Limbile
Pagini
Legal
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Specializarea Mediu Actual și Dezvoltare Durabilă
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Riscuri legate de gestionarea deșeurilor în orașul Târgu-Ocna
Candidat – Apreutesei Ioana
Profesor Coordonator – Conf. Dr. Juravle Doru
Iași, iulie, 2014
2
Cuprins
Cuvânt - înainte .................................................................................................................................... 3
Rezumat ............................................................................................................................................... 3
Cuvinte cheie ....................................................................................................................................... 4
Introducere............................................................................................................................................
CAP.I. Cadrul natural ........................................................................................................................... 5
I.1. Localizare ...................................................................................................................................... 5
I.2. Aspecte geologice .......................................................................................................................... 5
I.3. Aspecte legate de relief .................................................................................................................. 7
I.4. Aspecte geomorfologice ................................................................................................................ 8
I.5. Aspecte climatice ........................................................................................................................... 9
I.6. Aspecte hidrologice ....................................................................................................................... 9
I.7. Aspectele pedologice ................................................................................................................... 10
I.8. Aspecte biotice ............................................................................................................................ 11
CAP.II. Situația actuală în orașul Târgu Ocna ................................................................................... 13
II.1. Aspecte social-economice ale orașului Târgu Ocna ................................................................... 13
II.2. Reziduurile produse de orașul Târgu Ocna ................................................................................ 17
II.3. Riscuri legate de gestionarea incorectă a deșeurilor ................................................................... 24
CAP.III. Precolectarea, colectarea și transportul reziduurilor menajere ......................................... 29
III.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea reziduurilor
menajere şi industriale ....................................................................................................................... 29
III.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru transportul reziduurilor menajere şi
industriale ........................................................................................................................................... 30
III.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor ............................................................. 33
CAP.IV. Construcția depozitului .......................................................................................................... 34
IV.1. Locația amplasării depozitului .................................................................................................. 34
IV.2. Calcularea capacității de depozitare ......................................................................................... 35
IV.3. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului .................................................... 36
IV.4. Dimensionarea depozitului ....................................................................................................... 37
IV.5.Tehnologia de construcţie .......................................................................................................... 37
IV.6. Metode de amplasare a reziduurilor .......................................................................................... 44
IV.7. Măsuri de protecție în timpul funcționării ................................................................................ 45
IV.8. Închiderea depozitului............................................................................................................... 46
IV.9. Folosirea terenului după închiderea depozitului ....................................................................... 49
Concluzii
Bibliografie
3
Cuvânt - înainte
„ Din vatra Oneștilor facem un ceas, cu trăsura până-n Târgu Ocna – un orașel drăguț, cuibărit
pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și livezi. Lăsăm în dreapta gorganul vânat, cu
vestitele-i ocne, cari din timpurile cele mai îndepărtate și-au deschis țării nesfârșitele bogății de sare,
s-o luăm cătră apus, pe drumul uscat și colburos al Slănicului. În urma noastră, cu fața spre lunca
Trotușului, rămâne singuratică, înfiptă-ntr-un mal, casa bătrânească a nemuritorului Negri. Ne uităm
cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se văd dintre copaci – acolo a trăit, acolo a visat, acolo a
muncit pentru binele și fericirea noastră blândul preot al Unirei, omul pentru care iubirea de țară și
neam a fost o adevărată religie.”
Alexandru Vlahuță
Rezumat
Această lucrare și-a propus să identifice în primul rând situația actuală din orașul Târgu
Ocna în ceea ce privește calitatea mediului înconjurător, posibilele situații care ar putea afecta
mediul din acest oraș și implementarea unui proiect care se referă la construirea unui depozit
de deșeuri pentru gestionarea controlată a reziduurilor produse în oraș pentru o mai bună
calitate a mediului înconjurător și ambiant.
În ceea ce privește realizarea acestui proiect, acesta s-a bazat pe culegerea de date
furnizate de Primăria Târgu Ocna dar și furnizate de o serie persoane care locuiesc în acest
oraș care au prezentat situația din punctul lor de vedere ( nemulțumiri, păreri, idei de
îmbunătățire a mediului). În urma analizei acestor date și efectuarea de grafice, diagrame,
statistici s-a constat că gestionarea deșeurilor în oraș este una defectuasă, neexistând un
depozit de deșeuri, acestea fiind transportate în marele depozit de deșeuri din județul Bacău.
Astfel se propune construirea unui depozit de deșeuri pentru o gestionare controlată fiind
necesare 587 de pubele de 110 l golite odată la 3 zile cu o cheltuială de 10 lei m3/zi.
Depozitul va avea o capacitate de 39.690 m3.
4
Depozitul se preconizează a funcționa pe o perioadă de 16 ani iar după închiderea
depozitului, terenul va fi folosit în scopul construirii unei zone rezidențiale deoarece va fi
conform cu prevederile în vigoare și nu va afecta mediul în care a fost amplasat .
Dacă se vor obține sponsorizările preconizate cât mai curând, depozitul va fi gata de
funcționare în maximum 6 luni de la începerea lucrărilor. Putem identifica astfel, din
prezentul proiect, necesitatea construirii unui depozit pentru o dezvoltare durabilă a mediului.
Precizez că înainte de a se construi depozitul vor fi obținute toate avizele de mediu și toate
actele necesare construirii unui depozit conform standardelor europene și se va realiza și un
studiu de impact în zona în care se dorește a fi construit.
Cuvinte- cheie
Depozit de deșeuri, reziduuri, pubele, gestionare, metode, autovehicul, locuitori.
5
CAP.I. CADRUL NATURAL
I.1. Localizare
Oraşul Târgu Ocna are coordonatele 26’ 37’’ longitudine estică şi 46’17’’ latitudine
nordică, este situat în partea central vestică a Moldovei , pe cursul mijlociu al râului Trotuș la
o altitudine de 263 m. Se învecinează cu: orașul Slănic-Moldova (SV) și comunele Dofteana
(V), Bârsănești (N), Tg. Trotuș (E), Pârgărești (S-E) și Oituz (S). Ca teritoriu este printre cele
mai mici orașe din județ (4.890 ha).
Fig.1. Localizarea orașului Târgu Ocna www.tirguocna.ro
I.2. Aspecte geologice
Târgu Ocna este amplasată în zona marginală a flişului paleogen, la contactul cu zona
neogenă. Formaţiunea saliferă face parte din marea zonă de depozite salifere, care mărginesc
arcul carpatic în exterior şi se caracterizează printr-un complex variat de roci: marne, gresii,
conglomerate, tufuri. Depozitele paleogenului reprezintă cele mai vechi formaţiuni sub facies
de fliş constituite din gresii şi marne. Gresia de Kliwa se întâlneşte în bancuri groase de cca
7-8 m până la 100 m în regiunile mai înalte. Aceste gresii au fost secţionate de Valea
Trotuşului, care a modelat terase în rocă pe ambele maluri.
6
Dezvoltată în spaţiul Depresiunii Pericarpatice (avanfosa), rezultată prin afundarea spre
vest a Platformei Molodoveneşti, revărsarea spre est a flişului paleogen şi deplasarea spre
exterior a ariei geosinclinalului carpatic, regiunea Târgu Ocna aparţine zonei de molasă.
Pânza Pericarpatică este delimitată spre vest de conturul frontal al pânzei cutelor
marginale ale flişului (Pânza de Vrancea), în lungul liniei de dislocaţie – falia marginală (sub
falia Vrancea) bine pusă în evidenţă printr-un abrupt morfologic de cca 200-300 m altitudine,
în timp ce spre est limita este marcată de încălecarea depozitelor miocene peste cuvertura de
platformă a vorlandului, în lungul unei alte linii de dislocaţie – falia pericarpatică. Acest
contact tectonic însă aflorează doar la nord de Trotuş, în timp ce spre sud fruntea Pânzei
Pericarpatice şi falia pericarpatică, sunt acoperite discordant de molasa sarmaţian superioară-
pliocenă a avanfosei externe.
Fig.2. Geologia orașului Târgu-Ocna (Gherasim, 2014)
7
I.3. Aspecte legate de relief
Poziţionat pe cursul mijlociu al Trotuşului, oraşul Târgu Ocna este încadrabil în vestul
unei arii depresionare numită Depresiunea Tazlău Caşin ce este delimitată de Depresiunea
Dărmăneşti prin Defileul Cireşoaia, supusă procesului de subsidenţă, un amfiteatru cu
altitudini mai reduse în aria de convergenţă hidrografică de la Oneşti. Aria depresionară la
limita căreia se situtează Târgu Ocna se numeşte Depresiunea Oneşti-Bacău, arie cu relief
şters, rezultat în urma eroziunii şi acumulării fluviale. Relieful stă sub semnul interfluviilor
sculpturale şi al versanţilor deluviali dar şi a reliefului de acumulare fluvio-denundaţional.
Aria depresionară şi de confluenţă în care se individualizează oraşul Târgu Ocna este
înconjurată din trei părţi de culmi muntoase şi deluroase : Culmea Berzunțului (alungită pe
direcţia nord-nord-vest – sud-sud-est), Munții Nemira (încadraţi în sectorul Munţilor
Oituzului din Munţii Trotuşului, reprezentaţi, în apropierea Târgului Ocna, prin culmile
Cireşoaia, Măgura, Coşna şi Chirchilău) Dealurile subcarpatice (localizate în nordul oraşului
Chicirla (591 m), Pietrosu (560 m), Arcaci (426 m) şi Brăteşti (489 m) şi culmile locale
Prislop, La Fundătura, Feţele Târgului, La Stupina, Butnaru).
