RO 2005/017-539.01.02.05 GUVERNUL

ROMÂNIEI

GHID DE CUNOŞTINŢE PRACTICE PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI PROGRAMELE EI DE FINANŢARE

Proiect finanţat de Uniunea Europeană (În cadrul Programului de Vecinătate

România-Ucraina, RO 2005/017-539.01.02.05)

Proiect implementat de:

CASA CORPULUI DIDACTIC

Comisia Europeană http://ec.europa.eu Comisia Europeană – Directoratul General pentru Extindere – Programul PHARE http://ec.europa.eu/enlargement/financial_assistance/phare/index_en.htm Comisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regională http://ec.europa.eu/regional_policy Comisia Europeană – Directoratul General pentru Afaceri economice şi financiare http://ec.europa.eu/comm/economy_finance Consiliul Uniunii Europene http://www.consilium.europa.eu Parlamentul European http://www.europarl.europa.eu Curtea Europeană de Justiţie http://curia.europa.eu Curtea Europeană de Conturi http://eca.europa.eu

Comitetul Economic şi Social http://eesc.europa.eu Comitetul Regiunilor http://cor.europa.eu Banca Centrală Europeană http://www.ecb.int Banca Europeană de Investiţii http://eib.eu.int Reprezentanţa Comisiei Europene în România http://www.infoeuropa.ro Misiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană http://ue.mae.ro Centrul Român de Informare de la Bruxelles http://www.roinfocentre.be Uniunea Europeană în lume http://ec.europa.eu/comm/world

Publicaţie editată în cadrul proiectului „Promovarea şi dezvoltarea cunoştinţelor privind UE în contextul învăţării pe parcursul întregii vieţi” finanţat de Programul de Vecinătate România-Ucraina, RO 2005/017-539.01.02.05. Coordonator: PIROSKA SZÁSZ Director CASA CORPULUI DIDACTIC SATU MARE Str. 1 Decembrie 1918, Nr. 6, Telefon +40-361-801065, fax +40-361-801064 E-mail: ccdsatumare@yahoo.com

Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Casei Corpului Didactic Satu Mare. Publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea acesteia. Publicat la Satu Mare. Data publicării: iunie 2008. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................1 1. Procesul de formare şi modul de funcţionare a Uniunii Europene .......3

1.1. De la început până în prezent – istoria integrării europene ......................................... 3

1.2. O comparaţie succintă: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi Japonia..... 8

1.3. Insemnele Uniunii Europene....................................................................................... 9

1.4. Cum funcţionează Uniunea Europeană – triunghiul decizional.................................. 11

1.5. Uniunea Economică şi Monetară. Valuta unitară ...................................................... 20

1.6. Estomparea importanţei graniţelor – mai puţine graniţe, mai multe posibilităţi .......... 24

2. Politica de coeziune economică şi socială în Uniunea Europeană. Fondurile Structurale ...............................................................................26

2.1. Necesitatea politicii de coeziune economică şi socială.............................................. 26

2.2. Obiectivele principale ale politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 ...... 28

2.3. Bugetul disponibil...................................................................................................... 30

2.4. Instrumentele structurale ale politicii de coeziune economică şi socială.................... 31

2.5 Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune în România ...................................... 35

3. Planificarea şi managementul unui proiect de succes ........................38 3.1. Planificarea unui proiect – metodologia matricei cadrului logic.................................. 38

3.2. Proceduri de achiziţii................................................................................................. 47

3.3. Procedura de plată, monitorizare, raportări............................................................... 50

Anexe.......................................................................................................54

1

INTRODUCERE În cursul anului 2007, Casa Corpului Didactic în parteneriat cu Liga Pro Europa (Satu Mare –

România) şi Liceul Nr. 2 din Vylok (Vylok – Ucraina), au câştigat un proiect de cooperare

transfrontalieră în cadrul „Programului de Vecinătate România-Ucraina 2004-2006”.

Proiectul, denumit „Promovarea şi dezvoltarea cunoştinţelor privind Uniunea Europeană în contextul învăţării pe parcursul întregii vieţi”, vizează două obiective specifice: pe de o

parte, facilitarea capacităţii instituţiilor de învăţământ din zona transfrontalieră româno-

ucrainiană (judeţul Satu Mare şi regiunea Transcarpatia) de a atrage resurse disponibile, iar

pe de altă parte, dezvoltarea gândirii europene, susţinerea schimbului de informaţii şi

valorificarea experienţelor privind mecanismele Uniunii Europene.

Prezentul document reprezintă materialul de instruire dedicat creşterii capacităţii de

absorbţie a societăţii pedagogice din zona transfrontalieră, prin prezentarea modului de

funcţionare şi a sistemului de finanţare a Uniunii Europene, respectiv prin exemplificarea

procesului de elaborare a proiectelor de finanţare.

Grupul ţintă al prezentului material sunt cadrele didactice (dar nu numai) din judeţul Satu

Mare şi regiunea Transcarpatia.

Materialul de instruire este structurat pe trei mari capitole:

Primul capitol, denumit „Procesul de formare şi modul de funcţionare al Uniunii

Europene” prezintă principalele etape de formare a Uniunii, sistemul instituţional

pe care se bazează funcţionarea ei, prezentând, în acelaşi timp, şi simbolurile şi

valuta unitară folosită pe întregul teritoriu.

Capitolul doi, denumit „Politica de coeziune economică şi socială în Uniunea

Europeană. Finanţările Uniunii Europene” oferă o prezentare succintă a politicii

regionale şi a instrumentelor de finanţare. Prezintă finanţările acordate României

în perioada de programare 2007-2013, specificând programele specifice dedicate

domeniului educaţional.

Capitolul trei, denumit „Planificarea şi managementul unui proiect de succes”,

prezintă procesul de elaborare a unei cereri de finanţare, oferind exemple practice

şi sfaturi utile.

Materialul prezent a fost elaborat de către Biroul de Consultanţă MEGAKOM Consultants

Romania, în perioada mai-iunie 2008. Structura materialului şi conţinutul capitolelor au fost

elaborate pe baza exigenţelor şi necesităţilor identificate în cadrul grupului ţintă.

2

În procesul de elaborare a materialului de instruire, experţii şi-au stabilit drept obiectiv ca

rezultatul activităţii lor să nu fie un material teoretic, ci unul practic, bazat pe situaţii şi

exigenţe reale, aplicabil şi în practică pentru elaborarea proiectelor de finanţare. Menţinerea

continuă a atenţiei este realizată prin prezentarea unor exemple practice, grafice, hărţi şi

ilustraţii.

Logica şi structura materialului urmăreşte, în principiu, structura şi tematica seminariilor

organizate, fiind un document cadru utilizat pentru completarea informaţiilor primite în timpul

seminariilor.

3

1. PROCESUL DE FORMARE ŞI MODUL DE FUNCŢIONARE A UNIUNII EUROPENE

1.1. De la început până în prezent – istoria integrării europene

a) 1945 – 1959 Rădăcinile cooperării europene

Formarea Uniunii Europene are rădăcinile în perioada de după cel de-al doilea război

mondial. În urma distrugerilor provocate de război, în mai multe state europene s-a născut

ideea şi dorinţă unei cooperări mai strânse: pentru a împiedica un nou război şi a soluţiona

conflictul de 100 de ani dintre Franţa şi Germania, pe de o parte, şi pentru îmbunătăţirea

competitivităţii ţărilor europene, pe de altă parte.

Primul pas concret al procesului de integrare europeană datează din 9 mai 19501, când

ministrul de Externe francez, Robert Schuman a propus extinderea cooperării europene sub

forma controlului comun asupra pieţei vest-germane a cărbunelui şi a minereului de fier. Acest

nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de

constrângere asupra membrilor săi, devenind astfel imposibile pregătirile individuale de

război. Planul Schuman a avut şi un obiectiv politic, şi anume eliminarea rivalităţilor existente

între Franţa şi Germania.

Harta 1. Europa celor şase Având la bază Declaraţia Schuman, instituirea

Comunităţii Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

(Uniunea Montană) a devenit realitate prin Tratatul de la

Paris, din 18 aprilie 1951, reprezentând prima

organizaţie adevărată de integrare economică din istoria

UE, cu caracter supranaţional. Cele şase state

fondatoare au fost: Belgia, Franţa, Olanda, Luxemburg, Germania şi Italia (Harta. 1).

Entuziasmaţi de succesul Uniunii Montane, în cadrul

conferinţei de la Messina (1955), miniştrii de Externe ai

celor şase au propus extinderea şi aprofundarea integrării economice. La 25 martie 1957, ei

au semnat Tratatele de la Roma, conform cărora s-a înfiinţat Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică (Euratom). Obiectivul

principal al tratatelor era crearea unei pieţe comune: circulaţia liberă a persoanelor, mărfurilor

şi a serviciilor, stabilirea unei politici comune, în special în domeniul comerţului şi al

agriculturii.

1 Ziua de 9 mai este Ziua Europei

4

b) 1960-1969 Perioada prosperităţii economice

În anul 1962, au fost introduse primele măsuri ale Politicii Agrare Comune (CAP - Common

Agricultural Policy). Esenţa politicii era subvenţionarea comună a preţurilor într-o proporţie de

85% din producţia agricolă, formarea sistemului vamal unitar şi înfiinţarea Fondului European

de Orientare şi Garantare pentru Agricultură. În urma subvenţionării comune a preţurilor,

producătorii au primit un preţ uniform. Un efect secundar negativ a fost producţia excedentară

şi cumularea producţiei suplimentare. Începând cu anii 90, un obiectiv prioritar l-a reprezentat

diminuarea producţiei suplimentare şi creşterea calităţii producţiei.

În anul 1965, instituţiile executive ale celor trei comunităţi europene (Comunitatea Europeană

a Cărbunelui şi Oţetului, Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană

pentru Energie Atomică) s-au unit printr-un Tratat de Unire (1965). Din acest moment, se

foloseşte denumirea de Comunităţi Europene (European Communities). Obiectivele

generale constau în înfiinţarea uniunii vamale2 şi a pieţei comune3. În anul 1968, cei şase

elimină taxele vamale pentru mărfurile aduse din interiorul uniunii, asigurând astfel comerţul

liber peste graniţe şi înfiinţând cel mai semnificativ grup comercial al lumii.

c) 1970 – 1979 Comunitatea în extindere, prima rundă de aderare

Deja în anul 1970, apare dorinţă introducerii unei valute comune. Pentru menţinerea stabilităţii

monetare, membrii CE s-au hotărât asupra delimitării oscilaţiilor valutare în privinţa valutele lor

proprii. Acest mecanism valutar (1972) a reprezentat primul pas spre introducerea valutei

comune euro, cea ce s-a realizat doar după 30 de ani.

Harta 2. Europa celor nouă În anii 70 se intensifică şi lupta împotriva poluării. Aplicând

principiul „poluatorul plăteşte”, CE adoptă primele legi

pentru protecţia mediului. Se înfiinţează organizaţia

Greenpace şi alte grupuri de lobby.

Funcţionarea cu succes a comunităţii a fost dovedită şi de

faptul că multe state au semnalat dorinţa lor de aderare.

Prima extindere, de la şase la nouă, a avut loc la 1

ianuarie 1973, când Marea Britanie, Danemarca şi

Irlanda (Harta 2.) au devenit membre ale Comunităţii

Europene.

În urma extinderii, ponderea CE în economia mondială a crescut relevant; astfel, în anii ’70, a

devenit determinantă concurenţa celor trei mari actori: SUA, Japonia şi CE.

2 Uniunea vamală reprezintă eliminarea restricţiilor comerciale şi o politică externă comună 3 Teritoriu unde mărfurile, serviciile, capitalul şi forţa de muncă circulă liber, fără restricţii

5

La 10 decembrie 1974, pentru exprimarea solidarităţii, s-a înfiinţat Fondul European de

Dezvoltare Regională (European Regional Development Fund). Obiectivul principal era

regruparea fondurilor din regiunile mai bogate spre regiunile mai sărace, în principal pentru

îmbunătăţirea drumurilor, reţelelor de telecomunicaţie, pentru sprijinirea investiţiilor şi crearea

unor locuri de muncă. Mai târziu, aceste activităţi vor reprezenta 1/3 din bugetul total al UE.

d) 1980-1989 Europa în formare Harta 3. Europa celor doisprezece

Cu aderarea Greciei4 în 1981, respectiv a Portugaliei şi

Spaniei în 1986, Comunitatea numără 12 membri (Harta

3.). Ţările nou aderate au fost mai sărace, industria şi

economia lor fiind mai slab dezvoltată decât în cazul

celorlalte ţări membre, urgentând nevoia de extindere a

programelor de ajutor.

Cu toate că taxele vamale fuseseră eliminate în 1968,

piaţa comună nu funcţiona în mod perfect. Cele mai

semnificative bariere constau în diferenţele existente

între normele şi reglementările naţionale. În urma mai

multor runde de negocieri pregătitoare, în anul 1986, la Luxemburg, s-a semnat Actul Unic European, având drept obiectiv principal eliminarea barierelor existente şi înfiinţarea pieţei

unice (nivel mai înalt al pieţei comune).

Structura politică a Europei s-a schimbat categoric în anul 1989, odată cu căderea Zidului

Berlinului. Astfel, după 40 de ani, Germania se uneşte din nou, iar în octombrie 1990 şi partea

estică aderă la UE. Prin eliberarea de sub controlul sovietic, se realizează democratizarea

ţărilor Europei Centrale şi de Est.

e) 1990-1999 Europa fără frontiere

Data de 7 februarie 1992 reprezintă un punct marcant în istoria Uniunii Europene. În această

zi a fost semnat Tratatul de la Maastricht, document care stă la baza întemeierii Uniunii

Europene. Acest tratat, pe lângă normele univoce ale valutei comune, a introdus ca termen al

integrării europene denumirea de Uniune Europeană (European Union), formând o structură

proprie, compusă din „trei piloni”: primul pilon este format din cele trei comunităţi anterioare5,

cel de-al doilea pilon e construit din cooperările interguvernamentale în domeniul politicii

4 Grecia este eligibilă aderării din 1974, odată cu căderea regimului militar 5 Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

6

externe şi de securitate, iar cel de-al treilea pilon îl reprezintă colaborarea în domeniul

afacerilor interne şi al justiţiei.

Harta 4. Europa celor cincisprezece

Acest ritm dinamic a determinat Austria, Finlanda şi

Suedia să adere la Uniunea Europeană (1 ianuarie 1995).

La 26 martie 1995, întră în vigoare Convenţia de la

Schengen, conform căreia cetăţenii statelor participante

(Belgia, Franţa, Olanda, Luxemburg, Germania, Portugalia

şi Spania) pot călători fără paşaport în interiorul spaţiului

comun. De atunci, şi alte ţări au aderat la spaţiul

Schengen.

La 17 iunie 1997, statele membre au semnat tratatul de la

Amsterdam, care formulează planuri de reformă

instituţională (pe baza Tratatului de la Maastricht), cu scopul democratizării mecanismului

decizional, respectiv pentru alocarea unor fonduri mai semnificative politicii ocupaţionale şi

drepturilor omului.

În anul 1998, Uniunea Europeană a început procesul de extindere estică la un nivel fără

precedent. În această perioadă, UE era pe calea spre cea mai spectaculoasă realizarea a sa,

crearea monedei unice. Din 1 ianuarie 1999, în 12 ţări (din cele 15), s-a introdus moneda

unică europeană comună – euro – care a deschis o nouă epocă în istoria integrării europene.

În prima fază, euro apare doar ca monedă scriptică, utilizată doar în tranzacţii comerciale şi

financiare, bancnotele şi monedele fiind emise cu trei ani mai târziu.

f) 2000 - prezent. Deceniul extinderilor continue

În vederea modernizării economiei europene, în martie 2000, UE adoptă Strategia de la

Lisabona, care include încurajarea inovaţiei şi a investiţiilor în afaceri, precum şi adaptarea

sistemelor educaţionale europene, astfel încât acestea să corespundă cerinţelor societăţii

informaţionale.

La 1 ianuarie 2002, au fost introduse în circulaţie bancnotele şi monedele euro, care au

devenit mijlocul de plată comun a peste 300 de milioane de europeni.

La 1 mai 2004, Uniunea Europeană a ajuns la un punct marcant al extinderii economice şi

sociale, zece noi ţări au aderat la UE: statele blocului sovietic (Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia), cele trei state baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică

(Estonia, Letonia şi Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum şi

două state mediteraneene (Cipru şi Malta).

7

Harta 5. Europa celor douăzecişişapte La 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea

României şi Bulgariei, s-a finalizat a

cincea etapă de extindere, demarată în

anul 2004. Numărul statelor membre

creşte la 27, iar populaţia, la 492,8

milioane de persoane (Harta 5.).

Negocierile cu statele candidate se

desfăşoară în ritm diferit: cu Croaţia au

fost suspendate, cu Turcia nici data

estimativă nu este cunoscută, cu

Macedonia nu au fost semnate negocierile

de aderare din cauza neeligibilităţii, iar cu

fosta Republică Iugoslavă au început

tratativele de asociere. Elveţia, Vatican, Svalbard, San Marino, Monaco, Norvegia,

Lichtenstein, Islanda şi Andorra nu sunt state membre, dar au încheiat înţelegeri de

cooperare distincte cu Uniunea Europeană.

La 13 decembrie 2007, cele 27 de state membre semnează Tratatul de la Lisabona, care

cuprinde modificări esenţiale ale tratatelor anterioare. Obiectivul principal îl reprezintă

creşterea democraţiei, a eficienţei şi a transparenţei Uniunii, asigurând ca UE să fie capabilă

de a face faţă provocărilor globale, cum ar fi modificarea climatică, siguranţa şi dezvoltarea

sustenabilă. Tratatul poate intra în vigoare doar după ratificarea sa de către statele membre.

Ca un rezumat al acestui capitol, harta de mai jos reflectă în mod structurat procesul de

extindere a Uniunii Europene, prezentând ordinea de aderare a ţărilor membre.

Harta. 6. Ordinul de aderare a statelor membre

8

1.2. O comparaţie succintă: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi Japonia Prin înfiinţarea Uniunii Europene, lumea dezvoltată a devenit tripolară: pe lângă SUA şi

Japonia, şi Uniunea Europeană joacă un rol determinant în comerţul mondial. Aproape trei

sferturi din producţia totală a lumii provine din aceste ţări, cu toate că populaţia lor reprezintă

abia 1/7 din populaţia totală a lumii.

În cea ce priveşte populaţia şi teritoriul Uniunii Europene, se poate constata că populaţia UE

depăşeşte pe cea a Statelor Unite cu aproximativ 200 milioane de persoane, în timp ce

teritoriul ei este aproape jumătate din teritoriului Statelor Unite. În comparaţia cu Japonia, în

UE trăiesc de patru ori mai mulţi locuitori decât în Japonia, iar teritoriul ei este de 11 ori mai

mare decât al Japoniei.

În anul 2006, UE a dispus de cea mai puternică economie a lumii, produsul intern brut fiind

11,9 trilioane Euro, în timp ce în Statele Unite ale Americii a fost doar 11,2 trilioane euro. În

ceea ce priveşte însă produsul intern brut/pe locuitor situaţia nu este aşa de favorabilă,

Uniunea Europeană ocupând doar locul al treilea, după SUA şi Japonia.

În tabelul următor sunt redate prezentate cele mai importante ale Uniunii Europene, în

comparaţie cu Statele Unite ale Americii şi Japonia:

Tabel 1. Datele cele mai importante ale Uniunii Europene, în comparaţie cu Statele Unite ale Americii şi Japonia EU 15 EU 27 SUA JAPONIA

Populaţia (în milioane) 381, 3 493, 5 299,8 127,7

PIB (PPC, trilioane EUR) 8,5 11,9 11,2 3,5

PIB pe cap de locuitor (PPC mii euro) 26,6 24,1 37,3 27,5

Ponderea din PIB mondial (PPC, %) 14,3 21,0 19,7 6,3

Exporturi (bunuri şi servicii, % din PIB) 21,6 13,9 11,0 16,8

Sursă: Eurostat

9

1.3. Insemnele Uniunii Europene

Conform Constituţiei Europene, simbolurile Uniunii Europene se referă la drapelul, imnul,

deviza, moneda unică euro şi ziua Europei, prin toate acestea identificându-se entitatea

Uniunii Europene.

