Download - Lumea satului în literatura română

Transcript
Page 1: Lumea satului  în  literatura română
Page 2: Lumea satului  în  literatura română

„Noi suntem trecãtori ca iarba câmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile rãmân sã vorbeascã despre trecerea noastrã pe pãmânt.”Cutinã Dumitru 77 ani în 1975

Page 3: Lumea satului  în  literatura română

„Timpul pentru cei vii e curgãtor, iar pentru morti e încremenit. Moartea e o prefacere, un nou început. Nu este moarte, ci tot viatã, dar în alt fel.” Axinte Ion 79 ani în 1951

Page 4: Lumea satului  în  literatura română

„Când voi iesi din vremea curgãtoare, care fuge, ca sã intru în cea încremenitã dincolo, noi nu ne vom mai întâlni, dar vorbele noastre se vor întâlni.”Gorea Niculai 72 ani în 1943

Page 5: Lumea satului  în  literatura română

„Umblu îmbrãcat în costum national, în alb si negru, culorile vietii. Lupta binelui cu rãul e viata pãmânteascã. Avem zile bune si rele. Multumim lui Dumnezeu si de bine si de rãu.”Gagiu Nicolae 72 ani în 1948

Page 6: Lumea satului  în  literatura română

„Vii la nunta mea?” (înmormântare).Ciobanu Leanca 90 ani în 1950

Page 7: Lumea satului  în  literatura română

„Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, si atunci o cânt cu suflet, cã o dau lumii. E mare pomanã s-o cânti.”Horpin Gherasim 72 ani în 1939

Page 8: Lumea satului  în  literatura română

„Am luat parte la mutarea vetrei satului de către autorităţi, din Văleni în Buriaş, din cauza inundaţiilor provocate de Ialomiţa. Morţii îi duceam tot la Văleni. În 1926 am cerut să ne aducem morţii în sat. S-au adus osemintele în zece care, împodobite cu brad. Am bătut parul şi am spus: acuma suntem în satul nostru!”

Bălan Ion 100 ani în 1959

Page 9: Lumea satului  în  literatura română
Page 10: Lumea satului  în  literatura română
Page 11: Lumea satului  în  literatura română

“ Nici o literatura puternica, sanatoasa, capabila sa determine spiritul unui popor, nu poate exista decat determinata de ea insasi, la randul ei, de spiritul acelui popor, intemeiata adica pe baza larga a geniului national…Fara indoiala, exista talente individuale, dar ele trebuie sa intre cu radacinile in pamant, in modul de a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.”

Mihai Eminescu

Page 12: Lumea satului  în  literatura română

1

2

3

4

5

Page 13: Lumea satului  în  literatura română
Page 14: Lumea satului  în  literatura română

“Amintiri din copilarie” – Ion Creanga

“Amintirile…” apar intre 1881-1882 in Convorbiri literare cu exceptia partii a patra care a fost publicata postum, in 1892. se structureaza pe doua planuri: pe de-o parte este urmarit procesul de formare al lui Nica, precum si evolutia lui spirituala in contextual mediilor sociale pe care le strabate; in planul al doilea se consituie, obiectiv, universal vietii taranesti, scriitorul urmarind celula familiei, biserica, scoala, intreaga atmosfera patriarhala a satului.

Partea I« Stau cateodata su-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre, pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma radica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulestii, din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti care se tin tot de una: Vatra satului, Delenii si Bejenii. S-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatai, ci sat razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile; cu biserica frumoasa si niste preoti, si dascali, si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor. »

Page 15: Lumea satului  în  literatura română

Ca si in povestile si povestirile, Amintirile se deschid cu evocarea satului. Aflam despre Humulesti ca era un sat vechi, razasesc, cu gospodari unul si unul, cu oameni harnici, cu biserica, preoti si dascali ce faceau mare cinste asezarii.Situarea satului, in prima parte, este determinata vag din punctul de vedere al spatiului si al timpului: pe vremea aceea exista un sat Humulesti impartit in trei parti care se tin tot de una.

Caracteristica acestui sat este harnicia si, in consecinta, bunastarea si veselia. In prezentarea satului domina ideea de superlativ al actiunii; reprezentata prin munca si joc: … flacai voinici si fete mindre, care stiau a invirti si hora, dar si suveica…Atributele sunt generale: flacaii sunt voinici si fetele mandre, atingand superlativul insusirii realizat intr-o expresie metaforica cu valoare de superlativ absolut popular: ca aceea (aceia) – preoti, si dascali, si poporani ca aceia. Complementar, Creanga asociaza pe de consecutiv pentru a concentra ideea de superlativ al insusirii si al actiunii: de vuia satul de vatale (de remarcat efortul onomatopeic-muzical suveica-vuia-vatale, intregind sugestia de dinamism, de vitalitate).