Fig.3. Hipsometria orașului Târgu-Ocna (Gherasim, 2014)
8
I.4. Aspecte geomorfologice
Sistemul morfologic din care face parte oraşul Târgu Ocna se manifestă, după trecerea
prin Defileul Cireşoaia şi intrarea în Depresiunea Caşin, prin lărgirea Văii Trotuşului şi
extinderea teraselor acestuia, eroziunea laterală devenind dominantă, în detrimentul celei
regresive. Albia majoră, devine largă, iar cursul se transformă într-unul sinuos şi mai lent, cu
un debit mai mare, dar cu o capacitate de transport mai redusă.
Această transformare marchează limita dintre sectoarele superior şi mijlociu ale văii,
ultimul impunându-se în peisaj prin şesurile largi şi etajate ale Trotuşului – între Târgu Ocna
şi Gura Văii - şi ale afluenţilor săi Tazlăul Mare şi Tazlăul Sărat, cu lăţimi de 500-2000 m şi
prin terase bine dezvoltate pe Trotuş şi Tazlău, în număr de şapte, cu altitudini relative între
5-8 m şi 130-140 m, cea mai mare dezvoltare având-o terasele inferioare de 1-3 m, 5-6 m şi
10-12 m, cu lăţimi de până la 2 km.
Terasele mai înalte, cea mai importantă fiind cea de 85-90 m, nu apar decât sub formă de
poduri extrem de fragmentate şi degradate. Sunt prezente în peisaj şi conurile aluviale,
formate la confluenţe şi glacisurile piemontane, la contactul cu abruptul montan, caracterizate
prin procese gravitaţionale active. Alunecările superficiale şi eroziunea în suprafaţă sunt
procesele dominante, care se manifestă cu predilecţie pe versanţii puternic înclinaţi şi
despăduriţi din nordul şi vestul depresiunii.
Fig.4. Geomorfologia orașului Târgu-Ocna (Bănică, 2011)
9
I.5. Aspecte climatice
Oraşul Târgu Ocna este situat pe terasele Trotuşului la marginea unei depresiuni ce se
deschide larg spre sud şi are o temperatură distinctă de a celorlalte regiuni colinare a ţării.
Temperatura ei ridicată în lunile de iarnă o situează în fruntea regiunilor carpatice şi a multor
localităţi din podişuri şi câmpii cu altitudini absolute apropiate (253 m). Dacă se ia în
considerare situaţia pe anotimpuri se constată că oraşul Târgu Ocna are o climă tipică de
depresiune, cu variaţii brusce şi cu uşoare influenţe ale climatului estic. Prima zi de îngheţ,
este la 20 octombrie, iar cea mai timpurie în septembrie: ultimul îngheţ la 2 aprilie şi extrema
târzie la 15 mai. În general, anotimpul de iarnă este moderat cu o temperatură medie de -
0,6ºC. Media temperaturii lunilor de primăvară este de 9,8º C. Temperatura medie a lunilor
de vară este de 19,8 ºC. Toamna, temperatura medie lunară cea mai mare este de 14,7 ºC şi
cea mai mică de 2,8º C.
Regimul vânturilor este influenţat de factorii fizico-geografici locali. În regiunea
oraşului sunt frecvente vânturile de sud şi sud-vest care pătrund pe valea Trotuşului şi
Slănicului, de asemenea crivăţul de nord, nord-est. În ce priveşte viteza vânturilor ating – 15-
20 m/s, accentuând astfel gerurile iernii şi ariditatea. Media anuală a precipitaţiilor este de
653,8 mm. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 4,47 cm.
I.6. Aspecte hidrologice
Oraşul Târgu Ocna este situat în zona mediană a bazinului văii Trotuşului la confluenţa
cu pîraiele Slănic, Vâlcica, Găleanu şi numeroase ravene : Sărătura, Valea Stânei, etc. Dacă
râul Trotuş are în amonte de oraş o vale strâmtă şi adâncă (defileul de la Cireşoaia) după
confluenţa cu Slănicul şi Vîlcica îşi lărgeşte mult albia majoră şi şi-şi extinde terasele. În raza
oraşelor, Trotuşul are o lungime de cca 6-7 km şi o lăţime de 40 m.
Viteza apei râului în oraş variază între 0,3-1,9 m/s. Debitul lichid este foarte variabil
fiind condiţionat de precipitaţii şi anotimpuri. Oscilaţiile sunt cuprinse între 2,6-70 m3/s.
Deoarece Trotuşul traversează ca şi afluenţii săi formaţiunea saliferă apa nu poate fi folosită
în alimentaţie.Dintre afluenţi, Slănicul este cel mai important deşi debitul său nu este prea
mare. La confluenţa cu Trotuşul el a generat un întins con de dejecţie pe care se află cartierul
Gura Slănicului. Ceilalţi afluenți au un caracter torenţial.
Din punctul de vedere al raionării hidrologice râul Trotuş face parte din zona estică a
Carpaţilor Orientali, caracterizată prin scurgere predominantă primăvara şi vara când se
înregistrează ape mari şi vânturi, iar alimentarea din zăpezi este mai mică de 40%.
10
Oraşul este situat într-o zonă bogată în ape freatice, acestea fiind localizate în gresii şi
conglomerate şi pe alocuri apar sub formă de izvoare. Mineralizarea lor se ridică la 100-500
mg/l (ex. Izvoarele de sub Dealul Măgura de natură sulfuroasă, feruginoasă). Apele subterane
de adâncime, au un grad de salinitate mai redus.
Fig.5. Hidrografia Bazinului Trotușului (Palcu, 2013)
I.7. Aspectele pedologice
Solurile din zona Târgu Ocna aparţin conform Sistemului Român de clasificare a
solurilor elaborat de Institutul de Cercetări Pedologice şi Agroameliorative (ICPA) 2012
următoarele clase: soluri brune de pădure, rendzine, gipsice, mărnoase, aluvionare.
Delimitarea teritorială şi tratarea acestora s-a făcut la nivel de clase şi tipuri, pe baza
Hărţii solurilor României la scara de 1:200 000 cât şi pe baza informaţiilor din literatura de
specialitate şi a unor hărţi în scara 1:50 000 elaborate de OSPA – Bacău pe terenurile din
lungul văii Trotuşului cât şi ale afluenţilor principali.
11
Fig.6. Pedologia orașului Târgu-Ocna (Oficiul pt.studii Pedologice și Agrochimice 2006)
I.8. Aspecte biotice
Este reprezentativ subetajul de fag şi amestec de fag cu răşinoase. Pădurile sunt formate
în general de fag (Fagus sylatica), molid (Piceta excelsa) şi brad (Albies alba), la care se
adaugă în procente mai reduse, carpenul (Carpinus betulus), gorunul (Querqus petraea), teiul
pucios (Tilia cordata), ulmul de munte (Ulmus montana), paltinul (Acer pseudoplatanus),
arţarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excesior), scoruşul (Sorbus aucuparia) şi pe
margini exemplare rare de stejar (Querqus robur).
Stratul arbustiv este reprezentat mai ales prin alun (Coryllus avellana), călin (Viburnum
opulus), vonicer (Evonymus europaea), tulchină (Daphne mezerum), în timp ce în stratul
ierbos pătrund şi elemente acidofile ca rogozul de pădure (Carex pilosa) şi horştile (Luzula
luzuloides), însă predomină speciile florei de mull (Salvia glutinosa, Mercurialis perennis,
Asperula odorata). În stratul arborilor predomină fagul, la care se asociază uneori dispersat,
alteori în arborete, în special carpenul, apoi gorunul, paltinul, teiul (Tilia tomentosa, cordata,
etc.), frasinul, plopul tremurător (Populus tremula), cireşul sălbatic (Cerasus avium).
12
Dintre mamifere, formele de trecere între etajele vegetale sunt reprezentat lup (Canis
lupus), vulpe (Vulpes vulpes) şi iepure (Lepus europaea) care are o frecvenţă apreciabilă.
Bine reprezentate sunt: căprioara (Capreoluls capreolus), viezurele (Meles meles). Felinele
au ca reprezentanţi pisica sălbatică (Felis sylvestris) şi râsul (Lynx lynx). Dintre rozătoare,
mai caracteristice sunt: veveriţa (Sciurus vulgaris), şoarecele de pădure (Apodemus
sylvaticus), şoarecele scrumător (Clethrionomys glareolus), pârşul mare (Glis glis). Păsările
alcătuiesc un etaj caracteristic columbidelor, cu specii care migrează iarna sau trăiesc şi în
alte etaje: porumbelul de scorbură (Columba oenas), porumbelul gulerat (Columba
palumbus), turturica (Streptopelia turtur).
Fig.7. Extinderea teritorială a tipurilor de păduri din bazinul Trotușului (Bănică,2011)
13
CAP.II. Situația actuală în orașul Târgu Ocna
II.1. Aspecte social-economice ale orașului Târgu Ocna
Evoluţia soldului general al populaţiei din oraşul Târgu Ocna reflectă fenomene social-
economice importante, fiind un indicator eficient al momentelor de prag şi de discontinuitate.
Bilanţul natural al populaţiei în ultimul secol este marcat atât de trecerea prin perioada de
tranziţie demografică, cât şi de anumite fenomene generate de decizii politice.
Grafic nr.1. Natalitatea orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)
Grafic nr.2. Mortalitatea orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)
148
142
141
126
144
129
166
122
109
124
117
160 161
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Natalitatea
Natalitatea
167
154
169
166
174
138
170
153
182
158
174
155
156
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
2001200220032004200520062007200820092010201120122013
Mortalitatea
Mortalitatea
Nr.
Nr.
14
Grafic nr.3. Populația orașului Târgu Ocna 2001-2013 (date Primăria Târgu Ocna)
Penru perioada de după 1989, graficul plecărilor şi stabilirilor cu/de reşedinţă în
oraşul Târgu Ocna arată o superioritate numerică a plecărilor cu domiciliul, dar şi cu
momente de creştere a numărului de stabiliri (în mare parte datorate întoarcerii unei populaţii
stabile în oraşele industriale trotuşene), în timp ce după 2001 numărul reprezentanţilor scade.
