CUPRINS

Cuvânt înainte

I. Introducere

II. Tematica activităţii opţionale „Educaţia ecologică în grădiniţă”

III. Proiecte de activitate

IV. Fişe de lucru

V. Jucăriile pădurii

VI. Mini- culegere cu caracter ecologic „Învaţă de la toate”

VII. Ştiaţi că…”Curiozităţi din natură” Bibliografie

CUVÂNT ÎNAINTE

Motto: “Am primit lumea ca o

moştenire pe care nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe care fiecare generaţie este obligată să o lase mai curată!” (J. Joubert)

Impactul contemporan dintre societate şi mediu înconjurător a generat noi cerinţe

faţă de personalitatea umană. Peste tot în lume, educaţia de mediu este o prioritate a zilelor noastre. Vârsta copilăriei este cea mai propice pentru demararea activităţilor pentru

educaţia de mediu şi trebuie să fie rezultatul unui lucru în echipă, la care îşi aduce aportul familia, prietenii, administraţia locală şi şcoala.

Activităţile opţionale de educaţie de mediu oferă cadrul optim de formare şi dezvoltare a unei atitudini care să permită manifestarea unui comportament responsabil faţă de mediul înconjurător.

Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră, cu canarul şi pisicuţa, cu căţelul şi pasărea în care nu trebuie să tragi cu praştia, ci să le oferi căldură şi hrană.

Animaţi de aceste gânduri, în anul şcolar 2000 am demarat un program de parteneriat între Grădiniţa nr. 19 Tulcea, Palatul Copiilor Tulcea – Cercul de Ecologie şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea privind predarea opţionalului “Educaţie pentru mediu” la grupa mare (copii cu vârsta de 5-6 ani).

Rezultatele remarcabile obţinute ne-au determinat să facem cunoscută experienţa noastră. Astfel, punem la dispoziţia tuturor celor care şi-au propus ca opţional “Educaţia ecologică” acest ghid, cu speranţa că vă putem fi de ajutor, dorind în acelaşi timp să fim cât mai mulţi cei care ocrotim natura şi mediul înconjurător.

Acţionează responsabil! Şi atitudinea ta contează!

Cu respect şi preţuire tuturor celor ce iubesc şi ocrotesc natura

I. INTRODUCERE

Educaţia ecologică în grădiniţă

“Natura şi educaţia sunt asemănătoare căci educaţia transformă omul şi

prin această transformare creează natura“ DEMOCRIT

Studiile de specialitate relevă faptul că omul nu se naşte fiinţă culturală, ci devine. Devenirea este un proces deosebit de complex, care începe de timpuriu prin perceperea şi înţelegerea mediului în care vine pe lume, mediu impregnat de elemente culturale.

Acest proces transformă copilul, fiinţă bulbo-medulară, într-o fiinţă raţional- afectivă, dominată de principii, legi şi norme ale psihologiei şi pedagogiei.

Mediul înconjurător, aşa cum ni se prezintă el astăzi este în mare parte o creaţie a omului, clar, el poate influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane.

Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se petrece sub ochii noştri, este un elemente major, al unei “crize de civilizaţie” şi se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. De aceea, trebuie conştientizată necesitatea protecţiei sale, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale.

Copilul, încă din cea mai fragedă vârstă, înainte de a veni la grădiniţă, întreabă şi manifestă o mare curiozitate. La aceste întrebări membrii familiei dau răspunsuri după nivelul de instruire şi experienţă.

Dar primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător aparţin grădiniţei.

În acest context educatorilor le revine sarcina şi obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagă şi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze, să urmărească formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor.

Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice cunoscute bine de către educatoare. În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante.

Întrucât natura este atât de bogată şi variată, iar pentru înţelegerea unor aspecte care în mintea copiilor ridică întrebări, o singură activitate pe săptămână de cunoaşterea mediului este insuficientă.

Programa activităţilor instructiv- educative pentru învăţământul preşcolar prevede pentru fiecare grupă activităţi opţionale.

Pornind de la rolul pozitiv, de mare eficienţă al curiozităţii, căutării şi identificării spaţiale manifestate de către copii am optat împreună cu părinţii pentru activitatea opţională cu caracter ecologic “Să iubim şi să ocrotim natura”.

Activitatea a fost desfăşurată timp de doi ani în colaborare cu d-na prof. Iosifescu Claudia de la Clubul elevilor Tulcea.

Am fost animate de gândul că, pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii începe de la vârsta copilăriei şi este momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică prin care să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejată natura.

Acţiunile organizate cu copiii trebuie să urmărească obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii şi tematici corespunzătoare.

Pentru realizarea educaţiei ecologice ne-am propus următoarele obiective:

Însuşirea unor cunoştinţe din domeniul ecologic prin activităţi cu caracter demonstrativ şi experimental.

Antrenarea copiilor în activităţi de îngrijire a păsărilor, plantelor şi animalelor Conştientizarea copiilor de a economisi apa, energia electrică şi lemnul Vizitarea unor rezervaţii naturale, a unor amenajări speciale

Educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului natural în care trăiesc Valorificarea educativă a unor texte literare, casete video cu conţinut ecologic Formarea unui comportament civic şi a deprinderilor de ocrotire a mediului

înconjurător.

În cadrul acestor activităţi curiozitatea pe care o manifestau copiii faţă de natură a fost menţinută, stimulată şi transformată într-o puternică dorinţă de a înţelege şi ocroti natura. Ei au înţeles că plantele sunt fiinţe fragile, au viaţa lor: răsar, cresc, se dezvoltă şi mor lăsând seminţe pentru următoarea generaţie.

În cadrul observărilor în mijlocul naturii, în parc, pădure, la Grădina Botanică, Lacul Ciuperca, în preajma plantelor cu flori au dobândit pentru lumea lor interioară vegheată cu grijă de educatoare gingăşia, admiraţia, sentimentul de ocrotire, armonia formelor şi culorilor, grija faţă de frumuseţe şi fragilitate.

Prin activităţi experimentale s-a putut răspunde la întrebări cauzale, s-au prezentat curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, s-au observat plantele, puse la germinat cât şi alte posibilităţi de înmulţire a plantelor prin: frunze, ramuri şi staloni.

Participând activ la pregătirea materialului de semănat, de înmulţire, la îngrijirea plantelor de la colţul viu al naturii copiii îşi formează deprinderi de gospodărire şi înţeleg rolul pe care îl au în menţinerea şi protejarea mediului.

Paralel cu dezvăluirea pericolului ecologic, am făcut cunoscută copiilor şi pasionata lume a păsărilor, viaţa lor în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migraţiei. Am subliniat importanţa păsărilor în viaţa oamenilor: nota de armonie şi frumuseţe pe care o aduc în natură cu cântecele, trilurile lor minunate, cu înfăţişarea lor gingaşă, utilitatea lor, rolul pe care îl au în menţinerea echilibrului ecologic.

De asemenea, am subliniat importanţa pădurilor, care constituie un sistem ecologic de mare însemnătate, precum şi contribuţia plantelor la menţinerea şi existenţa vieţii pe Pământ.

