Localizare geografică Judeţul Botoşani este situat din punct de vedere geografic în extremitatea nord-estică a României, având ca vecini Ucraina şi, respectiv, Republica Moldova. Fiind cuprins între râurile Siret la vest şi Prut la est, cel de-al doilea formând graniţaRomâniei cu Republica Moldova, judeţul Botoşani se învecinează doar cu două judeţeale Moldovei, şi anume: la vest cu judeţul Suceava, iar la sud cu judeţul Iaşi. Cuprinzând între limitele sale un teritoriu de 4986 km2 ce aparţine părţii de nord aPodişului Moldovei, judeţul Botoşani ocupă locul 29, ponderea în totalul teritoriuluinaţional fiind de 2,1%. Este cel mai nordic judeţ al ţării, cu cel mai nordic oraş– Darabani şi cea mai nordică localitate – Horodiştea. Coordonate geografice: paralela 47024°'16" N (Prăjeni);meridianul 27024°'02" E(Dersca); paralela 48016°'06" N (Horodiştea); meridianul 27024°'32" E (Călăraşi).

Alcătuirea geologică: Din punct de vedere geostructural, teritoriul judeţului Botoşani cuprinde, două serii de formaţiuni suprapuse, cu caractere diferite :a) fundamentul precambrian, acoperit de strate sedimentare vechi paleozoice şi mezozoice; b) depuneri sedimentare ale neogenului, acoperite de o cuvertură subţire deformaţiuni cuaternare.Fundamentul precambrian este dat de aşa numita platformă moldovenească, carec onstituie extremitatea estică a platformei est-europene. Înclinarea generală este spre vest coborând în trepte sub microplaca carpatică. Peste acest soclu rigid, nivelat de îndelungată eroziune, sunt aşezate strate

1

sedimentare de gresii cuarţitice şi gresiiargiloase, groase de peste 400 m, datate ca Presiluriene (ordovician) acoperite la rândullor de calcare siluriene groase de aproximativ 500 m. Aceasta stivă sedimentară veche,depusă discordant pe suprafaţa de eroziune a soclului precambrian, nu apare la zi în limitele judeţului Botoşani la rândul ei fiind acoperită de strate cretacice care apar în malul Prutului între Rădăuţi şi Liveni sub un facies de calcare marnoase cenuşii-albicioase. Depunerile mai noi, neogene aparţin miocenului şi cuprind doua orizonturi: tortonianul şi sarmaţianul. În timp ce tortonianul apare la zi numai în mâlul Prutului, între Oroftiana şi Liveni, sarmaţianul are o răspândire mult mai mare, constituind formaţiuneade suprafaţă care acoperă aproape întregul judeţ.( V. Tufescu, 1977) Dintre rocile la zi, predomină marne şi argile în intercalaţie cu nivele de gresii,calcare sarmatice şi nisipuri. Cuvertura formaţiunilor leossoide, ce acoperă majoritateaculmilor dealurilor joase din bazinul Jijiei şi al Baseului până la Prut, imprimă caracteristici specifice reliefului. Prezenţa acestei cuverturi explică ‟‟cornişele‟‟ abruptede la partea superioară a versanţilor.

Harta geologică evidenţiază preponderenţ a stratelor sedimentare reprezentate de intercalaţii dintre marne şi argile cu gresii şi calcare.

Relief Individualizat ca uscat din a doua parte a sarmaţianului acest teritoriua fost supus necontenit activităţii de modelare subaeriană, care a dus la crearea reliefului actual.

