Ce inseamna a citi?

un text

o imagine

o piesa muzicala

A citi CE ?

« … a citi inseamna si a repera unele semne, a face ipoteze si in sfirsit a detecta sensul unui mesaj, fie el lingvistic, iconic sau sonor ». L. HAMM, p.9.

am ales sa abordam textul, imaginea, muzica, … sub aspectul semnificatiei si nu al emotiei sau al placerii estetice.

Remarca :

« Chiar daca nu totdeauna lucrurile au fost formulate astfel, putem spune azi ca a aborda sau studia unele fenomene sub aspect semiotic inseamna a lua in considerare modul specific de producere a sensului, adica modul in care ele produc semnificatii, interpretari. Intr-adevar, un semn nu este “semn” dacit daca « exprima idei », si daca produce in mintea celui sau celor care il percep un demers interpretativ. »

Demersul nostru

(Martine Joly, Introducere in analiza imaginii, p. 21-22)

Citeva lecturi interesante !

Pt. aprofundare :

Le monde est un livre !

• Doua fragm.din Alberto MANGUEL : Qu’est-ce que lire ?

• Doua mici fragm. Din Hubert Nyssen pt. a va capta atentia.

• Diferenta intre semiotica si semiologie: Ferdinand de Saussure si Charles

Sanders Peirce. Fragm. din Martine Joly, Introducere in analiza imaginii, p.22-3.

Puteti alege sa le cititi acum sau mai tirziu ! Va vor fi propuse din nou la sfirsitul documentului.

Textele, imaginile si muzica utilizeaza semne …

de decodat !!!

Sa le comparam pe scurt

• Din p.d.v. al naturii lor (codul)

• Din p.d.v. al cititorului (care decodeaza)

Incepem prin a compara textele, imaginile si muzica din p.d.v. al naturii lor, adica al codului :

= Compozitie, legaturi, asamblare, reunire, …

Nu la voia intimplarii realizate de cineva

Pt a spune/comunica ceva

Asamblate dupa regului pe care putem invata sa le cunoastem

De decriptat de catre cineva care va produce un sens

cuvinte

Fara caracter analogic

(caracter arbitrar)

Pot fi receptate

« obiecte » auditive/sonore

Fara caracter analogic

Pot fi receptate linear

Culori, forme, grafisme…

Caracter deseori analogic

Se recepteaza simultan

Utilizind un cod compus din semne semne

MuzicaTexte Imagini

Autor (pt. un text)

Autor (pt. o imagine) : adica desenator, pictor, ilustrator, grafist, …

Compozitor (pt.muzica)

numit

a scrie

a fotografia/desena/reprezenta/ilustra, …

a compune

= LIRE

Verbe utilizate

in romana

≠ voir, entendre, parcourir, …

Pt a spune/comunica ceva altcuiva

care va decoda si “face” sens

printr- un act de lectura

Cineva Produce un mesaj utilizind un cod

=

Sa aprofundam p.d.v. al cititorului

- Daca vreau sa citesc singur un text scris, trebuie neaparat sa cunosc codul scris.

- La oral, nu trebuie sa cunosc codul scris pt. a intelege un text pe care mi-l citeste altcineva (chiar din pruncie) si cu atit mai putin pt. a produce un discurs (in limba materna).

Pt. a citi o imagine, nu trebuie sa cunosc codul iconic : imaginile sunt omniprezente in mediul in care traim si cum sunt deseori analogice, le pot vedea si citi fara vreo pregatire speciala.

Imagine : nu se poate verbaliza ca atare ! A o verbaliza inseamna neaparat a incepe sa o interpretezi !

Insa, pt. a citi imaginile in profunzime sau pt. a produce unele “performante”, trebuie sa cunosc codul iconic (pt. lamuriri, v. anexa quelques lignes de L. Hamm, Lire des images).

Textul :

- daca este cintata de cineva, o pot asculta fara sa cunosc codul muzical. Este si ea omniprezenta in jurul nostru.

- daca este cintata de cineva, o pot intelege mai bine daca cunosc elemente ale codului, o pot analiza, aprecia (ca pt. imagine !)

- daca este scrisa, pt. a o citi singur, trebuie sa cunosc codul muzical.

Muzica :

A citi = a decoda si interpreta aceste semne (deci nu a face orice) conform propriei subiectivitati si contextului cultural, pentru a le da un sens.