I-am învăţat pe copii: Să păstreze curăţenia în parcuri şi grădini, în păduri, în zonele de agrement Să menţină integritatea arborilor Să cunoască exemplarele unicat şi arborii cu valoare ornamentală Să întreţină spaţiile verzi şi să planteze pomi, flori contribuind la înfrumuseţarea

peisajului citadin şi implicit la reducerea poluării din natură Să îngrijească păsările amenajând hrănitoare şi montându-le în preajma

grădiniţei

În toate activităţile, experimentele efectuate am insistat să menţinem în forul interior al copiilor două stări:

1. Dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii 2. Puterea de a ocroti formele de viaţă

Grija faţă de formele de viaţă trebuie cultivată şi dezvoltată pentru a deveni mai

târziu o formă a comportamentului uman civilizat. Prezenţa şi mişcarea copiilor în mediul înconjurător curat, ordonat şi cu

permanenta grijă pentru buna lor relaţie cu ceea ce-i înconjoară fac cel mai înalt serviciu educaţiei ecologice.

Educaţia ecologică la vârsta preşcolară necesită în afara celor spuse până acum

următoarele:

Instruirea cadrelor didactice pentru a folosi procedeele şi metodele cele mai adecvate pentru transmiterea unor cunoştinţe ecologice accesibile copiilor preşcolari

Elaborarea unor materiale ilustrative, cărţi, diapozitive, diafilme, jocuri cu conţinut ecologic.

Dorim ca materialul de faţă să implice colegele din învăţământul preprimar în

abordarea unor teme cu privire la fenomenele ecologice, teme ce pot fi folosite în activităţile desfăşurate cu copiii preşcolari.

Autori: educ. Sanda Dilă educ.Violeta Crăciun Grădiniţa nr. 19 Tulcea

II. TEMATICA ACTIVITĂŢII OPŢIONALE

"EDUCAŢIE ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ"

“ SĂ IUBIM ŞI SĂ OCROTIM NATURA”

SEMESTRUL I

1. Curăţenie în parcul din cartier

2. Vizită la Centrul de Informare şi Educaţie Ecologică Tulcea

3. Colectarea unor materiale din natură

4. Lucru pe grupuri mici: “Confecţionăm jucării din nuci şi castane”

5. Vizionarea unor filme documentare(casete video) cu aspecte din viaţa păsărilor

6. Dezbatere/ conversaţie: “Animale care nu mai există”

7. Îngrijirea plantelor din sala de grupă

8. Amenajarea hrănitoarelor pentru păsări şi montarea lor

9. “Flori ocrotite” – lectură după imagini

10. “Cum trăiesc şi cât trăiesc arborii” – dezbatere/ conversaţie

11. “Lumea în acvariu” – vizită la Muzeul Delta Dunării

12. Unde aruncăm gunoaiele? Dezbatere/ conversaţie

13. “Ce e bine, ce e rău” – lectură după imagini

14. Ce înseamnă poluarea? Dezbatere/ conversaţie

15. Aşa da… aşa nu! – concurs – evaluare

16. Lecţia de ecologie – concurs – evaluare

SEMESTRUL II

I. Observarea şi ocrotirea naturii

1. Anotimpul iarnă- caracteristici

2. Din comportamentul animalelor – vizionarea unui film documentar/ casetă video

3. "Să iubim şi să ocrotim natura" – concurs

4. "Arbori şi arbuşti din parc"

5. "Să cunoaştem plantele şi animalele ocrotite"

6. "Pădurea primăvara" – dezbatere/ conversaţie

I. Curiozităţi din lumea plantelor şi a animalelor

1. "Doctorii pădurii" (ciocănitoarea, graurul, piţigoiul)

2. "Apa în natură" (poluarea apei)

3. "Delta Dunării – paradis al păsărilor"

I. Eco- Puppets

1. Sceneta: “Prietenii păsărelelor” (împărţirea rolurilor)

2. Repetarea scenetei: “Prietenii păsărelelor”

3. Spectacolul: “Prietenii păsărelelor”

I. Observaţii în natură

1. "Solul şi poluarea solului"

2. "Plantele medicinale"

I. Evaluare

1. "Fenomene meteorologice"

2. "Sunteţi prietenii naturii?" – concurs

3. Finalizarea activităţilor – apreciere

III. PROIECTE DE ACTIVITATE

- EXEMPLE -

PROIECT DE ACTIVITATE Grupa mare Categoria de activitate: Educaţie ecologică – activitate opţională Tema: “Apa- izvorul vieţii” Tipul activităţii: mixt Mijloc de realizare: convorbire Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia Obiectiv de referinţă: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare Obiective operaţionale:

Cognitive O1 – să identifice formele de existenţă ale apei; O2 – să cunoască care este importanţa apei pentru vieţuitoare; O3 – să motiveze necesitatea economisirii apei; O4 – să comunice impresii, idei pe baza observării efectuate; O5 – să observe pe o perioadă dată un anumit proces de dezvoltare a plantelor sub influenţa apei; O6 – Îmbogăţirea vocabularului prin cuvintele: irigaţie, fluviu, hidrocentrală, alunecări de teren, oază. Obiectiv psiho-motor: să reprezinte formele de existenţă ale apei în natură pe fişa de lucru. Strategii didactice: Metode- conversaţia, explicaţia, exerciţiul, expunerea, problematizarea, descoperirea Mijloace – planşe, fişe de lucru, carioci, stimulente, ghivece cu flori Forma de organizare – frontală

Momentele activităţii

Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice

Metode Mijloace 1. Organizarea activităţii Mobilierul va fi aşezat sub formă de careu deschis; Materialul

didactic va fi acoperit şi aşezat în faţa mobilierului

2. Captarea atenţiei Introducerea în activitate se face prin intermediul gicitorii: “Cine-n lume –şi face cale Numa-n locul unde-I vale?”

Expunerea

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor

Vom discuta despre importanţa apei “Apa – izvorul vieţii”

4. Dirijarea reactualizării cunoştinţelor

- Sub ce formă se află apa în natură? - Unde se află apă? Cum se numeşte apa bună pentru băut? - Observarea plantelor din cele două ghivede cu muşcate din

experimentul anterior. De ce credeţi că s-a uscat muşcata? 1. Importanţa apei pentru viaţa oamenilor, a plantelor şi a

animalelor - În ce împrejurări îi devine duşman? Când plouă mult, râurile

se revarsă şi apa acoperă totul, provocând inundaţii, distrugând casele, culturile, animalele.

2. Rolul apei în agricultură(ploaia, irigaţiile) Fără apă nu există viaţă. Apa este preţioasă. În regiunile cu apă puţină sau acolo unde nu plouă timp îndelungat, anumalele şi plantele mor, iar oamenii nu au de mâncare. - Cum putem economisi apa? 1. Apa- sursă de energie. 2. Apa- mediu de viaţă(peşti, broaşte, şerpi, păsări) - Ce s-ar întâmpla cu peştii, broaştele dacă ar seca apa din bălţi, râuri, fluvii?

Conversaţia Problematizarea Conversaţia Explicaţia Explicaţia Descoperirea Conversaţia Descoperirea

Ghivece cu flori Planşe Planşe

5. Asigurarea conexiunii inverse

“Ce crezi?” Dacă un om se rătăceşte într-un pustiu şi timp de trei zile nu a băut nimic, nu a mâncat şi nu a dormit şi ajunge într-o oază

Expunerea Problematizarea

unde poate dormi şi bea apă şi poate mânca… ce crezi că va face mai întâi?

6. Evaluarea Reprezentarea formelor de existenţă a apei pe fişele de lucru Exerciţiul Fişe, carioci 7. Încheierea activităţii Aprecieri asupra răspunsurilor date şi a modului de rezolvare a

sarcinilor de pe fişa de lucru. Acordarea stimulentelor.

Expunerea Stimulente

FIŞĂ DE LUCRU Arată prin săgeţi drumul apei în natură. Colorează imaginea care ne arată existenţa apei sub formă de gheaţă. Încercuieşte imaginea care ne indică formarea picăturilor de apă din vapori. Desenează în pătrat cine determină evaporarea apei în natură.

