Download - Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Transcript
Page 1: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Drept internaţional privat, examen, partea TEORETICĂ 1. Noţiunea dreptului internaţional privat Dreptul international privat –ramura a sistemului de drept al RM care cuprinte totalitatea normelor juridice preponderant conflictuale care reglementeaza solutionarea conflictelor de legi in spatiiu , solutionarea conflictelor de jurisdictii si conditia juridical a strainului in RMConceptul de drept internațional privat, utilizat în sens larg, reprezintă setul de norme juridice care reglementează relațiile dintre persoane fizice [1, p.19].

Definiţia dreptului internaţional privatStricto sensu - cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile juridice cu element de extraneitate;Lato sensu - cuprinde ansamblul normelor juridice care soluţionează conflictele de legi sau conflictele de jurisdicţii, precum şi cele privind condiţia juridică a străinului; Materia specifică a dreptului internaţional privat o constituie, fară îndoială, conflictele de legi. De aceea doctrina este de acord că studiul conflictelor de legi constituie materia esenţială a dreptului internaţional privat. Se pune însă problema dacă domeniul dreptului internaţional privat se limitează la conflictele de legi ori el cuprinde şi alte materii.Conflictele dc legi prezintă particularităţi sub mai multe aspecte.1. Conflictul de legi. Prin conflictul de legi se înţelege situaţia în care, privitor la un raport cu element de extraneitate, sunt suscceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparţinând unor sisteme de drept diferite, cu care raportul prezintă legătură prin elementul străin. În mod obişnuit, conflictul se naşte între legea ţării sesizată cu soluţionarea litigiului (lex fori) şi legea străină cu care raportul arejegătură prin elementul său internaţional. Oricare din aceste legi în prezenţă este succesibilă de a cârmui raportul respectiv

2. Domeniul dreptului internaţional privat În domeniul dreptului internaţional privat intră instituţii juridice specifice care formează ramura

dreptului internaţional privat. Acestea sunt:1.Conflictele de legi Definiţiesituaţia în care un raport juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe legi aparţinând unor sisteme de drept diferite.În mod obişnuit conflictul de legi se naşte între legea ţării sesizată cu soluţionarea litigiului (lex fori) şi legea străină cu care raportul are legătură prin elementul său internaţional. Oricare din aceste legi este susceptibilă de a cârmui raportul juridic respectiv. În aceste condiţii se spune că aceste legi sunt în conflict (ex. în cazul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun situat în străinătate, dacă părţile au cetăţenii diferite, raportul juridic are mai multe elemente de extraneitate şi sunt mai multe legi chemate să-l cârmuiască, ex. legea personală a părţilor pentru capacitatea de a contracta, legea locului încheierii actului în ceea ce priveşte forma exterioară a acestuia, legea locului situării bunului pentru probleme ce ţin de statutul real al bunului).

Trăsături specifice conflictelor de legi: izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate. conflictul de legi nu implică un conflict de suveranităţi, între statul român şi cel străin, cu care elementul de extraneitate are legătură, pentru că judecătorul român va ţine cont numai de legea ţării sale, iar conflictul de legi este soluţionat de către norma conflictuală, care, pentru acest judecător, este întotdeauna cea română. raportul juridic care conţine un element de extraneitate este susceptibil de a-i se aplica două mai multe sisteme de drept diferite, şi anume, cel român şi oricare din cele la care trimite elementul de extraneitate. Raportul juridic este doar susceptibil de a-i fi aplicate 2 sisteme deoarece, prin mecanismul normei conflictuale, acestuia i se va aplica în cele din urmă doar un singur sistem de drept, şi anume, cel indicat de norma conflictuală, sistem ce poate fi cel al forului (român) sau unul străin. conflictul de legi apare între sistemele de drept ale unor state diferite.2. Conflictul de jurisdicţii

Raportul juridic cu element de extraneitate poate da naştere la următoarele probleme de ordin procesual:a)- competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privatb)- procedura aplicabilă în litigiul privind un raport juridic cu element de extraneitatec)- efectele hotărârilor judecătoreşti date de instanţele judecătoreşti străine

Page 2: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

d)- efecte sentinţelor arbitrale Instanţa judecătorească sesizată îşi determină competenţa de a soluţiona un litigiu de drept internaţional privat după propria normă juridică, procedura fiind supusă legii forului, iar efectele hotărârii judecătoreşti străine se determină după norma juridică proprie.3. Condiţia juridică a străinuluiansamblul normelor juridice prin care se determină drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul, persoană fizică sau juridică, într-un alt stat decât statul a cărui cetăţenie o are.Condiţia juridică a străinului interesează capacitatea de folosinţă a străinului şi este determinată de legea statului în care acesta se află.4. Cetăţeniaansamblul normelor juridice care reglementează legătura politico-juridică dintre o persoană fizică şi statul căruia îi aparţine. În dreptul internaţional privat, cetăţenia constituie un criteriu pentru determinarea legii competente, cum este cazul în materia stării şi capacităţii persoanei fizice.

3. Obiectul dreptului internaţional privat Obiectul dreptului internaţional privat îl formează raporturile de drept civil, în sens larg, care cuprind unul sau mai multe elemente de extraneitate.Dreptului internaţional privat îi aparţin, în primul rând, raporturile de drept civil cu element de extraneitate, apoi raporturile de dreptul familiei, care au un element străin, raporturile de drept comercial care au un element străin, precum şi raporturile procesuale civile care conţin un asemenea element.Dreptului internaţional privat îi aparţin şi raporturile de dreptul muncii, în măsura în care au un element internaţional În literatura juridică, pentru a se exprima obiectul dreptului internaţional privat se precizează că aceasta are ca obiect raporturile civile în sensul larg al cuvântului, care cuprind un element de extraneitate.Există însă raporturi cu element străin care nu pot fi obiect al dreptului internaţional privat.Este cazul altor raporturi, altele decât cele de drept civil în sens larg, cum ar fi dreptul administrativ, financiar, penal ori procesual penal.După cum este cunoscut, instanţele române cercetează faptele penale ori cele financiare în spiritul legilor penale sau financiare române, iar în cazul în care instanţele române vor constata că lege română nu este aplicabilă, ele se vor declara necompetente, deci instanţele române nu vor aplica legile penale sau financiare străine.Cu toate aceste diferenţieri, între dreptul internaţional privat şi aceste ramuri de drept există strânse corelaţii.în concluzie, obiectul dreptului internaţional privat ca ramură de drept îl formează raporturile de drept civil, în sensul larg, care cuprind un element de extraneitate.Aparţin dreptului internaţional privat acele raporturi de drept civil în sens larg, în care se admite aplicarea legii străine.în domeniul dreptului penal, administrativ şi a altor asemenea ramuri de drept, vorbim, în general, de aplicarea legii în spaţiu, noţiune distinctă de aceea de conflict de legi.

4. Metoda dreptului internaţional privat In doctrina de specialitate există unanimitate în a considera că materia specifică a dreptului internaţional privat o constituie conflictele de legi. Plecându-se de la această constatare, în doctrină s-a arătat că metoda de reglementare a DIP este metoda conflictuală, dar mai este utilizată şi metoda aplicării nemijlocite a normelor materiale(substanţiale).I. Metoda conflictuală II. Metoda folosirii nemijlocite a normelor de aplicare imediatăIII. Metoda Proper Law

5. Metoda „proper law”Metoda Proper Law însemnaă desemnarea legii pentru fiecare caz în parte spre deosebire de metoda conflictuală care presupune aplicarea aceloraşi dispoziţii legale pentru raporturi juridice, situaţii asemănătoare.Cum era de aşteptat utilizarea metodei a cauzat critici în sensul că soluţia nu poate fi cunoscută înainte ca instanţa de judecată să determine legea aplicabilă ; legea plicabilă se determină prin compararea conţinutului legilor în conflict în timp ce prin metoda conflictuală legea aplicabilă se determină de către norma conflictuală înainte de a se cunoaşte conţinutul acestei legi.

Page 3: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

6. Noţiunea şi caracterele raportului juridic cu element de extraneitate Raportul juridic de drept internaţional privat se deosebeşte de raportul juridic de drept intern prin existenţa unuia sau mai multor elemente de extraneitate.

Trăsăturile specifice raportului juridic de drept internaţional privat: raportul juridic cu element străin este un raport ce aparţine dreptului privat. raportul juridic cu element străin se stabileşte între persoane fizice sau juridice. În calitatea sa şi de subiect de drept civil, statul poate fi parte într-un raport juridic cu element străin. părţile în raporturile juridice de drept internaţional privat se află pe poziţii de egalitate juridică. raportul juridic, pe care îl avem în vedere, conţine unul sau mai multe elemente de extraneitate, datorită căruia el are legătură cu mai multe sisteme de drept.raportul juridic cu elemente de extraneitate, ce formează obiectul dreptului internaţional, este un raport civil, de muncă, comercial, de procedură civilă, de familie, de proprietate intelectuală, de transport sau un alt raport de drept privat, adică un raport de drept civil în sens larg.În ştiinţa dreptului, elementul străin a fost definit ca fiind o împrejurare de fapt datoritş căreia un raport juridic este legat de mai multe ţări, şi în consecinţă, de mai multe sisteme de drept ori legi aparţinând unor state diferite Raportul juridic cu element de extraneitate, care formează obiectul de reglementare al normelor de drept internaţional privat, este, în sens larg, un raport de drept civil. Aceasta se datorează faptului că obiectul de reglementare a ramurii dreptului internaţional privat român îl constituie în primul rând raporturile de drept civil cu element străin. Tot dreptului internaţional privat îi aparţin şi raporturile cu un element de extraneitate din dreptul familiei, din dreptul comerţului sau din dreptul muncii, ramuri faţă de care dreptul civil are poziţia de drept comun Fiind susceptibil de derulare în timp, raportul juridic cu element de extraneitate poate fi surprins în mai multe secven e ăi anume:- în momentul naşterii raportului juridic;- în momentul realizării efectelor actului juridic;- în momentul executării în străinătate a unei hotărâri judecătore ti.

