LACRIMA PRIGOANEILegionarele noastre

- PRECUVNTARE Nistor Chioreanu Minunat acest titlu - pars pro toto - a ceea ce este gama imaginabil de perverse atrociti de prigonire a tot ceea ce nseamn valori spirituale. In perenitatea istoric a neamului romnesc, atrocittile comuniste nu nseamn dect un moment trector, iar toate mrile si oceanele de sacrificii si jertfe nu sunt altceva dect o lacrim uria i amar, lacrima prigoanei. Neamul nostru a ndurat n decursul secolelor nenumrate prigoane i asupriri, din partea altor neamuri ca i din partea conductorilor proprii. Nicj una ns nu se poate asemna cu cea comunist in covritoarea ei distrugere. Ori, aceast prigoan total asupra omului i n contra lui Dumnezeu, pe care vroiau s-L scoat din suflete, nu se putea s nu se extind i asupra femeilor. Si ele i-au pltit din plin credina n Dumnezeu i n destinul cretin al patriei lor. ndeosebi legionarele. Aproape toate cu rdcini rneti, dac nu din prini, n mod sigur de la bunici sau strbunici, legionarele au dat obolul suferintei pe altarul valorilor supreme ale neamului. Credina, dragostea, devotamentul, toate virtuile ancestrale ale romnului s-au exprimat prin deinutele politice de la Mislea i din celelalte ihchisori pe care le-au sfinit cu suferina lor care se anuna fr margini i fr capt. Dup cum nu au lipsit nici actele lor de vitejie n codrii rezistenei naionale din munii Frgaului, Vrancei, Apuseni, unde i ele, alturi de unii printi, de fraii, soii, logodnicii sau camarazii lor, i-au adus obolul de lupt i jertf pentru dinuirea sufletului romnesc. In aceast carte, dousprezece romnce legionare si mrturisesc uimitor de firesc, n amintiri, patimile lor i ale altora ca ele, extinzndu-se cu aceeai bunvointa i buncuviint i asupra brbailor de aceeai spiritualitate, cu care s-au nfrtit n lupta comun. Vei descoperi aici sfnta trire a idealurilor purificatoare, ca i atunci cnd, n celul fiecare le simte nu numai chemarea ci i greaua lor apsare i isi spune: As vrea ca mna prin zbrele S poat apuca o stea. Dar stelele-s la fel de grele Ca sufletul si viata mea. i totui, sau poate tocmai de aceea, surorile noastre au nvins, nvingnduse pe ele nsele.

CETTUI SFRMATE In anul 1933 terminasem liceul din oraul nostru. Avusesem coleg de clas i prieten bun, o fat orfan de rzboi, pe care o creteau doi oameni cu mult suflet, din ora. Aceast situatie i-a asigurat intrarea n facultate imediat dup terminarea liceului. Eu am intrat la facultate abia dup trei ani. n acest interval ea a cunoscut micarea i s-a ncadrat in Cettuia de studente Ecaterina Teodoroiu din Bucureti, condus de camarada Nicoleta Nicolescu, originar din Craiova, licentiat in litere i filosofie, un element de o rar valoare spirirual, care se afirmase in fata Cpitanului ca un suflet complet ieit din comun i pe care el o numea "fata mea Nicoleta". Cpitanul sftuia bietii, ca in lipsa lui s nu ntreprind nimic fr a se consulta cu ea. Intrnd in Micare, doream mult s o cunosc. Ea aflase despre mine, de la prietena mea. Ea m-a sftuit s merg in tabere cci acolo o voi cunoaste. Asa s-a fcut c am mers in tabr la Arnota. Acolo se lucra un drum in stnc, pentru a transporta materiale de constructie, ca s se refac mormntul lui Matei Basarab, aflat in aceast Mnstire, peste care ploua., Nu am avut norocul s o ntlnesc, ntruct se afla in tabra Carmen Sylva. Dup plecarea mea, a trecut i pe la Arnota. Al doilea an am fost in tabr la Susai, unde se plnuise s fie ridicat un mausoleu pentru eroii czuti in rzboi, ale cror oseminte presrau muntele. Nici aici nu am ntlnit-o pe camarada Nicoleta. In schimb l-am cunoscut pe ing. Horodniceanu (secretarul Cpitanului) care m-a ndemnat ca anul urmtor s vin la Bucureti i s ncerc din nou la facultate. Aa s-a fcut c in toamna acelui an am venit la Bucuresti direct la sediul legionar din strada Gutenberg. Atunci am cunoscut-o pe camarada Nicoleta. Ea mi-a nlesnit o meditatie la Colonelul Zvoianu, in schimbul mesei, apoi a mers cu mine la facultate cerndu-i secretarului s mi se atribuie si mie un loc n camin si burs in bani. Am fost repartizat la cminul rectoratului i am primit bursa de bani, pe care o trimitearm in ntregime acas, caci mama mai avea doi copii de crescut. Pentru celelalte nevoi, trebuia s ctig in ban: lucram broderii. Tot timpul rmas liber m aflam la sediul din Gutenberg. Nu trecea nici o zi s nu merg acolo, doar pentru asta venisem. In timpul acesta, fetele din Batalionul Comercial (Comelia Novac i Maria Iora) se bucurau de venirea mea i m lsau in locul lor. Noi, fetele Nicoletei, cum ne zicea Cpitanul, tineam edinte in care cutam s abordm o linie de conduit nalt. Se tinea post negru in fiecare Vineri. Dup aceea mergeam la biserica Sf. Ilie Gorgani din apropiere i ne rugam fiecare in coltisorul nostru, in linite, pentru Tar i Micare, pentru Cpitan i toti mucenicii notri (aveam n nchisori pe Nicadori i Decemviri). Deseori venea i Cpitanul la biseric i se tinea drept, in picioare, in penumbra bisericii, rugndu-se n tcere. Era un moment de comuniune sufleteasc care ne nlta i ne da aripi. Ca s aducem i noi un venit Micrii, aveam la sediu o vitrin cu lucruri de mn (lucrturi romneti, pirogravur, traforaj, pictur pe lemn i sticla, mpletituri de rafie etc,).

Camarada Nicoleta era efa Cettuiei i detinea gradul de comandant legionar. n aceast calitate a luat parte la tabra de la Raru, fiind singura fat cu grad de comandant. Ne povestea ca ntr un asfintit de soare, Cpitanul (comandantul direct al acestei tabere) a fcut frontul cu camarada Nicoleta in capul coloanei. Apoi le-a ordonat s se descalte, fcnd acelai lucru i el, s-a aezat in frunte i a nceput s urce o creast abrupt din fat in fuga mare. naintea lor se aflau trei creste pe care Cpitanul le asemnase cu cei trei Nicadori. ntorcndu-i privirea napoi a vzut cum unii bieti nenvtati cu mersul descult, rmneau in urm abia urcnd. Atunci le-a strigat: "calc camarade cu putere, calc cu toat tria cci aa au urcat i Nicadorii muntele suferintei". Sus in asfintitul soarelui Cpitanul le-a tinut o edint evocnd jertfa celor trei pentru Legiune i neam. n toamna anului 1936, m pregteam s plec acas n vacant. mi luasem i bilet de tren. Am fost ns pe la sediu i camarada Nicoleta convocase Corpul Legionarelor cci Cpitanul i ceruse s-i dea o fat ca s o nlocuiasc la casa cooperativei pe Maria Ior care, fiind cstorit i ateptnd un copil, era silit s intre ntr-un alt serviciu, unde s fie retribuit. S-au nscris multe fete.Eu, dei as fi dorit cu ardoare lucrul acesta, mi ziceam c nu am dreptul s o lipsesc pe mama de ajutorul meu. Am tcut. S-a ntocmit o list ce trebuia nmnat Capitanului. In noaptea aceea eu nu am putut dormi. n zori am pornit la sediu in speranta c o voi ntlni pe camarada Nicoleta: obinuia s vin dis-de-dimineat s lucreze putin pe santier i apoi s plece la serviciu. Am gsit-o la datorie i i-am spus ct m-a tulburat tcerea mea din ajun. Mi-a spus rznd: "nu te mai frmnta cci te-am trecut pe list din oficiu. Iar Cpitanul pe tine te-a aprobat". De atunci am lucrat in cadrul Comertului Legionar si in aceast postur, o vedeam zilnic pe camarada Nicoleta. Bufetul restaurantului legionar era sustinut de fetele noastre. n fiecare sear dup nchiderea cooperativei, mergeam la buctria restaurantului i pregteam cele de trebuint la bufet, pentru a doua zi. Camarada Nicoleta avea specialitatea baclavalelor. Dar toate acestea au trecut i a venit mare a prigoan. Cpitanul a fost arestat in urma scrisorii adresate lui Nicolae lorga. Dup recomandrile camaradei Nicoleta, am fost pe strada Plevnei, unde se judeca procesul Cpitanului. Deghizat in servitoare, am reuit, dup insistente, s fiu primit unde se afla Cpitanul. Ducndu-i ceva de mncare, i-am suflat c vin de la camarada Nicoleta, care tine s tie de la el ce este de fcut. S-a bucurat i m-a rugat s-i comunic s nu aib grij pentru el i s ne rugm. A fost ultima dat cnd l-am vzut. A urmat apoi condamnarea i ducerea lui la Doftana. Camarada Nicoleta ne-a trimis dou fete s ne instalm in prejma nchisorii i s avem o legtur permanent cu interiorul, pentru a cunoate orice micare. Lucrurile ns s-au precipitat i Cpitanul a fost luat i dus la Rmnicu Srat, unde se aflau aproape toti efii legionari. Am fost trimis acolo s ncerc o legtur. Imbrcat ca tranc, am nchiriat o camer la nite cetteni a caror ograda se intindea pana sub gardul nchisorii. Aa am reuit s iau legtura cu Bnic Dobre a crui celul era sus in dreptul curtii mele. I-am anuntat nti de

aducerea Cpitanului acolo. Nu sosise nc. Apoi am transmis mesajul camaradei Nicoleta, care era urmtorul: "Cpitane, bietii cer libertate de actiune.". La care s-a rspuns: "Lucrati. Faceti Legiunea Alb. Cuiburi". Legiunea Alb era o unitate de elit a Micrii, care i asuma integral Jurmntul Mota-Marin: "S rup din mine bucuriile pmnteti, s m smulg din dragostea omeneasc i pentru nvierea Neamului meu, s fiu totdeauna gata de moarte". Dar lucrurile s-au precipitat i eu, revenind in Bucureti, cci nu mai puteam rmne acolo fr riscul de a fi descoperit, am locuit ntr-o camer cu doamna Vasilache cu care fusesem i la Doftana. La data de 29 Noiembrie 1938 m aflam singur in camer i priveam candela aprins i icoana Sfntului Nicolae, cnd fr de veste amndou au czut din perete i s-au spart. Am avut certitudinea c se-ntmpl ceva ngrozitor. Degeaba am nlocuit candela i icoana, cci teama din sufletul meu cretea. A doua zi, sosind la noi un camarad, mare iubitor de muzic, dup mas s-a aezat pe pat i a pus la urechi casca de la radioul mic ce-l aveam in cas. Eu strngeam masa i deodat l-am vzut ridicndu-se i ieind pe u far hain i cu capul descoperit. Alerga pe strad ca un ieit din minti. Ne-am zis c poate s-a comunicat ceva la radio. Celelalte dou fete au plecat n vecini s afle ce s-a comunicat. Eu am rmas cu inima mpietrit i deodat mi vine gndul s pun casca la urechi. Se ddea a doua oar comunicatul: "... au fost mpucati Corneliu Codreanu" i apoi toat lista. Am crezut c nnebunesc. ntorcndu-se fetele, mi-au spus ca trebuie s ne linitim c in seara aceasta vine camarada Nicoleta la noi, cci fostei gazde i este fric s o mai tin. Si aa s-a ntmplat. Venind ea, au sosit i curieri din tar, voind s vad ce ordine sunt. A fost o noapte grea, apstoare, in care nu tiu de-o fi nchis cineva ochii, dei camarada Nicoleta ne-a cerut s dormim, tiind c de acum ncepe un urcu i mai greu. A doua zi ea a plecat. M-a luat i pe mine. Aa a nceput peregrinarea in durere i necunoscut. Am locuit nti pe o strdut ce se deschidea din strada Roman, la o camarad necunoscut de Sigurant. Ieea zilnic in ora, avnd serviciu i fcnd pe curiera. Curiera principal era Lenutica Bagdad, o legionar din Oltenia, prieten foarte bun cu camarada Nicoleta. La aceasta adres am petrecut Crciunul sub durere i apsare. Spre sfritul ederii aici i s-a anuntat o vizit camaradei Nicoleta. Dnsa m-a prevenit ca in timpul vizitei va trebui s trec ntr-o camer alturat ca s nu creez motive de team pentru cel ce era ateptat. A fost adus de Lenutica i lasat la adresa noastr, dup care ea s-a retras, urmnd s-l nsoteasc la plecare dup trei ore. Cnd erau pe sfrite cele trei ore, camarada Nicoleta m-a chemat in camer. Am rmas ncremenit, cci persoana ce se afla acolo semna foarte mult cu Mota. Ne-am strns mna i peste putin timp a venit Lenutica i l-a luat. Dup plecarea lui, camarada Nicoleta mi-a spus ca era Horia Sima; venise s se consulte cu ea, aa cum hotrse Cpitanul nc din viat: "s nu se ia nici o hotrre fr s fie consultat fata mea Nicoleta". Peste putin timp, a adugat gnditoare: "Nu-i aa c seamn cu Mota?" "Ce

