George

ENIGMA OTILIEI

C{LINESCU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

Pe copert[: Colaj din tablourile lui Giovanni Boldini=i Guido Cadorin

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE:

Ov. S. Crohm[lniceanu,Nicolae Manolescu, I. Negoi\escu,

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,Emil Alexandrescu, Constan\a B[rboi,

Silvestru Boatc[, Marieta Popescu

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea

Corector: Ludmila AlexeiTehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 20183

CZU 821.135.-3C 14

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiC[linescu, G.

Enigma Otiliei: roman/ G. C[linescu; col. ini\. =i coord. Anatol =i DanVidra=cu; conc. gr. col. =i coperta/ Vladimir Zmeev.— Ch., Litera, B., LiteraInt., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 504 [p]. — (Bibl. =colarului, serienou[, nr. 230)

ISBN 9975-74-399-4

821.135.1.-3

ISBN 9975-74-399-4 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62V . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83VII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103VIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120IX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174XI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191XII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255XV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283XVI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307XVII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365XIX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . 486

Enigma Otiliei

7

TABEL CRONOLOGIC

1899 19 iunie. S-a n[scut, la Bucure=ti, un fiu al Mariei Vi=an, George,pe care mai t`rziu, c`nd acesta ]mplinea 8 ani, l-a ]nfiat ConstantinC[linescu din Ia=i.Copil[ria =i-a petrecut-o la Bucure=ti =i, ceva mai t`rziu, la Boto=ani.

1906 +coala primar[ la Ia=i.1908 Familia mut`nde-se la Bucure=ti, micul George se ]nscrie la gimnaziul

„Gh. +incai“.1914 Elev al Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“.1915 Elev al Liceului „Gh. Laz[r“.1918 Sus\ine examenul de bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul“ din

Bucure=ti.1919 }ncepe studiile la Facultatea de Litere =i Filozofie din Bucure=ti,

unde ]nva\[ limba =i literatura italian[. +ef de catedr[ era RamiroOrtiz, decan — Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga,Vasile P`rvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu,Eugen Lovinescu.31 mai. }n revista „Sbur[torul“, la rubrica „Coresponden\[ literar[“,este publicat[ o strof[ din poezia Flutura=ul a lui G. C[lin.

1921 Paleograf-bibliotecar la Arhivele Statului din Bucure=ti.1923 Trece examenul de licen\[ la limba italian[.

Apare ]n traducerea sa Un om sf`r=it de Giovanni Papini.1924 Debuteaz[ ]n critic[ la revista „Roma“, condus[ de Ramiro Ortiz.

Este profesor provizoriu la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara.Bursier al +colii Rom`ne din Roma, condus[ de Vasile P`rvan.Cutreier[ Roma antic[ =i muzeele, r[sfoie=te toat[ biblioteca antico-arheologic[ din =coal[, are acces la Biblioteca Vaticanului. Audiaz[cursurile unor speciali=ti eminen\i, ca Adolfo Venturi. Se ini\iaz[]n arheologie =i arhitectur[.

CUPRINS

8

G. C[linescu

1926 Adev[ratul debut poetic, cu poezia de dragoste Nova mihi apparuitBeatrix. Ia parte la =edin\ele cenaclului „Sbur[torul“, unde esteremarcat de Eugen Lovinescu.

1926—1928 — Profesor la Liceul „Gh. +incai“ din Bucure=ti.1927 Public[ intens ]n revistele „Via\a literar[“, „Sbur[torul“, „Sinteza“,

„G`ndirea“.1928 E profesor la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara. Se

c[s[tore=te cu Alice-Vera Trifu.1931 Public[, ]n „Via\a rom`neasc[“, fragmente din Via\a lui Eminescu.1932 }n „Adev[rul literar =i artistic“ =i ]n „Rom`nia literar[“ public[ alte

fragmente din Via\a lui Mihai Eminescu =i din romanul Carteanun\ii.}n editura „Cultura Na\ional[“ apare volumul Via\a lui MihaiEminescu, str[lucit debut al lui George C[linescu ]n istoria literar[.

1933 Apare romanul Cartea nun\ii.George C[linescu este numit codirector al revistei „Via\arom`neasc[“ (]mpreun[ cu Mihai Ralea).Apare edi\ia a doua, rev[zut[, a studiului Via\a lui Mihai Eminescu.

1934 George C[linescu studiaz[, la Biblioteca Academiei, manuscriseleeminesciene.

1935 Apar dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cultura. Descriereaoperei.

1936 Apar alte dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cadrul psihic.Cadrul fizic. Tehnica. Analize. Eminescu ]n spa\iu =i timp.23 noiembrie. George C[linescu ]=i sus\ine doctoratul la Ia=i cuteza „Analiza literar[ a unui manuscris eminescian: Avatariifaraonului Tlà“.

1937 Reia activitatea la „Via\a rom`neasc[“.Este conferen\iar provizoriu de critic[ =i estetic[ la Facultatea deLitere din Ia=i.}i apare culegerea Poezii.

1938 Public[ Via\a lui Ion Creang[, Enigma Otiliei =i edi\ia a treia,rev[zut[ =i completat[ cu aparat critic, a studiului Via\a lui MihaiEminescu.C[l[torii ]n Fran\a =i Italia.

Enigma Otiliei

9

1939 George C[linescu editeaz[, la Ia=i, „Jurnalul literar“, foaies[pt[m`nal[ de critic[ =i informa\ie literar[. Public[ volumele Prin-cipii de estetic[, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi.

1941 Public[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent.1943 Debuteaz[ ]n dramaturgie, cu piesa-parabol[ +un sau calea

neturburat[ (mit mongol).1944 George C[linescu ]ntemeiaz[ ziarul „Tribuna poporului“. Este numit

profesor titular la Catedra de Istorie a Literaturii Rom`ne Modernede la Universitatea din Ia=i.

1945 Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.Este numit =ef al Catedrei de Literatura Rom`n[ Modern[ de laFacultatea de Filozofie =i Litere din Bucure=ti.E director al revistei „Lumea“.

1946 Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole.}n edi\ia a II-a (rev[zut[) apar romanul Enigma Otiliei =i Istorialiteraturii rom`ne. Compendiu.

1948 Devine membru activ al Academiei Rom`ne.E director al Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor (ulterior —Institutul de Istorie =i Teorie Literar[).

1952 Devine redactor responsabil al revistei „Studii de istorie literar[ =ifolclor“ (din 1964 — „Revist[ de istorie =i teorie literar[“).

1953 Apare romanul Bietul Ioanide.1954 Elaboreaz[ studiul Nicolae Filimon.1956 Volumul Studii =i conferin\e.

Edi\ia a III-a, cu modific[ri, a romanului Enigma Otiliei.1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon.1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii

Rom`ne de la Facultatea de Filologie din Bucure=ti.Apare volumul Scrinul negru.Organizeaz[, acas[, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretariidomnului de Voltaire, R[zbunarea lui Voltaire, Soarele =i luna.}ncepe s[ lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea.

1961 Edi\iile a V-a =i a VI-a (definitiv[) ale romanului Enigma Otiliei.1962 George C[linescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Via\a =i

opera).1963 Volumul de versuri Lauda lucrurilor.

10

G. C[linescu

1964 Este numit =ef de catedr[ onorific la Facultatea de Filologie dinBucure=ti.}i apare volumul Cronicile optimistului.Vede lumina tiparului edi\ia a IV-a, rev[zut[, a Vie\ii lui MihaiEminescu.E distins cu Premiul de Stat pentru ]ntreaga activitate literar[.}n revista „Teatru“ e publicat[ piesa Ludovic al XIX-lea.La Ia=i este jucat[ piesa lui George C[linescu Tragedia regeluiOtakar =i a prin\ului Dalibor.V[d lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanulCartea nun\ii ]n Opere.12 martie. George C[linescu ]nceteaz[ din via\[.Institutul de Istorie Literar[ al Academiei Rom`ne ]ncepe s[-i poartenumele.Post-mortem sunt reeditate majoritatea operelor lui G. C[linescu,unele — de mai multe ori.

Enigma Otiliei

11

I

}ntr-o sear[ de la ]nceputul lui iulie 1909, cu pu\in ]naintede orele zece, un t`n[r de vreo optsprezece ani, ]mbr[cat ]nuniform[ de licean, intra ]n strada Antim, venind dinspre stradaSfin\ii Apostoli cu un soi de valiz[ ]n m`n[, nu prea mare, dardesigur foarte grea, fiindc[, obosit, o trecea des dintr-o m`n[]ntr-alta. Strada era pustie =i ]ntunecat[ =i, ]n ciuda verii, ]nurma unor ploi generale, r[coroas[ =i fo=nitoare ca o p[dure.}ntr-adev[r, toate cur\ile =i mai ales ograda bisericii erau plinede copaci b[tr`ni, ca de altfel ]ndeob=te cur\ile marelui sat ceera atunci Capitala. V`ntul scutura, dup[ popasuri egale,coamele pomilor, f[c`nd un tumult nev[zut, =i numai ]ntune-carea =i reaprinderea unui lan de stele d[dea trec[toruluib[nuiala c[ mari v`rfuri de arbori se mi=cau pe cer. T`n[rulmergea atent de-a lungul zidurilor, scrut`nd, acolo unde luminaslab[ a felinarelor ]ng[duia, numerele caselor. Uniforma neagr[]i era str`ns[ bine pe talie, ca un ve=m`nt militar, iar gulerultare =i foarte ]nalt =i =apca umflat[ ]i d[deau un aer b[rb[tesc=i elegant. Fa\a ]i era ]ns[ juvenil[ =i prelung[, aproape feminin[din pricina =uvi\elor mari de p[r ce-i c[deau de sub =apc[, darcoloarea m[slinie a obrazului =i t[ietura elinic[ a nasuluicorectau printr-o not[ voluntar[ ]nt`ia impresie. Din chipuldezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul ]n c[utareaunui anume num[r, se vedea c[ nu cuno=tea casa pe care oc[uta. Strada era pustie =i lumea p[rea adormit[, fiindc[ l[mpilede prin case erau stinse sau ascunse ]n mari globuri de sticl[mat[, ca s[ nu dea c[ldur[. }n aceast[ obscuritate, strada aveaun aspect bizar. Nici o cas[ nu era prea ]nalt[ =i aproape niciuna nu avea cat superior. }ns[ varietatea cea mai neprev[zut[a arhitecturii (oper[ ]ndeob=te a zidarilor italieni), m[rimea

CUPRINS

12

G. C[linescu

neobi=nuit[ a ferestrelor, ]n raport cu forma scund[ a cl[dirilor,ciubuc[ria, ridicol[ prin grandoare, amestecul de frontoanegrece=ti =i chiar ogive, f[cute ]ns[ din var =i lemn vopsit,umezeala, care dezghioca varul, =i usc[ciunea, care umflalemn[ria, f[ceau din strada bucure=tean[ o caricatur[ ]n moloza unei str[zi italice. }n apropierea m`n[stirii =i peste drum deea, o cas[ cu ferestre ]nalte era ]nc[ luminat[. }n fa\a ei sta\ionao tr[sur[ luxoas[ cu doi cai albi, ]n[untrul c[reia dormea, cucapul ]n piept =i cu h[\urile ]n m`n[, un birjar gros, ]nf[=urat ]ntipicul ve=m`nt lung =i ]ncre\it de catifea. T`n[rul ajunsese cugreaua lui valiz[ ]n chip de balerc[ ]n dreptul ei =i, dup[oarecare examen, se opri l[s`nd o clip[ jos povara. Casa aveaun singur cat, a=ezat pe un parter scund, ale c[rui geamurip[trate erau acoperite cu h`rtie translucid[, imit`nd un vitraliude catedral[. Partea de sus privea spre strad[, cu patru ferestrede o ]n[l\ime absurd[, form`nd ]n v`rful lor c`te o rozet[ gotic[,de=i deasupra lor zid[ria scotea tot at`tea mici frontoane clasice,sprijinite pe c`te dou[ mensole. La fa\ad[, acoperi=ul c[deacu o strea=in[ lat[, rezem`ndu-se pe mensole desp[r\ite decasetoane, totul ]n cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele=i casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid[ria era cr[pat[=i scorojit[ ]n foarte multe locuri, =i din cr[p[turile dintre fa\adacasei =i trotuar ie=eau ]ndr[zne\ buruienile. Un grilaj ]nalt =igreoi de fier, ruginit =i c[zut pu\in pe spate, dovedea, pe dreapta,existen\a unei cur\i, ]n care se z[rea prin ]ntuneric at`ta frunzi==i at`tea trunchiuri, ]nc`t ]ntinderea ei, deocamdat[, nu seputea calcula, impresia trec[torului fiind totu=i de p[dure f[r[fund. Grilajul avusese o poart[ mare cu dou[ aripi, legat[ acumcu un lan\. O porti\[ mai mic[ numai era deschis[, =i pe aceea,lu`ndu-=i sacul ]n m`n[, intr[ t`n[rul, dup[ oarecare chibzuial[.Ajung`nd ]n fa\a u=ii de la intrare, el se codi s[ urce cele dou[trepte de piatr[ =i porni spre fundul cur\ii spre a vedea dac[putea da de cineva ]n od[ile de serviciu. Acolo putu s[-=i deaseama c[ partea de din dos a casei avea o ]n[l\ime mai maredec`t a restului, parter =i cat form`nd dou[ coridoare suprapuse,cu geaml`c. Numai ]n catul de sus o lamp[ cu petrol ardea,

Enigma Otiliei

13

restul mocnea ]n ]ntuneric. T`n[rul se ]ntoarse spre intrarea dinfa\[ =i medit[ un mijloc de a-=i vesti prezen\a. }ns[ nu v[zuprin apropiere nici o sonerie, =i a bate ]n u=[ i se p[ru, cum era=i natural, o absurditate. }ntr-adev[r, u=a, de forma unei enormeferestre gotice de lemn umflat =i descleiat de c[ldur[ sau ploaie=i bubos de vopsea cafenie, se ]ntindea de la cele dou[ treptede piatr[, tocite ]n modul convexit[\ii, p`n[ aproape substrea=in[. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, plinede un praf str[vechi, pe care se vedeau bine urmele pic[turilorde ploaie =i ale melcilor f[r[ cas[. Neav`nd alt chip de ales,t`n[rul ap[s[ clan\a moale =i d[du s[ trag[ u=a. Dar spre spaimalui, u=a cea uria=[ se mi=c[ aproape de la sine, c[z`nd spre elcu un sc`r\`it ]ngrozitor. Intimidat, a=tept[ ca lumea din cas[,intrigat[ de zgomot, s[ n[v[leasc[ jos, dar nu se ]nt`mpl[ nimic.T`n[rul intr[ atunci, ]ncerc`nd s[ ]nchid[ c`t mai bine infernalau=[, =i abia ]n[untru f[cu uimitoarea descoperire c[ m`nerulde os al unui probabil clopo\el interior at`rna ]n sal[. Dar nu]ndr[zni s[ sune numaidec`t, ]ntr-at`t ]l mir[ anticamera. Eaera de o ]n[l\ime considerabil[, ocup`nd spa\iul celor dou[caturi laolalt[. O scar[ de lemn cu dou[ sui=uri laterale formaun soi de piramid[, ]n v`rful c[reia un Hermes de ipsos, destulde gra\ios, o copie dup[ un model clasic, dar vopsit detestabilcu vopsea cafenie, \inea ]n locul caduceului o lamp[ cu petrolcu glob de sticl[ ]n chipul unui astru. Lampa era stins[, ]nschimb o alt[ lamp[ plin[ de ciucuri de cristal, at`rnat[ de]naltul tavan, lumina tulbure ]nc[perea. Ceea ce ar fi surprinsaici ochiul unui estet era inten\ia de a executa grandiosul clasic]n materiale at`t de nepotrivite. Pere\ii, care, spre a corespundeinten\iei clasice a sc[rii de lemn, ale c[rei capete de jos erausprijinite pe doi copii de stejar, adulter[ri donatelliene, ar fitrebuit sa fie de marmur[ sau cel pu\in de =tuc, erau grosolantencui\i =i zugr[vi\i cu =ablonul =i cu m`na, imit`nd picturilepompeiene, =i ]ndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi =iro=ii. }ns[ sistemul de perspective =i festoane ]n loc s[ fie tratatpe ]ntregul c`mp al anticamerei, printr-o optic[ fals[ de zugrav,era t[iat ]n dou[ sec\iuni corespunz`nd fiec[rui cat, indic`nd

14

G. C[linescu

astfel ]n chip sup[r[tor lipsa de coeziune a planurilor. }n sf`r=it,tavanul imita prin zugr[veli casetoanele unui plafon roman.Acest sistem de decora\ie, precum =i cr[p[turile lungi =ineregulate ale pere\ilor d[deau ]nc[perii un aer de ruin[ =ir[ceal[. T`n[rul, hot[r`ndu-se ]n fine, trase de m`nerul clopo-\elului. Atunci un fel de schel[l[it metalic r[sun[ de sus ca-nni=te spa\ii mari =i goale cu ecou r[u. Trecu un timp chinuitorpentru necunoscutul de jos, apoi scara ]ncepu s[ sc`r\`ie caap[sat[ de o greutate extraordinar[ =i cu o iritant[ ]ncetineal[.C`nd provocatorul acestor grozave p`r`ituri fu jos, t`n[rul v[zumirat un omule\ sub\ire =i pu\in ]ncovoiat. Capul ]i era atins deo calvi\ie total[, =i fa\a p[rea aproape sp`n[ =i, din cauzaaceasta, p[trat[. Buzele ]i erau ]ntoarse ]n afar[ =i galbene deprea mult fumat, acoperind numai doi din\i vizibili, ca ni=tea=chii de os. Omul, a c[rui v`rst[ desigur ]naintat[ r[m`neatotu=i incert[, z`mbea cu cei doi din\i, clipind rar =i moale,]ntocmai ca bufni\ele sup[rate de o lumin[ brusc[, dar privind]ntreb[tor =i v[dit contrariat.

— Unchiul Costache? ]ndr[zni s[ deschid[ gura t`n[rul, peurm[, intimidat, ref[cu ]ntrebarea: Aici =ade domnul ConstantinGiurgiuveanu?

B[tr`nul clipi din ochi, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea,mi=c[ buzele, dar nu r[spunse nimic.

— Eu sunt Felix, ad[ug[ t`n[rul, uimit de aceast[ primire,nepotul dumnealui.

Omul sp`n p[ru tot a=a de plictisit de ]ntrebare, clipi dec`teva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea=teptatde r[gu=it, aproape =optit, duhnind a tutun, r[spunse repede:

— Nu-nu-nu =tiu... nu-nu st[ nimeni aici, nu cunosc...Buim[cit, t`n[rul st[tu locului nemi=cat, a=tept`nd o revenire

asupra t[gadei. Dar b[tr`nul, dup[ ce-l privi clipind, cu aceadeferen\[ hot[r`t[ cu care ]ndemni pe un individ s[ plece,zise din fundul g`tlejului: „Bun[ seara!“ =i porni iar[=i, ]nsc`r\`ituri ]ngrozitoare, pe scar[. T`n[rul puse m`na automaticpe m`nerul valizei =i ie=i ame\it pe u=a gotic[ =i apoi pe poartaruginit[, trecu prin fa\a muscalului, care sfor[ia mereu, =i pornidezorientat ]nainte.

Enigma Otiliei

15

Uimirea liceanului va p[rea nu se poate mai ]ndrept[\it[,dac[ vom =ti cine era. Se numea Felix Sima =i sosise cu o or[mai ]nainte ]n Bucure=ti, venind din Ia=i, unde fusese elev ]nclasa a VIII-a a Liceului Internat. Sf`r=ise liceul, trec`ndexamenul de capacitate, =i acum venea ]n Bucure=ti la tutoreles[u, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, c[ruiaobi=nuia din familie a-i zice „unchiul“, era cumnat al tat[luis[u care murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar,apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de s`nge.Singura lui sor[, so\ia lui Costache Giurgiuveanu, cel c[utat,murise =i ea de mult. V[duv el ]nsu=i de vreo zece ani, doctorul]=i \inuse b[iatul mai mult ]n pensionate =i ]n internate. Dup[ olung[ boal[ plictisitoare, se stinse =i el, cu satisfac\ia c[ copilule mare =i cu viitorul oarecum asigurat. }n afar[ de un oarecaredepozit ]n bani, doctorul l[sa lui Felix o cas[ cam veche darsolid[ =i rentabil[ ]n strada L[pu=neanu. Pentru administrareaacestor bunuri, fusese indicat ca tutore „unchiul Costache“,cumnatu-s[u. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta peFelix ]n raporturile cu =coala, pl[tea taxele, semna ]n calitatede corespondent, iar Felix, la r`ndul lui, ]i trimitea =tiri despreel. De altfel, rela\iile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla]nt`mplare a tutelei: „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“,care trecea ]n genere drept fata lui Costache, fuseser[ totdeaunanumele cele mai pomenite din casa doctorului Sima =i socotiteca simbol al rudeniei apropiate.

Felix nu v[zuse pe Costache Giurgiuveanu dec`t cu mul\iani ]n urm[, ca copil, =i tot atunci o cunoscuse =i pe Otilia,care era o simpl[ feti\[. Dar ]n fiecare an scria la s[rb[torileconsacrate =i ]n alte c`teva ]mprejur[ri „unchiului Costache“,]ntreb`nd ce mai face „veri=oara Otilia“, iar Otilia scria„unchiului Iosif“, ]ntreb`nd ce mai face „v[rul Felix“. T`n[rulfiu al doctorului =i Otilia erau astfel ]n chip oficial intimi princoresponden\[ =i desigur c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit, n-ar fi pututdec`t s[ continue =i oral stilul familiar din scrisori. Z[p[cealalui Felix era dar explicabil[. Num[rul casei ]l cuno=tea infailibil,iar ]n cas[ locuiau „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“.

16

G. C[linescu

R[m[sese hot[r`t, ]n urma unei coresponden\e pe care o \inea,nu-i vorb[, cu Otilia, c[, ]ndat[ ce va termina liceul, va veni laBucure=ti, ]n vederea continu[rii studiilor, urm`nd s[ locuiasc[la unchiul-tutor ]n strada Antim. }l vestise la vreme printr-oscrisoare, =i acum ]i era dat s[ primeasc[ acest r[spuns ciudat.Felix ]=i cercet[ bine memoria, spre a vedea dac[ nu cumva areo lips[, dar lucrul era cu neputin\[. Acela era num[rul. C[ut[mai departe vreun bis =i se g`ndi la posibilitatea ca ]n curteaunchiului s[ fie mai mul\i locatari. +tia ]ns[ bine c[ Giurgiuveanuera proprietar =i nu ]nchiria, =i un chiria=, de altminteri, ar fi =tiutla cine st[. Mai mult muncit de ciud[\enia acestei ]nt`mpl[ridec`t de problema petrecerii nop\ii ]n necunoscut, Felix mergea]n ne=tire ]nspre strada Arionoaiei, c`nd, deodat[, o imagine i sefix[ ]n minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit ]n tonalitatecafenie sp[l[cit[ ]nf[\i=a un om cu capul aproape depilat, cuochii foarte proeminen\i =i cu buze groase, cu numai c`teva firenegre rare ]n loc de must[\i. Aceast[ fotografie, care se afla pebiroul tat[lui s[u, ]i de=tepta ]n minte, nu =tia de ce, ideea unuiho\ de copii mici. }ns[ era sigur c[ fotografia reprezenta pe unchiulCostache. Omule\ul de pe scara sc`r\`itoare, mult mai b[tr`n,era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fiornecunoscut de experien\[ rea trecu prin sufletul candid al luiFelix: S[ nu vrea s[-l primeasc[ „unchiul“? Dar de ce? Desigurc[ nu a l[murit bine.

Poate scrisoarea n-a sosit =i nu se a=teptau s[ vin[ a=a t`rziu,noaptea. Totu=i, spusese r[spicat: „Eu sunt Felix!“ Cu ]ndoiala]n suflet, ]ns[ hot[r`t, t`n[rul se ]ntoarse ]napoi =i, dup[ o scurt[codire, intr[ din nou ]n curte =i ]n anticamer[ =i trase deblestematul clopo\el, care r[sun[ pe sus ca un vas de sticl[sf[r`mat pe podele. Dup[ o a=teptare chinuitoare, scara ]ncepus[ sc`r\`ie greu, =i b[tr`nul sp`n ap[ru din nou cu ochii mira\i.

— Ce e? ]ntreb[ el ]n =oapt[, ca =i c`nd nu l-ar fi v[zutpe b[iat.

Glasul acestuia pieri de emo\ie, =i inima-i zv`cni cu violen\[]n piept. }ncerc[ s[-=i adune puterile, c`nd o voce cristalin[se auzi de sus:

Enigma Otiliei

17

— Dar, papa, e Felix!Felix privi spre cap[tul sc[rii ca spre un cer deschis =i v[zu

]n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung =it`n[r de fat[, ]nc[rcat cu bucle, c[z`nd p`n[ pe umeri. Atuncib[tr`nul, ca =i c`nd totul s-ar fi petrecut ]n modul cel maifiresc, f[r[ nici o l[murire asupra atitudinii dinainte, clipindmolatic din ochi, cu aceea=i duhoare de tutun =i cu acela=iglas f[r[ acustic[, zise lui Felix Sima:

— Ia-\i geamantanul =i vino sus!Urcar[ am`ndoi pe scara p`r`itoare =i se g[sir[ ]ntr-un soi

de antreu pe care t`n[rul nu avu r[gaz s[-l examineze,r[m`n`nd totu=i cu sentimentul c[ mobilele erau toate acoperitecu ni=te c[m[=i de materie fumurie. Fata, sub\iratic[, ]mbr[cat[]ntr-o rochie foarte larg[ pe poale, dar str`ns[ tare la mijloc =icu o mare coleret[ de dantel[ pe umeri, ]i ]ntinse cu franche\eun bra\ gol =i delicat. Felix ]i str`nse m`na =i avu o clip[impulsiunea de a i-o s[ruta, ]ns[ fata i-o trase cu mult ]naintede a lua o deciziune =i i-o trecu sub bra\ul st`ng.

— Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, c[ aivenit. Eu sunt Otilia.

Apoi, p[r`ndu-i-se c[ t`n[rul nu reac\ioneaz[ destul dec[lduros, ]ntreb[, ]ntorc`nd ad`nc fa\a spre el:

-— Oare nu-\i pare bine?— Ba da! r[spunse sfios Felix, contrariat c[ nu vine nimeni

s[-i ia valiza din m`n[.Condus de Otilia =i urmat de b[tr`n, Felix intr[ ]ntr-o odaie

foarte ]nalt[, ]nc[rcat[ de un fum des =i ]n\ep[tor de tutun ca ocovert[ de vapor pe Marea Nordului. }n mijlocul ei, la o mas[rotund[ prev[zut[ cu o mare lamp[ de petrol cu glob de sticl[mat[, se aflau, ]n fa\a unui joc de table, trei persoane care ladeschiderea u=ii ridicar[ capul ]n felurite grade de curiozitate.Erau dou[ femei =i un b[rbat. B[tr`nul merse =i ocup[ scaunulr[mas gol l`ng[ ceilal\i, ]n vreme ce Otilia conduse pe Felixde-a dreptul la mas[, prezent`ndu-l.

— E Felix, zise ea oprindu-se ]n fa\a b[rbatului care tocmaiaruncase zarurile.

18

G. C[linescu

Acesta ridic[ numaidec`t capul =i ]ntinse repede m`na. Eraun om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totu=ievit`nd impresia de exces, c[rnos la fa\[ =i rumen ca unnegustor, ]ns[ elegant prin fine\ea pielii =i t[ietura englezeasc[a must[\ii c[runte. P[rul rar, dar bine ales ]ntr-o c[rare caremergea din mijlocul frun\ii p`n[ la ceaf[, lan\ul greu de aur cubreloc la vest[, hainele de stof[ fin[, parfumul discret ]n careintra =i o nuan\[ de tabac, toate acestea reparau cu des[v`r=ire,]n apropiere, neajunsurile v`rstei =i ale corpolen\ei.

— Pascalopol, se recomand[ el cu o ceremonie care tr[dacre=terea lui aleas[, re\in`nd ceva mai mult m`na t`n[rului]ntr-a sa, spre a-l examina. }l privi f[r[ excesiv[ cordialitate,chiar cu oarecare umbr[ de ironie ]ndep[rtat[, ]ns[ cu o polite\egrabnic[, respectuoas[:

— Va s[ zic[ dumneata e=ti Felix de care ne-a vorbit at`tadomni=oara Otilia!

— Este b[iatul doctorului Sima de la Ia=i, complet[ ]n =oapt[b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile, cu un r`s prostesc.

— Da, da, da! ad[ug[ Pascalopol, p[r`nd a c[uta ]n me-morie =i, cu un z`mbet gra\ios, care ]i descoperi o dantur[ binereparat[, abandon[ u=or m`na t`n[rului.

Otilia opri pe Felix ]n fa\a femeii mai mature. Era o doamn[cam de aceea=i v`rst[ cu Pascalopol, ]ns[ cu p[rul negrupiept[nat bine ]ntr-o coafur[ japonez[. Fa\a ]i era g[lbicioas[,gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ]ncovoiat =i acut, obrajiibr[zda\i de c`teva cute mari, acuz`nd o sl[bire brusc[. Ochii]i erau bulbuca\i, ca =i aceia ai b[tr`nului, cu care sem[napu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor.Era ]mbr[cat[ cu bluz[ de m[tase neagr[ cu numeroasecercule\e, str`ns[ la g`t cu o mare agraf[ de os =i sugrumat[ lamijloc cu un cordon de piele, ]n care se vedea, prins[ de unl[n\i=or, urechea unui cesule\ de aur. Doamna care juca tablecu Pascalopol, ]n vreme ce ceilal\i priveau, ridic[ o fa\[scrut[toare =i examin[ din cap p`n[ ]n picioare pe Felix,ridic`ndu-=i ]n acela=i timp cu mult[ demnitate m`na spre a-ifi s[rutat[.

Enigma Otiliei

19

— Hm! spuse ea ar\[gos =i cu un glas r[gu=it, ]ns[ forte. Dare=ti fl[c[u ]n lege!

— Intr[ la Universitate, Aglae, l[muri b[tr`nul, cu acela=isup[r[tor glas stins, ]nso\it de r`sul f[r[ rost.

—Da?! se mir[ sumbru doamna =i-=i continu[ jocul cuPascalopol.

— E tanti Aglae, sora lui papa, explic[ Otilia lui Felix,v[z`ndu-l cam nedumerit.

— De unde s[ m[ cunoasc[? ]ntreb[ Aglae. C`nd a muritm[-sa, era numai at`t. De atunci nu l-am mai v[zut. Tu \i-laminte=ti, Aurico?

Ru=inat de brusche\ea expresiunii „m[-sa“ =i de familia-ritatea cu care oameni aproape str[ini vorbeau de familia lui,Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fat[cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen\i ca =i ai Aglaei,cu fa\a prelung[, sf`r=ind ]ntr-o b[rbie ca un ac, cu t`mplemari ]ncercuite de dou[ =iruri de cozi ]mpletite. +edea cu coatelepe mas[ =i cu capul ]ntre palme, privind jocul celor doi. Laapropierea lui Felix, ridic[ ochii fix`nd cu avid[ curiozitatepe t`n[r =i ]ntinz`ndu-i la buze o m`n[ arcuit[.

— E veri=oara Aurelia, coment[ Otilia.Lui Felix numele acestea ]i erau vag cunoscute, dar nu-=i

amintea s[ mai fi v[zut vreodat[ persoanele. }l sup[ra de altfelgrozav ridicola valiz[, pe care o trecuse ]n m`na st`ng[,neav`nd r[gazul s-o a=eze undeva. Otilia, sf`r=ind prezentarea,p[r[si bra\ul lui Felix =i se rezem[ de scaunul lui Pascalopol,]ntreb`nd:

— Cum merge?— Prost, domni=oar[ Otilia! zise acesta, ]ntorc`nd un cap

gale= spre speteaza scaunului s[u.R[mas singur, Felix c[ut[ o sc[pare din aceast[ ciudat[

situa\ie =i se retrase spre fundul od[ii, unde, ]n semi-obscuritate, se z[rea o canapea de plu= ro=u. V[z`ndu-seuitat de to\i, ]=i l[s[ ]n sf`r=it valiza jos =i se a=ez[. O tuseapropiat[ ]l f[cu s[ tresar[ speriat. Abia atunci observ[ c[]n apropierea sa, la o m[su\[, se mai afla un om. Un b[rbat

20

G. C[linescu

]n v`rst[, cu papuci verzi ]n picioare =i cu o broboad[ peumeri mi=ca m`inile asupra mesei, \intind atent. Avea must[\ipleo=tite =i un mic smoc de barb[. Individul ridic[ asupralui Felix ni=te ochi grozav de sp[l[ci\i =i-i l[s[ apoi asupram[su\ei, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Abia dup[ ce se mai adapt[obscurit[\ii, Felix constat[ cu surprindere c[ domnul cubroboad[ broda cu l`n[ de felurite colori o bucat[ de etamin[]ntins[ pe un mic gherghef.

— Proaste zaruri! bomb[ni Aglae. Apoi, dup[ o pauz[: Dar,Costache, la cine o s[ stea „b[iatul“?

— La noi! explic[ Otilia.+edea acum cu o coaps[ pe marginea fotoliului b[tr`nului,

juc`ndu-=i ca o pendul[ piciorul, ]n vreme ce cu m`na st`ng[]mbr[\i=ase capul v[dit mul\umit al aceluia.

— A=a?! se mir[ Aglae. N-am =tiut: faci azil de orfani.— Dar Felix are venitul lui, protest[ Otilia, nu-i a=a, papa?— A-a-are! bolborosi mo= Costache, privind ca un protejat

]n ochii Otiliei, care ]i scutura un fulg de pe hain[.— Atuncea face\i pensiune, continu[ implacabil Aglae. O

s[ aib[ Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?Pascalopol ]=i mu=c[ pu\in buza de sus, cam schimbat la

fa\[, dar, lovind zarurile, r[spunse conciliant:— A=a e=ti dumneata, cocoan[ Aglae, mali\ioas[.Otilia s[rise acum de pe scaunul lui mo= Costache pe acela

al lui Pascalopol, pendul`ndu-=i =i aici piciorul. Aceast[prezen\[ avu efecte tonice asupra juc[torului, fiindc[ ]ncepus[ manevreze cu mai mult[ vigoare. Dup[ c`teva mut[ri repezi]=i retrase m`inile, notific`nd c-un r`s sonor de om gras:

— }nc[ o linie!}n vreme ce Aglae re]ntocmea jocul, Pascalopol contempla

pe Otilia. Aceasta ]i potrivea acul cu perl[ din cravat[, ]i scuturau=or umerii, privindu-l cu o gra\ioas[ maternitate, mereu at`rnat[pe marginea scaunului. Deodat[, privind spre m`inile albe =i]nc[rcate de inele ale lui Pascalopol, se entuziasm[:

— Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai v[zut.

Enigma Otiliei

21

Inelul ]n chestiune era petrecut pe degetul mic al m`iniist`ngi, cam spre v`rful lui, de=i degetul era destul de fin. S-ar fip[rut c[ bijuteria nu era pe m[sura proprietarului =i era pus[acolo numai spre p[strare. Era un inel simplu, ]ns[ un foartefrumos safir ]ncadrat ]ntr-un num[r de mici perle, ca un miezde floare ]ntre corole, =i apoi elegant str`ns ]n c`teva foi deaur. Pascalopol ]l scoase cu o grab[ extraordinar[ =i-l ]ntinseOtiliei, rug`nd-o cu toat[ afec\iunea teatral[ pe care un ommatur e ]n stare s-o pun[ ]n glas:

— Te rog s[-l iei!Otilia ]l a=ez[ pe inelarul m`inii drepte =i, ridic`ndu-=i bra\ul

sub\ire ]n dreptul l[mpii, zise exaltat[:— E superb!Apoi trecu l`ng[ b[tr`n, sub ochii c[ruia ]l puse ]mbr[-

\i=`ndu-i um[rul cu m`na st`ng[.— Nu e a=a, papa?B[tr`nul ]l privi avid cu ochii lui bulbuca\i, =i din buzele

sale groase emise invita\ia =optit[:— Ia-l! |i-l d[ \ie.Prin ochii Aglaei =i ai Aurichii trecur[ fulgere scurte.— Nu \i-e ru=ine, Costache, l[sa\i omului inelul. Poate e

vreo amintire.}n loc de orice protest, Otilia ]ntinse inelul lui Pascalopol.

Acesta ]ns[ ]i prinse m`na.— Te rog s[-l iei. Pentru dumneata l-am =i adus, dar am

uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale.Zic`nd acestea, Pascalopol ]i strecur[ inelul ]n deget =i,

\in`ndu-i bra\ul, i-l s[rut[ ]n apropiere de cot.— Ascult[, Pascalopol, izbucni Aglae iritat[, joci, sau nu

joci? V[d c[ te zbenguie=ti cu fetele. Simioane, strig[ ea,arunc`nd ochii spre fundul od[ii, tu ce faci acolo? De ce nu teduci s[ te culci?

Omul cu broboad[ =i mic barbi=on, care broda =i scruta dinc`nd ]n c`nd pe Felix, scoase un scurt morm[it.

Zarurile ]ncepur[ din nou s[ cad[.

22

G. C[linescu

P[r[sit de to\i, obosit, Felix examina mediul ]n carec[zuse; Otilia ]l surprinsese de la ]nceput =i n-ar fi pututspune ce sentiment nutrea fa\[ de d`nsa, dar sim\ea c[ are]ncredere ]n ea. Fata p[rea s[ aib[ optsprezece-nou[sprezeceani. Fa\a m[slinie, cu nasul mic =i ochii foarte alba=tri, ar[ta=i mai copil[roas[ ]ntre multele bucle =i gulerul de dantel[,]ns[ ]n trupul sub\iratic, cu oase delicate de ogar, de un stilperfect, f[r[ acea sl[biciune supt[ =i p[trat[ a Aureliei, erao mare libertate de mi=c[ri, o st[p`nire des[v`r=it[ de femeie.Mo= Costache o sorbea umilit din ochi =i r`dea din toat[fa\a lui sp`n[ c`nd fata ]l prindea ]n bra\ele ei lungi. Fataavea, era limpede, toat[ ini\iativa, =i Costache era un simplusatelit al voin\ei ei. }ns[ Otilia nu f[cea nici un gest care s[par[ ]ndr[zne\, nu scotea nici o vorb[ nechibzuit[. Totu=i,pe Felix, familiaritatea ei, oric`t de copil[reasc[, cuPascalopol ]l nemul\umi. Lui Felix, apari\ia Otiliei ]i d[duun sentiment inedit, de mult presim\it. Nu avusese p`n[ acumnici o intimitate cu vreo femeie. Mam[-sa murise de mult,de c`nd el era ]n =coala primar[, =i nu avea atuncea destul[complica\ie sufleteasc[ spre a o cunoa=te mai de aproape.Ea era o fire boln[vicioas[ =i iritabil[ =i st[tea mai toat[vremea ]ntins[ pe o canapea ]ntr-o odaie, citind c`te o carte,strig`nd =i poruncind slugilor prin u=a ]ntredeschis[. Cu multes[pt[m`ni ]nainte de a muri, ea disp[ruse de acas[, =i Felix]n\elegea acum c[ doctorul Sima, tat[-s[u, o internase ]nvreun sanatoriu. Doctorul m`nca la mas[ ]mpreun[ cucopilul, sumbru, f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m`ng`ind numai laplecare b[iatul pe p[r =i ]ntreb`ndu-l dac[ e bine =i n-arenevoie de ceva. }ntr-o sear[, doctorul Sima, dup[ o lips[ deo zi ]ntreag[, ]n care slugile se purtar[ fa\[ de Felix cu ociudat[ stim[ comp[timitoare, veni palid =i obosit, ]mbr[cat]n negru. }l chem[ grav pe Felix, ]i cuprinse am`ndou[m`inile ]ntr-ale sale =i-i vorbi astfel:

— Felix, e=ti destul de mare =i de cuminte ca s[-\i spun oimens[ veste trist[: mama ta n-are s[ mai vie niciodat[ acas[,mama ta s-a pr[p[dit.

Enigma Otiliei

23

Doctorul ]ng[lbeni =i mai tare la solemnitatea propriilor luicuvinte =i str`nse puternic m`inile copilului, spre a-i ocrotiizbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experien\a sufle-teasc[ a lui Felix. El ]n\elese doar at`t, c[ ceva foarte neobi=nuitse petrece ]n cas[, =i l[s[ capul ]n jos. Doctorul continu[:

— M`ine, c`nd te duci la =coal[, spune domnului institutorc[ n-ai sa mai vii. Vei merge ]ntr-un pensionat.

Toat[ noaptea, Felix fu chinuit de o agita\ie nemaiavut[,care-i sf[r`m[ somnul. Nu era nici durere propriu-zis[, nicifric[, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai ]n noapteadinaintea plec[rii pentru totdeauna ]ntr-o \ar[ ]ndep[rtat[. Adoua zi intr[ ]n clas[ cu m`na ]ndoliat[ =i se a=ez[ ]n banc[cu pelerina pe el, ]n a=teptarea numai a institutorului.

— A murit mama mea, explic[ el colegului de banc[, intrigat.— A murit mama ta? se mir[ acela ca de un eveniment

onorabil.— Da.— Lui Sima i-a murit mama lui! strig[ pi\ig[iat colegul

c[tre clas[.Copiii se str`nser[ ]n jurul lui Felix, privindu-l cu mare

curiozitate.— +i acuma nu mai vii la scoal[?— Nu.Copiii erau prea mici, ca s[ ]ncerce vreun sentiment de

comp[timire. Ei erau doar izbi\i de acest privilegiu al lui Felixde a nu mai veni la =coal[. C`nd intr[ institutorul, un om detreab[, stors la fa\[, care-=i ridica mereu pantalonii prea lungi,copiii ]l l[murir[ ne]ntreba\i.

— Domnule, lui Sima i-a murit mama lui!Institutorul ]=i ]mpreun[ m`inile sincer emo\ionat =i se

apropie de banca lui Felix, ]n vreme ce copiii, ]n loc s[ seduc[ la locul lor, f[cuser[ cerc ]n jurul b[ncii eroului.

— Ce spui?! Bietul b[iat! Ce nenorocire! +i acum nu maivii la noi?

— Nu.— }mi pare foarte r[u. Ce nenorocire!

24

G. C[linescu

Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ]i alterar[sentimentul de triste\e, care sta nel[murit ]n ad`nc, =i i-l pref[cu]ntr-un soi de m`ndrie de a fi obiectul de aten\ie al lumii.Institutorul ]l m`ng`ie.

— Poate c[ te a=teapt[ tat[l t[u. S[-i spui domnului doctorSima c[ regret foarte mult. A=a, dr[gu\[! +i institutorul ]ntinsem`na lui Felix =i-l conduse cu aten\ie la u=[, cum conduci unparalitic. Copiii urm[rir[ pe Felix cu o admira\ie nemai-pomenit[, f[r[ umbr[ de durere. Felix ]nsu=i ]i privi mut, at`tde cuprins de noutatea situa\iei lui, ]nc`t acest sentiment nuavea nici un nume.

Abia cu c`\iva ani mai t`rziu, v[z`nd pe al\i colegi trec`ndpe drum cu mamele lor, Felix ]ncepu s[ mediteze asuprasentimentului care nu se n[scuse, fiind ]ntrerupt la o v`rst[nep[s[toare. Cu fotografia mamei sale ]nainte, el ]ncerc[ s[reconstruiasc[ un sentiment pierdut, interpret`nd vechi amintiri:din p[cate, era prea t`rziu. Fotografia r[m`nea a unei fiin\e]ndep[rtate, pe care abia o cunoscuse.

