• Domeniu: Bacteria,• Phylum: Proteobacteria• Clasa: Rickettsiales,• Ordin: Rickettsiales,• Familie: Rickettsiaceae• Gen: Rickettsia

Curs XXVI. Rickettsia, Chlamydia, Mycoplasma, Candida

Genul Rickettsia

1. MinidefinitieII. Incadrare taxonomicaIII. HabitatIV. Implicare in patologia umanaV. Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza si

diagnosticul microbiologieVI. Factori de patogenitateVII. PatogenieVIII. Raspunsul imunIX. Notiuni de epidemiologie si profilaxieX. Diagnostic

Cuvinte cheie: perete celular rigid, cultiva bilă doar pe celule eucariote: animale delaborator, culturi de celule sau ou embrionat; diagnostic serologie; febre pătate -febră butonoasa (R. conorii); tifos exantematic (R. prowatzeckii); febra Q (Coxiellaburnetii)

1. Minidefiniţie

Rickettsiile sunt microorgnisme care au atât caractere comune, cât şi diferite decele ale virusurilor.

Caractere comune virusuri lor sunt parazitismul intracellular, cultivabilitatea înlaborator, numai pe celule eucariote (linii celulare, ouă embrinate, animale de laborator -cu excepţia Bartonellei quintana).

Caractere deosebite de cele ale virusurilor sunt: au atât ADN cât şi ARN, aumembrană citoplasmatică, se multiplică prin diviziune binară, au activitate metabolicăindependentă, au perete celular rigid.

Rickettsiozele sunt "zoonoze", adică boli ale animalelor care pot afecta accidentalomul.

Rickettsiile sunt răspândite pe arii geografice largi şi sunt înrudite antigenic întreele cu câteva excepţii (Ehrlichia, Bartonella si Coxiella burnetii).

II. Incadrare taxonomică

2, $prerfd(t'temat?genOl.IS' arid

iympt1t1licl

În funcţie de caracteristicile epidemiologice şi fenotipice, ricketssiile au fostsubgrupate în mai multe entităţi taxonomice distincte:

\Rickettsia:- grupul febrelor patate.' R. rickettsii, R. conorii, R. akarii, R. sibirica, R. australis, R.

japonica- grupul tifos: R. prowazekii, R. tiphyOrientia : o. tsutsugamushiEhrlichia : E. sennetsu, E. chaffeensis, E. phagocytophilaCoxiella : C. burnetiiBartonella (Rochalimaea) : B. quintana, B. henselae, B.bacilliformis

În România, R. conorii şi Coxiella burnetii sunt speciile implicate în prezent maifrecvent în patologia medicală.

III. Habitat

Rickettsiile sunt obligatoriu intracelulare şi mpot trăi în organismul gazdeianimale şi/sau în organismulu artropodelor vectoare. arealul de răspândire al gazdelor şivectorilor este foarte larg.

IV. Implicare in patologia umana

Ajunse în organismul uman prin intermediul diferiţi lor vectori, în funcţie despecie, rickettsiile determină tablouri clinice recunoscute sub denumirea de"rickettsioze", cu determinări la nivelul sistemului nervos, pulmonilor, tegumentelor,sistemului digestive, rinichilor etc. (Fig. 1)

Fig. 1. Căi de intrare şi determinări organice în rickettsioze - Baron' s MedicalMicrobiology, 1996

4~ EXil{".,JSl/;;tlly nono ,in IOan}

. - 1.Er:it,(Y,"~~iGk R;.'<;Jiăt/sU

. "lea R l'1ph!Louse H pro<''''aziJkl}Mite- O ISc.ilSugamos,lfl

Ra.kwi

itp~e~eSic60hilltîs ./f:>ncu~lqnjt(~-:--:--:~_I-_-/.RtlSh (pox ana esch<:ir.j .;Nau;~ea:(~ri'dNOlriiilr!9 '-.,..KidM~)r)"lItJr", ~

2

--~ -Exlt'·«('~Wi\l'\'~iin\t~nlţl8,~l,

\

Rickettsia conorii este implicată în etiologia rickettsiozei denumite "febrăbutonoasă", după aspectul tegumentelor, foarte apropiată structural şi ca manifestăriclinice de R. rickettsii, care cauzează febra pătată a Munţilor Stâncoşi.