Page 16: Lumea satului  în  literatura română

Partea a II-a« Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii plime de hazuri si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! » In partea a II-a a Amintirilor, sunt evocate gospodaria si celula familiei. Casa era indestulata si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea la petrecere cu noi.

Partea a III-a “Nu ma lasa, vezi bine, cugete, caci si eu sunt om din doi oameni; si satul Humulestii, in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate ; si locurile care incunjura satul nostru inca-s vrednice de amintire […]" In partea a III-a se reia ideea asezarii satului cu deschidere spre privelistea lumii, Humulestiul fiind situat la intretaierea de drumuri spre scaunul Moldovei, spre manastirile Agapia, Varatec si spre Cetatea Neamtului.

Page 17: Lumea satului  în  literatura română

Trebuie subliniat faptul ca exista o gradare afectiva ce creste de la un capitol la altul, atingand punctul culminant in partea a III-a, in care simtim mandria razesului, ca expresie a unui patriotism adanc. Vederea asupra satului natal si mai ales a imprejurimilor este de asta data larga : scriitorul insista insa asupra geografiei spirituale si economice a tinutului. Aflat in centru, Humulestii ii ofera privelistea lumii, privirea se plimba de jur imprejur si descopera asezarile si ocupatiile oamenilor, sugerand in acelasi timp, trasaturi psihologice : Vanatorii Neamtului sunt samanta de viteji, pentru ca s-au hartuit odinioara cu Sobieski; cei din Boistea si Ghindaoanii sunt bogati si cinstiti; cei din Blebea sunt generosi. Enumerarea creste (Topolita, Ocea, Targul Neamtului), culminand in exclamatii retorice menite sa exprime entuziasmul povestitorului: Lume si iar lume !Partea a IV-a « Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile si baietii satului, tovarasii mei din copilarie, cu cari in zilele geroase de iarna ma desfatam pe gheata si la sanius; iar vara, in zilele frumoase de sarbatori, cantand si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, prundul cu florile si mandrele dealuri, de dupa care-mi zambeau zorile in zburdalnica varsta a tineretei! »

Page 18: Lumea satului  în  literatura română

In partea a IV-a, sentimentul de solidarizare cu vatra este atat de puternic, incat desprinderea de ea este dureroasa. In consecinta, evocarea satului recapituleaza parca, elogiind-o, lumea taraneasca de la munte, in scenele si relatiile tipice ale vietii, in felul de a munci si a se veseli. Viziunea este nostalgica, de aceea, in Ozana cea frumos curgatoare, Cetatea Neamtului se oglindeste cu mahnire.

Viziunea fascinanta a muncii. Munca – forma de existenta – apare in opera lui Ion Creanga in coordonatele cele mai intime, in ritmurile si in miscarea ei specifice, transcrisa afectiv, cu o traire a autenticului de neegalat: astfel, bunicul David scoate o piele de porc salbatic din camara, croiecte, ingrunzeste frumos si petrece "cate o pareche de ata neagra din par de cal prin cele nojite ". Ion Creanga vorbeste de harnicia si iscusinta humulestenilor, razesi fara pamanturi, fixeaza locul si timpul, pastrand proportiile, subliniind experiente indelungate. Locul este cel in care s-a nascut, si timpul, al copilariei. Aflam ca humulestenii mergeau la targ la Focsani, Bacau, Roman, Targul Frumos si vindeau sumane, itari, camesoaie, laicere, stergare de borangic.

Page 19: Lumea satului  în  literatura română

Indeletnicirile se desfasoara in marea familie a satului, la claca sau sezatori, cand se dreg drumurile sau se intrec, in torsul lanii, fetele, dar si baietii – Nica insuri era poreclit Ion Torcalau.

La targ era mare vanzare de oi, porci, cai, oloi, sare, faina si papusoi, lemne din padure. Targul implica si o terminologie monetara: bani, lei, sorocoveti, icusari, irmilici, husasi. Mestesugurile sunt surprinse in ritmica desfasurarii lor, cu o imensa enumerare de unelte: cazmale, taraboante, carute, covati, drugi, fus, ciur etc. Alteori, cuvintele reprezinta personajul si ocupatia acestuia: a rabui, dohot, felestioc (mos Chiorpec Ciobotariul), iar Paval Ciubotarul roboteste zi si noapte intre sanuri, calupuri, astragaci, cleste, ciocan, piele.

Alaturi de tarani, preot si dascal sunt prezenti "doftorii" satului; mos Vasile Tandura si tovarasul lui aduc cu ei o intreaga terminologie medicala: "Erau la noi acasa si prajeau pe foc intr-un ceaun mare niste hostine cu sau. Si dupa ce mi-au tras o frecatura buna cu otet de leustean, mi-aduc aminte ca acum, au intins hostinile fierbincioare pe o panzatura si m-au infasat cu ele peste tot, ca pe un copil". Desi satul este idealizat, particularitatile geografice, istorice si mai ales individuale dau operei adancime si autenticitate.