Lectura pune in relatie

Un cititor Un mesaj

Intr-un context

un text

o imagine

o piesa muzicala

Ce este un semn ?

Ce sau cum sa faci pentru a-l decoda ?

« Un semn are o materialitate pe care o percepem cu unul sau mai multe dintre simturile noastre. Il putem vedea (un obiect, o culoare, un gest), auzi (limbajul articulat, strigatele, muzica, zgomotele), mirosi (diverse mirosuri : parfum, fum), atinge sau gusta.

De fapt :

Iata ce spune Martine JOLY in cartea sa « Introducere in analiza imaginii »:

?

Acest lucru pe care il percepem tine locul altui lucru : aceasta este trasatura fundamentala a semnului: el este prezent, este perceptibil si desemneaza sau semnifica altceva, absent, concret sau abstract. Roseata sau paloarea pot fi semne de boala sau de emotie; sunetele unei limbi sunt semne ale conceptelor cu care am invatat sa le asociem; fumul pe care il simtim este semnul unui foc; (…) putem crede si ca vederea unei pisici negre este semn de ghinion; un stop rosu la o intersectie este un semn de interdictie de a trece cu masina, si asa mai departe. Dupa cum se vede, orice poate fi un semn de indata ce putem deduce din el o semnificatie care depinde de cultura fiecaruia si de contextul in care apare semnul. (…)

Pentru Peirce, un semn este « ceva care tine loc de altceva pentru cineva, sub un anumit aspect sau intr-o anumita privinta ».

Martine Joly,p. 25

Semnul e caracterizat printr-o rel.de solidaritate intre 3 poli :

Semnificant Referent

Semnificat

semnificat (depinde de contextul de aparitie a semnului si de asteptarea receptorului)

referent (obiectul, ceea ce semnul reprezinta sau semnifica)

semnificant (fata perceptibila a semnului)

Exemple pag.

urmatoare !

Exemple : Aud sau citesc cuvintul « camila »

Semnificant Referent

Semnificat

Cuvintul auzit sau citit « camila » Sunetele auzite sau cuvintul citit trimit la conceptul mamiferului

bine cunoscut.

Dupa cum sunt un european iubitor al marelui Nord sau al desertului, un tuareg care traieste din vinzarea camilelor sau sunt furios pe cineva care este dezagreabil, insuportabil sau imi face viata amara ( = e uricios ca o camila), acelasi semnificant va avea semnificatii foarte diferite (semnificati diferiti).

Alt exemplu : Vad imaginea

Semnificant Referent

Semnificat

Un desen, o imagine in culori, pe calculator

Doua personaje stilizate duc cite un pachet mare, frumos ambalat

In timpul sarbatorilor de iarna, in tarile bogate, aceasta imagine va semnifica sarbatoare, cadouri, Anul Nou, …

In restul anului, ar putea semnifica «aniversare, nastere, iesire la pensie, … »

Imaginati ce ar putea semnifica pt. un desenator, un copil de 4 ani, o persoana in virsta si bolnava etc.

Iar pt. locuitorii dintr-o tara saraca ar putea semnifica bogatie, exploatare, aroganta etc.

Sa retinem ca un obiect real nu este niciodata un semn al lui insusi, dar poate fi semnul a altceva. (Martine Joly, p.25)

Asa cum arata Jocelyne Giasson despre texte, se poate spune ca a citi (lectura) este un :

Proces activ

Proces indivizibil (toate deprinderile activate simultan)

Proces de constructie a sensului

Proces de comunicare

Proces interactiv

Pt. detalii, v. J. Giasson, La lecture, De la théorie à la pratique, cap.1.

Proces de limbaj

Cuvintele (spuse sau scrise) sunt un mijloc privilegiat de a comunica, de a invata, de a “intra” in imagini si in muzica, de a le analiza, … vom acorda de aceea o foarte mare importanta mai intii lecturii textelor, apoi lecturii imaginii.

Pentru muzica, preferam sa trimitem la documente existente ca, de exemplu, «lectiile de muzica» de Jean-François Zygel care sunt remarcabile.

Unele au fost filmate (Chopin, Fauré, Bartok, Debussy, Sostakovici si multe altele), apoi editate in format DVD.