Pe de altă parte, o explicaţie a acestui fenomen social o constituie faptul că, după
1989, Târgu Ocna s-a înscris cu succes în categoria oraşelor imediat afectate de prăbuşirea
sistemului economic, de tip socialist, cu toate implicaţiile de ordin social ale acestui fapt:
creşterea şomajului, a morbidităţii şi a mortalităţii, a patologiei sociale – violenţă, alcoolism,
tabagism, etc – fapt reflectat prin scăderea semnificativă a populaţiei urbane şi
delocalizarea/relocalizarea, de multe ori, mai ales în ultimii ani a activităţilor de producţie în
mediul rural.
Grafic nr.4. Evoluția numărului de stabiliri și plecări cu domiciliu în perioada 1990-2006
(Institutul de Statistică, 2008)
14.158
14.156 13.415
13.402
13.275
13.262
12.893
12.233
12.111
11.834
11.311 12.909
12.915
0
2
4
6
8
10
12
14
16
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Populația
Populația
15
Structura populaţiei pe sexe în oraşul Târgu Ocna începând cu a doua jumătate a secolului
XIX are loc o evidentă masculinizare, pe fondul dezvoltării industriale în domeniile
exploatării lemnului, al extragerii petrolului şi al construcţiilor, care completau activitatea
tradiţională în mineritul salin. Astfel, rata masculinităţii devine 51,12 % în 1860, 57,60 %
1899 şi 55,70% în 1912. Raportul se reechilibrează din nou în secolul XX, după plecarea unei
părţi a populaţiei masculine spre noile centre industriale, ponderea populaţiei feminine
depăşind 50%. În prezent se menţine un echilibru relativ între cele două sexe cu o uşoară
feminizare a populaţiei din oraşul Târgu Ocna (51,8%) pe fondul diversificării activităţilor
economice şi a migrării în străinătate, într-un procent foarte mare a populaţiei feminine.
Grafic nr.5. Evoluția populației din orașul Târgu Ocna pe sexe 1990-2007
(Institutul de Statistică, 2008)
În oraşul Târgu Ocna populaţia activă are o pondere de 41% din totalul locuitorilor, din
care 87,7% îl reprezintă populaţia activă ocupată, restul intrând în categoria şomerilor. Rata
şomajului se situează peste media naţională, dar cu mult sub alte oraşe miniere şi este
explicabilă prin ponderea pe care o are populaţia calificată în industrie, în totalul populaţiei.
Evoluţia din 1930 până în 2002 indică o creştere a numărului vârstnicilor, datorită
îmbunătăţirii condiţiilor sanitare şi a păcii durabile şi o creştere a numărului populaţiei în
vârstă de muncă până în 1990, după care aceasta descreşte, pe fondul declinului demografic şi
al îmbătrânirii populaţiei.
16
Grafic.6.Evoluția structurii pe vârste de muncă în Târgu Ocna (a) și comparativ, media orașelor din județul
Bacău (b) (RPL, 2002)
Grafic.7. Structura ocupațională a populaiei orașului Târgu Ocna, 2002 (RPL, 2002)
Târgu Ocna este unul dintre oraşele cu densitatea populaţiei cea mai scăzută din
România – 12,40 locuitori/hectar. Aria centrală este singura cu densitate de tip urban (circa
80 locuitori/hectar), iar densitatea locuinţelor a crescut continuu după 1992.
Dacă înainte de Revoluţia din 1989 locuinţele construite erau preponderent proprietate
de stat, în ultimii 19 ani predomină clădirile de locuit contruite din fonduri private. În
perioada comunistă, în Târgu Ocna au fost construite în total 1989 de apartamente, faţă de
doar 896 de locuinţe particulare.
17
Raportul dintre locuinţele particulare şi cele de stat în acea perioadă a fost de 1/2 ,
valoarea cea mai mare între oraşele judeţului Bacău – faţă de ¼ Slănic Moldova, 1/6 Bacău
sau 1/20 actualul Oneşti, - ceea ce arată un dezinteres relativ al autorităţilor centrale faţă de
dezvoltarea oraşului sării. După 1990, numărul locuinţelor terminate din fonduri private a
avut o evoluţie pozitivă, în timp ce locuinţele construite de stat au suferit o diminuare
drastică.
II.2. Reziduurile produse de orașul Târgu Ocna
Reziduurile provenite din diferite surse conţin foarte des o gamă variată de
microorganisme. Agenţii patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat (zile, luni) de unde
pătrund în sol, apa, putând provoca astfel infecţii şi prin contact direct. Reziduurile pot
conduce la crearea unor condiţii favorabile pentru înmulţirea insectelor şi rozătoarelor. Atât
insectele, cât şi rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare şi răspânditoare de boli
infecţioase. Condiţia cea mai importantă a tratării este evacuarea ritmică a reziduurilor,
depozitarea, respectiv stocarea lor, cât mai puţin timp şi în recipienţi închişi. Un efect des
semnalat este cel al poluării solului, apelor de suprafaţă şi a apelor freatice.
Reziduurile necorespunzător tratate cât şi produsele lor, fiind spălate de ape de
precipitaţii, se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi
mari, după care particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele din
precipitaţii, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise,
pâraie, râuri, lacuri etc). Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în
contact cu apele din precipitaţii, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special
cloruri, nitraţi şi sulfaţi, conducând la înrăutăţirea calităţii apei şi la creşterea durităţii
acesteia. Reziduurile provenite din procesele de curăţire şi spălare din diferite gospodării
individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător
şi prin circulaţia schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultura etc.) şi deci pot
ajunge în organismul uman.
Depozitarea şi tratarea necorespunzatoare a deşeurilor solide menajere pot conduce la
poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este
însoţtită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.).
Vântul şi mişcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera.
18
Pe arterele de circulaţie murdare, insuficient curăţate, reziduurile sunt zdrobite şi
sfărâmate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste
mijloace. Produsele de ardere (fum, funingine, cenuşă) apărute în urma autoaprinderii
incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul înconjurator pe întinderi
foarte mari. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi aspectul deprecierii estetice a
cadrului natural. Pe lângă pericolul de epidemie şi alte consecinţe negative de poluare a
mediului înconjurător, ca urmare a evacuării necorespunzatoare a reziduurilor, apare o
privelişte care provoacă oamenilor dezgust, degradând estetic peisajul.
Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică :
deşeuri menajere: deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu
acesta (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu
sistemele curente de precolectare sau colectare din oraș.
deşeurile stradale: deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din
activitatea cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de
substanţe solide din atmosferă.
deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere: deşeuri provenite de la mica sau marea
industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ, care, prezintă compoziţie
şi proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate,
prelucrate şi depozitate împreună cu acestea.
deşeuri voluminoase: deşeuri solide de diferite provenienţe, care, datorită
dimensiunilor sale, nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau
colectare, ci necesită o tratare diferenţiată față de acestea.
deşeuri din construcţii: deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective
industriale sau civile.
deşeuri periculoase: deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, sau de altă
natură, care, introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului.
deşeuri agricole: deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd,
dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii).
deşeuri industriale: deşeuri provenite din desfaşurarea proceselor tehnologice.
deşeuri spitaliceşti: deşeuri provenite din activitatea spitalului municipal.
19
Deșeurile orășenești includ totalitate deșeurilor generate în mediul urban în instituții,
gospodării, în unități comerciale, operatori economici, deșeuri colectate din spațiile publice,
nămoluri de la epurarea apelor orășenești, deșeuri de la construcții și demolări. În orașul
Târgu Ocna, colectarea deșeurilor menajere și reciclabile este realizată de Primăria orașului
Târgu Ocna în colaborare cu Asociația Română pentru Reciclare RoRec Bacău.
În structura deșeurilor orășenești din orașul Târgu Ocna cel mai mare procent este ocupat
de deșeurile menajere (85%) , deșeurile stradale și din spațiile verzi cumulate ocupă un
procent de 10% iar deșeurile din demolări ocupă 5%.
Diagrama 1. Structura deșeurilor orașului Târgu Ocna
Tabel.2. Evolutia cantitatilor de deseuri eliminate prin depozitul din Târgu Ocna (Primăria Târgu Ocna)
Cantitate depozitată (t/an)
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
12180 12834 6970 8480 6366 6420 6652 6551 7221 6770 6300 6100
Din anul 2002 pana în anul 2013 s-au produs 92.844 m3
dintre acestea în cantităţi
mai mari sunt deşeurile menajere.
20
Diagrama 2. Evoluția cantității de deșeuri produse de orașul Târgu Ocna (date Primăria Târgu Ocna)
Raportul dintre cantitatea totală de deşeuri municipale şi numărul de locuitori,
reprezintă un indicator statistic şi se numeşte indice de generare a deşeurilor. Evoluţia sa este
redată în tabelul urmator:
Tabel.3. Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor municipale (date Primăria Târgu Ocna)
I.G.D
m3/loc
uitor
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
1,030 1,090 1,075 1,035 1,094 1,088 1,075 1,060 1,080 1,066 1,055 1,040
Grafic 8. Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor municipale (date Primăria Târgu Ocna)
12180
12834
6970
8480
6366 6420
6652
6551
7221
6770
6300
6100
Cantitatea de deșeuri (t/an) Anul 2002
Anul 2003
Anul 2004
Anul 2005
Anul 2006
Anul 2007
Anul 2008
Anul 2009
Anul 2010
Anul 2011
Anul 2012
Anul 2013
980
1,000
1,020
1,040
1,060
1,080
1,100
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
20
07
20
08
20
09
20
10
20
11
20
12
20
13
Evoluția indicelui de generare a deșeurilor (m3/loc.)
Evoluția indicelui de generare a deșeurilor (m3/loc.)
21
Calitatea deşeurilor menajere este caracterizată prin: greutatea specifică (kg/m3),
umiditate (%), puterea calorifică (kJ/ kg sau kcal/kg), raportul carbon / azot (C/N). Acestea sunt
necesare pentru a stabili destinația reziduurilor, a compostării sau a incinerării.
