Download - Histologie examen

Transcript
Page 1: Histologie  examen

Histologie – examen II

1.Clasificarea țesuturilor conjunctive embrionare și propriu-zise Țesuturile conjunctive se clasifică în 3mari categorii

a)Țesuturi conjunctive embrionare Țesut mezenchimal Țesut conjunctiv mucos/ gelatinos

b)Țesuturi conjunctive propriu-zise Țesut conjunctiv lax Țesut conjunctiv dens - în funcție de orientarea fibrelor conjunctive, țesutul conjunctiv dens se împarte în

2 categorii:a) Țesut conjunctiv dens regulatb) Țesut conjunctiv dens neregulat

Țesut conjunctiv elastic Țesut conjunctiv reticulat

c)Țesuturi conjunctive specializate

2. Caracterizarea celulelor conjunctive propriu-zise-prezente în țesuturile conjunctive-nu se deplasează în alte țesuturi-în această categorie intră fibroblastul și fibrocitul, celula reticulată și celula adipoasă

a. Fibroblastul-cea mai răspândită celulă din țesutul conjunctiv-este fusiformă sau stelat-prezintă un nucleu eocromatic cu unul sau mai mulți nucleoli-în citoplasmă există o cantitate mare de reticul endoplasmic rugos și aparat Golgi care atestă capacitatea secretorie a acestei celule-citoplasma este bazofilă-fibroblastele secretă fibre de colagen, fibre elastice, glicozaminoglicani, proteoglicani, glicoproteine, factor de creștere (factorul de creștere fibroblastic – FGF – fibroblast growth factor), interferon β-fibroblastele infectate cu virusuri secretă agenți antivirali-în momentul în care fibroblastul nu mai secretă componentele matricei extracelulare, el devine fibrocit, adică o celulă inactivă-fibrocitul este mai mic decât fibroblastul, are un nucleu heterocromatic, iar citoplasma este eozinofilă-în anumite situații, de ex, în cazul reparării rănilor, fibrocitul poate reveni la starea activă de fibroblast

b. Miofibroblastul-este o celulă intermediară, între fibroblast și fibra musculară netedă-spre deosebire de fibra musculară netedă, miofibroblastul nu este înconjurat de o lamină bazală-miofibroblastul prezintă în citoplasmaă actină musculară și miozină ceea ce îi permite prorpietăți contractile-miofibroblastul nu apare decât în condiții patologice, și anume în: inflamții, infecții, arsuri și în cursul vindecării rănilor

c. Celula reticulată-este fusiformă sau stelată, are numeroase prelungiri prin care celulele vin în contact și formează o rețea în ochiurile căreia se pot găsi alte tipuri celulare-celulele reticulate secretă fibrele de reticulină

Page 2: Histologie  examen

3. Sistemul mononuclear fagociticEx: celulele Langerhans – tegument

Celulele Kupffer – ficat Microglia – SNCOsteoclastele - țesutul ososCelulele Hofballer – placentăMacrofagele alveolare, pleurale și peritoneale

-în structura epidermei, pot exista în afara keratinocitelor, 3 tipuri celulare: Celule Langerhans-au origine mezodermală și fac parte din sistemul mononucear fagocitic, ele reprezentând macrofagele de la nivelul epidermei-se găsesc printre celulele stratului spinos și pot prezenta prelungiri citoplasmatice care pătrund în spațiile dintre keratinocite

Monocite-se găsesc în proporție de 2-8%-sunt cele mai mari celule sangvine, au între 12-20µm-prezintă un nucleu reniform și o citoplasmă bogată în care predomină aparatul Golgi și mitocondriile-după ce petrec 12-100 h în sânge, monocitele pătrund în țesuturile conjunctive, unde devin macrofage-totalitatea macrofagelor din țesuturi alcătuiește sistemul mononuclear fagocitic

-au fost descoperite pe baza capacității lor de a fagocita particulele străine-astfel, dacă se injectează în circulație un colorant vital de tipul ALBASTRULUI TRIPAN, apoi se fac secțiuni prin diferite organe, se constată că molecula de colorant se acumulează în citoplasma macrofagelor-au un diametru de 10-30 µm și nucleul excentric-în citoplasmă se găsesc RER, aparat Golgi și foarte muți fagozomi care atestă capacitatea de fagocitoză-pe suprafața celulelor există psudopode, prin intermeddiul cărora sunt prelucrate materialele străine-provin din monocitele sangvine care se găsesc în sânge-în momentul în care monocitele trec în țesuturile conjunctive se transformă în macrofage-toate macrofagele alcătuiesc sistemul mononuclear fagocitic

Funcții-de fagocitoză – ele fagocitează și distrug virusuri, bacterii, protozoare, viermi paraziți, fragmente celulare, hematii îmbătrânite-intervin în metabolismul lipidelor și a fierului-sunt implicate în remodelarea tisulară-secretă Interleukina 1 – activează limfocitele T-produc enzima Colagenază – distruge fibrele de colagen anormale și îmbătrânite-conțin pe membrana plasmatică complexul major de histocompatibilitate, cls 2, ceea ce le permite să interacționeze cu limfocitele T

Osteoclastele-ele au origine diferităfață de celelalte tipuri celulare din țesutul osos-osteoclastele provin din monocitele sangvine și reprezintă macrofagele din țesutul osos-ele fac parte din sistemul mononuclear fagocitic-osteoclastele sunt celule-gigant, pot ajunge până la 100 µm diametru-sunt multinucleate (conțin între 5-50 nuclei) deoarece se formează prin fuziunea monocitelor-osteoclastele se pot găsi sub 2 forme: în stare de repaus și în stare activă, când sunt implicate în resorbția și remodelarea osului-în stare activă, osteoclastele sunt celule polarizate, ele sunt așezate într-o cavitate a matricei osoase numită lacună Howship sau compartiment de resorbție

Page 3: Histologie  examen

-membrana plasmatică a oseoclastului care este localizată în lacuna Howship, formează invaginări care alcătuiesc suprafața de resorbție-rolul osteoclastului este de a degrada matricea osoasă și pentru acest scop, el (osteoclastul) menține un pH acid de 4,5 la nivelul lacunei Howship-degradarea matricei osoase se realizează în 2 etape-în prima etapă are loc demineralizarea matricei osoase în mediu acid și îndepărtarea componentei anorganice a osului-această etapă este facilitată de o enzimă existentă în osteoclaste denumită Anfidrază carbonică care generează protoni și ioni carbonat din dioxid de carbon și apă-protonii sunt transferați prin membrana plasmatică a osteoclastului în lacuna Howship, în acest proces fiind implicată o ATP-ază prezentă în membrana plasmatică-menținerea constantă a unei pH acid la nivelul lacunei Howship se realizează prin faptul că regiunea periferică ecuatorială a osteoclastului aderă ferm de matricea osoasă-se formează așa-numită zonă de sigilare care, în cortexul osteoclastului conține foarte multe microfilamente de actină, iar pe suprafața membranei conține integrine, care practic ,,lipesc” osteoclastul de marginile matricei osoase-în a doua etapă are loc degradarea componentei organice a osului, în acest proces fiind implicată o altă enzimă secretată în lacuna Howship de către osteoclaste și anume Catepsina K

Microglia-cele mai mici celule gliale-au corpul celular fusiform și prelungiri citoplasmatice scurte și bogat ramificate-spre desebire de celelalte celule gliale și de neuroni care își au originea în ectoderm, microglia își are originea în mezoderm-ea provine din monocitele sangvine -reprezintă macrofagul din SNC și face parte din sistemul mononuclear fagocitic-unele virusuri (ex: virusul HIV) nu infectează neuronii, ci infectează microgliile care produc substanțe toxice pentru neuroni

4. Mastocitele și bazofilele Mastocitele

-în citoplasmă există foarte multe granulații bazofile-au un diametru de 10-13 µm-conțin un nucleu eucromatic, central-citoplasma este plină cu granule care apar bazofile (este colorată în albastru în MO și este electronodensă în ME)-granulele bazofile conțin mediatori ai inflamației:a)Mediatori primarib)Mediatori secundari

a)Mediatori primari Histamina – crește premeabilitatea vaselor de sânge mici Heparina – glicozaminoglican care are efect anticoagulant Enzima triptază – serin-protează implicată în inflamații Factor chemotactici – pentru neutrofile și eozinofile

-atrag alte celule-chemotaxia=procesul prin care o celulă eliberează substanțe chimice care au rolul de a atrage alte celule

b)Mediatori secundari Leucotrienele – produși vasoactivi eliberați din membrana plasmatică ca metaboliți ai acidului

arahidonic-sunt eliberate în cursul șocului anafilactic

Page 4: Histologie  examen

-în membrana plasmatică a mastocitelor există receptori pentru imoglobulinele E (Ig E)-Ig E sunt anticorpi produși de celulele plasmatice-în momentul în care un antigen interacționează cu 2 molecule de Ig E alăturate, atașate la receptorul respectiv se declanșează procesul de degranulare a mastocitelor în cursul căruia conținutul granulelor este eliminat la exterior prin exocitoză

Leucocite granulare – se mai numesc și granulocite sau polimorfonucleare din care fac parte: neutrofilele, eozinofilele și bazofilele.

