Download - Lucian Parfene

Transcript

Lucian Parfene

Te-a părăsit, nu-i așa?teatru

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Bună dimineţa!

2

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Te-a părăsit, nu-i aşa?

I.

Personaje: X, Y.

X: Salut!Y: Salut!X: Cine eşti?Y: Ha....X: Vad că porţi pălărie.Y: Da.X: E demodat.Y: Ştiu. Ne cunoaştem?X: Doar din auzite.Y: Aha. Şi ce cauţi aici?X: Am venit să te văd, nu mă mulţumisem doar cu auzul.Y: Lucrezi la securitate?X: Nu.Y: Atunci eşti de la electricitate?X: Se poate.Y: Ascultă puţin... Pe stîlpul asta eu m-am urcat primulX: Ba eu.Y: Nu, nu... mi-aş fi dat seama mai de mult. Era noapte cînd te-ai suit aici?X: Da!?Y: Pai vezi. Eu m-am cocoţat pe lumină.X: Bine, bine... dar...Y: Dar ce?Ai venit să te sinucizi, Vrei să ceri ceva de la primărie?X: Nu.Y: Atunci?X: Atunci ce?Y: Ştii ceva mai bine coboară şi alege alt sîlp. Uite e unul la o suta de metri mai la dreapta.X: Nu mi se pare o idee bună. E cam riscant.Y: Ai un telefon mobil?X: Da.Y: Sună pompierii.Ei o să te coboare.X: Şi tu ce ai de gînd?Y: Eu o să rămîn aici, îmi place aici.X: Ştii ce... devii enervant.

3

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Y: Ba tu eşti enervant sinucigaşule. Eşti un sinucigaş nu-i aşa?X: Ha... Eu sinucigaş...No....greşit domnule...Poate tu eşti ăla...Y: Tu vrei ceva de la primărie. Eu nu vreau nimic...Te-a părăsit aşa e?X: Nu sunt însurat.Y: Aşa deci? Parcă asta contează? Te-a părăsit nu-i aşa?X: Nu m-a părăsit nimeni. M-au fugărit nişte cîini şi m-am urcat aici.Y: Pe naiba...X: Poate sunt alpinist, căţărător şi acum mă antrenez.Y: Imposibil stai de două ore aici. Ai şi plîns. Hai spune sincer. Vrei să te arunci de aici? Te-a părăsit, te-a dat afară din casă?X: Eşti un dobitoc. Refuz să mai vorbesc cu tine.Y: Atunci coboară. Eu am fost primul e stîlpul meu. Sunt stăpînul acestui stîlp. Nu vezi eu sunt mai sus decît tine aşa că eu am fost primul. Ce nu e logic? Hai de ce taci. Ai să plîngi iar? Te-a părăsit nu-i aşa? Mda... Să ştii că nu merită. A mea era blondă şi habar nu avea să gătească. Şi pe lînga toate astea, începuse să îi tremure buza de sus. Îti imaginezi?X: Îi tremura buza de sus?Y: Mda... Buza de sus. Da uite aşa îi făcea. (misca din buze zgomotos)X: Pai şi pentru atîta lucru...Y: Pentru atîta lucru ce?X: Pai nu te vezi? Stai de dimineaţă aici. Pentru buza ei de sus?Y: Nu, mai avea o falangă în plus la mîna stîngă. De cît ori o ţineam de mînă avem tendinţa să mă joc cu ea. Era interesant să ştii. Un os mai mare de altfel foarte rotunjit şi alunecos, o ciudăţenie.X: Eu nu am cunoscut nici o femeie cu o falangă în plus.Y: Nici n-ai să cunoşti. Astea sunt unicat.X: Mda... Eşti un om norocos să ştii.Y: Ştiu.X: Şi totuşi ce cauţi aici?Y: Eu locuiesc aici. Şi tu eşti un intrus, un individ care mi-a violat domiciliu.X: Aşa că...Y: Aşa că... ar fi bine să te gîndeşti că eşti pe proprietatea altuia şi că... eşti pasibil de... (numără pe degete) tulburarea liniştii publice, intrare prin efracţie, sperjur, a...X: Eşti nebun. Te pomeneşti ca stau de vorbă cu crezi vreun sfint. vreun stîlpnic.Y: Întocmai. Un sfînt de ocazie.Apropo colega... nu ai ceva de mîncare? Mi s-a făcut foame.

4

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

X: Poftim.(se caută în buzunar, îi întinde o pungă cu alune) Mi-au rămas de ieri.Y: Ai fost la vreo petrecere?X: Nu, la o lansare de carte.Y: Aaa... Domnul e scriitor. Atunci e clar... te-a părăsit. Da da...acum se leagă totul.X: Nu m-a părăsit! Nici macar nu e din oraş...Y: Vezi... vezi... eu ce spuneam, vezi că eşti un mincinos... un laş, neserios...X: Ai grijă cum vorbeşti domnule... şi nu sunt scritor... Da...Y: Mda... fie, cum vrei… Acuşi se luminează, e aproape dimineaţă, uite au început să circule maşinile.X: Deja?Y: Mda... se duce lumea la servici. pe aci trec mulţi navetişti se duc la gară. Se scoală cu noaptea-n cap. Sunt o specie aparte de călători, vorbesc foarte puţin, şi nu prea beau apă. Ciudaţi...Ştii ce... dă-mi telefonul tau vreau să sun pe cineva.X: A da... poftim...Y: Da cum se deblochează?X: Apeşi lung pe diez.Y: Diez... a gata.(formează)X: Să nu vorbeşti mult nu prea mai am credit.Y: Sît... Alo! Alo! Bună dragă. Ce să fac bine. Sunt în tren vin spre voi da... probabil pe la opt jumate ajung. Nu nu am pierdut acceleratul aşa că vin cu personalul. Bine bine. Te sun de pe telefonul unui prieten. Bine pa. Totule ok. Nu am nimic... Nu... Mă simt foarte bine...(îi întinde telefonul) Gata.X: Te duci acasă?Y: Nu. La amantă.X: La amantă!?Y: Aha...X: Parcă spuneai că locuieşti aici...Y: Da ce ţi se pare aşa de anormal?X: Nimic. Mă gîndeam... că vrei să o chemi la tine acasă...Y: Nu. Aici nu aduc nicioată femei. E regulă.X: Aha...Y: Te înţeleg. Cînd te părăseşte cineva e îngrozitor. Mintea o ia razna...X: Dar nu m-a părăsit nimeni!Y: Ei vezi cum te dai de gol. Să ştii că nu merită zău nu merită...Da ce fac aici cu dumneata hai... hai, hai coboară... Fii un om înţelegător mergi frumuşel acasă şi te culcă... eu unul mai am de aşteptat.

5

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

X: Aştepţi pe cineva?Y: Mda... Pînă nu se întoarce motanul nu pot să cobor de aici. Am un motan? O frumuseţe... L-am găsit într-o dimineţă slab, jigărit, mieuna la baza stîlpului. De atunci locuim împreună.X: Aha... O frumuseţe... Motan... înţleg...Y: Acum e în sezonul de împerechere, ştii şi dumneata... Venise într-o zi cu o pisicuţă... o frumuseţe, alba cu pete negre. Ştii ce bine le stăteau împreună. Vad că tremuri ţi-e frig.X: Un pic.Y: Păi nu ţi-am spus să cobori. Treaba dumitale... aşa e la înalţime. Prima dată cănd m-am mutat aici am răcit. Cu timpul te obişnuieşti.X: Da... desigur...Y: Era frumoasă? Avea gene lungi? Hai măi... ca între bărbaţi ce naiba... Hai că te las să mai stai...X: Era... Era... Era... o... Era primăvară...Y: Mda... mereu păţim lucruri din astea primăvara.X: Şi... Şi... cînd am cunoscut-o avea... avea...Y: Avea nevoie de cineva... Ştii cum se întîmplă...X: Era lumina ochilor mei.(plînge)Y: Ei hai... ce faci? Lasă... lasă fii bărbat ce naiba... Şi?A murit? Ai ucis-o?X: A nu! Doamne fereşte... E vie şi acum. E din Sibiu.Y: A... acum înţeleg... Sibiu... E departe să ştii...Hai mai spune-mi despre ea... De ce te-a părăsit?X: Ea nu mă mai iubea... s-a îndrăgostit de altcineva...Y: Altcineva. normal, clasic...X: De un şarpe!Y: De un ce? De un şarpe...!?X: Da domnule de un şarpe constrictor Un monstru... un avocat, cu şanse mari să ajungă judecător, poate procuror cine ştie...Y: Devine interesant... Şi?X: Şi de cînd şarpele a început să de-a tîrcoale casei... Nu ne-am mai înţeles deloc.Aşa că cineva trebuia să se urce pe stîlp nu?Y: Mai să fie... Şarpe spui!? Constrictor... Uau!Întocmai... Cu metabolismul lent... lent dar sigur... Pai ăsta e subiect de roman domnule... Femeia şi şarpele constrictor... Din Sibiu spui?X: Din Sibiu.Y: Extraordinar, constrictor...X: Da constrictor! Cu sînge rece. Un ucigaş...Y: V-aţi certat de la un şarpe... Ha... Să ştii că mie îmi plac şerpii sunt utili, mănîncă rozătoare şi nu prea fac mizerie, sunt silenţoşi... animale

6

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

fantastice... Şi tu gata ma sinucid... Jap, jap... ai navălit peste mine aici... Ce drama , extraordinar... Îţi dai seama daca nu era şarpele ala, constrictorul ala cu sînge rece nu ne-am fi cunoscut niciodataX: Aşa e... Nu e nici o fericire.Y: Da ai dreptate... nici o fericire... Deci.? Ce faci cobori sau mai stăm de vorbă? Eu aş prefera să mai stai. Începi să-mi fii simpatic.X: Eu simpatic... Of... Ascultă da tu, tu de ce eşti aici? Şi tu vrei să te sinucizi nu? Nu!?Y: Ţi-am mai spus eu... locuiesc... aici...X: Pe naiba... Suntem doi sinucigaşi pe acelaşi stîlp nu.?! Nu? Spune că nu-i aşa...Y: Nu.X: Bine bine... ţine-o pe a ta.Y: Şi cînd ai de gînd să te arunci. Vrei să o faci pe lumină. Cînd se strîng autorităţile. Poate vine şi televiziunea... Ce zici... O să ajung vedetă...X: Adică cum dumneata vedetă!? Eu o să fiu vedetă.Y: Pai ai să te arunci de la mine din casă nu?X: Eşti nebun...Y: (ridica tonul) Nu sunt deloc nebun... Sunt un om ca şi şi tine...Aştept zorii ca să ma duc la amantăX: Mda... Te-am auzit. Ai mai spus asta...Y: Tu nu ai vreo amantă? Doar tipa aia din Sibiu.X: Eu nu am avut niciodată amantă. Am fost mereu singur pînă acum.Y: Eşti la prima dragoste aşa e?X: Cam aşa ceva.Y: Atunci se explică tot. Da tot. Eşti un mare prost.X: Ştiu.Y: Să ştii că nu mă deranjeaza deloc dacă ai să te arunci. N-am vazut pînă acum pe nimeni cazînd de la înălţime. O să fie interesant. Mă gîndesc numai că o să faci puţină mizerie. O să-ţi sară creierii de asfalt, o să-ţi explodeze burta... beah... maţele pe-afară...X: Devii scabros... Ascultă dumneata chiar vrei să mă sinucid?Y: De ce nu? Ţi-am mai spus că nu am văzut pe nimeni făcînd asta. Plus că o să ajung vedetă. Interviuri chestii... Poate o să ajung să o cunosc şi pe fata aia din Sibiu... a... ce zici... îmi dai numărul ei de telefon... poate o să o sun după... o să ies cu ea la o cofetărie...X: Hei... Hei... Gata... Să ştii că eşti cam nesimţit. Am să cobor dacă mai vorbeşti aşa.Y: Pai coboară... ce.? Eu nu te las?X: Apropo cît e ceasul?Y: După lumia de afară să tot fie vreo şase jumate... Mai mult nu...

7

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

X: Eşti sigur?Y: Aha... Vrei să ştii la ce oră să te arunci?X: Nu, a început să mă cam doară spatele...Y: Şi pe mine...X: E curios că nu ne-a zărit nimeni pînă acum.Au trecut cîţiva.Y: Eu sunt invizibil. Pe mine nu au cum să mă vadă.X: Eşti invizibil?Y: Aha... De vreo doi ani... De cănd locuiesc aici am, devenit invizibil. Probabil de la liniile de înaltă tensiune, efectul electromagnetic... naiba ştie...X: Te cred să ştii. Şi mie mi-ar place să fiu invizibil.Y: Nu e mare chestie. E chiar obositor. Nu prea ai cu cine să stai de vorbă. Te plictiseşti repede.X: Aha...Y: Mda... Lumea e rea cu cei invizibili. Nu-i respectă mai deloc. Un fel de rasism...X: E frig tare...Y: Aha... E toamnă doar... E sezonul sinucigaşilor. Toamna sunt mulţi... Foarte mulţi... Nu numai la noi, în toată lumea se întîmplă asta. E ceva cu aerul... Poate de la mirosul frunzelor uscate poate de la alge... se întunecă şi mai devreme, e mai puţin oxigen în atmosferă, creierul nu judecă bine... de...X: Oare...?Y: Sunt sigur... Apropo, ai fost vreodată la vrăjitoare?X: Nu.Y: Eu am fost. Acum cîţiva ani am avut o problemă...Vroiam să mă arunc în faţa trenului. De, necazuri... Şi n-am avut curaj... Am stat cu ochii închişi pe linie pînă cînd mecanicul a claxonat. M-am speriat aşa de tare de ţignalul ala încît am sărit imediat de pe şine. Poate dacă nu claxona... cine ştie...X: Ştii că şi eu am avut de gînd să fac chestia asta.Y: Cu pastile ai încercat?X: Încercat... a 18 ani. N-a mers...Y: Da ştiu cum e. N-am avut niciodată încredere în doctori.Nişte măcelari. Stt... taci oleacă...X: Ce e?Y: Parcă se aude un mieunat...X: Vine motanul?Y: Stt... nu e el... Al meu miaună mai gros, un pic nazal... Asta e probabil o pisică. Sunt al naibi de geloase miţele astea., he he...

8

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

O fi părăsit-o şi acum e disperată potaia. Da nu îşi face el probleme... Nu... E un motan pe cinste să ştii... motanii sunt nişte creaturi care şi-au depăşit de mult condiţia de felină... Sunt Don Juanii regnului animal... Am studiat chestia asta...Se lumineză...X: Aşa o fi... da, se luminează...Y: Ce facem... coborîm sau nu?X: Eu zic să mai stăm.Y: Ar cam fi vremea să plec trebuie să ajung la amantă ţi-am mai spus.X: Mda... păi atunci eu ce sa fac... şi motanul... nu a venit încă.Y: (coboară) Ce vrei... Aşa sunt motanii... da vine el vineee...Tu dacă vrei mai stai, numai să nu faci mizerie... Îmi place să am casa curată.X: O să ne mai vedem?Y: Cu siguranţă... Şi să ştiii că... mi-a făcut plăcere să stam de vorbă.X: Şi mie...Y: A... Şi încă ceva... Curaj domnul meu, curaj... Nu vă luaţi după ce spune lumea... aveţi incredere in e-ul dumneavoastra... La revedere...X: La revedere...(Se luminează. În cadru apar trecătorii. Pe asfalt se vede desenat cu cretă conturul unui om. Y coboară şi se întinde în forma desenată.Zgomotul oraşului se amplifică, nimeni nu îl observă, Se aude şuieratul unui tren. Trecători invizibil trec pelîngă el. X rămas sus îşi aprinde o ţigară şi contemplă oraşul.X: Te-a părăsit nu-i aşa? Nu există nici o şarpe, nici un constrictor, nimeni, nimeni... nimeni..(Cortina cad, luminile se sting, zgomotele încetează, autorul nu mai are nimic de spus. )

II.

Personaje: X, Y.

(O cameră de hotel undeva la mare. X şi Y stau în pat sub cearşaf. Se aude radioul, muzica e în surdină.)

X: Auzi tu ştii cum fac dragoste două broaste ţestoase?Y: Broaştele ţestoase fac dragoste? Habar n-am! Sunt agresive?X: A… nu… stai să vezi. Mai întîi aleg o poeniţă undeva unde iarba nu e chiar aşa de înaltă, apoi se freacă cu carapacele una de alta şi se miros minute in şir. El scoate niste sunte ciudate pe care nici o fiinţă de pe lumea

9

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

asta în afară de ea nu le aude, apoi se învîrti unul în jurul celuilalt cîteva minute… ea se lasă pe spate în semn de supunere în timp ce el smulge cu ciocul nişte fire proaspete de iarbă pe care i le aduce şi le lasă în faţa ei. Ea se prăpădeşte de rîs pentru că ştie ca el e un prostănac…da… El se enervează îşi dă jos carapacea asta ca să demonstreze că nu e aşa prostănac cum crede ea… apoi se urcă iute pe spinarea ei şi dă din fund uite-aşa.Y: Da?!X: Da….aşa fac dragoste broaştele ţestoase din Galapgos.Y: Aha… Aşa se fut reptilele?X: Exact. Asta se întîmplă cam odată la 50 de ani de ani.Y: Ei da?X: Da!Y: Eşti un mincinos…X: Eu? Nu…Ăsta e purul adevăr…Y: E tare romantică împerecherea asta a lor?X: Romantică? Romantică e putin zis… e ceva animalic, ceva ţestos aş putea spune.Y: Ei ce zici…. O punem şi noi ca ţestoasele din Galapagos? Să-mi dau jos carapacea? Domnule, broscuţa dumneavoastră tocmai s-a întors pe partea ailaltă...(se întoarce cu spatele)X: Nu ştiu?Y: Măi tu nu mă iubeşti? (După o scurtă pauză) Mă iubeşti sau nu? Hai răspunde... Ce ai? De ce nu vorbeşti cu mine?X: Nimic. Mă gîndesc...Y: Acum gîndeşti... Ha... Şi la ce te gîndeşti? La nemurirea cărbuşului? (după o scurtă pauză) Vreau un copil. Ai auzit!X: Iarăşi? Abia am făcut...Y: Nu, nu, nu! Tu nu m-ai înţeles bine. Eu chiar vreau un copil de la tine, un copil adevărat.X: Şi ce-o să faci tu cu un copil? La ce-ţi trebuie?Y: Cum poţi să spui asta? Te iubesc nu înţelegi... şi vreau ca dragostea noastră să aibă un rost.X: Ce sex vrei să aibă copilul?Y: Ăăă... fetiţă!X: Cheamă recepţionerul.Y: De ce? Vrei ceva?X: Păi nu spuneai că vrei un copil? Comandă-i o fetiţă. În hotelul ăsta au de toate.Y: Nemernicule... Îţi baţi joc de mine... Eu vorbesc serios să ştii...X: Şi eu...

