ă

IZVORUL FERICIRII ROMAN DE

Ion Ionescu-Bucovu

1

iaţa? Calvar sau fericire? Efort sisific de a ajunge pe vârfuri… VDar mai ales cădere şi dărâmare…Deşertăciune ca-n

Eleziast: “M-am uitat cu luare aminte la toate lucările care se fac sub soare şI iată: totul este deăertăciune şi vânare de vânt…”

Cad şi se ridică împăraţii, se năruiesc lumi, peste civilizaţii cresc păduri, se nasc alţi oameni şi mor şi ei. Toţi caută Fericirea, Izvorul Fericirii, dar a găsit-o cineva, a găsit cineva acel Izvor al Fericirii care să ne facă egali cu Zeii?

Au fericirea e-n dradoste? Sau în averi? Sau în mărire? Am fost şi am rămas un răsculat al ordinii publice, am oferit viaţa pe tavă împăratului după ce m-am convins c[ Izvorul Fericirii e o fic\iune. Se zvonea c[ o simplă atingere a acelei ape face din om o sărbătoare continuă. Zvonuri, minciuni, taine neîmplinite! Se zice c-ar exista undeva acel Izvor, că-l studiaseră alchimiştii şi găsiseră-n apele lui o substanţă halucinogenă care te transpune-n altă lume, în lumea ideală a visului…Învăţaţii au răscolit marile biblioteci cu hărţile lor cifrate, dar n-au reuşit să dea de el. Nimeni nu mai ştie de aceste misterioase hărţi. Cei ce le întocmiseră avuseseră o soartă crudă: moartea! Apoi s-a încins molima delaţiunii! Se urmăreau şi se spionau unii pe alţii; de la copii la părinţi, de la prelaţi până la împărat. Mulţi plecaseră în căutarea lui, dar puţini s-au mai întors şi, aceştia, bătrâni şi bolnavi şi şi-au găsit locurile prin adăposturile unor vechi abaţii, mulţumiţi cu un acoperiş deasupra capului şi c-o bucată de pâine, închin`ndu-şi viaţa Domnului. Şi- au devenit schimnici! Ca-n grotele himalaiene brahmanii sau ioghinii, vecini cu şerpii şi cu crocodilii. Mulţi urmaseră calea lui Iisus Nazariteanul, dar

2

fuseseră prinşi şi crucificaţi. Trupurile lor lăsate pradăciorilor şI vulturilor, puţeau în văzul oamenilor pe la răspântii…

Timp nedefinit al unui Ev Mediu întârziat într-o cetate din Marele Imperiu. Un Nero nenorocit, domnitor peste tot şi toate…Imperiu intins ca o enormă carapace peste inimile noastre şi peste tot pământul…

Mi-am încercat şi eu norocul. Am plecat în căutarea Izvorului cam pe la apusul soarelui când se lasă răcoarea pe pământ. Soarele, înjunghiat, pe cer îşi prelingea vlaga căldurii peste tot, se transformase-ntr-un enorm incendiu roşietic carea ardea pe linia orizontului. Şi ce umil m-am simţit eu în faţaacesti spectacol şi m-am îmbărbătat singur: înainte!

Să fi mers toată noaptea. Spre dimineaţă, obosit, m-am oprit la un han, un han undeva într-un enorm deşert. Acolo lume multă, din lumea bună a Imperiului: negustori, filozofi, retori, prelaţi, spioni, curteni, magicieni, duci, ducese, îmblânzitori de şerpi din Indii,mahomedani cu dragostea lui Alah în inimi, cardinali de Vatican, soldaţi şi ofiţeri din armata imperială, vânzători de ibrişin şi mătase din îndepărtata Chină, negustori de cereale din câmpiile evropeneşti, toţi stau la taifas şi torc firul lung al timpului…

M-am aşezat şi eu la o masă lângă trei asemenea oameni necunoscuţi şi am tăcut. Priveam lumea aceea pestriţă care se destrăbăla cu cadâne, vin şi muzichie şi m-am gândit ce mare este grădina lui Dumnezeu.

-Jupâne, zic eu, văzându-l pe hangiu după ce m-am dezmeticit, adu-mi şi mie o ulcică cu vin!

Şi aştept şi privesc. Şi privesc şi aştept ca un intrus într-o lume din +Şeherezada.

-La Roma?- mă întrabă unul din comesenii mei.Nu-i răspunsei, îl privii insistent, era un om chelos cu

două fire de păr în vârful capului, rotofei, cu o burtă umflată şi cu nişte picioare groase, un fel de butoi enorm, după ochi şi după culoarea feţei, fiu al lui Mahomed.

3

-Nu!- zic eu şi iar tac, văzându-l cum îl scot din fire pe burticos. Şi tace şi el insidios de tăcerea mea câteva minute cu o fleică de carne de berbec în gură, rumegând-o între dinţii lui rari. Apoi după ce o înghiţi, mormăi ceva printre dinţi:

-Eu merg la Biblioteca Babel!Musulmanul, îmi zisei eu,probabil că este un mare

învăţat şi merge să se adape la izvoarele înţelepciunii antice. Mă întrebai dacă nu cumva era elev al lui Socrate. Dar după câtva timp îmi dădui seama că era un spion, un sperjur…Şi asta după felul cum punea întrebările. Căci începea prea diplomaticeşte, spunând despre el cam ceea ce voia să afle despre mine.

Veni hangiul cu bărdaca de vin şi-mi făcu şmechereşte cu ochiul. Nu pricepui semnul dar nici nu plătii cu gândul să mai iau una căci eram obosit. Şi-mi întorsei privirile spre al doilea comesean. Era un blond spălăcit, părea fiul lui Izrael, din ramura esenienilor, bărbos, slab, scofâlcit, sfârşit ca un câine bolnav de lepră:

-Merg la Cezareea- se trezi el vorbind singur- la vestiţii doctori din Cezareea! Am o boală grea de care aş dori să mă vindec căci am o soţie tânără şi frumoasă şi averi nemăsurate care-mi rămân de izbelişte!

Cita mereu pe Avicena:-Medicina- zicea el, dându-se mare- esta arta de a păstra

sănătatea…sau: Trupul să fie una cu sufletul căci dacă unul se rătăceşte, se rătăceşte şi celălalt! Dar el nu prea aplica sfaturile lui Avicena căci, îndată ce a văzut hangiţa, s-a-ntors către ea şi i-a strecurat un taler printre ţâţele ei ţuguiate în sân, strângând-o la piept şi şoptindu-i vorbe de amor la ureche.

-Il vivere e un correre alla morte!- zise el cit`â pe Dante. Trăieşte clipa , amice, căci timpul este aşa de trecător…Şi-i mai strecură hangiţei câţiva taleri în sân, făcându-i cu ochiul. Dar urechea hangiţei nu era la vorbele lui aruncate-n vânt ci mai ales la sunetul talerilor care se înmulţeau la pieptul ei. Şi apoi, mă gândeam eu, tânăra lui so\ie numai pe el nu-l

4

a=teapt[ acasă! Şi dădui peste cap toată ulcica cu vin, bântuit de setea de peste zi.

Al treilea sta mai la o parte, tăcut, părea că rumegă timpul. Brunet, aproape cărămiziu, slăbănog, un fel de urangutan scăpat din junglele africane, fuma mereu, tăcea şi asculta. Cine tace, culege, mi-am zis eu, cine vorbeşte, seamănă! Tăcerea ăstuia e suspectă. Târziu de tot intră şi el în vorbă:

-Viaţa, sâsâi el printre dinţi, e ca o tablă de şah, când cu pătrăţele negre, când albe şi eu, nebunul, care iau pătratele-n lungiş şi-n curmeziş… Femei? Nicht! La mine femeia e visul niciodată împlinit…

Al dracului, mă gândii eu, după câteva clipe, cum mai minte! Îi fug ochii ca doi tâlhari după hangiţă. El îmi zâmbi, complice şi ]î zâmbetul lui mai mult rânjit, îi zării doi dinţi din faţă de jos lipsă. Indiferent, eu reluai dialogul cu primul, căruia –i eram dator cu răspunsul:

-Nu merg, domnule, la Roma! Şi-mi vine şi mie o minciună: Eu sunt vrăjitor, domnule! Am învăţat arta vrăjitoriei la Colegiul Sacerdotal şi-am plecat în lume s-o tămădui de toate relele de pe pământ! Şi-am t[ă. Îi făcusem curioşi, ciuliseră toţi urechile şi făcuseră ochii mari, întrebându-mă:

-Vrăjitor, domnule?-Vră-ji-tor?-Vv-ră-ji-tor?-Da, oameni buni, vrăjitor! De ce vă miraţi aşa? Cunosc

arta divinaţiei, arta tămăduirii viselor de la maestrul Cagliostro, piromanţia, chiroman\ţ, ştiu divinaţia numerelor: unu este numărul unităţii, trei-patru oferă plăceri miraculoase…

Râseră toţi la numărul patru; erau patru şi se-ntrebau ce plăceri miraculoase va să vie.

-…şapte e numărul practicii rituale: şapte minuni, şapte planete, şapte vaci slabe, şapte îngeri! Treişpe, vaaai, e nefast!

5

Cunosc apoi efectul plantelor: opiumul te fericeşte, la fel şi măselariţa, şi haşişul, şi laurul, şi mandragora; cucuta, şofranul şi laptele cucului te ridică la ceruri, fiertura de opium te face săurci pe scări de mătase la Dumnezeu… Când rumegi suc de măselariţă sau laur, ţi se-ntăreşte bărbăţia…Aşa făcea Cleopatra când se culca cu amanţii…Li se servea ceai de măselariţă sau de laur… Când sugi laptele- cucului devii bogat…Când te oblojeşti cu varză îţi încetează orice durere şi orice scursură…Ştiu şi ceva astrologie, alchimie, lamaism, iluzionism, spiritism, fachirism… Un singur lucru vărog: păstraţi acest secret că vine Inchiziţia şi pune mâna pe mine! Şi-acum, noroc! Şi le mai zic: Adunai-vă sufletele voastre zdrenţuite că vine Apocalipsa şi ardem ca pe ruguri! Auziţi? Ca pe ru-gu-ri!

Nu ştiu ce-mi vine mie chestia asta cu Apocalipsa, după care tac din gură şi se lasă melancolia şi se-aude o muzică tristă…

-In vino veritas!-strigă unul. Şi peste tot dezmăţ cu femei lascive pe genunchi, fum de tutun şi parfum de Ispahan.

Eu am recapitulat în gând: patru oameni, din cele patru colţuri ale lumii, stăm la masă, la un han, pe malul acelei oaze; primul, chelosul, cel cu Biblioteca Babel se numea Emanoilos, al doilea, blondul, Ianus, şi al treilea, brunetul, Victorius…

Palmieri, cămile, căruţe, căldură, apă. Hanul parc-ar fi pustiu. Toţi au dispărut, numai noi patru, înecaţi ]n licoarea lui Bacus, priveam seara aceea de vis, peste pustiu adia vânt cald, luna cât roata căruţei, aluneca peste vârfurile minaretelor spre verdele răcoritor al palmierilor din zare. Hăt- departe, pustiul părea răscolit de furtuni de nisip. Semne erau: miros de nisip umed şi păr de cămilă năpârlită, amestecate cu un aer înecăcios cu iz de catran şi năduşală.

Privesc interiorul hanului, plăcut, stil galic amestecat cu stil romanic, corcitură de colonade şi scări care urcă şi coboară undeva pe o scenă de cabaret. Aici scheciuri,dansuri din buric,

6

cântece la guzlă, aer de intimitate nostalgică. Fripturică de batal cu vin de Calabria şi femei frumoase.

-Plătesc eu!- se bătu pe burtă Emanoilos, dându-se mare şi scoţând din chimir o pungă plină de galbeni, punând-o pe masă şi făcându-i hangiului şmechereşte cu degetul mare, îl chemă, se lipi de urechea lui şi-i zise: să-mi aduci cea mai frumoasă şi mai năzdrăvană baiaderă… să ştie jocul din buric pe vârfurile piciorelor, şi-apoi bătuta arăpească, să-i duduie fesele şi să-i joace-n piept ţâţoaicele, să se cutremure minaretele şi să-l trezească pe Mahomed din Medina cu Kaba lui cu tot…

-Stăpâne,-i şopti hangiul- ţi -o aduc aşa cum doreşti! Cât priveşte chestia cu duduitul minaretelor, mucles, că ne-aude Imamul şi ne trezim pe lumea cealaltă!

-Fie!- îi şopti Emanoilos.-Ţi-o aduc pe Cecilia, e fugită din harem, joacă pe

genunchi şi cântă imnuri profane învăţate la Milet. Hangiţo, o strig[ el pe nevastă-sa, cheam-o pe Cecilia aici!

-Cine-o plăteşte?- întrebă femeia.-Domnul!- arătă hangiul către Emanoilos.Emanoilos îi strecură hangiţei în sân câţiva taleri în timp

ce femeia dădu luminile ochilor peste cap ca pe două mărgele, scăpate din albastrul de ametist al ochilor şi fugi pe scări în sus s-o aducă pe Cecilia. Apoi către mine, foarte bine voitor:

-Eu, domnule, caut o lucrare pierdută prin bibliotecile lumii…Ai fost la Biblioteca din Alexandria?

-Nu!-Nici la Babilon?-Nici!-Asta-i bună! Păi de unde-ai cules dumneata atâta-

nţelepciune? Unde-ai învăţat dumneata arta vrăjitoriei? Colegiul Sacerdotal e un fleac pe lângă ce ştii dumneata! Eşti prea lustruit în ale filozofiei…Probabil c-ai studiat la Academia Grecească pe Aristotel şi pe Platon…Lucrarea căutată de mine ne dă cheile lumii viitoare…Căci neamurile i-

7

au cifrat izvoarele şi le-a depus în rafturi secrete precum esenienii în Grotele de la Marea Moartă, Cărţile lui Isus Sirhan. Lumile s-au darâmat dar sulurile cu aceste izvoare au rămas! Trebuiesc descoperite căci lumea viitorului atârnă de ele!

Veni Cecilia şi tăcu, îndreptându-şi ochii cu o poftă nebunească spre baiaderă. Îmi dădu de bănuit că şi el căuta cam ce căutam şi eu. Nu ştiu dacă avea cunoştinţă despre acel Izvor; dacă avea, negreşit că mă trăgea de limbă.

Cecilia era încadrată de doi eununci pitici ce trăgeau din narghilele şi făceau giumbuşlucuri pe lânga ea. În faţa lui Emanoilos, femeia făcu o plecăciune până-n pamânt. Era toată numai zorzoane, atârnau pe ea mahmudelele şi icuşării, averea furată de la Murat-Ali, trasformată-n galbeni ; îi zornăia pieptul arămiu şi ţuguiat, desfăcut până sub coca ţâţelor… Atingerea metalului galben le năbădăia şi mai rău şi le înfierbânta sângele cald care curgea-n ea ca-ntr-o sălbăticiune, scăpată din junglă. Cruda fiară aruncată ca pradă bărbaţilor fusese pe timpuri sclavă. Aşa se şoptea pe la urechile oaspeţilor. Murat-Ali o cumpărase dintr-un harem cu bani mulţi, o adusese acasă şi o pusese argat peste toate averile lui. În câteva luni i-a luat toată bărbăţia, i-a furat averea şi a fugit aiurea cu hoţii de cămile. Nababul Murat, văzându-se ruinat, a dat ortul popii de ciudă. După câtva timp, Cecilia şi-a găsit locul aici. Se vinde pe bani mulţi. Stoarce clienţii de bani şi de vlagă şi-apoi le dă drumul. Oameni bogaţi, plini de bani şi de averi din Orient şi din Grecia Mare, chiar şi de aiurea, după ce se culcă cu ea, înnebunesc parcă, aruncă averile şi fug în lume nebuni, blestem`â -şi viaţa.

Cei doi eununci îşi zdrăngăniră guzlele lor, făcând un zgomot plăcut la urechile lui Emanoilos. Fata se repezi aţâţător în vâltoarea jocului, făcu câţiva paşi iuţi în ritmul muzicii, îşi aruncă capul pe spate şi dintr-o dată părul se desfăcu ca un incendiu, acoperindu-i jumătate din trup. Nu-i jucau decât ochii, buricul şi şoldurile, aţâţător câteodată, de cele mai multe

8

ori odihnitor într-un ritm languros leneş cu mişcări graţioase, tremurându-i carnea şi frumuseţile pe ea ca unui măslin învăluit de o tornadă.

-Cunoaşterea vine de la femeie! Ea te-nvaţă ce e viaţa şi moartea, ce e fericirea şi nefericirea… Ce mai caut eu la Biblioteca Babel? Rămân aici cu baiadera…, zise privind-o cu nesaţ pe femeie Emanoilos.

În timp ce-o privea uimit pe baiaderă, hangiţa se trase pe genunchii lui şi-l întrebă:

-Îţi place?- îl ]nghionti ea şi-l mângâie uşor pe chelie.-Place, zise el meditând, e a dracului de frumoasă…Cât?-

îi mângâie el lobul urechii cu buzele lui slinoase.-O mie!-i şopti ea.-De acord!-Rămâi?-Bineînţeles că rămân! Dar mai adu un popoboc cu vin şi

mai repetă figura cu friptura de batal pentru toată masa! De ce aţi tăcut, fraţilor?- ni se adresă el nouă şi luă ulcica cu vin şi-o dădu peste cap, arătându-şi buzele groase, unse cu seul care se răcise şi sclipeau acum la lumina policandrului din tavan.

-Ştii cine e ăsta?- veni hangiţa la mine şi-mi şopti la ureche.

-Habar n-am!- îi răspunsei eu tot încet, să nu fim auziţi.-A fost mare nabab la viţa lui!-Cât de mare?-Ceva mai mare ca Murat-Ali! A fugit cu visteria ţării la

Muntele Atos, s-a călugărit şi a stat acolo până şi-a pierdut urma… Toţi ai lui au fost spânzuraţi la Ispahan! A construit acolo o mânăstire de călugări lângâ apele mării, a înzestrat-o pentru o mie de ani, a bătut icoane-n fir de aur şi-a dăruit toate potirele de argint aurit de la Caldeea. E nebun…Să nu-l credeţi ce spune! Minte că e învăţat şi merge la Biblioteca Babel, asta este o închipuire a lui…Singura realitate este că are bani…Se zice că a îngropat visteria-n deşert…Vrea să cumpere strâmtoarea Babel-Mandel, s-o facă un oraş plutitor pe un

9

sistem de poduri, zice că aşa a văzut el la Veneţia…Dar să nu-l luaţi în seamă! Minte de nebun!

Privii în ochii hangiţei, avea ochi aţăţător de frumoşi care te săgetau la inimă. Ce păcat că nu am şi eu bani, mă lamentai eu în gând…

-De unde ştii tu toate astea despre Emanoilos şi de ce mi le spui mie?- o întrebai eu tot pe şoptite, privind la blondul şi scofâlcitul de Ianus care tăcea tot timpul.

-Eu ce păzesc aici?- îmi făcu ea mie cu ochiul.Ianus, deşi băuse la cot cu noi, era treaz, numai ochi şi

urechi şi-şi nota totul într-un carnet, foarte atent la toate detaliile. Se uita când la mine, când la hangiţă, când la Emanoilos, când la baiadera care juca îndrăcit între cei doi harapi care gâdilau corzile guzlelor într-un tremolo uşor, leneş, făcând-o să se scuture de miresme nevăzute…Rar de tot punea ochii şi pe Victorius, care, obosit, sforăia asurzitor cu capul pe masă, cu o mână atârnându-i pe speteaza scaunului…

-Dar tu eşti nou aici, nu te-am mai văzut niciodată!-continuă hangiţa.

-Nou!-Încotro?-Vrei să-ţi spun sincer? Văd că şi tu ai fost sinceră cu

mine!-Chiar te rog!-Am plecat să caut Izvorul Fericirii!-Voi sunteţi nebuni cu toţii!- râse hangiţa, ăsta caută

Biblioteca Babel, cellalt nu ştiu ce doctori să-l scoale din morţi, Victorius visează cai verzi pe pereţi, tu ,Izvorul Fericirii, aici la mine se-adună de la un timp numai nebuni…Uite, ăsta, Victorius ăsta, e iscoadă, l-au trimis dominicanii să vadă-ncotro se mişcă lumea, duce ştirile Marelui Inchizitor care judecă totul după “Malleus Maleficarum”…S-au răsculat abaţiile şi s-au răspândit călugării ca făina orbilor, au făcut erezii şi ereziile au spurcat bietele abaţii. Arde focul, înghite totul, azi o abaţie, mâine alta, p`n[ ajunge la Sf`ntul Scaun

10

Apostolic. Nu zice la “Apocalips[“ a=a: cade foc pe p[m`nt =I p[m`ntul arde =i oamenii ard =i pomii verzi =i iarba…

-Da, =I iarba, repetai eu, uimit de ce-mi spunea hangi\a care =tia mult mai multe dec`t mine, ceea ce m-a f[cut s[ cred c[ ea avea aici de jucat un rol mult mai mare dec`t cel de hangi\[.

-E=ti obosit!- zice ea- ar trebui s[ te culci, hai sus s[-\i dau camera =i s[ te faci lejer!

Ceilal\i fiind absorbi\i de jocul baiaderei, nu-mi mai luai la revedere de la ei =i plecai s[ m[ culc c[ci eram tare obosit. Urcai ]ncet sc[rile. }n jur camere sordide de hotel de m`na a treia cu lighean, prosop, =obolani =i praf peste tot…Intrai ]n camer[, pere\ii goi, doar un Tintoretto st[tea ag[\at plin de praf ]ntr-un col\.

-Plo=ni\e ave\i?- o ]ntrebai eu ironic pe hangi\[, dup[ ce v[zui care e situa\ia.

-Nu, nu avem! Fi\i siguri c[ nu avem!-Aici nu mai e=ti sigur pe nimic!- continuai eu

dialogul.-Dar nu mi-a\i spus cum v[ cheam[, Domnule!-Zi-mi Vr[jitorul!-Z[[uu?- str`mb[ ea din nas.-+i ce =tii s[ faci?-De dragoste!- glumii eu.Femeia t[cu. Nu mai continu[ dialogul, v[z`nd

apropoul meu. }mi ]ntinse lenjeria ]n lini=te, ]mi aduse ap[ cald[, prosop =I s[pun, apoi se a=ez[ pe marginea patului =i ]ncepu s[ turuie:

-+tii ce? S[ nu te sperii dac[-\i spun ceva!-Nu m[ sperii!-Azinoapte a murit un om ]n acest pat.-Glume=ti?

11

-Nu glumesc deloc! Poate mai plute=te prin aer sufletul lui…

Eu ]mi ascu\ii urechile, femeia nu glumea. M[ g`ndii s[ plec dracului de aici s[ dorm ]n alt[ parte dar era singurul hotel ]n acest mizerabil t`rg de provincie.

-Era un diplomat olandez, continu[ ea, venea de la Bagdad, om, nu glum[…apropo…s[ nu te iei de baiader[ c[-\i d[ tinctur[ de laur[, te-adoarme =I te jefuie=te!

-N-are ce jefui de pe mine!-C`nd n-are ce-\i lua de pe tine, te ucide! De

c`nd a=teapt[ ea s[-i vin[ la m`n[ Emanoilos! Vrea s[ fug[ cu el ]n de=ert s[-i fure comorile!

Hangi\a ie=i pe nea=teptate din camer[ ]n timp ce eu m[ sp[lam pe picioare. Apa ]mi crease o stare de pl[cut[ mole=al[ =I m[ tr`ntii ]n pat. Privii camera; ]n afar[ de acel Tintoretto care nu se prea z[rea din cauza firelor de p[iajen, pere\ii erau pustii. Deschisei fereastra =i privii de=ertul noaptea. Lun[ peste ]ntinsuri de nisip de culoare ar[mie, sclipind peste c`mpia de sticl[, sus albastru pres[rat cu licurici, peisaj mirific, umbre de c[mile ]n noapte merg`nd c[tre cine =tie ce oaz[, zbor de r`ndunele =I l[stuni care se retr[geau pe sub stre=ini sau la ad[posturile marilor palmieri. Undeva ]n zare se z[reau luminate siluietele minaretelor cu v`rfurile lor sp[rg`nd albastrul ]nalt al cerului…Surd, mul\imea muritorilor murmura numele lui Alah, ]n rug[ciunile de sear[, dup[ muezin.

}nchisei geamul =i a=teptam s[ vin[ hangi\a. }ncepuse s[-mi povesteasc[ acea ]nt`mplare cu diplomatul olandez =i m[ f[cuse curios. De ce

12

murise omul =i cine fusese criminalul? Hangi\a asta era un martor care =tia prea multe! }mi spusese despre Emanoilos o groaz[ de fapte care m[ puseser[ pe g`nduri: ba c[lug[r la Atos,ba mare bo= cu comoara lui din de=ert… =i chestia cu aba\iile arz`nd…De unde =tia ea c[ Victorius este spion al Sf`ntului Scaun Apostolic? +i-apoi am[nuntele cu Cecilia…

Hangi\a n-a mai ap[rut =I-am adormit t`rziu cu toate aceste ]ntreb[ri sub pleape =I cu imaginea diplomatului olandez mort l`ng[ mine. +I am visat un vis: eram paznic la Izvorul Fericirii, curgea o ap[ limpede pe sub ni=te st`nci umbroase =I eu ]mi ]nmuiam degetele ]n micile valuri =I stopiam cu ea pe proscri=i. Oamenii la atingerea apei deveneau ferici\i =I fugeau ca nebunii =I strigau: minuni, minuni, minuni! S-a n[scut un nou Mesia pe p[m`nt, un nou Dumnezeu, un nou Dumnezeu! }ntr-o noapte pe c`nd ]mi f[ceam rondul, trei haidamaci m[ prind pe la spate =i m[ leag[ butuc. Erau cei trei comeseni ai mei: Emanoilos, Ianus =i Victorius, solda\i ]n solda Marelui Centru Inchizi\ional. M-au aruncat ]ntr-o c[ru\[ =i m-au dus la Marele Inchizitor.

Aici m-am trezit ]n urlete =i chicote:-T`rf[ ordinar[! M-ai ruinat! M-ai nenorocit!-

striga Emanoilos.Am s[rit repede din pat =i-am deschis u=a.

Pe coridor =i pe ferestre ie=au mari limbi de foc =i se ]n[l\au ]n ]naltul cerului. M-am ]ntors ]n camer[ ]ngrozit, mi-am dat seama c[ ne soarbe un incendiu. Am dat s[ m[ ]mbrac, dar nu mi-am mai g[sit hainele. Am tras de cearceafuri s[ fac

13

din ele o funie s[ m[ cobor pe geam. Sub cearceafuri, hangi\a dormea goal[ cu capul pe perina mea.

-Scoal[ t`rf[!- am preluat ei strig[tul lui Emanoilos- nu vezi c[ murim! A luat hanul foc!

Am rupt cearceafurile, le-am legat unul l`ng[ altul =I am cobor`t jos pe geam; dup[ mine a urmat hangi\a. }n urma noastr[ geamul s-a umplut de o limb[ de foc lacom[. Am tras-o pe hangi\[ deoparte s[ privim spectacolul: era ceva splendid, dar =I grotesc; ardea parc[ o c[pi\[ de f`n din care fugeau ]nsp[im`nta\i bie\ii oameni ca ni=te =obolani, a=a cum apucaser[…

I-am pus hangi\ei un cearceaf pe l`ng[ ea ]n loc de haine =I eu m-am ]nf[=urat ]n altul.

-Tu ia-o spre r[s[rit- I-am spus eu hangi\ei- eu o apuc spre apus! Am`ndoi am fost blestema\i, s[ nu te mai v[d, t`rf[ ordinar[, de ce te-ai strecurat ]n patul meu? Era s[ murim ca ni=te =obolani!

}ncotro puteam s-o iau? Un felah ]n pustiu =I-o curv[-n v`nt! Ce t`mpenii ordinare pot s[ se ]nt`mple ]ntr-o singur[ noapte! +I totu=I, ]nainte!

2

Pentru a mi se ]n\elege mai bine misiunea ce-o aveam de ]ndeplinit, a trebuit s[-mi fac un curiculum vitae =i s[-l depun la Cancelaria Palatului Ducal.

Dup[ destr[marea Ducatului to\i p[r[siser[ Palatul- mai bine zis Cancelaria Palatului Ducal- mai r[m[sesem doar eu ca un ]nsingurat

14

printre mobilele demodate s[ asigur paza =i s[ reprezint administra\ia ]n rela\iile cu cuceritorii. De fapt acest scop era unul formal, altceva intervenise ]n via\a mea care m-a f[cut s[ r[m`n aici.

Descendent[ a Ducelui de Spolleto, ap[ruse ]ntr-o zi de toamn[ mohor`t[ o fat[ pe aleile burdu=ite cu frunze moarte. Eram at`t de trist ]n acel décor autumnal ]nc`t ]mi venea s[-mi iau zilele. Nori amenin\[tori peste tot cerul, cea\[ =i v`nt ]ntr-un décor macabru cu pomi desfrunzi\i, ciori =i dealuri gola=e. M[ plimbam singur pe aleile Palatului =i meditam la trecerea timpului =i la z[d[rnicia vie\ii. Deodat[ a spart t[cerea un glas de fat[ ca un clopo\el:

-Salut!- a zis ea cu o voce suav[.Am tres[rit =i m-am ]ntors spre acel glas. M-

am trezit ]n fa\[ cu o fat[ at`t de frumoas[, ]nc`t am crezut c[ visez: ]nalt[, =aten[, pu\in sl[bu\[, fa\[ rotund[, pu\in prelung[, ]ncadrat[ de ni=te bucle blonde, o guri\[ mic[ =i un nas de por\elan.

-Salut!- i-am r[spuns eu, r[m`n`nd perplex ]n fa\a ei.

-Aici st[ Ducele de Spoletto?- m[ ]ntreab[ ea tr[g`nd de un geamantan.

-Aici!- i-am r[spuns eu uimit de f[ptura ei.-Eu sunt Sulamita!- mi se adreseaz[ ea- nu v-

a l[sat Ducele nici-o vorb[?Ducele nu-mi l[sase nici-o vorb[, era mai mult

plecat =i Palatul st[tea mai mult ]nchis, ferecat ]n misterul lui, ]n mijlocul unei b[tr`ne p[duri de fag =I de stejar.

-Nu, nu mi-a l[sat nici-o vorb[!-Dar dumneavoastr[ cine sunte\i?

15

-Eu? Sunt secretarul Cancelariei!-}mi pare bine de cuno=tin\[!-+i mie!-Eu sunt nepoata lui, cred c[ v-a vorbit despre

mine!-Mi-a spus ceva, v[ ]mbr[ca mereu ]ntr-o

aur[ de mister! Dar nu mi-a spus niciodat[ c[ o s[-l vizita\i!

I-am luat geamantanul din m`n[ =i-am invitat-o ]n apartamentele fostei lui so\ii, r[posat[ decur`nd. Aici r[m[sese aceea=i atmosfer[ de doliu: perdele negre, mari, str[juiau enormele geamuri prin care curgea mierea luminii de toamn[; sfe=nice =I candelabre mari cu lum`n[ri aprinse luminau din bel=ug portretul icoanei nefericitei femei care se stinsese a=a de t`n[r[ din via\[. Enormul baldachin, ]mbr[cat ]n muselin[ ro=ie, era =i el ]ndoliat cu o panglic[ neagr[ peste faldurile m[t[sii; peste tot albume cu amintiri, vie\i peste vie\i adunate ]ntre filele pr[fuite de vreme.

-E un décor macabru, Sulamita!- i-am explicat eu, jenat de situa\ia ]n care o pusesem.

-Macabru =i romantic!- oft[ Sulamita cu o umbr[ de triste\e pe fa\[.

Deschise un geam =i aerul proasp[t, lacom, inund[ ]nc[perea aduc`nd parfum de r[=in[ ars[ =i o r[coare care o f[cu s[ se scuture; v`ntul, strecurat prin perdeaua enorm[, f[cu din ea un fel de vel[ care stinse toate luminile =i pluti c`teva secunde prin camer[ ca o enorm[ arip[ de pas[re uria=[.

-Au trecut patruzeci de zile?- m[ ]ntreb[ ea curioas[.

16

-Au trecut…-Cum a fost?-Trist!-C`t de trist?Privit[ de aproape, fata p[rea un copil, o

dulce fiic[ a Afroditei, ]nzestrat[ cu toate darurile femeie=ti din lume. R[m[sese cu ochii pe un tablou ]n ulei care o ]nf[\i=a pe Duces[ pe lagunele Vene\iei ]ntr-o dolce vita pe un amurg marin cu sclipiri de opal, risipiri de vise pe Grand Canale, ]ntr-o gondol[, ]n urma c[reia doi gondolieri c`ntau probabil o can\onet[.

-A fost o mare doamn[!- se lament[ ea.-O mare doamn[ nefericit[!- o completai eu.-Vara ]ntotdeauna mergea la Vene\ia-

relu[ Sulamita dialogul- c`nd eram mic[…Avea o pl[cere bolnav[ pentru acest ora=… Pentru ea Vene\ia era lacrim[ =i pr[bu=ire, un ora= cu murii ve=nic ]nl[crima\i de pl`nsul zbuciumat al nefericitului Ocheanos…

Sulamita era plin[ de lentoare, se mi=ca ]ncet, gra\ios, ca o felin[ cu dulci vibr[ri ale corpului ei mic, ]nc[ necopt; p[rea un fel de mic[ japonez[ de por\elan, av`nd totul studiat ]n ea, de la vorb[ p`n[ la mers.

-Am s[ dorm aici!- conchise ea, privind acel baldachin- au trecut patruzeci de zile, n-o s[ m[ mai sperie spiritul ei…

Nu i-am r[spuns nimic, mi s-a f[cut fric[, cum s-o las eu s[ doarm[ aici ]ntre amintirile at`t de triste ale Ducesei. N-am vrut s[-i aduc aminte despre fantome =i nici de spiritul ei care poate nu p[r[sise ]nc[perea.

17

-La Vene\ia mergea ]ntotdeauna cu mare pl[cere, era ora=ul care vibra odat[ cu sufletul ei- continu[ ea discu\ia- p[rea exilat[ de pl[cere!

-Un exil sufletesc inexplicabil! Ducesa ducea aici un trai ca-n gr[dinile Semiramidei, avea o via\[ plin[ de opulen\[ =i tot ce-=i dorea!

-Naiv e=ti!- m[ amenin\[ ea- bizareriile sufletului sunt f[r[ noim[… Avea sufletul r[t[cit dup[ himere…Era o r[t[cit[ prin via\[!

Lu[ cele dou[ albume ]n m`n[ =i ]ncepu s[ le frunz[reasc[. Am ]n\eles c[ e obosit[ =i c[ trebuie s-o las ]n pace. M-am sculat =i am p[r[sit ]nc[perea.

-Dac[ ai nevoie de ceva, sunt jos!- am ]ncheiat eu.

Coboram sc[rile =i m[ g`ndeam c[ a dormi singur[ ]ntr-o astfel de ]nc[pere ]n care ]nc[ mai d[inuie umbrele Ducesei este un act de mare curaj. Eu nici ziua nu aveam curajul s[ intru singur aici. Castelul acest =i a=a era populat cu umbre de tot felul.

Printr-un col\ al masivei ferestre am v[zut-o cum se dezbr[ca: era un fel de z`n[ ]n mrejele unui enorm p[ianjen. B[tea, b[tea v`ntul…Cerul r[sculat fierbea…Nori amenin\[tori se l[sau pe scheletele negre ale copacilor…Zgomote stranii se-auzeau pe la stre=ini…Suna a t[bl[raie, a tinichea…Noaptea cu enormele ei aripi ]nghi\ise totul…Numai la Sulamita luminile nu se stinseser[. Diminea\a am ]ntrebat-o:

-De ce n-ai dormit, Sulamita?-Am r[scolit amintirile Ducesei!- ]mi r[spunse

ea fum`nd =i arunc`nd fumul ]n cercuri vaporoase care se topeau undeva ]n tavan. Vreau

18

s[ scriu un roman despre via\a ei =i-mi trebuie toate datele!. Prive=te!- m[ ]ndemn] ea, st`nd aplecat[ asupra unui album vechi. Buclele blonde-i c[deau pe frunte ca ni=te c`rlion\i aurii, ochii ei mari cu irisurile lor aprinse aveau ceva din luminile a=trilor, profilul ei, cu liniile fe\ei pu\in curbate =i cu nasul ei fin =I mic, era parc[ profilul unei p[pu=i dintr-o vitrin[. Un lucru nu pricep eu- ]=i d[du ea cu p[rerea cu nasul ]n album- fotografia asta pare trucat[!

Privii =i eu acea fotografie, era Pia\a San-Marco, Ducesa era ]mbr[cat[ ]ntr-un lung pardesiu negru, iar peste g`t at`rna o e=arf[ ro=ie care-i cobora pe piept. St[tea ]ntr-un grup de b[rba\i care treceau spre Palat, priveau clopotele lui San-Marco, probabil care b[teau la acea or[… }ntre acei b[rba\i, str[in de grup, st[tea =I Ducele care privea ]n alt[ parte.

-E posibil, interveni Sulamita cu p[rerea ei, ca Ducele de Spolleto s[ fie introdus mai pe urm[ ]n cadru.

-De ce te fr[m`nt[ at`ta prezen\a Ducelui ]n cadru?

-Cred c[ Ducesa voia s[ demonstreze posterit[\ii nevinov[\ia ei…

Cine s[ fie aceast[ Sulamit[ -m-am ]ntrebat eu dup[ ce m-am desp[r\it de ea, s[ fie oare vreun anchetator al Inchizi\iei care s[-l scoat[ pe Duce basma curat[? Era el capabil s[ fac[ o crim[ ca asta c`nd o iubea at`t de mult? +I apoi toat[ lumea vorbea c[ Ducesa se otr[vise din cauza vie\ii ei plin[ de exchibi\ionism, purtat[ prin lupanarele dogilor =i ducilor…

19

Nu i-am mai r[spuns nimic Sulamitei referitor la Duces[. Pe mine m[ interesa mai pu\in persoana Ducesei care era un capitol ]ncheiat =i mai mult Sulamita care devenea pe zi ce trecea un personaj curios. Sim\eam din ce ]n ce mai mult cum aceast[ persoan[ se aga\[ de sufletul meu ca o lian[. P`n[ la un timp ei i s-a p[rut ceva firesc. A ]nceput apoi o perioad[ de taton[ri, ne ]nt`lneam , ne priveam, priviri c`nd r[ut[cioase, c`nd dulci, ne vorbeam circumspect sau t[ceam zile ]ntregi, spion`ndu-ne…

Trecuse a=a toamna =i venise iarna, o iarn[ grea, getic[, cum ar spune nefericitul Ovidiu, plin[ cu viscole =i troiene fantastice de z[pad[. N-o mai v[zusem demult pe Sulamita =i nici nu doream s-o mai v[d, de=i ]n sufletul meu, de la venirea ei, se schimbase ceva, dar nici eu nu realizam ce. }ntr-una din aceste nop\i, c`nd dormeam dus, m-am pomenit cu b[t[i violente ]n u=[. Tocmai visam ceva, o scen[ teribil de frumoas[ cu o tesalonican[ prin insulele egeene. Eram ]ntr-o corabie =i priveam soarele cum ne r[sf[\a pe mine =i pe Kordella- c[ci a=a o chema pe tesalonican[, numai noi doi pe marea albastr[; era ceva fantastic, Kordella st[tea cu capul pe pieptul meu =I-mi povestea via\a ei, un mister cu un apostol trimis ]n misiune cre=tin[ ]n Asia Mic[… }i propusese s-o fac[ preoteas[, ]mi povestea ea, =i s-o trimit[ ]ntr-o misiune secret[ ]n Orient. Ea refuzase propunerea =i atunci fanaticul apostol o aruncase ]n valurile m[rii de unde o pescuisem eu… Visul mi se ]ntrerupsese aici, urmat de acele b[t[i violente ]n u=[.

20

-Cine este?- am s[rit eu speriat.-Deschide u=a, te rog!- aud eu glasul speriat

al Sulamitei, implor`ndu-m[.Sar din pat, ]i deschid u=a =i ea mi se arunc[

]n bra\e, pl`ng`nd. Corpul ei dulce, cald =I ml[dios, mi s-a l[sat moale pe piept, precum ]n vis al Kordellei, =i mi-a =optit:

-E=ti sigur c[ Ducesa a murit?-Cum s[ nu fiu sigur? Ce ]ntrebare e asta?-Nu e adev[rat! Cred c[ Ducesa joac[ teatru,

azi noapte am v[zut-o-n carne =i oase, mi-a vorbit de Ducele de Spoletto!

-+i ce \i-a spus?-am ]ntrebat-o eu curios s[ v[d ce inep\ii poate s[-ndruge.

-C[ e nevinovat[!-Sulamita, eu \i-am atras aten\ia s[ nu

dormi ]n apartamentul Ducesei! Cred c[ ai visat un vis ur`t ]n care \i-a ap[rut ea…

-Chiar a=a s[ fie?- s-a mirat Sulamita.Am st`ns-o la pieptul meu =i am tras-o

l`ng[ pat, am m`ng`iat-o cu m`inile c[u= peste obrajii ei ]mbujora\i.

-Sulamita, am implorat-o eu, castelul e pustiu, nu exist[ nici-o Duces[, Ducesa e moart[, tot ceea ce ai v[zut =i ai auzit tu nu e dec`t rodul imagina\iei tale ]nfierb`ntate!

-Adic[ tu crezi c[ eu sunt nebun[?- sare ea repede din bra\ele mele, izbucnind ]ntr-un hohot de pl`ns. M[ crezi =i pe mine tot un fel de Duces[ r[t[cit[ prin aceste ruine? Ducesa n-a murit, Ducesa tr[ie=te,eu am v[zut-o ]n carne =i oase =i-am stat cu ea de vorb[…

21

3

Desp[r\it de hangi\[ dup[ incendiul devastator de la han, m-am oprit la umbra unor palmieri =i mi-am ref[cut ]n g`nd traseul pe care trebuia s[-l parcurg p`n[ la Izvor. Identificasem locurile, ajunsesem pe o c`mpie verde-verde, un fel de vale roditoare a Nilului care se termina abrupt cu ni=te mun\i ]nal\i, ]nz[pezi\i. Departe, ]n z[ri abia b[nuite se vedeau crestele lor fantastice pe albastrul de sticl[ al cerului; undeva la o parte str[juia Marele Sfinx, megalitul t[cut ce ]nsp[im`nta c`mpia, iar mai departe, cele trei piramide cu v`rfurile ]nfipte-n cer. M-am c[utat la piept, c`teva clipe am r[mas n[uc, am crezut c[ am pierdut sulul cu harta. Am avut impresia c[ am uitat-o la han =i mi s-a distrus sau mi-a furat-o pur =i simplu hangi\a dup[ noaptea noastr[ de amor incon=tient…+tiam prin ce chinuri trecusem p`n[ pusesem m`na pe ea ]n Biblioteca Babilon. M-am g`ndit c[ ar fi posibil ca hangi\a s[ aib[ leg[turi cu Emanoilos s[ puie la

22

cale incendiul pentru a-mi fura harta =i a se face nev[zut cu ea. Dar am g[sit-o, am g[sit-o c[zut[ din buzun[ra=ul meu secret al piept[ra=ului cu care r[m[sesem ]mbr[cat peste noapte. Am cules-o de jos, am orientat-o spre cele patru puncte cardinale =i am privit-o. Acel misterios Izvor al Fericirii era undeva ]ntre dou[ creste de mun\i ce se z[reau mai la dreapta dup[ lungi linii colinare care trebuiau str[b[tute cu piciorul. S[rman pelerin, obosisem =i mi se f[cuse foame, pustiul ]mi aluneca printre t[lpi =I h[t-departe, pe apele lini=tite ale Nilului z[rii o nacel[ ce aluneca lene= printre smocuri de liane =i palmieri, l[s`nd ]n urm[ mon=tri de Lei, Sfinxul =i Piramidele.

V[z`nd nacela c[ se apropie de mal, m-am dus =i eu c[tre ea, oricum z[ream picior de om care putea s[-mi dea un pic de ajutor spre marea mea aventur[. }n nacel[ erau trei felahi b[tr`ni care tr[geau de n[voadele lor. La ]nceput nu m[ b[gar[ ]n seam[. Priveam apa Nilului care era lini=tit[, odihnitoare, o dulce leg[nare a privirii peste sclipirile de azur ale apei; sus soare, jos soare spart ]n cioburi m[runte, sus Sfinxul, Leii =I Piramidele, jos, ]necate parc[ ]n ap[, cu v`rfurile ]n albia marelui fluviu, acelea=i minuni megalitice.

Cei trei felahi, ar=i de soare, cu fe\ele sb`rcite, ]mbr[ca\i cu ni=te pantaloni albi, largi, p[reau trei umbre plutitoare. Doar capetele lor ]nf[=urate-n turbanele lor enorme p[reau c[ se mai mi=c[ ]n c[ldura zilei.

-Aferim, c[l[torule!- zise unul din ei arunc`nd par`ma la mal.

23

-Aferin =i mul\am domniilor voastre pentru cinstea ce-mi face\i a m[ ]ntreba de vorb[ ]n acest pustiu solitar. Tare greu e singur prin de=ert…

Felahii au ]nceput a m[ descoase: unde merg, ce fac eu prin aceste \inuturi singuratice, de unde vin =i care e misiunea mea. C[ au auzit ei c[ vin str[ini =i sc`rm[ prin nisip dup[ antichit[\i bine pl[tite prin \[rile Europei. Li s-a furat tot trecutul =i l-au dus al\ii prin muzeele lor =i ei tot s[raci au r[mas.