PROIECT DE ACTIVITATE Grupa mare Categoria de activitate: Educaţie ecologică – activitate opţională Tema: “Poluarea apei” Tipul activităţii: mixt Mijloc de realizare: experiment Obiectiv cadru: Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta Obiectiv de referinţă: Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei mediului Obiective operaţionale:

Cognitive O1 – să cunoască care sunt sursele de poluare ale apei; O2 – să sesizeze comportamente neconforme regulilor de protecţie a mediului; O3 – să înţeleagă efectele negative ale activităţii omului asupra mediului; O4 – să analizeze şi să compare reacţii ale plantelor sub influenţa unor factori poluanţi; O5 – să-şi îmbogăţească vocabularul cu cuvintele: reziduuri, deşeuri, cianuri, ape uzate, ape menajere, insecticide, ierbicide; Afectiv - să manifeste atitudini de respingere şi dezaprobare faţă de acţiunile de poluare ale apei. Strategii didactice: Metode- conversaţia, explicaţia, problematizarea, studiul de caz, descoperirea, exerciţiul Mijloace – ghivece cu grâu verde, pene, petrol, pahare cu apă, planşe, fişe de lucru, carioci, stimulente Forma de organizare – frontală

Strategii didactice

Momentele activităţii

Elemente esenţiale de conţinut Metode Mijloace 1. Organizarea activităţii Aerisirea sălii de grupă, aranjarea mobilierului sub formă de

careu deschis. Aşezarea materialului didactic necesar. Intrarea copiilor în ordine în sala de grupă.

2. Captarea atenţiei şi stimularea interesului pentru activitate.

Prezentarea sub formă de surpriză a unei planşe. De ce credeţi că plutesc aceşti peşti? De ce au murit peştii? Observarea apei din mai multe pahare: apă curată, apă tulbure, apă cu petrol.

Conversaţia Descoperirea Problematizarea

Planşă Pahare cu apă potabilă şi apă uzată

3. Anunţarea temei Astăzi vom dicuta despre “Poluarea apei”. Ce este poluarea?

4. Dirijarea reactualizării cunoştinţelor

Observarea procesului de creştere a grâului din ghivecele udate cu: a) apă cu detergent b) apă sărată c) apă cu oţet d) apă cu petrol Pot trăi, creşte plantele cu apă poluată? – discuţii pe marginea experimentului efectuat anterior.

Conversaţia Explicaţia Studiu de caz

Ghivece cu grâu pus la încolţit, ghivece cu grâu verde

5. Dirijarea experimentului Petrolul – sursă de poluare Petrolul scurs de la vapoarele care circulă pe Dunăre constituie un pericol pentru vieţuitoarele din apă, pentru păsările de apă. “Pene în pete de petrol” – experiment Se pun 20 picături de petrol într-un vas cu apă. Pe pata formată pe suprafaţa apei se pun pene pufoase. Urmare: penele se lipesc unele de altele şi se îmbâcsesc de petrol.

Studiu de caz Explicaţia Demonstraţia

Vas cu apă, petrol, pene

6. Asigurarea conexiunii inverse

În urma accidentelor unor nave, ambarcaţiuni, tancuri petroliere, mor păsări de apă; penele lor lipindu-se sunt în imposibilitatea de a zbura, pluti pe apă şi a se apăra de frig. - Comentarea imaginilor văzute în emisiunile TV în legătură cu

poluarea apei. - Surse de poluare: 1. fabricile de îngrăşăminte chimice poluează apa râurilor 2. Deşeurile aruncate în lacuri şi râuri 3. Apele uzate, menajere provenite din localităţile dunărene şi

deversate în Dunăre. Aceste ape conţin detergenţi, uleiuri, metale grele, ierbicide, insecticide, substanţe otrăvitoare

4. Poluarea lacului Ciuperca cu resturi menajere de către locuitorii oraşului şi de către turişti.

În funcţie de particularităţile de vârstă şi de nivelul de cunoştinţe a copiilor se vor detalia sursele de poluare ale apei.

Explicaţia Conversaţia Explicaţia Descoperirea Conversaţia

7. Obţinerea performanţei Rezolvarea sarcinilor de pe fişa de lucru Exerciţiul Fişe, carioci 8. Încheierea activităţii Fixarea temei discutate şi aprecierea răspunsurilor copiilor.

Acordarea stimulentelor. Stimulente

FIŞĂ DE LUCRU Taie sursele de poluare. Colorează imaginile care împrospătează aerul. Încercuieşte uzina de apă. Desenează un cerculeţ lângă cei care au nevoie de aer şi apă curată.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa mare Categoria de activitate: Educaţie ecologică – opţional Tema: “Pădurea – prietena omului” Mijloc de realizare: convorbire Obiectiv cadru: Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta Obiectiv de referinţă: Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. Obiective operaţionale:

Cognitive O1 – să asculte cu atenţie poezia şi să se concentreze asupra mesajului transmis de conţinutul acesteia O2 – să elaboreze şi să desprindă idei într-un scop dat O3 – să dea exemple de specii de arbori care cresc în pădure O4 – să precizeze ce importanţă are pădurea pentru om O5 – să enumere activităţi de îngrijire, protejare a copacilor O6 – să manifeste îngrijire faţă de distrugerea pădurilor O7 – să înţeleagă efectele secundare, negative ale activităţii omului asupra mediului Obiectiv psiho-motor: să realizeze independent sarcina pe fişa de lucru diferenţiind comportamente pozitive şi negative faţă de îngrijirea şi ocrotirea pădurii Obiectiv afectiv: stimularea participării active a copiilor la ocrotirea mediului înconjurător Strategii didactice: Metode şi procedee- conversaţia, explicaţia, expunerea, dialogul dirijat, elemente de problematizare, analiza şi aprecierea Mijloace - fişe de lucru, carioci, stimulente Forma de organizare– frontală Bibliografie: - “Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţa de copii” - Ghidul educatoarei- Cunoaşterea mediului

Momentele activităţii Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice

Metode Mijloace 1. Organizarea activităţii Aerisirea sălii de grupă, aranjarea mobilierului, aşezarea

materialului didactic. Copiii intră în ordine în sala de grupă.

2. Captarea atenţiei şi stimularea interesului pentru activitate

Educatoarea recită copiilor poezia “Cântec pentru pădure” de Maria Olteanu Cântec pentru pădure de Maria Olteanu

Ocrotiţi pădurea, dragi copii! Copacii suflet au – să ştiţi- şi-s vii. Şi ramură şi mugure şi floare De le rupe – şi pe copac îl doare Sub frunzişul înfoiat, rotund, Şoapte şi ecouri se ascund, Ochiul viu al frunzei oglindeşte Raza ce străbate ştrengăreşte. E cu toţi prietenă pădurea, Dar urăşte focul şi securea. Cu miresme vântul încărcat Aerul îl face mai curat Păsări şi frunziş de desluşeşti, Spun balade, doine şi poveşti…

Expunerea

3. Anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor

Educatoarea anunţă tema activităţii şi familiarizează copii cu ceea ce vor discuta astăzi.

Conversaţia

4. Dirijarea învăţării Educatoarea împreună cu copiii discută despre conţinutul poeziei şi despre mesajul desprins din conţinut. Pe baza unui plan de întrebări copiii dau exemple de arbori care cresc în pădure, precizează câteva dintre foloasele pe care ni le oferă pădurea şi sunt stabilite apoi reguli pe care trebuie să le respectăm şi cum trebuie să ne comportăm în mijlocul naturii.

