.Q. – C.S. În ceea ce mă priveşte, acest lucru: 1. Nu corespunde 3. Corespunde adeseori
2. Corespunde uneori 4. Corespunde pe deplin
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 x 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
45
18
X 18
X 18
X 18
X 18
X
19
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
21
X 21
X 21
X 21
X 21
X
Re A B C
Ru A B C
V
A B C
N
A B C
U
A B CX X X x X X
Nr. 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p 1p 2p 3p 4p
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
2 X 2 X 2 X 2 X 2 X
3 X 3 X 3 X 3 X 3 X
4 X 4 X 4 X 4 X 4 X
5 X 5 X 5 X 5 X 5 X
6 X 6 X 6 X 6 X 6 X
7 X 7 X 7 X 7 X 7 X
8 X 8 X 8 X 8 X 8 X
9 X 9 X 9 X 9 X 9 X
10
X 10
X 10
X 10
X 10
X
11
X 11
X 11
X 11
X 11
X
12
X 12
X 12
X 12
X 12
X
13
X 13
X 13
X 13
X 13
X
14
X 14
X 14
X 14
X 14
X
15
X 15
X 15
X 15
X 15
X
16
X 16
X 16
X 16
X 16
X
17
X 17
X 17
X 17
X 17
X
1 X 1 X 1 X 1 X 1 X
46
8 8 8 8 819
X 19
X 19
X 19
X 19
X
20
X 20
X 20
X 20
X 20
X
21
X 21
X 21
X 21
X 21
X
Ie
A B C
Pr A B C
Ac A B C
Ps A B C
O
A B CX X X X X
II. Stabilirea coeficientului de personalitate
C1+C2+C3 8.75+6.07+12.55
__________ =S _______________= 9.12
3 3
C4-S=PQ 19.20-9.12=10.08
Valoarea PQ=10.08 se situeaza pe scala de valori in dreptul personalitatii puternice, incadrata in
valori de la 21 pana la 7, descris in cartea “PQ-Cum sa ne calculam coeficientul de personalitate “
(pg 250) astfel:’ Un coeficient ridicat pledeaza pentru o personalitate matura, puternica,
creativa.Autenticitatea, siguranta de sine, timiditate redusa, capacitatea de relationare si de
transpunere afectiva, toleranta, constiinta sociala, originalitatea in gandire, curajul civic si umorul
sunt trasaturile caracteristice. Persoanele cu un PQ ridicat detin secretul puterii de atractie in relatiile
interumane, adica sunt posesoarele acelui ‘ceva anume’.Si sau poate tocmai de aceea au succes.
Pentru ca reusesc mereu sa castige simpatia semenilor lor sunt, in comparatie cu ceilalti, mereu
avantajate: simpatia si dragostea au fost intotdeauna mobilurile cele mai importante, datorita carora
oamenii au facut ceva pentru semenii lor.”
47
48