La internat colegii nu vorbeau despre femei dec`t cur`sete indecente =i cu mister, iar slugile, singurele fiin\e degen feminin pe care le ]nt`lnea pe aproape, aveau vorbamu=c[toare =i lu[toare ]n r`s. Pentru ]nt`ia oar[ Felix eraprins de bra\ cu at`ta familiaritate de o fat[ =i pentru ]nt`iaoar[, lu`nd act de izbucnirea unei sim\iri p`n[ atunci latente,]ncerc[ =i acul geloziei, v[z`nd cum Otilia generalizeaz[tratamentul.

Zarurile zorn[iau pe mas[ ]ntre cele patru capete str`nse]n jurul luminii de lamp[. Juc[torii emiteau numai scurteexclama\ii tehnice, mo= Costache r`dea doar ]n favoareac`=tig[torului, iar Aurica privea nemi=cat[ cu fa\a ]ntrepalme, arunc`nd c`te o ochire =i la Felix. }n fa\a b[tr`nuluise afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu,f[c`nd \ig[ri de m`n[, pe care le lipea sco\`nd foarte tarelimba afar[ =i bulbuc`ndu-=i =i mai r[u ochii. Fabricatele lestr`ngea apoi ]ntr-o mare cutie de tabl[. Pe mas[ se maivedeau la o parte un morman de c[r\i de joc, de unde se

Enigma Otiliei

25

putea deduce c[ tablele reprezentau doar o distrac\ietrec[toare, de antrenament. Trecuser[ peste dou[ ore de]ncordare monoton[ de c`nd Felix fusese uitat acolo =i nimeninu se mi=ca de la mas[. }ntr-un t`rziu, Pascalopol lovi zaruriledefinitiv ]n semn de ]ncheiere =i se l[s[, respir`nd tare, pespeteaza scaunului.

— Cocoan[ Aglae, eu zic s[ trecem la c[r\i!Aglae lu[ un pachet de c[r\i, ]n vreme ce Costache se

ridicase =i cu grij[ minu\ioas[ str`nsese jocul de table =i-lpusese deoparte, le mestec[ =i le depuse ]n mijloc, ]n scopulde a fi t[iate.

— Cine joac[? ]ntreb[ ea.Aurelia f[cu un semn de participare cu capul. Aglae se

f[cu c[ scotoce=te ]ntr-o pung[ de satin, c[ dibuie pe mas[, =i-ncele din urm[ spuse speriat[:

— Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tuc`\iva franci, s[ nu mai m[ duc p`n[ acas[?

Costache se ar[t[ ]nsp[im`ntat =i se ap[r[ bolborosind:— N-n-n-n-am!Pascalopol puse ]n eviden\[ un gros portmoneu de marochin

ro=u, din care lu[ patru piese mari de argint de c`te cinci lei.— Cocoan[ Aglae, ]mi pare r[u!Aglae p[ru a fi muncit[ de o scurt[ repulsie, apoi se d[du

]nvins[.— Bine, ne socotim noi la sf`r=it.}n vreme ce Aglae ]mp[r\ea c[r\ile celor patru juc[tori (ea,

Aurica, Costache =i Pascalopol), Pascalopol scosese o \igare =io ]nfipsese cu un cap[t ]ntr-un \igaret de chihlimbar gros. Otiliatrase un chibrit pe gr[tarul unei chibritelni\e =i ]i aprinse \igara.Aglae vru =i ea una, ]ns[ numai de la Pascalopol, care i-o ofericu obi=nuita grab[; Costache se mul\umi cu un noduros fabricatpropriu. Chiar =i Otilia, rugat[ din ochi de Pascalopol, ]=i lu[ o\igare =i trase din ea a=ez`ndu-se pe marginea scaunuluimusafirului. Centrul od[ii se umplu din nou de fum proasp[t,gros, care, trec`nd din lumin[ ]n umbr[, sem[na cu norii repeziai unei furtuni. Cei patru ]ncepur[ s[ joace, sco\`nd scurte

26

G. C[linescu

exclama\ii, necunoscute lui Felix, care nu =tia nici un joc.Situa\ia i se p[rea t`n[rului f[r[ sc[pare. Dac[ ar fi fost unsimplu invitat, ar fi dat bun[ seara =i ar fi fugit. Dar era „acas[“.Era obosit =i pica de somn. Juc`nd t[cut[ =i tr[g`nd cu pruden\[c[r\ile, Aurelia ]l ochea din c`nd ]n c`nd. Deodat[ zise:

— Otilio, poate lui domnul Felix ]i e foame!Otilia s[ri de pe scaunul lui Pascalopol.— Vai, cum l-am uitat! Ce z[p[cit[ sunt!Venind ling[ Felix, ]l ]ntreb[ =i ea:— Ti-e foame, nu-i a=a?Felix t[g[dui cu capul, dar Otilia, r[spunz`nd singur[ la

]ntrebare cu un „fire=te c[ \i-e foame!“, se repezi ca v`ntul peo u=[. Se auzir[ izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii =iOtilia reap[ru ]n cur`nd cu o farfurie pe care se aflau dou[pr[jituri de cas[.

— N-am dec`t asta acum, dar trebuie s[ m[n`nci.Spre a se ]ncredin\a de supunerea t`n[rului, Otilia se a=ez[

pe canapea foarte aproape de el =i-i ]ntinse cu m`na, ca unuicopil, una din pr[jituri. Felix o lu[ intimidat =i ]ncepu s-om[n`nce ]ncet, sub ochii Otiliei, care a=tepta. }ntr-adev[r, ]iera foame. Otilia nu sl[bi vigilen\a p`n[ ce nu sf`r=i pr[jitura,apoi i-o ]ntinse =i pe cealalt[.

Cu bra\ul st`ng trecut repede pe dup[ bra\ul drept, a=tepta=i p[rea foarte mul\umit[.

— Cum te sim\i la noi? ]ntreb[ ea drept ]ncheiere.}n alte ]mprejur[ri, Felix ar fi ]ntrebat-o dac[ ea n-avea

obiceiul s[ doarm[ noaptea, dar acum era at`t de buim[cit,]nc`t zise numai:

— Bine!Satisf[cut[ de r[spuns, Otilia ]l p[r[si =i trecu din nou ]n

spatele b[tr`nului, ]n c[r\ile c[ruia privi ]mbr[\i=`ndu-i g`tul.Apoi trecu =i ]n spatele lui Pascalopol.

— Cine c`=tig[?— Aglae, =opti Costache.}ntr-adev[r, Aglae, care juca foarte serioas[, ]ncepuse s[-=i

reduc[ datoria fa\[ de Pascalopol. Ea privea din c`nd ]n c`nd

Enigma Otiliei

27

=i ]n c[r\ile Aureliei, =i c`teodat[ tr[gea de la ea c`te o carte=i-o zv`rlea jos.

— Aurico, nu e=ti atent[ deloc!C`nd Otilia supraveghea pe Felix, Pascalopol aruncase ochii

spre ei. Acum ]l ]ntreb[, f[r[ s[ ridice ochii din c[r\i:— Domnule Felix, am uitat s[ te-ntreb, ce-ai de g`nd s[

urmezi la Universitate?— A= vrea s[ urmez medicina.— Fire=te, fiu de doctor, te-n\eleg. Foarte frumos.Aglae p[ru foarte excitat[ de acest nevinovat dialog.— Doctor, meserie nesigur[, s[ umbli dup[ clien\i!— Un doctor bun, muncitor c`=tig[ foarte bine azi, observ[

cu voce m`ng`ietoare Pascalopol.— Nu-i a=a? se interes[ deodat[ Otilia.— Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glum[! adause rece

Aglae, ca =i c`nd era v[dit c[ asta lipsea lui Felix.— Nu m[-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligen\a domnului

Felix.— Medicina cere ani mul\i, urma Aglae, tr`ntind cu ciud[

o carte, cheltuial[, ]ntre\inere. Un orfan trebuie s[-=i fac[ acolorepede o carier[, s[ nu cad[ pe capul altuia.

Tonul cu care fu pronun\at cuv`ntul „orfan“ =i chiar cuv`ntul]nsu=i pe care nu-l mai folosise nimeni, ]n leg[tur[ cu el, jignir[profund pe Felix.

— Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capulnim[nui, repro=[ Otilia.

Aglae nu se d[du b[tut[.— Vreau s[ spun c[ e moda acum cu Universitatea. De ce

s[ mearg[ la Universitate? Are un venit, s[-=i g[seasc[ o slujb[acolo, =i gata. Eu pe Titi ]l las s[-=i sf`r=easc[ liceul, =i basta.

Pascalopol lu[ \igaretul de pe scrumier[, trase un fum =i-ldepuse la loc, spre a-=i acoperi o preocupare. Un coco= se auzic`nt`nd prin apropiere. Pascalopol scoase ceasul =i zise:

— Domni=oar[ Otilia, t`n[rului i-o fi somn. E t`rziu.Otilia s[ri iute de pe scaun =i, merg`nd la Felix, ]ntreb[:— |i-e somn?

28

G. C[linescu

Ochii lui Felix =i ora ]naintat[ f[ceau ]ntrebarea de prisos.Otilia ]l lu[ iar[=i de bra\, dup[ ce t`n[rul apucase de josvaliza, =i-l ]ndrept[ spre o u=[. }nainte de a-i p[=i pragul, Felixcrezu de cuviin\[ s[ zic[ „Bun[ seara“. Pascalopol se gr[bi s[-ir[spund[, ]ntorc`nd capul. Aglae r[spunse =i ea, f[r[ s[ ridiceochii din c[r\i. Aurelia ]l urm[ri numai cu privirea. Trecur[printr-o odaie neluminat[ dec`t de lun[, care p[rea a fisufrageria, apoi ]ntr-o s[li\[ din care o scar[ de lemn ducea laetaj. Se urcar[ pe ea =i ajunser[ ]ntr-un coridor cu geaml`c, ]ncare Felix recunoscu geaml`cul z[rit de jos, din curte. O lamp[de petrol de o form[ mai ]ngrijit[ ardea ]ntr-un cui. Otilia o lu[=i ]ncepu s[ deschid[ u=ile od[ilor care d[deau ]n coridor. Eraucel pu\in patru.

— Doamne! zise ea, nu =tiu unde s[ te culc. Am uitat s[spun s[ preg[teasc[ o camer[.

Felix avu impulsiunea, ca =i cu prilejul pr[jiturii, s[ declarec[ nu avea nevoie de nimic, ]ns[ i se p[ru absurd, deoareceneap[rat trebuia s[ doarm[ undeva. De aceea t[cu =i lu[ parteprin a=teptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o u=[,intr[ singur[ ]n[untru, deretic[ ceva ]n prip[, fiindc[ se auzir[lovituri de scaune izbite =i de dulapuri ]nchise, apoi strig[ luiFelix s[ intre.

— P`n[ m`ine dormi aici, este odaia mea. Fii f[r[ grij[. Ecam dezordine, dar o s[ m[ ier\i, nu? Noapte bun[. M`inevom sta de vorb[ mai mult.

Otilia spuse toate acestea repede, cu un r`s gra\ios, darcu siguran\[ ]n glas, mai d[du o ochire od[ii =i ie=i, f[c`ndlui Felix un salut cu m`na. Se auzir[ tropote pe scar[, tr`ntituride u=[, =i apoi totul reintr[ ]n lini=te. O lamp[ portativ[ cuabajur era aprins[ pe o mas[ rotund[, r[sp`ndind cercuri deumbre degradate prin cas[ =i imprim`nd un rotocol alb ]ntavan. Felix privi ]n odaie. }nc[perea era mai mult lung[ dec`tlat[ =i avea o fereastr[ care da ]n geaml`c, acoperit[ cu omare cortin[ de plu= maron. C`teva fotolii scunde =i mici deplu= maron, un scrin de nuc de mod[ veche, dar masiv, undulap de haine din acela=i lemn =i foarte lat d[deau od[ii un

Enigma Otiliei

29

aer b[tr`nesc dar elegant. Lucirea pere\ilor atrase aten\ia luiFelix, care descoperi cu mirare c[ odaia era tapetat[ cu oh`rtie dungat[ =i cu mici flori de miozotis. }n schimb, patulera nou =i a=a de scund, ]nc`t p[rea un divan. Dou[ sulurimoi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentatecu ]mpletituri de pai. }n apropierea ferestrei se afla o mas[ detoalet[ cu trei oglinzi mobile =i cu multe sertare. }n fa\a ei sevedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toalet[ =i dela dulapul de haine erau trase afar[ ]n felurite grade, =i-n elese vedeau, ca ni=te intestine colorate, ghemuri de panglici,c[m[=i de m[tase mototolite, batiste de broderie =i tot soiulde nimicuri de fat[. Cutii de pudr[ numeroase, unele desfunda-te, flacoane de ap[ de Colonia destupate erau aruncate ]ndezordine pe masa de toalet[, ca ]ntr-o cabin[ de actri\[,dovedind graba cu care Otilia le m`nuia. Rochii, p[l[riiz[ceau pe fotolii, pantofi pe sub mas[, jurnale de mod[fran\uze=ti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentrupiano-forte.

Pe un fotoliu se g[sea un morman de c[r\i, cele mai multenem\e=ti, dar =i romane fran\uze=ti din colec\ia Calmann-Lévy, ilustrat[ =i cartonat[. Deasupra se vedeau Mademoi-selle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand.}n camer[ mirosea p[trunz[tor a pudr[ =i parfumuri. Felix sel[s[ pe marginea patului, ne]ndr[znind ]nc[ s[ profanezecu somnul s[u acest ascunzi= feminin. Atunci v[zu c[ patulera el ]nsu=i plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifeacu broderii aplicate, de p[pu=i de stof[, de rochii =i jupoanezv`rlite ]n grab[ =i c[ nu se z[rea nici umbr[ de plapum[ori de ]ntocmire pentru dormit. Otilia uitase acest am[nunt.Felix se ]ntinse pu\in pe pat spre a-=i odihni emo\iilene]n\elese pe care le ]ncercase de c`teva ore. Un coco= seauzi foarte pe aproape b[t`nd din aripi =i c`nt`nd. Lui Felixi se p[ru c[ aerul din cas[ ]=i schimba ]n mod ciudat culoarea=i c[ lampa nu mai d[dea at`ta lumin[. }n peretele opusu=ii, o mic[ oglind[ f[cea o pat[ alburie. Felix se ridic[ =isufl[ ]n lamp[, =i atuncea ]=i d[du seama c[ oglinda prin

30

G. C[linescu

care se vedeau acum coame de copaci era o fereastr[. }nodaie era o lumin[ dulce crepuscular[. Felix se ]ntinse dinnou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative,f[r[ s[ se dezbrace. Era hot[r`t s[ nu se culce, ci numai s[se odihneasc[, intimidat de acest interior care nu p[reapreg[tit s[-l primeasc[. Prin minte i se perindar[ toate]nt`mpl[rile din cursul acestei seri ciudate, figura sp`n[ ab[tr`nului, sc[rile sc`r\`itoare, chipurile din odaie. Apoitoate capetele ]ncepur[ s[ se apropie =i s[ se dep[rteze demasa de joc ca ]ntr-o hor[, un clopot r[sun[ deasupra lor =ic[zu ca un fum gros la mijloc, iar dou[ bra\e sub\iri ]lcuprinser[ de g`t, ]n vreme ce un glas =optit de fat[ ]ntreba:

„Te sim\i bine, la noi, nu-i a=a?“Felix se l[s[ ]n voia bra\elor =i se cufund[ cu ele ]n visuri.

Enigma Otiliei

31

II

A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede aunui pian care r[suna prin apropiere. Cineva trecea m`inile cujovialitate pe deasupra clapelor, c`nt`nd cu mult[ dexteritateun exerci\iu complicat, care varia la infinit o tem[. Felix ]=iaminti numaidec`t de m`inile lungi ale Otiliei =i nu se mai]ndoi c[ ea era c`nt[rea\a. S[ri ]nfrico=at din pat. Soarele erasus pe cer =i p[trundea ]n odaie din dou[ p[r\i. T`n[rul ]=i]ndrept[ pu\in hainele, potrivi locul pe care dormise =i avuinten\ia s[ se spele. Dar ]n camer[ nu g[si nimic trebuitor.Scoase atunci din valiz[ pu\in[ ap[ de Colonia cu care-=i d[dupe fa\[ =i pe p[r. Acum nu =tia ce s[ fac[. S[ stea ]n odaie cum]l ]ndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; s[ ias[,se temea s[ nu nimereasc[ unde nu se cade, necunosc`nd casa.Arunc[ o clip[ privirile pe fereastra cea mic[ =i constat[ c[d[dea ]ntr-o curte vecin[. De altfel, era o fereastr[ condamnat[,care ar fi urmat s[ fie astupat[ ]n cazul unei construc\ii al[turate,dar pe care, se vede, rela\iile dintre vecini o ]ng[duiau. }ncurtea de al[turi, Felix v[zu o cas[ f[r[ etaj, cam veche, darsolid[ =i larg[. Ferestrele ]nalte aveau deasupra frontoanegrece=ti de tencuial[, =i intrarea avea chipul unei tinde sprijinitepe dou[ coloane vopsite ca porfirul, ai c[rei pere\i erauzugr[vi\i pompeian. De-a lungul pere\ilor se ]n=irau h`rdaiemari cu oleandri =i de jur ]mprejurul ogr[zii erau straturi deflori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea =i un chio=cde lemn vopsit verde ]n care Felix z[ri pe b[tr`nul de pestenoapte cu barbi=on =i broboad[, care broda mereu. }n\eleseacum c[ tanti Aglae, cu Simion al ei =i cu Aurica locuiaual[turi. Felix mai d[du c`teva ocoluri od[ii, ascult`nd exerci\iileOtiliei, care le intona =i vocal acum, cu un glas sub\irel =i

CUPRINS

32

G. C[linescu

tremurat. }n sf`r=it se hot[r] s[ crape u=a, fiindc[ auzise ni=teboc[nituri pe al[turi. Abia scosese capul, =i-i r[s[ri ]nainte fa\asp`n[ a lui mo= Costache, care i se p[ru acum mai buzat =imai stacojiu la fa\[.

— Ai dormit bine? ]ntreb[ el, cu vecinica lui r[gu=eal[.P[rea foarte binevoitor =i mai ales servil de politicos din cauzafizicului meschin =i a continuei frec[ri a m`inilor. — Vino s[-\iar[t odaia dumitale.

Pe acela=i coridor, mo= Costache c[l[uzi pe Felix la o alt[u=[ deschis[ de perete.

— E gata, Marina?— Gata, gata, r[spunse ar\[gos o femeie m[t[h[loas[,

b[tr`n[, ]mbr[cat[ r[u, ca o servitoare. Dumnealui este?Mo= Costache consim\i din cap.— Uite aici, lu[ femeia ]n primire pe Felix. {sta-i patul,

cum nici la mama dumneatale n-ai avut.}ntr-adev[r, era un pat mare, cu t[bliile de lemn de nuc

sf`r=ite ]n dou[ suluri groase cu capete de bile. Marina ]l pip[icu m`na, demonstrativ.

— +ezi pe el, s[ vezi! Uite, aici ]\i pui rufele, ici hainele,ghetele s[ le pui aici, ]n cutie. Ai mas[ s[ scrii pe ea c`t pofte=ti.

Odaia era asem[n[toare cu aceea a Otiliei, dar ]n locultapetului era o zugr[veal[ verzuie. +i aci o mic[ fereastr[ d[dea]n curtea vecin[. Marina urm[ c[l[uzirile ei, d`nd l[muriridintre cele mai indecente. C`nd Felix o privi mai bine ]n fa\[,v[zu c[ n-avea dec`t un ochi valid. Cel[lalt ]i era atacat violentde albea\[ =i era pe jum[tate ]nchis de pleoap[.

— Ce faci, se r[sti deodat[ Marina la mo= Costache, nu-midai bani de cheltuial[? Doar n-o s[ te hr[nesc cu v`nt!

Mo= Costache se b`lb`i:— Nu-nu-nu mai ai bani?— C[ mul\i mi-ai dat, ]i r`nji b[tr`na.Aceast[ familiaritate mir[ pe Felix, care totu=i observ[

c[, cu tot halul ]n care se afla Marina, ea n-avea aerul s[ fieo slujnic[. Anumite tr[s[turi mai fine ]i ]nnobilau fizionomia.Mai t`rziu el afl[ c[ b[tr`na era o rud[ ]ndep[rtat[ a lui mo=

Enigma Otiliei

33

Costache, pe care acesta, abuz`nd de ]mprejurarea c[ femeia,celibatar[, n-avea unde s[ se duc[ =i era =i cam slab[ deminte, o folosea ca servitoare. B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\inchelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =imai stins ca de obicei:

— A-a-ai bani?Felix se ro=i la fa\[ =i v`r] repede m`na ]n buzunar. Avea

vreo optzeci-o sut[ de lei, c`t ]i mai r[m[sese dup[ cump[rareabiletului de tren =i care ]n fond ]i fuseser[ da\i de mo= Costache,conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca banipentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu ]n care =edeauticsite c`teva monede de argint.

— Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare.— Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[

s[pt[m`ni!Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil:— M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, sunt

cam str`mtorat.Felix ]i ]ntinse =i a doua pies[. }ntre timp pianul t[cuse, dar

emo\ia nu-i ]ng[duise t`n[rului s[ aud[ trosniturile sc[riiapropiate. C`nd ]ntoarse capul, z[ri pe Otilia. Era cam palid[=i avea ochii fic=i =i mustr[tori.

— Papa, ce faci aici?B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se.— Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t.+i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos.— |i-a cerut bani? ]ntreb[, sup[rat[, Otilia pe Felix.— Nu! min\i acesta.— Ba \i-a cerut! ]nt[ri fata cu o intona\ie care n-admite

replic[. Papa este un om bun, urm[ Otilia dup[ oarecare trecerede timp, lu`nd pe Felix de bra\, ]ns[ are ciud[\eniile lui. Trebuies[ fii ]ng[duitor cu el. Vii s[-mi aju\i s[ iau ceva din odaie?

Otilia intr[ ]n camera ]n care dormise Felix =i ]ncepu s[scotoceasc[, tr[g`nd toate sertarele dulapului =i ale toaletei =inemai]nchiz`nd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe

34

G. C[linescu

volane =i o arunc[ pe bra\ul t`n[rului, m[nu=i de piele =i dea\[ lungi p`n[ la coate, sticlu\e, gheme, o perni\[ de ace =ialte nimicuri, d`ndu-le pe toate acestuia. Apoi ]i f[cu semn s[o urmeze. Ajung`nd ]n cap[tul sc[rii, ]ncepu s[ coboare cu orepeziciune de pisic[, abia urmat[ de Felix. Din s[li\a de jos asc[rii intrar[ ]ntr-o odaie aproape goal[, ]n care se afla un piancu coad[, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele dou[ ferestreale od[ii erau deschise. Mormane de note muzicale, de revistede mod[ erau aruncate pe jos ]n jurul negrului piano-forte. }nfa\a instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavern[,cu t[ietur[ ]n chip de inim[. Otilia se repezi la el =i, a=ez`ndu-se aproape c[lare, ]ncepu s[ alunge degetele sub\iri asupraclapelor.

— Asta o =tii? ]ntreb[ ea pe Felix.C`nta o compozi\ie foarte la mod[ pe atuncea, prin senti-

mentalitatea ei, Chanson russe, =i Felix, care avea cuno=tin\emuzicale, put`nd descifra cu u=urin\[ la pian =i la vioar[, ]=id[du seama c[ ]ndem`narea =i fine\ea Otiliei dep[=eau cumult banalitatea buc[\ii.

— Ah, zise Otilia, l[s`ndu-=i o clip[ m`inile pe genunchi,ce sentimental[ sunt!

Apoi, ]nfig`nd din nou degetele ]n clape, ]ncepu s[ c`nteRapsodia ungar[ de Liszt, indic`nd cu mult[ vigoare p[r\ilegrave, dar c`nd intr[ ]n zona furtunoas[ a compozi\iei, tr`ntideodat[ capacul peste claviatur[ =i s[ri ]n picioare.

— }mi vine uneori s[ alerg, spuse ea lui Felix, care =edea ]npicioare, pu\in cam ]ncurcat de rochia =i nimicurile c[rora leslujea de cuier, s[ zbor. Felix, ad[ug[ ea confiden\ial, vrei s[fugim? Hai s[ fugim!

+i mai ]nainte ca t`n[rul s[ se dezmeticeasc[, deschiseu=a de perete =i ]ncepu s[ alerge prin curte. Felix o urm[ cupa=i mari, ]n vreme ce Marina, din u=a buc[t[riei, care sevedea jos la parter, m`nuind o lingur[ mare, strig[ neb[gat[-nseam[ de fat[:

— Haida! A-nceput nebunia!Otilia o luase spre fundul cur\ii, care era foarte ad`nc[ =i

plin[ de pomi gro=i =i stufo=i. Un mic grilaj, c[zut pe alocuri,

Enigma Otiliei

35

indica desp[r\irea dintre curtea din fa\[ =i cea din dos. Nu eranic[ieri nici un strat, iarba cre=tea ]n neregul[. Un chio=c ]naltde fier se vedea ]ntre copaci. Otilia alergase ]ntr-acolo =i =edeaacum pe banca circular[ din interiorul chio=cului, ]n jurul uneimese de tabl[ vopsit[. Felix sosi ]n sf`r=it =i el =i depuse lucrurilepe mas[. Otilia ]=i ridicase sus picioarele sub\iri =i goale, v`r`tede-a dreptul ]n pantofi, ]mbr[\i=`ndu-le cu bra\ele, =i-=i scuturar`z`nd pletele, care-i c[zuse pe ochi. Dup[ ce Felix se a=ez[pe banc[, Otilia desf[cu o cutie lat[ din care scoase ni=tebastoane lungi de ciocolat[. }ntinse unul t`n[rului, dar c`ndacesta vru s[-l ia cu m`na, ea-l trase ]napoi, duc`ndu-i-l de-adreptul la gur[. Lu[ =i ea un baston, pe care ]ncepu s[-lron\[iasc[, ]n=ir`nd ]n acela=i timp, pe mas[, m[nu=ile de piele,pe care se preg[tea s[ le frece cu benzin[.

— Va s[ zic[, ai s[ studiezi medicina? Domnul doctor FelixSima! Sun[ foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, darmare. }ns[, apropo, Felix, fiindc[ zici c[ te faci doctor, ]mibate inima grozav c`teodat[ =i-mi zv`cnesc vinele. Crezi c[am ceva la inim[?... Ia-mi pulsul!

+i Otilia ]i ]ntinse o m`n[. Felix ]i lu[ ma=inal m`na rece =isub\ire, ]n care nu b[teau dec`t u=or vasele sanguine, =i apoi ]id[du drumul ]ncet, f[r[ nici un verdict.

— Am uitat, zise r`z`nd Otilia, c[ ]nc[ nu te-ai ]nscris. Amdevenit ipohondr[. Ce vrei? C`nd te-nt`lne=ti mereu cu Titi =icu unchiul Simion!

— Cine-i Titi? ]ntreb[ Felix.— Nu =tii? Titi e b[iatul lui Simion, pe care l-ai v[zut

asear[ brod`nd, =i al tantei Aglae. Ai s[-l cuno=ti. B[iat bun,s[racul, ]ns[ cam...

— Cam?— }n sf`r=it, ai s[-l cuno=ti, evit[ Otilia caracterizarea,

f[c`ndu-i semn cu ochii s[ ]ntind[ m`inile spre a dep[na ojurubi\[ de ibri=in. Dar de tanti Aglae ce zici?

Felix lu[ o atitudine neutr[. Otilia oft[ exagerat, d`nd ochiipeste cap ca o madon[ de Carlo Dolci.

— Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care \ine cala ochii din cap: Titi =i domni=oara pe care ai v[zut-o asear[,

36

G. C[linescu

Aurica. S[ nu cumva s[-i atingi cu ceva. Mai are o fat[,care e m[ritat[ sau cam a=a ceva. Am uitat s[ te ]ntreb: }\iplace Aurica?

Felix f[cu un gest evaziv.— S[ te fere=ti de ea, c[ umbl[ s[ se m[rite =i se-ndr[goste=te

de cine-i iese-n cale.Otilia sf`r=ise de dep[nat ibri=inul =i acum repara degetele

m[nu=ilor, fredon`nd o roman\[ italian[.— Cine era domnul gras de asear[? ]ndr[zni s[ ]ntrebe Felix.Fata ridic[ o privire indignat[ asupr[-i.— Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, ]ntr-adev[r

c[ e cam gras, recunoscu ea g`nditoare, am s[-i spun s[sl[beasc[.

— Este tot un unchi? se hazard[ Felix cu jum[tate gur[.Otilia izbucni ]ntr-un r`s cristalin.— Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.Fiindc[ fa\a t`n[rului se adumbrise pu\in, Otilia ]ncepu s[-i

dea explica\ii volubile:— Nu =tii ce om bun este Pascalopol =i ce bogat e! Are o

mo=ie imens[ ]n B[r[gan =i cai de c[l[rie. Mi-a f[g[duit c[-mid[ unul. Ah, =i cum a= vrea s[ am o tr[sur[ luxoas[, cu doicai frumo=i! Este foarte chic! Dac[ n-ar veni Pascalopol, ne-amplictisi grozav, fiindc[ papa e cam ursuz =i nu-l prinzi pe-acas[.Tu nu te plictise=ti niciodat[? Eu, da! oft[ Otilia. C`teodat[]mi vine sa \ip, =i atuncea m[ r[zbun pe pian. +tii c[ m-am]nscris la Conservator, dar nu sunt ]nc[ bine hot[r`t[. A= fivrut sa urmez mai degrab[ clasa de dram[. Dram[! Sa fiuactri\[, s[ am admiratori. Mi-au spus ]ns[ c[ nu prea am glassonor. Tu ce zici?

Otilia se ridic[ ]n picioare pe banca din chio=c =i, ]ntinz`ndm`inile, declam[ cavernos:

Voi sunte\i urma=ii Romei, ni=te r[i =i ni=te fameni.De sus, z[rise pe Marina ]n buc[t[rie.— Marino, \ip[ ea de departe, ai fier de c[lcat?— Este, este, confirm[ femeia, moroc[nos.}n cur`nd, Otilia c[lca ]n fa\a lui Felix, pe care nu-l elibera

Enigma Otiliei

37

deloc din captivitate, rochia de tul, fluier`nd acum fragmentede =ansonete de Fragson. Termin`nd, ]=i potrivi rochia pedeasupra, ca un =or\.

— Cred c-o s[-mi stea bine! Vrei s-o ]ncerc[m? Hai s-o]ncerc[m.

+i Otilia lu[ iar[=i pe Felix de m`ini =i-l t`r] ]n goan[ princurte, =i apoi, r[p[ind pe scar[ ]n sus, p`n[ la odaia ei. Acolo,f[r[ nici o jen[, ]=i trase peste cap rochia u=oar[ de cas[,r[m`n`nd ]ntr-un jupon prins de umeri cu dou[ panglici, =i]mbr[c[ rochia alb[ de tul. P[rea un fluture alb care mi=c[u=or din aripi. Ea facu c`\iva pa=i de menuet, fluier`nd omelodie, apoi, \in`ndu-=i cu m`inile ]ndep[rtate capetelerochiei, facu o reveren\[ ad`nc[ ]n fa\a lui Felix. Uit`ndu-=ide m[run\i=urile din chio=c, Otilia se lu[ cu vorba =i, ]n cur`nd,ea =i Felix =edeau pe marele divan ]n fa\a unui vraf defotografii, albume =i alte nimicuri, scoase de fat[ de prin sertare=i aruncate acolo. Cu picioarele ]ncruci=ate turce=te, Otiliaexplica orice lucru:

— {sta e=ti tu, c`nd erai mic! +i aici sunt eu!Felix privi cu mirare fotografia. Dou[ doamne ]n rochii str`nse

la mijloc violent, cu s`nii ]ncorseta\i, =edeau cu demnitate pedou[ scaune rezemate pe un fundal, reprezent`nd nori rostogo-li\i. De fiecare latur[, c`te un b[rbat ]n picioare se rezema deun ciubuc al unui scaun, cu c`te un picior pus ]n cruce pestecel[lalt, ]ntr-o simetrie fotografic[ ridicol[. Un b[rbat era ofi\er,=i ]n el Felix recunoscu pe tat[-s[u, cel[lalt cu redingot[ =ipantaloni umfla\i, f[r[ dung[, era mo= Costache. Doamnele\ineau c`te o m`n[ pe umerii a doi copii a=eza\i ]n picioare]ntre un b[rbat =i o femeie. Erau un b[iat =i o feti\[, fiecaresprijinit pe c`te un cerc mare. Felix ]i privi nedumerit,neghicind bine identitatea lor.

— Ia s[ te v[d dac[ e=ti perspicace! zise Otilia. Care sunteu, =i care e=ti tu?

Felix fu surprins s[ nu se recunoasc[ ]n b[iat, al c[rui p[r,de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici.

— Asta e=ti tu, l[muri Otilia, ar[t`nd pe fat[, =i [sta sunteu, =i puse degetul pe b[iat.

38

G. C[linescu

}ntr-adev[r, fata cu p[rul lung, cam b[lai, =i cu rochie cuplatc[, garnisit[ cu dantel[, avea tr[s[turile lui, ]ndeosebinasul drept.

Bizar[ fantezie a p[rin\ilor, de care Felix ]=i reaminti vag.+tia c[ avusese p[rul lung, ]nnodat ]n panglici, p`n[ la vreotrei-patru ani, =i c[ purtase adesea rochie.

— Ce caraghios! r`se Otilia =i se preg[tea s[ fac[ cu uncreion chimic must[\i ipostazei sale din fotografie.

— De ce vrei s-o strici? ]i repro=[ Felix. E o amintire.— Ah! privi Otilia curios, =i tu e=ti sentimental?Felix t[cu.— Nu =tii c[ onora\ii no=tri p[rin\i aveau inten\ia s[ ne

c[s[toreasc[? Ca la chinezi, mi se pare!Cum Felix l[sase capul ]n jos ]ncurcat, Otilia ]l analiza

foarte serios:— Tu n-ai nici o prieten[, n-ai iubit niciodat[? Aha, ]n\eleg,

interpret[ ea t[cerea, domnul e timid sau discret.Otilia continu[ sa frunz[reasc[ fotografiile, apoi recomand[

c[lduros lui Felix fiecare din c[r\ile sale, pun`ndu-i-le generospe bra\e, ]n sf`r=it ]=i aduse aminte ]nsp[im`ntat[:

— Vai, am uitat ma=ina de c[lcat! S[ =tii c[ s-a r[cit, =i amat`ta treab[!

+i l[s`nd toate balt[, se repezi furtunos pe sc[ri ]n jos.Cur`nd, din curte, se auzir[ fredon[rile Otiliei.

Felix ]=i alese o carte, L’homme à l'oreille cassée de Ed. About,=i cobor] =i el ]n gr[din[, a=ez`ndu-se pe o banc[, unde ]ncepus[ citeasc[. Era pl[cerea lui cea mare, pe care =i-o satisf[ceacum putea, ]mprumut`nd c[r\i sau, c`nd avea bani, cump[r`nd.}n odaia pe care =i-o p[strase ]n casa de pe strada L[pu=neanu,avea de pe acum o mic[ bibliotec[. Citi astfel o bun[ bucat[de vreme. C`nd ]=i ridic[ capul din carte, Otilia disp[ruse culucrurile =i c`ntecele ei. Marina se ]ndrepta greoi spre cas[, cuun vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totu=i ]nc[ vreo or[nimic nu se-nt`mpl[ =i Felix continu[ lectura. Cu felul luiaccelerat de a citi, ]nghi\ise trei sferturi din volum, c`nd poartase deschise =i ap[ru pe ea mo= Costache, ]n haine albe de dril

Enigma Otiliei

39

=i cu o panama pe cap, zg`rcit[ de vechime =i multe sp[l[ri.Era foarte vesel, judec`nd dup[ \uguierea groaselor buze, =i\inea la subsuoar[, cu mare grij[, un pache\el ]nvelit ]n jurnal.Nu mult dup[ aceea, Otilia strig[ tare din cas[ pe Felix,poftindu-l la mas[. Sufrageria, v[zut[ ziua, era o ]nc[pere tota=a de ]nalt[ ca toate od[ile de jos, p[r`nd din cauza ]n[l\imii]ngust[, de=i ]n realitate era destul de larg[. Mobila era greoaie,de nuc, cu ciubucuri fantastice =i mari ca ni=te bombe, iar pringeamul bufetului se ghicea o dezordine general[. Mo= Costache,Otilia =i Felix se a=ezar[ la trei din laturile mesei =i Marina]ncepu s[ aduc[ la mas[. Felix observ[ c[ m`nc[rurile erauprea abundente, parc[ destinate unui num[r mai mare depersoane, sau g[tite cu voluptate, dup[ o ]ndelung[ foamete.B[tr`nul m`nca cu mare l[comie, v`r`nd capul ]n farfurie, ]nvreme ce Otilia gusta cu indiferen\[. Bucatele erau nu numaicopioase, dar =i numeroase, ceea ce nu mir[ deloc pe mo=Costache, care m`nca din toate. Al[turi de tac`muri \inea subatent[ supraveghere pachetul ]nvelit ]n jurnal.

— Otilia, d[du afar[ ]n sf`r=it secretul mul\umirii saleb[tr`nul, mi-a dat Pascalopol s[-i pl[tesc chiria =i, din gre=eal[,mi-a dat cu o sut[ de franci mai mult.

Felix ]n\elese vag c[ mo= Costache f[cea lui Pascalopolunele comisioane =i se g`ndi =i la oficiul de tutor al b[tr`nului.Cumula va s[ zic[ c`teva atribu\iuni de soiul acesta. Atunci]=i d[du seama c[ nu =tia cu ce se ocup[ propriu-zis b[tr`nul.Otilia devenise palid[ =i sc[pase furculi\a din m`n[.

— Dar, papa, nu i-ai dat ]napoi?— Ha! f[cu mo= Costache, mirat ca de o ipotez[ absurd[.Otilia arunc[ =ervetul =i merse spre locul lui mo= Costache,

pe marginea scaunului c[ruia se a=ez[, ]nconjur`nd capul chelal b[tr`nului cu cele mai subtile m`ng`ieri.

— Papa drag[, dac[ m[ iube=ti, trebuie s[-i ]napoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa drag[, scoate banii.

+i ]ncepu s[ v`re degetele prin buzunarele de la vest[ aleb[tr`nului, ale c[rui spr`ncene erau l[sate ]n jos de o comic[sup[rare, ]n vreme ce buzele r`deau de g`dilitur[. }n fine, Otilia

40

G. C[linescu

descoperi ]n fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, cefur[ confiscate, spre ciuda lui mo= Costache, care totu=i nuobiect[ nimic =i se puse s[ m[n`nce mai v`rtos. Masa se sf`r=i]nfr-o indispozi\ie general[, =i Felix g[si nimerit s[ se strecoaret[cut ]n odaia lui, unde se a=ez[ s[ termine lectura romanuluilui Ed. About. Mai t`rziu, cu o alt[ carte ]n m`n[, cobor] ]ngr[din[ =i se a=ez[ s[ citeasc[ ]n chio=c. Curtea era pustie, to\iintraser[ ]n cas[ =i chiar Marina nu se z[rea, ceea ce da deb[nuit c[ obi=nuia s[ doarm[ dup[-amiaz[.

Pe la orele =ase, o tr[sur[ cu doi cai albi, aceea=i din searaprecedent[, se opri ]n fa\a por\ii, =i din ea cobor] Pascalopol,]mbr[cat ]ntr-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cufloare la butonier[ =i cu canotier[ pe cap. Pascalopol deschisevoios porti\a =i u=a gotic[ de la intrare, st`rnind schel[l[itulprelung al clopo\elului. Glasul Otiliei r[sun[ aproape numai-dec`t =i se auzir[ totodat[ tropotele furtunoase pe scar[.Pascalopol intrase ]n[untru, dar geamurile od[ilor din curtefiind deschise, se auzeau de afar[ fr`nturi de convorbire. Otiliaspunea lui Pascalopol s[ a=tepte s[-=i pun[ p[l[ria. Pu\in dup[aceea, Otilia ie=i pe u=[, urmat[ de Pascalopol =i de b[tr`n,care-=i freca m`inile foarte mul\umit. Otilia era ]mbr[cat[ curochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivit[ cu dantel[,iar m`inile ]i erau p`n[ la cot ]nm[nu=ate. Avea =i o umbrel[,de asemeni cu garnitur[ de dantel[. Ceea ce izbi pe Felix,care privea din chio=c, fu nu veselia volubil[ a Otiliei, c`tsatisfac\ia re\inut[ a lui Pascalopol, care nu se clasa delocprintre sentimentele paterne. Mo= Costache ie=i p`n[ ]n poart[.Otilia f[cu un gest de adio cu m`na, =i tr[sura porni. Nu trecumult =i se strecur[ afar[ pe poart[ =i b[tr`nul cu panamaua lui.Felix r[mase singur, oarecum surprins c[ nimeni nu-i notific[plecarea sau nu-l ]ntreab[ ce are de g`nd s[ fac[, a=a cum eraobi=nuit acas[. Neav`nd cui cere ]nvoirea de a pleca =i el, secrezu ]ndatorat s[ r[m`n[ ]n gr[din[ =i continu[ lectura. Maispre sear[, un factor po=tal, mi=c`nd cu m`na o scrisoare, strig[c[tre el: „Domni=oara Otilia M[rculescu!“ Felix se apropie cunesiguran\[.

Enigma Otiliei

41

— Aici st[ domni=oara Otilia Giurgiuveanu, zise el.— Eu am adus mereu aici la domni=oara Otilia M[rculescu,

ripost[ factorul, sigur pe experien\a lui.Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din

m`inile factorului, arunc`nd o privire piezi=[ lui Felix. Acestase retrase confuz ]n chio=cul lui, cu des[v`r=ire dezorientat.De ce Otilia, c[ci nu putea fi dec`t ea, s[ se cheme M[rculescu,=i nu Giurgiuveanu? S[ nu fie fata lui Costache i se p[rea oimposibilitate, =i ipoteza aceasta aproape nu-i str[b[tea mintea.Otilia ]i zicea lui mo= Costache „papa“ =i era legat[, cumar[tau fotografiile, de toate momentele familiei, sem[n`nd dealtfel cu r[posata ei mam[. Neobi=nuit cu complica\iilefamiliale =i aduc`ndu-=i aminte de primirea ciudat[ din searatrecut[, Felix avu o clip[ spaima de a nu fi gre=it cu adev[ratadresa =i de a nu se afla cumva la alte persoane. Dar aceast[explica\ie senza\ional[, hr[nit[ de amintirea lecturilor lui deromane poli\iste, se spulber[ repede ]n fa\a sentimentuluirealit[\ii. Pe mo= Costache, pe Otilia, pe to\i ceilal\i ]irecuno=tea foarte bine, se afla, nici vorb[, ]n mijlocul familieilui, pu\in schimbat[ ]n fizionomia ei din cauza dep[rt[rii =i av`rstei. Felix descoperi =i pe foile c[r\ii, al[turi de nenum[ra\i„Otilia“, „Tili“, c`te un „Otilia M[rculescu“. Probabil, g`ndiel, Giurgiuveanu avea dou[ nume, sau =i-l schimbase pe celvechi (aceast[ oscila\ie era foarte obi=nuit[ acum c`tevadecenii). Pe c`nd ]ns[ se plimba prin gr[din[, ochii ]i c[zur[ peun fragment de carte po=tal[, c[lcat[ ]n picioare, adus[ de v`ntde prin gunoaie. Pe ea se citea limpede: „Const. Giurgiuvénu“.Va s[ zic[, pe mo= Costache tot Giurgiuveanu ]l chema. V`rsta]i d[du lui Felix imboldul de a dezlega taina, ]ns[ deocamdat[problema trebuia am`nat[, pe Marina neput`nd-o ]ntreba f[r[ adovedi c[ nu-=i cunoa=te nici m[car rudele.