Prin greutatea specifică a deşeurilor menajere se înţelege greutatea unităţii de volum,
în starea în care se găsesc acestea depuse. În prezent greutatea specifică este destul de ridicată
şi cu variaţii importante în decursul unui an, minim vara şi maxim iarna. Greutatea specifică a
deşeurilor menajere variază într-o mare măsură cu umiditatea, deoarece acestea prin natura
lor sunt higroscopice ceea ce face ca în zonele mai umede greutatea să fie mai mare.
Greutatea specifică de referinţă are în general o tendinţă de scădere, datorită creşterii
continue a procentului deşeurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane, ambalaje
diverse, plastice, etc.) şi scăderea procentajului de materiale inerte (zgură, cenuşă, pământ,
moloz, etc.) ca urmare a îmbunătăţirii gradului de confort a locuinţelor. Determinarea acestui
parametru se face prin cântărirea vehiculului transportor plin și gol.
În orașul Târgu Ocna, greutatea specifică este 1516 t/m3. Acest rezultat a reieşit din
efectuarea următorului calcul:
Gs= G1-G2/V,unde
Gs-greautatea specifică a reziduurilor (t/m3)
G1-greutatea vehiculului plin
G2- greutatea vehiculului gol
V-volumul reziduurilor (m3)
Pe lângă influenţa pe care o are asupra greutăţii specifice a deşeurilor menajere,
umiditatea are influenţă directă şi asupra puterii calorifice şi a proceselor de fermentare, când
acestea sunt destinate formării compostului. Umiditatea este direct influenţată de clima
regiunii respective, fiind diferită de la un anotimp la altul.
Umiditatea totală a deşeurilor se exprimă matematic prin formula:
Wt (umiditatea totală)=Wr*[Wh(100-Wr)]/100, unde:
Wt-umiditatea totala a reziduurilor menajere%
Wr-umiditatea relativă%
Wh-umiditatea hipsografică%
22
Umiditatea relativă reprezintă conținutul de apă care se poate îndeparta prin evaporarea
în aer liber la temperatura mediului de 16-20 grade C și la o umiditate a aerului de cca. 50%.
Umiditatea higroscopică sau absolută, reprezintă conţinutul de apă din deşeuri care nu
poate fi îndepărtată decât prin uscarea în etuva de laborator la temperatura de 105°C.
Umiditatea totală a deşeurilor menajere variază în general între 25 - 60%, fiind mai
mare vara datorită procentului mare de vegetale. Ca tendinţă generală se remarcă o scădere în
timp a umidităţii deşeurilor menajere în medie cu cca 0,25% pe an. Umiditatea deşeurilor
româneşti menajere este în jur de 55 - 60% faţă de 25 - 30% cât se înregistrează pentru ţările
din vestul Europei.
Prin puterea calorifică a deşeurilor menajere, se întelege cantitatea de căldură degajată
prin arderea unei unități de greutate a reziduurilori brute exprimate în kJ/kg sau kcal/kg. Ca
orice alt combustibil, deşeurile au o putere calorifică superioară (Hs) şi o putere calorifică
inferioară (Hi).
Puterea calorifică superioară presupune că vaporii de apă au fost condensaţi şi au
restituit căldura de evaporare. Deoarece în incinerare, vaporii de apă formaţi sunt evacuaţi la
coş împreună cu gazele de ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare, rezultă că
ceea ce caracterizează de fapt deşeurile menajere este puterea calorifică inferioară (Hi).
Această putere calorifică este destul de greu de determinat, deoarece deşeurile menajere au o
compoziţie foarte eterogenă şi variază în mod cu totul aleatoriu în funcţie de numeroşi
factori. Pentru determinarea unei valori medii cât mai apropiate de realitate, se folosesc mai
multe metode, care conduc la rezultate acceptabile.
Metodele cele mai folosite pentru determinarea puterii calorifice sunt următoarele:
a) Măsurarea directă a puterii calorifice cu ajutorul calorimetrului
Pentru a aplica acestă metodă se determină inițial puterea calorică superioară prin
arderea unui kg de reziduuri într-o bombă calorimetrică, iar valoarea puterii calorice
inferioare se calculează cu ajutorul formulei:
23
Hi=Hs-6(Wt+9H)
Hi-puterea calorică inferioară
Hs-puterea calorică superioară
Wt-umiditatea totală a reziduurilor
H-procentul masic în hidrogen al combustibilului
b) Însumarea puterii calorice a componetei reziduurilor
Aplicarea acestei metode constă din însumarea produselor dintre masa și puterea
calorică inferioară a fiecarui component. Date privitoare la puterea calorică inferioară
exprimate în kcal/kg arată astfel:
Tabel.5. Puterea calorifică inferioară a componenţilor deşeurilor menajere (date Primăria Târgu Ocna)
Componenţi Hi (kcal/kg)
Resturi alimentare 3600-4900
Hârtie, cartoane 4000-4500
Textile 3900-4750
Deşeuri de lemn 4000-5000
Mase plastice 7000-9000
Flori, plante uscate 4000-5000
c) Metoda grafică se aplică în cazul când se cunoaşte umiditatea reziduurilor şi procentul de
materii inerte în reziduuri. De asemenea trebuie să se cunoască grupele de materiale
componente ale reziduurilor.
Determinarea raportului carbon-azot este foarte necesară în special pentru
cunoaşterea stadiului de fermentare a deşeului menajer şi transformarea acestuia în compost.
În deşeul menajer există germeni de microorganisme termofile, de ordinul miliardelor pe
gram, care intră rapid în fermentaţie şi care prin menţinerea la o temperatură de 60 - 70°C, au
ca efect distrugerea germenilor patogeni. Raportul C/N se determina în laborator pe probe
luate din diferite puncte ale deşeului menajer supus fermentării. Pentru calculul acestui raport
este necesar să se determine conţinutul de carbon prin metoda combustiei şi conţinutul de
azot prin metoda KJELDHAL.
24
II.3. Riscuri legate de gestionarea incorectă a deșeurilor
Diversitatea biologică are o importanță foarte mare prin valoarea ei ecologică,
genetică, socială, științifică, culturală, recreativă și estetică. Diversitatea biologică prezintă o
importanță deosebită pentru evoluție și pentru conservarea ecosistemelor și a speciilor. Pentru
a conserva diversitatea biologică trebuie să existe o conservare în situ a ecosistemelor și
habitatelor naturale, menținerea și refacerea populațiilor viabile de specii în mediu lor natural.
Un număr semnificativ de comunități locale depind de resursele biologice pe care se
bazează modurile de viață tradiționale, astfel trebuie să existe o continuitate a acestora, fără a
fi neglijate inovațiile privind conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a
elementelor sale. Utilizarea durabilă a resurselor mediului natural este necesară deoarece
pentru refacerea sistemelor naturale degradate sunt necesare investiții mari pe care
majoritatea comunităților umane nu le pot suporta.
Protecția și conservarea habitatelor, a speciilor de plante și animale sălbatice este
reglementată prin OUG 57/2007 aprobată prin L49/2011, prin care se preiau conceptele și
instrumentele comunitare de acțiune promovate de Directiva 92/43/EEC.În ceea ce privește
ariile protejate care aparțin de orașul Târgu Ocna, Situ Natura 2000 Măgura Târgu Ocna este
cea mai importantă arie declarată protejată pentru protecţia elementelor floristice, faunistice
şi peisagistice, care prin gestiunea incorectă a deșeurilor ar putea fi afectată.
Situl Natura 2000 Măgura Târgu Ocna este situat în Regiunea de Dezvoltare Nord-
Est, în judeţul Bacău, pe raza administrativ teritorială a trei comune, acestea fiind: Dofteana
(<1%), Slănic-Moldova (2%) şi Târgu Ocna (13%). Suprafaţa totală a sitului de importanţă
comunitară Măgura Târgu Ocna însumează 844 ha. Oraşul Târgu Ocna delimitează situl în
partea sa estică. In partea de sud-vest situl este delimitat în zona sa mai extinsă de rîul
Aurului, iar în partea de vest-nord-vest de râul Blidarului, pe când fragmentul mai mic din sit
este delimitat în zona vestică de râul Ariniş.
25
Legendă : linie roz = limită sit natura 2000, Măgura Ocna, Târgu Ocna; linie roșie – limită rezervație
naturală Măgura – Târgu Ocna
Fig.8. Delimitarea ariei protejate Situ Natura 2000 Măgura Târgu Ocna www.anpm.ro
Habitatele din acest areal cuprind :
Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum foarte răspândit în aria sitului atât pe Măgura
Târgu Ocna dar și pe dealul Cireșoaia, acestea ocupând versanți slab înclinați. Pe porţiuni
reduse ca suprafaţă, unde panta nu e foarte ridicată, iar stratul de sol este mai profund şi mai
bogat în humus iar pe o suprafaţă considerabilă unde este distribuit habitatul, arborii
realizează înălţimi mari, datorită în special a accesului greu.
Păduri de stejar cu carpen de tip Galio Carpinetum ocupă la nivelul sitului o arie
considerabilă, aflată la vest de Măgura Tîrgu Ocna. Suprafeţele ocupate sunt caracterizate
printr-o pantă variată, de obicei moderată, regăsindu-se şi platouri. Comunităţile sunt
mezofile. Aceste păduri sunt dominate de gorun, fag şi carpen în diferite proporţii. Pe
suprafeţe mai domoale, plane, carpenul poate să fie mai abundent, pe când în zonele cu
versanţi, fagul si gorunul realizează acoperiri mai mari.