Conversaţia

Ca prieteni ai pădurii, copii sunt întrebaţi: - Ce acţiuni pot efectua copiii pentru îngrijirea copacilor?

Dialogul dirijat

5. Asigurarea conexiunii inverse

- Cu ce greşesc oamenii mari faţă de prietena lor- pădurea şi ce măsuri puteţi lua voi?

Elemente de problematizare

Fişe, carioci

6. Obţinerea performanţei

Realizarea de către copii a sarcinii pe fişa de lucru Explicaţia Exerciţiul

7. Evaluarea Analizarea fişelor şi interpretarea lor. Fixarea temei activităţii. Interpretarea cântecului “Popas”.

8. Încheierea activităţii Aprecieri generale şi individuale şi acordarea de stimulente. Conversaţia Stimulente

FIŞĂ DE LUCRU Colorează imaginile care te înveselesc.

IV. EXEMPLE DE FIŞE DE LUCRU

FIŞĂ DE LUCRU Taie cu o linie păsările călătoare. Denumeşte şi colorează păsările călătoare care vestesc primăvara. Desenează o steluţă în dreptul păsării care poate fi întâlnită în Delta Dunării.

FIŞĂ DE LUCRU Încercuieşte imaginea în care este curat. Încercuieşte elementul care poluează aerul în imaginea noastră.

FIŞĂ DE LUCRU Cine este prieten al naturii? Colorează imaginea.

FIŞĂ DE LUCRU Încercuieşte copilul care iubeşte natura. Spune cu cine vrei să semeni? Precizează poziţia spaţială.

FIŞĂ DE LUCRU Colorează imaginea în care îţi doreşti să fii.

FIŞĂ DE LUCRU Conturaţi, coloraţi tot ce-i în desen punctat. Nu-i aşa c-aţi şi aflat ce-ngrijire i s-a dat unui pom abia plantat?

FIŞĂ DE LUCRU Încercuieşte copilul care iubeşte natura. Spune cu cine vrei să semeni? Precizează poziţia spaţială.

GHICI CINE SUNT ? (Citeşte cu atenţie ghicitoarea, uneşte punctele şi vei afla! )

Nu pot trăi fără apă! Îmi petrec timpul plimbându-mă pe bălţi sau lacuri!

Am nevoie de apă pentru a trăi! Uneori oamenii mă aşează în vaze sau jardiniere pentru a-şi înfrumuseţa locuinţele!

IV. JUCĂRIILE PĂDURII

Natura azi e pusă pe şotii. Le dă copiilor idei să-şi facă jucării din: fructele, seminţele şi frunzele ei. Arici ţepoşi, mori de vânt, albine harnice care adună polen precum şi iepuraşi,

ursuleţi, broscuţe şi alte jucării frumoase poţi cu ajutorul…toamnei să le faci tu singur!

V. MINI- CULEGERE CU CARACTER ECOLOGIC "ÎNVAŢĂ DE LA TOATE"

1. POEZII

Lângă stejărelul meu de Emilia Căldăraru Într-o vale depărtată Cu pădure-ndelungată, Într-o casă cu umbrar Am un frate pădurar.

Îngrijeşte el pădurea Să n-o vatăme securea, S-o avem de folosinţă Dup-a cărţilor ştiinţă. Spune el, ca să mă-nveţe, Că pădurea-i frumuseţe, Aer, loc de drumeţie, Dar şi-o mare avuţie. Mese, biblioteci ori schele, Bănci, creioane ori podele, Stâlpi de casă, garduri, şuri: Tot cu lemnul din păduri.

Tot din lemn: schiuri, planoare Şi viori încântătoare. Şi- ştiaţi minunăţie?! Zeci de sorturi de hârtie. ……………………………

Şi în astă primăvară Frate-meu plantează iară Noi şi verzi feţi-logofeţi: O mulţime de puieţi. Unul am sădit şi eu Şi-i zic: stejărelul meu! Mierla cum mi l-a zărit………. L-a umplut de ciripit.

Un gândac nemaivăzut de Emilia Căldăraru Ce-ntâmplare! Ce-ntâmplare! A ieşit la drumul mare, Ca tâlharii de temut, Un gândac nemaivăzut. Între gâze – un haidamac Tuci de negru şi posac;

Cu picioare păroase, Cu aripile scorţoase, Şi cu coarne boureşti, Gata să te ia în cleşti. Duşmănind gândacul crunt M-apucasem să-l înfrunt, C-un mănunchi ţepos de scai…. Când mi-a zis bunicul: “Stai! Să te baţi cu el e laş. Că El …e-o blândă de rădaşcă. Pare fioros gândacul? Păi se apără, săracul! Rău nu face nimănui. Lasă-l! Ducă-se hai-hui!” Eu îl las. Şi tot se duce, Legănat, printre uluce… Fioros? Nu, nu-mi mai pare. Ce-ntâmplare! Ce-ntâmplare!

Douăzeci de licurici

de Dimitrie Rachici Douăzeci de licurici Se treziră-ntre furnici, Iar furnicile şi-au zis: -Astea-s becuri sau ce sunt? Licuricii supăraţi: -Noi, doar becuri? Ne scuzaţi, Mititelelor surate! Vreţi să spuneţi stele, poate? Hei, şi către dimineaţă, Ce văd furnicile-n faţă? Licuricii- becuri, stele, Erau gâze ca şi ele! Pentru lanuri însetate de Emilia Căldăraru

- Und’te duci tu, norule? - La câmpie, puiule!

- Dar în sacii grei, ce duci? - Ploaie mare, cu bulbuci.

- Pentru cine-i cari în spate? - Pentru lanuri însetate.

- Ploaia asta, ce înseamnă? - Ai să vezi tu, mai la toamnă;

Când în saci s-or strânge grâne… Şi-ai să ai pe masă pâine!

Dialog cu un boboc de floare de Maria Lovin “Spune, spune, bobocele, Cine de prin catifele Mi te-a rupt? Şi ce haină Mână Te- aruncă-n ţărână?” “Fată dragă, Ce să-ţi spun Un băiat nici rău, nici bun. M-a rupt

Dar nici un minut Pentru el nu m-a ţinut! De durere- acum mă strâng. Nu ştiu, Vai, nu pot să plâng! Şi sunt singur, vezi? Şi-s mic… E noapte. Şi-mi este frig!”

Micii doctori de Rusalin Mureşan

- Unde mergeţi, măi, feciori? - În pădure după flori,

După flori de muşeţel Ca să facem ceai din el, Când vom bea, fierbinte, ceaiul Să ne treacă guturaiul.

Uite, iar m-ai întrebat! de V. Popa

- Ce să fie oare vântul, De cutremură pămâtul? - Ce e frunza? Ce e pomul? - Spune-mi tată ce e omul? - Cine născoceşte floarea? - Dar călura, dar răcoarea? - Gîndurile cum de-i vin Omului ca din senin? - Şi piticii de-s pitici Cum de-s chiar atât de mici? - Iarba cum se face lapte? - Opt de ce-i mai mult ca şapte?

- Cum de vine din perete Tot ce pe ecran se vede? - Şi cum urcă-n Lună unii Fără scări şi fără funii? - Unde curg zăpoarele? - De ce plâng izvoarele?… - Fată mică, băiat mare Am şi eu o întrebare: - Sacul vostru cu-ntrebări, Cu-ntrebări şi cu mirări N-are fund, e fermecat? … Uite, iar m-ai întrebat!