10

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Y: Şi eu. (îl imită) Nu ştii nimic, nu vrei nimic de la viaţă. Nu te-ai maturizat deloc. Eşti un prost.X: Se prea poate.Y: Măcar mă iubeşti?X: Aha...Y: Cum adică aha... Ce ăsta-i răspuns. Ia uită-te în ochii mei şi spune-mi dacă mă iubeşti.X: (se uită în ochii) Aha...Y: (se supără) Nu aşa... Aşa nu... Aşa n-am să cred niciodată.X: Bine... te iubesc. Eşti minunată, eşti eclatantă, eşti dragostea mea, eşti... dumnezeule cît e ceasul?Y: Am să te părăseasc să ştii...X: Cît e ceasul?Y: Abia atunci ai să vezi tu ce şi cum... Aha...X: Dragă te mai întreb încă odată cît e ceasul. E trecut de ora zece?Y: Să ştii că nu mai ai timp. Gata. De unde să ştiu eu dacă e trecut de ora zece!?X: Ei gata, gata.... vrei să-ţi spun că te iubesc, ei bine te iubesc şi vreau un copil însă acum ma duc să prind ultravioletele.Y: Ce?X: Razele ultraviolete...Y: Nemernicule... te părăsesc să ştii... Să ştii că nu glumesc ai să te sinucizi din cauza mea... ai să înebuneşti, ai să albeşti apoi o să-ţi cadă părul, n-ai să mai poţi dormi nici macar o noapte... Ai să devii invizibil...X: Aha…. Bine….bine….Vrei să-ţi spun eu ce se v-a întîmpla….vrei sa afli cum e sa te simţi ca o cîrpă.?Y: Da vreau, vreau…. Să te văd deşteptul meu…X: Bine tu ai vrut asta. A fost o vreme cînd credeam în dragosteY: Ai iubit pe altcineva în afară de mine? Mincinosule….X: Da am iubit,Y: Şi te-a părăsit nu-i aşa?X: Da, m-a părăsit…Y: Şi după aceia ce-ai făcut?X: După, m-am închis în mine. Am rătăcit. Mai întii am început prin a mă ruga, am umblat prin biserici. M-ai tîrziu mi-am dat seama ca asta nu merge şi am facut altceva, da… am început sa neg totul, totul. Nimic nu mai avea importanţă pe lumea asta, totul era o mare minciună, mi-am interzis accesul la viaţă. şi am început să cochetez cu moartea. Am încercat să mă sinucid. Evident neconvingator…şi pueril. În final am ajuns la concluzia că nu o voi face niciodată aşa că am ales o altfel de sinucidere, una lentă, am făcut din suferinţă un cult, din noapte o mireasă…

11

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Y: O…ce poetic…X: Mda. Devenisem un demon. Am ajuns să urasc…şi uram totul dar mai ales pe mine. Nu suportam să văd doi oameni fericiţi pentru că eu nu mă puteam apropia de fericire, pentru că atunci am încetata odată pentru totdeauna să mai cred în ea… M-am lăsăt vrăjit de propria mea neputinţă. Mi-am zis o să visez, o să visez frumos… da am promis că voi fi precum ultima răsuflare a lui Iisus… că am să mă dau de băut cerşetorilor…Y: Şi? Asta e tot?X: A nu… Am încercat cu poezia. Dar n-a mers. În scurt timp a devenit şi ea un fel de fata morgana. Apoi am început să cred că pot renaşte, am încercat să redevin eu, însă mereu exista ceva împotriva mea, ceva immaterial şi dureros, cumva nu ştiu cum, şi nu ştiu de ce tocmai mie mi se interzisese accesul la fericirie. Aşa că muream, muream în fiecare zi cite puţin, muream cu fiecare eşec, cu fiecare palmă luată de la viaţă. După un timp am crezut ca pot iubi din nou, am sperat am încercat, ba chiar am şi gasit o femeie care să mă iubeasca, însă eu, eu nu mai eram capabil să iubesc.Y: De ce îmi spui toate astea abia acum? Prostănacule….X: Nu ştiu… La urma urmei nu e decît e o poveste tristă. E ca o perfuzie, e o picătură care cade lent, care intră în mine care îmi aminteşte că mai sunt în viată… e un căcat.Y: Şi…? Am apărut eu?X: Da, ai venit de undeva de pe un stîlp de telegraf într-o noapte superbă, de undeva din întuneric Mi-ai spus că moartea e o fetiţă cu rochiţă, că mizeria umană miroase al naibi de frumos... că iadul însemnă căldură, iar căldura dragoste, că durerea e încîntătoare... iar singurătatea e o muzică... o muzică pe care nu o pot auzi decît cei aleşi. Fericirea e un peşte sabie da aşa mi-ai spus… ea trebuie privită de departe pentru că e fatală, ucide… iar iubirea, ei bine iubirea e o broască ţestoasă, locuieşte în Galapagos şi are două sute de ani...Y: Ce vrei să spui? Mincinosule… Cînd ţi-am spus eu toate bazaconiile astea? Zău că nu te înţeleg… Te pomeneşti că nu mă mai iubeşti? Nu vrei să-ţi fac o fetiţă?X: Ba da… ba da…. Tocmai aici e problema…Y: Atunci?X: Nimic. E tîrziu şi pierdem ultravioletele.

III.

Personaje: X, Y.

12

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

(Undeva într-o reflexie a unei oarecare oglinzi dintr-un oarecare apartament.)

Y: Ce vrei să fim astăzi?X: Doi îngeri pierduţi într-o clepsidrăY: Tu sus eu jos, te aştep să cazi apoi sper să te găsesc pentru că aici e înghesuială mare.X: Ştii la ce folosesc îngerii?Y: Stai să ghicesc… Aaaa…? La ocrotit suflete neprihănite?X: Nu… Mai ai două încercări.Y: La navigare pe internetX: Nu… nu toţi… doar unul e responsabil de siturile lumii.Y: Am ghicit?X: Nu, nici pe departe…Y: Aha… atunci îngerii sunt fulgere! E bine?X: Nu!Y: Ei na... Atunci la ce sunt buni?X: La fabricarea nemuririi.Y: La fabricarea nemuririi... Serios?X: Serios... Uite cum se face... Se ia un înger se dezbracă de haine,Y: Se peneşte!X: Se pune într-o oglindă, apoi se lasă la macerat cîteva milioane de ani pînă cînd se transformă într-un izvor de apă vie. Izvorul acesta are apă doar pentru o singură oră. Nimeni nu ştie cînd va erupe aşa că e bine ca locul să fie păzit în permanenţă de către cei născuţi în zodia vărsătorului.Y: Sunt capricoarnă…X: Ei bine apa aceea e însăşi nemurirea. Trebuie adunată repede pentru că dacă se evaporă totul este pierdut pentru totdeauna.Y: Aha interesant, chiar foasrte interesant iată că şi îngerii sunt buni la ceva...X: Bineînţels că sunt... Dar nu toţi... Majoritatea sunt folosiţi în diverse procese cosmice, îngerii care produc nemurirea sunt doar îngerii celor care s-au sinucis.Y: Wow… Ce trist... Asta nu ştiam... Îngerii sinucigaşilor!X: Da, din ei se fabrică nemurirea.Y: Zău că m-ai întristat cu povestea asta.X: Dar nu e tristă deloc. Lor li se mai acordă o şansă… Nu crezi? Poate că nu e totul pierdut?Y: Ba totul e pierdut…X: Te-ai gîndit cum e să fii însăşi nemurirea?Y: Îngrozitor…

13

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

X: Da, îngrozitor… Şi totuşi… e al naibii de tentant. Eu zic să o facem repede… Să nu ne mai gîndim atît…Y: Dar am făcut-o deja.

O altă scenă III.

Personaje X, Y

(Sună un telefonul.)

X: Alo!Y: Da !X: Am hotărît să mă călugăresc…Y: Cum aşa. Da ce-ai păţit?X: Nimic.Y: Cum nimic. Te-a părăsit nu-i aşa?X: Nu nu m-a părăsit… eu, eu am parăsit-o!Y: Pai cum vine asta. Acum cînd vei fi tată ?! Ştii… că vei avea o fetiţă.? Mi-a arătat poza, am fost cu ea la ecograf. Glumeşti nu-i aşa? O ce emoţii mi-ai dat…X: Nu glumesc… să ştii. Mă călugăresc şi gata… Vreau să devin un pusnic să mă duc în Galapagos şi să trăiesc ca o broască ţestoasă.Y: Ai înebunit!X: Tot ce se poate.(X trânteşte telefonul)

O altă, altă... scenă trei!

(interior de cîrciumă)

Personaje: X, Y.

X: Se poate?Y: Se poate cum să nu se poată...X: Bere cu rom?Y: Da.X: Vine toamna...Y: Vine...X: Mda... Cum vine toamna cum trec pe vin...

14

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Y: Poftim? Nu v-am auzit... Treceţi pe ce?X: Pe vin... Berea nu-şi mai face efectul...Y: Aha...X: Nu vă supăraţi că vă întreb însă păreţi cam... cam trist... Aveţi un necaz ?Nu trebuie să-mi spuneţi. Încerc şi eu să port un dialog suntem la cîrcimă nu?Y: Suntem într-o cîrciumă?X: Da... Aşa se pare. V-am văzut singur la masă şi... eu tot singur eram ...aşa că... dar dacă vă deranjez ... atunci mă duc la masa mea. Eu sunt un om politicos.Y: Un ce?X: Sunt în divorţ domnule.Y. În divorţ... hîm Parcă eu eram ala trist... Şi...X: Nimic. Vă spuneam aşa ca de la om la om... Dar nu... nu sunt necajit... Nu, nu sufăr ca să zic aşa... Totul era previzibil.Y: V-a părăsit nu-i aşa?X: Amîndoi... Amîndoi am luat decizia. Cînd dragoste nu e.... devii brusc constipat.Da, Da... Nu am mai ieşit de patru zile. Am luat ceva pastile... însă... nimic.Lipsa de tandreţe constipă. Să ştiţi. De aia beau... Beau să mă pot căca...Ia, ia uitaţi-vă la faţa mea... nu sunt roşu la faţă...Y: Ba da.X: Vedeţi... Lipsa de tandreţe. Elementul Yng lipsă. De-aia beau... De-aia...Y: Ştiţi şi eu sunt puţin constipat. Da nu beau de-asta... Beau de nevoie. Organismul meu are nevoie de alcool. Să vă spun sincer... sunt alcoolic. Înainte nu eram aşa... Înainte de... revoluţie vreau să zic. Atunci eram om al muncii. Eram salariat. Ce vremuri erau înainte...X: Ce vremuri?Y: Vremuri de căcat...X: Pe mine mai bine mă împuşcau la revoluţie. Atunci am cunoscut-o. Era cocoţată pe tab, îşi scosese capul prin gaura de la steag şi striga libertate! Libertate! Îmi clanţăneau dinţii de frig, îmi venea să mă piş, dar nu... eu m-am dus la ea şi am început să strig şi eu Libertate, Libertate, Jost tiranul, ţipam tare, şi fluturam un steag numai ca să mă remarce... Ce tîmpit. Mai bine mă pişam şi gata... Apoi au început să tragă. M-am aruncat peste ea... purtam o basca a la Sheghevara şi cu asta am dat-o gata.Acum sunt proaspăt şomer, în plin divorţ şi beau... dar nu de asta. Of... Au trecut gloanţele pe lîngă mine, nu mă mai tem de nimic... beau.. pur şi simplu... de nevoie. Alcoolul e un purgativ ieftin şi foarte eficient.Y: Vă invidiez. Eu pur şi simplu nu mai suport. Nu mai suport. E tragic nu?! E tragic să fii alcoolic. Să tremuri ca un rahat, că nu ai ce bea, să te

15

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

scoli dimineaţa şi să nu ai altceva în minte decît să cauţi ceva de băut. Să visezi noaptea numai şobolani şi păianjeni uriaşi... Să te caci pe tine în somn.X: Nu m-am gîndit niciodată la asta. Eu nu vreau decît să defechez. Atît. Gîndesc pe termen scurt. Sunt din fire un om destul de pragmatic.Y: Înseamnă că nu aveţi nici prea mulţi prieteni. Da... nici eu nu am aşa să ştiţi... mă am pe mine şi asta îmi este îndeajuns. Şi ar mai fi şi asta. (arată spre pahar)X: Mi-aţi putea devini prieten. Of... Am nişte dureri de stomac şi uite nimic... nu iese nimic din mine. Îmi vine să mă...Y: Să vă sinucideţi. Ştiu... la asta mă gîndesc şi eu.Ştiţi ce... eu zic să ne sinucidem împreună.Să terminăm odată cu problemele astea existenţiale. Dumneavoastră scăpaţi de divorţ şi de constipare, eu pun cruce băuturii... apoi ne vedem fiecare de treburi. Să cimentăm prietenia noastră astfel. Ce ziceţi?X: Nu sunt genul. Nu cred că aş putea să-mi iau viaţa. V-am spus sunt pragmatic.Y: Bun... Atunci nu se mai sinucide nimeni. Am să vă iau eu viaţa iar dumneavoastră pe-a mea. Ne ucidem unul pe altul. E mai uşor aşa.X: Copilării domnule... E imposibil aşa ceva.Y: Adică de ce să nu fie posibil.X: Pai să vă explic... De exemplu dacă unul din noi nu moare. Dacă cumva în caz că ne punem unul altuia ştreangul de gît şi ne împingem reciproc scăunelul, dacă unuia i se rupe sfoara, sau nu mai ajunge să împingă scăunelul celuilalt... se pot întîmpla atîtea... Sunt multe riscuri.Y: Dar ce v-am spus eu ceva de spînzurătoare? Eu mă gîndeam că cel mai bine ar fi să ne suim undeva la înălţime şi să ne aruncăm de acolo.X: Aşa constipat?Y: Păi ce ştie cineva în afară de mine lucrul ăsta?X: Oricum am rău de înălţime. Mda... Simt că mă încearcă...Y: Vă ce?X: Se apropie clipa.Berea şi-a făcut efectul. Apropo „Alcoolul este viaţa şi viaţa e-n alcool, din zori pînă-n noapte trăim în pericol” Mişto versuri Parazitii... domnule, filosofie de viaţă... Mi-a făcut plăcere să discut cu dumneata. Succes pe mai departe.Y: Parazitii... ca să vezi... Cît de bucuros e. Pragmatic tipul... în divorţ de patru zile... şi patru nopţi... constipat, nonalcoolic, revoluţionar... e he... he lui lucrurile i-au ieşit aşa cum a vrut. Acum e pe budă şi îşi trăieşte clipa sa de fericire... Alcoolul este viaţa şi viaţa e-n alcool din zori pînă-n noapte trăim în pericol... Ce vremuri, ce vremuri...

16

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

IV.

Peronaje: X, Y.

(Se revine la scena I. Undeva la baza stîlpului pe o bancă. În faţa băncii un contur de om desenat cu cretă.)

X: Şi spuneţi că vă place oraşul ăsta?Y: Nu e prea grozav dar cred că o să mă obişnuiesc.X: Are multă verdeaţă. Şi nici nu e aşa de aglomerat ca în capitală.Y: Da aveţi dreptate.X: E un tîrguşor liniştit. Să ştiţi cazuri dintr-astea sunt rare, foarte rare. Să mai fi fost unul acum 10, 15 ani… În rest ca peste tot, furtişaguri, cîte o tîlhărie pe ici pe colo, mărunţişuri…Y: Da vă cred.X: Chestia aste cu sinucigaşii zău că nu o pricep. Sunt un om destul de în vîrstă, am o fată, îmi iubesc nevasta, mă duc duminica la biserică şi uite-aşa încerc să fiu mă împac cu lumea.. Şi totuşi… Uite chestii dintr-astea te scot din apele tale şi te fac să te gîndeşte la ce-o fi fost în mintea omului ăluia. De ce s-o fi aruncat, de unde a venit şi de ce tocmai aici în tîrguşorul acesta liniştit. Zău simt că mi se strînge pielea pe mine.Y: Mda. Îşi trebuie curaj nu glumă să te arunci aşa de la înălţime.X: Curaj e puţin spus Nebunie domnule…şi nici macar nu ai siguranţa că mori din prima. E ruşinos să mori aşa.X: Mda… E un fel de ruletă rusească. Cred că tinerilor le trebuie mult curaj să trăiască acum în Romania. Nu prea mai au variante.Y: Asta cam aşa e…X: Vezi de asta şi oraşul pare gol. Se pleacă mult în străinătate. Şi nu se mai întorc. Fata mea s-a stabilit în Franţa. Da… cum s-au deschis graniţele cum a plecat… Copii nu mai sunt la fel ca noi au alte visuri. Şi amărţii ăştia care mai rămîn n-au unde să lucreze o iau razna şi uite şi dumneata la ce se ajunge…Y: Poate l-o fi părăsit iubita?X: Nu cred. Nu se mai sinucide nimeni astăzi de dragul unei muieri. Nu au repere, nu au speranţă, nici macar de un război nu au parte...Y: Şi totuşi?X: Şi totuşi ce?Y: Nimic se aud trenurile.X: Înseamnă că a venit curentul.

17

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Y: Da. Aşa e... Uite... se aprind şi becurile.X: Vedeţi dumneavoastră unora lumea le iese aşa cum au vrut altora nu le mai rămîne decît suferinţa.Y: Se pare că nu prea au de ales în viaţă.X: Întotdeauna mai există ceva.Y: Văd că purtaţi un însemn la rever ce reprezintă?X: A...asta! E de la asociaţia veteranilor de război.Y: Aţi fost pe front?X: Da. Dar asta nu înseamnă nimic. Am fost în trupele auxiliare mergeam în spatele frontului şi adunam cadavre.Y: De... Şi totuşi.. Eu de exemplu n-am făcut nici armata. Am trăit ani de zile o spaimă teribilă de recrutare... E ca şi cum aş fi suferit o condamnare prin prescriere... E ca şi cum aş fi facut-o atît de mare a fost pentru mine spaima. Acum dacă tot am scăpat... sunt mulţumit oricum armata părea o tîmpenie mi-au spus-o toţi amicii care au facut-o.X: N-aţi pierdut nimic. Au avut dreptate. E o tîmpenie.Y: Apropo... vroiam să vă întreb care e numele dumneavoastră?X: Numele meu... Nu contează. Sunt un pensionar oarecare.Y: Pai dacă o să ne mai vedem să ştiu măcar cum să vă spun.X: Nu cred că o să ne mai vedem tinere...Y: Şi totuşi?X: Spuneţi-mi cum vreţi numele meu este unul neimportant.Y: Zău, zău aşa... Toţi avem un nume, o poreclă un cod numeric personal la toţi ni se spune în vreun fel, zău aşa...X: E bine... Să zicem X.Y: Dacă nu vă deranjează pentru mine e bine... Deşi sună cam ciudat.X: Nimic pe lumea asta nu e mai ciudat ca moartea. Să fiţi optimist domnule.Y: Aşa zic şi eu.X: Ei Bine tinere... mi-a făcut plăcere să schimbăm cîteva vorbe, dar acum trebuie să plec e tîrziu şi trebuie să-mi hrănesc ţestoasa. E o specie foarte rară şi e pretenţioasă... Mai ceva ca o amantă... E din insula Galapagos. Cred c-aţi auzit de arhipelagul ăsta nu?Y: Da sigur... Se zice că broaştele ţestoase de acolo ar fi nemuritoare.X: Da... Sunt nişte fosile vii...Y: Că ar fi rămase tocmai de pe vremea dinozaurilor.X: Da... Da... aşa e... Ei... bine tinere mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă.Y: Şi mie... eu trebuie să prind personalul... Ştiţi cum e cu naveta asta, toată ziua pe drumuri...X: Desigur. La revedere!Y: La revedere!

18

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Cortina

Omul cu buricul uriaş

Personaje: VînzătoareaUltimescu (comisar la siguranţa clonării)Donatello (cu doi de l)Donnatelo (cu doi de n)PoliţistulBeţivul

Decor:Dintr-o parte în alta a scenei se va alcătui un drum din farfurii - de preferat colorate şi de aceleaşi dimensiuni. De-a lungul drumului astfel format vor fi puşi copaci – (pot fi ramuri înfipte în ghivece, plante ornamentale ori copaci confecţionaţi din carton). La un capăt al drumului se află o bancă iar la celălalt un chioşc de ziare.