Page 20: Lumea satului  în  literatura română

Enumerarea si detaliile, reprezentarea deliciilor, a pranzurilor copioase in zilele de sarbatoare se realizeaza printr-o bogata terminologie: "Costite de porc afumate, chiste si buft umplut, trandafiri usturoieti, slanina de cea subtire, facute de casa, taiete la un loc, fripte bine in tigaie si cu mamaliguta calda se duc unse pe gat". Ca si personajele din povesti, cele din Amintiri dovedesc un teribil apetit: "Cand auzeam noi de masa, tabaram pe dansa, si apoi tin-te gura". Cu toata aceasta revarsare de bunuri, intuim o existenta modesta a oamenilor; camara nu este prea bogata la gazda catihetilor sau la casa Irinucai: "Doi oameni cu doi boi, la vreme de iarna, abia isi puteau scoate mamaliga". Incursiunea in terminologia culinara este insa crescuta de imaginatia copilului; covrigii, roscovele, merele domnesti, perele santilesti etc. imprima evocarii candoarea infantila, infrumusetind realitatea.

Cantecele si jocurile de sarbatori, cantate din fluier, coloreaza timpul si locul: doina, corabeasca, mariuta, horodinca, alivencile, tiitura, ca la usa cortului. Valoarea documentara a operei este intregita de prezentarea idealului de viata al eroilor, care in conceptia scriitorului inseamna bunastare si dorinta de-a scapa, cum spune mos Vasile, "deasupra nevoii"; de aici stradania taranilor de a cauta un rost in afara satului: plecatul la ses, la padure, negustoria, carausia si, mai ales, invatatura de carte.

Page 21: Lumea satului  în  literatura română

Profesiunea de preot, pentru avantajele ei materiale, este considerata de prim rang de tatal lui Trasnea: "Condacul umple sacum si troparul hambarul", caci, cum zice mos Vasile, "Picioare de cal, gura de lup, obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa…" David Creanga, care si-a facut baiatul preot, are o parere buna despre scoala si despre profesorul ei: "Zau, mare pomana s-a facut Alecu Balos cu scoala ceea a lui, cine vrea sa inteleaga! Si, Doamne, peste ce profesor intelept si iscusit a dat". Razand, invocand intamplari pline de haz, Creanga critica scoala cu profesorii ei, autori de manuale, biserica cu fetele ei cuprinse de "evlavie", armata si tot sistemul administrativ al vremii.

Page 22: Lumea satului  în  literatura română
Page 23: Lumea satului  în  literatura română

Mihail Sadoveanu a mai folosit elemente din alte doua balade populare romanesti Dolca si Salga. Dupa propria marturisire a autorului, la baza romanului sta si un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discutie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban si despre posibilii faptasi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente si a elaborat o constructie epica, riguroasa, plasand in centru o psihologie feminina complexa. Din balada a retinut ideea conflictuala: doi ciobani se inteleg sa-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile. Firul epic central il reprezinta incercarea Vitoriei Lipan de a descoperi si de a pedepsi pe ucigasii sotului sau. Drumul ei este urmarit pe fundalul unei comunitati specifice, aceea a oamenilor de la munte cu legile, datinile, obiceiurile lor specifice.

“Baltagul – Mihail Sadoveanu

Criticii literari au considerat acest roman o parafraza moderna a baladei populare Miorita. Intr-adevar romancierul a pornit de la cunoscuta balada populara romaneasca, pe care l-a apreciat ca cea mai nobila manifestare spirituala a neamului nostru.

Page 24: Lumea satului  în  literatura română

Astfel alaturi de psihologia complexa si compicata a Vitoriei Lipan, romanul se constituie intr-o monografie a satului moldovean. Existenta Vitoriei Lipan se desfasoara pe fundalul unei existente pastorale de specific national, cu asezari sociale, economice si cu deprinderi specifice oierilor. Spatiul romanului este mioritic, cuprinzand asezarile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei. Existenta pastoreasca este urmarita mai ales prin familia Vitoriei Lipan.Monografia satului: descrierea satului, a caselor, a ocupatiilor, conservatorismul, psihologia oamenilor de la munte, credinte, superstitii, calendar, obiceiuri (botez, nunta, inmormantare). Randuielile gospodaresti sunt dupa datina: barbatul cu oile, femeia cu problemele casei. Casa are ograda cu adapost pentru vite fiind construita cu toate cele de trebuinta: iei de miel in pod, faina de porumb si lemne adusa de la camp in desagi. Satul are ulicioare lungi si cotite cu carari printre gradini, are crasma si biserica. In sat viata se desfasoara calendaristic intre plecarea turmelor la pasunta si intoarcerea lor la iernatic. Vremea este inteleasa dupa semne. In viata oierilor nimic nu iese din traditie. Obisnuinta, datina sunt singura lege.