Principalele manifestari clinice ale febrei buton oase sunt: erupţia cutanată papulo-eritematoasă, escara ("tache noire") la locul muşcăturii de căpusă în 50% din cazuri,febra, afectarea microvasculară (vasculita periferică).

Coxiella burnetti este agentul etiologie al febrei Q, recunoscând un mecanismdiferit de transmitere şi, corespunzător, manifestări clinice diferite de restulrickettsiozelor. (Fig. 2), respective pneumonie, endocardită, granuloame cu localizareosoasă, hepatică, splenică ..

Fig. 2. Coxiella burnetti - cale de pătrundere şi manifestări clinice în febra Q -Baron's Medical Microbiology, 1996

...;;::."'----- 1. Er.!iY..l'iero$ollrOOiJrilectedSh~epi'gGa!s, cer catlle

~"'-+--'~~Spr9adH~maIO~~h()US,

V. Microbiologie - principalele caractere, implicaţii în patogeneză şi diagnosticulmicrobiologie

Rickettsiile sunt bacterii cu dimensiuni de 0,3 - 0,6 !-l m / 0,8 -2 !-l m, cu peretecellular rigid, capsulă protectoare.

Sunt sensibile la tetracicline, macrolide, quinolone.Sunt obligatoriu intracelulare şi se multiplică prin divizune binară (Fig. 3).

3

4

Fig. 3. Diviziune binară la R. conorii - Baron's Medical Microbiology , 1996

\t

VI. Factori de patogenitate

Dintre factorii de patogenitate, un rol important îl au capsula protectoare, precumşi capacitatea rickettsiilor de a-şi modifica structurile superficiale, astfel încât scapăsistemului de apărare al gazdei.

Spre exemplu, la Coxiella burnetti se descrie un mecanism cunoscut sub numelede "variaţie de fază". Astfel, antigenele de faza 1 , de natură lipopolizaharidică, suntcaracteristice afecţiunilor cronice, dupa 3-4 săptămâni de boală, în timp ce antigenele defază II, de natură proteică, sunt caracteristice afecţiunilor acute, respectiv primelor 2-3săptămâni de boală.

Trecerea din faza 1în faza a II-a se poate realiza prin pasaje pe sac vitelin de ouăembrionate de gaină, iar trecerea din faza a II-a în faza 1prin trecerea din nou pe animalsau căpuşe.

VII. Patogenie

După pătrunderea în organismul gazdei umane, rickettsiile ajung la nivelulcirculaţiei şi, în funcţie de specie au un tropism specific pentru anumite categorii decelule (Fig. 4): celule endoteliale, leucocite în general, sau exclusiv macrofage, celuleepiteliale.

Procesele de liză intracelujlară la nivelul fagolizozomului nu sunt eficiente, astfelcă rickettsiile reuşesc să se multiplice intracelular şi să treacă de la o celulă la alte celule,fie prin distrucţia celulară (cel mai frecvent), fie prin înmugurire a suprafeţei celuleiparazitate.

'8elease.

Fig. 4. Evoluţia speciilor de rickettsii la nivel intracelular.

",",_ te; ~. ) Z=;_o:gO/e-: O,

.EnC:i.ot~e'j;f,1;1 ,_(;:~il ESţ'.a"j:)I!"'frorh ph.a90SQh1~

4>Y·.~:~{..c~~~- __~)

Ihh'ibfUon of L)/SÎ'S·ot cctrpn,og'osom«i::'lY5050me fus-ion ~np Phi'l.9?t50In&

J'Y1J11cr;oph~ge P-flog09:ome-lysQsome Lysfs of cettfusfon,-6urylvul ';o(f B.h-a~Oi.ysos-or'ne.

Host Atta:c"hmeni R-elea;$-e

VIII. Răspunsul imun

Având în vedere că rickettsiile supravieţuiesc exclusiv intracelular, mecanismulprincipal de apărare este cel de tip celular, prin activarea limfocitelor T, ceea ce duce laformarea unor leziuni uneori de tip granulomatos, aşa cum se întâmplă de exemplu înfebra Q, sau la apariţia leziunilor papuloase cutanate.

Totuşi, răspunsul imun umoral este şi el prezent, mai ales faţă de bacteriile aflateîn circulaţie, în faza de invazie.