Drapelul European cu 12 stele aurii aşezate în cerc, pe fond

albastru, reprezintă unitatea şi identitatea popoarelor Europei.

Cercul reprezintă solidaritatea şi armonia, cele 12 stele6

perfecţiunea, iar culoarea albastră, pacea. Istoria drapelului

începe din 1955, prima oară fiind folosit de Consiliul Europei,

care dorea să adopte un simbol care să-l reprezinte. În 1985,

drapelul a fost adoptat de toţi şefii de stat şi de guvern ai statelor membre, urmând ca, din

1986, să fie utilizat de către toate instituţiile europene.

În 1972, Consiliul European şi-a ales ca Imn European,

„Oda Bucuriei”, ultima parte a simfoniei a IX-a compusă de

Ludwig Van Beethoven. Oda a fost compusă pe versurile

scrise de Friedrich von Schiller, şi exprimă viziunea lui

idealistă asupra înfrăţirii omenirii.

Datorită numărului mare de limbi folosite în Uniunea

Europeană, imnul este pur instrumental şi exprimă fără cuvinte idealurile de libertate, pace şi

solidaritate pe care le reprezintă Europa. Scopul său nu este acela de a înlocui imnurile

naţionale, ci de a celebra valorile împărtăşite de toate ţările UE şi unitatea lor în diversitate.

Deviza Uniunii este „Unită în diversitate” şi a fost folosită

pentru prima dată în 2000. Semnificaţia devizei este aceea

că, prin intermediul UE, europenii sunt uniţi în promovarea

păcii şi prosperităţii, iar diversitatea culturală şi tradiţională

constituie un atu pentru acest continent.

Simbolul sau semnul Euro. Reprezentarea grafică a monedei

unice a fost inspirată de litera grecească epsilon, trebuind să facă

legătură atât cu leagănul civilizaţiei şi democraţiei europene, cât şi

cu prima literă din cuvântul “Europa”. Cele două linii paralele din

simbolul grafic sunt un indicator al stabilităţii euro.

6 Numărul de stele nu are nici o legătură cu numărul de state membre

10

Ziua Europei – 9 mai. La data de 9 mai 1950, ministrul francez al

Afacerilor Externe, Robert Schuman şi-a prezentat la Paris

propunerea privind crearea unei Europe organizate, indispensabilă

pentru menţinerea păcii. Această propunere,

cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”, reprezintă primul

pas spre crearea a ceea ce este azi Uniunea Europeană. În 1985, cele zece state care

formau la acea dată Comunitatea Europeană, au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua

Europei.

Aţi ştiut că…

… între anii 2000 şi 2006, extinderea Uniunii Europene a costat 36 € pe cap de locuitor?

... Italia este cea mai ploioasă ţară a Uniunii Europene?

…. în Uniunea Europeană există 23 de limbi oficiale?

… cea mai mare suprafaţă o are Franţa, iar cea mai mică, Malta?

… suprafaţa Uniunii Europene este doar 2/5 din suprafaţa totală a Statelor Unite, însă populaţia totală este cu 57% mai mare, situând UE pe locul al treilea în lume, după China şi India?

... UE asigură cele mai semnificative fonduri de dezvoltare pentru ţările în curs de dezvoltare?

… în 1987 UE lansează programul Erasmus, pentru studenţii dornici să studieze într-o altă ţară? De atunci, peste de 2 milioane de tineri au folosit posibilităţile oferite de aceste programe.

… din februarie 2005, a intrat în vigoare Protocolul internaţional de la Kyoto, care urmăreşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră? SUA nu au semnat acest protocol.

11

1.4. Cum funcţionează Uniunea Europeană – triunghiul decizional Uniunea Europeană este o poveste de succes. În mai puţin de un jumătate de secol, a

realizat pace şi bunăstare în Europa, a introdus valuta comună (euro) şi a înfiinţat piaţa

unică, ce asigură circulaţia liberă a bunurilor, serviciilor, a persoanelor şi a capitalului. Ea a

devenit o mare putere comercială a lumii şi ocupă primul loc în domenii cum ar fi protecţia

mediului sau acordarea fondurilor de dezvoltare nerambursabile. Astfel, nu este de mirare că

numărul statelor membre a crescut de la 6 la 27, iar ţările europene nemembre îşi exprimă

dorinţa lor de aderare.

Succesul Uniunii se datorează în primul rând modului său de funcţionare unic. Mai mult

decât o confederaţie de state (Statele Unite ale Americii), mai puţin decât un stat federal

(Germania), Uniunea Europeană este o construcţie nouă, care nu intră în nicio categorie

juridică tradiţională. Statele membre rămân naţiuni suverane dar, prin unificarea parţială a

suveranităţii, obţin o putere şi o influenţă mult mai ridicate decât dacă ar acţiona în mod

individual. Uniunea Europeană este unică în lume. În mod similar, şi sistemul instituţional al

Uniunii Europene este unic în lume, deţinând sfere de competenţă independente, iar prin

comunitate dobândind personalitate juridică proprie. Statele membre îşi delegă reprezentanţi

în instituţiile Uniunii, care, pe de o parte, reprezintă interesele acesteia, iar pe de alte parte,

interesele guvernelor naţionale sau pe cele ale cetăţenilor săi.

Sfera de responsabilitate şi atribuţiile instituţiilor UE, respectiv normele şi procedurile

mecanismului decizional al Uniunii Europene sunt stabilite în tratate, care stau la baza

înfiinţării Uniunii Europene şi care prevăd pentru fiecare caz în parte procedura legală care

trebuie urmărită. Tratatele sunt aprobate de şefii de guvern/stat ai statelor membre şi

ratificate de către parlamentele acestora.

Ce fac aceste instituţii, ce atribuţii au? Cine, pentru ce este responsabil? Cum se realizează

cooperarea dintre ele? În acest capitol, ne vom strădui să oferim răspunsuri la aceste

întrebări.

1.4.1. „Triunghiul decizional”

Legile, precum şi politicile Uniunii în general, sunt rezultatul deciziilor luate de triunghiul instituţional format din Consiliu (reprezintă guvernele naţionale), Parlamentul European

(reprezintă cetăţenii) şi Comisia Europeană (instituţie independentă de guvernele statelor

membre, care asigură interesului colectiv al europenilor).

În principiu, Comisia Europeană înaintează propunerile privind noile norme juridice, dar ele

sunt adoptate de Parlament şi de Consiliul European. În unele cazuri, Consiliul poate lua

decizii şi în mod individual.

12

(a) Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European - glasul statelor membre

Consiliul Uniunii Europene (Council of the European Union),

denumit şi Consiliul de Miniştri, este organul legislativ suprem al

Uniunii şi împarte această putere cu Parlamentul European prin

„procedura de co-decizie”. A fost înfiinţat în anii ’50 pe baza

Tratatelor de la Roma.

Consiliul reprezintă statele membre, membrii fiind miniştrii

guvernelor naţionale, de unde rezultă şi denumirea Consiliul de Miniştri. De fiecare dată, în

funcţie de tematica ordinii de zi, la şedinţă vor fi prezenţi miniştrii de resort (fiecare ţară este

reprezentată de către un ministru).

Consiliul are în fruntea sa un preşedinte şi este asistat la lucrări de către un Secretariat

General. Preşedinţia Consiliului este deţinută timp de şase luni de câte un stat membru,

printr-un sistem de rotaţie. Conform planificării, România va prelua preşedinţia în a doua

parte a anului 2019.

Cele şase sfere de responsabilitate cheie ale Consiliului sunt:

adoptarea legislaţiei europene şi a bugetului Uniunii, în general în co-decizie cu

Parlamentul European;

coordonarea şi armonizarea politicilor economice ale statelor membre;

elaborarea şi implementarea Politicii Comune Externe şi de Securitate Comună a

statelor membre ;

adaptarea acordurilor internaţionale între Uniune şi statele membre, negociate în

prealabil de Comisie;

coordonarea sistemului justiţiar în statele membre.

Lucrările Consiliului sunt pregătite de către Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi

(COREPER), format din ambasadorii aflaţi la conducerea misiunilor permanente ale statelor

membre la Bruxelles.

În conformitate cu tratatele, deciziile Consiliului sunt adoptate cu majoritate simplă,

majoritate calificată sau în -. În deciziile referitoare la Uniunea Europeană şi Monetară, piaţa

unică, mediul industrial şi politica agrară, deciziile sunt luate prin metoda majorităţii

calificate. Majoritatea calificată înseamnă că o decizie a Consiliului este adoptată numai în

cazul în care obţine un număr minim de 255 voturi favorabile din 345 (73,9%). În cazul

votării prin metoda majorităţii calificate, influenţa statelor membre este diferită. Ponderea

voturilor pentru fiecare stat membru este definită în tratate, în funcţie de mărimea populaţiei

acestuia. România are 14 voturi în Consiliul Uniunii.

13

Important de ştiut! Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European nu sunt identice! Când

Consiliul Uniunii Europene se reuneşte la nivel de şefi de stat sau de guvern, acesta devine

Consiliul European şi are rolul de a defini şi impulsiona orientările politice generale ale

Uniunii.

(b) Parlamentul European - glasul cetăţenilor

Parlamentul European (European Parliament), împreună cu Consiliul de Miniştri, reprezintă

ramura legislativă a Uniunii, neavând însă putere legislativă independentă.

Înfiinţat prin Tratatul de Roma (1957) cu rol consultativ, importanţa lui a crescut din 19797, de

când membrii săi sunt aleşi prin vot universal direct, pentru un mandat de cinci ani. Este

singura instituţie a cărei componenţă este stabilită prin alegeri libere şi ale cărei şedinţe şi

deliberări sunt publice. La alegeri poate participa oricare cetăţean cu drept de vot,

Parlamentul reprezentând astfel voinţa democratică a celor cca. 500 de milioane de cetăţeni.

Membrii Parlamentului sunt grupaţi în funcţie de partidele politice pe care le reprezintă şi nu

în funcţie de naţionalităţile lor. La ora actuală, cele 27 de state membre sunt reprezentate de

785 de deputaţi8. Structurile politice existente în ţările membre se oglindesc în rândul

fracţiunilor politice de la nivelul Parlamentului. Calitatea de membru al Parlamentului

European este incompatibilă cu mandatul parlamentului naţional.

Funcţiile principale ale Parlamentului sunt:

examinarea şi adoptarea legislaţiei comunitare, alături de Consiliul Uniunii

Europene, prin procedura de „co-decizie”;

exercitarea funcţiei de control democratic asupra tuturor activităţilor UE, dar în

special asupra Comisiei;

aprobarea şi monitorizarea bugetului, împreună cu Consiliul;

aprobarea acordurilor internaţionale majore, cum ar fi acordurile privind aderarea de

noi ţări sau acordurile comerciale încheiate cu statele lumii a treia.

Parlamentul numeşte Ombudsmanul European pe o perioada de cinci ani, menţinând astfel

legătura cu cetăţenii UE.

7 În perioada 1952 –1976 membrii Parlamentului erau numiţi de către parlamentele statelor membre. 8 În perioada 2007-2009 România are 35 de locuri în Parlamentul European

14

Parlamentul European nu poate propune legi, acest rol revenindu-i Comisiei Europene, ceea

ce îl face diferit de majoritatea parlamentelor naţionale.

Totuşi, pentru a intra in vigoare, orice lege trebuie să

obţină atât aprobarea Parlamentului, cât şi pe cea a

Consiliului.

Sediul Parlamentului este la Strasbourg, unde timp de

patru zile pe lună, se ţin şedinţe. Şedinţele adiţionale se ţin

la Bruxelles, iar Secretariatul General îşi are sediul la

Luxemburg şi la Bruxelles.

Din ianuarie 2007, preşedinţia Parlamentului a fost preluată de Hans Gert Pöttering.

c) Comisia Europeană - motorul intereselor comune

Comisia Europeană (European Commision) este al treilea element al triunghiului decizional

care administrează şi conduce Uniunea Europeană. Ea este organul executiv al Uniunii, care

elaborează şi înaintează Parlamentului şi Consiliului proiectele de legislaţie comunitară,

urmând să răspundă şi de implementarea lor. Ca şi Parlamentul, Comisia Europeană a fost

înfiinţată prin tratatele de bază din anii ’50.

Membrii Comisiei sunt numiţi pe o perioadă de cinci ani, de comun acord, de către statele

membre şi aprobaţi de Parlamentul European. Comisia este responsabilă în faţa

Parlamentului, care îi poate cere, printr-o moţiune de cenzură, să demisioneze colectiv.

Comisia Europeană este o instituţie independentă politic de guvernele naţionale,

reprezentând interesele comune ale Uniunii. Principalele competenţe ale Comisie sunt:

supraveghează respectarea Tratatelor UE;

are monopolul iniţiativei în propunerea normelor legislative în domeniul comunitar;

joacă rolul unui „guvern” la nivel comunitar, având responsabilitatea implementării şi

coordonării politicilor, gestionarea bugetului comunitar;

reprezintă UE pe plan internaţional, încheie tratate şi convenţii cu state din afara

Uniunii.

Unităţile funcţionale din cadrul Comisiei

Europene sunt denumite direcţii generale (DG-

uri), fiecare direcţie fiind responsabilă pentru un

anumit domeniu specific. Comisia este asistată

de 36 de direcţii generale, care sunt

reprezentate în principal la Bruxelles şi

Luxemburg. Sediul Comisiei Europene este la

15

Bruxelles, dar are reprezentanţe în fiecare stat membru.

Mandatul Comisiei Europene actuale este până la 31 octombrie 2009, preşedintele în

exerciţiu al acesteia fiind José Manuel Barroso.

1.4.2. Alte instituţii şi organisme implicate în funcţionarea Uniunii Europene

Pe lângă instituţiile „triunghiului decizional”, organele cele mai importante implicate în munca

Uniunii Europene sunt:

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene - are rolul de asigura uniformitatea

interpretării şi aplicării dreptului comunitar;

Curtea de Conturi Europeană - controlează aspectele financiare ale UE;

Comitetul Economic şi Social European - reprezintă sfera civilă;

Comitetul Regiunilor - reprezintă autorităţile locale şi regionale;

Banca Europeană de Investiţii - finanţează proiectele de investiţii economice în interiorul

şi în afara Uniunii;

Banca Centrală Europeană - este responsabil al politicii monetare europene;

Ombudsmanul European - analizează reclamaţiile cetăţenilor privind funcţionarea

instituţiilor sau organismelor comunitare.

a) Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene – urmăreşte respectarea legislaţiei

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Court of Justice of the European Communities)

- pe scurt Curtea de Justiţie - a fost înfiinţată pe baza Tratatului de la Paris, în 1952. Are

sediul la Luxemburg, membrii fiind câte un judecător din fiecare stat membru şi este asistată

Cele trei principale proceduri decizionale utilizate de către instituţiile Uniunii sunt:

a). procedura co-decizională: se aplică în majoritatea deciziilor Uniunii Europene. În această

procedură, Consiliul şi Parlamentul sunt responsabile în egală măsură pentru adoptarea

deciziilor.

b). procedura consultativă: se aplică la deciziile din domeniul agriculturii, competitivităţii

sau a impozitării. Pe baza propunerii Comitetului, Consiliul consultă Parlamentul, Comitetul

Economic Social şi European şi Comitetul Regiunilor.

c). procedura de consimţire: în general, se aplică la încheierea convenţiilor cu alte state –

printre care şi în cazul aderării noilor state. În acest caz, Parlamentul are drept de veto.

Procesul este similar procedurii consultative, diferenţa fiind că Parlamentul nu poate să

propună modificări, ci numai să accepte sau să respingă propunerea.

16

de opt avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii sunt numiţi de comun acord de către

guvernele statelor membre, pe un mandat de şase ani. Judecătorii îl aleg din rândul lor pe

preşedintele Curţii, pentru un mandat de trei ani. Din 2003, preşedintele Curţii de Justiţie

este grecul Vassilios Skouris.

Rolul Curţii de Justiţie este acela de a asigura respectarea legislaţiei europene, precum şi

interpretarea corectă şi aplicarea dreptului comunitar conform tratatelor. Asigură, de

exemplu, ca deciziile curţilor de justiţie naţionale să nu fie diferite în situaţii identice.

Curtea de Justiţie funcţionează independent de interesele naţionale. Sentinţele sunt luate cu

voturi majoritare şi sunt prezentate în audienţe publice.

(b) Curtea de Conturi Europeană - valoare pentru banii noştri

Curtea de Conturi Europeană (European Court of Auditors), cu sediul la Luxemburg, a fost

înfiinţată în 1975 şi reprezintă „conştiinţa financiară” a Uniunii.

Membrii Curţii de Conturi sunt câte un reprezentant din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o

perioadă de şase ani, de comun acord, de către statele membre, după consultarea

Parlamentului European. Membrii Curţii de Conturi aleg un preşedinte, pe un mandat de trei

ani. Din 1 ianuarie 2008, preşedintele Curţii de Justiţie este portughezul Vítor Manuel da

Silva Caldeira.

Rolul Curţii de Conturi este acela de a verifica încasarea tuturor veniturilor, precum şi

legalitatea, regularitatea utilizării fondurilor, asigurând astfel eficienţa şi transparenţa

gestionării bugetului comunitar. Una dintre activităţile sale cheie constă în sprijinirea

Parlamentului European şi al Consiliului, prin elaborarea raportului financiar aferent anului

anterior.

Pentru asigurarea eficienţei, Curtea de Conturi este independentă de toate instituţiile

europene, cu care însă menţine un contact permanent. Nu deţine statut judiciar propriu, nu

poate acorda sancţiuni. În cazul în care auditorii întâmpină abuzuri sau nereguli, aceştia

informează Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF).

(c) Comitetul Economic şi Social European - glasul societăţii civile

Comitetul Economic şi Social European (European Economic and Social Committee) este un

organ consultativ, înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957). El reprezintă şi protejează

interesele sferei societăţii civile în dezbaterile cu Comisia, Consiliul şi Parlamentul,

constituind astfel un punct de legătură dintre UE şi cetăţenii ei.

17

În prezent, el este alcătuit din 3349 de reprezentanţi ai diferitelor grupuri de interese

economice şi sociale ale societăţii civile, desemnaţi de guvernele statelor membre pe o

perioadă de patru ani. Preşedintele Comitetului este ales pe doi ani. În octombrie 2006

grecul Dimitris Dimitriadis a fost ales ca preşedinte.

Comitetul Economic şi Social European este parte integrantă a procesului decizional al

Uniunii Europene: înainte de luarea oricărei decizii economice sau sociale, este necesar

avizul Comitetului. Rolul Comitetului este:

de a oferi consultanţă Parlamentului, Consiliului şi Comisiei în procesul de luare a

deciziei;

de a asigura o mai mare implicare a societăţii civile în iniţiativa europeană şi de a

promova dialogul social;

de a întări rolul societăţilor civile în ţările nemembre ale UE.

(d) Comitetul Regiunilor - glasul autorităţilor publice locale şi regionale

Comitetul Regiunilor (Committee of the Regions) este cea mai nouă instituţie comunitară,

fiind înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht (1992), ca răspuns la cererea organizaţiilor locale

şi regionale de a fi reprezentate în cadrul UE. Are rolul unui organ consultativ, ale cărui

opinii sunt cerute şi luate în considerare de către Comisia Europeană, Consiliul UE şi

Parlament, în domenii care interferează cu interesele regionale şi locale10, oferind astfel

posibilitatea autorităţilor regionale şi locale de a interveni în mod direct în activitatea

Comunităţii.

Membrii Comitetului – în prezent 34411 - sunt reprezentanţi ai administraţiilor publice locale

sau regionale ale statelor membre, numiţi de către Consiliu (la recomandarea statelor

membre) pe o perioadă de patru ani. Comitetul Regiunilor alege din rândul membrilor un

preşedinte, pentru un mandat de doi ani. În februarie 2008, a fost ales ca preşedinte

belgianul Luc Van den Brande.

(e) Banca Europeană de Investiţii - finanţatorul dezvoltărilor economice

Banca Europeană de Investiţii (European Investment Bank) este instituţia financiară a Uniunii

Europene şi a fost înfiinţată în temeiul Tratatului de la Roma (1958).