Page 25: Lumea satului  în  literatura română

Oamenii nu stiu carte, ei se adreseaza preotului pentru citirea si scrierea scrisorilor si a actelor. Satul este izolat astfel incat oamenii abia au auzit de posta si de tren. Mihail Sadoveanu evoca o lume arhaica, departe de binefacerile civilizatiei. Izolate de lumea din vai, randuri dupa randuri de generatii, in sute dupa sute de ani, se veselisera de cresterea zilei si inceputul anilor; toate urmai ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel demult; stapanii se schimbasera, limbile se prefacusera, dar randuielile omului si ale stihiilor staruisera; asa incat se cuvenea ca si copii sa-si aiba partea lor. Oamenii sunt conservatori; cred in superstitii: vise semne. Astfel cand Vitoria Lipan si-a visat sotul, tecand calare peste o apa neagra cu spatele intors spre ea, si-a dat seama ca sotul ei a murit. Desi s-a schimbat calendarul, oamenii il urmeaza tot pe cel vechi. Vitoria Lipan tine post negru douasprezece vineri la rand si ii cere preotului sa faca slujba pentru sotul ei. Vitoria o cearta pe Minodora pentru ca vrea sa-si schimbe portul si pentru ca-i place dansul. Dupa randuiala ea ar trebui sa poarta camasa alba, catrinta neagra si parul impletit cununa.

Page 26: Lumea satului  în  literatura română

Desi este convinsa, ca sotul ei a murit, Vitoria se duce la baba Maranda ca sa-i ghiceasca. Cere sfatul preotului si se adreseaza stapanii pamantesti, desi nu crede in eficienta acestora; – Atunci de ce sa mai scriu jalba? – Asa, ca sa fie.In roman Mihail Sadoveanu insista mult asupra traditiilor si obiceiurilor legate de momentele importante ale vietii: botezul, nunta, sarbatori religioase, inormantarea.La Borca, Vitoria Lipan asista la un botez: Vitoria a trebuit sa supuie, sa descalece, sa intre la lehuza si sa-i puie rodin sub perna un costei cu bucatele de zahar si pe fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei. S-a inchinat cu paharul de bautura catra nanasi, a sarutat mana preotului... Obiceiul locului era ca toata lumea sa participe la bucuria familiei. Vitoria pune rodin (dar) sub capul copilului (o punga cu bucatele de zahar) iar pe frunte o hartie de 20 de lei, apoi inchina paharul catre nanasi si saruta mana preotului. Un alt eveniment surprins este nunta de la Cruci: La Cruci a dat de nunta. Fugeau saniile cu nuntasii pe gheata Bistritei. Mireasa si drustele cu capetele inflorite; nevestele numai in catrinti si bonditi. Barbatii impuscau

Page 27: Lumea satului  în  literatura română

cu pistoalele asupra brazilor, ca sa sperie si s-alunge mai degraba iarna. Cum au vazut oamenii straini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni si le-au iesit inainte cu naframile de la urechile cailor falfaind. Au intins plosca s-au ridicat pistoalele. Ori beau in cinstea feciorului de imparat si a slavitei doamne mirese, ori ii omoara acolo pe loc. Nunta s-a abatut catra drum. Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Mireasa si drustele aveau capetele inflorite, nevestele earu imbracate in catrinta si bonditi, barbatii impuscau deasupra brazilor iar vorniceii ieseau inaintea srainilor cu plosca plina. Nuntasii coboara cu saniile pe gheata Bistritei. Vitoria oprimeste plosca si face o urare frumoasa mirilor. Inmormantarea lui Nechifor Lipan este un bun prilej pentru a prezenta obiceiurile de la inmormantare specifice zonei: Mortul este pus intr-un car cu cetina, tras cu doi boi; carul este insotit de trei preoti, de trei barbati cu buciume si patru bocitoare. O batrana are sinuri de panza pentru datina podurilor. Ramasitele mortului sunt stropiti cu vin, iar peste groapa se arunca o gaina neagra. Dupa inmormantare se face praznic si apoi parastas la trei, noua si patruzeci de zile.

Page 28: Lumea satului  în  literatura română

Mihail Sadoveanu este foarte atent si la psihologia si comportamentul moldovenilor: Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti, ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii, ca si-n arsitile lor de cuptor, placandu-le dragostea, si betia, si datinile lor de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oameni de la campie si venind la barlogul lor ca fiara de codru – mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste – de cantec, de prietenie.

Page 29: Lumea satului  în  literatura română

Poezii - Octavian Goga

Opera sa, in ceea ce are mai bun, este o monografie lirica a satului, a “patimirii noastre” , a istoriei vitrege si indurerate a neamului sau de plugari din Transilvania, inrobita de asuprirea nationala si sociala. Solidar cu razvratirea maselor, in poezia lui Goga e cantecul mandrei nationale jignite, dar si al nadejdiilor izbavitoare ale poporului nostru de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea.