IX. Notiuni de epidemiologie si profilaxie

Rickettsiile pot fi transmise de la animal la om de artropode (cu excepţia Coxielleiburnetii).

În figura 5 este redat ciclul de viaţă al rickettsiilor implicate cel mai frecvent înpatologia umană.

5

~

"A.: ..•..•.,~\..

r - .~::.::.

!mr.'drlyrtlPh

'\"

Fig. 5. Ciclul de viaţă al rickettsiilor.

t~~n)~q,yatJanGyc!e

Febra butonoasă este cauzată de Rickettsia conorii, care se transmite prinmuşcătura de căpuşă mai ales de la rozătoare, rezervorul principal de R. conorii. Ariageografică de răspândire preponderentă este situată în bazinul mediteranean, Africa,India.

În febra Q, cauzată de Coxiella burnetti, rezervorul animal este constituit de vite,oi, capre, iar transmiterea se face prin aerosoli care conţin produse de excreţie animală.

X. Diagnostic

Prelevatul principal este sângele, care se inoculează pe animal, culturi celulareşi/sau ou embrionat pentru cultivarea bacteriei. Serul se utilizează pentru diagnosticserologic( Fig. 6).

Fig. 6. Schema diagnosticului de laborator în rickettsioze.

8 C/ot---- .....•.•• J3uirieapl9

elOI "hlocOlalr.O'n

~ :.;riSsue,cUlture ~.tML~.··..,~.Blood ~ fnoculatlcn ~4~

s ample ~'''llJni '. :=~~~..(@).:. of yolk sac !..

~.~~~~~86

În febra Q, etapele diagnosticului sunt:

Diagnosticul febrei butonoase constă în următoarele etape:Examen direct:

- Imunofluorescenţă directă pe biopsii din piele- Imunofluorescenţă indirectă cu anticorpi monoclonali pe celule

endoteliale circulante, extrase din sânge cu bile imunomagnetice- metode de biologie moleculară

Izolare şi identificare:- cultura din sange pe celule BEL, urmată de identificare prin

imunofluorescenţăSerodiagnostic : imunofluorescenţă indirectă, ELISA, RFC

Izolare si identificare din sânge şi ţesuturi prin inoculare pe ouă de gainăembrionate, animale de laborator si/sau culturi de celule, urmată de coloraţieGimenez (verde malachit-fucsină) - numai în laboratore de referinţăDiagnostic serologie: RFC - anticorpii pot ramane la titruri de 1/8 - 1/16 timp de20-30 ani; imunofluorescenţă; ELISA - IgA şi IgG faţă de antigenelepolizaharidice-faza II, care rămân prezente mult timp şi la titruri mari la bolnaviicu endocardita; latex aglutinare - în laboratoare de microbiologie

7

• Domeniu: Bacteria,• Grup: Chlamydiae/Verrucomicrobia;• Clasa: Chlamydiae;• Ordin: Chlamydiales• Familie: Chlamydiaceae;• Gen: Chlamydia

Genul Chlamydia

1. MinidefinitieII. Incadrare taxonomicaIII. HabitatIV. Implicare in patologia umanaV. Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza si

diagnosticul microbiologieVI. Factori de patogenitateVII. PatogenieVIII. Raspunsul imunIX. Notiuni de epidemiologie si profilaxieX. Diagnostic

Cuvinte cheie: incluzii celulare, corpi elementari, infecţii genitale, pulmonare, oculare

1. Minidefinitie

Chlamydiile sunt bacterii obligatoriu intracelulare, care apar sub forma incluziilorcelulare şi pot cauza infecţii cu localizare genitală, oculară, pulmonară etc.

II. Incadrare taxonomica

Până în urmă cu câţiva am, m Familia Chlamydiaceae era inclus genulChlamydia, cu speciile C. trachomatis, C. psittaci, C. pneumoniae, C. pecorum.

În anul 2000 a fost adoptată noua clasificare a Familiei Chlamydiaceae, careconţine:

Genul Chlamydia, cu speciile C. trachomatis, C. suis, C. muridarumGenul Chlamydophila, cu speciile C. psittaci, C. pneumoniae,C. pecorum, C. felis, c. caviae, C. abortus

III. Habitat

Chlamydiile şi chlamidophilele trăiesc în condiţii de umiditate crescută, astfel căla nivelul organismului uman şi/sau animal se localizează de preferinţă pe mucoaselecăilor genitor-urinare, respiratorii, conjunctiva oculară.

