Download - New Документ Microsoft Word (2)

Transcript
Page 1: New Документ Microsoft Word (2)

 I. CONFLICTUL-definitie si elemente componenteTermenul “conflict” provine de la verbullatinesc confligo ere –  “a se lupta”, “ a se a se bate“ între ei.Multe dicţionare definesc conflictul prin termeni similari violenţei, ca disensiune,fricţiune, dispută, ceartă, scandal, luptă, război. O abordare a conflictului, prezentă îndeosebi la începuturile cronologice ale cercetării acestei problematici, resimte influenţa credinţei generale în caracterul competitiv, violent, adversativ şide tip căştig-pierdere.L. A. Coser a avansat o definiţie care a făcut carieră: “Conflictul este o luptă între valorişi revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza,leza sau elimina rivalii”.Ulterior conflictul a început să-şi lărgească semnificaţia, incluzând şiideea de interdependenţă, colaborare, cîştig-cîştig, alături de cea exclusiv antagonică. Conflictul este “o situaţie în care oamenii interdependenţi prezintă diferenţe în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în procesul de îndeplinire aacestor scopuri”. Conflictînseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți.Conflictul poate fi sau nu violent.Conflictul armat dintre state poate evolua în război. Conflictul dinamic introduce în discuție dinamica socială. Aceasta are ca și caracteristică principală instabilitatea rezultată din schimbările neprevăzute.

Page 2: New Документ Microsoft Word (2)

Din acest motiv preziceri certe însistemele sociale sunt greu de realizat chiar dacă, în principiu, se poate prezice cu exactitatestarea sistemului în viitor.I . 1 E l e m e n t e l e c o n f l i c t u l u ia.Părțile Partea este o unitate de comportare, o mulțime sau organizație care este capabilă să-șiasume un număr de poziții diferite în timp și într -o anumită limită. b.Spațiul de comportare Spațiul de comportare reprezintă poziția pe care o  poate avea o unitate de comportare șieste definită prin coordonate variabile; acestea trebuie să fie continue și măsurabile. Existăoscilații ale acestor coordonate care sunt teoretic infinite; în practică mișcările sunt limitatedeoarece „setul potențialelor mișcări sunt limitate de existența legilor”. (Boulding) Limita posibilităților de mișcare a unei anumite unități comportamentale definește limitările pozițiilor pe care le poate ocupa în timp o parte, impuse prin restricții variate: fizice, psihologice,legale, financiare. Un comportament normal al unei unități comportamentale este acela în careunitățile urmăresc cele „mai bune” poziții precum și o limită comportamentală cât mai mare. c.Competiția  Competiția poate fi definită într -

Page 3: New Документ Microsoft Word (2)

un sens larg și este acceptată ca fiind o incompatibilitatemutuală între pozițiile potențiale ale unor unități comportamentale. Despre două poziții se poatespune că sunt incompatibile mutual dacă fiecare exclude pe cealaltă și dacă realizarea uneia faceimposibilă realizarea celeilalte.Ceea ce merită subliniat e că toate conflictele implică competiție, dar competițiile pot exista șifără conflict d. ConflictulConflictul poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care esteincompatibilă cu dorințele celorlalți(Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu dorințeincompatibile care să intre în anumite schimburi (fizice, virtuale, sentimentale, etc). Șuștac Zeno și Claudiu Ignat în lucrarea "Modalități alternative de soluționare a conflictelor(ADR)" au definit conflictul ca fiind "un fenomen social contextual determinat de ciocnireadintre interesele, conceptele si nevoile unor persoane sau grupuri atunci cand acestea intra incontact si au obiective diferite sau aparent diferite".

I . 2   E t a p e l e c o n f l i c t u l u iDezacordulDezacordul este neînțelegerea care apare ca urmare a diferențelor asupra unor valorisintetizate în cultură precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra partenerilor deinteracțiune, dar și din interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intră în contact. ConfruntareaConfruntarea apare pe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în asusține o anumită idee contrară cu a celorlalți. Caracteristica principală acestei etape este tensiunea crescută a interacțiunilor.

Page 4: New Документ Microsoft Word (2)

 Sociologii insistă pe această etapă deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții raționale. Modul degestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii.Escaladarea conflictului saurezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă. EscaladareaÎn acestmoment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitateaapariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului esteagresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea raționalăînlocuindu-le cu acțiuni iraționale chiar violente. De-escaladarea și rezolvare  De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente,ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționaleimaginate. Abordare sociologică Conflictul reprezintă o opoziție între indivizi care poate îmbraca forma unei lupte întreindivizi, grupuri de indivizi, clase sociale, etc. și are ca efect disfuncții în interacțiunea socială. Exemple de conflicte:conflict intrapersonalconflict interpersonalconflict de grupconflict organizationalconflictul intre generatiiconflict internațional conflicte socialeconflicte industrialerevolterevoluții I.3 Definitia generatiei dupa DEXGENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr 

Page 5: New Документ Microsoft Word (2)

-o comunitate socială dată) care suntcam de aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta(până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului.