Taranii lui Octavian Goga n-au nume. Fiecare insa este parte a aceluiasi destin istoric si individualizeaza, in tablouri si scene memorabile, fiinta neamului sau.In operele sale se condenseaza sete de viata, nelinisti, doruri, toate exprimand porniri ce sunt ale simtirii si aspiratiilor profund umane ale taranului.Gladul “patimirii” din poezia lui Goga izvoraste din durerea inrobirii sociale si nationale a neamului sau, iar “mantuirea” din fierbintea incredintare in dezrobirea sociala si in unitatea natiunii.

Page 30: Lumea satului  în  literatura română

Sufletul zbuciumat al plugarilor da substanta specifica poeziei. Elegie a suferintei, “Plugarii” dezvaluie o realitate cutremuratoare a satului transilvanean. In acest sat, revarsat din margine de codru spre campie, si orfan, zac energii capabile de rasturnari tulburatoare pentru ca:“Ursitoare rele scris-au / Toti voinicii sa te lasa / Si-au oranduit sa fie / Un pribeag din orice casa.” (“Asteptare”). Vizionara si medianica e poezia “Clacasii”, ea izvorand din dureroasa intelegere si compasiune a poetului pentru soarta taranilor clacasi :“Eu le vedeam insiruirea lunga / Cum, garbovita-ncet inainteaza, / Cum, staruind, prin holda-si taie uliti, / Cersitorind cu ochii stinsi o dunga / De nor pribeag in vanatul din zare…”

Page 31: Lumea satului  în  literatura română
Page 32: Lumea satului  în  literatura română

Ion - Liviu Rebreanu

Apărut in anul 1920, romanul este rezultatul unei stăruitoare experienţe nuvelistice, cu vădită preocupare pentru viaţa satului. Atmosfera unora din întâmplările dramatice, care fac obiectul primelor nuvele, este reluată în roman într-o viziune unitară, de aspect monografic.

În sat, oamenii se gospodăresc potrivit cu starea lor materială, cu pricerea şi firea lor. Satul lui Liviu Rebreanu este diferenţiat economic. Stratificarea socială depinde de pământul pe care îl are ţăranul. Patimile se nasc din sărăcie, din nevoia de pământ.Este cazul lui Ion. În Ion este înrădăcinată o mentalitate ţărănească, după care oamenii se pot numi oameni numai în măsura în care gospodăria lor este întemeiată.

Evenimentele romanului încep într-o zi de duminică, în care satul e strâns la horă, în curtea Tudosiei, văduva lui Maxim Oprea. Hora e o memorabilă pagină etnografică. În bătaia îndrăcită a jocului e vigoarea flăcăilor, expresia unei vitalităţi primare ce izvorăşte parcă din lăuta ţiganului, în ritmului impetuos, în prindere şi desprinderea flăcăilor din joc.

Page 33: Lumea satului  în  literatura română

Relaţiile sociale suferă din pricina acestei mentalităţi. În respectul pentru omul cu stare e o distanţă socială pe care o simt şi bogatul, şi săracul: bogatul, cu dispreţ pentru săraci, săracul, cu o pornire de duşmănie care zace şi aţâţă porniri ce izbucnesc pătimaş, când interesele săracului se lovesc brutal de cele ale bogatului. Între chibzuinţa rosturilor şi nechibzuinţa pornirilor se zbuciumă întreg satul lui Liviu Rebreanu, în lupta aprigă pentru existenţă. Ţăranii lui Rebreanu au o vitalitate, o robusteţe structurală, o tenacitate aspră care numai la nevoie se lasă înduplecată, nu însă şi înfrântă. Inteligenţa se supune instinctului de conservare, răbdarea- de asemenea, între momente de incertitudine ce răbufnesc cu violenţă. Dincolo de zbaterea cotidiană, satul trăieşte în datini şi obiceiuri străbune. Integrate în viaţa obişnuită a satului, prin ele se manifestă străvechimea aşezărilor, a unui mod de a vieţui caracteristic, o structură sufletească, o spiritualitate ce se oglindeşte în evenimentele esenţiale ale satului românesc.

Naşterea, botezul, nunta, moartea sunt, în roman, momente care fixează cadrul şi pulsul vieţii satului, iar ceremonialul, îndătinarea

Page 34: Lumea satului  în  literatura română

într-un mod de viaţă ce rămâne acelaşi, încât, dacă oamenii, după legea firii şi în frământarea vieţii, se sting, alţii le iau locul, în acelaşi sat, în care pare că nimic nu s-a schimbat.