-Oameni buni, le-am spus eu, nu sunt dintre aceea ce caut[ averi, eu umblu dup[ minuni spirituale =i nu =tiu dac[ le voi g[si vreodat[! Vreau s[-mi statornicesc via\a prin ni\icaiva coclauri unde se poate tr[i fericit. Mai ]nt`i =i mai ]nt`I sunt obosit , nem`ncat =i nedormit, dac[ domniile voastre s-ar ]ndura s[ m[ fericeasc[ cu ceva de-ale gurii, m[ voi ruga pentru domniile voastre lui Allah, care e mare =i atotputernic peste ceruri =I peste p[m`nt!

-Allah te-a scos ]n calea noastr[, c[ci noi suntem fiii lui =I te vom osp[ta dup[ datin[, str[ine!- a zis unul din ei.

Le-am ajutat =i eu s[ care pescuitul la locul lui ]ntr-o cherhana improvizat[, b[gat[ sub un mal, la umbra unor palmieri =I eucalip=i =i m-am a=ezat la sfat cu ei. Nu le spusesem nimic din trecutul meu. La ce bun s[ le spun lor c[ m[ numesc cutare, c[ sunt secretarul unui Ducat imaginar, c-am avut o nevast[ =I un copil, c[ nevasta m-a p[r[sit =I copilul mi-a murit =i acum nu mai mi-a r[mas dec`t o speran\[: s[ caut Izvorul Fericirii, s[-l redau oamenilor =i apoi s[ m[ predau }mp[ratului s[ fac[ ce =tie cu mine.

24

Unul din b[tr`ni, dup[ c`teva clipe de g`ndire se ]ntrb[ =i el ca pentru sine, ]ntrbare pus[ de altfel tuturor:

-Unde se mai poate tr[i lini=tit =i fericit pe p[m`ntul [sta?

Ceilal\i r`ser[ de mine =i pronun\ar[ numele unei femei. Probabil, g`ndii eu, c[ aveau vreo t`n[r[ femeie =i voiau s[ mi-o dea mie. Apoi au t[cut =i au aprins focul. Aveau o compasiune nem[surat[ fa\[ de mine =i voiau s[-mi preg[teasc[ o mas[ pe cinste.

}n timp ce preg[team masa, ]mi scap[ o ]ntrebare:

-Mai e mult p`n[ acolo?-P`n[ unde?- ]ntreb[ curios un felah.Era s[ m[ dau de gol =I dres[i repede

busuiocul:-P`n[ acolo-n zare?-Abu- el- Hul =tie! – slobozi un b[tr`n s`s`it

r[spunsul =i ar[t[ c[tre Sfinx…C[ci, tinere, continu[ el, pe p[m`nt toate fiin\ele se tem de timp, dar are =i timpul un du=man: Piramidele…

Am t[cut =i am m`ncat ]ncet, rumeg`nd odat[ cu pe=tele =i ]n\eleptul proverb. Din civiliza\ia ancestral[ a Egiptului r[m[sese aceast[ nestemat[ ]n ]n\elepciunea unor simpli pescari. +i Nilul care ]nainta agale c[tre delta lui roditoare de unde plecaser[ primele civiliza\ii pe p[m`nt…

Dup[ mas[ cei trei pescari =i-au luat la revedere de la mine =i-au plecat la ]ndeletnicirea lor, eu am r[mas singur ca un minuscul semn de ]ntrebare pe mal. M[ ]ntrebam de ce oare unul din b[tr`ni se temea c[ nu voi ajunge

25

niciodat[ acolo, invoc`nd pe Abu-el-Hul, adic[ pe P[rintele Spaimei…Se r[zbun[ zeii, parc[ voia el s[ spun[, c`nd vrem s[-i supunem- Horus- Izvorul Fericirii- e o himer[ =i eu un nou nebun, un nou exaltat!

De-abia acum, dup[ ce m[ odihnisem, am avut timp s[ realizez dezastrul de la han. Ca prin vis ]l z[ream prin lumina fl[c[rilor pe Emanoilos, ]i v[zusem mai ]nt`i chelia lucind la para focului, apoi picioarele lui ca ni=te obezi de c[ru\[ fugind prin nisipul ]ncins. M[ g`ndeam apoi la Victorius sau la Ianus =I la baiader[… S[ fi r[mar Emanoilos ]n fl[c[ri dobor`t de baiader[? Am avut eu oare halucina\ii v[z`ndu-i chelia lucind ]n fl[c[ri? S[-i fi ucis pe Victorius =i pe Ianus din motive ]nc`lcite care ne scap[ nou[, celor de r`nd? }nc`lcite mai sunt c[ile Domnului… Sau ei s[ fi pus totul la cale ca s[-mi fac[ mie de petrecanie? Nu cumva aici era =i m`na Sulamitei? C[ci ea-mi spusese:

-Nu vei ajunge acolo, \i se vor pune piedici peste piedici!

Soarele trecuse peste apele Nilului ca un zeu tutelar, umbrele ]nser[rii se prelungeau departe ]n pustiu, venea peste visurile mele o noapte grea =i eu nu-mi g[seam locul s[-mi ostoiesc oasele… Priveam ]n dep[rtare, spre piscurile din zare =I parc[ mi se ar[ta o raz[ de speran\[. Poate astronomii aveau dreptate c`nd numiser[ cea mai mare a=ezare a locurilor Al-Kahiro, adic[ ]nving[torul- poate voi putea =i eu s[ port acest nume odat[-=i-odat[!

Am adormit cu aceste g`nduri ]n inim[, se r[corise pu\in, v`ntul de noapte se juca prin frunzele cedrilor b[tr`ni =i parc[-mi m`ng`ia

26

f[ptura. }n somn m[ obsedau fr`nturi de imagini de la han: frumoasa hangi\[ pe care eu o respinsesem cu at`ta r[ceal[, m[ m`ng`ia =i m[ alinta ca pe un copil. Scena era bucolic[, p[rea c[ ajunsesem la Izvorul Fericirii =i-o g[sisem pe ea acolo ]n acea rusticitate s[lbatec[, Izvorul limpede curgea-curgea, noi st[team ]ntin=i pe un t[p=an =i vorbeam prin semne; ne h`rjoneam ca doi copii, m`ng`indu-ne unul pe altul =I iubindu-ne ]n acea natur[ majestuas[ care ne ]nconjura ca o Mater Dolorosa…

Din vis m-au trezit cei trei pescari care vegheau la capul meu, bolborosind ceva ]n limba lor. L`ng] ei o frumoas[ creol[ cu p[rul ]mpletit ]n zeci de codi\e sub\iri cu mijlocelul fraget str`ns ]ntr-o p`nz[ de in, picioare lungi, pline,, purt`nd un fel de romane, legate cu noji\e p`n[ la glezne, de urechi ]i at`rnau grele figurine de aur, drept cercei, m`ng`indu-i curbele dulci ale g`tului…C`nd am privit-o mai bine =i-a ]nfipt privirile ]n mine ca ni=te s[ge\i:avea ni=te ochi mari, alba=tri, ]ncadra\i cu gene lungi, negre. Unul din b[tr`ni, v[z`nd c[ am r[mas cu ochii sp`nzura\i la ea, a ]nceput s[ r`d[ =i s-o ]mping[ ]n fa\[. Am ]n\eles c[ este fata lui =i, lundu-m[ probabil drept rege, vrea s[ mi-o dea mie de so\ie.

-C[ci acolo- =i f[cu semn spre crestele mun\ilor- nu po\i ajunge dec`t ]nso\it de o femeie!- zise b[tr`nul, bucur`ndu-se pe l`ng[ mine.

Asta-mi mai trebuia! Eram s[tul eu de femei, dup[ e=ecul cu Sulamita! Tecuser[ r`nd pe r`nd prin via\a mea Sulamita, Ducesa =i Mandripora, nu mai vorbesc de episodul cu hangi\a! Acum ]mi

27

venea colac peste pup[z[ frumoasa egipteanc[, rupt[ din frescile mormintelor fo=tilor urma=i ai lui Ramses al treilea. Z`mbetul ei at`t de st[ruitor =i f[ptura ei de statuiet[ de bronz m-au cucerit, m-am ridicat =I m-am ]nclinat ]n fa\a b[tr`nului, apoi ]n fa\a ei, g`ndindu-m[ c[ aveam totu=i nevoie de o c[l[uz[ care cunoa=te bine c[r[rile dosnice p`n[ la Izvor.

Bucuria celor trei a fost f[r[ margini c`nd au v[zut c[ am acceptat s[-mi fie ]nso\itoare. +i m-au luat pe sus =i m-au dus ]n tribul lor =i to\i la un semn au ]nceput s[ bat[-n lemne de bambus, b[teau ]ntr-un ritm ]ndr[cit =i implorau spiritul nop\ii; erau un fel de rug[ciuni sau mai de grab[ divina\ii aduse zeului fertilit[\ii. ..

Femeile s-au str`ns pe l`ng[ frumoasa creol[ =i-au ]nceput s-o ]mpodobeasc[ cu m[rgele de chihlimbar =i colane de filde= la m`ini =i la picioare =i s[-i c`nte c`ntece de bucurie. Apoi am b[ut o b[utur[ dulce f[cut[ de ei din nu =tiu ce fel de buruieni. +i ]n acest timp le explicam c[ eu am o misiune plin[ de primejdii =i n-a= dori s-o v`r =i pe ea ]ntr-o asemenea afacere riscant[.

-M[ ]nchin \ie,P[m`nt al Egiptului- exclam[ unul din b[tr`ni, care-i era tat[- \ie, Osiris, =I \ie, Sekhmet =i vou[, Amon =I Horus s[ veghea\i asupra viitorului fetei mele! Ia-o, fiule,- zice el pl`ng`nd, c[ e neam de zeu din b[tr`nul Ra, =i te va sc[pa din mari primejdii…

4

28

Dup[ acea ]nt`mplare cu Sulamita, ]ntre noi c[zur[ t[ceri grele. Iarna venise cu o furie rar ]nt`lnit[: v`rtejuri de z[pad[ =I viscole r[scolitoare r[v[=ir[ p[durea, geruri n[prasnice arser[ =i uscar[ copacii. M-am r[t[cit atunci, lenevind zile =i nop\i ]ntregi, ]n lecturi spirituale din “C`ntarea C`nt[rilor”, ador`nd-o pe Sulamita: “}ntoarce-te, Sulamita! }ntoarce-te, fa\a s[ \i-o privim! Ce privi\i la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? C`t de frumoase sunt, domni\[, picioarele tale ]n sandale! Rotund[-i coapsa ta, ca un colan, de me=ter iscusit lucrat. S`nul t[u e cup[ rotunjit[, pururea de vin t[m`ios plin[; trupul t[u e snop de gr`u, ]ncins frumos cu crin din c`mp. Cei doi s`ni ai t[i par doi pui de c[prioar[, par doi pui gemeni ai unei gazele. G`tul t[u e st`lp de filde=; ochii t[i sunt parc[ iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabin. Nasul t[u este ca turnul din Liban, ce prive=te spre Damasc. Capul t[u este m[re\ cum e Carmelul, iar p[rul t[u \i-e de purpur[; cu ale lui m`ndre =uvi\e \ii un rege ]n robie. C`t de frumoas[ e=ti =i atr[g[toare, prin dr[g[l[=enia ta, iubito! Ca finicul e=ti de zvelt[ =i s`nii t[i par struguri at`rna\i ]n vie. }n finic eu m-a= sui- ziceam- =i de-ale lui crengi m-a= apuca, s`nii t[i mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. S[rutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din bel=ug spre-al t[u iubit, ale lui buze-nfl[c[rate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu ]l poart[. Hai, iubitul meu, la c`mp, hai la \ar[ s[ petrecem! M`ine, hai la vie, s[ vedem dac[ a rodit vi\a-de-vie, merii de-au ]nmugurit, de-s aproape de-nflorit. +i acolo ]\i

29

voi da dezmierd[rile mele. Mandragorele miresme vars[ =i la noi acas[, sunt multe fructe vechi =i noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am p[strat…”

Zice la capitolui opt, versetul =apte: “Marea nu poate stinge dragostea, nici r`urile s-o potoleasc[; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispre\ ar fi respins acela.”

Sulamita ]mi intrase ]n inim[ =i nu puteam s-o mai scot! O priveam noapte de noapte pe fereastr[ =i-mi venea s[ m[ duc la ea =i s[-i spun c-o iubesc, c-o ador, nu numai marea =i r`urile, dar =i iarna cu acest viscol n-ar putea s[ sting[ dragostea mea pentru ea. Sulamita, cu glasul ei, cu f[ptura ei, cu mersul ei, cu p[rul ei, cu picioarele ei, cu culoarea pielii ei, cu tot ce avea ea, f[cea parte din mine. Eram ]ndr[gostit, ]n-dr[- gos-tit! pentru prima dat[ =i-mi venea s[ strig ca un nebun: Te iubesc, Sulamitaaa!

Noapte de noapte Sulamita se ad`ncea ]n scrierea romanului ei despre Duces[. O vedeam ]ntr-o febr[ continu[, c[uta pretutindeni certitudini, privea ore ]n =ir la fotografiile ei, ]i cerceta z`mbetul, privirile, portul, locul unde se afla,, ]i citea scrisorile cuv`nt cu cuv`nt pentru a g[si am[nunte… Apoi lua la c[utat fiecare col\i=or al castelului, camer[ cu camer[, s[ g[seasc[ ceva din umbra ei, din g`ndurile ei…

}ntr-una din zile pe c`nd ]mi luasem inima-n din\i s[-i deschid u=a =i s-o ]ntreb ce mai face, ea se scoal[ de la masa de lucru =I vine la mine cu fl[c[rile ochilor arz`nd =i-mi bate cu degetele ]ntr-un carnet cu coper\ile ]mbr[cate ]n piele =i-mi zice:

30

-Domnule, am g[sit o f[r`m[ din ce caut! Iat[ jurnalul Ducesei! +i =tii unde l-am g[sit? Sub sofaua baldachinului! Fii atent ce zice pe prima fil[: “ }l ur[sc pe Duce, a f[cut din mine o maimu\[ sentimental[…” Auzi, domnule, accentu[ ea, o maimu\[ sentimental[! “…nu s-a mai culcat cu mine de dou[ luni, relu[ ea citirea jurnalului, jenat[ de intimitatea peste care d[dea, ca s[-l r[zbun m-a= da primului ]nt`lnit ]n cale!” Virilitate de invidiat, domnule! +i-mi z`mbe=te complice. +i-i z`mbesc =i eu =i caut s[ limpezesc pu\in lucrurile:

-Domni=oar[, c[s[toria ne ]ndobitoce=te!-Poate, zice ea, d`nd din cap. C`teodat[ ni se

face lehamite de propria persoan[, dar unul de altul…

-Nu-i adev[rat!-i-o ]ntorc eu- dou[ inimi care se caut[ una pe alta =i se iubesc nu se satur[ niciodat[ =i nu li se face lehamite uneia de alta!

-Aiurea!- sare ea- parc[ mi-ai vorbi din c[r\i! Ce crezi at`ta ]n dradoste?

-Dar ]n ce s[ mai credem? Dac[ nu e dragoste, nimic nu mai e pe p[m`nt!

-Ce vorbe=ti, domnule? Eu am venit aici pentru altceva…Averea, ducatul, castelul…

-M[ treci =i pe mine ]n acest inventar?-Hai nu fi ironic! Dac[ faci parte din averea

Ducelui, da!- glumi ea cu z`mbetul pe buze.-Ce fericit a= fi s[ fiu valetul t[u!-De ce-ai fi fericit?-Pentru c[ te iubesc, Sulamita!T[cu, puse capul ]n jos, c`teva zbil\e de p[r ]i

c[zur[ pe ochi. Ridicai m`na s[ i le dau la loc, ]i

31

m`ng`iai obrajii ro=ii ca para focului,apoi ochii, dup[ care o cuprinsei ]n bra\e =i o s[rutai. Mi se l[s[, comoar[ dulce, pe bra\e =i sim\ii cum ]mi inund[ s`ngele toat[ f[ptura; ceva ireal se petrecuse cu am`ndoi, un vis poate dorit de c`nd ne v[zusem =i abia acum ]mplinit. }n s[rutul meu am sim\it gustul s[rat al unei lacrimi r[t[cite pe obraz. Pl`ngea =I nu =tiam de ce pl`ngea…

-Tu n-ai observat c[ =i eu te iubesc?- ]mi =opti ea trist la ureche.

Sincer s[ fiu, nu observasem! +i mai =tiu eu ce observasem sau nu? C[ci prea venise repede clipa fericirii c`nd m[ a=teptam cel mai pu\in…

5

Curiculum vitae pe care-l l[sasem la Cancelaria Ducatului suna cam a=a:

Sunt un copil orfan, crescut din mila public[; p[rin\ii mei, tata grec, mama italianc[, au pierit ]n Marele Cutremur, acoperi\i de pietrele cet[\ii d[r`mate. Av`nd, probabil, ceva cap, Orfelinatul m-a trimis la +coala de scribi din Alexandria, am f[cut apoi ucenicia la Curtea Papal[ patru ani, dup[ care m-am angajat ca secretar al Ducelui de Spoletto. Cu acest[ ocazie am petrecut multe clipe frumoase ]n marile biblioteci ale lumii, unde am luat cuno=tin\[ cu operele de baz[ ale omenirii. Acolo am auzit eu pentru prima dat[ de Izvorul Fericirii. Se vorbea pe =optite despre el. To\i c[utau o hart[ cu localizarea lui, dar nimeni n-o g[sise. Eu o g[sisem din ]nt`mplare, Magister Senten\iarum ]mi povestise despre existen\a ei

32

=I-mi d[duse de ]n\eles s-o caut la sf`r=itul volumului “Ini\iere ]n lumile viitoare”. Acest Doctor Sublimus care m[ iubea foarte mult, m[ cheam[ la el la Cancelarie, m[ m`ng`ie pe cap, plimb`ndu-=i m`inile prin p[rul meu blond, =i-mi zice ]n =oapt[, ferindu-se parc[ de cine =tie ce iscoad[:

-E=ti t`n[r, b[iatule, ai via\a ]n fa\[, pune m`na pe hart[, ai s[ devii al doilea Crist! S[ dezlegi omenirea de nefericire! +tiu c[ n-ai pe nimeni pe p[m`nt =i-ai putea s[ te sacrifici f[r[ regrete! Eu am s[ mor c[ sunt b[tr`n =i n-a= vrea s[ duc taina Izvorului cu mine ]n p[m`nt. Urm[re=te c`nd e lini=te =i ]ntuneric =i mergi pe coridorul de la al treilea cat, acolo caut[ a treizeci =I doua ]nc[pere notat[ cu litera H =i vezi pe raftul de sus papirusul cu num[rul 1830… Fii atent, to\i cei care au ajuns la el, au murit c[ci papirusul e imprimat cu o otrav[ ucig[toare. Adu-\i aminte de p[rintele Anselm: credo ut intelligam… Nu-l uita ]ns[ nici pe Abelard cu: intelligo, ut credam…Urmeaz[ calea lui Ion Fidanuza- Bonaventura, care =i el, ca =i tine, a trecut printr-o mare nenorocire, ajung`nd la titlul de Cardinal, apoi Doctorus Seraphicus…

Nu m[ interesa prea mult Bonaventura, eu voiam s[-mi urmez calea mea. C[ci sunt convins c[ fiecare are o cale a lui pe care trebuie s-o urmeze. Dar s[ revin asupre curicumului: Nenorocirea ce se ab[tuse asupra mea, adic[ Marele Cutremur, g[sise toat[ Cetatea la serbarea Festum Corporis Domini, ]n Duomum; s[ fi avut patru sau cinci ani, priveam ]nsp[im`ntat cum imensa cl[dire s-a

33

cr[pat ]n dou[, despic`nd catapeteasma, =i cum din enormul tavan a ]nceput s[ cad[ lespezi mari de piatr[ peste bie\ii oameni, strivindu-i ca pe ni=te furnici. E o minune, dar =i un semn, cum am mai sc[pat eu din acel dezastru. M-am smuls din bra\ele mamei, care z[cea lovit[ de moloz, =i m-am retras l`ng[ o colonad[ care parc[ r[m[sese ]nfipt[ ]n cer… Dup[ c`teva clipe r[m[sese ceva dezolant: ruine praf =i pustiu…Am ]nceput s[ pl`ng =i s[ trag de p[rin\ii care-mi z[ceau sub moloz, ]nc[ mai erau calzi dar sufletele lor cred c[ se duseser[ la ceruri…Am ridicat capul spre cer =i am v[zut un imens nor de praf prin care se z[reau stelele pe bolt[. Am ie=it printr-o sp[rtur[ a zidului =i-am luat-o la fug[ url`nd ca un animal speriat spre centrul cet[\ii. +i acolo, acelea=i dezastru: o lume moart[ printre d[r`m[turi…Maleus Maleficarum crezuse c[ numai gra\ia divin[ m[ sc[pase.Am fost la o clip[ de moarte =-am sc[pat, dup[ aceea chestia cu vr[jitoria m-a dus p`n[ l`ng[ rug, nu =tiu ce minune s-a ]nt`mplat cu mine de-am sc[pat… P`n[ la urm[ tribunalul papal a hot[r`t flagelarea, apoi biciuirea ]n pia\a public[…M-am ]mboln[vit =i-am vrut s[ ajung pe m`na mor\ii negre…Atunci a s[rit un om din mul\ime =i a strigat tare:

-Pentru el- s-a schimonosit omul, pl`ng`nd ]n genunchi, ]n fa\a Tribunalului- m[ sacrific eu!- =i s-a aruncat ]n fa\a convoiului de muribunzi ai mor\ii negre…

A s[rit spre mine so\ia lui, o femeie m[run\ic[ =i slab[ care m-a luat ]n bra\e, m-a str`ns la piept =i a zis:

-L-am pierdut pe el, fii al meu, fiule nefericit!

34

Dar n-am avut noroc, femeia era o depravat[ =i fusese dat[ ]n urm[rire general[ de un tribunal islamic pentru preacurvie. Fugise ]n Imperiu din Iran s[ scape de pedeaps[, dar trimiseser[ iscoade dup[ ea =i-o executaser[ ]n secret: ]i t[iaser[ m`inile , cum fesese dorin\a lui Alah.

Apoi am luat drumul orfelinatului…Orfelinatul era pe l`ng[ m`n[stire. Aici au

avut grij[ de mine dou[ none; una ]n v`rst[ c[reia to\i ]i ziceau Abbatisa =i alta t`n[r[-t`n[r[, Novice. Abbatisa, un fel de Maria Egipteanca, la ]nceput o p[c[toas[ repudiat[ de to\i, primise patru zeci =i opt de ani peniten\[ ]n pustiu =i devenise una dintre cele mai bune maici din orfelinat. Cea t`n[r[, c[reia to\i ]i ziceau Novice, fugise de la monahii achimi\i, adic[ cei f[r[ somn, de undeva de prin p[r\ile Constantinopolului =i se aciuase =i ea aici, la orfelinat. Abbatisei ]I ziceam mam[ iar Novicei, surioar[. Toat[ ziua st[team ]n preajma lor; sora m[ purta de m`n[ =i m[ ]nv[\a vorbe =i slove pe nisip, iar mama Abbatisa, ce-i dragostea =i ura. Toate acestea p`n[ mi-a venit r`ndul s[ plec la +coala de scribi din Alexandria. Am plecat din aceast[ m`n[stire cu lacrimi ]n ochi =i le-am l[sat pe cele dou[ pl`ng`nd dup[ mine. Le-am promis c[ atunci c`nd voi fi plin de glorie, m[ voi ]ntoarce =i le voi r[spl[ti…Peste ani, c`nd am revenit, totul acolo fusese ars, r[m[seser[ doar ruine peste ruine. R[zboi? Incendiu? Cutremur? Blestem de la Dumnezeu! Poate toate la un loc! M-a apucat un pl`ns cu sughi\uri =i cineva de sus s`s`ia pe nas suavele versete din Ecleziast:

35

“De=ert[ciunea, de=ert[ciunilor, toate sunt de=ert[ciuni! Ce folos are omul cu truda lui cu care se trude=te sub soare? Un neam trece =i altul vine, dar p[m`ntul r[m`ne ]ntotdeauna! Soarele r[sare, soarele apune =i zore=te c[tre locul lui ca s[ apun[ iar[. V`ntul sufl[ c[tre miaz[zi, v`ntul se ]ntoarce c[tre miaz[noapte =i, f[c`nd roate-roate, el trece ne]ncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg ]n mare, dar marea nu se umple, c[ci ele se ]ntorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbucium[ mai mult dec`t poate omul s[ o spun[: ochiul nu se satur[ de c`te vede =i urechea nu se umple de c`te aude… M-am uitat cu luare aminte la lucr[rile care se fac sub soare =i iat[: totul este de=ert[ciune =i v`nare de v`nt…” Da, adev[rat[ v`nare de v`nt! C[ci aici deschisesem ochii ]n via\[ =i ce poate fi mai frumos dec`t meleagurile unde \i-ai petrecut anii copil[riei… O, Abbatis[, o mam[, ooo! Novice, sor[, dac[ sunte\i \[r`n[, o s[rut, c[ci voi a\i fost steaua mea ]n via\[!

+i-am ]ngenunchiat =i-am s[rutat p[m`ntul acela pustiu =i m-am sculat, trzindu-m[ singur-singur sub soare…

6Farah Ahmed Yusuf, c[ci a=a o chema pe

iubita mea cu care m[ pricopsiser[ felahii =i cu care plecasem de pe malurile Nilului, mi-a dat un sfat:

-E=ti ]n\elept?- m-a ]ntrebat ea.

36

-Da!- i-am r[suns eu, hot[r`t.-}n\elep\ii fac =i nu spun- zice ea, z`mbindu-

mi fermec[tor, via\a trebuie s[ fie fapt[, nu vorb[, te voi ajuta s[-\i ajungi scopul c[ci femeia, pretutindeni ]n lume e motorul care ]nf[ptuie=te totul, de la z[mislirea omenirii p`n[ la r[zboaiele fraticide. Ea decide totul pe p[m`nt!

Am str`ns-o la piept =I-am s[rutat-o =i s[rutarea ei a c[zut ca o ]n\ep[tur[ peste inima mea. }mi striga parc[ cel[lalt din mine: Ce faci, nefericitule, iar te ]ndr[goste=ti? Ai uitat de Sulamita? Atingerea buzelor ei a venit ca o raz[ de soare peste sufletul meu. Omule, te sim\i singur, nu vezi c[ n-o iube=ti? De ce neferice=ti aceast[ fiin\[ cu nefericerea ta? De ce o min\i pe Farah? Nu o min\eam, dar nici drept nu-i spuneam c[ci eram golit de suflet…Singurul \el al meu r[m[sese Izvorul…Dar ]n drumul meu c[tre acest \el, Farah era un fel de tenta\ie. }mi pl[cea s-o privesc de departe. Era frumoas[,t`n[r[, corpul ei striga parc[ de s[n[tate =i de fericire. Adesea, uit`nd c[ sunt eu, cel ars ]n dragoste, a= fi plecat cu ea, cuprins de o mare fericire, spre meleaguri unde puteam s[ tr[im ca-n basme…Dar inima mea era bolnav[ de Sulamita… +I ]ntr-un timp sim\ise =I Farah, c[ci femeile au un al doilea sim\ pe care noi, b[rba\ii, nu-l avem. }ncepuse s[ m[ evite, c`nd intram ]n vorb[ cu ea, evita multe, adesea o apucau lungi t[ceri, apoi c`te un oftat lung =i c`te-o umbr[-i ]ntuneca fa\a ei de creol[, de multe ori ocolea r[spunsurile, o vedeam c`teodat[ cu genele muiate-n lacrimi, buzele uscate, semne de oboseal[ =i de ur`\enie; toate-toate erau un fel de certitudine c[ leg[tura noastr[ nu va dura mult.

37

Acum era prea t`rziu s[ m[ despart de ea. Cuno=tea \elul meu =i putea oric`nd s[ m[ tr[deze. A=adar a trebuit s-o \in l`ng[ mine, s-o mint c-o iubesc, s[-i joc teatru, s-o s[rut, s[ m[ culc cu ea… +I Farah nu era o femeie de lep[dat, alt om care n-ar fi avut sc`rb[ de dragoste s-ar fi ]ndr[gostit de ea imediat. M[ ]ncurajam =i eu, poate c[ veneau =i acele clipe, via\a e sucit[, ce nu-\i place azi, m`ine e miere…

Pe m[sur[ ce urcam colinele, largi canioane ni se deschideau ]n fa\[, vederi mirifice, mirosuri de mirt =i t[m`ie, t[p=ane de flori multicolore, de la violet, ro=u, galben, albastru, p`n[ la albul imaculat al ghiocelului; pomi uria=i, b[tr`ni c`t lumea, ]=i ]ntindeau coroanele ca ni=te ar[t[ri ]ngrozitoare, ]ntortocheate spre cer…Dac[ a= fi fost aici cu Sulamita, a= fi r[mas ca Dafnis =I Chloe, ne-am fi f[cut o colib[ din b`rne =i p[m`nt =i-am fi tr[it ferici\i p`n[ la ad`nci b[tr`ne\i. Dar Sulamita r[m[sese pentru minr\e fum, cea\[, semn de ]ntrebare…

-Dragule, zice Farah, ]n drumul meu c[tre zeul Ra, eu am mai trcut pe aici! Ne apropiem de adev[r, trebuie s[ ne odihnim c[ci ]n miez de noapte vom c[dea pe coama dealului =I de acolo se vede cu ochiul liber…A= vrea ]ns[ s[ te previn: Marele Inchizitor are armate ]ntregi care p[zesc locurile, zice c[ acest Izvor e cea mai mare erezie a acestui secol =i trebuie p[zit cu str[snicie. Descoperirea lui de c[tre bie\ii muritori ar pune ]ntr-o lumin[ nefavorabil[ ]ns[=i institu\ia papal[. Dac[ ar c[dea ]n m`inile poporului acest Izvor ar fi o s[rb[toare etern[ pentru to\i muritorii.

38

B[tr`nii vorbesc vrute =i nevrute despre el, zic c[ acei paznici de la gurile lui au vrut s[-l astupe =I poate chiar au reu=it. Pentru a alimenta nefericirea pe p[m`nt, au dat zvonuri c[ nici nu exist[, c[ este o fic\iune curat[ ]n care cred numai vis[torii. Asta ar ]nsemna o mare deziluzie pentru viitorul omenirii. Trebuie s[ ne strecur[m ]n raza lui dup[ miez de noapte, ]ntre dou[ sentinele =i dac[ o fi s[ ne simt[, eu am s[ m[ arunc ca momeal[, c[ci ace=ti bie\i solda\i n-au mai v[zut o muiere cu anii, iar tu s[ fugi…

Avea dreptate Farah, femeia e ra\iune =i inteligen\[, iar b[rbatul vis de=art…

+I mai zice ea:-Eu am s[ m[ las iubit[ cu trupul p`n[ intru ]n

gra\iile lor =i tu, f[-\i meseria: adun[ osta=ii nemul\umi\i ai }mp[ratului =i d[ cu ei lovitura de gra\ie…Nu uita c[ e=ecul ne va costa via\[!

-De ce?-Pentru c[ pentru Furii Izvorului, Inchizi\ia are

un sistem de ]nchisori ]n Marile Grote, unde-i schingiuiesc =i-i umilesc p`n[ la moarte!

-De unde =tii tu toate astea?-Nu ]ntrba c[ci nu-\i r[spund!-Grotele dau ]n aba\ii =i au leg[tur[ ]ntre ele

iar acum sunt pline de neferici\i care au cutezat ca tine s[ calce legea =i s[ se ating[ de apa t[m[duitoare!

T[cui. Nu m[ a=teptam ca Farah s[ =tie mai bine ca mine istoria Izvorului =i toate fericirile =i nefericirile legate de el. Faptul c[ Izvorul era p[zit stra=nic, m[ puse pe g`nduri. Auzisem de marea r[scoal[ a solda\ilor Imp[ratului, nemul\umi\i de soldele reduse =I de h[r\uirea ]n lupte f[r[ rost;

39

dup[ ]nfr`ngerea ei mul\i fugiser[ =i se aliaser[ cu ereticii de la Grote. Problema era cum s[-i mobiliz[m noi =i pe unii =i pe al\ii. Ca orice lucru greu de ]nf[ptuit, trebuia judecat[ o strategie bine pus[ la punct. Primul g`nd ]mi fu s[ p[trund ]n incinta Izvorului ca un fur; avea dreptate Farah, ea s[ r[m`n[ momeal[ pentru solda\ii din gard[ iar eu s[ m[ strecor dincolo s[ dau alarma la Grote =I s[ mobilizez =i pe solda\ii r[scula\i. Trebuiau to\i ]narma\i; armele trebuiau luate din depozitele aripii militare inchizitoriale care-=i avea sediul pe colina din dreapta Izvorului. Ce s[ facem doar eu cu Farah? +i nici nu-mi d[deam eu seama la c`te primejdii ne expuneam!

}n timp ce eu ]mi f[ceam aceste planuri, Farah z`mbea =i r`sul ei avea ceva eroic. +i prin mine tres[ri c`teva clipe spaima mor\ii. Era poate un sf`r=it de via\[ cu adio soare, adio verdea\[, adio flori, adio dragoste, adio Sulamita, adio Farah, adio lume… Sau putea s[ fie numai o lung[ deten\ie la Grote, al[turi de to\i borfa=ii din Imperiu. Sau de ce nu, rugul ]n Pia\a Public[ ]n ochii ]nsp[im`nta\i ai mul\imii. Dar, Doamne, putea s[ fie =i o izb`nd[, una din marile izb`nzi ale mileniului, un fel de pronie prometeic[, a reda oamenilor acea ap[ miraculoas[, mult visat[ de toat[ lumea. Cam acela=i lucru, =i poate ceva mai mult, putea s[ ]nsemne z`mbetul eroic al lui Farah; ea =tia precis c[ Eroii sunt ca Zeii ]n c`mpia Nilului =i merit[ s[ le urmezi calea.

Am stat jos =i am chemat-o pe Farah l`ng[ mine, am m`ng`iat-o sincer ca un condamnat la moarte care-=i execut[ ultima

40

dorin\[ =i-=i ia la revedere de la cei dragi, apoi am s[rutat-o =i niciodat[ n-am sim\it dulcea\a femeii a=a de mult ca ]n aceste clipe nenorocite. P[rea c[ tot ce m[ mai leag[ de via\[ e Farah; m[ ]n=elasem atunci c`nd credeam c[ n-o iubesc, creola avea ceva divin ]n ea: dulcile m`ng`ieri, s[ruturile =i lungile ]mbr[\i=[ri agonizante, carnea ei ca j[ratecul, tot corpul ei =i toat[ f[ptura ei erau un fel de r[scoliri ale unei delirante pove=ti de dragoste cu doi copii r[t[ci\i ]n gr[dina lui Dumnezeu, Edenul.

Eu cu ea de m`n[ spre orizont, un vis de beduin r[t[cit ]n de=ert. +I Farah ]mi tot z`mbea =i z`mbetul ei devenea s[rb[toare =I ochii ei, ferestre dulci spre infinit =i-mi repeta: trebuie s[ reu=e=ti, trebuie… +i m[ str`ngea de m`n[ =i m[-nv[luia cu privirile ei r[nite =i-mi spunea c-ar face pentru mine =i supremul gest, moartea, dar cineva din fiin\a ei fragil[ parc[-i spunea s[ am`ne totul pentru alt[dat[…

7Atunci c`nd ]i spusesem Sulamitei c[ vreau

s[-i fiu valet, glumisem, dar gluma prinsese =i m[ trezisem lipit cu inima de chipul zglobiu al acestei feti=cane despre care nu =tiam dec`t c[ este nepoata Ducelui de Spoletto. +i c[ a venit aici s[ scrie o saga despre iubirea Ducelui cu frumoasa lui Duces[. N-aveam de unde s[ =tiu c[ via\a mea, ]n tot ce a avut ea mai tragic, s-a legat de via\a ei =i destinul m[ va obliga s-o

41

dispre\uiesc ca pe cea mai de jos femeie din lume. Dac[ vie\ile oamenilor s-ar desf[=ura ]n sens invers, am fi blestema\i s[ nu mai iubim =i-ar trona doar ura pe p[m`nt.

Dup[ acea iarn[ grea care ne ]ndobitocise, a venit o prim[var[ sc[pat[ din toate z[brelele farmecului, aproape ireal[. Lumin[ mult[, soare violent de c`mpie, triluri de cioc`rlie, ciripit de p[s[ri, b`z`it de g`ze, =o=otit tainic de ape cu ultimele urme ale z[pezilor care se topiser[, nop\i halucinante cu stele sclipind peste frunzi=ul proasp[t ]nmugurit =i cu adieri de v`nt ]mb[ls[mat cu toate mirosurile florilor de prim[var[ =i c-o lun[ nebun[ care luneca pe bolt[ =i turna, prelingea aurul ei pe verdele poienelor ca pe o ploaie mirific[ ]n aerul proasp[t =i moale al nop\ii. +i Sulamita ]mbr[cat[ ca o regin[ cu o rochie albastr[, vaporoas[ de m[tase, setta pura, nova pura- cum spun italienii-chimono, dezvelindu-=i z[pezile s`nilor =I colonadele g`tului =i bra\elor, merg`nd descul\[ prin iarba verde, u=or, cu mersul ei de ciut[ r[t[cit[ dup[ cine =tie care izvor sau dup[ un petec de poian[ cu iarb[ fermecat[. Lua trifoi s[lbatec ]n m`n[ sau frunze de salc`m =i ]ncepea:

-M[ iube=te, nu m[ iube=te, m[ iube=te, nu m[ iube=te…

Aici trebuie s[ fi gre=it eu c[ci chipul ei devenise un fel de narcoz[ care te face s[-\i pierzi orice urm[ de logic[, vezi ceea ce nu este =i auzi ceea ce nu se aude, un fel de vis ]n ram[, dulce, care te ]nal\[ pe sc[ri de m[tase spre ]naltul albastru al cerului. Aceast[ zeificare, acest[ feti=izare dus[ p`n[ la absurd, m-a f[cut s[-

42

mi pierd busola. F[cusem dintr-un chip banal =i ingrat o statuie… Dac[ o desc[rnam de podoabe, r[m`nea un simplu schelet banal care lua chipul mor\ii.

Dar dintre toate, vorba ei m[ electrizase cel mai mult, c[ci avea un glas aparte ca sunetul m[t[sii sau precum clopo\eii b[tu\i u=or de v`nt, cald, apropiat, cu inflexiuni =i accente neb[nuite care se ag[\a de urechi =i le desf[ta =i le m`ng`ia =i le r[sf[\a. +i tres[ream de fiecare dat[ c`nd o auzeam strig`ndu-m[.

Dup[ multe plimb[ri ]n astfel de nop\i pe aleile pustii ale castelului, c`nd ne desf[tam cu minciunele, \in`ndu-ne de m`n[, i-am =optit la ureche:

-Sulamita, vreai s[ fii so\ia mea?Ea s-a oprit din mers, a s[rit ]n fa\a mea =i

a ]nceput s[ r`d[:-Eu, so\ia ta? Asta trebuie s[ fie o abera\ie…

Eu am venit aici pentru altceva…-A= vrea s[ nu-mi spui nu, mai bine taci, c[ =i

t[cerea e…-…un r[spuns!- ]mi ia ea vorba din

gur[-]ng`n`ndu-m[ =I juc`ndu-=i luminile ochilor ]n privirile mele, electrizate de sc`nteile ochilor ei. S-a ]nro=it =i apoi a t[cut. S[ fi mers a=a chilometri ]ntregi prin imensa p[dure, doi cavaleri r[t[ci\i ai nop\ii, vr[ji\i de farmecul ei. Au urmat t[ceri prelungite ]n care se auzeau doar, b[nuite, b[t[ile inimilor: tic-tac, tic-tac…+i probabil g`ndurile noastre ]n introspec\ie alerg`nd cine-=tie-unde…

-Nu trebuia s[-mi vorbe=ti despre ]nso\ire!- ]mi r[spunde ea ]ntr-un t`rziu,

43

melancolizat[ =i liricizat[ p`n[ la absurd, era frumos a=a ca p`n[ acum, numai a=a puteam prelungi fericirea nostr[! }nso\irea- mai zice ea dup[ o pauz[, cit`nd nu =tiu care filozof, ucide fericirea!

-Nu se poate, Sulamita!- ]i replic eu- cred c[ de-abia de atunci ]nainte vine adev[rata fericire!

-Prost e=ti! Prive=te acea pas[re de pe ram! O vezi?

Da, o vedeam.-Uite-te bine la ea =i urm[re=te-i firea! Acum

e-n nuntire. Iat[ cum c`nt[, cum ciripe=te, ce dansuri nup\iale face pentru atragerea partenerului, ce fericit[ e!- a=a cum ]\i place \ie s[ spui. Prive=te-o apoi c`nd cloce=te ou[le, =i-ai s[ vezi ce trist[ e!. Fericirea, b[iatule, e o stare trec[toare…C`nd voi ajunge ca b[tr`nica lui Schopenhauer sau ca aceast[ pas[re, clocind, crezi c[ ne va mai arde de fericire? Este cineva fericit ]n via\[? Fericirea nu-i dec`t o iluzie… Regi, regine,duci, ducese, cardinali =I papi, generali, mari ]ndr[gosti\i ai unor timpuri, s[raci =I boga\i laololt[, au fost mai de grab[ neferici\i dec`t ferici\i. Am ]nv[\at din jurnalul Ducesei c`t a= fi studiat patru ani ]n Biblioteca din Alexandria! Ce-mi vorbe=ti, tu, mie de fericire?

-Poate ai dreptate, Sulamita, dar cuno=ti tu altfel manifestarea fericirii dac[ nu e iubire?

-Nu cunosc =i nici nu dores a cunoa=te! Pe to\i ne conduce instinctul =i suntem robii lui!

-Nu-i chiar a=a, insctinctul e o manifestare animalic[, noi mai avem =i ra\iune!

44

-Ia uite, domnule, cine-mi vorbe=te mie de ra\iune! Dac-ai avea ra\iune nu te-ai mai gudura pe l`ng[ mine ca un c[\elu=! P[pu=ica ta are =i gheare de leopard…

Aici am gre=it eu, n-am dat nici-o importan\[ acestei discu\ii. Fata fusese sincer[ cu mine, numai c[ nu-=i scosese ghearele de leopard…

-+i totu=i, am insistat eu, l[s`nd la o parte fericirea =i nefericirea pe care noi le incrimin[m, eu te mai ]ntreb odat[: e=ti de acord s[ ne c[s[torim?

+i ce noapte t`rzie se f[cuse, r[s[rise pe cer puzderie de stele =i luna ne b[tea, cu razele ei fascinante, chipurile, arunc`nd culoarea mierii peste frunzi=ul proasp[t ]nmugurit. +i c`ntau p[s[rile, =i fo=neau, adiate de un v`nt cald, mediteranian, frunzele plopilor =i se-auzeau undeva, departe, un cor de brot[cei, f[c`nd o larm[ de b`lci oriental…C[lcam u=or firul ierbii =i nu ni se auzeau dec`t b[t[ile inimilor noastre =i pulsul sim\it ]ntre palmele care se str`ngeau nebune, degete-n degete.

-Da!- ]mi sare Sulamita de g`t, lipindu-se de mine =i s[rut`ndu-m[ pe buze.

+I eu, str`ng`nd-o ]n bra\e, =i sorbindu-i ochii aceia mari, ]ncep u=or s[-i deschei nasturii rochiei =i s[-i dezvelesc s`nii aceia tari, care fierbeau, =i s-o iau ]n bra\e s-o culc ]n om[tul ierbii, rostogolindu-ne ]mbr[\i=a\i ca dou[ n[luci, cu cer cu tot, cu stele, cu lun[, cu v`rfurile copacilor, spre valea plin[ cu maci s[lbatici, ro=ii ca purpura…+i, Doamne, nu =tiam dac[ ceea ce tr[iesc este vis sau realitate, c[ci a=teptasem aceste clipe at`t de mult…

45

+I dup[ ce ne-am iubit =i ne-am s[turat de vraja acelei nop\i, am luat-o pe Sulamita ]n bra\e =i-am plecat cu ea spre castelul acela vr[jit. De departe mi se p[rea c[ sunt eroul unei fascinante pove=ti, legat[ de destinul acelui castel. B[tea luna-n el =I acoperi=ul ]i reflecta razele printre enormele p`nze de p[iajen, ]nv[luindu-l ]ntr-o ad`nc[ vraj[. Figurile stranii de pe pere\i, chipurile ]n ulei ale Ducelui =i ale Ducesei =i-ale mo=ilor =i str[mo=ilor lor mi se p[rur[ un cor de priviri mali\ioase care m[ f[cur[ s[ le ur[sc. Prea se uitau chior`= la noi =i ne invidiau!