 doar cu familia, in timp ce adolescentul din ziua de azi tanjeste dupa compania prietenilor, aretelor de socializare, a internetului, a cluburilor, a cafenelelor, dupa achizitionarea ultimelorgadget-urilor la moda si a altor metode de distractie si relaxare specifice contemporaneitatii.Oricum s-ar fi manifestat in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta nu aavut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in multe situatii inruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii noastre, aflata intr-onecontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa afli „starea natiunii”.Ceimai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii.Ei au la dispozitie toate conditiile ca sa-si dea viata peste cap.Delincventa juvenila, cresterea ratei prostitutiei, abandonul scolar, avorturile in randultinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate „firesti” ale acestui haos generalizat, sunt o crudarealitate. Parintii tinerilor adolescenti de astazi, cunoscand toate aceste pericole latente, nu stiu cesa faca mai intai pentru a-si proteja odraslele.Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul seleaga greu. Ei arata compasiune parintilor, nu mai iau in seama ce spun acestia, ii gasesccicalitori, nedrepti, rai.Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi judecati si sa li se acordemai mult credit. Dar cum sa acorzi mai mult credit copilului cand nu ai incredere in el?De o parte a baricadei ei, tinerii nostri, iubiti sau blamati, sufocati de conformism,cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca"oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, ce-i drept lipsita deexperienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau profesorii, impartasindu-siexperientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori de rabdare, dorindu-i perfecti dintr-odata.Dezechilibru flagrant intre cele doua tabere, din care cel mai des nimeni nu reuseste sagaseasca o cale amiabila, ajungandu-se la adevarate razboaie! Intotdeauna au existat

Page 6: New Документ Microsoft Word (2)

astfel deconflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii, ce-i drept uneori sub o formamai voalata, alteori luand amploarea unui fenomen in masa ca cel al miscarii hippie de exemplu."Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu ei..."(parintii despre copii)."Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar ce vor ei, nu nelasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati..." (copiii despreadulti).Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvantul, sa cizeleze asperitatile sineconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de gandurile zilei demaine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu putem sau nu avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar problemele grave. Fie acceptareasituatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este, fie agravarea acesteia prin interdictiidrastice sau dinpotriva a instaurarii unui regim de "laisse fair" total in privinta copilului.Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care ajunse laapogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicand faptul ca deja criza aajuns la un punct cheie. Macar atunci in al doisprezecelea ceas sa incercam sa reparam ceea ce semai poate.Faceti-va timp sa discutati cu copiii. Astfel veti sti intotdeauna ce doresc, cum gandesc sinu veti fi luat pe nepregatite sau pus in fata unui fapt implinit. Veti mai avea destul timp ladispozitie sa stopati o actiune sau o decizie luata gresit de copil, cautand metoda adecvata. Nestand de vorba cu ei, nu faceti decat sa ii indepartati, sa caute intelegere in alte parti si asfel iiveti pierde in favoarea gastilor de cartier sau a unor asa zisi prieteni, nu intotdeauna bineintentionati.Dati copilului dreptul de a-si exprima dorintele, indiferent daca acestea sunt diametralopuse cu ale dumneavoastra.Incercati sa mediati divergentele de opinii, sa negociati, sa faceticompromisuri si de o parte si de alta, ajungand la o solutie de mijloc, acceptata de ambele parti. Nu incercati sa va impuneti in nici un fel punctul de vedere caci, chiar daca va fi acceptat pemoment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire va fi de intensitatea unui uragan mai tarziusau mai devremeCreati independenta copilului in situatii care nu sunt riscante. Creatii iluzia deindependenta chiar daca in realitate acesta este una controlata din umbra. Dorinta deindependenta este unul din motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii.Exercitati-va autoritatea cat mai bland posibil si cat mai discret, sugerandu-i de departesolutiile optime, dar lasandu-l sa creada ca singur le-a descoperit si a ales pe cea mai buna. Oriceforma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va fi sortita esecului. Cucat veti constrange mai mult un copil cu atat mai inversunat va incalca

Page 7: New Документ Microsoft Word (2)

acesta constrangerileatunci cand "paharul se va umple" sau conjunctura i-o va permite, facand-o adesea nu pentru caasa a crezut de cuviinta ci mai ales ca o forma de pedeapsa si razbunare la adresa "tiranilor". Nu degeaba se spune ca atunci cand ai copii mici ai probleme mici, iar cand ai copii mariai probleme mari. Cu cat cresc in varsta copiii trebuie tratati cu tot mai multa rabdare si tact,trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicat in viata familiei si a lui personala. Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre copiiilor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gandesc sau chiar nici ce seintampla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape de noi, intr-o zi nu ne va ramane decat sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si atunci va fi ... ultima noapte dedragoste, intaia noapte de razboi!I I . 1   C a u z e l e   c o n f l i c t e l o r i n t r e   g e n e r a t i iCauzele conflictelor sunt diverse.Uniiautori reuşesc să le reducă la una sau douăcategorii foarte largi, în vreme ce alţii propun diverse inventare, mai mult sau mai puţin analitice.Iată câteva surse ale conflictelor:-deferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane; - nevoile/interesele umane;- comunicarea;- stima de sine;- valorile individului;- nerespectarea normelor explicite sau implicite;- comportamentele neadecvate;- agresivitatea;-competenţele sociale; - cadrul extern;- statutul, puterea, prestigiulMentalităţile diferite, schimbarea sistemului de valori şi lipsa de comunicare sunt cauzele principale care duc la apariţia conflictelor între copii şi părinţi.Conflictul dintre generaţii este oconstantă a vieţii sociale. Deşi simplă, soluţia salvatoare pare greu de pus în aplicare.De generaţii se tot vorbeşte despre conflictul dintre părinţi şi copii.Deşi prăpastia dintregeneraţii este din ce din ce în ce mai analizată, aceasta nu dispare.Soluţia ar consta, spunspecialiştii, în comunicare.Însă,înainte de toate, trebuie stabilite cauzele conflictului dintregeneraţii. Adesea, copiii îi acuză pe părinţi că au uitat cum era atunci când erau ei tineri, că auuitat cât sufereau din cau