Scriitorul prezintă elemente ale vieţii cotidiene în amănunţime, cum este scena trezirii Glanetaşilor, când se aude, în tindă, glasul cocoşului, sau descrierea nopţii în sat, ca şi odihna, în pridvor, seara, a familiei învăţătorului Herdelea, „unde femeile brodau sau croşetau, în vreme ce Herdelea, cu pipa-n gură, răsfoia câte-o carte”. De aici, din pridvor, se desfăşura panorama satului: ”Satul întreg şi jumătate din hotar se întindeau în faţa lor ca o hartă mare cu reliefuri în culori. Oamenii care se întorceau de la câmp sau mergeau spre Jidoviţa, trăsurile care umblau între Armandia şi Bistriţa defilau pe dinaintea lor, oferindu-le prilejuri mereu noi de vorbă…”. Casa acestuia, „cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline”, biserica şi preotul ei, cârciuma, polarizează oamenii satului. Într-o altă perspectivă, şi ea istorică, satul e surprins în raporturile lui cu stăpânirea austro-ungară. Perspectiva nu e a istoricului, ci a realităţii social-concrete a raporturilor dintre instituţii şi oameni. Cel mai afectaţi sunt intelectualii, pentru că, slujbaşi ai unui regim administrativ şi politic opresiv, existenţa acestora depinde de

Page 35: Lumea satului  în  literatura română

autorităţi. Conştiinţa asupririi naţionale se manifestă însă diferit, după gradul de dependenţă- profesorul Spătaru este un extremist, Titu Herdelea, un entuziast. În împrejurările acestea neprielnice, romanul lui Liviu Rebreanu vorbeşte totuşi despre o permanenţă a vieţii româneşti, cu rosturile ei de neclintit în satul transilvănean. Lumea care populează romanul se mişcă potrivit cu înţelegerea scriitorului despre viaţa satului şi, în această viziune, satul este o structură socială, determinată nu numai de factori economici, ci şi de tradiţie, de o configuraţie psihică cu amprenta etnicităţii, a locurilor, a obiceiurilor şi deprinderilor de viaţă statornicită.

Page 36: Lumea satului  în  literatura română
Page 37: Lumea satului  în  literatura română

Morometii – Marin Preda

Tema romanului o constituie destinul satului si mai ales destinul taranului mijlocas, Ilie Moromete, in perioada intrebelica si dupa cel de-al doilea razboi mondialLumea romanului are in centrul ei microgrupul care sta la baza colectivitatii traditionale, familia, intr-o ipostaza principala, familia Moromete, si in ipostaze secundare, familia lui Balosu, a lui Birica, a lui Botoghina, a lui Tugurlan. Aceste experiente, urmarite in dinamica vietii cotidienesi a relatiilor care se stabilesc intre membrii lor sau intre ele, dau seama de destinul

Marin Preda a fost un mare prozator contemporan, in opera caruia Destinul, Istoria si Timpul dicteaza implacabil asupra existentei umane.„Morometii” constituie o opera de referinta in literatura noastra de inspiratie rurala. Romanul este alcatuit din doua volume si constituie o monografie a satului romanesc din Campia Dunarii, infatisat in doua perioade distincte: 1936, cand „viata se scurgea aici fara conflicte mari” si perioada de dupa 1950, cand colectivizarea conduce la disparitia din istorie a clasei taranilor proprietari de pamant.

Page 38: Lumea satului  în  literatura română

societatii si al gospodariei traditionale in urma unor evenimente capitale: cel de-al doilea razboi mondial, colectivizarea.

Daca Pripas („Ion”) era un sat din nordul tarii, intre dealuri, satul Silistea-Gumesti este din campie, din sudul tarii, judetul Teleorman, sat mare, la distante egale de bucuresti, pitesti, Campulung, Dunare, cu gara, doua scoli, invatatori. Satul are forma de albie (toate ulitele duc spre centru) iar stratificarea sociala cuprinde taranii instariti (Aristide, Balosu), tarani mijlocasi (Ilie Moromete), cativa saraci (Tugurlan, Botoghina)Educatia nu era in centrul atentiei. Copiii trebuiau invatati la secera, la bataie (fratii mai mari il invata pe Niculae sa se bata) iar Catrina si Moromete inteleg greu ca Niculae nu mai vrea sa fie taran ci invatator. Oameniii sunt invatati sa lupte cu darzenie pentru drepturile lor (Ex: Polina, fata bogata a lui Balosu si Birica, flacaul sarac, cantaretul satului). Scene semnificative ale lumii satului, cu intelesuri simbolice profunde, sunt intoarcerea familiei de la camp, cina, confruntarile lui Ilie Moromete cu Balosu si agentii fiscali, dezbaterile politice din poiana lui Iocan, taierea salcamului dar si imaginea taranului stand pe piatra de hotar si meditand.