Bazofilele -apar foarte rar pe frotiuri-proporție de max 1%-diametru de 12-15 µm-în membrana plasmatică conțin receptori pentru imunoglobulinele E-nucleul este polimorf, el poate fi reniform sau în forma literei S-în citoplasmă există

granule primare/azurofile granule secundare/specifice – sunt mari, bazofile și acoperă nucleul

-conțin: histamină, heparină, leucotrine și factorul de activare al plachetelor-bazofilele pot pătrunde în țesuturile conjunctive unde sunt asemănătoare mastocitelor-există însă diferențe între bazofile și mastocite și anume:1)Provin din celule stem din măduva osoasă diferite2)Degranularea are loc în cazul mastocitelor prin eliberarea conținului granulelor în spațiul extracelular, în timp ce în cazul bazofilelor există o degranulare internă, difuză

Rolul bazofilelor-ele intervin în reacțiile de hipersensibilitate rapida (ex: astmul) sau întârziată (ex: reacțiile tegumentare alergice – ca urticaria)-sunt implicare în propagarea răspunsului imun-sunt implicate în inflamații (ex: numărul lor crește foarte mult în inflamțiile cronice de tipul artritei reumatoide)

5. Fibrele conjunctive și substanța fundamentală Fibrele conjunctive

-se formează din proteine care polimerizează sub formă filamentară-sunt insolubile-fibrele de colagen și cele de reticulină sunt formate din proteina colagen-fibrele elastice sunt formate din proteina elastină

A.Fibre de colagen-există mai mult de 25 de tipuri de colagen

Tip I – oase, dinți, tendoane, ligamente, dermă Tip II – la nivelul cartilajului hialin și la nivelul notocordului Tip III – fibrele de reticulină Tip IV – specifice laminei bazale + Fibrele elastice produse de fibroblaste (pot sintetiza mai multe tipuri de colagen)

Biosinteza fibrelor conjunctive implică 2 etape:a)Intracelularăb)Extracelulară

Page 5: Histologie  examen

ex: Biosinteza pentru tip I-la sfârșitul etapei intracelulare se formează molecula de procolagen solubilă, alcătuită din 3 lanțuri polipeptidice de procolagen α-moleculele de procolagen sunt exocitate în spațiile extracelulare, unde enzime specifice îndepărtează propeptidele aminoterminale și se formează molecula de tropocolagen insolubilă-molecula de tropocolagen se autoasamblează formând fibrila de colagen cu un diametru variabil (10-300 nm) și care poate și observată doar în ME-se observă prezența unor benzi întunecate și clare cu o periodicitate de 67 nm-într-o etapă ulterioară, fibrilele de colagen se autoasamblează pentru a forma fibra de colagen, cu un diametru de 0,5-3 µm-aceste fibre d colagen sunt vizibile în MO-în MO, fibrele de colagen se colorează în roz-roșu cu H & E și în albastru cu azur

B.Fibrele de reticulină (tip III)-se găsesc în organe hematopoietie secretate de celulele reticulate-pot fi produse de alte celule ca celulele Schwann în nervii periferici sau fibrele musculare netede în aortăC.Fibrele elastice-sunt în 2 etape, intracelulară și extracelulară-la sfârșitul etapei intracelulare se formează molecula de proelastină, exocitată în spațiul extracelular, unde devine insolubilă, sub formă de tropoelastină-molecula de tropoelastină se autoasamblează formând fibrele elastice-nu prezintă periodicitate-sunt sintetizate de fibroblaste în tendoane și ligamente, de către condroblaste în cartilajul elastic și de fibrele musculare netede în media aortei și a .........

Substanța fundamentală-formată din 4 componente:1.Glicozaminoglicani (GAG) – tipul Condroitin sulfat, Dermatan sulfat și Acid hialuronic2.Proteoglicani – reprezentați de proteine la care se atașează GAG – Agrecan, Perlecan, Decorin3.Glicoproteine – Fribronectine, Laminina4.Lichidul risular interstițial – compoziție asemănătoare plasmei sangvine-în cazurile patologice, cantitatea de lichid interstițial crește foarte mult formând edeme

6. Țesutul adipos albȚesut adipos

Histogeneza țesutului adipos-celulele adipoase provin din celulele mezenchimale care, în prezența insulinei, se transformă în hipoblaste-acestea încep să acumuleze în citoplasmă lipide și se tranformă în preadipocite-în momentul în care picăturile lipidice fuzionează pentru a forma o singură picătură mare se formează țesutul adipos unilocular sau alb-dacă picăturile lipidice rămân ca atare în citoplasmă se formează țesutul adipos multilocular sau brun-celula adipoasă se numește adipocit

-are o culoare alb-gălbuie dată de carotenoizii dizolvați în picăturile lipidice-un adipocit alb are un diametru de 15-150 µm-are nucleul reniform și este împins la periferia celulei-în citoplasma din jurul nucleului există RER, aparat Golgi și mitocondrii-în citoplasma care mărginește picătura lipidică există REN și filamente intermediare din vimentină-glicoproteinele sunt realizate de aparatul Golgi-spre deosebire de celelalte tipuri de celule conjunctive, adipocitele sunt înconjurate de o lamină bazală-țesutul adipos alb este cel mai răspândit

Page 6: Histologie  examen

-se întâlnește în hipodermă, în ................................ sau măduva osoasă hematopoietică -crește cu vârsta în jurul articulațiilor majore

Funcțiile țesutului adipos alb1.Cel mai mare rezervor de energie sub forma TG2.Protejarea termică a organismului3.Menținerea poziției unor organe4.Secretarea proteinei leptină – rol de a regla cantitatea de țesut adipos

-lipidele din țesut sunt extrase sau dizolvate de solvenții folosiți în cursul tehnicii histologice etalon, toluen-pentru a fi păstrate în țesut trebuie fixate cu fixatori speciali-țesutul adipos alb poate genera tumori:

Benigne = lipoame Maligne – liposarcoame

7. Țesutul adipos brunȚesut adipos

Histogeneza țesutului adipos-celulele adipoase provin din celulele mezenchimale care, în prezența insulinei, se transformă în hipoblaste-acestea încep să acumuleze în citoplasmă lipide și se tranformă în preadipocite-în momentul în care picăturile lipidice fuzionează pentru a forma o singură picătură mare se formează țesutul adipos unilocular sau alb-dacă picăturile lipidice rămân ca atare în citoplasmă se formează țesutul adipos multilocular sau brun-celula adipoasă se numește adipocit

-este mai bine vascularizat decât cel alb-în citoplasma celulelor există mai multe mitocondrii care conțin citocrom (de culoare închisă)-prezent la:

Făt și nou-născut – în regiunea gâtului, spate, umeri și perirenal Adult (slab reprezentat) – perirenal și în adventicea aortei

-foarte dezvoltat la animale care hibernează (se numește glandă de hibernare)-adipocitele brune au nucleul central sau ușor excentric-citoplasma conține mai multe picături lipidice și mai multe mitocondrii-sunt mai mici decât adipocitele albe și au un diametru de 10-25 µm-îndeplinește funcția de termogeneză (=generare de căldură)-este foarte importantă această funcție în primele luni de viață deoarece protejează copilul împotriva frigului

8. Caracterizați cartilajele înconjurate de pericondruCu excepția cartilajului hialin articular și a fibrocartilajului, toate tipurile de cartilaj sunt înconjurate

de un țesut conjunctiv dens (=PERICONDRU)-pericondrul:

Separă cartilajul de țesut înconjurător Este format din 2 regiuni

Regiune internă (lângă cartilaj) – conține condroblastele Regiune externă – se găsește în fibroblaste, fibre de colagen tip I, vase de sânge și limfatice

și nervi Caracteristicile cartilajului

1. Avascular – nutriția cartilajului se realizează prin difuzie din vasele de sânge prezente în pericondru2. Nu prezintă vase limfatice și nici nervi3. Matricea cartilaginoasă are o consistență gelatinoasă4. Cartilajul are o capacitate limitată de regenerare

Page 7: Histologie  examen

5. Condrocitele sunt localizate în cavități sau lacune în matricea cartilaginoasă, cavități numite condroplaste

1.Cartilajul hialin-poate fi întâlnit în sistemul respirator la nivelul cartilajului nazal, laringe, trahee, bronhii-la nivelul traheei el formează inele cartilaginoase-se găsește la nivelul articulațiilor mari unde formează cartilajul articulat-se găsește în regiunea ventrală a coastelor, acolo unde ele se articulează la stern-cartilajul hialin formează majoritatea scheletului la embrion, înainte de a fi înlocuit de țesut osos-este cel mai abundent tip de cartilaj-cartilajul hialin este înconjurat de pericondru, cu excepția catilajului articular-în structura cartilajului hialin intră celule și matrice cartilagioasă

Celule-celulele sunt reprezentate de condroblaste și condrocite

Condroblastele -se găsesc la suprafața cartilajului și ele secretă componente matricei cartilaginoase-citoplasma condroblastelor este bazofilă datorită cantității mari de RER, dar prezintă și aparat Golgi-aceste aspecte atestă capacitatea secretorie a acestor celule-condroblastele secretă: colagen de tip II, proteoglicani specifici cartilajului de tipul AGRECAN, proteine specifice cartilajului de tipul CONDRONECTINĂ-în momentul în care condroblastele sunt înconjurate de matricea cartilaginoasă pe care au secretat-o, se transformă în condrocite (celule mature)