Page 8: New Документ Microsoft Word (2)

za neînţelegerilor cu părinţii.De cealaltă parte, părinţii îi învinovăţesc pecopii că nu vor să asculte părerile lor, de oameni trecuţi prin viaţă, conştienţi de faptul că “nu totce zboară se mănâncă”. Cine are dreptate în acest război? Nimeni! Verdictul vine din partea psihologilor, care susţin că adevărul este undeva la mijloc şi fiecare tabără are de învăţat ceva dela cealaltă.

Societatea este dinamică, în permanentă schimbare, iar modelele culturale se transformă. Ceidintr-o anumită generaţie, formaţi după un set de valori, care au propriile convingeri legate de viaţă, riscă să fie mai puţin receptivi la schimbări.„Mentalităţile nu se schimbă.Pe măsură cetrece timpul, oamenii nu îşi reconfigurează modul de a gândi.Spunem că uită, că nu ar trebui pentr u că au trecut şi ei prin asta.Nu uită, dar lumea se schimbă, iar ei trebuie să treacă printr -un proces de dezvoltare în acelaşi fel precum copiii pentru a putea accepta noile provocări şi pentrua-i putea înţelege”, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Aniela Minu. Adolescenţa, perioada critică Pentru cei tineri,valorile percepute ca “schimbate” de cei mai în vârstă şi la care aceştiadin ur mă sunt reticenţi sunt normale.Apoi, atrag atenţia specialiştii, fiecare persoană începe să-şicontureze sistemul de valori în adolescenţă. O perioadă zbuciumată, în care transformările biologice şi psihologice stârnesc furtuni în fiecare.“Adolescenţii simt mai acut nevoia de schimbare.Au nevoie de ea. Face parte din procesul de c

Page 9: New Документ Microsoft Word (2)

onstruire a personalităţii lor.În schimb, adulţii au personalitatea deja formată, suntmai conservatori.Se adaptează mai greu”, a spus Aniela Minu. De altfel, prăpastia dintregeneraţii este mai vizibilă când copiii ajung la vârsta adolescenţei. Această perioadă presupuneun procesde opoziţie, explică experţii.Tinerii încearcă să-şi definească propriile valori.Nu suntneapărat alegerile lor finale. Dar simt nevoia să testeze.Şi testează opunându-se părinţilor.“Istoria are ciclurile ei. Şi la fiecare generaţie se petrec lucruri care vin în contrast cu valorile părinţilor.Conflictul dintre generaţii a fost poate şi mai contrastant pentru tinerii din anii ’70, în perioada Revoluţiei Sexuale. Atunci, prăpastia dintre generaţii se simţea mai mult”, a adăugatMinu.Regimuri diferite, mentalităţi diferite Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi şi părinţii lor este generată, în bună măsură, defaptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertăţii de exprimare, decultură şi chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le consideră ca obligatorii pentru dezvoltarea lor.Cei dintânăra generaţie înţeleg cu greu faptul că, pe vremea părinţilor lor, a avea acces la ocarieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri.Cei care au simţit pe pielea lor regimul comunist susţin că tinerii nu înţeleg aşa cum se cuvinelibertatea de care se bucură şi nu ştiu să decanteze binele de rău.Fiecare generaţie vrea să fie tratată cu respect Aparent, lucrurile sunt simple.

Page 10: New Документ Microsoft Word (2)

Fiecare generaţie vrea să fie respectată. Iar pentru a obţinerespectul, fiecaretabără duce o bătălie crâncenă.De o parte a baricadei se situează copiii, careconsideră că trebuie să-şi impună punctul de vedere şi îşi sfidează părinţii.“Ce dacă am şuviţe violet? Şi blugi cu talie joasă şi top scurt?Nu înseamnă ca sunt mai puţin deşteaptă. Vreau ca ai mei să-mi respecte decizia!”, a spus Alexandra, în vârstă de 19 ani, care preferă să i se spună Alexa sau Alex. Pentru ea, Alexandra e un nume bătrânesc. De cealaltă  parte a baricadei sunt mamele care nu suportă ca în toiul iernii să vadă fetele cu mijlocul gol şicu hăinuţe subţiri care doar le scot în evidenţă formele. “Sunt inconştiente.Răcesc.Fetele astea nuînţeleg că tot ele au de suferit.Au impresia că le ştiu pe toate. Nu respectă nimic din ce le spui”,s-a plâns Luminiţa M., în vârstă de 56 de ani, mamă a două fete, de 23, respectiv de 28 de ani Iarexemplele pot continua.Grija părintească, prost înţeleasă Psihologii spun că părinţii, care au experienţă de viaţă, vor, printre altele, ca fiicele şi fiiilor să nu repete greşelile pe care le-au făcut şi ei în tinereţe. Problema este că nu întotdeaunaadulţii găsesc modalitatea potrivită pentru a le explica tinerilor de ce adoptă o astfel de atitudine.Cred că numai prin faptul că ei sunt părinţii, trebuie să fie ascultaţi. Un astfel de comportamentnaşte revoltă în rândul tinerei generaţii, care susţin că au dreptul să se exprime liber.