7. Clasificarea elementelor de extraneitate În functie de subiectele raportului juridic elementul de extraneitate poate consta în: - pentru persoanele fizice: cetatenia, domiciliul sau resedinta, credinta religioasa (în sistemele de drept în cadrul carora regulile religioase produc efecte juridice); - pentru persoanele juridice: sediul, nationalitatea, fondul de comert, centrul economic etc.; în functie de obiectul raportului juridic, exista element de extraneitate în cazul bunurilor mobile cînd acestea se gasesc în strainatate; în functie de continutul raportului juridic deosebim urmatoarele situatii (ce constituie elemente de extraneitate): - locul încheierii actului juridic este în strainatate: - locul producerii unui fapt cauzator de prejudiciu este in strainatate; - locul executarii unui act juridic este n strainatate; � în legatura cu problemele de procedura, reprezinta element dej extraneitate locul judecatorii litigiului (cînd este într-o tara straina).

8. Corelaţia între dreptul internaţional privat şi alte ramuri de drept Legătura dreptului internaţional privat cu alte ramuri de dreptcu Dreptul internaţional publicDeşi obiectul de reglementare este diferit, dreptul internaţional public este considerat sursă şi sistem de referinţă pentru dreptul internaţional privat.cu Dreptul penal1. Aplicarea legilor penale române poate fi condiţionată de aplicarea legilor de drept civil străine în sens larg (ex. –pentru a exista infracţiunea de bigamie, trebuie să existe două căsătorii în care se găseşte o persoană, iar dacă se aplică legea străină, aceasta va fi luată in consideraţie de instanţa penală română pentru a decide dacă ele există, adică dacă e îndeplinită condiţia cerută de legea română pentru a fi în prezenţa infracţiunii).2. Hotărârile penale străine pot să producă şi unele consecinţe de drept civil, cum este, spre exemplu, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea pentru care o persoană a fost judecată şi condamnată. Aceste consecinţe se determină potrivit legii civile aplicabile, care poate fi străină.cu Dreptul administrativ

Dispoziţiile legilor administrative pot fi luate în considerare pentru determinarea regimului unui raport juridic, cum e situaţia într-o acţiune pentru constatarea nulităţii căsătoriei pe motivul incompetenţei

Page 4: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

organului care a instrumentat încheierea acesteia. Problema competenţei organului respectiv se determină după legea străină, care are caracter administrativ.cu Dreptul financiarUnele aspecte de drept internaţional privat se împletesc cu cele de drept financiar, de exemplu când se invocă de către o firmă faptul că are naţionalitate străină pentru a nu plăti impozite decât in aceea ţară.

9. Conflictul de legi în situaţii specifice Conflictul de legi reprezintă situaţia în care un raport cu element de extraneitate se află în legătură cu mai multe sisteme de drept. Deşi apar in unor state diferite, aceste legi sunt susceptibile de a fi aplicate raportului cu element de extraneitate. Legile în cauză se găsesc în conflict sau în concurs.După elementele de extraneitate pe care le cuprinde raportul juridic, conflictul poate interveni între două sau mai multe legi. În primul rând, conflictul se produce între două legi. De obicei, legile concurente sunt legea autorităţii sesizate şi legea străină arătată de elementul de extraneitate. Astfel, un contract de vânzare- cumpărare încheiat în ţara noastră de doi cetăţeni români referitor la un bun situat în străinătate pune în prezenţă legea roman şi legea ţării unde se află bunul.

10. Conflictul mobil de legi Definitie. Acesta desemneaza situatia in care un raport juridic e supus succesiv la doua situatii de drept diferite ca urmare a deplasarii punctelor de legatura. Particularitati:1) el afecteaza legea aplicabila, nu numai norma conflictuala avuta in vedere;2) apare datorita vointei partilor de a schimba punctele de legatura si nu datorita vointei legiuitorului. Domeni Apare in situatia raporturilor juridice la care sunt aplicabile normele conflictuale cu punctele de legatura mobile sau variabile. Acestea sunt urmatoarele:1) – statutul personal al persoanei fizice prin schimbarea domiciliului sau cetateniei;2) – statutul organic al persoanei juridice prin schimbarea sediului social;3) – statutul real mobiliar prin trecerea bunului dintr-o tara in alta;4) – materia drepturilor creditorului asupra bunului debitorului cand acesta din urma isi schimba domiciliul sau cetatenia pana la achitarea creantei;5) – in privinta formei testamentului, daca cetatenia se schimba inainte de decesul testatorului.

11. Noţiunea normei conflictuale Norma conflictuală nu cârmuieşte propriu-zis raportul juridic cu element străin. De aceea, norma

conflictuală nu arată direct şi nemijlocit drepturile şi obligaţiile părţilor raportului juridic cu element străin. Ea arată numai legea competentă a cârmui nemijlocit raportul respectiv. Norma conflictulă poate figura în dreptul intern al fiecărei ţări, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale cuprinse în legea nr.105/92, sau poate figura în cuprinsul unei convenţii ori tratat internaţional, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale din tratatele bilaterale de asistenţă juridică încheiate de ţara noastră cu alte state.

12. Structura normei conflictuale. Formule de fixare Norma conflictuală este formată din două elemente de structură: conţinutul şi legătura.Conţinutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se

referă. Legătura normei conflictuale este acea parte a normei care indică legea competentă a cârmui raportul respectiv. Legătura normei conflictuale se poate prezenta într-unul din următoarele feluri:a)Indicarea directăb) Indicarea generală

13. Aplicarea legii străine

Prezenţa elementului de extraneitate într-un raport juridic ridică problema aplicării legii străine. Aplicarea legii străine corespunde noţiunii de aplicare a legii interne pentru situaţia în care nu există nici un element de extraneitate. Legea străină este aplicată de judecătorul român (sau, în general, de orice persoană autorizată, competentă să soluţioneze un raport juridic de drept internaţional privat) în două moduri principale: ca lex causae

Page 5: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

altfel decât ca lex causaeAplicarea legii străine ca lex causaeO lege străină este aplicată ca lex causae atunci când norma conflictuală română trimite la ea. Necesitatea aplicării legii străineActualmente se admite de state că raporturile juridice cu element de extraneitate nu pot reglementate numai prin aplicarea legii forului.Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causaeSituaţiile în care aplicarea legii străine intervine altfel decât ca lex causae sunt: atunci când pentru aplicarea legii române este impusă condiţia reciprocităţii (ex. art. 43, al. 2, art. 162, al.3 din Legea nr.105/1992); în cazul în care se pune problema recunoaşterii în România a efectelor unei hotărâri judecătoreşti străine. Efectele unei hotărâri judecătoreşti străine în România sunt recunoscute doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:a)- instanţa străină ce a pronunţat-o a avut, potrivit legii sale, competenţa să judece procesul;b)- hotărârea este definitivă, potrivit legilor statului ce a pronunţat-o;c)- hotărârea trebuie să fie executorie, potrivit legii instanţei ce a pronunţat-o, pentru ca executarea acesteia să fie încuviinţată în România; în cazul recepţiunii (încorporării) contractuale a legii străine de către părţile unui contract. în situaţia chestiunilor prealabile, de natură civilă în procesul penal, dacă acestea sunt supuse unei legi străine, instanţa română va trebui să ţină seama de respectiva lege străină, ca o condiţie pentru aplicarea legii penale române.

14. Probleme generale ridicate de aplicarea legii străine

15. Izvoarele dreptului internaţional privatDreptul internaţional privat are două tipuri de izvoare: izvoare interne izvoare internaţionaleIzvoarele interne

Izvoarele interne ale dreptului international privat al Republicii Moldova sunt :- Constitutia Republicii Moldova – stabileste principiile fundamentale ale politicii internationale a statului Republica Modova şi contine norme care interesează dreptul internaţional privat ;- CODUL CIVIL Cartea a V-a DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT nr. 1107-XV din 06.06.2002 [32].- Codul de procedura penala, capitolul IX care se referă la asistenţa juridică internaţională în materie penală [33].Izvoarele interne ale dreptului international privat al Romaniei sunt :- Constitutia stabileste principiile fundamentale ale politicii internationale a statului roman si contine norme care intereseaza dreptul international privat ;- Corpul de procedura civila, cap. X, privind arbitrajul international si cap. XI privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine, in redactarea Legii nr. 59/1993;- Codul de procedura penala, art. 522 care se refera la executarea dispozitiilor civile din hotararile judecatoresti penale straine;- Acte normative cuprinzand si dispozitii ce intereseaza dreptul international privat.Practica judiciara si arbitrala

Practica judiciara si cea arbitrala nu sunt izvot de drept, dar este recunoscut rolul lor, contributia, prin diferite forme concrete, la cunoasterea, interpretarea si perfectionarea dreptului. Acest fapt este confirmat de referirile in motivarea unor hotarari, la practica judecatoreasca romaneasca sau practica instantelor romane.

La fel si Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, prin solutionarea unor probleme privind relatiile de comert exterior si de cooperare economica si tehnic-stiintifica, are un rol deosebit in interpretarea si cunoasterea normelor conflictuale in acest domeniu.

In concluzie, desi nu este izvor de drept, practica judiciara si arbitrala are importanta si in aceasta ramura de drept, prin contributia la interpretarea si adoptarea normelor juridice in functie de specificul raporturilor juridice cu element de extraneitate.

Izvoare internaţionale

Page 6: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Izvoarele internaţionale ale dreptului internaţional privat sunt tratatele, convenţiile, acordurile internaţionale etc., bi şi multinaţionale. Din punct de vedere al dreptului internaţional privat, aceste izvoare se clasifică, după conţinutul lor, în două categorii, şi anume cele care conţin norme conflictuale şi respectiv, norme materiale (uniforme). Tratatul internaţional (convenţia, acordul): ex. Convenţia pentru reglementarea conflictul de lege în materie de căsătorie, Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, tratatele de asistenţă juridică bilaterală în materie civilă, familială şi penală, convenţiile consulare etc. Practica judiciară şi arbitrală, are un anumit rol şi în această materie, deoarece interpretează şi adaptează normele juridice în funcţie de particularităţile raporturilor juridice cu elemente de extraneitate.

a) Convenţiile internaţionale care cuprind exclusiv norme conflictuale sunt mai rare. În această categorie intră, de exemplu, Convenţia pentru a reglementa conflictul de lege în materie de căsătorie şi Convenţia pentru a reglementa conflictul de lege şi jurisdicţie în materie de despărţenie şi de separaţiune de corp.

b) Regula o formează convenţiile internaţionale care conţin norme conflictuale izolate, principalul lor conţinut formându-l însă normele materiale, în domeniul respectiv de reglementare. Dintre convenţiile internaţionale multilaterale care conţin norme conflictuale izolate menţionez, ca exemplu, Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri (Viena, 1980). Uzanţe internaţionale interesează dreptul internaţional privat în măsura în care completează şi interpretează normele juridice de drept internaţional privat.