A doua zi l-am chemat pe Duce, ne-a binecuv`ntat, ne-a d[ruit castelul =I bani pentru o lun[ de zile la Vene\ia. N-am mai avut r[bdare, ne-am f[cut imediat bagajele =i cu po=talionul de diminea\[ am plecat spre patria dogilor, nu ]nainte de a trece pe unde odinioar[ ucenicisem la Curtea Papal[. Mi-am ]nt`lnit aici colegi =i prieteni cu care m-am bucurat mult de revedere. +i-am plecat apoi c[tre Vene\ia, dulce vis =i dulce ispit[ ale oric[rui muritor, av`nd-o pe Sulamita l`ng[ mine, ca leag[n =i poezie… }n asemenea clipe, zilele ni s-au p[rut mari fausturi suflete=ti, sori ]mpietri\i care-\i r[m`n ]n inim[ =i pe retin[ ca ni=te ilustrate ve=nice: marea de azur, valurile, canalurile, bisericile, San- Marco, lumea pestri\[… Peste tot eram doar eu =i Sulamita =i murii cet[\ii pl`ng`nd ve=nic scufundarea ei. Apoi Vene\ia- Santa Lucia, Grand Canale, Pia\a San- Marco, Palatul Ducal, Palatul Foscari, Palatul Cavalli ora Franchetti,Ca’ Doro, il fondaco dei Turchi, Palatul

46

Rezzonico, Palatul Cantarini-Fosan, Ponte di Rialto, magnifica Santa Maria della Salute…

}n Santa Maria della Salute, Sulamita ]ngenunchiase ]n fa\a altarului =i spunea o rug[ciune. Cineva din marea mul\ime exclamase: Parc[-i sf`nta Maria ]ns[=i, cobor`t[ de pe soclu!. +i a=a era, toat[ aureolat[ ]n acea frumuse\e boticelian[, cu aliur[ de sf`nt[…

Noaptea dormiam cu Sulamita la Lido =i ascultam ]nc`nta\i p`n[ seara t`rziu can\onetele gondolierilor =i ale trubadurilor, priveam ]nnebunu\i la splendorile ce le vedeam, la fascina\ia Vene\iei ]n s[rb[toarea “ La festa del Redentore”, o explozie de bucurie cu muzic[, carnaval =i tot ce dore=ti…

+I mai presus de toate, corpul Sulamitei care c`nt[ =I m[ ]nc`nt[ cu s[n[tatea =i armonia lui, apoi vorba ei cu glasul dulce de melopee, privirile ei cu ochii r[t[ci\i de un bolnav dor de via\[ =i veninul dragostei care m[ narcotiza cu o vraj[ n[ucitoare…

La un moment dat a= fi ]nchis-o =i-a= fi \inut-o ]n camer[ acolo,at`t era de frumoas[ ]n costumul ei sumar, alb, de m[tas[, ca bobul nisipului, b[t`nd ]n galben, c[ci se uitau dup[ ea trec[torii =i m[ f[ceau gelos, poate c[ =i eram, c[ci m-a= fi oprit =i a= fi f[cut crim[ , chiar =i pentru o singur[ privire; ah, b[rba\ii, idio\ii, cu poftele lor!- crim[ a= fi f[cut- g`ndesc- =I cu ea dac[ a= fi b[nuit o singur[ umbr[ de g`nd pe fa\a ei care m-ar fi tr[dat…

Dar luna de miere, ca orice lun[ de miere, a trecut repede =I a trebuit s[ ne g`ndim la plecare.

47

Ne-am f[cut planuri cum trebuie s[ ne organiz[m castelul nostru, casa noastr[, d[ruit de Duce, cum s[ ne rostuim via\a,c`\i copii s[ ne facem, de ce s[ ne apuc[m pe viitor =I multe altele… Ne-a r[mas am`ndurora pe suflet o umbr[ de regret c[ trecuse ceea ce fusese cel mai frumos ]n via\a noastr[- luna de miere, poezia, de acum venea proza amar[ a vie\ii de care noi nici nu b[nuiam c`t de amar[ poate fi!

C`nd ne-am luat la revedere de la mare =I de la soare =I de la Vene\ia, Sulamita avea ochii umezi, pl`ngea…

-Vene\ia, zicea ea trist- a fost experien\a cea mare a vie\ii noastre; ca =I zidurile ei, via\a aici, paradoxal, pare a=a de trist[ ]n fericirea ei, ]nc`t vii vesel =I pleci ]nfr`nt ca un general care =I-a pierdut toat[ trupa pe c`mpul de lupt[, cu o triste\e care te ucide… Lacrima =I pl`nsul zidurilor se trtansmit sufletului…

8

Ooo, nomina odiosa! Poate v[ mai aminti\i de cei trei interlocutori ai mei de la hanul din pustiu: Emanoilos, Ianus =I Victorius. }nchipui\i-v[ c[ I-am visat! Dup[ ce pusesem ]n detaliu planul nostru la cale cum s[ ajungem la Izvor, eu cu Farah am f[cut dragoste =I apoi am hot[r`t s[ ne odihnim. G[sisem o c[pi\[ de f`n proasp[t cosit[, ne-am b[gat ]n ea =I ne-am ]nvelit cu o piele moale de c[prioar[. S[ fi fost spre miezul nop\ii, stelele sclipeau pe bolta albastr[ ca ni=te ochi de strigoi

48

=I de undeva, din apropiere se-auzea c`ntecul unei bufni\e care sp[rgea r[coarea nop\ii cu glasul ei prevestitor de nenorocire. A=a am adormit eu, leg[nat de lumina lunii, ]nnobilat de prezen\a femeii, care tot ]mi m`ng`ia cu m`inile ei catifelate, fa\a mea crispat[. +i m-am trezit undeva ]n Iad, intrasem pe o poart[ mare pe care scria cu litere mari un vers din “Divina Comedie”: “O, voi, muritori, l[sa\i aici orice speran\[!” Intrsem oare ]n cercurile dante=ti din infern?- m[ ]ntrebam eu =i p[=am ]ncet, descul\, ]n costumul lui Adam spre biroul de triere. Adic[- ]mi ]nchipuiam eu- cineva acolo te ]ntreab[ cum te cheam[, ce v`nt te aduce aici, ce p[cate ai avut ]n via\[, =i , dup[ gravitatea faptelor, vei primi pedeapsa bine meritat[. +i tot eu m[ ]ncurajam: f[cusem destule fapte bune ]n via\[ =i-mi ziceam c[ Dumnezeu ]mi va da dup[ fapt[ =i r[splat[. La acel birou de triere nu era nimeni, pustiu =i praf peste tot, doar u=i ]ntredeschise. Deschisei o u=[ masiv[ care d[dea ]ntr-o camer[ mare =i v[zui chipul lui Emanoilos care dormea, sfor[ia pe o sofa, ]ntr-un acces de epilepsie. Nu mai era chel, din capul lui plecau ]n loc de p[r ni=te =erpi, ]ncol[ci\i, care colc[iau =i se zb[teau ]n cap p`n[ peste urechi.

-Emanoilos!- ]l strigai eu.El morm[i ceva =i se ]ntoarse pe partea

cealalt[.-Pe mine unde m[ repartizezi?- ]l ]ntreb eu,

convins c[ el este =eful Por\ii Iadului. El tace, ]mi ]ntinde m`na =i-mi d[ o cheie. +i

plec pe Valea Schingiuirilor, unde se auzeau strig[te =i urlete. Aici sunt muncile, mi-am zis eu.

49

+i z[resc doi oameni despuia\i care aveau coarne ca de draci. Privind mai atent la ei =i i-am recunoscut pe Ianus =I pe Victorius. C`nd m-au z[rit, s-au luat dup[ mine cu ni=te furci ]n m`ini =i strigau c`t ]i \inea gura: La smoal[! La smoal[! Adic[ s[ m[ bage ]n cazanul cu smoal[, am g`ndit eu, =i-am luat-o la fug[…

Apoi s-au schimbat planurile: eu cu Sulamita de m`n[ printre stampele Vaticanului. Aici erau ]ntradev[r doi draci cu furcile ridicate care-i b[gau pe proscri=i ]n cazanele cu smoal[. Ea zice:

-Hai de aici!-De ce ? –o ]ntreb eu.-Nu-mi plac aceste scene! Hai mai bine

s[ vedem stampele Raiului!-|i-e fric[, Sulamita?-De cine?- ]ntreb[ ea speriat[.-De Iad!- ]I r[spund eu furios =I m[ trezesc.Farah se sculase, aprinsese c`teva surcele =i

st[tea grece=te l`ng[ mine. M-a ]ntrebat dac[ am dormit bine. Cum s[ dormi bine cu astfel de vise nenorocite? }i povestii =i ei straniul vis =i-mi spuse c[ nu e bine s[ ne lament[m acum ]n preajma marii b[t[lii. Mai bine s[ nu ne mai g`ndim la astfel de bazaconii!

-Solda\ii ]n preajma luptelor trebuie s[ c`nte imnuri de slav[!- zice ea =i ]ncepe s[ danseze tandru, dup[ o melodie c`ntat[ tot de ea.

Am pus la cale ultimele detalii ale planului =i Farah devenise foarte distrat[, parc[ nu-i mai p[sa de via\[, intase ]ntr-o narcoz[ =i toat[ lumea se p[rea c[ e numai a ei. A r[mas ca ea s-o ia ]nainte =i eu ]n urma ei s[ merg p`n[ aproape de Izvor; dac[ voi fi prins, trebuie s[ organizez o revolt[ la

50

Grote =i s[ ne batem cu armata. G`ndul ei era s[ ajung[ la Marele Inchizitor la Foi=or, s[-l atrag[ ]ntr-o curs[ de amor =i s[ incendieze Foi=orul. Aceste fapte trebuia s[ se petreac[ ]n timp de s[rb[toare c`nd ie=ea prostimea s[ asiste la execu\ii. R[m[sese stabilit a=a cu Farah: C`nd oamenii de la Grote vor vedea Foi=orul arz`nd, s[ se r[sp`ndeasc[ revolta\ii =i s[ incendieze Aba\iile =i Cancelaria Inchizitorial[; al\ii, bine organiza\i, vor merge la depozitele aripii militare =I se vor ]narma. Oamenii trebuie trezi\i la lupt[, la via\[, s[ li se incendieze ]nt`i con=tiin\ele lor, cum zicea Farah.

Chestia cu incendierea cuno=tin\elor o mai auzisem eu undeva, dar Farah acum mi-o v`r`se sub pleoape.

-Auzi, domnule Flavius, c`nd incendiezi con=iin\ele, schimbi lumile, b[iete!

}n timp ce noi f[ceam ideologie, noaptea era pe sf`r=ite, ie=ise luceaf[rul de ziu[ =i aproape se rumeniser[ zorii; t[cerile se ]ntinseser[ peste tot =i eu, disperat, f[r[ s[-i ar[t, mi-am luat la revedere de la Farah, =tiam c[ n-o s-o mai v[d =i m-a cuprins un dor nebun de ea. Mi s-a f[cut mil[ de f[ptura ei care a r[mas g`nditoare cu fa\a ]n jos, aproape pl`ng`nd… }n ce privejdie o ]mpingeam eu? }mi d[deam sau nu-mi d[deam seama? De ce n-o opream de la aceast[ nebunie? Ea credea ]n mine =i m[ urma orbe=te =i eu ce-i f[ceam? O aruncasem ]n bra\ele mor\ii a=a t`n[r[ =i frumoas[, cum era.

}n sf`r=it, gata cu lament[rile, ne-am desp[r\it cu z`mbetele pe buze, ]ncuraj`ndu-ne reciproc. Ea a luat-o ]nainte f[r[ s[ se fereasc[; am auzit un

51

f`=iit u=or apoi un glas de b[rbat ]ntreb`nd-o ce e cu ea ]n acest sector interzis.

-Ce s[ fie, repeta ea, f[c`ndu-se c[ pl`nge, m-am r[t[cit pe aceste meleaguri…

-Ce e, m[?- a ]ntrebat un al doilea b[rbat care f[cea de gard[ cu primul.

-Am prins o r[t[cit[!- ]i r[spunde el bucuros c[ a pus m`na pe o prad[ bun[.

Profit`nd de neaten\ia lor, m-am strecurat =i eu prin l[st[ri= =i iarb[ =i m-am apropiat de Izvor. }n vale doi oameni munceau de zor cu ni=te lope\i ]n m`n[, astup`nd izvoarele cu ni=te grohoti=. Priveam cu aten\ie spre ei =i-l v[d mai ]nt`I pe Emanoilos, c[ruia ]i lucea chelia ]n razele dimine\ii, apoi pe Victorius, sl[b[nogul acela nenorocit care m[ min\ise c[ a plecat dup[ ni=te doctori…}n aceast[ ga=c[ trebuie s[ fie =i Ianus, mi-am zis eu, =i nemaiput`nd r[bda t`mpenia lor de-a astupa firi=oarele Izvorului am strigat c`t am putut:

-Sta\i, opri\i-v[, nenoroci\ilor, c[ lua\i omenirii ultima speran\[!

Ei s-au speriat, nu s-au a=teptat s[ fie surprin=i asupra faptului =I au dat un semnal din fluier.

-Cine e=ti, tu?- ]ntreb[ surprins asupra faptului Emanoilos. +i cum ai p[truns aici?

-Ce p[zesc t`mpi\ii [ia de paznici?- ]ntreb[ furios Victorius.

-Ce, v[ face\i c[ nu m[ cunoa=te\i?-]i ]ntreb eu =i m[ bag cu fa\a ]n ei s[ m[ recunoasc[.

Imediat apare =i Ianus, ]mbr[cat militar, cu doi solda\i c[rora le strig[ furios:

52

-Umlfa\i-l! +i la Grota num[rul trei cu el c[ acolo mai sunt locuri!

Ianus se ro=ise la fa\[ =i bolborosea ]ntruna.}mi aruncaser[ c[tu=ele numai la m`ini =i m-

au luat pe jos la Cancelaria Inchizitorial[.Acum ]mi era indiferent dac[ mai tr[iesc sau

nu, trecusem prin at`tea nenorociri, Farah ]mi d[duse revela\ia cu incendierea con=tiin\elor, trebuia s-o urmez cu toate c[ nu mai =tiam nimic de ea. Eram ]nso\it de doi \u\eri, unul negru, un fel de \igan cu buza de jos t[iat[ ]n dou[, c[ruia pe urm[ am aflat eu c[ to\i ]i zic Buz[ T[iat[ =i care repeta mereu ]n urma mea c[ el e legea, c[ asta la el e o obliga\ie, ce s[-i faci, meseria…+i al doilea ceva mai t`n[r, mai distins, pe care eu ]l identificai cu un grad superior, =i care mergea l`ng[ mine t[cut =I ab[tut, b`ntuit de cine =tie ce g`nduri negre.

-C`nd o s[ v[ mai s[tura\i odat[ cu idio\enia asta?- m[ ]ntreb[ el rar cu lenea de pe tot p[m`ntul pe capul lui, f[c`nd un semn spre partea unde se afla Izvorul.

-Niciodat[!- ]i r[spund eu, hot[r`t s[-l ]nfrunt- ar trebui s[ v[ s[tura\i voi s[ sluji\i ni=te t`lhari!

-Noi n-avem nici-o vin[!- se dezvinov[\i el- suntem ni=te slugi credincioase =i at`t!

-Dac[ n-a\i mai fi voi, slugile, lumea ar putea tr[i fericit[!- le arunc eu ]n fa\[ argumentul care m[ rodea tot timpul.

Ie=ise soarele printre cl[dirile c[r[mizii ale caz[rmilor =i pe jos forfoteau solda\ii; privii sus s[ identific Foi=orul, m[ ]ntrebam unde putea s[ fie acum Farah cu ochii ei mari de vit[ r[nit[. }mi amintii =I de acel vis nenorocit cu

53

cei trei cunoscu\i ai mei =i acum m[ g`ndeam c[ mi se ]mplinise. Priveam doar sus de por\i s[ g[sesc acel slogan dantesc cu “ O, voi, muritori, l[sa\i aici orice speran\[!” dar nu l-am v[zut. Eram ]ntrun fel fericit- c`t poate fi fericit un condamnat la moarte- c[ci eram aproape un astfel de om aici ]n b`rlogul lor. M[ g`ndeam ]ns[ c[ poate-mi va reu=i planul =i atunci va fi o ib`nd[ prometeic[; cum oamenilor le fusese dat focul, poate izbuteam =i eu s[ le redau Izvorul Fericirii.

}n sf`r=it, cei doi m-au t`r`t ]ntr-o camer[ semiobscur[ pe care scria “Camer[ de anchete”. La o mas[ st[tea cu h`r\oagele r[v[cite un prelat b[tr`n care c[sca ]ntruna =i care m[ invit[ politicos s[ iau loc. Se uit[ ce se uit[ prin h`rtiile lui =I ]ntr-un t`rziu, c`nd eu credeam c[ a adormit de-a binelea, m[ ]ntreb[ pe un ton bl`nd:

-Ce erezie ai s[v`r=it, proscrisule?-Nici-o erezie, Excelen\a –Voastr[!- zic eu =i

inventez pe loc o nerozie: ]mi caut nevasta, s-a r[t[cit pe-aici, a pus deavolul st[p`nire pe ea =i prea-curve=te cu solda\ii M[riei- Voastre!

-Cum o cheam[ pe soa\a dumitale?-Farah Ahmed Yusuf- ]i r[spund eu =i apoi tac

minute ]n =ir, f[c`nd pe sp[=itul p`n[ c`nd g`ngavul =i somnolentul mei anchetator o caut[ ]n scriptele lui.

-Da, e la noi!- zice- poate c[ ai dreptate, b[rbate, c[ femeile s-au depravat mult ]n ultimul timp, a pus Necuratul st[p`nire pe ele. Nero ne ]neac[ pe to\i ]n mocirla timpului! Dar…dumneata figurezi la noi ca eretic ]nc[ din copil[rie…Nu \i se mai spune cumva =I Vr[jitorul?

54

-}ntrun fel, da! A=a-mi zice lumea!-+i m[ rog, ce vr[ji =tii s[ faci?-Nici una, Excelen\a-Voastr[!-Atunci ce c[utai dumneata ]n preajma

Izvorului?-V-am spus… so\ia…-Cum ]\i explici dumneata c[ dintre to\i

credincio=ii Duomului ai reu=it s[ scapi singur?-Pronia cereasc[!-Vezi? Dumnezeu \i-a dat o =ans[…}n loc s[-i

r[m`i credincios, te-ai pus ]mpotriva voin\ei lui…Ai absolvit cumva +coala de vr[jitorie din Efes?

-Da!-Cuno=ti arta t[lm[cirii viselor?-Da!-Cuno=ti piroman\ia?-Da!-+i chiroman\ia?-+i!-Cuno=ti arta divina\iei?-Da!-+tii efectul m[selari\ei, al opiumului =i-al

laurului?-Da!Mi-am dat seama de unde =tia anchetatorul

meu toate acestea! Am v[zut o foaie ]ntreag[ ]n dosar cu scrisul lui Emanoilos sub care semna c[ eu…

-Toate aceste informa\ii le-ave\i de la un t`mpit pe care eu l-am min\it c`t am putut la Hanul din de=ert.

-+I oare m-ai min\it =i pe mine?-Bine]n\eles!

55

-Da, dar noi le lu[m pe toate de bune! Triem =i scoatem numai ceea ce ne intereseaz[ pe noi! Crezi c[ ne duci pe noi cu pre=ul? Pove=ti cu c[utarea so\iei tocmai ]n preajma Izvorului… Or fi solda\ii no=tri ahtia\i de femei, dar nu se dedau ei tocmai aici la prea-curvie… Dumneata =tii c`\i au c[utat acest Izvor? Mii, zeci de mii,milioane! +I care mai tr[iesc, zac ]n Grotele Inchizi\iei! Ai ajuns aproape de supliciu, nefericitule!

Am t[cut =i a ]ncetat =i el cu ]ntreb[rile. }ntr-un t`rziu m[ ]ntreb[ cu am[r[ciune ]n suflet:

-Cuno=ti soarta ereticilor la curtea acestui Nero?

+tiam multe despre crudul }mp[rat. +tiam c[ pentru a ]nl[tura b[nuiala c[ el ar fi dat foc Urbei, a dezl[n\uit cea mai aprig[ persecu\ie cunoscut[ vreodat[ ]n via\a unui popor, ajutat de consoarta sa, o sadic[ =i-o descreierat[, numit[ Popeea Sabina, care p`n[ la urm[ se convertise la iudaism, lu`nd ]n bra\e pe Mahomed. Crucific[rile se \inuser[ lan\ ]n pie\ele publice sau pe la col\urile str[zilor, pe unii ]i aruncase ]n Tibru de vii, leg`ndu-le pietre de g`t pentru a nu mai ie=i la suprafa\[. Dar distrac\ia lui cea mare era s[-i ]mbrace pe eretici ]n piei de animale s[lbatice =i s[-i arunce ]n groapa cu lei =i cu tigri. }n ultima parte a vie\ii, ]i ungea cu smoal[ =i le da foc s[ lumineze cu ei gr[dinile =i palaturile Romei lui…

Nu-i r[spunsei nimic anchetatorului, dar g`ndul la o astfel de pedeaps[, m[ ]ngrozi.

-Cuno=ti ce este collegia illicita?-Da, adun[ri oprite de lege…

56

-Te v[d om instruit, ai f[cut cumva +coala de scribi din Alexandria?

-Da!-Cred c[ =tii cum a murit Iustin Filozoful?-Care? Tribunul militar r[sculat?-Da!-A murit ca =i Procopie din Palestina!-Ca =i fecioara Eftimi\a din Calcedon, precum

Centurionul Sebastian cu cei patru fra\i ai lui care n-au vrut s[-i sape trupul lui Esculap ]n piatr[…

Centurionului Sebastian =I celor patru fra\i ai lui li se b[tuser[-n cap c`te-o coroan[ de fier ]n cuie =i fuseser[ lovi\i cu biciul p`n[ \`=nise s`ngele din ei…

-Zici c-ai ]nv[\at +coala de scribi din Alexandria?

-Da!-Cum ai ajuns s[ ai acces la Biblioteca Babel?-Prin profesorii mei!-Care din ei?-Ar fi zadarnic s[ vi-i spun c-au murit aproape

to\i!-+tii dumneata c[ ]n noaptea c`nd a disp[rut

documentul cu harta Izvorului, ]n Bibliotec[ s-au ]nf[ptuit dou[ crime? Dumneata e=ti acuzat =i de dubl[ ucidere cu premeditare!

Nu, nu =tiam, eu luasem harta =i fugisem, habar n-aveam ce s-a ]nt`mplat ]n urma mea!

-Spui c[ n-ai nimic cu vr[jitoria, cum ]\i explici dumneata c[ n-ai murit dup[ ce ai pus m`na pe acel document? H`rtia aceea era ]mbibat[ cu o substan\[ otr[vitoare =i to\i care-o r`vneau, c[deau mor\i l`ng[ rafturile unde se g[sea. Cum ai reu=it s-o neutralizezi?

57

Am t[cut, am refuzat s[ mai r[spund la ]ntreb[ri, eram obosit, aproape extenuat =i nu puteam s[ mai judec logic toate aceste fapte.

Anchetatorul a observat starea mea, a sunat clopo\elul =i au ap[rut cei doi \u\eri care parc[ nu le st[tea bine dac[ nu erau unul l`ng[ altul, m-au ]nh[\at de ambele bra\e =i at`t am mai auzit:

-La Grota num[rul trei!De la u=[ m[ lovi aerul curat al zilei, v[zui

soarele, se ridicase sus, sus-de-tot,pe bolta albastr[ a cerului, privii iar spre Foi=or =I nu z[rii nimic ]n el, m[ g`ndeam la Farah, la chinurile prin care, poate, trecuse =i ea =i pentru prima oar[ pusei ]n mare cump[n[ ac\iunea noastr[ prosteasc[ ]n care ne aventurasem…

9

Dup[ luna de miere de la Vene\ia, ne-am retras, eu =I Sulamita, ]n dulci desf[t[ri casnice la Castel. }ncepeau zile fericite =I lini=tite pentru am`ndoi. Sulamita am`nase romanul ei despre cei doi Duci sine die; nu putuse din fotografii disparate =I din jurnalul Ducesei s[ lege un film al vie\ii lor =I renun\ase pentru moment la scrierea lui. Zicea ea c[ aceste clipe de fericire-i sunt potrivnice scrierii, niciodat[ o oper[ bun[ nu iese din m`na unui om fericit =i poate c[ avea dreptate cu exemplele pe care mi le d[dea…

Am transforma camera Ducesei ]ntr-un frumos dormitor unde urma s[ dormim am`ndoi;

58

ana

am l[sat sufrageria ]n acela=i loc, am trecut biblioteca ]n camera de l`ng[ dormitor ca s[ aib[ loc toate c[r\ile. Ducele, c[ci era biblioteca lui, achizi\ionase c[r\i de la to\i anticarii lumii, din Apus =i din R[s[rit =i-=i formase poate cea mai mare colec\ie de carte din c`te existau. Bucuria ne-a fost f[r[ margini c`nd dup[ c[s[torie ne-a d[ruit-o nou[ =I Sulamita, o ]mp[timit[ a cititului, nu mai ie=a cu zilele din ea. P[rerea ei fusese s[ o mut[m mai l`ng[ dormitor pentru a fi mai aproape de c[r\ile ei ]ndr[gite. Zile ]ntregi o g[seam ]ntins[ pe jos cu c`te-o carte-n m`n[ cufundat[ ]n lecturi interminabile. }mi punea fel de fel de ]ntreb[ri s[ vad[ dac[ eu =tiu ceva din ceea ce citea ea. }ntr-o diminea\[ veni la mine =i m[ ]ntreb[:

-Este adev[rat c[ Alaric a jefuit Tracia, Tessalia, Macedonia =I Iliria?

-Da, este adev[rat! Gotul era o fiar[ barbar[!-Eu nu-mi pot ]nchipui cum Roma, cu o

experien\[ de lupt[ de secole, a fost jefuit[ ]n trei zile de acest nerod!

-+i pe l`ng[ asta, ]mp[ratul Arcadius i-a acordat =i titlul de magister militum per Iliricum! De la el, Roma a r[mas =i s[rac[ =I pustie… Fecioarele Romei au fost date ca prad[ solda\ilor lui, devenind otrepe…

-Istoria e plin[ de idio\i!- termin[ ea =i-=i relu[ lectura.

}mi pl[cea curiozitatea ei ]n toate domeniile, dar mi-ar fi pl[cut s[ fie mai mult femeie dec`t filozoaf[.

C`nd se plictisea cu cititul, ]mbr[ca rochiile cele mai frumoase =i pleca de diminea\a =i

59

p`n[ seara, d`nd ocol p[durii singur[. De data aceasta m-a invitat =i pe mine. Zice:

-Nu \i-ar strica =i \ie o plimbare! Avem de discutat multe!

M-am ]mbr[cat =i-am plecat am`ndoi de m`n[; ea ]=i l[sase p[rul lung pe spate =i ]mbr[case o rochie bleo, vaporoas[ =i decoltat[ care o f[cea mai frumoas[. Mergea t[c`nd l`ng[ mine =i din c`nd ]n c`nd ofta.

-Ce-ai s[-mi spui, frumoaso, mie ]n aceste clipe unice, tu nu vezi ce frumoas[ e natura?- sparg eu t[cerea aceea de fier care se instalase ]ntre noi.

-E curios c[ eu =tiu totul despre tine =i tu nu =tii nimic despre mine!

-A=a sunte\i voi, femeile! Vre\i s[ =ti\i totul!-+i voi, b[rba\ii, cum sunte\i? A\i vrea s[ ave\i

l`ng[ voi doar ni=te p[pu=i frumoase, f[r[ trecut, f[r[ prezent, f[r[ viitor, s[ le modela\i voi cum vre\i, dup[ concep\iile =i obiceiurile voastre!

-Eu sunt mul\umit cu tine a=a cum e=ti!-Dar eu nu sunt, domnule, o p[pu=[, un

obiect, s[-l iei de aici =i s[-l mu\i dincolo! De unde nu =tii tu c[ eu nu sunt una din t`rfele lui Alaric?

-Ce te-a g[sit s[ te-njose=ti a=a?-Hai, colea pe iarb[, s[-\i povestesc =i via\a

mea!- zice ea =i se a=eaz[ jos ]n om[tul ierbii. Am stat =i eu l`ng[ ea, curios s[ v[d ]ncotro bate ea cu aceast[ poveste.

-Acum sunt umilul t[u ascult[tor!-+tii c[ eu n-am nimic cu Ducele?-Cum adic[ n-ai nimic?-Uite-a=a, n-am nimic, nici nu-i sunt nepoat[!-Dar ce-i e=ti?

60

-Fiic[, asta-i sunt!-Cine \i-a spus?-Jurnalul Ducesei! Scrie acolo c[ Ducele a

plecat ]ntr-o campanie ]n Sicilia =i a venit ]nso\it de o siracuzeanc[, sclav[, sc[pat[ din m`na solda\ilor lui Alaric. +i a obligat-o pe Duces[ s-o ia ca servant[. Sclava era foarte frumoas[, poate ceva mai frumoas[ ca mine, glumi ea, =i a tr[it tot restul vie\ii cu el. Acest rest al vie\ii a fost foarte scurt: se vorbe=te ]n jurnalul Ducesei de o otr[vire, ]nainte de botezul meu. Numele de Sulamita mi-a fost dat de un prelat care acceptase s-o ia de so\ie, dup[ ce m[ n[scuse pe mine. +i-l ]mprumutase din Vechiul Testament…

-+i pe urm[?-Pe urm[ am fost adus[ ]n secret la nebuna

aia de soru-sa la Castelul din Valea Diavolului =i m-a crescut cinci ani, p`n[ a murit =i ea. De fapt am g[sit-o sp`nzurat[ de-o grind[! Atunci m-am speriat r[u =i-am fugit…Nu =tiu unde, nu-mi mai amintesc nimic! Ce s[-\i aminte=ti la v`rsta de cinci ani! Rev[d scena =i m[ ]ngroze=te…Veneam de la joac[, plouase =i eu aveam ni=te melci ]n m`n[, o strigam pe ea s[-i ar[t… C`nd dintr-o dat[ ]mi apare ]n fa\[ ea, sp`nzurat[, cu capul at`rn`nd ]ntr-o parte =i cu limba scoas[, ]nc[-i mai curgeau balele… +i eu atunci am luat-o la fug[; nu =tiu ]ncotro, c[ci am c[zut le=inat[…

-Via\a ta e un adev[rat roman, Sulamita…-O saga! Stai s[ vezi, m-am trezit la un

hangiu sadic care m[ b[tea zi =i noapte, ]i m[turam casa =i-i sp[lam vasele. Acest fapt s-a petrecut ]ntre cinci ani =i nou[ ani, p`n[ m-a g[sit Ducele =i m-a dus la Aba\ia de maici de la Albion.

61

Aici am tr[it bine, Ducele a pl[tit s[ m[ instruiasc[ p`n[ la v`rsta de =aptisprezece ani c`nd am terminat =coala.

-+I pe urm[?- o ]ntreb eu curios.-M-am retras la Castelul din Valea Deavolului

pe care mi-l l[sase mie ca mo=tenire. Acolo m-am trezit cu un bilet de la Duce ]n care m[ ruga s[ vin la el…

-Deci, tu, ast[ toamn[ de-acolo veneai?-Da, de-acolo!-}n\eleg, ai o via\[ interesant[, poate mai

interesant[ ca mea! +i c`nd ai aflat tu toat[ povestea asta?

-Ceva b[nuiam eu, dar nu =tiam c[ sunt fiica acelei siracuneze care a tr[it cu Ducele. +I nu =tiam c[ sunt fiica lui, el m[ recomandase pe la to\i drept nepoat[. Nu =tiu nimic despre mama, s[raca! A fost oare o depravat[, a=a cum reiese din jurnal? Sau a f[cut-o din nevoi =i s[r[cie? +i de ce s-a otr[vit? Sunt semne ]n jurnalul Ducesei c[ ea nu este str[in[ de aceast[ crim[ odioas[! S[ omori o femeie care tocmai d[duse na=tere unui copil? Asta nu se poate ierta! }n jurnal o prive=te de sus, de la nivelul clasei ei sociale…O nume=te otreap[…Zice: “s-a otr[vit, otreapa”…Ori pentru un om mort nu mai ai cuvinte r[ut[cioase… Ea las[ s[ se ]ntrevad[ vinov[\ia Ducelui…pentru c[ mama, ]n acea perioad[, se apropiase de acel prelat…Realitatea era alta, pe-atunci mama era tare descump[nit[ =I mergea zilnic la biseric[ s[ se roage lui Dumnezeu… Prelatul a v[zut ]n ea o sf`nt[, nu o…

62

-Mergi pe un teren ml[=tinos, Sulamita! N-ar fi mai bine s[ ai o discu\ie sincer[ cu Ducele pe aceast[ tem[?

-Nici nu m[ g`ndesc!-De ce?-Pentru c[ m-ar min\i! +i poate l-a= ]nfuria…

E mai bine ca toat[ povestea vie\ii mele s[ r[m`n[ ]nv[luit[ ]n mister!

Poate c[ avea dreptate Sulamita, ]i st[tea mai bine a=a, f[r[ trecut! Zilnic mergea zeci de chilometri d`nd ocol p[durii singur[ cu o carte de poezii sub bra\. Seara c[dea obosit[ =i adormea dus[. }ntr-una din aceste seri, vine la mine =i-mi ia m`na =i-o pune la p`ntece:

-Sim\i ceva?- m[ ]ntreab[ ea tandru.-Ce-a= putea sim\i dec`t pielea ta cald[ =i

catifelat[?-S[ =tii, dragule, c[ o s[ avem un copil!Am luat-o ]n bra\e, am s[rutat-o, am purtat-o

fericit prin camer[ ca pe un trofeu =i-am depus-o pe pat, s[rut`nd-o.

-De-ar fi b[iat!- m-am entuziasmat eu.-Ar fi bun[ =i o feti\[!- s-a consolat ea. }mi

place s[ am o feti\[ frumoas[ =i de=teapt[, s-o cresc a=a cum vreau eu…

-B[iatul, Sulamita, ne-ar purta numele =i ne-ar duce gloria peste veacuri!

-Aiurea! Care glorie? A ducelui? A noastr[? N-avem nici-o glorie…

-}n aceast[ s[lb[ticie prezen\a lui ne-ar umple via\a! +i l-a= ]nv[\a arta r[zboiului, tehnica c[l[riei, v`natul…

-+i eu pe fat[ a= ]nv[\a-o arta seducerii b[rba\ilor!- glume=te ea.

63

-Fie ce-o fi!-m[ consolai eu- e coplilul nostru =I trebuie s[-l iubim…

De c`tva timp ]ns[ Ducatul ]ncepu s[ mearg[ prost =i Ducele m[ ]nvinuia pe mine de proasta lui administra\ie. Impozitele nu se mai str`ngeau la timp, r[scoalele se \ineau lan\ =i nobilii erau jefui\i la drumul cel mare, armata era prost instruit[ =i corupt[, p[m`nturile r[m[seser[ nemuncite- toate aceste fapte erau semnul unui iminent declin. De fapt nu eram eu adev[ratul vinovat, ca simplu secretar al Ducatului, ce puteam face eu? Adev[ratul vinovat era el, Ducele de Spoletto, care sta mai mult plecat =i conducea Ducatul prin scrisori =i telegrame… Zilnic ]mi veneau ve=ti triste din toate p[r\ile: jafurile nobilimii, omoruri, violuri, nesupuneri la lucru…+i toate m[ f[cur[ mai sceptic, ]mi disp[ru tandre\ea fa\[ de Sulamita =i-i lu[ locul o nervozitate continu[ =i o violen\[ nejustificat[ ]n limbaj. Sulamita observa =i evita discu\iile cu mine; dormea singur[ =i-=i g[sea fel de fel de preocup[ri.

}ntr-o noapte veni l`ng[ mine ]n pat cald[ =i dr[g[stoas[ ]n c[ma=a ei de noapte =i-mi =opti la ureche:

-M[ prime=ti =i pe mine ]n culcu=ul t[u?-Te primesc!+i se ghemui l`ng[ mine ca un copil =i-mi

lu[ palma =i mi-o plimb[ peste p`ntecele ei:-Acum sim\i ceva?-Da, simt!-D[ cu piciorul zgr[bun\ul, cred c[ am trecut

de patru luni!

64

T[cui. Sim\eam ]ntradev[r mici zv`rcoliri sub pielea ei catifelat[, o s[rutai =I o str`nsei ]n bra\e =i o iubii cu o poft[ nebun[, cum n-o mai f[cusem demult… Adormi apoi l`ng[ mine fericit[; priveam la ea, r[m[sese aceea=i feti\[ zglobie…I se pistruiase fa\a; cu ochii ]nchi=i, p[rea o fecioar[ serafic[ din p`nzele lui Rafael, fericit[.

Eu am adormit greu, g`ndurile c[ Ducatul se va duce pe apa s`mbetei m[ st[p`nir[ p`n[ aproape ]n zorii zilei…M-am g`ndit s[-i scriu Ducelui s[ vin[ s[ fac[ ordine ]n Ducat, dar, cum era cam vanitos, s-ar fi sup[rat.

Dar nu de cele prev[zute trebuie s[ te aperi ]n via\[ ci de cele necunoscute care vin ca tr[znetul =i te las[ fulgerat c[ci n-aduce anul ce-aduce clipa, clipa aceea fatal[ care-\i ]mparte via\a ]ntre un eri fericit =I un azi dureros de tragic…

10

Dup[ ancheta sumar[ de la Cancelaria Inchizitorial[ am fost ]ncarcerat ]n Grota num[rul trei. Descoperirea Grotelor m-a f[cut s[ cunosc adev[rata via\[ de aici; acum am avut timp s[ reflectez la tot trecutul meu =I la m[re\ul plan al eliber[rii Izvorului Fericirii.

}n lumea Grotelor m[ sim\ii Dumnezeu c[ci eram a=teptat demult de c[tre condamna\i ca un Mesia. Existau dou[ zeci =i cinci de Grote, un fel de celule infecte s[pate ]n roca muntelui, un fel de galerii, toate cu o intrare comun[ ]n fa\a Foi=orului =i cu ie=iri separate; undeva, pe

65

coama unui deal de pe versantul de vest al muntelui, la Aba\ii, grilaje mari de fier, str[juiau ie=irile fiec[rei Grote =i al[turi de aceste grilaje st[tea pe c`te un butuc c`te un temnicer cu biciul ]n m`n[ care parc[ ]=i adulmeca prada…St[tea neclintit ca un zeu al r[ului la poarta Iadului. Grotele erau pline cu nenoroci\i de tot felul: eretici, borfa=I, criminali, sperjuri, ho\i , curve, tr[d[tori, r[scula\i, solda\i dezertori, etc. Unii, proaspe\i, ca mine, fuseser[ adu=i din sudul Imperiului =i-=i a=teptau ancheta =i judecata. Al\ii,uita\i aici de vreme, ]=i num[rau zilele p`n[ la moarte sau p`n[ la eliberare.

Printre ei erau plasate iscoade din loc ]n loc ca nu cumva nenoroci\ii s[ fac[ vreo mi=care. Iscoadele ne incita la vorb[, la provoc[ri =I adesea, dac[ vreun proscris ]=i d[dea drumul la gur[, a doua zi sau ]n prima duminic[ era judecat de urgen\[ =i condamnat dup[ fapta incriminat[, la galer[ sau crucificat =i aruncat ]n Lacul Pustiu, sau ars pe rug =i cenu=a aruncat[-n v`nt.

Prima zi i-am mul\umit lui Dumnezeu c[ am sc[pat de h[ituial[ =i m-am odihnit ]n paie, prilej pentru a-mi reface mental toat[ ac\iunea mea de la Biblioteca Babel. A=adar Ianus, anchetatorul =tia de cele dou[ crime. De fapt iat[ care fusese firul evenimentelor: Profesorul Mgister Senten\iarum, doctor sublimus, m[ chemase la el =i-mi spusese c[ era timpul s[ pun m`na pe hart[ c[-i dau prea mul\i t`rcoale; auzise de la o bon[, care-i f[cea menajul c[ ]n acea noapte un sunit, venit din Marele Pustiu, d[ lovitura =i ia harta cu pricina, acel libanez intrase ]n Bibliotec[ cu un om de-al cur\ii imperiale, pl[tit ]n aur pe=in, cu

66

firman special, pentru a avea acces la rafturi. Omul cur\ii, un scrib vestit, ce se tr[gea din neamul esenienilor care scrisesaer[ Manuscrisele de la Marea Moart[. Acest om avea ]nv[\[tur[ de la mo=ii =I str[mo=ii lui cum s[ neutralizeze otrava ]mbibat[ pe coper\ile h[r\ii. Trebuia, deci s[ mearg[ ]n Scriptorum =I acolo s[-l neutralizeze cu lapte acru de bivoli\[ ]n amestec cu le=ie, s[-l =tearg[ cu praf de cret[ =I s[-l ia ]ntr-o cutie special[ p`n[ se usuc[ definitiv. Scribul intrase cu un forceps de lemn pentru a nu se expune pun`nd m`na pe el; a=a ]l v[zusem eu acolo ]n balta de s`nge, st[tea cu fa\a ]n sus pe podea, cu un ochi ]nchis =i cu unul deschis, o m`n[ pe piept =i alta cu forcepsul ]ntre degete. Probabil c[ sunitul, c`nd s[-i dea banii, i-a v`r`t iataganul drept ]n steiul inimii, \`=nindu-i s`ngele pe pere\i. Misterul r[m`ne cum a murit libanezul c[ci fusese =i el g[sit mai departe, f[r[ pic de ran[. Eu i-am luat cartea din m`n[ c`nd era mort =i-am dat cu piciorul celor dou[ pungi cu taleri de aur, sun`nd a metal greu =I f[c`nd un zgomot care m-a ]nfiorat.

Atunci am trecut eu prin cele mai ]nfrico=etoare clipe, a trebuit s[ m[ strecor prin labirintul sc[rilor, noaptea, cu imaginea celor doi mor\i pe retin[, pe un ]ntuneric de smoal[, s[ m[ ca\[r pe balustrade pentru a ajunge la ultimul etaj la sectorul Izvoare secrete, a trebuit s[ str[bat dou[ zeci =i patru de caturi, s[ ]nfrunt vigilen\a paznicilor =i alarmele lor secrete.

Cl[direa Bibliotecii Babel fusese construit[ l`ng[ acel Turn de pomin[ care a f[cut s[ ]ncurce limbile popoarelor, cam ]n acela=i stil

67

circular cu sc[ri =i coridoare secrete care d[deau unele ]n altele, un fel de labirint ]n labirint. S[lile erau numerotate =i botezate cifrat, dup[ “Izvoarele secrete” urma “Biblioteca sakra”, “Biblioteca filosofika”,”Biblioteca eclesia”etc. Jos era camera de recep\ie =i camerele administra\iei, iar la ie=ire era camera de gard[ a pazei.

Eu trebuia s-o iau pe u=a secret[ din spate, mascat[ de gura unei pe=teri =i s[ ies ]n fa\a st`ncilor din apropiere, care d[deau la salahorii r[scula\i, apoi s[ urc Muntele Sacru =i s[ cobor p`n[-n vale la iez[tur[, t[ind apa ca s[ ajung acas[.

P`n[ la un punct mi-a mers bine, la poalele Muntelui Sacru, printr-o p[dure deas[ de foioase, pe un ]ntuneric slinos, mi-a t[iat calea o band[ de salahori, haiduci\i, =i m-au jefuit.; mi-au luat cele dou[ pungi cu galbeni pe care le luasem din Bibliotec[ =i mi-au dat drumul.

-Du-te cu Dumnezeu ]nainte!- mi-au zis. De hart[ n-au dat =i cred c[ nici nu-i interesau, nu-i cuno=teau importan\a…

+i acum s[ revin la Ianus, cel de la han, pe post de mare anchetator, el tr[ia cu impresia c[ eu sunt autorul celor dou[ omoruri de la Bibliotec[, cred c[ la ele s-a g`ndit c`nd mi-a strigat sarcastic:

-Criminalule, rugul are s[ te m[n`nce!- zice =i ]=i trece degetele m`inii drepte prin p[rul lui blond, ca pe-o \esal[, satisf[cut de marea descoperire. C`nd m-a ]ntrebat cum de n-am fost ucis de otrava de pe hart[, eu m-am g`ndit c[ el vrea s[ afle mult mai multe lucruri. Adic[ ce mister s-a petrecut ]n noaptea aceea, cum am ajuns eu la “Izvoarele secrete” =I mai ales pe unde am

68

ie=it, pentru c[ nimeni, ]n afar[ de Magister Senten\iorum nu =tia de ie=irea secret[ de la st`nci.

+i Ianus s-a ]nfuriat ]n el, a plecat d[r`mat de l`ng[ mine c`nd i-am spus c[ nu =tiu nimic. Repeta ca scos din min\i:

-P[i, harta, harta n-a c[zut din cer ]n s`n la tine!

-Pute s[ mi-o dea cineva!-zic.-Cine?- ]mi ]ntoarce el ni=te priviri ca de

cobr[ =i se face ro=u ca racul.+i g`ndind eu la toate astea =i la altecele,

precum desp[r\irea de Sulamita =i moartea micu\ului Fl[vi=or, m-a luat toropeala =i-am adormit ]ntr-un strat de paie. Auzeam ca prin vis bubuituri; mie mi se p[rea c[ erau tr[snete =i ploua cu foc =I cu =erpi =i ni=te femei cu fustele ridicate sus de glezne treceau o ap[, li se vedeau pulpele picioarelor zvelte ]n oglinda apei =I era lun[ =i erau stele =i iar ploaie de foc, parc[ stelele acelea c[deau pe p[m`nt =I femeile culegeau =erpi, snopi ]ntregi de =erpi colc[iau ]n m`inile lor =I ele se distrau, glumeau, =i se h`rjoneau unele cu altele p`n[ c`nd o lumin[ orbitoare dinspre r[s[rit le-a luat ochii =i-au ]nceput s[ se clatine, orbe=te, prin ap[, fugind fiecare aiurea, unele pe poiana de pe marginea r`ului, altele ]nec`ndu-se ]n bulboanele ad`nci ale apei.