I I . 2   M e d i e r e a   c o n f l i c t e l o r

Page 11: New Документ Microsoft Word (2)

În ceea ce priveşte rezolvarea problemelor se poate face fie prin colaborarea părţilor, fie prin intermediar.Rezolvarea prin intermediar are, la rîndul său, două variante: intermediarul esteales sau cel puţin acceptat de ambele părţi (mediatorul/conciliatorul/facilitatorul, pe de o parte,arbitrul, pe de altă parte) sau intermediatorul este impus părţilor  (ca încazul acţiuniilegale).Medierea se desfăşoară după structura rezolvării prin colaborare şi utilizează masivnegocierea.Reamintim că negocierea poate fi o metodă de colaborare, folosită de părţile care îşirezolvă singure diferendul, sau o metodă din reper toriul mediatorilor.Mediatorul,conciliatorul sau facilitatorul, termeni între care diferenţele suntnesemnificative de la o ţară la alta, este o terţă parte independentă, imparţială, ce are rolul de aajuta procesul de rezolvare prin care părţile înseşi îşi găsesc soluţia, terţa parte neimplicînduse înconţinutul conflictului. A media înseamnă a interveni între părţile ostile şi ale conduce spre schimbarea atitudiniişi a percepţiei celeilalte părţi din oponent în partener şi spre rezolvarea conflictului.Aşadar,medierea implică o formă de intervenţie iparţială din partea unui terş neutru, care nu poateimpune o soluţie, dar poate ajuta părţile să o găsească.Este foarte important ca mediatorul să fifost solicitat de cel puţin una din părţi şi să fie acceptat de toate părţile. Ca o definiţie finală, putem considera medierea ca pe un proces de rezolvare a disputelorîn care un intermediar profesionist/fomal imparţial şi neutru asistă părţile aflate în dezacord săajungă la un acord, prin voinţă proprie, prin  promovarea cooperării, comunicării şi prinfacilitatea negocierilor, acord care le stabileşte comportamentele viitoare şi menţine relaţiiledintre acestea. 

Page 12: New Документ Microsoft Word (2)

Comedierea şi medierea în echipă. Uneori, pentru ca medierea să dearezultate, este nevoie dedoi intermediari saude trei mediatori cu roluri pe care şi le împart cu stricteţe. Medierea în echipă este o opţiune atunci când: - părţile în conflic include mai mulţi participanţi; -conflictul incumbă probleme care reclamă cunoştinţe şi/sau abilităţileunui specialist;-conflictul implică aspecte simbolice importante. Cei doi sau trei mediatori trebuie să lucreze într -o relaţie de cooperare, nu desubordonare, iar complementaritatea abilităţilor şi personalităţilor poate fi un avantaj. Medierea –  suveică. Este un gen de mediere care se bazează pe medierea separată, de fapr osuccesiune de medieri sau contacte repetate cu ambele) părţile. Comunicarea, cel mai important pasIn loc sa fie autoritari si incapatanati in privinta educatiei si a stilului de a-l creste pecopil, parintii trebuie sa incerce sa se adapteze vremurilor moderne si sa depuna efortul de a-lintelege si pe copil.Vorbeste cu el si incearca sa ii intelegi pasiunile, sa intelegi preocuparile dinziua de astazi si sa afli cat de nocive sunt, de fapt. Incearca sa ii explici, cu tact, despre felul incare il influenteaza internetul, televizorul, cluburile, astfel incat sa-si dea chiar el seama ca nu iiaduc niciun favor, nu sa ii impui tu acest punct de vedere.Castiga-i increderea!Copilul trebuie sa aiba incredere in tine. Numai asa va fi dornic sa iti spuna tot ce face sisa te implice in hobby-urile si preocuparile lui, fara a-i fi teama ca este judecat sau pedepsit.Castigandu-i increderea, ai sansa sa descoperi

Page 13: New Документ Microsoft Word (2)

ce face copilul tau in fiecare moment sicum sa-i modelezi alegerile pentru a fi mai responsabil si pentru a petrece timpul liber in folosuldezvoltarii lui. Arata-i ca ii intelegi dorintele si preocuparile, evidentiand punctele forte ale lor,dar si cele negative si ofera-i, subtil alternative pentru a petrece timpul! Este indicat sa gasestisugestii atractive pentru ei, altfel nu vor da atentie propunerilor tale!Implica-te in stilul lui de viata! Nu trebuie sa fii un parinte bagacios, care vrea tot timpul sa stie ce face copilul in fiecaresecunda sau sa intervina in activitatile lui.Dar implica-te incercand sa ii cunosti anturajul, fara acritica sau judeca, organizeaza petreceri intre ei chiar la tine acasa, si intereseaza-te, subtil, de ce prefera copilul atat de mult internetul, cluburile etc. Numai asa stii exact care sunt influentele pecare le primeste copilul tau din exterior si in ce este implicat, fara a fi un parinte iritant sauintruziv.