Abia pe la orele nou[, tr[sura cu cai albi reap[ru ]n fa\apor\ii. De ast[ dat[, ]n afar[ de Pascalopol =i Otilia, pebancheta din fa\a lor =edea ghemuit =i mo= Costache. Marinafu strigat[ s[ ia un morman de pachete din tr[sur[. Pascalopol,g[sind c[ e cald, propuse s[ mearg[ cu to\ii ]n chio=c, sprecare se =i ]ndrept[.

42

G. C[linescu

— Aha, zise el afabil c[tre Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ie=i nic[ieri, nu te duci ]n ora=?

— S[-l lu[m =i pe el cu tr[sura! strig[ Otilia, care-=i lep[dasep[l[ria =i m[nu=ile.

— S[-l lu[m, fire=te, de ce nu? consim\i Pascalopol cuamabilitate, dar pu\in contrariat. Apoi ad[ug[: Crezi c[dumnealui o s[-i fac[ pl[cere sa-=i piard[ vremea cu oamenide v`rsta mea? Tinerii vor sa fie liberi.

Felix g[si primejdios s[ ia o atitudine ]ntr-un fel sau ]ntr-altul,dar Otilia ]=i trecuse bra\ele sub\iri ]n jurul g`tului lui Pascalopol.

— Vai, ce prostii spui, dumneata om ]n v`rst[! Las[ s[-llu[m =i pe el.

Prin inima lui Felix trecu un fior de nepl[cere nel[murit[,]ns[ Pascalopol se ar[t[ fericit =i s[rut[ printr-o aplecare acapului m`na Otiliei de pe um[rul s[u drept. Marina arunc[ ofa\[ de mas[ peste masa de tabl[ =i ]n cur`nd se v[di con\inutulpachetelor ]n care se aflau lucruri de m`ncare fine, felii depateu, br`nzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemat[, lacererea lui Pascalopol, =i Aglae, care sosi pe o porti\[ dind[r[tulcasei, ]nso\it[ de Aurica =i de Simion, cu broboada pe el =i cughergheful ]n m`n[. La lumina unei l[mpi at`rnate de grindachio=cului, ]ncepu o cin[ improvizat[, la care fu invitat =i Felix=i la care se ilustrar[ prin l[comie mo= Costache, Aglae =iSimion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de m`ncare. }nschimb, b[u cu sorbituri ]ncete din vinul turnat de Pascalopol.O astfel de cola\iune la ora mesei, ]ntr-o cas[ ]n care se g[tise=i ]n care gazda putea organiza o cin[ ]n regul[, mir[ pe Felix.}ns[ el ]ncepuse s[ se obi=nuiasc[ cu ciud[\eniile locului.

Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica =i Costache]ncepur[ s[ joace c[r\i. Jucau pe bani, =i Aglae se ]mprumutasedin nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totu=i Felix avuimpresiunea c[ cel pu\in acesta din urm[ nu =edea acolo dinpatima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea st[p`npe sine ca s[ se lase, din vi\iu, ciugulit de to\i. Era evident c[el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, =i c[ joculde c[r\i era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe

Enigma Otiliei

43

care nu =i-l explica bine, c[ leg[turile lui de rudenie, oric`t de]ndep[rtate, cu Otilia, =i de veche intimitate ]i d[deau dreptuls[ cenzureze purt[rile ei. Pascalopol nu-i era antipatic, darv[ditele lui aten\ii pentru Otilia i se p[reau scandaloase. Dela ]nceput ghicise ]n Otilia o prieten[ de v`rsta lui, un factorfeminin care-i lipsise. C[ o fat[ de optsprezece ani ar[ta at`tainteres pentru un om ]n v`rst[, asta i se p[rea ciudat. Mai curiosera c[ ceilal\i nu erau scandaliza\i. Dac[ mo= Costache p[reade-a dreptul ]nc`ntat =i specula cu umilin\[ aceast[ situa\ie,Aglae =i Aurica nutreau ]n priviri invidia.

— V[ plimba\i mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onora\i niciodat[...

— Vai! se disculp[ patetic Pascalopol, dar f[r[ s[ ]ncurajezevreo interpretare precis[.

— Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acr[ Aglae, dumnealuicaut[ temperament, ]ndr[zneal[, cum au fetele de azi. Acumnu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. +tii tu s[pui picior peste picior =i s[ te sp`nzuri de g`tul b[rba\ilor?

Pascalopol f[cu un gest de repro= cu ochii c[tre Aglae,Costache r[suci o \igare, ud`nd-o cu limba, cu o expresie deabsen\[ des[v`r=it[, iar Otilia, care sta ]n spatele lui Pascalopol,se desprinse u=or =i se a=ez[ l`ng[ b[tr`n.

— Pascalopol, continu[ Aglae cu vocea ]ngro=at[, dumitale\i-ar trebui o femeie bl`nd[, nu prea t`n[r[, care s[ te stimeze,nu o z[natic[...

Mo=ierul se ]ncrunt[, indispus, =i c[ut[ o sc[pare cu ochii]nspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. }n cur`nd se auzir[ dincas[, pe fereastra deschis[, undele picurate ale pianului. Otiliac`nta Vals ]n do diez minor de Chopin cu foarte mult[ delicate\e=i cu o austeritate tehnic[ ce descoperea pe eleva de Conservator.Pascalopol ]ntoarse capul cu o mare satisfac\ie, av`nd aerul aprimi un omagiu personal. Aurelia r[mase indiferent[, de-oindiferen\[ f[cut[, Aglae ]ns[ d[du dovezi de impacien\[, ca =ic`nd o musc[ ar fi sup[rat-o. }n sf`r=it izbucni, tr`ntind o carte:

— Grozav e de agasant pianul [sta! (Apoi strig`nd:) Otilio!d[-l ]ncolo de pian, =tii c[ m[ enerveaz[! (Mai ]ncet, c[tre

44

G. C[linescu

ceilal\i:) Ori =tii s[ c`n\i, ori nu. Pianul cere talent... Didinac`nta bine!

Judecata era de o nedreptate scandaloas[ =i se vedea c[nu vine dec`t din r[utate. Pascalopol ]ncerc[ s[ ]mbl`n-zeasc[ situa\ia.

— Cocoan[ Aglae, azi e=ti r[u dispus[. Domni=oara Otiliac`nt[ minunat, e o artist[.

Aurica l[s[ capul ]n jos, str`ng`ndu-=i buzele ]ntre din\i.— A=a e=ti dumneata, galant, mai arunc[ Aglae o ]n\ep[tur[.

Mai bine mi-ai spune ce s[ fac cu Titi, c[ sunt foarte sup[rat[.L-a l[sat corigent iar... ]l persecut[... fiindc[ el e timid, nu e]ndr[zne\ ca al\ii... a fost =i bolnav. Poate cuno=ti pe cineva,s[ pun[ o vorb[ bun[ la toamn[...

— Punem, punem, cum s[ nu, se oferi Pascalopol, ]ntotdeauna]ndatoritor, dar eu zic ca p`n[ atuncea s[-l prepare cineva, cas[ fim mai siguri.

Felix =edea pe o banc[ ]n apropierea chio=cului, ]n b[taialuminii, nehot[r`ndu-se s[ plece, c`t[ vreme Otilia se aflaprin preajm[. Deodat[ auzi glasul f[r[ densitate al Aurichii,voit persuasiv:

— Putem s[ rug[m pe domnul Felix, mam[, cred c[ n-ares[ ne refuze!...

— Chiar c[ s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui.Felix se ]nvoi bucuros, =i pu\in dup[ aceea, c`nd i se p[ru

mai priincios, d[du bun[ seara =i se retrase. C`nd ajunse ]ngeaml`cul de sus, care privea ]nspre gr[din[, v[zu pe Otiliast`nd la o fereastr[ deschis[. Conversa\ia de jos =i incidentulcu pianul o indispusese probabil, =i acum se refugiase aici,f[r[ s[ ias[ din raza lui Pascalopol. Z[rind pe Felix, Otilia ]lchem[ ]n =oapt[.

— Ce faci? Vino aici!C`nd Felix se rezem[ de canatul ferestrei, Otilia ]i spuse

tot ]ncet:— Nu =tii ce viper[ este tanti Aglae asta! Uf!Ca =i c`nd ar fi b[nuit o inimici\ie, Aglae, care-i z[rise ]n

treac[t sub sclipirile lunii, zise tare de jos:

Enigma Otiliei

45

— Otilio, s[-l aduci m`ine pe dumnealui la noi!— Da, tanti, r[spunse cu o miere teatral[ Otilia, f[c`nd o

str`mb[tur[ cu ]n\eles lui Felix, are s[-i par[ foarte bine lui Titi!}ns[ numaidec`t ad[ug[ ]ncet lui Felix:— S[ vezi ce prost e!Pascalopol implor[ pe Otilia s[ se coboare. Aglae, ca s[ nu

supere prea mult pe mo=ier, se asocie =i ea, conciliant[:— Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?!Otilia f[cu un semn de adio lui Felix, care intr[ ]n odaia lui

=i se culc[. T`rziu de tot, c`nd se trezi o clip[ din somn,]ntunericul se sub\ia crepuscular =i un coco= c`nta. Lui Felix ise p[ru c[ aude trosnitura u=ii gotice de la intrare =i, pu\indup[ aceea, rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.

46

G. C[linescu

III

}n ziua urm[toare, Felix nu merse ]n casa Aglaei, fiindc[Marina aduse =tirea c[ Simion e „r[u“. Otilia l[muri lui Felix]ntr-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discre\iune carese dovedi mai t`rziu felul ei propriu de a fi, afar[ de clipele deumoare sarcastic[. Simion, omul a=a de bl`nd =i p[r`nd chiarstupid, care broda, cu o broboad[ ]n spate, avea din c`nd ]nc`nd toane, considerate ca „p[catele lui“, =i atunci „dezgropamor\ii“. F[cea scandal, =i toat[ lumea din cas[ t[cea. Simionfusese ]n tinere\e alt om dec`t cel care se vedea, avusese ovia\[ agitat[, aventuri de dragoste, scandaluri.

— }n sf`r=it, ]ncheie Otilia scurta noti\[ biografic[, ai s[vezi tu mai t`rziu!

}ntr-o zi, c`nd nici Otilia, nici b[tr`nul nu erau acas[, Auricar[s[ri ]n fa\a lui Felix.

— Vrei s[ vii la noi? ]ntreb[ ea pe Felix.La lumina zilei, cu tot p[rul ]mpletit ]n jurul capului, i se

p[ru t`n[rului mai strident[. Fa\a palid[ =i supt[ ]i era pudrat[prea tare, =i ]n toat[ f[ptura se recuno=tea o inten\ie deimpruden\[ cu at`t mai st`ngace, cu c`t fizicul ei era lipsitde orice atrac\ie feminin[. Felix consim\i cu capul. AtunceaAurica ]l conduse spre fundul gr[dinii, deschise o porti\[ dinst`nga =i p[=ir[ ]n curtea vecin[, care era p`n[ la un punctasem[n[toare cu cea de dincoace, cu deosebirea c[ totp[m`ntul era ]mp[r\it ]n straturi de o exactitate =i o supra-decora\ie sup[r[toare. Apoi intrar[ ]ntr-o sal[ =i de aci ]ntr-oodaie, care trebuia s[ fie un soi de salon, ]n care se afla osofa larg[ cu prea multe perne =i un num[r de fotolii de ripsverde, de stil vechi =i neprecis, cu bra\ele de asemeni ]nc[rcatede perne. O cur[\enie =i o ordine de sanatoriu ]nghe\au totul,

CUPRINS

Enigma Otiliei

47

iar atmosfera era ]nc[rcat[ de un miros p[trunz[tor de ulei.Provenien\a mirosului era, precum v[zu Felix, pe dat[ ce sea=ez[ pe un fotoliu la invita\ia Aureliei, de la un num[rincalculabil de tablouri ]n ulei, puse ]n rame grele bronzate,care acopereau aproape ]n ]ntregime pere\ii anticamerei =i aisalonului. Felix, care se a=tepta sa fie chemat spre a facecuno=tin\[ cu Titi cel corigent, v[zu c[ Aurica ar[ta predispozi-\iuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Sim\ind parc[o obiec\ie, Aurica se scuz[:

— Titi s-a dus cu mama ]n ora=, s[-=i cumpere vopsele.Trebuie s[ soseasc[ ]n cur`nd.

Urm[ o clip[ de t[cere, ]n care Felix c[uta cu mintea unc`mp de convorbire. }ns[ Aurica avea unul dinainte.

— Te sim\i bine la mo= Costache?}ntrebarea era pus[ ]ntr-un chip a=a de comp[timitor, ]nc`t

includea =i un r[spuns. Felix r[spunse cu franche\e:— M[ simt foarte bine.Aurica nu ]nregistr[ aceast[ declara\ie =i-=i continu[

sentimentul ei, preg[tit dinainte.— Dumitale, cum e=ti f[r[ p[rin\i, \i-ar trebui o familie

a=ezat[, ]n care s[ te sim\i ca acas[.Lui Felix, c[ruia orice aluzie la faptul c[ era orfan ]i era

sup[r[toare ca o umilire nedreapt[, i se p[ru curioas[ insinua\iadomni=oarei cu b[rbia ascu\it[.

— La unchiul Costache sunt ca acas[, =i domni=oara Otiliami-este... ca o sor[.

Aurica bo\i pu\in buzele =i, dup[ oarecare trecere de timp,spuse bl`nd, l[s`nd a se ]n\elege numeroase laturi grave:

— N-ar fi rea Otilia, dac[ n-ar fi fals[. Cel pu\in ]ntruc`tm[ prive=te.

Felix, r[nit mai mult dec`t s-ar fi a=teptat, min\i cu vioiciune:— M[ mir c[ spune\i asta. Otilia are numai cuvinte bune

despre dumneata.Domni=oara z`mbi cu ne]ncredere mali\ioas[ =i, l[s`nd

capul ]n jos, vorbi ca =i c`nd ar fi fost silit[ de fapte s[ sedest[inuie:

48

G. C[linescu

— Vezi c[... se spun multe lucruri grozave despre purt[rileOtiliei... E de vin[ mo= Costache, care o r`zg`ie. A=a suntfetele f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i.

S`ngele n[v[li ]n obrajii t`n[rului. Indignarea se amesteca=i cu temerea ca insinua\iile domni=oarei s[ nu fie adev[rate,dup[ c`te lucruri neobi=nuite v[zuse ]n c`teva zile. ChipulOtiliei, care ]i r[s[rea ]n minte, ]i spunea ]ns[ c[ b`rfeala erane]ntemeiat[. Surprins totu=i c[ Aurica numea pe Otilia fat[f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i, se preg[tea s[ cerceteze pe ascu\itadomni=oar[, c`nd se auzir[ pa=i gravi, =i Simion ap[ru ]n pragulu=ii. Privea cu ochi care vor s[ intre ]n vorb[, dar nu deschideagura. Aurica f[cu prezent[rile:

— }\i prezint pe tata.— Tulea! explod[ deodat[ b[tr`nul =i ]ntinse o m`n[

viguroas[.Fiindc[ Felix r[mase consternat, ne]n\eleg`nd sonurile,

Aurica explic[:— Tata se cheam[ Tulea, Simion Tulea, nu =tiai?— I-ai ar[tat pernele mele? ]ntreb[ preocupat Simion.— Tata lucreaz[ de mult perne de etamin[, ca s[-=i omoare

timpul, explic[ Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot cevezi aici e f[cut de el. Tata =i picteaz[.

Aurica lu[ una c`te una pernele =i le puse sub ochii luiFelix, ]n vreme ce Simion le urm[rea mi=c[rile plin de o vizibil[m`ndrie. Broderiile erau f[cute cu foarte mult[ ]ndem`nare,]ns[ cam b[t[toare la ochi =i de un desen banal. Felix fu purtatapoi prin fa\a tablourilor, care, precum i se spuse, erau operalui Simion =i a lui Titi. Simion avea numai c`teva =i ]ncepu s[le arate cu degetul c[tre Felix, c[ut`ndu-i cu insisten\[aprobarea pe fa\[.

— Ce zici de [sta, dar de [sta?}i povesti ]mprejur[rile ]n care le-a pictat pe fiecare =i de

unde-i venea ideea. Picturile lui Simion =i ale lui Titi, mai cuseam[ ale acestuia din urm[, erau de o dexteritate indiscu-tabil[. M`na =tia s[ ]ntind[ bine culoarea, desenul era ]ngrijit,=i ]n chiar diformit[\ile unor portrete se sim\ea voca\ia unor

Enigma Otiliei

49

m`ini de probabili arti=ti. Nu erau ]n nici un caz picturilestridente care se confec\ioneaz[ prin pensionatele de fete. Cutoate acestea, at`t ]n forma, c`t =i ]n cantitatea picturilor sev[dea un ridicol, la ]nceput inexplicabil. Gra\ie comentariilorlui Simion =i unui examen mai atent, taina fu l[murit[. Nici untablou nu era original. Toate copiau c[r\i po=tale ilustrate, cli=eede prin c[r\i de calitatea cea mai proast[ uneori =i mai pueril[,=i un ochi expert ar fi descoperit =i cauza unor stranii efecte dest`ng[cie. Desene ]n peni\[ neagr[ erau tratate de cei doi arti=ti]n ulei de dou[ tonuri, negru =i alb, pastelul sau acuarela deasemenea erau imitate servil ]n culori grase. Ochiul pictoruluiavea o ]nsu=ire ]nn[scut[ de a combina armonios liniile =iculorile, dar inteligen\a lui nu putea s[ discearn[ ]n nici un felra\iunea structurii modelului =i s[ interpreteze din nou. Petelerumene din obrajii unei feti\e zugr[vite, probabil ]n acuarel[,deveniser[, ]n ulei, prin ne]n\elegerea procesului real dedifuziune a luminii, ni=te lacuri de rubin f[r[ nici o leg[tur[ curestul, dar de o \es[tur[ coloristic[ nu lipsit[ de gra\ie. Felixocoli pere\ii celor dou[ od[i cu bizarele colec\iuni =i se ar[t[,din polite\e, foarte ]nc`ntat, spre m`ndria tuturor. }ntre timp ]=if[cuse apari\ia ]n anticamer[ un alt Simion, t`n[r =i mai slab.O clip[ f[cu mi=carea, v[z`nd un str[in, de a se strecura ]nd[r[tpe u=[, dar Aurica merse dup[ el =i-l aduse ]napoi, f[c`nd noiprezent[ri:

— Iat[-l =i pe fratele meu Titi, cred c-o s[ v[ ]mprieteni\i.Titi Tulea p[rea =i era ]ntr-adev[r mai ]n v`rst[ dec`t Felix,

cu c`\iva ani. O u=oar[ musta\[ =i b[rbia despicat[ ]n dou[, ]ncare c`teva tuleie mai lungi schi\au barbi=onul lui Simion, ]id[deau un aer matur, care f[cea din uniforma =colar[ unadev[rat ve=m`nt militar. Era un t`n[r bl`nd =i cu ]nf[\i=aremodest[, care pl[cu numaidec`t lui Felix, gata s[ pun[ la]ndoial[ temeinicia judec[\ii Otiliei. Titi, foarte respectuos fa\[de Felix, cu toat[ deosebirea de v`rst[, ]i ar[t[ culorile pecare le cump[rase, ]i dest[inui planurile de lucru, sco\`nd unpachet de ilustrate engleze=ti =i altele cu trandafiri =i fructe,semnate Klein. Voia s[ le trateze pe toate ]n ulei. Toate acestea

50

G. C[linescu

erau spuse cu o pasiune ordonat[, calm[. Felix ]l ]ntreb[ de cenu picta dup[ natur[, dar Titi r[mase nedumerit de aceast[propunere, al c[rei sens nu p[ru s[-l ]n\eleag[, explic`nd c[nu-i place s[ zugr[veasc[ dec`t dup[ modele. Felix ]i vorbi detalentul lui =i de interesul de a-i da o ]ndrumare original[. Titistr`nse din spr`ncene =i reveni la detaliile lui. Vocabularul luiFelix ]l sup[ra ]n chip v[dit. Titi ]l ]ntreb[ apoi cum a c[l[torit,unde a f[cut liceul =i ]ncepu s[-i povesteasc[ ]nt`mpl[ri din=coal[, s[-i fac[ portretul profesorilor ]ntr-un stil naiv, darcomunicativ. }i spuse f[r[ ]nconjur c[ a r[mas repetent de c`tevaori =i corigent, pun`nd totul pe socoteala absurdit[\ii profesorilor=i a programului. Felix ]l ]ntreb[ asupra c[r\ilor citite =i, tr[it ]natmosfera de la Ia=i, mai informat[, ]i ceru opiniunea asupraunor scriitori moderni care colaborau la noua revist[ Via\arom`neasc[. Titi r[mase cam indispus de aceste ]ntreb[ri,m[rturisind c[ nu are timp de citit =i c[ lectura ]i d[ dureri decap, c[ totu=i, dac[ i s-ar procura „o carte frumoas[“, ar ]ncercas-o citeasc[. Felix ]i f[g[dui una. Aurica l[muri lui Titi scopulvenirii lui Felix:

— Titi, domnul Felix s-a oferit s[-\i ajute s[ te prepari pentrucorigen\[.

Titi aprob[ supus din cap, f[r[ s[ arate nici o repulsie de aprimi ]ndrum[ri de la cineva mai t`n[r dec`t el, ]ns[ c`ndFelix se ar[t[ gata s[ ]nceap[ prepararea, ]l rug[ s[ am`nepentru dup[-amiaz[ =edin\a, acum nesim\indu-se bine dispus.Aurica privea cu mare afec\iune pe acest vl[jgan molatic =icrezu de cuviin\[ s[ dea lui Felix aceast[ explica\ie:

— El e foarte debil, =i mama nu vrea ca el s[ se oboseasc[prea mult. Destul ]=i bate capul cu pictura.

Simion aprob[ din cap.— Ei, strig[ Otilia din mijlocul sofalei, unde, =ez`nd

turce=te, cosea ceva, c`nd Felix trecu prin fa\a u=ii deschise aod[ii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzitc[ te-a chemat ]n lipsa mea!

Felix se opri ling[ u=[, ]ncurcat.— Intr[ ]n[untru, vino aci l`ng[ mine.

Enigma Otiliei

51

+i Otilia ]=i str`nse pu\in picioarele sub\iri, ca =i c`nd Felixar fi trebuit s[ se a=eze al[turi ]n aceea=i pozi\ie.

— Desigur c[ \i-a spus c[ sunt z[p[cit[!— Mai r[u! m[rturisi Felix.Otilia ridic[ ochii pu\in cam palid[ =i puse o m`n[ pe

bra\ul t`n[rului.— +i tu, Felix, crezi?— Nu! r[spunse acesta dup[ un scurt examen de con=tiin\[.— Dar ce \i-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol!Felix t[cu pu\in, apoi, hot[r`ndu-se, ]ntreb[:— A= vrea s[ =tiu, pentru ce ]\i vin scrisori pe numele Otilia

M[rculescu? Eu te-am numit totdeauna Giurgiuveanu!Otilia examin[ serioas[ pe Felix.— Va s[ zic[, asta era! |i-a spus c[ sunt o str[in[!— Tu, o str[in[! Nu ]n\eleg. }ns[ m-a sup[rat c[ \i-a zis fat[

f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i. Dar tu ai p[rin\i...Otilia ]mpunse cu acul lucrul, oarecum agasat[.— Ei, da, tanti Aglae =i cu Aurica nu pot s[ m[ sufere fiindc[

le e team[ c[ au s[ piard[ mo=tenirea... Aurica ]=i ]nchipuiec[ o s[ se m[rite spun`nd c[ are un unchi bogat... O pocit[...Papa, vezi tu, nu mi-e tat[ bun... Mama a mai fost c[s[torit[]nainte, =i c`nd a luat pe papa, eu eram de c`\iva ani... Prive=te!Uite pe mama =i pe tat[l meu adev[rat. (+i Otilia ]ntinse luiFelix o fotografie pu\in rupt[, ]n care o Otilie din alte vremuri,]ns[ cu privirile bl`nde, ]n rochie cu panier =i cu un mare zulufc[zut peste um[r \inea de bra\ un b[rbat gras, =i el cu ochiiOtiliei.) Dar papa m[ iube=te, =i apoi... e ]ndatorat s[ aib[grij[ de mine, fiindc[ mama i-a dat o mul\ime de bani, f[r[nici un act, pe care papa i-a v`r`t ]n afacerile lui... Dac[ numurea pe nea=teptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia s[ m[adopteze... +i acum ar voi, ]ns[ nu-l las[ tanti Aglae... }n sf`r=it,mizerii care cred c[-\i sunt indiferente.

+i Otilia oft[, d`nd un final umoristic gestului.— Nu-mi sunt indiferente, spuse Felix ]ncet.M[rturisirea Otiliei explica acum misterul numelui, dar

aducea un element nepl[cut. Mo= Costache nu era a=adar tat[l

52

G. C[linescu

fetei. Familiaritatea Otiliei cu el, satisfac\ia lui nu f[ceau partedin sentimentele nesuspectabile. Felix ur] =i pe Pascalopol =i,de=i stima lui pentru Otilia cre=tea pe m[sura convie\uirii luicu ea ]n aceea=i cas[, vorbele Aurichii ]i r[sunau ]n urechi:„se spun multe lucruri grozave...“

— Felix, ]ncerc[ Otilia s[ deplaseze convorbirea, ce-ai f[cutcu Titi?

— L-am v[zut numai, =i a r[mas s[ ]ncepem dup[-amiaz[.Mi s-a p[rut un b[iat de treab[, de=i cam moale.

— N-am zis altfel, confirm[ Otilia.— I-am f[g[duit s[-i dau o carte de citit. Acum n-am nici

una la mine. }mi dai voie s[ aleg de la tine? M[ tem numai c[pe ale tale le cunoa=te.

Otilia r`se ne]ncrez[toare.— |i-a spus Titi c[ vrea s[ citeasc[? M[ mir! Po\i s[ iei c`te

pofte=ti, te asigur c[ n-a citit nici una, =i s[-mi spui =i mieefectele pedagogiei tale!

Dup[-amiaz[, Felix alese o edi\ie ilustrat[ din La chartreusede Parme =i merse la Titi. Acesta ]l a=tepta ]n gr[din[. De acolointrar[ ]n cas[, ]ns[, c`nd treceau prin sal[, Titi f[cu semn luiFelix s[ mearg[ mai ]ncet, fiindc[ Simion dormea (cu c[ma=[,ca peste noapte, afla mai t`rziu Felix). Ajun=i ]n odaie, Tititrase cutia lat[ a unei mari mese, ]n care Felix z[ri c[r\i,creioane, pachete de ilustrate, puse ]ntr-o ordine militar[. Toatec[r\ile =i caietele erau ]nvelite cu o grij[ meticuloas[ =i semnatecaligrafic pe un portativ tras u=or cu creionul. V[z`nd admira\ialui Felix, Titi se crezu dator s[-i arate =i alte dovezi de industrie.Avea albume ]n care copia cu o caligrafie armonioas[ fel defel de poezii cu ini\iale figurate =i colorate. Leg[tura =icartonarea albumelor erau opera lui. }n loc s[-=i cumpere h`rtiede muzic[, inventase un pieptene cu cinci picioare de creioncu care linia h`rtia velin[ simpl[. }=i f[cuse o cutie pentrup[strat desenele din carton lipit cu ]ngrijire cu o h`rtie cafenie=i apoi ornamentat ]n peni\[ cu flutur[ri gotice. Manualul delimba latin[ ]l imitase pe de-a ]ntregul, fabric`nd leg[tura,cartonajul, reproduc`nd desenele =i scriind caligrafic textul.

Enigma Otiliei

53

La ]ntrebarea lui Felix dac[ f[cea asta ca s[ economiseasc[banii pentru cump[rarea c[r\ilor, Titi spuse c[ nu, dar „c[-ipl[cea“ a=a. Avea =i o vioar[, pe care i-o cump[rase tantiAglae, dar nu putea s[ c`nte dec`t c`teva linii de exerci\iuelementar. Mai mult dec`t muzica propriu-zis[ ]l pasionasecolectarea materialului. }=i f[cuse un album de muzic[, ]n carecopiase tot ce-i picase ]n m`n[: arii populare, roman\e italiene,fragmente de oper[ pentru partea c`nt[re\ului solist, c`ntecepopulare nem\e=ti.

— C`nd ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog s[-mi dais[ copiez.

— Am putea s[ facem ]mpreun[ duete, c`nd ]mi voi aducevioara de la Ia=i =i notele, am caietele lui Mazas, propuseFelix.

— Nu acum, refuz[ hot[r`t Titi, acum m[ exercitez c`nt`ndlucruri u=oare =i dup[ ureche. Mai t`rziu, peste c`\iva ani!(Avea dou[zeci =i doi de ani.)

Felix avu ]n g`nd o clip[ inten\ia de a-i demonstra c[metoda e gre=it[, dar se st[p`ni spre a nu p[rea pedant.}ntreb`ndu-l ]n ce putea s[-i fie de folos, Titi ceru s[ i se aratela limba latin[. Voia numai traducerea, =i anume, s[ i se spun[cuv`nt cu cuv`nt ]n rom`ne=te, pentru a-l scrie deasupratextului. Orice sugerare a unei alte metode fu respins[, =i Felixtrebui s[-i dicteze, privind cartea pe deasupra um[rului lui, ]nvreme ce el scria atent traducerea, f[c`nd s[ i se repete c`te ovorb[. Dup[ o jum[tate de or[, Titi declar[ c[ s-a plictisit =ic[-l doare capul =i nici m[car nu ar[ta dorin\a de a urmanumaidec`t a doua zi, spun`nd pur =i simplu:

— S[ l[s[m pe alt[ dat[.Felix se ridic[ s[ plece, =i atunci ]=i aduse aminte de romanul

lui Stendhal, pe care-l l[sase ]n col\ul mesei. I-l ]ntinse lui Titi,]ntreb`ndu-l dac[ l-a citit. Acesta neg[ cu capul, lu`nd carteaca pe un album de pre\ =i r[sfoind-o atent cu degetele u=orapropiate de muchia filelor. Privea mai cu seam[ desenele.

Trecur[ c`teva zile ]n care Felix se sfii s[ se duc[ la Aglaenechemat. }n acest timp ie=ise de c`teva ori ]n ora=, luase

54

G. C[linescu

unele informa\ii cu privire la universitate =i colindase anti-c[riile a=ezate pe cheiul D`mbovi\ei. La ]nceput, ceruse voielui mo= Costache s[ ias[, obi=nuit cu normele internatului,]ns[ b[tr`nul, surprins de aceast[ cerere, ]i spuse c[ poate s[lipseasc[ =i ziua, =i noaptea... chiar =i noaptea. La aceast[expresie, clipi din ochi cu o complicitate pe care Felix n-opricepu tocmai bine. }ntr-o zi, Aglae, la o =edin\[ de joc dec[r\i, apel[ din nou la el:

— Tinere, v[d c[ nu mai vii pe la noi s[-l aju\i pe Titi almeu. Po\i s[ vii neinvitat, Titi e pu\in cam l[s[tor, trebuie]ndemnat.

Felix vizit[ dar din nou pe Titi, care ]l primi cu bonomia luiplacid[ =i-l ]ntreb[, ca s[ nu tr[deze de la ]nceput scopuldidactic al vizitei, dac[ a citit La chartreuse de Parme. AtunciTiti scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la]nceput, fiindc[ era ]mbr[cat[, cu ]ngrijire, ]n h`rtie albastr[.O mul\ime de z[loage chibzuite de h`rtie ar[tau locuri deinteres. Taina lor se l[muri repede.

— Mi-au pl[cut mult desenele =i am copiat c`teva!+i Titi scoase de la sf`r=itul volumului un pachet de h`rtii

p[trate, pe care desenase cu acuarel[ vreo dou[zeci deilustra\ii.

— Dar romanul te-a interesat, nu-i a=a?— N-am avut vreme s[-l citesc, spuse calm Titi, ]napoindu-i

definitiv cartea, alt[ dat[ poate \i-o cer!Felix ]=i aminti vorbele ironice ale Otiliei =i ]ncepu s[ se

]ncredin\eze c[ ele porneau nu din r[utate, ci dintr-o lung[experien\[. Fiindc[ Titi povestea tot soiul de m[run\i=uri dinvia\a zilnic[ sau cea =colar[, f[r[ s[ acuze vreo inten\ie lastudiu, Felix ]i m[rturisi c[ era ]ns[rcinat de Aglae s[-i deaconcursul. Titi admise doar s[ i se mai dicteze traducerea uneiscurte buc[\i. Colaborarea nu dur[ ]ns[ mult, =i Titi, deveninddeodat[ palid, se ridic[ ]n picioare, cu m`na dreapt[ ]n sus =icapul plecat pe spate, =i zise speriat:

— }mi curge s`nge din nas!}ntr-adev[r, un fir de arnici ro=u se prelingea pe =an\ul

ad`nc al buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea =i Titi

Enigma Otiliei

55

f[cuse o figur[ de teroare, Felix deschise u=a =i ie=i ]n sal[.Atras[ de zgomot, Aglae veni =i, informat[ de Felix, irupsezgomotoas[ ]n odaie.

— Iar ai hemoragie, dr[gu\[, se v[it[ ea, s[-\i dau vat[.Scotocind prin cas[, veni cu un tampon mare de vat[, pe

care ]l v`r] ]n nara lui Titi, pun`ndu-i ]n acela=i timp o m`n[pe frunte.

— Asta este numai din pricina oboselii, bomb[ni ea. Maid[-o ]n plata domnului de carte, c[ n-am s[ te fac filozof. Cinecite=te prea mult, se scr`nte=te.

Aceste cuvinte fur[ spuse cu o umoare acr[, ce p[reainten\ionat[ =i care jigni pe Felix, fiindc[ Aglae avea aerul s[]nvinov[\easc[ pe Felix de surmenarea lui Titi, de=i ea ]ns[=i ]lchemase. Din acea zi, Felix ]ncet[ iar[=i de a se mai duce pela Titi, p`n[ ce ]ntr-o zi Aglae ]l ]mbie din nou:

— Domnule Felix, mai ocup[-te pu\in de Titi al meu, amv[zut c[ ai r[bdare.

Felix mergea acum foarte des pe la Titi, cu care se familia-rizase, dar nu-l ]ndemna la lucru dec`t c`nd acesta ]nsu=i ]lsolicita, ceea ce se petrecea foarte rar. Titi era un t`n[r foartede treab[, dar de un caracter bizar. }i pl[cea s[ povesteasc[lui Felix tot ce i se ]nt`mplase peste zi, tot ce z[rise pe strad[,subiectul desenelor pe care le v[zuse. Dac[ venea din ora=,Aglae ]l ]ntreba ce observase pe Calea Victoriei, =i Titi, docil,nara fa\[ de to\i ceea ce v[zuse. C`nd ]ns[ Felix ]ncerca s[discute cu el vreo problem[, Titi se ar[ta rezistent =i ]ncruntat,iar Aglae, dac[ era de fa\[, privea pe Felix cu du=m[nie, ca peun atentator la creierul fiului ei. Tot ce spunea Titi era sorbit deAglae =i Aurica =i aprobat mu\e=te de Simion.

— Titi, propunea Aglae, ia poveste=te-ne tu cum a\i copiatla istorie.

Atunci t`n[rul de dou[zeci =i doi de ani ]ncepea s[ depeneistoria naivit[\ii profesorului de istorie, pe care-l descria cudestul umor, ]n=elat de un grup de =colari iste\i, care, =tiindu-iticurile, f[cuser[ de acas[ at`tea teze c`te subiecte li se puteauda cu probabilitate. Aglae r`dea cu mult haz =i privea matern

56

G. C[linescu

pe Titi. Felix chema adesea la plimbare ]n ora= pe Titi, =i ]nt`iaoar[ acesta urm[ cu docilitate itinerariul tovar[=ului. A douaoar[ ]ns[ refuz[ cu ]nc[p[\`nare s[ treac[ prin anumite locuri,prefer`nd, de pild[, s[ stea ]mpietrit o or[ ]ntreag[ pe marginealacului din Ci=migiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-lc`nta muzica militar[. }ntors acas[, raporta familiei tot cev[zuse ]n decursul plimb[rii =i comunica lista pieselor c`ntate,reproduc`ndu-le vocal, c`nd nu le =tia titlul. C[uta apoi cuorice chip s[-=i procure „notele“, spre a le copia ]n albumuls[u. Erau ]ns[ zile ]n care Titi refuza cu ]nd[r[tnicie oricepropunere de deplasare, sub cuv`nt c[-i este ur`t. Atuncea =edeape o banc[, ascu\ind cu aten\ie creioanele colorate, t[c`nd cudes[v`r=ire. Aceste crize de apatie erau aprobate de Aglae cadovezi de cumin\enie, =i c`nd Felix invita pe Titi la plimbare=i acesta refuza sub cuv`nt c[-i este ur`t, Aglae s[rea:

— Unde s[ se duc[ b[iatul, s[ bat[ uli\ele ca to\i pierde-var[? S[ stea acas[!

Titi mai avea =i alt[ ciud[\enie. Uneori, plictisit deodat[de convorbire sau de prezen\a oamenilor, spunea:

— M[ duc s[ m[ leg[n!Atunci se a=eza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei

sobe =i, cu m`inile ]mpreunate ]n modul catolic, se leg[nane]ncetat de la dreapta la st`nga =i invers. Alteori se a=eza]ntins pe spate =i, cu m`inile la fel ]mpreunate, pe canapeasau pe pat, se cl[tina ]ntr-o parte =i-ntr-alta. Insatisfac\ie ]ncopil[ria joas[, sau amintire prea profund[ a acestei copil[rii?Felix nu-=i putea explica. Pentru Aglae =i ceilal\i, purtarea luiTiti p[rea foarte fireasc[, =i ]ns[=i Aglae ]=i ]ndemna fiul,c`teodat[:

— Dac[ te-ai plictisit, du-te =i te leag[n[!}ntr-alt[ zi, Felix g[si pe Titi a=ezat pe o banc[, cu o m`n[

]n dreptul inimii =i aplecat cu bustul peste p`ntece, ca =i c`ndar fi fost chinuit de o mare durere l[untric[. Fa\a ]i erat`nguitoare, iar Aglae =i Aurica =edeau ]ngrijorate ]n juru-i,]mb[rb[t`ndu-l:

— Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde \i-a maivenit =i asta?

Enigma Otiliei

57

— A=a spui dumneata, se c[ina Titi, dar eu =tiu c[ suf[r deinim[. Uite, m[ doare aici.

— Unde te doare? Fleacuri! f[cea Aglae, expert[, pun`ndm`na pe locul ar[tat de Titi.

— +i tata sufer[ de inim[. Familia noastr[ toat[ a suferit.— {sta \i-a v`r`t ]n cap prostiile, ar[t[ Aglae cu dispre\

c[tre Simion. El, bolnav de inim[! M[n`nc[ toat[ ziua ca untr`ntor. Poate ai citit mult — arz[-l-ar focul de citit — =i \i s-apus un junghi.

Am`ndou[ femeile fric\ionar[ pe posacul t`n[r cu alcoolcamforat pe la t`mple =i pe piept, =i hipocondriacul ]ncepu s[se lase convins. Titi redeveni din nou comunicativ =i asiduu laindustriile lui. Totu=i, ]ntr-alt[ zi declar[ la to\i, dezolat =i cuun z`mbet amar ]n col\ul gurii — efect al unei lecturi]nt`mpl[toare de c[r\i de chiroman\ie —, c[ el n-avea s[tr[iasc[ mult, fiindc[ linia vie\ii ]i era scurt[ =i n-avea dec`tun inel ]n jurul pulsului. A fost de trebuin\[ ca Aglae =i Auricas[-i arate c[ =i ele aveau liniile ]n chestiune foarte r[uconformate =i c[ totu=i tr[iau. }ncrederea lui Titi ]n chiroman\iefu zdruncinat[ =i buna dispozi\ie reveni.

Dac[ Titi era afabil, dar re\inut, Aurica, dimpotriv[, ar[tafa\[ de Felix din ce ]n ce mai mult[ familiaritate. }n fiece zidup[ orele cinci, Aurica se ]mbr[ca preten\ios ]n bluze albe =ifoi negre, minu\ios plisate, =i se pudra pe fa\[ ]n chip b[t[tor laochi, carmin`ndu-=i prea tare pome\ii slabi ai obrajilor, ceeace ]n acea epoc[ se socotea ]nc[ scandalos. Mergea pe CaleaVictoriei str[b[t`nd mereu cu repeziciune =i cu repeti\ie acela=iitinerariu, care cuprindea circular am`ndou[ trotuarele. Ea spera]n acest chip o aventur[, care ]ns[ ]nt`rzia s[ se ]nt`mple. Osingur[ dat[, un elev de =coal[ militar[, indus ]n eroare de\inuta ei, se lu[ dup[ ea =i o urm[ri p`n[ acas[. Aurica n[v[li]n curte ]n culmea agita\iei =i spuse Aglaei:

— Maman, maman, vine un ofi\er.Ofi\erul ]ns[, intimidat de \inuta onest[ a casei =i de lipsa

de atrac\ii sigure, dup[ c`teva plimb[ri prin fa\a imobilului,disp[ru. }n acea sear[, Aurica nu veni la mas[ =i se ]nchise ]n

58

G. C[linescu

odaia ei. Aurica avea despre b[rba\i o concep\ie mistic[, ]ncare =i impertinen\ele deveneau calit[\i. Simpla prezen\[ aunui b[rbat, mai cu seam[ t`n[r =i nec[s[torit, o emo\iona.

— Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu!A fi acostat[ de un individ mai bine ]mbr[cat pe drum nu i

se p[rea necuviincios. Nu r[spundea, fire=te, dar iu\ea pa=ii,cu o mare surpriz[ pe fa\[, ]n a=teptarea unei asiduit[\i maiflagrante. Aurica vorbea despre c[s[torie cu un interes tehnic,ca =i c`nd ar fi fost unicul scop serios ]n via\[. O c[s[torie,oric`t de banal[, i se p[rea pentru o fat[ „un noroc“. Se informadespre toate nun\ile cunoscu\ilor, mergea la toate, m[car ]ntinda bisericii, cerceta pe eroin[ ]nainte =i dup[ eveniment =iar[ta ]n fa\a b[rbatului respectivei recente mirese o stim[pierdut[. Colec\iona beteal[ de la nun\i =i consulta c[rtur[reselecu frenezie.

— }nchipuie-\i, maman, ce noroc, a luat-o f[r[ nici o zestre,spunea c`teodat[ ea despre vreo prieten[.

— Las[, c[-\i ajut[ Dumnezeu =i \ie, o consola Aglae, c[ tuai tot ce-\i trebuie, numai fii =i tu mai ]nfipt[, fiindc[ azi ]\i iau]nainte z[p[cite de-astea tinere!

+i Aglae ar[t[ cu capul, du=m[nos, spre curtea Otiliei.Odat[, trec`nd pe Calea Victoriei, Aurica se ]nt`lni cu Felix

=i-l invit[ numaidec`t s[ o ]ntov[r[=easc[ ]n circuitul ei. Bachiar ]l rug[, la un moment dat, s[-i dea bra\ul, fiindc[ nu sec[dea, spunea ea, s[ zic[ lumea c[ merge cu un b[rbat str[in.Felix cerceta acum strada cu mult[ circumspec\ie, ca s[ n-omai ]nt`lneasc[, ]ns[ ]ntr-alt[ zi fu iar[=i prins =i trebui s[ocoleasc[ de c`teva ori Calea Victoriei, ag[\at de bra\ulAurichii, ca un c`ine de un lan\ scurt. O tr[sur[ luxoas[ trecupe l`ng[ ei, =i o m`n[ le f[cu un mic semn.

Abia dup[ ce tr[sura era departe, Felix ]=i d[du seama c[ eraOtilia, ]mpreun[ cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios:

— Ai v[zut? Pascalopol o plimb[ ]n fiecare zi =i-i d[ fel defel de cadouri. Ce noroc! Ce-o fi v[z`nd Pascalopol la Otilia?