impresie ti-a fcut?, mie mi-a facut o impresie bun". Si a rmas tot gnditoare. Dar lucrurile se complic din nou. Se umbl la crtile de imobil. Nu mai puteam rmne in aceeai situatie fr s fim nscrise n cartea de imobil. ncepuse o adevrat vntoare. Am reuit s gsesc o garsonier tot in apropierea strzii Romane. O nchiriase Lizica, camarada Nicoleta rmnnd s locuiasc i dnsa acolo, netiut de nimeni. nc o persoan in clandestinitate nu se mai putea. Camarada Nicoleta hotrste ca eu s m ntorc in Oltenia. Eram cu inima la pmnt dar, dndu-mi seama de situatie, nu aveam de ales dect s ascult. M roag ns s merg cu ele la noua adres, pentru a le ajuta s se instaleze. Imi luasem i bilet de tren pentru a pleca. Suspinnd din adncul inimii, aranjam in buctrie, ateptnd ora plecrii. Camarada Nicoleta, ns, m cheam la un moment dat i mi spune c i ei i este grea desprtirea, dar gndindu-se a ajuns la o solutie. Dac primesc s rmn in Bucureti i s circul deghizat in servitoare, locuind pe strada Dudeti la nite btrni, s fac naveta ntre locuint i adresa ei, pot ndeplini fr risc prea mare functia de curier la dus sau ntors. Am primit cu bucurie. Astfel am lucrat pn la arestare. Dupa ce a trecut primul oc, camarada Nicoleta nu a putut primi in ntregime gndul mortii Cpitanului i a nceput s cread c el triete, fiind salvat, c se afl undeva in interiorul sau exteriorul trii, ateptnd un moment prielnic s se arate. De fapt ntelegeam c numai gndul acesta o ajuta s mai reziste. Astfel, fcea mereu planuri in legtur cu aparitia lui. Mie nsa mi spunea clar inima c el nu mai este. De aceea sufeream cumplit cnd o auzeam ca ateapt s ne dea un semn. Din pricina aceasta, am avut ntr-o sear un moment de revrsare a durerii mele, care a speriat-o pe camarada Nicoleta. M-a mngiat i m-a pus s-i promit c niciodat nu m voi lasa dobort de furtuna din sufletul meu. Ceea ce o nemultumea i o amra profund era ns faptul c, prin nchisori i lagre, ncepuser s pretind declaratii de desolidarizare, ulterior difuzate prin radio i pres. Aa ne-a gsit vara anului 1939. Camarada Nicoleta mai ieea uneori la cte o ntlnire, nsoti de cineva.. Si acum vine momentul cel mai greu. Cu o sptmn nainte, camarada Nicoleta pleac la ntlnire cu un anume Vrfureanu care, sub motiv c are s-i spun ceva confidential, reuete s o scoat din adpost. Ea i fixeaz ntlnire in cmruta ce o ocupam. Era ns sear i mare lucru nu a putut observa, camera fiind ntr-un colt dintr-o magazie mare de lemne, in gemuletul creia erau plasate nite cri i saci. Totui, el a retinut adresa. i fixeaz o a doua ntlnire, de data aceasta folosind drept curier pe Atena Ianuli. La aceast ntlnire, camarada Nicoleta pic in minile Sigurantei. La putin timp, in aceeai noapte, Siguranta m gsete i pe mine. Nu eram acas, cci in ziua aceea o furtun ngrozitoare descoperise o parte din magazie i ploua nuntru. Dormeam la o familie de macedoneni care locuiau in apropiere. Cei ce au venit s m ridice mi-au cerut sa-mi schimb hainele, ntruct acum se tie cine sunt. Ca s nu dau de gol familia de la care m-au ridicat, am spus c nu am altele. Pe drum au cutat s m conving c nu mai este nimic de fcut cci camarada

Nicoleta a fost arestat putin mai nainte. Sigur c n-am crezut nimic. Erau att de bucuroi ca au pus mana pe ea, nct au fcut o anchet formal, fr presiuni. Eu ns nu am crezut ca se afl acolo, pn a doua zi. Cerndu-ma la toalet, camarada Nicoleta, care se afla cu celula chiar in captul culoarului, simind c trece cineva, a ridicat vizeta i mi-a spus in fug c se afla acolo cu Atena, Ianuli i doi bieti. Era ngrijorat pentru bieti i spera s-i scoatem din cauz. Mi-a spus c de vom ajunge in lagr, sa transmitem din partea ei fetelor aflate acolo s nu dea nici o declaratie de dezolidarizare, nici un compromis. n dup amiaza zilei de 10 Iulie 1939, au fost scoi nti cei doi bieti i trimi in lagr. n preajma orei 22, am auzit strignd numele Nicoletei in captul culoarului. Ua de la celula mea era putin crpat cci paza era fcut de ostai care, vzndu-m mbrcat cum eram, m credeau de conditia lor i mi mai deschideau din cnd in cnd ua, s mai iau o gur de aer. Cnd i-am auzit pasul prin dreptul vizetei, am mpins ua i aa am vzut-o trecnd. Mi-a fcut un semn de adio cu mina. Imediat, ua a fost trntit cu njurturi iar eu am czut pe pat, plngnd in hohote, cci am avut atunci intuitia c este ultima oar cnd o mai vedeam. Dup aceea, ce a urmat se tie. Au dus-o cu o main in afara Bucuretiului i, trgnd pe dreapta, au mpucat-o. Au nvelito ntr-o ptur i au pornit din nou maina. Au dus-o la crematoriu (locul despre care ea, spusese c va fi printre primele obiective de aruncat in aer in Biruinta legionar ca un templu ocult ce era). Au ars-o, ns bunul Dumnezeu a fcut ca cenua ei, ca de altfel i a unor bieti ari acolo (echipa lui Miti Dumitrescu) s fie pus in loc sigur de un suflet de cretin. El scrisese pe eticheta pus in urn: "Necunoscut adus in noaptea de 10 Iulie din ordinul Sigurantei". Pentru c ne ntrebam dac este cenua ei cu adevrat, bunul Dumnezeu a fcut ca atunci cand am rasturnat borcanul ntr-un sacuor de pnz verde i l-am legat cu tricolor, s sune ceva: erau insirate pe un ac de sigurant o iconit cu Maica Domrrului i una cu Sfantul Nicolae, pe care le purta prinse dedesupt i care erau acum corojite, dar destul de clare. Din cuvintele camaradei Nicoleta, pe care dup scurgerea vremii le-am mai pstrat: dintr-o scrisoare adresat lui Niki Constantinescu; el o rugase ca de Sfntul Nicolae - ziua lor, s nalte impreun cu fetele rugciuni. Am ngenunchiat pe lespezile reci ale Bisericii, ne-am rugat i am plns, nu pentru noi, nu pentru voi, ci pentru tot ce a lsat Dumnezeu frumos pe pmnt i oameni nu au inteles nimic; ntr-un trziu ne-am pomenit zmbind pentru c totui cativa au nteles. Redau rugciunea pentru Tar i Cpitan: "Si ocrotete Doamne tara aceasta, neamul acesta, organizatia i pe Omul acesta i le d lor puterea s se ridice, pn la nltimea iubirii si drepttii Tale. Ai mila Doamne de toti mucenicii notri, i primete jertfa celor dragi nou". Cteva cuvinte dintr-o circular pentru fete: "i s vrem camarade s dam trii acesteia o femeie mare, o femeie care nu ovie, care clcndu-se pe ea, nchin tot: minte, inim, voint, neamului ei. ndrznete tot pentru el i moare pe redut cu gndul mereu nainte". Ea a fost prototipul acestei femei lupttoare.

*** O alt camarad de-a noastr, cu o viat exemplar, a fost Cornelia Novac, licentiat a Academiei Comerciale. A fost mama noastra, a multora, hrnind din salariul ei bieti i fete care nu apucaser s termine studiile. O exceptional gospodin care, mai din nimic, tia s fac ceva. A fost o vreme i directoare la cooperativa legionar. Era de mirare cum ea urmase comertul i era att de sensibil i talentat la pictur. Dup ieirea la pensie a urmat cursurile unei coli de pictur bisericeasc. A lucrat la restaurarea unor biserici, o vreme pictase iconite, pe care le druia cu dragoste. A avut i o expozitie de pictur, dup ieirea la pensie. Noi o botezasem "Mama Grahilor". S-a mbolnvit de un cancer nemilos si a suferit dureri cumplite, nevroind s se opereze. Se stabilise la Timioara unde a suferit i a murit. A suportat boala cu resemnare si cu o putere unic. Ceea ce o sustinea i o ajuta s treac prin cele mai crunte dureri era credinta ei adnc, citea zilnic acatistul Stntului Iosif din Partos, sfnt din locurile ei de batin. La inmormntare au venit sute de oameni care o iubiser i o pretuiser. O figur luminoas din lupta noastr este i Lenutica Bagdad. Venea de pe meleaguri craiovene, ca i camarada Nicoleta, cu care era prieten. Fiic de colonel, dintr-o familie veche romneasc, purtnd parc pecetea nobletei cu care a fost investit, s-a druit cu tot elanul Micrii pe care a iubit-o, secundnd-o pe camarada Nicoleta. Era o fat voinic i frumoas, cu prul adunat in dou coculete la urechi. Cu figura ce exprima sntate i bucurie, cu sursul ei permanent care-i lumina chipul fcndu-l i mai frumos. Aa a apucat evenimentele tragice care au urmat dup moartea Cpitanului. Ea lucra cu camarada Nicoleta in functia de curier principal. n toamna aceea rece i umed, durerea pierderii Cpitanului i a bietilor i-a agravat procesul de rceal. S-ar fi cerut internat ntr-un sanatoriu dar, cu o drzenie nentlnit, s-a ncptnat s rmn pe post pn la sfrsit. A fost arestat i dus n lagrul de femei Sadaclia din Basarabia. Acolo, dup un timp, a nceput s verse snge. Alarmat, nu pentru ea ci pentru fetele cu care sttea, a cerut comandantului lagrului s o izoleze, pentru a nu le mbolnvi i pe celelalte, apoi a rugat fetele ca in ziua in care erau oarecum liberi sa se adune ntr-o camera vecina cu a ei, astfel nct s poat asculta tot ce discutau ele, ca s participe in felul acesta la viata lagrului. Boala ei se agrava mereu; conducerea lagrului a cerut s fie internat ntr-un sanatoriu. Aa a fost luat din lagr i dus in sanatoriul de la Prnova, lng Iai. Cu dou sptmni nainte de executarea ei, aflndu-se in acest sanatoriu, a primit vizita mamei ei. A gsit-o cu crticica de rugciuni pe noptier i lumnarea pentru moarte. I-a spus mamei: "nu regret c mor, ceea ce regret este c voi muri pe un pat de spital, in loc s mor in lupt". Dar bunul Dumnezeu i-a ascultat dorinta. Dup executarea lui Armand Clinescu, au fost asasinati sute de legionari, pe strzi, in lagre i nchisori. Noi ne aflam la Sadaclia, ateptam ordinul, pregtite de moarte. Ordinul ns s-a oprit la Lenitica Bagdad. A fost luat din sanatoriu ntr-o crut cu ctiva

jandarmi i dus pe nserat la marginea unei pduri. Acolo ea a cerut s i se ngduie sa-i aprind lumnarea i s se roage. A multumit lui Dumnezeu c i-a ndeplinit dorinta de a muri pentru Micare. Dup aceea s-a sculat i le-a cerut s trag in ea. Ostaii, dup mrturisirile celor ce au fcut executia, nu mai aveau curajul s o omoare i trgeau la ntmplare. Atunci ofiterul a luat arma din minile unui osta i a tras. Apoi au nghemuit-o in crut i s-au oprit la marginea unui sat, unde se afla un cimitir. Era deja sear. n marginea cimitirului, pe locul unde se adun gunoaiele, au fcut o mic groap i au aezat-o acolo in pozitie eznd. Din intmplare, o femeie de la marginea satului venise in cimitir s adune iarb pentru animale, a vzut c jandarmii ngroap ceva. De fric ns a stat ascuns. Dimineata s-a dus s vad locul. Deja cinii ncepuser s rcie locul. Cu sapa a crat pmnt, ct a putut, peste locul aceea i l-a btucit. Aa am gsit-o in anul 1940, cnd au deshumat-o i am dus-o la Predeal in cimitirul din spatele capelei. Cu ocazia acestei deshumri, mama (care tot timpul a stat la capul ei), mi-a optit: "Niciodat Lenutica nu a fost mai frumoas ca acum!". Si jertfele continu: Lucica Grecu era student la chimie. O fat micut de statur, cu figura deschis, cu dou codite care i ddeau aerul de elev. Era venic cu zmbetul pe buze. Lucra mpreun cu locotenentul Dumitrescu. A fost arestat. Dup ancheta extrem de dur a urmat moartea. Au aruncat-o apoi pe fereastr, simulnd o sinucidere. Toat lumea trecut prin anchet tie c nu este posibil s sari de bunvoie pe fereastr la Sigurant, cci anchetele se desfoar in camere cu gratii iar cineva te supravegheaz nentrerupt. O alt figur reprezentativ este Lenuta Constatin (Lenutica) o fat din Nieni, Buzu. Tatl i cei doi frati ai ei muriser. Lenuta intrase in micare i se alturase trup i suflet. Dar au venit vremuri aprige, in care s-a declanat o nou prigoan groznic asupra legioanrilor. O parte din ei, printre care i Lenuta Constantin, au luat calea codrului. Dup multe peripetii, a fost prins i judecat. Eram la nchisoarea Mislea cnd, ntr-o sear, au fost aduse in camera noastr dou noi condamnate; fceau parte din micarea de rezistent din munti. Tinere, slbute, ns vioaie i fericite c au ajuns ntre noi i c s-a terminat cu anchetele. mpreun am nceput peregrinrile prin nchisorile comuniste din tar. Lenuta Constantin, suflet deschis, buna camarad, era sensibila la duuerile i zbuciumul fiecreia. S-a mbolnvit. Timpul petrecut ca fugar prin munti i-a mcinat sntatea i osele. Din cauza reumatismului, treptat, treptat, a rmas imobilizat la pat. Au scos-o din nchisoare alturi de bolnavele incurabile i a fost internat ntr-un spital. Acolo, dup un an de chinuri, revenindu-i putin, au trimis-o acas la mama cea btrn i att de neputincioas. Zcea pe o prisp, avnd deasupra capului un lat de sfoar de care se apuca, pentru a se ntoarce de pe-o paute pe alta. Eu m-am eliberat mai trziu i nu am mai tiut nimic de ea. ntr-o zi, m pomenesc cu o necunoscut ce se sprijinea n baston i nainta cu mare greutate. Nu am mai recunoscut-o. Ea mi s-a adresat cu tristete: "Nan, nu m mai cunoateti?" Iam ieit tu dragoste nainte, recunoscnd-o in sfrit dup vorb. Mi-a spus c