 Dezamorsarea conflictului, prin apropierea de copiiPsihologii susţin că peste prăpastia dintre generaţii poate fi construit un pod solid dacă părinţii conştientizează de la bun început că trebuie să fie deschişi faţă de copiii lor. Iar aceastăatitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viaţă ai copiilor. Totodată, părinţii trebuie să se poarte exemplar unul cu celălalt pentru a fi un model pentru cei mici. Respectul reciproc estefoarte important în preajma copiilor.De pildă, mama îl poate impresiona pe micuţ explicându-ică tot ceea ce face tatăl este foarte important pentru familie. Iar tatăl poate să-i explice copiluluică mama este devotată familiei. Mamele trebuie să intre în cercul de prieteni pe care îl arecopilul ca o prietenă, dar în acest timp trebuie să îi şi ghideze pe cei mici, să îi determine săînveţe şi să le încurajezele hobbyurile.Tatăl poate juca rolul de mentor şi chiar de antrenor. Poatesă le dea sfaturi în materie de sport, consideră specialiştii. Dacă atunci când ajung la vârstaadolescenţei, copiii îşi consideră părinţii prieteni, conflictul dintre generaţii este ca şi rezolvat. Pescurt, încurajarea constructivă a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării conflictuluidintre generaţii. 

Page 14: New Документ Microsoft Word (2)

 2. P rimul contact cu cealaltă parte -similar celui descris mai sus, cu menţinerea şi reafirmareaconfidenţialităţii şi stabilirea imparţialităţii. 3. Pregătirea pentru medierea cazului –  vizând alegerea strategiei optime de mediere, stabilirealocaţiei şi calendarului, invitarea şi pregătirea părţilor, pregătirea locaţiei etc. 4. Ascultarea problemelor –  este etapa în care părţile îşi expun punctul de vedere fără a fiîntrerupte după ce ai loc prezentările, sunt definite şi acceptate regulile de bazăale procesului;consecutiv expuneriloe celor două părţi, are loc rezumarea de către mediator a celor exprimate defiecare din ele şi stabilirea de comun acord a programului următoarelor şedinţe de negociere. 5. Explorarea problemelor   –  etapa preuspune selecţionarea principalelor aspecte ale conflictuluişi încurajarea comunicării între părţi, în condiţiile în care mediatorul verifică înşelegereamesajelor şi clarifică opiniile exprimate sau presupunerile.6.Construirea acordurilor   –  în această etapă se pregăteşte încheierea procesului de mediere, seinsistă pe evaluarea oportunităţilor, opiniilor şi ofertelor pozitive, încurajarea rezolvării

Page 15: New Документ Microsoft Word (2)

 problemelor, construirea acordurilor.7. Încheierea şi urmare  –   presupune încheierea şedinţei şi terminarea procesului de medierea saucontinuarea,edierii dacă, în afara problemei , a conflictului principal să a acordului obţinut pentruacesta, părţile solicită continuarea medierii pentru explorarea altor conflicte sau problemedescoperite în etapele anterioare.Medierea este doar unul dintre tipurile de servicii pe care un itermediar le poate oferi pentru rezolvarea conflictelor, dar nu este singurul, nu are valabilitate generală şi nu trebuieconfundat, prin extindere, cu însăşirezolvarea de conflicte.I I I . C o n f l i c t u l   i n t e r g e n e r a t i o n a l   i n t r a f a m i l i a l - o r e a l i t a t e   a z i l e l o r   n o a s t r eConflictul dintre generaţii, tot atât de vechi pe cât de nouă este omenirea, a fost şi maieste încă tema de predilecţie pentru numeroşi şi reputaţi specialişti în domenii ca sociologia,  psihologia, psihosociologia, psihanaliza etc.Încă de la primele încercări de analiză şi explicare a conflictului intergeneraţional auapărut o serie de păreri diferite, începâd cu existenţa sau inexistenţa acestui conflict şi mergând până la găsirea mecanismelor de rezolvare a acestuia.Astfel, părerile sunt împărţite: o partedintre autori,( printre care C.Schifirneţ, Margaret Mead, F.Elkin, W.Westley etc.) au o viziuneoarecum mai optimistă, în sensul că nu ar exista între generaţii conflicte în adevăratul sens alcuvântului, ci simple neînţelegeri, divergenţe, diferenţe în opinii, neconcordanţe sau nepotriviri;ei mai pledează şi pentru înlocuirea termenului de „conflict” cu unul dintre termenii de mai sus pentru a se elimina tonul, conotaţiile negative pe care le-ar incumba termenul de „conflict”;oaltă parte dintre autori,(printre care şi Rodica Ciurea) sunt de părere că existenţa unui conflict

Page 16: New Документ Microsoft Word (2)