Diferitele specii pot prezenta preferinţă de gazdă, de exmplu Chlamydiatrachomatis are ca gazde omul, şoarecele. şi porcul, Chlamydophila pneumoniae are cagazde naturale omul şi caii etc.

8

Ariile de răspândire geografică includ mai ales zonele cu climă caldă şi umedă,dar şi zonele cu climă temperată.

IV. Implicare in patologia umană

Manifestările clinice diferă cu specia (Fig. 1)

Fig. 1 - Manifestări clinice - infecţii cu chlamydii şi chlamidophile

,q.·triJJ;h(ji!JYţls'tr;aţ'i~~,i~,." X','"JricrJsidl'lz6pl\jufâ~tiWI~ hProt;tÎti~;~-----x>

'sa,N0~~,r,,~~~~,.~ţ~~kUWh)r'HiŞ}",'\ ' '\';c.~rvidiiş;, " "ly.mphoSW!lr.rulorna ___" ", < ','

, ' ~.v.enereurn~inQ0il(lâl,.Jympn I1Qdes)

Chlamydia trachomatis cuprinde 3 biotipuri, implicate în:• pneumonia soarecelui• limfogranulomatoza veneriana (LGV) - serovarurile

LI, L2, L3• trachoma - serovarurile A, B, Ba, C, care dau infecţii oculare, în

special în zonele cu climă tropicală- serovarurile D - K, implicate în infectii urogenitale

La femeia gravida infectia cu C trachomatis poate determina avort spontan,sarcini ectopice, endometrite postpartum

La nou-nascut infectia cu C trachomatis poate determina conjunctivita (la 5-12zile dupa nastere), pneumonie (pneumonia afebrila subacuta la 1-3 luni dupa nastere,infectii oro-faringiene si ale tractului genital.

Femeile gravide infectate cu Ctrachomatis pot fi tratate cu eritromicina,azitromicina sau amoxicilina si ar trebui retestate la 3 saptamani de la terminareatratamentului.De asemenea se recomanda retestarea la 3-4 luni a tuturor celor care auavut o infectie cu C trachomatis.

C trachomatis este cea mai frecventa cauza a uretritelor negonococice la barbati.Infectiile cu Ctrachomatis sunt asimptomatice, mai ales la femei, in proportii

variabile (dupa unii autori chiar 85%, ceea ce prezintă importanţă pentru diagnosticareaprecoce a infectii lor).

9

V. Microbiologie - principalele caractere, implicatii in patogeneza si diagnosticulmicrobiologie

Chlamydiile pot fi observate exclusiv ca incluzii celulare (Fig. 2)

Fig. 2. Chlamydia - Incluzii celulare - coloraţie May - Grunwald- Giemsa

Folosesc material organic şi unele elemante ale aparatului metabolic al gazdeipentru supravieţuire şi multiplicare.

VI. Factori de patogenitate

Principalii factori de patogenitate constau în capacitatea de penetrare şimultiplicare intracelulară.

VII. Patogenie

Pătrunse în organismul gazdei, chlamydiile ajung în celulele gazdei, underecunosc un ciclu specific de supravieţuire şi multiplicare la nivel intracelular (Fig. 3)

10

Fig. 3. Ciclul de viaţă - Chlamydia trachomatis RiC, Barnes, Bacteriology, 1998)

Se poate observa că microorganismele din Genul Chlamydia există în afaracelulei eucariote sub forma corpusculilor elementari, care pătrund în celulă pentru a semultiplica, pentru a da naştere unoe noi generaţii de corpusculi elementari care vordistruge celula şi vor fi eliberaţi din nou pentru a-şi relua ciclul într-altă celulă.

VIII. Raspunsul imun

Răspunsul imun este atât de tip celular, cât şi umoral.