2

Activitatea de modelare şi sculptare a reliefului s-a facut în strânsă legatură cu structura geologică şi cu particularităţile litologice ale depozitelor(înclinarea spre sud-est a stratelor, prezenţa argilelor, nisipurilor, gresiilor). În ansamblu, teritoriul judeţului se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief larg vălurat cu interfluvii colinare, deluroase, dezvoltate pe depozite miocene monoclinale( uşor înclinate spre sud-est), cu interfluvii paralele, orientate nord vest,sud-est. Aplecarea generală de la nord-vest spre sud-est a imprimat şi un caracter specific structurilor monoclinale punând în evidentă povărnişuri în panta abruptă cătrenord, precum: Coasta Ibăneştilor, Coasta Jijiei, sau Coasta Sitnei. Ca altitudini absolute, relieful variază între 587m în Dealu Mare-Tudora(situat în sud-vestul judeţului), 587m Dealu Holm, 427m în Dealul Hăpăi, 477m în Dealul Bour-Dersca, 385m în Măgura Ibăneştilor şi 54m în Lunca Prutului , la sud-estde localitatea Santa Mare.Diverşi autori au grupat teritoriul judeţului în subunităţi principale şi anume:-Dealurile Siretului -localizate în partea vestică;-Câmpia Moldovei -care ocupă cea mai mare parte a judeţului. Dealurile Siretului din vest fac parte din Podişul Sucevei şi sunt formate dintr -osuccesiune de masive deluroase înalte (dealurile : Bourului-Dersca, 477m Dealul Hăpăi-Vârful Câmpului, 427 ; Dealul Mare-Tudora, 587m), separate prin câteva înşeuări largi şi joase (Dersca – 280m ; Bucecea– 270m). Aceste dealuri, ale căror înalţimi sunt cuprinse între 300 şi 587m, sunt alcătuite din formaţiuni sedimentare deaceeaşi vârstă(sarmaţiană), dar având un facies petrografic mai rezistent ( gresii şicalcare oolitice cu intercalaţii de argile), au ramas încă semeţe.Câmpia Moldovei– ocupă ¾ din teritoriul judeţului Botoşani. Subunitatea vine în contact cu dealurile Siretului printr-o linie ce uneşte localităţile Deleni– N.Bălcescu – Copălău – Coşula – Cristeşti – Orăşeni – Cătămărăşti Vale – Ipoteşti – Brăeşti – Văculeşti – Pădureni – Pomârla, linie care altudinal domină Câmpia din Est (Câmpia Moldovei) cu în ălţimea de peste 300m.

3

Relieful acestei subunităţi se caracterizează prin dealuri joase sau câmpiideluroase ale căror înalţimi depăşesc rar 200m, dezvoltate pe depozite monoclinale(uşor înclinate spre sud-est ), cu sectoare mlăştinoase şi cu multe lacuri antropice(iazuri)

Victor Tufulescu (1977) cercetând caracteristicile reliefului Câmpiei Moldovei, deosebeşte în cuprinsul ei trei diviziuni:Depresiunea Botosani- Dorohoi, Dealurile Cozancea-Guranda şi Dealurile Prutului.Depresiunea Botosani -Dorohoi, localizată în partea vestică a câmpiei, lacontactul cu dealurile vestice este regiunea cea mai joasă cu altitudini între 130-180m şi în mod excepţional peste 200 m. Sub aspect genetic este o unitate tectono-erozivă.

Dealurile Cozancea– Guranda ocupă cea mai înaltă regiune din câmpie-culminând cu Dealul Cozancea (265m). Se întinde între Dealu Mare– Tudora şi până dincolo de valea Jijiei (Guranda). Se detaşează faţă de regiunile limitrofe nu numaialtitudinal ci şi sub aspectul repartiţiei solurilor şi vegetaţiei. La nord de Dealurile Cozancea– Guranda se localizează Câmpia Başeului, a cărei altitudine maximă culminează cu Dealul Bordon – aproape de Coţuşca (269m), pentru ca la sud de înălţimile Cozancea – Guranda să se pună în evidenţă Câmpia Jijia – Miletin.Bine reprezentate în cuprinsul Câmpiei Moldovei sunt Dealurile Prutului, ale căror înalţimi scad de la est spre vest, intrând direct în contact cu Lunca Prutului. De altfel, pe langă aceste subunităţi de relief, în cuprinsul judeţului un loc important îlocupă luncile, ca cele de pe văile Prutului, Siretului, Jijiei şi Sitnei, cu caracteristici fizico-geografice proprii.