Condrocitele-sunt așezate în cavități sau lacune denumite condroplaste-la periferia cartilajului, în fiecare condroplast există un condrocit-în interiorul cartilajului, într-un condroplast pot exista mai multe condrocite-acestea formează grupuri sau agregate izogene și rezultă din diviziunea unui singur condroblast-în cazul cartilajului hialin, grupurile izogene pot fi formate din 2 până la 8 celule

Matrice cartilaginoasă-reprezintă 95% din masa cartilajului-are o consistență gelatinoasă deoarece conține între 60-80% lichid intercelular-conține colagen de tip II, proteoglicani de tipul AGRECAN, proteine de tipul CONDRONECTINĂ

-cartilajul hialin poate degenera cu vârsta-el se poate calcifica prin impregnare cu săruri de calciu-la bătrâni poate apărea degenerarea astbestiformă a cartilajului care se caracterizează prin fibre de colagen foarte groase, anormale-cu excepția copiilor, cartilajul hialin se regenerează foarte puțin sau deloc

2.Cartilajul elastic-se întâlnește la nivelul urechii externe și tubii auditivi-are pericondru-este asemănător cartilajului hialin cu următoarele particularități:

Condrocitele sunt mai marti decât în cartilajul hialin În condroplastele din interiorul cartilajului, grupurile izogene pot fi formate din 2-4 osteocite Matricea cartilaginoasă este mai puțin abundentă, ea conține preponderent fibre elastice care

conferă acestui tip de cartilaj capacitatea de a se deforma și de a se plia, dar și fibre de colagen de tip II

Cartilajul elastic nu se calcifică cu vârsta

9. Fibrocartilajul

Page 8: Histologie  examen

Caracteristicile cartilajului1. Avascular – nutriția cartilajului se realizează prin difuzie din vasele de sânge prezente în pericondru2. Nu prezintă vase limfatice și nici nervi3. Matricea cartilaginoasă are o consistență gelatinoasă4. Cartilajul are o capacitate limitată de regenerare5. Condrocitele sunt localizate în cavități sau lacune în matricea cartilaginoasă, cavități numite condroplaste

-se întâlnește în inelul fibros al discurilor intervertebrale, la nivelul simfizei pubiene și meninscului-fibrocartilajul este un țesut intermediar între țesutul conjunctiv dens și cartilajul hialin-este format din celule și matrice conjunctivă

Celulele-sunt reprezentate de condrocite și de fidroblasteCondrocitele-sunt dispuse în coloane formate din grupuri izogene de celule-într-un grup izogen 4-8 condrocite

Matricea conjunctivă-este densă, fiind săracă în lichid intercelular și proteogliacani-matricea conține un amestec de fibre de colagen I și II-fibrocartilajul nu conține pericondru

-din țesutul conjunctiv se pot dezvolata tumori benigne denumite CONDROAME și tumori maligne denumite CONDROSARCOAME

10. Caracterizați celulele producătoare de matrice cartilaginoasă și osoasă Condroblastele (celule ale cartilajului hialin)

-se găsesc la suprafața cartilajului și ele secretă componente matricei cartilaginoase-citoplasma condroblastelor este bazofilă datorită cantității mari de RER, dar prezintă și aparat Golgi-aceste aspecte atestă capacitatea secretorie a acestor celule-condroblastele secretă: colagen de tip II, proteoglicani specifici cartilajului de tipul AGRECAN, proteine specifice cartilajului de tipul CONDRONECTINĂ-în momentul în care condroblastele sunt înconjurate de matricea cartilaginoasă pe care au secretat-o, se transformă în condrocite (celule mature)

Osteoblastele (celule ale țesutului osos)-se găsesc la suprafața osului-ele secretă componentele organice matricei osoase și anume: colagen de tip I, proteine care leagă calciul de tipul OSTEOCALCINĂ și OSTEONECTINĂ, glicoproteine de tipul OSTEOPONTINĂ, enzime de tipul FOSFATAZEI ALCALINE care este un merker pentru osteoblaste, factor de creștere de tipul proteinelor morfogenetice osoase (BMP – bone morphogenetic protein)-aceste componente organice formează OSTEOIDUL sau substanța fundamentală preosoasă-datorită acestei capacități secretorii, citoplasma osteoblastelor este bazofilă (conține RER, dar și AG)

Osteoblastele provin din celulele osteoprogenitoare, iar osteoblastele, în momentul în care sunt înconjurate de matricea ososă secretată de ele (osteoid), se transformă în osteocite.

Osteocitele-stau în cavități sau lacune denumite osteoplaste-spre deosebire de țesutul cartilaginos, în țesutul osos, într-un osteoplast există un singur osteocit-osteocitele sunt celule ramificate care prezintă prelungiri citoplasmatice ce pătrund prin canalicule existente în matricea osoasă-prelungirile osteocitelor vin în contact unele cu altele prin intermediul joncțiunilor comunicante sau GAP-astfel, osteocitele formează o rețea în țesutul osos-existența canaliculelor permite difuzia nutrienților și oxigenului din vasele de sânge la nivelul osteocitelor-osteocitele reprezintă 95% din masa țesutului osos

Page 9: Histologie  examen

11. Caracterizați matricea cartilaginoasă și osoasă1.Matricea cartilaginoasă-are o consistență gelatinoasă-în matrice există cavități numite condroplaste în care sunt localizate condrocite-pentru fiecare tip de cartilaj, matricea extracelulară are caracteristici diferite

Matricea cartilaginoasă a cartilajului hialin-reprezintă 95% din masa cartilajului-are o consistență gelatinoasă deoarece conține între 60-80% lichid intercelular-conține colagen de tip II, proteoglicani de tipul AGRECAN, proteine de tipul CONDRONECTINĂ

Matricea cartilaginoasă a cartilajului elastic-este mai puțin abundentă decât în cartilajul hialin-conține preponderent fibre elastice care conferă acestui tip de cartilaj capacitatea de a se deforma și de a se plia, dar și fibre de colagen de tip II

Matricea cartilaginoasă a fibrocartilajului???-este densă, fiind săracă îîn lichid intercelular și proteoglicani-matricea conține un amestec de fibre de colagen I și II

2.Matricea osoasă-formată din 2 componente

componentă organică – 35% componentă anorganică – 65%

Componenta organică-poartă și denumirea de ostoid = subsntață fundamentală preosoasă-este secretată de osteoblaste și conține: colagen de tip I, proteine care leagă calciu, osteopontină, proteoglicani

Componenta anorganică-reprezentată de cristale de fosfat de calciu care poartă denumirea de HIDROXIAPATITĂ-aceste cristale se dispun de-a lungul fibrelor de colagen și conferă duritate osului-dacă un os se introduce în mediu acid (se îndepărtează componenta anorganică), acesta devine flexibil ca un tendon-dacă, în schimb, osul se introduce într-o soluție enzimatică (se îndepărtează componenta organică), osul se fărâmițează pentru că rămâne doar componenta anorganică

12. Caracterizați celulele incluse în matricea cartilaginoasă și osoasăCelule din matricea cartilaginoasă:

Condroblastele -se găsesc la suprafața cartilajului și ele secretă componente matricei cartilaginoase-citoplasma condroblastelor este bazofilă datorită cantității mari de RER, dar prezintă și aparat Golgi-aceste aspecte atestă capacitatea secretorie a acestor celule-condroblastele secretă: colagen de tip II, proteoglicani specifici cartilajului de tipul AGRECAN, proteine specifice cartilajului de tipul CONDRONECTINĂ-în momentul în care condroblastele sunt înconjurate de matricea cartilaginoasă pe care au secretat-o, se transformă în condrocite (celule mature)

Condrocite (celule ale cartilajului hialin)-sunt așezate în cavități sau lacune denumite condroplaste-la periferia cartilajului, în fiecare condroplast există un condrocit-în interiorul cartilajului, într-un condroplast pot exista mai multe condrocite

Page 10: Histologie  examen

-acestea formează grupuri sau agregate izogene și rezultă din diviziunea unui singur condroblast-în cazul cartilajului hialin, grupurile izogene pot fi formate din 2 până la 8 celule

Celule din matricea osoasă: Celulele osteoprogenitoare

-se găsesc în stratul intern al periostului-sunt celule stem care se păstrează pe tot parcursul vieții individului-sunt activate în cursul creșterii oaselor și în cursul reparării fracturilor

Osteoblastele-se găsesc la suprafața osului-ele secretă componentele organice matricei osoase și anume: colagen de tip I, proteine care leagă calciul de tipul OSTEOCALCINĂ și OSTEONECTINĂ, glicoproteine de tipul OSTEOPONTINĂ, enzime de tipul FOSFATAZEI ALCALINE care este un merker pentru osteoblaste, factor de creștere de tipul proteinelor morfogenetice osoase (BMP – bone morphogenetic protein)-aceste componente organice formează OSTEOIDUL sau substanța fundamentală preosoasă-datorită acestei capacități secretorii, citoplasma osteoblastelor este bazofilă (conține RER, dar și AG)