16. Istoricul apariţiei şi dezvoltării dreptului internaţional privat (caracteristica generală)Normele de drept internaţional privat au apărut în aceea etapă istorică a societăţii, când dezvoltarea

forţelor de producţie a atins un anumit nivel de producţie, care s-a tradus prin schimb intern de mărfuri şi deplasări de oameni şi printr-un sistem juridic corespunzător.

În societatea sclavagistă, datorită relaţiilor comerciale au luat naştere unele raporturi juridice pe care literatura juridică de mai târziu le-a încadrat în domeniul dreptului internaţional privat, ca fiind probleme de drept internaţional privat. Acestea se referă, în principal, la situaţia juridică a străinilor, adică la drepturile pe care le putea avea un cetăţean într-o ţară străină.

Sisteme care au reglementat situaţia juridică a străinilorÎn acest context istoria a cunoscut, cu privire la situaţia juridică a străinilor, următoarele sisteme:

într-un prim sistem care, în ordine cronologică, este cel mai vechi, i se refuză străinului orice drept, în sensul că nu i se aplicau nici legile proprii, nici legile locale.un al doilea sistem - prevedea că străinului i se aplicau toate legile sale personale, făcându-se abstracţie de legile ţării pe teritoriul căreia se afla (acest sistem, cunoscut încă din dreptul roman, a fost şi sistemul juridic al statelor prefeudale din apusul Europei, subzistând până în secolul al X- lea).al treilea sistem - cel al teritorialităţii legilor, în virtutea căruia toţi indivizii aflaţi pe un teritoriu, fără nici o excepţie (fie că erau cetăţeni locali sau străini) erau supuşi numai legilor locale ale ţarii pe teritoriul căreia se aflau (specific orânduirii feudale).al patrulea sistem - se referea la aceea că străinului i se aplică, în parte, legile ţări sale şi, în parte, legile ţării pe teritoriul căreia se află.Numai în cadrul acestui sistem a existat posibilitatea ivirii problemelor de drept internaţional privat, respectiv conflictele de legi.Astfel, pentru a se ajunge la edictarea normelor de drept internaţional privat, au trebuit să fie îndeplinite următoarele condiţii:

1-să existe schimburi de mărfuri între diferitele ţări sau regiuni,2-străinii să aibă dreptul de a participa la operaţiuni juridice pe teritoriul ţării unde se află;3-dreptul civil să fie diferit, prin conţinutul său, în ţări sau regiuni cu sisteme juridice de valoare egală.Pentru prima dată conflictele de legi şi normele conflictuale au apărut în nordul Italiei şi în Franţa, în

secolul al XIII–lea şi al XIV-lea.Primele soluţii ale conflictelor de legi le-au dat glosatorii. Aceştia au fost juriştii timpului, care căutau

soluţiile conflictuale în textele dreptului roman. Ei făceau însemnări pe marginea textelor din ,,corpus iuris civilis” care se numeau glose, de unde şi denumirea de glosatori, adică comentatori ai dreptului roman. Soluţii la conflictele de legi se regăsesc şi în doctrina franceză, olandeză, germană, anglo - americană.Perioada ce a urmat celui de al doilea război mondial s-a caracterizat printr-o mai largă deschidere şi înţelegere a sistemelor de drept străine, pe fondul intensificării studiilor comparative.

17. Calificarea şi conflictul de calificări

Page 7: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

În cazul unui raport juridic cu element de extraneitate pentru a afla ce lege va cârmui efectele juridice ale acestuia trebuie să determinăm cu care lege are legătură raportul respectiv. Indicaţia ne-o va da punctul de legătură.

În acest scop se utilizează în dreptul internaţional privat diferite categorii de puncte de legătură. Conţinutul acestor categorii diferă de la un sistem de drept la altul. Altfel spus, una şi aceeaşi noţiune

nu are acelaşi conţinut în diferite sisteme juridice naţionale. Ex. prescripţia acţiunii în justiţie este considerată în dreptul englez ca fiind o problemă de procedură, pe

când în dreptul ţărilor de pe continent este socotită o problemă de drept material.domiciliul, de asemenea, are înţelesuri diferite în sistemele de drept. În dreptul englez, domiciliul este

o noţiune complexă şi este mult mai stabil decât domiciliul în dreptul ţărilor de pe continent. Potrivit dreptului englez, o persoană îşi are domiciliul într-un anumit loc dacă locuieşte acolo cu intenţia de stabilire permanentă. Instanţele engleze consideră că un cetăţean nu îşi pierde domiciliul din Anglia chiar dacă locuieşte un timp îndelungat în străinătate, de ex. 20 ani. În concepţia dreptului englez, domiciliul este aproape tot atât de stabil ca şi cetăţenia, domiciliul îndeplinind, de fapt, rolul pe care îl joacă cetăţenia în dreptul internaţional privat al ţărilor de pe continent. În alte sisteme de drept, domiciliul este locul unde o persoană îşi are locuinţa sa statornică, fără a fi aşa de stabil ca în dreptul englez.

Definiţia calificăriieste o operaţiune logico-juridică de descifrare a sensului noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi

legătura normei conflictuale. Importanţa calificării:calificarea are o mare importanţă în dreptul internaţional privat deoarece, de modul în care se face

calificarea depinde, în cele din urmă, soluţia practică a conflictului de legi.Felurile calificării:1.calificarea primară = este cea care determină legea competentă să se aplice raportului juridic

respectiv;2.calificarea secundară = este subsecventă calificării primare, intervine după ce s-a făcut calificarea

primară şi este o problemă a legii interne: ex. a determina dacă un contract are caracter civil sau comercial, acest lucru fiind necesar pentru

stabilirea mijloacelor de probă, este o problemă de calificare secundară, pentru determinarea regimului juridic al bunurilor supuse regulii lex rei sitae, interesează dacă este

vorba de bunuri mobile sau imobile. Această calificare este secundară, pentru că ea se face după ce s-a determinat legea competentă.

Conflictul de calificări Definiţiesuntem în prezenţa unui asemenea conflict când noţiunile folosite de norma conflictuală sunt calificate în mod diferit de sistemele de drept care se află în conflict.

Calificarea nu se face după legea forului, ci aşa cum se va preciza în următoarele situaţii:1.calificarea dată de părţi (în virtutea autonomiei de voinţă)

în măsura în care părţile pot să aleagă legea competentă a se aplica raportului juridic (lex voluntatis) ele au posibilitatea să decidă şi asupra calificării. Astfel, ele pot determina ce se înţelege prin locul încheierii contractului, locul executării acestuia sau alte noţiuni care interesează în legătură cu contractul încheiat.

2.calificarea legalăatunci când anumite norme de drept internaţional privat incluse în legi interne sau tratate

internaţionale interpretează anumite noţiuni, sensul acelor noţiuni este cel dat de normele respective.3.calificarea noţiunilor din norma conflictuală străină, în caz de retrimitereîn măsura în care se admite retrimiterea trebuie admis că şi calificarea noţiunilor din norma

conflictuală la care se face trimiterea se face după această lege.4.calificarea în cazul instituţiilor juridice necunoscute de legea foruluiunele sisteme de drept cunosc instituţii juridice care le sunt proprii. În acest sens putem menţiona,

instituţia juridică din dreptul englez - trust- care nu are corespondent în dreptul ţărilor de pe continent. Pentru astfel de instituţii juridice, în privinţa calificării, trebuie să se ţină seama de legea care le cunoaşte şi le reglementează.

5.calificarea în probleme privind cetăţeniadeterminarea cetăţeniei unei persoane este o problemă de calificare. Se consideră că cetăţenia se

determină în raport cu legea statului al cărui cetăţean este sau pretinde că este persoana în cauză. În acest sens art. 12, al. 1 din Legea 105/1992 prevede că determinarea şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăţenie se invocă. Această soluţie se aplică dacă persoana are o singură cetăţenie. Dacă persoana are două cetăţenii, deosebim:

Page 8: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

a)- una din cetăţenii este a ţării forului. În această situaţie, cetăţenia se va determina potrivit legii forului, art. 12, al. 2 din Legea 105/1992 prevede că legea naţională a cetăţeanului român care, potrivit legii străine este considerat că are o altă cetăţenie, este legea română.

18. Retrimiterea în dreptul internaţional privatRetrimiterea este acea instituţie a dreptului internaţional privat, provocată de conflictul negativ dintre normele conflictuale în coliziune cu privire la un raport juridic cu element de extraneitate, în sensul că fiecare normă conflictuală conferă celeilalte competenţa de a cârmui raportul juridic respectiv. În doctrina franceză s-a afirmat că „marea problemă a momentului nu este aceea de a şti dacă retrimiterea trebuie admisă, ci de a şti când trebuie admisă” Formele retrimiterii

Retrimiterea este de două feluri: a) retrimiterea de gradul I (retrimiterea simplă sau trimiterea înapoi) există atunci când

norma conflictuală a forului desemnează drept competent dreptul străin a cărui normă conflictuală, la rândul său, atribuie competenţa dreptului forului;

b) retrimiterea de gradul II (retrimiterea complexă sau dubla retrimitere) există când norma conflictuală străină aplicabilă în virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenţa dreptului unui stat terţ

19. Ordinea publică în dreptul internaţional privatDefiniţie este formată din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului român aplicabile în raporturile juridice cu element de extraneitate. în această noţiune intră normele fundamentale pentru sistemul de drept al instanţei sesizate care nu permit aplicarea regulilor străine deşi acestea sunt competente conform normelor conflictuale ale instanţei.Caracterele ordinii publiceOrdinea publică prezintă următoarele caractere:1. apare ca un corectiv în aplicare legii străine în sensul că judecătorul are posibilitatea de apreciere dacă o lege străină contravine intereselor statului căruia el aparţine.2. împiedică producerea efectelor legii străine pe teritoriul ţării în măsura în care aceste efecte contravin principiilor fundamentale ale dreptului român.3. este diferită de la o ţară la alta în ceea ce priveşte conţinutul.4. este definită, în cadrul aceleiaşi ţări în timp. Conţinutul se poate schimba în timp.5. este actuală, în sensul că, dacă din momentul naşterii raportului juridic şi până în momentul litigiului, în legătură cu acest raport juridic s-a schimbat conţinutul ordinii publice, nu se ia în considerare conţinutul acesteia din momentul naşterii raportului juridic, ci, cel din momentul litigiului.6. este de strictă interpretare, deci ea nu poate fi interpretată extensiv, ci numai restrictiv.Domeniul invocării ordinii publice poate fi folosită în toate materiile dreptului internaţional privatRezultă că, deşi norma conflictuală trimite la legea străină există posibilitatea neaplicării acestei legii, în cazul invocării ordinii publice.