(În sală este încă întuneric, nu este aprinsă decît o lumină slabă undeva în spatele scenei astfel încît spectatorii să nu distingă prea bine decorul)Ultimescu: (Trece îngîndurat, cu privirea-n pamînt. Calcă cu atenţie din farfurie în farfurie, mormăind ca pentru sine. E dimineaţă, nu e dimineaţă, e marţi, e miercuri… Nu e marti, nu e miercuri. A trecut o saptamînă, ba nu, două... Ce naiba?(Se apleaca ia de jos o farfurie si se uita în ea) O urmă! (dezamăgit) Nu e nici o urmă.(Cercetează pe rînd mai multe farfurii pînă ce ajunge în dreptul chioşcului de ziare. Ridică privirea şi exclamă mirat) Un chioşc de ziare! Asta o să mă lămurească. Da, da, am să cumpăr un ziar.Ultimescu: Buna ziua.Vînzătoarea: Buna dimineaţaUltimescu: Aşadar e dimineaţă.Vînzătoarea: Aşa se pare ( se aprind reflectoarele galbene, scena se lumineaza intens)Ultimescu: (Cere un ziar) Un ziar domnişoară!Vînzătoarea: De care doriţi?Ultimescu: De astăzi!Vînzătoarea: Ce culoare?

19

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Ultimescu: Păi ce culori aveţi?Vînzătoarea: (Se uită prin chioşc, răsfoieşte tot felul de hîrtii) : Verde, albastru, roşu şi mov.Ultimescu: (Un pic încurcat): Păi…Vînzătoarea: Poate doriţi ceva pe rotund sau pătrat. La unghi de 45" sau de 15".Ultimescu: Nu ştiu exact…Vînzătoarea: Poate doriţi un ziar cald sau unul rece?Ultimescu: (vizibil încurcat) Eu ştiu…Vînzătoarea: Căldut poate?Ultimescu: (Ia brusc decizia) Da, da, să fie căldut, roşu, la unghi de 45 de grade… cred că ar fi minunat (afişează un zîmbet larg)Vînzătoarea: (cu o voce seacă) Nu mai avem.Ultimescu: (uimit) Nu?Vînzătoarea: Nu!Ultimescu: Atunci daţi-mi ceva de scandal, ceva la modă, ştiţi dumneavoastră….Vînzătoarea: (se uită prin chiosc) Nu mai avem. S-au terminat şi astea.Ultimescu: (mirat) S-au terminat?Vînzătoarea: (indignată) Mda..Ultimescu: Atunci daţi-mi ce aveţi.Vînzătoarea: (răsfoieşte din nou printre hîrtiile din chioşc Trînteşte şi scapa hîirtlei pe jos, pare să nu mai termine de căutat.) Imediat domnule, imediat…(vînzătoarea scoate pînă la urmă o foaie albă de ambalaj şi intreabă) O foaie albă e bine?Ultimescu: (bucuros) O, dar e perfect domnişoara. E de astăzi?Vînzătoarea: Da se poate... bineînţeles că e de astăzi.Ultimescu: Pot să vad data?Vinzătoarea: Da poftim, poftim...Ultimescu: (se uită în colţul foii albe unde citeşte) Douazeci şi nouă februarie două mii... Mdaaaa…. E de astăzi.(vizibil fericit)Vînzătoarea: Să ştiţi că aţi avut noroc. Era ultima foaie albă de astăzi..Ultimescu: (cu nerăbdare în glas) Cît face?Vînzătoarea: Numai 15 secunde.Ultimescu: Cam scump...Vînzătoarea: Începem?Ultimescu: Începem.(vînzătoarea scoate un ceas tip cronometru – se poate folosi şi un metronom)Vînzătoarea: Atenţie!

20

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

(Ultimescu si vînzătoarea numără împreună pînă la 15 - se aplaudă şi se felicită reciproc) – 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15.Ultimescu: (politicos) A fost o vînzare reuşită. Mulţumesc mult..Vînzătoarea: (sufocată de emoţie – îşi aranjează părul etc.) O, vai… vai domnule, dacă ar fi toţi clienţii ca dumneavoastră...Ultimescu: (vine spre sală) : Ce ţi-e şi cu preţurile astea. Ţ,ţ,ţ,… Cum se scumpesc toate aşa peste noapte...(oftează scurt face un cerc larg cu mîna prin aer şi se îndreaptă spre bancă, se asează, încrucişează picioarele şi desface "ziarul" cu mult zgomot. "Ziarul" este bineînţeles o foaie albă de ambalj, foarte mare şi incomodă. De după ziar nu i se văd decît picioarele. Citeşte cu voce tare.)(Vînzătoarea se închide în chioşc şi cîntă la muzicuţă blues. Pe parcursul piesei pînă va ieşi din scenă vînzătoarea va cînta aproape încontinu punctînd astfel unele dialoguri dintre personaje. Din cînd în cînd va ofta puternic)Ultimescu: Tentativa de Lovitură de stat din Republica de Fildeş - eşuată. De mai mulţi ani, Republica de Fildeş e confruntată cu mari probleme interne. După cum se ştie jafurile organizate predomină în aceasta ţara de mai mulţi ani. Astfel ieri seară, un grup de cîteva zeci de persoane au atacat o coloană oficială. În incident, au fost ucişi trei secretari de stat şi doi consilieri guvernamentali din ţara vecină, mai exact din Republica de Silex Aceştia se aflau într-o vizită de lucru în Republica de Fildeş şi urmau să semneze un acord de colaborare în domeniul genetic. De partea atacatorilor nu se cunoaşte încă numărul exact al victimelor. În urma acestui incident în Republica de Silex s-a declarat mobilizare generală. Razboiul dintre Republia de Fildes si Republica de Silex – iminent! Pînă acum Comunitatea Internaţională nu a reacţionat.(în acest timp apare în scena Donatello. Acesta sare din farfurie în farfurie. Are un aer vesel si distrat. Cînd îl vede pe Ultimescu se opreşte şi se ascunde după un copac. În timp ce Ultimescu va citi din ziar Donatello va repeta anumite cuvinte, (mici pasaje) însoţind toate acestea cu semne dispretuitoare)Donatello: (rpetă ceea ce spune Ultimescu - se strîmbă către public. Vrea cu tot dinadinsul să-i atragă atenţia) : Republica de Silex, Republica de Fildeş… Republica de Silex, Republica de Fildeş…Ultimescu: (nu îl vede deocamdată - nu are nici o reacţie – citeşte în continuare)Ultimescu: Corespondenţii noştrii au relatat că seara trecută mai mulţi pitici au pătruns prin sistemul de canalizare în incinta clădirii guvernamentale din Republica de Fildeş. Aceştia au consumat importante cantităţi de alimente după care au lăsat gazul, lumina şi apa deschise. Conform unor surse care vor să-şi păstreze anonimatul comandourile de pitici au făcut pagube de

21

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

ordinul miliardelor de fixy.Cîţi pitici vor mai trebui să moară în acest conflic creat după cîte se pare în mod artificial? Iată o întrebare cu adevarat importantă care îşi caută răspunsul. Rugăm cititorii ziarului nostru să ne trimită opiniile lor pe adresa redacţiei în legătură cu această stare de fapt.Donatello: (face semn cu batista de după copac) Fixy… cu-cu…Ultimescu: Astfel Republica de Fildeş a dat un răspuns pe măsură Republicii de Silex. Astăzi s-a luat decizia ca Republia de Silex să importe pitici de luptă de pe piaţa internaţională. Se pare că grupul de pitici mercenari care a atacat ieri Republica de Fildeş nu sunt înregistraţi nicăieri, ba mai mult există supoziţia că aceştia au fost antrenaţi în tabere militare secrete aflate în podişul Guhastan. Războiul piticilor o soluţie la criza din regiune sau un experiment scăpat de sub control?Donatello: (face semne din ce în ce mai energice cu batista) Cursa înarmărilor a început ! Piticuţule… sunt aici. Cu–cu…Ultimescu: Mda.. N-o să se termine niciodată. (se uita de după "ziar" nu vede pe nimeni aşa că dă încă o pagină şi citeşte altceva.) Mondene. Într-un palat din Scoţia contesa Mary Mc Ghilt a suferit un grav accident...Donatello: ( se aşează jos lîngă copac. Stă cu fundul într-o farfurie, ia o alta de pe jos şi o tot şterge şi lustruieşte cu mîneca hainei.) I-auzi? Contesă.... Tiii... Ham, ham... Cutu, Cutuluica....Ultimescu: În timp ce venerabila contesă îşi aranja peruca în faţa oglinzii pregătindu-se astfel pentru un bal de binefacere unde trebuia să conducă o coletă pentru mult încercaţii cetăţeni ai Republicii de Fildelş…Donatello: Cîinică…Ultimescu: …peruca acesteia s-a aprins aparent instantaneu.Donatello: Instantaneu! Cuţulică…Ultimescu: … Există supoziţia că raza laser a unui satelit de spionaj aparţinînd uneia dintre superputerile orientale, care efectua o manevră în spaţiul cosmic de deasupra teritoriului Scoţian a fost reflectată de stratul puternic ionizat al atmosferei şi a nimerit după cîte se pare pe fereastră…Donatello: Cuţu, caţelu, căţelule… ham, ham…Ultimescu: …unde bătrîna contesă îşi aranja cu discretie … peruca.Donatello: (ia altă farfurie pe care o sterge) Hau, hau, hau… ham, mrrr…Ultimescu: (mai dă o pagină şi citeşte. De fiecare dată cînd dă pagina Ultimescu va scoate tot felul de sunete de aprobare de mirare şi consternare mirîndu-se la fiecare frază – extraordinar, fantastic, incredibil, nemaipomenit, de necrezut, imposibil etc)Ultimescu: În atenţia cetăţenilor! Omul cu Buricul Uriaş (OBU) un binecunoscut infraclon este din nou în libertate. După o evadare spectaculoasă de la Muzeul Naţional de Curiozităţi (MNC) şi după o

22

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

urmărire ca în filme, OBU, a reuşit să-şi piardă urma. Surse din cadrul Poliţiei spun că acesta intentionează să se răzbune pe un anumit cetăţean care din motive demne de înţeles nu îi vom dezvălui numele, dar care este la rîndul lui un personaj deosebit de periculos. Important! Autorităţile informează că principala obsesie a acestui (OBU) sunt cîinii. Astfel toţi cetăţenii sunt rugaţi ca în aceasta perioadă (sau cel puţin pînă la prinderea lui) să nu poarte discuţii contradictorii despre cîini cu persoane necunoscute.Donatello: (se ridică brusc de jos şi vine către bancă se aşează lîngă Ultimescu) Cîine ai spus domnule, ciine ! … Ea să vad şi eu. Cîine, cîine, cîine... (caută cu mult interes comunicatul)Ultimescu: Ce? Cîine? Poftim? Dumneata!Donatello: Eu domnule. Se poate... (face semn că vrea să ţină el ziarul)Ultimescu : (rămîne speriat cu ziarul în mînă, înghite în sec) Care... eu?Donatello: Eu, marele iubitor de animale.Ultimescu: Iubitor de animale?Donatello: Da, mai ales de cîini. Cîinii sunt nişte animale fantastice, absolut fantastice domnule, inteligente, devotate, ştiu să iubească, să fiie atente, să… să mîrîie… (îi face semn cu ochiul şi îi smulge ziarul din mînă). Se poate, nu…Ultimescu: (timorat) Da sigur luaţi-l. E al dumneavoastră.(Atenţia celor doi este perturbată de un nou personaj. Este vorba despre Beţiv care intră în scenă. Acesta are în mînă o sticlă de vin. Calcă prin farfurii şi face mult zgomot. Vînzătoare scote şi ea capul pe geamul chioşcului la fiecare trecere a beţivului. Cînd ajunge în dreptul băncii unde stau cei doi exclamă)Beţivul: Cîinilor... Sunteţi nişte cîini, nişte patrupede, (silabiseste), pa-tru-pe-de, pa-tru-pe-de....nişte nenorocite de patrupede…da, da asta e … patrupede, ce cîini, patrupede, nişte nenorociţi…(Ultimescu şi Donatello îl privesc cu mult interes, apoi îşi reiau discuţia.)Donatello: Da.Ultimescu: Mda…(Beţivul părăseşte pentru cîteva secunde scena, revine şi ia de lîngă un pom o sticlă goală.Beţivul: (către cei doi) Băi patrupedelor. Voi ştiţi cine sunt eu? A… Nu! Nu ştiţi cine sunt eu? Eu sunt… (dă a lehamite din mînă) …eu sunt eu! Bă... Eu!Donatello: E multă suferinţă pe planeta asta…Ultimescu: Este…Beţivul: (vocea se aude din culise) Eu bă! Eu!Donatello: (răsfoieşte în grabă ziarul) Dumneavoastră aveţi cîini ?

23

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Ultimescu: Eu?... păi... da. Cum să nu am... am. Doi, ba nu trei… (Ultimescu dă să se ridice şi să plece. Donatello îl opreşte ţinîndu-l de mînă)Donatello: Aşa deci iubiţi şi dumneavoastră cîinii... Dar unde plecaţi, se poate... Staţi staţi vreau să vorbim.Ultimescu: (cu glas subtire) Să vorbim?Donatello: Da, da… să vorbim…sigur…să vorbim.Ultimescu: (vizibil timorat) Da bine. Să vorbim atunci.Donatello: (îl măsoară din cap pînă în picioare) Parcă vă cunosc de undeva.Ultimescu: Nu, nu cred.Donatello: V-aţi întrebat ce-o fi cu farfuriile astea, e suspect nu?Ultimescu: Poate duc către o bucătărie! E logic nu…Donatello: (exclamă) O bucatarie? Dar ar fi minunat De cînd caut o bucătărie.Ultimescu: Vă este foame?Donatello: Acum nu. Manînc destul de rar. Cîteodata însă, (face cu ochiul), sunt aşa de hămesit, am o foame de lup... Înnăscută. Cred că e genetică chestia…(Pe măsură ce discută personajele capătă mai multă încredere unul în altul)Ultimescu: Care chestieDonatello: Cu foameaUltimescu: A… da, da, da …Donatello: Şi ce fel de hrană preferaţi ?Ultimescu: Ştiţi eu sunt vegetarian.Donatello: Eu carnivor. (Donatello îi întinde mîna lui Ultimescu şi dau noroc ca şi cum ar face cunoştinţă) Sa fii vegetarian în vremurile astea. E o chestie mare, domnule... mare chestie….mare.Ultimescu: Ultimescu.Donatello: (îsi strîng din nou mîinile) Donatello. Cu doi de el şi un o lung în coadă.Ultimescu: (repeta admirativ) Donatelloo.Donatello: (zimbind) Ei, aşa da.Ultimescu: Încîntat domnule...Donatello: De asemeni... V-am auzit citind ceva despre un anume (OBU) Om cu Buricul Uriaş. Ştiţi... Mă interesează subiectul.Ultimescu: Îl cunoaşte-ţi cumva?Donatello: Nu chiar aşa bine, însă, pe dumneata parcă te ştiu mai bine…( se gîndeşte) de undeva... de la… Lucrezi la (MNC) Muzeul Naţional de Curiozităţi?Ultimescu: (recunoaşte cu o oarecare mirare şi stînjeneală ) Mda... Sunt ghid acolo.Donatello: (exclama) Asta e!

24

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Ultimescu: Ce sa fie?Donatello: Îl cunosti!Ultimescu: Pe cine?Donatello: Pe OBU, pe Omul cu Buricul Uriaş.Ultimescu: Da îl cunosc. Şi ce-i cu asta?Donatello: Vreau să-mi povestiţi despre el.Ultimescu: Păi ce să-ţi spun?Donatello: Totul. Dumneata ştiţi cum arată, cu ce se hrăneşte, ce face… a… hai, hai, te rog, spune-mi ce e cu aceast OBU.Ultimescu: Păi ce să-ţi spun domnule. Omul ăsta nu este tocmai om. Cu toate că... are două mîini, două picioare, un cap cu urechi, nas, gură... doi ochi, (se gindeşte, caută să fie cît mai explicit), are păr pe mîini, pe picioare, în cap, are dinţi, şi unghii, e înalt, aşa cam de statura dumneavoastră, e alb, are fizionomie caucaziană. Ce să vă mai spun... a... mai are ceva care îl face deosebit de noi, ceilalţi, cum să vă spun... care suntem, oameni … oameni adevaraţi vreau să zic… un buric de trei ori mai mare decît cel mai mare buric cunoscut pînă acum la rasa umană.Donatello: (ironic) Un buric uriaş... da!Ultimescu: Da exact. Întocmai cum spui şi dumneata. Un buric uriaş.Donatello: (indignat) Păi asta ştie toată lumea. Ce e aşa special la buricul asta? Ce atîta "tam-tam" cu el, asta nu înteleg.Ultimescu: (ridică vocea) Ia ascultă domnule Donatello. Tu cine eşti de fapt. De ce te interesează atît de mult acest OBU?(Ultimescu şi Donatelo se vor ridica pe rînd de pe bancă în timp ce dialoghează. Se vor plimba pe scena se vor sprijini de copaci vor cerceta cîte o farfurie cu piciorul etc)Donatello: (aproape strigind) De ce, de ce? Pentru că, eu sunt Donatello. Cel după care a fost clonat OBU. De asta. Mi-au spus cei de la Poliţie acum o zi şi de atunci gata. Nu mai dorm acasă, nu mai umblu prin locuri aglomerate, aia nu, aia nu, Abia am avut curajul să vin aici în parc. Gata domnule, gata… acum sunt cel care umblă pe străzi şi se fereşte de oameni, şi ...(Ultimescu tace şi îl priveşte cu neîncredere - se lasă un moment de tăcere între cei doi)Donatello: (calmîndu-se şi coborînd vocea) Trebuie să mă ajuţi cumva, să nu mă găsească.Ultimescu: Atunci toată diversiunea asta cu cîini nu a fost decît aşa...Donatello: Da, ca să mă pot apropia de dumneavoastră. Eu sunt un om foarte timid. Am ştiut de la bun început cine sunteţi dar, m-am prefacut aşa mai mult pentru a-mi învinge timiditatea… şi frica de acest OBU.Ultimescu: Aşa deci. Şi acum îmi ceri ajutorul…

25

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Donatello: (dă afirmativ din cap) Mai povestiţi-mi despre OBU. Ce vrea de la mine domnule Ultimescu spuneţi-mi, dumneavoastră trebuie să ştiţi mai multe decît cei de la poliţie, care nu mi-au spus decit să am grijă, că s-ar putea să fiu vizitat de unul cu Buricul Uriaş, că ar fi mai bine să nu stau pe-acasă, să mă duc la rude, la prieteni să dorm prin străini adică. Că să nu-mi fac griji că o să-l prindă în cîteva ore şi apoi mă cheama ei înapoi acasă... Dar am aflat eu de la o anume persoana ca acest OBU e clona mea şi că vrea să-mi facă ceva îngrozitor de cum mă găseşte. Ce să mă fac acum, cît să mai duc o viaţă de cîine? Domnule, Ultimescu cît…?(Beţivul intră din nou în scenă. Acesta are acum în mînă două sticle de vin. Calcă prin farfurii şi face mult zgomot)Betivul: Cîinilor... Sunteţi nişte cîini, nişte patrupede, (silabiseşte), pa-tru-pe-de, pa-tru-pe-de....nenorocite care staţi la uşa bucătării (dă cu piciorul într-o farfurie) patrupede cerşetoare da, da....(Ultimescu şi Donatello îl privesc cu mult interes. Beţivul iese din scenă silabisind pa-tru-pe-de...)Ultimescu: Bune şi farfuriile astea la ceva. Fac mult zgomot de parcă ar prevesti ceva rău.Donatello: Cine ştie poate o fi fugind şi ăsta de cineva. (vorbesc despre beţiv)Ultimescu: Cine ştie...Donatello: Poate de o nimfomană.(Din chioşc vînzătoarea iţeşte capul şi întreabă)Vînzatoarea: M-aţi strigat domnule?Ultimescu: Nu domnă dar?.(Revoltată vînzătoarea închide geamul chioşcului şi se apucă iarăşi de cîntat. De data asta cu mai mult patos)Ultimescu:( reia discuţia cu Donatello) E făcut după chipul şi asemănarea ta. Sunteţi la fel. Acest Om cu Buricul Uriaş este întradevăr o clonă. De asta are şi buricul de două ori mai mare decît unul obişnuit. E singrul lucru care îl face diferit de noi oamenii. Aici e un secret. Toate fiintele clonate prezintă o asemenea anomalie. Dar chestia asta nu se dă publicităţii o ştiu numai ăia de sus.Donatello: Adica zeii?Ultimescu: Nu. Nu aşa de sus. Aia de sus, da de un pic mai de jos.Donatello: Înteleg... Şi Dmnezeu ce zice de treaba asta, de acolo de sus...Ultimescu: Dumnezeu nu e amestecat în povestea asta. El are alte treburiDonatello: Aşa deci...Ultimescu: Chiar aşa.Donatello: (meditează) Şi eu...eu ce vină am de vrea să se răzbune pe mine.Ultimescu: Pai....poate e gelos pe dumneata.