Clima

Teritoriul judeţului Botoşani se încadrează, în totalitate, sectorului cu climătemperat continentală, respectiv, în ţinutul climatic al Podişului Moldovei, districtulnordic şi în cel al depresiunii Jijiei. Verile sunt relativ călduroase, mai ales când sunt lipsite de precipitaţii iar iernile sunt reci şi de cele mai multe ori lipsite de zăpadă. Se produc frecvente viscole care spulberă şi troienesc zăpada, în culoarele văilor sau înlocurile mai adăpostite.Radiaţia solară globală se caracterizează prin sume medii anuale cuprinse între 105şi 110kcal/cm2/an, valorile scăzând pe direcţia N-S. Cele mai scăzute valori seînregistrează în lunile de cembrie– ianuarie (2-3 kcal/cm²), iar maximele lunare, înintervalul mai– iulie (14,5-15,5kcal/cm²).Circulaţia generală a atmosferei este influenţată de advecţia predominantă amaselor de aer din NV la care se adaugă cele din direcţiile N şi NE mai reci şi uscate(frecvente mai ales iarna, datorate pătrunderilor de aer subarctic şi din dorsala anticiclonului euro-asiatic). În general caracterul climatic este dat de producerea unorgeruri mari (cu temperaturi sub -30°C) şi viscole violente în timpul iernii, ori călduritropicale şi secete îndelungi în unii ani , în perioadele de vară.Condiţiile climatice sunt diferenţiate în raport de cele două unităţi geomorfologice importante (Dealurile Siretului -care fac parte din Podişul Sucevei şi respectiv zona de câmpie ondulată ce reprezintă partea nordică a Câmpiei Moldovei), dar şi în raport deformele de relief (platou, versant, vale) şi expoziţie.

Temperatura medie anuală are la Botoşani valoarea de 8,6° C, cu o uşoară scăderela Dorohoi(8,3°C) şi o creştere spre Prut, unde la Ştefanesti (localitate situată la aceeaşialtitudine dar la o diferenţă altitudinală de 100 m) media termică anuală este de 9,5° C.Diferenţe asemănătoare se înregistrează în

4

lunile cu temperaturile medii cele maiscăzute şi cele mai ridicate:-4,1 ° C la Botosani, -4,5 ° C, la Dorohoi şi-3,6 ° C la Ştefanesti în luna ianuarie şi de 20,1 ° C la Botoşani, 19,6 ° C la Dorohoi în luna iulie.

Evoluţia temperaturilor medii lunare (înregistrate la staţia meteorologică Botoşani):

Vara predomină timpul secetos, cu temperaturi ce depăşesc, adeseori, 35°C,maximul absolut fiind de 39,40C (Botoşani 17.08.1952). Temperatura minimă absolutăînregistrată la Dorohoi a fost de-32,50C la 15 februarie 1911;1 februarie 1937; 1ianuarie 1940 şi 12 ianuarie 1940.Amplitudinea medie multianuală este de 24,2° C,ceea ce constituie o indicaţie clară a continentalismului climatic pronunţat.Numărul zilelor cu temperaturi medii peste 20° C este de 29,2 iar cel al zilelor cu temperaturimai mici de 0° C este de 116,8.Numărul mediu anual al zilelor de îngheţ este de 120-130 zile, cu o scădere uşoarăspre sudul judeţului. Numărul zilelor cu brumă au o frecvenţă destul de ridicată,semnalându-se brume târzii, datorate invaziilor de aer polar, în ultima decadă a lunii mai, iar cele timpuriiîn prima decadă a lunii septembrie. În cea mai mare parte a anului, precipitaţiile cad sub formă de ploi, ninsorile fiind specific intervalului noiembrie-martie. Cantităţile medii anuale de precipitaţii suntcuprinse între 500 şi 600 mm, pe cea mai mare parte a suprafeţei judeţului. Cele maireduse cantităţi de precipitaţii se înregistrează în partea de SE a judeţului, în unii ani ajungând chiar la 350 mm. Anual sunt în medie 78,8 zile cu precipitaţii având următoarea repartiţie:

5

Cantităţile medii de precipitaţii ale lunii iulie oscilează în intervalul 60 mm/mp 80 mm/mp (scăderea volumului de precipitaţii având loc de la NV spre SE judeţului),vara f iind în general, puţin umedă, cu ploi în aversă.