Funcţia sa principală constă în acordarea de credite pe termen lung, în condiţii avantajoase,

pentru finanţarea unor investiţii de interes european, respectiv pentru finanţarea investiţiilor

realizate de întreprinderile mici şi mijlocii. 9 România are 14 reprezentanţi în Comitet 10 De exemplu: politica ocupaţională, protecţia mediului, cultura, educaţia, pregătirea profesională, problemele energetice, transport, comunicare, sănătatea publică. 11 România are 15 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor

18

Este o instituţie non-profit, care nu beneficiază de economiile şi veniturile conturilor curente

şi nu utilizează nici bugetul Uniunii. Îşi susţine activitatea din creditele obţinute de pe pieţele

financiare şi din sprijinul acţionarilor băncii. Capitalul băncii este subscris de statele membre,

datorită acestui fapt banca are o clasificare de AAA (cea mai ridicată) pe piaţa financiară.

Banca este acţionarul majoritar al Fondului European de Investiţii, înfiinţat în 1994, al cărei

scop este finanţarea investiţiilor realizate de IMM-uri. Fondul European investeşte capital de

risc şi oferă garanţie IMM-urilor. Nu oferă credite directe IMM-urilor şi nu investeşte în firme

în mod direct.

BEI, condusă de Consiliul Guvernatorilor alcătuit din cei 27 de miniştri de finanţe, este un

organism cu personalitate juridică, independentă financiar, cu sediul la Luxemburg. De la 1

ianuarie 2007, preşedintele Băncii este belgianul Philippe Maystadt.

f) Banca Centrală Europeană – coordonarea valutei unice

Banca Centrală Europeană (European Central Bank) a fost înfiinţată în 1998 şi este

responsabilă pentru politica monetară a Uniunii Europene. În urma introducerii valutei

comune, Sistemul European al Băncilor Centrale a devenit instituţia principală a politicii

financiare a Uniunii Europene, fiind compus din băncile naţionale ale statelor membre şi din

Banca Centrală Europeană.

Principalul obiectiv al Băncii este menţinerea puterii de cumpărare a monedei euro şi a

stabilităţii monetare în zona Euro, respectiv planificarea şi implementarea politicii monetare.

Banca Centrală Europeană este independentă, nu depinde nici de statele membre, nici de

instituţiile comunitare. Capitalul Băncii este subscris de către băncile centrale ale statelor

membre.

Reşedinţa Băncii Centrale Europene este la Frankfurt (Germania). Din noiembrie 2003,

preşedintele Băncii este francezul Jean-Claude Trichet.

g) Ombudsmanul European

Instituţia Ombudsmanului European a fost înfiinţată prin Tratatul de la

Maastricht (1992) şi are rolul unui intermediar între cetăţeni şi autorităţile

comunitare. Este echivalentul unui Avocat al poporului la nivel comunitar şi

este numit de Parlament pe un mandat de 5 ani. În aprilie 2003, grecul

Nikiforos Diamandouros devine ombudsmanul european, iar în 2005, mandatul acestuia a

fost reînnoit pentru încă 5 ani.

Rolul principal al Ombudsmanului constă în analizarea reclamaţiilor primite din partea

cetăţenilor privind funcţionarea instituţiilor sau organismelor comunitare.

19

Ombudsmanul îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără apartenenţă politică. Nu

solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea guvernelor sau a diferitelor organizaţii. Mai

mult, în perioada mandatului, el nu poate practica sub nici o formă o altă activitate

profesională.

Pentru a oferi o viziune în ansamblu, respectiv pentru a prezenta în mod structurat şi

simplificat funcţionarea Uniunii Europene, legăturile existente între instituţii şi atribuţiile lor

cheie, redăm mai jos graficul următor:

Grafic. 1. Funcţionarea Uniunii Europene

20

Aţi ştiut că:

... Banca Centrală Europeană are rolul de a menţine rata inflaţiei pe termen mediu sub 2%? Acest lucru se realizează prin stabilirea ratei dobânzii: dacă doreşte diminuarea inflaţiei, creşte rata dobânzii.

... în prezent, numărul funcţionarilor europeni este cca. 23.000? La prima vedere, acest număr pare a fi mare, însă este mai mic decât numărul funcţionarilor publici dintr-un oraş european de mărime mijlocie.

… în Belgia, Grecia şi Luxemburg, votul parlamentar este obligatoriu?

… puterea economică a statelor membre este determinată de proporţia capitalului subscris la Banca Centrală Europeană?

1.5. Uniunea Economică şi Monetară. Valuta unitară

La originea conceptului de sistem monetar unic şi stabil se află tratatele de bază ale Uniunii

Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara că piaţa comună este una dintre obiectivele

Comunităţii Europene, care va contribui la o “uniune mai strânsă între popoarele Europei”.

În anul 1968, reevaluarea mărcii germane şi devalorizarea francului francez au ameninţat

stabilitatea celorlalte valute europene. În această situaţie, Pierre Werner12 (1970) a propus

înfiinţarea treptată a Uniunii Monetare Europene, plan care, din cauza ridicării convertibilităţii

dolarului în aur şi a crizei petrolului din 1973, nu a putut fi dus la îndeplinire. Pe plan

internaţional, s-au intensificat discuţiile ţărilor comunitare privind integrarea monetară, prin

stabilirea unei identităţi monetare în raport cu dolarul. În acest sens, comunităţile au introdus

cursul de schimb european, numit şarpele valutar, care avea menirea de a obliga statele

participante să menţină monedele naţionale la un nivel stabilit de comun acord, de la care să

nu permită fluctuaţii mai mari de 2,5%.

Acest lucru duce la instituirea Sistemului Monetar European (SME), care devine operaţional

în martie 1979 şi al cărui obiectiv era crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa

Occidentală. Introducerea unităţii valutare europene ECU (European Currency Unit) a fost

cea mai importantă inovaţie a SME-ului. ECU era un coş valutar format din valutele

naţionale, ponderat cu puterea economică a statelor membre şi funcţiona ca unitate de

decont între ele. Nu a existat niciodată sub forma monedelor sau bancnotelor, obiectivul lui

12 Politician luxemburghez

21

constând în atenuarea fluctuaţiilor dintre valutele statelor membre şi în exprimarea într-o

singură valută comună a tranzacţiilor economice ale Comunităţii.

În 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni şi-au exprimat din nou dorinţa lor de a

înfiinţa uniunea economică şi monetară şi au creat un Comitet condus de Jacques Delors

(preşedintele actual al Comitetului European), a cărui sarcină a fost formularea unor

propuneri concrete pentru înfiinţarea Uniunii Economice şi Monetare.

Cel trei etape ale formării Uniunii Economice şi Monetare

Raportul elaborat de Jacques Delors (1989) a propus un plan de tranziţie la Uniunea

Economică şi Monetară (UEM) în trei etape succesive, dar independente:

1. Prima etapă a înfiinţării Uniunii Economice şi Monetare (1990-1993) consta în iniţierea

liberalizării circulaţiei de capital, finalizarea pieţei unice şi armonizarea politicilor economice

dintre statele membre. În urma tratativelor inter-guvernamentale, în decembrie 1991, liderii

europeni au semnat Tratatul de la Maastricht, care a stabilit cadrul instituţional şi de

funcţionare al politicii monetare comune, determinând totodată şi criteriile de convergenţă

care trebuie îndeplinite de către statele membre, pentru a putea adera la uniunea economică

şi monetară. Criterii de convergenţă stabilite în Tratatul de la Maastricht sunt:

stabilitatea preţurilor - rata inflaţiei nu poate sa depăşească cu mai mult de 1,5% media

celor trei state cu cele mai mici rate ale inflaţiei;

rata dobânzii pe termen lung nu poate depăşi cu mai mult de 2% rata medie a celor

trei state cu cele mai scăzute rate ale inflaţiei;

deficitul bugetar (an curent) nu poate să depăşească 3% din PIB, iar gradul de

îndatorare trebuie să fie mai mic decât 60% din PIB;

stabilitatea cursurilor valutare – valuta naţională trebuie să respecte marjele normale de

fluctuaţie prevăzute de SME (+/- 15%).

2. Etapa a II-a a înfiinţării Uniunii Economice şi Monetare (1994-1998) începe cu

înfiinţarea Institutului Monetar European (IME), care va asigura tranziţia la Sistemul

European al Băncilor Centrale şi pregătirea introducerii monedei unice. Institutul Monetar

European era format din guvernatorii băncilor centrale ale ţărilor UE şi avea un caracter

tranzitoriu.

Institutul Monetar European a avut două sarcini principale:

1. întărirea cooperării între băncile centrale şi armonizarea politicilor monetare;

2. realizarea activităţilor de pregătire pentru înfiinţarea Băncii Centrale Europene,

coordonarea politicii monetare unitare şi înfiinţarea monedei unice în etapa a treia a

formării UME.

22

În 1998, Consiliul European decide asupra denumirii monedei unice “euro”, iar la 2 mai

1998, se pronunţă că 11 ţări (Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg,

Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda) au îndeplinit condiţiile introducerii valutei comune.

Începând cu 1 iulie 1998, Banca Centrală Europeană înlocuieşte, în mod treptat, Institutul

Monetar European şi formează, împreună cu băncile naţionale, Sistemul European al

Băncilor Centrale (SEBC).

3. Etapa a III-a a formării Uniunii Economice şi Monetare. Cu 1 ianuarie 1999, a început

etapa propriu-zisă a formării Uniunii Economice şi Monetare, care constă în transferul

responsabilităţilor şi în stabilirea irevocabilă a cursurilor valutare ale statelor membre.

Coordonarea politicii monetare unice devine în totalitate responsabilitatea şi competenţa

Băncii Centrale Europene.

La 1 ianuarie 1999, s-a lansat oficial moneda euro în cele 11 ţări menţionate. Grecia intră la

începutul anului 2001, Slovenia la 1 ianuarie 2007, iar Malta şi Cipru, la 1 ianuarie 2008. Din

1 ianuarie 2001, apare pe piaţă, sub forma banilor de cont, la aceeaşi dată luând şi o formă

fizică şi intrând în circulaţie în paralel cu monedele naţionale, iar începând cu 1 iulie 2002,

euro este singura monedă acceptată pe piaţa Europeană.

Emiterea bancnotelor şi monedelor euro este de competenţa Băncii Centrale Europene şi a

băncilor centrale ale celor 15 state membre din Zona Euro. În Zona Euro, fiecare titlu este

mijloc de plată oficial, indiferent de locul emiterii.

Bancnotele euro: sunt în număr de 7 – cu valori de 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 de euro. Pe

faţa bancnotelor au fost desenate uşi şi ferestre, care simbolizează spiritul european al

deschiderii şi cooperării, în timp ce podurile de pe reversul bancnotelor simbolizează strânsa

colaborare şi comunicare dintre Europa şi restul lumii.

Monedele euro: sunt în număr de 8 – cu valori de 1,2,5,10,20,50 cenţi, respectiv 1 şi 2 euro.

Pe una dintre feţe, monedele au un aspect identic, în timp ce pe reversul lor se află simboluri

naţionale, alese de către statul emitent.

La ora actuală, moneda unică este mijloc de plată oficial în 15 din cele 27 de state membre.

Aceste state - Belgia, Cipru, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa Italia, Luxemburg,

Olanda, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda, Malta - alcătuiesc Zona Euro.

Danemarca şi Marea Britanie, pe baza drepturilor stabilite în Tratatul de la Maastricht, pot

decide în mod voluntar când vor adera la Zona Euro. Celelalte state membre nu dispun de

acest drept, astfel încât, din momentul în care vor îndeplini criteriile de convergenţă de la

Maastricht, vor fi obligate să introducă moneda unică.

23

Harta. 7 Zona Euro

Sursă: www.europa.ec

Aţi ştiut că:

… între anii 2005 şi 2010 Elveţia plăteşte Uniunii Europene 650 de milioane de euro pentru a avea acces la piaţa unică?

… bancnotele sunt semnate de primul (Willem F. Duisenbergnek) sau al doilea preşedinte al Băncii Centrală Europeană (Jean-Claude Trichet)?

… bancnotele au fost concepute de artistul austriac Robert Kalina? Graficele lui au fost inspirate de tema „Epoci şi stiluri din Europa”, reprezentând stilurile arhitecturale ale celor 7 epoci ale istoriei culturii europene?

… podurile existente pe faţa bancnotelor euro nu există în realitate? Ele ilustrează doar epocile şi stilurile arhitecturale ale istoriei europene.

… culorile bancnotelor de valori „vecine” sunt foarte diferite (de exemplu bancnota de 10 euro este roşie, iar bancnota de 20 este albastră), iar propunerile Uniunii Europene a Nevăzătorilor au fost luate în considerare deja în faza de concepţie a bancnotelor?

... la intrarea în vigoare a monedei euro au fost bătute peste 80 de miliarde de monede?

... în data de 1 ianuarie 2002 au intrat în circulaţie monede şi bancnote în valoare de 660 miliarde de euro? Masa totală a acestei cantităţi de bani a fost 240.000 tone, care este de 24 de ori mai mare decât greutatea Turnului Eiffel.

... trebuie făcută distincţie între moneda comună (ECU) şi moneda unică (EURO)? În timp ce prima subzista împreună cu monedele naţionale, a doua este utilizată în mod exclusiv.

24

1.6. Estomparea importanţei graniţelor – mai puţine graniţe, mai multe posibilităţi La data de 14 iunie 1985, Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa şi Republica Federală

Germană au semnat un acord în oraşul Schengen din Luxemburg, cu scopul înfiinţării unui

spaţiu fără graniţe interioare şi cu graniţe comune exterioare. Convenţia a intrat în vigoare la

26 martie 1995 pe teritoriul celor cinci state fondatoare, precum şi în Spania şi în Portugalia.

Acordul de la Schengen şi realizările sale sunt introduse în cadrul juridic şi instituţional al UE

de către Tratatul de la Amsterdam (1999).

Statele membre recent aderate, pe 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007, nu sunt încă membre cu

drepturi depline ale Zonei Schengen şi, din acest motiv, graniţele lor sunt considerate ca

graniţe externe până când acestea vor deveni membre ale zonei respective. Aceasta

înseamnă că, în aceste zone de graniţă, se menţine controlul asupra circulaţiei persoanelor.

Prin întărirea controlului asupra graniţelor exterioare şi dispariţia graniţelor interne, a rezultat

formarea unei pieţe unice interne. Conform Tratatului de la Roma, Articolul 3, Aliniatul (1),

Punctul (c), piaţa internă trebuie să asigure îndeplinirea celor patru libertăţi fundamentale:

circulaţia liberă a mărfurilor, care interzice tarifele vamale la import şi export între

statele membre, iar spre ţările din afara UE introduce tarife vamale comune;

circulaţia liberă a persoanelor, care înseamnă că cetăţenii Uniunii Europene pot trăi,

munci şi învăţa într-un alt stat membru al Uniunii Europene;

circulaţia liberă a serviciilor, care înseamnă că persoana prestatoare de servicii îşi

poate desfăşura activitatea în mod temporar în ţara în care prestează serviciul;

circulaţia liberă a capitalului, care reprezintă premisa esenţială a funcţionării pieţei

comune.

Dintre cele mai importante avantaje ale dispariţiei graniţelor amintim:

Putem călători aproape pe întregul teritoriu al Uniunii Europene fără paşaport şi

control la graniţă;

Putem cumpăra fără restricţii şi impozite suplimentare bunuri mai ieftine din alte ţări;

Conform acordului de la Schengen, Marea Britanie şi Irlanda îşi susţin sistemul propriu de

control al graniţelor, iar Danemarca poate decide liber dacă acceptă în viitor normele din

Zona Schengen sau nu. Statele care au aderat la UE după Tratatul de la Amsterdam nu mai

au posibilitatea de a decide dacă vor să fie membre ale acordului sau nu, fiind obligate să

preia în totalitate efectele Acordului Schengen.

25

Utilizarea monedei unice asigură posibilitatea comparării directe a preţurilor din

diferite ţări din zona Euro. Astfel, şi călătoriile devin mai comode, nefiind necesare

schimburile valutare;

Concurenţa formată pe piaţa unică a UE a condus la creşterea calităţii şi la scăderea

preţurilor;

Circulaţia liberă a capitalului asigură posibilitatea realizării tranzacţiilor transfrontaliere

libere cu acţiuni şi obligaţiuni, posibilitatea deschiderii conturilor bancare, a contractării de

credite, transferul banilor în mod liber în alte state membre şi investiţii libere, în întreprinderi

şi imobile;

Convorbirile telefonice, accesul la Internet, respectiv transportul aerian au devenit

mult mai ieftine;

Prin intermediul programelor de mobilitate ale Uniunii, peste 2 milioane de tineri şi-au

continuat studiile sau au participat la instruiri în alte ţări europene (de exemplu prin

programele Erasmus, Leonardo, ş.a.).

Oricare stat european are posibilitatea de a adera la Uniunea Europeană, în cazul în care

îndeplineşte anumite condiţii economice şi politice, cunoscute în general sub denumirea

“Criteriile de la Copenhaga”:

- stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi

protecţia minorităţilor;

- existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de face faţă presiunii

concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană;

- capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la

obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

De asemenea, conform Acordului European, fiecare stat membru al UE, precum şi

Parlamentul European, trebuie să fie de acord cu orice nouă aderare.

26

2. POLITICA DE COEZIUNE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. FONDURILE STRUCTURALE

În acest capitol vom prezenta necesitatea naşterii politicii de coeziune economică şi socială,

obiectivele sale de dezvoltare, precum şi instrumentele financiare dedicate realizării acestor

obiective. De asemenea, vom prezenta Fondurile Structurale accesibile României în

perioada de programare 2007-2013.

2.1. Necesitatea politicii de coeziune economică şi socială

În Tratatele de la Roma, care stau la baza înfiinţării Comunităţii Europene, nu regăsim

expresia politicii de coeziune. Aceasta poate să aibă la bază două motive: pe de o parte între

statele fondatoare nu au existat diferenţe semnificative, iar pe de altă parte, aceste state au

presupus că, în urma procesului de integrare şi dezvoltare economică, şi aceste decalaje vor

dispărea. Cu toate acestea, Tratatul de la Roma (art. 2) stabileşte că unul dintre obiectivele

Comunităţii este „dezvoltarea armonioasă a activităţilor economice, creşterea continuă şi

echilibrată, creşterea nivelului de trai pe întregul teritoriu al Comunităţii, prin reducerea

diferenţelor care există între diferitele regiuni, precum şi a rămânerii în urmă a regiunilor

defavorizate”.

Odată cu diminuarea creşterii şi dezvoltării economice, în demararea procesului extinderii a

devenit evidentă necesitatea elaborării unei politici de coeziune la nivel comunitar. Un punct

marcant în politica regională13 a fost înfiinţarea Actului Unic European (1986). În acest

document, Tratatul de la Roma a fost completat cu conceptul de „coeziune economică şi

socială”, politica regională devenind astfel parte integrantă a politicilor comunitare. Conform

articolului 158 al Tratatului de la Roma, „cu scopul întăririi coeziunii economice şi sociale,

Comunitatea trebuie să aibă ca obiectiv diminuarea discrepanţelor dintre nivelurile de

dezvoltare ale regiunilor.” Astfel, alături de Piaţa Unică şi Uniunea Economică şi Monetară,

coeziunea economică şi socială devine, la rândul său, unul dintre obiectivele prioritare ale

Uniunii Europene.

Cel de-al Treilea Raport de Coeziune a concluzionat faptul că lărgirea Uniunii la 25 de state

membre şi, ulterior, la 27, reprezintă o provocare fără precedent pentru coeziunea internă şi

competitivitatea Uniunii Europene. Lărgirea Uniunii a condus la creşterea decalajului privind

dezvoltarea economică, antrenând o deplasare geografică a disparităţilor spre est şi

determinând o agravare a situaţiei angajărilor.

13 Cea ce în cadrul integrării europene reprezintă politica de coeziune

27

Noile provocări:

ponderea populaţiei care trăieşte în regiuni cu un PIB sub 75% creşte de la 1/3 la 1/5;

în privinţa criteriului de dezvoltare, discrepanţele existente între cele 10% din

populaţie care locuieşte în regiunile cele mai dezvoltate şi cele 10%, din regiunile cele mai

rămase în urmă, s-au dublat;

18 milioane de persoane nu ar beneficia de fonduri de finanţare, exclusiv din cauza

efectului statistic;

pentru a alinia nivelul mediu al locurilor de muncă, trebuie create patru milioane de

slujbe. În interiorul UE lărgite, există totodată decalaje importante în ceea ce priveşte

ocuparea forţei de muncă, în funcţie de vârstă şi sex.