26

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Donatello: De ce să fie?Ultimescu: Pentru că mai este cineva la fel ca el, pe lume. E vorba de complexul clonelor. Alta chestie secretă. Asta trebuie să fie!Donatello: Ei asta! Păi ce ăsta e motiv? Şi de unde atîta secretomanie, Auzi Complexul Clonelor ? Ascultă nu cumva. Dacă el e facut exact după chipul şi asemănarea mea atunci ar trebui să semănăm cît de cît acolo macar la faţă, dacă nu şi la corp, nu crezi? Iar dacă dumneata spui că l-ai văzut atunci cum de nu l-ai recunoscut... adică m-ai recunoscut prin mine, pe el sau invers, zi cum vrei. Îmm…?Ultimescu: Uite ce e. Dumneata nu şitii toată povestea dar în momentul clonarii lui a avut loc un accident şi uite de asta nu semănaţi voi unul cu altul şi uite de ce nu v-am recunoscut Acest OBU a suferit mai multe mutati. Însă în privinţa buricului le-a intrecut pe toate. E aproape cît tot abdomenul.Donatello: Şi dacă minţi? Dacă eşti şi dumneata tot un tip din ăla cu... buricul uriaş! (Ultimescu încearcă să-i de-a o explicaţie despre acest OBU şi îi spune tot felul de ipoteze mai mult sau mai puţin credibile)Ultimescu: (Plin de compasiune) Nu mint stimabile, întelege că pornirile ucigaşe pe care le are acest OBU se datoreaza acelor mutaţii de care ţi-am spus. El are alte conexiuni neuronale, alte scîntei în creier, pe care dumneata nu le ai. Şi apoi s-a dovedit ştiinţific că un buric mare duce la.... pardon, predispune la agresivitate. Întelegi, aici e vorba de alta colivie cu bibilici Doantello dragă, alta...Donatello: (revoltat ridicindu-se în picioare) Ce, stimabile, colivei, ce bibilici, care conexiuni, care creier, ce Donatello, ce dragă!(Scena cu beţivul se repetă. Acesta vine prin partea opusă. Acum are în mînă o sacoşă cu sticle care zornaie la fiecare pas)Betivul: (cu voce răguşită) Cîinilor... Sunteţi nişte cîini, nişte patrupede, (silabiseşte), pa-tru-pe-de, pa-tru-pe-de... (la fel ca data trecută cei doi privesc cu interes comportamentul beţivului)Ultimescu: I-o fi foame săracu? Poate exista cu adevarat o bucătărie la capătul acestei străzi absurde. Sunt totuşi prea multe farfurii nu crezi?Donatello: Şi numai o singură bucătărie undeva acolo...departe...(Muzicuţa încetează. Vînzătoarea iese din chioşc şi pleacă. Ultimescu şi Donatello fluieră după ea în semn de admiraţie. Vînzătoarea le scoate ostentativ limba.)Vinzătoarea: (Către public) Bărbaţii. Da… Ce ştiu aştia...Uitaţi-vă la ei. Ce aştia-s oameni. (Face semn cu mîna a lehamite)În acest timp poate chiar un pic mai înainte de a pleca vînzatoarea, de undeva din spatele scenei apare un alt personaj. Este vorba despre Donnatelo (cu doi de n). Acesta personaj are un comportament canin. Mai

27

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

exact merge în patru labe, miroase farfuriile, se scarpină după ceafă cu piciorul, simulează o urinare ridicînd piciorul la tulpina unui copac (se poate monta o pompiţă care să simuleze jetul). După un timp ajunge în spatele băncii unde stau Ultimescu şi Donatello. Cei doi par să nu îl observe şi îl ignorş. Asta pînă la un momen dat...Donnatelo: Ham, mrrr, mrrr...Ultimescu: (vorbind cu Donatello) Ia, ia, ia dă-mi înapoi ziarul (aducîndu-şi parcă aminte de ceva) vreau să mai citesc ceva.Donatello: (Îi dă ziarul) Poftim, citeşte, citeşte să vedem ce se mai întîmplă...(cei doi stau unul lîngă altul şi ziarul le acopera feţele. Astfel nu pot să-l vad pe Donnatelo care vine în faţa scenei şi îi miroase după care îl prinde cu dinţii de pantalonii pe Donatello. Donatello îl împinge de mai multe ori cu piciorul ne dîndu-i importanţă. Donnatelo însă revine de fiecare dată cu mai multă insistentă).Ultimescu: (citeşte) O noua evadare spectaculoasă. Atenţie! Omul Cîine nu este cea ce pare. Poliţia ne informează că sub masca acestui nou evadat de la Muzeul Naţional de Curiozităţi (MNU) se poate ascunde periculosul OBU, (Omul cu Buricul Uriaş). Aşa cum am mai relatat în ziarul nostru - vezi pagina (2 A) - (Ultimescu caută pagina 2A, o găseşte şi aprobă da, da...) acest maestru al deghizării s-ar putea să umble acum sub chip de fiară tocmai pentru a i se putea pierde mai uşor urma. Cum Omul Cîine nu poate fi decît Omul Cîine iar OBU poate fi în acelaşi timp şi OBU şi Omul Cîine atunci fiţi precauţi. "Dacă întîlniti un individ care merge în patru labe, miroase florile, latră, urinează ridicind un picior să fiţii foarte atenţi şi să anunţaţi imediat poliţia. Acest comportament este foarte usor de observat" ne-a declarat Comisarul...bla, bla, bla... (Ultimescu nu mai citeşte şi închide brusc ziarul)Donatello: (exclamă) Minciuni, minciuni! Domnule asta e isterie în masă, au înnebunit cu toţii... Omul cu Buricul Uriaş în sus, Omul cu Buricul Uriaş în jos, Omul cu Buricul Uriaş nu e Omul cu Buricul Uriaş. Acum apare şi Omul Cîine de parcă s-au găsit să evadeze toate clonele odată. Cum vine asta? Omul Cîine e Omul cu Buricul Uriaş. Ce naiba Omul cu Buricul Uriaş e o clonă şi cred că e mîndru de denumirea asta. De ce nu scriu aşa clona...b,b,b, (se bîlbîie)... X a evadat! De ce? Ce... cuvîntul clonă e jicnitor? (vorbeşte cu vehemenţă, se agită dă din mîini) (Donnatelo se sperie şi se ascunde după un copac de unde îl ascultă cu atenţie pe Donatello)Ultimescu: Pentru că... (Donatello nu-l lasă să vorbească)Donatello: Pentru că... clonele nu au drepturi şi nici nu vor avea vreodată, de asta! Le spun Omul cu Buricul Uriaş, Omul Cîine, Omul Cîine Barbă Sură, Omul Viţel, Omul Pisică, Omul Cangur, Omul Supranas, Omul

28

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Limba, Omul, Omul, Omul... Dar nu e drept, nu e drept de loc deşi seamănă cu oamenii ei nu mai sunt de mult oameni. Sunt alta specie, şi trebuie să li se recunoască drepturile. (Donnatelo îl aprobă şi dă din cap, din mîini ca un nebun)Ultimescu: (schimbă brusc subiectul discuţiei) Ei lasă, lasă asta uite mai bine să citim aici, jos, la sfirşit, să vedem ce se alege pîna la urma din tot scenariul asta. (Ultimescu răsfoieşte „ziarul" pînă la ultima pagină alba. Tuşeşte scurt, îşi drege glasul, păstrează un moment de tăcere apoi citeşte cu o prefăcută veselie)Ultimescu: Uite, uite ce scrie! Ucis de propria clonă. Vezi cei de la ziar şi-au reparat grşeala scriu despre clone. Le spun pe nume… clone. vezi. Ia ascultă... O clonă ieşită de sub control, după toate aparenţele este vorba de binecunoscutul OBU - a fost ucisă cu un foc de revolver de catre o altă clonă mai precis este vorba despre celebrul de acum - Omul Pisică. Acest incident a avut loc în parcul Zorilor în această seară la orele 19,30 de minute. Zgomotul împuşcăturii a alertat un agent de stradă care a venit imediat la faţa locului şi a efectuat arestările... (Donnatelo ascultă şi aprobă prin gesturi, mişcînd din cap apoi se ridică brusc în picioare)Donatello: Cine, Omul Pisică?Ultimescu: Ei vezi, vezi, totul o să se termine cu bine.Donnatelo: Ce-ai spus?Donatello: (il priveste pe Donatello. Cei doi se recunosc. Par a se cunoaşte de multă vreme) Ce-ai spus?Ultimescu: Cum?Donatello: Tu?Donnatelo: Eu!Ultimescu: Voi...?Donnatelo: Cîine! (scoate brusc un pistol, ţinut în cămaşă şi îl împuşcă pe Donatello)Donatello: Cîine!(Donatello cade pe bancă răpus de glonţ. Ultimescu se aropie de Donnatelo şi îi cere pistolul cu o voce sigură calmă. Tranşant, sigur pe el, vizibil schimbat în gesturi şi atitudine)Ultimescu: Gata s-a terminat. Acum dă-mi pistolul. Ţi-ai facut cum trebuie treaba.(În acest timp din sală se ridică un poliţist. De fapt este vorba despre un actor care a asistat de la inceput la spectacol pe post de spectator şi care se repede pe scenă îl imobilizează pe Donnatelo, îi întoarce mîinile la spate îi ia pistolul din mînă şi îl trînteşte la podea. Ultimescu asistă uimit la toată scena care se petrece în mare viteză.)Poliţistul: (în timpul intervenţiei) Stai! Nu mişca! Nici dumneata. (face

29

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

semn cu mîna spre Ultimescu) Sunteţi arestat! (spre Donnatelo) Orice ve-ţi declara de acum înainte poate fi considerat ca fiind probă la proces. Aveţi dreptul la un avocat. Şi tu, (spre Ultimescu) să nu te mişti de aici...Ultimescu: Cine eşti dumneata? Şi cum de îndrăzneşti să năvăleşti aşa pe scenă.? Cu ce drept intervii aici.?Poliţistul: Ascultă să nu pleci, eşti martor şi va trebui să dai o declaraţie. Acum va trebui să vă rog să vă legitimaţi.Ultimescu: Mă legitimez, mă legitimez imediat... (Ultimescu scoate o legitimaţie pe care i-o bagă sub ochi poliţistului şi rosteşte apăsat) Comisarul Stroe Ultimescu de la Siguranţa Clonarii. Acum ai înţeles domnule agent.Poliţistul: (ia poziţia de drepţi şi salută) Să trăiţi domnule comisar!Ultimescu: (revoltat) Cum ai intrat aici, cine te-a introdus în scenariu?Poliţistul: Nimeni domnule Comisar.Ultimescu: Atunci ce naiba cauţi aici?Poliţistul: Am vazut incidentul, am auzit focul de armă şi... am intervenit. Era de datoria mea ca om de ordine să....intervin mai ales cînd e vorba de Omul cu Buricul Uriaş. A scris şi la ziar, (arată spre “ziarul” care acum zace pe jos) am primit şi o circulară la secţie...Ultimescu: Bine. Dar acum s-a terminat. Gata. Nici un Omul cu Buricul Uriaş. Nimic. Scoate-i acestui om imediat cătuşele. E nevinovat!Poliţistul: Bine, dar e un criminal şi nu e om, e o...Ultimescu: Nici un o... nici un şi, nici un criminal, nimic, scoateile imediat aşa cum am ordonat. Executarea. Şi tu nu ai vazut nimic aici. Clar...Poliţistul: (vizibil timorat vorbeste cu glas scăzut) Domnule comisar, am văzut împreună cum s-au petrecut lucrurile este vorba despre o crimă.Ultimescu: (nervos) Ascultă agent aici a avut loc o sinucidere nu o crimă.Poliţistul: O sinucidere?Ultimescu: Întocmai.Poliţistul: Dar e imposibil am văzut împreună? că... ( după un moment de gîndire ) Am să fac raport domnule Comisar, dumneavoastră vreţi să muşamalizaţi cazul …(Poliţistul devine din ce în ce mai agitat) vreţi să, să… ascundeţi adevărul...Ultimescu: Ascultă... Aici a avut loc o sinucidere. O clonă a împuşcat o altă clonă. Clar!Poliţistul: Şi?Ultimescu: Adică s-a sinucis pe el însuşi. Dobitocule?!Politistul: Şi?Ultimescu: (exasperat dar calm) ăsta...(arată spre Donatello) e tot ăsta (arată spre Donnatelo), ăsta îl ucide pe ăsta. Da! Dar ăsta şi ăsta sunt unul şi acelaşi. Sunt clone Agente nu ai învăţat la şcoală, vrei să-ţi repet. Clo-ne şi

30

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

clonele nu intră sub legislaţia umană ele au un alt statut…adică nu au nici unul clar!Poliţistul: Păi nu asta vroiam să spun şi eu...Ultimescu: Ei lasă, lasă, de acum nu mai e de competena ta. Aici a fost vorba despre o actiune sub acoperire. Înteles!Poliţistul: Da. Să trăiţi. Am înţeles!Ultimescu: Bun, acum desfă-i cătuşele. (face semn catre Donnatelo arătîndul cu ambele mîini; poliţistul îi desface catuşele lui Donnatelo)Ultimescu: Bine acum poţi să pleci eşti liber. Hai...Stînga-n prejur… (poliţistul se executa şi iese prin culise)(Ultimescu se apropie de Donnatelo îl ridică de la podea, îi zîmbeşte larg.)Ultimescu: (Cu ironie prefacută, simulînd îngrijorarea) Te simţi bine Omule...Donnatelo: Da, excelet, nu am nimic... (Donnatelo se pipăie, se scutură de praf) vă mulţumesc mult domnule Comisar. Aţi fost strălucit, strălucit… De cînd mă ştiu nu am văzut aşa o acţiune bine pusă la punct atîta competenţă, e nemaipomenit cum adevarul, poliţia, justiţia, ţara merg mînă în mînă, e minunat că planeta asta mai are aşa oameni deosebiţi ca dumneavoastră domnule comisar, oameni care vin în ajutorul oamenilor. Dacă nu intervenea-ţi la timp cine ştie ce se putea întîmpla… şi acum, la urmă agentul ăsta aşa de zelos... Hi. hi.. hi...Ultimescu: (Îi zîmbeşte, melancolic plin de sine, măgulit) Nimic. Au fost calculate toate riscurile, doar ti-am spus că o să se termine cu bine. Şi dumneata, te-ai comportat de asemeni excelent. Eşti un exemplar foarte reuşit domnule... (are un lapsus, pocneşte din degete încerînd să-şi amintească numele)Donnatelo: Donnatelo, zis şi Omul Pisică. Donnatelo, cu doi de n. Îmi place mai mult să mi se spună astfel.Ultimescu: Şi un o lung în coada nu..? Bine, bine, Donnatelooo dacă vrei tu...Donnatelo: (măgulit) O, e prea mult pentru unul ca mine... şi acum încotro domnule Comisar?Ultimescu: (Trezit din visare, luat pe nepregătite) Nu ştiu…Donnatelo: Am eu o idee. Să mergem, la Muzeul de Curiozitati. N-am fost niciodată acolo. Cred că e un loc foarte interesant? (ridica mîinile în aer) Ei ce spuneţi domnule Comisar mergem?Ultimescu: (frecîndu-şi palmele de mulţumire şi aruncînd o privire în jur cautînd parcă ceva pe scenă) O să anunţ mai întii presa şi apoi îti promit că mergem. Ai colaborat excelent cu noi. Meriţi o asemenea excursie însă vezi ai grijă ! Nu cumva să rămii pe-acolo că e de rău.Donnatelo: Se poate domnule Comisar. Ce, eu sunt inconştient ca ăsta...

31

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

(arată spre Donatello) Eu, nu împartăşesc ideiile separatiste ale unor descreieraţi ca în Republica de Fildeş, domnule comisar eu fac parte din altă categorie. Net superioară, care la drept vorbind e numai în slujba Umanităţii şi a oamenilor, indiferent, de culoare, rasă, religie, sex, apartenenţă de laborator.Ultimescu: (se agită în jurul cadavrului, scoate o ruletă, îl măsoară îi face conturul cu creta. Noteaza ceva într-un carneţel. După ce termină vine spre Donnatelo şi îl ia de dupa umeri) Haide, să mergem de astăzi eşti vedeta Omule Pisica... pardon Donnatelooo. Vedetă auzi...Donnatelo: (e agitat se bîlbîie, gesticulează) Am auzit că muzeul semana cu o bucatarie gigantică aşa cum se construiau pe vremuri, că e mereu aglomerat şi că trebuie să luăm bilete din timp...că…(Ultimescu şi Donnatelo se îndreată spre ieşiri unul o ia într-o parte şi altul în cealaltă. Par a nu şti încotro să meargă. Aleg pînă la urmă una dintre ieşirile scenei. Piesa pare să se fi terminat dar acum apare din nou în secenă beţivul care are în spate - de data asta - un sac de sticle goale. Goleşte sacul de sticle pe scena şi îl baga în sac pe Donatello, după care îl tîrîe spre culise)Beţivul: Pe ăsta o să scot mai mult decît pe sticle... Hi, hi, hi, unde s-au dus cîini ăştia, patrupedele astea nenorocite, pa-tru-pe-de-lor, asta sunteţi nişte patrupede care merg prin bucătărie să cerşească de mînacare, ham, ham, patrupedelor, patrupedelor... etc

Cortina

32

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Copilul indigo

(Experiment teatral. Scenetă în trei părţi şi trei ore)

Decor: O cameră fără prea mult mobilier, un aparat de radio, o valiza, o uşă, o fereastră, o masă, trei scaune. Un aparat de radio. Volumul e dat la maxim.Personaje: FilipIubitaBărbatulSingLa finalul si inceputul partilor orelor pe fundal se va auzi ritmul unui metronom)

Prima parte.

(Iubita este imbracata intr-o fusta de culoarea indigo, Filip are o cravata de culoare indigo)Iubita: Te rog dă-l mai încet, se aude pînă peste drum, o să trezeşti vecinii.Filip: Ei şi! Sunetul nu e proprietatea nimănui lui nu poţi să-i pui garduri. Te rog vreau să mă laşi în pace, mai exact să laşi în pace undele sonore.Iubita: Esti supărat? Ce ai? Ce-i cu tine? Spune-mi. eşti trist nu-i aşa. Tu chiar eşti supărat pe mine, pentru că ţi-am spus să dai radioul mai incet. Nu ?(Filip stă cu privirea în pămînt şi învîrte pe deget nişte chei)Filip: Nu, sunt supărt, am nevoie doar de un pic de intimitate. Aşa că te rog să pleci.Iubita: Glumeşti nu?Filip: Nu.Iubita: Aşa deci... Bine. Am să plec de aici dacă asta vrei.Filip: Da. Asta vreau. Te rog. Pleacă.Iubita: Am să plec, am să plec. (cu răutate în glas) Iar dacă tu crezi că... o femeie în carne şi oase e mai puţin importantă decît intimitatea aia a ta, atunci să ştii că eşti un nemernic. Uite-te la mine vezi sunt palpabilă, hai pune mîna atinge.... Nu vezi... respir, miros a femeie,Filip: Puţi.Iubita: Da put a femeie şi tu... eşti un prost..