}ntre ele am z[rit-o =i pe Sarah, a=a o strigau femeile, dar chipul, ]nf[\i=area, gra\iile mi=c[rile erau ale Sulamitei. Mi se p[rea c[ pl`ngea =i se ruga la Dumnezeu, era aceea=i scen[ de la morm`ntul micu\ului Fl[vi=or, c[ci

69

a=a ]l chema pe copilul nostru, ea, ]mbr[cat[ ]ntr-un giulgi negru-negru se-nchina ]n genunchi, implora ceva sau spunea o rug[ciune. +I ploaia de foc tot ploua =I focul, sc`nteile lui, se transformau ]n ni=te confeti =I c[deau u=or pe p[m`nt =i ]n capul Sulamitei, ca la nunta noastr[, =i ]n dep[rtare c`nta trist un flaut; veneau peste mine ni=te timpuri mitice din cine-=tie-ce veac s[-mi aduceau aminte de clipele fericite din via\a mea…Apoi un cor de prela\i ]mbr[ca\i ]n alb, c[zu\i parc[ din stampele Vaticanului, acompaniat de glasuri inocente de copii se-auzea ]n dep[rtare, era un fel de dialog coral, ]n[l\`nd totul ]ntr-o gra\ie divin[ care-l l[udau pe Domnul.

Printre r`ndurile =i scenele acestui vis auzeam pe cineva strig`ndu-m[ de undeva de departe:

-Cine este ereticul Peter Flavius Malvinus, zis Vr[jitorul?

Prin ochii c`rpi\i de somn, deslu=ii figura de canibal a temnicerului care citea dintr-o list[.

-Eu sunt!- zic eu, mai mult ]ng[im`nd vorbele, sub impresia emo\iilor acestui vis.

To\i proscri=ii =i-au ]ndreptat privirile asupra mea =i-au ]nceput s[ m[ consoleze, fie cu privirile, fie cu vorbele.

-Preg[te=te-te pentru judecat[!- zise el, ridic`nd triumf[tor capul sus, spun`ndu-mi parc[: “\i-a venit timpul s[-\i numeri clipele p`n[ ]n ziua rugului”. Voi, muritorilor, nici nu v[ ]nchipui\i ce frumos se moare pe rug ]n admira\ia gurilor-casc[ din Pia\a Public[, care te c[ineaz[. Dup[ o scurt[ durere, violent[, vine o fericire albastr[, negustat[, care te transpune printre ]ngeri =i

70

a=tri, ]n trosnetul lemnelor ]n fl[c[ri. Acum ]n\eleg eu de ce indienii se duc la fluviul lor sacru, Gangele, =i-=i sacrific[ mor\ii inciner`ndu-i, sub privirile ]nsp[im`ntate ale publicului. Focul e substan\a care te purific[, desc[rneaz[ =i elibereaz[ sufletul de trup, de toat[ ur`ciunea din corp, ars[ de fl[c[rile lacome.

+i doi \u\eri, numai mu=chi, m[ ]nf[=car[, unul de-un bra\ =i altul de cel[lalt bra\ =i m[ ]mping spre Judec[torie.

-Pe partea dreapt[!- ]mi face unul din ei v`nt, ]mping`ndu-m[ pe un coridor ]ntunecos. Se auzeau doar sabo\ii b[t`nd podelele =i-mi sim\eam inima cum ]mi zv`cnea. Venisem ]n gura lupului, acum eram aproape ]n burta lui =i pentru prima dat[ m[ ]ntrebai de ce f[cusem eu acest lucru c`nd puteam s[ stau fericit la Castel. M[ g`ndii c[ aici se poate muri ]n mii de feluri, numai de sc[pat se poate sc[pa ]ntr-un singur fel, adic[ pun`ndu-mi planul meu ]n aplicare.

Imediat mi se deschise o u=[ =i m[ inund[ o lumin[ orbitoare. Citii: “Tribunalul Inchizitorial”, pe u=[ scria sala num[rul trei, probabil c[ fiec[rei Grote ]i corespundea o sal[. Dup[ ce-mi revenii din aceast[ lumin[ orbitoare, v[zui la o mare mas[ neagr[ =apte prela\i ]mbr[ca\i ]ntr-un alb imaculat, cu potcapurile ]nalte, cu ni=te cruci enorme pe piepturile lor late, o alt[ cruce mare, a=ezat[ ]n centrul mesei, str[juia aceast[ ]nc[pere macabr[ =i bizar[ unde trebuia s[ se hot[rasc[ soarta mea =i a altor vie\i nenorocite. Undeva mai la o parte, singur la mas[, cu un teanc de scripte ]n fa\[, cu ochelarii pe nas, l-am

71

z[rit pe Ianus, fostul meu comesean de la hanul incendiat.

-Numele dumitale!- se ]nfoie Marele Inchizitor, f[c`nd un semn uria= cu m`na dreapt[ prin aer.

-Peter Flavius Malvinus!- r[spunsei eu seme\, cu fruntea sus, c[ci ]ncepusem a nu m[ mai teme de moarte.

-S[ i se citeasc[ capetele de acuzare!- continu[ cu acela=i aer solemn, f[c`nd ochii mari c[tre Ianus.

Privii c[tre Ianus =I ]l v[zui scul`ndu-se slugarnic din jil\ul lui, cu capul pu\in pe spate, cu chelia ce-i lucea ]n lumina pal[ a s[lii, ]ndrept`ndu-=i ochelarii pe nas. }ncepu s[ citeasc[ tremur`nd:

-Ereticul Peter Flavius Malvinus este acuzat pentru, unu,vr[jitorie, doi, furt din Biblioteca Babel =I trei, incitare la fericire prin acapararea Izvorului… Prea-sf`nt[ Instan\[, se adres[ el celor =apte Prela\i, cu o voce joas[ de \`rcomnic de biseric[, cele trei capete de acuzare nu pot fi infirmate de niciun argument serios, lucrez la acest dosar de ani de zile =i l-am urm[rit pe p`r`t ]n diferite ipostaze, am str`ns despre el material c`t pentru zece proscri=i la un loc; e un om periculos pentru societatea noastr[ din toate punctele de vedere, un fel de Anti-crist care incit[ mul\imile la nesupunere =i r[scoal[!

-E suficient Ianus!- s`s`i printre din\i Marele Inchizitor. +i apoi ]ntorc`ndu-se c[tre mine:

-Ce p[rere ai acuzat de ]nvinuirile ce \i se aduc? }\i atrag aten\ia c[ dac[ spui adev[rul =i te c[ie=ti, pedeapsa ]\i va fi redus[ la jum[tate! Te

72

vei ruga pentru iertare =i poate vei mai vedea lumina zilei! Abjurezi?

}n acele momente nu puteam deloc s[ m[ concentrez, pusesem ochii pe Ianus =i-mi venea s[ m[ t[v[lesc pe jos de r`s de figura lui caraghioas[. Purta penul[, un fel de manta f[r[ m`neci, destul de mare pentru el, ]mbr[cat[ de obicei de anagno=ti =i psal\i, avea apoi un stihar caraghios, un fel de tunicella latineasc[, peste care ]mbr[case un superpelliceum. B[[[-]mi venea s[-i strig- [=tia =tiu cum te destr[b[lai, b[[[, tu acolo la hotelul incendiat cu Cecilia? +i-acum faci pe filoscosul cu mine! Delatorule! Nenorocitule! Leap[d[ crucea din m`n[ c[ te vede Dumnezeu! Toat[ aceast[ ]mbr[c[minte ]l f[cea un fel de satir de circ, ]i mai trebuiau ni=te papainoage s[ umble cu ele prin sate =i ora=e. +i dac[ =i-ar fi ro=it =i nasul, nu-l mai deosebeai dintre circari!

-Acuzat, repet[ unul din boni viri dup[ o lung[ pauz[, Marele Inchizitor te-a ]ntrebat ceva! Cei ce m[rturisesc =i abjureaz[, se salveaz[!

-N-am ce spune =i ce abjura!- le-o retezai eu =i to\i r[maser[ cu gura c[scat[ la mine v[z`nd ce curaj am s[-i ]nfrunt ]n propria lor cas[.

-Bine, bine, dar harta, prezen\a dumitale ]n preajma Izvorului =i cele dou[ crime de la Biblioteca Babel nu-\i spun nimic? Incitarea mul\imilor la fericire…

Am t[cut =i l-am studiat pe cel ce m[ ]ntrebase, alt boni viri cam fonf, c[ci p[rea c`nd vorbea c[-=i mu=c[ limba, purta =I el un fel de manta episcopal[ alb[ din m[tase, cu trei r`nduri de fireturi sus =i jos, ]mpodobit[ cu c`te

73

dou[ table, care trebuiau s[ ]nsemne tablele legii vechi =I tablele legii noi, mai purta toit[ne=te, un sacou liturgic ca Patriarhii Alexandriei =i-ai Romei, dup[ modelul ve=mintelor din Vechiul Testament. }n dreapta \inea sus un toiag p[storesc, un fel de baculus sau pedum cu care se ajuta oridec`teori nu se l[sa s[ fie ascultat. Avea o fa\[ alb[, neridat[, ca de copil =i un nas ca ciocul de papagal. De=i p[rea c[ se sup[r[ repede, avea o mare putere de ab\inere, vorbea aparent calm, cu un aer sf[tos, dar ]n ad`ncul lui clocoteau apele m`niei:

-Recunoa=te sau nu recunoa=te p`r`tul vreuna din ]nvinuiri?- se c[ina el, p[r`nd c[ m[ comp[time=te =i vrea s[-mi ia jugul de dup[ ceaf[.

-Nu!- r[spunsei eu tare =I r[spicat =I am t[cut.

-+i harta?- se mira el ca pentru el, m`ng`indu-=i barba alb[ care-i at`rna pe piept, nepiept[nat[, bucuros ca un c`ine c[ruia ]i arunci un os de ros c[ a descoperit adev[rul universal.

-Am g[sit-o la un felah, atunci c`nd traversam pustiul!

-Da, la un felah! Repeta el dup[ mine mai mult ]ng`n`ndu-m[.

+I iar ]ncepu Marele Inchizitor cum c[ s[ vezi, c[ Seneca, ]nv[\[torul =I sfetnicul lui Nero, muri ca un prost, condamnat de elev pentru c[ se ]nscrisese ]n conjura\ia lui Pisone. Ce s[ fac[ Seneca, singur, s[racul, ]n mijlocul corup\iei romane? Omul vine pe lume cu suflet bolnav =i trebuie vindecat, a zis filozoful. +i l-a ascultat cineva? Aiurea! Dar Cristos, marele nostru ]nv[\at,

74

care a legat ]nv[\[tura cu fapta? Fapta! Fapta!-asta este!

-+I cu Farah ce este? Aceast[ duioas[ feti\[ pervertit[ de dumneata?

Pentru prima dat[ m[ ]ndoii de Farah, crez`nd c[ m-a tr[dat. Nu i-ar fi sur`s =I ei o felie de ceva pe l`ng[ Curtea Inchizitorial[? Oricare femeie ar fi r[mas ]nc`ntat[ s[ stea ca un fel de Papesa Ioana la curtea acestor burt[-verde =i s[ se ]nfrupte ]mp[r[te=te din bucatele lor? La urma urmei de ce n-ar face-o? Cred c[ g`ndul ei era s[ fiu judecat =i condamnat c`t mai repede pentru a ajunge la Grote; afacerea noastr[ trebuia s[ fie scurt[, s[ nu dureze nici dou[ s[pt[m`ni… }n aceast[ fr`ntur[ de timp trebuia s[ organiz[m totul-totul ]n cele mai mici am[nunte. Era mai de grab[ un g`nd nebun de exaltat dec`t de om ]n firea lui s[ desfaci ]n dou[ s[pt[m`ni ce f[cuser[ ei de secole…

A doua zi, dac[ v[zur[ c[ nu scot nimic de la mine m[ b[gar[ la tortur[. Prima figur[: sp`nzurat cu capul ]n jos. Doi h[jm[nd[i ]mi aruncau cu g[le\ile ap[ ]n cap. A doua figur[: culcat jos cu fruntea ]n sus cu ochii ]n soare, pic`ndu-mi pe frunte la intervale egale pic[turi de ap[. A treia figur[: fier ro=u pus pe falus, dureri =i arsuri =i le=in. Cristos a chemat oamenii ]n biseric[, Inchizi\ia ]i laung[ =i-i sc`rbesc =i ei fac asta ]n numele lui Isus Un om c`t un bivol privind la mine de sus =i r[gnind:

-Recunoa=te! Abjureaz[ c[ te scopim, nenorocitule! Ne mai duci tu mult cu z[h[relul?

-Care pe care ne chinuim?- ]l ]ntreb eu. Ce s[ recunosc? Ce s[ abjurez?

75

-Faptele pe care le-ai f[cut, nenorocitule!-Da recunosc, dar scrie acolo c-am

recunoscut sub amenin\are =i tortur[!-Vreai s[ te bag eunuc la Marele Inchizitor s-o

vezi pe Farah cum ]l dezmiard[, nenorocitule!T[cui =I meditai, auzisem c[ pe cei mai

curajo=i ]i scopiau =i-i vindea ca eunuci la nababii din Orient. M[ =i v[zui eununc ]n haremul Marelui Inchizitor =i pe Farah cum ]mi d[ porunci s[-i cur[\ lavaboul sau s-o ]mbrac =i s-o dezbrac la cheremul lui. Pierderea b[rb[\iei m[ ]nsp[im`nt[!

-Recuno=ti?-Da!-Tot?-Tot!-A=a te vreau, ereticule, acum ai venit de-

acas[!De aici p`n[ la rug nu mai era nicio

formalitate. M[ v[zui ]n sal[, to\i se ridicaser[ ]n picioare =I Marele Inchizitor gl[sui:

-Ereticul Peter Flavius Malvinus, zis Vr[jitorul, este condamnat la moarte prin arderea pe rug!

Auzeam totul ca ]ntr-un vis ur`t. Chestia cu Purgatoriul, c`nd urc[ sufletul pe sc[ri de m[tase de-a dreapta Tat[lui, ca s[ se purifice. Ro=covanule,- ]mi zisei eu, ]nainte de rug- trebuie s[ mu=c din tine, ]mi cazi tu ]n m`n[ s[ joc tumba =i macumba cu tine printre t`r`turile astea!

A doua zi era duminic[, se evacuau Grotele pentru a fi executa\i cei condamna\i la moarte. S`mb[t[ dup[ mas[ se lucra de zor podiumul, se-aduceau sc`nduri, se ]n[l\au schele, se c[rau lemne =i p[cur[, c[ci =i pe rug se murea ]n mai

76

multe feluri, cu lemne chinul era mai mare =i \inea mai mult, focul te ardea de jos ]n sus =i corpul se zb[tea mai mult sub ochii [nsp[im`nta\i ai mul\imii; cu p[cur[ ]mbibat[ ]n paie se murea mai u=or, focul te cuprindea deodat[ =i te ]nghi\ea lacom =i corpul se tope ca un ciolan de carne ]n frigare.

Mai ]nt`I se ]ncepea cu rugul, mul\imea lacom[ de senza\ii se-nghesuia ]nc[ de diminea\[ s[ ocupe un loc c`t mai ]n fa\[…Apoi se continua cu sp`nzur[toarea, acum senza\iile deveneau mai palpitante v[z`nd cum corpurile b`\`ie ]ntr-un delir nebunesc dedesubtul funiilor. Ultimele pedepse erau crucificarea sau decapitarea…

Dup[ ceremonial condamna\ii la moarte primeau ra\ii duble =i c`te-o ulcic[ cu rachiu s[ le-ndulceasc[ moartea. }n timp ce proscri=ii c[scau gurile la aceste spectacole, eu am studiat bine exteriorul; ]ntradev[r, de aici se vedea Foi=orul perfect, apoi butoaiele cu p[cur[, intr[rile =i ie=irile de la Grote, depozitul cu arme =i cl[dirile aripii militare…Trebuiau incendiate toate odat[, ]n acela=I timp. Trebuia s[ fie lua\i prin surprindere s[ nu mai aib[ timp s[ reac\ioneze.

Ceremonia inchizitorial[ ]ncepea la ora nou[, b[teau clopotele o jum[tate de or[, timp ]n care se str`ngea mul\imea =i preo\ii f[ceau slujbe pentru iertarea p[catelor condamna\ilor, apoi erau adu=i pe podium r`nd pe r`nd condamna\ii s[-=i spun[ ultimele dorin\e. Unii ]njurau, al\ii se rugau la Dumnezeu, cei mai mul\i ]=i luau la revedere de la neveste =i copii sau de la celelalte rude. La ora zece se ]ncepea cu primul condamnat, acum deci trebuia s[ se vad[ flac[ra ]n Foi=or; la primul

77

semnal, un =tergar alb agitat la fereastra Foi=orului, fierarii cu d[l\ile =i nicovalele ]n m`ini trebuia s[ taie c[tu=ele condamna\ilor, fiecare apoi din ei, c[ci numai ei =tiau, aveau sarcini precise, trebuiau s[ fug[ la posturi. }n mul\ime se producea panica, intra diversiunea, se producea acel liant care-i unea =i-i ]nr[ia, pentru a se uni cu r[scula\ii.

M`ncai =i-mi b[ui rachiul ]n lini=te.-Mai dore=ti o por\ie de rachiu?- m[ ]ntreb[ o

non[ de sub c[ciula ei alb[, era un fel de c[lug[ri\[ care se ocupa cu cele lume=ti ale condamna\ilor. Dup[ vorb[ p[ru s-o cunosc =i nu m[ ]n=elai,era hangi\a de la hanul incendiat.

-Da, mai vreau!- ]i =optesc eu =i-i ]ntind cana goal[.

-R[m`ne a=a cum a\i stabilit!- ]mi =opti ea la ureche =i-=i trase pe ochi p`nza alb[ care-i acoperea o parte a fe\ei.

Am vrut s-o ]ntreb ceva dar a disp[rut repede…

}ncepusem s[ ]nnod firele, acele fire secrete =i ne=tiute…Femeile sunt uneltele cele mai potrivite pentru a r[sturna lumile!-mi-am zis. Ele d[r`m[ imperii, fac s[ cad[ regii =i ]mp[ra\ii =I tot ele d[r`m[ fericirea =i nefericirea sau netezesc calea c[tre Izvor =i tot ele te ]neac[ ]n el…

+i pentru prima dat[, dup[ straniile ]nt`mpl[ri prin care trecusem, ]mi ap[ru ca o dulce m`ng`iere, chipul Sulamitei ca ]ntr-un vis fericit.

11

78

O vizit[ nea=teptat[ ne scoase din anonimatul vie\ii de la castel =I din grijile noastre diurne =i ne transport[ pentru c`teva s[pt[m`ni pe t[r`mul vie\ii mondene.

Un fost prieten de la Curtea Papal[ pe post de scrib b[tu la u=a noastr[ pentru o vizit[ =i bucuria ne fu f[r[ margini c`nd descoperir[m c[ tipul era o enciclopedie de glume, cultivat =i pe deasupra =i bogat.

}mbr[cat ]ntr-o mantie zeiasc[ p[rea un serafim plecat ]ntr-o lung[ =i grea misiune apostoleasc[, frumos ca Apolo, seduc[tor ca Amor, flecar ca Bacus =i puternic ca ]nsu=i Zeus, prietenul meu ne cuceri =i pe mine =i pe Sulamita =i ne \inu c`teva zile ]n pove=ti lume=ti pline de suspans despre c[l[torii, despre dragoste =i r[zboaie, despre obiceiurile orientalilor din \ara at`t de ]ndep[rtat[ a Soarelui R[sare. Dumnealui pusese condeiul ]n cui =i se apucase de nego\, c[l[torea pe drumul Damascului, trec`nd prin \ara Chitailor, cu m[t[suri, bl[nuri, pietre scumpe =i le vindea ]n lumea cea nou[ , evropeneasc[, f[c`nd o afacere b[neasc[ de succes; avea domenii =i averi invidiate de regi =i ]mp[ra\i =i totu=i-zicea el- este nefericit. Nefericirea lui venea tot de la dragoste: nu putea s[ mai iubeasc[ nici-o femeie! O aventur[ de tinere\e cu o grecoaic[ din Samos s-a trasformat ]ntr-un amor focos, dup[ care femeia s-a dus dup[ un militar din flota vene\ian[, l[s`ndu-l cu buza umflat[. Apoi toate femeile care-i st[tuser[ ]n cale nu-i mai intraser[-n gra\ii, de=i unele-i erau superioare grecoaicei. Omul avea ]nv[\[tur[ c`t cele dou[ mari biblioteci ale lumii la un loc: Biblioteca din Alexandria =I

79

Biblioteca Babel. Mai culesese =i din lungile lui c[l[torii peste m[ri =i \[ri o ]nv[\[tur[ practic[ care-l f[cea agreabil =i iubit de to\i.

Avea mult[ dare de m`n[ c[ci i-adusese Sulamitei cadou o frumoas[ blan[ de mors[, prelucrat[ ]ntr-o insul[ c[reia nu i-am re\inut numele =i dou[ rochii de m[tase b[tute-n fir de aur de me=terii vesti\i din China. Sulamita nu mai putea de bucurie, le ]mbr[ca =i dezbr[ca ]n fa\a oglinzii =I m[ ]ntreba ]ntruna dac[-i vin bine.

Ba mai mult, la venirea prietenului meu, starea Sulamitei se schimb[ brusc. Dac[ p`n[ acum o domina melancolia =i o stare permanent[ de lehamite, acum trecu dintrodat[ de la nefericire la fericire, r`dea, spunea, se gudura, se ]mbr[ca frumos, ]=i f[cea p[rul bucli=oare-bucli=oare =i le d[dea drumul peste obr[jorii ei aprin=i =i pistruia\i; graviditatea ]i d[dea un aer de lentoare dulce, cu mi=c[ri lascive =i provocatoare. +I zilnic casa se ]nveseli cu mese tartanice, l[utari, cafelu\e la nisip, dans, joc de c[r\i, plimb[ri , taclale care ne ]nviorau via\a ]n acest pustiu.

Dar odat[ cu acest eveniment, ca o lovitur[ aproape dat[ vie\ii noastre tihnite, =tirile din Ducat veneau ]ngrijor[tor de alarmante: vecinii ]ncepuser[ preg[tiri de r[zboi =I ne =icanau grani\ele profit`nd de sl[biciunile armatei noastre care intrase ]n degringolad[ din cauza soldelor nepl[tite =I a mizeriei ]n care tr[ia.

R[scoalele se \ineau lan\, domeniile r[m`neau nemuncite, \[ranii refuzau s[ mai dea dijma, biserica t[ia =I sp`nzura, cetele de nesupu=I care

80

umblau prin mun\i =I prin p[duri incendiau castelele =I jefuiau magaziile de provizii.

Ducele, plecat ]n str[in[tate, ]mi scrisese s-o preg[tesc pe Sulamita pentru conducerea Ducatului c[ el s-a rec[s[torit =I dore=te s[-=I petreac[ via\a, c`t va mai tr[I, ]n lini=te, ferit de griji =I de munc[. C`nd ]I spusei Sulamitei, r`se =I se amuz[:

-Eu =I duces[!- zise ea, f[c`nd un gest a lehamite,-steaua mea mi-a h[r[zit alt[ soart[, domnul meu!- r`se ea, dezvelindu-=I din\ii albi, sidefii- scrie-I Ducelui s[ nu mai fac[ glume de prost gust cu mine tocmai ]n starea asta ]n care m[ aflu c[-mi d[ emo\ii care-mi pricinuiesc r[u sarcinii!

-Emo\iile pozitive sunt bune, dr[gu\[ doamn[!- o ]ncuraja colegul meu- dezvolt[ f[tul!

+I citii ]n ochii lui lumini de bucurie, aprinse dintrodat[, parc[, de o flac[r[ invizibil[ care st[ruia ]n jurul lui. Mie, sincer s[ fiu, nu pre-mi ardea de glume tocmai acum c`nd ]mi ]ntemeiasem o familie =I aveam pe drum un fecior c[ruia trebuia s[-I asigur un viitor mai bun. Era de ajuns s[ se ]ntind[ molima r[scoalelor p`n[ la castelul nostru ca s[ r[m`nem to\i pe drumuri. M[ p`ndea la orice pas imaginea acestui castel ]n fl[c[ri =I Sulamita arz`nd cu f[tul ]n p`ntece! Mai ales c`nd ]mi veneau ve=ti c[ eu a= fi de vin[ de proast[ administrare =I c[ ]n asemenea ]mprejur[ri sunt pedepsi\i crunt conduc[torii:fie sp`nzura\i, fie ]neca\i,sau batjocori\i de prostime…Sau era de ajuns un r[zboi, o invazie a porcilor- cum ]I denumia Ducele pe vecinii no=tri din r[s[rit- s[ c[dem la picioarele

81

lor, duc`ndu-ne direct la ghilotin[…M[ =I visai ]ntr-o noapte cu Sulamita ]ntr-o temni\[, un fel de f`nt`n[ ad`nc[ ]n fundul c[reia temnicerii cultivaser[ fel de fel de or[t[nii, de la =erpi =I broa=te \estoase p`n[ la p[s[ri de noapte =I =obolani. }I vedeam corpul Sulamitei ]ncol[cit de =erpi, zb[t`ndu-se ]n ne=tire cu copilul ]n burt[ =I eu, neputincios, legat cu m`inile la spate, priveam la acest spectacol oribil, f[r[ s[ pot face vreo mi=care. La un moment dat am =I strigat prin vis:

-N-o mai chinui\i, omor`\i-o, spurca\ilor!+I ]n acest timp Sulamita m[ treze=te din

somn =I-mi zice:-Ce-ai, drag[, ce te chinuie de strigi a=a?-Un vis!-Ce vis?-Un vis aiurea!-E=ti bun numai de vise! –zice ea =I m[ inerveaz[.Nu I-am mai povestit visul dac-am v[zut

c[ nu o intereseaz[, am min\it-o c[ visam c[ sunt la v`n[toare =I cineva a tras ]n mine =I m[ zb[team ]ntr-o balt[ de s`nge.

-Numai prostii visezi =I tu!-mai zice ea- alte viziuni mai frumoase nu e=ti capabil s[ visezi!

Viziuni mai frumoase? Viziuni mai frumoase erau numai ]n capul ei care =I-l plimba prin nori umbl`nd toat[ ziua prin p[dure cu prietenul meu, discut`nd vrute =I nevrute; de fapt ea toat[ via\a tr[ise =I se hr[nise numai cu viziuni frumosase! Dac[ tipul ]I recita trei zile din Firdusi, trei zile ar fi stat cu gura c[scat[ =I-ar fi ascultat la el, numai

82

visurile ei romantice care-I alimentau via\a cu fel de fel de idio\enii o f[cuser[ a=a.

-Hai, Sulamita, z[u. c[ m[ inervezi cu exaltarea ta, nu vezi c`t de rupt[ de realitate e=ti?

-D[-o dracului de realitate!- se inerveaz[ ea =I pleac[ ]n alt[ camer[ sup[rat[. Voiam s-o ]ntreb de ce d[ ea dracului realitatea =I de ce se refugiaz[ ]n vis. Am auzit-o apoi c`nt`nd un melos la harf[, c`nta a=a de dulce, u=or, o melodie trist[ care se r[sp`ndea ]n toat[ p[durea. Frunze galbene =I t`mpenii se scuturau u=or ]n adierea v`ntului =I raze firave treceau printr-o p`nz[ de p[ianjen =I se jucau pe la geamuri ca ni=te flutura=I ]n agonie. Apoi a cobor`t Verus- c[ci a=a ]l chema pe colegul meu- =I s-a a=ezat pe o banc[ ]n fa\a castelului. L-am v[zut pe geam cum ]I transmitea bezele cu m`na la buze, z`mbindu-i.

Acum am sesizat eu ]n forul meu primul act de gelozie ca o ]n\ep[tur[ care a c[zut de la cap spre picioare prin m[duva spin[rii, un fel de fior care te pune ]n alert[ =I te z[p[ce=te. Ce t`mpenie e =I gelozia asta, Sulamita a sim\it c[ ceva nu-I ]n regul[ cu mine =I a ]nceput s[ m[ perie.

-De ce nu mai pleac[ odat[ =I Verus [sta al t[u?- zice ea sastisit[ de-at`ta prezen\[.

-Eu nu te ]n\eleg pe tine, pe de o parte vreai s[ plece =I pe de alta nu v[ mai s[tura\i s[ sta\i ]mpreun[!

Imediat mi-am dat seama c-am gre=it. Femeile simt c`nd ai asemenea sl[biciuni =I nu te

83

iart[. Ele ador[ b[rba\ii care =tiu ce vor, plini de virilitate, duri, care domin[, ca Verus.

Prietenul meu a observat c[ ceva nu e ]n regul[ ]ntre noi, s-a scuzat =I a plecat, invit`ndu-ne =i pe noi s[-i ]ntoarcem vizita. Dup[ ce a plecat, Sulamita s-a ]nchistat ]n cochilia ei =I n-a mai scos o vorb[. Dar n-am mai avut timp de asemenea scene, lucrurile s-au precipitat cu repeziciune, timpul nechemat, a dat buzna peste noi =i ne-am trezit ]n fa\a unor noi situa\ii neprev[zute: mai ]nt`I na=terea, am chemat un doctor =I o moa=[ care au dormit o s[pt[m`n[ la noi c[ci Sulamitei ]I era r[u =i-i era fric[ s[ nu piard[ copilul. Apoi na=terea =i bucuria de-a fi p[rin\ii unui b[ie\el, noaptea aceea cu misterul ei c`nd din doi ne-am trezit trei fiin\e omene=ti, cu \ip[tul lui, un fel de semnal venit din alte lumi, cu primul g`ngurit…Sulamita era tare preocupat[ de b[ie\el, se trezise ]n ea instinctul matern, sta puiu\ul la pieptul ei, sug`nd, ca un purcelu= =i ea ]i m`ng`ia c[p=orul lui mic =i fa\a lui b[laie. Era un fel de Maria Magdalena cu pruncul ]n bra\e cobor`t[ de pe icoanele Vaticanulul…

12

S[ revin la faimoasele Grote =i la via\a mea de de\inut: Grotele deveniser[ un fel de =coal[ de caractere pentru preg[tirea Revolu\iei. Aici toat[ lumea complota =i toate energiile trebuiau canalizate pentru acela=i \el. Eu fusesem primit aici ca un adev[rat Mesia.

84

-Asculta\i la Vr[jitor!- se-auzea din om ]n om de la un cap la altul al Grotelor. Temnicerii, spre deosebire de ce auzisem despre ei, ignorau interiorul, ei p[zeau intr[rile =i ie=irile cu cheile la br`u =I nu-i mai interesau ce vorbesc ni=te condamna\i la moarte.

Un singur om f[cea leg[tura dintre Grote =i exterior =i acesta era fosta hangi\[ de la hanul incendiat pe post de non[. Nu puteam s[-mi ]nchipui cum ajunsese aici acest drac de femeie care ]nchega =i apele cu vorba ei. Ea aducea m`ncarea, asculta rugile =i p`rile, ]ngrija de bolnavi =i anun\a autorit[\ile c`nd vreunul dintre nenoroci\i dorea o slujb[ cu preot, c[ci fiecare aveam dreptul la o slujb[ s[pt[m`nal[, pentru a ne abjura.

To\i liderii Grotelor ]mi cuno=teau planul =i se obligaser[ s[-l pun[ ]n aplicare. Duminic[, deci, va fi ziua m`ntuirii: ori ]nvingem, ori murim!. Blestemul trebuia s[ cad[ asupra lor duminic[, de ziua m`ntuirii, prin p`rjolul focului; aveam experien\a a dou[ incendii, focul rade totul ]n cale =i-n urma lui r[m`ne cenu=a, spulberat[ de v`nt. Incendiul este semnul c[ niciodat[, ]n vecii-vecilor,nu va mai r[s[ri r[ul. Cineva, hangi\a sau Farah, r[sp`ndise zvonul c[ eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe p[m`nt pentru a ]nfrunta r[ul tocmai la izvoarele lui, s[ cuceresc Izvorul Fericirii =I s[-l redau oamenilor…

-Oameni buni, le-am spus eu, noi tot murim =i putem muri ]ntr-o mie de feluri, de ce s[ nu murim noi eroi? +ansa noastr[ este eliberarea, trebuie s[ incendiem toate con=tiin\ele, s[ cread[ to\i c[ fapta noastr[ m[rea\[ este lupta

85

sf`nt[ ]mpotriva lor. Duminic[, c[ci =i-au f[cut din sf`nta zi renume, domine canae, ]nsemn`nd “c`inii de duminic[“, transform`nd acest nume ]n renume: dominicanii…Ei ne mu=c[ duminica, ne ard =i ne sp`nzur[, ne ghilotineaz[ =i ne taie capetele;acum cred c[ le-a venit r`ndul =i lor s[ ne-o pl[teasc[!

Am detaliat planul meu =i le-am administrat c`te-o por\ie de ha=i=i ce-mi mai r[m[sese pentru a le reda acea stare de reverie de dinaintea unei mari izb`nzi. To\i visar[ ]n acea noapte vise frumoase =i le povestir[ unuii altora c[ eu am darul de a le spori fericirea prin ac\iunile mele puse la cale. Am stat de vorb[ mai mult cu un lider al lor, c[rora to\i ]I ziceau Omul Grotelor, un b[tr`n care nu =tia c`nd venise aici =i-mi povestea c`te v[zuse el aici la via\a lui. Trecuse prin cele dou[ zeci =i cinci de Grote =i-mi desenase cu degetele pe nisip toate intr[rile =i ie=irile, lungimea =i l[\imea lor, cuno=tea to\i inchizitorii, le cuno=tea biografiile lor, pe +eful aripii militare, depozitele de armament etc.

B[tr`nul ]mi povesti c[ acest veac ]ntunecat- cum ]l numea el-fu marcat =i de pedepsele c`torva femei nobile care se depravaser[ =i trecuser[ prin cloaca Inchizi\iei- una, Teodora, soa\a lui Teofilact =i metresa lui Adalbert cu fiicele ei,Teodorina =I Marozia, care jucaser[ un mare rol politic…Frumoase, cu daruri fizice alese, urcar[ repede ierarhiile, ajung`nd femei celebre…}mi povesti, de asemenea, despre papesa Ioana, fata din Maiz, ]n=elat[ de amantul ei care fu dus[ la Atena, c`=tig`ndu-=i o mare erudi\ie. Veni la Roma ]mbr[cat[ b[rb[te=te =i

86

prin gra\ia Inchizi\iei ajunse pe scaunul papal sub numele de Ion Anglicus al XIII-lea…La una din procesiuni o apucase durerile facerii =i spre surprinderea tuturor, n[scu ]n Pia\a Public[…V[ ]nchipui\i ce-a urmat- povestea b[tr`nul- ce proces celebru…+i-a murit, s[rmana, ]n aceste Grote nenorocite…

Dar nu pove=ti despre papese ne trebuia nou[ acum c`nd timpul se comprima…Numii Grota num[rul trei forma\ia de =oc care trebuia s[ stea ]n primele r`nduri ]n Pia\a Public[ =i atunci c`nd va ap[rea focul ]n Foi=or, s[ fug[ s[-i ]ncuie pe to\i =efii ]n birourile lor pentru a-i imobiliza. Trebuia s[ ac\ioneze doi c`te doi, pentru a se putea ap[ra. U=ile trebuia b[tute-n cuie, cuile trebuia luate de la crucific[ri, erau acolo ni=te piroaie , mam[-mam[…Al\ii trebuia s[ mearg[ la butoaiele cu p[cur[ s-o ]mbibeze cu =omoioage de paie pentru a da foc la cl[diri…In aceast[ dezordine general[ trebuiau elibera\i to\i de\inu\ii de la Grote. Apoi s[ treac[ to\i la depozitele de armament s[-=i procure arme =i s[ ia cu asalt caz[rmile militarilor, care la acea or[ se odihneau, probabil…Eu cu doi eretici, poate cei mai curajo=i, trebuia s[ fugim s[ lu[m ]n primire Izvorul Fericirii…Dac[ fiecare ]=I f[cea meseria acolo unde era pus, nu vedeam de ce nu ne-ar fi reu=it planul…

Totul depindea de Farah, dac[ va reu=i sau nu s[ incendieze Foi=orul. Din ce ]n ce un vis, un vis mai mult de nebun dec`t de om s[n[tos, devenea realitate, deocamdat[ ]n capul oamenilor =i apoi afar[. Cineva mi-a pus =i ]ntrebarea: dac[ vom fi tr[da\i? Le-am r[spuns c[ nu mai e

87

timp pentru tr[d[ri, nimeni nu mai poate ajunge la Marele Inchizitor a=a de repede, s[-l mai anun\e!

Omul Grotelor ]mi povestise c[ mai fuseser[ asemenea ]ncerc[ri =I ie=uaser[. La fiecare pas existau tr[d[tori care a=teptau s[ te v`nd[ pentru c`\iva argin\i. Ve=tile, ]ns[, circulaser[ de la om la om =i-i izolaser[ pe suspec\i; ac\iunea era codificat[ ]n cifre =i rug[ciuni =i se transmitea prin nona ce ne aducea m`ncare. S`mb[t[ noaptea =tiam dac[ va fi sau nu va fi incendiat Foi=orul, semnul revoltei totale…

Pulsul Grotelor era normal: o epidemie de veselie pusese st[p`nire pe toat[ suflarea de parc[ nu =i-ar fi mai a=teptat moartea sau m`ntuirea.

13

Eu m[ omoram cu soarta Ducatului =i Ducele de Spoletto se afla la Vene\ia ]n compania unei t`rfe celebre, Maria, zis[ =i Mandripora, care ucisese prin viclenia =i frumuse\ea ei at`\ia b[rba\i celebri, unindu-=i cele dou[ “virtu\i” ]ntruna-venalitatea…Ducele se pare c[ voia s[ se r[zbune pe Duces[ prin refacerea itinerariului ei amoros: canaluri,str[zi, stradele, hoteluri, pie\e, pia\ete, bazilici, vile, parcuri, pl[ji…

Noi, eu cu Sulamita, am r[mas surprin=i de aceast[ veste nea=teptat[, mai ales c[ Ducele ne scrisese c[ se rec[s[torise =i dorea s[-=i petreac[ via\a lini=tit[ al[turi de noua consoart[ p`n[ la ad`nci b[tr`ne\i… Oare cu

88

Mandripora se rec[s[torise el? Dac[-i a=a, ]l a=tepta pieirea, c[ci Mandripora era femeia fatal[, care nu-=i gre=e=te \inta. Nu puteam =ti dac[ e r[zbunare sau amor adev[rat ]ntre ei. Ducele ]=i luase rolul ]n serios =i o purta pe Mandripora ca pe-o regin[ prin cetatea dogilor. La un moment dat am stat =i m-am g`ndit de ce ]=i alesese el tot Vene\ia. Locurile amoroase ale iubitei, sau ale so\iei care era Mandripora, ce coincideau cu cele ale Ducesei, trbuia s[-l irite =I s[-i trezeasc[ sc`rb[ fa\[ de via\[, nu aceast[ bucurie imens[ pe care el ne-o ]mp[rt[=ea =i nou[. La el se ]nt`mpla un proces invers,prezen\a acestor locuri ]i trezea nostalgia timpurilor de alt[dat[, i-o amintea pe cea care-i fusese so\ie, pe Duces[. Mandripora, marea lui cucerire, era un fel de décor autumnal printre frunzele moarte =i printre celebrele cl[diri, m[cinate de zbaterea ve=nicului Ocheanos pe malurile canaleler… Omul acesta ]=i alesese un morm`nt viu, Vene\ia, =i pe Mandripora groparul =i martora ceremoniei mortuare…

Seara ]l visai pe el =i pe Duces[, erau la Castel, venise o furtun[ cu z[pad[ mare, b[tea un viscol siberian =i ]nghe\ase totul. Voiam s[ stau de vorb[ cu el la gura sobei, l-am c[utat =i nu l-am g[sit, am c[utat-o =i pe Duces[ =i lipsea =i ea. Am plecat s[-i caut prin curte =i prin gr[din[, presim\eam c[ s-a ]nt`mplat ceva, o crim[, o mare crim[ =i criminalul nu putea s[ fie altul dec`t prietenul meu, Verus. A doua zi veni o moini\[, z[pada se topi, stre=inile ]ncepur[ s[ picure =I troienele ]ncepur[ s[ scad[. F[r[ s[ vreau , z[rii prin z[pad[ o m`n[ de om, era m`na Ducesei, fugii s-o trag din z[pad[, era rece, murise =i nu mai avea

89

fa\[, se mai vedeau dec`t orbitele oaselor, ochii-i fuseser[ ciuguli\i de p[s[ri de noapte. M-am ]ngrozit =i-am fugit dar n-am mers mult =i-am dat peste alt trup, cel al Ducelui, era plin de s`nge =i avea lovituri ]n cap =i la bra\ul drept. Se f[cuse o mare t`lh[rie, fuseser[ omor`\i cu ranga =i m[ ]ntrebam cum de nu scoseser[ niciun \ip[t ca s[ le pot veni ]n ajutor..

Apoi s-au schimbat planurile: am`ndoi pe dou[ catafalcuri ]n bazilica Santa Felicia dela Salute ]nconjura\i de cardinalii care le f[ceau slujba de ]nmorm`ntare. Mandripora cu Sulamita st[teau deoparte =i pl`ngeau, lume mult[, lumea aleas[ a Vene\iei, ]n convoi mortuar pe Canal Grande spre cimitirul din deal, din spatele bazilicii. +I iar s-au shimbat planurile, se f[cuse prim[var[, o prim[var[ frumoas[ cu verdea\[ peste tot =i adieri dulci de v`nt; eu, singur ]n curtea castelului ]n fa\a a dou[ morminte n[p[dite de iarb[, rupsesem un buchet de trandafiri =i voiam s[-l depun la picioarele lor. +i apare ca din senin Verus cu Sulamita =i m[ ]ntreab[ ce fac.

-Criminalule, i-am strigat eu lui Verus, de ce i-ai omor`t? +i-am s[rit la el s[-l bat. Sulamita a venit ]ntre noi =i-mi strig[ ca ie=it[ din min\i:

-Ce-ai, e=ti nebun, ce-ai cu Verus? El ne-a adus fericirea ]n casa asta!

-Ce fericire?- ]I strig eu intrigat de atitudinea ei- El i-a omor`t! El e criminalul!

-Trebuia s[ moar[ ei odat[ =i odat[!- mai zice ea, consol`ndu-se.

-De geaba-i pui parte, tot ]l dau pe m`na justi\iei- o amenin\ eu-criminalii trebuie s[-=i primeasc[ pedeapsa!

90

+i apoi judecata, o judecat[ simpl[, procurorii au g[sit ranga crimei =i au depus-o ca prob[ zdrobitoare la proces. Verus a recunoscut crima dar nu =i mobilurile ei. Cauza care l-a adus ]n aceast[ situa\ie a r[mas necunoscut[! +i m-am trezit, Sulamita st[tea pe scaun cu copilul ]n bra\e =i-i d[dea s[ sug[, micu\ul mai mult adormit, ]nghior\[ia laptele tr[g`nd cu sete din sf`rcul \`\ei. C`te t`mpenii, Doamne, mai poate omul s[ viseze, m[ consolai eu, =I toat[ noaptea nu putui s[ mai ]nchid ochii. Nu puteam s[-mi iau g`ndul de la Ducele de Spoletto, cred c[ d[duse ]n mintea copiilor apropiind-o pe Mandripora de el, p[p`ndu-i duca\ii cu lingura. }n trei ani, dac[ mergea ]n acest ritm, Ducatul d[dea faliment. +I pe urm[? C[ci trebuia s[ fie =i o urm[! Venea ]n acest nenorocit castel =i tr[ia din mila noastr[? Sau poate c[ vindea =i castelul, l[s`ndu-ne pe drumuri. Ducatul lui, acea fic\iune cu care mai tr[ia el ]n g`nd,se ducea din zi ]n zi pe r`p[! +i Sulamita devenea mai indiferent[. Mult timp m[ urm[ri g`ndul c[ aceast[ femeie ]i seam[n[ leit lui, acelea=i idei bizare despre via\[, aceea=i nep[sare fa\[ de viitor, acelea=i apuc[turi romantice de retragere-n visare =i-n poezie, aceea=i degringolad[ sentimental[…

Pentru prima dat[ ]mi declinai hot[r`rea de-a r[m`ne un biet scrib la curtea Ducelui =i-l invidiai pe Verus, care f[cuse o carier[ str[lucit[ din negustorie. Lui i se deschidea lumea altfel, mie mi se ]nchidea aici la acest cap[t al p[m`ntului. E straniu, Sulamita, nu?- ]mi venea s[-i strig; evitam ]ns[ s[ m[ cert cu ea, na=terea o sl[bise =i o anemiase grozav, grija fa\[ de copil ]i acapara tot

91

timpul =i nu-i mai d[dea r[gaz pentru oglind[ =i fandoseli. Mi se f[cuse mil[ de ea =i m[ dusei =i-o m`ng`iai pe ea =i pe micu\. B[iatul adormise ]n bra\ele ei ca un mielu=el, tot numai bucli=oare, ]i sem[na leit, avea o m`nu\[ la gur[, ]=i sugea un deget =i cu cealalt[ o str`ngea pe Sulamita-n bra\e.

}ntr-una din zile ]mi luai la revedere de la ei =i plecai la administra\ia Ducatului s[ v[d ce pot face pentru a ie=i din aceast[ criz[. }nainte de a-mi lua r[mas bun, ]i repro=ai Sulamitei:

-Uite, unchiul t[u, sau tat[ ce-\i e, plimb[ pe Mandripora pe canalurile Vene\iei =i Ducatul se duce dracului pe apa s`mbetei!