 între generaţii ar trebui pusă sub semnul întrebării (autoarea mai sus-menţionată chiar şi-aintitulat lucrarea sa într-un mod interogativ –  „Conflict între generaţii?”), deci ar fi una relativă;o altă parte dintre autori consideră că există conflicte între generaţii, manifeste sau latente, darexistă; în fine, o altă parte dintre autori sunt de părere că trebuie să vorbim de „conflictintergeneraţional” şi nu de „conflicte intergeneraţionale”, deci să-i acordăm termenului deconflict un caracter de universalitate.Din punctul nostru de vedere, conflictele intergeneraţionale trebuie explicate şi înţelese întermeni de neînţelegeri, divergenţe, diferenţe, nepotriviri, neconcordanţe. Conflictulintergeneraţional reprezinţă starea tensionată creată de interacţiunea sau confruntarea unor opiniidiferite ce aparţin şi sunt susţinute de către generaţii diferite şi care poate avea, atât efectenegative, distructive pentru părţile preopinente sau pentru grupul din care acestea fac parte, cât şiefecte pozitive, constructive pentru acestea. Acest conflict intergeneraţional se poate manifestaatăt la nivelul grupurilor mari (organizaţii, instituţii, chiar la nivel societal), cât şi la nivelulgrupurilor mici (familie, şcoală etc). Noi ne vom referi doar la conflictele ce se produc îngrupurile mici, primare şi în special în cadrul familiei de origine, între copiii-adolescenţi şiadulţii- părinţi. Definim prin „conflict intergeneraţional intrafamilial” conflictul care se produce întredouă generaţii (în cazul n

Page 17: New Документ Microsoft Word (2)

ostru copii-adolescenţi şi adulţii- părinţi) care fac parte din acelaşi grupde apartenenţă –  familia.Conflictul intergeneraţional intrafamilial desemnează tensiunile,ostilităţile produse de confruntarea opiniilor diferite ce aparţin unor grupuri de vărstă diferite şicare se manifestă în cadrul (interiorul) grupului familial. Cineva spunea că nu trebuie ca X să-llovească pe Y pentru a ne da seama că acolo există un conflict. Prin urmare, conflictul –  luat caopoziţie, ca antiteză –  nu trebuie să reflecte exclusiv numai nuanţele violente, ci şi tensiunile şidivergenţele, relaţionările încordate, manifeste sau latente etc. Referindu-se la grupul familial caspaţiu de cercetare, P.Osterrieth considera că “…familia formează un eşantion foartereprezentativ al societăţii, ale cărui influenţe copilul le resimte încă din prima zi de viaţă. Ca şi în societate, în familie găsim şi amestec de generaţii, deci confruntare între trecut şiviitor, şi solidaritate profundă care uneşte pe toţi membrii pe un fond complex de simpatie şiarmonie darşi de conflicte şi rivalităţi”.Mediul familial –  ca unitate socială foarte redusă-rămâne mediul care oferă cea mai mare cantitate şi densitate de informaţii. 

Page 18: New Документ Microsoft Word (2)

În cadrul conflictului intergeneraţional intrafamilial putem vorbi de trei entităţi, entităţi caretrebuie tratate laolaltă, ca un tot unitar şi anume: a) adultul- părinte;  b) copilul-adolescent;c)mediul confruntării –  familia.  Adultul- părinte este primul agent care echilibrează relaţiile din interiorul familiei, care crează,susţine şi promovează sentimentul de siguranţă în tot grupul familial, care echilibrează, prinurmare, atmosfera de ordinfamilial în vederea asigurării bunei funcţionalităţi a acestui grup.Printre cele mai importante sarcini şi responsabilităţi ale adultului- părinte menţionăm: - asigur area subzistenţei şi educaţiei; -educarea şi dirijarea trebuinţelor fiziologice în raport cu oportunităţile familiale şi custandardelesociale şi culturale de viaţă; -dezvoltarea aptitudinilor, a limbajului şi stimularea exersării capacităţilor practice, cognitive,tehnice şi sociale, care au rolul de a facilita securitatea personală şi comportamentul autonom; -orientarea spre lumea imediată a universului familial, spre comunitatea mai largă, spresocietate, în aşa fel încăt adolescentul să fie pregătit să se confrunte cu marea varietate de situaţiişi poziţii care vor interveni în viaţa de adult; - transmisia principalelor scopuri sociale şi valori culturale care definesc modelul cultural

Page 19: New Документ Microsoft Word (2)

-normativ al societăţii, formarea motivaţiei personale în raport cu scopurile parentale şi sociale;-dezvoltarea capacităţii de a întreţine raporturi interpersonale şi de a răspunde în mod adecvatsentimentelor altora;-controlul libertăţii de comportament, limitarea transgresiunilorde la normă, corectareaerorilor, oferirea unor îndrumări şi interpretări”. În genere, părinţii nu sunt pregătiţi pentru a face faţă noului status social şi implicit problematicii specifice vârstelor prin care trece propriul copil.Dacă în prima parte a vieţiicopilului (în copilărie) părinţii tind să dea o importanţă majoră îndatoririlor lor faţă de copil(apelând la sfatul medicului, la experienţa şi sprijinul celor mai în vărstă etc.), în partea a doua avieţii copilului –  denumită chiar „a doua naştere” sau „naşterea întru maturitate” –  acesta este privit oarecum cu superficialitate. Obişnuiţi cu un copil mai mult sau mai puţin ascultător, părinţii se simt proprietarii acestuia: ei l-au conceput, ei l-au iubit, ei l-au crescut, ei l-au protejat,ei l-au supravegheat, ei l-au educat, ei l-au îndrumat pe un drum în viaţă. S-a ajunsaşadar laformarea şi consolidarea unui aumit climat social, a unui anumit stil, a unor deprinderi sauautomatisme, a unui anumit tip de echilibru. Surprinşi de un sentiment de panică faţă detransformarea fiului lor din copil în adolescent cu un comportament diferit de cel anterior, uneori părinţii se dedau la manifestarea unor acte atoritare excesive, la imixtiuni în intimitateaadolescentului, cu frecvente consecinţe negative. Alteori, părinţii se autocalmează, seautoliniştesc şi rămân indiferenţi, neintervenind, lăsând lucrurile să se desfăşoare de la sine. Sevorbeşte deci de o oarecare dezorientare a părinţilor ca urmare a imprevizibilităţii scăzute în ceeace priveşte dezvoltarea fiului lor şi a problematicii acestei dezvoltări.