Apa-i prietena mea de Mihaela Tekles

Apa nu are culoare, Şi nici gust apa nu are Apa ia ce formă vrea Şi ea curge, uite-aşa. Este bună de băut Când e rece, doar atât, Iar când fierbe la foc mic Aburi scoate, câte-un pic. Ne spală de dimineaţă Şi pe ochi, pe dinţi, pe faţă, Preparăm mâncare bună Cu-apă rece din fântână. Apa mereu ne păzeşte Şi de microbi ne fereşte Eu atent mereu voi fi Şi curat între copii!

În împărăţia apelor de Irimie Străuţ Crapul

Îmbrăcat în scumpă haină, Din bănuţi de-argint şi aur, Crapul ne ascunde-o taină…

E stăpân pe vreun tezaur?!

Somnul

Somnoros ca un motan Doarme legănat de undă, Printre rădăcini, de-un an, Pripăşit în mâl se-afundă. Doar mustăţile prea lungi Îl trădează că trăieşte… Racule, nu poţi s-ajungi Să i le încerci c-un cleşte?

Ştiuca

Spaima apelor-oglindă, Lupul bălţilor, vărgat; Peştii fug să se ascundă Când porneşte la vânat.

Bibanul

Văr cu crapul, adormit, Se încurcă printre ierburi; Platoşa I-a ruginit- Cavaler e, fără herburi. Rotofei, alene-noată; Şi-o să treacă, hăt! Chiar anul, Pîn’ să facă bălţii roată… Nu e prea grăbit bibanul!

Plătica

Oare ce dihanie este? Parcă-I broască… ba e peşte! Nu-i suveică, nu-i nici spată, Nu-i prea lungă, da-i mai lată… Cum aţi vrea să fie – adică, Dacă-i vorba de-o plătică?!

Mreana

Negricioasă, zboară mreana Pe sub unda cristalină, Se opreşte brusc, vicleana. Unde apa e mai lină. Ca nisipul la culoare, Lesne urma i se pierde, Dar sub razele de soare, Ca-n oglindă ea se vede.

Păstrăvul

Fulger, apele de munte Le străpunge, ca din arc Săgetează-adânc de und, Prin bolboana de sub ţanc… Curcubeu de pietre scumpe Învârstat cu bumbi de foc, Greu vreo undiţă te-ajunge, Când ţâşneşti din loc în loc.

Pădurile de Andrei Ciurunga

Stă copac lângă copac Frunză lângă frunză cântă Ursuleţi se iau la trântă Veveriţe tumbe fac. Fermecat aştept să treacă Cerbii la izvor să bea Vă cutreier ţara-ntreagă Dragi păduri din ţara mea.

Ştii, copile, oare? de Constantin Clisu

Rupt-ai floarea din grădină, Ştii, copile, oare? Floarea e-o fiinţă mică, Dac-o rupi, ea moare! Dacă ţii la ea de drag S-o iubeşti, s-o ocroteşti Ca, în zori, lumina ei Să-ţi răsară prin fereşti.

Căsuţe pentru păsărele de C. Dragoş Păsărelelor din sat Noi le-am construit căsuţe, Şi pe crengi le-am aşezat Şi-năuntru-am pus grăunţe. Ştiu copiii de oriunde, Iarna că-i mai rea din fire Şi-au nevoie de iubire Vietăţile plăpânde.

Pui de tei de Maria Savin

Pui de tei, Pui de tei, Spune puiule, Ce vrei? De ce vârful ţi-ai plecat? Eşti bolnav, Eşti supărat, Vântul nu te-a legănat? Ploile nu te-au udat? Soarele nu te-a sorit? Roua nu te-a răcorit? Florile Nu ţi-au zâmbit? Cine mi te-a necăjit?

Mulţumesc de întrebare, omule, De vânt, de soare, Ori de ploaie Şi de rouă Nu mă plâng… Dar cum aş fi Vesel, când Mă jumuli De crengi şi Mi-a despuiat Trunchiul de coajă-un băiat, Dacă-l întâlneşti cumva, Vezi, întreabă-l Dumneata: Ce I-am făcut eu, De m-a rănit aşa de rîu? Cântec pentru pădure

de Maria Olteanu

Ocrotiţi pădurea, dragi copii! Copacii suflet au – să ştiţi- şi-s vii. Şi ramură, şi mugure şi floare- de le rupi şi pe copac îl doare. Sub frunzişul înfoiat, rotund şoapte şi ecouri se ascund Ochiul viu al frunzei oglindeşte raza ce străbate ştrengăreşte. E cu toţi prietenă pădurea, dar urăşte focul şi securea. Cu miresme vântul încărcat aerul îl face mai curat- Păsări şi frunziş de desluşeşti Spun balade, doine şi poveşti…

2. GHICITORI

FENOMENE ALE NATURII

Pom rotat, neclătinat Din trunchi patru crengi i-au dat: Prima floarea-nfloreşte. A doua fructele rodeşte, A treia frunza-ngălbineşte Iar a patra friguroasă Prinde sloi de-argint să ţeasă. (anotimpurile anului)

Am un brâu frumos, vărgat Peste zare aruncat Numai după ploaie apare Şi-i ţesut din stropi

Şi soare. (curcubeul)

Pe-un câmp mare Până-n zare Iese cloşca la plimbare Pui de aur mulţi roiesc Ziua nu-i vezi, Se pitesc. (luna şi stelele) Cal focos, neîmblânzit De nori negri priponit Când veghează Luminează Iar când zburdă în galop, Varsă apele potop.

(fulgerul-trăsnetul)

Din argint cernut din cer, Ţese mama laicer, Şi-l întinde, alb şi mare Şi-ţi ia ochii Până-n zări. (zăpada)

Un calorifer minune Încălzeşte- ntreaga lume

Cocoţat pe boltă, sus, Unde nimeni n-a ajuns; La culoare-i gălbior Şi la formă-i rotunjor. Cine-i oare? (soarele) ARBORII NATURII O bătrână supărată Peste ape aplecată. (salcia) Ce copac stufos şi-nalt Înfloreşte-n luna mai Şi dă floare pentru ceai Cine este l-aţi aflat? (teiul)

Cine-i gros Şi scorţos Şi-aruncă ceşti pe jos? (stejarul) Sus pe culmi înalte creşte Lumea-n case îl pofteşte, Îi dă daruri să le ţină Şi potire de lumină! (bradul) Un flăcău bogat în spini Cu flori albe în ciorchini! (salcâmul)

3. SCENETE

1. SĂRBĂTOAREA FLORILOR (scenetă de Iuliu Raţiu)

Personaje: un narator, multe flori şi o buruiană

Ieri, florile s-au strâns, buchet, în şcoală şi grădiniţă. Erau albe, roşii, iar una, chiar pestriţă.

- Eu sunt NARCISA, spuse o floare deodată. Şi toate au admirat-o : -I-atât de parfumată ! Iar alta a-nceput să plângă… ca vioara : - Nu vă miraţi, pe ea o cheamă LĂCRĂMIOARA!

O floare ce.alergase un pic mai repejor(şi se îmbujorase), n-a vrut să se prezinte,

dar toţi I-au spus: - BUJOR ! - Dar cel care-i în trening şi stă acum cu el? - Cel violet? - Ştiu eu: e STÂNJENEL… - Mai e şi GLADIOLA… Şi-n rond, cu tricicleta(ce are spiţe multe) soseşte : - MARGARETA ! Însă-ntr- un colţ, retrasă, îşi netezeşte altiţa, parcă o surioară de-a ei : - A, este ROMANIŢA ! - Nu nu-i adevărat !(Auzi strigând cu zel) Eu sunt floare-băiat… Mă ştiţi, cred…

MUŞEŢEL! Da, însă aproape că mi-a pierit din grai, că nu mă recunoaşteţi, când beţi atâta

ceai… - Staţi, nu vă mai certaţi, ca după … dulci bomboane(le spuse GAROFIŢA, pe ea

cu opt jupoane). Un dar de preţ noi suntem, când ne trezim în zori, ca apoi să ne strângem într-un buchet de flori.