20. Condiţia juridică a străinilor-prin străin înţelegem aceea persoană care nu are cetăţenia statului pe teritoriul căruia se află. În conformitate cu legislaţia noastră străinul este persoana care nu are cetăţenia română şi care are fie o cetăţenie străină, fie nu are nici o cetăţenie.-apatrizii sunt persoanele care nu au cetăţenia nici unui stat;Apatrizii sau persoanele fără cetăţenie sunt consideraţi în legislaţia noastră persoane străine. Condiţia juridică a străinului reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care un străin le are într-o anumită ţară.Relaţia dintre condiţia juridică a străinului şi conflictele de legi:constă în aceea că numai în măsura în care i se recunoaşte străinului un anumit drept se pune problema conflictului de legi.Forme de tratatment ale străinilorÎn perioada actuală se cunosc mai multe forme de tratament acordate străinilor. Acestea sunt :

Page 9: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

regimul naţional = un stat recunoaşte pe teritoriul său străinilor aceleaşi drepturi pe care le acordă propriilor cetăţeni, cu excepţia drepturilor politice. Este adoptat de marea majoritate a statelor. În ţara noastră el a fost statuat odată cu promulgarea Codului Civil care prevede că străinii se vor bucura de aceleaşi drepturi civile ca şi românii, afară de cazurile în care legea ar fi dispus altfel.1.regimul special = acordarea de un stat pentru unele categorii de străini şi în domenii de activitate determinate a anumitor drepturi.2.regimul reciprocităţii: anumite drepturi sunt acordate străinilor numai în măsura în care şi statul străin asigură un tratament identic cetăţenilor români aflaţi în ţările cărora le aparţin străinii.3.regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate = străinii ce aparţin statului cu care se încheie tratatul vor beneficia de un tratament la fel de avantajos ca acela conferit prin tratate străinilor unor state terţe.4. regimul mixt = combinarea regimului naţional cu cel al clauzei naţiunii celei mai favorizate.

21. Persoana fizică în dreptul internaţional privatRaporturile juridice care ţin de statutul persoanei fizice sunt localizate în funcţie de persoană, luându-se în considerare după sistemul de drept respectiv, cetăţenia sau domiciliul persoanei. Legea astfel determinată se numeşte lege personală. Legea personală se prezintă sub 2 aspecte: legea naţională lex patriae şi legea domiciliului lex domicilii. În primul caz statutul persoanei fizice se determină potrivit legii a cărei cetăţenie o are persoana în cauză (dreptul francez, italian, grec, japonez). În cea de-a doua situaţie statutul personal se determină potrivit legii ţării unde se află domiciliul persoanei în cauză (dreptul englez, danez, norvegian, irlandez).Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză. Deci pentru cetăţeanul român, legea naţională este legea română.

Dacă o persoană este apatrid datorită faptului că legea naţională nu există se va aplica legea domiciliului sau în lipsă a reşedinţei.

Dacă o persoană are dublă cetăţenie din care nici una nu este cea română, adică a forului, legea naţională se consideră că este legea statului unde persoana îşi are domiciliul iar în lipsă reşedinţa sa. Reşedinţa se determină în mod corespunzător, ca domiciliul de drept comun.Capacitatea civilă se prezintă sub două aspecte:1. capacitate de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii2. capacitatea de exerciţiu este aptitudinea de a–şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, săvârşind acte juridice.Starea civilă ansamblul elementelor care rezultă din actele şi faptele de stare civilă ce individualizează persoana fizică în familie şi societate.Faptele de stare civilă: naşterea persoanei moartea persoaneiActele de stare civilă: actele ce atestă naşterea unei persoane actele ce atestă căsătoria unei persoane adopţia hotărârile judecătoreşti în materia stării civile: recunoaşterea de filiaţie, contestarea recunoaşterii de paternitate actele ce atestă decesul unei persoaneDomiciliul şi reşedinţa persoanei fiziceConstituie mijloace de identificare a persoanei, existând mai multe tipuri de domicilii:1. domiciliul de drept comunStrăinii pot solicita stabilirea domiciliului în România în condiţiile menţionate anterior.2. domiciliul legal

Acesta se determină potrivit legii naţionale a persoanei despre al cărei domiciliu legal este vorba.3. domiciliul ales, având în vedere că el se determină printr-o clauză a actului juridic al părţilor, el este cârmuit de legea care este aplicabil acelui act juridic. Domiciliul ales este locul pe care părţile îl stabilesc prin convenţia lor cu privire la executarea unui act juridic.Reşedinţa se determină în mod corespunzător, ca domiciliul de drept comun.

22. Legea personală a persoanei fizice în dreptul internaţional privatLegea nationala a persoanei fizice Articolul 1588 cc cartea5-aCapacitatea juridica a cetatenilor straini si a apatrizilor

Page 10: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

In materie de capacitate juridica, cetatenilor straini si apatrizilor in Republica Moldova li se acorda regim national, cu exceptia cazurilor prevazute de Constitutie, de alte legi ale Republicii Moldova sau de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. 23. Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privatCapacitatea civilă se prezintă sub două aspecte:3.capacitate de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii4.capacitatea de exerciţiu este aptitudinea de a–şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, săvârşind acte juridice.Începutul şi încetarea capacităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane, lege determinată potrivit precizărilor făcute mai înainte.Legea naţională reglementează următoarele aspecte în ce priveşte capacitatea de exerciţiu, respectiv incapacitatea de exerciţiu:1.actele pe care cel în cauză nu le poate face singur şi cele pe care le poate face singur2.modul în care actele juridice se pot încheia în numele persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu sau de către persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă3.sancţiunea neîndeplinirii cerinţelor pentru încheierea actelor juridice în mod valabil în numele minorului lipsit de capacitatea de exerciţiu sau de cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă, adică nulitatea4.determinarea persoanelor care pot introduce acţiunea în nulitate, condiţiile în care aceasta poate fi invocatăStrăinii nu pot invoca lipsa capacităţii sale sau restrângerea acesteia, prevăzute de legea lui naţională, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:1.a fost deplin capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost încheiat, deci numai în cazul încheierii lui pe teritoriul statului român2.cauza de nevalidare se invocă faţă de cel care l-a socotit cu bună credinţă, ca fiind capabil după legea locului încheierii actului. Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi transmiterea imobilelor.Starea civilăansamblul elementelor care rezultă din actele şi faptele de stare civilă ce individualizează persoana fizică în familie şi societate.Faptele de stare civilă:naşterea persoaneimoartea persoaneiActele de stare civilă:actele ce atestă naşterea unei persoaneactele ce atestă căsătoria unei persoaneadopţiahotărârile judecătoreşti în materia stării civile: recunoaşterea de filiaţie, contestarea recunoaşterii de paternitateactele ce atestă decesul unei persoaneStarea civilă individualizează persoana fizică nu doar în familie ci şi în societate. În raport cu familia căreia îi aparţine persoana poate fi soţ, copil din căsătorie sau din afara acesteia, părinte, adoptator sau adoptat, rudă, afin etc.Proba stării civile se face cu actele de stare civilă.Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă când intervine un element de extraneitate

24. Persoana juridică în dreptul internaţional privatPersoana juridica (persoana morala) e un subiect colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care indeplinind conditiile prevazute de lege este titular de drepturi si obligatii (patrimoniu, scop si organizare proprie).Nationalitatea reprezinta apartenenta persoanei juridice la un anumit stat fiind o notiune similara cetateniei pentru persoana fizica.Criterii de determinare a nationalitatiiNationalitatea se determina dupa legea forului. In diverse sisteme de drept se folosesc urmatoarele criterii:1) criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice, in acest caz nationalitatea e stabilita prin actul constitutiv si statut;

Page 11: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

2) criteriul sediului social sau al teritorialitatii conducerii, potrivit acestuia, persoana juridica are nationalitatea statului in care isi are sediul social, adica acolo unde e conducerea sa daca sunt intrunite urmatoarele conditii:a) sediul sa fie cel stabilit;b) sediul sa nu fie fictiv;c) sediul sa fie serios.3) criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice, adica acolo unde au fost indeplinite formalitatile de constituire, indiferent unde isi are sediul ( SUA, Anglia, Olanda);4) criteriul plasarii centrului activitatii economice a persoanei juridice, adica acolo unde se desfasoara activitatea de baza;5) criteriul controlului, potrivit caruia nationalitatea se determina fie dupa apartenenta conducatorilor persoanei juridice, fie dupa cetatenia asociatilor sau nationalitatea capitalului social ori cetatenia persoanelor in interesul carora se desfasoara activitatea persoanei juridice;6) criterii mixte.

25. Regimul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica MoldovaLEGE Nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica MoldovaArticolul 1588. Capacitatea juridica a cetatenilor straini si a apatrizilor In materie de capacitate juridica, cetatenilor straini si apatrizilor in Republica Moldova li se acorda regim national, cu exceptia cazurilor prevazute de Constitutie, de alte legi ale Republicii Moldova sau de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. Articolul 1588 stabileşte norme cu caracter general cu privire la capacitatea juridicăA cetăţenilor străini şia apatrizilor. Prin capacitate juridică înţelegem aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturişi obligaţii recunoscute juridiceşte,de a fi subiect de drept.Cetăţeni străini sînt recunoscute persoanele fizice care nu au cetăţenia Republicii Moldova, dar posedă dovada apartenenţei lor la un alt stat, în cazul apatrizilor această dovadă lipseşte. Persoana căreiaîi este recunoscută cetăţenia Republicii Moldova conform legislaţiei Republicii Moldova nu poate firecunoscută drept cetăţean străin. În materie de capacitate juridică, cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova li se acordă regim naţional.Prin intermediul regimului naţional, străinii pot beneficia, în principiu, de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii statului. Egalitatea de tratament priveşte drepturile civile şi garanţiile individuale, dar nu sereferă la drepturile politice.Cetăţenii străininu beneficiază de dreptul de a allege şi de a fi ales în organele legislative, executive şi în alte organe eligibile ,şi nici de a participa la sufragiul universal. Regulile speciale prevăzute de Constituţie şi de alte legi sînt excepţie de la normă. La baza acestei norme conflictuale stă principiul cetăţeniei.