33

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Filip: Dacă zici tu… sunt prost. Bine. Dar acum în clipa asta nu mai am nevoiede tine pentru că eşti un … eşti … eşti un fiasco.Iubita: Un ce? Un fiasco? Esti nebun. (Se agită, se plimbă în jurul lui) Auzi vorbă. Fiasco!Filip: Acum nu mai exişti din clipa asta poţi să faci ce vrei. Nu mai ai loc în lume mea.Iubita: (îl imită) Nu mai eşti aici? Da, lumea ta, in lumea ta... da, da dar cu lumea mea cum rămine.Filip: Rămîne ca în Gara de Nord.Iubita: Şi banii şi sacrificiile mele şi timpul meu pierdut în cocina asta....Cu astea ce facem? Cine ma despăgubeşte....Filip: Ia-le cu tine. Uite… (se duce spre valiză o deschide şi o trînteşte la picioarele ei) punele aici sunt ale tale. Banii… (scoate din buzunar nişte mărunţiă pe care îl aruncă în valiză), sacriificiile tale,( se caută în buzunar după alţi mărunţi, nu găseşte, îşi scoate cravata de la gît pe care o trînteşte în valiză) aşa...şi timpul (ia un ceas de pe o masă şi îl aruncă în valiză) poftim timpul. Tot ce trebuie să faci e să-l întorci.Iubita: Şi nopţile în care ne-am iubit... si visele mele? Şi pe alea le vreau înapoi!Filip: Nopţile, (se agită prin camera căutînd parcă ceva) Nopţile, visele.... imediat (scoate dintr-un sertar un sul de hîrtie din care rupe cîte o bucată în care sufla cu putere şi împacheteză ceva imaginar, apoi le aruncă în valiză) o noapte, aşa o împachetăm, acum un vis.... (suflă şi mai tare adună ceva din aer cu mîinile pe care îl îndeasă în hîrtie) un vis...(repetă operaţiunea de vreo cîteva ori) cîte sunt? Să nu cumva să rămînă unul neîmpachetat, să nu cumva să-l uiţi pe aici că eu nu am ce să mai fac cu ele .....să ştiii 20, 30 ...100 de nopţi şi vise cîte...100, 200? A prea mult... Ai visat tu atît?. Aşa am să pun cîte două cîte trei în pachet...nu te superi nu....le despachetezi tu acasă.... să le pui în dulăpiorul tău la păstrare....poate că cine ştie....aşa aşa.... termin imediat.....Iubita: Filip...de ce faci asta? De ce?!Filip: Altceva ce mai vrea înapoi doamna? Bijuteriile coroanei? Un sărut la pachet? (Sărută o bucată de hîrtie pe care o împachetează cu grijă apoi notează cu un marcăr pe pachet "Sărut") aşa.... (caută prin valiză celelalte pachete) să nu le încurci.... vis ....noapte... (incepe să noteze pachetele din valiză)Iubita: Ascultă-mă bine.(îl ia cu palmele de cap şi îl priveşte în ochi)S-ar putea să fie ultima oară cînd ne mai vedem. E clar. Ai de ales.. Ori eu, ori aia sau ce naiba o mai fi...ori îti pui ştreangul de git.Filip: Ai spus bine. Singurătate asta e ceea ce vreau. (Închide aparatul de

34

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

radio)Iubita: Da. Se pare că ai ales.(se întoarce pleacă în grabă, trînteşte uşa.)Filip: Nu uita valiza!(iubita se întoarce şi ia valiza)Filip: O femeie ca asta nu ma va întelege niciodată. Sunt nişte zăngănele....fac mult zgomot...altceva nimic...sex, zgomot...sex, zgomot...sex...zgomot....Ha ha ha (doar pentru el).Ce prostie. Ce prostie..... Bani sex, zgomot, zgomot, zang, zang, zang, sex, hîta-hîta, bani, zang zang zang... ha ha ha Zanganele astea sunt ....zgomot.... .(iese din scenă pe uşa camerei)

A doua parte.

(Filip intră grabit pe uşa cu o pungă de hîrtie în brate în care are ceva cumpărături)Filip: Sing trebuie să apară din clipă în clipă.(O lumină indigo apare pe unul dintre pereţii camereii. Lumina se mişcă repede prin încăpere. Filip o urmăreşte cu privirea. Cînd dă să o atingă aceasta dispare apoi apare în alt loc)Filip: (monolog) Eşti aici? (Vorbeşte cu un personaj imaginar)Da? Ce să fac sunt bine te aşteptam să ştii că îmi era dor de tine... Da recunosc, recunosc... Aşa deci, aşa, aşa...Nu. Am fost cît se poate de trist, da aşa cum mi-ai spus, am fost un nemernic...Ce e un fiasco? A... Păi nu ştiu. Da, da... chiar nu ştiu. Dar de ce intrebi? Sing tu ai fost de faţă… ai auzit tot ce am vorbit cu ea.!? Să ştii ca acum s-a terminat totul între noi. Gata. Sunt liber.De ce să pleci? Te-am suparat cu ceva?Am să fac tot ce vrei tu... A uite stiu....stiu ce e un fiasco. Mi-am adus aminte. Da. Am avut un lapsus.Un fiasco este ceva fals o nereuşită, un eşec, insucces, da, da asta e...Nu te mint! !Filip: (monolog)De cind ne ştim noi?Da da...De cînd eram copiii. Hai spune-mi cînd ne-am văzut prima oară? Mai ţii minte?Aşa deci nu recunoşti, nu vrei să recunoşti. Ştii bine pe la vreo şapte ani atunci ţi-am dat numele ăsta. Ţi-am spus Sing. Da. (cu melancolie) Acum observ. Am îmbătrînit Sing.Ce e ala un lapsus? E un gol, un gol de memorie ceva care îţi scapă pe moment deşii ştii că trebuie să-l ştii..

35

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Da e aşa cum spui tu ...ca un fel de spaţiu lipsă între cuvinte... Aşa e...aşa asa....văd că ai înţelesNu... nu e un compliment. E nici bine nici rau...dar e mai bine să nu uiţi, să nu fii spaţiul gol dintre cuvinte...e mai bine să fii chiar tu cuvîntul?Sing... ce faci... Unde pleci?? Bine, bine uite te rog să mă ierţi. Eşti un pic supărată da... doar ştii foarte bine că nu e adevarat, noi oamenii vorbim cîteodatădoar aşa ca să ne auzim vorbind, spunem despre anumite lucruri că sunt frumoase sau urîte dar nu credem cu adevarat în ceea ce spunem. Suntem cu mintea în altă parte, vorbim dintr-o slăbiciune a vorbei, prin cuvintele astea mincinoase ne ascundem de prezent, de noi… Ne consolam într-un fel cu ideea că suntem mai buni, mai frumoşi…(un scaun se mişcă prin casă, este tras în sus)E stupid. Ştii că nu-mi place(lumina se stige şi se aprinde )Of... iar incepi. Tu n-o să te maturizezi odată Sing.Ai să rămîi un copil. (Becul rămîne aprins, scaunele nu se mai mişcă)

A treia parte.

(se deschide uşă şi intră un barbat îmbrăcat intr-un halat indigo are la el un creinode tîmplărie, un metru, un echer şi un caiet Filip stă pe un scau într-un colţ al scenei)Bărbatul: O fereastră aici şi una aici, aşa.... aici merge încă o uşă, şi balconul trebuie închis, da da... fără becuri numai neoane consumă puţin… mda.… Dar mai eşti aici domnule Filip? N-ai plecat încă?Filip: Nu, n-am plecat...Bărbatul: Aşa deci, atunci aveţi banii pe chirie?Filip: Nu, nu îi am dar vă promit că pînă mîine...Bărbatul: Aşa mi-aţi spus şi săptămîna trecută. Gata, cu amînările. Am şi eu o limită. Ce naiba suntem oameni nu personaje imaginare... traim într-o lume concretă, dură, suntem capitalişti domnule Filip aşa că vă rog....Asa....un covor roşu, ba nu (se gîndeşte) mai bine o mochetă verde. (notează în caiet - o mochetă verde)Filip: Am să vă aduc pînă la urmă bani. Într-o zi sau două. Doar suntem oameni ....Bărbatul: Nu mai suntem de multa vreme oameni. Suntem afacerişti domnule Filip. Omenia nu are ce cauta în afaceri.Filip: Doar... o zi două....Barbatul: Puteţi să-i aduceţi, oricum nu vă mai pot lăsa să staţi. (face semn cu mîinile arătînd camera) Vreau să o renovez. Cît mei repede.

36

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Filip: Să o renovaţi? Asta nu se poate! Dar e perfectă aşa!Bărbatul: Nu mai e în ton cu moda. Cine ar mai sta astăzi într-o încăpere ca asta. Ha....Filip: Dar....Bărbatul: Uitaţi că acest imobil îmi aparţine, şi că fac ce vreau în el.Filip: Doamnule mai lăsaţi-mă o zi...macar o zi. Mai am de pus la punct nişte lucruri, nu se poate aşa repede, crediţi-mă am să plec dacă ţineţi neapărat.dar...Bărbatul: Nu. Îmi pare rău deşi sunteti un om deosebit, un intelectual asta nu vă ajută cu nimic, şi aşa v-am păsuit pînă acum pentru că v-au dat afară de la universitate, pentru că mi-a fost milă de dumneavoastră, ma rog… Dar de astăzi gata. Trei ore domnule Filip nu mai mult pentru că muncitorii o să intre peste dumneavoastră. Asta e… Aşa că. Bună ziua.Filip: Dar... cu ea cum rămîneBărbatul: Care ea?Filip: Cum care?Bărbatul: Locuiţi cu o femeie?Filip: Nu...adică am locuit...adică nu chiar... de fapt nu e o femeie e....SingBărbatul: Cine?Filip: Sing!Bărbatul: Sing şi mai cum?Filip: Mai cum ce?Bărbatul: Cum o mai cheamă pe amanta asta a dumneavoastră?Filip: Sing şi atît ... şi nu e amanta mea....Bărbatul: Atunci ce e ? O mătuşă, o verişoară.... Are bani dumneaei?Filip: Nu... nu....ea..... e spiritul acestei camere e... nu ştiu ce e.... dar e aici.Bărbatul: Domnule ....profesor....vă bateţi cumva joc de mine?Filip: A...nu nicidecum...Bărbatul: Ştiţi ce ... trei ore... nici un minut mai mult!Filip: Domnule dacă mă daţi pe mine afară Sing o să moară.Bărbatul: Iar mă luaţi peste picior... sau poate că nu sunteţi întreg la minteFilip: Şi o să mor şi eu.Bărbatul: Problema dumneavoastră...Filip: Poate dacă am să o chem o să vă convingeti să staţi de vb cu ea... E vorba de .... Sing mă auzi Sing...Sing...Te rog vorbeşte cu domnul acesta spune-i ca exişti, că fără tine clădirea aceasta se va nărui că ...Bărbatul: Sing Sing....domnule Filip.... şi....gata cu joaca....trei ore vă sunt suficienteFilip: (dezorientat) Ce-i cu tine? De ce nu vrei să vorbeşti?Bărbatul: (în timp ce pleacă vorbinb ca pentru sine) De la prea multă carte ....Intelectualii ăştia......Sing Sing (face semn ca Filip a înnebunit)

37

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

(bărbatul iese trîntind uşa. Filip dezamăgit rămîne în genunchi)

Prima oră.

Filip vorbeşte singur plimbindu-se prin cameră, atingînd pereţii, urmărind cu privirea un personaj imaginar. MonologFilip: Ai auzit ce-a spus? De ce nu ai venit? Acum va trebui, să vii cu mine, sa stii te voi scoate cumva de aici . Cum? Nu! De ce? Nu vrei! De ce nu vrei? Nu poţi? Cum sa ma despart de tine unde sa plec? Am să înebunesc stii bine! Cum crezi ? Dar tu … cine o să mai aibă grijă de tine. Sing... Să înteleg că n-o să te mai văd niciodată? Asta nu! Hai atunci să fugim, împreună. Ştii bine că nu pot trăi fără tine. Suntem inseparabili. Nu pot. Întelege odată nu pot! Nu pot fără să te simt în preajma. Tu îmi dai încredere în mine, în viaţă, tu îmi dai siguranţa că lumea e facută altfel. Nu ţip la tine, nu... Stai! Acum unde pleci, stai, nu mă părăsi. Sing! Iartă-mă. Stai! Sing! Sing!(Filip aruncă nervos un scaun se aşează pe jos turceşte)Uite am să-ţi spun o poveste. Poate asa o sa intelegi. O poveste de iubire. O poveste de iubire dintre două sperietori de ciori. O poveste dintre un el şi o ea. Da, pentru că erau un el şi o ea. El stătea într-un lan de porumb Era înalt cam de doi metri aşa cum îi stă bine unui bărbat. Era îmbracat într-un palton verde iar pe cap avea un lighean de tablă găurit. Era îmbrăcat ca un militar. Nu avea faţă pentru că în loc de cap avea un bostan. Nu avea nici ochi, nici gură, nici nas. Avea doar urechi. Urechile lui erau două pîlnii uriaşe înfipte în bostan pe care se sprijinea ligheanul găurit.Si tot ce putea să facă era să audă. Auzea foarte bine fiecare ţîrîit de greiere, fiecare adiere de vînt, fiecare fîlfîit de aripă pînă şi furnicile care se urcau pe el le auzea.Ce frumoasă trebuie să fie lumea din jurul meu. Ce minunăţie…gîndea el.În faţa lui era un drum de ţară, un drum prăfuit pe care nu trecea mai nimeni iar peste drum era un lan de fasole verde. Acolo stătea ea. O aduseseră într-o zi ploioasă nişte ţărani cu o căruţă cu covirtir. Stătuseră mult pînă se termină ploaia şi vorbiră despre recoltă, despre ciori şi despre ploaie. După ce au plecat el auzi un gîngurit ciudat. Nu…Nu erau furnicile, nici ciorle nici greierii nici vespiile nu erau. Era altceva. Era ceva minunat în sunetul acela. (povestirea este întreruptă de tic-tacul unui metronom care se aude din ce în ce mai tare)

A doua oră.

38

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

(O voce de femeie se aude din difuzoare. Se aprinde un reflector cu lumină indigo care este mişcat pe scenă)Sing: Sunt copilul indigo!Filip: Eşti aici!?Sing: Da. Am venit pentru tine. Şi pentru că autorul e un tip de treabă l-am rugat să mă lase să-ţi vorbesc. A văzut că te chinui...Filip: Deci poţi să vorbeşti pentru toata lumea. Sing de ce aşa de tîrziuSing: Aşa a vrut el.Filip: Şi asta doar pentru că autorul e un tip de treabă? Pentru că acum depindem de el? Eu nu cred în el, e un ticălos. (ameninţă cu pumnu spre public îl caută cu privirea) Eşti un ticălos să ştii! Nu vezi ne chinuii! Ticalosule te-ai ascuns în spatele unor rînduri şi rănjeşti de după ele. Eşti un laş!(brusc se întoarce către pata de lumină indigo îngenunchează pe ea)Ei ce-ai hotărît rămîi aici sau mergi cu mine?Sing: Asta nu se poate.Filip: De ce?Sing: Nu pot pentru că nu-ţi cunosc sufletul autorul nu mi-a spus nimic despre el.Filip: Ticalosule! De ce nu i-ai spus că locuim în acelaşi suflet. Dar Sing spune ce ţi-a spus?.Sing: Că ştie cine esti, ce-ai fost şi ce e cu tine aici.Filip: Ticălosule stii tot.... nu eşti cinstit, auzi.... nu esti drept....Sing: Hei... E timpul sa plec. El ne vrea singuri, departe unul de celălalt.Filip: Suntem doar două personaje nemernicule…Sing … Ştii bine că atunci cînd suntem singuri suntem unul şi acelaşi lucru.Sing: El mi-a spus altceva, mi-a spus ca pentru tine e altfel... Ca tu esti personajul, ca pe tine te vad toti.... pe cind eu, eu... eu pînă să ajung aici linga tine trec prin niste clipe groaznice. Adica... nu e uşor...Cînd mă desprind de acolo.... mai întîi sunt lovită de niste mîini cu degete de cîrpă, sunt strînsă în braţe, sunt arsă, mototolită, sunt prinsă între falii de timp. Acolo sunt spartă şi refacută de o mie de ori.... Pe cînd tu.... tu stai aici în lumea aceasta în care nu există greşeală, tu eşti viu, ţie ţi-a dat viaţă înţelege… tu... tu… ai în buzunar îngerul meu păzitor şi îngerul clepsidră. (lumina se stinge încet pînă dispare)Filip: Sing trebuie să te văd, să te ating să ficţionăm, pentru ultima oară Sing nici eu nu mai am timp. Trebuie sa-m spui de ce? De ce?Sing: (vocea se stinge trepat odată cu intensitatea luminii) Adio… Sunt trasă înapoi mă topesc în litere Filip… mă întinde pe hîrtie, mă doare, sufăr Filip. Te iubesc Filip… să nu uiţi asta….

39

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Filip: (tipa )Aaaa....! Nemernicule!(Filip se retrage pe un scaun se ia cu mîinile de cap şi rămîne aşa. Între timp din tavan sunt coborîte nişte mîini uriaşe cu degete de cîrpă care se mişcă pe scenă.(mîiinile pot fi şi nişte proiecţii de lumină). Lumini de diferite culori sunt fugărite de către aceste mîini. Se aud tot felul de sunete groteşti. Rîsete înfiorătoare. Filip scoate din punga de hîrtie un săpun, o frînghie careia îi face un nod o arunca pe după o grindă, dă frînghia cu săpun. Aduce un scaun. Îşi pune ştreangul de gît. Scoate o tigara o aprinde. Se sting luminile.)

A treia oră.

(Se aude din nou din difuzor vocea care anunta A treia ora; metronomul. Filip stă pe scaun cu ştrengul în jurul gîtului. Fumează.)Filip: Aerul e mai greu nu simţi? Se face frig.Sing: Asta e din cauza mea.Filip: Din cauza timpului… Trece parcă mai greu.Sing: E în natura lucrurilor să fie aşa.Filip: Natura lucrurilor e un fiascoSing: Filip noi nu suntem lucruri!.Suntem personajele lui.Filip: Suntem un mare fiasco.Un fiasco indigo… ha..Sing: Indigo? Ce e acela indigo.(Se aud paşi)Filip: O culoare, n-ai de unde să ştii. Ascultă paşi!Sing: Da. Îi aud un alt personaj trece pe aici.Filip: Cine să fie ?Sing: E autorul, cine altcineva.Filip: Nemernicul ăla ?! Pf…Sing: Îl recunosc după mers. Merge ca un om trist.Filip: Ce ticălos are mers de om trist?Sing: Nu e ticălos! Nu e ticalos!Filip: Atunci ce e?Sing: E un sclav.Filip: Ha… un ticalos, un sclav.... îmi place cumm sună.....da, sclav! Un nemernic de sclav!Sing: E sclavul cuvintelor. Nu ştii la început a fost cuvintul.Filip: Da, dar nu se precizeaza care?Sing: Nu...nu gîndi aşa....eşti rău să ştiii....Filip: Fiasco.... da poate era asta?sau poate nu....poate la început a fost culoarea? Culoarea indigo....Sing: Ce e chestia aia agăţată de gîtul tău? De ce stai pe scaun?