-Cine este Mandripora asta?- m[ ]ntreb[ Sulamita, f[r[ pic de interes, cu aceea=i lentoare cu care reac\iona mereu ]n ultimul timp.

-Maria Mandripora? E t`rfa t`rfelor!-A=a e, zice ea cu aceea=i lentoare =i-n

vorb[ =i-n mi=c[ri- pentru voi toate femeile sunt t`rfe! +i t[cu, str`ng`nd =i ]mpachet`nd scutecele copilului…Le lua pe r`nd, le ]ntocmea =i le punea ]ntr-o lad[ l`ng[ faimosul baldachin de palisandru.

R[spunsul ei dat a=a ]ntr-o dung[ m[ sup[r[; dac[ nu =tia cine este Mandripora trebuia s[ tac[, s[ n-o bage-n oal[ cu toate femeile…+I apoi via\a noastr[ =i a copilului depindea de Ducat =i trebuia s-o preocupe =i pe ea ce face faimosul ei unchi-tat[ prin cetatea dogilor…

92

14

Dac[ ar fi s[-mi mai iau de la ]nceput via\a, a= ]ncepe cu acest capitol care mi se pare cel mai m[re\, cel mai ]n[l\[tor de p`n[ acum =i pe care eu l-a= numi Revolu\ia: un fel de Apocalips[ dup[ Ioan Teologul cu scene dramatice =i pline de neprev[zut…

Am fost ]n duh ]n zi de duminic[ =i am auzit ]n urma mea glas mare de tr`mbi\[…Care zicea: ceea ce vezi, scrie ]n carte =I trimite peste tot: la Efes, la Smirna, la Pergam, la Babilon =i la Alexandria, c[ci a=a se \ine minte peste veacuri! +i uit-o pe desfr`nata de Sulamita, de vinul desfr`n[rii ei ai fost =i tu beat; a=a este femeia, poart[-n misterele ei germenele desfr`n[rii prin care perpetuiaz[ specia peste veac. C[ci farmec i-a dat Domnul Evei =i-a ademenit pe Adam s[ mu=te din m[rul c[zut din pomul cunoa=terii… +i de aici toate relele de pe p[m`nt! Vino, muritorule, s[-\i ar[t judecata ei!

+i m-a dus ]n pustiu, ]n vis, ]n acea noapte de s`mb[t[ care mi-a hot[r`t destinul =i-am v[zut o femeie care =edea pe o Fiar[ ro=ie cu =apte capete =i femeia era plin[ de purpur[ =i de aur =i de pietre scumpe =i de m[rg[ritare, dar =i de ur`ciunile =i de necur[\eniile desfr`n[rii ei; Fiara era =i nu este =i va s[ se suie ]n ad`ncul boltei =i-apoi s[ se coboare =i s[ h[ituiasc[ lumea, numai tu, copil al lui Dumnezeu, ]i vei t[ia cele =apte capete! Femeia aceasta care c[l[re=te Fiara este blestemul care v-a ]nchis pe voi aici, un fel de Babilon dec[zut =i de Rom[ depravat[… +i-a venit un ]nger, p[rea s[ fie Farah, c[ci avea

93

chipul de cear[ al ei, =i mi-a strigat: a c[zut, a c[zut, a c[zut…c[ci era l[ca=ul demonilor, ]nchisoarea sufletelor voastre…Cine a c[zut?-am ]ntrebat ]n vis eu pe acel ]nger. Cum cine? Ei, care ne-au ]nchis pe noi aici, plutesc, prive=te cum alunec[ pe apa ]nvolburat[ a Izvorului Fericirii cu aurul lor, cu argintul lor, cu pietrele lor pre\ioase, cu m[rg[ritarele lor, cu vizonul =i porfira lor, cu m[tasea lor =i stofele lor stacojii, cu mirtul lor =i cu filde=ul lor =i cu aroma lor =i cu balsamul =i mirodeniile lor =i cu trupurile lor sc`rnave…

+I-am v[zut o ap[ mare care curge pe-o vale larg[, o ap[ lat[, ]nvolburat[ ce =erpuia ca Marele Nil printre rodii de m[slini =i printre eucalip=i =i palmieri. +i pe deasupra ei am mai v[zut o insul[ de foc ]n fl[c[rile c[ruia se zb[tea ca de moarte Sulamita ]nconjurat[ de figurile deformate ale inchizitorilor =i ale r[uf[c[torilor, to\i arz`nd ]ntr-un cor de \ipete =i ]n mari chinuri. Un glas ca o tr`mbi\[ uria=[, despic`nd cerul a strigat:

-Aleluia, aleluia, a venit =i m`ntuirea =i slava =i puterea noastr[!

Apoi fiara aceea a c[zut r[pus[, Sulamita s-a topit ]n fl[c[ri =i cerul =i p[m`ntul s-au aprins de o lumin[ orbitoare =i noroade-ntregi s-au minunat =i au ie=it pe str[zi dans`nd =i citind imnuri de slav[:

-Suntem liberi, suntem liberi!- se-auzeau glasurile. Libertate te iubim, ori ]nvingem, ori murim! +i to\i se ]mbr[\i=au =i se s[rutau =i-i cuprinsese fericirea =i-ncinseser[ o mare hor[…

94

Cu imaginea acestei hore m[ trezisem eu ]n diminea\a acelei duminici. Noaptea plouase =i fusese o furtun[ mare, apele ie=iser[ din m[tcile lor, pomii c[zuser[ dobor`\i de vijelie =i acum natura se domolise ca prin minune , ie=ise soarele, z`mbindu-ne copil[re=te.

-Vr[jitorule, ]mi =opte=te Omul Grotelor, dup[ at`ta ploaie n-o s[ ia p[cura foc!

-Omule, i-am r[spuns eu, am visat un vis =i mie visele mi se izb`ndesc…Mi-a trimis Dumnnezeu un ]nger care mi-a spus c[ vom ]nvinge! Trebuie s[ ia foc! }i d[m foc cu inimile noastre!

A t[cut =i a pus capul ]n jos ca un =colar care a fost prins cu lec\ia ne]nv[\at[. Sumesese pantalonii p`n[ sus de genunchi, dac[ ceea ce avea pe el se mai numeau pantaloni c[ci erau un fel de p`nz[ de c`nep[, str`ns[ ]n jurul corpului, ]not`nd ]n noroi p`n[ la glezne; ceilal\i proscri=i aveau s[pate un fel de firide ]n pere\i ]n care se chirciser[ s[ se fereasc[ de apele Grotelor cu cloaca lor de n[mol =i =erpi =i de alte or[t[nii ce mi=unau prin ad`ncuri.

-E timpul s[-i trezim!- zisese el profetic =i f[cuse semnul crucii de trei ori.

+i-a venit nona cu hrana =i-au ]nghi\it to\i \urloaiele alea de p`ine cu o poft[ nebun[. +I nona a zis:

-Amin!Ceea ce ]nsemna c[ totul merge bine, Farah

era la post =i d[duse semnalul. Ne-am sp[lat =i noi =i ne-am ]mbr[cat ]ntr-un fel de haine de duminic[ cu care asistam la suplicii; primul am ie=it eu, a trebuit s[ stau cu ochii ]nchi=i

95

minute ]n =ir pentru c[ nu mai puteam suporta lumina soarelui. Astrul lumina puternic, prim[vara dulce cu un verde crud peste tot =i c`ntau paserile p[durii =i se-auzea apa Izvorului clipocind ]n albia ei, c`nt`ndu-=i parc[ acel c`ntec: fericire te iubim…ori ]nvingem ori murim…

Peste tot forfoteau slugile Marelui Inchizitor care preg[teau ca de obicei ritualul supliciului. Ne adunaser[ pe to\i ]n Pia\a Public[ = ne a=ezaser[ ]n r`nduri. Acolo, mul\ime mare adus[ din tot Imperiul s[ vad[ =i s[ spun[ =i la al\ii ce p[\esc cei care nu-=i v[d de treaba lor =i tulbur[ ordinea ]mp[r[teasc[.

Privii spre Foi=or; era lini=te, o lini=te suspect[ ca ]naintea unei furtuni. Aveam mari emo\ii, nu =tiam cum va ]ncepe Farah =i dac[ va reu=i. Trebuia s[ urm[resc toat[ desf[=urarea evenimentelor =I c`nd ac\iunea era pe sf`r=ite, s-o iau pe vale spre Izvor, s[ dezarmez g[rzile =I s[-l iau ]n paz[. Deocamdat[ nimeni nu b[nuia ce-o s[ se ]nt`mple, ]n Pia\a Public[ stau to\i cu gurile c[scate la ce-o s[ vin[, care din ei vor mai sc[pa cu via\[, care vor muri =i ]n ce chinuri… Dinspre vest b[tea un v`nt cald, “v`nt prielnic”,cum se exprimase un muribund care-=i a=tepta =treangul, iste\ b[iat, pentru c[ el se g`ndea la reu=it[, judec`nd c[ toate acareturile erau ]n calea lui, a v`ntului adic[, =i putea s[ le ]nghit[ mai repede focul.

}nt`i au ap[rut f[urarii cu glugile lor negre pe cap =i cu mant[ile lor ponosite. Cine se a=tepta la ce avea s[ vie, putea s[ vad[ la ei, sau s[-=i imagineze c[ pe sub acele mantale aveau numai d[l\i, ciocane =i nicovale. P`n[ la un punct au

96

mers calmi, se credea c[ se duc s[-=i fac[ slujba lor zilnic[…Ajun=i ]n fa\a primului r`nd, s-au repezit dintrodat[ to\i, au pus nicovalele jos =i pac! pac! cu ciocanele desf[c`nd c[tu=ele proscri=ilor…Dup[ ce se vedeau dezlega\i, fiecare o lua ]ncotro vedea cu ochii. }n c`teva minute, p`n[ s[ se dezmeticeasc[ paznicii =i temnicerii, jum[tate din noi erau desc[tu=a\i, plec`nd la posturi. C`\iva neutralizaser[ pe acele fiare care ne p[zeau, le pusese c[lu= ]n gur[ =i le legaser[ m`inile la spate…Unul din ei fugise a=a la Marele Inchizitor s[-i spun[, dar nu putuse s[ deschid[ gura…P`n[ s[-l deslege, to\i trecuser[ la posturile lor. Unii aveau misiunea s[ bat[ u=ile-n cuie cu piroaie de la crucific[ri, al\ii d[deau de-a dura mari butoaie cu p[cur[ =i stropeau col\urile cl[dirilor cu =omoioage de paie sau cu c`rpe de la tor\ele mul\imii pentru a le da foc…Lumea ]nnebunit[ nu =tia ce se ]nt`mpl[ =i fugea fiecare unde vedea cu ochii.

Cam ]n acest timp a ap[rut =i =tergarul alb ]n Foi=or, dup[ care am v[zut o limb[ de foc lacom[ care a ]nghi\it tot Foi=orul; ]n acea flac[r[ am z[rit-o pe Farah, ]mbr[cat[ ]ntr-o rochie alb[ ca de mireas[, flutur`nd o e=arf[ =i strig`nd ceva…Dup[ ea guri mari de foc au ]nghi\it totul ]n cale, lacome, ca ni=te dansatoare de balet care-=i desfac marile lor evantaie ro=ii ca purpura…

Spectacolul devenea din ce ]n ce mai m[re\ ]n tragismul lui, c`te ferestre =i pe o parte =i pe alta a cl[dirii, at`tea limbi de foc care ie=au ca din gura unor mari balauri. De sus , c`te un greier bor\os ]ncerca s[ se mai salveze plonjind ]n gol =i c[z`nd ]ntr-o plas[ de cuie cu v`rfurile ]n

97

sus, ]n delirul proscri=ilor care se amuzau de acest spectacol grotesc. A=a l-am v[zut ultima dat[ pe Victorius zb[t`ndu-se; c[zuse cu fa\a ]n sus, r`njind la soare cu ochii holba\i de spaim[ =i de durere.

Flancul al doilea fugise la caz[rmi, acela=i foc se vedea =I acolo pe ferestre mistuind cl[dirile; c`\iva ajunseser[ =i la depozitele de muni\ie ale aripii militare, d[duser[ de acele ghiulele din fier umplute cu praf de pu=c[, aduse din China de Marele Inchizitor pentru modernizarea armatelor sale =i le d[deau drumul la vale, explod`nd ]n mijlocul fugarilor, ]n zgomote asurzitoare.

-D[-le foc, m[!- am strigat eu- =i au ]nceput sute de explozii asurzitoare ]n lan\; peste tot foc =i panic[ general[. Au ie=it =i militarii, care se baricadaser[ ]ntr-o cl[dire, ie=eau ca ni=te =obolani ploua\i =i fugeau la vale printre acele ghiulele…Niciodat[-n via\a mea n-am jubilat ca acum, se materializa o idee pe care o visasem de ani de zile…Dar fericirea mea a fost de scurt[ durat[; mi-am adus aminte de Farah =i-am fugit la ea pe sc[rile Foi=orului crez`nd c-o mai g[sesc vie, dar am fost dezam[git: Marele Inchizitor z[cea ars, ]nc[ se mai zb[tea, ]i sf`r`ia pielea =i carnea pe el ca-n frigare, c[zuse de pe scaun ]n fa\a mesei lui copioase cu fripturi =i dulce\i alese… Mai la o parte am g[sit-o pe Farah c[zut[ jos cu lampa de petrol ]n m`n[,era ]mbr[cat[ cu aceea=i rochie alb[, neatins[ de foc =i frumoas[ ca o z`n[ din ]nchipuirea noastr[. Vrusei s-o trezesc, ]i ]ncercai pulsul, inima nu-i mai b[tea, probabil c[ murise otr[vit[ pentru c[ avea cl[buci

98

albi la gur[. C`teva furnici ]i br[zdau obrazul ei frumos de creol[. D[dui furnicile jos =i o s[rutai, o tr[sei mai la o parte cu g`ndul de-a reveni pentru a o ]ngropa cre=tine=te. Dar ce s[ v[ mai spun, revenirea mea a fost prea t`rzie =i-am g[sit-o =i pe ea =i Foi=orul scrum, o mistuiser[ fl[c[rile…

Acum am ]nceput s[ strig =i s[ implor cerul, invoc`nd un imn profan la adresa lui Farah:

Fericit[ fii, tu, Farah, c[ tu n-ai cunoscut pat cu p[cat =i dac[ Marele Inchizitor a c[utat s[ te ademeneasc[, \i-ai luat zilele, zilele tale scurte =i frumoase, zilele tale senine ca cerul curat al verii! Tu n-ai a\`\at patima nebunilor cu pofta trupului t[u =i nu i-ai atras cu ochii t[i frumo=I ]n plasa p[catului…C[ci desfr`narea femeii, ]n ridicarea =i sulemenirea ochilor are tot farmecul…Chipul t[u frumos =i trupul t[u ]mplinit =i curat mi-au fost mie vremelnic[ desf[tare, coc[ dulce pe care am fr[m`ntat-o cu palmele =i cu sufletul…Iertat[ fii de Domnul, c[ci dac[ nu te-nso\eai cu mine, neprih[nit[ plecai tu spre lini=tea etern[ care te-a cuprins…Tu ai fost cea care mi-ai dat mie speran\e =i am ]nvins! Tu m-ai ]ndemnat =i ]ndemnul t[u a fost lege pentru mine! Tu m-ai t[m[duit de durerile pe care mi le pricinuise Sulamita inimii mele =i tu m-ai ]nv[\at c[ dragostea cu dradoste se lecuie=te! Iubit[ dulce =I femeie dulce, pe tine n-are cine te pl`nge aici pentru c[ str[in[ ai fost =i srt[in[ ai r[mas ca o pas[re fermecat[ ]n gr[dina fiarelor, fii m`ndr[ c[ mori la poale de codru verde, pl`ns[ de p[s[ri, de mun\i =i de p[duri, ca vechii viteji ai Albionului…

M-am desp[r\it cu greu de trupul ei frumos, i-am =ters fa\a de sudoare =i de furnicile care i-o

99

n[p[diser[ s-o devore =i-am s[rutat-o ca pe o piatr[ rece… Pe mine m[ chemau fl[c[rile, Farah era acum ideea pentru care luptam s[ ajung la Izvorul Fericirii…Nu fusese ideea ei? Nu fusese planul ei? “Dac[ eu am s[ mor- m[ ruga ea ]n clipele noastre de lini=te- c`nd vei ajunge la acel Izvor, s[ beai, drag[ Flavi, =i pentru mine o gur[ de ap[ fermecat[, poate am s[-nviez…”

M[ rupsesem de prezent pentru c`teva clipe f[r[ s[ observ c[ ]n jurul meu era un adev[rat iad: focul trona ca un adev[rat iad pustiitor, ]nghi\ea =i mistuia totul ca un cataclism universal…

15

In timp ce m[ ocupam de Ducat, primii o telegram[ care m[ rupse din treburile mele zilnice =i m[ arunc[ ]ntr-o alt[ nenorocire: Ducele a decedat, semna Mandripora.

Fugii la castel s[-i spun =i Sulamitei trista veste dar pe ea o l[s[ rece. O implorai s[ mearg[ =i ea cu mine la ]nmorm`ntare, dar m[ refuz[: -Du-te singur, nu vreau s[-l v[d nici mort! Mai cu seam[ dac[ este a=a cum spune Ducesa ]n jurnalul ei, c[-mi e =i tat[…A c[lcat pe sufletul acelei sclave nenorocite care a fost mama mea =i acum s[ merg s[ v[rs lacrimi de crocodil pentru el?

-Bine, dar Ducatul, castelul, averea…-Le dau dracului pe toate, s[ m[ lase s[rac[ =i

curat[, ca pe mama! Ca s[ plec ]n lume!-Unde ]n lume?

100

-Prostule, e a=a de mare lumea asta!+i plecai singur cu ultima idee a Sulamitei

sp`nzurat[ de urechi. Ce voia ea s[ spun[ cu plecatul ei ]n lume? +i de ce d[dea ea cu piciorul averii? Tot ]mi repetase c[ ea are un loc al ei h[r[zit de Dumnezeu pe p[m`ntul acesta! Ce =tie ea, capricioasa, ce e fericirea pe p[m`nt?

Pe sear[ am ajuns la adres[: Hotel Lido. Atmosfer[ de moarte, doliu, se c`nta Bach la org[, patimile dup[ nu =tiu care sf`nt…M[ ]nt`mpin[ un picolo cu o min[ trist[, gudur`ndu-se pe l`ng[ mine:

-A murit, s[rmanul…-Dumnezeu s[-l ierte! -…]n pat la Mandripora- continu[ el- acolo l-

au g[sit.Intrai ]n apartamentele ]nchiriate de

Mandripora pentru ]nmorm`ntare; ]n mijlocul unei camere era depus catafalcul pe care z[cea Ducele, p[rea c[ r`de a=a cum r`dea el =i poate c[ r`dea de soarta lui, a=a cum =i ea r`sese de el…Totul era ]mbr[cat ]n negru: pere\i, mobilier, tablouri, oameni…Mandripora la capul lui p[rea c[ spune o litanie; o salutai, =i-mi r[spunse la salut, ]nclin`ndu-se u=or din cap. O privii mai atent, era ]ntradev[r frumoas[ ]n aceast[ ]nv[luire a m[t[sii negre, corpul suplu p[rea al unei fecioare ]nv[luite ]n mister, picioare sub\iri, ]nalte,bust de balerin[, ]n ciuda v`rstei ei ]naintate, apele s`nilor marmoreeni se rev[rsau parc[ ]n valuri de bog[\ie, ie=ite din misterul negru-roz al rochiei, ochi mari, parc[ speria\i, spr`ncene ]n arcuri dulci peste orbite, gene lungi =i umede, obraji

101

ro=ii, ]mbujora\i, sp[la\i de apa lacrimilor proaspete… Era frumoas[ ]ntradev[r Mandripora!

Ducele de Spoletto sta ]ntins pe catafalc, ]mbr[cat ]ntr-un costum negru, nou-nou\ care sta \eap[n pe el, de jur-]mprejur era acoperit cu flori, doar fa\a i se mai vedea, pom[dat[ =i ridat[ cu acel z`mbet ironic ]nghe\at pe buze, l[s`nd s[ i se vad[ golurile din\ilor de pe maxilarul inferior.

-A fost un cavaler!- se lament[ MandriporaUn cavaler al prostiei, ]mi venea s[-i r[spund

Mandriporei.-…a \inut at`t de mult la mine- ]mi =opti ea

cu lacrimile ]n ochi, c[z`ndu-i pe obraji- nu mai am lacrimi =i cuvinte s[-l pl`ng…

-N-o asculta, se apropie acel picolo de mine, =optindu-mi la ureche, toat[ lumea vorbe=te c[ nu l-a l[sat s[ moar[ p`n[ nu i-a smuls din m`n[ actul de mo=tenire al Ducatulul…

+I iar Bach =i miros de t[m`ie =i de cear[ =i b[t[i lirice de clopote peste toat[ Vene\ia…

G`ndul ]mi fugi la Sulamita =i la copil =i la prostia ei cu “lumea mare”. Nenorocita asta de Mandripora e ]n stare s[ ne lase pe drumuri, g`ndii eu, sub impresia celor auzite de la acel picolo. Mai auzisem eu despre ea c[ a=a procedase =i cu al\i b[rba\i, sporindu-=i averile. Dup ce mureau, le p[pa averile…C[ era foarte bogat[ =i respectat[…C[ avea o vil[ ultramodern[, Faustina la Firenzia, numai aur =i covoare de Ispahan…Aici aducea aman\ii =i se desf[ta cu ei…

-Te-am a=teptat!- zise Mandripora ]ntr-un t`rziu- s[ vedem unde-l depunem =i unde-l ]nmorm`nt[m…+i nu mai asculta gogo=ile

102

tuturor c[ oamenii sunt a=a de r[i…Nimeni ]n acest ora= nu m[ vede bine! L-a= fi dus la Firenzia, dar n-a vrut el…}i respect ultima dorin\[: cimitirul boga\ilor de pe colinele Vene\iei…

-Eu am avut un co=mar, ]i spusei, ]nainte de a primi telegrama, se f[cea c[ murise =i-l dusesem ]n biserica Santa Maria della Saluta…

-Ce previziune…S[ =tii c[ acolo ]l vom duce =i-l vom depune ]n Capella. Toat[ lumea mare a Vene\iei aici este adus[…

Am fost de acord cu propunerea ei, mai ales c[-mi spusese c[ i-a l[sat destui bani pentru o ]nmorm`ntare cu ]nalte onoruri…Am tocmit patru cardinali s[-i fac[ slujba de ]ngrop[ciune =i un convoi de cinci barcarole s[-l transporte pe Canal-Grande p`n[ la locul cu pricina. Am or`nduit totul dup[ ritual : ]n prima barcarol[ am pus s[-i c`nte ni=te al[muri…Doamneee, ce trist mai c`ntau!. +I toat[ Vene\ia pl`ngea… }n a doua, cei patru prela\i cu ajutoarele lor =i cu corul fecioarelor c`ntau imnuri de ]ngrop[ciune. }n a treia era Ducele de Spoletto, trecea pe ape ca un ]mp[rat c[zut ]n cine =tie ce b[t[lie…}n barcarola a patra era Mandripora cu damele ei de onoare, iar ]ntr-a cincea rudele mai dep[rtate…Cortegiul funerar aluneca ]ncet pe ape ]n sunetul trist al al[murilor, pe fundalul corului fecioarelor spre San- Marco. Lumea se oprea, ]=i f[cea semnul crucii, privea speriat[ la acel spectacol, apoi se dep[rta cu triste\ea ]n suflet…

Un grec l`ng[ balustrad[, probabil turist, se lamenta ]n limba lui:

-Mateotis mateotiton, ta pa’nta mateotis!…

103

Ceace ]nsemna ceva despre triste\ea acelei procesiuni =i despre z[d[rnicia vie\ii pe p[m`nt…

Privii la Mandripora care pl`ngea, ]=i tr[sese voalul negru pe fa\[ =i sub enorma p[l[rie p[rea o \[ranc[ calabrez[ pl[tit[ s[ boceasc[ un mort. Cerul se rarefiase, albastrul lui p[rea c[ plute=te ]n ireal, soarele dulce de Mediteran[ se leg[na peste valuri ca o enorm[ lacrim[ a cerului peste durerile Duomului. ]=i juca razele ]n cioburi sparte de oglind[, reflect`ndu-le peste murii cet[\ii, ]ndolia\i =i ei.

Mi se p[rea c[ joc un rol straniu de operet[ pe o scen[ de carnaval somnambulesc. Al[turi de Mandripora eram parc[ un donjuan de buzunar al c[rui rol ]l jucam prost. Sau p[rea c[ visam c[ joc acest rol ]n privirile tuturor. +i ]ncepui s[ m[ g`ndesc aiurea, cum ]l cunoscusem eu pe acest Duce de Spoletto…Eram ]n Scriptorum, copiam o bulla papal[ pentru un consiliu egumenic ce se apropia. }n sal[ eram eu =i cu ]nc[ doi colegi, pare c[ Verus =i un altul c[ruia nu-i mai re\in numele. L-am v[zut cum a intrat pe u=[ ]nt`i el, p[rea t`n[r, bine hr[nit =i ]mbr[cat irepro=abil… Dup[ el a intrat Ducesa, era ceva mai t`n[r[ ca Mandripora, alt stil, suav[, blond[, ]ntr-o rochie viorie peste care purta o manta mai ]nchis[, tip carp[ spaniol[.

Zice el:-Cine este Peter Flavius Malvinus?+i se uit[ ]ntreb[tor la to\i trei.-Eu, zic,=i m[ apropii c[tre u=[.-Ce t`n[r simpatic!- a exclamat Ducesa.

104

-Suntem Ducele =i Ducesa de Spoletto!- se recomand[ el, vorbea un pic peltic, ]n v`rful limbii =i cu buzele aproape ]nchise. Ducesa ]l \inea de bra\, p[rea c[ se aflau ]n gra\ii bune, ea ]=i juca ochii ]m fa\a lui ca ]ntr-o procesiune erotic[ ornitologic[, anatemiz`ndu-l =i f[c`ndu-l s[ se uite uimit dup ochii ei str[lucitori. Tot el relu[ dup[ o pauz[: Am dori s[ angaj[m un secretar la Cancelaria ducal[ =I alte\ea Sa, consilierul papal, mi te-a recomandat pe dumneata!

Mi s-au p[rut oameni cumsecade =i am acceptat, voiam s[ scap de corvoada copierilor cu care-mi m`ncasem zilele; m-am g`ndit c[ mi se deschide o alt[ perspectiv[: curtea, bibliotecile,pitorescu locurilor, alt[ lume, alte condi\ii…

Privii spre Mandripora s[-i citesc ]n suflet dac[ ar putea ridica preten\ii asupra castelului sau dac[ ar deschide vreo discu\ie despre acel nenorocit act de mo=tenire…Zice, probabil, b[nuindu-mi inten\iile:

-Dup[ ]nmorm`ntare te invit la Firenze, e=ti ca =i copilul meu, =i m[ apuc[ de bra\, stai o zi, dou[, te odihne=ti, =i apoi pleci!

M[ scuzai c[ nu pot r[m`ne, ]i vorbii despre soarta grea ]n care se g[sea Ducatul =i-i ]mp[rt[=ii inten\ia de a-l pune la punct.

-Nu te mai osteni- zice- c[ nu se =tie cum iese! Ast[zi sunt timpuri tulburi…

T[cui, nu =tiam unde bate; poate la faptul c[ va veni ea acolo…

-Am ]nv[\at de la Duce c[ timpurile intr[ ]n prefacere =i lumea se primene=te!- continu[ ea.

105

-De aceea renun\ase el cu at`ta u=urin\[ la Ducat =i-i d[duse ]mputernicire Sulamitei s[-l conduc[!

-+tiu- zice- am vorbit mult despre Sulamita! +i c[tre mine foarte curioas[: +tii c[ e fata lui, f[cut[ cu siracuneza?

D[dui din cap afirnamativ =i ea t[cu, lu`nd aceea=i min[ de femeie ]ndurerat[. Apoi n-am mai avut timp s[ vorbim c[ ceremonia s-a oprit =i a ]nceput o slujb[; unul din prela\i, poate cel mai ]n v`rst[, dup[ figur[, cu o voce frumoas[, c`nta psalmi de pomenire pentru mort. Mandripora arunc[ bani peste pod pe Via Sacra, s[racii =i copiii se ]nghesuir[ s[-i adune de pe jos. B[teau sinistru clopotele lui San-Marc =i le r[spundeau sonor =i trist celelalte clopote ale Vene\iei, arama lor grea tremura-n aerul marin ca ni=te t`nguiri de ocarin[, c[z`nd ]n reflexe de diferite tonalit[\i pe zidurie vechilor domuri. Vene\ia toat[ e lacrim[, e triste\e, t`nguire,; ar trebui ca toate ]nmorm`nt[rile de pe p[m`nt s[ se fac[ aici ]n cetatea dogilor.

Dup[ slujb[ Mandripora a ]nceput s[ pl`ng[. Zice, printre lacrimi:

-Cu el pleac[ dincolo toate visurile mele, n-am puterea s-o mai iau de la cap, m[ voi retrage la vila Faustina s[ tr[iesc din amintiri…

T[cui =i m[ uitai la ea, nu ar[ta a tr[i din amintiri; corpul ei s[n[tos, ]n floarea v`rstei ar[ta bine. Toat[ laguna o cuno=tea =i-o b`rfea! }n privirile oamenilor citeam dispre\ =i ur[. M[ ]ntrebai dac[ cu mine nu joac[ cumva teatru =i m[ cuprinse ]ndoiala: oare nu va fi a=a cum vorbe=te lumea c[ ea l-ar fi otr[vit? Via\a e foarte

106

generoas[: cu ce m[sur[ pl[te=ti, cu aceea=i \i se ]ntoarce plata! Asta referitor la Duces[, c[ci se b[nuia c[ =i ea murise otr[vit[…Lumea vorbea c[ chiar ]n acest timp Ducele procurase otr[vuri de la alchimi=tii din Prado…Sulamita cercetase =i aceste misterioase b[nuieli, dar n-ajunsese la niciun rezultat. S[ se fi ]ntors acum aceea=i otrav[ prin intermediul Mandriporei ]mpotriva lui? Dumnezeu mai =tie!

Numai Cioclii sunt cu ochii pe Mandripora, o cunosc =i o simpatizeaz[, probabil c[-i pl[te=te bine. E deajuns s[ le fac[ un semn =i se gudur[ ca sc`rn[viile pe l`ng[ ea.

}n sf`r=it, lunga procesiune a ajuns la Capella, toat[ e inundat[ de lum`n[ri puse-n lampadare de Murano, Ducele ocup[ locul central, Cioclii r[sufl[ u=ura\i, Mandripora la porunce=te prela\ilor ceva, probabil s[ gr[beasc[ ceremonia ]nmorm`nt[rii c[-i apuc[ noaptea…Apoi cuv`ntul de adio cu bigrafia seac[ a Ducelui, c[ a=a, c[ pe dincolo, oare cine furnizase aceste date seci? O biografie trucat[, chestii de-astea cu figura lui ilustrissim[…Apoi Mandripora, cea mai apropiat[ fiin\[ a Ducelui care va r[m`ne ve=nic ]ndurerat[…

C`nd ie=ir[m din Capella se f[cuse sear[, o sear[ ar[mit[ cu culoarea lunii care ie=ise din valurile ]nvolburate ale m[rii =I b[tea printre castanii b[tr`ni, arunc`ndu-=i razele pe aleile pustii ce duceau spre cimitir. Mandripora merse s[ inspecteze cavoul =i-i pl[cu; era f[cut din marmor[ alb[, iar deasupra se termina cu un obelisc cu un vultur ]n zbor, str[juind zarea. }n fa\[ erau scrijelite dou[ versuri:

107

“}ntoarce-te-n legend[, Duce, C[ peste to\i amurgul cade…”}n care legend[ s[ se ]ntoarc[?- m[ ]ntrbam

eu cu g`ndul la existen\a lui de boem. Ce f[cuse el s[ intre ]n legend[? Dar acum nu mai era timp de reflec\ii…

Se l[sase amurgul peste toat[ natura =i mai ales peste m[re\iile Vene\iei =i peste to\i asce\ii lumii care se plimbau cu barcarolele pe oglinda apei, tri=ti =i dezola\i, de z[d[rnicia vie\ii.

Venea o can\onet[ murmurat[ ]ntr-un tremolo trist din largul Lagunei =i-o chitar[ care-=i sp`nzura sunetele de stre=inile inimilor, picur`nd ]n auz miere de obol din fagurele nev[zut al divinit[\ii.

Dup[ care Ducele de Spoletto fu cobor`t ]n infinitul lumii, udat de lacrimile Mandriporei…

16

}n timp ce eu priveam spectacolul fascinant al incendiului, v[zui un c[l[re\ ce spinteca zarea =i se-apropia de mine cu sufletul la gur[. Tremura tot =i nu putea s[ mai vorbeasc[. R[m[sese ]n fa\a mea ca o stan[ de piatr[ =i nu zicea numic.

-Vorbe=te, omule, c[ de-aia \i-a l[sat Dumnezeu gur[!- ]l zguduii eu =i-l trezii din acea buim[ceal[ din care nu putea s[ mai ias[.

-A auzit }mp[ratiul de r[scoala voastr[ =i vine cu o=ti s[ v[ pedepseasc[!

-Cine te-a trimis? -Milostiva de }mp[r[teas[!

108

-De c`nd a devenit aceast[ }mp[r[teas[ milostiv[? Du-te =i spune-i c[ Flavius nu se teme de orice musc[ care b`z`ie…

-A mobilizat armatele lui =i-a plecat hot[r`t s[ d[r`me lumile actuale! A dat foc Bibliotecii din Alexandria! Arde tot ]n calea lui! R[m`n numai ruine =i jale, domnule!

-Nebunul! Nu-i nimic…Cam ]n c`te zile vor fi armatele lui aici?

-Cam ]n trei-patru zile!-P`n[ atunci ajungem la Izvor =I organiz[m

ap[rarea! Oameni buni, m-am adresat eu mul\imilor, p[stra\i armele c[ vine }mp[ratul cu armatele lui, organiza\i-v[ bine ap[rarea!

O r[scoal[ la marginea Imperiului nu d[dea bine Imp[ratului; am mobilizat pe toat[ lumea, copii, femei, b[tr`ni…

Priveam la m[re\ul spectacol al focului, av`nd revela\ia unui nou ]nceput de lume! Limbile de foc ie=au ca ni=te uria=e limbi de balaur =i ]nghi\eau totul ]n calea lor; fugeau prela\ii ca furnicile cu tunicele lor arz`nd, c[deau =i se perpeleau =i sf`r`ia carnea pe ei…Solda\ii, c`\i mai r[m[seser[, se ascundeau speria\i ]n p[durea din apropiere…Totul devenise apocaliptic =i nimeni nu =tia cum se va sf`r=i…

-Fra\ilor, ]i ]ndemnam eu, nu mai sta\i, organiza\i ap[rarea c[ci }mp[ratul nu ne mai iart[…Eu m[ voi duce la Izvor cu o gard[, voi r[m`ne\i aici!

109

17

Cu Mandripora la vila Faustina. A=a ar putea fi numit acest straniu capitol care putea s[ lipseasc[, dar ]l inserez pentru ]nc`ntarea cititorului.

Pleci pe un drum singur la o ]nmorm`ntare =i te treze=ti ]ntr-o lume de vis. C[ci la vila Faustina era o lume chiar de vis.

Am ajuns noaptea cu careta pe o =osea dosnic[ printre cedri =i palmieri; vila Faustina era a=ezat[ pe-o coast[, ]n fa\a soarelui, printre arbu=ti ornamentali =i plante exotice ag[\[toare care-i burdu=iser[ pere\ii. Avea o fa\ad[ crenelat[, ferestre mari ogivale, luminate agiorno, u=i enorme sculptate-n lemn, camere ]nc[p[toare mobilate cu mobilier de epoc[ aurit. Peste tot tablouri din epoca Rena=terii care te farmec[.Nu =tiai ce s[ prive=ti mai mult, ornamentele tavanelor crenelate sau pere\ii ]podobi\i cu figurile femeilor lascive ale lui Rafael =i Giorgione, Venus dormind pe un c`mp singur[ la umbra cedrilor b[tr`ni sau madonele lui Ti\ian =I Bellini care te transpunea ]n lumea visului…

-Aici, ]mi =opte=te Mandripora, vin c`nd sunt d[r`mat[, stau o s[pt[m`n[-dou[ s[ m[ refac, =i-apoi, ren[scut[-mi iau zborul c[tre alte meleaguri. C[ci, domnule, zice ea ap[sat,sunt suflet zbuciumat de grecoaic[ =i blestemat[ ca =i bunicii =i str[bunicii mei s[ n-am stare! Dac[ nu eram noi, grecii, Roma =I ]ntraga lume roman[ n-ajungea la civiliza\ia actual[. Grecii au salvat Roma =i barbarii au distrus-o! Umblu ]ntruna

110

s[ v[d lumea c[ci via\a noastr[ nu-i dec`t o clip[ din Univers =i trebuie s[ fie m[rea\[…

Sun[ un clopo\el =i ap[ru o feti=can[ frumoas[.

-Dou[ cafele!- zice Mandripora. Cu n[ut?- mi se adres[ ea.

-Cu!-+tiu ce crezi despre mine-zice- dar s[ =tii

c[ nu e adev[rat nimic!-Ce s[ cred?-m[ ]ntreb eu =i o ]ntreb =i pe

ea.-Hai, nu f[ pe naivul! Eu =tiu c[ aici

toat[ lumea m[ b`rfe=te!+i ap[s[ pe un buton =i se desf[cu plafonul =i

se l[s[ o r[coare =i-o ploaie cu stele =i-o lun[ gata s[ ne cad[-n cap…+i toat[ t[cerea fu spart[ de un cor de greieri care c`ntau ]n noapte.

-Nu \i-a spus nimeni nimic despre mine?-Nu!-Nu m-a b`rfit nimeni? Nu \i-a b[gat nimeni ]n

cap c[ eu sunt o curv[, ]i storc pe b[rba\i de averi =i-apoi ]i omor =i-i schimb ca pe c[ld[ri?

Ap[ru feti=cana cu cafelele =i Mandripora t[cu, le puse pe mas[, f[cu o plec[ciune ]n fa\a noastr[ =i disp[ru pe u=[. Sorbir[m cafelele ]n lini=te ]ntr-o t[cere prelungit[ ]n care-i observai Mandriporei dou[ bobi\e de lacrimi, alunec`ndu-i pe fa\[…

-Vin de la Samos, zise ea ]nt-un t`rziu, de-acolo m[ trag eu; mama de la Samos, tata de la Lesbos, plecasem pe Marea Neagr[ s[ ajung ]n Crimeia cu comer\…Cu am`ndoi p[rin\ii…Plecasem spre Grecia Mare…+i, offf, Doamne,

111

prin ce-am trecut! +i oft[ =I t[cu. Sorbi din cafea, se scuz[ =i disp[ru c`teva clipe.

Ap[ru schimbat[ ]ntr-un neglijeu de noapte cu dou[ fotografii ]n m`n[:

-A=a ar[tau p[rin\ii mei!-+I ce s-a ]nt`mplat?-Naufragiu!- sare ea deodat[, strig`nd tare.

Naufragiu! Ce mi-au v[zut ochii atunci, neam de neamul meu s[ nu mai vad[!

-Ce?-Dumneata ai sim\it vreodat[ c`nd e=ti ]n

gura mor\ii?He-he-he, de c`te ori nu sim\isem =i eu

aceast[ senza\ie =i prin c`te nu trecusem =i eu! Dar t[cui, o l[sai pe ea s[-=i continuie povestea.

-Era o lun[ frumoas[ spre Bosfor =i se-auzea c`ntecul muezinilor la ultima rug[ciune de noapte. +i-au trecut pe l`ng[ noi un stol de pesc[ru=i speria\i. Tata zice: “e ceva-n neregul[!”- umblase mult =i cuno=tea tainele m[rii…Marea e cu dou[ fe\e- zice ea- c`nd e lini=tit[, trebuie s[ te-a=tep\i la furtun[! Mama dormea =i eu, romantica, priveam cerul…E fantastic s[ prive=ti cerul pe mare…Era ca acum- =i se uit[ ]n sus prin deschiz[tura tavanului spre bolta de stele…}mi pl[cea a=a de mult s[ privesc cerul noaptea, acea c`mpie de stele ]ntr-o lini=te fantastic[…+i dintrodat[ ]l aud pe tata strig`nd: “Furtun[[[[!” Ceva negru ca de smoal[ a ]nv[luit totul, asta ]n c`teva clipe =i valuri uria=e au venit peste noi cu rafale puternice de v`nt…Am v[zut, drag[, cum se r[stoarn[ corabia, prin lic[rul fulgerelor, cum tata a fugit spre mama s-o scoale, c[ci dormea, cum au alunecat am`ndoi ]mbr[\i=a\i, url`nd;

112

“Mandripoooraaaa!” +i-apoi n-am mai auzit nimic, ]n v`rtejul acela ne-am f[cut una cu marea! Acest episod a r[mas ]n amintirea mea ]nv[luit ca-ntr-o cea\[.

+i m-am n[scut pentru a doua oar[; nu =tiu c`\i ani s[ fi avut atunci, cred c[ eram mare c[ \in totul minte…M-am trezit ]n casa unui mujahedin bogat cu o droaie de neveste. +i am stat la el cam un an, dac[ nu doi, p`n[ am auzit ce vrea s[ fac[ cu mine…Probabil c[ m-a pescuit mai mult moart[! E frumoas[- zice el- o las s[ se coac[, fac avere din ea-zice- e o min[ de aur… S[ m[ v`nd[, adic[… +i eu, c`nd am auzit a=a, am pus la punct planul evad[rii…Doi eununci m[ p[zeau zi =i noapte…+i-am g[sit o femeie-n harem cu hramul lui Dumnezeu ]n suflet. Am rugat-o s[ m[ ia =i pe mine ]n ziua de Ramazan prin ora= +i ea zice: “hai, dar ]mbrac[-te ca lumea!”.+i-am plecat s[ m[ ]mbrac, c[utam hainele cele mai frumoase…C[ut`nd eu a=a, am dat de un ghiul de aur, s[ fi avut ca un chilogram…+i atunci mi-a venit mie ]n minte c[ aurul acesta m[ va salva…Bem un vin, ne mai dezmor\e=te!

-Bem!Sc[p[tase luna spre cornul caprei =i se

rumeneau zorii, stelele lic[reau deasupra capului nostru, se topea noapte-n ziu[, greierii t[cuser[, undeva aproape se-auzea clipocitul unei ape, se l[sase =i r[coarea, o r[coare ce-\i picura fiori ]n suflet.Am avut pu\in timp s[ m[ g`ndesc =i la Sulamita =i la micu\ul Flavi, pe care-i l[sasem singuri acas[…Ce-or fi f[c`nd ei acum? Cred c[ dorm…+i eu stau =i ascult pove=tile Mandriporei cu cad`ne =I eununci…

113

-S-a r[corit, zise Mandripora, =i iar ap[s[ pe acel buton al plafonului care trecu la loc, disp[r`nd cerul =i lundu-i locul un vitraliu cu urcarea la cer a M`ntuitorului…E un vin bun, continu[ ea, s[ bem; dup[ ]nmorm`ntarea asta m[ simt buimac[ =i nu-mi vine nici somnul…

+i puse vinul ]n pahare =i-l d[du peste cap =i-l d[dui =i eu cu g`ndul s[-mi mai ostoiasc[ oboseala.

-Drobul [la de aur e vila asta!- reia Mandripora conversa\ia. Am cump[rat-o de la un senior…

S[rea de la o discu\ie la alta incoerent, r[m[sese cu povestea vie\ii ei la felah =i acum s[rea la vil[.

-…stai, s[ vezi, c`nd am ajuns eu la Vene\ia,eram o feti=can[ frumoas[…+i iar mai turn[ ]n pahare =i b[u =i b[ui =i eu. M[ g`ndii c[ aceast[ femeie e uns[ cu toate alifiile, ]i pl[cea al naibii s[ bea! Aici m-a cunoscut Ducele! Eram ]n floarea tinere\ii…+i-am a=teptat o via\[ s[ moar[ Ducesa ca s[ m[ pot c[s[tori cu el… S[ nici nu-\i treac[ prin cap c-a omor`t-o el! El n-ar fi fost ]n stare s[ omoare nici-o furnic[…S-a otr[vit de ciud[ c[ b[rbatul ei se ]ncurcase cu slujnica, mama so\iei dumitale! +i-asta dup[ ce-i f[cuse Ducesa de petrecanie…Ce stupiditate! Ce r[utate, domnule! Trebuie s[ vie un alt Cristos s[ ]ndrepte lumea asta- =i ar[t[ spre plafon- M`ntuitorul, cu toat[ porunca Domnului, n-a fost ]n stare! Trebuie s[ triumfe iubirea ]n via\[! }n\elegi, dumneata, sau nu ]n\elegi?

M[ uitai mai atent la ea =i mi se p[ru din ce ]n ce mai frumoas[; vinul ]i incendiase fa\a =i-i

114

r[scolea toate amintirile…O clip[-mi trecur[ =i c`teva g`nduri profane prin minte. +i tot eu m[ lamentai: s[ vii de la un mort =i s[-\i mai treac[ astfel de g`nduri prin cap! Doamne, iart[-m[!

-Ne-am luat cu vorba =i nu \i-am ar[tat vila…C`nd pleci?