26. Regimul juridic al companiilor străine în Republica MoldovaLegea cu privire la investitii straine Legii nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilorÎn acest sens Legea nr. 88-XIV din 18 martie 2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzătorHotărârea Guvernului nr. 926 din 12 iulie 2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată prestate de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, stabileşte taxele ce urmează a fi achitate pe contul CÎS pentru înregistrarea unei filiale sau reprezentanţe

27. Companii transnaţionale şi alte companii cu statut special în dreptul internaţional PrivatCompaniile transnaţionale exercită un rol esenţial în sectoare specifice ale activităţii economice, precum: sectorul bancar şi financiar, în care companiile transnaţionale îşi constituie adevărate monopoluri pe sistemul bancar mondial, cu investiţii directe străine de 200-300 bilioane; stocurile de investiţii străine directe ale acestora au fost estimate ca fiind de aproape 2000 bilioane; primele 100 de bănci deţin peste 4500 agenţii, sucursale, filiale, dominând piaţa financiară cu 75-80%; în comerţul internaţional, companiile transnaţionale îşi impun produsele lor înalt-competitive pe toate pieţele naţionale; peste 50% din comerţul global cu bunuri este controlat de ele, ca şi manipularea nivelurilor de transfer a preţurilor în comerţul intern al agenţiilor, filialelor şi sucursalelor aceleiaşi companii; la nivel tehnologic, prin investiţii străine directe constituind contribuţii la creşterea nivelului tehnologic de dezvoltare a statului-gazdă;

Page 12: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

pe planul dezvoltării economice a statului gazdă, prin contribuţia cu resurse financiare, tehnologice, de management, prin crearea de locuri de muncă, prin crearea şi dezvoltarea intreprinderilor, sau prin retehnologizarea şi modernizarea intreprinderilor; în sectorul serviciilor, în special în cel hotelier, bancar, de călătorii, al industriei de transport, datorită calităţii de sectoare aducătoare de mare profit al acestora; în problemele legate de mediu, prin reducerea emisiunilor poluante sau prin influentarea adoptării unor legislaţii mai puţin restrictive faţă de investiţiile poluante; în introducerea unui management modern în statele gazdă, prin pregatirea personalului, prin furnizarea de experienţă, prin schimburi între companiile transnaţionale şi în cadrul agenţiilor, sucursalelor şi filialelor acestora; în domeniul politic, ca o consecinţă a importanţei lor pentru producţia şi exporturile statului gazdă şi al statului de origine al societăţii–mamă; în plan juridic, ca un subiect de drept controversat, considerat de unii autori ca un adevarat subiect de drept internaţional dotat cu personalitate juridică internaţională, participând la codificarea dreptului transnaţional ca parte a dreptului internaţional şi văzut de alţii ca un subiect de drept intern, supus legislaţiei naţionale a statului de origine sau al statului–gazdă.

28. Norma conflictuală cu privire la bunuri şi drepturi realeTermenul de bunlucrurile şi operele de creaţie intelectuală ce pot fi obiecte ale drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale. Legea situaţiei bunurilorLex rei sitaeAvând în vedere că un stat nu poate admite ca un bun aflat pe teritoriul său, mai ales terenurile şi clădirile să fie reglementate de o lege străină în virtutea principiului teritorialităţii sau suveranităţii, raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii ţării unde acestea se găsesc. Punctul de legătură pentru aceste raporturi juridice îl formează locul situării bunurilor lex rei sitae.Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanţii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate, afara dacă numai prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel. Textul se referă atât la bunurile mobile cât şi la bunurile imobile.Determinarea legii situaţiei bunuluiÎn general, nu sunt dificultăţi pentru determinarea locului unde este situat bunul, mai ales dacă acesta este corporal şi imobil. Însă uneori se pot ivi şi dificultăţi atunci când bunul se află în marea liberă sau în spaţiul aerian de deasupra acesteia.În ceea ce priveşte navele şi aeronavele menţionăm că acestea sunt supuse legii pavilionului, ce le determină apartenenţa la o anumită ţară, fiind înmatriculate într-un anumit port sau aeroport, potrivit reglementării ţării al cărui pavilion îl poartă. Bunurile aflate în nave şi aeronave în marea liberă şi în spaţiul aerian de deasupra acesteia sunt supuse legii pavilionului ca lege a locului situării lor.

29. Norma conflictuală cu privire la proprietate intelectualăNotiunea de propr intelectuala include dr de autor si dr de propr industriala.Dr. de propr intelectuala se refera la inventii, inovatii, desene si modele industriale, marci, denumiri de origine si in 232g65c dicatii de provenienta, know-how etc. In privinte legii aplicabile in materia dreptului de autor se face distinctie intre opera adusa la cunostinta publicului si opera nedivulgata. In prima situatie, nasterea, continutul si stingerea dreptului de autor sunt supuse legii statului pe al carui teritoriu aceasta a fost adusa pt prima data la cunostinta publicului prin publicare, repr, expunere, difuzare sau alt mod adecvat. In cea de-a doua situatie se apl lg nationala a autorului.Domeniul de aplicare vizeaza urm aspecte:1) modul si cond de nastere2) ob si continutul dr de autor3) rap dintre subiecte4) limitele exercitarii dr de autor 5) apararea si stingerea dr de autor.In privinta transmiterii ac dr, daca operatiunea se face pe cale contractuala se apl lex contractus; daca se face pe cale succesorala se apl lex succesionis.La dr de propr industriala, nasterea, continutul si stingerea sa sunt supuse lg statului unde s-a efectuat depozitul sau inregistrarea ori unde s-au facut cereri in ac sens in virtutea regulii locus regit actumIn cazul transmiterii dr de propr industriala se apl aceeasi regula ca la dr de autor.Fapta ilicita de incalcare a dr de propr intelectuala, obl de reparatie materiala sau morala si prejudiciul cad sub incidenta legii locului unde a fost incalcat ac dr, lex loci delicti commisi.

Page 13: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

30. Protecţia internaţională a drepturilor de autorLegislaţia internaţionalăPrin Convenţia de la Berna (1886 şi revizuită în 1971) pentru protecţia operelor literare şi artistice, operele literare şi artistice sunt protejate. România a aderat la Convenţia de la Berna privind drepturile de autor în anul 1926 prin Legea nr. 152/1926. Potrivit Convenţiei de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” şi „sunt considerate obiecte ale proprietăţii intelectuale toate creaţiile originale literare, artistice şi ştiinţifice exprimate prin orice mediu şi pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”. În domeniul lucrărilor digitale se aplică aceleaşi legi ale proprietăţii intelectuale şi drepturilor de autor ca şi pentru toate celelalte creaţii originale. La Geneva, în anul 1952, se stabileşte Convenţia universală privind dreptul de autor În 1961, la Roma intră în vigoare Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, la care România aderă prin Legea nr.76/1998. Urmează în 1974, Convenţia privind distribuţia de semnale purtătoare de programe transmise prin sateliţi, în 1989, la Geneva, Tratatul privind înregistrarea internaţională a operelor audiovizuale Ca urmare a dezvoltării tehnologiei, în 14 mai 1991 apare Directiva 91/250/CEE privind protecţia programelor pentru calculatoare; în 1993 intră în vigoare Directiva 93/83/CEE privind coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturilor conexe aplicabile radiodifuziunii prin sateliţi şi retransmisiunii prin cablu În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) şi în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare şi Fonograme (WPPT). Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. Astfel este actualizată şi completată Convenţia de la Berna şi se introduc elementele societăţii digitale. Într-o perioadă de 6 ani (1996 - 2002), s-a realizat ratificarea acestor noi tratate de către 30 de ţări, minimul cerut de Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru punerea sa în aplicare.

31. Protecţia internaţională a drepturilor conexePersoana culpabila de violarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe poarta răspundere în conformitate cu legislația civilă, administrativă și penală. Titularul drepturilor exclusive de autor și al drepturilor exclusive conexe este în drept să ceară, printr-o acțiune civilă, de la persoana care le-a violat:- recunoașterea drepturilor sale;- restabilirea situației existente până la violarea dreptului și încetarea acțiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;- recuperarea pierderilor, inclusiv a câștigului nerealizat;- perceperea venitului realizat de persoana care a violat drepturile de autor și drepturile conexe prin folosirea lor ilicita, în locul recuperării pierderilor;- achitarea unei compensații în mărime de la 500 la 500 000 de lei în locul recuperării pierderilor sau perceperii venitului.În baza convențiilor internaționale la care RM este parte, AGEPI supraveghează respectarea drepturilor autorilor și titularilor de drepturi din străinătate, dacă operele acestora sunt valorificate pe teritoriul RM, stabilind relații de colaborare cu un șir de asociații ale titularilor de drepturi din străinătate: Federația internațională a industriei de fonograme (IFPI), Coaliția pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală (CIPR), Asociația europeană a titularilor de drepturi REACT Network, reprezentanții BSA (Business Software Alliance) și Microsoft. Abordarea problemelor în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală și identificarea căilor de îmbunătățire a protecției programelor de calculator pe teritoriul Moldovei vor contribui la sporirea încrederii și a imaginii țării noastre în acest domeniu controversat.

32. Protecţia internaţională a proprietăţii industrialeCONVENTIA DE LA PARIS PENTRU PROTECTIA PROPRIETATII INDUSTRIALEArticolul 1 1) Tarile carora li se aplica prezenta Conventie sint constituite in Uniunea pentru Protectia Proprietatii Industriale.

Page 14: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

2) Protectia proprietatii industriale are ca obiect brevetele de inventie, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, marcile de fabrica sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei neloiale. 3) Proprietatea industriala se intelege in sensul cel mai larg si se aplica nu numai industriei si comertului propriu-zise, ci si domeniului industriilor agricole si extractive si tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, faina. 4) Printre brevetele de inventii se numara diferitele feluri de brevete industriale admise de legislatiile tarilor Uniunii, ca brevete de import, brevete de perfectionare si certificate aditionale etc.