26
Fig.9.Păduri de Fagus sylvatica și Abies alba Fig.10. Păduri de Quercus petraea și www.anpm.ro Carpenus betulus
Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior este răspândit pe teritoriul
sitului în mod fragmentar. Este localizat în lungul văilor, pe fâşii foarte înguste. Distribuţia
lui este legată de două văi principale, care sunt localizate între cele două măguri din sit, sau
pe porţiunea nord-vestică a Măgurii Târgu Ocna. Habitatul coboară până la altitudini joase
din sit, dar nu se regăseşte în apropiere de obârşia văilor, neavând condiţii de relief specifice
(lunci relativ late, pante mici).
Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile este foarte slab reprezentat la nivelul
sitului. Este distribuit punctual, într-o singură localitate, la nordul dealului Cireşoaia. Ocupă o
suprafaţă extrem de redusă în comparaţie cu celelalte habitate din aria protejată: sub un
hectar. Distribuţia lui este condiţionată de stagnarea apei pe terenuri plane, o condiţie de
microrelief care se întâlneşte foarte rar în acest sit, întrucât în perimetrul acestuia se găsesc
cele două măguri cu pante mari.
P ajiști xerofile seminaturale și facies cu tufișuri pe substrate calcaroase (Festuco
brometalia) pe suprafeţele sudice despădurite de la vestul Măgurii Târgu Ocna. Distribuţia în
teritoriu este relativ redusă în comparaţie cu habitatele forestiere de aici. Ocupă pante
moderate, iar compoziţia floristică, precum şi structura, este determinată la scară mică de
către microdepresiunile existente aici. Pe porţiunile cu pantă mai ridicată, expuse, se regăsesc
compoziţii floristice dominate de specii subtermofile.
Fauna:
Buhaiul de baltă sau izvoraș cu burta galbenă (Bombina variegata) este un amfibian de
talie mică, având lungimea între 3 și 4,5 cm. Corpul este îndesat și aplatizat, capul mai mult
lat decât lung, botul rotunjit, timpanul invizibil, iar pupila cordiformă.
27
Pe partea dorsală a corpului există numeroase verucozităţi prevăzute fiecare în vârf cu
un spin cornos, negru, înconjurat de numeroşi spini mici şi ascuţiţi. Dorsal culoarea este
cenuşie, de la nuanţe deschise până la brun-cenuşiu sau măsliniu. Ventral predominant este
galbenul, cu pete cenuşii. Vârful degetelor este de culoare galbenă. La masculi apar calozităţi
nupţiale pe membrele anterioare. Primăvarea intră în apă în aprilie, pentru reproducere, iar
prima pontă este depusă în mai. Poate depune chiar 2-3 ponte pe an, pînă în luna august. În
condiţii de secetă, se ascunde în mâl până la venirea ploilor. Hibernează din octombrie până
în aprilie, pe uscat, în fisuri sau sub pietre.
Fig.11 și 12. Bombina variegata în poziţie dorsală și în poziţie ventrală , în habitatul specific www.anpm.ro
Tritonul sau sălămâzdra cu creastă (Triturus cristatus)- specie de triton de dimensiuni
mari, cu corpul destul de zvelt, cu lngimea de 10-13 cm, cu cap lat, cu botul rotunjit. Coada
prezintă creastă atât dorsală cât şi ventrală, şi este egală sau mai scurtă decât lungimea
corpului. Masculii în perioada de reproducere au şi o creastă dorsală înaltă şi dinţată, separată
de cea caudală printr-o adâncitură. Pielea este rugoasă, de culoare brun închis spre negru pe
partea dorsală, pe flancuri cu puncte de culoare albă, iar ventral galben sau portocaliu cu pete
negre. Trăieşte în păduri de conifere, mixte şi decinue, tufărişuri şi pajişti, situate la altitudini
între 200-1900 m. Reproducerea are loc în mediul acvatic, din martie până în iunie, apoi
trăieşte pe uscat, pe sub frunzar, pietre etc, în zone umede. Exemplare izolate rămîn în mediul
acvatic până la intrarea în hibernare. Ponta este depusă în aprilie, iar larvele eclozează în 2-3
săptămîni.
28
Fig.13. și 14. Triturus cristatus femelă și mascul în habitatul specific www.anpm.ro
Alte specii de floră şi faună relevante pentru aria naturală protejată:
Plante superioare : Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica)
Herpetofaună :
Triton carpatic/ Salamâzdră carpatică (Lissotriton montandoni), Triton comun
(Lissotriton vulgaris vulgaris), Triton de munte/Sălămâzdră de munte (Mesotriton alpestris),
Brotăcel (Hyla arborea), Broască roșie de pădure (Rana dalmatina), Broască roșie de munte
(Rana temporaria), Broască mică de lac (Pelophylax esculentus), Șopârlă de câmp (Lacerta
agilis), Gușter (Lacerta viridis), Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus), Șarpe de casă
(Natrix natrix).
Mamifere:
Vulpe (Vulpes vulpes), Viezure/Bursuc (Meles meles), Jder de piatră (Mertes foina),
Pisică sălbatică (Felis silvestris), Mistreț (Sus scorfa), Cerb (Cervus elaphus), Căprior
(Capreolus capreolus), Iepure de câmp (Lepus europeaus).
29
CAP.III. Precolectarea, colectarea și transportul
reziduurilor menajere, stradale, industriale
III.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru
precolectarea şi colectarea reziduurilor menajere şi industriale
Numărul de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea reziduurilor menajere şi
industriale se determină după următoarea ecuaţie:
unde:
n= numărul de containere ( pubele) necesare
N= numărul de locuitori arondaţi la centrul de colectare a reziduurilor
z= intervalul maxim între două colectări, zile
v= volumul containărului (pubelei) în l
c= 0,8=coeficientul de umplere a containărului (pubelei)
2l/om/zi= cantitatea specifică de reziduuri produsă de fiecare locatar
În oraşul Târgu Ocna, în urma calculelor pe baza ecuaţiei de mai sus, au rezultat 587
de pubele, raportat la un total al populaţiei de 12,915 locuitori :
, unde:
N= 12915
z= 2
v= 110 l
c=0,8
30
III.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru
transportul reziduurilor menajere şi industriale
Numărul de autovehicole necesare pentru transportul reziduurilor menajere şi
industriale se determină astfel:
( ă ) în care:
N= numărul de autovehicule, în bucăţi;
Q= cantitatea totală de reziduuri menajere care trebuie transportată, în m3;
p= productivitatea autovehicolului, în m3;
c= coeficientul de utilizare a parcului;
8= numărul de ore lucrate într-un schimb.
Productiviatea (p) autovehicolului se calculează cu ajutorul formulei:
( ) unde:
G= capacitatea de încărcarea autovehicolului, în m3;
T= durata unui parcurs în ore
( ) unde:
Gu= încărcătura utilă a autovehiculului
γ= greutatea specific a reziduurilor menajere, în t/m3.
T= t plin + t gol + t pp + n x t po+ n’ x t înc + t desc în care:
= durata parcursului de la ultimul punct de precolectare până la locul de
descărcare, în ore;
= durata parcursului de la locul de descărcare pănă la primul punct de
colectare, în ore;
d=distanţa de transport de la ultimul punct de precolectare la locul de descărcare, în km;
Vm=viteza medie de deplasare a autovehiculului încărcat, în km/h.
V’m=viteza medie de deplasare a autovehiculului gol, în km/h
t pp= timpul pentru parcurgerea distanţelor între punctele de colectare, în ore
( ) în care:
31
d”= distanţa parcursă între punctele de colectare, în km
V”m=viteza medie de deplasare între punctele de precolectare, în km/h (8-10 km/h)
t po=timpul pentru pornire-oprire, cca.15”
n=numărul de porniri-opriri din cadrul unei curse=numărul punctelor de precolectare minus
unul.
t desc=timpul de descărcare a autovehiculului= 0,015 ore
t înc=timpul de încărcare=0,115 ore/pubelă
n’=numărul total de pubele ce se descarcă în autovehicul la o singură cursă
( ) =
= 250 pubele în care:
G=capacitatea de încărcare a autovehiculului, în m3
;
V=volumul unei pubele=0,11m3
;
C=coeficientul de umplere a pubelei (0,8-0,9.).