Felix r[mase ]ncruntat, mai mult de informa\iile asupraraporturilor dintre cei doi. Aurica ]n\elese altfel.

Enigma Otiliei

59

— Oare crezi c[ Otilia poate s[ plac[ cuiva?Felix se dezmetici.— Mi se pare c[ e=ti nedreapt[, domni=oar[. Otilia e foarte

frumoas[, =i apoi e cult[, talentat[.— Crezi? se ]ndoi Aurica.— +i apoi, de ce b[nuie=ti numaidec`t, pip[i Felix situa\ia,

c[ ]ntre domnul Pascalopol =i Otilia ar fi vreo leg[tur[? DomnulPascalopol e singur, f[r[ copii...

Aurica r`se mali\ioas[.— Cum se cunoa=te c[ n-ai experien\[! Otilia e =ireat[,

caut[ numai b[rba\i ]n v`rst[, boga\i. Numai de-ar lua-o ]nc[s[torie... }ns[ nu cred s[ fie Pascalopol a=a lipsit de gust.Dumneata ce zici?

Felix ar[t[ prin t[cere c[ nu are nici o opinie ]n privin\a asta.V[z`nd c[ Felix o evit[ pe strad[, nemaitrec`nd pe Calea

Victoriei sau neie=ind dec`t c`nd se ]ncredin\a c[ nu a p[r[sitcasa, Aurica ]ncepu s[ invite pe Felix la ea, chem`ndu-lpersonal, sub felurite pretexte, chiar sub ochii celorlal\i. Aglaenu se ar[ta potrivnic[ acestor manevre, ba chiar le ajuta prinpriviri gale=e fa\[ de Felix sau prin dispari\ia la vremea oportun[.}ncepuse a nu-l mai primi ]n salonul cu picturi, ci, sub pretextulde a-i ar[ta ceva special, ]l chema ]n odaia ei de dormit =i-lpunea s[ stea ]n apropiere de ea. Aurichii ]i intr[ ]n cap, de lao vreme, c[ Felix era lipsit ]n casa lui mo= Costache de pl[cerilegastronomice ale unei bune gospod[rii.

— Eu m[ ]ntreb cum po\i s[ stai, se ]nduio=a Aurica, Otilianu =tie nimic, iar Marina e o lene=[.

Aurica ]ntreb[ odat[ pe Felix dac[ ]i place pl[cinta cucire=e. Neb[nuind nimic sub aceast[ ]ntrebare banal[, t`n[rulr[spunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister ]n odaia Aurichii,unde pe o m[su\[ se afla o tipsie ]nc[rcat[ cu pr[jituri. Auricasili pe Felix s[ m[n`nce, fiind sigur[ c[-i face pl[cere. Dup[pl[cint[ urm[ ]n alt[ zi dulcea\[ de coac[ze. Felix ]ncepuses[ aud[ cu groaz[ glasul molatic al Aurichii, =i odat[ fugi pepoart[ repede ]n ora=, c`nd sim\i c[ se ive=te Aurica prin fund.Ca s[ nu-=i gre=easc[ \inta, aceasta ]ncepu s[ vin[ chiar ]n

60

G. C[linescu

timpul mesei =i s[-l trag[ cu insisten\[ pe la sf`r=itul ei. C`nd,]ntr-o astfel de manevr[, Felix f[cu o ]ncercare de rezisten\[,ag[\`ndu-se cu privirile de Otilia, care era de fa\[, Otilia,pufnind discret de r`s, agrav[ situa\ia.

— Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare ]n pr[jituri.— Te rog foarte mult, insinu[ tenacea Auric[ lui Felix, s[

nu vii niciodat[ prin fa\[, ci numai pe porti\[. +tii, reputa\ia,dumneata e=ti cavaler, po\i s[-mi faci r[u.

Cu alt prilej, insinua\ia fu ad`ncit[ ]ntr-un fel care ]nsp[i-m`nt[ pe Felix.

— Situa\ia noastr[ e foarte grea, se v[it[ Aurica, nu =tii cucine vorbe=ti. Noi, domni=oarele, suntem slabe, nu putem refuza„avansurile“, dar apoi, dac[ lucrurile nu merg mai departe,r[m`nem compromise. Am avut o prieten[ care primea„avansuri“ de la un t`n[r pe care-l credea sincer. L-a admis ]ncas[, ]n odaia ei, ]n v[zul p[rin\ilor =i cunoscu\ilor, =i apoit`n[rul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbe=te, de aceea ebine ca un b[rbat s[ spun[ de la ]nceput ce inten\ii are.

Felix t[cu c`teva clipe, ]ntr-at`t aluzia p[rea ]ndreptat[c[tre el, apoi, devenind hot[r`t din cauza primejdiei, zise:

— Domni=oar[ Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adev[rat,de=i eu nu am experien\[. Dar eu cred c[ personal nu pot s[-\iaduc nici un neajuns, fiindc[ nimeni nu se va g`ndi c[ unt`n[r ca mine, care abia acum intr[ la universitate, urm[re=tes[ se c[s[toreasc[.

—De ce nu? zise Aurica, galben[ =i cu oarecare a\`\are derepro= ]n glas. +tiu mul\i tineri studen\i care, spre a putea urmastudiile, se ]nsoar[. C`nd este =i zestre...

— Ai f[cut bine, ]n orice caz, c[ mi-ai atras aten\ia; fiindc[altfel \i-a= fi f[cut r[u f[r[ s[-mi dau seama. Dumneata m-aichemat. N-am s[ mai viu...

—Ba eu te rog sa vii, domnule Felix, ]n definitiv, ce nepas[ nou[ de lume, ]nclina\iile se nasc cu ]ncetul.

— Dar eu, se b`lb`i Felix, n-am nici o ]ncli... n-am nicio vin[!

+i se strecur[ pe u=[ afar[, bolborosind c`teva scuze confuze.

Enigma Otiliei

61

— Otilio, ai avut dreptate, se m[rturisi Felix, Aurica a]n\eles gre=it vizitele mele. Cum s-o fac sa m[ lase ]n pace?

— Aurica nu se las[ cu una, cu dou[, spuse Otilia; ]n totcazul, cum nu cred c[ ai de g`nd s-o iei de nevast[, ]\i vap[stra o ur[ etern[.

Tot Otilia ]i comunic[ mai t`rziu c[ Aurica s-a pl`ns luimo= Costache c[ el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, c[ i-a datbra\ul ]n v[zul tuturor pe strad[ =i a intrat de at`tea ori ]n odaiaei, induc`nd-o ]n eroare c[ ar avea inten\ii serioase. Mo=Costache i-a explicat r[bd[tor, cu mult[ terminologie special[,c[ Felix e deocamdat[ minor =i, ca atare, ]nc[ iresponsabil.

62

G. C[linescu

IV

Cu timpul, Felix se obi=nui ]n casa lui mo= Costache, ]ncare ]ncepu s[ se simt[ bine. Deplina libertate de care se bucura]n aceasta cas[, ]n care fiecare f[cea ce poftea, f[r[ s[ ]ntrebepe cel[lalt, =i care contrasta cu rigoarea vie\ii lui de p`n[acum, pria caracterului s[u singuratic. Totu=i, un sim\ dedisciplin[ ]nn[scut ferea pe Felix de excese. Libertatea ]i risipisetimiditatea =i-i d[duse sentimentul valorii lui personale. Lipsalui de leg[turi familiale mai afectuoase, deferen\a u=or comp[ti-mitoare cu care-l ]nconjurau to\i fiindc[ era orfan dezvoltasefirea lui ambi\ioas[. A=tepta cu ner[bdare s[ se deschid[universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munc[, voinds[-=i fac[ o cariera solid[, c`t mai cur`nd. Num[r[ lunile p`n[la majorat, t[ind pe un calendar s[pt[m`nile trecute =i f[c`ndde pe acum planuri asupra viitorului. }i trebuiau bani s[-=icumpere c[r\i =i unele lucruri de ]mbr[c[minte =i, dup[ c`tevacodiri, merse ]ntr-o zi la mo= Costache =i-i ceru.

— Ha! holb[ ochii b[tr`nul, ]nt`rziind r[spunsul. Apoi,b`lb`indu-se, spuse c[ n-are, apoi c[ n-a mai r[mas nimic dinvenitul anului ]n curs, ]n sf`r=it, c[ venitul e mai mic dec`t arfi trebuit =i c[ nu =tie cum are s-o scoat[. De ce nu dai lec\iiparticulare, ca s[ c`=tigi? insinu[ el confiden\ial. }\i facitreburile =i-mi dai =i mie pentru ]mbun[t[\irea pensiunii.

Felix nu ]ndr[zni s[ obiecteze nimic =i nici dup[ aceea nucrezu c[ se cade s[ ]ntrebe pe mo= Costache c`t[ era propriu-zisaverea lui administrat[. }i era ru=ine de Otilia. }ns[ f[cu unelesocoteli aproximative, adun`nd chiriile ce se luau de pe pr[v[lii=i apartamente, socotite la o sum[ potrivit[ (avea informa\iivagi), =i v[zu c[ i s-ar cuveni pe lun[ c`teva sute de lei, dincare =i-ar fi putut pl[ti cu prisosin\[ pensiunea, cu oric`te

CUPRINS

Enigma Otiliei

63

cheltuieli suplimentare. Lec\ii n-ar fi voit s[ dea, ca s[ poat[studia ]n toat[ voia. Otilia, v[z`ndu-l ab[tut, ]l descusu =i nu-ll[s[ p`n[ nu afl[ pricina sup[r[rii.

— A=a e papa, se indign[ =i ea, nu trebuie s[ te superi,trebuie s[ =tii cum s[-l iei. Las[-m[ pe mine.

}ntr-adev[r, pu\in dup[ aceast[ convorbire, Otilia ]l lu[ pemo= Costache de bra\ =i, plin[ de ging[=ii, ]l duse ]n cas[ „s[-ispun[ ceva“. }ntrevederea fu lung[ =i Felix ]nsu=i putu s[ aud[morm[iturile b[tr`nului =i implor[rile ascu\ite ale Otiliei. Otiliaie=i ]ns[ posomor`t[ =i nu d[du lui Felix nici o explica\ie. Adoua zi diminea\[, Felix o v[zu ie=ind ]n ora= ]mbr[cat[ cu orochie nou[ de dantel[. Fata ]l chem[ =i-i spuse =optind:

— Fii lini=tit, c[ aranjez eu! Acum m[ duc pu\in ]n ora=.La ]ntoarcere Otilia chem[ pe Felix deoparte =i-i d[du trei

sute de lei.— Dar te rog mult s[ nu-i spui nimic lui papa!— Nu \i i-a dat el?— Ba da, ba da, nici vorb[! Fii cuminte =i f[ a=a cum ]\i

spun eu... ]\i explic alt[ dat[.Otilia deveni pentru Felix, ]ncetul cu ]ncetul, adev[rata

st[p`n[ a casei, c[reia ]i ]ncredin\a toate dezideratele lui,evit`nd pe mo= Costache, totdeauna voit b`lb`it =i gata s[ sestrecoare printre degete. Dar mai ]ncerca fa\[ de ea o atrac\iecare deveni din ce ]n ce mai tiranic[. Noaptea, chipul Otiliei]l urm[rea ]n tot timpul, cu temerea totodat[ de a nu-l pierde.Sim\ea o ciudat[ nevoie a prezen\ei fetei, =i adesea nu puteadormi. Din gr[dina de jos, c`nd se adunau seara obi=nui\iipartidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. C`ndfata urca vijelios sc[rile sau c`nd ]i vorbea, avea tres[rituri.Avu impulsiunea de multe ori s[-i s[rute m`na. De c`te oriOtilia ie=ea ]n gr[din[, Felix, ner[bd[tor, c[uta un pretext de-aie=i =i el, =i ]l g[sea ]n dorin\a de a citi jos. Otilia era de ofamiliaritate, de o lips[ de jen[ care ]l tulburau; din p[cate]ns[ nu avusese el ]nsu=i prilejul de a se apropia mai mult deea, fiindc[ fata lipsea mai toat[ ziua de acas[, iar c`nd venea,era ]nconjurat[ de to\i ceilal\i. Familiaritatea Otiliei avea o

64

G. C[linescu

nuan\[ protectoare, ca pentru o fiin\[ inofensiv[ de care nu tetemi. Neput`nd sta cu Otilia, Felix =edea cu lucrurile ei. }ipl[cea parfumul nedefinit pe care-l l[sa ea mult[ vreme dup[trecerea ei, dezordinea gra\ioas[ din care reconstituia mi=c[rileei, semn[turile, lucrurile uitate prin c[r\i. Odat[, Otilia ]l trimisepe Felix sus, s[-i aduc[ un degetar. T`n[rul g[si ]n odaie oamestec[tur[ comic[. Un pantof era ]n pat, pe o carte deschis[,pus probabil ca s[ nu se ]nchid[ volumul legat prea dur. Covorulera sem[nat cu note muzicale, r[sfirate nebune=te, spre a g[si]n prip[ ceva. }n cutia ]n care trebuia s[ caute degetarul, erauaruncate laolalt[ ace, batiste sub\iri, c[r\i de vizit[, buc[\i deciocolat[ mu=cate cu din\ii. Felix se sim\i mai aproape de Otiliaaici ]n odaie, dec`t l`ng[ fata ]ns[=i. Otilia ]i d[dea din c`nd]n c`nd mici ]ns[rcin[ri, c`nd pleca ]n ora=, pe care ]ncepusea le a=tepta cu ner[bdare =i a le provoca. Nu sc[pa uneori derepro=uri amicale.

— Felix, panglica e prea deschis[, nu e=ti tare ]n nuan\e.— M[ duc s-o schimb.—A=! O dau lui Titi s[ mi-o zugr[veasc[, =i, dac[ nu plou[,

merge. S[ vezi ce ]nc`ntat e!}ntr-adev[r, Titi lua panglica foarte serios =i, cu devotament,

o trata ]n acuarel[, expun`nd-o pu\in la soare. Lui Felix, acesteservicii i s-ar fi p[rut o concuren\[ neleal[, dac[ Otilia n-ar fiprivit pe Titi cu ironie. }n schimb, Otilia r[spl[tea pe Felix cuging[=ii neprev[zute. }i aducea din ora= fel de fel de m[run\i=uri,fie m[car o bomboan[. Odat[ ]i d[rui o cravat[. }ntr-o zi, Felixse auzi strigat ner[bd[tor de glasul Otiliei.

— Felix, Felix, vino mai repede, c[ m[ gr[besc!V[zu pe Otilia ]n tr[sura cu doi cai albi, care era ]nchiriat[

de Pascalopol, =i =edea oric`nd la ]ndem`na ei, agit`nd unpache\el cu m`na. Felix alerg[ intrigat =i descoperi c[ fataavea ]n m`n[ un pachet de ciocolat[ fin[.

— Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia ]ncepu s[ ron\[ie cealalt[ jum[tate =i porni iar

cu tr[sura.Otilia amesteca o seriozitate rece, blazat[ cu cele mai

teribile copil[rii. }ntr-o zi ]mbr[ca p[pu=i, ]n alta mustra pe

Enigma Otiliei

65

mo= Costache c[ se murd[re=te pe haine cu scrum de \igar[ =i-lscutura ]ntorc`ndu-l ]n toate chipurile, ca pe un copil, sprer`sul de pl[cere al aceluia. Alt[ dat[ Otilia fu nemul\umit[ degospod[ria Marinei =i, pun`ndu-=i un =or\ ]nainte, se a=ez[ seriospe treab[, cer`nd concursul lui Felix. Dar se plictisi cur`nd.Din u=[ v[zuse str[lucirea ierbii grase din fundul gr[dinii =iavu o dorin\[.

— Vai, Felix, parc[ e la \ar[! A= vrea s[ merg cu picioarelegoale prin iarb[! +i numaidec`t arunc`ndu-=i pantofii dinpicioare =i tr[g`ndu-=i jos ciorapii, pe care-i p[r[si ]n buc[t[rie,alerg[ ]n gr[din[.

Marina f[cu spre Felix un mic semn, cu ]n\elesul c[ Otilianu-i ]n deplin[tatea facult[\ilor mintale. Otilia uit[ dup[ aceeade gospod[rie =i ]ncepu s[ c`nte nebune=te la pian.

Fata se interesa de aproape de activitatea lui Felix, ]i scrutamereu inten\iile, ]i aducea c[r\i =i, c`nd nu le avea ea ]ns[=i,mergea nu se =tie pe unde =i le ]mprumuta.

— Vezi tu, zicea ea cu o comic[ maternitate, eu mi-ampus ]n g`nd s[ scot din tine un om ilustru. Asta o s[-i fac[ mults`nge r[u tantei Aglae. }ns[ trebuie s[ m-ascul\i.

Pascalopol venea mereu, cu foarte rare lipsuri, primit deto\i cu o aten\ie nesf`r=it[. Familiaritatea Otiliei fa\[ de el,care nu dep[=ea de altfel stilul ei general, ]l indispunea din ce]n ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe t`n[r, la ]nceput,cu polite\e rezervat[, arunc`ndu-i c`te o vorb[, c`te o privirefugar[. Cu trecerea zilelor, c[p[tase probabil convingereainofensivit[\ii lui Felix =i ]ncepu s[-l priveasc[ prietenos =i chiarpatern. Auzind ]n treac[t c[ Felix ar dori s[ citeasc[ un anumevolum de Anatole France, i-l aduse pe nea=teptate. Felix fusurprins, dar Otilia cople=i pe Pascalopol cu calinerii, a=ezat[pe marginea scaunului lui =i scutur`ndu-i haina de impurit[\iinexistente.

— Ce gentil e=ti dumneata, domnule Pascalopol, vezi, deaceea te iubesc eu!

Vorbele acestea le spuse cu at`ta copil[rie, c[ nu avur[nici un sens erotic, dar Pascalopol fu mul\umit =i ]nv[lui =i pe

66

G. C[linescu

Otilia, =i pe Felix ]n privirea lui satisf[cut[. De acum ]ncoloPascalopol se interesa foarte serios de Felix, =edea cu el devorb[ ]n a=teptarea Otiliei =i ]i aducea din c`nd ]n c`nd c[r\i.

— Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise ]ntr-o =edin\[ de tabinetAglae. A= fi curioas[ s[ v[d ce harababur[ de holtei este ladumneata acas[!

— Te poftesc s[ vezi, cocoan[ Aglae, dar te asigur c[ emai mult[ disciplin[ ca la at`tea femei.

Aurica deschise ochii mari, ca =i c`nd invita\ia o cuprindea=i pe ea; Aglae, care urm[rise altceva, b[tu ]n retragere:

— La v`rsta mea, nu m[ mai prive=te cum tr[ie=ti dumneata.S[ mearg[ altele mai tinere.

— Merg eu! s[ri Otilia.— Te rog! o implor[ Pascalopol, mai mult din ochi.Aurica deveni acut[:— O domni=oar[ singur[ la un cavaler nu prea e frumos!— Vine =i Felix! corect[ Otilia.— M`ine trimit tr[sura s[ v[ ia.Astfel se f[cu c[ ]ntr-o dup[-amiaza, Felix =i Otilia, a=eza\i ]n

larga tr[sur[, str[b[teau Calea Victoriei de la cap[tul dinspreD`mbovi\a p`n[ ]n apropiere de Biserica Alb[. Aci se cobor`r[ ]nfa\a unei cl[diri cam fumurii, numai cu dou[ caturi, dar ]nalte, ]ngangul c[reia intrar[. Otilia i se p[ru lui Felix orientat[. Suir[ peo scar[ cu balustrada de fier forjat =i se oprir[ ]n fa\a unei u=i maride la etajul I, pe care o mic[ t[bli\[ de email ar[ta numele simplu:Leonida Pascalopol. Casa, azi =tears[ fa\[ de noua arhitectur[ acapitalei, ]nf[\i=a atunci ultimul confort. Ferestrele =i ]nc[perileerau ]nalte, u=ile largi =i cu frontoane de lemn bogat ornamentate,tavanurile decorate cu stucuri. Pere\ii erau tapeta\i cu h`rtiedungat[, =i de tavan at`rnau l[mpi electrice cu abajururi plisate.}n anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi muralealegorice, cam conven\ionale =i reci, dar de factur[ ]ngrijit[. Lacapetele sc[rii vegheau doi copii de marmur[, toci\i =i lucio=i cade cear[. Otilia sun[ ap[sat soneria electric[. Se auzir[ pa=i gr[bi\i=i grei, =i Pascalopol ]nsu=i deschise u=a, ]mbr[cat ]ntr-un halatlarg de m[tase fin[, legat la mijloc cu un mare cordon, pom[dat

Enigma Otiliei

67

=i parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungat[ a=teptacuviincios ]nd[r[tul lui. Pascalopol ]i f[cu un semn, =i acestadisp[ru, ]n vreme ce el ]nsu=i conducea pe tinerii oaspe\i prinapartamentul lui. Interiorul i se p[ru lui Felix cu mult mai rafinatdec`t =i-ar fi putut ]nchipui, cunosc`nd numai omul, a=a de rezervat=i conven\ional. }n loc de dormitor, avea o sofa joas[ enorm[,care ocupa o por\iune din odaie. Un mare chilim vechi, de bun[calitate, ]n culori dulci de otav[, o acoperea. Peretele din fundera ]nvelit ]ntr-un vast ca=mir de care at`rnau arme vechi: iatagane,pistoale cu m`nere sidefate, o tolb[ cu s[ge\i exotice. Pe o m[su\[turceasc[, o mare tipsie de aram[ \inea ]n mijloc un ibric oriental.Din tavan, deasupra sofalei, ]n dreptul marginii ei exterioare,at`rnau nenum[rate candele de argint de m[rimi deosebite. C`tevascaune ]n X, ]ncrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pere\ilorpe care at`rnau c`teva mici picturi de priveli=ti de pe Bosfor.Biroul avea o mas[ simpl[ de stejar, ]ncheiat[ ]ns[ rustic, cu ajutorulunor pene de lemn. Pe ea se aflau un teanc de registre =i, la uncap[t, o mare ma=in[ de scris, „Yost“. Pe pere\i se vedeau tablourialese cu gust, o copie veche dup[ Salvator Rosa, reprezent`nd unpeisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o cul[ de JuanAlpar =i alte c`teva tablouri, centrate ]n jurul unui portret mare alunui t`n[r student de universitate german[, ]n uniform[ de asocia\iegoliardic[, m[sliniu la fa\[, cu tr[s[turi fine =i ascu\ite.

— Aici e=ti dumneata, nu-i a=a? ]ntreb[ Otilia pe Pascalopol,ca =i c`nd mai v[zuse tabloul =i alt[ dat[.

— Da, eu sunt... pe c`nd eram student la Bonn. Tabloul mil-a f[cut un prieten italian pe care l-am cunoscut acolo. Am =ialte lucruri de el la mo=ie, unde l-am invitat odat[.

— Vrei s[ vezi mo=ia? ]ntreb[ Otilia pe Felix ]ntr-un felcare ]nt[ri acestuia o b[nuial[.

}n\eleg`nd numaidec`t aluzia Otiliei, Pascalopol le ar[t[un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (]ntr-unvast stil rom`nesc, cu pridvor =i bolt[), a unui lac, a unor vite =icai de ras[, a grajdurilor, a c`inilor de v`n[toare =i a altorelemente de inventar, cu inscrip\iile trebuitoare, ar[t`nd o mareavere =i o mare grij[. La sf`r=it ]ns[ se aflau un roi de mici

68

G. C[linescu

fotografii format vizit, cafenii, cu figuri de persoane =i cuinscrip\ii grece=ti =i fran\uze=ti indic`nd ca provenien\[Stambulul =i Atena.

— Sunt rude de-ale mele, l[muri Pascalopol pe tineriiprivitori, am ]n mine pu\in s`nge grecesc. Dar s[ v[ ar[t altelucruri care v[ intereseaz[ mai mult.

Pe ]ntinderea unui ]ntreg perete, ]nc[lec`nd chiar u=a, sevedea un sistem de dulapuri fin intarsiate, ]nchise peste tot.P[reau depozite elegante de acte. Pascalopol deschise c`tevau=i, descoperind rafturi ]n\esate cu c[r\i. Erau acolo volumefran\uze=ti, nem\e=ti, chiar =i engleze=ti, multe trat`nd chestiuniserioase =i de specialitate agronomic[, medicin[ veterinar[,economie politic[. Erau =i opere istorice =i filologice =i foartemult[ literatur[. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce p[reaa ]nc`nta pe Pascalopol. Otilia pretinse c[r\i:

— Mi-ai f[g[duit c[-mi dai c`teva romane nem\e=ti.— Te rog! se ruga dup[ obiceiul s[u Pascalopol, cu m`inile

]mpreunate la piept, =i era gata sa-i scoat[ un morman devolume. }ns[ Otilia ]l opri, r[zg`ndindu-se deocamdat[ =ioferindu-se s[ vin[ ]n alt[ zi. Pe un raft, Felix z[ri =i un flaut,desf[cut ]n dou[ fragmente.

— C`nta\i din flaut? ]ntreb[ el.— C`teodat[, ]n ceasurile mele bune. Sunt =i eu un fel

de boem.Pascalopol ]i rug[ s[ se a=eze pu\in, p`n[ la preg[tirea

ceaiului, =i ]ncepu s[ dea, mai mult pentru Felix, c`tevainforma\ii autobiografice, v[z`ndu-l cam surprins. Mo=tenisede la p[rin\i o mare mo=ie =i fusese destinat s[ fac[ studii f[r[nici o utilitate practic[. Fusese ]n Germania doi ani student ]nlitere, apoi renun\ase =i se ]nscrisese la Drept la Paris. Seplimbase prin mai toat[ Europa =i fusese =i c[s[torit, ]nainte dea-=i sf`r=i studiile, cu o femeie de care se desp[r\ise sau r[m[sesev[duv (nu spunea limpede lucrurile).

— +i era frumoas[ so\ia dumitale? strig[ Otilia din dormitor,unde fugise pe nesim\ite, scotocind, =i unde s[rea acum tarepe sofa, ca s[-i ]ncerce elasticitatea.

Enigma Otiliei

69

— Era foarte frumoas[, fire=te, nu ca dumneata, dar nune-am putut ]n\elege.

— Bietul Pascalopol! comp[timi Otilia, uit`nd pe „domnul“.Murindu-i tat[l =i trebuind s[ ]ngrijeasc[ de mam[ =i de

mo=ie, Pascalopol renun\ase la studii =i se ]ntorsese la mo=ie,unde-l chema datoria.

— }ns[ c`nd am r[gaz, citesc =i cultiv =i eu muzele ]n felulmeu =i mai ales m[ bucur v[z`nd pe cei tineri.

Din dormitor se auzeau r[bufnituri de sertare =i fredon[riextravagante.

— Apropo, domni=oar[ Otilia, strig[ Pascalopol, ce faci cuConservatorul?

— Frumoase c[m[=i ai, r[spunse Otilia, ]ntre dou[ m[suri.— Domni=oara Otilia, m[rturisi Pascalopol lui Felix, e o

mare =treng[ri\[.Feciorul, care se p[rea a fi un om de la mo=ie, mai iste\,

]mbr[cat ]n livrea, ]i chem[ la ceai, =i Felix avu =i ]nsufragerie prilejul s[-=i dea seama c[ modestul Pascalopoldin strada Antim era acas[ la el un om foarte sub\ire. }nlocul obi=nuitei garnituri, mo=ierul str`nsese mobile defelurite stiluri =i vechimi, bine armonizate, printre care unfel de armoar sculptat ]n stilul Rena=terii =i pe care, ziceagazda, l-a cump[rat ]n Normandia. Pe dulapuri, ]n cuiere\[r[ne=ti, se ]ngr[m[deau ulcele ardelene=ti =i poterieoccidental[, printre care c`teva tipsii perugine de la ]ncepu-tul secolului al XVI-lea. Ceaiul ]nsu=i fu servit ]n ce=ti depor\elan sub\ire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulapun bocal de farmacie italian[ din secolul al XVIII-lea =i-ld[du tinerilor s[-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-lc[p[ta pe cale particular[.

— Eu =tiu c[ dumneata vrei =i bomboane, ca copiii mici,observ[ r`z`nd Pascalopol =i ]mpinse ]n dreptul Otiliei un altbocal farmaceutic.

Purt[rile bl`nde ale mo=ierului, epicureismul lui de om cult]nc`ntau pe Felix =i-i d[deau ascunse n[zuin\i. Prin contrast, ]ir[s[rea ]n minte figura sp`n[ a lui mo= Costache, care lipea

70

G. C[linescu

mereu cu buza lui groas[ \ig[ri noduroase =i arunca scrumulpeste tot. }n\elegea foarte bine admira\ia Otiliei pentruPascalopol, ]ns[ ]l ]ntuneca fiecare simptom al unei familiarit[\imai str`nse ]ntre fat[ =i mo=ier.

— Am cunoscut pe tat[l dumitale, pe bietul Iosif! vorbiPascalopol lui Felix. Sem[na pu\in cu dumneata. Ce zici,domni=oar[ Otilia? (Otilia s[rise de pe scaun =i ]ntorcea blidurilede art[ pe toate fe\ele.) Era un om foarte cumsecade, =i maiales muncitor =i ambi\ios. Ar fi ajuns un doctor celebru, dac[]mprejur[rile nu l-ar fi aruncat acolo unde n-avea destul terende activitate. Biata dumitale mam[ a fost o femeie bolnav[toat[ via\a. Vezi dumneata, domnule Felix, venim ]n lume cug`nduri mari, facem sfor\[ri, dar c`nd s[ ]nf[ptuim, o datorieneprev[zut[ fa\[ de ai no=tri ne ]mpiedic[. Atunci nu ne mair[m`ne dec`t s[ d[m cale liber[ altora =i, dac[ se poate, s[-iajut[m. Un astfel de ratat sunt =i eu, ]ns[ vreau ca aspira\iilemele de natur[ artistic[ s[ se realizeze ]n domni=oara Otilia.Dar unde este domni=oara Otilia?

}ntr-adev[r, Otilia disp[ruse ]n odaia vecin[. Pascalopol seduse dup[ ea. Se auzir[ deodat[ r`setele zgomotoase ale celordoi =i Otilia ap[ru, urmat[ de mo=ier, cu un =al turcesc pe umeri.

— Te rog s[ m[ crezi, ]i spunea Pascalopol deloc sup[ratde aceste =trengarii, c[-\i sta admirabil. Pot s[ ]ndr[znescs[ \i-l ofer?

Otilia ]l rug[ s[ se apropie de ea =i-i sufl[ ceva la ureche.Pascalopol aprob[ ]nc`ntat. Felix ]ns[ fu iar[=i jenat, ca de ocomplicitate a celor doi ]mpotriv[-i.

}n sf`r=it, Otilia se hot[r] s[ plece. Desp[r\irea era de altfelprovizorie, fiindc[ Pascalopol ]=i propunea s[ vin[ seara t`rziu,ca de obicei, la mo= Costache.

— }n cur`nd am s[ merg la mo=ie, zise din u=[ Pascalopol,a= dori s[ vii s-o vezi. Ar putea s[ vin[ =i domnul Felix.

— Vai, ce bine-mi pare! se exalt[ Otilia, b[t`nd din palme,=i lui Felix i se p[ru c[, apropiindu-se de mo=ier, ]l s[rutaseu=or pe obraz. }ns[ t`n[rul, spre a nu ]mpiedica aceste familia-rit[\i, se cobor`se mai repede pe scar[.

Enigma Otiliei

71

— Pascalopol, ]i m[rturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru,]n vreme ce tr[sura aluneca ]n trapul cailor, este un b[rbatchic. +i ce singur e, s[racul!

A doua zi, st`nd turce=te pe sofaua ei, Otilia vorbea luiFelix, pe m`inile c[ruia petrecuse o jum[tate de ibri=in:

— Mi se pare c[ nu-\i place Pascalopol. De ce?— Nu am nimic cu el. }ns[...— }ns[?— M[ ]ntreb dac[ nu gre=e=ti ar[t`nd at`ta familiaritate

unui om ]n v`rst[. El ar putea s[ interpreteze asta altfel.Otilia r`se, f[r[ mali\ie.— Ai ]nceput s[ vorbe=ti ca Aurica. Pascalopol e un om de

lume, care-mi place. E a=a de bun!— Poate te iube=te!— Posibil! Dar pe tine ce te prive=te? N-ai vrea s[ am un

b[rbat ca Pascalopol?Felix t[cu ]mbufnat.— Felix, ]l comp[timi Otilia, e=ti un mare prost; vezi c[-mi

]ncurci firele. Poate c[ Pascalopol ar vrea s[ m[ adopte. N-arfi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar pl[cea s[ amtr[sur[!

Seara, Pascalopol veni iar[=i. Aurica, schimb`ndu-=i obiecti-vul, vestea pe to\i c[ aduce pr[jituri f[cute de m`na ei. Otiliafu de o veselie nebun[ =i st[tu tot timpul la spatele luiPascalopol, =optindu-i la ureche =i a=ez`ndu-se pe scaunul lui,spre ciuda crunt[ a Aglaei =i Aurichii. Lui Felix i se p[ru dinnou c[, pe c`nd Otilia pleca pu\in capul ]nspre obrazul luiPascalopol, acesta =i-l apropia de al s[u, ]ntr-un gest de voluptatetactil[. Felix plec[ neobservat =i se ascunse ]n odaia lui, f[r[ amai a=tepta pr[jiturile Aurichii.

Suindu-se ]n pat, ]mbr[cat =i citind o carte, adormise culampa aprins[. }l trezir[ b[t[i u=oare ]n u=[, dup[ miezul nop\ii.

— Te-ai culcat? Eu sunt, Otilia.Felix se repezi la u=[.— De ce-ai plecat, ]l mustr[ Otilia, de ce faci astfel de

gesturi? Pr[jiturile Aurichii erau foarte bune. E singura ei calitate!

72

G. C[linescu

Otilia \inea ]n m`n[ o farfurie cu pr[jituri.— Uite, \i-am adus =i \ie!+i, ]ntinz`ndu-i farfuria prin ]ntredeschiz[tura u=ii, fugi

repede spre camera ei.Afl`ndu-se ]ntr-o diminea\[ pe Calea Victoriei, unde privea

]n vitrina unei libr[rii, Felix z[ri pe partea opus[ pe Otilia.Mergea gr[bit[ ]n direc\ia Ministerului de Finan\e. O b[nuial[se ivi pe dat[ ]n mintea t`n[rului: Otilia se duce la Pascalopol.O ispit[, mai tare dec`t el, ]l ]ndemn[ s-o urm[reasc[. Otilia]nainta mereu, trec`nd de Ateneu, apropiindu-se de BisericaAlb[ =i travers`nd chiar pe partea casei lui Pascalopol. Dar nuse opri ]n nici un fel, nici nu privi m[car spre cas[, ci cu acela=ipas merse mai departe =i intr[ ]n magazinul unei modiste. Felixse ru=in[ de ipotezele lui =i, renun\`nd la urm[rire, se ]ntoarse]napoi. Trei sferturi de or[ mai t`rziu, ]n apropierea TeatruluiNa\ional, un bra\ sub\ire se strecura pe l`ng[ al s[u. }ntoarsecapul =i se g[si l`ng[ Otilia.

— Asear[, Pascalopol mi-a spus c[ ]n cur`nd ne va chemala mo=ie! Cum o s[ merg, dac[ tu nu po\i s[-l suferi? Oarepu\in[ afec\iune pentru un om trebuie numaidec`t suspectat[?Ce-mi pas[ ce zice lumea care m[ vede cu tine la bra\? +i cutoate astea, cu tine e ceva mai grav dec`t cu Pascalopol, carepoate s[ par[ tat[-meu. Pascalopol e un om de mare caracter,care a fost foarte bun cu mine... Odat[ ]\i voi spune mai multe.Ei, acum vii la \ar[?

— Vin, zise Felix.Seara, Felix sim\i nevoia de a m[rturisi cuiva noua ]ncre-

dere ]n Otilia, sentimentele profunde care ]l mistuiau ]n leg[tur[cu ea. Neav`nd ]ns[ pe nimeni, deschise un caiet gol =i scrisepe el: „Trebuie s[ stimez totdeauna pe Otilia =i s[ am ]ncre-dere ]n ea“.

Enigma Otiliei

73

V

Pe la ]nceputul lunii august, dup[-amiaz[, Marina adusede al[turi vestea c[ a venit Olimpia cu St[nic[. Otiliainform[ pe Felix:

— Asta este cealalt[ fat[ a tantei Aglae, =i St[nic[ eb[rbatu-s[u... b[rbat e un fel de a vorbi, nici nu sunt c[s[tori\i.+i ce vrea? ]ntreb[ ea pe Marina.

— A n[scut copilul, =i acum ]ncearc[ din nou, poate or]ndupleca pe b[tr`n.

— S[ vezi ce scandal are s[ fie! se bucur[ Otilia. Mo=Simion nu consimte s[ dea fetei nici un fel de zestre, are fel defel de g[rg[uni ]n cap, iar St[nic[, dup[ ce a scos-o pe Olimpiadin cas[, nu vrea ]n ruptul capului s[ se cunune. A= dori s-ovezi pe Olimpia... sunt am`ndoi o pereche senza\ional[.

— Vor s[ vin[ aici mai pe sear[, a=a mi-a spus cocoanaAglae, d[du Marina un supliment de informa\ii, c`nd o veni =idomnul Pascalopol. Zice c[ a=a poate se ru=ineaz[ b[tr`nul deel. Acum stau ascun=i ]n odaie la domni=oara Aurica.

— Ce rost are, ]=i d[du Felix cu p[rerea, s[ fie amestecatPascalopol ]n afacerile astea? Nu se sup[r[?

— A=! Nu-l cuno=ti pe Pascalopol. E de o r[bdare nemai-pomenit[, =i mai cu seam[ ]i place s[ fie consultat. E politicoscu tanti Aglae =i cu to\i, numai ca s[ aib[ sentimentul c[ seafl[ ]ntr-o familie. N-are pe nimeni.

}ntr-adev[r, mai t`rziu, c`nd to\i erau str`n=i ]n salon (afar[plouase) =i Simion ]=i broda perna ]n semi]ntuneric, u=a sedeschise, =i un b[rbat =i o femeie, tineri am`ndoi, ap[rur[.Aglae =i Aurica ]ntoarser[ capul, simul`nd surpriza.

— Olimpia! tu e=ti? exclam[ Aglae cu o solicitudine ]ncare voia s[ pun[ totu=i o u=oar[ sup[rare.

CUPRINS

74

G. C[linescu

Olimpia se l[s[ s[rutat[ de Aglae pe am`ndoi obrajii, ]nvreme ce m`na acesteia era s[rutat[ cu un respect afectat deSt[nic[. Cei doi salutar[ pe to\i, =i de departe =i pe Simion,care se mul\umi numai s[ morm[ie, f[r[ s[ scoat[ capul dingherghef. Pascalopol se ]nclinase ceremonios ]n fa\a Olimpiei.

— S[rut m`inile, doamn[ Ra\iu! =i-i duse v`rful dege-telor la gur[.

Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion =i cu Titi, av`ndb[rbia despicat[ la fel, ]n dou[, ]n chip sup[r[tor pentru ofemeie. Era m[slinie la fa\[ =i cam planturoas[, =i c`\iva peri]i conturau o u=oar[ musta\[. Spr`ncenele, ca =i la Titi, erau]mbinate viguros deasupra nasului. St[nic[, ]n schimb, era ro=ula fa\[, f[r[ sa fie propriu-zis gras, de o s[n[tate agresiv[,contrast`nd cu p[rul lui mare =i negru, foarte cre\ =i cu musta\a]n chip de musc[. Un guler tare =i ]nalt \inea o cravat[ ]nfoiat[ca o lavalier[. Venise ]mbr[cat ]ntr-un costum de soie-écruedeschis =i Felix fusese izbit, de la ]nceput, de l[rgimea hainei=i de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia ]icuprindea p[rul. St[nic[ vorbea sonor, rotund, cu gest artistic=i declamator, iar Olimpia, moale, senten\ios =i cu o mareconvic\iune.

Aglae deschise focul:— Ar trebui s[ fiu sup[rat[ pe voi, Olimpio. Niciodat[ nu s-a

]nt`mplat ]n familia noastr[ asemenea ru=ine. Trebuia s[ v[g`ndi\i bine ]nainte de a face pasul [sta. Sta\i ]mpreun[ de unan, ave\i copil =i tr[i\i ca p[g`nii. S[ nu vrei tu, St[nic[, s[faci cununia!

— }n fa\a lui Dumnezeu, declam[ clamoros St[nic[, suntemuni\i pe vecie. Numai moartea ne va desp[r\i.

}n vreme ce Aglae vorbea, mo= Costache o privea \int[,]nsu=indu-=i cu fizionomia toat[ atitudinea ei reprobatoare. C`nd]ns[ lu[ cuv`ntul St[nic[, ochii ]i fur[ atra=i ca de un magnet]n direc\ia acestuia =i acum b[tr`nul se exalta mult de ideeauniunii libere.

— St[nic[, declar[ solemn Olimpia, nu-=i poate lua sarcinaunei familii f[r[ s[ aib[ capital, ceva, c`t de c`t.

Enigma Otiliei

75

—Ce e al vostru e pus deoparte, f[g[dui Aglae.Olimpia str`mb[ din nas:— P`n[ atunci trebuie s[ tr[im, avem greut[\i. St[nic[

alearg[ toat[ ziua, s[racul, azi nu prea merge avocatura. I-apromis cineva o slujb[, dar p`n[ acum...

St[nic[ arunc[ tuturor o privire m`ndr[, m[gulit c[ era astfelcomp[timit de Olimpia.

— Poate o s[ vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, s[ ]ncerces[-\i g[seasc[ ceva, cum are dumnealui rela\ii...

Simion, Aurica, Olimpia =i St[nic[ ]ntoarser[ automat capulspre Pascalopol, ca =i cum din partea lui venea o propunereprecis[. Acesta zise simplu:

— Am s[-ncerc!— Oricum ar fi, eu nu ]n\eleg s[ fiu nedrept[\it[, continu[

Olimpia. Sunt cea mai mare din surori =i nu-mi da\i ce mise cuvine.

— Eu m[ g`ndesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru,tun[ St[nic[. Pentru mine nu vreau nimic, dec`t pe ea!

— Simion este de vin[ ]n toat[ afacerea asta, arunc[ Aglaeo privire m`nioas[ spre b[tr`nul cu broboad[, care lucra mereuca =i c`nd n-ar fi auzit nimic, nu vrea, =i nu vrea. Dac[ v[punea casa pe numele vostru de la ]nceput, n-aveam at`tasup[rare! Lui s[-i vorbe=ti =i cu el s[ v[ descurca\i.

— Mam[, interveni Olimpia cam cu sup[rare, dac[ nu vreatata, eu nu pot s[-l fac s[ m[ iubeasc[ ]n sil[, puteai s[ ne daidumneata, din partea dumitale.

Aglae se ]ncrunt[, iar Aurica privi cu du=m[nie la Olimpia.— Ba asta nu, drag[! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o

m[rit, =i pe Titi; nu pot s[-i las pe drumuri. Tu trebuia s[ air[bdare p`n[ o scoteam la un fel cu p[c[tosul [sta.

Simion ridic[ numai capul, =i buzele ]i tremurau cu inten\iaparc[ de a spune ceva, dar t[cu. Mo= Costache, ]nfrico=at de atrebui s[ ia vreo atitudine, l[sase capul ad`nc spre cheseauacu tutun. Atunci Pascalopol lu[ cuv`ntul ]mp[ciuitor:

— Nu e bine s[ merge\i prea departe. Lucrurile se pot aranja.Ce zici, domnule Simion?