Iata de ce prezentam in rezumat intreaga lucrare a lui J. Giasson consacrata intelegerii in cursul lecturii (v. alt document format ppt).

Le monde est un livre !• Doua fragm.din Alberto MANGUEL :

Qu’est-ce que lire ?

• Doua petits extraits de Hubert Nyssen pt. a va atrage curiozitatea.

• Diferenta intre sémiotique et sémiologie : Ferdinand de Saussure si Charles

Sanders Peirce. Extrase din Martine Joly, Introduction à l’analyse de l’image, p.22-3.

Cum am anuntat la inceput, va reamintim citeva lucrari interesante care permit aprofundarea subiectului !

Document realizat de Hélène Delvaux si Anne Moinet de la IF Belgique si tehnoredactat in Microsoft Power

Point 2003 de Hélène Delvaux

Pentru proiectul european Signesetsens

Imagini : clipart http://office.microsoft.com

2009

Alberto Manguel, in Histoire de la lecture (Istoria lecturii, Ed. Actes Sud, 1998), afirma ca metaforele sunt « un mijloc autentic de a intelege contextele » si arata ca una dintre metaforele cele mai frecvente si mai vechi este cea care prezinta lumea ca o carte. In aceasta viziune, cartea devine o carte despre o carte (p.207 si 209).

Metafore ale lecturii

(...) A spune ca un autor este un cititor si un cititor – un autor, a considera o carte drept o fiinta umana sau o fiinta umana drept o carte, a descrie lumea ca un text sau un text ca o lume, sunt tot atitea moduri de a numi arta lecturii.

A spune ca citim - lumea, o carte, un corp – nu e de ajuns. Metafora lecturii cheama la rindul ei o alta metafora, ea trebuie explicata in imagini dinafara bibliotecii cititorului dar care sa fie totusi in interiorul corpului sau, asociind functia lecturii cu celelalte functii esentiale ale fiintei noastre. Lectura serveste – asa cum am vazut - drept vehicul metaforic, dar pentru a fi inteleasa ea trebuie recunoscuta la rindul ei cu ajutorul metaforelor, exact asa cum scriitorii spun ca izvodesc o povestire, ca mesteca un text, ca lasa sa se coaca o idee, ca asezoneaza o scena sau ca pun la bataie un argument, ca agrementeaza un fapt de viata cu aluzii ca sa le dea ceva de mestecat cititorilor,

noi cititorii spunem ca savuram o carte, ca o gasim suculenta, ca o devoram pe loc, ca rumegam un pasaj, ca gustam versurile unui poet, ca ne indopam cu poezie sau ca tinem un regim de romane politiste. Intr-un eseu despre arta de a studia, savantul englez din sec. XVI Francis Bacon a catalogat acest proces : « Trebuie sa gusti unele carti, sa le inghiti pe altele, sa mesteci si sa digeri citeva dintre ele. »

(...)

Oricare ar fi modul in care cititorii isi apropie cartile, pina la sfirsit cartea si cititorul se intrepatrund. Lumea care este o carte e devorata de catre un cititor care este o litera in textul lumii; asa se naste o metafora circulara a lecturii infinite. Suntem ceea ce citim.

Alberto Manguel, O istorie a lecturii, Ed. Actes Sud, 1998, p.19 si 20

Cititorii de carti (…) dezvolta sau concentreaza o functie pe care o avem toti. A citi litere scrise pe o pagina este doar un aspect. Astronomul care citeste harta unor stele disparute; arhitectul japonez care citeste terenul pe care se va construi o casa pentru a o feri de spiritele rele ; zoologul care citeste dejectiile animalelor in padure ; jucatorul de carti care citeste expresia partenerului sau inainte de a juca o carte cistigatoare; dansatorul care citeste indicatiile coregrafului si publicul care citeste indicatiile dansatorului de pe scena ; tesatorul care citeste desenele complexe ale unui covor pe care il tese

Organistul care citeste mai multe linii muzicale orchestrate simultan ; parintii care citesc pe fata bebelusului semne de bucurie, de frica sau de mirare ; ghicitorul chinez care citeste semne vechi pe o carapace de broasca testoasa ; amantul care citeste orbeste corpul iubit, noaptea, sub cearceafuri ; psihiatrul care isi ajuta pacientii sa-si citeasca visele enigmatice ; pescarul din Hawaii care citeste curentii marini scufundindu-si mina in apa ; fermierul care citeste pe cer timpul probabil

Dar in toate cazurile, cititorul este cel care citeste sensul : el este cel care acorda sau recunoaste unui obiect, loc sau eveniment o anumita lizibilitate ; lui ii revine sa atribuie unui sistem de semne o semnificatie si apoi sa il descifreze. Ne citim cu totii pe noi insine si citim lumea inconjuratoare pentru a ne da seama ce suntem si unde ne aflam. Citim pentru a intelege sau pentru a incepe sa intelegem. Nu putem sa nu citim. A citi este functia noastra esentiala, aproape la fel cu a respira.