… Şi-aşa într-o seară caldă se opreşte-n pragul porţii şi le priveşte tandru, chiar ea : REGINA NOPŢII. Iar florile, deodată, din vorbă s-au oprit. Ea le-a privit duioasă :

- De ce-aţi încremenit ? Petalele sunt aripi, voi nu aveţi hotar… De obosiţi, vă trece bând doar puţin nectar. Iar cu o bobiţă mică, rotundă de polen, ca să porniţi spre soare… nu vă urcaţi în tren… Parfumul voatru ajunge în orişice ungher… De-aceea, flori frumoase, eu de la voi, azi, cer, să nu lăsaţi pe zemul, urâtul, BURUIANĂ, parfum să vi-l fure… Pândeşte în poiană.

Atunci, deodată, iată, pe flori le-apucă zorul : un TOPORAŞ şi-ascute, ca niciodat …toporul. Iar o MUŞCATĂ- muşcă pe zemu cu disperare… Şi-acesta fuge, fuge, cât mai departe-n zare… Pentru că cine încă nu a aflat, să ştie, că florile-s gingaşe, dar au şi bărbăţie…

Ele încântă ochii, câmpia largă, cerul, dar ştiu să-nfrunte vântul, şi arşiţa, şi gerul. Şi împreună, toate-s buchet de bucurii, căci florile-s viteze, la fel ca voi, copii !

2. „MOŞ BĂRBUŢĂ – DOCTOR DE GÂZE”

I. Povestitorul:

Her Bărbuţă, un medic veterinar şi mare iubitor de natură, vine foarte des în pădure, singur sau cu familia, când însoţind copii de la cercul de ecologie care îngrijesc pădurea, hrănesc păsărelele şi curăţă pomii. Dar în una din zile, cineva necugetat a stropit pădurea cu insecticide şi atunci toate vietăţile au intrat în mare suferinţă. Vieţuitoarele, cu o ultimă suflare şi-au amintit de prietenul Bărbuţă şi strigă după ajutor.

Copilul 1: La fereastra lui Bărbuţă A sosit ieri un bondar, Însoţit de-un roi de gâze Între poartă şi arţar. -Ce-i? -Salvează-ne Bărbuţă! Astăzi, până-n prânz, pe vale, Au stropit insecticide… Şi-n grădină-i mare jale!

Copilul 2: Ce să facă Moş Bărbuţă? Repede se pregăteşte Şi la zâna Cosânzeana Către seară poposeşte. -Zână, fă-mă cât aluna, Ca să pot să fiu în stare Printre gâzele grădinii Să aduc iar alinare!

Copilul 3: Hocus-pocus! Cât aluna Moşul reveni-n grădină… Zeci de gâze ameţite Se zbăteau pe sub cătină… Se întoarce-acas' Bărbuţă Să-şi ia trusă, instrumente, Burduşind într-o sacoşă Feşe, prafuri, unguente…

Copilul 4: În grădină o furnică Se plângea de-arsuri pe spate… Moş Bărbuţă-i spală rana Cu soluţii diluate, Pune jecolan şi … iată! Furnicuţa-i iar voioasă, Mulţumeşte lui Bărbuţă Şi-o porneşte către casă!

Copilul 5: O albină, pe-o garoafă, Plânge-ncet, înfometată, N-a găsit măcar o floare Să nu fie infectată. Moş Bărbuţă cu furtunul Spală peste tot grădina, Florile-şi deschid potirul, Râde veselă albina!

Copilul 6: O rădaşcă, pe o piatră, Scoate-un scâncet disperată, Larva-pui se atinsese De otrava blestemată… Moş Bărbuţă-i face baie Şi pe-o coajă de arţar O acoperă cu-o frunză Şi-apoi pleacă spre lăstar. Copilul 7: Jos, un fluturaş se zbate… Ale sale aripioare s-au atins de praful toxic şi nu poate să mai zboare… Moşul, cu o periuţă, Scutură atent otrava… Fluturaşul iar se-nalţă De nu-i mai ajunge slava!

Copilul 8: Dar în cale… iată zâna! Îi zâmbeşte-acum cu rost, Piticuţul o imploră Să-l preschimbe cum a fost. Hocus- Pocus! Şi Bărbuţă E din nou ca la-nceput! Se îndreaptă către casă

II. Povestitorul: Încă o dată s-a adeverit că prietenul la nevoie se cunoaşte. Acest lucru l-a

demonstrat Her Bărbuţă, prietenul copiilor şi vieţuitoarelor, care a reuşit să salveze micile gâze ce populau pădurea. Moşul le promite că mereu va avea grijă de le, iar oamenilor o să le explice că nu e bine să stropească cu insecticide.

Copii, vreţi să mergeţi cu mine în pădure să-l căutăm pe Moş Bărbuţă şi să-i mulţumim că a salvat gâzele?

3. "ŞTIINŢA NE ÎNVAŢĂ" Copilul 1(cu o floare în mână): Cine-ţi dă, micuţă floare, Gingăşie şi culoare? Cin-te-ajută ca să creşti Şi parfum să răspândeşti? Copilul 2(arătând spre cer): Iar tu, norule de sus, Spune-mi, cine te-a adus? Când te superi, sar scântei Şi stropeşti cu stropii grei Casele, ogoarele Şi întuneci soarele! Copilul 3: Vreau să ştiu, cum de ai ajuns Copăcel aşa de sus? Şi cine le date, oare, Aripioare ca să zboare, S-ajungă prin rămurele Cântăreţe păsărele? Copilul 4: Eu mai toată ziulica O tot sâcâi pe mămica De ce soarele răsare, De ce marea este mare, Cine-a aşezat pe ram, Sau a poleit un geam Cu dalbe flori, cu micuţe stele, Şi ce se întâmplă cu ele! Dacă pân-la ziulică pier Chiar şi cele de pe cer? Iar mămica mă priveşte Cu mirare şi-mi zâmbeşte De ce-ntrebi? Mai ai răbdare, Ai să-nveţi când vei fi mare! Copilul 5: Basmele eu le ascult Şi îmi plac atât de mult… Ele mă poartă prin nori, Poate mări şi peste zări, Unde Feţi- Frumoşi şi zâne Fac atâtea fapte bune! Dar cu basmu-i altceva Acum, doresc a afla Un răspuns adevărat La tot ce aţi întrebat,

Întrebări sunt multe, multe, Dar cine să le asculte? O fetiţă(poartă peste rochiţa albă o eşarfă cu inscripţia: „Ştiinţa ne învaţă adevărul despre viaţă!”): Dragii mei, am ascultat Şi, desigur, am aflat Că doriţi De-acum să ştiţi Despre viaţă tot mai mult Şi-am să-ncerc să vă ajut. Voi, singuri, să cercetaţi Şi-adevărul să-l aflaţi Haideţi să-ncercăm acum Să pornim pe drumul bun! (Fetiţa cu inscripţia şi copiii părăsesc scena şi se întorc imediat cu uneltele de grădinărit, câteva flori în mână, ghivece, un copăcel) Toţi copiii: Tu sămânţă mititică Ai să ai apă şi soare(udă florile cu stropitoarea) Să răsari şi să creşti mare, Dragă şi gingaşă floare!