IX. Noţiuni de epidemiologie şi profilaxie

Infecţiile genitale la om recunosc un mecanism de transmitere sexual.Infecţiile pulmonare şi oculare se pot trasnmite prin contact cu persoane bolnave

sau cu obiecte contaminate.In SUA se recomanda screening-ul anual al populatiei feminine din grupa de

varsta 20-25 ani (aprox. 2000000-3000000 cazuri noi pe an).In ţara noastră s-a efectuat în anul 2003 un studiu pe un lot de femei cu vârsta

între 19-39. Numai 3,4% din femei au fost gasite pozitive pentru antigenul C. trachomatisprin testul PCR Cobas Amplicor CTING. In perioada 2002-2003 un alt studiu a aratatprezenţa anticorpilor de tip IgM şi IgG (trusa ELISA) pentru C. trachomatis la aprox.35% din femeile testate din grupa de vârsta 15-45 ani. Acest rezultat confirmă faptul căcea mai mare parte a testelor pozitive prin ELISA nu se datorează unor infecţii acute.

X. Diagnostic

Diagnosticul infecţii lor cu chlamydii şi/sau chlamydophile urmăreşte douăaspecte:

11

a. Detectarea de antigene si Corpi Elementari :

~ Recoltarea probelor:

- endocervicale: se utilizeaza tampoane comerciale (din bumbac, dacron, plasticsau metal); se evita utilizarea recoltoarelor de lemn; pentru PCR se recoltează prinştergere energică

- uretrale: se utilizeaza tampoane comerciale indicate de producator;- conjunctivale (la simptomatici): se utilizeaza tampoane comerciale de acelasi tip

cu cele mentionate ;- urina: primii 10-20 mI, la cel putin Iora de la ultima mictiune, colectata in

recipiente sterile;Probele sunt pastrate si transportate la temperatura 2 - 25 °C pana la prelucrare

(nr. zile este indicat de producator).~ Metode de testare:

Cultura, cu identificare prin coloraţie Giemsa şi/sauimunofluorescenţă

- detectarea corpusculilor elementari (CE)- singurul test in cazuri medico-Iegale- permite efectuarea altor teste din aceeasi proba- necesita mediu de transport, refrigerarea probei dupa recoltare (2-4°C

afecteaza viabilitatea microorganismelor),- timp de pastrare 24-48ore- specificitate: 100%- sensibilitate scazuta: aprox. 55%- numai in laboratoare de referinta- timp indelungat

Metode directe- Teste EIA

- detectarea antigenului LPS- simple- fiabile si pentru probe cu un numar mic de CE- sensibilitate variabila (70-95%)- specificitate mare (90 - 97%)- necesita teste de confirmare (reactiile incrucisate cu alte specii de Chlamydia

sunt inlaturate prin teste de blocare cu anticorpi monoc1onali, care verifica rezultatelepozitive)

- Imunofluorescenta directa- detecteaza antigen specific de gen (LPS=lipopolizaharid) sau specific de specie

(MOMP = Proteine ale Membranei Exteme M)- lama cu proba uscata si fixata poate fi pastrata la temperatura ambianta si

prelucrata in s 7 zile de la recoltarea probei- vizualizeaza CE (marcati cu fluoresceina)

12

\I

- NAAT (Tehnici de amplificare baza te pe acizi nucleici)

- test util pentru confirmarea altor teste (ex: EIA)- calitatea rezultatelor depinde de experienta tehnicianului- sensibilitate (75%) si specificitate (90% - 97%) comparabile cu cele ale testelor

EIA

- detectarea ADN si ARN (poate detecta chiar o singura copie a geneitinta))

- recoltare neinvaziva (urina sau chiar probe vaginale)- nu necesita teste de confirmare a rezultatelor pozitive- standardizare posibila: exista kit-uri comerciale- sensibilitate: 90-98%)- specificitate: 98-99%)- echipamente corespunzatoare- posibilitatea contaminarii

b. Metode de detectare a anticorpilor :

Nu se recomanda diagnosticul serologie in injectiile urogenitale cuC.trachomatis:

- anticorpii persista si in absenta inJectiei, dupa terminarea tratamentului;- raspunsul in anticorpi poate fi slab sau absent;- pot exista reactii incrucisate cu alte specii de chlamydia.