Pentru oraşul Târgu Ocna cu o populaţie de 12915 locuitori indicele de producere a
reziduurilor menajere este de 2m3/an/locuitor. Numărul de autovehicule necesar pentru
transportul reziduurilor menajere a fost aflat după ecuaţia:
Q=12180 m3an
Q= 54 m3
zi (conform Primăriei Târgu Ocna)
C=0,8
G = 22 m3
= 22 pubele
T = t plin + t gol + t pp + n x t po + n’ x t înc + t desc
d=d’=3 km
Vm= 25 km/h =
= 40 km/h
=
= 0,075 ore
V’’m= 10 km/h
32
Pentru obţinerea lui d” se determină:
Numărul punctelor de colectare, dacă un punct de colectare deserveşte 200 locuitori
atunci 12915:200= 65 de colectoare, situate la distanţă medie între ele de 100 m;
Numărul de pubele (n):
în care:
N= 200 locuitori
Y= 2 l/locuitor
pubele pentru 200 locuitori
Z= 2 zile
v= 240 l
c= 0,9
Pentru 12915 locuitori = 8 x60= 480 pubele
Numărul total de puncte de precolectare: 480 :8 = 60 puncte de precolectare
d" = 100 m x (3-1) = 200 m = 0,6 km
tpo = 15"; n = 64 (porniri + opriri)
ntpo = 64 x 0,004 h = 0,256 ore
n' = 250
t înc. = 0,015 ore/pubela
n't înc = 250*0,015 = 3,75 ore
t desc = 0,015 ore
T = 0,12 + 0,075 + 0,02 + 0,256 + 3,75 =4,236 ore
oramore
mP /15,5
236,4
22 33
oreorakm
km
mV
dtpp 02.0
/100
2,,
,,
33
III.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor
Costul unitar de eliminare a unui m3 de reziduuri (k):
SVo
ddztwT
SKpKwk
)(în care:
Kw = cheltuielile zilnice aferente formaţiei de lucru (3 persoane: şofer şi doi încărcători,
salariul şi cheltuielile suplimentare);
Kp = cheltuielile de transport pe distanţa de 1 km a autovehiculului;
S = distanţa totală parcursă de autovehicul, în km
T = timpul zilnic de lucru, în ore;
Z = numărul de cicluri de transport pe zi;
Tw = timpul de descărcare a unui transport, în ore;
d = durata totală a încărcării maşinii la toate punctele de colectare, în m3/ha;
Vo = viteza medie de deplasare a autovehiculului, in km;
În oraşul Târgu Ocna se va cheltui zilnic pentru îndepărtarea reziduurilor aproximativ
10 lei/m3, rezultaţi după efectuarea următorului calcul :
Kw = 360 lei
Kp = 0,6 lei
S = 50 km
T = 8 ore
Z = 1 ciclu
Tw = 0,9 ore
d = 7,5 m3/ha;
Vo = 30 km/h
)10.(57,975,40
390
5,1325,53
390
5030
5,75,7)9,018(
506,0360leiaproxlei
x
xk
34
CAP.IV. Construcția depozitului
IV.1. Locația amplasării depozitului
Ca și locație posibilă pentru amplasarea depozitului am ales o zonă din afara orașului,
mai exact la ieșirea din orașul Târgu Ocna, pe un teren din stânga durmului național 12A,
Bacău, România, aceasta fiind prielnică din punct de vedere al distanței și al
amplasamentului, îndeplinind toate condițiile impuse pentru amplasarea corectă a unui
depozit. Terenul prezintă stabilitate, posibilitatea alunecărilor de teren sau a eroziunii
terenului este puțin probabilă. Depozitul va fi amplasat la o distanță suficientă încât să nu
afecteze locuințele antropice.
Motivele pentru care pentru care am ales acestă locaţie pentru amplasarea depozitului
sunt următoarele:
distanţele prea mari faţă de celelalte depozite, fapt ce implică costuri suplimentare;
fosta staţia de epurare a fost amplasată necorespunzător, într-o zonă inundabilă şi cu
toate că există un dig de protecţie, la evenimentele pluviale şi hidrologice extreme
amplasamentul a fost în întregime inundat în iulie 2005, când întreaga staţie a fost inundată şi
colmatată, fiind pusă în funcţiune ulterior cu mare dificultate astfel după acest eveniment cu
câteva luni mai tarziu a fost închis, una dintre motivații reprezentând inexistența unui depozit
de deșeuri apropiat, în situația de față deșeurile din orașul Târgu Ocna fiind transportate în
marele depozit de deșeuri din Bacău.
zona se află înafara spațiului de locuit;
prin construcția acestui depozit se reduc foarte mult costurile de transport care sunt
foarte ridicate prin deplasarea acestora tocmai în depozitul de la Bacău
există avantajul de a stoca o cantitate mare de deșeuri
Din punct de vedere geologic, zona este amplasată în zona marginală a flişului
paleogen, la contactul cu zona neogenă. Formaţiunea saliferă face parte din marea zonă de
depozite salifere, care mărginesc arcul carpatic în exterior şi se caracterizează printr-un
complex variat de roci: marne, gresii, conglomerate, tufuri.
Sub aspect geomorfologic, alunecările de teren pe partea de către râu sunt puțin
probabile deoarece depozitul va fi amplasat la o distanță considerabilă încât să nu fie afectat
de procesele geomorfologice.
35
Cu privire la tipurile de sol, aici sunt prezente solurile brune eu-mezobazice găsindu-
se într-un procent mai crescut şi solurile brune acide.Din punct de vedere hidrologic,
perimetrul este situat în bazinul raului Trotus ,iar cu privire la aspecte biotice putem spune că
aici se întâlnesc pădurile de foioase si de amestec.
Delimitarea perimetrului
Depozitul ecologic va avea o suprafaţă de 1,50 ha.
Fig.15. Amplasamentul depozitului ( extras din Google Earth)
IV.2. Calcularea capacității de depozitare
Calcularea capacităţii de depozitare pentru un număr de ,,n,, ani (Cd):
2
)1(1
kon
m
nQoCd în care:
Cd = Capacitatea rampei pentru ,,n,, ani, în m3
Qo = Qm+Qs+Qi = cantitatea totală de reziduuri din primul an
Qm = Cantitatea medie anuală a reziduurilor menajere din anul de bază, în m3/an
Qs = Cantitate medie de reziduuri stradale, în m3/an
Qi = Cantitatea medie de reziduuri industriale, în m3/an
Ko = Coeficient de creştere în timp a cantităţii de reziduuri menajere, stradale şi industriale
(valoare anuală de 5%), ko = 0,05
36
n = Numărul de ani pentru care se prevede a funcţiona rampa, n = 10-25 ani
m = Coeficient de compactare a reziduurilor în depozit = 2-4 ani în funcţie de greutatea
specifică a reziduurilor
În cazul de faţă, pentru oraşul Târgu Ocna este valabil următorul calcul:
Qo = Qm+Qs+Qi = 9720 m3/an
Ko = 0,05
n = 10 ani
m = 3
IV.3. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului
Pentru calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului este necesară
următoarea formulă:
)(2
aniQnQo
mCdn
konQoQn )1(1 cantitatea de reziduuri din ultimul an, m3/an
Calcularea suprafeţei terenului necesar pentru construcţia unei rampe cu depozitare
controlată se face având în vedere că:
pentru fiecare tonă de reziduuri depozitate într-un singur strat de 1,5-2,0 m înălţime
este necesară o suprafaţă egală cu 0,65-0,75 m2;
pentru fiecare m3 de reziduuri depozitat într-un singur strat de 1,5-2,0 m înălţime este
necesară o suprafaţă de 0,15-0,25 m2;
depozitarea reziduurilor măcinate spore`şte capacitatea rampei cu 40-50%.
În urma calculelor efectuate mai jos, a rezultat că depozitul va fi închis dupa
aproximativ 16 de ani.
)(1614580
238140
48609720
3969032anin
37
IV.4. Dimensionarea depozitului
Depozitul din orașul Târgu Ocna va fi un depozit de tip urban – orășenesc, pe suprafaţa
de 1,50 hectare. Platforma de depozitare a deşeurilor din orașul Târgu Ocna va avea o
suprafaţă de 1,50 ha (14.580 m2) şi o înălţime de stocare de 14 m, capacitatea maximă a
platformei fiind de 39.690 m3.
IV.5.Tehnologia de construcţie
Depozitul de deșeuri situat în orașul Târgu Ocna va fi prevăzut cu instalațiile și
echipamentele următoare care sunt strict necesare:
Poarta de acces și un sistem de supraveghere
Pentru construirea porții și a drumului principal se iau în considerare numărul
vehiculelor de transportat deșeuri, mărimea vehiculelor și tipul acestora, cât de des intră în
depozit. Sistemul de pază și supraveghere are drept scop supravegherea pătrunderii în depozit
a persoanelor ce nu sunt autorizate, sistem care cuprinde în primul rând camere de
supraveghere indispensabile supravegherii propice și sistem de alarmă acustică și luminoasă.
La intrarea în depozit va exista poarta și gardul ce sunt confecționate din materiale dure
prevăzute cu echipamente de închidere și deschidere automate pe bază de cip, gardul având
înălțimea de 4,5 m iar la suprafața sârmă ghimpată. Sistemul de pază va fi întregit de
persoane competente, specializate în acest scop.
Echipamentul de cântărire
Depozitul de deșeuri va fi prevăzut cu echipament de cântărire pentru autovehiculele
încărcate ce intră în depozit dar și un echipament de cântărire pentru cele descărcate care
părăsesc depozitul, echipamente tip platforme de cântărire sau echipamente montate în
paralel pe sensul intrare-ieșire. Patforma de cântărire are o capacitate de acoperire pentru
toate tipurile de vehicule ce pot fi utilizate pentru transportul deșeurilor (50 de tone) .
Platformele de cântărire pot fi la nivelul solului (încastrate în soșea) sau înălțate la 35 cm față
de nivelul solului fixe sau mobile (pot fi mutate la nevoie).
38
Separarea deșeurilor
Înaintea depozitării, deșeurile colectate se separă, proces în care se separă partea
reciclabilă de cea nereciclabilă. Partea reciclabilă se depozitează pe o platformă de pe care se
ridică în momentul în care se atinge cantitatea necesară pentru a fi transportată la firmele de
colectare și reciclare a acestor deșeuri. Deșeurile nereciclabile sunt transportate în cadrul
depozitului.
Fig.16. Sortarea deșeurilor www. dragonaragroup.ro
Drumurile interioare
Cele principale au carcater semi-permanent, acestea având o importanța mare
trebuiesc construite după un plan bine definit pentru a putea fi utilizate un timp îndelungat și
costurile pentru investițiile noi să fie cât mai reduse. Cele temporare se utilizează un timp
relativ scurt deoarece fac legatura între drumurile principale și zona de depozitare, ele fiind
construite din deșeuri de materiale de construcții aduse pentru depozitare pe amplasamentul
depozitului.
Zona pentru impermeabilizarea deșeurilor
Sistemul de impermeabilizare se face în funcție de natura deșeurilor depozitate, natura
amplasamentului și condițiile hidrogeologice dar și de natura materialului utilizat. Acest
sistem va asigura etanșitatea depozitului, stabilitatea dimensională la variațiile de
temperatură, rezistență la fenomenele de îngheț, temperaturi ridicate și raze ultraviolete.
39
Soluția de impermeabilizare trebuie să fie în acord cu caracteristicile naturale ale
amplasamentului (în special geologice și hidrologice care formează bariera geologică).