a fost la un medic i c avea ceva suspect la sni. Medicul, far menajamente, i-a spus c are cancer. I-au scos ambii sni i aa cioprtit au internat-o ntrun spital din Buzu. n intervalul acesta, am mers i eu i sotul meu pe la ea. Tinea mult la noi. i spunea sotului meu "Bdita". Era pe la sfritul lui Octombrie. Nu mai primisem nici un rnd de la ea. ngrijorat, am pornit s vd ce s-a ntmplat. Cnd am intrat in sat, am auzit-o pe btrn jelindu-se cu mare foc. Am crezut c am ajuns prea trziu, dar cnd m-am oprit in fata csutei cu prisp, btrna care se bocea cumplit mi-a spus c Maica Domnului m-a trimis ca s i-o aduc pe Lenutica acas, ca s nu moar printre strini. Am plecat imediat i am gsit-o aa cum mi-a spus mama ei, la spitalul din Buzu. Doctorita mi-a spus ca am venit in ultimul moment i c nici ea nu tia dac va putea rezista drumului. Nici o ambulant nu ndrznea s se aventureze pe coclaurile acelea pentru a o duce acas. A trebuit s tratez cu un ofer cruia i-am promis c se va ntoarce cu toate roadele toamnei, dac primete s fac drumul, c mama bolnavei il va rsplti, avnd dou vii i fiind tocmai dup cules. Ca s o pot duce vie am tinut-o tot timpul in brate pe scaunul de lng ofer. Cnd am ajuns acas, mi-a spus s nu plec de lng ea, pn nu se sfrete. Am rmas acolo dou sptmni. Primea moartea cu brbtie si resemnare. Avea o singur amrciune mare: o lsa pe mama singura. A fost contient pn in ultima clip. Dorea s-l mai vad pe sotul meu, pe care l ndrgise mult. L-am chemat. n dimineanta zilei urmtoare, sotul meu a plecat in zori, cci nu s'a putut nvoi de la serviciu. Ea a rmas trist i a zis: "a plecat bdia" i a rmas casa pustie. Apoi mi-a spus s nu m ndeprtez de ea in ziua aceea. Spusese c a visat un porumbel alb, care s-a aezat pe pieptul ei i se uita cnd la ea, cnd la mama care avea patul vis-a-vis. La un moment dat a nceput s rcneasc cuprins de mari dureri. La tipetele ei au venit si mama i o vecin. Ne uitam cutremurate una la alta, caci aa dureri mari nu mai vzusem. Ea ne-a zis: "faceti cte trei mtnii i rugai-va Maicii Domnului, Tu care ai asistat la chinurile Fiului Tu-pe Cruce, ai mila de mmica i uureaz-mi chinuil" Am fcut precum a zis i ndat s-a alinat. Apoi s-a adresat cu duioie mamei, invitnd-o s mnnce din bunttile ce i le aduceau vecinii, care o iubeau toti. Nici nu am ajuns bine la buctrie cnd femeia care rmsese lng ea ne-a strigat s venim repede. Cnd am intrat pe u, ea mi-a spus cu seriozitate: "Nan, aprinde-mi lumnarea!" Fiindc din mila eu nu ndrzneam s o fac, ea mi-a poruncit din nou. Tinnd in mna dreapt lumnarea de la botez (aa dorise ea s o aib), iar cu mna stng tinndu-se de mna mea, a murit. ndat figura i s-a umplut de o bucurie mare, care o nfrumuseta nespus. La nmormntare au venit oameni din multe sate din apropiere, cci era foarte iubit. Sofia CRISTESCU DINESCU

AM CUNOSCUT-O PE MAICA MIHAELA TESTAMENTUL MAICII MIHAELA Marieta Iordache, Maica Mihaela. Vor veni multi care v vor sili s recunoasteti c Miscarea a avut un drum greit i ca tot restul luptei a fost o rtcire. Tuturor acestora le vei rspunde rspicat: Ei nu au greit. Ei ne-au scos din fundul unei adnci prpstii de ntuneric, dezmt si necredin. Au aprins o fclie i am mers cu toii int spre ea. Dac am greit ca am scos sabia, am i acceptat s fim rpui prin ea i este adevrat c au curmat viei de oameni pe care nu aveam dreptul s le frngem. Dar astzi, ridicai pe jertfele scumpe ale celor ce ne-au fost cluze, vedem crarea cea adevrat i suntem siguri de lumin. Am vorbit despre Hristos si am mers in parte, dup puteri, pe urmele Lui. Acum suntem total ai lui Hristos si, alturi de El, drumul nostru nseamn dragoste i lsarea tuturor celorlalte, inclusiv a rzbunrii, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastr s fie una singur: aceea de a cunoate voia Lui i apoi de a o ndeplini ntocmai. Mesaj transmis de Maica Mihaela prin viu grai din nchisoarea Miercurea Ciuc. Maica Mihaela (Marieta lordache) a urmat dup Lucia Trandafir la conducerea Corpului legionarelor pn n 1940. In urma deshumrilor de la Jilava s-a retras la Mnstirea Vladimireti i s-a clugrit spre a se ruga pentru Neamul Romnesc. A fost arestat, condamnat si a murit la nchisoarea Miercurea Ciuc n luna Aprilie 1963. AM CUNOSCUT-O PE MAICA MIHAELA Era in Februarie 1961 cnd am prsit penitenciarul Craiova i am ajuns la nchisoarea Jilava. n celula vecin cu ciupercria, sub boltele caracteristice vechiului fort, am poposit circa o sptmn alturi de alte detinute ncadrate ca legionare. n vremea aceea, detinutele politice erau mprtite i izolate pe categorii. Legionarele, sau cele care fuseser judecate in procese legionare, erau izolate de celelalte. Dar i in cadrul categoriei respective persoanele care activaser i cunoscuser din plin viata legionar, considerate ca "vrfuri", erau tinute separat, fie pentru a fi supuse unui regim mai dur, fie pentru a nu-i exercita influenta asupra detinutelor cu atitudine mai incert sau, probabil, n vederile de perspectiv ale anchetatorilor, mai uor de reeducat. La ora la care am aterizat n lumea universului concentrationar romnesc am gsit detinute cu experient ndelungat de temnit. Gradul de specializare in meserie a birourilor de anchet i a ntregului.personal investit n urmrirea evolutiei detinutilor politici, reuise s creeze o atmosfer de

suspiciune, de nencredere, mai ales cnd in celul sosea un "boboc" necunoscut. Aveai impresia c fiecare se retrage in carapacea sa i ateapt, studiind cu precautie manifestrile noului venit. Atitudinea era perfect ndrepttit, cci trecuser prin ncercri grele i nu putine au czut victime informatorilor. Atmosfera sumbr a nchisorii disprea ns treptat, pe msur ce cldura sufleteasc a celor din jur nvingea teama i ignora precautia. ndoielile ce ti sfredeleau mintea se destrmau cnd o inim de sor, un cuvnt bun, un gest generos te ajutau s te regseti. Un colectiv nou ti oferea perspectiva diversittii sufletului uman. Acolo nu erau numai lupttoare, erau i destule femei ce ajunseser din ntmplare. Au fost oameni buni care au czut, au fost oameni obinuiti care s-au ridicat neateptat de sus. Viata ofer pretuntindeni surprize. Acolo am nteles mai mult ca oriunde c resursele de supravietuire, puterea de a invinge rul, puterea de a ndeprta disperarea, trebuie s le cauti in tine, in fortele tale sufleteti. Tu trebuie s rspndeti cldur i buntate in jur, far s ceri nimic. Pisem cu sufletul deschis in lumea pe care doream mult s o ntlnesc si s o cunosc. In camera aceasta din Jilava am cunoscut-o pe Maica Mihaela. Imaginile oamenilor se estompeaz peste ani i totui figura Maicii Mihaela o am i astzi clar in minte, o port in suflet alturi de marii martiri ai neamului romnesc. Maica Miahela (Marieta lordache), clugrita de la Vladimireti, o femeie la 40-50 de ani, scund i slbut, cu o voce i o privire cald, ce rspndea buntate; era sritoare la necazurile celor din jur i deosebit de modest. Fusese adus la Bucureti pentru un plus de ancheta. Dup o sptmn, aveam s facem mpreun drumul la Miercurea-Ciuc. Autoduba ne transporta pn la Bucureti Triaj i apoi, peste liniile ferate, la vagonul dub. Episodul acesta m-a urmrit mult timp. Si azi parc l am in fat. Aveam un bagaj respectabil, cci ai mei interveniser initial s-mi trimit cat mai multe haine, pe potriva anilor pe care cu drnicie mi-i hotrse instanta. Maica Mihaela se pare c primise tot ceea ce avusese la mnstire, legat ntro ras clugreasc. La plecare fusese ferm atentionate: "Nici o vorb i fiecare i duce singur bagajul". Bagajul Maicii Mihaela era greu, nct abia l tra peste linii. Soldatul care ne nsotea ne grbea ntr-una. Maica nu mai putea merge. Am cerut permisiunea s o ajut apucnd cu o mn de un capt al rasei. n fine, am reuit s parcurgem peste linii drumul care parc nu mai avea sfarit. Ne-am urcat in vagonul dub i ne-au nchis pe amndou in acelai compartiment. Dac in celula de la Jilava nu am discutat aproape deloc, drumul de la Jilava la Miercurea-Ciuc a fost pentru rnine o revelatie. Fiecare fceam parte din alt generatie. Securitatea nu reuise sa-i pun amprenta pe sufletele noastre. Vorbeam aceeai limb, aveam aceleai simtminte, aceleai frmntri sufleteti, aceleai aspiratii, aceeai nesfrit

dragoste pentru acest neam, aceeai dorint de nltare spiritual, de lupt permanent mpotriva rului din noi i din jurul nostru, pn la sacrificiul suprem. Drumul a durat in total cca douzeci de ore. Nu ne-am odihnit aproape deloc. Am stat tot timpul de vorb. Ne-am deschis sufletele, ne-am mprtit idealul, ne-am povestit viata, aa cum a fost cu durerile i bucuriile ei, cu amrciunea i mplinirile ei. De origine din Nicoreti, Marieta Iordache fcuse liceul i apoi Facultatea de Educatie Fizic (ANEF) la Bucureti. Trise din plin lupta i tragedia generatiei din care fcea parte. Vibrase profund la toate chemrile i aspiratiile neamului su. Dup deshumarea de la Jilava din 1940, s-a retras la mnstire, s se roage cu sufletul ei curat pentru mntuirea acestui neam. Spirit activ i ntreprinztor, organizase viata de obte a Mnstirii Vladimireti ajutnd-o in toate pe staret, pe maica.Veronica. Dei in plin regim bolevic, mnstirea prospera neateptat. Binenteles, comunisni nu vedeau cu ochi buni acest lucru. Ca s desfiinteze mnstirea, a fost sufcient s le implice pe micute ntr-un proces de gzduire de fugari, in care s condamne cteva maici. Maica Mihaela cptase 25 de ani de munc silnic. Atunci, executase deja ase ani. Din experienta anterioar, maica anticipa faptul c la MiercureaCiuc ne vor desprti. Colectivul in care eram dus nu trebuia s se bucure de prezenta unui om ca Maica Mihaela. Ar fi fost un dar prea mare pentru cele de acolo. Detinutele, trebuiau sortite unei alte experiente. mi vorbise maica Mihaela de multe fete bune care puteau fi luate drept model, dar in mod deosebit mi-a descris-o pe Marina Chiritescu: senintatea figurii ei. Dup doi ani, cnd am ajuns la nchisoarea din Oradea, imediat ce mi-am aruncat privirea in camera in care am intrat, am recunoscut-o. Avea ntradevr cea mai senin figur. Aveam aceeai profesie ca i fratele dumneaei. Maica mi-a povestit mult, foarte mult despre el, bdita Nicoar, pe care l iubise nespus. Inginer chimist, asistent universitar la Politehnic, dar cu o sensibilitate de poet, se angrenase in lupt pe frontul legionar pn la druirea total. Un om cu total deosebit. Fusese asasinat in noaptea de 21/22 Septembrie 1939, in lagrul de la Miercurea-Ciuc, mpreun cu alti 43 de legionari. Maica Mihaela, parte npdit de amintiri, parte i de presimtiri, mi-a mrturisit, nu cu team, nu cu regret, nu cu revolt, ci ca o curgere normal a firului vietii, ca o mplinire logic a destinului ei: "M duc sa mor i eu acolo unde a murit fratele meu". Si ntr-adevr Maica Mihaela avea s moar dup doi ani la Miercurea-Ciuc, lipsit de Cel mai elementar ajutor medical, dar izolat i ngrijit cu drag de doctorita Medeia Hanutiu i de o alt detinut al crui nume nu l-am retinut. Dumnezeu a nvrednicit-o de martirajul hrzit celor alei.