Masele de aer, prin marea lor mobilitate, constituie factorul climatogen care generează variaţiile neperiodice ale vremii , determinând diferenţierea esenţială aaspectului stării vremii şi ca urmare oscilaţia valorii elementelor climatice. Rozavânturilor de la Botoşani are o formă alungită de fus, specifică tuturor staţiilor din nordul deluros al Moldovei.

HidrografieClimatul de tip continental şi impermeabilitatea terenurilor motivează reţeauahidrografică deficitară cu o posibilitate de infiltrare a apelor meteorice de doar 2% şide menţinere a apelor in râuri si lacuri de 17 %.Apele subterane de adâncime sunt de regulă sub presiune, fapt ce explică caracterul lor ascensional, urcând prin tuburile de foraj pana la suprafaţă. Majoritatea forajelor auinterceptat astfel de strate situate la adâncimi de aproximativ 300 de m. Mai importante pentru reţeaua hidrografică, apele freatice, intersectate uneori devăi, influenţează modul de alimentare şi debitul râurilor. Sunt prezente acvifere mai bogate în zona dealurilor înalte din Vest, datorită cantităţilor mai mari de precipitaţii şi succesiunii mai adecvate de strate impermeabile si permeabile. În Câmpia Moldovei se întâlnesc ape freatice în interfluvii sau la baza formaţiunilor leossoide (5m adâncime), în depozitele deluviale ,foarte variabile ca adâncime(0-10m) şi potabilitate, sau îndepozite de terasă, uşor alcaline şi cu duritate peste normala apelor potabile.

6

Reţeaua hidrografică are o densitate medie redusă(0,43- 0,62 km/km²) iar sursa principală de alimentare o constituie precipitaţiile atmosferice. Râurile din interiorul judeţului, cu debite în general reduse şi inconstante se încadreaza în bazinelehidrografice ale celor 2 râuri mari care trasează graniţele de E şi V.

Bazinul râului Prut (cu afluenţii: Volovăţ, Başeu, Jijia, Sitna, Miletin, Dresleuca,Ibăneasa) ocupă 4.382 km²-88% din suprafaţa judeţului, iar 603 km²- 12% este ocupat de bazinul râului Siret( cu afluentii: Molniţa, Bahna, Vorona).

Lacurile sunt bine reprezentate prin amenajări antropice, cele mai mari ca suprafaţă fiind: lacul de acumulare Stânca– Costeşti( 5.950 ha)pe râul Prut, Rogojeşti şiBucecea pe râul Siret şi Negreni pe râul Başeu. Cele mai impotante iazuri sunt: iazulDracşani, (fiind cel mai mare iaz din Câmpia Moldovei), Unţeni, Hăneşti, Tătărăşeni,Mileanca, Cătămărăşti şi Cal Alb.