Osteocitele-stau în cavități sau lacune denumite osteoplaste-spre deosebire de țesutul cartilaginos, în țesutul osos, într-un osteoplast există un singur osteocit-osteocitele sunt celule ramificate care prezintă prelungiri citoplasmatice ce pătrund prin canalicule existente în matricea osoasă-prelungirile osteocitelor vin în contact unele cu altele prin intermediul joncțiunilor comunicante sau GAP-astfel, osteocitele formează o rețea în țesutul osos-existența canaliculelor permite difuzia nutrienților și oxigenului din vasele de sânge la nivelul osteocitelor-osteocitele reprezintă 95% din masa țesutului osos-osteoblastele provin din celulele osteoprogenitoare, iar osteoblastele, în momentul în care sunt înconjurate de matricea ososă secretată de ele (osteoid), se transformă în osteocite

Osteoclastele-ele au origine diferităfață de celelalte tipuri celulare din țesutul osos-osteoclastele provin din monocitele sangvine și reprezintă macrofagele din țesutul osos-ele fac parte din sistemul mononuclear fagocitic-osteoclastele sunt celule-gigant, pot ajunge până la 100 µm diametru-sunt multinucleate (conțin între 5-50 nuclei) deoarece se formează prin fuziunea monocitelor-osteoclastele se pot găsi sub 2 forme: în stare de repaus și în stare activă, când sunt implicate în resorbția și remodelarea osului-în stare activă, osteoclastele sunt celule polarizate, ele sunt așezate într-o cavitate a matricei osoase numită lacună Howship sau compartiment de resorbție-membrana plasmatică a oseoclastului care este localizată în lacuna Howship, formează invaginări care alcătuiesc suprafața de resorbție-rolul osteoclastului este de a degrada matricea osoasă și pentru acest scop, el (osteoclastul) menține un pH acid de 4,5 la nivelul lacunei Howship-degradarea matricei osoase se realizează în 2 etape-în prima etapă are loc demineralizarea matricei osoase în mediu acid și îndepărtarea componentei anorganice a osului-această etapă este facilitată de o enzimă existentă în osteoclaste denumită Anfidrază carbonică care generează protoni și ioni carbonat din dioxid de carbon și apă-protonii sunt transferați prin membrana plasmatică a osteoclastului în lacuna Howship, în acest proces fiind implicată o ATP-ază prezentă în membrana plasmatică

Page 11: Histologie  examen

-menținerea constantă a unei pH acid la nivelul lacunei Howship se realizează prin faptul că regiunea periferică ecuatorială a osteoclastului aderă ferm de matricea osoasă-se formează așa-numită zonă de sigilare care, în cortexul osteoclastului conține foarte multe microfilamente de actină, iar pe suprafața membranei conține integrine, care practic ,,lipesc” osteoclastul de marginile matricei osoase-în a doua etapă are loc degradarea componentei organice a osului, în acest proces fiind implicată o altă enzimă secretată în lacuna Howship de către osteoclaste și anume Catepsina K

13. Osificarea de membranăOSTEOGENEZA-în cursul dezvoltării embrionare, formarea oaselor se realizează prin 2 mecanisme:

Osificare de membrană Osificare endocondrală = Osificare de cartilaj

-este caracteristică oaselor plate (cum sunt cele ale cutiei craniene)-la locul de formare al viitoarei piese osoase există o masă de mezenchim bogat vascularizată-celulele mezenchimale se diferențiază în celule osteoprogenitoare, iar acestea în osteoblaste-osteoblastele încep să secrete substanță fundamentală preosoasă sau osteoid și în cursul acestui proces, ele se îndepărtează unele de altele rămânând însă în contact prin prelungirile citoplasmatice-în momentul în care, osteoidul a înconjurat osteoblastele, acestea se transformă în osteocite plasate în osteoblaste-se formează astfel un centru de osificare-ulterior, în prezența calciului provenit din vasele de sânge, are loc mineralizarea matricei osoase

14. Osificarea endocondralăOSTEOGENEZA-în cursul dezvoltării embrionare, formarea oaselor se realizează prin 2 mecanisme:

Osificare de membrană Osificare endocondrală = Osificare de cartilaj

-osificare care are loc în interiorul unui cartilaj-prin acest proces de osificare se formează osele lungi și oasele coloanei vertebrale-osificare endocondrală se realizează pe parcursul a 3 etape și anume:

a)Formarea modelului cartilaginosb)Formarea manșonului osos diafizar și hipertrofierea cartilajului hialinc)Perforarea manșonului osos diafizar și formarea canalului medular

a)Formarea modelului cartilaginos-la locul de formare al viitorului osos există o masă de mezenchim în care celulelel mezenchimale se diferențiază în condroblaste care depun matrice cartilaginoasă pentru a forma cartilaj hialin-acest cartilaj are forma viitorului os și din acest motiv se numește model cartilaginos-este înconjurat de pericondru-în stadiile ulterioare ale osteogenezei, modelul cartilaginos se distruge astfel încât din el mai rămâne la nou-născut și pâna la vârsta de aproximativ 20 de ani, placa epifizală (cartilaj de creștere) situată la limita dintre epifize și diafiză -această placă epifizală asigură creșterea oaselor în lungime pâna la vârsta de aproximativ 20 de ani-a doua componentă din modelul cartilaginos care rămâne pe tot parcursul vieții este cartilajul articular

b)Formarea manșonului osos diafizar și hipertrofierea cartilajului hialin

Page 12: Histologie  examen

-în dreptul diafizei, celulele osteoprogenitoare se diferențiază în osteoblaste care depun ostoid în jurul diafizei-se formează astfel un manșon osos diafizar-acesta împiedică difuzia nutrienților și oxigenului din afara cartilajului în interiorul acestuia-din acest motiv, cartilajul de la nivelul diafizei degenerează, se calcifică, iar condrocitele se hipertrofiază, adică se măresc-în momentul în care s-a format manșonul diafizar, țesutul din jurul lui devine periost

c)Perforarea manșonului osos diafizar și formarea canalului medular-datorită osteoclastelor din periost se realizează un orificiu la nivelul diafizei prin care pătrund osteoclaste, osteoblaste, vase de sânge, celule stem hematopoetice-osteoclastele fagocitează resturile de cartilaj calcificat din interiorul diafizei, în timp ce osteoblastele depun osteoid pe resturile de cartilaj calcificat localizate la extremitățile diafizei și denumite lame sau benzi directoare-ulterior, la nivelul diafizei se formează canalul medular care conține măduva osoasă hematopoetică-în cursul osteogenezei, centrul primar de osificare se formează la nivelul diafizei, în timp ce centri secundari de osificare apar după naștere, la nivelul epifizelor

15. Articulațiile-prezintă 2 componente:1)Capsula fibroasă-formată din 2 componente:a)un strat intern fibros – se găsește țesut conjunctiv dens, vase de sânge și nervib)un strat intern (membrană sinovială) – în structura căruia există 2 tipuri de celule:

celule sinoviale A care sunt de fapt macrofage celule sinoviale B care sunt fibroblaste

2)Cavitatea sinovială-plină cu lichid sinovial, lichid care este incolor, foarte vâscos deoarece conține o cantitate foarte mare de acid hialuronic-mai conține licoproteine și celule de tipul leucocitelor-rolul lichidului sinovial este de a împiedica frecarea cartilajului hialin articular care acoperă suprafețele articulare opuse-artrita reumatoidă este o boală inflamatorie degenerativă caracterizată prin proliferarea membranei sinoviale care determină inițial distrugerea cartilajului articular și în cazuri grave, distrugerea osului de sub cartilajul articular

16. Caracterizați elementele figurate anucleate ale sângeluiA)Eritrocite-se mai numesc și globule roșii sau hematii-se găsesc într-o proporție de aproximativ 4,5 mil/mm3 la femei și 5 mil/mm3 la bărbați-scăderea numărului de eritrocite poartă denumirea de anemie-creșterea numărului de eritrocite poartă denumirea de eritrocitoză sau policitemie-această creștere este fiziologică (normală) la indivizii care trăiesc la altitudini ridicate unde presiunea oxigenului este scăzută-eritrocitele au forma unui disc biconcav cu un diametru de 7,5 µm-există însă, eritrocite mai mari de 9 µm, acestea se numesc macrocite sau eritrocite mai mici de 6 µm care se numesc microcite-există indivizi la care eritrocitele au dimensiuni diferite, situație cunoscută sub denumirea de anizocitoză-eritrocitele la mamifere și om sunt elemente anucleate în circulație, în schimb, la vertebratele inferioare și anume pești, amfibieni, reptile și păsări, eritrocitele din circulație au nucleu-de asemenea, embrionii mamiferelor și omului au eritrocite nucleate