Viorica STNULETIU CLINESCU

DOAMNA LILIANA Am ntlnit-o de mai multe ori n peregrinrile mele prin diferite celule i nchisori, multe, pe parcursul anilor, multi i ei, petrecuti in temnitele comuniste. Condamnat la 20 de ani munc silnic, la o vrst naintat, marcat de o sntate ubrezit, doamna Lilina pltea (pe Iang atitudinea sa manifest anticomunist i prietenia cu Horia Sima) faptul c era sotia eminentului profesor universitar de la Politehnica din Timioara, I. Protopopescu condamnat la moarte de "justitia" comunist, ca fost ministru sub guvernarea Ion Antonescu. Pe lng toate rigorile inumane ale temnitelor comuniste, doamna Liliana trebuia s suporte i chinurile arztoare ale contiintei, ncrcat de moartea sub anchet a fratelai su, care o ajutase in tentativa, reuit de altfel, de a-i expedia sotul in lungul exil, dincolo de cortina de fier. Gndul c nefericita cumnat rmsese s creasc orfanii in conditii att de vitrege o tulbura i i ddea insomnii cumplite. I s-a ntmplat s nu nchid ochii zile i nopti in sir. O mistuia un dor nestins pentru nepotii rmai fr printe, dou fetite i un bietel. ncerca, sa-i aline suferinta povestindu-ne despre nzdrvniile lor copilreti. Nepoii doamnei Liliana fceau parte din comuniunea noastr, triau alturi de noi. Numai c aceti copii ncremeniser la vrsta la care au fost prsiti. nzestrat cu o inteligent foarte ascutit i foarte lucid, doamna Liliana vedea clar, ntr-o lung perspectiv, i nu se mbta cu iluzii. tia c ansa de a-i revedea tinea de miracol. Doamna Liliana era o persoan foarte cultivat. Povestea cu un farmec nespus, mrit de accentul su moldovenesc, la care n-ar fi renuntat pentru nimic in lume, tot felul de istorii din cele mai variate domenii. mi amintesc de o fraz prin care verifica fr gre dac o persoan, care se pretindea moldoveanc, era cu adevrat: - "Dac eti moldoveanc, ia sa-mi spui mata ce nseamn, "o chicat perja din bagdadie -o fetelit prostirea di pi oghialul din crivat ". Cu povestirile sale, doamna Liliana, a mngiat multe suflete amrte. Reuea s emotioneze inimi, s decreteasc frunti. Ceea ce o particulariza ns in mod cu total exceptional, era pasiunea sa pentru botanic. Mndria sa era un foarte complex i bine pas la punct ierbar, lucrare de o viat de om, cu care insa nu se va mai putea ntlni, deoarece fusese distrus de viitorii culturnici. Cunotea, in amnuntime tiinific, o cantitate imens de plante, dar cu totul uluitor era felul in care caracteristicele tiintifice ale plantelor o ajutau s compun poveti de o mare frumusete. Florile si plantele in povetile sale, rotunjeau un destin, aveau un comportament, erau blnde sau dure si necruttoare, erau prietenoase, iubitoare sau egoiste si rapace, erau

folositoare sau inutile, caste sau desfrnate, inteligente, subtile sau grobiene; universul de plante al doamnei Liliana era absolut fascinant. Cerurile acelui univers scnteiau orbitor in ametiste, topaze, safire si smaralde; valuri de miresme nvluiau tronul Bunului Dumnezeu, totdeauna ngduitor cu fpturile creatiei Sale. Desi purta cu sine destui ani, doamna Liliana era tnr sufletete. Intra cu plcere n jocurile noastre, se antrena in polemicile noastre, era enciclopedia la care fceam apel atunci cand aveam nevoie de cunotinte. Lucra mult, cu migal, cu mult bun gust, tot felul-de mici atentii; acul su scotea adevrate bijuterii miniaturiale din tot felul de fire destrmate. Sarcina noastr era s o pzim s nu fie prins. Era nentrecut la crpit. Reuea s pstreze functional calitatea zdrentelor ce deveniser efectele noastre. Ciorapii si de ln, pe care se ntretiau ntr-o testur pedant toate culorile curcubeului, deveniser proverbiali. Atunci cnd aveam norocul s fie in celul o component bun, procesele literare fceau deliciul serilor de veghe, mai ales iarna, cnd eram obligate s clntnim de frig pn la ora 22, la culcare... mi amintesc un astfel de proces. Eram la Dumbrveni. Doamna Lilina ne povestea un roman, noi am ales cine s reprezinte personajele, ele urmau s explice in fata procurorului pentru ce motive au actionat aa cum au fcut-o in roman. Doamna Liliana a fost aleas ca erou principal; trei dintre noi, eroinele care i-au traversat viata. Doamna Liliana a povestit att de viu si i-a tinut pledoaria att de convingtor, nct si militiencele de paz au urmrit de la vizet desfurarea procesului nostru literar. Consideram ca este o fiint foarte puternic, intolerant fata de slbiciune, trecnd peste zilele grele cu o orgolioas indiferent. Participa la toate rugciunile si remarca orice rugciune nou care se aduga la diferite ocazii. Reactiona cu multa spontaneitate la toate provocrile si reuea s impun un anumit respect pndarilor nostri. Imi vine in minte o scen care ilustreaz acest lucru: se schimbase ofiterul politic, noul locotenent i luase in primire temnita verificnd "carcerele". Dup ce doamna Liliana a recitat obinuita lectie in care trebuia s spui cum te numeti, cti ani ai fost condamnat si articolul din codul penal dup care ai fost condamnat, loctiitorul politic a ntrebat-o: - Pentru ce anume ai fost condamnat? - Mi-am ajutat brbatul s treac frontiera. - Pentru ce a fugit? - Era condamnat la moarte. - Foarte ru ai fcut ca l-ai scpat. - Prerea dvs! Prerea mea este c am fcut foarte bine. Ofierul a msurato din cap pn in picioare gata s izbucneasc la o aa de mare ndrzneal. Calm, fr nici o tresnre pe chipul cu trsturi nobile, Liliana l privea serios, fr aversiune, poate cu un uor ndurerat dispret. Ce-o fi nteles el din tinuta acestei adevrate doamne nu puteam ti, dar n-a ordonat cele apte zile de.izolare, cum era de asteptat si totui doamna Liliana a suferit enorm, efortul de a nfrunta cu demnitate un regim inuman a fost aproape supraomenesc. Aveam s primesc confirmarea dramei ce se numea "doamna Liliana" si care

se mistuia alturi de noi clocotitor, sub o aparent nghetat. Eram la Miercurea-Ciuc, acea nenorocit hrub, stil Maria Tereza, si eram mpreun cu doamna Liliana ase detinute in celula nr. 4, pe culoarul considerat iadul cel mai adnc al iadului mare. Tocmai m ntorsesem dintr-o izolare de apte zile (o camer complet goal, in care primeai pentru dormit o saltea cu paie ntre 10 seara si 5 dimineata. Dou zile fr mncare si a treia zi cu ratia zilnic, in cel mai desvrit frig polar) i colegele ma primiser cu mici surprize, expresia bucuriei c m-am ntors teafr in iadul nostru cel de toate zilele. Doamna Liliana m-a primit cu un poem din care, spre marea mea prere de ru, nu-mi amintesc dect nceputul. "Mi-e foame, Doamne, tare mi-e foame! / Mi-e foame din gnd si din mruntaie / Si sufletul meu moare de foame". M-am ntristat. Mi-am dat seama c sufletul doamnei Liliana a obosit s triasc in felul in care eram obligate s trim sau mai bine zis s murim si ca se apropie de o criz. Lipsea o pictur care s dezlntuie dezastrul si ea n-a ntrziat s vin. Am fost mutate din celula 4 in conditii incredibile, chiar pentru noi, care vzusem nenumerate forme de teroare. Transformaser in celul de locuit fosta camer neagr a nchisorii. Celula era aezat pe colt, fiind cea mai friguroas. Era mic, cele ase paturi suprapuse, pe dou rnduri cte trei, de abia ncpeau. Avea un gemulet mic, 20/20 centimetri peste care, culmea meschinriei, era btut un oblona de lemn. Ne aflam ntr-o obscuritate enervant, nici zi, nici noapte, expresia cea mai condamnat a deprimrii. Doamna Liliana ne-a anuntat c va face refuz de hran. Grev fceau numai muncitorii, noi eram bandite si ne era permis numai refuzul hranei, care nici acesta nu era acceptat, deoarece erai hrnit artificial cu furtunul, o cras barbarie. Motivul pe care l-a gsit era ridicol si nedrept; noi tiam adevratul motiv; se hotrse s moar; mai tiam c hotrrile ei sunt de nezdruncinat. Dar eu m-am decis s lupt. I-am spus c tiu de ce vrea s fac greva foamei, c nu pot s admit faptul c vrea s dea cu piciorul dup atta rbdare demn i c voi sta lng dnsa i m voi ruga i voi plnge pn ce i va relua crucea i o va duce mai departe cu aceeai superb sfortare de pn acum. M-a lsat s plng ore, dar ntr-un trziu mi-a spus: - nceteaz, am renuntat! A urmat o confesiune care m-a cutremurat. M-am speriat cnd am nteles ct de greu suporta, cu arme din ce in ce mai tocite, aceast cumplit restrite, npustit peste viata ei in amurg, cnd omul are nevoie de linite i mpcare. Cred c poemul ce mi l-a ncredintat exprim starea de spirit cu care i-a reluat drumul Golgotei. l reproduc aa cum l-a retinut memoria mea: Cntec de jale i desndejde Hoo! Gndurile mele, hait de lupi, npustit in mine; Cum m cutreier, cum m url, cum m nhat, cum m nfulec! Hoo! Sufletul meu, cimitir prsit, fr cntatul cocoilor;

Care m bntuie, neostoiti, strigoii amintirilor! Oh! Lacrim; cum mi njunghii tu iezii albi ai ndejdilor pe lespedea pgn a dezndejdii. Oh! Dragoste, copil nscut din lacrimi i durere; Cum te nfulec iar i iar, nedomolit molohul dorului! Gndurile mele, lacrimile mele, pietre ascutite in drumul meu; Cum mi sfiati voi genunchii sufletului Ce-i trte neputincios urcuul! Bate inim! Bate, srguiete, grbete, Bate iute, S se surpe odat alctuirea aceasta Si s ngroape sub drmturi Cucuveaua ce mi s-a cuibrit sub teast Si tiuie prelung i cobitor Cntec de jale i dezndejde Bate inim! Bate, srguiete, grbete, Bate! 0, bate-mi iute ceasul mortii, Pn n-apuc sa-mi ncletez pumnii, S m ridic rcnind: De ce? Si s m dau pierzrii. Aspazia OTEL PETRESCU