– toti au in comun cu cititorul de carti arta de a descifra si traduce semne. Unele dintre aceste lecturi sunt marcate de ideea ca obiectul citit a fost creat chiar in acest scop de catre alti oameni – de exemplu muzica sau codul rutier – sau de catre zei – carapacea de broasca testoasa, cerul noptii. Celelalte tin de hazard.

Hubert NYSSEN – Citeste bine cine citeste la urma – scrisoare libertina despre lectura (Ed. Labor/ Ed. Espace de libertés, 2004

p.43 …pentru a putea citi nu ajunge sa stii sa citesti (…) daca nu ai fost pregatit prin educatie, fie ea privata sau sociala, nu poti gasi in lectura decit dezamagire sau si mai rau, motiv de ostilitate. Daca ii dai ceva de citit unuia care nu stie cu adevarat sa citeasca il indepartezi de carti pentru mult timp, daca nu pentru totdeauna.

p.44 … una e sa faci pe cineva sa citeasca si alta, sa-l inveti sa citeasca; alfabetizarea si dezvoltarea lecturii sunt lucruri diferite.

« Sa incepem prin a preciza etimologia termenilor « semiotica », si « semiologie », ambii folositi la fel de des. Semnalam pe scurt, desi lucrurile sunt mai complexe, ca cei doi termeni nu sunt sinonimi : primul, de origine americana, este termenul canonic ce desemneaza semiotica drept filosofie a limbajului in general. Cel de-al doilea, de origine europeana, est inteles mai degraba drept studiul limbajelor particulare (imagine, gesturi, teatru etc.). Ambii termeni sunt creati pornind de la cuvintul grecesc séméion care inseamna semn . (…)

Ideea de a elabora o stiinta a semnelor, botezata deci, la origine, semiotica sau semiologie si care ar consta in a studia diferitele tipuri de semne pe care le interpretam, a le clasifica, a gasi legile de functionare a diferitelor categorii de semne, aceasta idee relativ recenta a aparut la inceputul secolului XX. Marii precursori sunt lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure, in Europa, si filosoful Charles Sanders Peirce, in Statele Unite ».

Origini M. Joly, Introducere in analiza imaginii, p.22-3.

(…) Televiziunea, publicitatea, afisele, benzile desenate, filmele, imaginile de toate naturile si tipurile ii insotesc pe copii inca de la primii pasi, adesea fara ca sa le fie propus vreun efort de gindire si analiza si sa li se vina in ajutor pentru a transforma o acumulare dezordonata de impresii vagi sau cel mult de cunostinte mai mult sau mai putin superficiale, in cunoastere structurata si bine stapinita.

Sigur ca nu exista propriu-zis « analfabeti » in privinta imaginii. Chiar si copiii mici dovedesc deja cunostinte cu totul intuitive, indata ce nu mai vad in ea o simpla bucata de hirtie ci o re-prezentare autentica.

Liliane Hamm, Lectura imaginii, 1986 (carte epuizata), p.9.

De aceea poate aparea tentatia de a ne sprijini doar pe aceste cunostinte globale si intuitive si pe practici pur imitative pentru a orienta elevii catre productii, uneori foarte ambitioase si care utilizeaza materiale sofisticate, dar care adesea isi pierd repede interesul, odata trecut entuziasmul noutatii. Videoul si camera de luat vederi se pot usor regasi aruncate intr-un dulap pentru ca nu au dat rezultatele scontate, si aceasta din lipsa unei stapiniri suficiente a imaginii, a limbajului si codurilor sale; aceasta nu se poate insusi decit treptat, adesea cu mijloace mult mai modeste.

Liliane Hamm, Lectura imaginii, 1986 (carte epuizata), p.9.