Page 13: Histologie  examen

-membrana plasmatică a eritrocitelor este foarte cunoscută deoarece se poate izola foarte ușor-ea conține mai ales proteine transmembranare de tipul GLICOFORINEI și proteine BANDA 3-domeniile extracelulare ale acestor proteine sunt glicozilate-resturile oligozaharidice formează determinanți antigenici care alcătuiesc sistemele AB0 și Rh (descoperit inițial la maimuța Rhesus)-în membrana plasmatică există și proteine care interacționează cu citoscheletul de actină localizat sub membrana plasmatică precum SPECTRINA și ANKIRINA-citoplasma eritrocitelor nu conține organite, toată citoplasma fiind plină cu incluzii citoplasmatice reprezentate de cristalele de hemoglobină care conferă acidofilia eritrocitelor (apar roz pe preparat)-în citoplasmă există un citoschelet format din microfilamente de actină localizate sub membrana plasmatică în cortexul celular, citoschelet care permite modificarea formei eritrocitului la trecerea lui prin capilare-acest citoschelet poate suferi anomalii care conduc la modificare formei eritrocitului și se cunosc 2 astfel de situații: eliptocitoza (eritrocitele devin ovale) și sferocitoza (eritrocitele devin sferice)-eritrocitele supraviețuiesc în sânge aproximativ 120 de zile după care sunt fagocitate de macrofagele din splină, ficat și măduva osoasă-produșii de degradare ai hemoglobinei participă la formarea bilei și anume bilirubinei, în timp ce fierul din hemoglobină este conservat și folosit pentru formarea de noi eritrocite-eritrocitele îmbătrânite se caracterizează prin anomalii ale citoscheletului, anomalii ale transportului de ioni prin membrană, precum și alterări ale resturilor oligozaaridice de pe suprafața celulei-se produc zilnic 25 x 1010 eritrocite cu o viteză de reînnoire de 2,5 mil de eritrocite/secundă-rolul eritrocitelor este de a transporta prin intermediul hemoglobinei oxigenul și dioxidul de carbon

ERITROPOIEZA-e procesul de formare al eritrocitelor-în cursul acestor procese se observă următoarele modificări și anume:

Volumul celular descrește Nucleolii dispar Nucleul se micșorează și în final devine picnotic și este eliminat

-e influențată de: ERITROPOIETINĂ, proteină produsă în rinichi Fier Vitamina B12 Acidul folic

Stadiile eritropoiezei:1)Proeritroblast – se caracterizează prin prezența nucleolilor în nuclei?2)Eritroblast bazofil - nu prezintă nucleoli, iar citoplasma e omogen bazofilă?3)Eritroblast policromatofil – se caracterizează prin apariția hemoglobinei care formează o regiune acidofilă perinucleară4)Eritroblast orocromatofil? (orto=uniform?) – citoplasma e acidofilă datorită faptului că e plină cu hemoglobină-la sfârșitul acestui stadiu, nucleul care a devenit picnotic e eliminat din celulă5)Reticulocit – se caracterizează prin prezența în citoplasmă a unor rețele de poli? reticulocitul rămâne în măduva osoasă 1-2 zile, după care e eliminat în sânge unde, după o zi în sânge, se transformă în eritrocit

Stadiile de la proeritroblast la eritroblast policromatofil se pot divide mitotic!

C) Trombocitele-sunt cele mai mici elemente sangvine, au între 2-4 µm în diametru-se găsesc într-o proporție de 150 000-300 000/µL de sânge-trombocitopenia, adică scăderea numărului de trombocite e asociată cu sângerările frecvente

Page 14: Histologie  examen

-sunt implicate în coagularea sângelui și repararea leziunilor din vasele de sânge-la mamifere și om, trombocitele din circulație sunt fragmente anucleate desprinse din citoplasma MEGACARIOCITELOR din măduva osoasă-la vertebratele inferioare (pești, amfibieni, reptile și păsări), trombocitele din circulație au nucleu-trombocitele se numesc și plachete sangvine-prezintă la suprafața membranei plasmatice un strat gros de glicozaminoglicani implicat în aderarea plachetelor-citoplasma trombocitelor prezintă 2 zone:

O zonă externă = HIALOMER O zonă internă = GRANULOMER

în HIALOMER există 3 tipuri de structuri:1. un mănunchi periferic de microtubuli, microfilamente de actină și miozină, care este implicat în:

o menținerea formei trombocituluio migrarea trombocitelor o aderarea lor unele de altele

2. un sistem canalicular deschis-e format din vezicule și tubuli care se deschid la nivelul membranei plasmatice-prin acest sistem se preiau din plasmă diferite proteine de tipul fibriogenului3.un sistem tubular dens-format din vezicule care derivă din RE și este implicat în stocarea ionilor de Ca

-sistemul canalicular deschis împreună cu sistemul tubular dens asigură degranularea trombocitelor (exocitoza conținutului granulelor) în momentul în care trombocitele vin în contact cu colagenul sau alte substrate din afara endoteliului vascular

TROMBOPOIEZA-curprinde următoarele stadii:1)Megacarioblast – caracterizat prin prezența nucleolilor2)Megacariocit-e o celulă foarte mare (poate ajunge până la 150 µm) cu nucleul poliploid-din citoplasma megacariocitului se formează prelungiri citoplasmatice foarte lungi (peste 100 µm) care pătrund prin spațiile dinre celulele endoteliale ale capilarelor sinusoide din măduva osoasă-aceste prelungiri poartă denumirea de proplachete și sunt eliberate ulterior în sânge pentru a forma plachetele/trombocitele3)Trombocit-rămân în sânge 8-10 zile-se produc 2 x 104 trombocite/secundă

Trombopoieza este influențată de trombopoietina produsă în ficat+Hematopoieza

17. Caracterizați celulele sangvine care conțin în citoplasmă granule secundare sau specifice (+trombocite?)a)Leucocite granulare

Neutrofilele-sunt cele mai numeroase leucocite, se găsesc într-o proporție de 50-75% din totalul leucocitelor-au un diametru de 12-15 µm-nucleul este segmentat, format din 3-5 lobi nucleari uniți prin punți de heterocromatină-existența a mai mult de 5 lobi nucleari se numește hipersegmentare și este caracteristică netrofilelor îmbătrânite

Page 15: Histologie  examen

-la femei, în unul din lobii nucleari este prezentă o excrescență nucleară reprezentată de corpusculul BARR (= cromatina sexuală = cromozomul X inactiv)-în citoplasma netrofilelor există 3 tipuri de granule:

Granule primare/ azurofile – sunt lizozomi modificați și care conțin: MIELOPEROXIDAZĂ (este bactericidă), FOSFATAZĂ ACIDĂ și ELASTAZĂ

Granule secundare/specifice – prezintă afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici și de aceea apar neutre în MO -conțin: LIZOZIMI (distruge peretele celular al bacteriilor gram-pozitive), LACTOFERINA (leagă fierul circulant astfel încât acesta nu mai este disponibil pentru nutriția bateriilor) și enzima COLAGENAZĂ

Granulele terțiare – conțin METALOPROTEINAZE, enzime care distrug lamina bazală a endoteliilor și permite trecerea neutrofilelor din sânge în țesuturile conjunctive

-creșterea numărului de neutrofile este asociată cu infecțiile bateriene și virale rolul lor este acela de a fagocita particule, în general mici de tipul: virusuri, baterii, resturi celulare

mici Eozinofile

-sunt mai puține decât neutrofilele-în proporție de 2-4%-diametru tot 12-15 µm-numărul crește în infecții parazitare, în reacții alergice (ex: astmul)-numărul lor scade în tratamentele cu corticosteroizi, arsuri sau șocuri-în citoplasmă prezintă 2 tipuri de granule

Granule primare/azurofile – sunt lizozomi modificați Granule secundare/specifice – sunt mari, eozinofile și umplu toată citoplasma

-conțin: proteina bazică majoră, proteina cationică a eozinofilelor-ambele proteine fiind implicate în fragmentarea protozoarelor și viermilor paraziți-mai conțin peroxidază care se leagă de peretele celular al bacteriilor și facilitează fagocitarea acestora de către macrofage

-nucleul eozinofilului este bilobat, lobi uniți printr-o punte de heterocromatină Rolul eozinofilelor

1)implicate mai ales în distrugerea protozoarelor și viermilor paraziți2)implicate în fagocitarea complexelor antigen-anticorp3)intervin în reacțiile alergice (ex: astm)4)secretă substanțe care neutralizează heparina și leucotrienele secretate de mastocite și bazofile

Bazofilele -apar foarte rar pe frotiuri-proporție de max 1%-diametru de 12-15 µm-în membrana plasmatică conțin receptori pentru imunoglobulinele E-nucleul este polimorf, el poate fi reniform sau în forma literei S-în citoplasmă există

granule primare/azurofile granule secundare/specifice – sunt mari, bazofile și acoperă nucleul

-conțin: histamină, heparină, leucotrine și factorul de activare al plachetelor-bazofilele pot pătrunde în țesuturile conjunctive unde sunt asemănătoare mastocitelor-există însă diferențe între bazofile și mastocite și anume:1)Provin din celule stem din măduva osoasă diferite2)Degranularea are loc în cazul mastocitelor prin eliberarea conținului granulelor în spațiul extracelular, în timp ce în cazul bazofilelor există o degranulare internă, difuză

Rolul bazofilelor-ele intervin în reacțiile de hipersensibilitate rapida (ex: astmul) sau întârziată (ex: reacțiile tegumentare alergice – ca urticaria)

Page 16: Histologie  examen

-sunt implicare în propagarea răspunsului imun-sunt implicate în inflamații (ex: numărul lor crește foarte mult în inflamțiile cronice de tipul artritei reumatoide)

GRANULOPOIEZA-e procesul de formare a leucocitelor granulare-toate granulocitele parcurg aceleași stadii