CIOCNIREA DIN CRARE - Rezistenta Anticomunist din Romnia Vara anului 1951 am petrecut-o in muntii Sibiului la stna familiei Rodeanu din Poian. In apropierea stnei, ntr-o pdure de brad, ne fcusem un bordei in care stteam. Ne alimentam de la stna. Spre toamn m-am mbolnvit i nu mai puteam mnca. De aceea, ne-am hotrt s coborm in satul SebeOlt, unde aveam cunotinte pe familiile Savu, Urzic, Stnil i altii. La Podul Olt, nod de cale ferat, nainte de a intra Oltul in trectoarea Turnu-Rou, ne atepta Ratiu David cu areta. Era un vechi prieten de-al nostru din Racovit, care fusese anuntat de Rodeanu ca prsim adpostul din munte. Am refuzat s mergem la el, ca s nu-l punem in pericol. Am mers pe jos in Sebe-Olt, un sat apropiat de Podul-Olt, la Savu Vasile, un bun roman. ntr-o zi, am aflat c sunt ctiva securiti in sat, care beau cu pdurarii in crcium. Am bnuit c vor s fac o descindere. Savu ne-a spus c ar fi bine s plecm in pdurea din apropiere. Ne gseam lng muntele Suru. Dup ce s-a ntunecat, am ieit printr-o grdin ntr-o porumbite. Era o sear linitit,

luna aprea din cnd in cnd printre nori. Foile foneau zgomotos pe cnd treceam pe crare s traversm un drumeag de care. Cnd am ieit in drum, o voce de brbat a strigat: - Cine-i? Eu, care eram de fat, am zis: - Oameni buni! Acolo ne ateptau patru pdurari. La lumina lunii le-am zrit uniformele. n spatele meu, la doi pai, venea Nelu Dimitriu (Ionel Gheorghe). Fr s spun un cuvnt, unul din pdurari s-a repezit la el, s-l prind de picioare i s-l pun la pmnt. Nelu, destul de nalt i bine construit, nu a czut, ci i-andreptat pistolul automat, pe care l purta atarnat de umr, spre cel aplecat la picioarele lui. Eu, vznd pericolul, am strigat la cei trei din cale: - Jos armele i trei pai napoi! n momentul urmtor, Nelu a tras. Pdurarii ceilalti deja aruncaser armele i, dndu-se trei pai napoi, au rmas nemicati. Nemicat era i cel de jos. Iam ntrebat: - Cine-i Bobanca? Mi-a rspuns unul dintre ei. - Pcat, vedeti de el, cutati sa-l salvati, am replicat. I-am lsat acolo, trgnd armele lor de vntoare dup mine. Nelu i supraveghea. Eu vzusem astfel de arme la tatl meu, care era vntor pasionat de mistrei, cprioare i jderi, animale care populau pdurile Mrginenilor. Armele le-am lsat rezemate de un copac ce se gsea la marginea porumbului, la mica distant de locul ntlnirii nefaste. Am renuntat la gndul de a merge spre munte i am cobort pe un pru, mergnd prin ap, pentru a ne pierde urma. Securitatea ntrebuina cini in urmrirea partizanilor. Am ajuns la calea ferat. Apoi, de-a lungul ei pn la bdia Oancea din Avrig. Aici am aflat ca Bobanca a murit la spital. Fusese rnit in coloana vertebral. Ne-a prut foarte ru. Se spunea c i-a revenit la spital i ca, nainte de a muri, a recunoscut.c el era vinovat, deoarece el atacase cel dintai. Nelu a fost nevoit s trag, vroind doar s-1 rneasc la picior, pentru a ne putea salva. Eram ndurerai c s-a ntmplat aa, noi nu am urmrit acest lucru. Fugeam din calea celor ce vroiau s ne robeasc, sau chiar s ne omoare. Fugeam din calea celor ce ne oprimau familiile i ne luau bunurile. Bobanca primise o slujb la stat i, incontient, depunea srg in "ndeplinirea sarcinilor trasate" de partid, de cei fr neam i Dumnezeu. Eram triti fiindc am omort un om i am ndurerat o familie. Nu era el cel vinovat ci Crciun, eful Securitii din Braov, care in zilele urmtoare ipa pe coridoare: - Ati ajuns s v dezarmeze muierile! Elena FIN-POPA DIN SACRIFICIILE LEGIONARE -1940

-amintiriFica Patrichi i Maria Vaida, dou fiinte deopotriv de frumoase din darul lui Dumnezeu i deopotriv de modeste, datorit idealului nsuir, i credintei lor legionare, sunt arestate in seara de 21 Septembrie 1939. Fica era fata inginerului Patrichi, proprietar de pmnturi in Bacu, stabilit in Bucureti. Tatl dorea s o vad prin saloane, curtat de cavaleri i mritat, desigur, pe acese. Mama profesoar la Braov, i femeie distins, i-a ndrumat fata i pe cei doi bieti mai mici ctre valorile pe care le aprecia dnsa, avnd legturi de idei cu cercuri din jurul ei, cu Nae Ionescu personal. n 1939, credinta legionar se cristalizase in sufletul Fici. Astfel nct, la 21 Septembrie, arestat mpreun cu cca 200 de legionari din oraul i judetul Braov, cu totii detinuti trei sptmni la Batalioanele 2 i 3 Vntori de Munte, arta i se comporta ca pregtit s ndure orice oprimri pentru ideile ei. Erau zvonuri venite din afar despre preocuparea puterii de atunci de a-i mpuca pe cei nchii. Veneau tiri certe de afar c au fost mpucati profesorul de la Liceul aguna, Faur, om cu doctorat in teologie; avocatul Lehaci Bordeianu din Zrneti, subinginerul Papacioc de la uzina de Armament Tohan - Malaxa, om cu trei copii, specialist, adus de Malaxa personal la Tohan, nvttorul Ieremia din Prejmer, la fel, om cu trei copii rmai pe drumuri, i croitorul din Scele, Negelici Nicolae. In momentul cnd a fost eliberat din cazarm, mergnd spre cas, se observa pleav de paie pe pardesiul ei negru, fin, cu tietur elegant. Unde erau saloanele visate de tatl ei, amic al lui Mircea Cancicov? Toti cei arestati i nchii in cazarm dormiser pe paie. ntr-una din slile cazarmei, cele dou fete au fost tinute laolalt cu profesorul de la aguna, Ion Bordeianu, cu preotii Filip Nicanor, Blut, Purcroiu, Tigoi, Lascu i alti preoti din judetul Braov, cu preotul profesor Ion Popa, preedintele asociatiei Profesorilor din Braov, cu Petre Bicu, tefan Muscalu, Radu Avram, Ion Casmoiu, cu muncitori i trani. Toti acetia constatau cu bucurie nivelul nalt spiritual i moral al celor dou fete aflate ntre ei. Se vedea rodul conceptului de educatie "Cettui". Dup cteva zile de la asasinatele svrite de jandarmi, apte pe Valea Rnoavei (bolnavi de la spitalul militar) i cei cinci pomeniti mai sus, membrii din familiile celor internati au ncetat s mai plng pe la portile cazrmilor, Maria Vaida era venit din Ardealul de Nord. Avea ca rud in Braov un frate, ef de birou la primrie, om de tinut exemplar. In toamna anului 1939, cele dou fete au plecat la Bucureti. Acolo s-au ataat serviciilor de conducere legionar. Deveniser devotate i de mare ncredere. n primvara anului 1940, erau urmrite de agenti ai Sigurantei. Stiau! Erau prudente. Dar in astfel de activitate te poate atepta once. ntr-o zi din luna Mai 1940, duceau cu ele un mesaj scris in legtur cu Horia Sima, sosit in tar din Germania, prin Banat. Ce continea mesajul nu se tie, nici unde trebuiau s-l duc. Pe Bulevardul Elisabeta pare c s-au simtit urmrite i au intrat ntr-un gang. Supravegherea lor, ca paz, de ctre legionari, a fost pierdut.

Se fcuser arestri masive in Banat, Bucureti i in alte localitti. La Braov, peste o sut cincizeci de ridicri, sub conducerea direct a lui Nicki Stefnescu - omul regelui. A fost prins Horia Sima, dus la Moruzov i apoi la rege. A fost numit ministru la Culte i Arte, pentru ca in scurt timp s-i dea demisia, nemultumit de politica de cedri teritoriale dus de Carol II. S-au declansat evenimentele din vara si toamna anului 1940: eliberrile legionarilor, 3-6 Septembrie - revolutia legionar ce a rsturnat regimul carlist; venirea la putere a Grzii de Fier i a generalului Antonescu. Au veriit legionarii din Germania, ori de pe unde triser refugiati sau ascuni. Fica i Maria n-au aprut nici azi, nici maine; le ateptau printii, frtiorii i noi, cei legati camaraderete de ele. Acum povestete mai departe un camarad care atunci detinea o functie in Orgariizatia Braov: "ntr-o zi de la nceputul lunii Decembrie, pe la ora 10, zi cu zpad, m aflam la sediu, in localul de acum "Cina". Am primit un telefon de la Primria Buteni, prin care eram anuntati c un pdurar a gsit legitimatiile a dou femei din Braov pe numele de Fica Patrichi i Maria Vaida, lng dou schelete pe o stnc izolat in Bucegi. Alarmati, i noi i printii pe care tocmai i anunta politia, am intrat in legtur cu Primria din Buterii, cu legionani de acolo i cu pdurarul. El ne-a spus: - Eu m pun la dispozitia dvs. s v duc la locul respectiv; dar numai astzi, dac veniti imediat. La noapte va fi un viscol care va acoperi totul cu zpad i nimeni nu va mai putea urca la locul acela (Stncile leruncilor) dect la primvar. Veniti pregtiti cu mbrcminte i cu saci pentru schelete. Aici v ateapt echipa de legionari apti s suie pe o aa vreme in Bucegi. Am discutat totul. Printii erau disperati. De la Braov nu mai putea merge nimeni. Vremea se nruttea. Au rmas s pregteasc nmormntarea. Am plecat nsotit de Toma Constantinescu. Eu eram cel mai nepregtit. Am plecat. Din Buterii, am pornit nsotiti de pdurar i cinci tineri. Aveau la ei saci i dou trgi improvizate, am mers pe fir de vi, prin locuri tiute numai de pdurar. notam din ce in ce mai greu prin zpad. Viscolul se ntrea cu ninsoare deas. n primvar nu s-ar mai f i gsit nici mcar resturi din schelete. Le-ar fi mprtiat animalele, corbii. Medicul legist de la Ploieti refuzase cererea primriei de a veni la fata locului, nevrnd s rite urcarea in Bucegi pe o aa vreme. A refuzat i la insistenta Org. de la Ploieti. Jandarmii, nici ei n-au vrut sa mearga. * Am sosit sub crestele Bucegilor. Din piepturile vrfurilor, cteva coame se lsau spre prpastii: Goluri in dreapta fiecrei coame i in terminatiile lor cu jnepeni agtati de pereti.

Pe una din coame, pe podiul ei de piatr, cu ltime ngust de doi metri, pdurarul gsise dou schelete. Acum viscolul ncerca s ne spulbere de lng ele. O pulbere de zpad nghetat struia s o acopere mbrcmintea de pe trupurile topite de cldura verii i de ploi. Scheletele erau alruri, cap la cap, la distant unul de altul, de cca. cincizeci de centimetri; unul mai nalt dect cellalt -Maria Vaida. Parc anume aezate, aveau cte o mn in dreapta i in stnga. Poetele la fel. ntre lucrurile simple din ele am gsit un bilet al Fici, ctre unul din frtiorii ei, in care-i exprima sentimentele i ndemnurile pentru nvttur. Parc se strecura in el i o tristete, poate un adio. Nu-mi mai amintesc textul. O sticlut de otrav se gsea ntre ele (?!?!?). Pdurarul ne grbea insistent, c dac ne apuc noaptea, nu mai ajungem jos i vom ngheta in pdure. Am strns osemintele i resturile, fiecare in cte un sac pe cte o targ, purtat de doi oameni. Trgile au deveniit greu de purtat prin zpezile in care ne cufundam. Uzi i mpovrati ne copleea oboseala i vijelia. n sfrit, am ajuns pe cnd se ntuneca. La primrie ne ateptau membrii faimiliilor fetelor, veniti de la Braov i Bucureti, plus un grup numeros de legionari. Cu ei, familiile hotrser s fie nmormntate in cimitirul din Buteni. Aleseser locul dinspre pdure, sub dou boschete de brazi tineri. Rudele lor ne-au adus, pe mine i pe Toma Constantinescu, la Braov, chiar in aceeai sear. eful Orgaizatiei de judet, Traian Marian, i Prefectul judetului Braov, Traian Trifan, ne ateptau la Prefectur s discutm ce aveam de fcut a doua i a treia zi, ziua nmormntrii". Am relatat autentica descriere de mai sus a camaradului braovean. N-am reinut ce s-a ntamplat pn a treia zi, ziua nmormntrii, cnd am mers i eu la Bateni, cu un grup de legionare i legionari, sub conducerea lui Radu Avram. La cimitir era prezent lume sosit de la Ploieti i Bucureti, familiile i prietenii. Niciodat nu m-a impresionat mai mult dect atunci imnul "Plnge printre ramuri luna". Au rmas o enigm unele din mprejurrile in care s-a petrecut moartea lor: Ce s-a ntmplat de la disparitia din gangul de pe Bulevardul Elisabeta i pn au ajans pe stnca din Bucegi. Unde a ajuns mesajul pe care l purtau. Pe platoul de piatr, att de ngust, de pe stnc, s zicem, lund otrav, nu s-au zbtut? Au rmas aa rnduite cam au fost gsite? Biletul Fici ctre frtiori continea totusi scrisul ei autentic. N-a scris nici un rnd mamei pe care o iubea i de care era foarte iubit?!... Ce s-a ntmplat cu materialele, sticluta i descrierea, predate medicului legist i Procuraturii la Ploieti?