Soluri

Referitor la învelişul de soluri, studiile efectuate de-a lungul anilor au pus în evidenţă o gamă largă desoluri, a căror răspândire este în strânsă legătură cuelementele geomorfologice, litologice, de climă şi vegetaţie.Clasa cernisoluri Cernoziomurile ocupă o suprafaţă de 78.213 ha (20,42%) din suprafaţa judeţului, întâlnindu–se pe platouri şi versanţi uniformi slab înclinaţi. Sunt formate pe argile, luturi sau depozite loessoide. Faeoziomurile se întâlnesc în zona de câmpie, unde relieful este mai puţin variat, învelişul de sol prezintă o diversitate însemnată cauzată de formele de mezo sau microrelief cât şi de litologia variată a zonei.În ansamblu se constată o predominare netă a faeoziomurilor cambice-155.808 ha(40,69 %) din arealul judeţului, având ca roci de solificare – în marea majoritate – depozitele loessoide, luturile, argilele şi argilele marnoase.Clasa cambosoluri Eutricambosolurile ocupă o suprafaţă de 4.431,29 ha (1,16%) din suprafaţa judeţului, având ca roci de solificare luturile, depozitele loessoide şi argilele.Clasa luvisoluri Luvosolurile sunt întâlnite pe platouri şi versanţi slab înclinaţi, formate pe luturigrele şi argile si ocupă 10.345 ha (2,70%) din suprafaţa judeţului (în petice izolate pedealurile ce aparţin de Podişul Sucevei şi cele din nord) De asemeni zona dealurilor din vest şi nord inclusiv cele din Pintenul Copălău – Cozancea prezintă o complexitate mare de soluri, în care predomină preluvosolurile(34.279 ha -8,95 %), formate în aria de răspândire a pădurilor de foioase, cu climatrelativ umed având ca roci de solificare luturile şi argilele.Clasa planosoluri Aceste soluri se întâlnesc pe areale restrânse în zona Vlădeni, ocupând 26 ha(0,01%) din suprafaţa judeţului având ca rocă de solidificare argilele.Clasa vertosoluri În partea central nord -estică a judeţului, întâlnim soluri cu o argilozitate ridicată, reprezentate prin vertosoluri sau alte soluri cu caractere vertice. Sunt soluri formate pe argile sau argile gonflante şi se

7

suprapun în general zonei teritoriilor administrativeCoţuşca, Milianca, Viişoara, Drăguşeni, Ungureni şi Dângeni ocupând 17.626 ha(4,60%) din suprafaţa judeţului.

Clasa hidrisoluri

Hidrisolurile sunt dispersate pe întreg teritoriul judeţului. Din cadrul acestora predomină gleiosolurile cernice suprapuse în general pe firele de vale şi uneori peversanţi. Solurile gleice se întâlnesc pe 15.754 ha (4,12%), mai ales în zona dealurilor din vest şi nord – vest.

Clasa stagnosoluri

Aceste soluri se întălnesc pe areale restrânse în zona Vlădeni, în doar 9,0 ha(0,002%) din suprafaţa judeţului şi având ca rocă de solificare argilele.

Clasa salsodisoluri

Salsodisolurile se regăsesc ca soloneţuri şi solonceacuri, împreună cu celelaltesoluri afectate de fenomenul de sărăturare şi sunt diseminate pe întreg teritoriul judeţului ce aparţine geomorfologic de Câmpia Moldovei. Sunt formate deopotrivădatorită materialelor parentale, reprezentate prin depozite salifere sau sub influenţaapei freatice puternic mineralizate situată la mică adâncime. Solonceacurile ocupă 124ha (0,03%) din suprafaţa judeţului iar soloneţurile ocupă 499 ha (0,13%) dinsuprafaţa judeţului.

Clasa histosoluri

În zona nord estică a judeţului în apropierea localităţii Lozna, comuna Dersca seregăsesc pe areale restrânse,105 ha (0,03%), soluri organice reprezentate prin soluri turboase, formate în condiţii de mediu saturat de apă, prin înmlăştinirea uneidepresiuni şi prin inundarea ei de vegetaţie specifică unui astfel de mediu.

Clasa antrisoluri

Este reprezentată prin erodosoluri care se întâlnesc pe tot teritoriul judeţului şi în cea mai mare partepe versanţi unde erodarea a fost determinată în general de acţiuneaapei , dar şi pe suprafeţele plane , unde îndepărtarea materialului de sol a fost făcută prin influenţa vânturilor. Erodosolurile suprapuse pe versanţi moderat sau puternic înclinaţi având ca roci de solificare, roci cu textură fină (argile, argile marnoase, marne argiloase) sunt afectate frecvent de alunecări active de teren şi uneori de diferite forme de eroziune de adâncime.