Fetiţa: Ia priviţi aici copii Unele au şi înflorit Ce le trebuie, copii Pentru-a creşte şi-a-nflori? Copiii: Ştim de-acum: apă şi soare! Copilul 6: Norule întunecat Chiar dacă te-ai supărat Eu nu mă mai tem de tine Nici de ploaia care vine, Fără voi iarba nu creşte, Şi nici lanul nu rodeşte. Copilul 7: Ia priviţi în zare, Soarele răsare, Totul luminează Şi înviorează Razele de soare-acum Se tot pregătesc de drum Să străbată cale lungă, Pretutindeni să ajungă.

Prima rază de soare: Eu vreau să adun rouă de flori, Să dau petalelor parfum şi culori. A doua rază de soare: Oriunde sunt copii Mă opresc să-i dezmierd, Să-i cresc mare, sănătoşi, O clipă nu vreau să o pierd. A treia rază de soare: Eu lanul de grâu l-ajut să crească, Iar bobul mai mult să-i rodească. Fetiţa: Dragii mei, eu aş dori Azi să ne oprim aici. Avem multe de-nvăţat, Dar lăsăm pe altă-dat. Şi acum, Să-i aducem iar aici, În mijlocul celor mici Pe cei ce i-am prezentat Şi în scenă au intrat.

IV. ŞTIAŢI CĂ…

"CURIOZITĂŢI DIN NATURĂ"

HELLO, DOMNULE ŢEPUŞĂ Îndesat, cu botic timid, ascuţit şi mititel ca de căţel, pâş-pâş, fără prea multă

grabă, Domnul Ţepuşă cutreieră păduri, parcuri şi ogrăzi după hrană. Dacă-l pui în cântar nu trage mai mult de un kilogram. Înalt de-o şchioapă, 30 cm este lungimea lui toată.

Hoinarul se caţără ca un voinicel pe buturugi, buşteni şi muşuroaie şi, nu de puţine ori, e atacat de vreun şarpe, o cumătră vulpe ori vreo pasăre răpitoare, şi-atunci pe dată o porneşte la bătaie.

Şiret cum e, ghem se face şi-şi zbârleşte miile de ace. Ca un scai pornit la drum înţeapă, fără pic de frică, pe cei din jur. Cu o singură muşcătură răpune şerpi, vipere, şopârle, melci, broscuţe, viermi şi gândăcei.

Ba o face şi mai lată: fură ouă din ogradă! Aflaţi că la sfârşitul iernii aricioaica va naşte cel puţin trei mititei sau, cine ştie, cel

mult 10 pot să fie. Două luni, mama lor îi alăptează şi-i învaţă cum să se poarte, să caute hrană şi să-i înfrunte pe duşmanii cei mai periculoşi.

MELCUL

Melc, melc, codobelc, Scoate coarne boureşti. Şi te du la baltă Şi bea apă caldă Şi te du la Dunăre Şi bea apă tulbure Şi te suie pe buştean Şi mănâncă leuştean!

Să-i placă oare melcului muzica? Dacă-l întâlniţi şi vreţi să-i vedeţi corniţele, cântaţi-i. Încet, încet şi le va scoate.

Reţineţi însă că hoinăreşte, mai ales după ploaie, prin livezi, vii, păduri, grădini şi

parcuri, târându-se alene pe frunze. Ca să străbată un apartament de la un capăt la celălalt i-ar trebui aproape două zile să se mişte fără întrerupere. Când este secetă, se ascunde la umbră, pentru că pielea lui, fiind mai subţire, nu-l poate apăra de uscăciune. Dar melul este un adevărat recordman: poate trage după el o greutate de 300 de ori mai mare decât a sa! Adică o găletuşă, nu de jucărie, ci de la bucătărie, plină cu melci! PELICANUL Este o pasăre mare, cu ochi veseli şi glumeţi, cu labele roz şi mari ca nişte palme de pescari. Ciocul este lung şi puternic, din care scoate câte un sunet răguşit, clătinându-şi traista de sub plisc. Şi-n ciuda greutăţii sale, zboară ca nimeni alta de lin şi de uşor. La fel de bine se descurcă şi în apă. Pe uscat, dolofană cum e, calcă îndesat şi greoi, legănându-se ca o băbuţă.

Toată ziulica pelicanii se chinuiesc să-şi hrănească puii care sunt tare mâncăcioşi. De aceea, când coboară la baltă, ei fac o horă mare, în mijlocul acesteia. Jumătate din acea horă vântură apele cu aripile şi gonesc peştele spre celelalte surate care aşteaptă liniştite. Peştele zăpăcit şi înspăimântat, de voie, de nevoie, intră grăbit spre pliscurile lor şi apoi cu „tolbele” de sub plisc doldora, pelicanii pleacă spre puii lor flămânzi.

URSUL – URIAŞUL DIN CARPAŢI Ştiaţi că ursuleţii când vin pe lume sunt de 100 de ori mai mici decât ursoaica?

Sunt ca nişte mici şobolani, orbi şi tare neajutoraţi. Când cresc sunt tare jucăuşi, drăgălaşi, şi mereu puşi pe pozne. Ursoaica cea năprasnică timp de doi ani este cu ochii numai pe ei, ca o mamă adevărată. De-abia după doi ani, ei pleacă de lângă mama lor.

Ştiaţi că ursul e miop? Că vede totul ca prin ceaţă? Asta nu-l împiedică deloc să ştie tot ceea ce mişcă în jurul său. Este de ajuns să se învârtească până prinde un firicel de vânt şi îndată adulmecă urma. Are un miros extraordinar de fin: simte omul de la mai bine de 400 metri! Auzul este fantastic de ascuţit. Îşi dă urechile pe spate şi aude trosnetul crengilor de la 100 de metri.

Ştiaţi că Moş Martin nu se plânge niciodată de foame? Se înfruptă din vreo 40 de „meniuri”: jir, ghindă, ciuperci, iarbă fragedă, zmeură, afine, coacăze, mure, mere şi pere pădureţe, prune, dar şi larve, furnic, şoareci şi se dă în vânt… după mierea de albine. Şi când „moare”…de foame, noaptea dă iama prin stâni, plecând sub braţ cu câte o oiţă, văcuţă sau vreun biet măgar…

Ştiaţi că ursul pare greoi, dar nu e? Pe distanţe mici el este un alergător formidabil. Întrece cea mai sprintenă căprioară şi, uneori, intră în competiţie cu cel mai zglobiu cal care galopează cu 60 km pe oră!

Ştiaţi că urşii trăiesc doar 25 – 30 ani? Că sunt agresivi când sunt atacaţi sau

speriaţi, sau când se hrănesc şi sunt deranjaţi. Mama-urs e gata să facă moarte de om pentru puii săi. Dacă în excursiile voastre întâlniţi ursuleţi, nu vă apropiaţi, căci ursoaica este întotdeauna pe aproape!

ALTE CURIOZITĂŢI Ştiaţi că există „vulpi zburătoare”? Sunt negre şi seamănă cu liliecii. Şi sunt mult

mai mari. Când îşi deschid aripile, acestea măsoară 1,6 m! Ziua dorm duse prin crengile copacilor. Noaptea însă zboară bezmetice, în căutarea hranei, pe deasupra oraşelor din Insula Noua Britanie din Australia.

Ştiaţi că lenea… cutreieră şi printre vieţuitoare. Se spune că fazanul este una

dintre cele mai leneşe păsări. Pur şi simplu nu-i place să zboare. Când se abate asupra sa vreun adversar, fazanul e gata de „duel”. Oamenii de ştiinţă care studiază cum se comportă păsările afirmă că bătălia dintre doi fazani seamănă foarte mult cu o luptă corp la corp între doi oameni.

Ca să crezi, uneori, e bine să şi vezi!