76

G. C[linescu

Simion avu o tres[ritur[, apoi spuse repede:— Nu e fata mea!Aglae r`se cu dispre\.— Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a ]nnebunit cu prostia asta!Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion, ]nc`t afirma\ia

p[ru lui Felix bizar[. Mai t`rziu, o ]ntreb[ pe Otilia, =i aceasta-ipovesti c[ totul era o idee absurd[ a lui Simion, f[r[ nici untemei, pe care o striga c`nd era ]n toane rele, c[ b[tr`nul aveao cas[ a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia s[ i-o deaOlimpiei ca zestre, dar Simion nu consim\ea, nevr`nd s[ r[m`n[f[r[ nimic. Aglae ]i confisca pensia =i orice ban, chiar micachirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi p[rut c[ ]nrezisten\a b[tr`nului e un resentiment fa\[ de tutela Aglaei.Pascalopol interveni conciliant:

— O faci s[ sufere degeaba pe... domni=oara... pe doamnaOlimpia... Te-a sup[rat cu ceva, poate... ]n ]mprejur[ri deacestea, se uit[ totul.

— Nu e fata mea! strig[ aproape Simion, cu un glas neb[nuit=i, f[r[ s[ se mi=te din loc, se f[cu ro=u la fa\[.

— Acum iar se irit[, observ[ Aglae cu nuan\a indiferent[cu care preveste=ti o ploaie.

Olimpia tremur[ pu\in buzele, scotoci ]n corsaj o batist[ =iizbucni deodat[ ]ntr-un pl`ns zgomotos.

— Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu mult[ delicate\e,nu sunte\i cumin\i deloc.

St[nic[, lu`nd o atitudine nobil[, se ridic[ ]n picioare:— Domnule Tulea, c`t[ vreme =ade sub acela=i acoper[-

m`nt cu mine, Olimpia e sub protec\ia mea, =i nu permit,]n\elegi dumneata...

Mo= Costache se ridic[ repede de la mas[, cu aerul c[ aretreab[ ]n odaia vecin[, iar Aglae f[cu desperat[ semn lui St[nic[s[ tac[. Acesta ]ns[ se aprinsese.

— …s[ jigne=ti pe aceea care ]n fa\a lui Dumnezeu esteso\ia mea =i mama fiului nostru!

V`n[t la fa\[, Simion s[ri ]n picioare a=a de iute, c[ broboada]i c[zu de pe umeri, =i, de furie, f[cu spume la gur[:

Enigma Otiliei

77

— E=ti un punga=, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, e=ti un punga=.

+i c[uta cu ochii ceva s[ arunce. Neg[sind, lu[ ghergheful=i, ]ntr-o clip[, ]l f[cu buc[\i, sf`=iind cu ]nver=unare etamina.Apoi r[mase a=a tremur`nd din tot corpul. To\i t[cuser[ =i nu semai auzea dec`t pl`nsul cu sughi\uri al Olimpiei. Dup[ o pauz[lung[, Aglae zise autoritar[ lui Simion:

— Bea pu\in[ ap[!Aurica se ridicase =i ]ntindea un pahar de ap[ b[tr`nului,

care-l lu[ docil =i sorbi din el.— Iar voi, se ]ndrept[ Aglae c[tre cei doi, pleca\i acum. O

s[ v[d eu ce fac cu [sta.Olimpia ie=i suspin`nd, iar St[nic[ o urm[ \an\o=, dup[ ce

d[duse ceremonios bun[ seara. Simion, calmat cu aceea=irepeziciune cu care se ]nfuriase, cu aerul chiar de a nu =ti ces-a ]nt`mplat, privea m`hnit la ghergheful lui =i la ghemele del`n[ risipite pe jos =i se aplec[ s[ =i le culeag[. Otilia se repezi=i-i adun[ toate lucrurile, pun`ndu-i-le pe m[su\[.

— Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. }\idau eu altul, care nu-mi mai trebuie!

— }mi dai altul? spuse Simion ]nc`ntat =i senin. Bine,atunci s[-mi dai!

— Du-te =i te culc[, Simioane, porunci Aglae, c[ e t`rziu =ite-ai enervat. Las[, c[ brodezi tu =i m`ine.

B[tr`nul se ]ndrept[ supus spre u=[, condus de Otilia.— Simion, continu[ Aglae dup[ ie=irea lui, e ]nc[p[\`nat

ca un cat`r, dar tot o sa dea. Trebuie l[sat ]n apele lui. Nu pots-o fac pe Olimpia asta s[ ]n\eleag[ s[ nu mai vin[ pe aici cas[-l irite. St[nic[ s-a luat dup[ ea. Dac[-l la=i ]n pace pe Simion,f[r[ s[-i ba\i capul, se ]nduplec[.

}n vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acas[, se ]ntorceape porti\a din fund, auzi ]n ]ntuneric o =oapt[ bine articulat[.

— Otilio, Otilio!— Cine este? ]ntreb[ ea pu\in cam speriat[.— Eu sunt!O umbr[ se apropia din direc\ia chio=cului =i Otilia recu-

noscu pe St[nic[.

78

G. C[linescu

— Ce faci aici? Unde ai l[sat-o pe Olimpia?— M[ a=teapt[ ]n strad[. Vreau s[ te rog ceva. D[-mi

dou[zeci de franci ]mprumut. Nu trebuie s[ =tie nimeni.Nu vreau s[ umilesc pe Olimpia =i s[ m[ cobor p`n[ lap[rin\ii ei denatura\i. C`nd n-am s[ mai pot face fa\[, ]mizbor creierii.

St[nic[ spusese aceste cuvinte cu o petulan\[ ]n care nu seghicea nici un soi de depresiune, privind ner[bd[tor ]nspre poart[.

— S[ v[d dac[ am, zise Otilia, a=teapt[-m[ aici.Otilia se urc[ sus ]n v`rful picioarelor =i se ]ntoarse repede.— Uite, zise, ]\i mai dau ]nc[ o dat[, dar s[ =tii c[ nu mai

am. De at`tea ori v-am dat la am`ndoi.— Bine, bine, mul\umesc, r[spunse St[nic[, lu`nd banii.

Unde =ade Pascalopol?— Dar ce-ai cu el?— Vreau s[-i mul\umesc fiindc[ se ocup[ de noi.— St[nic[, ]l implor[ Otilia, las[-l ]n pace pe Pascalopol,

prea ]l s`c`ie to\i. Nu =tiu unde st[.St[nic[ ar mai fi voit sa spun[ ceva, dar se auzeau pa=ii

celor din[untru, care coborau pe sc[ri. Fugi repede spre poartade din dos =i ie=i ]n strad[ prin curtea cealalt[.

}n seara urm[toare, Pascalopol, ]n vizita obi=nuita la Oti-lia, primi din m`inile unui comisionar o scrisoare ]nchis[, ]ncare citi urm[toarele:

„Stimate domnule Pascalopol,Clipele pe care le tr[iesc acum sunt decisive pentru via\a

mea =i r[spunsul dumitale poate s[ se ]ncheie pentru mine cuun glonte de revolver. M-am g`ndit ore ]ntregi p`n[ s[ iaucondeiul ]n m`n[ =i, ]n sf`r=it, m-am decis s[ apelez la inimadumitale nobil[, care ]n\elege toate. Existen\a mea este unmartiriu ]nchinat la dou[ fiin\e dragi: Olimpia =i fiul meu. Ofatalitate nemiloas[ mi-a stat ]mpotriv[ de c`t[va vreme, ]nc`tacum sunt ]n postura tragic[ de a nu-mi putea hr[ni familiaanemiat[ =i debil[. Nu voi face apel la p[rin\ii denatura\iniciodat[. Te rog pe dumneata s[ fii a=a de bun s[-mi ]mprumu\i

Enigma Otiliei

79

o sut[ de franci, pe care ]i voi restitui la prima ocazie. }n cazde refuz, sunt decis s[ termin cu aceast[ mizerabil[ existen\[=i te rog s[ ocrote=ti familia mea.

Cu mii de mul\umiriSt[nic[ Ra\iu“

Pascalopol citi scrisoarea, privit ]n t[cere de ceilal\i =ia=teptat de comisionar, =i ar fi voit s[ r`d[ ]n tihn[. Se st[p`ni.Nu era deloc ]n=elat asupra caracterului lui St[nic[ =i, de=idispre\uitor pentru sumele mici de bani, avea totu=i disciplinasufleteasc[ de a nu se l[sa p[c[lit. }i veni g`ndul fugitiv de aciti m[car scrisoarea celorlal\i. Se feri s[ nu ]nfurie ]ns[ peSimion, de=i i-ar fi pl[cut s[ agaseze pu\in pe Aglae. C`nd]ns[ v[zu pe Otilia, care ]l privea ]ngrijorat[, ]=i d[du numai-dec`t seama c[ ar fi umilit-o, sco\`nd ]n eviden\[ micileescrocherii pe care le ]ng[duia din cauza ei. Scoase portmoneul=i d[du comisionarului banii, iar scrisoarea o v`r] ]n buzunar.

— Este vechilul de la mo=ie, min\i el celorlal\i, care a venit=i-mi cere s[ cumpere ni=te materiale.

Evident, St[nic[ nu se sinucise, dar nu dispre\ui s[ apeleze=i la „p[rin\ii denatura\i“, ]n numele „fiului“ s[u de o lun[.Simion refuza casa =i se uita ur`t numai c`nd era =i Olimpiade fa\[, dar pe St[nic[ ]l suferea. Acesta ]l lua de bra\, ]i l[udazgomotos lucr[rile =i-i smulgea c`\iva lei, c`nd avea. Pe Aglaeo biruia cu maniera distins[ de a-i s[ruta m`na =i cu apelativul„mam[“. St[nic[ ciupea c`te ceva de la cine-i ie=ea ]n cale,chiar de la Marina. Acesteia ]ns[ ]i cerea o cot[ mai mic[:

— „Tanti“ Marina! d[-mi doi lei.— N-am, fugi de-aici, n-am dec`t o b[ncu\[.}l prinse ]ntr-o zi chiar pe Felix, singur acas[.— Nu-i nimeni? ]ntreb[ el, simul`nd desperarea.— Nimeni!— Ce ghinion! So\ia mea e grav bolnav[, =i n-am un ban ]n

cas[. M[-mpu=c. N-ai dumneata m[car cinci lei?}ns[ victima de predilec\ie a lui St[nic[ era Aurica (]n

onoarea ei ]=i numise copilul Aurel), admiratoare ]n general a

80

G. C[linescu

oric[rui b[rbat =i ]ndeosebi a acestuia, pentru vigoarea =i]ndr[zneala lui. St[nic[, ]n numele unei rudenii pe care n-olegalizase, lua pe Aurica ]n bra\e =i o s[ruta viguros pe am`ndoiobrajii. Apoi intra ]n materie:

— Cumnat[, via\a mea e un lung martiriu!— Vai, domnule St[nic[, un b[rbat ca dumneata ]nvinge

totul ]n via\[.— +i totu=i sunt un ]nvins. Eu, un intelectual, un om destinat

carierelor superioare, n-am zece lei. E intolerabil. Voi redabietei Olimpia libertatea ei.

A „reda libertatea“’ era o formul[ ce umplea de mare]ngrijorare pe Aglae, care vedea cu groaz[ pe Olimpia ]ntoars[acas[ cu ru=ine =i cu un copil. Dar situa\ia Olimpiei se amelior[pe nea=teptate, =i tot gra\ie lui St[nic[, f[r[ ca acesta s[ fiavut inten\ia expres[.

St[nic[ veni ]ntr-o zi ab[tut ]n odaia cu pernele, ]n carelucra Simion. Aglae, v[z`ndu-l pe geam, intrase =i ea.

F[r[ s[ spun[ nimic, St[nic[ se a=ez[ pe sofa, ]=i desf[cupu\in vesta =i se ]ntinse pe spate cu o m`n[ pe frunte =i una ]ndreptul inimii.

— Dar ce ai? ]l ]ntreb[ Aglae, incredul[, ]n vreme ce Simion,hipocondru, ]l privea cu nelini=te.

— Sunt bolnav, sunt grav bolnav, =opti cu ]nt`rziere St[nic[=i, v`r`nd cu ]ncetineal[ m`na ]n buzunar, scoase o batist[mare, pe care o ]ntinse spre Aglae, f[r[ sa priveasc[.

— Ce e cu batista?— Mam[, te rog s-o uzi ]n ap[ rece, s-o pun la inim[.— E=ti bolnav de inim[? ]ntreb[ speriat Simion, apropiindu-se.— Da.— +i eu cam suf[r de inim[, m[rturisi Simion. Ce sim\i?Aglae se r[sti la b[tr`n, aduc`nd totu=i batista ud[ lui St[nic[:— Fugi de-acolo cu boala ta de inim[. Iar ]ncepi cu prostiile.

Dar tu, se adres[ ea ipoteticului ginere, de unde p`n[ unde, c[nu te-am mai auzit?

— Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de tr[it. Amascuns boala, ca s[ nu am[r[sc pe Olimpia, s[ nu-i dezv[lui

Enigma Otiliei

81

viitorul ]ntunecat. Am fost nobil, dumneavoastr[ nu m-a\ipre\uit. Sup[r[rile mi-au agravat boala.

— Te doare? insist[ Simion.— Nu m[ doare, am palpita\iuni ]nsp[im`nt[toare =i

le=inuri. Pune m`na, s[ vezi!+i St[nic[ lu[ m`na lui Simion care i se ]ntindea =i o puse

]n dreptul inimii. Simion crezu a constata o mare anomalie =izise ]ngrozit:

— E bolnav. }i bate, cum ]mi bate =i mie c`teodat[.— C`nd n-oi mai fi, urm[ St[nic[ cu glasul stins, v[ rog s[

ave\i grij[ de Olimpia, pe care am adorat-o, =i de fiul nostru.Regret c[ n-am putut prin munc[ sa-i las o situa\ie clar[, [sta a=i fost motivul pentru care am insistat at`ta s[-i face\i Olimpieifoaia dotal[... ar fi avut o cas[ unde s[ se ad[posteasc[...

Simion tu=i pu\in, dar nu se mai irit[.— A= dori s[ pot s[ mai tr[iesc c`teva s[pt[m`ni, mai ad[ug[

St[nic[, spre a-i da un nume.— St[nic[, zise Aglae autoritar, incredul[ ]n fond, dar

]ntrev[z`nd cu ]ngrijorare o ipotez[ posibil[ a cazului Olim-piei, bolnav-nebolnav, s[ faci bine s[ nu mai lunge=ti...cununa\i-v[ odat[, m[car civil, =i ispr[vi\i... ne r`de lumea...am s[ v[ dau =i eu c`te ceva... ai auzit, Simioane, d[-le casa=i nu te mai ]nc[p[\`na.

Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protest[.St[nic[ f[cu gestul de a-=i aduna puterile.

— }i aduc actul redactat. O semn[tur[ numai, =i restul m[prive=te pe mine.

Totu=i Simion nu se d[du ]nvins cu una, cu dou[. St[nic[venea aproape zilnic =i, din bolnav, devenise un comp[timitoral b[tr`nului, pe care ]l ]ntreba serios:

— Dumitale cum ]\i mai merge?}i adusese chiar ni=te pretinse doctorii, din care Simion

apucase s[ ia pe furi=, p`n[ ce-i fur[ aruncate de Aglae. }ntrepatru ochi, St[nic[ merse =i mai departe.

— Eu ]n\eleg foarte bine sentimentul dumitale, zise el luiSimion, ca avocat =i ca om, am ]nt`lnit at`tea cazuri. O

82

G. C[linescu

gre=eal[ de tinere\e a nevestei, pricepi dumneata, o mic[infidelitate, pe care un suflet generos o iart[... se na=te uncopil legitim, dup[ acte, dar pe care instinctul de tat[ ]lrespinge... }\i spun dumitale, Olimpia nu-\i seam[n[ deloc,nici la temperament... }ns[ ce sunt eu de vin[? }n fa\a legilor,Olimpia este fata dumitale, =i eu trebuie s[-i dau o repara\ie...Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste,un ]ndemn la lucru, deschiz[torul unui \el ]n via\[.

Prin astfel de complicitate insidioas[ cu ideile fixe ale luiSimion, St[nic[ c`=tig[ mai mult dec`t prin implor[ri =ideclama\ii. St[nic[ ]ncepu s[ duc[ pe Simion prin ora= =i s[-ltrateze cu bere prin gr[dini (b[tr`nul nu avea mai niciodat[bani proprii) =i s[-i aduc[ ]n cas[ fel de fel de indivizi, spre ale ar[ta „galeria de pictur[“. Aceste purt[ri schimbar[ ]ntr-at`topinia lui Simion despre St[nic[, ]nc`t c`nd Otilia =i Felixporneau la mo=ia lui Pascalopol, toat[ lumea ]n casa Tuleavorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent.

Enigma Otiliei

83

VI

Otilia =i Felix cobor`r[ ]n gara Ciulni\a, ]nt`mpina\i cubri=ca de Pascalopol, care plecase ]naintea lor din Bucure=tispre a pune ordine. Pascalopol era ]mbr[cat ]ntr-un elegantcostum rural-colonial (car`mbi de p`nz[ ]nchi=i cu =ireturi,costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, p[l[riede paie larg[). Bri=ca ]ns[=i era un vehicul de lux, u=or ca uncaic, =i cei doi cai negri erau a=a de voinici =i de nervo=i, ]nc`ttr[sura p[rea mai u=oar[ dec`t era ]ntr-adev[r. Otilia se repezila mo=ier, care ]i s[rut[ prelung ]ncheietura m`inii sub\iri =i oridic[ de subsuori ]n tr[sur[. Dup[ ce fur[ a=eza\i c`te=itrei pelarga banchet[ din fa\[, Otilia st`nd ]ntre Felix =i mo=ier, careluase h[\urile, tr[sura porni cu un huruit lin. +oseaua era lutoas[,]nc[rcat[ de un strat gros de colb uscat, =i caii alergau f[r[greutate. Mo=ia se afla la vreo cincisprezece kilometri dep[rtarede Ciulni\a, ]n direc\ia Dun[rii, departe de linia ferat[, fiindcam la jum[tatea distan\ei dintre C[l[ra=i =i Fete=ti. Caii alergaucu o repeziciune de curs[, ridic`nd ]ntr-un stil decorativpicioarele de dinainte, ]n vreme ce Pascalopol ]i atingea numaiu=or cu sf`rcul unui bici lucrat cu ]ngrijire, pe cotorul c[ruia sez[reau ]mpletituri de piele de marochin, ]nt[rite printr-un inelde argint. Un v`nt cald, masiv ca o und[ marin[, sporit =i dealerg[tura tr[surii, f[cea ca p[l[ria Otiliei s[ fluture, de=i era\inut[ bine cu m`na. Otilia =i-o scoase ]n cele din urm[ de pecap =i, trec`nd un bra\ pe sub bra\ul lui Pascalopol, r[mase cucapul gol, aspir`nd cu n[rile desf[cute mirosul c`mpului.V`ntul ]i arunca pletele, \inute ]ntr-un pieptene lat, peste urechi,masculiniz`ndu-i fa\a. C`mpia era a=a de plat[ =i de ]ntins[,]nc`t nu i se z[rea nici o margine. F`=ii enorme de p[m`nt,care fusese lanuri de gr`u, erau acum numai ni=te ]ntinse miri=ti

CUPRINS

84

G. C[linescu

ispr[vite spre orizont, din care se ridica un b`z`it formidabil,f[r[ oprire, de cosa=i, v[rsa\i ]n at`ta cantitate pe c`mp, ]nc`t,la trecerea tr[surii, s[reau ca ni=te stropi m[run\i de noroi. Otiliaprinse unul chiar pe rochia ei, dar, c`nd vru s[ pun[ m`na peinsecta de culoarea paiului putred, r[mase numai cu un piciorminuscul ]ntre degete. C`nd bri=ca trecea printre sem[n[turilede porumb, zarea era astupat[ cu des[v`r=ire. Nu se vedeanici un om, nici o vietate, afar[ de insecte =i de stoluri devr[bii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, ]n care valurile prea]nalte ]mpiedicau ochii s[ trag[ linia orizontului. La ]ncetareaporumbi=tilor, reap[reau miri=tile sau lanurile, tot at`t de lungi,de ov[z, cu paiul scurt =i aproape alb de usc[ciune. Atunci,din cauza inund[rii ]ntregului =es cu ov[zuri, contururilepriveli=tii se rotunjeau, =i propor\ia ]ntre lucruri, din lipsa uneiunit[\i de m[sur[, devenea nebun[. Pr[jina unui pu\ cucump[n[ ]i urm[ri mult[ vreme din dep[rtare, f[r[ s[-=i poat[da seama dac[ era o simpl[ pr[jin[ sau un st`lp colosal. Uncal ie=it pe nea=teptate ]n marginea c`mpurilor p[rea gigantic,copilul care-l m`na din urm[ cu o nuia, un ciclop. Mult[ vreme,lipsa des[v`r=it[ a oric[rei a=ez[ri omene=ti d[dea c[l[torilorimpresia ie=irii din orice margine posibil[ a civiliza\iei =i diformano\iunea de timp. Era un ceas numai de c`nd cobor`se dintren, =i Felix se sim\ea pierdut de sute de ani pe locuri ]n careorice urm[ de civiliza\ie fusese distrus[ de mult de soare =i deierburi. Lanurile ]ncepur[ dup[ c`\iva kilometri s[ se ]ntunece=i se ivi o pustietate stearp[ de colburi negre, cu o u=oar[m[lurire ]n dep[rtare. Caii nechezar[.

— Uite, colo, pe marginea p`r`ului, am o gr[din[rie, zisePascalopol, ar[t`nd cu biciu=ca.

Nu se z[rea ]ns[ nici un p`r`u =i nici m[car vreo salcie.Abia mai ]ncolo, c`\iva pomi r[muro=i se ivir[ izola\i la distan\eincalculabile, pierdu\i ca ni=te trunchiuri moarte pe valurilem[rii. O roat[ bizar[ ]ncepea sa se contureze pe cer ca uncurcubeu de cenu=[, =i, al[turi de ea, un om c[lare pe un caluria=. Pascalopol p[r[si drumul de c[ru\[, pe care, din cauzaunor n[moliri mai vechi, r[m[sese =an\uri groase, solidificate,

Enigma Otiliei

85

de tin[, =i o t[ie de-a dreptul pe c`mp ]n direc\ia calului fabulos=i a aureolei fumurii. Se distinse pe ]ncetul o roat[ ca de moar[,mereu enorm[, =i un om c[lare, apoi roata se mic=or[ pu\in, =ic[l[torii cei tineri ]=i d[dur[ seama c[ era o roat[ cu g[le\ipentru iriga\ii. Undeva prin apropiere se afla probabil un micp`r`ia=. Tr[sura fu oprit[ de mo=ier departe de viziune, ]nc`tFelix nu-=i putu da seama dac[ se aflau la dou[ sute de metridep[rtare sau la c`\iva kilometri. Pascalopol f[cu un semn prinaer cu biciu=ca =i strig[ spre cer, cu un glas profund, pe careaerul ]l hohoti:

— Cine e=ti acolo? Hei!Calul fabulos se mi=c[. Omul din dep[rt[ri scrut[ pu\in

originea glasului, apoi r[spunse ca din fundul p[m`ntului:— Sunt eu, P[tru!— Sunt pepeni? \ip[ grozav Pascalopol.— Este, este!— Oameni ai? C`\i oameni ai?— Am dou[zeci! Dou[zeci de bulgari!— S[ trimi\i la curte o c[ru\[ de pepeni, ai ]n\eles?— ‘|eles... tr[i\i!... r[spunse ecoul.Pascalopol d[du iar bici cailor, p[r[sind pe st`nga roata =i

reapropiindu-se treptat de drumul b[t[torit de c[ru\e. Bri=cas[ri deodat[, lovindu-se de un mal, c[zu ]ntr-o albie =i se ridic[iar pe c`mp. D[duse de p`r`u. Nu era dec`t o =erpuire de =an\mai ]ngust sau mai lat, ]n care prezen\a apei era dovedit[ doarde noroiul gros mai peste tot =i de mici b[ltoace verzui. Unmiros de linti\[ tr[da un ochi de ap[ cu broa=te.

— A secat de tot p`r`ul, observ[ mo=ierul, nu vine maredec`t c`nd plou[ mult =i se umfl[ apele.

— Atunci, de unde scoate ap[ la gr[din[rie?— Din pu\! r[spunse Pascalopol, amuzat de spiritul f[cut

de natura ]ns[=i.Otilia ]l str`nse de bra\. +esul uria=, acoperit cu colburi prinse

]n smocuri de ierburi, cre=tea ]nainte, t[iat ]n dou[ de drum. Peorizont se ivir[ ni=te pete negre, ni=te ocoale, ni=te domuri sumbrecu \epi ]n v`rf. Construc\iile se m[rir[ =i ap[rur[ ]n toat[ sinistra

86

G. C[linescu

lor s[lb[ticie. Erau co=are de nuiele ]mpletite, grajduri de nuiele,case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele p[reau destinatevitelor, c[ci bordeiele n-aveau nici o ]mprejmuire. Domurileerau stoguri de f`n scrumit, putrezit, str`ns ]n jurul unei pr[jini.Totul alc[tuia o ruin[ trist[, prin materialul ei, un Pompei de lut,imposibil de a fi g`ndit cu oameni ]ntr-]nsul, confund`ndu-se cup[m`ntul, p[r`nd o ran[ a lui, o mu=uroire de furnici gigantice.+i cum totul p[rea pe acest orizont, lipsit de dimensiune, colosal,Felix avu intui\ia pustiet[\ii scitice, ]nv[\ate la =coal[. Aici nimicnu putea fi a=ezat ]ntr-un moment al istoriei, nici un monument,nici o forma\ie a solului nu amintea vreun ev. Totul era r[mas peloc, ]n afara oric[rei epoci, ]ntr-o absolut[ neistoricitate. Dac[]naintea tr[surii ar fi r[s[rit deodat[ c`\iva c[l[re\i acoperi\i dincap p`n[-n picioare ]n s`rm[, ca barbarii de pe Coloana Traian[,sau ]n ]ntregime goi, cu \este la obl`nc =i cu suli\i cu smoc dep[r ]n m`n[, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot cenu ]nc[pea ]n istoria lui oficial[, trat`nd despre romani =i greci,barbarimea cu nume bizare, sci\ii, costobocii, sarma\ii, bessii.Huruitul ro\ilor =i tropotul cailor spori ]n con=tiin\a lui ]ntr-unchiot prelung, ca =i c`nd cercul orizontului s-ar fi umplut dehoarde. +i, ]ntr-adev[r, un fum ]nec[cios ]ncepu s[ se ridice ]nzare, =i aerul r[suna de ni=te r[cnete neidentificabile.

— Ce este? se sperie Otilia.— Nimic, nimic! o lini=ti Pascalopol.Un noroi negru, gros p[rea c[ se rostogole=te moale dinspre

zare spre tr[sur[, un noroi cald, care fierbe =i plesne=te, f[c`nds[ se mi=te domol suprafa\a lui. Buc[\i din aceast[ lav[ p[t[c`mpul pe ici, pe colo, adun`ndu-se spre centrul invaziei.Strig[tele guturale sugrumate crescur[ ]n val, =i noroiul ]ncepus[ se pr[vale mai cu putere, zguduind p[m`ntul.

— Sunt bivolii, zise Pascalopol, =i opri bri=ca l`ng[ margineadrumului. Cum Otilia se ]ngrijora, o asigur[: Nu fac nici un r[u.

Colbul crescu ca o furtun[ =i ]nnegri totul, ]n inima lui sez[rise ]nt`ile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat =iadulmec[tor, ca al unor rinoceri, merg`nd ondulat, ca o barc[infernal[ pe Styx. Apoi venir[ mai multe laolalt[ plutind,

Enigma Otiliei

87

]ndesate unele ]ntr-altele, pline de n[moale ]ncrustate, b[rboase=i, ]n sf`r=it, invazia fu at`t de general[, ]nc`t bri=ca fu]nconjurat[ de ace=ti zei negri, care tr[geau din n[ri privindspre Otilia, confund`nd-o poate cu o buruian[ mai ]nalt[. Toat[c`mpia p[rea din pricina colbului cotropit[ de bivoli. Tropotul,r[getele sugrumate f[ceau o larm[ surd[, ]n care r[s[reau ni=teurlete s[lbatice. Felix =i Otilia nu distinser[ alt animal; darPascalopol, \in`nd bine caii, care sfor[iau, ]ncepu s[ strige:

— M[i, care sunte\i acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealalt[:— Aici suntem, boierule.}n cur`nd, printre bivolii mai risipi\i dinspre margine, se ivi

c[lare, cu un b[\ ]n m`n[, un om aproape gol, cu pielea tota=a de neagr[ =i de m`njit[ de noroi uscat ca =i a bivolilor.Degetele picioarelor at`rn`nd f[r[ sc[ri erau ]mbr[cate ]ntr-ocoaj[ de tin[. Noroiul ]n care intrase i se lipise ]n \ur\uri deperii fluierelor. Sudoarea, ]ngro=at[ cu colb, ]i brobona frunteaad[postit[ sub o p[l[rie mic[, ardeleneasc[, foarte unsuroas[,=i sem[n`nd cu tichia lui Mercur. P[rea Hermes ]nsu=i, r[t[citprin n[moluri, cu caduceul rupt.

— Tu e=ti, m[i Lep[dat! zise Pascalopol. Unde ]i duce\i?— D-ap[i ]i m`n[m mai sus, la jgheaburi!— N-a\i pierdut nici unul?— Ba nu, numai pe doi i-am l[sat la ocol, c[-s r[i tare, tune

dracu-n pielea lor. Nu trag deloc la jug!— S[-i trimite\i la iarmaroc, s[-i v`nd[.Pascalopol d[dea porunci lini=tite, hot[r`te, =i Felix admir[

\inuta lui de st[p`n al c`mpurilor =i vitelor. Otilia \ip[ deodat[,fiindc[ un bivol, indus ]n eroare de rochia ei alb[, ]=i apropiasef[lcile lungi =i p[roase, mirosind-o cu ]nclinarea de a o rumega.Pascalopol ]l lovi cu biciu=ca peste bot =i vita se trase ]napoin[ruindu-se peste celelalte. +i unul din caii de la bri=c[ nechez[la vederea ciurdarului. Turma se scurse ]ncet, ca o lav[ groas[,ridic`nd un fum gros de praf, =i reconstitui de cealalt[ parte ac`mpului acea t`r`re colboas[. Pascalopol d[du bici cailor =ibri=ca porni.

88

G. C[linescu

— Pascalopol, ]ntreb[ Otilia (Felix observ[ familiaritatea),la ce servesc bivolii? De ce sunt a=a ur`\i?

— Sunt buni la jug, r[spunse mo=ierul, au putere mare.C`mpul cel negru, sem[nat cu smocuri de buruieni, ]ncepu

s[ se coloreze din nou. Reap[rur[ lanurile lungi, dar de dataasta bine t[iate, unele albicioase, cu ov[zuri, altele verzi,cu porumb. Printre ele, f`=ii sub\iri =i lungi de un verde-]nchisar[tau lanuri de cartofi. P[trate mari cu miri=ti =i altele cutrifoi geometrizau ]ntinsul chilim. Fundul z[rii se ]ntunecase=i se putea ghici o p`nz[ deas[ de s[lcii din care ie=ea unmic fruct sclipitor.

— Acolo e biserica, ar[t[ Pascalopol cu biciu=ca.Cu c`t se apropiau de lanuri, cu at`t miri=tile =i f`ne\ele se

]mpestri\au. Toat[ p`nza era stropit[ cu alb[strele, sau cugalbene flori de sun[toare. Otilia nu mai ]nceta de a ar[ta cum`na ]n dreapta =i ]n st`nga, pretinz`nd a distinge o floaredintr-un miliard. C`teva berze ]=i plimbau pa=nice picioarele]nalte. Pascalopol opri bri=ca, ]nnod`nd h[\urile ]n jurulmanivelei de fr`nare, =i cobor] jos, unde ]ncepu s[ adune, cufruntea brobonat[ de sudoare, alb[strele pentru un buchet. Felixse d[du =i el de partea cealalt[ =i ]ncepu s[ culeag[ flori.C`nd se apropie de bri=c[, v[zu c[, din partea opus[, Pascalopolvenea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi ]n bra\ele Otiliei.Felix se preg[tea s[ ]ntind[ =i el pe al s[u Otiliei, care nu-lvedea, dar un amestec de sentimente ]l opri. }n fa\a mo=ierului,gestul lui p[rea inutil =i totdeodat[ o concuren\[ pu\in amabil[din partea unui invitat tolerat. Felix l[s[ buchetul s[-i cad[l`ng[ roata tr[surii.

— Tu n-ai cules nimic? ]l ]ntreb[ Otilia c`nd bri=ca pornise.— Sunt frumoase numai pe c`mp, r[spunse el, e p[cat s[

le rupi.Dup[ vreo doi kilometri, Felix v[zu c[ p`nza de salc`mi

se alc[tuia din mai multe perdele lungi, destul de dep[rtateuna de alta. Dou[ r`nduri fur[ trecute, =i, deodat[, ]ntr-un sistemde lanuri bine t[iate, ap[ru ]n mijloc un grup de cl[diridistribuite ]n dou[ zone p[trate. Din cauza iluziei de =es,

Enigma Otiliei

89

construc\iile p[reau enorme, adev[rate fort[re\e. P[tratul dinst`nga era f[cut din ziduri ]nalte cu acoperi= \uguiat de \igl[,cel din dreapta, mult mai spa\ios, era o livad[ mare, ]mprejmuit[cu mari uluci sprijinite din loc ]n loc de st`lpi de zid. Bri=ca olu[ ]n direc\ia grupului ro=u, apoi, ocolindu-l, se-ndrept[ sprelivad[, care se z[rea a=ternut[ pe jos cu un covor de iarb[, =ise ]ntoarse spre cap[tul cel mai din afar[ al p[tratului verde,unde se vedea o poart[ mare de zid. Trecu poarta =i se aflar[pe o alee b[tut[ cu pietri= m[runt, cu st`lpi scur\i de piatr[ deo parte =i de alta, ]n fundul ad`nc al c[reia r[s[ri pridvorul cubolt[ al unei mari case albe. Caii zv`cnir[ mai repede, =i cur`ndbri=ca se opri ]n fa\a unor sc[ri. Pascalopol s[ri jos =i, f[c`nd omic[ reveren\[, zise:

— Fi\i bineveni\i pe domeniile mele.Otilia se ridic[ s[ sar[ =i, cum Pascalopol a=tepta cu bra\ele

]ntinse spre ea, ]=i d[du drumul realiz`nd astfel o scurt[]mbr[\i=are, pe care mo=ierul ]ncerc[ s-o mai prelungeasc[.Ca s[ atenueze pu\in aceast[ pl[cere evident[, Pascalopol,r[mas ]n urm[, lu[ de bra\ pe Felix =i-l conduse pe scar[ ]n sus.

— Vezi dumneata, ]i zise, aici este, pentru un t`n[r, o =coal[de energie. Vei profita.

Pascalopol d[du invita\ii pe m`na unei b[tr`ne servitoare,ca s[ se cure\e de praf =i s[ se spele, =i disp[ru pentru un sfertde ceas. C`nd se adunar[ din nou ]n sala de la intrare, Pascalopolera ]mbr[cat ]ntr-un costum de ora=. Le ar[t[ casa. Aceea=ic[utare din apartamentul de la Bucure=ti se reg[sea =i aici,]ntr-un chip mai rustic. Doi pere\i ai s[lii erau acoperi\i cudou[ mari =aluri de ca=mir, arme numeroase vechi erau pres[ratepeste tot, de tavanul de grinzi at`rnau candelabre cu lum`n[ride cear[. O vitrin[ mare con\inea pe un rastel numeroase pu=tide v`n[toare. Al[turi de sal[ era o cancelarie de mo=ie, simpl[=i ordonat[. }n cealalt[ parte se g[sea sufrageria. Aceste ]nc[perid[deau ]nspre prispa de intrare. Pe o u=[ din fundul s[lii ie=ir[]ntr-un geaml`c ce privea ]n direc\ia p[tratului cu =uri. Pe acestase aflau u=ile a numeroase alte od[i. Pascalopol le ar[t[ oodaie cu mobil[ veche de nuc, care, spunea el, apar\inuse

90

G. C[linescu

mamei sale =i r[m`nea mereu nelocuit[. O camer[ spre uncap[t al coridorului fu destinat[ lui Felix, alta, la cap[tul opus,Otiliei. Am`ndou[ erau mobilate cam ]n acela=i chip, sumbru,masiv =i cu o solemnitate rustic[, pe care o accentuau grinzilede lemn. Cei trei se ]ntoarser[ ]n sal[. Otilia, care o luase]nainte, deschisese dulapul cu pu=ti =i pusese m`na pe cea maiplin[ de arabescuri. }ntr-o clip[, Pascalopol fu l`ng[ ea,cuprinz`ndu-i cu putere bra\ele.

— Domni=oar[ Otilia, trebuie s[ fii mereu supravegheat[.Pu=tile le \in totdeauna ]nc[rcate.

Felix nu not[ at`t primejdia, c`t ]mbr[\i=area lui Pascalopol.Mo=ierul ]i invit[ ]n sufragerie. O mas[ lung[ se ]ntindea

aproape de la un cap[t la altul al od[ii, cu dou[ b[nci laterale.Masa =i b[ncile, din blan[ groas[ de stejar, erau lucrate ]n stil\[r[nesc, cu ]ncheieturi de a=chii. Cuiere de lemn =i blidareacopereau pere\ii de jur ]mprejur, pline de c[ni =i bliduri \[r[ne=tide toate tipurile. O mare plit[ \[r[neasc[ cu cuptor, ]ntr-uncol\, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus acuptorului era ticsit[ cu c[ni albastre de format mai mare, iarplita ]ns[=i slujea de bufet. }n sf`r=it, lungi culmi ro=ii at`rnaude cele dou[ grinzi laterale ale tavanului. O p`nz[ de in grosera a=ternut[ numai ]ntr-un cap[t al mesei. Pascalopol =i Otiliase a=ezar[ al[turi pe o banc[, iar Felix, pe cealalt[ dimpotriv[.}n loc s[ a=tepte m`ncarea, Otilia mu=ca dintr-un m[r mare,g[sit pe o tipsie ]nc[rcat[ cu fructe, gust`nd suplimentar c`teun bob de strugure =i c`te o prun[.

— Domni=oar[ Otilia, o mustr[ Pascalopol, iar nu e=ticuminte. Ai s[ te-mboln[ve=ti!

Otilia f[cu semn c[ nu, cu gura plin[, =i, ]ntorc`ndu-se, sea=ez[ c[lare pe banc[, cu fa\a spre Pascalopol.

— Ce p[cat c[ nu e aici cocoana Aglae, s[ te vad[,zise acesta.

— Cocoana Aglae, pe c`t am v[zut, observ[ Felix, maimult r`z`nd, nu are ochi prea buni pentru Otilia, =i mi se parec[ nici pentru mine.

— Nu, confirm[ Pascalopol, foarte serios. Intr-adev[r,cocoana Aglae nu cultiv[ prea mult virtu\ile cre=tine. }ns[

Enigma Otiliei

91

dumneata, domnule Felix, e=ti un om cu des[v`r=ire inde-pendent, =i nu vad ce conflicte ai putea avea cu ea. Cudomni=oara Otilia (Pascalopol se ]ntoarse ocrotitor c[tre fat[ =ip[rea a vorbi numai pentru ea), se schimb[ pu\in chestiunea. Eceva mai delicat. Dar vom lua m[suri, trebuie s[ lu[m m[suri.Am =i vorbit cu Costache. El e un om cam slab, cu ciud[\eniilelui, dar bine inten\ionat, te asigur c[ e bine inten\ionat. Nu-lsl[be=te cocoana Aglae. }n sf`r=it, vom vedea, ]\i voi spune eumai pe larg unele lucruri. +i c`nd te g`nde=ti (f[cu Pascalopolun gest de repro= amical) c[ toate astea ar putea sa nu te maiintereseze, c[ eu...

Oric`t s-ar fi silit Felix s[ nu participe la convorbire, fa\alui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anumePascalopol. Acesta t[ie fraza =i, smulg`nd un m[r de la guraOtiliei tocmai c`nd slujnica aducea castronul cu sup[, ]l arunc[pe un blid ardelenesc de pe mas[.

— Produce mult o mo=ie? ]ntreb[ Felix, numai ca s[spun[ ceva.

— Produce, fire=te, r[spunse Pascalopol tehnic, dac[ oexploatezi ra\ional. Eu cultiv ]ndeosebi oleaginoase, cu comenzianticipate din Anglia. Culturile specializate sunt mai rentabile.Pentru asta e nevoie ]ns[ de inventar =i de m`n[ de lucru select[.Trebuie s[-\i m[rturisesc c[ cu \[ranii de pe aici nu prea factreab[; de aceea vei vedea pe mo=ie foarte mul\i ardeleni. Am=i c`\iva nem\i, unguri, chiar =i italieni, asta pentru anumespecialit[\i. Gr[din[ria o fac cu bulgari =i cu s`rbi. Dup[ obun[ exploatare, toamna t`rziu, sunt ]n m[sur[ s[ export, =iatunci m[ duc s[-mi ridic banii de-a dreptul ]n str[in[tate, la obanc[ unde mi se face cont. Am =i eu dreptul s[ m[ recreez.

— Cum a= vrea s[ merg ]n str[in[tate! se v[it[ Otilia.Pascalopol puse m`inile cu devotament la piept =i zise:— Domni=oar[ Otilia, porunce=te. Am de la mo= Costache

]nvoirea s[ te r[pesc oric`nd.Otilia nu r[spunse la aceast[ propunere, deviind chestiunea.— Ai cai la mo=ie, pot s[ devin amazoan[?— Este, este, cum s[ nu, ]\i rezerv unul cu totul bl`nd.

92

G. C[linescu

— Eu, zise Felix, n-am alt[ dorin\[ dec`t s[ dorm ]n f`n.Am stat numai c`teva ceasuri ]ntr-o =ur[, la o excursie, =i deatunci otava mi se pare cel mai bun culcu=.

— Dar =i eu, s[ri Otilia, vreau s[ merg ]n =ur[, trebuie s[ fiefoarte nostim.

— O, de asta s[ n-ai nici o grij[, o lini=ti Pascalopol, f`navem destul. }ns[, sper c[ nu vei dispre\ui odaia pe care \i-ampreg[tit-o. +tii c-avem =i un pian, ceea ce n-are =ura...

— Pascalopol, admir[ Otilia pe mo=ier, totdeauna aifost chic!

— Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, dup[ ce te odihne=ti,te po\i plimba pe mo=ie. Dau ordin s[-\i dea o bri=c[, dac[vrei, ]\i dau chiar un cal cuminte... nu te teme... }\i dau =-oc[l[uz[... aci devii numaidec`t c[l[re\.

Felix mul\umi, rezerv`ndu-=i s[ se g`ndeasc[, ]ns[ nu putus[ nu remarce c[ Pascalopol ]i f[cea un program deosebit,izolat de al Otiliei. Asta ]l indispuse, fiindc[ aici i se p[realocul cel mai bun de a se apropia mai mult de Otilia.Pascalopol le recomand[ s[ se odihneasc[ un ceas dup[-mas[,p`n[ ce el pune pu\in la cale treburile mo=iei, =i, lu`ndu-i peam`ndoi de bra\, ]i scoase ]n coridor. Felix fu condus la odaialui, dintr-un cap[t.