ELISA (IgA, IgM, IgG)- truse cu antigene fixate (LPS sau MOMP)- se recomanda testarea concomitenta a celor 3 clase de Ig (G, M şi A), in

dinamica - utila in depistarea infectiilor trompelor uterine sau ale uteruluiDetectarea exclusiva unei clase de imunoglobuline, dintr-o singura proba de ser

nu are valoare de diagnostic.Anticorpii persista si dupa terminarea tratamentului; nu au rol protector.

Imunofluorescenta indirecta

Genul Mycoplasma

1. MinidefinitieII. Incadrare taxonomicaIII. HabitatIV. Implicare in patologia umanaV. Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza si

diagnosticul microbiologieVI. Factori de patogenitate

13

• Domeniu: Bacteria;• Philum: Firmicutes;• Clasa: Mollicutes (moJis - piele, cutis - moale);• Ordin: Mycoplasmatales;• Familie: Mycoplasmataceae;• Genuri: Mycoplasma si Ureaplasma

VII. PatogenieVIII. Raspunsul imunIX. Notiuni de epidemiologie si profilaxieX. Diagnostic

'\ Cuvinte cheie: microorganisme fără perete celular, cu membrana, adezine; pot fi cultivate- aspect de ouă ochiuri al coloniilor; localizare pulmonară, genitală

1. Minidefinitie

Mycoplasmele sunt bacterii fără perete celular, care pot fi cultivate pe mediispeciale, cu asigurarea condiţiilor controlate de presiune osmotică. Pot fi implicate îninfecţii la om cu localizare pulmonară, genitală etc.

II. Incadrare taxonomica

III. Habitat

Mycoplasmele sunt ubiquitare, preferă umiditatea, pot coloniza plantele ŞI

animalele.

IV. Implicare in patologia umana

În 1898 Roux si Nocard au izolat un microorganism (M pneumoniae) de labovine cu pleuropneumonie. În 1940, Eaton descrie prima pneumonie atipica la om - cu"agentul Eaton", iar în 1962 este izolată şi identificată M pneumoniae (agentul Eaton).

În Fig. 1 sunt reprezentate principalele localizări şi căile de transmitere aleinfecţiilor cu Mycoplasme la om.

Principalele manifestări clinice pentru Mycoplasma pneumoniae sunt pneumoniiatipice (Fig. 2), vasculite, afectiuni articulare, anemie, etc.

Mycoplasmele uro-genitale produc uretrite negonococice, salpingite, avorturi,infertilitate.

14

MYCC,oJasma' pneUr1Jenif..fJ·

l. Erîtiy,2, Q"ise.<J:s.e

'. Phroyngitiş,

.....> ..<;i::~j~~~i!~t{~~.ia

Fig. 1. Localizări şi căi de contaminare - Mycoplasma şi Ureaplasma

\t

f!rl3.;f~Îii"'rfi'jJ· 'ft:~~UiqUn7______,1. EQtrt W'

1\--+---_""- -,-:2., Qjsease:~\Jr:ethrj(işl..• "Li;i<:Îl

Fig. 2. Pneumonie atipică cu Mycoplasma pneumoanie

V. Microbiologie - principalele caractere, implicatii in patogeneza si diagnosticulmicrobiologie

Mycoplasmele au formă cocoidă, cu dimensiuni de 0.3 um, iar formelefilamentoase de 100 um/0,4 um.

Pe mediile speciale dau naştere la colonii specifice cu aspect de "ou-ochi" saumuriforme (Fig. 6).

Se caracterizează prin absenta peretelui celular (cu consecinţe asupra sensibilităţiila antibiotice), prezenţa unei membrane celulare trilaminare, şi a organitelor celulare detipul adezinelor (organite de atasare).

Anumite specii necesită prezenţa colesterolului pentru creştere (Tabel 1), toatespeciile au nevoie de acizi grasi, aminoacizi si precursori de acizi nucleici.

Produc radicali liberi de oxigen: peroxid de hidrogen, superoxid

15

Mycoplasma 98 580-1300 + Om sianimale

TABEL 1. Taxonomia si proprietatile mycoplasmelor infectante pentru om (Baron'sMedical Microbiology, 1996)

I

\!

Gen Nr.despeciicunoscute

Marimea Necesitatea Particularitati Gazdegenomului colesterolului(kpb)

Ureaplasma 6 760-1140 + Ureaza (+) Om sianimale

În Fig. 3, 4 şi 5 sunt prezentate principalele caractere morfologice ale speciilormai frecvent Întâlnite la om.