Harta 8. Disparităţi regionale de dezvoltare în UE 27 (PIB/locuitor în % raportat la PIB/louitor UE 27)

Sursă: Eurostat Dincolo de statisticile PIB, există inegalităţi complexe între statele membre, datorate

diferenţelor în ceea ce priveşte infrastructura, calitatea mediului înconjurător, şomajul,

mărimea şi diversitatea afacerilor, nivelurilor de inovare şi de utilizare a tehnologiei în afaceri.

Politica de coeziune economică şi socială, axată pe solidaritate, cuprinde toate acţiunile

Uniunii Europene care urmăresc realizarea dezvoltării armonioase şi echilibrate a diferitelor

regiuni şi state ale Uniunii Europene.

28

În principal, ea urmăreşte reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între

statele şi regiunile Uniunii, îmbunătăţirea funcţionării pieţei unice, promovarea dezvoltării

sustenabile şi durabile în Uniunea Europeană.

2.2. Obiectivele principale ale politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013

Principiile politicii de coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 sunt redate în

Orientările Strategice Comunitare pentru Coeziune (Community Strategic Guidelines),

document al Comisiei Europene, prin care se stabilesc priorităţile de dezvoltare la nivelul

Uniunii, în perioada următoare. Aceste priorităţi sunt preluate de statele membre în

documentele lor strategice, cum ar fi Cadrul Naţional de Referinţă Strategică şi Programele

Operaţionale.

Perioada 2007-2013 reprezintă o nouă perioadă de programare a instrumentelor

structurale, având la bază un set de regulamente ce conţin prevederi cu privire la domeniile

care vor fi finanţate, principiile aplicabile şi mecanismele de gestionare a fondurilor. Pentru

perioada 2007-2013, politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformată pentru a

răspunde mai bine obiectivelor stabilite la Lisabona şi la Göteborg14.

În urma acestei reforme, obiectivele prioritare de intervenţie au rămas neschimbate ca

număr, dar conţinutul lor s-a modificat esenţial faţă de perioada de programare 2000-2006,

având la dispoziţie trei instrumente financiare: Fondul European de Dezvoltare Regională,

Fondul de Coeziune şi Fondul Social European. Politica de coeziune, în noua sa formă, are

trei obiective de intervenţie pentru anul 2007-2013, şi anume: convergenţă, competitivitate

regională şi ocuparea forţei de muncă, şi cooperare teritorială.

Obiectivul “Convergenţă”

Scop. Acest obiectiv stimularea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă în

regiunile şi statele membre mai puţin dezvoltate. În cadrul acestui obiectiv, se urmăreşte

creşterea economică pentru regiunile rămase în urmă, prin investiţii în dezvoltarea

competitivităţii pe termen lung, ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea durabilă şi dezvoltarea

capacităţii instituţionale, eficienţa administraţiei publice.

Arii eligibile:

1. regiunile din statele membre ale UE, unde PIB/locuitor, calculat la paritatea de putere de

cumpărare, este sub 75% din media UE15;

14 Economie bazată pe cunoaştere, cercetare şi dezvoltare, dezvoltare sustenabilă, ocuparea forţei de muncă. 15 În UE (27) acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în 17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB/loc este sub 75% din media comunitară.

29

2. regiunile care intră sub aşa-numitul “efect statistic – Phasing out”. Într-un sistem de

suspendare progresivă, beneficiază de asistenţă de tranziţie şi acele regiuni care, din cauza

efectelor statistice ale extinderii, ajung peste indicele de 75% (regiunile cu un PIB/locuitor

situându-se sub 75% a mediei UE15, dar peste 75% a mediei UE27). Această finanţare va

înceta în 2013.

3. statele membre cu un PNB (produs naţional brut) sub 90% din media comunitară.

Fonduri: programele sunt sprijinite de Fondul European pentru Dezvoltare Regională

(FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).

Obiectivul “Competitivitate Regională şi Ocuparea forţei de muncă”

Scop. Acest obiectiv are două scopuri fundamentale: a). anticiparea şi promovarea

schimbării economice în zonele industriale, întărind astfel competitivitatea şi atractivitatea

acestora; b). sprijinirea persoanelor pentru a se pregăti şi adapta la evoluţia economică.

Arii eligibile:

1. regiunile care cad în afara sferei de eligibilitate a obiectivului de convergenţă;16

2. regiunile de nivelul NUTS 2 care se aflau sub incidenţa “Obiectivului 1” în perioada de

programare 2000-2006, dar în prezent nu sunt eligibile în cadrul obiectivului Convergenţă şi

care, din această cauză, beneficiază de asistenţă de tranziţie (Phasing-in) până în anul

2013.

Fonduri: programele sunt sprijinite de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi

Fondul Social European (FSE).

Cooperare Teritorială Europeană

Scop. Acest obiectiv vizează creşterea cooperării transfrontaliere prin iniţiative locale

comune, la nivel transnaţional, prin încurajarea cooperării şi schimbului de bune practici între

toate regiunile UE. Pornind de la experienţa Iniţiativei INTERREG, Comisia a propus crearea

unui nou obiectiv, destinat continuării integrării armonioase şi echilibrate a teritoriului Uniunii.

Acest obiectiv are trei axe: cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională.17

Arii eligibile: întregul teritoriu al Uniunii Europene.

Fonduri: programele sunt sprijinite de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

Anexa 1 prezintă regiunile europene eligibile în perioada 2007-2013 pentru obiectivele

”Convergenţă” şi “Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

16 În UE (27) acest obiectiv se referă la 68 regiuni cu 314 milioane de locuitori 17 Peste 181 de milioane de persoane (37,5% din populaţia totală a UE) trăiesc în zone transfrontaliere

30

2.3. Bugetul disponibil

La începutul fiecărei perioade de programare, Uniunea Europeană decide asupra bugetului

dedicat instrumentelor structurale şi defineşte regulile de bază care se aplică în utilizarea lor.

În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune dispune

de 35,7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă 347,410 miliarde de euro (preţuri

curente).

Bugetul este împărţit pe state membre şi obiective prioritare.

A. Repartizarea bugetului pe obiective la nivel european

Fondurile alocate politicii de coeziune economică şi socială, pentru perioada de programare

2007-2013, se repartizează pe obiective, după cum urmează:

81,54% pentru obiectivul “Convergenţă”

15,95% pentru obiectivul “Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”

2,52% pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”.

Grafic 2. Repartizarea bugetului pe obiective pentru perioada 2007-2013 (mld. euro)

54,968,72

70

213,72

Competitivitateregională şi ocupareaforţei de muncăCooperare teritorialăeuropeană

Convergenţă

Sursă: http://ec.europa.eu/regional_policy18 B. Repartizarea bugetului pe state membre

Comisia Europeană întocmeşte repartizări indicative anuale pe statele membre, în special în

funcţie de următoarele criterii: populaţie, prosperitate naţională şi regională şi rata şomajului.

Fiecare stat membru decide asupra detaliilor legate de repartizarea fondurilor pe regiuni,

ţinând cont de eligibilitatea pe criterii geografice. Repartizarea fondurilor pe state membre şi

pe obiective se regăseşte în Anexa 2.

18 Notă: fondurile obiectivului de convergenţă sunt divizate pe două loturi: 213,72 mld euro pentru regiunile aflate sub incidenţa obiectivului de “Convergenţă”, iar 70 mld. pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a 15 state membre (Phasing out).

31

Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală) faţă de

perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale UE15 vor primi

aproximativ cu 30% mai multe fonduri, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor

tranzitorii, în special pentru o ţară ca, de exemplu, Spania.

2.4. Instrumentele structurale ale politicii de coeziune economică şi socială Mijloacele financiare prin care se implementează politica de coeziune economică şi socială

se numesc instrumente structurale, prin care UE acţionează pentru eliminarea

dezechilibrelor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi

sociale.

Instrumentele Structurale cuprind: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social

European şi Fondul de Coeziune. Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică

de Fonduri Structurale şi de Coeziune (FSC).

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Criza economică din anii ’60-’70 a

subliniat importanţa existenţei unei politici regionale directe. Astfel, în anul 1972, s-a născut

hotărârea care a stat la baza înfiinţării Fondului European de Dezvoltare Economică. Fondul

a început să funcţioneze în 1975, acordând o atenţie deosebită caracteristicilor specifice

teritoriale. Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională este acela de a consolida

Cine plăteşte pentru Europa?

Pentru finanţarea politicilor sale, Uniunea Europeană dispune de un buget anual de peste 120

miliarde de euro. Aceste venituri provin în principal din:

taxe vamale asupra produselor importate din afara UE, inclusiv din prelevări pe

produse agricole;

un procent din taxa pe valoarea adăugată aplicată bunurilor şi serviciilor pe întreg

teritoriul UE;

contribuţii din partea statelor membre, în funcţie de bunăstarea fiecăruia.

Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de şapte ani, cunoscut sub numele de

„perspectivă financiară“. Perspectivele financiare sunt stabilite de Comisia Europeană şi

necesită aprobarea în unanimitate din partea statelor membre, după negocieri care trebuie să

primească acordul Parlamentului European. În cadrul perspectivei financiare 2007-2013,

bugetul total pentru această perioadă este de 864,4 miliarde euro.

32

coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor

regionale. Pe scurt, FEDR finanţează:

infrastructura de producţie, care contribuie la creşterea competitivităţii întreprinderilor,

în special a celor mici şi mijlocii;

activităţile de cercetare - dezvoltare;

dezvoltarea societăţii informaţionale;

protecţia şi îmbunătăţirea mediului ambiant, acordând o atenţie sporită utilizării

eficiente şi ecologice a energiei, respectiv dezvoltării surselor de energie

regenerabilă;

asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei pe piaţa forţei de muncă;

cooperarea transfrontalieră şi interregională pentru facilitarea dezvoltărilor locale şi

regionale sustenabile.

Între anii 1975-1988, bugetul fondului a fost 24,4 mld. ECU, între 1989-1993, 35,4 mld. ECU,

între 1994-1999, 80,5 mld. ECU. Prin contribuţia fondului, s-au realizat 41 investiţii

comunitare, pe parcursul cărora s-au creat 900 de mii locuri de muncă. Până în anul 1988,

dezvoltările infrastructurale au reprezentat 84% din total dezvoltări. La începutul fiecărei

perioade de programare, statele membre au decis creşterea semnificativă a fondului.

Fondul European de Dezvoltare Regională poate interveni în sprijinul celor trei obiective de

politică regională, funcţionarea lui fiind reglementată de regulamentul 1080/2006/CE.

Fondul Social European (FSE) este primul fond structural constituit pe baza Tratatului de la

Roma, în anii ’60. Obiectul principal al fondului a fost creşterea mobilităţii geografice şi

profesionale pe piaţa forţei de muncă. În urma reformei din 1988, Fondul Social European

devine componenta Fondurilor Structurale. El reprezintă instrumentul financiar prin care se

implementează Strategia Europeană de Ocupare, având ca obiectiv crearea de locuri de

muncă şi furnizarea de abilităţi şi competenţe superioare persoanelor angajate sau celor

aflate în căutarea unui loc de muncă. FSE sprijină următoarele domenii:

facilitarea integrării profesionale a şomerilor de lungă durată;

adaptarea persoanelor angajate şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată

durata vieţii, conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a

muncii;

îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de

muncă, al persoanelor inactive, al femeilor şi al emigranţilor;

integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de

discriminare pe piaţa muncii;

consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de

învăţământ şi prin activităţile de conectare în reţeaua unităţilor de învăţământ;

33

îmbunătăţirea participării femeilor pe piaţa forţei de muncă, inclusiv dezvoltarea

carierei şi a antreprenoriatului, diminuarea segregării orizontale şi verticale ale pieţei

forţei de muncă.

FSE intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea

forţei de muncă”, funcţionarea lui fiind reglementată de Regulamentul 1081/2006/CE.

Fondul de Coeziune (FC). Constituirea lui a fost stipulată în Tratatul de la Maastricht (1992),

obiectivul principal fiind sprijinirea accelerării alinierii statelor membre cu venituri mai reduse.

Înfiinţarea lui este legată de uniunea economică şi monetară: unul dintre criteriile de

convergenţă stabilite pentru membrii viitori ai Uniunii Economice şi Monetare este acela că

deficitul bugetar (an curent) nu poate să depăşească 3% din PIB, iar gradul de îndatorare

trebuie să fie mai mic decât 60% din PIB. Îndeplinirea acestui criteriu a reprezentat greutăţi

în primul rând în cazul ţărilor, care ar fi avut nevoie de investiţii mari pentru dezvoltarea

infrastructurii în vederea alinierii la nivelul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene. Pentru

ca ţările cele mai rămase în urmă să nu fie nevoite să --renunţe la aceste dezvoltări, s-a

constituit Fondul de Coeziune, asigurându-se astfel fonduri semnificative pentru cele mai

sărace patru ţări (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania). Iniţial, acest fond a sprijinit

implementarea proiectelor de infrastructură şi de mediu, cu o valoare de peste 50 milioane

euro. Din anul 2007, acest fond este parte integrantă a Fondurilor Structurale.

Fondul de Coeziune sprijină statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de

locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară pentru a-şi reduce diferenţele dintre

nivelele de dezvoltare economică şi socială.

Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări: Bulgaria,

Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,

România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece

PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu

15 state membre.

Domenii de intervenţie ale Fondului de Coeziune:

1. Reţele trans-europene de transport;

2. Proiecte majore de infrastructură de mediu;

3. Domenii care se pot dezvolta durabil şi care prezintă beneficii evidente în ceea ce priveşte

protecţia mediului (eficienta energetică şi energie regenerabilă, sisteme de transport în afara

coridoarelor europene, căi ferate, transport fluvial şi maritim, sisteme de transport intermodal

şi operabilitatea acestor sisteme, transport urban şi transport public ecologic).

Acest fond susţine acţiuni în cadrul obiectivului „Convergenţă”.

34

Adiţional instrumentelor structurale, în vederea reducerii decalajelor între regiuni, Uniunea

Europeană pune la dispoziţia Statelor Membre alte două fonduri nerambursabile:

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR)

Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop

creşterea competitivităţii în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural şi îmbunătăţirea

calităţii vieţii în zonele rurale, prin promovarea diversităţii activităţilor economice.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) investeşte în dezvoltarea resurselor acvatice vii, în

modernizarea ambarcaţiunilor de pescuit şi îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării

produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea strategiilor pentru

dezvoltarea durabilă a zonelor de coastă.

Grafic. 3 Obiectivele politicii de coeziune şi fondurile din care sunt finanţate

Obiective Fondurile

Convergenţă FEDR FSE FC

Competitivitate regională şi

ocuparea forţei de muncă

FEDR FSE

Cooperare teritorială

europeană

FEDR

Aţi ştiut că:

... instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă, dar funcţionează pe principiul cofinanţării?

... Uniunea Europeană determină nivelul de dezvoltare al statelor membre în funcţie de abaterea nivelurilor GDP ale statelor în cauză faţă de nivelul GDP al Uniunii?

... pentru FEDR, FSE, FEADR şi FEP, rata maximă a intervenţiei UE este de 75%, însă pentru România va fi 85%?

... conform regulii „n+2”/”n+3”, banii alocaţi de Comisie pentru un program în anul n, trebuie cheltuiţi până la sfârşitul anului n+2/n+3, în caz contrar banii vor fi pierduţi?

35

2.5 Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune în România În perioada de programare 2007-2013, România va fi eligibilă accesării fondurilor structurale

în cadrul a două obiective: Convergenţă şi Cooperare Teritorială Europeană.

Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României în această perioadă

este de 19,667 miliarde euro, din care:

pentru Obiectivul Convergenţă: 19,212 miliarde euro (FEDR, FSE, FC)

pentru Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană: 0,455 miliarde euro (FEDR).

Cofinanţarea naţională (buget de stat, bugete locale, contribuţie proprie) aferentă acestor

fonduri comunitare este 5,5 miliarde euro.

Investiţiile din instrumentele structurale, aferente Politicii de Coeziune, vor fi completate cu

fondurile Politicii Agricole Comune şi cu cele ale Politicii Comune de Pescuit ale UE.

România va beneficia, în perioada 2007-2013, de Fondul Agricol European pentru

Dezvoltare Rurală şi Fondul European de Pescuit, având alocat un buget de 13,3 miliarde Euro.

Pentru a se alinia perioadei de programare de şapte ani a Uniunii Europene, România a

pregătit o serie de documente strategice şi operaţionale pentru a stabili priorităţile de

dezvoltare ale României şi pentru a defini alocarea fondurilor comunitare pe fiecare obiectiv

în parte. Astfel de documente sunt: Planul Naţional de Dezvoltare (PND), Cadrul Naţional de

Referinţă Strategică (CNSR) şi Programele Operaţionale (PO).

Planul Naţional de Dezvoltare19 este un document de planificare strategică şi de

programare financiară multianuală, care orientează şi stimulează dezvoltarea economică şi

socială a ţării, în concordanţă cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Acest

document cuprinde strategia naţională de dezvoltare a României şi prezintă obiectivele

strategice, acţiunile planificate şi sursele lor de finanţare din perspectivă multianuală.

Pe baza Planului Naţional de Dezvoltare, statele membre ale UE elaborează Cadrul Naţional de Referinţă Strategică20, prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale

Fondurilor Structurale şi de Coeziune în perioada de referinţă, identificând legătura dintre

priorităţile naţionale/regionale stabilite în Planul Naţional de Dezvoltare şi priorităţile la nivel

comunitar, specificând alocarea anuală a fondurilor europene pe fiecare obiectiv şi program

operaţional.

19 Detalii despre aceste documente puteţi găsi pe site-ul Ministerului Economiei si Finanţelor (http://www.mefromania.ro/). 20 Documente similare pentru Agricultură şi Pescuit sunt Planul Naţioanl Strategic de Dezvoltare Rurală, respectiv Planul Naţional Strategic pentru Pescuit şi Agricultură.

36

Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prezentate de un stat membru şi

adoptate de Comisie, care identifică, pentru fiecare obiectiv strategic din CNSR, axele

prioritare şi domeniile de intervenţie, furnizând detalii despre implementarea şi finanţarea lor.

Pentru accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune, România a elaborat 7 programe

operaţionale în cadrul obiectivului “Convergenţă” şi 7 programe operaţionale în cadrul

obiectivului de “Cooperare Teritorială Europeană”.

Tabelul următor prezintă lista Programelor Operaţionale elaborate de România pentru

perioada de programare 2007-2013, instrumentele structurale prin care acestea vor fi

finanţate, precum şi alocările financiare aferente. Anexa 3 prezintă Autorităţile de

Management ale Programelor Operaţionale 2007-2013.

Tabel 2. Programele Operaţionale ale României (2007-2013)

Program Operaţional Alocare financiară 2007-2013 (mld. euro) Fond

Obiectivul Convergenţă

POS Creşterea Competitivităţii Economice 3.011,02 FEDR

POS Transport 5.696 FEDR+FC

POS Mediu 5.610 FEDR+FC

PO Regional 4.809 FEDR

POS Dezvoltarea Resurselor Umane 4.568,32 FSE

PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative 246,014 FSE

PO Asistenţă Tehnică 212,80 FEDR

Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană

Cooperare Transfrontalieră – PO România-Ungaria 275,179 FEDR

Cooperare Transfrontalieră – PO România – Bulgaria 262 FEDR

Cooperare Transfrontalieră – PO România – Serbia 23 (2007-2009) FEDR

Cooperare Transfrontalieră – PO România - Ucraina – Moldova 137,4 FEDR

Cooperare Transfrontalieră – PO Ungaria - Slovacia - România – Ucraina 74,81 FEDR

PO Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei 245.111 FEDR

PO Cooperare interregională 776,75 FEDR

37

Între Planul Naţional de Dezvoltare şi Cadrul Naţional de Referinţă există două diferenţe

esenţiale:

1. din punct de vedere al conţinutului strategic: PND prevede totalitatea priorităţilor de

dezvoltare a României, în timp ce CNSR nu tratează aspectele de dezvoltare rurală şi pescuit

aferente Priorităţii 5 a PND, acestea fiind susţinute prin Planul Naţional Strategic pentru

Dezvoltare Rurală (finanţat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală)

2. din punct de vedere al finanţării: în timp ce CNSR este susţinut exclusiv din Fondurile

Structurale şi de Coeziune (cu cofinanţarea aferentă), PND include şi alte finanţări, cum ar fi:

programe de investiţii naţionale şi locale, credite externe, fonduri europene de dezvoltare

rurală, etc.

