Moara cunoroc (nuvela realist- psihologica) de loan Slavici Primulmare scriitor modern alTransilvaniei,loan Slavici,consolideaza dirnensiunea realist obiectiva a universului existential alsatuluitargului de provincieopereaza o remarcabila deschidere a prozeispre psihologic.Slavici este primul scriitor care demonstreaza ca sufletul taranuluinu este nici simplu,nicilinear,ci se caun spatiu aldilemei morale,al incertitudinorzbuciumului sufletesc dramatic. Moara cu noroc (publicata in volumul Novele din popor, 1881) esteo nuvela relist - psihologica,remarcabila nunumai prin complexitatea personajului principal,ci prin observatia sociala pe care seimagihea unei lumi de desecolXIX. Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima imbogatirii se dezvolta in relatie cu tema destinului cadeterminata de o stranie fascinatie a raului. . Titlul nuvelei inchide in elo amara ironie.Moara cu noroc este numele hanuluiIarascruce de drumuri,o raspantie care "intoarce" destinul eroilor spre zodiatragicului,schimband colibei" in zbucium,nefericire, insingurare, tradaremoarte."Norocul" se astfel efemerispita scoasa in ca_leaomului slab.Valoarea de simbol a titlului _sein capitolul aldoilea.Afirmatia "moara a incetat a maimacinas-a prefacut in carciuma" reliefeaza motivullocului blestemat. Slavici,ca Caragiale,se situeazaviziunii populare,a tribuindhanului conotatiile negative ale locului bantuit,ale spatiului malefic,_iar tabloul final al hanului prefacut in fixeazaC motivul spatiului malefic purificat prin foe. Perspectiva narativaeste obiectiva, deoarece actiunea este relatata Ia persoana a 111-a, de catre unnarator de tip omniscientomniprezent. Compozitia nuvelei este clasica,cele 17 capitole fara titluurmarindintamplarilor in succesiune cronologica. lncipitul de tip enuntiativ se formuleaza caun discurs etic alunui personaj -reflector:mama Anei,care este numita simbolic "batrana",adica persoana inteleapta. Cugetarea ei reprezinta in timp o avertizare asupra fort;elor conflictuale,avindrolmoralii:ator: "- Omul sa fie multumit cusaracia sa,caci,daca e vorba,nubogatia,ci colibei tale te face fericit." Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se constituie tot ca discurs direct alpersonajului reflector:"Simteam eu canuare sa iasa bine,dar le-a fost data." Naratiunea se inscrie astfel intre aceste cugetari ale batranei,vazuta ca "voce" a autorului,care exprima mentalitatea uneilumi morale ce intemeiaza existenta pe valori autenticepe credinta in soarta. Structural,nuvela se organizeaza pe doua planuri:planulrealitatii exterioare, in care este surprinsa existenta sociala a eroilor,eelde-al doilea plan,planulinterior,psihologic, in care sunt urmarite dilemele morale ale personajelor. Consecintele nefaste pe care seteade imbogatire le are asupra fondului moral alomului sunt urmarite intr-a epica de mare tensiune. Actiunea nuvelei ese situata intr-unspatiu geografic real, in campia aradeana (Fundureni,lneu,Oradea sunt toponime reate),intr-o zona de rascruce,salbatica,plina de mister.Timpulil reprezintasec.XIX , iar durata cronologica aintamplarilor se intinde pe unan intreg,de dupapana in urmatorul an atSaptaminiiluminate. Subiectul nuveleiun singur fir narativ,avandun conflict unic concentrate. Situatia initiala surprinde nemultumirea lui Ghita fata de conditia sa sociala.Saracia,pretuita de soacra sa pentru puterea miraculoasade a mentine echilibrul sufletesc atomului,devine pentru cizmarul Ghita motiv de puternice framantari, dandu-i unsentiment de inferioritate.EIidentifica saracia cuIipsade demnitatesa se imbogateasca pentru a oferi familiei o existenta mai bunapentru a fi totodata respectat.in ciuda rezervelor exprimate de soacra sa,sa abandoneze colibei sale"saia in arenda carciuma de IaMoara cunoroc.La inceput, totulmerge binefamilia prospera,Dar,in lumea in care sa fie nu sluga,cistaapan,Ghita se confrunta cuLica Samadaul,stapanul de temut al acestor locuri, Aparitia Iahan a Samadaului constituie momentul - intriga,conflictulintrega desfaurare a actiunii. Cuintuitie feminina caracteristica, Ana,nevasta liu Ghita,ca Lica este "om rau primejdios".in sinea lui,Ghita are banuiala,dar intelege capentru a ramane IaMoara cunoroc trebuie sa devina omul Samadaului.Conflictulpsihologic se amplifica treptat,pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator atafacerilor necinstite ale lui Lica.Stapanit de setea de bani,Ghita se va instraina treptat de Anase vaIasa manevrat de Lica, devenindu-i complice.Momenta de mare tensiune sunt cele in care este jefuit este ucisa femeia in negru !?icopilul ei.Procesul,Ia care Ghita depune marturie falsa,contribuind Ia condamnarea lui Saila BoarulBuza -Rupta in locullui Lica,reprezinta momentul-cheie,care marcheaza definitiva ruptura ineroului.De acum, lui Ghita este inevitabila. Tensiunea dramatica se amplifica permanent,iar faptele se precipita spre punctul culminant.in duminica Ghitaii intinde o cursalui Lica, hotarat sa-l dea prins jandarmului Pintea.Orbit de geloziede dorinta razbunarii,pleaca dupa jandarm, dar Ia lntoarcere lntelege ca i-a distrus iremediabil casnicia. Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor prinmoartea eroilor,ca lntr-o tragedie antica.Ghita li ucide sotia ieste,la.randul sau.,ucis de Raut, din porunca luiLica.Orgolios pana Ia capat,Samadaul nuse da prins ialege sinuciderea,izbindu-se cu capul de un stejar.Hanul,loculaezat simbolic Ia hotarul dintre Bine iRau,este purificat prin foe.lmaginea oaselor albe ieind din cenua groasa devine simbol alideii canimeni nu e maipresus de legea morala ica lncalcarea acestei legi se platete cumoartea. .Protagonistul nuvelei, Ghita,este centrul de iradiere a semnificatiilor, destinul sau ilustrand toate cele trei straturi ale nuvelei- social, psihologic i moral.Eroul lui Slavicieste. unpersonaj complex,. dilematic,reprezentand prototipul omului care se lasa dominat de slabiciunea sa.Procesul devenirii lui Ghita este surprins prin mijloacele moderne ale analizei psihologice,prin monologul interiordialogul polemic,prin faptele igandurile protagonistului, prin insumarea judecatilor de valoare ale celorlalte personaje. Prima ipostaza a lui Ghita este aceea de ommoral,care respecta codul etic alitine Ia respectul oamenilor.Ca unadevarat "paterfamilias", elmanifesta iubire iresponsabilitate fata de aisai,dorinta de a-iproteja i dorinta de autodepaire spre mai binele familiei.Harnicia ipriceperea eroului, destoinicia ispiritulluipracticse vadesc In rapiditatea cucaretransforma hanul in ruina intr-un loc cautat de drumetii care numai vorbeau despre Moara . cunoroc,ci despre "carciuma lui Ghita".lmaginea casnica a serilor de sambata . cand Ghita numara Catigulde peste saptamanacu Ana icu batrana,evidentiaza regimul sufletesc asociat acestei prime ipostaze:multumire interioara,echilibru,optimism, incredere In sine.Candlinitea celor cinci este tulburata de aparitia lui Lica Samadaul,Ghita lncearca sa i se impotriveasca ferm idemn.Dar prima eroare este aceea canu renunta Ia arenda hanului cand intelege canupoate ramane acolo impotriva vointei luiLica. Cea de-a doua ipostaza aduce in prim-plan omul dilematic,care penduleaza intre dorinta de a ramane om cinstit iispita catigului nemuncit. Tentativa euata de a se impotrivi luiLica este urmata de alunecarea treptata sub influenta Samadaului,de acceptare a compromisului moral.Tntreceidoi barbati e unconflict de intereseio confruntare de vointe iorgolii barbateti. Vointa i fortalauntrica a lui Ghita se naruie insa treptat,sub ispita de a"vedea banii Qramada inaintea sa" isub fascinatiaforteimaleficea luiLica.Sfaiat de imbolduri i de trairi sufleteti contradictorii,Ghita se inchide in sine,refuzand comunicarea cu Ana,devine taciturn,sumbru,irascibil.Tnlupta sinelui cusinele, teama,suspiciunea,sentimentalinstnainarii alterneaza curemucarile icu sentimentulculpabilitatii Tnraport cufamiiia,grija iduioia de Ia inceput sunt inlocuite de raceala ivorbe grele,elajungand sa-i doreasca "sa nuaibanevasta.i copii".Tnraport cuJumea careia ii apartine,Ghita a lege duplicitatea,vrand "sa para omcinstit", dar devine complice Ia faptele necinstite ale lui Lica.Autorul surpride,dintr-o dubla perspectiva - cea anaratorului omniscient icea personajului insui -framantarile lui Ghita,oscilatiile de luminiiumbre,momentele de insingurare , dar icele de omenie,cand ii aduce aminte caare nevasta icopii,macinat de remucari. Scena procesuluireprezinta unmoment-cheie in devenirea personajului, unmoment de culminatie a crizei sale morale.Dei convins de vinovatia Samadaului in jefuirea arendaului i in dubla crima dinpadure,Ghita depune marturie falsa,contribuindIa disculparea luiLica. Ultima ipostaza este aceea a omului imoral,cazut din demnitatea fiintei morele in zonele obscure ale instinctelor :lacomie,orgoliu,gelozie isete de razbunare oarba.in sufletul eroului se produc mutatii esentiale,care il instraineaza iremediabil de ai sai.Gravul dezechilibru interioreste generat de acceptarea slabiciunilor , a viciului lacomiei ide justificarea acestora: "Ce sa fac daca aam-a lasat Dumnezeu ?" ( monolog interior) Sub complicitateaacceptata tacit, intre Ghita iLica are loc o confruntare pe viata ipe moarte,care va sfariprinhotararea luiGhita de de a-i aduce jandarmlui Pintea dovezile vinovatiei Samadaului. Deci optiunea finala a protagonistului este aceea de a se situa,cu sacrificiul suprem,de partea Legii.Pentru prima oara,eroul renunta Ia locul dublu i actioneaza cu fermitate.Este insa prea tarziu,cacirevenireaIa valorile morale autentice numai este cuputinta i eroii vor plati cu viata abaterea de Ia norma etica. Definitorie pentru arta realizariipersonajelor luiSlavici este deschiderea spre psihologic,spre o bogata viata interoara. intre marii clasiciai romane,Slavici ramane creatorul nuvelei realist-psihologice,iar Moara cu noroceste dovadacea mai vie a faptului ca nuvelisticareprezinta partea cea mai valoroasa a operei autorului.