Page 20: New Документ Microsoft Word (2)

  „În meseria de părinte –  afirmă P. Osterrieth –  fiecare vine cu modele interne anacroniceîn raport cu familia actuală, fiecare este îndemnat să acţioneze, ca tată sau ca mamă, conform cumodelele de care este impregnat de la cea mai fragedă vârstă, fiecare este îndemnat să-şi joacerolul conformându-se exemplului părinţilor. Şi fiecare, în faţa unei situaţii noi şi în faţa unor principii noi, poate fi cuprins de îndoială, dacă nu chiar de anxietate, căci vechile imagini nu se potrivesc cu împrejurările noi.[…]Fiecare părinte trebuie să reinventeze rolul de părinte şi decisă-l găndească. Nu este de mirare, deci, că această situaţie generează incertitudini, dezorientare şiincoerenţe în atitudinea părinţilor, de pe urma cărora copilul are de suferit”. Relaţia dintre părinte şi fiul său poate fi perturbată de o serie de exagerări ale părinţilorca urmare a lipsei de afecţiune („avitaminoză afectivă”) şi interes, fie unui interes şi controlexecerbate.Familia rămâne instituţia cu o mare răspundere în ceea ce priveşte conduita şicomportamenteleadolescenţilor ce o compun.Maria Voinea prezintă aceste excese ale părinţilor într-o formă schematică, astfel: Părinţii sunt aşadar arhitecţii fiinţei sociale a fiului/fiicei lor.Acţiunile de tip moralizator

Page 21: New Документ Microsoft Word (2)

realizatede către părinţi şi cu repercursiuni asupra copilului nu au nici o urmare, nici un rezultatatâta vreme cât aceştia nu fac un efort pentru a înţelege specificul procesului de formare şidesăvârşire a personalităţii copilului. Din această cauză deosebit de negativă apare tendinţa unor părinţi de a identifica moralitatea comportamentului copilului cu cea a adultului şi de a-i cere primului omoralitate matură, desăvârşită. Educând aşa cum au fost educaţi, fără a fi originali şifără a se adapta noilor condiţii de viaţă, părinţii comit o serie de greşeli în educarea şi formareacopiilor lor, în sensul că ei, fie manifestă atitudini educative diferite între membrii familiei, fienu sunt consecvenţi în ceea ce priveşte transmiter ea de norme educative la copii.

Un alt factor care influenţează prezenţa conflictului între părinţi şi copii-adolescenţi estestilul de autoritate practicat de primii asupra celor din urmă. Părinţii sunt cei care, deseori,tratează adolescentul ca fiind un copil fără capacităţi demne de luat în seamă, fărăresponsabilitate, determinănd încăpăţânare şi manifestări negative. Prost înţeleasă şi/sau aplicatăde către părinţi, autoritatea – 

Page 22: New Документ Microsoft Word (2)

 constrângătoare, represivă, abuzivă etc. –  determină apariţia laadolescent a o serie de fenomene negative, dăunătoare pentru el şi mediul familial şi chiar social(de exemplu “vagabondajul”). A.Berge menţionează ca defecte ale părinţilor următoarele “tulburări”: ”incapacitatea de aiubi”, “teama permanentă”, “hiperprotectivismul”, “slăbiciunea”, “oportunismul”, “lipsa decondescenţă”, “de respect” etc. În încercarea de înţelegere a specificului psihologic al adolescentului, părinţii pot săvârşi douăgreşeli opuse: 1. subaprecierea dezvoltării “activităţii lor conştiente, considerându-i încă mici şi de aceeaignoră necesităţile proprii firii lor, lăsând neutilizate bogate posibilităţide dezvoltare a multortrăsături pozitive, specifice acestei vârste (ex. tendinţa crescândă a acestora de a fi independenţişi activi)”; 2. supraestimarea posibilităţilor adolescentului “ceea ce îi va servi acestuia ca motiv pentru aabuza de încreder ea ce i se acordă, pentru a dispreţui autoritatea părinţilor şi educatorilor, pentrua manifesta impulsivitate, încăpăţânare, negativism”.În ceea ce priveşte raporturile dintre copii-adolescenţi şi adulţii- părinţi, acestea trebuie privite din cel puţin 4 puncte de vedere:- părinţii trebuie să manifeste faţă de adolescent afecţiune şi înţelegere; indiferenţa determinândapariţia temei şi fricii şi implicit schilodirea