Stadii:1)Microblast – se caracterizează prin prezența nucleolilor în nucleu2)Promielocit – se caracterizează prin apariția în citoplasmă a granulelor primare sau a azurofilelor (pentru că se colorează cu ...? = azur II)3)Mielocit – în acest stadiu apar în citoplasmă granulele secundare sau specifice-în acest moment se poate ști ce tip de granulocit va forma mielocitul4)Metamielocit – se caracterizează prin faptul că nucleul devine reniform5)Granulocit nesegmentat – nucleul are forma literei ,,U”-el va da naștere, în funcție de tipul de granule specifice, la:

Neutrofili Eozinofili Bazofili

+Hematopoieza

18. Caracterizați leucocitele care nu conțin în citoplasmă granule secundare sau specificeb)Leucocitele agranulare/agranulocite-nu conțin în citoplasmă granule secundare sau specifice-în schimb, conțin granule primare sau azurofile care sunt lizozomi modificați-din granulocite fac parte: limfocite și monocite

Limfocitele-se găsesc în proporție de 20-25%-se găsesc în afara sângelui în organle limfoide-sunt singurele leucocite care se reîntorc în sânge după ce au migrat în țesuturi prin diapedeză-se caracterizează printr-un nucleu mare, heterocromatic și citoplasmă redusă, bazofilă, care conține puține organite-pe baza markerilor de suprafață, limfocitele au fost clasificate în 3 categorii:1.Limfocite B2.Limfocite T3.Limfocite NK

1.Limfocite B-au fost descoperite ințial în Bursa Fabricius, care este organ limfoid la păsări-la mamifere și om, limfoctele B își au originea, se maturează și devin funcționale în măduva osoasă-în prezența antigenelor, limfocitele B prolifereazpă și în final se diferențiază în celule plasmatice-celulele plasmatice secretă/produc imunoglobuline (=anticorpi)-din acest motiv, celula plasmatică prezintă în citoplasmă un RER foarte bogat și aparat Golgi

2.Limfocitele T- poartă și denumirea de timocite pentru că se maturează în timus, însă ele își au originea tot în măduva osoasă-limfocitele T pot fi de mai multe tipuri:

Limfocite T ajutătoare/helper (notate TH) - sunt implicate în diferențierea limfocitelor B, a altor limfocite T și a limfocitelor NK

Page 17: Histologie  examen

Limfocite T supresoare (notate TS) – acestea blochează activitatea limfocitelor B Limfocite T citotoxice? – sunt implicate în distrugerea celulelor tumorale și a celulelor infectate cu

virusuri

3.Limfocitele NK-sunt denumite și ,,ucigași naturali” deoarece atacă fără a fi stimulate anterior celule transplantate, celule tumorale și celule infectate cu virusuri

LIMFOPOIEZA-e mai simplă și implică următoarele stadii:1)Limfoblast – în care sunt prezenți nucleoli2)Prolimfocit – în care dispar nucleolii3)Limfocit

În cazul limfocitelor B, mai apare un stadiu, acela de celulă plasmatică

Monocite-se găsesc în proporție de 2-8%-sunt cele mai mari celule sangvine, au între 12-20µm-prezintă un nucleu reniform și o citoplasmă bogată în care predomină aparatul Golgi și mitocondriile-după ce petrec 12-100 h în sânge, monocitele pătrund în țesuturile conjunctive, unde devin macrofage-totalitatea macrofagelor din țesuturi alcătuiește sistemul mononuclear fagocitic

MONOPOIEZA-e procesul de formare al monocitelor și cuprinde următoarele stadii:1)Monoblast – în care există nucleoli2)Promonocit – în care nucleul devine polimorf (are formă diferită)3)Monocit – în care nucleul devine reniform; monocitul se găsește în sânge4)Macrofag – se găsește în țesuturile conjunctive+Hematopoieza

19. Fazele hematopoiezei-reprezintă procesul de formare a elementelor figurate ale sângelui-prezintă 2 faze:A. Fază prenatalăB. Fază postnatală

A.Fază prenatală – cuprinde 4 etape/faze: Etapa primordială/mezoblastică – debutează în săptămâna a treia de sarcină (la om) prin apariția în

mezodermul sacului vitelin a unor structuri denumite HEMANGIOBLAȘTI-aceștia sunt formați atât din celule precursoare endoteliale, cât și celule precursoare hematopoietice-ulterior, hemangioblaștii vor forma insule sangvine în care celulele precursoare endoteliale sunt localizate la exterior, iar celulele precursoare hematopoietice în interior

Etapa hepatică – e inițiată la sfârșitul săptămânii a cincea, începutul săptămânii a șasea de sarcină Etapa splenică – în luna a patra de sarcină Etapa medulară/definitivă – se instalează în luna a cincea de sarcină, odată cu osificarea

elementelor scheletice și apariția măduvei osoase

B.Fază postnatală-are loc pe tot parcursul vieții și se desfășoară în măduva osoasă și organele limfoide

Page 18: Histologie  examen

-hematopoieza extramedulară (în afara măduvei osoase) are loc doar în condiții patologice (de ex, în splină și ganglionii limfatici)

Măduva osoasă poate fi de 2 tipuri: Măduva osoasă roșie Măduva osoasă galbenă

-măduva roșie e 100% roșie la nou-născut -la adult, măduva roșie se găsește la nivelul oaselor craniuli, stern, clavicule, vertebre, coaste, pelvis și epifizele unor oase lungi de tipul humerusului și femur-se numește măduvă roșie pentru că conține celule hematopoietice-măduva galbenă conține, în afară de celule hamatopoietice, țesut adipos-pe măsura înaintării în vârstă, măduva roșie e înlocuită de măduva galbenă-toate celulele sangvine provin dintr-o celulă stem hematopoietică multipotentă localizată în măduva osoasă care, după diviziune formează 2 celule stem-o celulă stem mieloidă, care va da naștere eritrocitelor, trombocitelor și leucocitelor, fără limfocite-a doua celulă stem e o celulă stem limfoidă care va da naștere ...............................

1.Structura neuronului-majoritatea neuronilor sunt alcătuiți din 3 componente și anume:

Pericarion Dendrite Axon

1.Pericarionul (somă)-denumirea vine de la ,,peri” – în jurul și ,,karion” – nucleu-pericarionii neuronilor se găsesc în sistemul nervos central la nivelul substanței cenușie și în sistemul nervos periferic la nivelul ganglionilor nervoși-în funcție de neuroni, pericarionii au dimensiuni diferite-ei pot avea 150 µm diametru (ex: neronii motori din măduva spinării) sau pot fi foarte mici și au 4-5 µm (ex: neuronii denumiți granule din cerebel)-forma pericarionului variază:

Stelat – neuronii din măduva spinării și axul cerebrospinal Piramidali/fusiformi – neuronii din scoarța cerebrală Piriform – neuronii Purkinje din cerebel

-în pericarioni se găsește un nucleu mare, eucromatic, cu un nucleol proeminent-pericarionul reprezintă centrul trofic al neuronului pentru că el conține organitele necesare sintezei de proteine și fosfolipide-astfel, în pericarion se găsesc cisterne paralele de reticul endoplasmic rugos care formează corpii Nissl sau corpii tigroizi caracteristici neuronilor-în pericarion se mai găsește și aparat Golgi perinuclear, mitocondtrii, microtubuli denumiți neurotubuli, filamente intermediare denumite neurofilamente, iar în neuronii bătrâni, există lipofuscină (produs de degradare lizozomală)2.Dendritele-majoritatea neuronilor prezintă mai multe dendrite, însă, există și neuroni cu o singură dendrită (neuronii pseudounipolari și neuronii bipolari din ganglionii Corti și Scarpa de pe traseul nervului auditiv din urechea internă)-dendritele se subțiază pe măsură ce se îndepărtează de pericarion-citoplasma lor conține organitele prezente în pericarion cu excepția aparatului Golgi-pe suprafața dendritelor există excrescențe foarte mici denumite spini dendritici care reprezintă de fapt, contacte sinaptice-acest spini dendritici sunt foarte abundenți în cortexul cerebral, unde s-a estimat un număr de 1014

3.Axonul-este o prelungire unică, cilindrică a cărui diametru și lungime variază în funcție de neuron

Page 19: Histologie  examen

-ex: axonii neuronilor motori care inervează mușchii piciorului au 100 cm lungime-membrana plasmatică a axonului poartă denumirea de axolemă, iar citoplasma – axoplasmă-axonul pornește din pericarion, de la nivelul unei regiuni conice denumită con de origine, care nu conține corpi Nissl sau aparat Golgi-după conul de origine, urmează o porține de axon denumită segment inițial, la nivelul căruia se inițiază impulsul nervos-această regiune nu este învelită în teacă de mielină la axonii mielinizați-în regiunea terminală, axonul se ramifică și formează terminații axonale la capătul cărora există dilatații denumite butoni terminali care se aplică pe celulele vecine-axonul nu conține organitele necesare sintezei proteice și din acest motiv, el este dependent de pericarion-astfel, dacă un axon este secționat, porțiunea de sub secține degenerează -în axoplasmă se găsesc neurotubuli asociați mai ales cu mitocondrii, microfilamente de actină localizate sub axolemă și puțin reticul endoplasmic neted-de-a lungul axonului, molecule sunt transportate în 2 direcții:

de la pericarion la terminațiile axonale se transportă: vezicule sinaptice, proteine, lipoproteine de la terminațiile axonale la pericarion se transportă: materiale preluate prin endocitoză, inclusiv

virusuri și toxine-axonii pot fi

nemielinizați - nu sunt înconjurați de o teacă de mielină (axoni cu diametru de 1-2µm și sunt mai numeroși on SNC)

mielinizați – înconjurați de o teacă de mielină (diametru mai mare de 1-2 µm)-unii axoni, pot forma la distanțe scurte de pericarion o colaterală axonală