DE O MIE DE ORI "DE CE?" …

Grupaj realizat de d-na Călina Cazacu-educatoare la Grădiniţa nr. 22 Tulcea.

De ce cântă cucul? Cu-cu… cu-cu… Prin cântecul său, un cuc dă de veste celorlalţi cuci că… este

acasă. Îi anunţă că şi-a stabilit un domiciliu, adică are un teritoriu numai al său, unde va locui şi va vâna insecte doar el.

Cucul - o pasăre folositoare Adeseori în pădure auzim ţipătul cucului: cu-cu!…cu-cu! Şi nu rareori îl zărim în

zbor. Cei mai mulţi ştiu despre cuc doar faptul că îşi depune câte un ou în cuibul altei păsări… Mai puţin ştiu însă cât de nesăţioasă este această pasăre şi ce anume mănâncă: insecte dăunătoare şi mai ales omozi! Chiar şi omizile pe care alte păsări nu le consumă reprezintă o hrană obişnuită cucului. În acest fel, cucul salvează multe păduri de dăunători.

De ce nu le este frig peştilor? Corpul nostru este mereu cald, pe când peştii au aproape aceeaşi temperatură

cu cea a apei în care trăiesc. De aceea, ei se simt în largul lor în apă rece. Este adevărat, unii peşti hibernează pe timpul iernii, ascunşi spre adânc, acolo unde este ceva mai cald. O serie de cercetări au arătat că, în regiunile polare, acolo unde este veşnic frig şi ăe deasupra apei plutesc sloiuri de gheaţă, peştii au o compoziţie anume a sângelui care îi ajută să supravieţuiască: sângele lor s-ar putea spune că au antigelul pe care-l folosesc automobilele iarna.

De ce au revenit rândunelele la vechiul cuib? Rândunelele din ţara noastră au iernat tocmai în Africa de Sud. S-au reîntors de

acolo în jurul datei de 15 aprilie. Construirea unui nou cuib necesită mult efort din partea lor: aproximativ 12 - 15 zile necontenită. Rândunele revin la vechiul cuib pentru că au căsuţa … gata construită! În plus, vechiul cuib şi împrejurimile sale reprezintă locuri deja construite şi deci sigure pentru creşterea puişorilor.

Cum şi-au regăsit berzele cuibul? Berzele, ca dealtfel toate păsările călătoare au o “memorie” şi un simţ de

orientare extraordinar. Pot să zboare mii de kilometri până la capătul pământului şi să se reîntoarcă uneori chiar la vechiul cuib fără să se rătăcească. Oamenii de ştiinţă consideră că ele “citesc” magnetismul terestru ca pe o hartă şi deaceea urmează mereu aceleaşi căi de migraţie. De zeci şi zeci de mii de ani, ele ocolesc acelaşi munte, zboară de-a lungul aceloraşi văi. Parcă sunt ghidate de o busolă care le arată cu mare precizie drumul.

Auşelul Auşelul este una dintre cele mai mici păsări care trăieşte în ţara noastră şi pe

cotinentul european. Are pete de culoare măslinie pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pată galben- roşcată pe cap. Păsărelele acestea micuţe pot fi văzute prin păduri, prin arbori şi la câmpie, ciripind şi căutând hrană neobosite. Cu o rară sârgiunţă, ele scotocesc prin crăpăturile arborilor şi pomilor fructiferi, se strecoară cu mare uşurinţă prin toate ungherele şi, folosindu-se de ciocul lor subţire şi ascuţit scot afară gândaci, larve, ouă de fluturi ori păduchi de frunze cu care se hrănesc. Astfel, auşelul este de mare folos fiindcă reuşeşte să distrugă nenumărate insecte dăunătoare pădurilor şi livezilor. Auşelul

de Irimie Străuţ Pasăre-cât e inelul, Zboară iute auşelul, O săgeată de pitici, Prin tufişuri de aglici, Rătăcită printre fluturi, (Flori din merii care-I scuturi) Glas subţire şuierat, Abia-l vezi… c-a şi zburat!

Rezervaţii floricole Din cele circa 200 de rezervaţii naturale existente în ţara noastră, numeroase

sunt cele care adăpostesc flori de o frumuseţe fărăr egal şi de un deosebit interes ştiinţific. Nu există judeţ în care să nu supravieţuiască plante rare, unele în acele locuri din vremuri străvechi. În luna mai înfloresc narcisele din lumea Dâmbrovnicului lângă Piteşti, apoi cele de la Piatra Cetii- Alba.

Tot în luna mai îşi deschid corola bujorul românesc, în marginile de pădure din

Ceahlău şi Retezat. Garofiţa Pietrei Craiului este o floare rară şi în ţara noastră este singurul loc din lume în care creşte această floare.

Vizitând asemenea locuri să nu uităm că minunatele flori rare care ne încântă

privirea şi sufletul au nevoie de apărarea şi de dragostea noastră. Să le ocrotim! Protejându-le de distrugere, ne oferim nouă şi celor de după noi frumosul, inegalabilul dar al naturii.

Cine sunt vestitorii primăverii? Ghioceii şi păsările călătoare anunţă întotdeauna sosirea primăverii. Mierla

gulerată soseşte printre primele, cam pe la începutul lunii martie, nu prea este ea observată. Stă mai mult prin boschete şi pe lângă malurile Dâmboviţei şi ale altor râuri din sudul ţării după care se îndreaptă spre munţi, spre regiunile de conifere.

Tot la început de martie sosesc în ţara noastră unele specii de raţe, uneori şi pelicanii şi stârcii care trăiesc în lacuri şi bălţi. Pe la sfârşitul lui martie se reîntorc berzele, iar la jumătatea lui aprilie – rândunelele şi lăstunii.

BIBLIOGRAFIE:

Revista „LICURICI” nr.4/1997

Revista „LICURICI” nr.1/1998

Revista „LICURICI” nr.2/1998

Revista „LICURICI” nr.4/1998

Revista „LICURICI” nr.10/1998

Emilia Căldăraru „Tot ce văd şi tot ce este/ Mie-mi spune o poveste”, Editura Ion Creangă, Bucureşti

Maria Lovin „Mărgele de rouă”, Editura Ion Creangă, 1990, Bucureşti

Stela Berciu „Primii paşi spre cunoaştere”, Editura Petrion, 1999, Bucureşti

Doina Gheorghe, Maria Comănescu

„Ghidul educatoarei – Cunoaşterea mediului”, Editura didactică şi pedagogică, 1998, Bucureşti

Cornelia Moţ „Educaţie ecologică”, Editura Emia, 2001, Deva

Constanţa Cuciinic, Alina Pintilii

„Natura- prietena mea”, Editura Aramis, 1999, Bucureşti

Maria Olteanu

„Din fire de păpădie”, Editura Ion Creangă, 1990, Bucureşti

George Saviu

„Fereastra cu vieţuitoare”, Editura Junimea, 1979, Iaşi

Maria Stângă, Zoia Stăiculescu

„Mediul înconjurător”, Editura Integral, 1997, Bucureşti

COLECTIVUL DE LUCRU:

Autori:

educ. Violeta Crăciun - Grădiniţa nr. 19 Tulcea educ. Sanda Dilă - Grădiniţa nr. 19 Tulcea

Colaboratori:

prof. Claudia Iosifescu - Palatul Copiilor Tulcea, Cercul de Ecologie ing. Cornelia Aftodor - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării,

Serviciul Educaţie Ecologică, Informare Tehnoredactare:

ing. Cornelia Aftodor - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Serviciul Educaţie Ecologică, Informare

ing. Liliana Ivancenco - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Serviciul Educaţie Ecologică, Informare