33. Norma conflictuală cu privire la forma actelor juridiceLEGEA APLICABILA FORMEI ACTULUI JURIDIC-art 71 legea 105/1992 reglementeaza o norma conflictuala principala si mai multe norme conflictuale subsidiare.Norma conflictuala principala e aceea conform careia conditiile de forma ale actului juridic sunt supuse legii fondului actului juridic. Legiuitorul roman a dorit ca, in principiu, forma si fondul actului juridic sa fie supuse aceleiasi legi. Acest principiu e valabil atat cu privire la actele juridice unilaterale cat si cu privire la contracte.In acest sens, Regulamentul nr.593/2008 in art.11 prevede, ca regula generala, faptul ca un contract e valabil din punct de vedere al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de legea care regelementeaza fondul contractului.In subsidiar legea 105/1992 prevede ca actul juridic unilateral e valabil din punct de vedere al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de una din urmatoarele legi: A. legea locului unde s-a incheiat actul. Aceasta constituie o solutie traditionala in dreptul roman. Art 2 C. Civ (abrogat prin lege 105/1992) stabilea ca lege aplicabila formei actului juridic legea locului incheierii lui (locus regit actum).O aplicare recenta a regulii „locus regit actum” o gasim si in legea 119/ 1996 privind actele de stare civila. Astfel, art 42 din aceasta lege arata ca actele de stare civila privind pe cetateanul roman aflat in strainatate pot fi facute intre altele si de autoritatile locale competente. B. un act juridic e de asemenea valabil daca indeplineste conditiile de forma prevazute de legea nationala (lex patriae) sau de lex domicilii a persoanei care a consimtit la intocmirea actului respectiv. Daca la un contract una din parti e cetatean roman si are domiciliul in Romania si indeplineste conditiile privind forma, el va fi considerat valabil chiar daca a fost intocmit in strainatate si nu indeplineste conditiile locului incheierii. C. un act juridic e valabil in ceea ce priveste forma sa daca indeplineste conditiile prevazute de legea autoritatii care a intocmit actul respectiv. Aceasta idee e expresia principiului „auctor regit actum”. In materie contractuala, Regulamentul 593/2008 arata ca un contract va fi valabil sub aspectul formei si atunci cand indeplineste una din urmatoarele legi:-atunci cand ambii semnatari se afla pe acelasi teritoriu legea locului unde se inchie contractul respectiv ;-cand cocontractantii sau reprezentantii acestora se afla in tari diferite, legea nationala a cel putin unuia dintre cocontractanti sau legea legea tarii in care la data respeciva, isi are resedinta obisnuita oricare din parti;-in cazul unui contract care are ca obiect un drept real imobilar sau un drept de locatiune asupra unui imobil, legea tarii in care este situat imobilul cu cnditia ca de la acele dispozitii sa nu se poata deroga prin conventii.

34. Norma conflictuală cu privire la condiţiile de fond şi efectele contractelor comerciale internaţionale şi altor acte juridiceIn acest domeniu trebuie sa avem in vedere doua reglementari:-pe de o parte dispozitiile legii 105/1992 din materia actelor juridice unilaterale;-iar pe de alta parte dispozitiile Regulamentului (CE) nr.593/2008 al Parlamentului european si al consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabila obligtiilor contractuale.

Page 15: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Trebuie sa analizam distinct: -legea aplicabila formei actului juridic-legea aplicabila conditiilor de fond al actului juridic

35. Determinarea legii competente în cazul în care părţile contractului comercial internaţional nu şi-au exprimat voinţa cu privire la această legeDacă părţile nu au desemnat lex contractus, acest lucru urmează a fi făcut de instanţa de judecată, caz în care, aşa cum dispune art. 77 din Legea nr. 105/1992 contractul “va fi supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai puternice”.iar alin. 2 precizează că cea mai strânsă legătură prezintă “legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice are, la data închierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsă “reşedinţa ori fondul de comerţ sau sediul statuar”. Iar dacă contractul se referă. la un drept imobiliar “are legatura cea mai strânsă cu legea statului unde acesta se află situat” (lex rei sitae).

36. Domeniul de aplicare a legii contractuluiDomeniul de aplicare a legii actului juridic cu referire specială asupra contractuluiA. Condiţii de fond a) Capacitatea de a contracta este cârmuită de legea naţională a persoanei fizice şi respectiv de legea sediului social, în temeiul art. 11 şi respectiv 40 din LDIP, ieşind din sfera de aplicare a lui lex contractus. Aşa cum s-a subliniat şi în doctrină, deoarece incapacitatea prevăzută de lex patriae poate să nu fie cunoscută cocontractantului, actul este valabil dacă potrivit cu lex loci actus persoana era deplin capabilă, iar cocontractantul a fost de bună credinţă; cu unele excepţii. b) Consimţământul este supus legii contractului. Lex contractus va guverna condiţiile de fond ale consimţământului În ce priveşte tăcerea, art. 83 statuează că „efectele juridice ale tăcerii părţii care contestă că şi-a dat consimţământul la un contract sunt supuse legii naţionale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice în cauză”. Aşadar, valoarea juridică a tăcerii nu depinde de legea contractului. Părţile pot însă să convină ca simpla tăcere să valoreze acceptare. c) Obiectul şi cauza sunt cârmuite de lex contractus. Regimul juridic al bunului care constituie obiectul derivat al contractului este cârmuit în conformitate cu art. 49 din LDIP – de lex rei sitae. S-a observat în mod judicios că inserarea în contract a unor clauze care contrazic normele cu caracter imperativ din lex contractus, în principiu, trebuie să rămână valabile; se va impune însă ca părţile să dovedească că au înţeles să supună clauzele contractuale unei legi diferite. d) Sancţiunile nerespectării condiţiilor de fond sunt supuse legii contractului. Aşadar, regimul juridic al nulităţii, precum şi al prescripţiei extinctive este cârmuit de lex contractus. B. Condiţii de formă Condiţiile de formă ale actului juridic şi totodată ale contractului, atunci când forma este cerută ad validitatem, sunt cârmuite, în principiu, de lex contractus. Aşa cum am mai arătat, în cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond impune, sub sancţiunea nulităţii, o formă solemnă, nici o altă lege nu este competentă să înlăture această cerinţă (art. 72 din LDIP) C. Interpretarea contractului Sub acest aspect, regulile de interpretare a contractului sunt cârmuite de lex contractus. În acest sens, art. 80 lit. a statuează că legea aplicabilă fondului contractului se aplică îndeosebi interpretării naturii sale juridice şi a clauzelor pe care le cuprinde. Menţionăm că părţile pot defini ele însele în cuprinsul contractului termenii conveniţi. Interpretarea unor termeni se va face după împrejurări (de exemplu, uzanţele în materie, interpretarea dată de Incoterms, etc.). D. Efectele contractului Lex contractus guvernează în această materie următoarele: – efectele contractului, adică drepturile şi obligaţiile izvorâte din el– principiile efectelor contractului; – excepţia de neexecutare şi rezoluţiunea pentru neexecutarea contractului (art. 80 lit.c); – riscul contractual (art. 91 lit.e din LDIP); E. Executarea contractului Executarea contractului este cârmuită şi ea de lex contractus. Art. 80 alin.1 lit.b statuează regula că legea fondului contractului guvernează şi executarea obligaţiilor izvorâte din contract. Această normă reglementează îndeosebi: – modalităţile de executare a obligaţiilor contractuale;

Page 16: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

– executarea voluntară; locul şi data plăţii, etc.; – durata în timp a contractului; – punerea în întârziere a debitorului; – invocarea teoriei impreviziunii (rebus sic stantibus); sub acest aspect clauza de impreviziune hardship se va opune legii contractului. În ceea ce priveşte modul de executare a obligaţiilor izvorâte din contract, acesta trebuie să se conformeze – potrivit art. 80 alin.2 din LDIP – legii locului de executare Aşadar, sub acest aspect creditorul este obligat să respecte lex loci executionis sau lex loci solutionis pentru executarea unor sume de bani. Vânzările la bursă ca şi vânzările la licitaţie publică sunt supuse legii locului unde se află bursa ori unde are loc licitaţia, adică lex loci executionis.

37. Uzanţele comerciale internaţionale (INCOTERMS-2010)4. UzanŢele comerciale internaŢional UzanŢele comerciale internaŢionale sunt practici sociale cu un anumit grad de vechime, repetabilitate Şi stabilitate, aplicate de un numĂr nedefinit de parteneri comerciali, într-o anumitĂ zonĂ geograficĂ sau într-un domeniu de activitate comercialĂ. UzanŢele comerciale nu trebuie confundate cu obiŞnuinŢele. DiferenŢa dintre acestea o determinĂ numĂrul participanŢilor care le aplicĂ. Prin aplicarea obiŞnuinŢelor pĂrŢilor de cĂtre un numĂr tot mai mare de participanŢi la comerŢul internaŢional, obiŞnuinŢele se pot transforma în uzanŢe. Pe plan internaŢional existĂ douĂ concepŢii Şi anume: concepŢia uzanŢelor legislative Şi concepŢia uzanŢelor interpretative. Potrivit concepŢiei legislative, uzanŢele comerciale constituie izvor de drept. Pentru ca o uzanŢĂ sĂ constituie izvor de drept, ea trebuie sĂ îndeplineascĂ urmĂtoarele condiŢii: sĂ exprime o practicĂ generalĂ, repetatĂ, cu caracter de continuitate. AceastĂ condiŢie trebuie sĂ fie urmatĂ în mod continuu, constant, cu caracter larg de generalitate; practica respectivĂ trebuie sĂ se aplice o perioadĂ destul de lungĂ de timp, pentru a se rĂspÎndi Şi a insufla convingerea obligaŢiei ei. Conform concepŢiei interpretative, valoarea juridicĂ a uzanŢelor comerciale depinde de voinŢa pĂrŢilor contractante. UzanŢele interpretative au puterea obligatorie pe care pĂrŢile le-o conferĂ Şi tot voinŢa pĂrŢilor le poate face ineficiente. Valoarea lor juridicĂ este cea a unor clauze contractuale.

38. Norma conflictuală cu privire la faptele juridicePotrivit prevederilor art. 107, lit a-h din Legea nr. 105/1992, legea statului unde are loc un fapt juridic

stabileşte dacă acesta constituie un act ilicit şi îl cârmuieşte îndeosebi în ce priveşte:a) capacitatea delictuală;b) condiţiile şi întinderea răspunderii;c) cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere şi de împărţire a răspunderii între autor şi

victimă;d) răspunderea comitentului pentru fapta prepusului;e) natura daunelor care pot să dea loc la reparaţie;f) modalităţile şi întinderea reparaţiei;g) transmisibilitatea dreptului de reparaţie;h) persoanele îndreptăţite să obţină reparaţia pentru prejudiciul suferit.