2.Clasificarea neuronilor Clasificarea neuronilor

-neuronii se pot clasifica după mai multe criterii:

1.Clasificarea neuronilor după numărul de prelungiria) Neuroni fără axoni – celulele anacrine numite și celule orizontale din retină

-ele dau funcția de interneuronib) Neuronii pseudoinipolari - în ganglionii spinali

-din pericarion pornește o signură prelungire care la ieșirea din capsula formată din celulele satelit se bifurcă formând 2 prelungiri (una cu valoare de dendrită și alta cu valoare de axon)

c) Neuronii bipolari -se întâlnesc în ganglionii Corti și Scarpa de pe traseul nervului auditiv-au un pericarion fusiform, de la fiecare capăt al pericarionul pornind câte o prelungire (una cu valoare de dendrită și cealaltă cu valoare de axon)

d) Neuronii multipolari -pot avea pericarionul diferit ca formă și anume: stelat, piramidal și fusiform, piriform

-în funcție de lungimea axonului, neuronii multipolari de pot clasifica în 2 categorii:

a. Neuroni cu axon lung – denumiți și Golgi I (neuronii motori din măduva spinări, neuronii piramidali și fusiform, neuronii piriformi)

b. Neuroni cu axon scurt – denumiți și Golgi II (neuronii care formează stratul granular intern și granular extern al scoarței cerebrale)

2.Clasificare după funcția neuronilora) Neuroni motori/eferenți – inervează organe-țintă de tipul: mușchi, glandeb) Neuroni senzitivi/aferenți – preiau informațiile din mediu sau de la nivelul organelor internec) Interneuroni/Neuroni de asociație – reprezintă aprox 99% dintre neuroni și fac legătura între

neuroni

Page 20: Histologie  examen

-ex: Neuronii Renshaw – în măduva spinăriiNeuronii Martinotti – în scoarța cerebralăNeuronii Lugaro – în cerebelNeuronii Golgi II – în stratul granular intern și extern al scoarței cerebrale

3.Neuronii neurosecretori-neuronii neurosecretori prezintă pericarionii în nucleii supraoptic și paraventricular din hipotalamus-axonii lor formează tractul hipotalamo-hipofizar-terminațiile axonale se găsesc în neurohipofiză/lobul nervos al hipofizei-neuronii secretă oxitocina și vasopresina, neurosecreția apărând în lobul nervos al hipofizei sub forma corpilor Herring

3.Sinapsele-de 2 tipuri: electrice și chimice-sinapsele chimice sunt alcătuite din 3 componente:

Componentă presinaptică -formată din terminația axonală presinaptică sau butonul terminal-la acest nivel se găsesc vezicule sinaptice ce conțin neurotransmițători-fiecare veziculă sinaptică conține un anumit de neurotransmmițător (ex: acetil colina)-tot în butonul terminal se găsesc neurotubuli, mitocondrii, REN și lizozomi

Fanta sinaptică-spațiu de 20-30 nm în care se eliberează neurotransmițătorii după exocitoza veziculelor sinaptice

Componenta postsinaptică-formată din membrana plasmatică a celulei postsinaptice-în această membrană există receptori pentru neurotransmițători (ex: receptori pentru acetilcolin[) și de asemenea, canale ionice

-sinapsele chimice pot fi de 3 tipuri:a) Sinapse axo-somatice – se realizează între butonul terminal al unui neuron și pericarionul altui

neuronb) Sinapse axo-dendritice – se realizează între butonul terminal al unui neuron și spinul dendritic al

altui neuronc) Sinapse axo-axonice – se realizează între butonii terminali ce aparțin a 2 neuroni (sunt mai ales

infibitorii)

Joncțiunea neuromusculară/Placa motorie-reprezintă un tip particular de sinapsă care are loc între butonii terminali ai axonilor motori și sarcolema fibrei musculare scheletice-prezintă toate componentele unei sinapse chimice cu mențiunea că sarcolema fibrei musculare (componenta postsinaptică) prezintă invaginări adânci

4.Celulele gliale-sunt mult mai numeroase decât neuronii-ele realizează un micromediu necesar activității neuronale-spre deosebire de neuroni care nu se divid, celulele gliale se divid și din acest motiv, majoritatea tumorilor cerebrale provin din celulele gliale (ex: glioame sau glioblastoame)-celulele gliale sunt reprezentate în:

a. SNC întâlnim: Astrocite Oligodendrocite

Page 21: Histologie  examen

Celule ependimare Microglia

b. SNP întâlnim: Celulele Schwann – celulele satelit din capsula neuronilor pseudounipolari Celulele MULLER – din retină Celulele gliale enterice – din tubul digestiv

1.Astrocitele-cele mai mari celule gliale-formează macroglia-au rolul de a transporta oxigen, ioni și alte substanțe la neuroni-în funcție de aspectul lor există mai multe tipuri de astrocite

a) Astrocite fibroase -mai ales în substanța albă-au prelungiri citoplasmatice lungi, puțin ramificate-corpul celular este stelat

b) Astrocitele protoplasmatice-preponderent în substanța cenușie-au prelungiri citoplasmatice mai scurte și mai bogat ramificate

-există și 2 tipuri particulare de astrocite:a) Pituicitele – sunt astrocite prezente în lobul nervos al hipofizeib) Glia Bergmann – se găsește în stratul molecular al scoarței cerebeloase

-în citoplasma astrocitelor există proteine ale filamentelor intermediare formate din proteina acidă fibrilară glială GFAP (Glial Fibrillary Acidic Protein)-prelungirile citoplasmatice ale astrocitelor pot fi de 2 tipuri:a. Piciorușe perivasculare – se aplică pe capilarele sangvine prin intermediul unor extremități lățite denumite trompe vasculareb. Piciorușe terminale – se aplică pe pia mater sau pe neuroni în zonele în care aceștia nu sunt acoperiți cu teacă de mielină (se aplică pe pericarion sau la nivelul nodurilor Ranvier)

2.Oligodendrocitele-sunt mai mici decât astrocitele, dar mai numeroase-au rolul de a mieliniza axonul în SNC-fiecare prelungire citoplasmatică a unui oligodendrocit se înfășoară în jurul unei porțiuni din axon și formează un internod-un oligodendrocit poate mieliniza mai mulți axoni și poate forma între 40-50 de internoduri

3.Celulele Schwann -realizează mielinizarea axonilor din SNP-spre deosebire de oligodendrocite, o celulă Schwann mielinizează aprox 0,1 µm dintr-un axon și formează un singur internod-din acest motiv, în SNP sunt necesare mii de celule Schwann pentru a mieliniza un axon-teaca de mielină este o structură lipoproteică formată prin înfășurarea și dispunerea concentrică a membranelor plasmatice, a prelungirilor citoplasmatice ale oligodendrocitelor în SNC și de prelungirea membranei Schwann în SNP-regiunile dintre internoduri formează nodurile Ranvier-la nivelul nodurilor Ranvier, axonul este acoperit de piciorușele terminale ale astrocitelor în SNC și de o cută sau prelungire a celulei Schwann în SNP-în SNC, axonii nemielinizați, nu sunt asociați cu oligodendrocitele-în schimb, în SNP, axonii nemielinizați sunt asociați cu o cută citoplasmatică a celulei Schwann, acești axoni însă, nu au teaci de mielină și nici noduri Ranvier

Page 22: Histologie  examen

4.Celulele ependimare-sunt celule care căptușesc ventriculii cerebrali și canalul central al măduvei spinării-ele prezintă în polul apical microvili și 1-2 cili-sunt asociate cu producerea și deplasarea LCR-în ventriculul IV există un tip particular de celule ependimare care poartă denumirea de tanicite-acestea prezintă în plus o prelungire citoplasmatică la polul bazal al celulei care se aplică pe capilarele sangvine

5.Microglia-cele mai mici celule gliale-au corpul celular fusiform și prelungiri citoplasmatice scurte și bogat ramificate-spre desebire de celelalte celule gliale și de neuroni care își au originea în ectoderm, microglia își are originea în mezoderm-ea provine din monocitele sangvine -reprezintă macrofagul din SNC și face parte din sistemul nuclear fagocitic-unele virusuri (ex: virusul HIV) nu infectează neuronii, ci infectează microgliile care produc substanțe toxice pentru neuroni

1.Miofibrilele-dispuse paralel cu axul lung al fibrei musculare-reprezintă 80% din volumul fibrei musculare-fiecare fibră musculară are ~ 1000 miofibrile-benzile clare (benzi ,,I” pentru că apar miotrope în mușchi cu lumină polarizată)-benzile clare prezente la mijlocul lor stria ,,Z” (linia ,,Z”/banda ,,Z”)-benzile clare sunt formate din miofilamente subțiri de actină (sunt subțiri pentru că au diametrul de 7 nm)-miofilamentele subțiri de actină sunt formate din 2 lanțuri de actină F sau actină filamentoasă-fiecare lanț de actină F este format din monomeri de actină ,,G” sau globulară-fiecare monomer de actină G prezintă un situs de legare pentru miozină-această legare are loc în timpul contracției musculare