38

3. PLANIFICAREA ŞI MANAGEMENTUL UNUI PROIECT DE SUCCES

După prezentarea fondurilor de finanţare asigurate de Uniunea Europeană, să parcurgem

cum putem accesa aceste fonduri. Cel mai important instrument al accesării fondurilor de

finanţare îl reprezintă proiectele. Înainte de prezentarea planificării unui proiect, să definim ce

o înţelegem sub noţiunea de proiect.

Un proiect este un grup de activităţi întreprinse într-o succesiune logică, pentru a atinge un

obiectiv stabilit, şi poartă următoarele caracteristici:

un efort concret, practic, orientat spre un rezultat;

direcţionat spre soluţionarea unei probleme sau chestiuni relativ complexe;

activitate cu obiective clare şi rezultate anticipate;

limitat atât de timp cât şi de resursele financiare, tehnice şi umane;

planificat din timp şi evaluat la sfârşit.

3.1. Planificarea unui proiect – metodologia matricei cadrului logic

Dintre instrumentele de planificare a proiectelor, vom prezenta cum se poate utiliza

metodologia matricei cadrului logic în procesul de planificare a proiectelor. Metodologia

matricei cadrului logic (Logical Framework Approach – LFA) este un set de instrumente

pentru designul şi managementul proiectelor. A fost dezvoltat în anii 70 de către USAID21,

pentru a veni în sprijinul planificării, implementării şi evaluării activităţilor de dezvoltare.

Matricea cadrului logic a devenit un instrument de bază, acceptată în general, folosită pentru

structurarea logică a proiectului.

Folosirea metodei logframe este un mijloc eficient pentru grupurile de interese în vederea identificării şi analizei problemelor, respectiv pentru determinarea obiectivelor şi

sarcinilor necesare soluţionării problemelor. Metoda cadrului logic poate fi utilizată şi pe

parcursul implementării şi evaluării proiectelor, ea reprezentând baza elaborării sistemului de

monitorizare şi oferind, totodată, şi cadrul evaluării.

Metoda cadrului logic asigură:

răspunsuri la probleme reale existente

structuralitatea obiectivelor

măsurabilitatea rezultatelor

evaluarea riscurilor

consecvenţa planului de proiect. 21 Agenţia de Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite

39

Metoda LFA este compusă dintr-o etapă de analiză şi o etapă de planificare, acestea

urmând să fie prezentate în continuare.

Grafic 4. Metoda LFA în planificare

Analiza problemelor Elaborarea matricei cadrului logic

Analiza obiectivelor Planificarea activităţilor şi a resurselor umane

Analiza strategiei Planificarea bugetului

Pe parcursul aplicării metodei este deosebit de importantă atragerea părţilor interesate în

proces. Din acest motiv, chiar şi în fazele analizei problemelor, obiectivelor şi a strategiei, se organizează workshopuri interactive, se asigură posibilitatea şi instrumentele

necesare muncii în echipă (de exemplu analiza SWOT sau metoda brainstorming).

Un cadru logic furnizează sumarul elementelor cheie ale unui proiect, prezentând doar cele

mai importante aspecte, fără să elaboreze detaliile operaţionale necesare pentru alcătuirea

planului şi implementarea lui.

1. Etapa de analiză

Obiectivul proiectelor este rezolvarea problemelor existente, de aceea, pentru înţelegerea

problemelor majore, este necesară analiza situaţiei existente a grupurilor ţintă (de ex.

microregiune, localitate, grup social, sfera antreprenorilor, etc). Situaţia existentă poate fi

evaluată în mod diferit de diverse grupuri de interese, din acest considerent ar putea fi

eficientă o reuniune a reprezentanţilor tuturor grupurilor de interese (de exemplu, în cadrul

unui workshop).

Etapa de analiză cuprinde trei faze:

Analiza problemelor (situaţiei existente)

Determinarea obiectivelor

Analiza strategiilor.

Analiza problemelor (situaţiei existente) Oricare proiect are la bază atingerea unei situaţii dorite, dorinţa de a rezolva problema

actuală. Astfel, LFA începe cu analiza aprofundată a situaţiei existente nedorite, împreună

cu factorii interesaţi implicaţi.22

22 Indivizi, grupuri sau organizaţii, care pot avea un interes în proiect, pot infuenţa / afecta sau sunt influenţaţi / afectaţi de proiect

Etapa de analiză

Etapa de planificare

40

Analiza problemelor cuprinde identificarea problemelor majore ale beneficiarilor, respectiv

dezvoltarea „arborelui problemelor”, pentru stabilirea cauzelor şi efectelor. Identificarea

problemelor se poate face pe baza interviurilor, anchetelor, analizelor şi statisticilor. De

exemplu, grupurile de interese pot identifica problemele-cheie legate de anumite situaţii date,

prin intermediul unui „brainstorming” (bursă de idei).

După identificarea şi colectarea problemelor, trebuie determinată ordinea ierarhică a

problemelor identificate - adică aşa-numitul „arbore al problemelor”. Fiecare problemă

identificată trebuie analizată, după care vom determina problema generală şi vom identifica

toate problemele legate de aceasta. Dacă problema în discuţie este o cauză, ea va fi situată

la nivelul inferior, dacă este efect al problemei generale, va fi poziţionată la nivelul superior,

iar dacă nu este nici cauză, nici efect, ambele probleme vor fi amplasate la acelaşi nivel.

Elaborarea arborelui problemelor este prezentarea vizuală a unei situaţii negative, sau a unei

probleme complexe existente. Graficul următor prezintă un arbore al problemelor.

Constituirea arborelui problemelor se bazează pe următorii paşi:

1. identificarea tuturor problemelor;

2. listarea problemelor;

3. determinarea relaţiilor de cauză-efect.

Grafic 5. Arbore al problemelor

Nivel redus de dezvoltare a domeniului educaţional

Capacitatea redusă a instituţiilor educaţionale de a atrage fonduri

Nivel redus de cooperare transfrontalieră în domeniul educaţional

Lipsa schimburilor trasnfrontaliere

Lipsa legăturilor între şcolile din zonele transfrontaliere

Nivel de cunoştinţe redus legat de mecanismele de finanţare UE

Stil de conducere tradiţional

Lipsa unui centru de informare

Lipsa unor materiale practice privind elaborarea proiectelor

41

Recomandări în procesul de analiză a problemelor

a). descrierea concretă şi suficient de detaliată a problemei, pentru ca aceasta să fie la

înţelesul tuturor celor interesanţi;

b). evitarea complicării inutile a analizei problemei (în caz de necesitate, arborele

problemelor poate fi extins şi ulterior)

Determinarea obiectivelor

Arborele problemelor prezintă aspectele negative ale unei situaţii existente, iar analiza

obiectivelor arată aspectele pozitive ale unei situaţii viitoare preconizate. Prin convertirea

„situaţiilor negative” (a problemelor) în soluţii pentru obţinerea unor „realizări pozitive”,

definim situaţii dorite şi realiste. Cu alte cuvinte, prin reformularea problemelor în forma unor

obiective, rezultă „arborele obiectivelor”, care poate fi privit ca o imagine în oglindă a

arborelui problemelor.

Constituirea arborelui obiectivelor se bazează pe următorii paşi:

1. convertirea situaţiilor negative (problemele din arborele problemelor) în realizări pozitive.

În acest mod, relaţia de cauză-efect devine relaţia de instrumente-obiective;

2. verificarea relaţiei mijloace – scopuri dintre componentele arborelui, pentru a asigura ca

ierarhia stabilită este validă şi completă;

3. revizuirea şi reformularea obiectivelor obţinute în caz de necesitate (în acest caz, trebuie

să revenim asupra arborelui problemelor, pentru a-l corecta sau completa).

Grafic 6. Arborele obiectivelor

Nivel ridicat de dezvoltare a domeniului educaţional

Capacitate ridicată a instituţiilor educaţionale de a atrage fonduri

Nivel ridicat de cooperare transfrontalieră în domeniul educaţional

Schimburi trasnfrontaliere extinse

Existenţa legăturilor extinse între şcolile transfrontaliere

Cunoştinţe bogate privind mecanismele de finanţare UE

Stil de conducere modern

Existenţa unui centru de informare

Existenţa unor materiale practice privind elaborarea proiectelor

42

Recomandare: obiectivele trebuie să fie formulate sub forma descrierii unei situaţii viitoare

dorite şi nu sub forma unor activităţi!

Analiza strategiilor

Faza de analiză se încheie cu analiza strategiilor. Această analiză are ca scop selectarea

strategiei care va fi abordată pentru atingerea obiectivelor proiectului în curs de elaborare.

Este necesar de a decide care dintre obiective vor face parte din proiect şi care vor fi lăsate

în afara ariei de interes a proiectului.

Finalizând etapa de analiza a strategiilor, am identificat şi am creionat proiectul orientat spre

obiective, bazat pe necesităţi reale. După finalizarea acestei etape, poate demara etapa de

planificare, elaborarea detaliată a proiectului.

2. Etapa de planificare A. Matricea Logică Rezultatul utilizării metodei LFA este matricea cadru logic (pe scurt logframe), care

concluzionează, în 16 rubrici, cele mai importante informaţii ale proiectului:

de ce este nevoie de implementarea proiectului (logica de intervenţie)

ce vrea să obţină proiectul (logica de intervenţie şi indicatori)

cum se proiectează realizarea (activităţi, instrumente)

ce fel de factori externi trebuie luaţi în considerare (ipoteze şi riscuri)

unde se găsesc informaţiile necesare evaluării proiectului (sursele de verificare)

ce fel de mijloace sunt necesare (instrumente)

cât este bugetul proiectului (cheltuieli)

ce condiţii preliminare trebuie îndeplinite pentru demararea proiectului (condiţii

preliminare).

Grafic. 7. Matricea cadru logic

Logica intervenţiei

Riscuri şi ipoteze

Sursele şi mijloacele de

verificare

Indicatori verificabili în mod

obiectiv

Obiectivul general Indicatori de impact

Scopul proiectului Indicatori de performanţă

Rezultate aşteptate (outputuri)

Sursa indicatorilor de output

Indicatori de output

Condiţii preliminare

Activităţi Riscuri şi ipoteze

Costuri Mijloace

Riscuri şi ipoteze

Riscuri şi ipoteze Sursa indicatorilor de performanţă

Sursa indicatorilor de impact

43

Completarea coloanelor şi rândurilor matricei logframe se realizează într-o ordine logică,

clar determinată. Pas 1. Descrierea logicii de intervenţie, completând prima coloană pe verticală, de sus în jos

– pornind de la obiective generale spre activităţile proiectului;

Pas 2. Descrierea ipotezelor (coloana a patra), de jos în sus, începând cu condiţiile

preliminare.

Pas 3. Pornind din ultimul rând pe direcţia orizontală, completăm rubricile goale, definind mai

întâi indicatorii şi sursele acestora (primele trei rânduri ale coloanelor doi şi trei).

Pas 4. Estimăm instrumentele şi sursele necesare realizării proiectelor (rândul 4 al

coloanelor doi şi trei).

A) Prima coloană a matricei – Logica de intervenţie

Logica de intervenţie conţine definirea obiectivelor la cele patru nivele logice şi prezintă

succint strategia aleasă pentru implementarea proiectului. În matricea cadru logic, descrierea

proiectului se realizează prin intermediului logicii de intervenţie.

B). Coloana a doua a matricei – Indicatori verificabili în mod obiectiv

Indicatorii verificabili în mod obiectiv ne arată măsura în care au fost realizate obiectivele

propuse la anumitele nivele ale logframe-ului. Pe baza acestor indicatori, poate fi conceput

un sistem de monitorizare adecvat. În această coloană a logframe-ului vor fi determinaţi acei

indicatori care măsoară realizarea obiectivelor şi rezultatelor stabilite în coloana logicii de

intervenţie.

Obiectiv general

Obiectiv concret

Rezultate aşteptate

Activităţi

Obiectiv la care efectele proiectului contribuie pe termen lung. Proiectul propriu-zis nu poate realiza în mod individual aceste obiective, pentru atingerea lor este necesară implementarea altor proiecte, precum şi îndeplinirea unor factori externi.

Obietivul concret, denumit şi scopul proiectului, este acel obiectiv pe care dorim să-l atingem în mod direct prin implementarea proiectului. Descrie beneficiile pe care grupul ţintă le va obţine prin utilizarea acestuia.

Activităţile sunt mijloacele de atingere a obiectivelor proiectului. Arată ce vom face în decursul proiectului, pentru obţinerea rezultatelor scontate.

Rezultatele aşteptate sunt „produsele” activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului, care se produc prin implementarea proiectului

44

Relevanţa indicatorilor la diferite nivele se poate măsura cu ajutorul sistemului de criterii

SMART, ce derivă din cuvintele englezeşti Specific, Measurable, Available, Relevant, Time-

bound, adică un indicator bun este bine determinat, specific (măsoară realizarea acelor

obiective, rezultate, la care sunt atribuite), măsurabil, accesabil prin costuri acceptabile,

relevant din punctul de vedere al obiectivelor şi se încadrează într-o anumită perioadă de timp. Termenul „verificabil în mod obiectiv” înseamnă că măsurările efectuate asupra

indicatorului de diferite persoane vor avea aceleaşi rezultate.

Important! Nu toate datele şi statisticile sunt indicatori. În urma realizării statisticilor se naşte

indicatorul, adică indicatorul este o informaţie, care se utilizează pentru justificarea unor

activităţi în procesul decizional, de tratative sau de comunicare

C). Coloana a treia a matricei – Mijloacele şi sursele de verificare a indicatorilor

Mijloacele de verificare asigură faptul că indicatorii sunt realişti, pot fi măsuraţi şi verificaţi

obiectiv şi facilitează procesul de monitorizare şi evaluare, stabilind clar cum vor fi verificate

criteriile de implementare a proiectului. Fiecărui indicator trebuie să-i fie asociată o sursă de

verificare. Trebuie determinată: forma, cine trebuie să asigure aceste informaţii, respectiv

regularitatea cu care trebuie furnizate aceste date.

Pentru primul nivel al logicii de intervenţie (activităţi) nu sunt necesari indicatori de măsurare.

În schimb trebuie menţionate succint mijloacele necesare pentru realizarea activităţilor

natura, cantitatea şi costurile resurselor materiale şi umane.

D). Coloana a patra a matricei - Riscuri şi ipoteze

Ultima coloană include descrierea sumară a acelor situaţii, evenimente, relaţii, care pot

ajuta sau împiedica atingerea obiectivelor şi definesc mediul în care este implementat

proiectul. Includ acei factori pe care proiectul nu poate sau nu intenţionează să-i controleze.

Indicatori de impact

Indicatori de performanţă

Indicatori de output

Mijloacele şi resursele

... sunt utilizaţi pentru măsurarea obiectivelor generale

... sunt utilizaţi pentru măsurarea obiectivelor specifice

... se referă la resursele umane, materiale şi la cele financiare necesare realizării activităţilor propuse

... sunt utilizaţi pentru măsurarea rezultatelor proiectelor

45

Proiectul nu se adresează acestor factori, dar trebuie să-i monitorizeze, implementarea lui

putând fi influenţată mai mult sau mai puţin de aceşti factori.

Există două modalităţi de a defini acest mediu. Aspectele care pot influenţa pozitiv proiectul

sunt formulate ca Ipoteze. Dacă dorim să prezentăm reversul medaliei, cu alte cuvinte dacă

descriem efectele negative ale neândeplinirii anumitor premize necesare implementării

proiectului, atunci formulăm Riscuri.

La fiecare nivel logic de abordare există câte un set de ipoteze, estimări ale unor condiţii

exterioare, care pot interveni în realizarea legăturilor cauzale stabilite între mijloace şi

scopuri, definite în matricea logică.

Probabilitatea şi semnificaţia condiţiilor externe trebuie estimate pentru a stabili nivelul de

risc al proiectului. Anumite condiţii externe sunt critice pentru succesul proiectului, altele au o

influenţă neglijabilă. Este important să alegem ipotezele referitoare la condiţiile cele mai

semnificative şi cu probabilitatea cea mai mare de apariţie.

Anexa 4. prezintă o matrice cadru logic a unui proiect din domeniul educaţional.

Procesul de elaborare a matricei logframe

Completarea coloanelor şi a rândurilor matricei logframe se face într-o ordine logică, clar

determinată. În primul rând, se va completa prima coloană pe verticală, de sus în jos,

stabilindu-se astfel sistemul de obiective şi activităţile proiectului. În continuare, sunt

determinate ipotezele (coloana a patra), de jos în sus, începând cu condiţiile preliminare. În

final, pornind din ultimul rând pe direcţia orizontală, completăm rubricile goale, definind mai

întâi indicatorii şi sursele acestora. Ordinea completării matricii este ilustrată de graficul

următor.

Grafic 8. Ordinea completării matricei logframe

Logica intervenţiei

Riscuri şi ipoteze

Sursele şi mijloacele de

verificare

Indicatori verificabili în mod

obiectiv

1. 15.

2.

13.

3.

12.

11.

5.

4.

6.

10.

9.

7.

8.

14.

16.

46

B. Planificarea activităţilor, resurselor şi a bugetului Graficul activităţilor şi cel al resurselor sunt mijloacele prin care se furnizează detaliile

operaţionale necesare. După alcătuirea unui tabel de activităţi care specifică activităţile din

cadrul unui proiect în detalii operaţionale şi stabileşte responsabilităţile, poate fi alcătuit un

buget detaliat pentru a stabili costul mijloacelor necesare.

Planificare în timp. Planificarea în timp este determinarea prealabilă a elementelor şi a

sarcinilor din proiect, delimitarea lor în timp, planificarea scadenţei acestora. Factorii

determinanţi ai planificării sunt:

Necesarul de timp al activităţilor

Succesiunea sarcinilor

Constrângerile fizice ale planificării în timp

Disponibilitatea resurselor

Eficientizarea costurilor, raţionalizarea lor.

Cel mai des utilizat instrument metodologic al realizării planificării în timp este aşa-numita

„diagramă Gantt”. Această diagramă prezintă pe câte un rând activităţile incluse în

planificarea în timp a proiectului, astfel încât lungimea rândurilor să fie proporţională cu

timpul necesar realizării activităţilor reprezentate.

Elaborarea diagramei cuprinde patru etape:

Definirea activităţilor

Determinarea ierarhiei logice şi a succesivităţii activităţilor

Determinarea duratei activităţilor

Redactarea diagramei Gantt.

Un avantaj al aplicării metodei este posibilitatea reprezentării relaţiilor de dependenţă pe

grafic, prin utilizarea aşa-numitelor „săgeţi de dependenţă”. Cu ajutorul diagramei Gantt, se

poate urmări uşor progresul proiectului, însă dezavantajul semnificativ al metodei îl

reprezintă lipsa transparenţei graficului în cazul proiectelor cu activităţi multe şi complexe,

având un număr mare de relaţii logice. Anexa 5 prezintă forma unei diagrame Gantt.

Planificarea resurselor umane. Primul pas al planificării resurselor umane este selectarea

experţilor care vor participa la proiect. În decursul acesteia, trebuie să selectăm acele

persoane care sunt capabile pentru realizarea anumitor activităţi, luând în considerare

cerinţele stabilite de către anumite sarcini ale proiectului.

În primul rând, trebuie să conştientizăm că există o legătură foarte strânsă între planificarea

de timp şi resursele umane utilizate la planificare. Alocarea optimă a resurselor limitate

reprezintă elementul cheie al implementării eficiente şi cu succes al unui proiect.

47

Planificarea bugetului. Este oportună redactarea bugetului într-o bază de date electronică

(de exemplu MS Excel). Din punctul de vedere al solicitării, este relevant în special bugetul

mai restrâns al proiectului, care cuprinde doar costurile eligibile în cadrul construcţiei de

finanţare date. În acelaşi timp însă, trebuie calculate şi acele linii bugetare care nu sunt

eligibile, dar reprezintă costuri care vor putea apărea cu mare probabilitate. În general,

acestea sunt costurile „generale” legate de management, costurile asigurării activelor

circulante, costurile unor servicii financiar-bancare (de exemplu: dobânzile, comisioanele

bancare), sau TVA-ul în cazul organizaţiilor plătitoare de TVA. Cu referire la eligibilitatea

costurilor în cadrul proiectelor elaborate, în fiecare caz este decisiv ghidul solicitantului

publicat pentru licitaţia din cauză

3.2. Proceduri de achiziţii Un element central al implementării unui proiect constă în alegerea, selectarea experţilor,

furnizorilor care vor realiza activităţile specifice şi profesionale incluse în proiect. Selectarea

acestor experţi/furnizori se realizează pe baza procedurii de achiziţie publică, care reprezintă

unul dintre cele mai complicate elemente ale implementării unui proiect.