A circulat opinia c mesajul scris, czut n mini strine, a putut determina locul unde se afla Horia Sima, ca urmare cderea lui. Maria MUSCALU BAICU

UN SUFLET MARE Anul 1944. M aflu ntr-o cas conspirativ la Sibiu. Se aude o btaie in u. In prag apare o fat nalt, urmat de tefan Popa. Nu o cunoteam. Avea un corp atletic, o tinut dreapt, prul blond, fata oval i nite ochi mari i verzi, foarte expresivi, o figur bland. Din ochii ei tneau raze de lumin i de buntate. ntreaga ei fiint emana mult cldur i dragoste sufleteasc. O simteam att de aproape, nct aveam impresia ca o cunoteam dintotdeauna. De la nceput s-a creat o strns legtur sufleteasc. Fata aceasta minunat era Titi Gt, efa corpului legionarelor. tiam multe despre ea dar nu avusesem ocazia s o cunosc. Cu o aleas educatie primit in familie, era fiica unui legionar trecut prin temnita Timioarei nc din 1938. In 1937, elev fiind, venea la Cooperativa Legionar din Gutenberg, in halatul ei de gospodrie de la scoal, cu dorinta de a face ceva pentru Micare. Lucra la bufetul restauranrului, sub directa ascultare a Corneliei Novac, la prepararea prjiturilor. Nori grei s-au abtut asupra noastr. O gsim pe Titi in lagrul de la Sadaclia din Basarabia, printre cele mai tinere. Atunci cnd s-a transmis ordinul Camaradei Nicoleta: "Nici o declaratie, nici un compromis", a aderat la el cu tot sufletul i nu a cedat deloc pn la sfrit, cu toate ca a fost izolat. S-a luptat s o opreasc pe Marieta Iordache s mearg la Mnstire, dndu-i seama c prin plecarea ei dintre noi pierdeam o cluz de nenlocuit. n timpul loviturii de Stat a lui Antonescu, 19-23 lanuarie 1941, Titi se gsea la sediul din strada Romei. Cnd a auzit c vin camioanele cu armat a strns cteva fete i au plecat s fac zid, barnd oseaua ca s opreasc naintarea agresorilor. S-au luat de mn i le-au spus ostailor trimii s nu execute ordinul deoarece suntem toti frati i astfel au mpiedicat vrsarea de snge. Dup ce au fost somate de mai multe ori ca s lase drumul liber, vznd c nu vor putea trece dect peste trupurile lor, au oprit. Atunci, s-au urcat in camioane i au rugat ostaii s depun armele i s le urmeze la sediu pn ce se va limpezi situatia. Ceea ce s-a i ntmplat. ntetindu-se prigoana, a vrut s treac granita, pentru a lua legtura cu Comandantul Micrii Legionare Horia Sima. Fiind prins de grniceri, a fost dus la eful de post. A avut curajul s-i vorbeasc deschis despre necesitatea legturii cu cei ce se aflau dincolo, c datoria lui de roman este de a lasa deschis poarta spre ei. Si a reusit!

Iat-m acum in sfrit cu ea, avnd prilejul de a ne apropia sufletete. Am discutat multe atunci despre Micare i despre mine, cci a dorit s m cunoasc mai bine. Vorba ei era cald, sincer i tnea din adncul inimii. Vedeai in ea o sor iubitoare si ocrotitoare. Cnd ne-am desprtit, am simtit golul pe care l lasa in urma ei. Visul mi s-a mplinit dup aproape un an, cnd, de nevoie, am prsit dealurile Trnavelor i am descins in Bucureti. Am revzut-o pe Titi in casa doamnei Staicovici unde locuiam. Revederea m-a emotionat, mi-a fcut mare bucurie i plcere. Ea venea des pe aici i deci am avut ocazia s o cunosc foarte bine. Optimismul ei era molipsitor. Avea mult humor chiar i in ceasuri grele. inea foarte mult ca cei din jur s fie sinceri, cinstiti i s nu se abat de la legea onoarei. De multe ori m lua la edintele studentelor, la care i plcea s mbrace o bluz alb cu model national pe piept, in form de "U". Aa purtase i camarada Nicoleta. Aceste edinte, pe cat erau de solemne, pe att erau de intime. Sufletele se deschideau in prezenta ei. Avea ntotdeauna o vorb bun de spus i un surs cald, iar hotrrile ce se luau erau de o important deosebit. Nimeni nu se abtea de la ele. De fiecare dat ne povestea ntamplri deosebite din Micare i ne vorbea cu mult smerenie despre cei trecuti in lumea dreptilor. Apelul mortilor te cutremura, cci i simteai cu adevrat lng tine. Avea darul de a crea o atmosfer de nfrtire ntre noi si cei de dincolo de mormnt. Am trit multe clipe de nltare sufleteasc alturi de ea. Uneori ddea ordine, alteori te consulta i te lasa s alegi: "Faci cum crezi", spunea, "dar anunt-m i pe mine". Era nemaipomenit! A trecut odat printr-un moment foarte greu. Tatl ei era foarte bolnav i n-a putut s-l vad, ntruct Siguranta o atepta la cptiul tatlui. N-a fost nici la nmormntare. S-a frmntat i a suferit cumplit c nu i-a fost dat s-i aduc tatlui acest ultim omagiu. n 1945, Titi a organizat la Manstirea Vladimireti o tabr de munc, pentru ca s contribuim i noi la ridicarea chiliilor. S-au perindat trei serii. La mnstire se gsea Marieta Iordache (sora Maria pe atunci) care hotrse s se clugreasc "pentru ca Micarea Legionar s-i aduc i ea aportul la rugciunile celor o sut de fecioare pentru salvarea neamului romnesc". O vd pe Titi la Vlesdimireti frmntnd cu picioarele lutul pentru crmizi. Dei participase la toate cele trei serii, nu se vedea pe ea nici o urm de oboseal. Era cea mai harnic, mai activ i mai vesel. Se apuca prima de lucru i nceta ultima. Era foarte atenta la camaradele din jur. Cum i se prea ca una a obosit sau nu se simtea bine, venea imediat acolo. Pe cea obosit o scotea o or, dou de la lucru, iar pentru cea care i se prea bolnav chema o doctorit, o ngrijea i o veghea personal, ca o mam. Programul era ncrcat. De dimineata se frmnta lutul pentru crmizi. Apoi l turnam in foame i l rsturnam s se usuce. n timpul slujbei de dimineat, noi continuam munca, spunnd in gnd rugciune inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctoasa!" Se fcea o pauz la messa de

prnz cnd vorbeam, glumeam, ne odihneam putin i munca rencepea cu frmntatul lutului i turnarea crmizilor pn la masa de sear. Dup mas, ne adunam toate la un loc. Mai trziu venea i Sora Maria la noi. Niciodat nam s uit aceste seri de la Vladimireti. Ele ncepeau cu o edint in care se dezbteau diferite probleme de educatie i ideologie. Dup aceea urma partea de suflet, un fel de eztoare, in care se deschideau inimile, aidoma bobocului de floare. N-am cuvinte s descriu atmosfera ncare se desfurau aceste discutii. Urmau apoi istorisirile Sorei Maria i ale lui Titi. Era o linite desvrit. Nu mica nimeni ca s nu scape nici un cuvnt. Aa se desfurau serile pn dup miezul noptii. Dup edin, fiecare putea s se rertrag cnd poftea. Eu nu m nduram s ma urnesc din loc. Cnd, la sfrit, Sora Maria trebuia s plece la rugciuni, plecam i eu mpreun cu celelalte. Unde sunt acele vremuri ale tineretei noastre? S-au spulberat in negura vremurilor. n jurul nostru s-a astemut un gol i multe morminte. Am rentlnit-o pe Titi la pomul de Crciun din casa Doameni Mota. A fost evocat jertfa lui Mota i Marin. Ne-am strns in jurul bradului i colindele au nceput. Am cntat nti "A venit i aici Crciunul" i "O, brad frumos", de Radu Gyr. S-a colidat, s-a cntat i s-au spus poezii. Titi era ntr-o verv de nedescris. N-am vzut-o niciodat aa. Fata i strlucea, ochii parc-i rdeau i in sufletele noasrre a cobort linitea i pacea. Ma gndesc i acum cu emotie la acea sear de Crciun, care mi-a rmas ntiprit in suflet. A venit apoi anul 1946 cu amrciunile lui. Eu am plecat la Sibiu ca s intru la legalitate. Ne-am desprtit, dar gndul meu a rmas la ea i la tria ei moral. De la Sibiu am plecat la Cluj, unde mi-am reluat activitatea in cadrul Centrului studentesc legionar. n 1947, am fost chemat la Bucureti pentru instructiuni. n sfrit, am rentlnit-o pe Titi. Am avut discutii referitoare la activitatea Centrului studentesc i s-a pus problema reorganizrii Ardealului. Era aceiai fiint iubitoare i dreapt. Nu se schimbase deloc. De atunci veneam mereu la Bucureti i m ntlneam cu ea, petrecnd mpreun clipe de adevrat desftare sufleteasc i avnd ocazia s nvt multe din exemplul vietii ei curate. Odat m-a chemat la ea. Locuia ntr-o cmrut la subsolul unui bloc. Camera era mic i fereastra i mai mic. M-a primit cu mult ospitalitate. Nu tiu dac Titi a depus jurmntul Mota-Marin, dar mi dau seama c l-a urmat ntocmai. A trit in simplitate i srcie, nchinndu-i viata Legiunii. Acesta era singurul ei tel. La nceputul lunii Martie 1948, m-am dus din nou la Bucureti. Titi dorea s-i prezint exact situatia din Centrul studentesc i din Ardeal. Am discutat aceste probleme i altele care o interesau. Mi-a destinuit c va pleca din tar ca s stea de vorb cu Comandantul Micrii Legionare, Horia Sima. Am schitat probabil o prere de ru. "N-ai grij, mi-a spus, c nu voi sta mult. M voi ntoarce ndat ce voi discuta cu dnsul". Mai avem multe de fcut. Am remarcat la ea o stare de agitatie, care

era strin fiintei ei. Nu era ea aceea care sa-i fac griji in legtur cu plecarea, fapt care s-a adeverit in curnd. Mi-a spus ntre altele c nu se tie dac va ajunge ziua Biruintei. De mine e sigur c o voi apuca. M-au strfulgerat in inim spusele ei. M-a rugat s spun tuturor c la sediu, in camera de edint a fetelor, s aib pe pereti portretele Domnitelor noastre; iar in cea a bietilor, portretelor Voievozilor nostri, - si vrea sa-i indeplinesc aceasta dorinta. I-am promis, asigurand-o ca voi asista cand ea va pune pe pereti aceste tablouri. Avea o privire ciudat. Gsise un pisicut pe strad, l botezase Norocel i l luase cu ea in poet. Iubea foarte mult animalele. Am mai stat putin i am condus-o la tramvai. Ne-am fcut semn cu mna, contrar obiceiului, pn ce tramvaiul nu s-a mai vzut. M-am ntors cu sufletul pustiit. Aceasta a fost ultima mea ntlnire cu Titi. Am plecat din Bucureti. M-am mai oprit prin Ardeal, i peste vreo opt zile am ajuns la Cluj. Bietii m cutau s m anunte c a fost arestat Titi. La 9 Aprilie 1948, ea a murit. Mai tarziu am fost la Bucureti s aflu ce s-a ntmplat. Titi mergea zilnic la Biblioteca academiei i citea. Probabil era filat. n ziua arestrii avea in poet paaportul i toate cele necesare plecrii. Se pare c Ministerul de Interne era bine informat. n timp ce citea, au venit doi agenti s o aresteze. Ea nu i-a luat poeta din sala de lectur cnd a plecat. Un biet student, creznd c a uitat-o, a fugit dup ea i i-a dat-o. Astfel, prada a czut in mna Sigurantei. Ancheta, dup ct mi amintesc, n-a durat dect trei sptmni. Pe data de 9 Aprilie a fost chemat fratele ei, ce venise cu Divizia Tudor Vladimirescu, i dus in celul unde se afla spanzurat Titi cu propriul ei cordon. Fratele a vzut in jurul gtului urme de degete. ocul asupra lui a fost att de peternic nct a luat-o la fug. Se spune c ancheta a fost fcut de Ana Pauker i c ea n-ar fi fost strin de uciderea ei. Cine a pomenit ca unui arestat s i se lase cordonul? i acest lucru s i se ntmple chiar lui Titi! Au omorit-o! Au nscenat sinuciderea. Alt fapt nemaintlnit in analele Sigurantei. A doua zi s-a anuntat in ziar moartea ei. Oare criminalul va da socoteal de fapta lui recunoscndu-i vina? Titi cred c l-a iertat in clipa mortii. In sufletul meu a rmas vie icoana ei, care m-a urmrit in top aceti ani de prigoan i mi-a cluzit paii. Am ncercat cu slabele mele puteri s urmez exemplul i s desprind din viata ei pilde pentru drumul meu presrat uneori cu spinii nepriceperii i ai greelii. De multe ori te simt acolo sus, rugndu-te pentru noi, ca s nu ne abatem de la dreapta credint. Alexandrina TEGLARIU VOINEA