Legea aplicabilă în cazul în care faptul cauzator de prejudicii constituie şi infracţiuneDacă delictul civil este în acelaşi timp şi infracţiune în ceea ce priveşte dreptul internaţional privat pot

apărea două situaţii: acţiunea civilă se judecă în altă ţară decât cea în care se judecă acţiunea penală. În acest caz, acţiunea civilă nu se suspendă până la rezolvarea definitivă a celei penale, iar hotărârea definitivă a instanţei penale nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. acţiunea civilă şi cea penală se judecă împreună, de instanţa penală din aceeaşi ţară. O asemenea situaţie este posibilă în dreptul român potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală român. În cauza care face obiectul judecăţii pot exista şi elemente de extraneitate (ex. locul săvârşirii faptei este în străinătate, victima sau făptuitorul are cetăţenie străină etc.), dar instanţele penale române sunt competente să judece conform principiilor personalităţii, realităţii sau universalităţii legii penale. În asemenea situaţii repararea pagubei se face potrivit legii civile. Aşadar, răspunderea civilă şi cea penală sunt distincte, fiind supuse unor reglementări proprii. Această soluţie se justifică pe faptul că răspunderea civilă nu izvorăşte din răspunderea penală, ci din fapta ilicită, pe care, în acelaşi timp, legea penală o incriminează ca şi infracţiune, iar legea civilă o apreciază ca delict. Astfel, acţiunea civilă este susceptibilă de a i se aplica şi o lege străină, spre deosebire de cea penală care intră sub incidenţa legii penale sesizate. Faptul că răspunderea civilă şi cea penală sunt supuse unor reglementări distincte

Page 17: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

atrage consecinţe şi pe planul prescripţiei extinctive, în sensul că prescripţia acţiunii civile este supusă legii delictului, care poate fi cea străină

39. Legea locului delictului civil 40LEGEA LOCULUI DELICTULUI CIVIL Conform acestei reguli, raspunderea civila delictuala este supusa legii loculu i unde a intervenit faptul cauzator de prejudicii. Determinarea legii locului delictului civil Marea libera si spatiul aerian de deasupra. Navele si aerona-vele. Abordajul si coliziunea acestora. Abordajele maritime si coliziunea aeronavelor intervenite in marea libera, respectiv in spatiul aerian de deasupra acesteia, sunt supuse legii pavilionului. in ce priveste determinarea legii pavilionului, deosebim urma-toarele situatii : - Ambele nave sau aeronave, implicate in abordaj ori in ciocnire, au aceeasi nationalitate, adica acelasi pavilion; in aceasta situatie se aplica legea nationalitatii comune a n avelor ori aeronavelor. - Navele sau aeronavele intre care intervine abordajul ori ciocnirea nu au ace lasi pavilion. in acest caz, se apreciaza ca abordajul sau ciocnirea trebuie considerate ca un delict c ivil in care fapta care da nastere raspunderii s-a comis pe un teritoriu, iar dauna se produce pe un alt teritoriu, urmand sa se aplice legea pavilionului sau aeronavei abordate ori lovite, ca lege a locului unde apare prejudiciul ce desavarseste delictul civil. Fapta ilicita comisa in mai multe tari. Se pot ivi situatii in care faptul ilicit este savarsit pe teritoriul mai multor st ate, raportul juridic de raspundere civila delictuala fiind stabilit intre aceleasi persoane. in cazuri de acest fel, activitatea ilicita din fiecare stat trebuie privita ca un delict civil distinct, fiind carmuit de legea proprie. Suntem, deci, in prezenta unei pluralitati de raporturi juridice, fiecare fiind supus legii locului delictului. Legea locului delictului civil reglementeaza regimul juridic al obligatiei de lictuale. Ea reglementeaza elementele constitutive ale delictului civil. Aceasta lege defineste faptul ge nerator de raspundere, adica notiunea de fapt delictual, daca se raspunde numai pentru acte de comisiune sau si pentru acte de omisiune, daca faptul pagubitor este sau nu ilicit, daca raspunderea civila delictuala se pot naste ori nu din exercitiul abuziv al unui drept. Aceeasi lege reglementeaza imprejurarile care apara de raspundere, ca, de e xemplu, forta majora, starea de necesitate, legitima aparare, consimtamantul victimei. Legea locului delictului reglementeaza prescriptia extinctiva a actiunii in ra spunderea civila delictuala. Legea care reglementeaza un drept subiectiv se aplica si in ceea c e priveste prescriptia extinctiva. Legea locului delictului reglementeaza unele aspecte in situatia mostenitoril or victimei unui accident mortal. Se nasc doua actiuni, si anume: una in persoana victimei, alta direct in persoana celor prejudi-ciati prin moartea victimei. in primul caz, legea succesorala reglemen-teaza calit atea de mostenitor si modul in care asemenea creanta se imparte intre mostenitori; nasterea dreptului de cre anta in reparatie este supusa legii locului delictului; calitatea de parinte sau de fiu al victimei sau mosten itorilor ei se determina dupa legea personala.

40. Determinarea legii aplicabile delictului civil

41. Norma conflictuală cu privire la raporturile de familieAceste raporturi rezultă din căsătorie, din rudenia firească şi din adopţie. Raporturile de familie prezintă aspecte nepatrimoniale, personale şi aspecte patrimoniale.În legislaţia noastră internă dispoziţii privind conflictele de legi în materia raporturilor de familie sunt prevăzute în art. 11-38 din Legea nr. 105/1992, precum şi în Legea nr. 119/1996 privitoare la actele stare civilă.Normele conflictuale în materie de căsătoriei Căsătoria oglindeşte particularităţile politice, sociale şi religioase ale fiecărui stat în parte. De aici rezultă o mare diversitate a legislaţiilor care alăturată intensificării circulaţiei contemporane, face din aceasta un teren propice multiplicării conflictelor de legi.Încheierea căsătorieiPentru încheierea căsătoriei sunt necesare îndeplinirea următoarelor cerinţe legale:1. existenţa condiţiilor de fond2. lipsa impedimentelor la căsătorie3. îndeplinirea condiţiilor de formăCriteriul după care cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se clasifică în condiţii de fond şi condiţii de formă îl constituie importanţa atribuită fiecărei cerinţe legale în vederea încheierii căsătoriei. Această apreciere diferă de la o legislaţie la alta, aşa încât este posibil ca o cerinţă considerată într-un stat ca fiind condiţie de formă să fie considerată în alt stat condiţie de formă.Calificarea sau distincţia între condiţiile de fond şi condiţiile de formă se face în principiu după legea forului, după cum este prevăzut şi în legislaţia română. Dar există şi situaţii în care se determină după legea domiciliului fiecăruia dintre soţi sau în funcţie de legea locului încheierii căsătoriei.Legea aplicabilă efectelor căsătorieiEfecte privesc raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi precum şi capacitatea de exerciţiu a femeii ce se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

Page 18: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

1. Soţii au aceeaşi cetăţenie. În acest caz se aplică legea naţională comună. Astfel:a)- efectele căsătoriei a doi soţi cetăţeni români ce se găsesc în străinătate sunt reglementate de legea românăb)- efectele căsătoriei a doi soţi ce au aceeaşi cetăţenie străină ce se află la noi în ţară sunt supuse legii lor naţionale comunec)- legea naţională va reglementa şi capacitatea de exerciţiu a femeii ce se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

Soţii au cetăţenii diferite. În acest caz se aplică legea domiciliului comun. 42. Norma conflictuală cu privire la încheierea căsătorieiÎncheierea căsătorieiPentru încheierea căsătoriei sunt necesare îndeplinirea următoarelor cerinţe legale:4. existenţa condiţiilor de fond5. lipsa impedimentelor la căsătorie6. îndeplinirea condiţiilor de formăCriteriul după care cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se clasifică în condiţii de fond şi condiţii de formă îl constituie importanţa atribuită fiecărei cerinţe legale în vederea încheierii căsătoriei. Această apreciere diferă de la o legislaţie la alta, aşa încât este posibil ca o cerinţă considerată într-un stat ca fiind condiţie de formă să fie considerată în alt stat condiţie de formă.Calificarea sau distincţia între condiţiile de fond şi condiţiile de formă se face în principiu după legea forului, după cum este prevăzut şi în legislaţia română. Dar există şi situaţii în care se determină după legea domiciliului fiecăruia dintre soţi sau în funcţie de legea locului încheierii căsătoriei.Legea aplicabilă efectelor căsătorieiEfecte privesc raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi precum şi capacitatea de exerciţiu a femeii ce se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

43. Norma conflictuală cu privire la desfacerea căsătorieiDesfacerea căsătoriei prin divorţ

Legea aplicabilă divorţului.1. Determinarea legii divorţului. Potrivit art. 22 din Legea nr. 105/1992, divorţul este guvernat de legea aplicabilă efectelor căsătoriei.2. Domeniul legii ce cârmuieşte divorţul. Această lege reglementează următoarele aspecte: dreptul de a cere desfacerea căsătoriei prin divorţ, motivele de divorţ, efectele divorţului.

44. Norma conflictuală cu privire la efectele căsătorieiLegea aplicabilă efectelor căsătoriei

Efecte privesc raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi precum şi capacitatea de exerciţiu a femeii ce se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.2. Soţii au aceeaşi cetăţenie. În acest caz se aplică legea naţională comună. Astfel:a)- efectele căsătoriei a doi soţi cetăţeni români ce se găsesc în străinătate sunt reglementate de legea românăb)- efectele căsătoriei a doi soţi ce au aceeaşi cetăţenie străină ce se află la noi în ţară sunt supuse legii lor naţionale comunec)- legea naţională va reglementa şi capacitatea de exerciţiu a femeii ce se căsătoreşte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.3. Soţii au cetăţenii diferite. În acest caz se aplică legea domiciliului comun. Astfel:a)- efectele căsătoriei a doi soţi din care unul este cetăţean român iar altul străin sunt supuse legii române dacă au domiciliul în România, iar în caz contrar, legii ţării străine în care au domiciliul comunb)- efectele căsătoriei a doi soţi de cetăţenie diferită, dar nici una cea română, ce au domiciliul în România, sunt supuse legii române.c)- efectele căsătoriei a doi soţi din care unul este cetăţean român iar altul apatrid sau când ambii sunt apatrizi sunt guvernate de legea domiciliului comun.4. Soţii nu au cetăţenie comună şi nici domiciliului comun. În acest caz se aplică legea statului pe teritoriul căruia au sau au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin cele mai strânse legături.Numele soţilor după căsătoriei. Efectele căsătoriei cu privire la nume sunt supuse legii aplicabile raporturilor personale şi patrimoniale dintre soţi.Obligaţia de întreţinere dintre soţi. Este supusă legilor efectelor căsătoriei deoarece constituie un raport patrimonial între soţi.Donaţiile dintre soţi. Sunt supuse nu numai legii care reglementează efectele căsătoriei, căci revocabilitatea interesează calitatea de soţ, ci şi legii ce reglementează succesiunea pentru cotitatea disponibilă.