Page 39: Lumea satului  în  literatura română

Cina familiei Moromete este simbolica, avand un caracter solemn, aproape sacru ea este un gest ritualic pastrat neschimbat de sute de ani. Familia de tip gentilic este unita in jurul masutei joase rotunde, stand pe scaunele pitice, „cat palma”. Din modul in care se asaza fiecare la masa pusa in tinda, poate fi dedus statutul Lui Ilie Moromete ca si cap al familiei, relatiile din familie iar din discutiile din timpul mesei reiese existenta unui conflict ce la inceput mocneste dar care va izbucni mai tarziu. Tatal statea pe pragul celei de-a doua odai, parca „deasupra tuturor” de unde „stapanea cu privirea pe fiecare” pe chipul sau resfrangandu-se lumina din vatra, ca intr-un tablou sacru.. In mod premonitor Paraschiv, Nila si Achim (baietii din prima casatorie) „stau spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara”. Langa vatra, „statea intotdeuna Catrina Moromete, mamavitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete”.Taierea salcamului are de asemenea semnificatii profunde. Are loc duminica, in zori, in timp ce, in cimitirul apropiat, femeile isi plangeau mortii. Pe acest fundal auditiv (ca un cor din tragediile antice), paraitul copacului se dilata cosmic „spintecand” dimineata.

Page 40: Lumea satului  în  literatura română

In linistea de inceput de lume care urmeaza acestui moment, Universul ramane saracit, micsorat si gol: „Gradina, caii, Moromete insusi, aratau bicisnici. Cerul deschis si campia napadeau imprejurimile.” Taierea salcamului anunta disparitia vechiului mod de viata.La adunarea din Poiana lui Iocan, topos aproape mitic n literatura romana, silistenii isi discuta pasurile. Atmosfera arhaica, multimea de personaje si limbajul oral, dau acestui spatiu un caracter aparte. Pretextul fiind repararea unor unelte, in realitate, oamenii „fac politica”, citind ziarele timpului si comentand, la modul ironic, stirile. Veseli, inteligenti si spirituali, taranii isi permit sa se amuze, intrucat timpul „avea cu oamenii nesfarista rabdare”.Altfel, in sat mai au loc si alte intamplari: agentii fiscului strang impozitele, flacaii merg la premilitara. In interiorul timpului tolerant, dansul calusarilor aduce ecouri stravechi si constituie o veritabila pagina etnografica.

Page 41: Lumea satului  în  literatura română

Comparatie – lumea satului in abordarea lui Marin Preda, Liviu Rebreanu, Mihai sadoveanu

De la inceput, critica a asociat numele lui Marin Preda cu acela al lui Liviu Rebreanu. Se atragea astfel indirect atentia asupra exemplaritatii romanului si se stabilea o relatie valorica. Au fost remarcate notele comune si conturate diferentele de atitudine, cu convingerea ca „ Morometii” reprezinta o data memorabila in literatura romana.Daca „Ion” a constituit un model pentru Marin preda si i-a creat simtamantul includerii in istoria autohtona a genului, in acelasi timp literatura lui Reabreanu i-a trezit un acut sentiment de neaderenta. Marin preda aproba atitudinea impasibila a lui Liviu Rebreanu fata de lumea creata, dar dezaproba viziunea asupra umanitatii create: „Nu asa arata taranul roman cum l-a descris el, imi ziceam. Nici taranca romana”.Fireste, „Morometii” nu constituie integral o replica la „Ion”, dar un personaj din primul volum a fost creat ca o antiteza la romanul lui Rebreanu. Personajul acesta este Polina, fiica lui Tudor Balosu, care se casatoreste, impotriva vointei familiei,

Page 42: Lumea satului  în  literatura română

cu Ion Birica – prenumele nu este intamplator ales - , un flacau sarac: „… am gandit exact un astfel de personaj care sa fie opus Anei care mi s-a parut neverosimil, nereal si mai mult o fantosa creata de autor ca sa-i iasa aceasta schema cu Ion – un personaj obsedat de pamant etc”. Toate episoadele legate de cuplul Polia-Birica se opun intrigii din romanul lui Rebreanu, astfel ca scurta naratiune a Polinei ne ofera un „Ion” intors. Situatiile sunt antitetic identice. Ion se foloseste de Ana spre a obtine de la Vasile Baciu drepturile ce se cuvin fetei. Polina il determina pe Birica sa-i ceara tataului ei zestrea ce trebuia sa-i revina. Si Ion si Polina utilizeaza o varianta strategie pentru a-si atinge scopurilwe. Caracterul voluntar al lui Ion ii corespunde consescventa comportamentala a Polinei.

In contrast cu viclenia procedurala a lui Ion, mijloacele de persuasiune ale Polinei sunt variate si, uneori, de o instinctiva feminitate. Birica, pastrandu-si personalitatea – in aceasta privinta se afla la antipodul Anei – este castigat de caracterul voluntar al sotiei, pe care o iubeste cu adevarat. Momentele de dragoste respira adevarata delicatete si aici mai cu seama se opun eroii iubirii instinctuale a lui Ion.

Page 43: Lumea satului  în  literatura română

Scenele violente, prezente in ambele naratiuni, difera prin mobilurile ce le pun in miscare. Tot ce intreprinde Polina are un caracter justitiar asumat. Insa, casi in „Ion”, incercarea de a obtine pamantul esueaza.