FUGA IN MUNTI

Terminasem Liceul Comercial in Braov. Locuiam la sora mea, cstorit cu Alexandru Fulicea, muncitor mecanic la Fabrica Voinea. n anul 1948, s-au fcut numeroase arestri. Cumnatul meu fcea parte dintr-un numeros grup de rezistent anticomunist. n casa lui am cunoscut pe cteva dintre cei care erau legati printr-o prietenie foarte putemic. Aici veneau ca la ei acas Ionic Fulicea, fratele lui Alexandru, Orlanda Ion, Salc Alexandru, Dinescu, Macrea, Vultur, Benescu i altii. La un moment dat, au fost adui in casa cumnatului meu doi studenti cutati de securitate: Pop Mehai i Sntimbreanu Ionel. Mai aveau de dat dou examene la Academia Comercial. Profesorii, binevoitori, le-au admis s dea examenele in secret, la ei acas. Eu le-am mediat acest lucru. Prin Sntimbreanu i Pop, am cunoscut pe unele colege de-ale lor: Vetuta Holalai, Cecilia Coma, Maria Roca. Dup terminarea examenelor, Pop Mihai i Vetuta Halalai, travestiti in haine trneti au plecat in Banat. De aici au trecut granita, pentru a scpa de infernul comunist. In var au fost arestati Alexandru i Ionic Fulicea, mpreun cu mai multi camarazi din grupul lor. Atunci am luat pe cei trei copii ai Victoritei i i-am dus la Mrgineni. Spre toamn, mergnd la Braov, am fcut o vizit doamnei Vultur, al crui sot era la nchisoare. Aici am ntlnit pe Murean (Serban Secu - i se spunea i Sami) i pe Anioara Horscu, student, venit de la Cluj. Sora mi-a spus c i la sotia lui Ionic Fulicea se afl un fugar, evadat de la rad, care ar vrea s ma cunoasc, pentru a-i face o legtur in Braov. I-am mijlocit o ntlnire cu Sami; dup aceea m-am napoiat la Mrgineni. ntr-o sear de Octombrie, a venit la noi n sat tnrul care sttea in casa lui Ionic, pe care l stiam cu numele de Demitriu Ionel. Tocmai m pregteam s plec la Braov. El m anunt c Victorita a fost arestat. Ca s nu ngrijorez printii, nu le-am spus acest lucru i am plecat cu Dimitriu la Braov. Am ajuns dimineata pe la apte i ne-am dus la cumnata sorei mele. Dimitriu, ncercnd s intre in camera in care sttea, n-a putut deschide ua deoarece era o cheie in broasc. Dar peste cteva momente s-a deschis ua pe dinuntru. Am vzut doi brbati care tocmai se sculaser din pat. Unul i tinea cu o mn ciung pantalonii s nu-i cad iar cu cealalt a luat un pistol de pe masa care era in apropierea patului i a strigat: "sus minile!" Dimitriu a scos i el pistolul din buzunar, in acelai timp cu ciungu. Un glont mi-a trecut pe la ureche. Cellalt securist luase plapuma de pe pat i voia s ne-o arunce in cap. Dimitriu a tras din nou, prin plapum. Tot acest schimb de focuri s-a produs in cteva secunde. Eu am fugit din cas trecnd prin verand, am ieit in strad i m ndreptam spre Tampa, care era aproape. Privind napoi 1-am vzut pe Dimitriu fugind in urma mea, cu pistolul in mn. Nu ne urmrea nimeni. Ne gndeam c cei doi securiti ar putea fi rniti sau morti. In zpceala aceea mi lsasem bagajul in camera din care fugisem. Am stat pn seara pe Tampa, apoi am plecat la gara mic, de unde am luat trenul spre Fgra. La Perani am cobort; am trecut peste deal la Senca Veche, unde ar fi trebuit s coborm pentru Mrgineni. Bnuiam c ne ateapt securitatea in gar. Aa a

i fost. La crciuma de lng gar, am vzut pe geam - era deja sear - pe Lucian Judele din Mrgineni, pe care l tiam securist, cu nc doi ini n haine de piele, cu gulerele ridicate (cum le sta bine unor misterioi). Se osptau. Pn la Mrgineni erau cam nou kilometri, pe care i-am parcurs pe jos. n marginea satului am auzet cinii alarmati i mare zarv. Am btut la mtua Elena Urs, s o ntrebm ce e prin sat. Speriat, ne-a spus: - Mergeti unde v ajut Dumnezeu. Toti ai ti sunt arestati. Copiii sunt singuri cu securitii in cas! De v prind v mpuc, se trage dup oameni prin sat. Am plecat. Prin umbra arinilor, am mers spre pdure de-a lungul vii. Ne-am oprit s ne sftuim ce-avem de fcut i s ne odihnim putin. Dimitriu era un brbat de statur mijlocie, destul de solid, dar foarte slbit, dup chinurile suferite la securitatea din Arad. Zicea c se duce s se predea, ca s-mi salveze familia. N-am fost de acord, gndind c ai mei nu tiu nimic despre el si va trebui s le dea drumul. Lui i s-a fcut ru i a leinat. L-am trezit stropindu-1 cu ap din vale. Atunci ne-am hotrt s mergem pe sub munte, la Mnstirea Smbta, sai cerem un sfat printelui Arsenie. n drum, am vzut un foc in pdure. Ne-am apropiat. Erau doi brbati i o femeie, ncrcau un car cu lemne. Nelu a vorbit cu unul din brbati. Ne-au dat de mncare, ne-au dus la ei acas, unde am stat pn a doua zi. Locuiau la marginea satului. Eram in Berivoi. Dimineata am plecat spre Smbta, tot pe sub munte. Ajungnd acolo, am aflat c printele a fost ridicat de securitate. Mi-am adus aminte de prietenul lui Sandu i al Victoritei, Orlanda Ion din Crtioara. Pe nserate am ajuns la el, am stat o zi i o noapte, dar Orlanda fusese denuntat de o femeie c a primit la el nite strini. A trebuit s plecm. Astfel am ajuns s-1 cunoatem pe un prieten al lui Orlanda, Ionit Greavu din Noul Roman. Acesta, cu mult cldur sufleteasc, ne-a ascuns la el mai nti, apoi in castelul profesorului Goia din sat, al crui administrator era. Am cunoscut multi romni buni, suflete mari, care i-au dat seama de marele dezastru comunist, ce se abtea peste tara noastr. Acetia ne-au ajutat, ignornd pericolele care i pndeau. Ei au format rezistenta din muntii notri, locul de adpost de-a lungul vremurilor, al romnilor. Elena FIN POPA IN MUNTI Pe Spiru Blnaru l-am cunoscut ntr-o primavar cu mult soare, cu pomi nfloriti. Se terminase rzboiul, pe msur ce armatele germane se retrgeau de pe frontul nostru, cele ruseti naintau. Se rsturnase o lume, se drmase din temelii tot ce pn atunci se cldise pe trm spiritual i material. Nimic nu mai corespundea cu cele ce ne nvtaser printii: coala, religia. Spiru venise rnit de pe frontul rusesc. Dup vindecare a fost trimis la o coal de ofiteri din Lugoj. Acolo l-a prins sfritul

rzboiului. De aici s-a alturat, mpreun cu altii, fortelor parautate din Germania, pentru a opune rezistent naintrilor trupelor ruseti, lucru ce nu sa mai ntmplat fiindc totul a decurs att de rapid. Ai notri au fost putini la numr, iar Germania dezmembrat nu le-a mai putut da nici un fel de ajutor. Au stat fugari o perioad. (Atunci i-am cunoscut pe toti cei ce treceau pe la "slaul" nostru). Dup cteva sptmni a aprut o amnistie; aa au putut si reia viata normal. In aceast vreme a terminat Dreptul la Iai i apoi s-a cstorit cu sora mea. Perioada de linite a fost de scurt durat - doar o linite aparent - fiindc in culise nu a ncetat nici o clip supravegherea. Dup un an, toti sunt cutati de securitate. Reuesc s scape de arestare. Au stat un timp ascuni. Numrul celor cutati de securitate se nmultea prin toate satele din jur; aa sa ajuns la formarea unui grup, la nceput mai mic. S-au refugiat apoi n munti. Dar iarna in munti, viata era grea din toate punctele.de vedere i mai ales din cel al aprovizionrii. Au ncercat s se adposteasc prin sate, pe la casele oamenilor. N-a durat prea mult i securitatea, mereu in regiune, a gsit o alt formul prin care puteau fi arestati cei bnuti de ei ca "Primitori-tinuitori". Securitatea i recruta oamenii tot de prin satele implicate in aceast lume. Creaser o atmosfer de fric, nu numai celor implicati, ci oamenilor panici care-i duceau viata cu grijile lor. Rndurile celor in afara legii se nmulteau fie chiar numai pentru un bot de mmlig. Astfel a nceput tragedia care a costat attea vieti omeneti. Unii au umplut pucriile, iar cei mai rzboinici au luat drumul codrului. Securitatea i ntrete fortele aducnd unitti din Oltenia. Acestea nu au dat rezultatele ateptate. Au fost nlocuite cu altele, aduse de la Oradea, se spunea c majoritatea soldatilor erau unguri. De atunci au nceput luptele ntre fugari i trupele sosite in regiune. In anul 1947, dup ce am terminat liceul, am rmas un an acas, pstrnd legtura cu fostele colege in mod deosebit cu Gabi, atunci student la medicin la Cluj. I-am scris s se intereseze dac se d admitere la geografieistorie. n ateptarea rspunsului, ncercam s aflu de la ea dac ar fi de acord s plec la facultate in atmosfera de acas, tticu fiind fugar. Att mama ct i tticu nu au avut nimic mpotriv. Cnd am plecat pentru admitere, tticu a mers cu mine pn la Cluj. mi aduc aminte c pn in gar a mers mama cu mine, iar tticu, fiind fugar, evita ntlnirile chiar i cu cei din sat. El a venit pe crri mai ocolite i ne-a ateptat in pduricea de brazi din fata grii. La Cluj m-a ateptat Gabi, i tticu s-a ntors acas. Dup admitere, am plecat fr s atept rezultatul pe care urma s mi-l comunice Gabi. Venind spre cas, am nceput s-mi fac reprouri, ntrebndu-m dac am avut dreptul s-mi mplinesc o dorint a mea, fr s tin seama de ce lsam acas. Poate le-as fi fost mult de ajutor. nainte de a pleca la Cluj, sora mea m d in grija lui Costic Juberianu, student la Drept, tot la Cluj. Am nceput s-mi fac planuri, vroiam s-i fac lui tticu o bucurie mergnd pe drumul pe care el mi-l deschisese. Ajuns la Cluj, Costic nu-i uit promisiunea facut sorei mele i m prezint lui Bohotici, Dumnezeu s-l ierte, a plecat prea devreme dintre noi. Prin el am intrat in grupul studentelor. Eram la sfritul anului, ncepuser examenele dar i arestrile printre studenti. Cnd s-a pus problema ca s

nsotim un camarad la Bucureti, m-am oferit eu. Din Bucureti am plecat singur spre Cluj. Cnd am ajuns, Gabi ma atepta speriat. Fusesem cutat de securitate. Dei eram prietene de attia ani, nu-i spusesem nimic. Am plecat in aceeai zi la Someeni s transmit ce mi se spusese la Bucuresti. Am dormit la Marga i Relu Indreica. A doua zi am plecat acas; Gabi m atepta in gar la Cluj cu bagajul meu. Ne-am desprtit i nu ne-am mai vzut niciodat. Am plecat din Cluj far s ma mai prezint la ultimele examene. Vreo dou saptamani am trait (toat familia), sub tensiunea zilei care avea s vin. ntr-o noapte se nimerise i Spiru acas, cu nenea Ghit, care-l nsotea peste tot. In toiul noptii, Spiru s-a trezit nelinitit i a plecat s se culce la "cznie", putin mai sus pe firul apei. Aici aveam cazanul de fiert tuic. Un opron cu multe czi mari pentru borhot. Acolo te puteai ascunde i puteai fugi, fiind la marginea satului. Dup ce a plecat Spiru, nici n-a atipit bine c neam trezit cu o multime de militari in camera, in toat casa i prin curte. Nu am nteles niciodat pe unde au intrat, uile fiind toate ncuiate. Ne-am trezit cu ei in camera pe la ora trei i jumtate, abia mijea de ziu. Au mers la sora mea (pe mine nu m-au vzut cci m acoperiser cu ua pe care o deschiseser) i au ntrebat-o cine este i unde-i Ana Horscu. Sora mea a rspuns c nu sunt acas i sunt plecat la o coleg, la Lugoj, iar domnioara ce dormea pe canapea era colega ei nvttoare. Cel care vorbea, am aflat mai trziu, era eful Securittii din Lugoj. A plecat grbit la telefoane s anunte Lugojul. n agitatia lor, eu, foarte linitit, mi-am luat hainele i i-am cerut militarului, pe care-l lsase in camera s ne pzeasc, s-mi dea voie s ies in camera de alturi s m mbrac. Ieit din camera in curte, m-am strecurat in spatele casei prin grdin, unde mai aveam o ieire. Am reuit s fug spre cimitirul din deal; acolo, nu departe, avearn o grdin in care Spiru aranjase o claie de fn goal pe dinuntru. De intrat, intram trndu-ne pe jos. Odat ajuni in golul din claie, acopeream intrarea cu fnul ce-l aveam la ndemn. Nici azi nu tiu cum am reuit, casa fiind pzit de vreo 20-30 de militari. Poate nici ei n-au tinut s m aresteze. Intre timp fusese anuntat i Spiru. El dormise in noaptea aceea la cznie. A venit in grdin la claia de fn. Mi-a spus s ies i s disprem ct mai repede din prejma satului. Dar eu plecasem descult i in cma de noapte. Noroc c la ora aceea, att de dimineat, n-am ntlnit pe nimeni. Grija noastr era s ieim ct mai repede din jurul satului. Ocoleam pe crri mai putin clcate de oamenii din sat, dar spinii m deranjau mult. Cu picioarele nvelite in batistele lui Spiru am ajuns la slaul Maicii Preotese, unde am putut poposi pn am primit mbrcminte de-acas. Am rmas aici pn ce s-a lsat seara, tiid c toate crrile erau controlate. n acest timp, eful Securittii s-a ntors acas la noi furios: nu eram la adresa data de sora mea la Lugoj. n absenta efului securittii, sora mea l-a ntrebat pe eful de post ce s fac acum, dup ce am reuit s fug. El i-a spus ca ar fi bine s recunoasc c am fost eu, dar sentimentul de sor a oprit-o s spun. ovil Milo, aflnd de la primrie ca jandarmii vor veni s o