Clasa antrosoluri

Antrisolurile sunt răspândite în arealele în care au fost sau încă mai sunt plantaţii pomi viticole la care lucrarea de desfundare a precedat înfiinţarea acestora. Suprafaţaocupată de aceste soluri este de 4.579 ha (1,20%).În general, solurile judeţului Botoşani sunt considerate a fi fertile,zona “de câmpie” fiind recunoscută ca una din principalele zone agricole ale ţării. Utilizarea şiexploatarea durabilă a resurselor de sol, ca şi protecţia, conservarea şi ameliorareaacestora este

8

condiţionată de cunoaşterea profundă a naturii şi intensităţii factorilor limitativi ai producţiilor agricole.

Vegetaţie

Vegetaţia naturală a judeţului Botoşani, caracteristică zonei de silvostepă, estealcătuită predominant din plante ierboase în păşuni naturale care ocupă cca. 13% dinsuprafaţa agricolă a judeţului, reprezentate prin asociaţii de graminee adaptate la secetă, ca şi prin unele specii de plante suculente şi bulbifere, care formează asociaţiivegetale ce ocupă zonele afectate de alunecări de teren din parte de nord, est-vest şi sud-vest a judeţului.Monotonia covorului ierbaceu este modificată de apariţia unor tufărişuri alcătuite din arbuşti ca: Prunus spinosa (porumbarul), Rosa canina (măceşul), Crataegus monogina

9

(păducelul), etc. De-a lungul râurilor ca şi pe solurile de lăcovişte umede, se intalneşte o vegetaţie hidrofilă reprezentată prin specii de: Typha latifolia(papură),Phragmites australis (stuf),Equisetum palustre(barba ursului),Corex riparia(rogoz),Polygonum amphibium(troscot de baltă).

În pajiştile stepice xeromezofile se întâlnesc speciile: Festuca valesiaca(păiuş),Stipa joannis, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima (colilie) în special în jurul localităţilor Todireni, Unţeni, Călăraşi, Hlipiceni.În partea nordică, vestică şi sudică a judeţului, în pajişti şi terenurile agricole se întâlnesc: Festuca valesiaca (păiuşul), Festuca rupicola care ocupă locul fo stelor păduri de Quercus robur (stejar). Pădurile au o suprafaţă de aproximativ 56333 ha, reprezentând 11,5% din suprafaţa judeţului şi sunt alcătuite din stejar şi gorun (37%), carpen (22%), frasin, arţar, jugastru, ulm (20%), salcie, plop, tei (14%) şi fag (7%). În nord-vestul judeţului seîntind pădurile de gorun, stejar, carpen, tei, arţar, etc. În partea de sud-vest a judeţuluise întâlnesc păduri de amestec alcătuite din: fag, gorun, carpen, etc., iar pe albiilerâurilor Prut şi Siret sunt însemnate lunci alcătuite din specii lemnoase de esenţe moi:salcie, plop. Răspunzând cerinţelor strategiei europene de protejare a biodiversităţii care prevede conservarea naturii şi gestionarea ei în perspective unei dezvoltări durabile, aufost luate în evidenţă şi alte zone de interes pentru biodiversitatea judeţului (în afaracelor 8 situri protejate de interes naţional) şi anume 23 arii naturale protejate situate înfond forestier încadrate în grupa I funcţională. În acelaşi scop au fost declaraţi monumente ale naturii 65 arbori seculari şi 7 speciide plante rare ocrotite pe intreg teritoriul judeţului (Hotărârea nr. 5/1995 a ConsiliuluiJudeţean Botoşani). Pe calcarele recifale de la Stânca-Ştefăneşti există o vegetaţie specifică cu tufe de Schivereckia Podolica, remarcabile prin frumuseţea exemplarelor, tufe de Alyssumsaxatile cu flori galbene aurii. Floră ocrotită: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), laleaua pestriţă(Fritillaria meleagris L.), ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), nufărul alb şinufărul galben (Nymphaea alba şi Nyphar luteum), crinul de pădure (Lliliummartagon), Schiwereckia podolica,tranjoaica(Ranunculus illyricus), urechelniţa (Sempervivumrutheninicu) cosaciul (Astragalus austriacus), şopârliţa(Veroni caincana), branduşa detoamnă (Colchicum autumnale).

10