— Acum, zise Pascalopol Otiliei, s[ te duc =i pe dumneata!C`nd ]ns[, pu\in mai t`rziu, Felix arunc[ ochii pe fereastr[,

v[zu c[ Otilia, departe de a fi ]n camera ei, se plimba ]nfundul livezii care desp[r\ea conacul de p[tratul =urilor, la bra\cu Pascalopol. Acesta p[rea s[ r`d[ foarte voios =i-=i apropiape c`t putea ]n mers obrazul lui de al fetei. Felix sim\i o mareciud[. Sentimentul c[ Otilia este o fiin\[ destinat[ s[ urmezefoarte de aproape propria lui cale crescuse mult ]n ultima vreme.Ar fi voit s[ fie foarte bogat, s[ fie major, s[ ia pe Otilia subocrotirea lui =i s[-i ofere tot ce-i oferea cu at`ta u=urin\[mo=ierul. }=i propunea s[ fac[ tot ce-l sf[tuia Otilia, s[ ajung[un medic celebru, ]n sf`r=it, orice, dar ilustru. Pe o mas[ l`ng[fereastr[ se aflau o c[limar[ =i c`teva foi de h`rtie, Felix sea=ez[ =i ]ncepu s[ scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia:

Enigma Otiliei

93

„Otilia, Otilia, Tilia, Tili.“Pe la ora =ase to\i se re]nt`lnir[. Pascalopol ]=i reluase \inuta

de mo=ier, dar cu alt costum, c[r[miziu, =i a=tepta ]n pridvor,]n vreme ce tr[sura era =i ea tras[ prin preajm[.

— Vreau s[ te plimb pu\in pe mo=ie, zise Pascalopol c[treOtilia, cred c[ te-ai odihnit de ajuns.

Otilia ]=i schimbase =i ea rochia =i nu p[rea deloc s[ fi dormit.— Dar tu, Felix, nu vii cu noi? ]ntreb[ oarecum surprins[.Felix ]=i aminti propunerea izolat[ a lui Pascalopol din

timpul mesei =i f[cu un gest de rezisten\[.— O, zise Pascalopol c[tre Felix, m[ iart[, credeam c[ ai

fost singur. Bri=ca te a=tepta. Desigur c[ po\i s[ vii =i dumneata. Acest „po\i s[ vii =i dumneata“, tolerant, jigni pu\in pe

Felix, c[ruia totu=i o rezisten\[ prea accentuat[ i se p[runepoliticoas[, ostil[, f[r[ rost ]n casa unui om str[in. Se urc[deci =i el ]n bri=c[. Caii pornir[ pe aleea de la intrare, ie=ir[ pepoart[ =i, ocolind livada, se-ndreptar[ spre cel[lalt p[trat. Acise aflau =iruri de grajduri =i co=are de vite, depozite pentruunelte, case pentru arga\i, totul astfel a=ezat, ]nc`t, la z[vor`reapor\ii celei mari curtea s[ r[m`n[ ]nchis[. Fiecare grajd secompunea din dou[ componente laterale de zid pentru vite,un =opron central pentru c[ru\[ =i un pod pentru f`n acoperit cu\igl[ =i de o ]n[l\ime considerabil[. +opronul se ]ncuia pedin[untru cu o poart[. Oamenii puteau ie=i ]ns[ spre c`mpprintr-o u=[ p[trat[ =i cu prag ]nalt, care se ]ncuia noaptea =iprin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea scoate nimic.}n schimb, c`mpul nesf`r=it era t[iat de u=[ ca de rama unuitablou, ]nc`t priveli=tea avea un aer de artificiu. Otilia vru cuorice chip s[ se urce ]ntr-un pod cu f`n, spre veselia sfioas[ a\[ranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groas[ de alun,care se afla ]n[untrul =opronului pentru c[ru\e, =i se urc[ repede,invit`nd =i pe ceilal\i:

— Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino!Pascalopol se ar[t[ ]ns[ pu\in contrariat de aceast[ invita\ie

=i se scuz[. Otilia ap[ruse ]n fereastra podului =i f[cea de acolosemne de delicii.

94

G. C[linescu

— Felix, suie-te s[ vezi ce f`n moale!Mo=ierul, nemaig[sind alt chip de a fi pe placul Otiliei,

f[cu semn lui Felix s[ se urce.— Vai, ce stoguri se v[d pe c`mp! Ale cui sunt?— Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit.— S[ mergem, s[ mergem! \ip[ Otilia =i cobor] numaidec`t.Tr[sura ie=i din patrulaterul =urilor =i o lu[ pe c`mp, pe un

drum indicat de ro\ile c[ru\elor. }ntre dou[ linii paralele p`n[ lao distan\[ considerabil[ =i dep[rtate ]ntre ele cam cu o sut[ demetri, se ]ntindea un loc de f`na\, de pe care iarba fusese cosit[,uscat[ =i adunat[ ]n stoguri pe marginea f`ne\ii. Stogurile aveauforma unor sofale pentru uria=i =i se aliniau ]ntr-o procesiunelung[. Otilia ceru lui Pascalopol s[ opreasc[ =i ]ncepu s[ alergede la un stog la altul, chibzuind cum s[ se urce.

— Pascalopol, implor[ ea, hai sa ne urc[m, f[-mipl[cerea asta.

Pascalopol, silit s[ alerge, ]=i =tergea sudoarea de pe frunte.— Domni=oar[ Otilia, zise el cu o umbr[ de ironie, la v`rsta

mea nu m[ mai urc pe stoguri. S[ se suie domnul Felix.Felix, atras de nebunia Otiliei, se urc[ ]ntr-adev[r pe urmele

fetei, care se c[\[rase cu m`inile =i cu picioarele. Pascalopola=tepta jos, v[dit ]ncurcat, ]n vreme ce Otilia, cu m`na strea=in[la ochi, ca un general, f[cea de sus observa\iuni:

— Vai, ce de mai sunt!— Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de g`nd s[ te

urci pe toate stogurile!Otilia nici nu-l auzise, ci continua:— Ce se vede, Pascalopol, acolo ]n fund, lucios, unde

sunt pomi?— E un hele=teu!— Un hele=teu? Auzi, Felix? Un hele=teu! Hai s[ mergem!Pascalopol urc[, lu`nd aere de martir, ]n bri=c[, ]mpreun[

cu ceilal\i doi, =i pornir[. Ie=iser[ din raza culturilor, =i acumse vedea ceva surprinz[tor. P[m`ntul sc[pat de str`nsoareavegeta\iei era negricios =i colbos, ]nc`t caii intrau cu picioarele]n el ca-ntr-un lichid fumeg[tor. O perdea groas[ =i scund[ de

Enigma Otiliei

95

s[lcii se rezema ]n jos pe orizont, =i din cauza netezimii soluluitoat[ ]ntinderea avea ]nf[\i=area unui sm`rc, cu deosebirea c[adev[ratul hele=teu era mai ]ntunecos =i lucios. Smocurile rarede buruieni ]nfipte ca ni=te gheare ]ntoarse ]n sus sem[nau cuierburile din iconografia bizantin[. +i, ca =i acolo, un soareuria= de aram[ se l[sa ]nro=it pe zare.

Priveli=tea era sinistr[ =i grandioas[. }n apropierea hele=teului,p[m`ntul ]ncepu s[ se ]nnoroieze =i s[ se crape ]n c`teva micir`pe. Apa se ]ntindea neagr[, lini=tit[, sprijinindu-se ]n fund peun p`lc de s[lcii =i, la margini, pe p[puri= t[iat asemeni uneiperii. O bun[ parte din suprafa\a apei era pres[rat[ cu cotoareretezate de trestii =i chiar cu trunchiuri de copaci, de unde sevedea c[ apa se ]ntinsese cu mult peste albia ei veche. P[rea c[aici fusese o sta\iune preistoric[ pe palafite, din care nu mair[m[sese dec`t pilonii. O spum[ groas[, b[loas[ ruina toat[fa\a apei verzi, =i un miros p[trunz[tor de linti\[ umplea aerul.Dinspre s[lcii, c`teva bivoli\e =i vaci ]naintau p`n[ la p`ntece]n ap[, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat.Un muget r[sun[ prelung din dep[rtare, =i din b[ltoac[ ]i r[spunse,cu tonuri scurte de flaut, broa=tele. Era o ap[ mocnit[, sm`rcoas[,cum apare uneori ]n visele grele ]n care adormitul se cufund[mereu ]n n[moluri universale =i nu scap[ de ele dec`t zbur`ndpe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul b[l\ii, cu ocoas[ pe um[r. Umbros, de=irat, cu fa\a supt[, ]mp[ro=at[ =iceroas[, p[rea ]ns[=i moartea. Otilia voia s[ guste =i aicisenza\iile apei =i se preg[tea, spre spaima lui Pascalopol, s[-=iscoat[ ciorapii, c`nd un om c[lare se ]ndrept[ spre grupul celortrei, ridic`nd furtuni de praf.

— Ce s-a-nt`mplat, Ciucene?— Au venit domnii de la societatea pentru asigur[ri =i v[

a=teapt[!— Ah, f[cu Pascalopol agasat, tocmai acum!Dup[ o scurt[ chibzuire, mo=ierul l[s[ pe cei doi ]n paza

omului =i, ]nc[lec`nd pe calul acestuia, porni ]n trap spre curte.Otilia nu-=i p[r[si g`ndul dint`i =i, sco\`ndu-=i ciorapii, intr[

]n ap[ cu picioarele ei sub\iri.

96

G. C[linescu

— }mi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, ]n lume eun om ]nc`nt[tor, dar nu vrea s[ se urce ]n =ur[.

Otilia ]=i ridicase rochia p`n[ la genunchi =i ]nainta pelatura cea mai dulce a hele=teului, ]ndemn`nd =i pe Felix cuat`ta insisten\[, ]nc`t acesta ]i f[cu pe plac =i, desc[l\`ndu-se,intr[ =i el ]n ap[. Omul de l`ng[ bri=c[ le semnala z`mbindlocurile neprimejdioase.

— C`nd e cald tare, zise el, =i nu e tulbure, apoi vine lumea=i se scald[.

Otilia f[cu un astfel de gest, c[ Felix se sperie c[ avea deg`nd s[ se dezbrace spre a se sc[lda. Era ]ns[ prea t`rziu, se]ntunecase de-a binelea =i trebuir[ s[ se-ntoarc[, l[s`nd ]n urmalor corul de flaute acvatice.

Masa de sear[ decurse ]ntr-o atmosfer[ ap[sat[, fiindc[ luauparte la ea trei indivizi necunoscu\i, cu care mo=ierul aveatreburi ]n vederea asigur[rii de incendiu =i inunda\ii a unormagazii cu cereale, de=i dorin\a lui v[dit[ era de a sta devorb[ ]n toat[ tihna cu Otilia. Indivizii ]ntrebau =i vorbeaunumai ]n leg[tur[ cu afacerile lor. Dup[-mas[, Pascalopol,scuz`ndu-se cu o privire plin[ de ]n\eles, intr[ cu cei trei indivizi]n cancelarie, unde se isc[ o discu\ie de specialitate, ]ncordat[.

— Felix, zise Otilia t`n[rului, lu`ndu-l de bra\, hai s[mergem la stoguri.

+i, f[r[ a mai a=tepta r[spuns, f[c`nd numai un semn luiPascalopol din pragul cancelariei, trase de m`n[ pe Felix spreie=ire. Livada prin care trecur[ era ]necat[ ]n ]ntuneric ca uncimitir, c`mpul ]ns[ era luminat de lun[, =i, c`nd sc[par[ de]mprejmuirea =urilor, cl[ile de f`n ap[rur[ ca ni=te mari mo-numente funerare. Otilia, ner[bd[toare, o luase ]nainte, =i Felixauzi numaidec`t o f`=`itur[ de f`nuri uscate, urmat[ destrig[tul: „Aici, aici“. Capul fetei ap[ru pe o claie, aureolat delun[. Felix =i Otilia se culcar[ pe spate cu m`inile sub cap =iprivir[ cerul. Se auzeau numai l[tr[turi de c`ini, uneleapropiate, altele pierdute ]n dep[rt[ri, =i \`r`itul multiplu algreierilor. Urechea nu percepea la ]nceput dec`t un sc`r\`itconfuz, apoi ]ncepea s[ desfac[ \`r`iturile ]n infinitele lor

Enigma Otiliei

97

componente, disting`nd semnale =i r[spunsuri, ]ntreruperi, tonurifelurite. Un glas p[rea c[ r[sare chiar ]n apropierea urechii,altul r[spundea ]n[bu=it din centrul p[m`ntului. |`r`itura curgeacu monotonia tictacului unui ceas, neobservat[ prin obi=nuin\[,huruitoare prin prea mult[ aten\ie. Ca printr-o ocult[ cores-ponden\[, pulberea de stele de pe cer ]=i schimba \es[turamereu, a=a cum =i-o schimb[ o spum[ fin[ de s[pun care setope=te. Unele stele luceau mai repede, altele se stingeau, =imi=carea continua mereu, ca o fierbere. Lipsi\i de viziuneap[m`ntului, cei doi se sim\eau plutind ]n aer ca pe o nav[.Sufletul lui Felix se umplu de o lini=te sf`nt[, de un sentimentde total[ desfacere de p[m`nt. }n aceast[ naviga\ie aerian[luase ]ns[ =i pe Otilia. Fata contempla al[turi cerul =i, fiindc[t[cea ]ndelung, Felix crezu c[ adormise. Deodat[, c[ut`ndu-im`na, Otilia zise:

— Ce-ai zice dac[ am c[dea deodat[ ]n cer? Nu ne-ammai opri.

Felix ]n\elese punctul de vedere al Otiliei. Cum =edeau pespate, aveau senza\ia c[ sunt apleca\i spre concavitatea cerului.

— Atunci Pascalopol, continu[ Otilia g`ndul ei, ar r[m`nepierdut ]n urma noastr[.

— Nu mi-ar p[rea r[u, zise Felix, de=i, recunosc c[ e unom foarte de treab[.

— Nu-l po\i suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e a=a de modest!

— Crezi? Am impresia c[ e indispus. }ncep s[ m[ c[iescc[ am venit.

— Ti s-a p[rut c[ e indispus? Nu-mi vine s[ cred. De altfelam s[-l descos eu. }n orice caz te asigur c[ nu din pricina ta,fiindc[ te stimeaz[, =i-apoi tu...

Felix ]n\elese: „...=i-apoi tu nu reprezin\i nici o primejdie“.— Otilia, ]=i lu[ inima-n din\i Felix, ]mi pare bine, dar, ]ntr-un

fel, =i r[u c[ am venit =i aici, =i la voi!—De ce? ]ntreb[ simplu Otilia, f[r[ s[ se-ntoarc[, cu ochii

mereu la cer.— Fiindc[... fiindc[ m-am obi=nuit cu tine, =i ]ncep s[ m[

tem c[ voi r[m`ne iar[=i singur.

98

G. C[linescu

— |i-e fric[ s[ nu fug cu Pascalopol? Ipoteza aceasta n-ar ficu totul exclus[. Pascalopol e un om care merit[ o astfel debucurie, ]ns[ nu vreau sa-l p[r[sesc pe papa =i, prin urmare, nute las nici pe tine.

— Dac[ n-ar fi mo= Costache, ai fugi, va s[ zic[! O fat[ catine poate s[ iubeasc[ un om cu mult mai ]n etate?

— Nu m-am ]ntrebat serios asta, dar ]n\eleg ce vrei s[ spui.}ns[ ce t`n[r de v`rsta mea ]\i ]nchipui c[ m-ar iubi pe minea=a cum sunt? Sunt foarte capricioas[, vreau s[ fiu liber[!

Felix ar fi voit s[ spun[: „Eu!“, ]ns[ nu ]ndr[zni.— A= voi odat[ s[-\i vorbesc multe, se mul\umi el s[ zic[,

dac[ vei putea s[ m-ascul\i.— Te voi asculta! r[spunse la fel de simplu Otilia, care ]n

tot acest timp ]=i \inuse m`na pe m`na lui.Un c`ine ]ncepu s[ latre violent, apropiindu-se, =i un glas

b[rb[tesc se auzi strig`nd ]n noapte: „Hei, domni=orilor, acolosunte\i?“ Felix =i Otilia se d[dur[ jos =i, r[spunz`nd la apel,se-ndreptar[ aproape alerg`nd spre curte. C`nd se ar[tar[,\in`ndu-se de m`n[, ]n fa\a pridvorului, Pascalopol =edeag`nditor la o m[su\[. P[rea trist.

— V-am a=teptat la cafea, zise el, pofti\i! Eu, la mo=ie, nuprea pot fi un tovar[= agreabil pentru ni=te oameni tineri!

Otilia s[ri pe marginea scaunului lui Pascalopol =i ]ncepus[ ]ndrepte gulerul acestuia.

— De ce spui astfel de lucruri? Am plecat numai pu\in, cas[ po\i vorbi ]n tihn[. Nu te preocupa de noi.

Pascalopol lu[ m`na Otiliei =i o s[rut[.Totu=i, zile ]ntregi Pascalopol fu absorbit de treburile mo=iei,

=i cei doi invita\i r[maser[ de capul lor. Dup[ vreo dou[s[pt[m`ni, mo=ierul fu chiar silit s[ plece la Bucure=ti pentrudou[ zile. }n timpul acesta, Otilia, urmat[ orbe=te de Felix,n[scocea tot soiul de distrac\ii, izbutind s[ capete colaborareabinevoitoare a oamenilor de la curte. De o crac[ groas[orizontal[ a unui nuc b[tr`n legase un leag[n ]n care se d[dea]n picioare, flutur`ndu-=i fusta =i p[rul. Intra ]n toate =urile =idormea ]n fin. Nu se l[sase p`n[ ce nu se sc[ldase ]n hele=teu,

Enigma Otiliei

99

gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilec\ieo constituia un soi de cavalcad[ special[. Argatul de la grajdurile d[duse doi cai mai ciol[no=i, pentru trac\iune grea, un felde cai normanzi mai zvel\i, care se l[sau ]nc[leca\i cu bl`nde\e=i f[r[ =a, duc`nd pe c[l[re\i ]ncet, la o simpl[ b[taie cu palmape spinarea lor. Cei doi, supraveghea\i la ]nceput de argat, sededaser[ bini=or la acest sport =i colindau singuri mo=ia. }ns[Otiliei ]i venise alt gust: s[ se urce chiar pe calul lui Felix.Calul, masiv, suport[ f[r[ obiec\ie ]ndoita greutate, =i astfeloamenii v[zur[, crucindu-se, noua ar[tare, un cal purt`nd ]nspinare un b[rbat =i o fat[, care st[tea ]n fa\[, l`ng[ coam[,b[ie\e=te, cu fluierele picioarelor sc[pate de sub rochie. Otiliag[sea c[ acesta e sportul cel mai chic.

— Simt nevoia, ]i m[rturisi ]ntr-o astfel de cavalcad[ Felix,dup[ at`ta singur[tate, s[ iubesc pe cineva, s[ am o tovar[=[...nedesp[r\it[.

— Felix, ]i r[spunse Otilia, e=ti ]nc[ prea t`n[r. Tu nu trebuies[ te g`nde=ti la iubire, ]nainte de a-\i face o carier[ str[lucit[.Iubirea, m[sur[ ea vorba, e un cuv`nt mare, dar apoi vezi c[singur[ n-ajunge. Dac[ un t`n[r ar avea r[bdarea =i bun[tatealui Pascalopol, cum l-a= iubi!

— Pascalopol e =i bogat, observ[ f[r[ nici o inten\ie iro-nic[ Felix.

— O, nu pentru, asta, protest[ Otilia, ]ns[ e adev[rat c[numai un bogat ca el poate s[ fie generos =i gata de-a faceunei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: m[plictisesc repede, suf[r c`nd sunt contrariat[.

— Va s[ zic[, cuget[ tare Felix, ca s[ fiu iubit, va trebuineap[rat s[ devin bogat?

— Poate c[ da, ]ns[ nu-i de ajuns. Papa, s[ =tii, e foartebogat, =i-l iubesc mult, ]ns[ nu poate s[ fac[ fericit pe nimeni.Mama a murit de sup[rare.

Pascalopol aduse de la Bucure=ti =tiri neprev[zute. St[nic[se c[s[torise de dou[ s[pt[m`ni, adic[ numaidec`t dup[plecarea Otiliei. Toate formalit[\ile le avea de mult ]ndeplinite,am`nase doar sistematic solemnitatea, pentru a constr`nge pe

100

G. C[linescu

Simion s[-i acorde zestrea cerut[. Lucrul se putuse deci facerepede =i ]ntr-un „cerc intim“. Dar pe dat[ ce formalitatea civil[fu ]ndeplinit[ (aceea religioas[ fu respins[ ca prejudecat[]nvechit[), St[nic[ =i Olimpia se n[pustir[ asupra casei c[p[tatedrept dot[ =i vrur[ s[ intre ]n st[p`nirea ei numaidec`t. Casaera ]ns[ ]nchiriat[, =i, cu drept cuv`nt, chiria=ul nu consim\ises[ se mute ]nainte de Sf`ntul Dumitru. St[nic[ devenise agresiv,]l amenin\[, ]i g[si vi\ii de executare a contractului, ]i trimisesoma\ii ]n numele Aglaei, care, plictisit[, se-nvoi cu chiria=ul,pl[tindu-i o desp[gubire, =i acesta, ]n sf`r=it, permise familieiRa\iu s[ pun[ st[p`nire pe propriet[\ile ei. Cei doi n-aveau]ns[ nici o mobil[. Olimpia de o parte =i St[nic[ pe de alta]ncepur[ s[ jefuiasc[ amabil pe Aglae, Simion =i Aurica,lingu=indu-i =i s`c`indu-i. St[nic[ pretinse c[ nu poate ]n\elegeun c[min f[r[ un document c`t de ne]nsemnat c[ era ginereleunui artist a=a de mare ca Simion. }i „smulse“ c`teva tablouri,pe care apoi le arunc[ ]n pod, cer`nd ]ns[ cele trebuitoaremobil[rii unei s[li vrednice de aceste comori. Aglae le d[dutot ce putu. So\ii Ra\iu, nep[s[tori acum de posibilele reac\iuniale lui Simion, veneau cu ]ndr[zneal[, aproape ]n fiecare zi,=i se invitau la mas[. }n astfel de ]mprejur[ri, copilul, numaide dou[ luni, fu cu totul p[r[sit. Uitat ]n odaie cu u=a ]nchis[,dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poatecu febr[, =i c[zuse jos din patul ne]ngr[dit. Plin de contuziunimuri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape cao u=urare, St[nic[ ]ns[ p[ru desperat. Sosi cu p[rul v`lvoi ]ncasa Aglaei, repet[ scena inimii sl[bite, notific[ la to\i c[existen\a lui era zdrobit[. Aurel fusese cel mai inteligent copilde pe lume =i prevestea de pe acum o carier[ str[lucit[. St[nic[povestea fel de fel de dovezi de precocitate, pretinz`nd c[limbajul ]nsu=i se manifestase la copilul s[u. Refuz[ s[ se scoalede pe pat, sf[tuind pe to\i s[ se duc[ s[ ajute pe Olimpia, careeste tot a=a de dobor`t[, =i m[rturisind c[, f[r[ ajutorul altora, elnu va fi ]n stare nici m[car s[ ]nmorm`nteze mortul. }ntr-adev[r,nu f[cu nici el, nici Olimpia nici un gest serios ]n direc\ia asta,]nc`t cheltuiala c[zu ]n spinarea familiei Tulea. St[nic[ ceru

Enigma Otiliei

101

chiar bani s[ comande monument copilului f[r[ pereche, =iOtilia b[nui c[ Pascalopol ]nsu=i fusese supus unei taxe. La]nmorm`ntare, Olimpia fu nep[s[toare, plictisit[, St[nic[ ]ns[pl`nse cu hohote, c`=tig`ndu-=i simpatia femeilor care se g[sescmai tot timpul prin cimitire. Pascalopol ar[t[ celor doi un num[rdin Universul, ]n care se citea la coloana anun\urilor mortuareaceast[ compunere patetic[:

†De-a pururi sf`=ia\i suflete=te, plini de revolt[]n contra cerului nemilos: St[nic[ si OlimpiaRa\iu, p[rin\i; Simion =i Aglae Tulea, bunici;Aurica Tulea, m[tu=[; precum =i familiile ]nrudite:Giurgiuveanu, M[rculescu, Sima au nem[rginitadurere de a v[ anun\a ridicarea la ceruri aunicului lor fiu

AUREL RA|IU (Reli=or)

]n v`rst[ de dou[ lunir[pus de o ]ngrozitoare boal[, care a istovittrupu=orul lui mic, l[s`nd pe t[ticu =i m[mica luif[r[ nici un sens ]n via\[. }n cur`nd vor fi =i eil`ng[ tine, ]ngera= scump!Trista solemnitate a ]nmorm`nt[rii va avea locetc., etc. To\i cei care l-au cunoscut =i pre\uitsunt implora\i s[ asiste.

Otilia z`mbi pu\in, apoi, devenind serioas[, zise:— De St[nic[ [sta am avut repulsie chiar de la ]nceput. }l

cred capabil de orice =i m[ tem de el. Papa e slab, cum ]l =tii,n-ar trebui s[-l primeasc[ ]n cas[ prea des.

— }mp[rt[=esc ]n totul impresia dumitale, domni=oar[Otilia, =i am f[cut ce am putut s[ deschid pu\in ochii luimo= Costache. Cocoana Aglae =i St[nic[, iat[ o tov[r[=ieprimejdioas[.

A=a vorbi Pascalopol, tr[g`nd rar c`te un fum de \igare.Felix nu-=i putu da seama cam ce pericol putea reprezenta,

102

G. C[linescu

pentru Otilia, St[nic[. }nt`mpl[rile ce urmar[ ]l ]nt[rir[ ]ns[asupra drept[\ii aprehensiunilor Otiliei =i ale lui Pascalopol.

Zilele trecur[ astfel cu mari absen\e ale mo=ierului =i cu]ncerc[ri ale lui de a realiza fa\[ de Otilia atrac\iile unui om]n stare de orice zburd[lnicie. Otilia ]l cople=ea cu calineriileei, care str`ngeau inima lui Felix, ]n vreme ce Pascalopol ]nsu=ise adumbrea de u=urin\a mai tinereasc[ cu care acesta se adaptatemperamentului fetei. Felix admir[ caracterul bun al mo=ie-rului, care oscila nesigur ]ntre sentimentul erotic =i cel depaternitate, aci detest`ndu-i cordial prezen\a, aci lu`ndu-i cuafec\iune bra\ul, ca unui fiu mare. }nvins de aceast[ discre\ienobil[, Felix se pref[cea din ce ]n ce mai mult c[ e interesatintens de aspectele c`mpului =i disp[rea, l[s`nd pe Pascalopols[ se bucure ]n voie de familiaritatea Otiliei, ]ncredin\at pe zice trecea c[ ea nu dep[=ea marginile unui nevinovat joc desalon. Totu=i, ]ntr-o zi, fu, f[r[ s[ vrea, pricina unei scene pecare o regret[. Otilia voise din nou sa mearg[ c[lare =i-l invitases-o ia al[turi pe acela=i cal. Trecea astfel m`ndr[ =i vesel[ prinapropierea cur\ii, c`nd Pascalopol, care nu mai v[zuse acestinedit gen de c[l[rie, le r[s[ri ]nainte.

— A, zise el pu\in palid, face\i cavalcad[ matinal[.Felix f[cu gestul de a-l saluta, dar se opri, c[ci ]=i d[du

numaidec`t seama de ridicolul situa\iei. Pascalopol o lu[ ]naintespre grajduri, ca =i c`nd ar fi fost ]n mod special ocupat.

— Mi se pare, observ[ Felix, c[ Pascalopol e indispus.— A=a mi se pare =i mie, trebui s[ recunoasc[ Otilia, =i,

d`ndu-se numaidec`t jos de pe cal, o lu[ repede pe urmele luiPascalopol. Felix porni spre grajd. }n drum, z[ri pe Otilia =i pePascalopol de bra\, ]ndrept`ndu-se spre curte. Cel din urm[ sear[t[ cucerit de ging[=iile Otiliei, p[str`nd numai resturile uneisup[r[ri amuzate.

— Otilia, spuse Felix ]n aceea=i zi fetei, eu a= vrea s[plec de aici.

— +i eu cred c[ e vremea s[ plec[m, consim\i Otilia. Adoua zi se ]ntorceau la Bucure=ti.

Enigma Otiliei

103

VII

C`nd, pe toamn[ t`rziu, Felix, acum student ]n anul ]nt`ila Medicin[, se g[si ]nt`mpl[tor ]n casa Aglaei, Aurica nu uit[s[-l atrag[ ]n punctul ei de vedere.

— Nu-mi explic, insinu[ ea, cum po\i dumneata, un t`n[ra=a de distins =i de familie bun[, s[ ie=i pe strad[ cu odestr[b[lat[ ca Otilia.

— Otilia e foarte cuminte! protest[ Felix.— Nu =tii dumneata toate, se ]nc[p[\`n[ ea. O vede o

lume ]ntreag[ h`rjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar =tiPascalopol, care moare dup[ ea!

— Otilia urmeaz[ Conservatorul =i are, se-n\elege, colegicu care st[ de vorb[. Nu e nimic extraordinar ]n asta.

Aurica lu[ un aer de comp[timire:— Cum v[ ame\esc unele nebune pe voi, b[rba\ii! Apoi

oft[: N-am avut darul [sta! Poate azi eram =i eu altfel!Tocmai atunci pic[ St[nic[, din ce ]n ce mai asiduu ]n casa

Aglaei, cu care p[rea a se-n\elege foarte bine. Era mai ro=u lafa\[ =i renun\ase la orice boal[.

— Nu =ti\i noutatea, vesti el tare, acum am aflat-o de lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logode=te cu Otilia.

Se produse atunci o reac\ie nea=teptat[. Aurica se f[cugalben[, apoi ]ncepu s[ tremure din to\i mu=chii fe\ei =i, ]nsf`r=it, izbucni ]ntr-un pl`ns ridicol, cu sughi\uri ascu\ite. Searuncase pe canapea =i, cu batista la ochi, sc`ncea, dup[ aceea,comprim`ndu-=i fa\a, ie=i ca o nebun[ din odaie =i-=i duse ]ncamera ei, vecin[, ecourile pl`nsului.

— Dar ce s-a-nt`mplat? ]ntreb[ Aglae, atras[ de zgomot.St[nic[ repet[ =tirea.

— Proast[ e=ti tu, Aurico, vorbi Aglae suspin[toarei prinu=a deschis[, s[-\i faci s`nge r[u pentru o dezm[\at[!

CUPRINS

104

G. C[linescu

— N-am avut noroc, se c[in[ Aurica printre sughi\uri.— N-ai avut ]ndr[zneal[, fiindc[ te-am crescut bine. Dar

nici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o g[si cineva s[ deschid[capul lui Pascalopol.

— E de datoria unor oameni de onoare s[ informeze pePascalopol asupra consecin\elor. Trebuie ]mpiedicat =i mo=Costache, observ[ St[nic[.

Aglae f[cu un gest de dispre\.— Costache se uit[ numai ]n ochii ei. E ]n stare, Doamne

iart[-m[, de toate n[zb`tiile.Felix ar fi r`s ]n alt[ ]mprejurare de pl`nsul a=a de naiv

invidios al Aurichii. }l ]mpietrise ]ns[ =tirea logodnei Otiliei,pe care o credea adev[rat[. Comunic`nd Otiliei scena dincasa Aglaei, aceasta z`mbi d`nd din umeri.

— Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adev[rat. Dar po\i s[-\ifaci o idee de ura lor. }n cur`nd, sunt sigur[, o s[ te v`re =i petine ]n chestiune.

Cur`nd dup[ aceasta, feciorul anun\[ lui Pascalopol pedomnul St[nic[ Ra\iu. Mo=ierul f[cu o mi=care de plictiseal[=i ar fi trimis vorb[ c[ nu e acas[, dac[ St[nic[, venind str`ns]nd[r[tul feciorului, n-ar fi p[truns ]n odaie ]nainte ca acestas[ fi sf`r=it mesajul. Pascalopol ]ntreb[ din ochi pe St[nic[asupra rostului vizitei, ]ntinz`ndu-i o cutie mare de \ig[ri defoi, dar ar[t`ndu-se mereu preocupat de alte lucruri. St[nic[=edea pe marginea scaunului.

—+i eu =i so\ia mea v[ p[str[m, ]ncepu el, domnulePascalopol, o recuno=tin\[ ne=tears[ pentru generozitatea cucare ne-a\i ajutat atunci c`nd am pierdut pe scumpul nostrufiu. De aceea, mi-am zis c[, oric`t sunt la mijloc leg[turi derudenie, trebuie s[ r[spund =i eu printr-un gest leal =i s[ v[atrag aten\ia asupra unei primejdii. Mi s-a spus c[ v[ logodi\icu domni=oara Otilia.

Pascalopol ]ntrerupse cu vioiciune:— Cine \i-a spus asta? Domni=oara Otilia?— Nu. Vede\i, lumea vorbe=te.Pascalopol se posomor] din nou.

Enigma Otiliei

105

— Domni=oara Otilia, continu[ St[nic[, este o fat[ foartesimpatic[, dar =ti\i, educa\ia ei a fost fatalmente neglijat[.Mo= Costache e om b[tr`n, nu poate s-o supravegheze, n-areinteres, ]n definitiv.

— Pentru ce n-are interes? ]ntreb[ serios mo=ierul.St[nic[ ]=i pierdu pu\in cump[tul.—Pentru c[, cred c[ =ti\i, poate, Otilia nu e fata lui, e o...— Domnule Ra\iu, observ[ Pascalopol cu repro=, e=ti un

om cu cultur[, un avocat, nu ]n\eleg cum po\i vorbi astfel delucruri. Credeam c[ vii s[-mi spui ceva serios.

— Depinde de cum vede\i chestiunea. E foarte serios. Otiliae t`n[r[, neexperimentat[, azi se ]nt`lne=te c-un t`n[r, m`inecu altul, o fat[ gre=e=te u=or. }n casa lor st[ un student de v`rstaei, pentru care se pare c[ are ]nclina\iuni... Cumnata mea Auricaa v[zut lucruri decisive, dar, ca domni=oar[, s-a sfiit s[ v[comunice, de aceea am luat eu hot[r`rea s[ v[ scutesc de odecep\ie. }n\elege\i, un om mai ]n v`rst[, chiar bogat, nu poatelupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fetede nou[sprezece ani.

Pascalopol lovea nervos ]n birou cu coada unui cu\it det[iat h`rtie.

— }n definitiv, cu ce scop ]mi spui toate astea? ]ntreb[ el,ridic`ndu-se.

— Dar... ca s[ v[ servesc, din recuno=tin\[, p`n[ nu eprea t`rziu.

— }\i mul\umesc, zise scurt Pascalopol, acum sunt ocupat.+i trecu ]n alt[ camer[, ]ncuind u=a dup[ sine. St[nic[ mai

r[mase pu\in pe scaun, examin`nd suprafa\a biroului. Lu[ ]nm`ini o carte de vizit[, o h`rtie scris[ la ma=in[, un plic cuantet, le examin[ =i le puse la loc, apoi scoase din cutie dou[\ig[ri de foi =i se ridic[. La u=[ se opri =i, r[zg`ndindu-se, se]ntoarse =i mai lu[ ]nc[ dou[ \ig[ri.

Pascalopol, ]ntors de la mo=ie, ]=i reluase de mult obiceiurile=i, f[r[ a-=i exagera primejdiile din partea lui Felix, veneaaproape ]n fiecare zi la mo= Costache. }n seara aceasta nuveni. Pe fa\a Otiliei, Felix citi o umbr[ de preocupare. A doua

106

G. C[linescu

zi, Otilia ie=i ]n ora=. }ntors de la Universitate, Felix o g[sist`nd turce=te pe sofaua ei, cu genunchii str`n=i ]n bra\e =i cub[rbia rezemat[ pe genunchi.

— Sunt foarte plictisit[! A= vrea s[ fug undeva, s[ zbor. Cebine de tine c[ e=ti liber! A= vrea s[ fiu b[iat.

— Nu vrei s[-mi spui ce ai? o ]ntreb[ Felix, bl`nd.— Nimicuri, ni=te mizerii, de ce s[ le mai =tii =i tu. At`ta ]\i

spun, c[ vreau s[ plec de aici.Felix se ]ngrijor[ din nou.— Unde vrei s[ pleci?— Oriunde. +i cu tine a= pleca.— Otilia, se exalt[ Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. +tii

c[ am oarecare venit, o cas[, vei fi... sora mea, dac[ vrei a=a.Otilia ]ncepu s[ z`mbeasc[ =i m`ng`ie matern =i cu v`rful

degetelor sub\iri obrazul lui Felix.— Sunt o nebun[, Felix, nu trebuie s[ te iei dup[ mine. Tu

nu e=ti ]nc[ major, de=i papa ne-ar da voie s[ facem oricen[zb`tii, s[ ne a=ez[m =i-n lun[. }ns[ ar vorbi lumea pe seamata. Tu trebuie s[ fii liber, s[ munce=ti. Altfel, ]\i ratezi cariera.Am s[-l rog pe papa s[ se mute de aici.

Otilia se \inu de cuv`nt =i, cople=ind pe mo= Costache cum`ng`ieri, ]ncepu s[-l roage:

— Papa, s[ ne mut[m de aici, te rog, ai unde. Felix e preadeparte de Universitate, =i ar avea nevoie de o camer[ maibun[, s[-=i primeasc[ colegii. +i eu m[ duc greu la Conservator.Ai casa din strada +tirbey Vod[. Doar Felix pl[te=te.

G`dilat de bra\ele Otiliei, mo= Costache rezista moale, cuvocea lui r[gu=it[.

— Are s[ fie cam greu, pierd un venit...— Papa, te rog, hai s[ ne mut[m.Mo= Costache spuse Aglaei noua hot[r`re. De altfel, ]=i

f[cuse socoteala c[ ar putea s[ ]nchirieze casa din Antim maiscump dec`t cealalt[.

— Cine \i-a dat ideea asta? se r[sti aceasta.Luat repede, Costache m[rturisi:— Otilia. E departe de Conservator.

Enigma Otiliei

107

— E departe de b[rba\i, ]l parodie Aglae. N-ai s[ la=i cas[bun[, b[tr`neasc[, pe m`ini str[ine. At`t ]\i spun!

Mo= Costache nu ]ndr[zni s[ scoat[ nici un cuv`nt =i, c`ndOtilia ]l ]ndemn[ din nou s[ se mute, c[ut[ s[ ias[ din]ncurc[tur[ cu un:

— S[ vedem! S[ ne mai g`ndim. Nu e nici un zor!Ostilitatea Aglaei se ]ndrept[ ]ncet, dar sigur =i ]n direc\ia

lui Felix, a=a cum prev[zuse Otilia. T`n[rul o constat[ ]n micilucruri, ]n aparen\[ ne]nsemnate. }nt`i nu mai fu rugat s[preg[teasc[ pe Titi pentru corigen\[, fiind ]nlocuit cu St[nic[,a c[rui pedagogie g[l[gioas[, plin[ de invective ]mpotriva=colii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi v[zu c[ Aglaeavea un chip special de a-=i ar[ta invidia ]ntr-o privin\[ oarecare,=i anume, t[g[duind cu autoritate c[ ceva se ]nt`mplase sause va ]nt`mpla.

— Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispre\ inten\ionat,pref[c`ndu-se c[ uitase planurile acestuia, nu-\i cau\i oslujb[? Ca orfan, g[se=ti mai u=or. S[ ai =i dumneata un microst ]n via\[.

— Urmez Facultatea de medicin[, vesti Felix jignit.Aglae afect[ a nu-l lua ]n serios:— A=, facultatea, asta e pentru b[ie\i de bani gata. }\i g[se=te

el, Costache, vreun rost pe undeva.Felix se temu ca Aglae s[ nu ]nr`ureasc[ pe mo= Costache

=i ca acesta s[ nu fie cumva ]n stare s[-l ]mpiedice, m[carned`ndu-i cele trebuitoare. Dar mo= Costache, ca de obicei,nu numai nu-l st`njeni, ci p[rea m`ndru de ]mprejurarea asta,=i, mai t`rziu, primi pe colegii t`n[rului cu mimica luiparticular[, ]ns[ cu o des[v`r=it[ ]ng[duin\[. Numai c`ndFelix avu trebuin\[ de bani pentru ]nscriere, mo= Costache sef`st`ci, ]ntreb[ dac[ nu se poate mai t`rziu, sf[tui pe t`n[r s[ia din alt[ parte, c[ g[se=te el pe urm[. Cum Felix nu aveanici un „alt[ parte“, ]nf[\i=[ cazul Otiliei, care f[cu ceea cef[cuse =i alt[ dat[. Pretinse a avea ea o metod[ sigur[, merseprin ora= =i aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimicnim[nui. Felix deveni, b[nuitor. Titi se ]nscrisese mai departe

108

G. C[linescu

la liceu, dup[ ce d[duse corigen\a, =i frecventa cursurile]mbr[cat ]n uniform[ ca un ofi\er. +i el ]ncepuse a-l irita peFelix cu aceast[ convingere nestr[mutat[ c[ Felix nu va urmamai departe studiile.

— Acum ce faci? ]l ]ntreb[ el.— M[ voi ]nscrie la Universitate.Titi t[cu neutru, apoi spuse convins:— Mama zice c[ ai s[-\i cau\i o func\ie!C`nd Felix se ]nscrise cu adev[rat la Universitate, Aglae

p[ru consternat[.— Tu nu supraveghezi deloc pe b[iatul [sta? zise ea lui

Costache.St[nic[ depl`nse soarta intelectualilor =i se jur[ c[, dac[ ar

fi avut din nou v`rsta lui Felix, s-ar fi v`r`t la un me=te=ug.Lucrul fiind iremediabil, Aglae ]ncepu =i ea s[ comp[timeasc[via\a medicilor, s[ dea pilde de mizerie, s[ dezguste ]n oricechip pe Felix. Nu trecu mult =i Titi nu mai merse la liceu =iap[ru ]ntr-un costum civil m[iestos, cu lavalier[. Taina se l[muripe dat[. Titi era prezentat ca „student“ la belle-arte, unde ]ntr-adev[r se ]nscrisese, pretinz`ndu-se c[ a terminat liceul. AcumAglae, p`n[ mai ieri detestatoare a m`zg[lelilor lui Simion, sem[rturisea o admiratoare aprins[ a artelor.

— N-am vrut, zicea ea, s[ ]mpiedic voca\ia lui Titi. S[-=icultive talentul ]n lini=te, c[ ]ngrijesc eu de viitorul lui. Nuoricine se na=te cu un dar ca al lui.

Acestea fiind spuse fa\[ de to\i, Otilia f[cu cu ochiul luiFelix. Aglae o observase.

— +i dac[ mi-o ajuta Dumnezeu, ad[ug[ ea ]n\epat, ams[-l ]nsor =i s[-l a=ez la casa lui, ca s[ nu cad[ pe m`inile uneidezm[\ate.

Ironia soartei f[cu ca tocmai „dezm[\ata“ s[ de=tepteinstinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea dince ]n ce mai des ]n casa lui Giurgiuveanu, c[ut`nd ]n chip]nvederat pe Otilia. Lipsit de elocu\iune =i de idei, el se a=eza]n apropierea fetei =i z`mbea t[cut, c[ut`nd cu dificultate unprilej de convorbire. Totu=i, aceste vizite dese erau surprinz[toare

Enigma Otiliei

109

din partea lui Titi, care nu ar fi mers singur ]n casa cuiva, subnici un chip. Titi se l[sa ]mbr[cat dup[ gustul Aglaei, se mi=cadup[ ordinele ei =i refuza s[ fac[ altceva, pe dat[ ce citeanega\iunea ]n ochii ei. Acum Titi p[rea nervos =i-=i ]nghi\ea,c`nd vroia s[ vorbeasc[, prea des, saliva.

— Ce faci? ]ntreb[ el deodat[, a=ez`ndu-se l`ng[ Otilia.— Tu nu vezi? cos, r[spunse Otilia, f[r[ s[-=i ridice capul,

ca unui copil mic.C`teodat[ Titi =edea a=a de mult, rumeg`nd o inten\ie

obscur[ =i urm[rind toate gesturile acesteia, ]nc`t Otilia seagasa =i se ridica s[ plece ]n odaia ei. Titi o urm[rea docil =iacolo =i se posta ]n pragul u=ii.