40

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Filip: E o modalitate de a fi mai înalt. De a ajunge mai sus. E ceva între mine şi el. Sfoara asta ne leagă, iar scaunul....scaunul eşti tu Sing....Sing: Ha, ha, ha.… Cum să fiu eu... Eu sunt în altă parte eu nu pot fi scaun.... Eu sunt acolo în spaţiul dintre cuvinte eu sunt Sing, eu sunt Copilul Indigo.(Lumina indigo dispare brusc. Paşi care se apropie se aud din ce în ce mai tare. Pe scenă apare un om îmbrăcat complet în indigo. Nu i se vede faţa. Sub braţ are un teanc mare de foi. Manuscrisul piesei. Merge încet dintr-o parte întralta a scenei. Se opreşte o clipă şi îl priveşte pe Filip.)Filip: Acum înţeleg. Eşti îmbrăcat în indigo. Şti că eşti simpatic! Parcă ai fi de pe timpul inchiziţiei. Un nemernic de popa, sau vreo sfintă de vrajitoare... Nu ai chip. Foarte bine... Nici nu trebuie... Ha.ha.ha… Zău că nu trebuie.... Nici eu nu sunt ceea ce crezi... ha, ha, ha, zanganele, zgomot...sex, zgomot., sex, sex...zgomot....Ha, ha, ha. (doar pentru el).Bani, sex, zgomot, zgomot, zang, zang, zang, sex, hîta-hîta, bani, zang sex, zang... ha ha ha Zanganele ha ha ha...(Rîde zgomotos se îneacă se clatină periculos pe scaun. Se stinge brusc lumina, se aude zgomotul scaunului. Apoi se aud paşi care părăsesc scena. Cînd se aprinde lumina pe scenă sunt aruncate foile pe care le ţinea autorul sub braţ, iar în ştreang atîrnă - cel îmbrăcat în indigo Radiolul porneste singur. Sala este invadată de o stranie lumină indigo. Se lasă cortina. La plecare spectatorii vor fi nevoiţii să se îmbrace în această lumină.)

41

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Îngerii vin cîte trei

(piesă într-un act)Personaje:Bărbatul în alb, Bărbatul în negru,NecunoscutulDoi bărbaţi unul îmbrăcat în haine albe şi celalalt în haine negre stau la o masă . Încăperea e un vagon dezafectat pe post de gheretă. În încăpere se mai află un telefon şi o mică sobă de tablă în care arde focul. Bărbatul în negru scoate în mod constant o sticlă de vodcă de sub haine din care bea înghiţituri mici. Un individ necunoscut intră înfrigurat peste cei doi.Melodia de anunţ,Trenul accelerat 666 în direcţia Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi pleacă din staţia Bucureşti Nord la ora 13 şi 25 de minute. Vă rugăm poftiţi în vagoane.Zgomot de vagoane, voci, sunete specifice unei gări.Bărbatul în alb: (învelit într-o pătură) Iarna, urăsc iarna. Frigul nu-mi face deloc bine.Bărbatul în negru: Îmi este indiferent. Ori frig, ori căldură. Rezist la amîndouă fără nici o problemă.Bărbatul în alb: Prostii…Aşa îţi mai place să te dai mare…Parcă nu te-aş şti. Bărbatul în negru: Crede ce vrei… Se vede că eşti slab de…(bătăi în uşă) Bărbatul în alb: Vezi cine e.Bărbatul în negru: Intră e deschis. Necunoscutul: (intrînd timid în gheretă) Bună ziua.Bărbatul în alb: Bună ziua. Bărbatul în negru: Salut.Necunoscutul: Cumplit ger.Bărbatul în alb: Bate crivăţul… Bărbatul în negru: Aer proaspăt de Siberia. O minunăţie.Necunoscutul: Se poate să… (face semn către sobă) Bărbatul în alb: Hai intră domnule mai repede că iese toată căldura. Bărbatul în negru: Cu ce treabă pe aici?Necunoscutul: Aştept pe cineva de la Bucureşti.

42

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Bărbatul în negru: Aha.Necunoscutul: Aha...Bărbatul în alb: Şi cum ne-ai găsit.Necunoscutul: După fum. (arată către sobă)Bărbatul în alb: Se vede de pe peron?Necunoscutul: Vag. Bărbatul în negru: Aha. Necunoscutul: De fapt am fost comvocat aici. Probabil la fel ca şi dumneavoastră.Bărbatul în negru: Aha.Bărbatul în alb: Cred că e o greşeală. Regula e cite doi.(Cei doi bărbaţii îl fixează miraţi pe necunoscut)Necunoscutul: Ce vă uitaţi aşa la mine?Bărbatul în alb: Ascultă... dumneata ce parte reprezinţi?Necunoscutul: Cum adică parte?Bărbatul în alb: Cum ai auzit!Necunoscutul: Uşurel domnilor. Ce vă daţi aşa importanţi?Bărbatul în negru: Hîm… Păi nu se vede.Necunoscutul: Se vede... se vede... Uitasem să vă spun. Acum suntem trei. Aşa mi s-a comunicat. Bărbatul în negru: Trei!?Bărbatul în alb: Cum adică trei! După cîte ştiu eu toate pe lumea asta sunt pe din două. Nu?Bărbatul în negru: Nu are logică domnule.Bărbatul în alb: Lumină - întuneric, bine - rău... acţiune şi reacţiune.. şi apoi... ce-o mai fi...Necunoscutul: Staţi, staţi, staţi! Nu trataţi totul aşa simplu. Bărbatul în alb: Uite să zicem că eu sunt de partea luminii da... Sunt îmbrăcat în alb, Sunt tipul cel bun. Se vede nu...(arată spre hainele sale albe). El e sălbaticul, (arată spre cel îmbrăcat în negru) şi bea şi votcă.Bărbatul în negru: Baiatul rău...da... Ei hai, hai, ce tot atîta filosofie. Eu ispitesc, îmi plac viciile, fac scandal, beau fumez... Da nu eu sunt problema aici. Ci el! (arată spre necunoscut)Necunoscutul: Da, da... se vede se vede...Bărbatul în alb: Ei... Acum că noi ne-am prezentat… spune cine eşti dumneata?Necunoscutul: Hîm hîm,... (îşi drege vocea) Nu se vede.(face semn spre hainele sale)Bărbatul în alb: De văzut se vede ceva. Eşti îmbracat în... Ce culoare e asta?Violet sau indigo...

43

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Bărbatul în negru: Mie mi se pare roz.Necunoscutul: Sunt mai multe culori. Nimeni nu îşi dă cu adevărat seama. Nici chiar eu... cîteodată. Eu exprim starea prezentului. Sunt stare dintre...Şi de asta nu am o culoarea anume. Îmi schimb culoarea cum vreau... dacă vreau...Bărbatul în alb: Poţi fi şi alb...Bărbatul în negru: Şi negru?Necunoscutul: Nu. Albul şi negrul nu sunt culori. Sau nu ştiaţi asta. Aş putea spune că voi nu existaţi. Nu-i aşa?Bărbatul în negru: Hîmm...Bărbatul în alb: Eu zic să avem răbdare.Bărbatul în negru: Ce răbdare, care răbdare... Atunci noi ce suntem aici. Cum de se poate permite aşa ceva. Şi cine eşti dumneata cetăţene! Cine ţi-a dat dreptul să fii aici la masă cu noi? Hîmm!Bărbatul în alb: Liniştiţi-vă o să aflăm în curînd. De asta am fost chemaţi aici. Nu...Melodia de anunţ,Din cauza unor probleme la locomotovă plecarea Acceleratul 666 din staţia Bucureşti Nord către staţiile Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi se amînă cu cinsprezece minute. Vă mulţumim pentru înţelegere.(vorbind între ei)Bărbatul în negru: Nu am mai auzit de aşa ceva niciodată. Un reprezentant al prezentului aici cu noi, la acceeaşi masă. Ridicol...Bărbatul în alb: Nici eu... E ciudat nu?Bărbatul în negru: Foarte! La ce-o fi bună prezenţa prezentului ăsta domnule.Cine l-o fi băgat aici să-şi vîre coada în...Bărbatul în alb: Oare are putere de decizie. Crezi că ştie de ce e aici?.Bărbatul în negru: Auzi tu eşti bun sau rău?Necunoscutul: Aşa şi aşa... Depinde.Bărbatul în negru: Adică eşti şi ca mine şi ca el. Cum vrei tu da...Schimbător ai?!Necunoscutul: Cam da...Bărbatul în negru: Nu că asta e prea de tot! Zău m-am enervat rău de tot! Da rău nu aşa.Bărbatul în alb: Stai domnule jos... Stai să discutăm ... poate e un şarlatan atîta tot... Poate s-a rătăcit pe aici... poate nu e nimic.Bărbatul în negru: Auzi tu măi ăsta altceva... Nu eşti cumva un aspirant la... mă înţelegi... care îşi năpîrleşte culorile pe aici, prin cele mai înalte sfere... Hîmmm...

44

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Necunoscutul: Nu.Melodia de anunţ,Trenul accelerat 666 din direcţia Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi are o întîrziere de 30 de minute. Vă rugăm să ne scuzaţi şi vă mulţumim pentru înţelegere.Bărbatul în alb: Ciudat...Bărbatul în negru: Oarea mai durează mult? Mă scoate din minţi aşteptarea asta.Bărbatul în alb: Ce să dureze?Bărbatul în negru: Telefonul văd că nu sună deloc.Bărbatul în alb: O să sune. Ai răbdare.Bărbatul în negru: A trecut aproape o oră.(Necunoscutul s-a aşezat pe scaun într-o poziţie nefirească. E imobil şi nu face nici o mişcare.)Bărbatul în negru: Hei cu tine vorbesc! Ce stai aşa.Bărbatul în alb: Cred c-a adormit.Bărbatul în negru: Naiba să-l ea... Acuma doarme... Ce-i pasă lui, (bea un gît din sticla de votcă)Hei... tu ăsta cu prezentul... dormi?Bărbatul în alb: Te pomeneşti că acum îşi schimbă culoarea. Ciudatul ăsta. Bărbatul în negru: Nu-mi place deloc treaba asta.Bărbatul în alb: Îţi aminteşti cred că am mai picat cu tine acum cîţiva ani, …Bărbatul în negru: (mai trage un gît de votcă) Parcă, nu am ţinut niciodată evidenţa întîlnirilor astea, Eu îmi fac treaba şi gata. Bărbatul în alb: Tipul ăla care se cocoţase pe macara…Bărbatul în negru: A... da... ăla cu aruncatul. Acum îmi amitesc… tu erai. Cum trece timpul… şi ce greu a sunat telefonul... o hoo...Bărbatul în alb: Da, da... a fost o aşteptare lungă.. Ştii că nu-mi plac chestiile care durează.Bărbatul în negru: Mda... acum se pare că o să fie şi mai lungăBărbatul în alb: Cu dumnealui aici... ar putea dura o veşnicie. Cine ştie...Bărbatul în negru: Ştii la ce mă gîndesc...(vorbeşte în şoaptă) dacă e de mai sus... şi e pus aici să ne supravegheze munca. Supracontrol?Bărbatul în alb: Neaaa... ăsta... Nu vezi uite-te la el cum doarme... Să fim serioşiBărbatul în negru: Oare mai stă mult aşa... că mă enervează. Şi dacă nu doarme... dacă se preface!Bărbatul în alb: Stai liniştit. Nu se preface, doarme.Bărbatul în negru: Dar dacă e mai grav! Dacă e epileptic.Bărbatul în alb: Unde ai mai pomenit în breasla noastră epileptici.

45

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Bărbatul în negru: Atunci poate că a intrat în comă.Bărbatul în alb: Ce!?Bărbatul în negru: Dacă e în comă nu sună nici telefonul. Am avut un caz asemănător.Bărbatul în alb: Atunci e vai de noi.. păi chestia asta poate dura şi...Bărbatul în negru: Bate-te peste gură... N-am, să stau aici 20 de ani pînă...Bărbatul în alb: Poate îl deconectează de la aparate şi gata. Bîr, ţîrrr... sună telefonul... şi gata.Bărbatul în negru: Stt... uite că se trezeşte...Necunoscutul:(Cască) Ptiu... ce-am mai... O... domnilor tot aici sunteţi... Nu s-a terminat încă. A sunat cumva telefonul cumva cît am fost eu plecat?Bărbatul în negru: Nu.Necunoscutul: Bun... Acuma ce facem?Bărbatul în alb: Pai aşteptam nu aşa e regula.Necunoscutul: A... da, nu la asta mă refer... jucăm o carte? Aveţi vre-un joc la voi? Table, şah, remi. Trece timpul altfel.Bărbatul în negru: Măi da jucăuş mai eşti. Nu vrei şi ceva de băut!Necunoscutul: De ce nu…(întinde mînă către sticlă)Bărbatul în negru: (se uită să vadă cît mai are, sticla e aproape goală) Nea… exclus! Necunoscutul: (Se uită lung în ochii bărbatului în negru) Bărbatul în negru: (impresionat) Bine ia!Necunoscutul: Necunoscutul ia un gît şi exclamă mulţumit. Al dracului băutură.Bărbatul în alb: N-avem nimic.Bărbatul în negru: Ptiu… Văd că ţi-ai schiimbat culoarea eşti galben acum... S-a întîmplat cumva, ceva...E de la vodtcă? Vreo stare nouă?Necunoscutul: A...! sunt galben, se mai întîmplă... nici nu mi-am dat seama. Sincer să vă spun nu-mi amintesc să fi fost vreodată aşa.Melodia de anunţ,Trenul accelerat 666 din direcţia Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi are o întîrziere de 20 de minute. Vă rugăm să ne scuzaţi şi vă mulţumim pentru înţelegere.Necunoscutul: Se pare că o să întîrzie.Bărbatul în alb: Da, şi ăsta nu e un semn bun.Bărbatul în negru: Ei… abia ăsta e un semn bun.Necunoscutul: Hai să nu mai fim aşa agitaţi. Eu propun să ardem nişte timp.(aruncă citeva lemne în sobă) Uite eu de exemplu dacă nu aş fi aici cu voi aş vrea sa fiu liber cugetator şi să cutreier pămîntul de la un capăt al altuia fără să las nici o urmă. Un ilustru necunoscut, un fel de gînd vagabond care se evaporă ca roua din fiecare dimineaţă. Vouă ce v-ar

46

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

place?Bărbatul în negru: Mi-ar place să fiu jurnalist…să lucrez pe administratie locala, îmi plac chiţibuşurile.Intrigile…Şantajul… Ce bani frumoşi aş face.Bărbatul în alb: Scafandru…Bărbatul în negru: Ce? Bărbatul în alb: Da, da… eu mi-aş dedica toată viaţa scufundărilor la mare adîncime. Trebuie să fie aşa de frumos pe fundul oceanului… Şi nu se ştie mai nimic despre el. Ei bine eu aş descoperi tot ce nu s-a găsit pînă acum. Animale fantastice, peşti preistorici calmari uriaşi… e he…Necunoscutul: Frumoasă ocupaţie… Bărbatul în negru: Corupţie, afaceri necinstite… cred că meseria de avocat e mai interesantă. Oricum… Oscilez între jurnalist şi avocat. Ce ziceţi m-ar prinde mai bine… avocat? Da vreau o părere sinceră, cinstită…Bărbatul în alb: Avocat. Aştia poarta robe negre aşa că te potriveşti la culoare.Necunoscutul: Jurnalist. În meseria asta nu ai timp să te plictiseşti. În fiacre zi altceva… Bărbatul în negru: Da, da. da…. nici agent de pază nu ar fi rău.Bărbatul în alb: Auzi.. ia mai termină cu prostiile. Necunoscutul: În ziua de azi merge şi asta.Melodia de anunţ,Trenul accelerat 666 din direcţia Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi are o întîrziere de 20 de minute. Vă rugăm să ne scuzaţi şi vă mulţumim pentru înţelegere.Necunoscutul: Voi tot pentru persoana de la Bucureşti?Bărbatul în negru: Ce-ţi pasă.Bărbatul în alb: Tot.Necunoscutul: A nu... întrebam şi eu. Nu-mi place să aştept să treacă timpul. Timpul care trece nu mai de nici un folos.Bărbatul în negru: Folos nefolos... nu îmi pasă.Bărbatul în alb: Mie da.Necunoscutul: Hai mai bine să vă povestesc ceva nostim. Ştiţi că eu am avut ceva treabă prin America. Aha... Acolo circulă o vorbă că dacă stai şi nu lucrezi pierzi bani.Bărbatul în alb: Bună vorbă.Bărbatul în negru: Nişte negativişti. Şi ce e musai să cîştigi?Necunoscutul: Da! Altfel eşti un om mort.Bărbatul în negru: Perfect. Mie îmi comvine.Necunoscutul: (gesticulează teatral) Un recif de amintiri e oceanul care desparte strigătele... Treziţi-vă din liniştea voastră oameni abisali potriviţi-vă clepsidrele după peştele sabie şi urmaţi-vă calea... America are şi ea o

47

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

inimă în care poţi renaşte, sau poţi muri, ori poate te pierzi... Încearcă doar, încearcă, şi nu lăsa algele să-ţi sugă tinereţea... Gustă din sarea oceanului şi vei vedea, ca şi dincolo de ape sunt oameni care merg pe catalige. Şi lor le este dor de nemernicia ţării din care se trag. Acolo pe tărîmul făgăduinţei îşi construiesc cochilii şi plîng şi cîntă acolo... şi uită, şi iubesc...Bărbatul în alb: Frumos spus.Bărbatul în negru: Hei... lasaţi poeziile. Avem treabă. Dacă nu sună telefonul în douăzeci de minute am să plec şi am să vă las pe voi doi să rezolvaţi cazul... Nu îmi place să aştept v-am mai spus.Necunoscutul: Ştii că tipul din tren a venit tocmai din America. Da... vrea să ajungă la Iaşi. În oraşul ăsta obscur. În capătul ăsta de lume. Nu e nimic aici.Bărbatul în negru: Nici măcar timp nu e.Necunoscutul: Nu... Aici greşeşti. Prezentul e pretutindeni.Bărbatul în negru: Da sigur... Şi face un zgomot îngrozitor.Bărbatul în alb: Se întoarce acasă presupun.Bărbatul în negru: Dacă mai ajunge desigur.Necunoscutul: Şi cînd te gîndeşti că totul depinde de un nenorocit de telefon.Bărbatul în alb: Asta e regula.Bărbatul în negru: Se prea poate. Da ce faci? Iar îţi schimbi culoarea? Verde...Bărbatul în alb: Eşti ciudat nene...Necunoscutul: Ei asta e... Verde.Melodia de anunţ:Trenul accelerat 666 din direcţia Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bîrlad, Vaslui, Iaşi soseşte în gară la linia 3. Atenţie la linia 3.Necunoscutul: Ce ziceţi o să deraieze?Bărbatul în alb: Exclus.Bărbatul în negru: Ar fi ceva... deşi e clasic.Bărbatul în alb: Acum e cam greu cu accidentele feroviare. Dar nu exclud... deşi... e mult, mult prea sigur genul ăsta de transport.Necunoscutul: Scenariştilor. Aţi uitat că eu reprezint prezentul. Că eu sunt cel real aici. Că eu îmi schimb culoarea.Bărbatul în alb: Eşti un lăudăros. Crezi că le ştii pe toate.Bărbatul în negru: Hei... Eu sunt cel negru. de ce uitaţi mereu acest mic dar important amănunt. Vă spun clar că o să cadă din tren.Necunoscutul: Unde?Bărbatul în negru: Undeva între Vaslui şi Iaşi. Garantat. În timp ce se va duce la toaletă... se va dezechilibra şi disperat va apuca mînerul uşii care se va deschide şi...