-M`ine cu po=talionul!-Mai e timp de pove=ti, po=talionul trece

t`rziu =i ai tot timpul s[ mo\[i ]n el… Uite, m[ trage ea de m`n[ ]n alt[ camer[, aici e camera greceasc[, am aranjat-o ca la mama acas[, aici e o camer[ maur[, ambi\ia Ducelui, vizitase Spania =i-i pl[cuse mult stilul maur… Urmeaz[ apoi cea japonez[, cea vene\ian[, cea turceasc[…cea roman[… Treizeci =i dou[ de camere… +i m-am g`ndit, ca semn al dragostei mele pentru Duce, s[ v-o las vou[ prin testament…

C`nd am auzit a=a a c[zut cerul pe mine =i n-am mai =tiut ce s[-i mai r[spund. De-abia a=teptam s[ plec acas[ =i s[-i spun =i Sulamitei marea veste. +i ne-am ]ntors iar[ la b[utur[ =i-a mai adus o sticl[ =i-am golit-o =i pe aia. +i Maria Mandripora n-a mai rezistat =i-a c[zut d[r`mat[ pe fotoliu… A=a am g[sit-o eu a doua zi c`nd m-am trezit: ghemuit[ cu genunchii la gur[ =i cu m`na dreapt[ sub cap. Visa ceva c[ci z`mbia ]n somn, ceva frumos, care-i f[cea pl[cere. N-am mai sculat-o, am plecat f[r[ s[-mi iau la revedere de la ea…}mi p[rea r[u c[ nu-i ascultasem ]ntreagaei poveste despre via\a ei…

18

115

C`nd am sosit la castel de la moartea Ducelui de Spoletto, am g[sit-o pe Sulamita ]n parcul din fa\a intr[rii principale, se juca cu micu\ul Flavi. Dac[ pe mine nu m[ strigase niciodat[ pe acest nume, pe Flavi nu-l mai scotea din m`ng`ieri: Fl[vi=or, Fl[vi\[, Fla…

Micul Flavi f[cea tumbe, plecase cop[cel =i parc[ toat[ lumea era a lui, g`ngurea prin iarba mare, bucur`ndu-se de natura darnic[…Sulamita st[tea pe o banc[ =i citea, din c`nd ]n c`nd ]=i ridica ochii din carte =i-l urm[rea pe micu\ prin bosche\i.

Acest copil ne umpluse casa de fericire, eu, cel pu\in, eram ]nnebunit de bucurie c`nd ]l vedeam; s[ ai un b[iat care-\i seam[n[ =i-\i duce numele =i faima pe mai departe, e ceva…Voiam chiar s[-i las testamentar, ]n caz c[ nu reu=eam eu, harta cu Izvorul Fericirii =i hot[r`rea ca, dup[ ce voi muri eu, s[ mearg[ el s[ deslege tainele acestui Izvor.

-Hei, cum a fost?- m[ ]nt`mpin[ Sulamita firesc, pe un ton de triste\e.

-Cum s[ fie? Ca la ]nmorm`ntare!- +i el cum era?-Cum poate s[ fie un mort? Era ur`t, \eap[n,

slab, cu ochii parc[ speria\i( a=a ]mi spusese Mandripora c[-l g[sise). Costumul st[tea pe el ca pe un manechin…

-+i c`nd te g`nde=ti c[ [sta a fost tat[l meu… P[cat!- se lamenta ea-Ducesa era a=a de frumoas[ moart[…}i st[tea a=a de bine ]mbr[cat[…

116

-Femeile sunt mai fotogenice moarte dec`t b[rba\ii!- ]i spusei eu.

-Apropo!- sare ea de la una la alta- nu \i se pare c[ m-ai claustrat aici?

-Eu te-am rugat s[ mergi =i tu, dac[ n-ai vrut…Dar nu uita c[ am o mare surpriz[ pentru tine!

-|ine surpriza pentru tine =i nu lua alt[ vorb[!- se bosumfl[ ea. N-am chef de ]nmorm`nt[ri =i de bocete, altceva a= vrea eu! Ce-ar fi s[-l l[s[m pe Fl[vi=or cu bona =i s[-i ]ntoarcem vizita promis[ lui Verus al t[u?

-De acord!- ]i r[spunsei eu- dar numai c[ acum sunt obosit…

-Dar eu n-am zis acum, mi-o retez[ ea cu un glas t[ios-poate ]n urm[toarele zile…

-Peste c`teva zile, da! S[-mi mai ias[ de sub pleoape Maria Mandripora asta =i s[ scap de umbra ei =i de figura Ducelui…+tii ceva?- m[ gr[bii eu s[-i dest[inui surpriza-ne las[ nou[ cu testament vila Faustina!

-Ne las[ pe dracu! Tu n-o cuno=ti…A\i fost =i la vila Faustina? Acolo-=i ducea numai aman\ii…Ea cum se comporta la ]nmorm`ntare?

-Cum s[ se comporte? Ea a organizat toat[ ceremonia ]nmorm`nt[rii…

-+i tu?-Eu am fost martor la deslegarea apei!-Ca de obicei!- m[ ironizeaz[ ea.-+i mai zice unul =i altul c[ e t`rf[! Dac[ era

t`rf[ se d[dea la fund.-Poate c[ ai dreptate =i tu!-Mandripora asta e plin[ de mister, nici nu

mai =tii ce s[ crezi despre ea! Pl`ngea =i-mi

117

spunea cu glas de foc c[ l-a iubit! Nici-o vorb[ c-ar vrea ceva din averea lui…

-Ce avere -sare Sulamita- Ducatul [sta nenorocit?

-Mai =tii! Dac[ mica duces[ nu-=i ia rolul ]n serios- glumii eu =i plecai s[ m[ joc cu Fl[vi=or c[ci venea cop[cel leg[n`ndu-se c`nd pe un picior, c`nd pe altul, g`ngurind: ta-ti! ta-ti! ta-ti…

}l luai ]n bra\e =i-l str`nsei la piept ca pe o comoar[ =i m[ g`ndii c[ eu, la timpul meu, n-am avut parte de a=a ceva. B[iatul ]nfipse m`na ]n p[rul meu =i trase c`t putu, apoi ]ncepu s[-mi m`ng`ie obrajii cu p[lmu\ele lui mici, g`ngurind c`ntat: ta-ti, ta-ti, ta-ti…

-E nec[jit, m[ puse Sulamita ]n gard[, ]i dau din\i=orii =i -l m[n`nc[…+i-apoi nu mi-ai r[spuns la ]ntrebare…

-La care?-La propunerea mea cu vizita aceea…-Dac[ vreai tu, plec[m peste o zi!N-am stat nici dou[ zile s[ m[ odihnesc; peste

o zi, diminea\a, am plecat cu docarul spre locurile lui Verus… Niciodat[ n-am v[zut-o pe Sulamita a=a de frumoas[ =i vesel[ ca acum, ]=i pusese pe ea o rochie bleo, reflexul cerului de var[,care-o f[cea un ]nger. Culoarea pielii ei, a fe\ei, mai ales, blond[, ]ncadrat[ de bucli=oare, cu n[sucul ei finu\, ochii mari, c[prii, gura mic[, toate- toate o f[ceau ]n acel albastru sidefiu o madon[ demn[ de penelul celui mai mare pictor…G`tul =i s`nii b[t`nd ]n roz se pierdeau ]n dantel[riile decolteului, l[s`nd un misterios g`nd profan ]n orice ochi care o privea… Mi-am adus aminte de la logodn[ de sfaturile unui coleg, care trecuse

118

printr-o astfel de experien\[. “Fere=te-o, Flavius, de ochi profani c[ femeia asta are pe dracu-n ea!” +i acest sfat reu=ise s[ m[ scoat[ din s[rite atunci! Acum, privit[ prin prisma acelor clipe, dizerta\ia lui ]mi ]nprosp[t[ gelozia…R`sei =i eu de prostia mea =i-mi adusei aminte c[ nu trecuser[ nici dou[ luni de c`nd discutasem cu ea despre gelozie =i-i categorisisem pe oamenii gelo=i cei mai ridicoli oameni din lume! +i g`ndul- ]n acea leg[nare a docarului- iar ]mi fugea la Maria Mandripora, oare c`\i b[rba\i f[cuse ea gelo=i? Nu =tiu ce-mi veni cu aceast[ apropiere dar pentru prima dat[ pusei cele dou[ femei fa\[-n fa\[ =i ]ncepui s[ la compar…

-Prive=te, drag[, ce natur[ ]nc`nt[toare!- se entuziasm[ Sulamita de peisajele ce ni se deschideau ]n fa\[, ni=te dealuri =i mun\i, printre care c[l[toream, peste care natura-=i v[rsase toate darurile l[sate de Dumnezeu pe p[m`nt: p[duri ]nverzite, pline de r[coare, ]n care c`ntau tainic p[s[rele, poiene multicolore cu om[tul ierbii p`n[ la glezne, pline cu flori unde se jucau roiuri de fluturi albi, g`ze ]ntr-o permanent[ nuntire, dealuri punctate cu mioare p[sc`nd, mun\i sp`nzura\i cu v`rfurile de cer, albi ca varul, pierdu\i ]n albastrul azuriu al boltei, ape repezi, cl[bucite ]ntr-un alb ]maculat,care curgeau la vale ]n mici cascade sperioase, toate se transformaser[ parc[ ]ntr-un paradis ]n care nu te-ai mai fi s[turat s[ tr[ie=ti departe de grijile Ducatului =i de zbuciumul ]ntregii lumi…

Eram ]ns[ obosit =i n-aveam ochi =i urechi pentru toate acestea. Mi se f[cuse lehamite de via\[ dup[ aceast[ nenorocit[ de ]nmorm`ntare ]n

119

mijlocul unei lumi str[in[ de mine; aici, ]n aceast[ s[lb[ticie a naturii ar fi fost locul nostru f[r[ nici-o grij[, nici de avere, nici de Ducat, nici de Duce sau de Maria Mandripora…=i nici de grija Izvorului…

-Cred c[ va fi bucuros messerul Verus c`nd ne va vedea!-zise Sulamita dup[ entuziasmul ei ]n fa\a naturii care-o ]nc`ntase at`t de mult.

-Poate e, poate nu e; noi s[-i facem hat`rul!- i-o retezai eu,plictisit de-at`ta drum zdruncinat de docar, [sta a fost =i a r[mas un fluier[-v`nt, risc[ =i pierde, risc[ =i c`=tig[!

-Risc[ =i tu!- sare Sulamita la mine, ar\[goas[.Asta era! S[ risc =i eu, adic[ s[ m[ apuc de

nego\ sau de ce credea ea, s-o \in ]nzorzonat[ ca pe Maria Mandripora ]ntr-o vil[ Faustina, t`iat[-n marmor[, ca pe o ]mp[r[teas[! +i ce at`ta tam-tam cu bazbuzucul [sta de Verus? I-ar trebui =i lui o Mandripor[ s[-l duc[ la r`p[!

-Ce ]n\elegi tu prin risc?- o ]ntrebai eu pe Sulamita, intrigat de exemplul ei cu Verus.

Dar femeia t[cu; se-apropia un han unde trebuia s[ facem un popas s[ schimb[m docarul cu o caretta, mai comod[ =i mai luxoas[. Fusese ideea Sulamitei, ca s[ fac[ impresie la curtea lui Verus- =i-=i schimb[ privirea pe arhitectura hanului, f[cut numai din lemn cu o mare ingeniozitate de cine =tie ce me=teri vesti\i:st`lpii erau sculpta\i ]n sc[ri\e cu figurine de meduze ]n relief, geamurile ogivale cu chenare-n frunze de stejar, br`uri de flori =i figuri geometrice f[ceau impresia unui muzeu al artei populare ]n lemn.

120

}n contrast cu cl[direa, doi cheflii ie=ir[-n balcon =i ]ncepur[ s[ fac[ glume de=ucheate pe seama Sulamitei. Ea se sup[r[ =i ]mi zise:

-Lu[m caretta =i plec[m imediat! Mi-e sil[ de ace=ti be\ivi ordinari! Idio\ii…

R`sei, reu=iser[ s-o inerveze =i s-o dezguste de hanuri cu arhihecturi filozofale; dac[ =i la Verus va mai ]nt`nli asemenea scene, are s[ t`njeasc[ dup[ lini=tea c[minului nostru pe care-l l[sasem ]n urm[ pe m`na bonei =i a micu\ului Flavi.

C`nd am plecat de la han, se l[saser[ umbrele ]nser[rii, contururile dealurilor =i ale mun\ilor se alungiser[, soarele se pitise pe dup[ ele, sc[p[t`nd ]n valea unde trebuia s[ ajungem noi la messerul Verus. Sulamita t[cu tot drumul, eu ]ncercai s[ dorm, ]nc[ nu-mi trecuse oboseala de la Vene\ia, auzeam ca prin vis ro\ile carettei =i parc[ ceva din tactul lor mi se ]nv`rtea ]n creieri…

}n sf`r=it, dup[ lungi ocoli=uri pe dup[ versan\ii mun\ilor, am ajuns la curtea lui Verus aproape de miezul nop\ii. Un lacheu cu doi ogari dup[ el ne anun\[ vizita. L-am v[zut pe Verus foarte entuziasmat de venirea noastr[, avea invita\i, c[ci tot palatul era luminat a giorno =I de pe ferestrele ]ntredeschise r[zb[tea o muzic[ de clavecin, umpl`nd toat[ natura cu suneltele lui, ca t`nguirile unei fecioare.

-Ce surpriz[, signora!- se repezi el ]nt`i la Sulamita =i-i s[rut[ m`inile. Credeam c[ nu mai veni\i! }mi serbez cei treizeci de ani- se ]ntoarse el c[tre mine- =i-am dat un bal, voi o s[ fi\i oaspe\ii mei de onoare!

121

}nc[ de la intrare ne izbi opulen\a, o risip[ de bog[\ie peste tot, de la vestimenta\ie p`n[ la paharele de cristal care str[luceau la luminile lampadarelor pline cu nectarul lui Bacus =i de la picturile marilor mae=tri p`n[ la covoarele orientale ]n care se ]ngropa piciorul…Sulamita r[m[sese ]ncremenit[, nici nu =tia ce s[ admire mai mult, noi cu Ducatul nostru eram departe de ceea ce ne oferea messerul Verus. Pe l`ng[ toate acestea, oameni de condi\ie social[ ]nalt[, de la duci =i ducese, papi, cardinali, generali p`n[ la ]nalte fe\e rege=ti str[luceau cu aerul lor nobiliar la lumina lampadarelor…

-Ducesa poate dore=te o camer[ pentru odihn[!- se adres[ el Sulamitei. Veni\i cu mine s[ v[ ar[t obiecte achizi\ionate de la chinezi =I arabi, din Indii =i de la muscali…+i trotu=i ave\i ]n fa\a dumneavoastr[ un om nefericit! Ne prezent[ ]ntregul palat cu str[lucirile lui; Sulamita r[m[sese ]nc`ntat[ de ce vedea, nu mai vedea =i nu mai auzea nimic, ]n afar[ de acele obiecte… Nici nu observase c[ messerul ne invitase ]n sala de bal =i zisese tare, s[ aud[ toat[ lumea:

-Signora Duces[ de Spoletto cu so\ul ei, secretarul Ducatului! Sunt oaspe\ii mei de onoare!

Sulamita se dusese ]n camera rezervat[ ei =i se schimbase. }=i pusese pe g`t coliere ]n reflexe dulci de verde crud =i rubiniu =i-i scotea curbele g`tului ]n relief sub decolteul dantelat al rochiei, ]nvior`ndu-i pielea catifelat[ ca filde=ul sub luminile discrete care-i jucau pe corp, ]nfl[c[r`nd corpul ei de andaluz[.

122

Dintr-o ochire, observai c[ ea era cea mai frumoas[ femeie din toat[ adun[tura aceea.

Sulamita, surprins[ de prezent[ri, r[m[sese n[uc[,, nu =tia ce s[ mai fac[; ]n afar[ de c`teva plec[ciuni ]n semn de salut c[tre cele patru col\uri ale s[lii, nu mai schi\[ nimic. Se pornir[ spre ea priviri iscoditoare din toate p[r\ile: lornioane, binocluri =i ochelari o puser[ sub observa\ie ca pe un obiect ciudat…Apoi urmar[ oftaturi de u=urare, z`mbete, regrete…tinere\ea, of, tinere\ea, dup[ care regretau to\i…

A urmat masa =i dansul.-Am o poft[ nebun[ de dans!- ]mi =opti

Sulamita mie la ureche.Apoi veni Verus =i o invit[ la dans, era un

vals u=or, ambii p[reau c[ plutesc ]ntr-o dulce leg[nare ca dou[ creaturi din alte lumi, dou[ firi romantice, care exaltate, se credeau c[ plutesc prin Paradis…Muzica c`nta domol cu rostogoliri de castanete =i ocoli=uri de glasuri de viori =i violine; un flaut singuratic prelua melodia =i o ducea undeva ]n seraiurile orientale, un fel de dulci sonuri melancolice sc[pate din harphele atinse de v`nt ale lui Minos…

Privind-o a=a cum se leg[na ]n bra\ele lui Verus, mi s-au adeverit ni=te b[nuieli ale mele: Sulamita nu-i de mine! O iubesc prea mult s[ nu o ]n\eleg, asta e via\a ei: nestatornicia, muzica, dansul, opulen\a, colierele, pictura, literatura, visul, lumea ireal[…+i pentru prima dat[ ]mi p[ru r[u c[ am dat via\[ unui copil cu aceast[ femeie…Chiar m[ ]ntrebai ]n sinea mea cum am putut s-o \in p`n[ acum l`ng[ mine. Ce puteam eu s[-i ofer din toate acestea? Era parc[ o pas[re

123

sc[pat[ dintr-o colivie care-=i luase zborul spre alte \inuturi: dorul de azurul albastru al cerului, dar =I de viforul iernilor s[lbatece. Via\a este o curioas[ c[utare a ceea ce noi numim Fericire…Eu fug dup[ o iluzie,tu fugi dup[ o iluzie, noi to\i fugim dup[ iluzii, c[ci iluzii sunt toate ]n lumea asta, dup[ cum spunea Magister Senten\iorum…

+i ]n timp ce eu m[ pierdusem ]n asemenea lamenta\ii, apare Sulamita, sc[pat[ din bra\ele lui Verus, f[c`nd aer cu enormul ei evantai, =optindu-mi:

-E splendid, Flavi!}mi zisese <Flavi>, parc[ i s-ar fi f[cut mil[ de

mine =i acum voia s[ m[ consoleze. Femeile simt c`nd sunt vinovate, se gudur[ ca pisicile =i-=i ascund ghearele. Nu-mi mai zisese <Flavi> demult, acum nu =tiu ce-o apucase…

-}mi pare bine!- ]i r[spund eu cu un glas glacial- dup[ at`ta claustrare la castel, meri\i =i tu o distrac\ie!

Pe mine m[ cuprinsese oboseala, mai luai c`teva pahare de vin =i ]ncercai s[ stau cuminte ]n col\ul meu. Noaptea trecu repede pentru Sulamita =i greu pentru mine; la sf`r=itul balului, Sulamita fu declarat[ regina balului, ]n entuziasmul tuturor. Dansul de onoare ]l f[cu cu Verus =i la sf`r=it mi-o aduse de bra\ ca pe un trofeu =i-mi mul\umi pentru clipele ]nc`nt[toare pe care i le oferise so\ia mea. Nimic nedemn la orizont ]n comportarea lor ca s[-mi dea de b[nuit ceva, numai starea lor sufleteasc[ p[rea s[-i desconspire; luciri apocaliptice ]n irisurile ochilor lor ce se-ntret[iau ca ni=te s[ge\i otr[vite!

124

-Hai, Sulamita, s[ ne odihnim c[ m-a cuprins oboseala!- i-o retezai eu, cam sastisit de toat[ aceast[ poveste.

-Tot tu?- sare ea. Adic[ tot eu care st[tusem pe margine =i privisem la ei?

-Da, tot eu!- ]i replicai nervos; ai uitat de unde vin eu? F[ptura mea e populat[ de mor\i, cu cimitire =i cu Mandripore nenorocite =i cu Vene\ii care-mi plesc[ie cu apa lor ]n cap, trebuia tu s[ fii acolo s[-\i jele=ti unchi=orul sau tat[l sau ce-\i mai este… }\i place c`nd te prezint[ messerul Verus Ducesa de Spoletto, nu?

A t[cut =i s-a f[cut toat[ ro=ie…-Hai!- a zis ea ]ntr-un t`rziu =i apoi iar a t[cut

tot timpul p`n[ ne-am culcat.O priveam ]n lumina l[mpii din podea cum se

dezbr[ca ]n lini=te, ]n intimitatea ei, cum ]=i trage ciorapii, rochia, cum ]=i admir[ corpul gol ]n oglinda din perete , corpul ei care, dup[ na=tere se rotunjise =i se feminizase, cum repara ridurile fe\ei, pu\inele umbre care-i ap[ruser[ dup[ acea noapte, cum ]=i admira dantura =i buzele c[rnoase a c[ror senzualitate te cople=au. Negre=it, Sulamita avea con=tiin\a frumuse\ii ei =i arta seducerii, transmis[ de cine =tie ce str[bunic[. Acum se privea cu ochii celor care o admiraser[ la bal =i mai presus de orice, cu ochii messerului Verus, care-o \inuse toat[ noaptea ]n bra\e, ochi care-o sorbiser[ =i-o f[cuser[ s[ r[t[ceasc[ prin labirintul aiurelilor ei =i care-o ame\iser[ deabinelea…

125

19

S[ m[ ierte cititorul dac[ ]nc[ ]l voi mai plimba prin arhitectura Grotelor sau pe meleagurile Izvorului Fericirii! Crez`nd c[ odat[ c`=tigat Izvorul Fericirii, restul romanului nu =i-ar mai avea rostul…Nici eu n-a= mai vrea s[ complic inutil aceast[ poveste =i v-a= l[sa pe dumneavoastr[ s[ b[nui\i ce s-a ]nt`mplat dup[ aceea. Dar vreau s[ fiu obiectiv, s[ nu v[ las pe fiecare cu fantezia alerg`nd prin cine =tie ce h[\i=uri dup[ viitorul personajelor… Trebuie s[ v[ spun c[ nara\iunea de-acum are haz! C[ci ]n via\[ nu e deajuns s[ c`=tigi ceva, fie el =i Izvorul Fericirii, fie pe Sulamita, ci s[ p[strezi acel ceva =i s[-i dai un sens. Dumneavoastr[ crede\i c[ mul\imea de neferici\i s-au a=ezt cumin\i la coad[ =i a=teapt[ s[ bea din acel Izvor pentru a c[p[ta acea stare pe care muritorii o numesc Fericire? Dac[ ar fi a=a, ne-am a=eza =i noi ]n fa\[, cu voia mea =i -am sorbi un c[u= care ne-ar transpune ]n aceast[ stare. <Veni\i, lume- v-a= chema- s[ v[ fac ferici\i!> Dar fericirea, dragii mei, are mii de fe\e =i adesea ceea ce pentru unul ]nseamn[ fericire, pentru altul este semnul unei mari nenorociri…

Dar cu voia dumneavoastr[ s[ ne l[s[m pe firul povestirii. V[ aminti\i de Omul Grotelor, de acea matahal[ care st[tea ]nchis, nici el nu =tia de c`nd, =i ]=i a=tepta tragicul sf`r=it? Acum, ]n culmea gloriei, marele colaborator al meu, ]mi aducea de gulerul tunicii pe=tii vii care-i mai c[zuser[ ]n m`n[, dup[ incendiul devastator care avusese loc.

126

-Prive=te-i, st[p`ne,- mi se adresa el mie satisf[cut- prive=te lipitorile astea cum se roag[ s[ le d[m drumul!

M[ uitai la primul, st[tea cu capul ]n jos ]n mantaua-i neagr[, cu un fel de ceaun pe cap. M[ apropiai de el, ]i ridicai b[rbia s[-i v[d fa\a =i deodat[ m[ cuprinse o sc`rb[ ancestral[: m[ trezii ]n fa\[ cu z`mbetul f[\arnic al lui Emanoilos =i cu chelia lui, =i cu nasul lui coroiat, =i cu obrajii lui buh[I\i =i l[b[r\a\i.

-De ce m-ai min\it, maestre?- ]l ]ntrebai eu cu acea lini=te =i senin[tate pe care \i le d[ puterea. De ce te-ai pus ]n slujba t`lharilor? Omule, ]i strigai eu Omului Grotelor, acestui dobitoc d[-i un picior ]n spate =I las[-l liber s[ se t`rasc[ ca l[b`rcile pe p[m`nt!

-Ne se poate, st[p`ne!- ]mi repro=e Omul Grotelor.

-Ba se poate! Dumnezeu este mare…+i-l v[zui pe matahal[ cum ]l trase mai la o

parte =i cum ]ncepu s[-=i fac[ meseria, ridic`nd huiduma de picior =i lovindu-I pe r`nd pe fiecare, trimi\`ndu-i la origine cu ni=te ]njur[turi deocheate.

+i r[m[sei singur…Doamneee, ce lini=te se l[sase =i ce priveli=te =i ce dezastru…+i toate astea la un loc, pentru ce? Adu-mi, Doamneee, Rauiul sau Paradisul sau cum ]i vei zice tu ]n locul acestei dezgust[toare priveli=ti =i Raiul s[ fie aceast[ iarb[ mare plin[ cu maci ro=ii =i prin iarb[ s[ fug[ gazela mea, Farah, cu picioarele ei lungi, cu f[ptura ei de culoarea abanosului, cu coama p[rului ]n v`nt, cu fa\a ei de cremene ars[ ca a Cleopatrei, s[ m[ strige =i s[-mi

127

spun[ c[ m[ iube=te, c[ci, Doamneee, am mare nevoie ]n astfel de clipe de iubire =i de m`ng`iere…Ea e singura care a crezut ]n mine =i-n Izvor =i-n m`ntuirea acestei lumi r[t[cite…+i mi s-a topit ca ceara acolo sus, ]nghi\it[ de l[comia fl[c[rilor. F[-o, Doamneee, =i adu-mi-o s-o prind ]n bra\e =i s-o s[rut =i s[-i culeg maci s[lbatici, s[-i ]mpodobesc p[rul cu ei =i-apoi s-o prind de m`n[ s[ fugim undeva departe de lume ca doi nebuni ferici\i…

Dar nu exi=ti, Doamneee, sau dac[ exi=ti, e=ti a=a de r[u, Doamneee, c[ci \i-ai luat ]n slujb[ nenoroci\i de teapa lui Emanoilos ca prin ei s[ subjugi spiritul uman, s[-l ]ngenunchi =I s[-l distrugi…D[-ne, Doamneee, dac[ mai tr[ie=ti, c[ =tiu c[ e=ti ve=nic =i po\i face orice, d[-ne libertatea ]nceputului, Raiul Evei =I al lui Adam, s[ ne bucur[m ]n via\a noastr[ mic[, ce ne-ai h[r[zit-o, de clipa ce ni s-a dat! F[ ca acum ]n aceste clipe m[re\e, s[-mi apar[ micu\ul meu,Fl[vi=or, s[ m[ joc cu el prin iarb[, cum m[ jucam acolo la castel…tot a=a cu bucli=oarele lui ]n v`nt, cu fa\a lui alb[ de ]ngera=, cu picioru=ele lui sprintene, strig`nd dup[ mine: ta-ti, ta-ti…

F[, Doamneee, dac[ mai exi=ti, s[-mi apar[ mama lui, depravata aia de Sulamita, s[-mi cad[ la picioare =i s[ -mi strige:<Iart[-m[, iart[-m[! Tu e=ti }mp[ratul lumii, st[p`nul Izvorului, vin la tine =i cad ]n genunchi, c[ci ]ntortochiate sunt c[ile vie\ii, s[ te rog s[ m[ ier\i c-am fost o r[t[cit[ prin via\[, m-au am[git safirele lui Verus =i opulen\a lui, =i palaturile lui, =i aurul Ofirului…>

128

+i eu, Doamneee, s-o prind de m`n[, s-o m`ng`i, s[-mi fac palmele c[u= =i s[-i prind obrajii aceia ]mbujora\i ]n ele, a=a ca odinioar[, c`nd era fecioar[ =i s[ le sorb ro=ea\a lor =i mirtul lor, =i dulcea\a lor de m[r r[scopt, nes[\ios ca un ]nsetat =i-un ]nfometat goliard =i s[-i =optesc la ureche, s[rut`ndu-i lobul: <Te iert, Sulamita, c[ci to\i suntem r[t[ci\i pe p[m`nt! Te iert c[ci te-am iubit =I numai cine iube=te =tie s[ ierte!>

Doamneee, nu exi=ti, c[ dac[ ai exista nu l[sai s[ se nasc[ asemenea priveli=ti, mi-e groaz[ de ceea ce v[d =i aud, peste tot fl[c[ri =i moarte, mul\imi agitate, ie=ite din apele lor, a=tept`nd miraculosul Izvor, p[s[ri de prad[ tr[g`nd din carnea ars[, cl[diri =I arbori fumeg`nd…

+i m[ ]ntreb eu de ce sunt cuprins de aceste efuziuni lirice =i n-am starea aceea de grandilocven\[ pe care o au ]nving[torii, marii ]nving[tori, care au cucerit lumile, bun[oar[ ca Tit Liviu sau ca Alexandru Macedon c`nd a s[rutat C`mpiile Elizee…Peste tot mi se preg[tesc lauri, poe\ii ]mi c`nt[ osanale, muzican\ii ]mi c`nt[ c`ntece de slav[, mul\imile murmur[ rug[ciuni…To\i vor o nou[ st[p`nire =i pe mine pun`ndu-m[ ]n v`rful ei, drept }mp[rat!…

20

Peste tot t[ceri, ruine, fum, mor\i…Undeva la o parte se-auzea clipocitul firavului

Izvor, curgea lin dintr-o st`nc[ =i-=i str`ngea

129

firi=oarele de ap[ ca argintul viu, strecur`ndu-se la vale printre pietre…

M-am apropiat de el =i l-am s[rutat, gustul lui mi-a dat acea stare pe care n-am sim\it-o niciodat[, ceva ciudat ]ntre fericire =i extaz… Am pus pe Omul Grotelor s[ organizeze paza lui =i eu m-am culcat cu capul pe-o st`nc[ s[ dorm, c[ci eram foarte obosit.

M-am visat un fel de paznic al acestui miraculos Izvor, aveam pe mine o pelerin[ alb[, lung[, str[lucitoare, zeiasc[ ca a ]mp[ra\ilor romani, ]n m`na dreapt[ ]mi pusese Dumnezeu un toiag cu care indicam oamenilor calea spre Izvor iar de partea cealalt[ mul\imi nesf`r=ite de oameni a=teptau s[ guste din miraculoasa ap[.

}mi zise Dumnezeu: <Tu ai s[ fii al doilea Mesia! Oamenii s-au depravat =i s-au dep[rtat de Mine, ]nv[\[tura Fiului meu nu-i mai intereseaz[. Tu adu-le ceva nou: speran\a ]n aceast[ lume! I-am min\it prea mult cu lumea cealalt[ =i =i-au pierdut ]ncrederea-n Noi!>

+i apoi Dumnezeu, dup[ ce mi-a spus toate astea, s-a urcat sub form[ de stea spre ]naltul cerului…

}mi l[sase un registru ]n care trebuia s[ \in eviden\a celor ce se blagosloveau cu apa Izvorului, trebuia s[ notez acolo numele =I prenumele, v`rsta, locul na=terii, cauza nefericirii =i semn[tura. Totul prinprejur se f[cuse ro=u, iarba, copacii, cerul, p[s[rile, un ro=u aprins ce b[tea-n galben, ca ]n apusurile de odinioar[, =i soarele era ro=u, tot cerul =i p[m`ntul erau parc[ ]mpro=cate cu s`nge, un fel de genocid universal din care r[m[sese doar s`ngele

130

s[ domneasc[ ]n Univers. Eu am ordonat mul\imea pe categorii: poe\ii la poe\i, ho\ii la ho\i, curvele la curve, muzican\ii la muzican\i, criminalii la criminali etc. =i tot a=a p`n[ seara c[ci, ]n visul meu ]ncepusem treaba asta de diminea\[. +i pe sear[ m-am suit pe-o st`nc[ ]nalt[ s[ am toat[ mul\imea sub priviri =i-am ]nceput s[ le strig:

-Oameni buni, s[ fim bine ]n\ele=i!S-a f[cut lini=te, o lini=te de morm`nt =i mii,

sute de mii, milioane de ochi s-au ]ndreptat c[tre mine =i m-au ]n\epat cu lumina lor.

…aici, am continuat eu, este Izvorul Fericirii, accentuez, al Fericirii, nu cel al M`ntuirii sau al T[m[duirii…A=a c[ voi, lepro=ilor, =i voi,bubo=ilor, =i voi,apuca\ilor, =i voi, s[racilor, =I voi, curvarilor, ho\ilor, criminalilor, sau nelegiui\ilor =i care ve\i mai fi, lua\i-v[ t[lp[=I\a de aici, nu v[ putem lecui, apuca\i alt[ cale =i de=erta\i-v[ sacul de p[cate, spovedi\i-v[, face\i ce =ti\i voi ca s[ v[ ierte Dumnezeu, c[ci numai El v[ poate sc[pa de-asemenea p[cate!

-Atunci- sare o femeie din mul\ime- cine sunt cei ce vor fericirea? Era ]n vorba ei =i revolt[, =i ur[, =i durere, dar =i speran\[. Sunt s[rac[, striga ea, am =ase prunci, b[rbatul mi-a fost ]nghi\it de Grote, toat[ lumea =tie de Tobit Eretucu, e martir, mi l-au crucificat acum dou[ duminici =i s-au hr[nit cu el o s[pt[m`n[ la r`nd gai\ele =i ciorile pe la r[sp`ntii, c[ci nici le=ul nu mi-au dat voie s[-l ]ngrop cre=tine=te!

Privii la ea =i mi se f[cu mil[, avea doi copii ]n bra\e =i patru dup[ ea, o tr[geau de fust[. }i cunoscusem =i b[rbatul, era un vl[jgan blond,

131

sp[tos, ]nalt, v`njos, care furase nu =tiu ce de la aba\ii =i l-au prins =i l-au executat…

-Voi, s[racii, r[m`ne\i, dar m[ ]ndoiesc de eficien\a Izvorului asupra voastr[…

Acum am auzit eu primul <huoooo!> scos cu sc`rb[ de toat[ mul\imea, un < huooo!> pe toate tonurile…

-Sta\i, oameni buni, nu m[ blama\i, am ]ncercat eu s[-i potolesc, sta\i s[ ]ncerc[m!

Se apropie de mine o a doua femeie =i-mi zise:

-}ncerc eu prima!Era ]mbr[cat[ sumar cu o rochi\[ de stamb[,

decoltat[, scurt[; avea un glas cunoscut de sopran[, muzical, care m[ ]nfior[. To\i au t[cut =i ascultau…

-Cum te cheam[?- o ]ntrebai eu pentru a o trece-n registru.

-Sulamita Flavius Malvinus!Am tres[rit, nu se poate s[ fie Sulamita- mi-

am zis-ce caut[ ea printre neferici\i, ea care se crailicea ]n averea messerului Verus?

-V`rsta?- continui eu, pref[c`ndu-m[ c[ n-o cunosc.

-Trei zeci de ani!-Ce te-aduce aici?-Am crezut ]n glasul inimii =i m-am ]n=elat!

L-am iubit pe Verus =i m-a p[r[sit dup[ o ghei=[ prin Orientul lui…

I-am dat ap[ din Izvor cu c[u=ul palmelor mele, ea a ]nghi\it de c`teva ori =i apoi mi-a =optit la ureche:

-Fii atent, nenorocitule, c-o fac din mil[ pentru tine! Izvorul Fericirii nu e dec`t o fic\

132

iune ]n capul t[u, transmis[ din genera\ie-n genera\ie, ai crezut ca un prost ]n el, ai r[sturnat lumile, golind Grotele de pleava lumii, acum e r`ndul t[u, [=tia- =i ar[t[ cu m`na peste acea mul\ime- te decapiteaz[, nu le trebuie minciuni, Fic\ionaruleeee!, de-aia am plecat eu de la tine, visezi mereu aiureli…Eu am venit s[ te salvez, Fic\ionarule! F[ ca mine c[ci astfel e=ti ca =i mort: eu am s[ le \in o prelegere pro=tilor [stura despre Izvor, s[ le spun cum m[ simt eu dup[ ce am b[ut miraculoasa ta ap[, =i tu car[-te unde-i vedea cu ochii, du-te dracului, dispari de pe fa\a p[m`ntului c[ }mp[ratul a pus pe capul t[u milioane de taleri…

N-am mai avut timp s[ mai ]ntreb nimic, voiam s[ discut multe cu ea, s-o ]ntreb de unde =tie toate acestea, ce mai face, dac[ e adev[rat ce-a spus ea despre Verus, dac[ a mai pus vreo floare la morm`ntul lui Fl[vi=or…Dar a disp[rut ca o n[luc[…+i eu m-am retras ]n t[cere ]n dosul unor cl[diri =i-am luat-o la fug[ prin p[dure de frica furiei mul\imii; am fugit mult pe-o potecu\[ p`n[ la marginea p[m`ntului, dup[ care am c[zut ]ntr-un h[u…+im\eam cum cad, cum plutesc u=or spre fundul acelui h[u, a=teptam s[ m[ sfar`m de st`nci, s[ mor, s[ mi se piard[ urma, dar c[deam mereu, mereu, pluteam ca un fulg ]n irealitate ]ntr-o stare de imponderabilitate care-mi d[dea senza\ia c-am luat calea lui Dumnezeu…

133

21

Dup[ vizita la messerul Verus, Sulamita ]=i ]ncuie =i gura =i inima fa\[ de mine, pe Fl[vi=or ]l l[s[ mai mult pe m`na bonei =i a mea =i ea se apuc[ de scris la acel nenorocit roman al c[rui subiect trebuia s[ fie via\a Ducelui =i-a Ducesei. Dar romanul ei ie=ua ]n manierism =i-n fantastic, bun[oar[ f[cuse din Duce un Verus pe placul ei, ]l ]ntinerise =i-l ]nfrumuse\ase =i-i pusese toate atributele celuilalt. Iar ]n locul nenorocitei de Mandripora, juca ea, Sulamita, teatru pe lagunele Vene\iei sau aiurea prin Nordul ]nghe\at, unde domnea Ondin…+i peste tot scene de amor grotesc sub paza ]ngerilor care ]i veghea de rele sau ]i ajuta s[ dep[=easc[ clipele lor grele de via\[…Pusese at`\ia ]ngeri ]n roman ]nc`t Dumnezeu nici nu mai avea loc, trecuse rescrierea de la persoana ]nt`i la persoana a treia, c[ci multe episoade ale povestitorului le pusese ]n gura Mandriporei, fapt ce f[cea s[ se confunde…Prin rescrierea romanului la persoana a treia se pierduse din autenticitatea scenelor, ]n schimb se ]nmul\iser[ arabescurile, descrierile fantastice cu roiuri de stele =i cu palate de ghea\[ ca-n pove=tile B[tr`nului Nord.

Eu nu mai avusei prea mult timp liber s[ m[ ocup de ea, m[ afundasem ]n conducerea Ducatului care, dup[ moartea Ducelui, intrase ]n mare degringolad[. Dup[ c`\iva ani de secet[, \[ranii =i me=te=ugarii, nemai av`nd ce m`nca, se ]nr[iser[ =i se r[zboiau ]ntre ei sau d[deau foc, pe unde puteau, st[p`nirii, r[scul`ndu-se… A=a se f[cu c[ ]n timp ce lipsii de acas[ c`teva zile pe

134

castel puse st[p`nirea anarhia =i ]ntr-o noapte, c`nd venii, ]l g[sii scrum =i pe Fl[vi=or cu bona =i cu Sulamita ]i adunai, r[t[ci\i =i ]nfrico=a\i din p[dure…

Vestea ajunse la urechile Mandriporei =i ne trimise vorb[ s[ ne prezent[m imediat la ea pentru a ne instala ]n vila Faustina. Zicea c[ ea a ]mb[tr`nit =i e r`ndul nostru acum s[ p[=im pe scena istoriei =i, p`n[ se mai potolesc vremurile, p`n[-=i intr[-n matc[, s[ ne mut[m la Vene\ia…Sulamita, de bucurie, ]ncepu s[ joace =i s[ delireze ca o nebun[ prin p[dure. Incendiul castelului c[zuse peste noi ca o pronie cereasc[ =i ne sc[pase de acest pustiu care ne ucisese. Ce-at`ta p[dure, ce-at`ta c`mpie, ce-at`tea t[ceri =i ciori =i ploi moc[ne=ti de-o \ineau pe Sulamita cu s[pt[m`nile ]n scaun s[ scrie blestematul ei de roman! Acum ]l va da dracului, ]l salvase din incendiu, dar acum ]i va da ea foc cu m`nu=I\ele ei! +i-apoi ]i b[g[ ]n cap micu\ului Fl[vi=or despre splendorile Vene\iei, despre noua via\[ la vila Faustina, despre mecenata noastr[ Mandripora cu sufletul ei de aur.

Acum ]mi d[dui eu seama c[ Sulamita era o r[t[cit[, nu mai tr[ia cu picioarele pe p[m`nt; pe ea nici n-o mai preocupa din ce-o s[ tr[im noi la Vene\ia. Dac[ Ducatul va fi ]mp[r\it ]ntre barbari, p[m`nturile =i averile se vor duce dracului =i traiul cu Mandripora, dup[ c`tva timp, nu va fi chiar a=a de u=or, va deveni iad.

-Te v[d foarte fericit[, Sulamita!-De ce n-a= fi!- ridic[ ea din spr`ncene,

victorioas[.-Nu prea v[d motivul!

135

-Ai s[-l vezi, dar nu acum!Adic[ am s[ v[d eu motivul atunci c`nd va

sosi el, timpul, implacabil. +i se-mbr[case =i se-nzorzonase =i se sulemenise ]ntrat`t ]nc`t observase =i micu\ul Flavi:

- Mami, te-ai ]mbr[cat ca o regin[!-De ce s[ nu m[ ]mbrac, doar sunt os de

rege!Halal os de rege- ]mi venea s[-i zic- fiica unei

sclave f[cut[ prin bosche\i cu Ducele!-Da, mami, dar castelul nostru e scrum!-Mai bine c[ s-a ]nt`mplat a=a! La Vene\ia

ne-a=teapt[ o vil[ de vis!-Da, dar mie ]mi pl[cea mai bine aici!-Aici ]n acest[ s[lb[ticie? Ce voiai, s[ devii

cioban?Accentuase cu at`ta pasiune pe cuv`ntul

<cioban>,]nc`t credea c[ m[ love=te pe mine, care t[ceam =i ascultam la dialogul lor absurd. M[ iritase tonul ei de femeie superioar[ c[zut[ din cer.

-La Vene\ia ta nu mai am nici cai, nici p[dure, nici p[s[ri!- remarc[ micul Flavi.

-O s[ ai ape, =i canale, =I gondole, =i bazilici…

-A=a e tati?-A=a o fi tati, dac[ spune mami!-+i c`nd mai venim ]napoi? -Dumnezeu mai =tie! C`nd vom reface

castelul! Eu am s[ v[ duc acolo =i m[ voi ]ntoarce s[ reconstruiesc castelul…

-Aiurea, sare ea, s[ cheltui =i bruma aia de bani pe care o mai avem! Pentru ce? S[ putrezim ]n pustiurile astea?

136

Cam acestea fuseser[ discu\iile noastre o bun[ bucat[ de drum ]n hurduc[iala carottei =i-a trapului cailor care mergeau \an\o=i cu vizitiul mo\[ind pe capr[.

-Tati, ce-ar fi ca prin aceste pustiet[\i s[ ne ias[ ho\ii ]nainte =i s[ ne prade!- zise Fl[vi=or ]ntr-un t`rziu, c`nd ne apropiasem de faleza m[rii care se prelungea printr-o p[dure de brazi.

-N-are ce pr[da!- interveni zeflemisindu-ne Sulamita- n-au ce lua de pe s[r[cia noastr[…

-Damne fere=te - se sperie bona- asta ne mai trebuia!- =i chiar ]=i f[cu semnul crucii, uit`ndu-se speriat[ =i ]ntr-o parte =i-n alta a drumului ]n acea noapte neagr[.

+i uite a=a, spre miezul nop\ii, am ajuns ]n ora=ul dogilor, fr`n\i de oboseal[. Ne-am urcat ]ntr-o gondol[ pe Canal-Grande, i-am dat adresa unui <fachiro magico> s[ ne conduc[ la destina\ie. Mo\[iam leg[na\i de ape =i din c`nd ]n c`nd ne trezea plesc[itul lope\ilor =i r[coare pic[turilor de ap[ care ne stropeau fa\a.

Ajun=i la vila Faustina, nu mare ne-a fost mirarea c`nd g[sir[m totul ]n bezn[ =i por\ile ]ncuiate. La ]nceput am crezut c[ e o glum[ proast[, nenorocita de Mandripora ]=i b[tuse joc de noi, sau altcineva voise s[ se amuze pe seama noastr[. Un dul[u mare l[tr[ cu un glas r[gu=it la poart[, sp[rg`nd parc[ t[cerea acelei nop\i ]n dou[.

-S[ mergem la Ducele de Spoletto!- ]i veni o idee Sulamitei.

-Tu nu =tii c[ Ducele e mort!- ]i =optii eu ]ncet s[ nu speriem copilul.