Dacă în timpul căsătoriei se schimbă legea naţională comună sau legea domiciliului comun al soţilor, care reglementau efectele căsătoriei privind raporturile patrimoniale dintre soţi vor fi supuse pentru viitor după caz legii naţionale comune sau noii legii a domiciliul comun al soţilor.

45. Adopţia internaţionalăadopţie internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate ori adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova;Adopţia copiilor domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont şi de legislaţia statelor în care aceştia din urmă îşi au domiciliul la data depunerii cererii de adopţie, precum şi în conformitate cu tratatele internaţionale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte. În acelaşi mod se procedează şi în cazul încetării adopţiei internaţionale prin desfacere sau prin declarare a nulităţii ei. (2) Adopţia copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara ţării, efectuată de organele abilitate ale statului străin pe al cărui teritoriu adoptatorul îşi are domiciliul, este recunoscută ca fiind valabilă în Republica Moldova doar dacă statul străin este parte la Convenţia de la Haga sau parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica

Page 19: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Moldova şi dacă autoritatea centrală din Republica Moldova şi-a exprimat anticipat acordul la adopţie. (3) Adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu acordul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul al cărui cetăţean este copilul. (4) Copiii domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova pot fi adoptaţi de adoptatori cu domiciliul în străinătate doar dacă, potrivit legislaţiei statelor în care urmează să plece, li se vor asigura garanţii şi norme juridice echivalente celor de care s-ar fi bucurat în cazul adopţiei naţionale. (5) Persoanele cu domiciliul în Republica Moldova care doresc să adopte copii cu domiciliul în alte state sînt supuse evaluării potrivit reglementărilor generale ale prezentei legi. Autoritatea centrală, în baza unui raport de evaluare întocmit de autoritatea teritorială de la domiciliul acestor persoane, emite o decizie cu privire la atestarea adoptatorilor, le eliberează atestat de adoptator şi întocmeşte un raport prin care confirmă că: a) au capacitate de adopţie; b) au beneficiat de pregătirea necesară în vederea adopţiei; c) copilul care urmează să fie adoptat este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova. (6) În cazurile prevăzute la alin. (5), adopţia se efectuează cu respectarea cerinţelor prezentei legi, precum şi ale legislaţiei în domeniul adopţiei din ţara de reşedinţă a copilului. 46. Norma conflictuală cu privire la succesiune

Potrivit art. 66 din Legea 105/1992 moştenirea privind bunurile mobile oriunde s-ar afla este supusă legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii, iar moştenirea privind bunurile imobile şi fondul de comerţ este supusă legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.Legea succesorală se aplică atât succesiunii testamentare cât şi succesiunii legale.

Art. 67 din Legea 105/1992 prevede că legea aplicabilă moştenirii stabileşte:1. momentul deschiderii succesiunii2. persoanele cu vocaţie de a moşteni3. condiţiile cerute pentru a moşteni4. exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct5. condiţiile şi efectele opţiunii succesorale6. întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul7. drepturile statului asupra succesiunii vacante

Întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legi următoare:

a) legea naţională a testatorului;b) legea domiciliului acestuia;c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;d) legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;e) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a

bunurilor moştenite.

47. Conflictul de jurisdicţii – caracteristica generalăDef: e abilitatea conferita de lg instantelor unei tari in rap cu instantele altor tari de a solutiona un litigiu cu elemente de extraneitate. Normele prin care de det competenta se apl direct acelui rap jur, fiind diferite de normele conflictuale care sunt norme de trimitere. Dr comun in materia competentei il constituie Lg 105/1992 care contine atat dispozitii relative (alternative), cat si dispozitii absolute (exclusive). In cond acestei legi, instantele ro sunt competente sa solutioneze procesele dintre:1) partea ro (pers fiz/jur) si partea straina (pers fiz/jur);2) straini (pers fiz/jur)

Există conflict de jurisdicţii ori de câte ori o instanţă sesizată cu un litigiu de drept internaţional privat trebuie să se pronunţe mai întâi asupra propriei competenţe

Page 20: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

B. Expunerea teoriei. Competenţă jurisdicţională – competenţă legislativăDeterminarea instanţei competente nu atrage, automat, aplicarea dreptului acesteia.

Un asemenea de raport de dependenţă este exclus, altfel „fiecare instanţă aplică propria sa lege raportului privitor la care există litigiul, deci nu s-ar mai pune nici o problemă de conflict de legi. De aceea, trebuie făcută diferenţa între competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat şi competenţa legislativă (legea aplicabilă)”.

În situaţia inversă, nici identificarea lex causae nu atrage automat determinarea competenţei jurisdicţionale.

Conflictele de jurisdicţii influenţează conflictele de legi în sensul că soluţionarea conflictului de jurisdicţii este prealabilă soluţionării conflictului de legi. Doar după ce are loc operaţiunea de stabilire a competenţei jurisdicţionale, „soluţionarea conflictului de legi devine o prioritate pentru instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei” Cronologia lucrurilor este firească, deoarece instanţa nu poate consulta norma conflictuală înainte de a decide că este competentă în acest sens.

Norme conflictuale similare în aceeaşi materie pot conduce la soluţii diferite, fiind expresia concepţiei legiuitorului fiecărui stat. Norme conflictuale identice apaţinând unor state cu care elementul de extraneitate face legătura pot determina soluţii diferite ale conflictului de legi. „Aceasta deoarece legile la care fac trimitere normele conflictuale pot fi diferite şi deci soluţia litigiului este deosebită”.

48. Determinarea competenţei în dreptul internaţional privatÎn cazul ivirii unui litigiu privind raporturile de drept internaţional privat, ordinea în care se soluţionează problemele conflictuale ridicate este următoarea:1. determinarea instanţei competente2. determinarea legii procedurale aplicabile3. determinarea legii aplicabile raportului juridic în discuţie

Stabilirea competenţeiInstanţele judecătoreşti române sunt competente dacă:

1. pârâtul sau unul dintre pârâţi are domiciliul, reşedinţa sau fondul de comerţ în RM; dacă pârâtul din străinătate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului din ţară;

2. sediul pârâtului, persoană juridică, se află în RM; în sensul prezentului articol, persoana juridică străină este socotită cu sediul în RM şi în cazul când are pe teritoriul ţării o filială, o sucursală, o agenţie sau o reprezentanţă;

3. reclamantul din cererea de pensie de întreţinere are domiciliul în MD;4. locul unde a luat naştere sau trebuie executată, fie chiar în parte, o obligaţie

izvorâtă dintr-un contract, se află în RM;5. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligaţii

extracontractuale sau efectele sale se află în RM;6. staţia feroviară sau rutieră, precum şi portul sau aeroportul de încărcare sau

descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în RM;7. bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se află în RM;8. ultimul domiciliul al defunctului sau bunuri rămase de la acesta se află în RM;9. imobilul la care se referă cererea se află în RM.

49. Domeniul de aplicare a legii foruluiPrincipalele criterii utilizate sunt lex fori Şi lex causГ¦. Calificarea dupĂ legea forului a fost preconizatĂ de cĂtre Bartin Şi acceptatĂ de numeroŞi autori. Legea forului nu înlĂturĂ rolul legii strĂine în calificare Şi permite adoptarea categoriilor dreptului intern. AceastĂ metodĂ a fost admisĂ Şi de Legea romÎnĂ de drept internaŢional privat. SoluŢia calificĂrii dupĂ legea

Page 21: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

instanŢei sau autoritĂŢii sesizate este susŢinutĂ prin douĂ argumente. Un prim argument are în vedere legĂtura dintre calificare Şi normele de drept internaŢional privat. întrucÎt normele conflictuale aparŢin unui anumit sistem de drept, legiuitorul va lua în considerare calificĂrile din legea proprie. Un al doilea argument este configurat de succesiunea operaŢiunilor în soluŢionarea unui conflict de legi. în mod logic, calificarea este o problemĂ prealabilĂ soluŢionĂrii conflictului, iar operaŢiunea se poate efectua numai dupĂ legea forului. A califica dupĂ o altĂ lege, fĂrĂ a cunoaŞte dacĂ este competentĂ, înseamnĂ a intra într-un cerc vicios. 50. Efectele hotărîrilor judecătoreşti şi arbitrale străinehotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie ale instanţelor judecătoreşti, notariatelor sau oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat.Recunoaşterea hotărârilor străine în România

Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi. Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată;b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să

judece procesul; c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

Dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană. Refuzarea recunoaşterii hotărârii străine

Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri:

1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;

2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român; 3. procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau a afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.

Recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.ExequaturulDefiniţieexequaturul este procedura judiciară în cadrul căreia, în urma controlului exercitat asupra hotărârii judecătoreşti străine de instanţele statului pe teritoriul căreia se cere executarea, hotărârea judecătorească străină este declarată executorie. Legea nr. 105/1992 face vorbire (art. 173 alin.1) de executarea hotărârii străine pe teritoriul român, pe baza încuviinţării date de instanţa judecătorească română competentă. Această încuviinţare (exequatur-ul) intervine dacă hotărârea străină nu se execută de cei obligaţi în acest sens de bună voie.

Page 22: Intrebari Raspunsuri Dr International Privat

Obiectul exequaturuluiobiectul exequaturului constă în acordarea în statul solicitat a forţei executorii şi a autorităţii de lucru judecat unei hotărâri judecătoreşti străine.