Fig. 3. Mycoplasma genitalium - Microscopie electronică de baleiaj

Courtesy K. Frantz, A. Albay and K. Bott, University ofNorth Carolina

16

Fig. 4. Mycoplasma hominis imagine la microscopul optic. Linia albă aredimeniunea de 1 mm

\

Fig. 5. Microscopie electronica - sectiune prin celule de mycoplasme (Courtesy ofRMCole, Bethesda, Maryland).

17

I

\

Fig. 6. Mycoplasma hominis - aspect de ou ochi al coloniilor

În tabelul 2 sunt prezentate caracterele comparative ale mycoplasmelor,bacteriilor şi virusuri lor, iar în figura 7 modalităţile de reproducere prin diviziune binarăsau prin alungire şi fragmentare a mycoplasmelor.

TABEL2. Caracteristicile mycoplasmelor comparativ cu cele ale bacteriilor,chlamydiilor si virusurilor ( D. Taylor - Robinson and J.C.Tully, "Microbiologyand Microbial Infections" ed. Topley & Wilson, 1998)

Caracterul Mycoplasme Bacterii Chlamydii Virusuri

0,3um 1-2 um 0,3um <0,5+ +

+ + ++ +

+

+

+ + ++ + +

+ ++

Marimea (diametrul)Peretele celular

Continutul de ARN si ADNCresterea pe medii acelulare

Multiplicarea dependenta de acizinucleici ai celulei gazda

Nevoia de colesterol si de proteinenative pentru dezvoltare

Metabolism energetic intrinsecCresterea inhibata de anticorpi

specificiRezistenta la antibiotice active peperetele celular (ex. peniciline)Rezistenta la antibiotice care

inhiba metabolismul (ex.tetracicline)

Reproducerea (Atlas, Ronald M. Principles of Microbiology, 2nd Edition. Wm.C.BrownPublishers, Dubuqe, IA. 1997. pg. 1046)

18

I

I

\,/~

uit elongotion~--/

Fig. 7. Modalităţi de reproducere a mycoplasmelor.

Bina')' fi"ion'~-

VI. Factori de patogenitate

Principalii factori de patogenitate ai mycoplasmelor sunt: adezinele, capacitateade a induce stressul oxidativ, cu lezarea celulalor gazdă, variaţia antiganică, enzime (-fosfolipaze, ATP-aze, hemolizine, proteaze, si nucleaze).

VII. Patogenie

După pătrunderea în organism, mycoplasmele aderă la celule, se multiplicăintracelular şi produc Ieziuni atât prin enzimele pe care le elaborează, cât şi prininducerea stressului oxidativ se multiplică.

Perturbă funcţia celulară prin competiţie pentru substanţele nutritive şideclanşează reacţia inflamatorie. Cronicizarea se poate produce prin evitarea răspunsuluiImun.

VIII. Raspunsul imun

Deoarece mycoplasmele perturbă mecanismul imunitar prin persistenţaintracelulară şi evitarea reacţiei organismului datorită variaţia de fază, este posibilăcronicizarea infecţiei.

IX. Notiuni de epidemiologie si profilaxie

Raspandirea mycoplasmelor este ubiquitara, contaminarea se face pe calerespiratorie sau genitală.

x. Diagnostic

Mycoplasma pneumoniae

• Izolare si identificare din probe (aspirat traheo-bronsic, sputa):- cultura pe medii lichide si solide

19

~ metode de biologie moleculara

- metode de biologie moleculara

• Serodiagnostic : RFC - se pozitiveaza la 10-14 zile de la inJectare- necesita probe duble de ser (titrul X 4)

ELISA -IgM se pozitiveaza in primele 7 zile de lainJectare

Există kit-uri comerciale IgM/IgG

Mycoplasme uro-genitale

• Izolare si identificare din probe (secretii genitale, urina) :~ cultura pe medii lichide cu urmarirea modificarii de

pH (indicator de culoare) si teste biochimice (existakit-uri comerciale);

dezavantaj: timp indelungat (2-56 zile)

• Detectarea de anticorpi: nu are mare valoare diagnostica in injectiile cumycoplasme uro-genitale.

20