137

-Ce dac[ e mort? Nu ziceai tu c[ Mandripora asta a ta a f[cut o capella =i c[-l iube=te at`t de mult pe Duce ]nc`t doarme =i noaptea acolo?

-Ai visat tu, poate! Eu nu \i-am spus asta niciodat[…Cum o s[ mergem s[ dormim ]n cimitir?

-}n cimitir, repet[ hot[r`t[ Sulamita, cimitirile sunt cele mai pa=nice locuri!

-+i dac[ se ia vreun mort dup[ tine?-Hai, hai, nu mai f[ glume proaste!Sus era cer cu stele =i cu lun[, jos ape peste

ape peste care plutea fantastic[ Vene\ia cu cl[dirile ei crenelate =i dantelate =i cu toate fantomele dogilor… }n dep[rtare, undeva, peste pod de Via Sacra se-auzea un c`ntec de chitar[, un fel de truvier la ferestrele cine =tie c[rei ducese care-=i tr[ia oftaturile-n saloanele de lux ale hotelului Via Sacra Agiorno…

-Domnule dul[u, unde-\i este st[p`na?- ]l interogai eu pe l[\osul =i furiosul c`ine care nu mai ]nceta cu l[tratul lui.

-E=ti nebun- s[ri Sulamita,- eu nu glumesc ca tine, s[ mergem la capella!

De undeva dinspre mare se b[nuiau reflexele ro=ietice ale zilei, semn c[ zeul Ra se ]ndura s[ mai fac[ odat[ lumin[. M[ g`ndii c[ tr[snit[ trebuie s[ mai fie Sulamita asta s[ m[ ia acum ]n miez de noapte la cimitir. Noaptea cimitirile au misterele lor, umbl[ dracii prin ele, sau sufletele celor du=i, sau, de ce nu, ei ]n persoan[ st`nd la sfat sau f[c`nd afaceri sau juc`nd biliard.

-S[ mergem- zic eu furios- =i-o trezir[m pe bona care mo\[ia cu Fl[vi=or ]n bra\e. T[cu =I domnul dul[u =i singuraticul trubadur dup[ Via

138

Sacra =i parc[ ]ncremeni =i Ocheanos cu talazurile lui, numai luna ca o nacel[, aluneca buimac[ spre linia orizontului, voind parc[ s[ fac[ o baie ]n spuma m[rii.

}n acest timp Sulamita a zis ceva, n-am ]n\eles bine ce, ceva de soart[, cred c[-=i blestema soarta c`nd s-a ]nt`lnit cu mine =i-a intrat ea ]n aceast[ istorie…Eu am t[cut, m[ g`ndeam numai la farsa pe care ne-o tr[sese Mandripora; sau dac[ nu era fars[, m[ tot munceam cum s[-i instalez mai repede s[ m[ ]ntorc ]n Ducat s[-mi reconstruiesc castelul, c[ci acolo ]ncepuse =i se terminase fericirea noastr[!

La poarta cimitirului ne primi un cer=etor, se aburise de b[utur[ =i acum a=tepta poman[. }l ]ntrebar[m unde-l putem g[si pe paznic =i ne f[cu semn cu m`na c[ e ]n[untru, ]ntr-o cl[dire a administra\iei. Intr[ ]nt`i Sulamita =i b[tu ]n u=[, se auzi o voce r[gu=it[ de b[rbat murmur`nd ceva, era deranjat c[-l sculasem din somn. Ap[ru ]n u=[ o matahal[ de om care-o lu[ pe Sulamita la rost:

-Cocoan[, dumneata vii cu mor\ii vii noaptea la cimitir? A=teapt[ p`n[ m`ine s[ moar[, f[-i cele lume=ti =i gata!

-Ce zise, drag[?- o ]ntrbai eu.-Crede c[ tu e=ti mort =i am venit

s[ te ]ngrop! S-a z[p[cit lumea, domnule! {sta e beat cri\[, nici nu mai =tie ce vorbe=te! Domnule paznic, n-avem niciun mort! Noi c[ut[m pe cineva…

-Pe cine?-Pe Mandripora!-Nu cunosc nicio Mandripor[!

139

-Pe Ducele de Spoletto!-P[I spune cocoan[ a=a, pe domnu’ Duce?

Aia, cum ]i zise=i, este o t`rf[ beat[ care doarme la capul lui aici ]n cimitir =i zice c[-l…+i c`nd tr[ia…m[-n\elegi, matale… Acum doarme beat[ acolo ]n capella…

-Aia trebuie s[ fie Mandripora!- s[ri Sulamita, bucuroas[ c[ a g[sit-o.

-O fi!-Ne dai voie p`n[ la ea?-Cum s[ nu v[ dau! V[ rog ]ns[ s[ c[lca\i u=or

s[ nu trezi\i mor\ii din somn…-Vezi, drag[, mi se adres[ ea mie, nu \i-am

spus eu s[ venim aici! Tu =tii unde e capella?-Da, o lu[m pe aleea din dreapta =i ]n capul

ei se afl[ locul de veci!-Dar nu se putea s[ veni\i de diminea\[?- se

dumiri paznicul.-Nu se putea, sare Sulamita, c[ci ]n Vene\ia

totul e ]ncuiat noaptea =i noi n-aveam unde dormi!

-Aaa, da, sare paznicul, la noi e singura institu\ie descuiat[…Ziua e pelerinaj, lume de tot felul admir[ mormintele…Doi studen\i vin =i ]nva\[ aici, zic c[ e mai lini=te…Mai fac =i dragoste din c`nd ]n c`nd…T`rfa aia pe care dumneavoastr[ o numir[\i Mandri- dracu doarme ]ncuiat[ pe din[untru, m[-n\elege\i…C`nd e beat[ , ba\i ]n u=[ p`n[ te uit[ Dumnezeu…M[-n\elege\i?

-Da, v[-n\elegem, putem s[ mergem singuri…-Da, dar nu v[ cunoa=te!-Ba ne cunoa=te, ne cunoa=te!- sare

Sulamita cu gura s[ scape mai repede de el.

140

+i Sulamita m[ lu[ de bra\ =i fermecat[ de peisajul nocturn al aleilor peste care tronau statuiete =i monumente funerare, se uita c`nd ]n st`nga, c`nd ]n dreapta, ]ncerc`nd, la razele lunii s[ deslu=easc[ incrip\iile funerare…Zicea ea:<…]ntre anul na=terii =I anul mor\ii e rezumatul unei vie\i…=i c`te vie\i…=i c`\i mor\i, te ]ngroze=ti!…>

+i eu zic:-Dac[ Maria Mandripora doarme sau e beat[,

cum spune paznicul, trebuie s-o lu[m u=or…-Da,u=or…ia prive=te morm`ntul [sta! Oare

ce simbolizeaz[ vulturul acela de pe st`nc[?-Moartea care-=i adulmec[ prada!- zic eu.-La dracu, Flavi, schimb[ ea registru, trec`nd

de la una la alta, dac[ Mandripora a f[cut o glum[, tu-\i po\i ]nchipui c[ noi r[m`nem ni=te cer=etori pe canalurile Vene\iei?

-Nu cred!-Ce nu crezi?-C-a f[cut o glum[, nu ne mai chema aici cu

tot calabal`cul!Ajunser[m. Se deschise o u=[ din fier

forjat. }n capella lum`n[ri aprinse. Ardeau. Sfin\ii se jucau pe pere\ii colora\i aurit: raiul, iadul, icoane, scene din via\a Ducelui…}n altar-morm`ntul! O plac[ masiv[ de marmor[ pe care sta ]ntins[ ]ntr-un lin\oliu ro=u, Mandripora. Avea o figur[ stins[, p[rul despletit ]n neor`nduial[, ochii bulbuca\i, fa\a palid[ =i supt[. C`nd ne-a v[zut, s-a speriat =i a tres[rit:

-Cine-mi tulbur[ lini=tea la ora asta?-Noi, Sulamita =I Flavius!

141

-Aaa, da, da, a\i venit ]n urma scrisorii mele ]n leg[tur[ cu vila Faustina…A interveni ]ns[ ceva: ]n clauzele dona\iei n-am prev[zut c[ voi a\i putea s[ fi\i deposeda\i de Ducat.

-+i? –o ]ntrebai eu.-E posibil s[ mai ]nt`mpin[m greut[\i; atunci

eram ]n toate facult[\ile mintale pe c`nd acum…Sulamita privea ]n sus =i r[mase

surprins[ c`nd v[zu c[ acela= vultur str[juia =i la capul Ducelui, dar nu pe v`rful st`ncii ci pe un ]nalt obelisc la baza c[ruia citi:

<}ntoarce-te-n legend[,Duce, C[ peste to\i amurgul cade…>

22

M[ sculai obsedat de acel vis nenorocit ]n care ap[ruse Sulamita =i-mi spusese s-o ]nt`nd c`t mai repede c[ m[ omoar[ mul\imile…Mi se dusese tot elanul din mine; dac[ ea fusese trimis[ de Dumnezeu s[-mi spun[ toate cele s[ m[ scape de la moarte?

-Vr[jitorule, trebuie s[ organiz[m ap[rarea, ]mi spuse un ajutor al meu care m[ ]nso\ea mereu,ai uitat de vestea adus[ de acel c[l[re\?

Nu, nu uitasem, m[ a=teptam din clip[ ]n clip[ ca }mp[ratul s[ pun[ m`na pe mine. }mi era fric[ de iscoade =i de aceea ]mi ]nt[risem garda de corp…Doar r[sculasem o lume ]mpotriva lui…Cred c[ era ]nfuriat! Ajunsese la urechile lui fel de fel de bazaconii: ba c[ sunt un nou Crist, ba c[ am

142

puteri =i energii cu care pot r[sturna lumile, ba c[ zbor prin ]mp[r[\ia cerului =i stau de vorb[ cu Dumnezeu =i cu to\i sfin\ii, ba c[ dau via\[ unei utopii ]n leg[tur[ cu acel Izvor…=i fac din r[scula\i =i din eretici armate pentru a-i sta ]n cale…

-Nu, n-am uitat!- ]i spusei eu ]nso\itorului. }mpotriva }mp[ratului trebuie s[ organiz[m o rezisten\[ acerb[, nu trebuie s[ ne vindem pielea prea u=or! S[-mi str`ngi to\i comandan\ii =i unit[\ile r[sculate c[rora vreau s[ le vorbesc!

-Sunt str`nse!-Unde?-}n vale, l`ng[ Izvor!Plecai cu ]nso\itorul meu pe o c[r[ruie spre

Valea Izvorului. Cl[dirile =i p[durile =i ruinele ]nc[ mai fumegau. Era un peisaj dezolant care m[ goli =i pe mine de suflet. B[usem ap[ din acel Izvor =i ]n loc s[ m[ o\eleasc[, parc[ turnase ]n mine o licoalre ce m[ amor\ise =i m[ melancolizase. La ce bun toate astea ?- m[ ]ntrebam eu ]n forul meu interior. P[s[ri ro=ii =i albastre ciripeau prin frunzi=ul p`rlit =i de sus razele soarelui ]nc[ ne mai ardeau spin[rile ]ncovoiate. }mi venir[ ]n minte fel de fel de ]ntreb[ri: ce e iubirea?, ce e durerea?, ce e fericirea?, dar nefericirea?, dar boala? Tote astea cuib[rite-n inima bietului om! Crezusem ]n Izvor =i ]nc[ mai credeam; era marea descoperire a acestui secol! Trebuia s[ continui; mi se acorda o =ans[: s[ ridic lumea din mocirla-n care a c[zut!

Comandan\ii =i unit[\ile erau st`nse pe un platou. La venirea mea to\i luar[ pozi\ia de drep\i =i m[ ascultar[ orbe=te:

143

-Oameni buni! Avem o =ans[ =i trebuie s[ ne-o ap[r[m! Rezisten\a! Ap[rarea Izvorului! Trimite\i femeile =i copiii acas[ =i voi face\i rost de arme! Cine lupt[ pentru un ideal, ]nvinge! Lua\i ]n st[p`nire cele patru guri de v[i, pune\i str[ji, trimite\i iscoade s[ cerceteze armata }mp[ratului =i organiza\i-v[ bine ap[rarea! La treab[!

Dup[ ce terminai, m[ l[sai pe mal =i b[ui din acea ap[ ]n c[u= , f[cut din podul palmei. M[ retr[sei apoi la umbra unui stejar =i m[ ]ntinsei pe iarb[. +i cum stam a=a dus pe g`nduri m[ pomenii l`ng[ mine cu un mo=neag care se a=ez[ l`ng[ mine =i m[ ]ntreb[:

-Tu e=ti Flavius Malvinus?-Da, eu!-}nchin[-te- zice- c[ stai de vorb[ cu

Dumnezeu!<Doamneee, m[ g`ndeam eu, e vis sau

realitate?> }ncepui s[-mi fac semnul crucii repetat.

-…tu e=ti un om cinstit- zice- =i vreau s[ fac din tine un Sf`nt!

-Mul\umesc, Doamne!-Nu-mi mul\umi mie! De tine depinde dac[ vei

deveni sau nu Sf`nt! }\i tot pui ]ntreb[ri la care nu g[se=ti r[spunsuri: ce e dragostea, ce e fericirea, ce e boala, ce e via\a, ce e moartea…Ai citit c[r\ile sfinte?

-Da!-+tii s[ le t`lcuie=ti?-Nu!-Lumea s-a ]nr[it, Omule, se bate frate cu

frate, copil cu p[rinte, se omoar[ semin\ie cu semin\ie, se anun\[ un nou Turn Babel! +I toate

144

astea ]ntre fra\i! C[ci to\i sunte\I copiii lui Adam =i ai Evei! L-am trimis pe Cristos s[ dea un semn despre Mine, dar lumea l-a batjocorit =i pe el…Se apropie anii Apocalipsei…|ine minte ce-\i spun: va fi r[u de omenire! Trebuie s-o pedepsesc!

-Cum, Doamne?-Cu foc, cu potop =i cu ]nfometare! Voi muta

din loc popoare ]ntregi =i le voi m`na unele peste altele p`n[ ce voi pune ]n st[p`nire rasa galben[ peste tot p[m`ntul! O parte din p[m`nt va r[m`ne pustiu din cauza r[zboaielor =i-a focului =i-a apelor; va apare p[m`nt nou pe ape =i ape noi pe uscat, c[ci focul va topi undeva =i va umple altundeva. Va ]ncepe un nou ciclu al vie\ii c[ci voi ]nv`rti altfel ro\ile Universului…P`n[ la Cristos au fost zece civiliza\ii, toate-au trecut ca un vis… M[ g`ndesc ca o anumit[ perioad[ s[-i iau omului cuno=tin\a =i s[-l las ca pe oricare animal, c[ci ]n loc s[ fac[ bine, fiindc[ de-aia i-am dat-o, el a f[cut numai r[u, =i-a distrus propria cas[: P[m`ntul! De la Cristos p`n[ acum lumea s-a depravat! Voi ]ncepe alt ciclu de civiliza\ii, ]n care omul s[ tr[iasc[ liber =i fericit…Fii atent, te voi face Profetul Meu, ]\i las scrise c`teva porunci pe care tu s[ le transmi\i muritorilor. Dar soarta ta va fi aspr[, dup[ ce vei pune m`na pe Izvor, te va dezam[gi. Prin tr[dare vei ajunge ]n m`inile }mp[ratului, precum Cristos, te va judeca =i vei fi condamnat…Atunci \i se va desp[r\i sufletul de trup; trupul va fi ciugulit de p[s[rile cerului, iar sufletul se va re]ncarna ]ntr-un nou Mesia, cu misiunea de-a instaura o nou[ Er[ pe P[m`nt!

- Doamne, ce-mi aud mie urechile!

145

-A=a va fi, fiule!-+i care sunt poruncile?-Scrie-le, s[ nu le ui\i!-Unu: S[ duci zvon din om ]n om c[ ai stat cu

mine de vorb[ =i c[ te-am rugat s[ fii ajutorul Domnului pe P[m`nt! Doi: S[ fii bun =i s[ dai din bun[tatea ta tuturor. Trei: S[ lup\i pentru ideile tale =i s[ le ]mp[rt[=e=ti =I oamenilor. Patru: De la tine vor ]ncepe ]nc[ alte zece civiliza\ii pe care la vei p[stori cu sufletul t[u! Peste toate aceste civiliza\ii va trona visul t[u: Fericirea! At`t! Amin!.

-Amin, Doamne!- am mai apucat eu s[ zic =i Dumnezeul acela s-a ridicat la ceruri aureolat de o lumin[ orbitoare. M-am trezit, m-am ]nchinat =i m-am rugat =i-am r[mas ca un semn de ]ntrebare pe P[m`nt. +i m-am ]nsp[im`ntat de viitorul meu sumbru =i de viitorul omenirii…Adic[ soarta mea va fi aspr[: voi fi tr[dat,voi fi prins, voi fi ucis…+i numai dup[ aceea ]mi va fi bine! Adic[ sufletului, spiritului…

Prima reac\ie pe care am avut-o dup[ aceast[ revela\ie a fost s[-mi chem apropia\ii =i s[ le spun despre z[d[rnicia faptei noastre. Visul cu Sulamita care-mi strigase <fic\ionarule!> poate c[ fusese un glas al lui Dumnezeu, ]nainte de-a cobor] pe P[m`nt s[ stea de vorb[ cu mine. Mi-am amintit ]ns[ de a treia porunc[ a Lui: S[ lup\i pentru ideile tale c[ vei fi salvat… S-a cuib[rit ]ns[ ]n sufletul meu ]ndoiala. }mp[ratul are armate enorme, ce putem face noi, c`teva unit[\i =i cu r[scula\ii care-au dat foc aba\iilor?

}ntre timp, o mul\ime imens[ se str`nsese pe l`ng[ Izvor, dornic[ s[-i vad[ miracolele. To\i

146

cereau s[ fie ]nscri=i ]n acel registru =i s[ bea din apa d[t[toare de speran\e…

23

Am privit mai atent la Maria Mandripora =i m-am ]ngrozit, sem[na cu o meduz[, fa\a umflat[ =i desfigurat[ p[rea s[ fie a unei nebune. }n loc de p[r, din cap ]i plecau ni=te =erpi=ori carese ]col[ceau =i colc[iau =i se zb[teau pe marmora alb[ a morm`ntului. Avea p`ntecele umflat =i st[tea bo\it[, cu picioarele at`rn`ndu-i peste cript[ ca doi butuci ]ndoi\i. Se ruga ]ntruna =i, dup[ ce schimbar[m c`teva vorbe, p[rea c[ nu ne mai cunoa=te, ]=i vedea de treaba ei ignor`ndu-ne. Eu m[ =i v[zui <st`nga-mprejur>, ]ntors cu toat[ familia ]n jungla Ducatulu, unde domneau haosul =i nesiguran\a. Nu-i spusei Sulamitei s[ nu-i pricinuiesc sup[rarea; de fapt t[cuse =i ea l`ng[ mine =i privea zorile care lingeau peisajul dezolant al mormintelor printre care se plimbau nestingherite p[s[rile de noapte ale cerului, izgonindu-le ]n unghere mai ]ntunecate. }mi veni s-o ]ntreb dac[ =i ea vede ce v[d eu, adic[ aceast[ Mandripor[ nenorocit[ care nu sem[na deloc cu cea real[, dar t[cui descurajat de bucuria care se citea pe fa\a Sulamitei.

-M[ duc s[-l ieu =i pe Fl[vi=or cu bona s[ vad[ =i ei morm`ntul Ducelui- zice ea- p`n[ atunci Mandripora se va trezi =i ne va recunoa=te!

-N-are rost!- o implorai eu- se sperie b[iatul…

147

-Dar ce vrei, s[-l cre=ti la ser[?- se ]nfurie ea- trebuie s[ vad[ lumea a=a cum e, nu cum ar trebui s[ fie…

-Sulamita, poate tu nu vezi ce v[d eu!-Ce vezi, drag[? Ai ]nnebunit- zice ea- ce

vezi?E posibil s[ fi n[lucit- m[ consolai eu

=i ]ncepui s[ bat ]n retragere, poate ea nu vede ce v[d eu, adic[ nu vede aceast[ femeie care e un fel de caricatur[ a Mandriporei. +i repet[:

-Ce vezi? Spune odat[!-Drag[, o aten\ionai eu, tu nu vezi =erpii din

capul ei? Asta nu e Mandripora, cum nu sunt eu pop[!

O v[zui pe Sulamita c[ se uit[ cu interes la mine =i-mi =opte=te la ureche:

-Tu, Flavi, trebuie s[ consul\i un doctor!}ncepui s[ m[ pip[i s[ v[d dac[ mai exist

materialice=te, ]mi pusei m`na pe frunte s[ v[d dac[ am temperatur[, dar toate erau la locul lor…+i ea plec[ t[cut[ s[ aduc[ pe Fl[vi=or =i pe bon[ s[ vad[ morm`ntul, parc[ de asta nu puteau ei s[ tr[iasc[, c[ n-au v[zut acel morm`nt!

R[mas singur, mi se f[cu =i mie ur`t =i ie=ii din capella =i m[ a=ezai pe o banc[ pe alee. C[dea mierea dimine\ii pe flori de tei ]n lumina soarelui de diminea\[. P[rea c[ peste tot era un dans macabru al umbrelor =i-al mor\ilor, ]nc[ mai p`lp`iau luminile lum`n[rilor, lupt`ndu-se cu lumina orbitoare a r[s[ritului de soare. +i aburi sau umbre ale mor\ii,sau spiritele lor ie=au =i se ridicau ]n rezele soarelui, pierz`ndu-se-n frunzi=ul pomilor. +i de departe se-auzea urletul m[rii =i gondolierii strig`ndu-=i clien\ii sau c`nt`nd can\

148

onete cu chitarele lor. +i-apoi clopotele obosite ale lui San-Marc ]=i dulce leg[nau undele peste tot misterul frumoasei Vene\ii. Ce-mi trebuia mie la ora aceasta morminte =i Mandripore- fantome care-mi zac pe catafalcuri; trebuia s[ m[ plimb fericit, ca odinioar[ ]n luna de miere cu Sulamita =i cu Fl[vi=or pe Canal-Grande, s[ uit[m timpul =i s-ascult[m glasul m[rii =i-al muzicii…

}n timp ce eu visam la astfel de dorin\e, m[ pomenesc c[ vine Sulamita la mine =i m[ ia la rost:

-De ce-ai plecat, drag[ de-acolo?-De unde?-De-acolo din capella?-M[ plictiseam =i mi se f[cuse =i ur`t!-Te plictiseai! Acum ia-o pe Mandripora de

unde nu-i!-Cum adic[?-Adic[ a disp[rut!-Sulamita, tu m-ai acuzat pe mine c[ sunt

nebun, acum cred c[ se-ntoarce roata! Cum s[ dispar[, drag[, c`nd trebuia s[ treac[ prin fa\a mea?

N-a vrut ca s[ m[ asculte, a plecat furioas[ spre Fl[vi=or, blestem`nd =i ]ntreb`ndu-se singur[: <acum ce ne mai facem, noi, Doamne?>

-Ce s[ ne facem?- i-am preluat eu ]ntrebarea- mergem ]napoi la vila Faustina! Trebuie s-o g[sim acolo!

-+i dac[ n-o g[sim?-O vom c[uta p`n[ o vom g[si!Am plecat ]ncet, obosi\i, spre vila Faustina.

Mai ]nt`i Sulamita cu nervii-n grind[, apoi

149

bona,care f[cea mereu semnul crucii =i gesticula ridic`nd din c`nd ]n c`nd o m`n[]n[ sus, implor`nd cerul, dup[ care Fl[vi=or, care g[sise un be\i=or =i-l f[cuse c[lu\, lund-o la fug[ printre noi…

Am ajuns din nou la poart[, ne-a ]nt`mpinat acela=i dul[u cu glasul lui r[gu=it. M-am apropiat de poart[ =i-am strigat-o pe Mandripora. De sus s-a deschis o fereastr[ =i un glas vesel ne-a ]nt`mpinat cu c[ldur[:

-Hai, copii, c[ v-a=teptam! De ce tocmai acum?

Sulamita s-a ]nveselit, a s[rit bucuroas[-n sus =i a exclamat:

-}n sf`r=it, a dat Dumnezeu!A cobor`t pe sc[ri aceea=i Maria Mandripora

pe care o cunoscusem eu. Era supl[, elegant[, purta pe ea un capot auriu care-o deschidea. Sulamita ]mi =opti:

-Bine, drag[, dar nu seam[n[ cu cea de dincolo!

-V[d =i eu c[ nu seam[n[!-Nu mai cred nimic!- termin[ ea =i se repede

s-o s[rute pe Mandripora care ]mpr[=tia ]n juru-I miros de parfum de trandafiri.

Ne s[rutar[m to\i, ]l lu[ pe Flavi ]n bra\e =i ne invit[ s[ intr[m ]n cas[.

-Dante, taci!- s[ri ea la vigilentul dul[u, ]ncerc`nd s[-i motiveze numele: I-am dat numele marelui florentin c[-i place poezia…C`nd ]i citesc sonetele lui Petrarca se-a=az[ pe l[bu\e =i ascult[ ca un copil…

Dante ]ntradev[r t[cu =I Maria Mandripora ne deschise u=a ]n hol unde ne izbi opulen\a. O mare mas[ cu toate bun[t[\ile de pe p[m`nt pe ea,

150

apoi s[lile pline cu picturi =i cu gravuri, pe jos covoare groase; sub cerul dimine\ii str[b[tea prin plafonul de sticl[ de culoare argintie o lumni[ dulce de catifea, cu reflexe ]n toat[ ]nc[perea.

-De ce tocmai acum?- ]ntreb[ Mandipora, sup[rat[ c[ ne a=teptase at`t de mult cu m`ncarea pe mas[.

-Am venit de azi noapte!- se gudur[ Sulamita pe l`ng[ ea dar ne-a ]nt`mpinat Dante cu glasul lui r[gu=it, dac[ am v[zut c[ nu e nimeni , ne-am dus la Ducele de Spoletto, credeam c[ sunte\i acolo…

-+tii ce, drag[., eu nu m[ mai duc noaptea acolo, e o nebun[ care se d[ drept Mandripora =i doarme pe morm`ntul Ducelui…Pretinde c[ ea sunt eu…V-a\i speriat, nu-i a=a?

-Am tr[it c`teva ore de co=mar, ]ncercai eu s[-i explic, nu =tiam ce s[ mai credem… Dar p`n[ la urm[ a disp[rut =i-am venit aici.

-Cum a disp[rut?-N-am mai g[sit-o acolo!-E nebun[, s[raca, cred c[ a luat-o prin

galeriile secrete care dau ]n alte cripte =i de-acolo ]=i ia t[lp[=I\a diminea\a cu tot ce prime=te de poman[! Dar ne-am dat cu vorba =i nu v-am poftit la mas[…Lua\i loc, c-am f[cut pentru voi friptur[ de curcan cu sos de ro=ii, avem vin de Calabria,piersici, pepeni, smochine =i magdarine… Poft[ bun[!

-Mul\umim frumos!- ne lu[ Sulamita vorbele din gur[ =i ne-apucar[m s[ m`nc[m c[ci eram h[mesi\i de foame…

151

24

Este uimitor s[ vezi cum unele vise preced aproape perfect realitatea. Exist[ ]n creier ni=te celule care stau permanent ]n alert[ =i noaptea se activeaz[, avertiz`ndu-ne de ce va s[ vie.

Dup[ ce lumea d[duse buzna peste noi s[ guste din apa Izvorului, eu, ca trimis al lui Dumnezeu pe p[m`nt, a=a cum visasem,m[ ]mbr[casem ]ntr-o manta alb[ =i-i primeam pe fiecare cu ]ntrebarea:

-Prime=ti harul?-}l primesc!- r[spundea acela.-Atunci ascult[-m[! Unu: s[ duci zvon din

om ]n om c[ ai stat de vorb[ cu trimisul lui Dumnezeu. Doi: S[ fii bun =i s[ dai din bun[tatea ta tuturor. Trei: S[ lup\i pentru ideile tale c[ vei fi salvat! Patru: De la tine vor ]ncepe ]nc[ alte zece civiliza\ii p[storite de sufletul meu! +tii ce-i floarea de lotus? Trebuie pe albia acestui Izvor s[ facem o bazilic[ care s[-nfloreasc[ ca petalele lotusului cu =apte intr[ri, ca s[ cuprind[ cele =apte neamuri omene=ti! Aici se va ruga tot poporul, fie el catolic, fie ortodox, fie musulman sau din neamul lui David sau Buda –Sakia- Muni =i de ce nu =i cei care nu cred ]n nimic…c[ci Dumnezeu e unic…+i acest loc se va numi Noul Ierusalim! }l vom ]nflori cu dragostea noastr[ =i vom face din el raiul pe P[m`nt! +i-acum bea din apa aceasta care te va m`ntui! Cum te cheam[?

-Medina Stravopolis!-De unde e=ti?

152

-Din Capadocia! +i zice ea c[tre mine: Doamne am venit de peste m[ri =i \[ri s[-mi ascul\i durerea =i s[ mi-o ostoie=ti, c[ci am fost bicisnic[ foarte!

-Te ascult, femeie!+I mai zice ea , tr[g`ndu-se la urechea mea:-Am ucis prunc din carnea mea =i-am r[t[cit

ca nebuna =i n-am avut curajul s[ m[ spovedesc nim[nui! N-am stare, m-a= ucide dar sunt la=[!

-Nu trebuie s[-\i iei sufletul! Vin =i pune temelie acestui Templu al rug[ciunii! Ce =tii s[ faci?

-Sunt pictori\[!-Foarte bine! S[ pictezi pe Dumnezeu a=a

cum ]l vezi tu!+i a=a mi-am ales t`mplari =i zidari =i fierari

=i buc[tari =i-am ]nceput lucrul. Cine bea din acea ap[ r[m`nea acolo =i ajuta cu ce putea la construirea bazilicii. Au ]nceput apoi s[ curg[ materialele, care cu boi cu lemne, cu ciment =i var, cu foi de aram[ pentru acoperi=…A=a s-a f[cut c[ ]n trei luni am dat-o gata! Am construit =i locuin\e pentru cei care voiau s[ r[m`n[ aici =i lucrarea lui Dumnezeu se ]mplini a=a cum o visam eu. Lumea, curioas[, tot venea s[ se adape la acest Izvor =I aducea daruri, unii se lipseau de tot avutul lor =i-l d[deau ca danie Sfintei M`n[stiri. Ne-am ]mbog[\it =i ne-am orgonat munca, am ]nchis totul cu zid gros de cetate =i i-am pus numele Noul Ierusalim. Mai c[ uitasem de armatele }mp[ratului, uitasem =i de cele lume=ti, luat cu treburile, p`n[ c`nd o femeie din mul\ime se apropie de mine =i m[ ]ntreab[:

153

-Prime=ti danie =i de la mine?Am tres[rit, ]n glasul acelei femei am

recunoscut pe cineva cunoscut, pare c[ era glasul lui Fl[vi=or care ie=ise din morm`nt. Privii mai atent la acea femeie: era foarte frumoas[, ]mbr[cat[ de sus p`n[ jos ]n haine ]mp[r[te=ti, m[tase neagr[ cu fireturi de aur, p[rea mai de grab[ o regin[ dec`t o femeie de r`nd care s[ vin[ la spovedanie.

-Da, primesc! Orice danie e bine venit[ pentru sufletul Domnului… M[ prive=ti cam insistent, ce vrei de la mine?

-S[ gust s[ eu din apa ta miraculoas[, domnule Flavius Malvinus!- zise ea ironic- =i m[ privi insistent. De c`nd ai trecut la cele sfinte?

-Dar cine e=ti de m[ cuno=ti?-Prive=te-m[ mai bine!, ]=i d[du ea marama

care-i acoperea fa\a la o parte.-Doamne, dar am vedenii, tu e=ti Sulamita?-Ai ghicit, bine c[ m-ai recunoscut!-Ce te-a adus aici?-Tu, nenorocitule, schimb[ ea tonul, ai luat

c`mpii! Nu mai am stare de c`nd cu Izvorul t[u!-De ce? Ce \i-am f[cut? Te =i uitasem…-Nu mi-ai f[cut nimic! Dar ca om pe care te-

am iubit odat[ am datoria moral[ s[ te avertizez: Nu vreau s[ te v[d arz`nd ]n fl[c[ri sau s[ fii aruncat ]n groapa cu lei…

-De ce? De altfel acest lucru mi l-au mai spus =i al\ii…

-}mp[ratul a pus pe seama ta sume importante! A trimis furi ]n cele patru puncte cardinale s[ te g[seasc[ =i s[ te-aduc[ viu!

-Cine \i-a spus?

154

-Cum cine? }mp[ratul…Tu nu =tii c[ eu sunt so\ia lui? Am terminat-o cu Verus demult!

-S[ nu-mi spui c-ai devenit =i }mp[r[teas[!-Chiar a=a, sunt }mp[r[teasa ]n persoan[!-De ce ai plecat de la Verus?-Dup[ ce l-am ruinat, de ce era s[ mai stau cu

el?-Da!- mai am eu puterea s[ mai zic ,

dup[ care tac. }ntr-un fel m[ impresionase chipul ei; nu se schimbase cu nimic, din contr[ , parc[ mai c[p[tase un pic de frumuse\e, mai ]ntinerise , devenise mai zglobie…Avea dreptate scriitorul c`nd spunea ]ntr-o carte c[ femeile u=oare parc[ n-au v`rst[, stau a=a tinere mereu…

-+i de c`nd te-ai desp[r\it de Verus?-De aproape doi ani!Deci ea era bucuroas[ c[-l ruinase pe Verus,

probabil c[ fusese bucuroas[ c[ m[ ruinase =i pe mine suflete=te…Nu datorit[ ei apucasem eu aceast[ cale?

-Fii atent[, c[ dac[ te vei purta =i cu }mp[ratul cum te-ai purtat cu mine =i cu Verus, [la te-arunc[-n mare!

-+tiu! Mi-e fric[…Eu sunt nestatornic[ precum valurile…Tace, mediteaz[ la ceva, apoi dup[ un t`rziu: Auzi, Flavi, zice, ce bine mi-ar sta =i mie preuteas[ l`ng[ tine! Prea am r[t[cit mult =i prea am fost blestemat[!

-Eu, Sulamita, am dou[ cet[\i: una e-n sufletul meu, a doua e ceea ce vezi! Ca s[-\i g[sesc loc ]n aceast[ cetate, ar trebui s[ ai loc ]nt`i ]n inima mea! L-ai avut odat[ =i n-ai =tiut s[ \i-l p[strezi, acum pe acel loc au b[tut v`nturi =i-au crescut

155

buruieni =i m[r[cini, a r[mas pustiu… Mi-ar place s[ te v[d ]nve=m`ntat[-ntr-o rochie alb[ ca preuteas[ a Noului Ierusalim, s[-\i s[rute m`na =i s[ te respecte acest norod prost, a=a cum ]l crezi tu…Crezi c[ nu te-am visat a=a? De zeci, de sute de ori! Cu romanul t[u ce-ai mai f[cut? Ai destui scribi la curtea }mp[ratului care te vor ajuta…

-E=ti r[ut[cios, Flavi! +tii c`nd ]l voi scrie? Fii atent, ieri, neav`nd de lucru, am chemat ]n secret o ghicitoare s[-mi spun[ ceva despre viitorul meu.< S[rut m`na-zice- ai calea-ncurcat[ =i drum de pu=c[rii, viitorul dumitale e ]ntunecat…Prive=te, taurii [=tia care-mpung =i focuri care mistuie…> +tiu- zic- ajunge! Eram sigur[ c[ a=a ]mi va spune c[ci m-am visat de multe ori ]n temni\[ cu o lum`n[ric[ ]n m`n[, scriind la acel roman! +i-a=a va fi, acolo ]l voi scrie =i-l voi rescrie p`n[ voi c[dea moart[! +i-acum pentru c[ nu trebuie s[ mai stau mult, ]\i spun eu o vorb[, cea care te-a iubit totu=i, pleac[ din aceast[ cetate pentru c[ va veni }mp[ratul cu armate =i v[ va nimici pe to\i, ]\i spun eu c[ nu mai are stare…

-Tot e bine- zic-dac[ nu mai are stare, e un semn c[ ne vine =i nou[ r`ndul s[-mp[r[\im aceast[ lumeeee!

-Fic\ionaruleeee! Fic\ionaruleee!- ]mi strig[ ea, exact ca-n visul acela =i pleac[ leg[n`ndu-=i =oldurile dup[ ce =i-a f[cut m`inile c[u= =i-a gustat apa Izvorului…

Am r[mas privind ]n urma ei =i nu =tiam ce s[ mai cred despre aceast[ femeie…

156

25

Dup[ ce ne-am pus bine bur\ile la cale cu friptura de curcan =i cu vinul de Calabria, am rugat-o pe Maria Mandripora s[ ne dea un r[gaz s[ ne odihnim =i noi. Bona =i cu Fl[vi=or ne p[r[sise mai devreme c[ci b[iatului i se f[cuse tare somn =i adormise ]n bra\e.

Eu cu Sulamita ne-am culcat ]n salon: un baldachin enorm str[juit de o cortin[ de m[tase ro=ie ne ]mpresurase enorm, ]n fa\[ tabloul, Ducelui de Spoletto cu favori\ii lui ne privea parc[ iscoditor.

-Acolo la castel nu sc[pam de umbra Ducesei, aici nu sc[p[m de umbra Ducelui!

-Nu te mai uita la el!- glumii eu cu ea.-P[i se uit[ el la noi, tu nu vezi cum clipe=te

din ochi?-Ai o fantezie bolnav[!-Las[-l c[-l aranjez eu!Se scul[, lu[ tabloul =i-l ]ntoarse invers, zise

c-a=a e mai sigur[ c[ poate s[ doarm[. Dar nu adormi, privea ]n tavan =i se g`ndea. Nu vrusei s[-i ar[t c[ o iscodesc =i m[ f[cui c[ dorm. }n ciuda oboselii, nu putui nici eu s[ ]nchid ochii. Soarele Mediteranei ne inundase camera =i urca alene pe un fond de cer albastru pe bolt[. Peste tot erau zgomote =i strig[te; lumea Vene\iei se trezise =i acum forfotea.

-Crezi c[ Mandripora o s[-=i \in[ cuv`ntul?- se trezi Sulamita ]ntreb`ndu-m[.

-Eu sper!- o ]ncurajai eu ferm =i ea se uit[ la mine cu ochii ei mari.

157

}i luai seama mai bine =i se f[cuse mai frumoas[, dup[ na=tere formele corpului se rotunjiser[ =i se ]mpliniser[, c[ma=a de noapte, roz[, aproape transparent[ ]i scotea ]n eviden\[ colonada g`tului, marmoreean[, peste care-i c[dea un =irag de safire, b[tute-n fir de aur: p[rul blond, r[v[=it pe pern[, era parc[ un fuior de m[tase, pus ]n neor`nduial[ de o m`n[ dumnezeiasc[, mai presus de orice, ochii ]i sc`nteiau parc[ bolnavi de o dulce pornire interioar[…

-Tu s[ nu te mai ui\i la mine cu ochii [=tia!- glumii eu =i-i str`nsei obrajii ]ntre palme =i o s[rutai. Ea, ca niciodat[, ]mi r[spunse la s[rut =i cu un gest tandru ]=i v`r] capul la peptul meu. }i sim\ii atunci parfumul p[rului c[ m[ inund[ ca un narcotic, o m`ng`iai =i eu =i-o ]mbr[\i=ai =i ea se l[s[ iubit[ cu o naivitate feciorelnic[ de mult uitat[. Apoi adormise pe bra\ul meu; o auzeam sufl`nd =i-i sim\eam pieptul ]ncins cum se mi=c[ ]n ritmul respira\iei…

Ne-am trezit cam ]n jurul orei pr`nzului, de fapt venise Fl[vi=or la noi =i avea chef s[ se joace de-a caii pe bur\ile noastre. M[ g`ndii c[ poate venise timpul s[ tr[im =i noi ferici\i, aici la Vene\ia, departe de grijile Ducatului, poate ne-am g[sit fericirea pierdut[…

Dar n-avea s[ fie a=a, aceast[ dragoste avea s[ fie ca un c`ntec de lebed[, ultima din via\a noastr[. C[ci totul este schimb[tor pe p[m`nt: =i oameni, =i natur[, =i soart[…Mai ales soarta, care ne joac[ at`tea feste…

Pe sear[ mi-am luat adio de la Fl[vi=or =i de la Sulamita =i-am plecat unde m[ chemau grijile

158

Ducatului De-abia acum am v[zut eu dezastrul de acas[: castelul ]n ruine ar[ta ca o cetate asediat[ peste care trecuse focul gheenei: ruine =i iar ruine…Totul negru: ziduri care pl`ngeau, copaci ar=i, =i c`mpurile arseser[ cu recolte cu tot…C[utam s[ mai refac ceva din ceea ce fusese castelul, sau vreo amintire din acea frumoas[ bibliotec[ care m[ hr[nise spiritual at`\ia ani, sau r[m[=i\e din tablourile cu rame aurite care ]mpodobiau castelul…Focul, lacom, ]nghi\ise totul, r[m[seser[ doar zidurile care ]mi r`njeau bestial ca ]ntr-un vis de nebun. Voiam s[-l aduc aici pe Fl[vi=or cu bona pentru a se juca mai mult ]n natur[, ]mi pusesem ]n plan s[-i cump[r un ponei pe care s[-l ]ngrijasc[ el =i, c`nd are chef, s[-l c[l[reasc[ =i s[ se joace cu el.

Lucr[rile castelului ]ncepuser[ bine, aveam vreo dou[zeci de lucr[tori, f[cusem rost de materiale de construc\ie =i ]n c`teva s[pt[m`ni ridicasem aproape p`n[ la acoperi=i cl[direa.

Numai c[ la trei luni de la plecarea mea de la Vene\ia primii o scrisoare de la bona prin care m[ chema urgent pentru chestiuni foarte importante. Iat[ despre ce era vorba: C[ Sulamita, dup[ plecarea mea, umbla numai cu Maria Mandripora pe unde nu =tia nimeni, c[ se ]nt`lnise de c`teva ori cu Verus aici la vila Faustina =i c[ Maria Mandripora (da, da, auzise bona cu urechile ei!) o ]ndemna s[ m[ lase pe mine =i s[ se c[s[toreasc[ cu messerul Verus c[ i se deschide o alt[ via\[…Apoi ]mi scria despre Fl[vi=or c[ nu mai are poft[ de m`ncare =I e permanent trist…

159

De altfel, c`nd am ajuns eu, Sulamita p[r[sise copilul cam de trei s[pt[m`ni =i se mutase la iubitul ei. Pe Fl[vi=or l-am g[sit palid, culcat ]n pat, f[r[ pic de vlag[ ]n el…

-Tati, avea el puterea s[-mi mai spun[, ia-m[ de aici =i du-m[ cu tine, te rog, ta-ti…Mi-e dor de c`mpul nostru =i de p[dure =i de acele dealuri ]nverzite pe unde m[ jucam eu…

}l [ntrebai dac[ maic[-sa mai d[duse pe la el =i n-a vrut s[-mi spun[; a fixat cu privirea un col\ al camerei =i a r[mas mut.

Vrusei s[ plec la messerul Verus s[ am o discu\ie cu nevast[-mea; voiam s[-i amintesc clipele frumoase pe care le petrecusem la desp[r\ire, acele unice clipe care-mi ]nt[riser[ convingerea tr[iniciei c[sniciei noastre. Dar n-am f[cut-o! Mi-am zis c[ a cer=i un dram de dragoste e un semn de neghiobie. +i m-am hot[r`t s[-mi iau b[iatul, s-o las dracului =i pe Mandripora cu vila ei,Faustina,cu tot, adio Sulamita, =i s[-mi refac via\a acolo la castel. Chiar ]l consolai pe b[iat:

-Nu fi sup[rat, Fl[vi=or, c[ chiar ast[zi o s[ te ia tati cu el cu caretta acolo unde dore=ti tu. Acolo te vei ]nt`lni cu c`mpul t[u,cu p[durea =i cu dealurile, am s[-\i cump[r acel ponei pe care \i l-am promis s[ te joci cu el…

L-am v[zut c[ a z`mbit, apoi a oftat: ]n sufletul lui se instalase o ad`nc[ =I dureroas[ triste\e…At`t a putut s[-mi mai zic[:

-+I mami?

160

26

Dup[ ce plecase Sulamita de la Izvor, zile =i nop\i ]ntregi, mai ales nop\ile, parc[ cineva striga dup[ mine: <Fic-\i-o-na- ru-leee!> Am vrut apoi s[ povestesc =i me=terilor care d[duser[ aproape gata zidurile Noului Ierusalim ]nt`mplarea mea cu Sulamita =I Medinei Stavropolis, pictori\a care scotea din penelul ei minuni ( ]l zugr[vise pe Dumnezeu =i om =i soare =i-i d[duse chipul =i ]nf[\i=area mea =i acest fapt m[ umili foarte…). Dar tot un glas interior ]mi =opti: <leag[-\i sufletul cu =apte lac[te =i s[ nu le descui p`n[ la morm`nt; acolo ]n fa\a Tat[lui s[ le desfaci =i s[-i ceri iertare =i pentru ce-ai f[cut =i pentru ce n-ai f[cut =i aveai de g`nd s[ faci c[ci numai a=a vei muri ]mp[cat!> +i am t[cut, mi-am adus aminte de cuvintele lui Farah: <faptele, domnule Flavius, faptele conteaz[…>

Pe zi ce trecea se ridica acea minune ]n c`mp pustiu ca o mare catedral[ a omenirii, prin mijlocul c[reia trecea acel Izvor al Fericirii. Cl[direa ar[ta cam a=a: avea =apte laturi, pe fiecare latur[ c`te patru colonade sprijineau acoperi=ul care era ]n forma unei flori de lotus ce se termina cu o petal[; din fiecare petal[, printr-un sistem de vitralii inunda lumina zilei care se concentra toat[ ]ntr-un focar acolo pe unde trecea Izvorul. Pictori\a f[cuse pe pere\i scene din visele ei iar ]n centru pe Dumnezeu cu m`inile-ntinse spre bie\ii muritori, era un Dumnezeu enorm care trona pe imensa bolt[ =i veghea la norodul acela care se perinda zilnic =i sorbea apa fermecat[…

161

}mi veneau =i ve=ti triste care circulau prin Imperiu =i m[ blamau, c[ un nebun, adic[ eu, ]nh[itat cu o curv[ , adic[ Medina Stravopolis, am f[cut chip cioplit lui Dumnezeu =i l-am pervertit ]n aceast[ catacomb[ =i-am atras mul\imile, baz`ndu-m[ pe prostia lor, ]n ciuda canonicei r`nduieli biserice=ti a Sf`ntului Scaun Apostolic, la rug[ciuni anapoda =i la pove=ti care pervertesc oamenii ca aceea a Izvorului Fericirii.