Bariera geologică îndeplinește condițiile necesare pentru impermeabilizare când :
- are grosimea de aprox.1 m, k (coeficientul de impermeabilitate) = 10-7 m/s în cazul
depozitelor de deșeuri inerte
- are grosimea de 1 m, k = 10-9 m/s în cazul depozitelor de deșeuri nepericuloase
- are grosimea de 5 m, k = 10-9 m/s în cazul depozitelor de deșeuri periculoase
Daca aceste condiții nu sunt îndeplinite, bariera geologică va fi completată cu un strat
de argilă sau alt material natural cu proprietăți similare. Stratul natural de impermeabilizare
se completează cu un strat polimeric format din geomembrană, geotextile și straturi de
drenare, impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea următoarea structură :
Fig.17. Schemă sistem impermeabilizare www.traiverde.ro
Impermeabilizarea se poate realiza în funcție de gradul de etanșare sau natura
deșeurilor prin etanșare simplă prin geomembrană, prin geocompozit cu strat mineral etanș,
etanșare combinată dublă sau triplă cu geomembrană și material argilos.
La partea superioară a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorată în mod
corespunzător, pentru a face faţă solicitărilor mecanice şi pentru a împiedica alunecarea
acesteia. Un exemplu de ancorare a geomembrană la partea superioară a taluzului este
prezentat în figura de mai jos:
40
Fig.18. Ancorarea geomembranei la partea superioară a taluzului www.primariavl.ro
Geomembranele și geotextilele utilizate trebuie să îndeplinească niște exigențe care
pot fi funcționale ( îndeplinirea funcțiilor pentru care sunt utilizate) , constructive ( operațiile
de construcție și amplasare în teren nu trebuie să afecteze caracteristicile funcționale), de
durabilitate ( materialul trebuie să-și păstreze caracteristicile funcționale pe toată durata de
exploatare a depozitului).
Sistemul de drenare și evacuare a levigatului
Acest sistem cuprinde stratul de pietriș și un sistem de drenuri care absorb și
colectează. Reţeaua de conducte de drenaj se construieşte deasupra sistemului de etanşare a
bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie să fie mai mic
de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilena de înaltă densitate (PEHD).
Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiectează în funcţie de diametrul
particulelor materialului de filtru în care acestea sunt înglobate. Conductele trebuie să aibă
perforaţii numai pe 2/3 din secţiunea transversală, rămânând la partea inferioară 1/3 din
secţiunea transversală neperforată, pentru a fi asigurată astfel şi funcţia de transport a
levigatului. Lungimea maximă a unei conducte ce constituie o ramură a reţelei de drenaj este
de 200 m. Pantele finale, ţinând cont de greutatea corpului depozitului şi de tasarea
subsolului, trebuie să fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj şi de minimum 3
% în secţiune transversală, de-o parte şi de alta a conductelor.
Zonele pentru depozitarea deşeurilor vor fi înconjurate cu şanţuri de gardă pentru
colectarea apelor meteorice ce vor fi epurate şi eliminate de pe amplasament împreună cu
levigatul. Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat,
conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, căminele, staţia
de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalaţia de
transvazare – în cazul tratării pe un alt amplasament.
41
Fig. 19. Schema sistemului de colectare a levigatului www.primariavl.ro
unde: 1 – bariera geologică; 2 – impermeabilizare; 3 – strat de drenaj pentru levigat; 4 –
conducta de drenaj pentru levigat; 5 – cămin pentru levigat; 6 – conducta de colectare pentru
levigat; 6a – zona în care se amplasează sistemele de control al scurgerilor; 7 – staţie de pompare
pentru levigat; 8 – rezervor pentru levigat; 9 – conducta de eliminare pentru levigat; 10 – instalaţie
de transvazare pentru levigat.
Instalațiile pentru tratarea levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor
caracteristici levigatului în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în
ape de suprafaţă. Este necesară aplicarea unor metode de tratare pentru îndepărtarea
compuşilor organici biodegradabili şi nebiodegradabili, compuşii toxici organici sau
anorganici, amoniacului şi ionilor nitrați, sulfurilor, compuşilor volatili urât mirositori și
materiior solide în suspensie.
Tehnici de tratare:
Poate fi folosită tratarea biologică: anaerobă, aerobă, aerobă prelungită pentru eliminarea
azotului (nitrificare/denitrificare) acesta fiind un sistem eficient şi puţin costisitor care poate
servi ca fază de pretratare înaintea deversării în influentul unei staţii de epurare orăşeneşti;
sau tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotaţie-precipitare, ultrafiltrare,
evaporare. În funcție de îndeplinirea condițiilor locale specifice poate fi deversat direct sau
colectat local iar apoi transportat într-o stație de epurare orășenească.
Instalațiile pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit
Principalul scop al degazării la depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile este de
a preveni emisia de gaz în atmosferă datorită consecinţelor ei negative asupra mediului (gaz
cu efect de seră).
42
Dimensionarea instalaţiei de degazare se face pe baza prognozei producerii gazului de
depozit. Sistemul de degazare trebuie să fie construit astfel încât să se garanteze siguranţa
construcţiei şi sănătatea personalului de operare. Întregul sistem de colectare a gazului trebuie
construit perfect etanş faţă de mediul exterior şi trebuie să fie amplasat izolat faţă de
sistemele de drenaj şi evacuare a levigatului, respectiv a apelor din precipitaţii. Materialele
din care sunt construite instalaţiile trebuie să fie rezistente împotriva acţiunilor agresive
generate de: temperatura ridicată din corpul depozitului (până la 70°C), încărcarea provenită
din greutatea corpului deşeurilor, a acoperirii de suprafaţă a depozitului, şi cea provenită din
traficul utilajelor (compactorul, camioane etc.), levigat şi condensat.
O instalaţie activă de extracţie, colectare şi tratare a gazului este alcătuită din
următoarele componente: puţ de extracţie a gazului, cuprinzând conducte de drenaj, conducte
de captare a gazului, staţii de colectare a gazului, conducte de eliminare şi conducta
principală de eliminare a gazului, separator de condensat, instalaţie de ardere controlată a
gazului/instalaţie pentru valorificarea gazului, instalaţie de siguranţă pentru arderea
controlată, componente de siguranţă.
Fig. 20. Schema sistemului de colectare a gazului de depozit www.primariavl.ro
Acest sistem de instalații are rolul de a asigura colectarea controlată a gazului de
fermentare care se formează, pentru o perioadă lungă de timp, în toate depozitele ce conţin
deşeuri biodegradabile.
43
În urma descompunerii anaerobe a deşeurilor se formează gazul de depozit (gaz de
fermentare), cu o putere calorică de 5000 – 6000 kcal/m3 si o compoziţie în care predomină
CH4 (54 %) şi CO2 (45 %) şi la care se adaugă mici cantităţi de hidrogen sulfurat, monoxid
de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compuşi organici. Puţurile pentru extracţia
gazului trebuie să fie poziţionate în mod uniform în masa de deşeuri care generează gaz.
Puţurile de gaz se amplasează pe cât posibil simetric şi la distanţă egală între ele (recomandat,
de circa 50 m). Puţurile se amplasează cât mai aproape de berme şi de căile de circulaţie, iar
distanţa de la puţuri până la limita exterioară a corpului depozitului trebuie să fie > 40 m,
pentru a cuprinde în zona de aspirare şi marginea depozitului. Puţurile de gaz trebuie să fie
etanşe, pentru a nu permite pătrunderea aerului în interior; ele trebuie să fie rezistente, pentru
a suporta tasarea corpului depozitului şi, de asemenea, să poată fi uşor reparate şi controlate.
Garajele, atelierele și spațiile de parcare pentru utilaje
Sunt necesare pentru a asigura buna funcţionare a echipamentelor mobile utilizate
pentru operarea depozitului de deşeuri. Ca și echipamente mobile putem identifica:
Screperele – transportă și excavează materialul de acoperire, excavatoarele hidraulice –
sunt utilizate la amenajarea depozitului și exploatării, buldozerele – sunt utilizate atât pentru
depozitarea deşeurilor, cât şi pentru alte activităţi de menţinere a bunei funcţionări a
depozitului, încarcătoarele – pot circula şi pe alte drumuri în afara celor din incinta
depozitului şi sunt utilizate în general în depozite mici, în care predomină deşeurile din
construcții și compactoarele cu role care sunt utilizate pentru mărunţirea şi omogenizarea
deşeurilor, reducerea spaţiilor libere dintre acestea şi realizarea unei suprafeţe relativ netede
şi stabile. Echipamentul auxiliar cuprinde: tractoare, remorci, basculante, instala ii pentru
distribu ia apei şi a combustibililor, perii pentru cură area drumurilor, instala ii de pompe şi
conducte.
Echipamentul pentru curățarea roților vehiculelor de transport al deşeurilor, atunci
când acestea părăsesc amplasamentul şi intră pe drumul public. Metodele de curăţare a roţilor
pot fi uscate sau cu apă.
Construcțiile sociale - birourile administrative şi construcţiile sociale vor fi amplasate
la distanţă faţă de zona de acces şi descărcare a vehiculelor ce transportă deşeuri. Trebuie să
cuprindă: vestiare; toalete, spălătoare şi duşuri; sală de mese; bucătărie pentru prepararea
hranei (în cazul depozitelor cu număr mare de angajaţi); cabinet de prim ajutor.
44
IV.6. Metode de amplasare a reziduurilor
Metoda de depozitare pe suprafața – este ușor de realizat compactarea și acoperirea
zilnică, deșeurile sensibile pot fi depozitate la suprafață iar drumurile temporare de acces pot
fi construite cu ușurința. Cu toate acestea are dezavantajul de a avea aspect inestetic, iar
acoperirea temporară se realizează cu dificultate, suprafața depozitului se tasează prea mult
reținând apa în interiorul depozitului.