Achiziţionarea bunurilor, serviciilor sau a lucrărilor de construcţii, care sunt finanţate din

fonduri europene, se realizează pe baza unor reguli foarte stricte şi riguroase. Solicitantul nu

poate încheia un contract de achiziţie cu furnizorul ales de el în mod arbitrar, ci prin

procedura licitaţiei publice.

În România, procedurile de achiziţie publică se derulează pe baza legislaţiei naţionale,

reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 cu modificările şi

completările ulterioare, inclusiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2007, pentru

modificarea Ordonanţei nr. 34/2006, ale cărei anexe cuprind totalitatea formularelor

necesare derulării procesului de licitaţie.

Procedura de achiziţie reprezintă o succesiune de etape (paşi), după parcurgerea cărora

se obţine produsul, serviciul sau lucrarea, ca urmare a atribuirii unui contract de achiziţie.

Etapele ce trebuie parcurse în vederea atribuirii contractelor de lucrări/ furnizare/ servicii

sunt:

1. Programarea achiziţiei. În această etapă, beneficiarul finanţării identifica

necesitatea achiziţiilor în vederea atingerii obiectivelor proiectului, va estima valorile

contractelor de achiziţie şi va elabora calendarul achiziţiilor.

2. Elaborarea documentaţiei de atribuire. Beneficiarul va preciza în cadrul

documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a

48

asigura ofertanţilor o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a

procedurii de atribuire.

3. Invitaţia de participare. Beneficiarul va elabora şi transmite invitaţia de participare la

cel puţin 3 operatori economici, împreună cu documentaţia de atribuire. În termenele

prevăzute în documentaţia de atribuire, operatorii economici invitaţi pot solicita clarificări, iar

beneficiarul este obligat să răspundă.

4. Primirea şi evaluarea ofertelor. La primirea ofertelor, beneficiarul trebuie să le

înregistreze în ordinea primirii acestora. Ofertele vor fi păstrate de beneficiar nedeschise

până la data limită de depunere a ofertelor menţionată în documentaţia de atribuire, urmând

să fie considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al valorii,

performanţelor tehnice şi al obiectului acestora. Beneficiarul va alege acea ofertă care

permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propus prin cererea de finanţare.

5. Elaborarea şi semnarea contractului. Beneficiarul va comunica rezultatul procedurii

de atribuire către toţi operatorii economici invitaţi care au depus o ofertă. Contractul trebuie

să fie încheiat în formă scrisă în două exemplare originale, semnat şi ştampilat de ambele

părţi şi datat.

Grafic. 9. Etapele procedurii de achiziţie

Proceduri de atribuire aplicate în cazul proiectelor de finanţare:

Licitaţia deschisă

orice operator economic interesat are dreptul de a depune ofertă;

se desfăşoară de regulă, într-o singură etapă;

Primire şi evaluare oferte

Invitaţia de participare

Programarea achiziţiei

Elaborarea documentaţie

Atribuire contract

În caz de anulare

49

se iniţiază prin transmiterea spre publicare în SEAP a unui anunţ de participare, însoţit de

fişa de date a achiziţiei şi a caietului de sarcini.

Licitaţia restrânsă

orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura, dar numai candidaţii

selectaţi au dreptul de a depune oferta;

se aplică atunci când oferta este excedentară;

se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare, urmat de o invitaţie

de participare;

se desfăşoară, de regulă, în două etape: 1. etapa de selectare a candidaţilor (criterii de

selecţie), 2. etapa de evaluare a ofertelor depuse (criterii de atribuire).

Cerere de oferte

este o procedură simplificată prin care se solicită oferte de la mai mulţi operatori

economici (cel puţin 3);

se aplică numai dacă valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este

mai mică decât echivalentul în lei a pragurilor:

a). pentru contracte de bunuri şi servicii: 75.000 euro

b). pentru contracte de lucrări: 500.000 euro.

Cumpărare directă

se pot achiziţiona direct produse, servicii şi lucrări în măsura în care valoarea lor nu

depăşeşte pragul de 10.000 euro (fără TVA);

achiziţia se realizează pe bază de document justificativ care, în acest caz se consideră a fi

contract de achiziţie publică.

Alte proceduri de atribuire

Dialog competitiv: se aplică în cazul în care contractul este considerat a fi de

complexitate deosebită, iar aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau restrânsă ar face

imposibilă atribuirea lui. Orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura, dar

numai candidaţii selectaţi participă la consultări pentru identificarea soluţiilor optime, în

vederea depunerii ofertei finale. Se desfăşoară în trei etape: etapa de preselecţie, etapa de

dialog şi etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.

Negociere (se negociează clauzele contractuale). Se poate aplica doar în

următoarele cazuri: a). când în urma aplicării licitaţiei deschise sau restrânse, a dialogului

competitiv sau a cererii de oferte nu a fost depusă nici o ofertă, sau ofertele depuse au fost

inacceptabile sau neconforme; b) în situaţii excepţionale când natura contractului nu permite

o estimare iniţială globală a preţului viitorului contract; caietul de sarcini nu poate fi elaborat

50

cu precizie; sau lucrările ce urmează a fi executate sunt necesare exclusiv în scopul

cercetării ştiinţifice, experimentării sau dezvoltării tehnologice.

3.3. Procedura de plată, monitorizare, raportări

Procedura de plată

În cea ce priveşte procedura de plată a proiectelor de dezvoltare finanţate din fondurile

structurale şi de coeziune, putem distinge două variante:

1. proiectul este pre-finanţat de către Uniunea Europeană. În acest caz, după semnarea

contractului de finanţare, beneficiarul poate solicita un avans pentru implementarea

proiectului, care poate varia între 20-80% din cheltuielile eligibile ale finanţării. Tranşa

a doua a fondurilor de finanţare se va primi după finalizarea implementării proiectului,

după înaintarea şi acceptarea cererii de plată, însoţită de facturile plătite.

2. proiectul este pre-finanţat de către beneficiar. În acest caz, beneficiarul finanţează

activităţile proiectului din resurse proprii, urmând ca pe baza cererilor de rambursare,

însoţite de facturile plătite, Autoritatea Contractantă să ramburseze beneficiarului

sumele efectiv plătite şi eligibile. Cererile de rambursare pot fi trimise lunar sau

trimestrial.

Atât cererile de avans, cât şi cele de rambursare trebuie însoţite de raportul de progres, la

care trebuie ataşate o serie de documente justificate. În mod general, proiectele generatoare

de venituri trebuie pre-finanţate de către beneficiar, iar cele implementate cu scopuri non-

profit beneficiază de un avans, din partea Autorităţii Contractante.

Fondurile de finanţare le vom primi în RON sau în EURO (conform regulamentului

proiectului) în contul special deschis pentru implementarea proiectului.

În general, conform regulamentelor de utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune,

următoarele cheltuieli nu sunt eligibile: TVA-ul, comisioanele bancare, dobânzile la creditele

Începând cu 1 ianuarie 2007 autorităţile contractante au obligaţia de a se înregistra in SEAP

(Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice).

Informaţii suplimentare privind procesul de achiziţie publică puteţi găsi accesând siturile:

www.anrmap.ro – Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor

Publice (ANRMAP)

www.e-licitaţie.ro – Sistemul electronic pentru achiziţii publice (SEAP)

http://simap.europa.eu - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JUE)

51

bancare, amenzi, penalităţi, achiziţia de echipamente second-hand, achiziţii de terenuri a

căror valoare depăşeşte 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile.

Monitorizare

Activitatea de monitorizare se desfăşoară în mod permanent pe întreaga durată de derulare

a proiectului. Activităţile de monitorizare şi evaluare furnizează informaţii utile şi necesare

atât persoanelor implicate în proiect, cât şi Autorităţii Contractante (care ne asigură fondurile

de finanţare).

Activităţile de monitorizare pot ajuta:

a). echipa de proiect pentru a identifica problemele care trebuie rezolvate, impactul aşteptat

sau neaşteptat care s-a produs, precum şi învăţăminte care îi pot ajuta în proiectele viitoare;

b). Autoritatea Contractantă pentru a concluziona dacă progresul întregului proiect

corespunde celui planificat şi dacă se vor realiza obiectivele programului.

Astfel, un element esenţial al implementării proiectului îl reprezintă activitatea de

monitorizare, ce se bazează, în primul rând, pe raportările intermediare întocmite de către

beneficiarii proiectelor finanţate. În cadrul raportărilor, beneficiarii trebuie să prezinte

activităţile desfăşurate în perioada raportării, rezultatele obţinute, precum şi eventualele

probleme ivite.

În cadrul activităţilor de monitoring au loc şi vizite de teren, ocazie cu care reprezentantul

Autorităţii Contractante va studia şi va analiza progresul proiectului la locul desfăşurării.

Raportări

Beneficiarul proiectului trebuie să pună la dispoziţia Autorităţii Contractante informaţiile

legate de implementarea proiectului, pe care aceasta poate oricând să le solicite.

Aceste informaţii, de regulă, sunt trimise prin raportări tehnice şi financiare:

- rapoarte periodice, al căror format, număr de exemplare, obiect şi frecvenţă vor fi

prevăzute în contractul de finanţare;

- raportul tehnic final elaborat la sfârşitul implementării proiectului va descrie nivelul

atingerii obiectivelor, valorile indicatorilor calitativi şi/sau cantitativi (ex. număr

participanţi la curs, număr materiale elaborate etc.) precum şi problemele ivite pe

parcursul implementării proiectului

Atenţie! Lista cheltuielilor eligibile/neeligibile este cuprinsă în ghidul solicitantului, pentru

fiecare program în parte!

52

- raportul financiar final va conţine detalierea cheltuielilor efectuate la care se ataşează

copii ale tuturor documentelor justificative (facturi, ordine de plată, extrase de cont,

registre de casă, bonuri de consum, etc.). De regulă, raportul financiar final este

însoţit de un raport de audit, întocmit de către un auditor extern.

Raportările sunt foarte importante, acceptarea lor reprezintă una dintre premizele obţinerii

fondurilor de finanţare.

53

Bibliografie 1. Europa în 12 lecţii, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene,

2007, Luxemburg

2. ABC-ul Fondurilor Structurale, Ministerul Integrării Europene, 2006

3. Programele Operaţionale ale României (2007-2013)

4. Cunoştinţe privind Uniunea Europeană şi elaborarea pogramelor de finanţare,

elaborat în cadrul progarmului POR 3.3.1. 2004.09.007/37

5. Managementul ciclului de proiect; Biroul de Consultanţă Strategică MEGAKOM,

Nyíregyháza, 2003

6. Tehnici de elaborare de proiecte, Gönzci Zsolt

7. OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor

de cesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu

modificările şi completările ulterioare

Surse online

http://europa.eu/abc/symbols/motto/index_ro.htm

www.mfinante.ro

www.mnb.hu

www.ier.ro

http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/our_currency_en.htm

www.euro.ecb.int

www.fonduri-structurale.ro

54

Anexe Anexa 1. Harta regiunilor europene eligibile în perioada 2007-2013 pentru

obiectivele ”Convergenţă” şi “Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”

Anexa 2. Politica de coeziune 200-2013: alocări financiare indicative

Anexa 3. Autorităţile de Management ale Programelor Operaţionale 2007-2013

Anexa 4. Matricea cadrului logic

Anexa 5. Planificare în timp – diagrama Gantt

Anexa 6. Studiu de caz

Anexa 7. Sfaturi şi recomandări

Anexa 8. Formular cerere de finanţare – Model

55

Anexa 1. Harta regiunilor europene eligibile în perioada 2007-2013 pentru obiectivele ”Convergenţă” şi “Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”

Sursă: http://ec.europa.eu

56

Anexa 2. Politica de coeziune 200-2013: alocări financiare indicative

Obiectiv “Convergenţă” Obiectiv “Competitivitate

Regională şi Ocuparea Forţei de Muncă”

Fond de Coeziune

Convergenţă Phansing-out

Phansing-in

Competitivitate regională şi

Ocupare

Obiectiv “Cooperare Teritorială

Europeană”

Total

Belgia 638 1425 194 2258 Bulgaria 2283 4391 179 6853

Cehoslovacia 8819 17064 419 389 26692

Danemarca 510 103 613

Germania 11864 4218 9409 851 26340

Estonia 1152 2252 52 3456

Grecia 3697 9420 6458 635 210 20420

Spania 3543 2154 1583 4955 3522 559 35217

Franţa 3191 10257 872 14319

Irlanda 458 293 151 901

Italia 21211 430 972 5353 846 28812

Cipru 213 399 28 640

Letonia 1540 2991 90 4620

Lituania 2305 4470 109 6885

Luxemburg 50 15 65

Ungaria 8642 14248 2031 386 25307

Malta 284 556 15 855

Olanda 1660 247 1907

Austria 177 1027 257 1461

Polonia 22176 44377 280 731 67284

Portugalia 3060 17133 448 490 99 21511

Slovenia 1412 2689 104 4205

Slovacia 3899 7013 449 227 11588

Finlanda 545 1051 120 1716

Suedia 1626 265 1891

RegatulUnit 2738 174 965 6014 722 10613

România 6552 12661 455 19668

Interregional 445 445

Asistenţă tehnică

868

TOTAL 69578 199322 13955 11409 43556 8723 347410

Sursă: http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/fonds/index_ro.htm

57

Anexa 3. Autorităţile de Management ale Programelor Operaţionale 2007-2013

Program Operaţional Autoritate de Management

Obiectivul Convergenţă

POS Creşterea Competitivităţii Economice Ministerul Economiei şi Finanţelor

POS Transport Ministerul Transporturilor

POS Mediu Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

PO Regional Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

POS Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse

PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

PO Asistenţă Tehnică Ministerul Economiei şi Finanţelor

Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană

Cooperare Transfrontalieră – PO România - Ungaria Agenţia Naţională de Dezvoltare (Ungaria)

Cooperare Transfrontalieră – PO România – Bulgaria

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

Cooperare Transfrontalieră – PO România – Serbia

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

Cooperare Transfrontalieră – PO România - Ucraina – Moldova

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

Cooperare Transfrontalieră – PO Ungaria - Slovacia - România – Ucraina Agenţia Naţională de Dezvoltare (Ungaria)

PO Cooperare Transnaţională în Sud-Estul Europei

Ministerul Guvernării Locale şi Dezvoltării Teritoriale (Ungaria)

PO Cooperare interregională Urmează să fie stabilit

58

Anexa 4. Matricea cadrului logic

Titlul proiectului

Descriere proiect Indicatori de realizare verificabili în mod obiectiv Surse şi mijloace de verificare Ipoteze

Obiective generale Indicatori de impact Contribuţia proiectului la politica publică sau la obiectivele programului impact

Cum va fi măsurat obiectivul general (cantitativ, calitativ, perioada de timp)?

Cum va fi colectată informaţia, sursele de colectare?

Obiective specifice Indicatori de obiective (result indicators) Beneficiile directe pe care proiectul le aduce grupurilor ţintă

Cum va fi măsurat scopul proiectului (cantitativ, calitativ, perioada de timp)?

Cum va fi colectată informaţia, sursele de colectare?

Dacă scopul proiectului este atins, care ipoteze ar trebui să adeverească pentru realizarea obiectivului general?

Rezultate aşteptate (outputs) Indicatori de rezultate (output indicators)

Produse ori servicii tangibile obţinute în urma implementării proiectului

Cum vor fi măsurate rezultatele (cantitativ, calitativ, periaoad de timp)?

Cum va fi colectată informaţia, sursele de colectare?

Dacă rezultatele sunt obţinute, care ipoteze ar trebui să adeverească pentru realizarea scopului proiectului?

Activităţi Surse de buget Buget Sarcinile care trebuie realizate în vederea obţinerii rezultatelor dorite

Mijloace necesare pentru realizarea activităţilor

Costuri - Buget

Pre-condiţii necesare pentru demararea proiectului şi implementarea activităţilor

Premise

59

Anexa 5.

Planificare în timp – diagrama Gantt

ianu

arie

fe

brua

rie

mar

tie

april

ieis

m

ai

iuni

e iu

lie

augu

st

sept

embr

ie

octo

mbr

ie

noie

mbr

ie

dece

mbr

ie

ianu

rie

febr

uarie

m

artie

Element de proiect Activităţi de proiect

60

Anexa 6. STUDIU DE CAZ – exemplificarea metodologiei logframe

Regiuni ţintă: judeţul Satu Mare (România) şi oblastul Transcarpatia (Ucraina).

Cele două regiuni transfrontaliere sunt caracterizate de o dezvoltare redusă şi posibilităţi de investiţii neexploatate până în prezent în domeniul educaţional.

Statutul de membru al UE (în cazul României) presupune şi necesitatea îmbunătăţirii nivelului educaţional, de aceea se impune dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere în acest domeniu, respectiv exploatarea relaţiilor tradiţionale existente (cum ar fi de exemplu liceele înfrăţite). Momentan schimburile transfrontaliere dintre cele două regiuni sunt de nivel redus, sau în cazul numeroaselor instituţii educaţionale lipsesc cu desăvârşire. Nivelul de dezvoltare al instituţiilor de învăţământ liceal depinde în mare măsură de capacitatea lor de a atrage fonduri de dezvoltare şi de nivelul cunoştinţelor profesionale ale profesorilor. Capacitatea instituţiilor educaţionale de a atrage fonduri comunitare este redusă, datorită faptului că ele nu deţin cunoştinţe necesare privind mecanismul de funcţionare al Uniunii Europene, programele lor de finanţare, precum şi de elaborarea şi implementarea proiectelor. Totodată din regiune lipsesc şi birourile de asistenţă şi de informare, care să oferă informaţii detaliate şi actuale despre programele de finanţare naţionale şi comunitare, respectiv care să acordă de asistenţă tuturor celor interesaţi, cu referire specială la cadre didactice, liceeni, organizaţii civile care activează în domeniul educaţiei.

Îmbunătăţirea nivelului educaţional impune necesitatea dezvoltării relaţiilor transfrontaliere în domeniul educaţional, respectiv exploatarea relaţiilor tradiţionale existente (cum ar fi de exemplu liceele deja înfrăţite) cu scopul facilitării transferului de cunoştinţe, precum şi valorificarea experienţelor cadrelor didactice prin organizarea unor schimburi de experienţe.

Nivel redus de dezvoltare a domeniului educaţional

Capacitatea redusă a instituţiilor educaţionale de a atrage fonduri

Nivel redus de cooperare transfrontalieră în domeniul educaţional

Lipsa schimburilor trasnfrontaliere

Lipsa legăturilor între şcolile din zonele transfrontaliere

Nivel de cunoştinţe redus legat de mecanismele de finanţare UE

Stil de conducere tradiţional

Lipsa unui centru de informare

Lipsa unor materiale practice privind elaborarea proiectelor

Descrierea situaţiei existente

Arborele problemei

61

Logica de intervenţie

Elementele logicii de intervenţie se bazează una pe alta, cu alte cuvinte trebuie să reiese clar că în urma realizării activităţilor vor fi obţinute rezultatele, rezultatele vor contribui la realizarea obiectivelor specifice, care la rândul lor vor contribui pe termen lung la atingerea obiectivului general. Relevanţa sistemului de obiective, adică armonizarea obiectivelor proiectului cu obiectivele programului reiese din corespondenţa obiectivelor generale, iar corespunderea proiectului cu necesităţile grupului ţintă reiese din armonizarea arborelui problemei (ca rezultat al analizei situaţiei existente) cu arborele obiectivelor.

Logica de intervenţie Obiectiv general Strângerea contactelor dintre populaţia regiunilor transfrontaliere, creeindu-se

baza solidă a dezvoltării socio-culturală, şi asigurarea dezvoltării durabile a instituţiilor de învăţământ

Obiectiv specific 1. Dezvoltarea cooperării în domeniul educaţiei şi învăţământului din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia; 2. Facilitarea capacităţii instituţiilor de învăţământ din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia de a atrage resurse disponibile.