aresteze, a anuntat-o s plece de acas. Peste cteva zile, tot el i-a trimis vorb s se ntoarc acas, cci nu are mandat de arestare. Aa a nceput viata noastr de fugari, de partizani, cum le plcea celor din sat s ne numeasc. Vara aceea a trecut fr prea multe evenimente, fiindc unittile de olteni trimise pentru urmrire ne-au lasat in pace. La nceput, cei fugiti au trait in grupuri mici, pe la stnile de oi, pe la slae i prin casele oamenilor. Tticu i cu mine am stat toat vara aceea prin sat, pe la casele oamenilor care aveau pentru tticu i pentru toti ai notri unele sentimente. Am avut in sat cteva case de btrni care-l apreciau pe tticu pentru spiritul lui de dreptate, de a fi mereu cu sfatul si de multe ori cu ajutor material. Se apropia toamna, numrul partizanilor se nmultea mereu. Libertatea celor care ne gzduiau era tot mai mult amenintat. Atunci am luat hotrrea de a ne retrage in munti. Tticu i cu mine am rmas in sat pn la Crciun. Am stat o bun parte din vara aceea la Maria Mioc, care avea casa aproape de cazanele noastre de tuic. Toat ziua eram ncuiati in cas, btrnii plecau la lucru. Mncare ne lsa mama Maria cnd pleca la lucru, ca s nu facem noi foc. Cnd ni se prea c am stat prea mult ntr-un loc, ne mutam la alti btrni care ne primeau cu aceeai dragoste. Nu tiu dup ct vreme i-am spus mamei ca ar fi bine s-i mai lsm pe btrnii notri s se liniteasc de frica ce o purtau in sufletele lor. Atunci, ntr-o sear, pe crri ocolite, am ajuns pe o alt strad a satului, tot la doi btrni, taica Gudulea i maica Stana. Nu aveau copii. Dumnezeu s-i ierte. Erau att de buni, muncitori i cinstiti. Doamne, ct fric a fost in sufletele lor, ct se trudeau, ca s ne ocroteasc pe noi. Vara era aproape pe sfrite i de nicieri nu se zrea un drum mai luminos. Se obinuiser oamenii cu traiul in munti. Ciocnirea se apropia i era de mirare cu ct de putin se multumea omul numai ca s-i poat salva libertatea. Un incident regretabil s-a ntmplat. Plecnd Spiru la Domana, a aflat c grupul deplasat la Teregova dup informatii s-a ntlnit la miez de noapte cu unul din spionii Securittii i l-a mpucat. Spiru a regretat c nu a fost de fat ca s opreasc acest omor. Crciunul lui 1948 l-am fcut in slasul finului Petru Puschit. A venit mama i sora mea dup mine. A sosit i Spiru. Zpad nu czuse nc, aa ca n-au rmas urme dup noi. In acest Crciun s-a mpletit fericirea de a fi mpreun cu grija zilei de mine. Cum au trecut srbtorile, noi ne-am ntors in ascunziurile noastre din pdurea Teregovei. n acest timp s-au schimbat unittile de securitate i au venit cei de la Oradea. Ungurii de la Oradea nu ne-au mai menajat, n-am mai trecut pe lang noi fr s ne vad. Aadar au avut loc mai multe ciocniri. Fra morti de nici o parte. Pe la nceputul lunii Martie czuse o zpad mare. Am fost atacati de trupe de securitate. S-au dat lupte. Au fost morti i de-o parte i de alta. Ne-a fost descoperit ascunztoarea de pe malul Timiului i a trebuit s ne desprtim in grupuri mai mici, ca s ne putem strecura mai uor. Tot in

aceast lupt a czut i nenea Ghit Urdreanu. Om viteaz i devotat cauzei. Am fcut in noaptea aceea un drum lug, cu zpezi in care te scufundai pn la genunchi. Nu mai simteam oboseala. Sufletele ne erau mpovrate la gndul c ne ntoarcem lsnd n urma noastr morti. Noaptea aceea m va marca poat viata, chiar dac anii vor terge din intensitatea durerii, rmn amintiri care ne vor nsoti pn in mormnt. Am trecut Timiul cu mult team, s nu ne ntlnim cu patrulele. Am petrecut noaptea aceea fr s tim unde s poposim. Am ajuns deasupra Rusci, pe un deal unde am gsit un sla prsit in timpul iernii. Am rmas aici cu tticu, nenea Ion i Petre Berzescu din Teregova. Spiru i Caraiman au ncercat s ajung la Fene, de unde era Caraiman, ca s ia legtur cu cineva dintre ai notri. Omul de legtur i-a ndrumat s vin far team. Cnd s-au apropiat au fost somati. Spiru i Caraiman au ncercat s se apere, dar Spiru a fost mpucat in picior, iar Caraiman rnit mortal. Cred c nenea Ion Berzescu s-a ntors singur in toiul noptii. Czuse atunci o zpad att de mare; ne-a adus multe necazuri; m ntreb cum de am avut tria de a rezista. Pentru mine i tticu, care plngea ca un copil, a fost o noapte cumplit. n fata ochilor l vedeam pe Spiru mort, nsngerat pe albul imaculat al zpezii, l vedeam pe Corneliu micut, aa cum era atunci. Cnd va crete mare, va auzi de la noi cum a murit ttl lui pe care nu l-a cunoscut. n noaptea aceea am plecat. Nu mai aveam de ce rmne izolati unde nimeni nu mai tia de noi. Am cobort la drumul ce venea de la Rusca. La coborre a fost greu, zpada fiind mare. Noi nu cunoteam drumul i ne grbeam s nu ne apuce ziua pn nu ne gsim un adpost. Aa am ajuns la grdina cu brazi. Era o pepinier a Ocolului Silvic din Teregova. La ora aceea am trecut fr s ntlnim pe nimeni. Auzind un scrtit de sanie pe drumul nghetat, speriati i obositi cum eram, primul gnd a fost s ne ascundem. Clcnd greit, am czut in prpastie. Zpada m-a acoperit de tot, iar eu ma rostogoleam tot mai adnc. La un moment dat mi-am dat seama c nu mai am aer. Speriat, am dat cu mna zpada de-o parte, reuind s respir. Primul gnd a fost s ncerc s m prind cu mna de un copac; astfel m-am oprit din rostogolire. mi era team c voi ajunge in vale, unde Higeu cobora din munti vijelios. Cnd am reuit s m ridic in picioare, tinndu-m de un copac, am auzit vocea disperat a lui tticu, la marginea prpastiei, ntrebndu-m dac pot iei singur pn la el, sau s vin s m ajute. L-am linitit c nu am ptit nimic i c am s ies singur pn la el. Cnd am ajuns sus, am multumit lui Dumnezeu c m ocrotise; lacrimile se porniser iroaie. Tticu mereu mi spunea c dac i mie mi s-ar fi ntmplat ceva, s-ar fi aruncat in prpastie dup mine, fiindc nu ar fi putut rezista s piard doi copii in aceeai noapte. Ne-am continuat drumul cu sufletele att de grele, nct parc aveam nite bolovani pe piept. Am ajuns la rscrucea drumurilor, unde ne desprteam de nenea Ion i Petre Berzescu. Tot drumul pn la marginea satului ne-am ntrebat unde s ne ducem. Acas nu era posibil, satul era plin de armat. i vedeam la lumina lunii cum patrulau prin sat. Am avut portiuni de drum cnd eram descoperiti. Luna

lumina ca ziua. Atunci ne tram pe zpad ca inamicul s nu bnuie c ar fi oameni, ci nite animale slbatice. Un alt moment greu a fost cnd am ajuns la grdina lui taica Ghit i Maria Mioc. Am btut la ua casei. Era nc noapte. Ne-au deschis. Stiau ce se petrecuse. Plngeam toti patru. Am ajuns ntr-o cas lng cuptor, unde lemnele trozneau sub vlvtaia focului. n ziua aceea, a trecut mama pe strad, ca s o vedem. Nu mai tiu exact cat am stat aici; tiu c am mai trecut pe la maica Stana i taica Ion. Cnd m-au vzut bietii oameni, tiind ce teroare se abtuse asupra celor ce s-au ntlnit din ntmplare cu fugarii, au ncremenit. Aici am stat toat primvara i vara. Cnd veni primvara, sora mea l lu pe Corneliu i i fcu drum la o verioar, care locuia pe aceeai strad. l vedeam pe Corneliu cat era de mic i tiam c va trebui s creasc fr dragostea tatlui, care i fcuse attea vise pentru copilul lui, mai ales c el n-a avut parte de dragostea printilor, rmnnd orfan. A fost crescut de unchiul lui i de tanti Elisabeta, care, ntr-o noapte a fost dus ntr-un vagon de marf pe un drum necunoscut. Tot satul era nfricoat. nainte de a-i ridica pe mama i pe topti ai casei, ne mutaserm de la taica Ion. ncepuser arestrile masive. Atmosfera ajunsese insuportabil. Erau multi care, pentru a-i pstra locurile ce le ocupaser cu atta uurint, ar fi fost in stare de orice trdare. Aa s-a ntmplat cu cel din grupul fostului prefect al judetului Cara Severin, Ut. Trdrile se terminau cu "moartea trdtorilor". De aici i vntoarea slbatic a celor fugiti. Pentru ca btrnii notri s scape de frica cumplit ce cuprinsese ntregul sat, ne-am mutat la o btrnic singur: Petria Romnu. Plecarea noastr a survenit in urma ridicrii familiei ntr-o noapte, mpreun cu nc o familie cu trei copii. Tatl copiilor era fugar i fcea parte din grupul lui Ut. N-am tiut nimic pn a doua zi, cnd btrna noastr ne anunt c au fost ridicati in timpul noptii, toti, de la Corneliu, de doi ani, pn la bunici, care aveau peste 70 de ani. Tot in noaptea aceea a fost ridicat familia Pudutnr din Teregova i sotia lui Maritescu Romulus. Am trit atunci, pret de o sptmn i mai bine, cea mai cumplit durere. Trecusem prin multe, dar niciodat nu am simtit acel gol imens ce se deschisese in fata noastr. ncercam s nu ma vad tticu cu lacrimi in ochl, fiindc el tria i simtea toat tragedia unei familii mprtiate in cele patru vnturi. De toate acestea, el se acuza ca fiind singurul vinovat. M-am luptat mult ca sa-l fac s nteleag c nu e vina lui, c a avut un crez in viat, c a dorit ntotdeauna s-i poat ajuta pe tinerii fr posibilitti materiale. Ne-am zbtut amndoi cteva sptmni. La orizont, nici o stea nu ne lumina crarea. Aa am hotrt s ne predm, Ajunseserm la convingerea c pentru noi se ncheia un capitol dureros. Cu orice zi care trecea, mai trgeam dup noi alti oameni care ne-ar fi ieit in cale ca s ne ajute. Ne-am dat seama c nu aveam alt solutie. Am trimis ntr-o sear pe Doda Trica, la care eram acum, s cheme nite veriori de-ai lui tticu; vecini cu gazda noastr. Ei nu tiau c eram la doi pai de ei. nspimntati, au venit totui. Cnd au dat cu ochii de noi, n-au mai avut nici grai i ochii li s-au umplut,de lacrimi. In noaptea aceea trebuia s ncheiem

acest capitol i s pornim la drumul temnitelor, de altfel drum ce ni-l alesesem singuri. n zorii zilei ne-am dus acas. Curtea era plin de armat, in cas intraser ofiteri. Am auzit mult mai trziu c veniser de la Securitatea din Caransebe. mi amintesc c unul dintre ofiteri se pregtea s-mi pun ctue. Seful Securittii din Caransebe a declarat c rspunde el pentru noi, s nu ne mai pun ctuele. La primrie am ateptat pn a ajuns un camion sau o dubit. La Caransebe am stat numai la Securitate. Ancheta mea nu a fost cu bti i njurruri. De altfel, pentru ce fcusem la Cluj, fusesem condamnat la Cluj. Nu am avut nici o alt activitate. Din Caransebe ne-au dus la Timioara. Aici ne-a luat in primire Moi. El era in miezul evenimentelor ce au avut loc in regiunea noastr. La noi, la Sla i n jur, se aflau cei parautati din Germania. Am stat la Penitenciarul din Tlmioara, pn n primvar, cnd am plecat la Mislea, unde aveam s execut anii primiti din generozitatea Securittii din Timisoara. Drumul cu duba, pe o arit din mijlocul verii, era cumplit. Setea ne-a terorizat continuu. Cnd am ajuns la Bucureti ne-au dus la Vcreti. Aici eram putine arestate, de fapt erau ca i noi in ateptarea unei alte curse care avea s ne duc la Jilava. Aici, din primul moment, mi s-a prut totul att de sumbru. Coridorul semintunecat spre celul. Peretii preau acoperiti cu o mzg umed. Am ajuns in fata unei ui masiv