S-a observat si demonstrat ca Marin Preda abordeaza dintr- o perspectiva inedita, in literatura romana, problema pamantului. Pamantul ramane un element esential in relatiile dintre oamenii universului morometian, un substantiv-tema al naratiunii, dar si-a pierdut forta mistuitoare anterioara. In satul morometian, taranii au fost improprietariti prin reforma agrara de dupa primul mare razboi.

Creatie exmplara a ultimului sfert de veac, „Morometii” se inscrie in sfera marii literaturi nationale in care „Ion” si „Baltagul” constituie ineviatabile puncte de referinta si comparatie. Construind un univers rural personal, Marin Preda porneste de acolo de unde Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu s-au oprit cu incredintarea ca au exprimat tot ce aveau de spus si ne infatiseaza o taranime esential schimbata, in raport direct cu evolutia generala a societatii romanesti, care isi puine alte probleme decat inaintasii si le rezolva prin mijloace deosebite.

Page 44: Lumea satului  în  literatura română

Pamantul constituie modalitatea determinanta de exsitenta si posesiunea lui este decisiva. Ca si in „Ion”, pamantul semnifica abundenta materiala pe care se cladeste prestigiul social. In jurul pamantului se rotesc gandurile oamenilor. Probabilitatea unei eventuale instrainari detremina reactii neprevazute, de la expresia „rece” care se iveste pe chipul surorilor lui Birica, pana la „glasul nemilos”, plin de inexprimabila ura, al Anghelinei Botoghina. Pe felurite modulatii, substantivul este repetat ij familia Moromete, ca sa declanseze odata cu trecerea pe numele Ilincai a trei pogoane de pamant un adevarat conflict. In afara dramelor marunte, satul traieste sub amenintarea impozitelor. Cu toate astea un Ion nu mai poate fi imaginat pe coordonatele satului morometian. Relatia mitica dintre eroul lui Liviu Rebreanu si pamantul urias in fata caruia omul traieste sentimentul nimicniciei se desacralizeaza la Marin Preda, evoluand spre o relatie sociala comuna. Neaderenta si atitudinea polemica se reliefeaza pregnant si la nivelul personajelor principale. Impulsurilor elementare si vointei balzaciene ce dinamizeaza personalitatea lui ion a Glanetasului, luciditatii, izvorata din miscarea milenara a clasei, cu care Vitoria Lipna conduce actiunea de stabilire a vinovatiei, Ilie moromete le opune trasaturile fundamentale ale unui taran contemplativ, posesor al

Page 45: Lumea satului  în  literatura română

unei spiritualitati adanci, reprezentant al unei civilizatii arhaice, traditionale.Nazuintei spre actiune a eroilor lui Rebreanu, Marin Preda le adauga bogatia sufleteasca a personajelor sadoveniene, impreuna cu renuntarea definitiva la poetizare si povestire. Nu este vorba numai de o simpla transliterare. Ancestrala si relativ abstracta intelepciune a eroilor lui Sadoveanu, frecvent utilizata ca mijloc de aparare impotriva vicisitudinilor existetei, se transforma la Marin Preda intr-o complexa beatitudine intelctuala. Tarani fascinati de lectura, ori abonanti la ziare nu intalnim la Rebreanu sau Sadobveanu, iar dezbaterile din poiana fierariei lui Iocan sunt inimaginabile in universul predecesotrilor. In acest mod, Marin Preda coboara tot mai vizibil spre fondul national specific, distantandu-se valoric de predecesori si contemporani totodata. Daca Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu nu au plasmuit in nesfarsite variante tipologia taranului transilvanean si moldovean, Marin Preda da viata nu numai ipostazei regionale a taranului muntean, ci concentrand si adancind complexitatea tipurilor precedente, infaptuieste o structura caracteriologica independenta si, in acelasi timp, reprezentativa pentru taranul roman in genere. Deschis traditiei, Marin Preda asaza marmura altei traditii.

Page 46: Lumea satului  în  literatura română
Page 47: Lumea satului  în  literatura română

• Ciopraga Constantin - “Personalitatea literaturii romane”, Ed. Junimea, Iasi, 1973•Balu Ion - “Marin Preda”, Ed. Albatros, Bucuresti, 1976 •Rotaru Ion - “Analize literare si stilistice”, Ed. Ion Creanga, Bucuresti., 1987•Rusti Doina - “Scriitori romani”, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2004•Zane Rodica - “Marin Preda - monografie”, Ed. Aula, Bucuresti, 2001

Page 48: Lumea satului  în  literatura română

Elevi: Ciolacu Elena, Dragomiroiu Ioana Bianca, Hodina ElenaClasa: a XI-a GScoala: C.N. “Mircea cel Batran”Profesor coordonator: Avram Geanina