Page 23: New Документ Microsoft Word (2)

  personalităţii adolescentului; - părinţii trebuie să ştie că exemplul lor este mult mai relevant şi mult mai eficient din punct devedere pedagogic decăt criticile, predicile, cicălelile; - părinţii nu trebuie să ignore faptul că adolescenţii dispun de alte norme şi valori, specificevârstei lor, şi deci să le respecte ca atare; - părinţii nu trebuie să uite că schimbarea atitudinii lor este determinată de schimbarea nesesizatăa conduitei copilului şi că atitudinea intransigentă a lor poate genera noi manifestări negative înconduita adeolescentului.Psihologul Margareta Modrea este de părere că “nimeni nu ne învaţă <<meseria >> de părinte!Fiecare urmează această <<şcoală>> atunci când îşi creşte copii, numai că din acestăoportunitate, unii învaţă mai mult, alţii mai puţin”.Formarea copiilor depinde de generaţia părinţilor.În momentulîn care deciziile şi opţiunile adolescenţilor se abat de la calea „normală”, se impune o diplomatică intervenţie din partea celor mai în vârstă în sensul că experienţa solidăsă participe la luarea unei hotărâri înţelepte şi într -un mod discret, nu ca o poruncă. Autoritatea sau „temelia autocontrolului de mai tărziu” “constituie un instrument desocializare de primă importanţă”.Raporturile şi tipurile de autoritate ce pot fi avansate şisusţinute de către părinţi în cadrul familial pot fi: 1.“raporturi întemeiate pe o autoritate rigidă a unuia sau a ambilor părinţi care nu iau în seamăcerinţele sau personalitatea copilului, totul fiind centrat pe interesele părinţilor sau orientat înfuncţie de modul cum părinţii văd lucrurile chiar şi în cazul cănd părinţii cred că totul

Page 24: New Документ Microsoft Word (2)

 ar fi în beneficiul copilului;2relaţii de toleranţă caracteristice familiilor ce iau în considerare aspiraţiile şi trebuinţelefiecărui membru al său, toţi fiind centraţi pe realizare, perf ormanţă şi prestigiu; 3.relaţii familiale lipsite de orice autoritate, de orice instanţă de control şi autocontrol undeaparent copii au libertatea de a se dezvolta cum vor”.În cadrul acestor raporturi intergeneraţionale intrafamiliale, părinţii sunt uneori captaţi decătre dorinţele, gusturile, preferinţele, sentimentele copilului, fapt ce determină şi înţelegereaacestora faţă de cerinţele proprii şi specifice adolescentului. Aceasta este situaţia în care părinţiinu mai pot conduce, după propriile convingeri, procesul de educare şi formarea copilului loraflat la vârsta adolescenţei. Cel mai frecvent –  menţionate probleme cu care se confruntă părinţii ar fi greauadeterminare a adolescentului în a executa o serie de sarcini de ordin gospodăresc, conflicteleîntre el şi fraţii şi surorile lui, neacceptarea disciplinei şi sfaturilor venite de la părinţi şiacţionarea pe considerentul că “el ştie totul”, lipsa consecvenţei în îndeplinirea rolurilor şcolare,închiderea însine şi imaturitatea afectivă. Prin particularităţile şi problematica vârstei sale, adolescentul reprezintă o sursă deenergie regenerabilă, utilă pentru mişcări de înnoir e, de generozitate, de progres.Aceastăspecificitate reiese atât din trăsăturile de ordin temperamental caracteristice vârstei fiziologice şi psihice a adolescentului, cât şi din poziţia sa socială reprezentată de un status social ambiguu dinneîncrederea sa, chiar maturizat biopsihic fiind, înscara socială a activităţilor.Fiind total sau parţial neintegrat şi neadaptat în sistemul social reprezentat de familia de origine, adolescenţiisunt din prisma acestui fapt mai neconformişti: ei nu

Page 25: New Документ Microsoft Word (2)

depind sau depind în foarte mică măsură deobligaţiile de ordin socioprofesional şi familial decât adulţii şi astfel devin foarte receptivi înceea ce priveşte participarea lor activă la o serie de mişcări revoluţionare.

C o n c l u z i iConflictul intergeneraţional intrafamilial presupune detensionarea climatului familial şireînnoirea acestuia, reluarea cursului “normal” de viaţă specific.De câte ori nu am simţit că, înurma unui conflict avut cu părinţii, fraţii, surorile, prietenul, prietena, soţul sau soţia, îi iubimmai mult decât înainte, îi cunoaştem mai mult ca înainte, ne atrag mai mult ca înainte şicomunicăm mai mult ca înainte?Conflictul intergeneraţional intrafamilial dispune de efecte pozitive şi negative în ceea ce priveşte grupul familial şi viitorul convieţuirii părţilor implicate în cadrul acestui grup, însă ceeace apare ca efect a tot-cuprinzător este pasul în plus spre cunoaşterea celuilalt şi implicit a ta prinintermediul celorlalţi, a poziţiei în care te afli faţă de ceilalţi şi a drepturilor şi obligaţiilor  cedecurg din această poziţie.Schimbând mediul famillial într-un mod constructiv, pozitiv,componenţii acestuia se schimbă pe sine în acelaşi mod.Concluzia este simplă, trebuie să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem și să căutam, prin cooperare, cele mai bune moduri de comunicare între generații pentru a aplana un conflict prezent parcă dintotdeauna (pentru că nu-l vom puteaanihila de tot).Totodată, respectul reciprocreprezintă cheia pentru atenuarea relației conflictuale, însă este necesar să se cunoască principalele cauze care duc la apariția neînțelegerilor între copii și părinți: mentalități diferite,schimbarea sistemului de valori și lipsa de comunicare.