48

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Bărbatul în alb: Există un clempuşi de siguranţă. Nu se va întîmpla aşa. Exclus.Necunoscutul: Prezentul spune că citeşte o piesă de teatru în compartimentul său.Şi ca să vă dovedesc că nu mint am să îmi schimb culoarea. Roşu!Bărbatul în negru: Sînge!Bărbatul în alb: Dragoste!Necunoscutul: Emoţie!Telefonul sună. Cei trei se privesc speriaţi unul pe celălalt.Bărbatul în negru ridică receptorulBărbatul în negru: Da... Bine... Cît ... atunci facem aşa... da e bine, aşa... bine mulţumim, la revedere.(Închide receptorul şi se întoarce către cei doi)Bărbatul în negru: Gata s-a terminat. A scăpat. S-a anulat totul. Se pare că a fost o erroare. Persoana a pierdut trenul.Necunoscutul: Hai să bem ceva.Bărbatul în alb: Faci cinste?Bărbatul în negru: Ai avut dreptate, am pierdut timpul aici.Necunoscutul: Give me five. (Bate palma cu Bărbatul în negru)Bărbatul în negru: Era cît pe ce... Bărbatul în alb: Uf... Simt nevoia de o bere...Necunoscutul: Atunci bine aţi revenit în prezent. Să mergem la "Icar", fac eu cinste!

Cortina

49

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Apartamentul 28

Personaje: Bărbatul necunoscut Erica Ex-ul Dealarul Personajul verde: La începutul fiecărei scene un personaj îmbrăcat în verde apare dintr-o parte în alta a scenei fumînd dintr-o tigară. Dansează – adaptat la tema scenei respective. Cînd afișează un aer de măscărici, cînd e tris, demonic, cînd e fericit și extaziat – muzică... În tot acest timp celelate personaje rămîn împietrite în poziții nefirești. Personajul verde trece printre ele se joacă cu ele, le sufla fum în față... etc... apoi dispare la fel de misterios.

Scena 1.Personajul verde intră asemenea unui detectiv cu pălăria trasă pe ochi. Prin fum se văd cele două personaje. Număr de pantomimă, muzică... O ușă, un bărbat este întins în dreptul ei. Un apartament oarecare. Erica- o tînără găsește în fața ușii un necunoscut. Constata că acesta este lovit la cap. Îl ajută și îl duce la ea în apartament. Bărbatul este amnezic.

Erica: Auăleu! (privește speriată în jur, face cîțiva pași cuprinsă de spaimă) Domnule sunteți bine? Asta îmi mai trebuie acum. (Îl împinge de cap cu un deget. Se retrage temătoare.) Sunteți în regulă? (Necunoscutul se trezește.) Vă e rău? Știți asta e ușa mea și... (scoate cheile și le scutură) Aș vrea să... Da... ce-ați pățit?Necunoscutul: A... Unde sunt?Erica: În fața ușiii mele. Îmi blocați intrarea... Necunoscutul: Vă cunosc? Ce zonă e asta? Erica: Sunteți în centru. Necunoscutul: Centru? aha... (dă să se ridice dar nu reușește.) Erica: Stați să vă ajut... (îl prinde de o mînă și îl ridică observa că e lovit la cap și săngerează.) Centru... Strada Cuza Vodă.Necunoscutul: (Confuz) Aha... Cuza Vodă... Și...Erica: Și sîngerați...Bărbatul duce mîna la frunte și dă de sînge. Necunoscutul: Sînge?!

50

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Erica: Vai... haideți în casă cred că ați căzut sau poate v-a lovit cineva. Am să sun la urgențe. Necunoscutul: Da... da... nu îmi amintesc nimic... Cei doi intră în apartament. Bărbatul se intinde pe un fotoliu.Erica: Vă aduc un prosop imediat... (aduce prosopul apoi caută în geanta telefonul mobil. Necunoscutul: Stați, nu e nevoie... Nu am decît o mică amețeală... Erica: Totuși nu ar fi mai bine să vă vadă un medic?Necunoscutul: Cuza Vodă... Erica: Cum vă numiți?Necunoscutul: A... Pai... Numele meu....da...Erica: (nerăbdătoare, așteptînd cu telefonul în mînă) Da...Necunoscutul: Nu îmi amintesc.Erica: Of... da...Da ați fost lovit bine nu glumă... Acum ce facem?Necunoscutul: Nu știu? Eu...Îmi pare rău de deranj dar... Mai bine nu sunați... e deja prea mult... Erica: Căutați în haine poate aveți vreun document la dumneavoastră.Necunoscutul: O da... Cum de nu m-am gîndit. (scotocește prin buzunare.)Un bilet de tramvai, o bomboană, asta ce e... (scoate un ziar împăturit) aha... Erica: Mai căutați... Poate aveți noroc... Necunoscutul: Aasta e tot... A... și asta. (scoate o brichetă pe care o aprinde.)Erica: N-am rezolvat nimic. Asta e tot?Necunoscutul: Tot... Erica: Încurcată treabă... Se așează pe un scaun. Vreți un ceai?Necunoscutul: Da... Erica: De care?Necunoscutul: Nu știu... Nici nu știu dacă beau ceai...Erica: A.. da, da... Fructe de pădure... Asta e cel mai bun... Poate vă revine memoria...(se duce să prepare un ceai discuția continua de la distantă)Necunoscutul: O da... Am senzația de ceva verde... Erica: Adică cum?Necunoscutul: O lumină verde... și un zgomot puternic... asta e tot ce îmi amintesc...Erica: Frumoase amintiri nu?Necunoscutul: Nu prea...Erica: Da altceva mai țineți minte? Sunteți căsătorit, aveți copii? Ce meserie aveți? Necunoscutul: Nu știu!Erica: Uitațivă pe degetul inelar de la mîna stîngă... aveți verighetă sau nu?

51

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Necunoscutul: Nu!Erica: (vine cu ceaiul) Mda... Sunteți bun de însurat atunci... Poftim... e fierbinte...Necunoscutul: Mulțumesc...Erica: Erica... (îi întinde mîna)Necunoscutul: Mi-ar face plăcere să vă spun cum mă cheamă dar... Erica: Știu... Nu vă faceți griji...O să vă amintiți dumneavoastră... E ceva temporar cred... Necunoscutul: Sper...

Scena 2.Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...Se aude soneria. Bătai în ușă.Ex-ul: Deschide...! Sunt asasinul de ocazie! Am o pizza mare, mare, mare! Necunoscutul: Ați făcut comnadă de pizza? Erica: Nu. Of ... asta mai lipsea... Necunoscutul: Atunci poate e o greșeală....Erica: Nu e nici o greșeală...Necunoscutul: Poate ar fi mai bine să plec...Și așa am abuzat de bunavoința...Erica: Nu! Nu, nu, nu ... Chiar vă rog să rămîneți... E fostul meu prieten și... (strigă către ușă)Ți-am spus să nu mă mai cauți.(către bărbat) nu îțelege deloc... Necunoscutul: E un tip agresiv?!Erica: Nici pomeneală doar gura e de el... (Către ușă) Sunt cu cineva... te rog să mă lași în pace!Ex-ul: Cu cine ești... deschide imediat ușa...Erica: Pleacă altfel am să-l pun să te bată...Necunoscutul: Doamnă eu nu știu...dar...Erica: Știu... dumneavoastră nu știți nimic...Ex-ul: Ești o mincinoasă. Nu e nimeni la tine. Hai deschide... Am o pizza mare... De împăcare...Erica: Vrei să-l pun să-ți vorbească... E halterofil...Necunoscutul: E jenant vă rog... Eu nu știu...Erica: (îi face semn să tacă) Ex-ul: Ha.. Ha.... (monosilabic)Erica: Ha... ha. O sa-ți rupă oasele dacă nu mă lași în pace.Richard!Ex-ul: Ha!... alt nume nu puteai găsi.... Erica: (îi face semn bărbatului) Spune-i să plece.Necunoscutul: Richard?

52

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Erica: Eu v-am ajutat...acum e rîndul dumneavoastră....(catre Ex) Da Richard!Ex-ul: Inimă de leu..Nu? Nu e nimeni la tine și chiar dacă ar fi habar nu ai cum îl cheamă. Inventezi totul...Eri... Parcă nu te-aș ști... Hai deschide să lăsăm gluma... Chiar vreau să mă împac cu tine... Necunoscutul: Are dreptate...Erica: Vă rog chiar am terminat-o cu individul ăsta.... spuneți pleacă derbedeule...E fricos... o să plece imediat. Necunoscutul: Bine... Așa să fie... (Către ușă) Auzi.... Derbedeule... Pleacă pînă nu e prea tîrziu... Nici nu știi cu cine ai de aface! Clar.. și să nu te mai prind că o deranjezi pe Eri că ai dat de belea. Clar ginerică! Ex-ul: Ihî..hî... Sunteți cumva domnul Richard?Necunoscutul: Da! Ce... N-ai plecat încă... Vrei să deschid ușa ca să te conving... Binee......(se aud pași Ex-ul fuge pe scări) Gata s-a rezolvat... Erica: Daca ar fi așa de simplu și la dumneavoastră....Apropo...v-ați mai amintit ceva?Necunoscutul: Pai nu prea....Doar că verdele ală îmi pare că acum e puțin spre albastru...Erica: Mda... neconcludent... Oricum vă mulțumesc din suflet... Fostul meu prieten era o adevărată pacoste... Nici nu vreți să știți. Sau poate să vă povestesc?Necunoscutul: Mie mi-a părut un tip de treabă... după voce vreau sa zic...Erica: Ei... E un laș...Necunoscutul: Ce-i drept cam fricos...Erica: Un neajutorat... Necunoscutul: Totuși vă mai iubește ?Erica: Pf... Da de unde... Sunt doar un moft... Mai vreți ceai?Necunoscutul: Dacă nu vă deranjează....Erica: (în timp ce se duce după ibric) E bun nu-i așa? Fructele de pădure conțin o groază de vitamine.Necunoscutul: Da...nici nu știam că îmi plac așa de mult... (deschide ziarul) Auziți.. Este vre-un apartament de vînzare în blocul acesta sau poate de închiriat?Erica: De ce? Necunoscutul: Paginile din ziar sunt doar anunțuri imobiliare... Erica: Asta e! Eu am dat un anunț în căutarea unui coleg de apartament... acum două luni... Așa l-am cunoscut pe ex-ul...Necunoscutul: Aaaa.... înțeleg... Totuși e cam vechi anunțul dumitale... nu cred să mai fie... Erica: I-a dați să văd...(rasfoiește, urmărește atentă anunțurile) Nu e !

53

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Păcat... Era un anunț frumos conceput... Domnișoară singură.... caut coleg sau colegă pentru a împărți singurătatea sau cam așa ceva....hîm... am uitat...Vedeți toată lumea mai uită.... Necunoscutul: Nu și numele și... adresa... Și nici de unde vine... adică... Unde o să mă duc eu acum... Încotro... La dumneavoastră am stat deja prea mult... Și... să știți că m-ați ajutat enorm... Și vă mulțumesc. Erica: (îngîndurată) Da e o problemă... Eu din tot sufletul v-am ajutat să știți... Mai vreți ceai?

Scena 3.Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...Se aud bătăi în ușă. Erica: (se îndreaptă spre ușă) Nu se poate... Ăsta crede că aici e ca la nebuni... lașul asta nu se lasă convins... Am să-i deschid...(deschide ușa). Gata puișor acum ai să dai ochii cu mine și... (speriată dă să închidă ușa. Un picior o blochează.)Dealerul: A trecut ceva vreme duduie. Văd că v-ați dat lovită. Nu e frumos... nu e frumos deloc...Necunoscutul: E totul în regulă?Erica: Da! E un vecin nu e nici o problemă vin imediat.Dealerul: Un vecin... bună gluma... Cine e la dumneata tăticul? Erica: Un nou coleg de cameră? Richard... E fost halterofil...Dealerul: Aha... Știți că mai aveți niște restanțe de la mariana... (marihuana). Nu ați achitat cam de multișor... Iar întîrzierile nu sunt tolerate... V-am spus de la început... Acum prețul s-a dublat și termenul e mîine la ora 13... Nici mai mult nici mai puțin.13 fix. Știți ce se poate întîmpla... dacă...Erica: V-am spus m-am lăsat de treburile aste... și banii o să îi aveți pînă mîine. Dealerul: Acuma nimic, nimic... Nici un bănuț... Poate vreți o țigară... intră în costul total... Erica: M-am lăsat...Gata... acum vă rog să mă lăsați în pace...Dealerul: Păcat... Necunoscutul: (aprinde bricheta în mod repetat) Fumez? (Își miroase hainele mîiinile.) Nu fumez! Atunci ce fac cu ea... Domnișoară... Eu cred că am să plec... Nu vreau să vă rețin din treburile dumneavoastră. Dealarul: O... ați trecut la alt nivel... Se pare că vă merge bine cu domnii generoși... Poate îmi faceți și mie o planificare....Erica: Greșit... Niciodată. Acum vă rog să mă lăsați în pace... Am să achit mîine și sper să nu ne mai vedem...Dealarul: Mîine 13 fix... Ding-dong.... Altfel...

54

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Erica: (închide ușa după dealar) Gata! Vecinul asta e un insistent... Cred ca mă place...Necunoscutul: Nu fumez! Erica: Ce? Ați tras cu urechea... Necunoscutul: Nu... Hainele nu miros a fum și totuși am o brichetă....Erica: Apropo... Niște bani nu aveți? Necunoscutul: Scoate din buzunar un pumn de fise... Aștia-s toți... Vii las dumneavoastră dacă aveți nevoie...Erica: Am nevoie de 3 mii pînă mîine... Vii dau înapoi în două luni...Îi sunt datoare vecinului... E ... o datorie veche... foarte veche și... Necunoscutul: Cu mare plăcere... dacă mă ajutați să aflu cine sunt... și unde locuiesc... Erica: Serios.... Chiar mă puteți ajuta?Necunoscutul: Desigur de ce nu? Pentru cîte ați făcut pentru mine...Trei mii nu e așa mult... Doar ajutați-mă să îmi amintesc cine sunt.Erica: O ho... și încă cum... Aveți oare atîția bani...Necunoscutul: Mda... Chiar am senzația că am banii ăștia...Doar să-mi amintesc ce și cum și...Erica: Sigur, sigur... Cine sunteți e cel mai important lucru. Numele... Să vedem cum facem... să ne concentrăm... Să tragem adînc aer în piept, să închidem ochii să dăm ceasul înapoi cu 24 de ore.... Gata acum deschideți ochii... ce vedeți?Necunoscutul: Pe dumneavoastră. Erica: Cum... nu vedeți nimic din urmă... Repetăm! Inspirați... Ochii... așa.... Acum numărați de la zece la unu.Necunoscutul: nouă. opt, șapte... șase, cinci, patru, trei, doi, unu...Erica: Ei?Necunoscutul: Doar verde... A... stați așa.... Parcă îmi amintesc... se aud niște tramvaie... și... cineva strigă... Erica: Ce strigă?Necunoscutul: E absurd... De unde știți tehnica asta de aducere aminte...Erica: Discovery...Necunoscutul: Nu cumva ați citit și în presă...Erica: Nu cumpăr ziare poate pe net... Necunoscutul: Sunt și filme pe tema asta... poate de acolo...Erica: Hei!... Domnule... dumneavoastră v-ați pierdut memoria nu eu!Necunoscutul: Cîți ani aveți? Păreți foarte tînără...Erica: Hei...Hei... Ce-i asta... Îmi faceți ochi dulci...Necunoscutul: Ei asta-i... Poate așa îmi revine memoria? Întrebări și răspunsuri....Erica: Douăș-doi!

55

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Necunoscutul: Mie cît îmi dați? Erica: A... păi sunteți bătrîn... treișcinci, treișapte... cam pe-aici... Necunoscutul: Bine-ar fi...Firar să fie...Erica: Nu e bine! Așa n-o să vă amintiți nimic... Hai să facem așa. Eu vă pun întrebări și dumneavoastră răspundeți. Ok!Necunoscutul: Bine!Erica: Sunteți din Iași? Ați facut liceul la...Necunoscutul: La...Erica: Ce culoare avea gardul liceului?Necunoscutul: Gardul... a... verde?Erica: Sunteți sigur că era verde?Necunoscutul: Nu!Erica: Altceva... Aveți o mașină? Ce culoare are?Necunoscutul: Cred că am cred că știu să conduc... și mai cred că adică sunt sigur că e de culoare verde... Erica: Verde... (în același timp)Necunoscutul: Da verde... Sigur. De asta sunt absolut sigur și nu e mică deloc mașina asta... are patru portiere și farurile sunt rotunde... Cîte doua pe fiecare parte... Erica: Of... (deznădăjduită) Sigur puteți să îmi faceți rost de trei mii pînă mîine la 13?Necunoscutul: Nu știu... Dar nu fiți tristă... Vedeți am făcut progrese... am mașină, sunt din Iași...am făcut liceul... și ...Erica: Mi-e foame... n-ați vrea să mîncăm ceva? Vă plac ouăle?Necunoscutul: Da...Erica: Da?! Mie nu!Necunoscutul: Dacă stau bine să mă gîndesc nici mie...Erica: Am glumit...Oricum nu am nimic altceva... Omletă sau... ochiuri...Necunoscutul: Omletă....Erica: Bine... Am să vă fac două ochiuri... Poate o să vedeți mai bine de unde veniți și încotro vă îndreptați.Necunoscutul: Parcă toate drumurile duc la Roma Nu?Erica: Nu chiar toate... Unul duce la apartamentul 28 de pe Strada Cuza Vodă.Necunoscutul: Aha...Erica: Aici stau, aici ați nimerit... Necunoscutul: Am fost atras într-o gaură neagră...Erica: Cam așa ceva...Necunoscutul: Așa se pare...

Scena 4.

56

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...Necunoscutul: E cam tîrziu. Ar trebui să plec... Vine noaptea.Erica: Da...Necunoscutul: Oare cum să vă mulțumesc...Erica: Nu știu... Trebuie?Necunoscutul: Dumneavoastră ce credeți? V-am necăjit toată după-amiaza...Erica: N-a fost nici un deranj... Chiar mi-a făcut plăcere să vă cunosc.Necunoscutul: Multumesc... Mă gîndesc la ce-o să faceți cu vecinul cel neprietenos..Erica: O să văd eu... am să-l amîn cumva.Necunoscutul: Se poate?Erica: Sper...Necunoscutul: N-am să vă las... O să-i vorbesc chiar eu... O să înțeleagă... Am să-l rog să treacă datoria pe numele meu...Erica: Pe care nume?Necunoscutul: Richard desigur... (ridică din brațe) Fost halterofil...Erica: Glumiți... Mai bine ați rămîne... Și așa nu aveți unde vă duce... O să dormiți la mine... Dimineață sigur o să vă amintiți mai mult. Poate o să vă caute cineva... Cine știe cîte poate să aducă ziua de mîine...Necunoscutul: Oare... Erica: Da... rămîneți la mine. O să vedeți... o să fie bine... Și așa nu îmi place să dorm singură... Nu îmi place deloc. (îl prinde de mînă) Chiar vă rog...Necunoscutul: Bine...

Scena 5.Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...Cei doi stau în pat. Vorbesc.Erica: Vă mai doare capul?Necunoscutul: Nu. Am așa o vagă senzație de...Erica: Verde... știuNecunoscutul: Nu... De liniște. Mă simt ca un nou născut. Parcă aș descoperi acum lumea...Erica: Nu vă e frică?Necunoscutul: De ce?Erica: De necunoscut.Necunoscutul: Oarecum... Tot ce îmi doresc este să mă regăsesc. Asta implică o oarecare temere. Cine știe ce fel de om sunt. Aș putea fi un profesor sau un avocat. La fel de bine pot fi și un muncitor la vreo fabrică de bere sau poate nici nu lucrez...