Fig.21. Depozitarea la suprafață www.vivani-deseuri.ro
Depozitare prin înaintarea frontului de lucru – deșeurile sunt descărcate și
compactate pe o suprafață înclinată care se deplasează pe măsura depozitării, în acest caz
acoperirea zilnică se realizaeză cu ușurință și pot fi realizate la înălțimi mari însă este
dezavantajată datorită dificultății depozitării voluminoase. Descărcarea deșeurilor presupune
anumite reguli precum interzicerea fumatului în zonele de descărcare, urmarea procedurilor
în cazul autovehiculelor supraîncărcate când se pun în mișcare părțile lor componente dar și
obligativitatea muncitorilor de a purta uniforma de protecție în culori specifice.
Deşeurile descărcate se nivelează şi compactatează astfel putând fi depozitate o
cantitate mare de deșeuri, se reduce astfel impactul realizat de împrăștierea gunoaielor pe
diferite suprafețe și apariția incendiilor. Deşeurile sunt împrăştiate pe toată suprafaţa celulei
de depozitare şi apoi compactate. În ceea ce privește depozitarea deşeurilor biodegradabile se
va lua în considerare ridicat gradul de compactare optim, astfel încât densitatea stratului de
deşeuri să nu împiedice procesele de formare şi evacuare a levigatului şi a gazului de depozit.
O valoare de compactare optimă a densităţii deşeurilor este de 0,8 t/m3.
45
Pentru a preveni instalarea mirosurilor neplăcute și împrăștierea de vânt a deșeurilor
deșeurile se vor acoperi zilnic, mai cu seamă în perioadele cu temperaturi ridicate și umidități
asemenea, aceștia reprezentând factori de producere a mirosurilor neplăcute. Pentru a acoperi
se poate folosi solul, deșeurile inerte de material de construcție sau folii groase de plastic,
geotextile, spume, deșeuri de grădină mărunțite iar grosimea stratutului cât și natura acestuia
se stabilește în funcție de necesitatea neocupării stratului de un volum mare în depozit sau
necesitatea capacității de străbatere a stratului de către fluxul de levigat și gazul de
fermentare.
IV.7. Măsuri de protecție în timpul funcționării
Pentru accesul în depozit este necesară prezența unui panou la intrarea ce duce spre
drumul public. Acolo unde nu există instalații de funcționare trebuie să fie prezente spații
verzi (gazon, copaci) pentru o valoare estetică. Accesul pe depozit se marchează printr-un
panou amplasat la intrarea dinspre drumul public.
Sistemul de supraveghere trebuie să fie compus din următoarele componente:
îngrădirea completă a amplasamentului depozitului din gard din plasă de oţel sau o execuţie
similară, înălţimea gardului trebuie să fie de cel puţin 2 m; dacă, condițiile solului o permit
gardurile se înfig 20 cm în pământ, pentru ca animalele sălbatice să nu poată trece pe sub
gard; porţi de aceeaşi înălţime cu gardul, prevăzute cu sisteme de închidere şi asigurare.
Titularul activităţii este cel responsabil cu instruirea personalului angajat cu referire
strictă la:
· managementul deşeurilor și organizarea tuturor activităţilor în cadrul depozitului astfel
încât să se asigure protecţia fiecărui factor de mediu (apă, aer, sol);
· obligaţiile şi responsabilităţile ce revin fiecărui angajat pentru asigurarea condiţiilor de
protecţie a mediului și protecţia muncii, paza contra incendiilor de-a lungul tuturor etapelor
de exploatare zilnică a depozitului.
Titularul va lua de asemenea şi măsuri de prevenire a riscurilor producerii unor accidente
prin:
· luarea de măsuri pentru asigurarea stabilităţii masei de deşeuri, prin execuţia digului de
contur şi realizarea celulelor zilnice iar supraînălţarea depozitului peste înălţimea maximă de
umplere prevăzută este interzisă,
46
· interzicerea accesului persoanelor neautorizate în incinta depozitului și asigurarea
condiţiilor de igienă la locul de muncă;
· întocmirea planurilor de intervenţie în caz de accidente, avarii, care pot avea impact
major asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător şi respectarea măsurilor cuprinse în
acestea.
IV.8. Închiderea depozitului
În cazul deșeurilor biodegradabile sistemul de acoperire trebuie să asigure o umiditate
prielnică în interiorul masei de deșeuri pentru a favoriza descompunerea materiei organice și
trebuie să fie izolat față de precipitații.
Fig.22.Schema sistemului de acoperire a depozitului de deşeuri www.deseuri-online.ro
Sistemul de acoperire pentru gazul de depozit este obligatoriu să asigure prevenirea
pătrunderii aerului în masa deșeurilor și evacuarea gazului de fermentare prin puțuri și
conducte. Un sistem optim de acoperire a unui depozit de deșeuri trebuie să fie alcătuit din
mai multe strate: un strat de sol vegetal, un strat pentru colectarea și evacuarea apelor
pluviale, un strat de impermeabilizare (argilă – geomembrană), un strat pentru colectarea și
evacuarea gazului de depozit și un strat pentru acoperirea deșeurilor (argilă-geomembrană).
Materialele din care este realizat stratul de acoperire sunt stabilite în funcție de
cantitatea deșeurilor depozitate, de condițiile de mediu, ultilizarea ulterioară a terenurilor și
de natura deșeurilor.
47
Pentru menținerea stabilității stratului de acoperire trebuie luată în considerare ca
profilul final al depozitului să respecte condițiile referitoare la panta suprafețelor în corelație
cu natura deșeurilor depozitate dar și posibilitatea apariției tasărilor deșeurilor la limitele
dintre celule sau la contactul cu pereții depozitului. La baza taluzului, geomembrana trebuie
să fie ancorată în mod corect, pentru a face faţă la solicitările mecanice şi pentru a realiza o
izolare corespunzătoare a masei de deşeuri.
Fig.23. Modul de ancorare a geomembranei la baza taluzului www.primariavl.ro
Măsuri de protecție
Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat să efectueze
monitorizarea post-închidere, pe o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competentă
(minimum 30 ani). Această perioadă poate fi prelungită dacă în cursul derulării programului
de monitorizare se constată că depozitul nu este încă stabil şi poate prezenta riscuri pentru
factorii de mediu şi sănătatea umană.
Sistemul de monitoring post-închidere cuprinde:
• determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale levigatului;
• determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale gazului de depozit;
• înregistrarea datelor meteorologice;
• analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafaţă;
• analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane;
• determinarea concentraţiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenţă
a depozitului;
• determinarea concentraţiilor specifice de poluanţi în sol, în zona de influenţă a depozitului;
• urmărirea topografiei depozitului.
În tabelele următoare sunt prezentaţi principalii indicatori ce trebuie urmăriţi în cadrul
activităţii de monitoring post-închidere
48
Tabel.6. Parametrii folosiţi pentru caracterizarea levigatului, a apelor de suprafaţă şi a gazului www.primariavl.ro
Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză
Volumul levigatului (*) o dată la 6 luni
Compoziţia levigatului (*) o dată la 6 luni
Volumul şi compoziţia apei
de suprafaţă (*)
o dată la 6 luni
Volumul şi compoziţia gazului
de depozit (CH4, CO2, H2S, H2 etc.)
o dată la 6 luni
(*)- indicatorii de analizat se stabilesc în conformitate cu prevederile autorizaţiei de mediu
Tabel.7. Parametrii urmăriţi pentru caracterizarea apelor subterane www.primariavl.ro
Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză
Nivelul apei subterane o dată la 6 luni
Compoziţia apei subterane se stabilesc în funcţie de viteza de
curgere
Tabel.8. Datele meteorologice necesare pentru întocmirea balanţei apei www.primariavl.ro
Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză
Cantitatea de precipitaţii zilnic+valorii medii lunare
Temperatura min. şi max. la
ora 15:00
valori medii lunare
Direcţia dominantă şi viteza
vântului
-
Evapotranspiraţia valori medii lunare
Umiditatea atmosferică la ora 15:00 valori medii lunare
49
Tabel.9. Parametrii necesari pentru urmărire topografie depozitului www.primariavl.ro
Parametrii urmăriţi Frecvenţa de analiză
Structura depozitului
(suprafaţa ocupată de deşeuri,
volumul şo compoziţia deşeurilor,
metodele de depozitare utilizate,
vârsta depozitului)
_
Comportarea la tasare şi
urmărirea nivelului depozitului
Anual
Încheierea procesului de reconstrucţie ecologică a unui depozit de deşeuri se stabileşte
pe baza unor criterii de evaluare, printre care: criterii referitoare la calitatea levigatului:
aspecte privind distanţa depozitului faţă de ape subterane şi de suprafaţa, condiţiile de calitate
stabilite pentru acestea, atenuarea potenţialului poluant al levigatului prin parcurgerea unor
roci nesaturate sau prin diluarea în apele subterane sau de suprafaţă; criterii referitoare la
producţia de gaz; criterii referitoare la tasare: aspecte privind tasarea deşeurilor sub propria
lor greutate şi ca rezultat al transformărilor chimice şi fizice suferite în depozit, precum şi
stabilitatea pe termen scurt şi lung (stabilirea factorului de siguranţă la rupturi sau alunecări).
IV.9. Folosirea terenului după închiderea depozitului
Utilizarea ulterioară a amplasamentului se va face ţinând seamă de condiţiile şi
restricţiile specifice impuse de existenţa depozitului acoperit, în funcţie de stabilitatea
terenului şi de gradul de risc pe care acesta îl poate prezenta pentru mediu şi sănătatea umană.
Există mai multe posibilităţi de folosire a terenului după închiderea depozitului de
deşeuri de pe platform unde este amplasat depozitul de deșeuri , dar cele mai relevante ar fi
următoarele:
transformare într-un parc de celule fotovoltaice;
încheierea unui parteneriat public-privat şi transformarea într-un teren de golf, eliport,
sau într-un parc industrial;
transformarea în spaţii verzi;
transfomarea în zone rezidenţiale.