— Titi, tu n-ai nici o ocupa\ie?— Nu! r[spundea naiv Titi, urm[rindu-=i g`ndul neexprimat.Un instinct de fat[ ]ns[ f[cea pe Otilia ca fa\[ de Titi s[-=i

supravegheze gesturile ei, a=a libere =i de nep[s[toare, deobicei. Titi ]ncepuse s[ fie congestionat la fa\[, distrat, =i Aglae,b[nuind pricina, ]l ]ndemna s[ plece de acas[. St`nd pe banc[chiar al[turi de Otilia, fiind de fa\[ =i Felix =i vorbind cu to\iidespre colegele lor, Titi, r`z`nd chinuit, apuc[ st`ngaci bra\ulgol al Otiliei.

— Dar stai frumos, Titi, ce ai? se irit[ aceasta =i privisemnificativ ]n ochii lui Felix.

Titi puse lui Felix, ]ntre patru ochi, o ]ntrebare care-i suiacestuia tot s`ngele la cap:

— Ascult[... tu e=ti bine cu Otilia... spune drept... sepreteaz[?

— Cum po\i jigni pe Otilia, se indign[ Felix, presupun`ndasemenea lucruri? Otilia e o fat[ cuminte.

Titi mestec[ saliva, preocupat =i incredul:— Mama spune c[ a v[zut-o cu mul\i.— Nu e adev[rat, nu e adev[rat! neg[ Felix aprins.}ntr-o zi ]ns[, Titi, dup[ o lung[ =edere nemotivat[ ]n

apropierea Otiliei, care citea, ]ndr[zni un gest oarecare deconcupiscen\[, care irit[ pe fat[.

— E=ti nebun, Titi, \ip[ ea, pleac[ de aici!

110

G. C[linescu

|ip[tul ei fu auzit indirect de Aglae, care se m`nie foc,]ns[ nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea ]=i v[rs[ toat[ ciuda fa\[ de mo=Costache, fiind sigur[ c[ Otilia o auzea dintr-o odaie al[turat[:

— Nici n-a pus m`na b[iatul pe ea. +i dac[ ar fi pus, ce?Fete ca ea pentru asta sunt. S[ tr[iasc[ discret cu b[ie\ii defamilie, s[-i fereasc[ de alte lucruri mai rele.

Otilia ap[ru pe u=[ cu coama m`nioas[, cu ochii ]nc[rca\ide fulgere.

— Papa!, strig[ ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,ori tanti Aglae nu mai calc[ pe aici.

Mo= Costache holb[ ochii, =i a=a prea holba\i, =i deschisebra\ele ca un om ce st[ s[ se-nece, privind cu teroare =iimplorare c`nd pe unul, c`nd pe altul. Aglae f[cu o str`mb[tur[de sfidare, dar nu ]ndr[zni s[ mai vorbeasc[, uimit[ denea=teptata reac\iune. Costache, dup[ ce a=tept[ ]n zadar cacele dou[ p[r\i s[ se potoleasc[, spre a-i cru\a trebuin\a de alua o atitudine, ]=i d[du seama de t[ria m`niei Otiliei, carea=tepta inflexibil[.

— Nu-nu-nu... trebuie... s[-s[-s[... spune\i vorbe grele,se b`lb`i el c[tre Aglae, la plural, spre a atenua prin echivocrepro=ul.

Aglae ie=i, tr`ntind u=a. Otilia merse c[tre mo= Costache,]l ]mbr[\i=[ trist[, dar f[r[ s[ pl`ng[, =i, l[s`ndu-=i capul peum[rul lui, spuse alint`ndu-se:

— Papa, de ce la=i tu s[ m[ batjocoreasc[, =tii bine c[ nule-am f[cut nimic?

Mo= Costache, ]n loc de orice r[spuns, o str`nse u=or ]n bra\e.Acum tanti Aglae nu mai venea ]n casa lui mo= Costache,

spre ]ntristarea acestuia =i bucuria Otiliei. }n schimb, at`tCostache, c`t =i Aglae, ca s[ poat[ p[stra comunicarea ]ntreei, unul, din la=itate, cealalt[, din interes, se foloseau de Felix,care ]ncepu s[ fie, f[r[ voia lui, un agent de leg[tur[. }n acela=itimp, St[nic[ f[cea cu ochii lui ceea ce ar fi voit sa fac[ Aglae.Se-nt`mpl[ ca o dat[ St[nic[ s[-l g[seasc[ ]n cas[, ]n odaialui, numai pe Felix, care citea un curs de anatomie. Venisetiptil, trec`nd prin toate od[ile f[r[ s[ tr`nteasc[ u=ile, a=a

Enigma Otiliei

111

]nc`t Felix fu speriat c`nd auzi ]napoia lui un glas b[rb[tesc.St[nic[ ]ncepu s[ se plimbe prin camer[, examin`nd cu aten\ietoate lucrurile =i vorbind cu o bonomie inten\ionat[, ce presu-punea complicit[\i din partea lui Felix.

— Va s[ zic[, aici stai... nu e r[u (St[nic[ ]nfipse m`na ]nsaltea, privi fugitiv ]n dulapul de haine), are mobile mo=Costache... Nu =tii c`t ]\i re\ine pentru pensiune? Te pomene=tic[ nu =tii nici ce venit ai! S[ =tii c[ am s[ m[ interesez, aflu euprin oamenii mei, mo=u e pezevenghi (St[nic[ ie=i ]n geaml`c,continu`nd vorbirea =i mai tare, =i deschise u=a de la odaiaOtiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu po\i =ti bine ceare =i ce n-are. Aici =ade Otilia! Frumos! Frumos! Nostim[ fat[,Otilia (St[nic[ f[cu cu ochiul lui Felix), are temperament, =tiePascalopol dup[ ce umbl[, stai al[turi de ea, las’ c[-i bine, =ieu, c`nd eram student, =edeam la gazd[ pe aceea=i sal[ cu ofat[ delicioas[, eh, ce fat[, s[ te fere=ti ]ns[ de Otilia, e =ireat[,f[-\i interesele =i at`t, nu te cola, las’ c[ nu e=ti dumneataprost, nu te v[z eu? (St[nic[ f[cu iar cu ochiul lui Felix, c[ruia]i ardeau obrajii de ciud[.) Dar ce are Otilia aici? (St[nic[ ]iscotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batistefine, fleacuri scumpe, Pascalopol s[ tr[iasc[... Cu Otilia, dac[ai bani, bine, dac[ nu, te planteaz[. (St[nic[ ]ncepu s[ coboaresc[rile, condus str`ns de Felix, care se temea s[ nu ia ceva dincas[; ajun=i ]n odaia cu masa de joc, ]ncepu din nou s[scotoceasc[, ]ntoarse tablourile pe dos, cercet[ c[ptu=eala delemn a oglinzii, arunc[ ochii ]n toate p[r\ile, ]n sf`r=it ridic[capacul cheselei cu tutun =i ]ncepu s[ miroas[.) Are tutun bunmo=u, =i =tii de unde, nici nu-\i trece prin g`nd, are debit detutun, pe care ]l exploateaz[ prin al\ii, tot Pascalopol i-a f[cutrost de brevet, c`=tig[ grozav, fiind ]n centru. (St[nic[ v`r]m`na ad`nc ]n chesea =i-=i umplu buzunarul cu tutun.) Uite,oameni ca [=tia las[ succesiuni ]ncurcate, \i-o spun eu, caavocat, nu fac testament, sau fac unul ne=tiut de nimeni, ]nfavoarea c`te unui =iret. Otilia ce treab[ are? Noi, familia,dac[ am fi mai energici, am putea lua m[suri, =tii, sunt destule,debilitate mintal[ etcetera, etcetera, dar mo=ul e pezevenghi,

112

G. C[linescu

]l ]nva\[ Otilia =i-l ajut[ Pascalopol. Ascult[, spune drept, ]nfond e ]n interesul dumitale, eu pot s[-\i fiu de mare folos ]ncarier[ (am s[-\i recomand o fat[ fain[, unic[), n-ai auzit pemo= Costache vorbind de testament, de adop\iune, de lucruride astea, ]n sf`r=it? E discret mo= Costache, dar dumneata tragecu urechea, mai ales c`nd vine Pascalopol. Mai treci pe lanoi, ]ntreba Aurica de dumneata!

Din aceast[ p[l[vr[geal[ a lui St[nic[, Felix fu nevoit s[constate c[ unele lucruri nu erau lipsite de adev[r. Mergea pestrad[ cu un coleg de facultate, c`nd deodat[ acesta ]l traserepede de bra\.

— Vino-ncoace, s[ ne ascundem colo ]n gang. Trece ]n col\proprietarul meu, c[ruia nu i-am pl[tit chiria pe luna asta.

Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe por\iunea dinspreCotroceni. Felix arunc[ ochii =i z[ri pe mo= Costache, care olua ]n direc\ia C[ii Plevnei. }ntreb[ mirat:

— Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, CostacheGiurgiuveanu.

— Nu mai spune! Chiar a=a-l cheam[.Colegul ]l inform[ c[ =edea ]ntr-o cas[ de raport cu c`teva

caturi, foarte modern[, ]ns[ cu apartamente mici, pe careproprietarul le ]nchiria la studen\i, la intelectuali tineri ]nconcubinaj, sco\`nd astfel un venit mai mare. Accepta chirialunar, ]n schimb se acoperea printr-o poli\[ scadent[ la dataexigibilit[\ii ei. }n caz de neplat[, preschimba poli\a sporindu-icifra, sau o protesta, d`nd afar[ pe chiria=. }n genere ]ns[]ng[duia pe to\i cu mult[ bonomie, fiindc[ prin sistemulpoli\elor =i al ]nt`rzierilor, chiria, mic[ ]n teorie, se dubla. Pl[tit[anticipat, chiria era, de pild[, patruzeci de lei lunar, poli\a erade optzeci de lei, la ]nt`rzieri cu preschimb[ri se ad[ugadob`nda. C`nd t`n[rul chiria= se ]ncurca, mo= Costache nudevenea brutal. Arunca ochii prin cas[, ajuta memoria debito-rului =i-i cerea, bun[oar[, dac[ era student ]n medicin[ (peace=tia ]i prefera), tratate de medicin[, cursuri, articole deobicei scumpe. Felix ]=i aduse aminte fulger[tor atunci c[ mo=Costache se oferise s[-i cumpere el, pun`ndu-i ]n cont, anume

Enigma Otiliei

113

manuale, ceea ce-l surprinsese ca contrast`nd cu aparenta luiignoran\[, =i c[ chiar ]i adusese unul, ]n perfect[ bun[ stare,cu excep\ia unei semn[turi rase cu un briceag. Colegul ]i maipovesti c[ mo= Costache vine des s[ vad[ casa, ]i d[ t`rcoaleatente, privind-o cu m`inile la spate de pe trotuarul opus, baurc[ sc[rile, ascult`nd uneori zgomotele din cas[, c[ instalase,unicul ]n Bucure=ti, un dispozitiv care face ca becul electric,aprins cu comutatorul de jos, s[ se sting[ cam ]n clipa c`ndchiria=ul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita r[m`nerea pestenoapte a unei l[mpi aprinse. (Felix se g`ndi prin contrast lalampa cu petrol din casa lui mo= Costache.) De altfel, b[tr`nulnu f[cea nici o observa\ie, privea cu ochi paterni pe tineriicare aduceau femei =i le saluta ceremonios pe acestea, dac[p[reau de condi\ie bun[. Colegul mai ad[ug[ c[ mo= Costacheavea obiceiul s[ ]ncerce de a da restul, la unele sume pl[tite,]n timbre po=tale, pe care le \inea ]ntr-un portofoliu gros, legatcu gumilastic, pretext`nd c[ n-are m[run\i=. Felix ]=i amintinumaidec`t de debitul de tutun denun\at de St[nic[.

Spre Cr[ciun, St[nic[ ap[ru ]n casa lui mo= Costache cuun individ necunoscut, ]ntre dou[ v`rste, ]mbr[cat ]n haineprea lungi, ponosite, cu mari must[\i ro=cate c[z`nd pestebuze, cu capul ras. Avea ]nf[\i=area neru=inat[, ipocrit[ aavoca\ilor de provincie, sili\i s[ fac[ orice pentru a tr[i =ilipsi\i de orice scrupule. Fa\a ]i era rumen[, ]nfloritoare, iarochii, sp[l[ci\i. }nt`mpl[tor, se afla =i Pascalopol, fiind spresear[, al[turi, se-n\elege, de Otilia =i de Felix. Acesta r[masenedumerit c`nd St[nic[ recomand[ pe individul ro=u:

— V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu,domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorb[, dar bundoctor, pe mul\i a sculat din pat.

St[nic[ vorbea familiar, cu preten\ii de umor, ]ns[ Pascalopolnu gust[ deloc spiritul lui =i l[s[ privirea ]n jos, jenat. Doctorulse a=ezase ]ndr[zne\ pe scaun =i a=tepta ca un specialist chemat]ntr-adins. Felix schimb[ c`teva ocheade cu Otilia. V[dit,am`ndoi nu ]n\elegeau ce voiau cei doi musafiri.

— Papa, ]ntreb[ Otilia, e=ti bolnav? Tu ai chemat pedomnul doctor?

114

G. C[linescu

— Nu, nu, nu, se ap[r[ Costache, ]nsp[im`ntat la ideea dea pl[ti vreo vizit[. N-am chemat pe nimeni.

— Ei, frate, preciz[ St[nic[ cu aer jignit, domnul doctor nuia nici un ban, l-am adus eu ca pe un prieten, s[-l cunoa=te\i =idumneavoastr[, dar ar fi bine s[ v[ examineze pu\in, nu stric[,e mai cuminte s[ chemi doctorul c`nd e=ti s[n[tos. Nu e a=a,Vasiliad, ce zici?

}n loc s[ se arate jenat, ca o c`nt[rea\[ c[reia i se cere s[c`nte la vizite, doctorul r[spunse hot[r`t:

— Se-n\elege, se-n\elege!— Ce spui, Vasiliad, de veri=oara mea Otilia, zise St[nic[,

ar[t`nd spre fat[, nu-i a=a c[-i stra=nic[?Vasiliad p[ru a aproba, dar ]ntreb[ judec[tore=te:— Sunte\i c[s[torit[?— A=, pufni St[nic[, ce c[s[torit[! Nici n-o sf[tuiesc s[ se

c[s[toreasc[. Azi, o fat[ frumoas[ =i inteligent[ face carier[str[lucit[, dac[ n-are prejudec[\i. Ce s[ se m[rite? C`nt[admirabil la pian, vorbe=te dou[ limbi str[ine, i-ar trebui oprotec\ie mare. Ai v[zut Lilly de Georgiades! A luat un premiula Nisa acum trei ani!

Otilia se-ncrunt[ de bun[voin\a trivial[ a lui St[nic[, =iPascalopol ]ncepu s[ bat[ nervos cu degetele ]n mas[. Lilly deGeorgiades era, al[turi de Mi\a Biciclista, o curtezan[ de stilmare a Capitalei din acea epoc[.

— Examineaz-o pe Otilia, st[rui St[nic[. E cam nervoas[,debil[.

Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mi=casespre ea.

— Mersi! Nu sunt bolnav[, sunte\i prea gentil!— Nu =tii, Otilio, declam[ St[nic[, ce ureche fin[ are

doctorul! Minunat[! Dac[-l aduceam la vreme la ]ngera=ul meu,azi ar fi tr[it. S[ =tii ce te a=teapt[, s[ previi, [sta e rostulmedicinei! Mo= Costache, te rog eu (St[nic[ f[cu din m`inisemnul rug[min\ii), am v[zut c[ tu=e=ti, ai s[-mi mul\ume=ti.

Vasiliad se ridicase, ]ndrept`ndu-se spre Costache, careimplora pe ceilal\i din ochi s[-l salveze, ]n vreme ce St[nic[,spre a-i z[d[rnici rezisten\a, ]i =i tr[sese haina.

Enigma Otiliei

115

— G[sesc c[ nu e potrivit, protest[ Otilia cu oarecareiritare, s[-l examina\i pe tata, f[r[ rost, s[-i mai v`r`\i ]n capcine =tie ce idei.

St[nic[ izbutise sa trag[ =i vesta =i se f[cu c[ n-aude peOtilia.

— Ai s[-mi mul\ume=ti, nu altceva! asigur[ el pe mo=Costache. Ureche minunat[.

Doctorul Vasiliad comand[ profesional b[tr`nului:— Scoate\i-v[ =i c[ma=a!Acesta, intimidat, se execut[, arunc`nd o uit[tur[ vrednic[

de mil[ c[tre ceilal\i, care nu se putur[ ab\ine de a nu z`mbi.— C`\i ani ave\i? ]ntreb[ doctorul, imperios. Mo= Costache

se f`st`ci. Era ]nvederat c[ nu-i pl[cea s[-=i spun[ v`rsta.— +aizeci =i =apte, =aizeci =i cinci... nu =tiu!— Hm! f[cu doctorul, ]n timp ce St[nic[ se-nv`rtea, frec`n-

du-=i m`inile, ]n prada unei vizibile satisfac\ii. A\i suferit devreo maladie infec\ioas[ intim[, so\ia dumitale a f[cut avorturi?

Mo= Costache se-ng[lbeni, iar Pascalopol interveni:— Domnule doctor, eu cred c[ la o consulta\ie de amuzament

nu e nevoie de ]ntreb[ri nepotrivite, c`nd sunt de fa\[ =idomni=oare.

—De ce, de ce? s[ri \an\o= St[nic[, domnul doctor trebuies[ =tie tot!

Doctorul nechemat a=ez[ pe bolnavul f[r[ voie pe un scaun,]i ciocni genunchii, a=eza\i unul peste altul, spre a le controlareflexele, ]ncerc[ cu un ac de g[m[lie sensibilitatea epidermei,privi pe Costache ]n pupilele ochilor, cu ajutorul unei lum`n[riapropiate brusc, ]l puse s[ scoat[ limba afar[ =i s-o \in[ dreapt[,]l chestion[ apoi ]ntr-un mod straniu: c`t face 15 + 18, ]n ce anse afl[, cine este rege. Mo= Costache, a=a de supus prin firealui, se cam sup[r[:

— Crezi c-am ajuns ]n dddoaga copil[riei?— De c`t[ vreme ave\i aceast[ dificultate la vorbire? ]ntreb[

doctorul, privind cu ]n\eles spre St[nic[.Iritat de ]ndr[zneala lui Vasiliad, mo= Costache se b`lb`i

=i mai r[u:

116

G. C[linescu

— Uuunde vvvezi dum... dumneata c[ am dificult[\i?— A=a vorbe=te dumnealui totdeauna! asigur[ St[nic[.Felix, de=i la ]nceputul studiilor, din scurta lui experien\[

prin contactul cu colegii, prin lectura din proprie ini\iativ[ aunei patologii generale, ]n\elese c[ Vasiliad umbla s[ descoperela mo= Costache o atingere a sistemului nervos, vreo infec\ielocalizat[. Din felul cum examina doctorul, nu i se p[ru c[ arede-a face cu un practician bun.

— Domnule doctor, zise el, ceea ce b[nui\i dumnea-voastr[, examin`nd reflexele, nu poate exista ]n nici un caz]n aceast[ cas[.

— Dumneata ai no\iuni de medicin[? ]ntreb[ Vasiliad, ostil.— Domnul este student ]n medicin[! comunic[ St[nic[.Doctorul se ]ncrunt[ =i deveni deodat[ servil.— Daa? N-am =tiut! Fire=te c[ nu e nimic. Dar noi ne

facem datoria.— }n cazul de fa\[, mi se pare c[ v[ amuza\i pe socoteala

lui papa, ad[ug[ Otilia.Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie =i b[tu aprobativ

pe Felix pe um[r.Vasiliad ]ncepu acum s[ fac[ ausculta\ia pl[m`nilor,

duc`ndu-=i urechea deasupra spin[rii b[tr`nului.— Spune\i treizeci =i trei, comand[ el.— Cccum?— Spune\i tare: treizeci =i trei. A=a. Tu=i\i. Din nou: trei-

zeci =i trei.— Treizeci =i trei. Treizeci =i trei. Treizeci =i trei.Doctorul ridic[ capul.— A\i suferit vreodat[ de vreo congestie la baza st`ng[?— Nu-nu-nu! se ap[r[ Costache, pu\in palid.— A\i avut ceva: aud crepita\iuni.— Domnule doctor, s[ri Pascalopol, l[sa\i omul ]n pace. N-a

avut nimic.— Nu ave\i din c`nd ]n c`nd sufoca\iuni, palpita\ii?Mo= Costache ezit[, indispus.— Am s[ v[ dau un calmant foarte bun, insinu[ doctorul!

Enigma Otiliei

117

— E v`rsta, fire=te, coment[ sinistru St[nic[. Examineaz[=i inima, Vasiliad.

— Se-n\elege, se-n\elege.Vasiliad ordon[ lui mo= Costache s[-=i opreasc[ respira\ia

=i-=i puse urechea pe pieptul lui, ]n vreme ce cu m`na dreapt[]i lua pulsul.

— Oarecare oboseal[, decret[ el, nesolicitat, evident,]ngro=area vaselor. Sunte\i cam sanguin, cam rumen la fa\[.Trebuie s[ v[ feri\i de accidente. M`ncare mai pu\in[.

Doctorul se preg[tea s[ continue examenul =i ]n direc\ianutri\iei, ]ns[ mo= Costache ]ncepu s[ reziste. }=i tr[sese c[ma=a=i se ]mbr[ca.

— Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mul\umesc, bomb[ni el.— Suntem gr[bi\i, domnule doctor, t[ie scurt Pascalopol,

ridic`ndu-se, tocmai voiam s[ ie=im ]n ora=. La revedere. Larevedere, domnule St[nic[.

— Circula\ia dumneavoastr[ e singura chestie care trebuies[ v[ preocupe, urm[ doctorul, ca s[ dea o ]nf[\i=are onorabil[concedierii. .

— Nu-i a=a? Nu-i a=a? exult[ St[nic[, nu se =tia dac[ derecomandarea doctorului, sau de =tirea proastei s[n[t[\i aexaminatului.

Ca s[ scurteze comedia, Pascalopol trecuse ]n odaia al[turat[,tr[g`nd printr-un semn pe to\i ceilal\i ai casei. Mo= Costache seduse sup[rat ]n odaia lui, s[-=i dreag[ ]mbr[c[mintea, iar Otiliaveni cu informa\ia c[ St[nic[ =i doctorul trecuse, prin strad[, ]ncurtea Aglaei.

— Ceea ce face St[nic[ mi se pare foarte suspect, spusePascalopol c[tre Felix =i Otilia. S[ fi\i cu ochii ]n patru. Cusiguran\[ c[ doctorul a fost trimis de cocoana Aglae. Amimpresia c[ am auzit de el, e unul dintre acei rata\i ai meseriei,cu care se aranjeaz[ decesele cu mo=teniri importante, gatas[ dea orice m[rturie.

— Dar ce rost are s[ vin[ aici, nu ]n\eleg, spuse Felix.— Zici c[ ]i f[cea examenul sistemului nervos? urm[

Pascalopol, apuc`nd pe Felix prietene=te de bra\. }ntreba de

118

G. C[linescu

infec\ii, de avort, fire=te. Cu alte cuvinte, voia s[ vad[ dac[nu cumva Costache e pe cale de a se scr`nti, de a deveniiresponsabil. Un =napan de [sta, care are curajul s[ intre nepoftit]n casa omului =i s[-l dezbrace, e ]n stare de orice. Poate s[insinueze c[ a avut impresia c[ Costache era atins, c[ b`lb`iala,pe care toat[ lumea i-o =tie, e un fenomen suspect etcetera.Dac[ cucoana Aglae ar fi ]ntrebat[, ca martor[, ce =tie despreb`lb`iala inofensiv[ a bietului Costache, ce crede\i c-ar spune?

Cei doi erau nedumeri\i.—Ar fi ]n stare s[ spun[ c[ Costache n-a avut-o ]nainte =i

c[ numai de c`t[va vreme i-a venit, c[ Costache a ]nceput s[devin[ iritabil, c-o gone=te pe ea, pe sor[-sa. Lumea o crede,ca sor[.

— Dar de ce? se chinuia mereu Felix cu ]ntrebarea.— E=ti copil! O vezi pe fata asta? (Ar[t[ spre Otilia.) Fata

asta n-are pe nimeni, dec`t pe mo= Costache, care, s[ nu fimnedrep\i, o iube=te. Datoria lui este ]ns[ s[-i lase un rost, fiindc[i-a m`ncat averea bietei maic[-sa, sau s-o adopte, ca s[-i asiguresuccesiunea. Dac[ ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-armai interesa-o mizeriile astea. Dar, ]n sf`r=it! Ei bine, cucoanaAglae, condus[ de St[nic[ [sta, care e un escroc (s[ nu te superi,domni=oar[ Otilia) =i umbl[ dup[ procopseal[, e capabil[ s[declare c[ Costache s-a smintit =i e iresponsabil, aduc`nd m[rturiadoctorului. Pentru bani, cape\i orice declara\ie. Costache pussub interdic\ie ]nseamn[ scoaterea din cas[ a domni=oarei Otilia.

— Vai! se ]nsp[im`nt[ Otilia de ra\ionamentul dur almo=ierului.

— A=a ceva n-are s[ se-nt`mple, nu-\i fie team[, o m`ng`iePascalopol, Costache e s[n[tos, tr[ie=te mai mult dec`t noito\i; dar trebuie s[ fii prudent[. Spionajul e cam ru=inos, daruneori e s[n[tos. Domnul Felix merge des prin casa cocoaneiAglae, n-ar strica s[ trag[ cu urechea. Trebuie s[ \in[ =i el ladumneata (am v[zut eu c[ \ine, nuan\[ Pascalopol cu o ironiebonom[), cum \iu =i eu, =i mo= Costache... ca la o fiin\[ ginga=[,care merit[ ocrotirea, ca la o floare rar[. (Felix privi pe mo=ier,aprob`nd, gata la devotamente.) S[ fim preveni\i, s[ nu-i fac[

Enigma Otiliei

119

lui mo= Costache cine =tie ce boroboa\[. St[nic[ [sta e]ndr[zne\, neru=inat, =tie, ca orice avocat, toate =icanele.

— Nu-mi vine s[ cred, mai rezist[ con=tiin\a Otiliei, c[tanti Aglae ar fi ]n stare s[ ajung[ p`n[ la m`r=[via asta, m[carde ru=inea lumii, fiindc[, altfel, este ]ntr-adev[r lipsit[ de oricesentimentalisme. De ce ar da de b[nuit? O cred mai ipocrit[.

— Dac[ nu s-au g`ndit la asta, atunci au vrut s[ =tie, emisePascalopol alt[ ipotez[, dac[ Costache o mai duce mult. S[vad[ cum merge inima, dac[ n-are vreo racil[, s[-l supraveghezede aproape. +tii de ce nu l-a l[sat pe Costache s[ se mute? Ca s[nu scape de sub ochii ei. Dac[ mo= Costache ar fi mai de ]n\eles,de mult ]l f[ceam s[-=i pun[ afacerile ]n regul[.

Mo= Costache se ]ntorsese ]mbr[cat cu paltonul, dar cu fa\a]ntunecat[.

— Aaasta nu-nu-nu-mi place... S[ nu-mi mai vvvie pe-aci!protest[ el, prea t`rziu.

Pascalopol ]l lu[ de bra\ =i-l ]mpinse spre ie=ire. Ceilal\i sepreg[teau =i ei s[-l urmeze, fiindc[ mo=ierul ]i invitase seara ]nora=. C`nd tr[sura se urni, Pascalopol spuse b[tr`nului, ]mbietor:

— M[i Costache, f[-mi, m[ rog, pl[cerea =i treci m`inediminea\[ pe la mine, am s[-\i spun lucruri care te intereseaz[.

Felix, a=ezat pe banchet[, avea privirea ]ndreptat[ ]nsprepunctul de pornire. La poarta casei Tulea z[ri o ]ngr[m[dire decapete care priveau ]nspre tr[sur[ cu expresii sumbre. Mai multprin intui\ie, distinse, pe l`ng[ silueta doctorului, care pleca,pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei =i a lui St[nic[, iarmai ]n fund, cocoa=a ]mbrobodit[ a lui Simion.

120

G. C[linescu

VIII

Felix ]=i d[dea prea bine seama c[ iube=te pe Otilia, f[r[s[ poat[ determina con\inutul acestui sentiment. Uneori ]lurm[reau genunchii mici ai fetei, ]n pozi\ia ]n care ea ]i]mbr[\i=a. Erau ni=te genunchi ca=ti =i =trengari ]n acela=i timp,cu o personalitate a lor proprie, =i lor ar fi voit Felix s[ lecomunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Alt[ dat[, p[rulc[zut ]n bucle cre=tea ]n visele t`n[rului =i-l inunda. S[-i spun[Otiliei c-o iube=te ]n fa\[, Felix nu putea. Otilia era familiar[,liber[ ]n mi=c[ri, =i ceea ce cu alt[ fat[ trebuia c`=tigat dup[]ndelungi tactici, cu ea se c`=tiga dintr-o dat[. Asta dezorientape Felix. Otilia ]l lua de bra\, Otilia ]l m`ng`ia matern cudegetele-i sub\iri, Otilia-i v`ra m`na f[cut[ pieptene prin p[rulmare, zic`ndu-i: „Trebuie s[-\i mai tai pletele, parc[ e=tiSamson“. Cople=it de aceste volupt[\i, Felix nu era ]ns[mul\umit, fiindc[ nu era sigur c[ sunt un semn de dragoste.Odat[ voi s[ r[spund[ acestor familiarit[\i, s[ ias[ din stareade protejat, =i la un mic serviciu al Otiliei f[cu gestul de a-is[ruta m`na. Otilia se dep[rtase prea repede, spre a-i ]ng[duiomagiul, apoi b[gase de seam[ =i se r[zg`ndise.

— Vrei s[-mi s[ru\i m`na? ]ntreb[ ea simplu. Uite!+i-i ]ntinse m`na la gur[. Cu astfel de purt[ri ale Otiliei,

Felix nu putea face progresul cel mare, care, dup[ el, trebuias[ fie o m[rturisire ]nfl[c[rat[, urmat[ de ]ngenuncheri =iefuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat r`z`nd la el =i i-ar fiomor`t vorbele pe buze, cum se mai ]nt`mplase. +edea ]ntr-ozi pe pat cu m`inile sub c[p[t`i =i urm[rea cu tot sufletulmi=c[rile Otiliei, de al[turi. }i spunea ]n g`nd tot ce nu ]ndr[zneas[-i spun[ ]n fa\[. Deodat[, Otilia ap[ru ]n pragul u=ii deschise:

— Ce faci tu aici, ziua n[miaza mare? La ce te g`nde=ti?

CUPRINS

Enigma Otiliei

121

Se a=ezase pe marginea patului lui Felix, ]nainte ca acestas[ fi avut vreme s[ sar[ jos:

— La ce te g`nde=ti? La ce te g`nde=ti?+i-i tot r[sucea un nasture al hainei. Felix ]=i culese for\ele.— A= vrea s[-\i spun ceva odat[, Otilia, mi-e fric[ ]ns[...— De at`tea ori mi-ai spus c[ vrei s[-mi comunici ceva

misterios. Spune odat[, c[ nu te m[n`nc. Haide, c[ m[ gr[besc.Vai, ce treab[ am!

Lui Felix i se p[ru ridicol s[ fac[ o declara\ie ]n asemenea]mprejur[ri. De aceea se obi=nuise s[ le fac[ ]n =oapt[, c`ndOtilia nu era de fa\[. Se ]nchidea ]n odaie cu o fotografie afetei =i se l[sa ]n voia vis[rii. O cuprindea de m`ini, o tr[geaspre el, ]=i apropia buzele de urechea ei =i-i =optea indefinit:„Te iubesc, te iubesc, te iubesc“. Nu mai putea dormi, darc[uta patul. Acolo, ]ntins, intra ]n visul unic, enervat c`nd erape cale s[-i scape. }ncerca s[ adoarm[ de-a binelea, ]ns[, pedat[ ce imaginea Otiliei se amesteca =i fugea, se trezea speriat=i o aducea ]napoi. }ncepuse s[ nu mai poat[ visa altceva =ic[p[tase adev[rate insomnii, care-i f[cuse cearc[ne la ochi.Ziua scria ]n caiete, caligrafic: „Iubesc pe Otilia“. C[uta,recurg`nd chiar la disimula\ii, gesturile de ocrotire ale Otiliei,care le oferea cu mult[ spontaneitate. De altfel, fa\[ de Otilia]=i exercita sentimentul filial, r[mas nefolosit din pricina mor\iitimpurii a mamei lui. Sim\ea nevoia s[ i se m[rturiseasc[, s[se a=eze sub protec\ia ei, s[ fac[ ]ntocmai ce i se ordona.

— Felix, striga c`teodat[ Otilia, cum e=ti de neatent! }\icade nasturele de la hain[. Vino ]ncoace, s[ \i-l cos!

Aten\ia aceasta era cu at`t mai hazlie, cu c`t Otilia ]=ipierdea nasturii ei f[r[ nici un regret, =i mai degrab[ arunca orochie la gunoi, dec`t s-o repare. Felix venea supus =i pre-gust`nd voluptatea apropierii. Otilia ]l tr[gea spre ea cu o dulceviolen\[, \`\`ia din gur[ nemul\umit[, at`rna un fir de a\[ ]ngura lui Felix, ca s[ nu uite (supersti\ie pe care o cultiva mult),=i apoi cosea nasturele, ]n vreme ce Felix ]i sorbea parfumulp[rului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme, nasturii,fiind cusu\i prea solid, nu mai c[deau, ]nc`t ]ntr-o zi Felix,

122

G. C[linescu

sim\ind nevoia imperioas[ de a sorbi respira\ia Otiliei, rupseun nasture =i merse la ea.

— M[ mir, zise Otilia, doar \i l-am cusut bine deun[zi!Nu-l b[nui, sau se pref[cu c[ nu-l b[nuie=te, ci numai se

ar[t[ sup[rat[ de at`ta neglijen\[. C[zut pe panta disimula\iei,Felix se pretext[ bolnav. Otilia, serioas[, ]i v`ra m`na prelung[de-a lungul g`tului, s[ vad[ dac[ n-are temperatur[, ]i f[ceaceaiuri, =edea pe marginea patului, ned`ndu-i voie s[ se deajos din el. Deodat[ ]i intr[ ]n cap c[ Felix nu se hr[ne=te bine.

— Se-n\elege, Marina g[te=te dezordonat, eu nu m[ ocup,e=ti subalimentat. Munce=ti =i prea mult.

Supraalimenta\ia impus[ de Otilia se reducea, c`nd ]=iaducea aminte, la un baton de ciocolat[ sau la o pr[jitur[v`r`t[ cu sila ]n gura lui Felix, care se supunea cuminte, fiindc[putea mu=ca pu\in =i din degetul fetei. Toate maternit[\ileacestea durau at`t c`t Otilia era numai cu Felix, acas[. Pedat[ ce ap[rea Pascalopol, sau o chema ]n ora=, Otiliaredevenea distrat[ =i ner[bd[toare de petreceri inedite. Atuncitoate ging[=iile ei fa\[ de Felix ]=i pierdeau, spre ciuda acestuia,orice semnifica\ie. Dac[ Pascalopol intra ]n chiar clipa c`ndOtilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-nt`mpl[ o dat[), fatanu l[sa lucrul, nici nu-=i schimba stilul familiar, dar ochii eierau ilumina\i, =i, pe dat[ ce sf`r=ea, alerga la mo=ier =i ]ncepeacu el obi=nuitele calinerii. Felix r[m`nea astfel un copilinofensiv, care nu concureaz[ pe oamenii mari. Din aceast[cauz[, el se umplu de o gelozie aprins[ =i hot[r] s[ l[mureasc[cu orice chip situa\ia. Ne]ndr[znind s[ ]nfrunte oral pe Otilia,se decise s[-i scrie. Lu[ o foaie de h`rtie =i a=ternu pe ea l[muritaceste cuvinte:

„Otilia, nu stau aici dec`t pentru tine, fiindc[ te iubesc.Altfel, a= fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai v[zut asta? Felix“

}nt`i se g`ndi s[ trimit[ scrisoarea prin po=t[, ]ns[ puteasosi c`nd era =i el de fa\[, =i asta nu-i convenea. Hot[r] s[ i-opun[ ]n camer[, dar =i a=a trebuia s[ fie prudent, ca nu cumvaMarina, deretic`nd od[ile, s-o arunce. A=tept[ p`n[ ce Marinatermin[ dereticatul ]ntr-o zi ]n care Otilia nu era acas[, =i apoi

Enigma Otiliei

123

depuse plicul cu indica\ia „Domni=oarei Otilia“ pe pat, p`ndindnelini=tit ]n odaia lui. La ora unu se auzir[ =i pa=ii Otiliei, u=atr`ntit[, p`r`itul patului, ]n care se aruncase spre a se odihnipu\in. Felix ]=i comprim[ palpita\iile grozave ale inimii.

— Felix, se auzi strig[tul fetei de al[turi, Felix, tu e=ti acolo?— Da, r[spunse acesta cu glasul stins.}=i ]nchipuia c[ fata citise scrisoarea.— Mi-e o foame nebun[. S[ mergem s[ m`nc[m. Papa

mi-a spus ]n ora= c[ nu vine la pr`nz. Dar vino ]ncoace.Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului.

Otilia era ]ntins[ pe sofa, ]mbr[cat[ a=a cum venise din ora=.P`n[ =i umbrela de soare se afla l`ng[ ea. T`n[rul cercet[fugar suprafa\a sofalei, dar nu z[ri nimic. V[zu scrisoarea, ]nsf`r=it, pe marginea mesei, nedesf[cut[. Fata o luase deci depe pat =i o pusese pe mas[, f[r[ s-o citeasc[. „Dar dac[ n-o vaciti deloc?“ se-nsp[im`nt[ Felix. }i venea s[ atrag[ aten\iaOtiliei asupra scrisorii =i apoi s[ fug[, fiindc[, ]n fond, lui ]i erafric[ de a pronun\a cuvintele de foc. Otilia se scul[ =i, lu`ndu-lde bra\, ]l ]ndrept[ spre u=[. La mas[, Otilia fu volubil[, ]ispuse impresii de Conservator, ]l ]ntreb[ despre activitatea luiuniversitar[. Sim\ise c[ Felix era preocupat.

— Ce ai, Felix? E=ti a=a distrat! Te pomene=ti c[ e=ti]ndr[gostit! Nu m-a= mira, cu at`tea colege...

Felix se sim\i dezam[git de presupunerea Otiliei, =i pring`nd ]i trecu toana de a smulge ]napoi scrisoarea. Otilia ]l \inumult de vorb[, apoi trecu ]n odaia cu pianul =i-i c`nt[ anumefraze, apel`nd mereu la aten\ia lui, ]n sf`r=it ]l sf[tui s[ seduc[ s[ se odihneasc[, fiindc[ p[rea obosit.

— M[ duc =i eu, vreau s[ citesc ceva, de mult n-am maipus m`na pe o carte.

Felix fugi ]nainte, ca s[ nu fie de fa\[ la g[sirea scrisorii,=i a=tept[ cu respira\ia ]ncordat[. Dup[ o ]ndelung[ cioro-v[ial[ cu Marina, Otilia urc[ sc[rile. Se auzi c`nd intr[ ]nodaie, du=umeaua p`r`i u=or ]n c`teva puncte greu deprecizat, Felix b[nui c[ Otilia se oprise ]n fa\a mesei. Apoiurmar[ mici zgomote indistincte =i... nimic. Felix se feri s[

124

G. C[linescu

dea ochii cu Otilia =i r[mase ]nchis ]n odaie. C`nd, t`rziu,ie=i, ca un ho\, u=a od[ii fetei era deschis[, scrisoarea lipseade pe mas[, iar Otilia era ]n ora=. Se-ntoarse la mas[ cuPascalopol =i cu mo= Costache, privi pe Felix degajat, se purtaca =i c`nd nimic nu se-nt`mplase. Contrariat, Felix deveni]ndr[zne\ =i ]ncerc[ s[ controleze efectul scrisorii. F[cu a=a]nc`t s[ se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata ]lprivi franc, ]i spuse vorbe indiferente =i nu p[ru nici intimidat[,nici cu con=tiin\a ]nc[rcat[. Lui Felix ]i ]ncol\i b[nuiala c[scrisoarea nu-i c[zuse ]n m`ini =i f[cu atunci ceea ce alt[dat[ n-ar fi f[cut. Profit`nd de faptul c[ Otilia era jos cuPascalopol, intr[ ]n odaia ei, arunc[ ochii pe pat =i pe mas[,pe du=umea, ]ns[ nu fu chip s[ descopere nimic. Scrisoareafusese luat[ de cineva, ]n orice caz.

A doua zi, la mas[, Otilia fu tot at`t de senin[, seara nuveni deloc. O m`hnire mare cuprinse pe Felix, o sil[ de toate,=i prin cap ]i trecur[ idei extravagante. Se g`ndea s[ lase totulbalt[, s[ fug[ undeva ]n lume, ca fochist pe un vapor, ]=i]nchipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi f[cut s[sufere =i s[ plece, o vedea pl`ng`nd. Melodrama asta inexora-bil[ ]i mi=c[ toate fibrele sufletului =i pref[cu descurajarea]ntr-o mare durere consolatoare. }=i chinuia totu=i mintea cu felde fel de ipoteze: Otilia a g[sit scrisoarea, dar n-a b[nuit de lacine este, =i-a ]nchipuit c[ e vreo glum[, vreo h`rtie veche alui Felix; a g[sit-o =i, distrat[, a aruncat-o f[r[ s-o desfac[; n-ag[sit-o deloc, scrisoarea c[z`nd undeva printre lucruri; a citit-o,dar nu-l iube=te pe Felix. Ipoteza din urm[ aprindea gelozia ]ninima lui Felix. Cum? Otilia are at`ta putere de a se preface?Are at`t de pu\in[ inim[ ]nc`t s[ nu vrea s[-i spun[ o vorb[? E]n stare s[ iubeasc[ pe b[tr`nul Pascalopol =i s[-l treac[ cuvederea pe el? O und[ de m`nie trecu prin el =i toate =tirilerele despre Otilia se adunar[ peste capul lui ]ntr-un stol negru,]nfrico=[tor. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o sor[. Nu puteas[-l urasc[. Poate c[ a sup[rat-o prin gestul lui. Nu se c[deas[-i scrie ]n chipul acela, care dovedea c[ p[trunsese ]n odaiaei (impruden\[ neiertat[), ci s[-i spun[ de-a dreptul, discret.

Enigma Otiliei

125

Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindc[ r[cealaOtiliei, dac[ ea era pricina, era definitiv[, iar circula\ia scrisoriinu mai putea fi urm[rit[. }n ziua c`nd orice speran\[ p[rupierdut[, Felix fu at`t de m`hnit, ]nc`t uit[ s[ se mai ]ntoarc[acas[ la pr`nz. }l cuprinse o frenezie nebun[ de a umbla singur=i merse pe jos, ]n frig, p`n[ la B[neasa. Vibra de am[r[ciuneade a fi ]n\eles =i c[uta ]nver=unat ]n minte o hot[r`re care s[fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la ]ntoarcere se a=ez[pe o banc[ ]nc[rcat[ de z[pad[, =i n-auzi nici huruitul uneitr[suri, nici sc`r\`itul unor pa=i. }l de=tept[ din toropeal[ o m`n[sub\ire care-i ridica b[rbia ]n sus. Era Otilia.

— Felix, ce faci tu aici? De c`nd te caut cu tr[sura! Vai, cef[r[ minte e=ti, c`te sup[r[ri ]mi faci!

Otilia se l[s[ pe banca ]nz[pezit[, ]ntr-o descurajareamuzat[. Era ]mbr[cat[ ]ntr-o hain[ foarte pe talie, de astrahan,pe care Felix n-o mai v[zuse.