57

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Erica: Dacă sunteți un bișnițar sau mai rău un violator... un criminal în serie!Necunoscutul: Sunt în pat cu dumneavoastră...Erica: O... da...Necunoscutul: Dacă nici nu exist?Erica: (îl pipaie) Existați!Necunoscutul: Vecinul ăsta al dumneavoastră nu e chiar un vecin așa e?Erica: Da... Nu e... Am avut probleme cu drogurile. Dar m-am lăsat. Cîteva țigări cu marihuana la o petrecere acum cîteva luni... Niște prietene cam libertine... Apoi mi s-au terminat banii am luat pe datorie... A mai fost și ex-ul... Necunoscutul: Și el tot cu...?Erica: Și el... anturajul...Necunoscutul: Dacă sunt polițist!Erica: (pufnește, îl privește în ochi) Nea... n-aveți ochi albaștrii. Necunoscutul: Văd că vă pricepeți... Atunci nu sunt polițist... Poate lucrez la CFR. (imită zgomotul făcut de tren) Tu.. tu!Erica: (bine dispusă) Încetați cu prostiile. Haideți... să dormim.Necunoscutul: Haidem...Erica: Auziți! Necunoscutul: Aud... aud...Erica: Ce-ați spune dacă m-aș îndrăgostit de dumneavoastră?Necunoscutul: Ați risca așa mult? Habar nu aveți cu cine vă încurcați? Nu știți nimic despre mine. Erica: Mare lucru... Parcă dumneavoastră știți ceva...Necunoscutul: Știu?Erica: Ce?Necunoscutul: Că trecutul mi-e verde iar viitorul e roz!Erica: Deci ați risca și dumneavoastră puțină dragoste..Necunoscutul: Doar puțină... aș risca totul pentru puțină dragoste...Erica: (se ridică brusc în capul oaselor) Stați așa... Dacă sunteți...Hîm... Dacă nu vă plac femeile...Necunoscutul: Atunci credeți că mi-aș dori atît de tare să vă sărut?Erica: Chiar vreți să faceți... asta...Necunoscutul: Sunt lîngă dumneavoastră, am transpirat tot, îmi puneți niște întrebări năucitoare, mirosiți așa de frumos și ați făcut atîte pentru mine și pe deasupra nu...Erica: (Se ridică și se așează deasupra lui) Eu am să stau deasupra! Nu îmi pasă cine sunteți.. nu îmi pasă deloc! (cei doi se sărută, scenă de amor)

Scena 6.

58

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Dimineța...Necunoscutul: asemenea personajului îmbrăcat în verde... merge dezorientat prin cameră... număr de pantomimă, muzică, fum...iese din scenăPersonajul verde: Domnișoară?Erica: (somnoroasă) Da... (sare speriată din pat, isteric) Unde sunt? Cine ești? Cum de am ajuns aici?Personajul verde: O ho...! Ușurel Ați dormit cu mine în pat?Erica: Eu? Cine sunt...eu...Personajul verde: Chiar așa... Am băut aseară împreună? De obicei nu aduc femei în pat... Erica: Domne Dumnezeule sunt într-o casă străină...Personajul verde: E pentru prima oară domnișoară? Sau poate doamnă? Erica: Cine sunteți nu vă recunosc...Personajul verde: Nu mai țineți minte nimic? Ați uitat tot? Aveți o memorie cam... mm... scurtă...Erica: M-ați violat?Personajul verde: Am făcut dragoste... cel puțin așa mi se pare...Erica: Vi se pare?Personajul verde: Uneori visez cam ciudat...Erica: Asta e prea mult pentru mine... Unde îmi sunt pantofii... geanta. Și unde mă aflu...Personajul verde: Strada Cuza Vodă numărul 28. Erica: Unde?!Personajul verde: În centru...Erica: În centru cui?Personajul verde: Orașului! Ați visat și dumneavoastră... colorat? Se mai întîmplă de la ... știți dumneavoastră... ce...Erica: Așadar... Sunt în casa dumitale. Nu știu cum am ajun aici... Sunt cu un necunoscut... care pretinde că... am fost împreună.Personajul verde: Richard.Erica: ... că nu îmi amintesc absolut nimic...Personajul verde: Nu-i așa că e ciudat? Nu aveți un deja vu?Erica: Deja e prea mult! Vreau lucrurile mele trebuie să plec imediat de aici!Personajul verde: Și unde o să vă duceți?Erica: Oriunde... Personajul verde: Bine...Era și timpul. Și așa nu-mi amintesc mai nimic.Erica parăsește camera. Personajul verde umblă nauc prin cameră scoate de sub pat o cutie de unde scoate o seringă. Își injectează droguri.

59

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Cortina

Înregistrare anonimă dintre un el și o ea

(sau poveste de iubire între două terminale)

Ioanei, oceanului, lupilor oasele noastre…

Banda 1

ea: fuck!el: bine, bine, dar eu nu ştiu să iubesc terminal!ea: te înseli.... tu eşti construit să iubeşti terminal,numai să ai grijă să nu te accidentezi dragul meu...el: chiar nu ştiu!ea: laşule!el: eşti draguţă focea: da suntel: şi tu îmi placiea: uite, zîmbescel: te vad… te aud… te simt…ea: hei!el: hei! Ce ai?ea: am voce de copil răsfăţat să ştii…el: nu-mi pasă… am avut o prietenă cu voce groasă poruncitoareea: aş vrea să am o voce de femeie fatalăel: era fascinant să-ţi şopteasca cevaea: e bine să-ţi cînti soapte?poţi să-ţi cînţi în singurătate?el: pot!ea: ştii eu pot multe… pot totul… am cum…nu vreauel: bine…ea: te privesc din oupe fereastrăsă ştiite urmărescte miroslas firimituri în urmăel: am să iesam să te cigulesc

60

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

ea: aşa să facişi încă ceva… să nu mă visezi niciodatăel: niciodată?ea: promiti?el: promitea: aşaasta vreauel: de ce spui asta?!!doar scriem unul pe altulea: aşa… doar scriem , scriem…înteleg….facem sexne învirtim în acelaşi ou , ne…el: fuck! ne tatuăm cuvinte de amorea: fuck e al meu….el: okea: mîzgîlim cu creioane colorate, cu ace,el: stăm amîndoi cu picioarele în Xea: în două X-urica într-o stea din palmă

Banda 2

el: există între noi o pasăre fără aripiea: fărăel: care vine de undeva de sub pămîntea: ca un ciungel: fărăea: pasarea kiwi?el: atinge cu ce a rămas după tăiereea: fărăel: cu maţele ei de pasare, cu…ea: fărăel: bine…. fără….

Banda 3

ea: tu eşti o poezieel: sunt, mereu am fostdar şi tu eşti la fel, esti şi tu construită terminalea: ba nuel: ba da… tu eşti un poem

61

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

ea: mereu am fostacum nu mai sunt de cît un roman prost,cu final previzibilîn care mor toţiel: şi dragostea moarece final previzibil...ea: da… chiar aşael: s-au iubit terminal0…ea: 0…el: greşit tastăea: şi euel: vezi pînă şi greşelile le facem în acelaşi timpea: ha...el: oare nu cumva eşti partea care s-a desprins din mine,care a naufragiatea: nu! nu suntacum e timpul să ies din ouacum sunt Heliocpterisel: hei! nu mai fiacum respiră,acum,promiţi?ea: doar dacă nu ucizi pasărea cu o prăjinăel: a…. asta nu e greu….

Banda 4

el: hei, ce faci?ea: citesc ce scrie pe cinevaaflat undeva departeel: mai departe decît mineea: da… citesc şi mă dilatîn literele luiel: eu încă pedalez zgomotosea: iubeşteacum e timpulel: hei…de ce-mi spui astaea: pentru că eşti un puiasta eştiîn coaja lui

62

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

care se uită pe ferestrăba nu… pe o ferestruicămicăă… micăăăă…mică de totşi vede lumea pe dosel: prostii…ea: am să te iau pe aripa geneloram să te duc în cosmosel: vin, dar lasă-mă să-mi iau ceva de mînacreea: îţi dau eunectar de stele stinseşi de supernoveel: atunci e bineam să-mi pun costumul cel noucel cu pene de vrabieea: fărăel: cred că eşti tare simpaticăea: în vesnica explozieam napalm la fundcum spunea cinevael: aşa precum o civilizaţie dispărută?ea: da…suntmăăăă... nu sunt dispărutăsă ştii...el: oraşul tău e acum năpădit de junglădistrus de uraganepe acolo trece un vînt care are o mie de aniea: da... trece călare pe o meduză uriaşă cu elicevine să mă vadăeste un iubit mai vechiprestidigitatoreste cel mai vechi….el: el te-a învăţat toate astea?el ţi-a dat toate mîinile aste fără piele?ea: el....

Banda 5

ea: ce faci astăzi?el: azi stau în picioareea: azi îmi fac un tatuaj

63

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

el: azi ascult jazzea: azi crestez un arbore de pîineel: azi îmi fac curat în veneea: azi tai trei curcaniea: azi mă aflu sub pielea oceanuluişi te gîdil la tălpiel: azi, azi, azi...ea: azi e bineai voie cinci minute pe zi…să-mi spui… ce te-am rugat…el: azi….ea: nu vad decît negruverdealbastruaşa cum un cîine vede lumeadintr-o ranăel: danger!

Banda 6

ea: hai să ne croim o cicatrice de iubireel: vom sta acolo ca doi paraziţiea: doi paraziti albiel: doi paraziţi de luminăea: ouăle mele sunt grele de nastereel: cîntaresc cît un transatlantic, cît un bulding de treizeci de etajeea: nimic nu poate fi mai greudecît un grăunte de fericire.ea: spune-mi că vei ieşi din mineînspumatel: voi ieşi fără vocale, fără ţipătvoi ieşi şi nu mă voi mai termina niciodatăvoi continua sa iesea: am să mă rup in douăam să mă rup…aşa să ştii… am să…call!el: okea: wrong number!el: fuck!ea: mă enervează hispanicii aştia parcă sunt idioţiăştia care mă scot din mine mă enervează

64

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Banda 7

el: cum e în mine?ştii?ea: Ştiu!e un drum lungpe marginea lui flori…doamne ce de flori ai in tineşi vremea e placută să ştii…nu e frig deloce numai un pic umezealăel: poate din cauză că stau la tropiceea: ma opresc la rascruce, lîngă inimăte aşteptel: vin, promit!ea: eşti deja pe drumte vad!Da, da, te vad!

Banda 8

ea: în tine sunt o sută de anotimpurişi toate au un numedar nimeni nu poate sa le rosteascăse tem ca vor fi izgoniţie secret de stat.el: nu le mai rostesc pentru că le uită,le uita…ea: apropo tu ştii că în tine locuiescoameni de hirtieel: aia nu sunt oameni,sunt neutrili.ea: ştii ce…în tine e o lume pe care numai eu o pot vedeaam să-i dau afară pe toţi!!unul cate unulca pe nişte amintiri trunchiateel: dar sunt oameni de hîrtîe!sunt nişte poezii atîta totea: mai bine le dau focel: mai bine nu…

65

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

ea: ştii ceva asta e jobul meusă călătoresc prin tine să fac ordineazi am mes prea mult şi mă dor picioarele.pa.

Banda 9

ea: închidem ochii?el: da!ea: auzi să ţii spatele dreptaşa… acum respiră încet,respiră regulat aşa ca la naştereel: sa trec la zid?ea: nu! eu trec la zidaşa acum măsoară-măam mai crescut?sunt tot eu?!el: eşti…o umbră din umbră din umbră… din…ea: auzi… să-mi dai un colţ de pîine de omfără ca nimeni să vadăsă-l am mereu în buzunar, la pieptsă las în urmă dîrăsă-mi amintescdrumul, drumul…auzi tu drumul!

Banda 10

ea: hei!el: m-am trezit mînghîind tastaturaca pe o femeiefuck!ea: heeei!fuck e al meuel: să ne liniştim… katharsis.e mai bine?hei!el: sunt aicistii ce… hai să mirosim amîndoi o stradă să vedem cum e?o stradă pariziană,

66

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

sau una din New Yorkea: bine babyhai!el: hai! la Venţiaea: ştii că-mi placiel: astăzi sunt gondolier,fac trafic de femei, de omizide aer,de pilitură de fier,de piele de lup,de ochi de om, de cărbune, de alabastru,de pîine si ocruea: hei!nu mai vorbui aşa,o să cadă carne de pe noiel: mare chestie …o să-o prindem cu vene uscateo să le smulgem din noiea: Da! una cîte unael: Da! smulgem tot!smulgem!.

Banda 11

el: m-am plictisit să stau în cochiliela fereastrămă simt ca un … apus stins de cerul gurii tale?ea: nu esti mulţumit?el: nu!ea: nici nu trebuie… Mai bine zi după mine:drondondondi britindendi nendendi hendi endi.

Banda 12

ea: hei…pe unde rătăcim...?el: de ce urlă lupii?ea: pentru că suntem la stînăde-aia…el: am facut ce nu trebuie?ea: nu!

67

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

sssst…sunt lupii oaselor noastreel: sunt liberi?ea: ssttt….esti un prostănac, un miel speriatcu botul umed, taci!el: Nu… acum aud oasele noastre zornăitoareprin ele trec milioane de furnici roşiiea: ehe hei… e lupul,e limba lui roşieşi ascuţităca o floretă însîngeratăel: el ne-a făcut cunoştinţăea: da, limba lui a atins cîndva rodul pîntecelor noastreel: ştiu, era flamindîi aduceam aminte de prima lui pradaea: de urletel: de stînăea: de mieiel: de moarte.

Banda 13

ea: ştiai că poezia ta nu are pielenu se poate atinge.el: ti-e frică de ea?ea: ha…sunt moartă de fricăel: ha…eşti trecătoare ştii….ea: de ce sîsîi la mne?Mă vreicu limbile tale otravitevrei să iau flautul?să- ţi cînt pînă la os?el: vreau să-mi fii pielepiele nescrisă asta vreau!ea: Nu, nu!Mai bine o să-ţi cîntîncet, încet, încetca să nu înnebuneşti

68

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

că nu te vreau şarpe nebunte vreau în pielea mea nouăte vreau întelegi!el: hei!ea: ce faci acum ?el: mă trag de nasea: aia e…tragerea de nasdrog curattake care.

Banda 14

el: hei…ea: sunt nervoasăvreau să mă strîngi în braţehai, doar tu eşti bărbatul…tu ştii…tu ştii cum să frîngi o femeieel: ştiu…ea: ştii?el: hei! Ce e cu tine? Ce ai?ea: nimicîn mine ţîrie un greiere.

Banda 15

el: hai să jucăm “să”ea: hai…el: hai să ne tatuăm în fiecare dimineaţăcuvinte inventate pe şoldurihai sa ne coasem buze de animalsa le prindem cu sîrmă,ea: aşa ca să avem o mie de rîturi pe pielea noastră.o mie de guri flămînde,să ne punem copite de sare,şi unghii lemn,să ne punemsolzi,el: solzi de femeie si solzi de barbatvom fi ca două ace uriaşe

69

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

cu două găuri uriaşeprin care El va trece un fir de aurdin lîna de aur…ea: un fir subtire şi luuuungel: infinitea: minus-plusel: ne vom pierde…ea: nu! Vom înţepacerul şi pamintul, vom călători,în lumi paralele şi lumi neparalelene vom iubi terminalel: ca două cuie bătute în pupa naveicare nu ajunge niciodată în portul niciodatăea: ne vom lovi, ne vom freca pieile de acepînă la sînge…el: vom face schimb de aceace otrăvite, ace de carbon, ace sinucigaşeel: ne vom strînge atît de puternic în braţeîncît vom lasa o dîră de sîngeea: dati-ne o nicovala, străiniloro forjă,să ne facem frumoşiel: să ne lăsăm torturaţi, potcoviţi, arşi,să curgem ca metalu topitunul întraltulsă ne nituiască fundurile, sînii, burţile, tîmpleleel: să ne deschidă naibii gurilesă ne putem soarbe unul pe altulca două animale din preistorie.

Banda 16

el: asta eşti, un fir alb de pe creştetul albceva de negăsit în tabelul lui Mendeleevfir alb de creştet alb …ea: vom număra nouăzeci şi nouă de zile nouazeci şi nouă de lupiel: şi în fiecare zi un lup va bea din tinesubstanta rarăea: va veni apoi prestidigitatorul cu degetele lui mari şi boantecu mîna lui rece,solzoasa, unică

70

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

prestidigitatorul îmbrăcat în blană de lupel: nimeni nu-l va auzi, nimeni nu îl va vedeazice-vor toţi lupii gurilor meleea: ţi-e frica de ei?el: hei…e imposibil să te fi lungit întratîtchiar pînă acolo unde se deschid foaleleştii… te va turnaîn forma de fetiţă,de fetiţă rea…cu mînile muşcate de lupiea: cumpăraţi-mămame de copii bunipe o blană de luppe un fir alb de creştet alb,zece cenţi ,un cent,dacă nu mă dau pe gratis,pe o sticlă cu lacrimi de liliac,pe-o şoaptă....fuck!

Banda 17

ea: fetiţa din minevibrează ca o sabieacum a ieşitel: o aud cum pîrieea: ai grijă să o fixezi aşa cum trebuiesă îi faci un nod la un capătel: o rup,o crestez peste tot,o fac frumoasăea: dar eu nu vreau aşaeu vreau altfelvreau să mă pun inversaşa să ştiiinvers!el: îmi sîngerează genunchiiea: aşa şi trebuieaşa se intră

71

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

prin inima meade-abuşileael: hei! dar cerberii tăinu îmi fac nici un răuîmi sug degeteleunul cîte unulmă ling în palmăea: nu te temeîşi strecoară limbile moi,printre unghiile tale scurte,între degete,printre unghii,se cuibăresc în pumnifiecare în cate unul şi se roagă,se roagă….

Banda 18

el: regele de cîrpăare o regină de cîrpă,un tron de carpă,locuieşte într-un palat de cîrpă ,într-o ţară de cîrpă…ea: cîrpă...ce eştihai să te leg la ochicu un peticde regehai!să jucam un joc…de-a tîlhariiel: hai mai bine să ascundem moarte într-o carte,s-o băgăm printre foi,s-o închidem într-o bibliotecăşi să pîndim…să vedem cine o împrumutăea: poate dura zile, săptămîni, ani, secoledacă nu vine nimeni?el: întotdeauna vine cineva.ea: hei! ghici mai bine cum este limba mea!el: gri!?ea: nu!

72

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

el: transparentă!?ea: nu!el: ca o furnica roşie!?ea: nu! nu! nu!el: ca un stilet!?ea: nu!el: ca un lup!?ea: nu!el: ca o maşinărie de tocat fluturi!?ea: nu….el: ca un cub spart la un colţea: nici aşa nu e…el: atunci cum e…cum?ea: n-am să-ţi spun niciodată!

Banda 19

ea: cresc neîncetatca un spin uriaş,dar să ştii sunt fragilă,ma împrăştii mereu,iar tu… tu trebuie să mă aduni,să mă împachetezi, să mă pui in cutiuţelemele cu farduri,să mă speli pe mîini,să mă înveleşti în prosopul tău roşu,şi să mă pui la fereastră,să respir…auzi să mă pui la uscat,la presat într-o biblie,voi sta nemişcată,nici nu vei şti ca sunt acolo.el: voi şti…ea: nu, nu vei găsi paginade fiecare dată vei nimeri în alt psalm….în altă cîntare a cîntărilor…el: hei…cine eşti?ea: sunt o femei, o aşchie de plută, o stînă, preaiubita,inorogul rănit, corabia niciodată,drondondondi britindendi nendendi hendi endi,sunt acolo…

73

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

mică, mică, miiică…mă ascund în ochiul furtunii.Dar tu? Tu! Tu cine naiba eşti?

(zgomotul tastaturii înceteză brusc)

74

Lucian Parfene – Te-a părăsit, nu-i așa?

Cuprins

Te-a părăsit, nu-i așa?Omul cu buricul uriașCopilul IndigoÎngerii vin cite treiApartajmentul 28Înregistrare anonimă dintre un el și o ea

75