Miofilamentele de actină sunt asociate cu 2 proteine: TROPOMIOZINA TROPONINA – complex

-tropomiozina este o proteină lungă, formată din 2 lanțuri polipeptidice-fiecare moleculă de tropomiozină acoperă 7 monomeri de actină G-complexul troponină este format din 3 subunități proteice și anume:

Troponina ,,I” sau inhibitoare – blochează legarea miozinei de actină în timpul repaosului muscular Troponina ,,C” – leagă ionii de Ca în timpul contracției musculare Troponina ,,T” – interacționează cu tropomiozina

-miofilamentele subțiri de actină se ancorează la nivelul striei Z cu un capăt, iar celălalt capăt e liber și pătrunde printre miofilamentele groase de miozină-la nivelul striei Z există o proteină caracteristică denumită α-actinină-benzile întunecate se numesc și benzi A pentru că sunt anizotrope în mușhi cu lumină polarizată-benzile întunecate sunt formate din miofilamente groase de miozină și la capete din miofilamente subțiri de actină (se numesc groase pentru că au diametrul de 15 nm)-la miofilamentele discului întunecat există o regiune mai deschisă/luminoasă care se numește banda H (de la germ. HELL = luminoasă)-la nivelul benzii H se găsesc numai miofilamente groase de miozină-la nivelul benzii H există banda M (MITTE)-miofilamentele groase de miozină se prind cu un capăt de proteinele benzii M, iar cu celălalt capăt interacționează cu o proteină foarte mare denumită titină-moleculele de titină se ancorează la nivelul striei Z

Page 23: Histologie  examen

-pentru că la capetele discurilor întunecate, miofilamentele groase se întrepătrund cu miofilamentele subțiri-în secțiune, un miofilament gros de miozină e înconjurat de 6 miofilamente subțiri de actină-în consecință, în mușchiul scheletic și cardiac, raportul dintre miofilamentele groase de miozină și cele subțiri de actină este de 1:6-miofilamentele groase sunt formate din molecule de miozină-fiecare moleculă de miozină este alcătuită din 2 lanțuri peptidice-fiecare moleculă de miozină prezintă o coadă și 2 capete-cozile moleculelor de miozină sunt asociate pentru a forma fascicule, în timp ce capetele sunt orientate către miofilamentele subțiri de actină-sarcomerul/miomerul reprezintă unitatea repetitivă contractilă a fibrelor musculare scheletice și miocardice-un sarcomer are o dimensiune de 2,5 µm în repaus și 1 µm în contracție-un sarcomer e format dintr-un disc întunecat flancat pe fiecare parte de o jumătate dintr=un disc clar-sarcomerul e delimitat de o parte și de alta de stria Z-miofibră = fibră musculară-miofibrilă = unitățile contractile ale mușchiului-miofilamentele – conțin proteine contractile ca actina sau miozina, restul sunt proteine asociate

2.Sistemul tubular transversal și reticulul endoplasmic-sistemul tubular transversal reprezintă invaginări digitiforme ale sarcolemei care înconjoară fiecare miofibrilă la limita dintre discurile clare și întunecate-aceste invaginări poartă denumirea și de tubuli T (de la transversal)-capetele tuburilor T vin în contact cu 2 cisterne terminale ale reticulului sarcoplasmic-caracteristice pentru mușchiul scheletic sunt triadele-fiecare triadă este formată dintr-un tubul T și 2 cisterne terminale ale reticulului sarcoplasmic-depolarizarea sarcolemei inițiată de impulsul nervos se transmite prin intermediul tubulilor T la reticulul sarcoplasmic care eliberează ionii de Ca în timpul contracției musculare

Celulele satelit-celulele satelit sunt asociate cu fibrele musculare scheletice -ele se pot observa doar în ME-sunt fusiforme și mononucleate-sunt localizate între sarcolemă și lamina bazală a fibrei musculare-în cursul dezvoltării embrionare, celulele satelit se atașează de miotubuli înaintea formării laminei bazale-celulele satelit sunt foarte importante pentru că asigură regenerarea mușchiului scheletic-ele nu se găsesc în mușchiul cardiac sau mușchiul neted

Joncțiunea neuromusculară/Placa motorie-reprezintă un tip particular de sinapsă care are loc între butonii terminali ai axonilor motori și sarcolema fibrei musculare scheletice-prezintă toate componentele unei sinapse chimice cu mențiunea că sarcolema fibrei musculare (componenta postsinaptică) prezintă invaginări adânci

3.Caracteristicile fibrei musculare miocardice-fibrele musculare miocardice prezintă organizare sarcomerică caracteristică mușchiului scheletic cu următoarele diferențe:

Tubulii T sunt mai mari, mai numeroși și localizati la nivelul striilor Z, și nu la limita dintre discurile clare și întunecate ca în mușchiul scheletic

Reticulul sarcoplasmic nu este așa de dezvoltat ca în mușchiul scheletic; -în cardiomiocite sunt prezente diade și nu triade

Page 24: Histologie  examen

-o diadă este formată dintr-un tubul T și o singură cisternă terminală a reticulului sarcoplasmic Mitocondriile sunt foarte abundente, aprox 40% din volumul celular, ceea ce indică existența unui

metabolism aerob continuu Caracteristice pentru fibra musculară cardiacă sunt joncțiunile intercelulare care poartă denumirea

de discuri intercalare-discurile intercalare apar în MO și ME sub forma unor linii transversale sau sub formă de scară (caz în care se numesc membrane scalariforme)-în cazul membranelor scalariforme, acestea sunt formate din 2 regiuni: o regiune transversală ți o regiune longitudinală-la nivelul regiunii transversale se găsesc 2 tipuri de joncțiuni:

Desmozomi Fascia adherens – specifică țesutului muscular

-conține proteinele α actinină și vinculină-la nivelul fasciei adherens se ancorează miofilamente subțiri de actină din sarcomerele terminale ale fiecărei celule musculare

-în regiunea longitudinală, se găsesc joncțiuni comunicante sau GAP-aceste joncțiuni sunt esențiale pentru contracția cardiomiocitelor

În citoplasmă, există picături lipidice care stochează trigliceridele Există diferențe între atrii și ventricule

-celulele atriale sunt mai mici și au mai puțini tubi T decât cele din ventriculi-în regiunea perinucleară, s-au descoperit ințiat în atriul drept granule delimitate de membrane denumite granule atriale (600/celulă)-aceste granule conțin hormonul polipeptidic denumit factor natriuretic atrial care acționează pe anumite celule din rinichi pentru eliminare Na-ulterior, astfel de granule au fost descoperite și în atriul stâng și în ventricule

4.Caracteristicile fibrei musculare netede-fibrele musculare prezintă dimensiuni foarte variate: 20 µm (vase de sânge), 200 µm (intestin)-țesutul muscular neted e format din fibre musculare fusiforme care au un singur nucleu alungit-o fibră musculară netedă este o celulăParticularitățile fibrelor musculare netede:

Miofibrilele nu prezintă organizarea sarcomerică-miofilamentele subțiri de actină sunt asocite cu filamentele intermediare-filamentele intermediare sunt reprezentate de desmină în toate fibrele musculare netede și de viementină în mușchii netezi vasculari-miofilamentele groase de miozină sunt împrăștiate în sarcoplasmă și se asociază cu miofilamentele subțiri în timpul contracției musculare

Miofilamentele subțiri de actină sunt asociate cu o proteină numită calmodulină care leagă calciul -în țesutul muscular neted nu există troponină-în plus, tropomiozina, în fibrele musculare netede interacționează cu 2 proteine denumite calponina și caldesmona

Miofilamentele subțiri de actină și filamentele intermediare se ancorează în citoplasmă la nivelul unor structuri ce conțin proteina α actinină și care poartă denumirea de corpi denși când sunt localizați în citoplasmă și plăci dense când sunt localizate sub sarcolemă

În fibrele musculare netede nu există tubuli T și nici reticul sarcoplasmic-în schimb, la nivelul sarcolemei există niște invaginări adânci denumite caveole și considerate un sistem tubular transversal primitiv

În afara proprietăților contractile, fibrele musculare netede sintetizează colagen, elastină, proteoglicani

Spre deosebire de fibrele musculare scheletice și cardiace, fibrele musculare netede au o mare capacitate regenerativă

Page 25: Histologie  examen

Fibrele musculare netede sunt înconjurate de o lamină bazală și comunică unele cu altele prin joncțiuni comunicante/GAP care asigură o contracție sincronă

Fibre musculare netede modificate - celulele mioepiteliale

-reprezintă un tip celular cu o morfologie asemănătoare atât fibrelor musculare netede, cât și cu celulele epiteliale-prezintă în citoplasmă filamente de actină musculară și miozină, ceea ce le conferă proprietăți contractile-prezintă în citoplasmă și filamente intermediare de citokeratine care atestă originea epitelială-în plus, își au originea în ectoderm, spre deosebire de fibrele musculare netede care își au originea în mezoderm-sunt plasate între polul bazal al celulelor epiteliale și lamina bazală, atât la nivelul regiunii secretorii, cât și a canalului excretr-prin contracția lor este evacuat produsul de secreție al glandelor-sunt prezente la nivelul glandelor sudoripare, mamare, salivare și lacrimale