Rezultate Un Centru de Informare şi Documentare UE. Material de instruire „Cum să elaborăm proiecte de succes?”, adaptat şi

în format electronic Două traininguri: „Învăţare cooperativă” şi „Elaborare de proiecte” Vizită de studiu în Ucraina Pagină web actualizată Un simpozion final.

Activităţi 1. Înfiinţarea unei Centru de Informare şi Documentare UE

Nivel ridicat de dezvoltare a domeniului educaţional

Capacitate ridicată a instituţiilor educaţionale de a atrage fonduri

Nivel ridicat de cooperare transfrontalieră în domeniul educaţional

Schimburi trasnfrontaliere extinse

Existenţa legăturilor extinse între şcolile transfrontaliere

Cunoştinţe bogate privind mecanismele de finanţare UE

Stil de conducere modern

Existenţa unui centru de informare

Existenţa unor materiale practice privind elaborarea proiectelor

Arborele obiectivelor

Elaborarea matricii cadrului logic

62

2. Elaborarea şi traducerea materialului de instruire 3. Organizarea celor două traininguri 4. Organizarea unei vizite de studiu în Ucraina 5. Actualizarea paginii web şi elaborarea CD-urilor 6. Organizarea unui simpozion final.

Activităţile propuse a fi realizate (organizarea trainingurilor, vizita de studiu, organizarea simpozionului şi a trainingurilor, înfiinţarea Centrul de Informare şi Documentare UE) vor crea cadrul ideal pentru îmbunătăţirea relaţiilor transfrontaliere, pentru împărtăşirea cunoştinţelor necesare implementării proiectelor, respectiv îmbunătăţirea cunoştinţelor privind mecanismele de finanţare ale Uniunii Europene, precum şi a capacităţilor de a accesa aceste fonduri. Riscuri şi ipoteze Succesul unui proiect pe lângă intervenţiile propuse de proiect, depinde şi de factori interni. Din acest motiv trebuie să analizăm atent riscurile şi ipotezele relevante proiectului.

Logica de intervenţie Riscuri şi ipoteze Obiectiv general

Strângerea contactelor dintre populaţia regiunilor transfrontaliere, creeindu-se baza solidă a dezvoltării socio-culturală, şi asigurarea dezvoltării durabile a instituţiilor de învăţământ

Obiectiv specific

1. Dezvoltarea cooperării în domeniul educaţiei şi învăţământului din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia; 2. Facilitarea capacităţii instituţiilor de învăţământ din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia de a atrage resurse disponibile.

● Instituţii de învăţământ liceali active pentru perfecţionarea personalului, respective pentru îmbunătăţirea procesului educaţional ● Liceele din grupul ţintă utilizează materialul de instruire şi pagina web ● Implementarea proiectelor similare ● Existenţa unei cooperări transfrontaliere continue

Rezultate Un Centru de Informare şi Documentare UE.

Material de instruire „Cum să elaborăm proiecte de succes?”, adaptat şi în format electronic

Două traininguri: „Învăţare cooperativă” şi „Elaborare de proiecte”

Vizită de studiu în Ucraina Pagină web actualizată Un simpozion final.

● Participare activă la traininguri ● Participare activă şi un grad mare de interes la vizita de studiu, respectiv la simpozionul final organizat ● Promovarea adecvată a rezultatelor proiectului ● Beneficiarii de proiecte valorifică serviciile Centrului de Informare şi Documentare UE ● Reprezentanţii instituţiilor de învăţământ din judeţele ţintă elaborează proiecte viitoare, utilizează şi transmit metodologia însuşită

Activităţi 1. Înfiinţarea unei Centru de Informare şi Documentare UE 2. Pregătirea, elaborarea, traducerea şi adaptarea electronică a materialului de instruire 3. Organizarea celor două traininguri 4. Organizarea unei vizite de studiu în Ucraina 5. Actualizarea paginii web 6. Organizarea unui simpozion final.

● Existenţa echipamentelor tehnice necesare organizării trainingurilor ● Existenţa experţilor pregătiţi ● Interesul grupului ţintă este corespunzător ● Cooperare eficientă cu partenerul ucrainian

63

Indicatori de realizare verificabili în mod obiectiv şi sursele lor de verificare Indicatorii verificabili în mod obiectiv arată în termeni concreţi dacă am atins sau nu obiectivele proiectului la fiecare nivel logic. Logica de intervenţie Riscuri şi ipoteze Obiectiv general

Strângerea contactelor dintre populaţia regiunilor transfrontaliere, creeindu-se baza solidă a dezvoltării socio-culturală, şi asigurarea dezvoltării durabile a instituţiilor de învăţământ

● Numărul legăturilor formate între instituţiile de învăţământ liceal ● Numărul proiectelor româno-ucrainien implementate ● Volumul Fondurilor Structurale utilizate în regiune

Obiectiv specific

1. Dezvoltarea cooperări în domeniul educaţiei şi învăţământului din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia; 2. Facilitarea capacităţii instituţiilor de învăţământ din judeţele Satu Mare şi Transcarpatia de a atrage resurse disponibile.

● Numărul proiectelor elaborate cu efect transfrontalier ● Satisfacţia participanţilor la trainingurile organizate ● Numărul vizitatorilor Centrului de Informare şi Documentare UE ● Numărul vizitatorilor paginii web ● Calitatea materialului de instruire elaborat

Rezultate Un Centru de Informare şi Documentare UE.

Material de instruire „Cum să elaborăm proiecte de succes?”, adaptat şi în format electronic

Două traininguri: „Învăţare cooperativă” şi „Elaborare de proiecte”

Vizită de studiu în Ucraina Pagină web actualizată Un simpozion final.

● Nr. de exemplare şi nr. de pagini a materialului de instruire (cca. 50 de pagini, în 30 de exemplare) ● Numărul participanţilor la traininguri (20*2) ● Numărul participanţilor la vizita de studiu (20) ● Numărul participanţilor la simpozionul final (30) ● Numărul paginilor adăugate paginii web deja existente (cca.10) ● Numărul trainingurilor organizate (2) ● Numărul profesorilor pregătiţi (40 de persoane)

Urmat de determinarea indicatorilor, fiecărui indicator trebuie să-i fie asociată o sursă de verificare. Riscuri şi ipoteze Surse de verificare Obiectiv general

● Numărul legăturilor formate între instituţiile de învăţământ liceal ● Numărul proiectelor româno-ucrainien implementate ● Volumul Fondurilor Structurale utilizate în regiune

● Evidenţele MIE şi ale birourilor de cooperare transfrontalieră ● Acorduri de colaborare formale sau informale ● Proiecte transfrontaliere elaborate şi implementate în comun

Obiectiv specific

● Numărul proiectelor elaborate cu efect transfrontalier ● Satisfacţia participanţilor la trainingurile organizate ● Numărul vizitatorilor Centrului de Informare şi Documentare UE ● Numărul vizitatorilor paginii web ● Calitatea materialului de instruire elaborat

● Statistici procurate de la liceele din cele două judeţe ● Statistici şi Raporturi anuale ale Inspectoratelor Şcolare Judeţene din cele două judeţe ● Date statistice şi rapoarte anuale ale direcţiilor judeţene de statistică

Rezultate ● Nr. de exemplare şi nr. de pagini a materialului de instruire (cca. 50 de pagini, în 30 de exemplare)

● Formulare de proiecte completate ● Lista participanţilor la traininguri, la

64

● Numărul participanţilor la traininguri (20*2) ● Numărul participanţilor la vizita de studiu (20) ● Numărul participanţilor la simpozionul final (30) ● Numărul paginilor adăugate paginii web deja existente (cca.10) ● Numărul trainingurilor organizate (2) ● Numărul profesorilor pregătiţi (40 de persoane)

simpozionul final şi la vizita de studiu ● Exemplarul "master" al materialelor de instruire ● Raporturile elaborate ● Evidenţele liceelor ● Pagina web actualizată

65

Anexa 7. Sfaturi şi recomandări

Sfaturi utile la care trebuie să fim atenţi în procesul de elaborare a proiectelor!

1. Analizaţi detaliat eligibilitatea proiectului! Să vă asiguraţi ca atât organizaţia , cât şi

activităţile propuse sunt eligibile în cadrul licitaţiei în cauză!

2. Respectaţi toate cerinţele formale ale proiectului (ataşarea tuturor anexelor

solicitate, înaintarea proiectului în număr de exemplare original/copii cerute, semnarea şi

ştampilarea documentelor)! Respectarea acestor elemente este foarte importantă, fiindcă şi

cea mai mică abatere poate să determine excluderea cererii de finanţare – de exemplu,

termenul de depune a cererii de finanţare care trebuie respectat la minut23. Utilizaţi lista de

verificare!

3. Completaţi fiecare punct al formularului cererii de finanţare, să nu lăsaţi nici un

punct necompletat!

4. Redactaţi proiectul în mod estetic, cu un aspect ordonat. Documentaţia proiectului

trebuie să fie structurată tematic pentru a fi uşor de parcurs. Este indicat ca exemplarele să

fie legate sau spiralate.

5. Formulaţi clar, succint, folosind un limbaj simplu. Prezentaţi datele în mod concis,

ignoraţi informaţiile nesemnificative. Pentru a facilita parcurgerea uşoară a documentaţiei

utilizaţi paragrafe.

6. Folosiţi diateza activă: „vom realiza” în loc de „se va realiza”, sau „s-ar putea

realiza”!

6. În cazul în care doriţi să furnizaţi informaţii suplimentare (de exemplu analiza

nevoilor, analiza SWOT), să anexaţi la documentaţia proiectului, astfel proiectul va fi mai

justificat în ochii evaluatorilor.

7. Să prezentaţi sustenabilitatea proiectului atât din punct de vedere instituţional,

profesional, cât şi financiar.

Părţile descriptive să se armonizeze cu obiectivele şi priorităţile proiectului pe de o

parte, respectiv cu bugetul proiectului pe de altă parte. Bugetul proiectului trebuie să fie real,

economic şi raţional.

Definiţi mai puţine obiective! Nu încercaţi să răspundeţi tuturor obiectivelor propuse

de program, fiindcă astfel proiectul îşi va pierde validitatea.

Pe parcursul elaborării proiectelor, acordaţi o importanţă deosebită acelor elemente,

care reprezintă avantaj în evaluarea proiectului. Grila de evaluare a proiectelor se regăseşte

în mod principal în ghidul solicitantului, recomandându-se analiza ei detaliată, deoarece

proiectul va fi evaluat pe baza acestui punctaj.

În principiu sub termenul limită se înţelege data sosirii pachetului la destinaţie şi nu data poştei.

66

Elaboraţi sumarul cu mare grijă. Evaluarea sumarului/notei conceptuale în

numeroase cazuri reprezintă primul pas al evaluării proiectului. Dacă punctajul acordat

sumarului este mai mic decât cel stabilit, proiectul va fi respins încă din această fază a

evaluării.

Să nu lăsaţi sarcini pe ziua înaintării proiectului. Dacă intervine ceva va fi ameninţat

proiectul.

Să nu ne gândiţi ce o să întâmple dacă proiectul nu va fi câştigător. NU există proiect

pieritor: deţineţi deja un proiect elaborat şi experienţă în elaborarea proiectelor, pe care o va

puteţi fructifica în viitor.

Probleme (greşeli) tipice care pot să apară pe parcursul elaborării proiectului: Neconformitatea administrativă a proiectului (documentaţie însoţitoare incompletă,

cererea nu este redactată pe calculator/maşină de scris; lipsa unor semnături, ştampile,

date)

Neeligibilitatea solicitantului, a proiectului, a activităţilor sau a costurilor.

Bugetul nu este clar sau include costuri, care nu reflectă preţurile existente pe piaţă.

Bugetul nu acoperă toate activităţile propuse, ceea ce poate pune în pericol

realizarea proiectului.

Lipsa unei rezerve în buget

Suma solicitată nu se încadrează între limitele minime şi maxime alocate prin

program. Bugetul proiectului include atât contribuţia proprie cât şi suma solicitată ca

finanţare.

Procentaje calculate în mod greşit. De exemplu, dacă solicitantul trebuie să contribuie

cu finanţare în proporţie de minim 2%, o co-finanţare de 1,99% va determina respingerea

automată a proiectului.

Grupurile ţintă nu sunt identificate în mod corect şi/sau nu sunt cuantificate numeric.

Solicitantul nu prezintă posibilităţi realiste pentru continuarea proiectului

(sustenabilitatea instituţională şi financiară a proiectului nu este justificat).

Planificare iraţională

a) proiect prea complex: număr excesiv de mare al elementelor de proiect (prea multe

activităţi)

b) detalierea excesivă a proiectului

c) elemente/activităţi neeligibile

d) outputuri nerealizabile sau necuantificabile

e) activităţile prevăzute nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor propuse.

67

Anexa 8. Formular de cerere de finantare - MODEL

Program Operaţional Regional

Axa Prioritară 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Domeniul major de interventie 3.4 – „Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a

infrastructurii pentru formare profesională continuă”

Anexa 1

PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL 2007-2013

CERERE DE FINANTARE

ÎNREGISTRAREA CERERII DE FINANŢARE

[Se completează de către Organismul Intermediar]

ORGANISMUL INTERMEDIAR pentru POR, din cadrul Agentiei pentru Dezvoltare Regionala ..................................………………………..

Număr de înregistrare ……………................... [Se completează cu nr de inregistrare de la registratura ADR]

Inregistrata de …………………………............................................ [Numele şi prenumele persoanei care înregistrează]

Cod SMIS (Număr cerere de finantare) ………..................................>

Semnătura ……………………………........................

Data înregistrării …………………............... [zz/ll/aaaa]

[ Instructiuni privind completarea cererii de finantare:

Pentru a veni in sprijinul solicitantului, la fiecare punct din cererea de finantare s-a explicat modul in care trebuie completata informatia solicitata; aceasta explicatie este redactata cu caractere italice si marcata intre paranteze dreptunghiulare [ ]. Va rugam sa cititi cu atentie explicatiile inainte de completarea cererii de finantare!

La momentul completarii cererii de finantare, explicatia marcata intre parantezele dreptunghiulare trebuie stearsa

Tabelul de pe coperta cererii de finantare se va completa numai de catre organismul intermediar.Va rugam sa nu completati, modificati sau stergeti tabelul!

Dupa completarea cu informatiile solicitate, cererea de finantare se va numerota corespunzator, in conformitate cu prevederile din ghidul solicitantului ]

68

TITLUL PROIECTULUI ………………………………………………………………………………………………………

[ Titlul proiectului se va scrie cu litere de tipar. Atentie, titlul proiectului nu trebuie sa depaseasca 300 de caractere ]

TIPUL ASISTENTEI FINANCIARE NERAMBURSABILE 01 FEDER

[ Aceasta informatie este predefinita. Va rugam nu stergeti, modificati, completati! ]

1. INFORMAŢII PRIVIND SOLICITANTUL

1.1 SOLICITANT

Denumire organizaţie: ............................................................ ...............................

Cod de înregistrare fiscală………………………………..........................................

Adresa poştală:……………………………………......................................................

Adresa poştă electronică……………… ………………………………………............

[ Se va completa cu date despre organizatie, asa cum apar ele in documentele statutare. Rubrica privind adresa poştală se completează cu adresa completă a sediului principal al organizaţiei

Adresa electronica este cea generala a organizatiei sau a reprezentantului legal al acesteia; aceasta informatie referitoare la adresa electronica nu este obligatorie! ]

1.2 TIPUL SOLICITANTULUI: unitate administrativ-teritorială (autoritate a administraţiei publice locale)

instituţii de învăţământ superior de stat (universităţi, institute, academii de studii)

instituţii publice furnizoare de servicii de formare profesională continuă

instituţii publice care au in subordine centre de formare profesională continuă

Centre de formare profesională continuă

1.3 REPREZENTANTUL LEGAL AL SOLICITANTULUI

Nume, prenume………………………………………………………………………………………

Funcţie ………………………………………………………………………………………………….

Număr de telefon………………………………………………………………………………………

Număr de fax …………………………………………………………………………………………..

Adresă poştă electronică …………………………………………………………………………….

[Se va completa cu numele persoanei care are dreptul, conform actelor de constituire, să reprezinte

69

organizatia si sa semneze in numele aceste. Se va trece numele complet, asa cum apare in cartea de identitate si initiala tatalui]

1.4 PERSOANA DE CONTACT Nume, prenume……………………………………………………................................................

Funcţie…………………………………………………………………………………………………..

Număr de telefon………………………………………………………………………………………

Număr de fax………………………………………………………………………………………….

Adresă poştă electronică ........................................................................................................

[Se va completa cu numele persoanei desemnate de solicitant pentru relatia cu organismul intermediar/autoritatea de management in ceea ce priveste cererea de finantare. Se va trece numele complet si initiala tatalui, asa cum apare in cartea de identitate. Persoana de contact poate fi chiar reprezentantul legal, daca solicitantul doreste ]

1.5. PERSOANA RESPONSABILĂ CU OPERAŢIUNILE FINANCIARE

Nume……………………………………………………………………………………………………

Funcţie …………………………………………………………………………………………………

Număr de telefon……………………………………………………………………………………..

Număr de fax …………………………………………………………………………………………

Adresă poştă electronică........................................................................................................

[Se va completa cu numele persoanei desemnate de solicitant cu drept de semnatura pentru operatiuni financiar-bancare. Se va trece numele complet si initiala tatalui, asa cum apare in cartea de identitate]

1.6 BANCA/TREZORERIA

Banca/ Sucursală: ............................................................................................................

Adresa:………………………………………………………………………………………………..

Cod IBAN:…………………………………………………………………………………………….

1.7 SPRIJIN PRIMIT ÎN PREZENT SAU ANTERIOR DIN FONDURI PUBLICE SI/SAU IMPRUMUTURI DIN PARTEA INSTITUTIILOR FINANCIARE INTERNATIONALE (IFI)

Aţi beneficiat de asistenţă nerambursabilă din fonduri publice sau de împrumut din partea IFI în ultimii 5 ani?

DA NU Daca DA, vă rugăm specificaţi următoarele informaţii pentru proiectele pentru care ati beneficiat de

finantare nerambursabila sau imprumut:

[Se vor completa informatii pentru maxim trei proiecte, selectate in ordinea descrescatoare a anului calendaristic in care s-a semnat contractul de finantare. Pentru fiecare proiect se va completa cate un tabel,dupa modelul de mai jos ]

70

Titlul proiectului şi nr. de referinţă ………………………

[Se va completa cu titlul proiectului asa cum apare in contractul de finantare. Numarul de referinta reprezinta codul proiectului/ numarul contractului asa cum a fost el stabilit de organizatia finantatoare/autoritatea de contractare]

Stadiul implementării proiectului [Se va completa cu FINALIZAT sau IN CURS DE FINALIZARE; in acest ultim caz se va trece data prevazuta de finalizare asa cum este in contractul de finantare

Obiectul proiectului [Se va completa cu o scurta descriere a proiectului, activitati realizate/in curs de realizare, nu mai mult de jumatate de pagina]

Rezultate obţinute [Se va completa cu rezultatele finale sau partiale ale proiectului]

Valoarea proiectului

[Se va completa cu valoarea finala a proiectului –daca acesta a fost finalizat sau cu valoarea de contract daca acesta este in implementare. Pentru proiectele la care contractul de finantare s-a incheiat in alta moneda decat RON se va trece valoarea in moneda respectiva si echivalentul in RON la data semnarii contractului de finantare]

Sursa de finanţare [Se va indica sursa de finantare – ex. bugetul de stat, bugetele locale, surse externe nerambursabile , etc - si se va completa cu denumirea organizatiei finantatoare si a autoritatii contractante (daca difera)]

Vă rugăm să specificaţi dacă pentru proiectul (in intregime sau partial, respectiv activitati din proiect)

ce constituie obiectul prezentei cereri de finanţare a mai fost solicitat sprijin financiar din fonduri publice, imprumuturi din partea IFI

DA NU Daca DA, vă rugăm specificaţi următoarele informaţii:

Denumirea programului şi nr. de înregistrare a proiectului ………………………

Sursa de finanţare…………………………….