Alte ve=ti: c[ }mp[ratul cu armatele lui, ]mpreun[ cu aripa militar[ a Inchizi\iei preg[tesc o r[fuial[ serioas[ cu mine; ba mai mult, c[ s-au pus sume serioase pe capul meu, c[ cine va prinde pe ereticul Flavius Malvinus va c[p[ta mii de duca\i =i va fi trecut ]n Ordinul Dominicanilor…

Auzind toate acestea, Omul Grotelor ]mi ]nt[ri paza =i-mi zise:

-St[p`ne, aici e lupta care s[ apuce pe Dumnezeu! A sosit timpul ca Dumnezeu s[ fie al nostru de data aceasta! Am =i eu ve=ti c[ lumea lucreaz[ ]mpotriva lor, se organizeaz[ =i se r[scoal[, osta=ii }mp[ratului au ]nceput s[-l p[r[seasc[ =i s[ se dea cu poporul, adic[ cu prostimea.

Medina Stavropolis ]mi zise trist[, dup[ ce termin[ lucrarea:

-Acum pot s[ mor! Mi-am dat obolul pentru cea mai ]n[l\[toare fapt[! +tiu ce clevetesc unii: c[ noi tr[im =i p[c[tuim ]mpreun[ sub acest acoperi=, p[c[lind lumea cu visele noastre aiurite…Dar am probe c[ eu m-am lecuit =i cu mine zeci de mii, poate sute de mii de oameni care vin aici =i sorb apa miraculoas[ a Izvorului,

162

plec`nd ferici\i… }n jurul Noului Ierusalim se recl[de=te o nou[ lume, dup[ canoane noi. Aici este cer nou =i p[m`nt nou =i vorba Apocalipsei: <iat[, cortul lui Dumnezeu este cu oameni ]n el =I El va s[l[=lui cu ei =i ei vor fi poporul Lui =i }nsu=i Dumnezeu va fi cu ei…>

+i eu am zis, tot ca-n Apocalips[:-Eu sunt, Medino, Alfa =i Omega, ]nceputul

=i sf`r=itul, trimisul Domnului pe P[m`nt…Celui ce ]nseteaz[, ]i voi da s[ bea ]n dar din Izvorul apei vie\ii…Cel ce va birui va mo=teni aceasta =i va fi fiul lui Dumnezeu…Iar partea celor frico=i =i necredincio=i =i spurca\i =i uciga=i =i desfr`na\i =i fermec[tori =i ]nchin[tori de idoli =i tuturor celor mincino=i este ]n Iezerul care arde- =i ar[tai c[tre ruinile aba\iilor din deal care ]nc[ mai fumegau- cu foc =i cu pucioas[, care este moartea a doua…Aceast[ Mare Biseric[ este Mireasa mea…}nchis[ ]n Cetate =i Cetatea cu zid mare ]mprejur, spre r[s[rit trei p[r\i =i spre miaz[-noapte trei p[r\i =i spre miaz[-zi trei p[r\i =i spre apus trei p[r\i… +i ]n Cetate nu va intra nimeni p`ng[rit =i nimeni care e dat cu spurc[ciuni =i cu minciun[…Prive=te -i tu limpezimea Izvorului, aici ]n centrul lui va cre=te Pomul Vie\ii, un nou Pom al Vie\ii…+i noapte nu va mai fi =i nici r[ut[\i nu vor mai fi =i nici ispite =i g`nduri rele…

-Doamne, }mp[rate,- zise Medina cu ochii mari, fermecat[ de vorbele mele- vorbi\i ca din carte =i ave\i dreptate, duhurile rele s[-i m[n`nce pe cei ce clevetesc despre noi c[ ne spurc[m credin\a cu necur[\enii! +i se luminase Medina =i-o f[cuse Dumnezeu de o frumuse\e stranie ca pe o Madon[ de pus la icoane. +i-ncepuse s[-i

163

curg[ lacrimi, amintindu-=i de pruncuciderea pe care o s[v`r=ise =i se c[ia foarte, zic`nd =i mul\umindu-mi c[ aici =i-a g[sit ea lini=tea =i pacea cu penelul ]n m`n[, slujindu-l pe Domnul. +i-am f[cut- ]mi zice ea- chipul t[u acolo sus pentru c[ Dumnezeu n-are chip =i a luat ]nf[\i=area ta! +i cei ce vin aici, \ie \i se vor ]nchina =i ]\i vor aduce ofrande… +i a ]nceput s[ pl`ng[ pl`nsul ei suav care-o purifica =i-o u=ura de rana ei grea care-i ap[sa sufletul…

+i iar venea alt[ noapte =i cineva, din senin, lua chipul Sulamitei =i-mi striga: Fic\ionaruleeee! +i iar ]mi aducea aminte de via\a de dincolo unde m[ hr[nisem numai cu nefericire. }n credin\a mea ]mi ziceam c[ numai cel ce renun\[ la fericirea lui, f[c`nd ferici\i pe al\ii, intr[ ]n gra\iile divinit[\ii, devine fericit, iubitor de oameni…Iubitor de oameni ( c[ci dragostea de femeie este sinucidere curat[), iubitorul aproapelui t[u ( c[ci iubirea femeii =i gelozia, sunt forme absurde ale individualismului), iubitor de tot ce a creat Domnul pe p[m`nt( c[ci dragoste de femeie sparie sufletul =i-l robe=te), iubitor de Dumnezeu( c[ci el e izvorul tuturor faptelor bune =i el ]\i d[ m`ntuirea)…

+I Omul Grotelor, paznicul meu, veni la mine sup[rat =i-mi zise:

-+i }mp[ratul se teme de credin\a noastr[; sfetnicii l-au sf[tuit s[ opreasc[ r[zboiul ]mpotriva noastr[! S[ te fere=ti, St[p`ne, c[ci a pus furi pe urmele tale s[ te aduc[ ]ntreg la Curte s[ vad[ =i el ce stof[ por\i ]n suflet =i-apoi s[ te os`ndeasc[ la moarte… }i e fric[ de norod s[ porneasc[ r[zboiul…

164

-+tiu, Omule, i-am r[spuns eu, a=a mi-a spus =i Domnul: eu voi muri sub ghearele }mp[ratului dar aceast[ Biseric[ prin care trece Izvorul Fericirii va d[inui c`t lumea c[ci este ]nsufle\it[ pe sacrificiul meu! Are destule vicle=uguri }mp[ratul de a m[ prinde, c`t timp vei veghea tu, voi dormi lini=tit; dup[ ce nu vei mai fi tu , m[ voi teme!

+i am ie=it afar[ =i m-am plimbat singur prin livada cu vi=ini. Era prim[var[ =i toat[ livada era alb[ ca un vis frumos, ]nfloriser[ cire=ii =i b`z`iau albinele prin ei =i umbla fericirea pe p[m`nt =i crescuse iarba =i florile =i miresmele de tei se r[sp`ndiser[, b[tute de v`ntul cald al prim[verii peste tot p[m`ntul, =i b`z`iau g`zele ]n nuntirea lor =i fluturii colorau natura bucolic[ =i se jucau prin iarb[ ca ni=te mici ghidu=i, galbeni, alba=tri, viorii, ro=ii, =i se zbenguiau mieii pe coline =i zbieretul mioarelor umplea cu glasul lor t[cerea aceea…+i undeva un corn dulce-sun`nd, venea parc[ din copil[ria mea spre mine cu tot c`rdul de amintiri care m[ h[ituiser[ o via\[ =i, c`nd m[ bine-fericeau, c`nd mi-aduceau sumbre scene v[zute =i nev[zute din mica mea via\[… +i codrul se dulce-leg[na ]n pala v`ntului care-i m`ng`ia frunzi=ul =i la marginea lui ]mi ap[rea micu\ul Fl[vi=or, zburd`nd =i strig`nd aproape c`ntat: ta-ti, ta-ti, ta-ti… Apoi o dulce- n[luc[-n alb, romantic mai fugea, rochia ei lung[ pe sub poale de p[dure cu corpul c[prior, b[tut[ de boarea v`ntului, sco\`ndu-i ]n relief minunile ei de femeie, =i parc[-ar fi fost =i n-ar fi fost Sulamita, parc[ era mersul ei =i gra\iile ei, dar eu nu mai eram sigur, c[ci prea str[in[-mi devenise =i rupt[ de sufletul meu =i m[ ]ntrista la auzul acelui corn care venea din

165

trecut, topindu-i imaginea ]n verdele p[durii =i-n azurul cerului, dep[rt`ndu-se, dep[rt`ndu-se mereu…

+i cald =i luminos mai urca soarele pe bolt[ ca o fiin\[ =i el, poate cea mai mare din Universul nostru, ca o fiin\[ care t[cea, dar fericea pe toat[ lumea cu c[ldura lui. De-aia poate la r[scrucile apari\iei Omului, lui i s-a ]nchinat toat[ lumea, f[c`ndu-i Zeul Nemuritor al ei.

Minunile prim[verii b[teau la poarta sufletului meu ca un semnal care-mi pusese tot corpul ]n alarm[ =i m[ teroriza cu fericitele clipe care n-aveau s[ mai dureze mult…

27

Plecasem, a=adar, cu Fl[vi=or ]n bra\e, l[s`nd ]n urm[ vila Faustina ca pe un vis ur`t =i nu =tiu de ce, de data aceasta nu mai eram deloc gelos pe Sulamita… Doar o und[ de regret mi se strecura ]n inim[ pentru anii pierdu\i cu ea =i cu sentimentele irosite aiurea… M[ ]ntrebam adesea cum ar fi trebuit s[ fie ca s[ fie frumos, adic[ cum trebuia s[ se desf[=oare via\a mea ca s[ nu intru ]n acest impas. +i r[spunsul mi se p[rea foarte simplu: s[ nu fi ap[rut Sulamita…

E o nebunie =i dragostea asta c`nd ]\i pui ]n g`nd s[ domini sufletul altuia… Libertatea spiritului e cea mai mare descoperire a psihicului. Sulamita avea aceast[ calitae a nestatorniciei spirituale c[ci iat[ ce-mi scrisese ea: <Drag[ Flavi, }mi dau seama c[ te r[nesc spun`ndu-\i adev[rul:

166

eu nu =tiu ce-i iubirea adev]rat[ =i fug s-o caut. Am avut iluzia c-am g[sit-o la tine, dar m-am ]n=elat!|ie ]\i trebuie o soa\[ statornic[ care s[ \in[ la tine =i s[ te ]ngrijasc[ ca pe un copil, a=a cum fac so\iile de \[rani cu b[rba\ii lor. }mi dau seama c[ gre=esc enorm l[s`ndu-\i pe cap =i copilul. Dar cu mine n-ar avea =anse s[ ajung[ prea departe! Eu vreau s[-mi urmez orbita mea; ]mi dau seama c[ gre=esc, dar vreau s[ nu imput nim[nui e=ecul vie\ii mele. S[ ai grij[ de Fl[vi=or al nostru =i s[-i dai o educa\ie aleas[. A ta fost[, Sally.>

Citeam =i r[sciteam aceast[ scrisoare pe drumul plin de h`rtoape =i mi se p[rea c[ totul ]n fa\a mea se ]mbr[case ]ntr-un doliu universal. Natura toat[, cu v[i cu tot, cu coline, cu p[duri, cu copaci, cu ape, cu stele =i cu lun[ pl`ngea parc[ ca o mireas[ p[r[sit[ ]n ziua nun\ii. Nu-mi puteam da seama ce prevestire mai e =i asta, puneam totul pe seama desp[r\irii noastre. +i n-avea s[ fie a=a! C[ci destinul, aspru, cum e, a mers mai departe cu loviturile: pe drum boala lui Fl[vi=or s-a agravat, a ]nceput s[ spun[ aiurea, delira cuvinte f[r[ =ir, a c[ror semnifica\ie nu o putea decodifica dec`t mintea lui crud[. <Fuge, fuge, fuge, repeta el, =i stelele cad ]n ap[, ta-ti, ta-ti, ta-ti, prive=te ce foc uria= o ]nghite pe mami, prive=te, ta-ti…> Transpira tot, ]l str`ngeam ]n bra\e =i nu =tiam ce s[-i mai fac. Am cobor`t cu el =i l-am ar[tat unui vraci. M-a pus s[-i dau fiertur[ de coaj[ de salcie s[-i treac[ temperatura ridicat[. Pe drum =i-a mai revenit dar pentru pu\in timp, dintrodat[ boala s-a ]nr[ut[\it, copilul a ]nceput s[ se zbat[ =i,

167

dup[ c`teva minute, a murit ]n bra\ele meu tocmai c`nd ajunsesem la castel. Am cobor`t cu el din carett[ =i-mi vene s-o ieu la fug[ pe un t[r`m unde s-ar fi putut s[-l ]nviez…}n acea ]ncle=tare mi-am adus aminte de vorbele magistrului meu:< ]n clipele grele ale vie\ii tale, p[streaz[-\i calmul ca s[ nu iei m[suri nelegiuite!> Aveam ]n fa\a mea un abis unde a= fi putut s[ m[ arunc cu el, s[-mi sf`r=esc =i eu via\a, dar n-am f[cut-o! +i dintrodat[ mi-a venit o idee =i m-am dus la constructori =i le-am spus: <Opri\i lucrul! Nu vom mai construi un castel! Aici vom face o bazilic[-morm`nt unde va fi ]nmorm`ntat Fl[vi=or…> +i le-am dat instruc\iuni ce =i cum s[ fac[ ca ]n c`teva zile s[ fie gata. Mesajul meu a fost receptat cum trebuie =i ]n patru zile aveam cel mai frumos morm`nt pe care-l v[zusem vreodat[ ]n mijlocul unei frumoase bazilici. Le spusesem s[ cheltuie toate veniturile Ducatului =i s[ cumpere ce cred ei c[ e mai frumos =i s[ pl[teasc[ me=terii ca s[-i trag[ inima s[ fac[ un lucru durabil . +i s-a ]mplinit dorin\a mea…

A treia zi, dup[ ]nmorm`ntare, nu =tiu dac[ a fost adev[rat sau a fost vis, c-am v[zut-o pe Sulamita ]ntr-o rochie lung[, neagr[, ]ngenunchiat[ asupra morm`ntului, singur[ ]n acea bazilic[, pl`ng`nd asupra morm`ntului lui Fl[vi=or, spunea rug[ciuni =i implora pe Dumnezeu…

Aici am avut eu cea mai violent[ discu\ie cu ea:

-De ce, de ce, nenorocitule, striga ea la mine ]n acele sacre t[ceri din bazilic[- de ce n-ai avut grij[ de el c[ dac[ =tiam, nu \i-l d[deam, ]l

168

cre=team eu cum puteam, nenorocitule! Ne-no-ro-ci-tu-le!

Eram at`t de ]ndurerat ]nc`t la ]nceput nu i-am r[spuns la provoc[ri, dar dac[ ea a v[zut c[ eu tac,a s[rit cu pumnii pe mine:

-Sim\i c[ e=ti vinovat, ai, de-aia taci ca un mojic, ce i-ai f[cut copilului?- se r[\oia ea la mine =i-mi c[ra la pumni ]n cap, de ce-a murit copila=ul meu, rupt din inima meaaa? …de ce? de ce?

N-am putut s[ m[ mai ab\in =i i-am dat violent dou[ palme peste fa\[ =i-a ]mpro=cat cu s`ngele ei proasp[tul morm`nt. +tiu c[ i-am mai zis at`ta, cu o sc`rb[ ancestral[:

-T`rf[ ordinar[ ce e=ti!-Criminalule!- a mai avut ea puterea

s[ ]ngaime =i a t[cut =i a c[zut jos cu s`ngele curg`ndu-i =iroaie pe gur[ =i pe nas. Am ]ncercat s-o ridic, s-o trezesc din le=inul ei, dar n-am putut. Am s[ltat-o ]n bra\e, o sim\eam cum suspin[ =i cum respir[ rar, am apucat-o pe sub picioare =i de g`t =i-am luat-o cu ea spre u=[. Afar[ ne-a lovit r[coarea, c[ci b[tea zefirul prim[verii =i luna str[lucea pe bolt[ ca o v`lv[taie =i codrul era negru, doar l[st[ri=ul ]nverzise =i stelele p[reau ni=te f[clii aprinse care pluteau ]n eterul nop\ii, iarba era mare =i mirosea a flori =i-a dulce =optire de dor de f`n =i ea cald[ =i moale, aproape moart[ s-a pierdut p`n[ la ne=tire =i s-a abandonat ]n bra\ele mele =i-am pus-o jos ]n l[st[ri= =i i-am dat =uvi\ele de p[r la o parte =i i-am =ters fa\a cu c[ma=a mea de s`ngele aproape ]nchegat, fa\a ei ]mbujorat[ =i cald[, =i-o pornire bestial[ a venit ]n mine,

169

probabil de acolo din sursele animalice ale omului, =i i-am dezvelit trupul ei ]ncins =i-am violat-o cu o poft[ nebun[.

C`nd m-am trezit, eu eram transpirat lac =i corpul ei z[cea rece l`ng[ mine. A trecu deodat[ un fior prin mine: dac[ a murit? dac[ s-a ]nt`mplat a=a s[ moar[ ]n bra\ele mele? A= putea s[ fiu a=a cum mi se adresase ea, adic[ un criminal! Numai la auzul acestei vorbe, mi s-a f[cut sil[ de mine =i imediat am avut o revela\ie: Izvorul Fericirii! Voi lupta p`n[ la moarte s[ g[sesc Izvorul acela pentru care se sacrificase at`ta lume. M-am g`ndit la vorbele Maestrului meu: <C`nd te va refuza lumea, vino la mine =i-\i voi ]ncredin\a secretul h[r\ii din Biblioteca Babel cu Izvorul Fericirii!>

Am mai privit pentru ultima dat[ ]n urm[ ]n acea noapte, am l[sat-o pe Sulamita acolo ]n iarba moale, p[rea o regin[ p[r[sit[ pe c`mpul de lupt[ =i-am l[sat acea bazilic[ ]n mijlocul c`mpiei cu ceea ce avusesem eu mai drag pe p[m`nt: cu Fl[vi=or, am l[sat gloria Ducatului, am l[sat stele, am l[sat lun[, am l[sat via\[ =i-am plecat ca simplu muritor spre locul plin de pustnicie unde-=i tr[ia ultimele clip[ ale vie\ii Dactorul Sublimus. +i acum s[ vi-l descriu: a\i v[zut mo=negi cu barba p`n[ la br`u? }n chilioara lui, acolo ]n v`rf de munte p[rea un schimnic de la Atos. +i ce bucuros a fost c`nd m-a v[zut! Zice:

-Precum trupul acesta al nostru, ]n lipsa sufletului e mort =i r[u mirositor, la fel =i sufletul care nu se mi=c[ prin ]n\elepciune este mort =i nenorocit =i r[u mirositor…+i ]n\elepciunea nu vine f[r[ o lini=te a sufletului…=i lini=tea

170

f[r[ retragerea ]n tine…+ezi aici l`ng[ mine s[ te lini=te=ti c[ci sufletul t[u e ]n convulsii, =ezi aici s[ te apropii, cum zice sf`ntul Pavel, de tronul harului, de Dumnezeire, c[ci Dumnezeu e Binele mai presus de fire. +i Binele suprem este Izvorul Fericirii, Noul Ierusalim al viitorului de care a vorbit Sf`ntul Ioan ]n Apocalips[…Eu am taina Izvorului =i dup[ ce-mi ucenice=ti o perioad[ de timp, te voi trimite la Biblioteca Babel =i apoi cu harta ]n m`n[, s[-l g[se=ti, s[ te lup\i pentru el =i s[-l redai omenirii…

28

Privesc cerul printre gratii: un imens senin f[r[ pic de nor…A= vrea s[ plou[, s[-ntind m`na afar[ s-o fac c[u= =i s[ sorb apa str`ns[-n palme…Mi-e sete, Doamne, =i mi-e dor de via\[! }ncerc s[ scriu ceva din ultimul capitol al meu de via\[ =i nu =tiu cu ce s[ ]ncep…Prea au r[mas toate ]n urm[, ni=te amintiri schiloade care dau n[val[ peste mine, aglomer`ndu-se ]n memoria mea ca ]ntr-o cutie cu relicve…

S[ v[ povestesc cum a pus }mp[ratul m`na pe mine. Cu vicle=ug. Mai ]nt`i mi-a otr[vit garda personal[, pe Omul Grotelor, pe care l-am g[sit diminea\a c[zut la u=a mea =i l`ng[ el un bilet, adresat mie: <Pred[-te- scria acolo- c[ \i-a sosit sf`r=itul!> Nu mi-a sosit niciun sf`r=it, }mp[rate Luminate, sf`r=itul meu e =i al t[u! Am luat aspre

171

m[suri de securitate, am dublat sentinelele la por\ile Noului Ierusalim, mi-am schimbat domiciliul, dar se vede c[ tot ai t[i te tr[deaz[ c[ci m-am pomenit ]ntr-o noapte cu trei solda\i din garda imperial[ r`njind la mine: <Vr[jitorule, au zis ei, scoal[ c[ avem treab[, s[ nu mi=ti, s[ nu vorbe=ti, ]mbrac[-te repede =i hai!> }i privesc mai bine =i cine crede\i c[ erau? Emanoilos,Victorius =i cu Ianus…Cei trei Iuda…

-Cum a\i p[tuns aici?-Cu bani faci orice!- ]mi r`nje=te foarte

satisf[cut Emanoilos.Dar am v[zut c[ min\ea, nimeni de aici nu

m[ putea tr[da pentru bani. Cu o zi ]nainte ceva am sim\it c[ nu e ]n regul[. Mi s-a p[rut c[ pictori\a Medina Stavropolis se schimbase la fa\[ =i ne aducea m`ncarea pe t[cute. Era clar c[ aceea nu mai era adev[rata Medin[ ci o intrus[ de-a lor. A=adar puseser[ m`na pe adev[rata Medin[, o arestaser[ =i ]n locul ei introduseser[ o alt[ femeie, ]mbr[cat[ ]n straiele ei… Aceast[ femeie le d[duse toate informa\iile =i ea le ]nlesnise calea celor trei haidamaci ai }mp[ratului s[ pun[ m`na pe mine.

Mi-au ordonat s[ nu scot o vorb[, s[ p[r[sesc pe t[cute Noul Ierusalim =i s[-i urmez ]ntr-un docar ]nchis, p[zit de un pluton de solda\i c[l[ri…Pe c[r[ri dosnice m-au dus ]n temni\a ]mp[r[\iei =i m-au legat ]n lan\uri.

De peste tot ]mi veneau ve=ti triste. Noul Ierusalim a fost devastat de cohortele ]mp[r[te=ti, to\i r[scula\ii de la Grote au fost prin=i =i aresta\i. Pedepsele se \ineau lan\…Izvorul Fericirii fusese un dezastru!

172

29

}n curtea }mp[r[\iei era forfot[ mare…Priveam printre gratiile temni\ei cerul,

albastrul acela pur al lui ]n care-=i sc[ldau p[s[rile f[pturile lor ]n razele r[s[ritului de soare…M[ g`ndeam ce fericite sunt aceste vie\uitoare ]n libertatea lor….Oare a= mai avea puterea moral[ s-o mai iau de la cap[t? Adic[ s[ evadez, s[ organizez mul\imile =i s[-l lovesc pe }mp[rat ]n moalele capului…Dar la ce bun toate acestea? Pe p[m`nt e }mp[rat R[ul…}ntre Bine =i R[u, R[ul acesta are r[d[cini ad`nci, nu-l po\i dobor] u=or, ]i tai r[d[cinile ]ntr-o parte =i el r[sare ]n alt[ parte. Edenul, sau Paradisul, sau Raiul, sau cum ve\i vrea s[-i zice\i, e imaginat de oameni f[r[ lucrarea R[ului, dar Edenul, sau Paradisul, sau Raiul este numai ]n mintea noastr[, dincolo de via\[, unde-l c[ut[m, nu-i dec`t muzica sferelor =i un imens ]ntuneric…

}ncerc s[ ]nchid ochii =i s[ p[trund acel ]ntuneric =i s[ ascult acea muzic[ a sferelor, dar nu pot s[ le pricep! Probabil c[ trebuie s[ treci un hotar ca s[ auzi =i s[ vezi ce ne imagin[m noi…+i acel hotar este Istrionul, poate dincolo de el este Edenul…Privesc ]n dep[rtare mun\ii, p[durile, cerul, toate sunt lucrarea lui Dumnezeu. Dar pe l`ng[ toate acestea, Dumnezeu a mai f[cut =i pe Om =i, f[c`ndu-l pe el a=a cum este, a zis ca ]n lume (numai ]n lume) s[ guverneze

173

deopotriv[ Binele =i R[ul , dou[ for\e care se lupt[ pe via\[ =i pe moarte dar niciodat[ nu se ]nving una pe alta, ele sunt blestemate s[ tr[iasc[ una l`ng[ alta =i s[ se lupte permanent. Dar nu numai ]n lume sunt aceste for\e, ele sunt =i ]n sufletul nostru =i se r[zboiesc permanent. Aceast[ dualitate nenorocit[ care ne amite=te c[ Omul e =i Om =i Fiar[…Depinde p`n[ unde merge Fiara din noi…

Cerul azuriu privit de dup[ gratii este simbolul libert[\ii, orizontul acela ]ndep[rtat pe care to\i dorim s[-l cucerim fuge ve=nic de noi, ca o Fat[-morgana, =i se ascunde undeva, ]n infinit…

Unde este acel c`ntec fantastic care ne pusese ]n mi=care:

< Libertate, te iubim, Ori ]nvingem, ori murim!>Refrenul lui ]nc[-mi mai sun[ ]n

urechi. }nc[ mai visez. Mul\imile, ]ngrozite, s-au ]ntors pe la casele lor. Dela\iunea iar s-a ]ntins peste tot. Grotele gem de oameni. Blestemele se vars[ asupra noastr[. C[ noi am vrut s[ r[sturn[m ordinea public[, noi am sup[rat pe }mp[rat =I Scaunul Papal…

Se aude u=a de la intrare. Privesc. Este temnicerul. O goril[. }ng`n[ ceva. }ncerc s[ deslu=esc ce zice. Bolborose=te. }njur[. C[ dac[ nu era r[scoal[ , tr[ia =i el ca lumea.

-Preg[te=te-te!- zice.-Sunt preg[tit!- ]I r[spund eu- crez`nd c[ m[ ia

s[ m[ omoare.-Nu, zice, preg[te=te-te de vizit[!-Care vizit[?-A }mp[ratului…

174

-De ce?-Vrea s[ te cunoasc[! Te consider[ un om

curajos!-Z[[[uu? Atunci adu-mi haine curate, las[-

m[ s[ m[ sp[l, s[ m[ b[rbieresc…-Hai, nu mai f[ pe janghinosul…Vine }mp[ratul cu o suit[, e tot ]nfiretat

=i ]nve=m`ntat ]n aur. Seme\. T[cut ca o umbr[. Tandru. Cu figura lui senin[. Pare senin[, dar sufletul ]i e ]nv[lm[=it. R[m`n perplex de figura lui. O caricatur[. Ochi mici. Gur[ mare. Ca de prost. Urechi dezlipite de cap ca de bovin[. M[ prive=te t[cut =i d[ din cap a lehamite.

-Dumneata e=ti Flavius?-Da, eu sunt!- ]i r[spund curajos, ]nfrunt`ndu-

i privirea ]n\ep[toare.-Cum a putut s[ te iubeasc[?-zice

el, ]ng`ndurat.Am t[cut, n-am =tiut unde bate el cu

aceast[ ]ntrebare. Adic[ cine s[ m[ iubeasc[? Moartea? A t[cut =i el =i a dat din cap.

-Am venit s[-\i ascult ultima dorin\[- zice el privind la strelicea de lumin[ care venea pe o fer[struic[ c`t palma.

-Cine v-a trimis?-Aici eu pun ]ntreb[rile!- se r[\oie=te el la

mine, ]ntinz`nd din g`tul lui sub\irel. Mai repet ]nc[ odat[ ]ntrebarea: Care \i-e ultima dorin\[?

-Eu nu mai am dorin\e! C`nd trebuie executat[ sentin\a?- ]l mai ]ntreb eu.

-Iar pui ]ntreb[ri!-Le pun pentru c[ ultima dorin\[ e legat[ de

aceast[ execu\ie…

175

-+i care este?-S[ da\i ordin s[ mi se aduc[ h`rtie =i condei

s[-mi scriu via\a =i s-o las genera\iilor ce vor veni dup[ mine, s[ cunoasc[ =i ei aceste timpuri…

-Crezi c[ merit[?-Cu siguran\[ va merita!-Vei avea h`rtie =i condei!-Mul\umesc!}mp[ratul iese din celul[ grav cu o und[ de

regret pe fa\[. Mai prive=te ]nc[ odat[ ]n urm[ dup[ care ]nchide u=a.

Eu r[m`n singur, ]ntr-un imens ]ntuneric…30

Stau cu foaia alb[ de h`rtie ]n m`n[ =i nu =tiu cu ce s[ ]ncep. +tiu precis c[ atunci c`nd voi ajunge la ultima fil[, ]mi va veni sf`r=itul. +i ce-a= putea eu s[ scriu aici s[ intereseze lumea? Despre via\a mea? O bagatel[! Sunt alte vie\i de o mie de ori mai interesante ca a mea: vie\i de ]mp[ra\i, de regi, de r[zboinici, de savan\i, de cor[bieri vesti\i…E acel Ulise care a colindat lumea, sau Cezar, sau Alexandru Macedon, sau }mp[ratul Constantin… +i al\ii, =i al\ii …+i ce s-a ales de ei?

Doamne, cum mai plou[ de trei zile pe aceste meleaguri, cum cade u=or pe acoperi= =i apoi pic[tur[ cu pic[tur[ se scurge pe la stre=ini…E timp de vis, de balad[, de somn…

Cum va fi moartea mea?Eroic[!Nu, la=[!To\i se vor bucura! To\i vor bate din palme!

176

S[ scriu un roman al dragostei mele cu Sulamita? Pe cine ar interesa? A= scrie o poezie lung[ care ar ]ncepe a=a:

< Iubirea-i o hain[ zdren\uit[, Purtat[ de to\i neghiobii. }mbrac-o, dac[ vreai s[ treci Istrionul +i nefericit vei fi ca o pas[re

stingher[… Eroismul?- Un balon de s[pun… Numai moartea-i adev[rat[, Ea ne desc[rneaz[ de p[cate +i ne salt[ sufletele spre eternitate…>O alt[ idio\enie! C`\i n-au c`ntat iubirea,

eroismul =i moartea mult mai bine ca mine…S[-i scriu Sulamitei o scrisoare de adio cam

a=a:< Iubit[ femeie, A=tept sat`rul deasupra capului =i g`ndul ]mi este tot la tine…> T`mpenii de vis[tor! Cum pot s[-i scriu eu a=a ceva?

Ce frumos plou[ afar[: poezie cereasc[!La curtea }mp[ratului e o lini=te de

morm`nt. Curtenii dorm. +i paznicii dorm. +i c`inii dorm. Nici =obolanii nu m[ mai intereseaz[, dorm =i ei. Dorm =i =erpii =i toate lighioanele de pe p[m`nt dorm. Numai Sulamita nu doarme. Mi se strecoar[ sub pleoape =i-mi strig[: <Fic-\i-o-na-ru-le!>

Cum a= fi putut eu s-o p[strez pe Sulamita? Poate dac[ tr[ia Fl[vi=or…}mi pierea dorul de Izvor, nu mai deveneam eu buricul p[m`ntului s[ r[storn lumile…O iertam =i pe Sulamita de infidelit[\ile ei =i poate c[…Doamneee, unde am gre=it? Unde s-a fisurat destinul meu?

A c[uta absolutul…

177

C[l[torule, r[t[cit prin via\[, mul\ume=te-te cu pu\inul t[u..

Cum adic[?Nu pricep. Marii r[zvr[ti\i ai vie\ii m-ar scuip[-

n fa\[ cu asemenea sfaturi…Am adormit =i-am visat un vis care s-ar

rezuma la c`teva fraze: }mp[ratul cu }mp[r[teasa erau lega\i de m`ini =i de picioare =i scuipa\i de popor. }mp[r[teasa- Sulamita! Se r[sculaser[ cei de la Grote =i d[duser[ foc }mp[r[\iei =i lor li se preg[tea supliciul… Rugul…Rugul…S[ le sf`r`ie carnea ca ]n frigare…Cum s-o las eu pe Sulamita s[ ard[? Strig: <Sta\i, ea nu e vinovat[! Doar el e r[ul ]ntruchipat pe p[m`nt!!>- =i ]ntind ar[t[torul spre }mp[rat. +i gata cu visul…}mi simt respira\ia…Ce-ar fi s[-mi pun cap[t zilelor singur? S[ nu le las satisfac\ia lor de-a savura spectacolul mor\ii mele… Uite, ]mi pun ghearele-n g`t, str`ng =i gata! To\i m-ar face la=! Am avut =i eu oroare de cei ce =i-au luat via\a: ni=te la=! }ntre Via\[ =i Moarte exist[ Speran\a. Am sc[pat din ruinele Marelui Cutremur c`nd eram mic, am sc[pat de la Biblioteca Babel, am sc[pat de judecata Inchizi\iei…poate scap =i acum, sunt miracole mari pe p[m`nt!

+i totu=i se apropie timpul execu\iei =i eu n-am ]nceput romanul meu…

+i deodat[ ]mi veni ]n minte acel incendiu de la han cu cei trei delatori. +i am ]nceput a=a:

<Via\a? Calvar sau fericire? Efort sisific de-a ajunge undeva, pe v`rfuri. Dar mai ales c[dere =i d[r`mare…>

+i m-a cuprins o febr[ mare, n-am mai m`ncat, n-am mai b[ut, scriam ]ntruna =i ploua

178

amarnic, ]mi veneau cuvintele nechemate, imaginile, scenele…

Tr[iam, pl`ngeam =i r`deam dup[ cum ]mi veneau ]n minte aceste scene ale vie\ii. Voiam s[ termin c`t mai repede ce ]ncepusem. }mi era fric[ s[ nu pot termina romanul p`n[-mi vine ora execu\iei… Cineva parc[ din afara mea ]mi dicta cuvintele…

Au trecut patru zile =i patru nop\i. Am ajuns la final.

Finalul:<R[m`n singur ]ntr-un imens ]ntuneric…>Care pentru mine ]nseamn[ Moartea, Marea

Eternitate!Chem temnicerul:-S[ dai acest manuscris Reginei! S[-l

citeasc[ =i s[-l publice…+i s[-i mai spui c[ Victorius se va ]ntoarce din mor\i =i va instala pe p[m`nt Noul Ierusalim!

179

E P I L O G

<Dasc[lul nebunilor nu este cuv`ntul, ci nenorocirea.>

DEMOCRIT

180

Se rumeniser[ zorii ]n acea zi de supliciu c`nd Flavius Marcus Aurelianus trebuia s[ moar[ pentru a treia oar[. +I pedeapsa lui c[zuse nemiloas[: aruncat ]n groapa cu lei…

Era a patra duminic[ a lunii august =I vara ]nc[ mai st[ruia pe acele meleaguri. Dup[ lungile zile ploioase =I moroc[noase, cerul se ]nseninase, se albise deodat[ =I un soare orbitor inundase natura; iarba ]nverzise, p[s[rile se auzeau c`nt`nd ]n cr`ngul din apropiere =I g`zele zbur[t[ceau vesele p`n[ la fereastra celulei lui…

Moartea ereticului care ]ncercase marea aventur[ a r[sturn[rii lumilor era anun\at[ cu litere mari pe toate zidurile Imperiului, adic[: <M`ine, 25 august…se anun\[ spectacolul mor\ii ereticului Flavius Marcus Aurelianus. Tot poporul va participa la supliciu pentru a lua act de nelegiuirea s[v`r=it[ prin instigarea lumii la Fericire…>

}mp[ratul voia s[ shimbe ]n ultimul moment ordinea firii; p`n[ acum de fiecare dat[ c`nd judeca astfel de cazuri, ]I arunca ]n gurile fl[m`nde ale leilor… De data aceasta prinsese ]n junglele africane, ]n lungile lui expedi\ii de v`n[toare, dou[ mari pantere, grase, c[rora le lucea p[rul pe ele, uns parc[ cu ulei de in, s[ par[ mai ar[toase ]n lumina acelei dimine\i blestemate. Le \inuse trei zile fl[m`nde =I acum urlau ]n cu=tile lor, al[turi de geala\ii care le ]ngrijau.

}nc[ de diminea\[ luaser[ loc pe b[nci to\i invita\ii din Imperiu: duci, ducese, prela\i,

181

cardinali, papi, papese, poe\i =I scibi, ]nv[\a\i ]n artele militare, ritori =I filozofi care veniser[ din toate col\urile lumii: din Cezareea, din Bizan\, Atena, Palestina =I Egipt, condu=I de ]nsu=I Macarie Egipteanul, av[ ]n pustiul scitic, urma\i de prostimea de r`nd =I de to\i gur[-casc[, dornici de senza\ii tari.

Era prima lec\ie pe care o d[dea }mp[ratul tuturor supu=ilor =I trebuia s[ fie v[zut[ de c`t mai mult[ lume.

Pe b[ncile de onoare luase loc ]nt`I }mp[ratul, apoi l`ng[ el preafrumoasa lui metres[, al[turi de so\ul ei, messerul Verus.

+i acum o parantez[: Messerul Verus, r`vnind scaunul ]mp[r[tesc, o aruncase pe Sulamita ]n bra\ele preaputernicului }mp[rat cu misiunea secret[ de a-l ucide prin otr[vire. +i }mp[ratul se ]ndr[gostise nebune=te de ea. Dup[ ace=tia trei, venea toat[ suita ]mp[r[teasc[. La ora ]nceperii tragicului spectacol, toat[ lumea sta mut[ =i tremura de groaza ce va s[ vie. C`ntar[ ]nt`i dou[zeci de tr`mbi\e =i b[tur[ sinistru de ]nfior[tor tot at`tea tobe; glasul lor se ]nfipse ]n inimi ca ni=te s[ge\i otr[vite, f[c`ndu-le s[ se zbuciume de spaim[.

Se anun\[ numele condamnatului:-Flavius Marcus Aurelianus!Sulamita tres[ri. R[mase ]ncremenit[. Din

z`mbetul ei de alt[dat[ mai r[m[sese doar o masc[ macabr[, cu buzele ]ntredeschise s[-i spun[ }mp[ratului ceva. }=i aduse aminte ca prin vis de o carte citit[ ]n biblioteca Ducelui de Spoletto, adus[ de Flavi. Un personaj, c[ruia nu-i mai re\inea numele, un fel de filozof ]n ale vie\

182

ii( p[r[sit de iubit[, o Mesalin[ nenorocit[ care-i d[duse un sfat fostei iubite: <S[ nu calci niciodat[, femeie,- ]=i aminti ea glasul acelui personaj, care sem[na leit cu vocea fostului ei b[rbat- pe cadavrele celui ce te-a m`ng`iat =i te-a s[rutat, lundu-le drept covoare ]mp[r[te=ti, c[ci oasele lor se vor transforma-n stafii =i te vor r[zbuna>) ap[rut ca din senin ]n g`ndul ei =i ]i atrase aten\ia asupra acestei mari nenorociri. Ca din senin o apuc[ o ame\eal[ dulce =i se rev[zu intr`nd pe marea poart[ a castelului Ducelui de Spoletto, ]l v[zu pe Flavi cu ochii lui frumo=i privind-o, ]i sim\i pentru c`teva clip[ m`ng`ierile lui =i s[rut[rile lui pe g`tul ei finu\, se v[zu apoi mam[ cu micu\ul Fl[vi=or ]n bra\e…O dulce fericire d[duse peste ei ]n atmosfera de vis a Castelului…Apoi privi instinctiv spre Verus, canalia, care-o sedusese cu opulen\a lui…Se v[zu flancat[ de patru eununci pitici =i poci\i ca el, p[zind-o ]n ietac…<Nu se poate, ]=i zise ea, Flavi va reu=I =I de data aceasta!>

Regula era aspr[. Dac[ acel condamnat reu=ea s[ se lupte cu fiarele =i s[ ]nving[ ( ceea ce rar se ]nt`mpla) era iertat =i pus ]n libertate. Ea, ]nc[ de diminea\[, mersese la unul din geala\ii care aveau grij[ de fiare =i-i d[duse un cu\it s[-l duc[ condamnatului cu care urma s[ r[pun[ fiarele. }i aruncase gealatului dou[ pungi cu galbeni =i plecase bucuroas[ spre buduar. }n timp ce gealatul ]i ]nm[nase cu\itul, Flavius ]l ]ntrebase:

-Pentru ce-mi dai aceast[ arm[?-S[ dobori fiarele!-Cine te-a trimis?

183

-O femeie!-Cum o cheam[?-Mi-a spus s[ p[strez secretul numelui ei…Era

blond[, frumoas[ ,ochioas[ =i ]nzorzonat[-n aur =i argint…

-Trebuie s[ fie Sulamita!- morm[i el a=a ca pentru el.

+i gealatul a plecat.<Ce mai vrea femeia asta de la mine? Eu mi-

am terminat romanul vie\ii mele … Ce rost are s[-i mai am`n sf`r=itul? > +i-=i aminti finalul: <R[m`n singur ]ntr-un imens ]ntuneric. Care pentru mine ]nseamn[ Moartea, Marea Eternitate!>

}n acest timp cei doi satrapi ai }mp[ratului ]l cobor`r[ pe eretic ]n enorma groap[ cu ni=te scripe\i. }l ]mbr[caser[ ca pe un satir ]ntr-o piele de c[prioar[…}n timp ce el atinse p[m`ntul cu picioarele, cele dou[ pantere fl[m`nde, sc[pate din cu=ti, r`njir[ la el, dezvelindu-=i din\ii enormi; urm[ apoi o scurt[ ]nc[ierare ]ntre ele dup[ care adulmecar[ pielea de c[prioar[ care ]nc[ mai mirosea a s`nge proasp[t. Una dintr-o parte =i alta din cealalt[ parte, se repezir[ s[lbatec =i ]nfipser[ col\ii ]n carnea fraget[, traser[ ]n l[turi din prada proasp[t[, r[gind pline de s`ngele care g`lg`ia ]n gurile lor hulpave =i ]ncepur[ s[ ]mbuce, lacome, din Flavius…

Nu se auzise niciun pl`nset, p[rea c[ omul murise ]nainte, nici-o mi=care care s-arate c[ ]n acea piele mai e via\[. C`nd toat[ lumea v[zuse s`ngele \`=nind, ]ncremenise ]ntr-un \ip[t colectiv, un fel de auuu!, pierdut =i disperat care-i ]mpietrise pe to\i…

184

Sulamita nu-=i venea crede ochilor, nu mai putu s[ reziste, se l[s[ moale pe bra\ul }mp[ratului =i-i =opti:

-Sire, mor!Oamenii cur\ii s[rir[ repede, puser[ m`na pe

ea =i-o duser[ ]n Palat. Pe drum , ]ns[, Sulamita ]=i d[du ob=tescul sf`r=it. C`nd o puser[ jos, observar[ c[ era toat[ v`n[t[, dinspre inim[ o ven[ se ]nnegrise, urc`ndu-se la capul decedatei. }ntreaga figur[ era crispat[, r`sul ei se transformase-n r`njet, ochii r[m[seser[ holba\i =i fa\a c[p[tase paloarea mortului…

Dup[ ce se consum[ drama, prostimea cu poloboace de vin, date ]n dar de }mp[rat, udau cei doi mor\i cu urale aduse }mp[ratului =i lui Verus, numit proasp[t ajutor la curte.

-S[ tr[ie=ti, M[ria-Ta! S[ tr[ie=ti!Un prost care era =i mut, cobor`se ]n

groap[ dup[ ce geala\ii retr[seser[ panterele,=i luase un cu\it care lucea ]n lumina soarelui, plin de s`nge.

-}]]]- f[cea el- =i ar[ta cu\itul tuturor- ]]]]!Nimeni ]ns[ nu-l mai b[ga ]n seam[, to\i

se ]ndesau s[ umple b[rd[cile cu vin =i s[ le dea peste cap.

Soarele se ridicase pe bolt[, b[tea un v`nt cald,care anun\a totu=i c[ ]n cur`nd se apropie toamna…

Sus ]n palat se preg[tea ]nmorm`ntarea Sulamitei…

185

1 septembrie 1985-1 iulie 1993

Bucov

186