Stadiul la data depunerii cererii de finantare

[ se va completa cu: in evaluare, in curs de finantare, respins etc]

Vă rugăm să specificaţi dacă proiectul (in intregime sau partial, respectiv activitati din proiect) ce

constituie obiectul prezentei cereri de finanţare a beneficiat deja de sprijin financiar din fonduri publice, imprumuturi din partea IFI

DA NU

Daca DA, vă rugăm sa dati detalii cu privire la program, organizatia finantatoare/autoritatea de contractare, activitatile finantate (respectiv acele activitati care se regasesc si in proiectul care face obiectul prezentei cereri de finantare) , valoarea activitatilor finantate

71

2. DESCRIEREA PROIECTULUI

2.1 AXA PRIORITARĂ A PROGRAMULUI OPERAŢIONAL ŞI DOMENIUL MAJOR DE INTERVENŢIE

PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL

[Aceasta informatie este predefinita.Va rugam nu completati, stergeti, modificati!]

AXA PRIORITARĂ

[Se va completa cu denumirea axei prioritare asa cum este precizat in Ghidul Solicitantului]

DOMENIUL DE INTERVENŢIE

[Se va completa cu denumirea domeniului de interventie asa cum este precizat in Ghidul Solicitantului]

SCHEMA DE AJUTOR DE STAT – NU ESTE CAZUL [Această informaţie este predefinită. Vă rugăm nu completaţi, ştergeţi, modificaţi!]

2.2 LOCALIZAREA PROIECTULUI ROMÂNIA

REGIUNEA:

JUDEŢUL:

LOCALITATEA:

[Se va completa cu judetul/ judetele si localitatea /localitatile acoperite de proiect, daca este cazul si proiectul are o arie geografica de implementare mai mare de o singura localitate/judet]

2.3 DESCRIEREA PROIECTULUI

2.3.1 Obiectivul proiectului [Se va completa cu obiectivul general si obiectivele specifice ale proiectului, modul in care proiectul contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale axei prioritare, domeniului major de interventie. Va rugam sa citit cu atentie Ghidul Solicitantului , sectiunea in care se prezinta domeniul major de interventie/axa prioritara, precum şi secţiunea referitoare la criteriile de selecţie ale cererii de finanţare . Orientativ: doua pagini ]

2.3.2 Context [Se va preciza dacă proiectul pentru care se solicită finanţarea este o componentă a unei iniţiative mai complexe de investitii a solicitantului, dandu-se detalii despre acesta (stadiul, rezultate etc). In acest caz se vor prezenta criteriile folosite la delimitarea proiectului de celelalte investitii.

De asemenea, se va preciza daca sunt si alte initiative complexe/ proiecte care depind de realizarea proiectului care face obiectul cererii de finantare. Se va menţiona in ce masura solicitantul/ unitatea care face obiectul propunerii de finanţare a obtinut finanţare/ este in curs de a obţine finanţare/ a depus cereri de finanţare, aplicaţii sau intenţionează să facă acest lucru în perioada de evaluare a prezentei cereri de finanţare sau în perioada de implementare a proiectului care vizeaza activitati complementare prezentului proiect-diversificarea/imbunatatirea sistemului educational /de fomare. Se va menţiona de asemenea dacă solicitantul de finanţare, unitatea care face obiectul finanţării este membru(ă) a unor parteneriate, reţele internaţionale, naţionale de educaţie/ formare. Orientativ: doua pagini ]

72

2.3.3 Justificarea necesităţii implementării proiectului [Se va preciza de ce este nevoie de acest proiect, care este valoarea sa adăugată. Se vor furniza informatii despre tipul serviciilor educaţionale furnizate, numărul de persoane care beneficiază de servicii în prezent şi estimat pentru urmatorii ani, starea dotărilor de specialitate, necesitatea inlocuirii/cumpararii de noi echipamente, etc. Se vor furniza informaţii despre proiecte complementare care vizează programele educaţionale oferite care se au în vedere a fi implementate de solicitant după sau odată cu proiectul pentru care se prezintă prezenta cerere de finanţare A se corela cu punctul 2.3.2 Orientativ: patru pagini]

2.3.4 Potenţialii beneficiari ai proiectului/ grupul ţintă

[se vor indica grupurile/ entităţile care vor beneficia/ vizate de rezultatele proiectului, direct sau indirect. Orientativ: o pagina]

2.3.5. Activităţile proiectului [Se va completa cu prezentarea detaliată a activitatilor si subactivitatilor aferente fiecarei activitati, in ordinea cronologica (e.g obtinerea proiectului tehnic - stadiul pregatirii licitatiei, data estimata de lansare licitatie, data estimata de incheiere a contractului de achizitii, data estimata de receptie si aprobare a proiectului de executie; contractarea executiei lucrarilor- stadiul pregatirii licitatiei, data estimata de lansare licitatie, data estimata de incheiere a contractului de executie a lucrarilor, descriere lucrari necesare etc; acestea sunt exemple; solicitantul trebuie sa descrie –dupa cum s-a solicitat mai sus, toate activitatile/subactivitatile necesare derularii proiectului. De asemenea, se va prezenta stadiul obtinerii avizelor/autorizatiilor necesare implementarii proiectului si data estimata de aobtinere a acelor avize /autorizatii care nu au fost inca obtinute.)

De asemenea se vor da detalii despre tipul/specificatiile echipamentelor/ dotărilor care vor fi achiziţionate. Orientativ: 10 pagini]

73

2.3.6 Calendarul activităţilor [Completaţi tabelul de mai jos cu activităţile proiectului, atat cele care au avut loc până la momentul depunerii cererii de finanţare (achizitii de servicii pentru executarea de studii, studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii de piata etc) cat si cele previzionate a se realiza dupa momentul depunerii cererii de finantare (în vederea implementării proiectului), precum şi cu perioadele la care acestea s-au realizat/ se vor realiza, corelate cu informatiile de la punctele 2.3.5 referitoare la activitati, la punctul 2.4 referitor la managementul proiectului si punctul 3.4 referitor la calendarul achizitiilor publice]

Anul 1 Anul 2 Anul….

Nr. crt

Activitate/ subactivitate

Poziţia/ persoana responsabilă cu implementarea activităţii

Luna

1

Luna

2

Luna

3

Luna

4

Luna

5

Luna

6

Luna

7

Luna

8

Luna

9

Luna

10

Luna

11

Luna

12

Luna

1

Luna

2

Luna

3

Luna

4

Luna

5

Luna

6

Luna

7

Luna

8

Luna

9

Luna

10

Luna

11

Luna

12

Luna

1

…..

1 xxxx 1.1 xxx 1.2 xxxx 1… xxxxxx 2 2.1 xxx

74

2.3.7. Resursele materiale implicate în realizarea proiectului

[Se va completa cu informaţii referitoare la sediul/sediile unde se vor efectua activitatile de management al proiectului cu dotările existente, echipamente IT deţinute şi utilizate pentru implementarea proiectului. Orientativ 2 pagini ].

2.3.8 Rezultate anticipate [Se va completa cu rezultatul/rezultatele aferente fiecărei activităţi dintre cele descrise la punctul 2.3.5 Orientativ 2 pagini]

2.4 MANAGEMENTUL PROIECTULUI Precizaţi care sunt resursele umane alocate implementarii proiectului (existente şi viitoare)

In cazul in care aplicantul nu intentioneaza sa contracteze managementul proiectului la acest punct se , se vor descrie:

numarul persoanelor implicate/avute in vedere pentru managementul proiectului, pozitia, atributiile si rolul fiecarui membru din echipa de proiect, experienta relevanta necesara pentru rolul propus in echipa de proiect, CV-ul, fisele de post corespunzătoare

In cazul in care aplicantul intentioneaza sa contracteze managementul proiectului la acest punct se , se vor descrie:

cerintele minime (experienta similara, expertiza etc) pe care solicitantul le va cere prin caietul de sarcini de achizitionare a serviciilor de management a proiectului

activitatile de management a proiectului ce vor face obiectul contractului de servicii de management a proiectului

modul in care solicitantul si persoanele din partea acestuia (CV, fisele de post corespunzătoare, rol in organizatie, atributii etc) vor verifica/monitoriza activitatea contractorului care va furniza servicii de management a proiectului

Se va preciza modul în care se va asigura monitorizarea implementării proiectului: strategia pe care o are solicitantul în acest sens, responsabilităţile membrilor echipei de proiect, procedurile care vor fi urmate şi calendarul activităţilor de monitorizare. De asemenea, se va descrie procedura de verificare/ supervizare a activităţii echipei de proiect aplicabilă în cadrul instituţiei solicitante. [ Orientativ 2-3 pagini]

2.5 DURATA PROIECTULUI Precizaţi durata implementării proiectului, exprimată în luni.

[Durata de implementare reprezinta perioada cuprinsa intre data semnarii contractului de finantare si data finalizării ultimei activităţi prevăzute în cadrul proiectului. Se va avea in vedere faptul că activitatile deja efectuate pana la data semnarii contractului de finantare pentru proiectul care face obiectul prezentei cereri de finantare nu vor fi luate in calcul la estimarea duratei de implementare. Pentru a estima corect perioada in care se semneaza contractul de finantare, va rugam sa cititi cu atentie Ghidul solicitantului, sectiunea „Evaluarea si selectia cererilor de finantare” unde este

75

precizata perioada maxima in care solicitantul este informat asupra rezultatului fiecarei etape de evaluare si selectie. Va rugam sa corelati informatia privind durata proiectului cu calendarul activitatilor prevazute la punctul 2.3.6. Atentie: perioada de implementare a proiectului nu poate depasi 31.07.2015] .[ Orientativ: 1/2 pagină]

2.6 INDICATORI [se vor descrie indicatorii de rezultat corelati cu indicatorii prevazuti la axa prioritara/domeniul de interventie relevant. Va rugam sa cititi cu atentie Ghidul solicitantului la sectiunea specifica ]

2.7 PARTENERII IMPLICAŢI ÎN DERULAREA PROIECTULUI Implementarea proiectului se face în parteneriat?

DA NU

[Această informaţie este predefinită. Vă rugăm nu completaţi, ştergeţi, modificaţi!]

2.8 RELAŢIA CU ALTE PROGRAME / STRATEGII / PROIECTE

[se va descrie modul in care proiectul relationeaza/se incadreaza/raspunde unei strategii nationale in domeniu, modul in care proiectul se coreleaza cu alte proiecte finantate din fonduri publice/private in regiune/judet, modul in care proiectul se incadreaza in strategia locala de dezvoltare etc completand tabelul de mai jos, selectand optiunea/optiunile care sunt relevante pentru proiect. Orientativ: 3 pagini]

INDICATORI Valoare la începutul perioadei de implementare

Valoare la sfârşitul perioadei de implementare

Rezultat imediat (direct) (indicatorii se vor corela cu rezultatele prevazute la pct 2.3.6)

…..

……

Rezultate induse (indirecte) (efecte pe termen mediu/lung)

………….

………………

X

76

MOD DE RELAŢIONARE

[DENUMIRE PROGRAM]

[DENUMIRE STRATEGIE]

[TITLU PROIECT]

[ALT DOCUMENT RELEVANT LA NIVEL NAŢIONAL/ REGIONAL-PRECIZATI]

2.9 TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Organizaţia este plătitoare de TVA?

DA NU

2.10 PROIECT GENERATOR DE VENIT

Este proiectul pentru care solicitaţi finanţarea generator de venituri?

DA NU

Dacă DA, vă rugăm să precizaţi care este valoarea estimată a veniturilor nete generate de proiect (autofinantarea proiectului, corelat cu pct 4.2 din cererea de finantare).

2.11 IMPACTUL ASISTENŢEI FINANCIARE NERAMBURSABILE ASUPRA IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI

Asistenţa financiară nerambursabilă pe care o solicitaţi va avea rolul să:

a) accelereze implementarea proiectului

DA NU

Detaliati............................

[indiferent de optiunea selectata, va rugam sa justificati raspunsul. Orientativ: 1 pagina]

77

b) este esenţială pentru implementarea proiectului

DA NU

Detaliati............................

[indiferent de optiunea selectata, va rugam sa justificati raspunsul. Orientativ: 1 pagina]

2.12 SUSTENABILITATEA PROIECTULUI

[Va rugam sa precizati modul in care proiectul se autosustine financiar dupa incetarea

finantarii solicitate prin prezenta cerere de finanţare, capacitatea de a asigura operarea si

intretinerea investitiei dupa finalizare (entităţi responsabile, fonduri, activităţi, orizont de timp. Orientativ: 3 pagini]

2.13 INFORMARE ŞI PUBLICITATE [Va rugam sa precizati masurile pe care le veti intreprinde pentru respectarea cerintelor regulamentelor comunitare de asigurare a vizibilitatii contributiei comunitare la proiect. Vor fi incluse cel putin urmatoarele tipuri de activitati de informare si publicitate: anunt de presa intr-un ziar regional si/sau local privind inceperea proiectului, anunt de presa la inchiderea proiectului cu mentionarea rezultatelor iar in cazul proiectelor de infrastructura, masurile obligatorii prevazute de regulamentele specifice ale Comisiei Europene. Va rugam sa cititi cu atentie Ghidul solicitantului la sectiunea referitoare la Informare si publicitate pentru detalii. Activitatea de informare si publicitate trebuie sa se regaseasca si la pct 2.3.5, 2.3.6, 2.3.8] [ Orientativ: 2 pagini]

Nr. Activitatea de informare si publicitate Durata estimata/ Perioada Costuri estimate

1

2

....

3.CONCORDANŢA CU POLITICILE UE ŞI LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

3.1 EGALITATEA DE ŞANSE

[Subliniaţi modul în care principiul privind egalitatea de şanse (nediscriminare pe criterii de rasă, sex, religie, dizabilităţi, vârstă) a fost considerat în elaborarea şi implementarea proiectului, fie în activităţile proiectului, fie în managementul proiectului, fie in identificarea grupurilor tinta/beneficiari menţionând orice componentă specifică care arată acest lucru. Se va preciza, de asemenea modul în care solicitantul, va urmări respectarea principiului privind egalitatea de şanse în cazul atribuirii şi derulării contractelor de lucrări şi serviciu care vor fi încheiate pe durata implementării proiectuluii în vederea atingerii obiectivelor acestuia. Orientativ: 2 pagini]

78

3.2 DEZVOLTAREA DURABILĂ SI EFICIENTA ENERGETICA

[Explicaţi modul în care proiectul contribuie la maximizarea beneficiilor şi reducerea efectelor negative în privinţa componentelor: economică, socială, de mediu, modul in care proiectul contribuie la imbunatatirea eficientei energetice (daca este cazul). Va rugam sa citit Ghidul solicitantului pentru clarificari asupra cerintelor temelor orizontale. Orientativ: 2 pagini ]

3.3 TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

[Explicaţi modul în care proiectul contribuie la introducerea noilor tehnologii şi are caracter inovativ, daca este cazul. Orientativ: 1 pagina ]

3.4 ACHIZIŢII PUBLICE Vă rugăm să completaţi formularul privind programul/ calendarul achiziţiilor publice:

ACHIZIŢII PUBLICE DEMARATE/EFECTUATE PĂNĂ LA DEPUNEREA

CERERII DE FINANŢARE

Nr. crt.

Obiectul contractului/

Acordului-cadru pentru realizarea

proiectului

Valoarea reală (Lei)

Procedura aplicată

Data începerii procedurii*

Data finalizarii

procedurii*

1 2 3

ACHIZIŢII PUBLICE PRECONIZATE DUPĂ DEPUNEREA CERERII DE

FINANŢARE

Nr. crt.

Obiectul contractului/

Acordului-cadru pentru realizarea

proiectului

Valoarea estimată

(Lei)

Procedura aplicată

Data estimată pentru

începerea procedurii*

Data estimată pentru

finalizarea procedurii*

* Se va completa cu nr. lunii (ex. a treia luna) de la semnarea acordului de finanţare

3.4.1 INFORMATII PRIVIND ELABORAREA STUDIULUI DE FEZABILITATE/DOCUMENTATIEI DE AVIZARE A LUCRARILOR DE INTERVENTII

Data lansării procedurii de achiziţie pentru elaborarea studiului de fezabilitate/ documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii

………<zz/ll/aa> Data elaborarii studiului de fezabilitate/ documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii

………<zz/ll/aa> Data ultimei actualizari a studiului de fezabilitate/ documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii ………<zz/ll/aa [se vor completa cu informatii numai paragrafele corespunzatoare situatiei la data completarii cererii de finantare ]

79

4.FINANTAREA PROIECTULUI

4.1 BUGETUL PROIECTULUI

Nr. crt Denumirea capitolelor si subcapitolelor

Cheltuieli neeligibile

Cheltuieli eligibile TOTAL TVA*

1 2 3 4 5=3+4 6 CAPITOL 1

1 Cheltuieli pt obtinerea si amenajarea terenului

1.1 Achiziţia terenului 1.2 Amenajarea terenului 1.3 Amenajarea pt protectia mediului

TOTAL CAPITOL 1 CAPITOL 2 2

Cheltuieli pt asigurarea utilitatilor necesare obiectivului

2.1 Canalizare, alimentare cu apă, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii, radio-tv, etc

TOTAL CAPITOL 2 CAPITOLUL 3 3

Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

3.1 Studii de teren (geotehnice, geologice, topografice, hidrologice, hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice şi de stabilitate a terenului)

3.2 Cheltuieli pt avize, acorduri, aututorizaţie de constructie

3.3 Proiectare si engineering 3.4 Consultanţa şi expertiză 3.5 Asistenta tehnica

TOTAL CAPITOL 3 CAPITOLUL 4 4 Cheltuieli pentru investiţii

4.1 Constructii si instalatii 4.2 Utilaje şi echipamente tehnologice şi

funcţionale 4.3 Dotari 4.4 Echipamente IT

TOTAL CAPITOL 4 CAPITOLUL 5 5 Alte cheltuieli

5.1 Organizare de santier 5.1.1 Lucrari de constructii

80

5.1.2 Cheltuieli conexe orqanizarii de santier

5.2 Comisioane, taxe, cote legale

5.3 Cheltuieli diverse si neprevazute TOTAL CAPITOL 5

CAPITOLUL 6 6

Cheltuieli aferente implementarii proiectului

6.1 Cheltuieli de publicitate si informare 6.2 Cheltuieli de audit

TOTAL CAPITOL 6 I TOTAL cheltuieli II Alte cheltuieli neeligibile III TOTAL GENERAL (I+II)

Bugetul proiectului = <Total general (coloana 5) +Total general (coloana 6)> Lei

4.2 SURSE DE FINANŢARE A PROIECTULUI Prezentaţi detalierea surselor de finanţare ale proiectului, conform tabelului:

NR. CRT.

SURSE DE FINANŢARE VALOARE (lei)

I Valoarea totală a proiectului, d.c.:

a. Valoarea neeligibilă a proiectului

b. Valoarea eligibilă a proiectului

c. TVA

II Contribuţia proprie în proiect, d.c.:

a. Contribuţia solicitantului la cheltuielile eligibile

b. Contribuţia solicitantului la cheltuielile neeligibile

c. Autofinanţarea proiectului*

III TVA

IV ASISTENŢĂ FINANCIARĂ NERAMBURSABILĂ SOLICITATĂ

I b -II a- II c

81

În care:

I Valoarea totală a proiectului = Valoarea neeligibilă a proiectului + Valoarea eligibilă a proiectului + TVA II Contribuţia proprie în proiect = Contribuţia solicitantului la cheltuieli eligibile + Contribuţia solicitantului la cheltuieli neeligibile + Autofinanţarea proiectului*

*Autofinanţarea proiectului se va calcula numai în cazul proiectelor generatoare de venit

5. CERTIFICAREA APLICAŢIEI

5.1 DECLARAŢIE

Confirm că informaţiile incluse în această cerere şi detaliile prezentate în documentele anexate sunt corecte şi asistenţa financiară pentru care am aplicat este necesară proiectului pentru a se derula conform descrierii.

De asemenea, confirm că nu am la cunoştinţă nici un motiv pentru care proiectul ar putea să nu se deruleze sau ar putea fi întârziat.

Înţeleg că dacă cererea de finanţare nu este completă cu privire la toate detaliile şi aspectele solicitate, inclusiv această secţiune, ar putea fi respinsă.

Prezenta cerere a fost completată având cunoştinţă de prevederile articolelor 473, 474, 479-484 din Codul Penal adoptat prin Legea nr. 301/2004.

Data

Numele , prenumele (litere mari de tipar) reprezentantului legal al solicitantului sau persoanei imputernicite

Funcţia ocupată în organizaţie

..............................................

Semnătura..........................

(stampila)