— +i mai spui c[ m[ iube=ti!Felix tres[ri. Va s[ zic[, Otilia citise scrisoarea. Fata ]i

ridic[ din nou b[rbia, r`z`nd:— Felix, hai, spune-mi, de ce-ai fugit de-acas[? |i-am f[cut

noi ceva?Felix l[s[ din nou capul ]n jos =i r[spunse, sf[r`mat:— Dar =tii foarte bine... \i-am scris... nu mai pot a=a.— Tu m[ iube=ti? ]l ]ntreb[ Otilia serioas[ ca =i c`nd l-ar fi

]ntrebat dac[ e bolnav.Felix m[rturisi cu capul.— Ce copil e=ti! |i-am citit scrisoarea, dar am uitat, =tii c[

sunt o z[p[cit[. De ce s[ fugi? |i-am spus eu c[ nu te iubesc?Felix tres[ri deodat[ ]nfocat.— Otilia, e adev[rat? M[ iube=ti?— Ei, ei, nu \i-a spus nimeni c[ te ur[=te.Felix fu iar dezam[git. Lu[ m`inile Otiliei =i ]ncepu s[ le

s[rute m[runt, =i le a=ez[ pe obraz, le str`nse, ]n vreme ceOtilia ]l l[s[ s[ fac[, z`mbind. }ncurajat, voi s[ capete oconfirmare de alt[ natur[ =i ]ntinse g`tul s[ s[rute pe Otilia.Aceasta privi pu\in, examin`nd =oseaua pustie, apoi evit`nd,

126

G. C[linescu

bl`nd, gestul lui Felix, ]l s[rut[ ea ]ns[=i pe obraz, u=or, l`ng[ureche. Felix era ame\it de fericire.

— Haide acas[, Felix, =i fii cuminte, mai vorbim noi,alt[dat[. Bietul papa e ]ngrijorat. S[ nu-i spui nimic. O s[-lmin\im c[ ai avut lucr[ri la Universitate.

Ajun=i acas[, Otilia conduse pe Felix sus, ca pe un arestat,evit`nd sa ]nt`lneasc[ pe b[tr`n, =i-l depuse ]n prag.

— Du-te acum =i te ]nc[lze=te. Am s[-\i aduc ceai.Felix, voind s[ se ]ncredin\eze c[ nu visa, prinse pe Otilia

de m`ini.— Otilio, nu te juca cu mine, spune-mi, m[ iube=ti?— Nu-mi e=ti indiferent! dar acum am treab[, stai frumos.+i, chicotind, Otilia se n[pusti pe sc[ri ]n jos. Felix petrecu

o noapte paradisiac[, ]ns[ ]n zilele urm[toare, insatisfac\ia ]lcuprinse din nou. Otilia era familiar[ ca ]ntotdeauna, primeacu aceea=i bucurie pe Pascalopol, nu se schimbase ]n fondnimic. }ncepu s[ se ]ndoiasc[ de seriozitatea m[rturisirii Otiliei,vru explica\ii. O p`ndi ]ntr-o sear[ t`rziu, p`n[ dup[ miezulnop\ii, c`nd ea se sui ]n odaia ei =i, dup[ o jum[tate de ceasde ]ndoial[, ]i b[tu ]n u=[, strig`nd u=or:,,Otilia!“

— Ce vrei? se auzi glasul fetei ]n =oapt[, dup[ u=[, suntdezbr[cat[!

— Vreau s[-\i vorbesc neap[rat, trebuie.— Nu e=ti cuminte deloc, ai s[-mi vorbe=ti m`ine.— Acum, acum! insist[ Felix, ]mping`nd u=a.}n ]ntredeschiz[tur[, Otilia ap[ru ]n c[ma=[ lung[ de noapte,

tremur`nd de frig. P[rul avea o desfoiere de ]nger, p[rea, cupicioarele ei sub\iri =i c[ma=a larg[, ]ngerul vestitor. Scoasepe u=[ numai o m`n[ =i m`ng`ie u=or pe Felix.

— Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate s[ ne-aud[cineva.

— Te iubesc! se t`ngui Felix =i-i s[rut[ m`na.— Te iubesc =i eu, \i-am spus, dar [sta nu-i un motiv s[

faci prostii.Felix ]mpinse u=a mai tare, =i Otilia, ]nfrigurat[, nemai-

put`nd p[stra pozi\ia, fugi ]n pat, unde se a=ez[ turce=te,

Enigma Otiliei

127

]mbr[\i=`ndu-=i genunchii =i tremur`nd dinadins, ca s[ se]nc[lzeasc[. Felix ]ngenunche la marginea patului =i-=i a=ez[capul l`ng[ poalele ei.

— Te iubesc!— +tiu asta, r[spunse fata, trec`ndu-=i u=or degetele prin

p[rul lui. Cine iube=te ]=i ascunde sentimentele, nu face r[uceluilalt. Tu vrei s[-mi faci r[u?

— S[ ne c[s[torim, Otilia, urm[ Felix ideea lui, s[ plec[mde aici. Avem cu ce tr[i. Voi munci.

— Oh, ce nebun e=ti, Felix. Dar nu e=ti ]nc[ major. +i-apoi...tu ai o carier[ grea de f[cut, trebuie s[ fii liber, m`ine am s[-\ifiu o piedic[.

— Niciodat[.— Nu e bine ca cei doi so\i s[ aib[ aceea=i v`rst[, urm[

Otilia foarte serioas[, b[rba\ii se plictisesc repede.— Otilia, tu nu m[ iube=ti.— Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindc[ te iubesc. Am visat

pentru tine glorie, avere, ]\i c[utam cu g`ndul mai t`rziu ofat[ dr[gu\[, bl`nd[. Nu m-am g`ndit c[ m[ vei iubi pe mine,eu sunt o z[p[cit[, nu =tiu ce vreau, eu sunt pentru oameniiblaza\i, care au nevoie de r`setele tinere\ii, ca Pascalopol.

Felix se sim\i vexat.— }l iube=ti pe Pascalopol, el e bogat, fire=te.Otilia r[spunse f[r[ mali\ie, vis[toare, continu`nd s[-l

m`ng`ie:— O, nu, bietul Pascalopol e =i el un fel de victim[ a mea,

cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoiaunui glas prietenos. Nici nu =tiu dac[ nu se-n=al[. Eu cred c[mai degrab[ ar voi s[ fiu fata lui. Nu-\i ascund c[ mi-e drag, ]nanume ]n\eles, ]mi trebuie; ]n sf`r=it, nu e ce crezi. Voi to\i,b[rba\ii, sunte\i, b[tr`ni =i tineri, ni=te copii.

Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix,fericirea, nesiguran\a c[utau o desc[rcare. }ncepuse s[-i curg[lacrimi pe obraji.

— Otilia, nu se poate, nu se poate f[r[ tine. Te a=tept c`tvrei tu, voi t[cea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi ap[ra, darlas[-m[ s[ te iubesc.

128

G. C[linescu

Felix se ridicase =i ]ncercase s[ ]mbr[\i=eze pe Otilia. Aceasta,sprinten[ de obicei =i ironic[, pierduse orice ]ndr[zneal[. Ochiii se catifelase, buzele ]i tremurau =i primea timidele s[rut[ri alelui Felix, pe t`mpl[, cu un aer supus, pierdut, r[spunz`nd automatcu c`te o delicat[ s[rutare, abia schi\at[, pe obraz.

— Vom t[cea, delira Felix, dar ne vom socoti logodi\i =i,c`nd vom fi liberi, ne vom c[s[tori. Voi deveni mare, bogat,pentru tine, =i tu vei urma Conservatorul.

Otilia oft[.— Ce visuri frumoase ]mi spui! Nu prea cred ]n astrul meu.

A= dori din toat[ inima s[ fii fericit... cu mine.St[tur[ a=a pe pat c`teva ore, vorbind de toate, s[rind prin

asocia\iune de la un plan de viitor la impresiuni desprecunoscu\i, uitar[ aproape cum se aflau acolo =i se trezir[ ]nc`ntecul coco=ului.

— Felix, pentru Dumnezeu, fugi de aici! Marina e o farfara,dac[ ne vede, umple lumea de pove=ti. Du-te, du-te.

Otilia s[rut[ repede pe Felix pe un obraz, iar acesta ]i s[rut[m`na =i o lipi de obrazul lui. De acum ]ncolo, cei doi se]nt`lneau adesea noaptea, c`nd ]ntr-o odaie, c`nd ]ntr-alta, =ia=a, pe intuneric, se pierdeau ]n reverii caste. Felix s-ar fi sim\itdezonorat s[ fac[ un gest ]ndoielnic, oric`t de ne]nsemnat, =ic`nd, prin acea tiranie a subcon=tientului, o imagine senzual[n[v[lea ]n mintea lui =i se \inea, chinuit ]ncerca s-o alunge, sesim\ea mizerabil, josnic. Era ]ncredin\at de puritatea Otiliei =ip[truns de fericire la ideea unui devotament inocent. Via\a i sep[ru plin[ de sens =i se arunc[ cu voluptate ]n studiu. Mergeadin proprie ini\iativ[ la spitale, f[c`ndu-se invitat de c`\ivacolegi ]nainta\i, =i, prin c`teva observa\ii aruncate ]n discu\iaprofesional[ dintre medicul-=ef =i interni, medicul fusese a=ade surprins de cuno=tin\ele premature ale t`n[rului, ]nc`t Felixdevenise un musafir tolerat ]n chip excep\ional s[ se amesteceprintre internii care asistau la vizit[. Se putea prevesti de peacum primirea ce avea s[ i se fac[ atunci c`nd ar fi sosit epocainternatului. Vizita ]ndeosebi pe neurologi =i psihiatri, pe doctorulMarinescu de la spitalul Colentina, savant c[ruia ]i pl[cea s[

Enigma Otiliei

129

fie ]nconjurat, =i unde g[sea gratis o bun[ instala\ie de baie, =ipe bl`ndul, hazliul doctor Obreja, care l[crima pentru nebuniilui =i-i chema pe r`nd, ca la o reprezenta\ie.

Felix =i Otilia se plimbau acum des la bra\ la =osea, sau sea=teptau pe r`nd la ie=irea de la cursuri. Se ]nt`mpl[ ca devreo dou[ ori, Pascalopol, venind cu tr[sura, s[ n-o g[seasc[pe Otilia. +i unul, =i altul r[maser[ g`nditori, numai Felix privilucrul nep[s[tor, egoist. El ruga st[ruitor pe Otilia s[ rup[leg[turile cu Pascalopol. Fata ]ncerca s[-l conving[ de lipsade rost a gestului.

— Te temi degeaba de Pascalopol, pot s[ zic chiar c[ e=tiingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorb[ bun[ pentru tine =i,f[r[ el, poate c[ nu te aflai aici. Vei vedea tu mai t`rziu. Eleste un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani, ]ndefinitiv, ca noi. Pe cine avem noi? Pe papa numai. Papa eb[tr`n, ascult[ de tanti Aglae. Nu m-a= mira, de=i \iu la el, s[m[ lase pe drumuri. Nu sunt a=a de orbit[ s[ nu-mi dau seamace pot a=tepta =i ce nu de la papa. Tu e=ti ]nc[ sub tutel[ =i n-aipe nimeni mai de aproape ]nc[ vreun an. Papa poate s[ fie]n=elat, s[-\i ]ncurce treburile, a ]nceput s[ fie cam z[p[cit.Nu te mira c`nd ]\i spun c[ Pascalopol, asa, f[r[ s[ te cunoasc[(spunea numai c[ \i-a cunoscut p[rin\ii), s-a interesat de tine,l-a \inut din scurt pe papa, care are o stim[ grozav[ pentru el.De altfel, i-a f[cut =i multe servicii. Papa e ciudat. C`nd mi-aiscris c[ vii, se-nc[p[\`na mereu s[ stai acolo. Nici nu =tiu binece era ]n capul lui, dar dragostea pentru el n-o s[ m[ ]mpiedices[-\i spun c[ e cam avar. Ai v[zut tu singur. El d[dea zor c[ ais[-\i g[se=ti o slujb[ din care s[ tr[ie=ti, acolo, la Ia=i, =i c[ n-os[-i ceri nici un ban. O, nu, s[ nu crezi cumva c[ papa ar fiavut de g`nd s[-\i ia veniturile tale, dar ar fi voit ca tu s[ facice-ar fi f[cut el, adic[ s[ nu te atingi de bani. Venitul l-ar fi pusdeoparte, ]ns[ cine poate =ti cum stau socotelile lui papa? Eutr[iesc cu el ]n cas[ de c`nd sunt mic[, =i nu =tiu precis ce are.Nu-i cunosc propriet[\ile, de=i sunt oameni serio=i care m-auasigurat c[ cutare cas[ e a lui. Tanti Aglae ]l ]ntre\ine ]n misterul[sta, ca s[ poat[ pune m`na pe averea lui. Doamne, dac[m`ine ar muri bietul papa, Aglae m-ar zv`rli ]n strad[.

130

G. C[linescu

— E=ti cu mine, Otilia, po\i s-o dispre\uie=ti, declar[fanatic Felix.

— +tiu, nu m[-ndoiesc. +i tu ai nevoie de un protector.Otilia pleda cu at`ta t[rie cauza lui Pascalopol, ]nc`t Felix

se ]ndupleca pentru o zi =i se l[sa convins c[ mo=ierul vinenumai s[ ocroteasc[ dragostea dintre el =i Otilia. C`nd ]ns[Pascalopol sosea seara, ]nt`mpinat de r`setele vioaie ale fetei,omagiat cu furtuni de execu\ii la pianoforte, m`ng`iat, r[spl[titcu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se ]ntuneca dinnou de gelozie =i-i ura mo=ierului o moarte repede. }ntr-o dup[-amiaz[, Otilia =i Felix erau cufunda\i ]ntr-o convorbire deaceasta f[r[ sf`r=it, rezema\i unul de altul, m`n[-n m`n[, c`ndse auzi clopo\elul. Otilia =i uitase c[ a=tepta pe Pascalopol.Felix se f[cu ro=u de ciud[ la fa\[.

— Spune-i c[ nu e=ti acas[!Otilia se ]ntrist[. C[uta s[-l conving[ c[ e nedelicat, c[-i

este mil[ ]n definitiv, ]ns[ Felix, mai mult din ]nc[p[\`nare,nu d[du ]napoi. Otilia f[cu o figur[ hot[r`t[ =i zise serios:

— Uite, fac asta pentru tine.Mo= Costache, v[z`nd c[ ]nt`rzie, venise dup[ ea sus. O

v[zuse cu Felix, dar nu p[ruse indignat. Nimic din ce f[ceaOtilia nu-l mira, =i dac[ Felix ar fi s[rutat-o fiind de fa\[ =i el,=i-ar fi frecat m`inile ca un notar care ]nregistreaz[ un act.

— Papa, zise scurt Otilia, spune-i c[ nu sunt acas[. }mipare r[u, dar nu vreau s[-l mai primesc.

Mo= Costache se sperie, privi pe Otilia rug[tor.— De-de-dece... ce? Te-te-te-a=teapt[ cu tr[sura. Zi-zice

c[ merge\i la teatru!Accentu[ ]n a=a fel ultimele cuvinte, ca =i c`nd Otilia ar fi

trebuit s[ capituleze ]n fa\a acestui argument.— Nu, papa, nu merg, sunt obosit[, vreau s[ se termine

vorbele.Mo= Costache plec[ plin de stupefac\ie =i era aproape coco=at

de uimire c`nd ajunse ]n fa\a lui Pascalopol. Acesta, ]mbr[cat]ntr-un costum de sear[, v`r`t ]ntr-un mare palton cu guler deastrahan, a=tepta ]ngrijorat, \inind pe genunchii un baston cum`ner de argint, ]n chip de cap de ogar.

Enigma Otiliei

131

— Ce s-a ]nt`mplat?— Nu-nu-nu vine, nu este acas[, nu-nu-nu mai poate, se

z[p[ci mo= Costache.Pascalopol p[li.—De ce nu mai poate? Ce s-a ]nt`mplat?— Zice c[ vorbe=te lumea! se dezvinov[\i Costache. Apoi

insinu[: Du-te dumneata sus!Pascalopol z`mbi amar.— E greu pentru un om de v`rsta mea s[ biruiasc[, atunci

c`nd o femeie nu vrea s[-l mai primeasc[.Se plimb[ ]n lungul =i latul od[ii.— Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi sup[rat

domni=oara Otilia, ce s-a ]nt`mplat?Mo= Costache, prin ]ncovoierea lui, m[rturisea nevinov[\ia

=i nedumerirea. }n sf`r=it, dup[ o a=teptare zadarnic[, Pascalopolse ]ndrept[ spre u=[, ]n prada celei mai mari m`hniri. Costache]ntinse spre el bra\e de om care se scufund[ definitiv ]n ocean.}n zilele urm[toare, mo= Costache, lipsit de prezen\a luiPascalopol, care ]i era necesar[ ca =i aerul, ]ncerc[ s[ spionezesentimentele Otiliei.

— Acum poate s[ vin[ Pascalopol? Mai e=ti obosit[?Otilia se a=ez[ o clip[ pe genunchii lui, ]l s[rut[ pe frunte,

=i zise hot[r`t =i bl`nd:— Nu, papa!Pascalopol ]nsu=i trimise un om cu o carte de vizit[,

]ntreb`nd c`nd putea s[-=i ia libertatea de a face o vizit[, darfu refuzat cu un pretext conven\ional. Lucru curios, ]n loc s[fie satisf[cut de aceast[ victorie, Felix se sim\i vinovat. Aveasentimentul c[ a f[cut o fapt[ rea, =i-i lipsea numai curajul dea m[rturisi. }ncepu s[ ghiceasc[ ra\iunea Otiliei de a iubi pePascalopol. Lipsea un glas bl`nd =i vesel la ore fixe, omul caref[cea cu voluptate bucuria tinerilor =i se supunea capriciilorlor. Purt[rile lui Pascalopol ]i ap[rur[ inofensive =i se ru=in[ dea-l fi izgonit ]n chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol]i inund[ sufletul. De altfel, nu-i fu greu s[ observe c[ Otilianu era fericit[. Veselia ]i pierise, nu mai c`nta la pian, nu mai

132

G. C[linescu

ie=ea ]n ora=, devenise nervoas[. Felix o g[si odat[ scormonindsertarele, tr[g`ndu-le pe toate afar[ cu furie. Vorbea singur[:

— N-am o m[nu=[ ca lumea. Of, Doamne!Vindecat de ]nt`iul delir al dragostei, Felix putu g`ndi mai

bine. +tia c[ Otiliei ]i place luxul, c[ era nefericit[ c`ndn-avea un m[run\i= oarecare de mod[, c[ \inea s[ se plimbe]n tr[sur[. Colegii de universitate, care-l v[zuser[ la bra\ cuea, ]l b[tuser[ pe um[r.

— Ho\ule, cum ai pus m`na? Este cea mai elegant[ conserva-torist[ =i mai m`ndr[. Nu s-atinge nimeni de ea.

Spre a t[ia b`rfelile, Felix declarase o jum[tate de adev[r.— E veri=oara mea!Ca s[-=i satisfac[ gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei

bine, cine putea s[-i dea? Mo= Costache? Acesta uita s[ deabani =i pentru co=ni\[. Lui, c[ruia ]i datora ]n mod legal bani,nu-i d[duse p`n[ acum niciodat[. }ncepu s[ ghiceasc[ rolullui Pascalopol. De bun[ seam[ c[ acesta ]ntre\inea larg peOtilia =i l[sa =i pe mo= Costache s[ ciuguleasc[ pu\in. O nou[furie ]l cuprinse la aceast[ idee.

De ce Otilia s[ se umileasc[? }i va da el ce-i trebuie. Lu[hot[r`ri eroice, s[ c`=tige, s[ fac[ daruri Otiliei. Cur`nd ]=irecunoscu singur naivitatea. El ]nsu=i n-avea nici un ban, =i,dac[ nu l-ar fi \inut mo= Costache, n-ar fi avut ce m`nca. Totce c[p[tase, c[p[tase prin Otilia. Cu mo= Costache, p`n[ lamajorat, nu era chip de ]n\eles. Pip[i terenul ]n toate direc\iile.O slujb[ ar fi putut c[p[ta, nici vorb[, dar renun\`nd laUniversitate. Situa\ie umilitoare, care ]i repugna. Ar ficonsim\it s[ dea lec\iuni particulare, ]ns[ mare lucru n-ar fic`=tigat. Apoi Otilia ]l \inea din scurt, ]l ]ntreba unde se duce,]i amintea mereu c[ un viitor str[lucit ]i a=teapt[ =i c[ trebuies[ munceasc[. O singur[ carte de medicin[ cump[rat[ deOtilia pentru el costa mai mult dec`t ar fi putut el c`=tiga]ntr-o lun[. Otilia dispunea, c`nd voia, de sume mari, puteas[-=i fac[ orice gust. Descurajarea ]njum[t[\i m`ndria viril[a lui Felix, dar o ]mprejurare ]i nimici =i ultimul rest de gelozie.Aurica ]l ]ntreb[ ]ntr-o zi, r[ut[cios:

Enigma Otiliei

133

— E adev[rat c[ Pascalopol a p[r[sit-o pe Otilia?— Nu =tiu nimic, zise mahmur Felix.— Am aflat eu! st[rui cu o rea satisfac\ie Aurica. Nici nu se

putea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia s[ vad[ ]nsf`r=it c[ nu e nimic interesant ]ntr-o dezm[\at[ ca Otilia. S[bagi numai de seam[ s[ nu cazi dumneata ]n curs[. V-am v[zutcam intimi.

Felix ar fi fost ]n stare s[-i spun[ Aurichii: „Te ]n=eli,Pascalopol moare de dragul Otiliei =i ai sa vezi c[ are s[se-ntoarc[!“ }l opri numai amorul propriu. Zise:

— Oricine ar fi fericit s[ se bucure de aten\ia Otiliei.Aurica ]l privi b[nuitor, semnificativ. Felix l-ar fi adus el

]nsu=i pe Pascalopol, dac[ nu l-ar fi oprit gelozia =i m`ndria. }iajut[ ]nt`mplarea s[ repare ceea ce i se p[rea un exces. Om`n[ ]l prinse cu putere de bra\ pe strad[. Era Pascalopol.Mo=ierul nici nu-l mai ]ntreb[ ce face, ci-i spuse bl`nd:

— Te-a= ruga s[ vii pu\in cu mine! Vreau s[-\i vorbesc.Lui Felix ]i batu inima cu putere. Se mir[ el ]nsu=i de

contrastele inimii omene=ti. Se temea de Pascalopol din gelo-zie, =i totu=i se bucur[ v[z`ndu-l, ca de un c`ine credinciospierdut =i reg[sit. Pascalopol ]l conduse pe Felix, \in`ndu-lmereu afectuos de bra\ (se ]nt`lniser[ pe Calea Victoriei), =i ]ncur`nd se aflar[ pe scaune, unul ]n fa\a altuia, ]n biroulmo=ierului. Acesta turnase ]n dou[ p[h[rele un lichior verde.Pascalopol tu=i de c`teva ori ca un orator care are trac, seplimb[ prin cas[, iar Felix st[tea cu inima pu\in str`ns[, ca unvinovat care se a=teapt[ la un rechizitoriu. Pascalopol, dup[ce b[u dou[ p[h[rele, repede, se hot[r]:

— Iubite domnule Felix, nu =tiu dac[ ai s[ m[ crezi c`nd]\i voi spune c[ \iu mult la dumneata =i c[ am regretat c[ nute-am putut vedea.

Felix l[s[ capul ]n jos, jenat. Pascalopol p[rea emo\ionat.— Domnule Felix, spune-mi drept, b[rb[te=te, de ce nu

mai vrea s[ m[ primeasc[ domni=oara Otilia?— Dar eu... eu nu =tiu... eu...Felix se f[cuse ro=u la fa\[. Pascalopol ]nfipse ]ntrebarea

drept ca un ac de injec\ie.

134

G. C[linescu

— O iube=ti pe domni=oara Otilia? Spune-mi ca unui p[rinte!Felix, supus unei astfel de inchizi\ii, sim\i c[ nu era ]nc[

b[rbat =i se tulbur[. T[cerea lui era afirmativ[.— Va s[ zic[, o iube=ti! trase Pascalopol ]ncheierea. Nici

nu se putea altfel. Ca b[rbat sunt pu\in indispus, dar ca prieten,te-n\eleg =i te aprob. Domni=oara Otilia e o fat[ rar[. }ns[, d[-mivoie s[ adaug: e=ti sigur c[ o vei iubi mereu?

Felix f[cu un gest de mic[ indignare. O va iubi, zicea elmute=te, in veci.

— +tiu, =tiu, urm[ Pascalopol, acum o iube=ti ]nfl[c[rat, caorice t`n[r, ]ns[ poate s[ fie la mijloc un fenomen de tinere\e,de exuberan\[. +i e=ti iar[=i sigur c[ Otilia te va iubi totdeauna?Nu m[ exprim bine. De iubit, te va iubi mereu, c[ci e o fat[excelent[, dar zic, e=ti sigur c[ va fi mereu fericit[? Otilia, ocunosc prea bine, e un temperament de artist[, care simtenevoia luxului, a schimb[rii. A o ]nchide acum ]ntr-o c[s[torie]nseamn[ s[-i deformezi caracterul, s[-i stingi av`ntul, gra\ia.Eu, domnule Felix, d[-mi voie s[ m[ m[rturisesc dumitale caunui prieten, n-am fost fericit ]n c[snicie. }nt`ia so\ie nu mi-adat cinstea ce mi se cuvenea. }n sufletul meu de mo=ier prozaicse ascunde pu\in romantism. O cunosc pe Otilia de c`nd eramic[, =i pot spune c[ a crescut sub ochii mei. Dac[ Dumnezeumi-ar fi dat libertatea s[-mi fac femeia cum vream eu, a= fif[cut-o ca pe domni=oara Otilia. O iubesc =i eu ]n felul meu,scumpe domnule Felix, pe Otilia, =i poate c[ nu m[-n=el c`nd]\i afirm c[ =i ea m[ iube=te pe mine. Nici nu e greu, fiindc[un dezam[git ca mine e un om f[r[ preten\ii. Eu nu i-am cerutniciodat[ nimic domni=oarei Otilia =i n-am prea stat s[ distingce e patern =i ce e viril ]n dragostea mea. }ns[ domni=oaraOtilia m[ ]n\elege, are nevoie de ]ng[duin\a mea =i de... =tiu,vei ironiza ]n sinea dumitale... =i de banii mei. Bani au mul\i,dar nu =tiu cum s[-i dea. Eu nu i-am dat bani domni=oarei Otilia,n-am jignit-o, cump[r`nd-o, ci i-am f[cut ]ntr-at`t toatecapriciile de c`nd era mic[, ]nc`t a i le refuza acum ]nseamn[s[ fiu un fel de tat[ denaturat. Da, domnule Felix, Otilia veneala mine simplu, ca o fiic[, =i-mi cerea ceva. Ea nu a avut

Enigma Otiliei

135

niciodat[ ideea c[ e curtezan[, m[ ier\i, care cere de la unb[rbat. S-a format ]ntre noi o rudenie sui generis, =i acum, c`nddumneata vrei s-o distrugi, suf[r =i eu, sufer[ =i ea. Poate c[ n-artrebui s[-\i spun, dar domni=oara Otilia a venit ]ngrijorat[ lamine =i mi-a ar[tat c[ mo= Costache nu vrea s[ dea bani ca s[te ]nscrii la universitate =i celelalte. Ei bine, i-am dat eu. Nu,nu trebuie s[ fii umilit. Am avut grij[ s[ te scutesc de aceast[situa\ie =i am pus pe mo= Costache s[-mi restituie banii. A=ac[ nu-mi datorezi nimic. N-a= putea s[-\i spun dac[ iubesc pedomni=oara Otilia ca p[rinte sau ca b[rbat, n-am voit s[ punde-acum aceast[ grav[ chestiune. Nici domni=oara Otilia nu=tie bine. Fapt este c[ avem nevoie unul de altul =i c[ ne]n\elegem. Poate c[ domni=oara Otilia trece numai printr-o criz[(asta este primejdia care ne p`nde=te pe noi, oamenii ]n v`rst[)=i-=i ]nchipuie c[ te iube=te (nu vreau s[ te jignesc), poate c[te iube=te cu adev[rat, ceea ce n-ar fi de mirare. E=ti un t`n[rde isprav[, frumos, inteligent. Dar a v[ c[s[tori acum e onebunie, crede-m[. Sunte\i prea tineri =i nu v[ cunoa=te\i bineunul pe altul. Pe domni=oara Otilia eu o cunosc bine. E ca or`ndunic[: ]nchis[ ]n colivie, moare. A=tepta\i s[ fi\i majori,s[ v[ face\i cariera, s[ v[ cunoa=te\i bine unul pe altul, =iapoi... Eu, unul, v[ ajut din toata inima, crede-m[... A= fi fericits[ v[ =tiu ferici\i. Pentru asta nu e nevoie s[ m[ goni\i(Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mi=c[ peFelix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu,om b[tr`n, fa\[ de tinere\ea dumitale? Banii, ah, banii! C`nd ofemeie iube=te, ia banii de la cel b[tr`n =i-i d[ celui t`n[r.Domnule Felix, mi-ai ]ntunecat existen\a, ]\i spun drept, mi-aistricat ni=te nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie dedomni=oara Otilia, ea e micul meu vi\iu sentimental. Dac[ nupot fi un amant, r[m`n totdeauna un nepre\uit prieten =i p[rinte.Pentru voi am`ndoi. A=a s[ m[ crezi.

Zic`nd acestea, Pascalopol ]=i masc[ emo\ia b`nd un p[h[relde lichior =i se-ntoarse c[tre Felix ca spre o persoan[ pe carenu vrei s-o mai re\ii. Felix str`nse m`na c[lduros lui Pascalopol,acesta i-o str`nse =i mai tare =i se desp[r\ir[ am`ndoi cu sufletul

136

G. C[linescu

invadat de generozitate. C`nd t`n[rul ajunse ]n cap[tul sc[rii,Pascalopol ]i strig[ din u=[:

— Poate am s[ ]ncerc s[ trec =i eu m`ine pe la dumnea-voastr[, dac[ a= avea onoarea de a fi primit.

Ochii lui rugase.— +tii, zise Felix Otiliei, m-am ]nt`lnit cu Pascalopol. P[rea

m`hnit c[ nu-l primim. }n definitiv, poate c-am fost nedrept.Dac[ tu m[ iube=ti, de ce m-a= teme de el? Nu-i a=a? Otiliadeschise ochii mari.

— Felix, =tiam eu c[ tu e=ti un b[iat cuminte. Dar se-n\elege!Ce-\i face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare?

— Vine m`ine la noi, eu zic s[-l primim.— Cum? f[cu Otilia exaltat[. S[rmanul Pascalopol! Ce dor

mi-era de el!+i zic`nd acestea, Otilia prinse capul lui Felix =i-l s[rut[

ap[sat — pentru ]nt`ia dat[ — pe buze. Toat[ casa r[sun[timp de dou[ zile de concerte nebune de pianoforte. C`ndPascalopol se ivi din nou, buzele lui mo= Costache tremuraude emo\ie, mo=ierul, dup[ un moment de timiditate, se repezi=i-i s[rut[ Otiliei am`ndou[ m`inile, iar aceasta, a=ez`ndu-sepe genunchii lui, ]l s[rut[ u=or pe obraz =i-i drese p[rul cum`na. Pascalopol era ]n culmea fericirii. Felix privi scena f[r[s[-=i dea seama ce e cu el. Inima i se str`ngea de gelozie, =itotdeodat[ i se dilata de un ciudat sentiment de simpatie fa\[de mo=ier. }n casa Aglaei, evenimentul constern[ pe to\i. Auricapretinse c[ Otilia f[cuse farmece lui Pascalopol, iar St[nic[,foarte vehement ]n spatele oamenilor, d[du aceast[ interpretare,pe care Felix o afl[ mai t`rziu:

— T`n[rul (adic[ Felix) e pezevenghi, a prins mi=carea.Tr[ie=te cu Otilia =i stoarce bani de la mo=ier. {sta ajungedeparte, s[ vede\i. O s[-l mo=teneasc[ =i pe mo= Costache.

}n timp ce ]n casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, unalt eveniment lu[ na=tere, evolu[ =i se stinse cu repeziciune ]ncasa Tulea. Actorul principal fusese t`n[rul Titi Tulea. Titi, dup[incidentul erotic cu Otilia, continu[ s[ fie nelini=tit =i s[ caute,f[r[ nici un acoper[m`nt, o fiin\[ de sex feminin mai pu\in

Enigma Otiliei

137

m`ndr[. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea rela\ii, =ifetele pe care le putea ]nt`lni la belle-arte nu-i d[deau nici oimportan\[. La belle-arte ]ns[ Titi f[cu cuno=tin\[ cu un colegcam de v`rsta lui, gras, vorb[re\ =i bonom, un anume Soha\chi.Nici acesta nu avea vreo voca\ie deosebit[, picta dup[ modele=i urm[rea s[ devin[ maestru de desen =i caligrafie. Urmase laacela=i liceu ca =i Titi, dar cu un an ]nainte, =i astfel aveau unfond de experien\[ comun. Soha\chi povestea =i el despreprofesori, cu r`s zgomotos, =i nu emitea niciodat[ nici o idee,m[rginindu-=i convorbirea ]n domeniul faptelor concrete. Oanume de=tept[ciune fireasc[ ]i punea la ]ndem`n[ un num[rde locuri comune, care d[deau vorbirii sale o nuan\[ deciviliza\ie uzual[. Era ]ndr[zne\, politicos cu afectare =i tenace]n urm[rirea p`n[ la cap[t a intereselor sale. Fugea de prafulde cret[, deschidea geamurile din proprie ini\iativ[, ca s[ nuse sufoce de mirosul vopselelor de ulei, cer`nd ]nvoirea preat`rziu. Intra ]n vorb[ ne]ntrebat, r[spunz`nd la ]ntreb[rile pusealtora, avea totdeauna fel de fel de re\ete practice =i adreseutile, ]ntr-un cuv`nt, Soha\chi era, dac[ nu un om de talent,cel pu\in un individ de treab[, care trezea un z`mbet de simpatieoricui. Soha\chi observase numaidec`t ]n ce criz[ se afla Titi.Nu era de altfel greu, fiindc[ Titi aducea vorba ]n chipul celmai naiv de ceea ce-l preocupa, ]ntrebarea lui stereotip[ era,vorbind de femeie:

— Crezi c[ se preteaz[?— Bre, ]i zise ]ntr-o zi Soha\chi bonom, trebuie s[ te-nsur[m.

Las’ c[-\i g[sesc eu \ie o fat[. Ne-nsur[m odat[, fiindc[ =i euvreau s[ m-a=ez la casa mea.

Soha\chi ]ncerc[ totu=i mai ]nt`i s[ p[trund[ ]n casa luiTulea, s[-i cunoasc[ familia, ]ns[ Titi nu-l invit[ deloc, obi=nuitcum era de Aglae s[ nu primeasc[ pe nimeni acas[. Atuncicolegul se mul\umi s[-l cheme el acas[ la el, =i astfel, a douazi de Cr[ciun, Titi se ]nfunda ]ntr-o strad[ din dosul G[rii deNord. Casa la care se opri, dup[ num[r, era scund[ =i p[rea s[fi fost ]nainte o pr[v[lie, ale c[rei vitrine fuseser[ astupate.Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice =i valori sociale

138

G. C[linescu

=i intr[ ]n curte f[r[ b[nuieli, l[trat de doi mari dul[i. Soha\chi]l primi cu exclama\ii groase de veselie =i-l p[zi p`n[ ce-=iscoase =o=onii ]n s[li\[. Din[untru se auzeau r`sete puternice,convorbiri zgomotoase. Prins bine de bra\ de c[tre Soha\chi,Titi intr[ ]ntr-o odaie scund[ =i lung[, unde, a=eza\i ]n =ir pe ocanapea ]nalt[ ca un pat, c`\iva b[rba\i =edeau la o mas[apropiat[ de aceasta. Era o odaie de burghezie, mic[ maidegrab[, curat[, cu obi=nuitele ornamente. Pe pere\i at`rnau,afar[ de tipicul passe-partout de s`rm[ cu fotografii, c`tevatablouri de sticl[ reprezent`nd scene din Othello =i Le mariagede Figaro. Picturile fusese corecte, ]ns[ reproducerea de fabric[pe sticl[ le d[dea un aer vulgar. Pe sob[ se coceau c`tevamere, umpl`nd aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era]nfipt ]ntr-un ghiveci umplut cu iarb[ de mare, =i ]ntr-un col\str[lucea o combina\ie hidoas[ de ghinde, conuri de brad =ialte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul ]ipl[cu prin ordinea lui. Doi b[rba\i erau relativ tineri, ceva mai]n v`rst[ dec`t Soha\chi, unul voinic, p[trat, altul slab ]naparen\[, din cauza osaturii, dar mu=chiulos. O t[ietur[ ad`nc[cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla unb[rbat mai ]n v`rst[, chel =i cu must[\ile r[sucite ]n furculi\[.Pe scaun, l`ng[ sob[, =edea un b[tr`n cu barba tuns[, rumen.Lui Titi, dup[ accent, i se p[ru a fi str[in. O femeie b[tr`n[, de]nf[\i=are modest[, cu pantofi ]nciucura\i ]n picioare, sta al[turipe un scaun. Rezemat[ de sob[, privea spre ceilal\i o fat[voinic[, mai degrab[ doamn[, cu ochi ]ndr[zne\i. Mai erau,]n odaia astfel arhiplin[, ]nc[ o doamn[ ]n v`rst[, cu p[l[rieplin[ de pene pe cap, =i doi tineri. Soha\chi ]l purt[ pe Titi prinfa\a tuturor, =i astfel, ame\it pu\in, acesta afl[ c[ doi din b[rba\iide pe canapea erau fra\ii lui, c[ fata ]i era sor[, iar b[tr`nii,p[rin\i. De=i to\i erau ]mbr[ca\i civil, se vorbea de lucrurimilitare, =i chiar intrase ]n odaie o ordonan\[.

— M[, zicea domnul cu musta\a ]n furculi\[, tu c`nd plecila regiment?

Se aduse vin fiert ]n boluri de curaçao, care d[du curaj luiTiti, =i se ]ncepu sau, mai bine zis, urm[ o conversa\ie zgomo-

Enigma Otiliei

139

toas[. Un observator mai fin dec`t Titi =i-ar fi dat seama c[ seafl[ ]n casa unor oameni abia ie=i\i din mahala prin ocupa\iunilenoii genera\ii. Puteau fi func\ionari, poate chiar profesori saua=a ceva. Vorbeau ]n locuri comune de gazet[, ]ntreb`ndu-se deuna, de alta, amintind o ]nt`mplare, indign`ndu-se, dar f[r[ s[se prind[, ca =i Soha\chi, de nici o idee. Asta lini=ti numaidec`tpe Titi, c[ruia discu\iile ]i displ[ceau. Soha\chi f[cu pe scurtistoricul cuno=tin\ei lui cu Titi, povesti ]nt`mpl[ri de la =coal[.Titi ]ndr[zni =i el =i ad[ug[ altele, Soha\chi trecu ]n pantomim[,]=i puse pe cap =apca pe care o avusese la liceu, imit[ =chiopeniaunui profesor =i fu un haz general. Fata r`dea cu chicoteexagerate, de o veselie ridicol[, \in`ndu-=i pieptul cu m`inile.Titi fu predat cur`nd grupului de l`ng[ sob[, care-l primi cupr[jituri, vin =i ]ntreb[ri. Fata cu r`sul convulsiv avea n[ri largi,o u=oar[ musta\[, pulpe groase, =i, mai ales, o gesticula\ie liber[,familiar[. R`se la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spresatisfac\ia acestuia, pun`ndu-i m`na c`nd pe um[r, c`nd pegenunchi =i declar[ tare celor doi b[tr`ni, spre aprobarea lor, c[domnul Titi ]i place. B[tr`na ]n papuci cu ciucuri ]ntreb[ moale,dar st[ruitor, pe Titi despre ]ntreaga lui stare civil[: dac[ p[rin\ii]i tr[iesc, dac[ mai are fra\i, c`\i ani au, ce avere au =i a=a maideparte. Titi nu g[si ]ntreb[rile inoportune, nu fu ]n stare totu=i,din timiditate, s[ r[spund[ mul\umitor la toate.

— Colonele, strig[ fata, auzi c[ st[ pe Antim, unde st[ =iginerele dumitale.

— Ce spui? se mir[ omul cu musta\a r[sucit[. Tulea, Tulea,parc-am auzit!

Era o g[l[gie infernal[, fiindc[ to\i ]=i vorbeau de la distan\[.Din cap[tul opus, Soha\chi strig[ lui Titi:

— Te ui\i pe pere\i? Zugr[veala e f[cut[ de mine.A=a =i era. Mai t`rziu ]i ar[t[ =i alte produse ale industriei

sale, dulapuri, cufere. Soha\chi cultiva mai mult artele practicedec`t cele plastice. Sus\inea c[ nu poate m`nca jum[rile deou[ dec`t f[cute de el ]nsu=i =i c[ numai el putea potrivimur[turile din s[r[tur[.

Titi plec[ ame\it de b[utur[ =i ]nc`ntat de Ana Soha\chi(acesta era numele fetei), care-l invitase insistent, pun`ndu-i

140

G. C[linescu

familiar m`na pe um[r, s[ vie c`t mai des. Ceea ce Titi =i f[cu,f[r[ ca Aglae s[ suspecteze cumva ]nt`rzierile lui. Mai t`rziuse putu afla c[ Soha\chi luase personal informa\ii asuprafamiliei lui Titi. Intrase curajos ]n curtea pe care o credea aAglaei (de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hot[r`t s[ spun[,dac[ nu-i ie=ea bine manevra, c[ a gre=it adresa. }nt`mpl[tor,nimeri pe Marina, care ]i debit[, pentru o b[ncu\[, vesel[ c[poate vorbi at`ta cu cineva, toat[ biografia =i economia familieiTulea. Cum s-au petrecut lucrurile ]ntre Titi =i Ana, Titi n-aputut niciodat[ povesti l[murit, hot[r`t este c[, dup[ c`tevavizite, ]n care ca prin farmec disp[ruser[ to\i ceilal\i ai casei,Ana d[du at`ta curaj lui Titi, ]nc`t acesta putu s[ cunoasc[ ]nsf`r=it, cu ajutorul ei, misterul fiziologic care-i pricinuise at`teatulbur[ri. Era foarte m`ndru de izb`nda lui si, naiv, nu socoteac[ are vreo responsabilitate. Dup[ a treia =edin\[, pa=i grei =i ob[taie ferm[ ]n u=[ ]l f[cur[ s[ ]nghe\e. Pe u=[ ap[rur[ solemni,dar r`z[tori, Soha\chi si trei ofi\eri, ]n care recunoscu pe ceidoi fra\i ai lui Soha\chi (unul c[pitan, =i altul locotenent) =i pedomnul cu must[\i r[sucite, acum colonel.

— Iubite domnule Titi, lu[ cuv`ntul c[pitanul, suntem ferici\ic[ sora noastr[ \i-a pl[cut. A\i dus lucrurile prea departe, dup[c`te am aflat. Ce s-a f[cut, s-a f[cut, ]ns[ ]n\elegi c[ noi suntemo familie onorabil[, nu putem l[sa pe sora noastr[ a=a, de r`sullumii. Trebuie s[ v[ c[s[tori\i.

Titi ]nlemni.— Dar eu, b`igui el, trebuie s[-ntreb pe mama, dac[ vrea

mama.Locotenentul r`se cu poft[.— D-apoi c`nd ai f[cut isprava, amice, de ce n-ai ]ntrebat

pe mama?— Mama dumitale, zise ]mp[ciuitor =i cam emfatic colo-

nelul, tivindu-=i musta\a cu dosul m`inii, n-are de ce s[ nu-\idea voie. Doar domni=oara Ana e fat[ frumoas[, cu zestre, ede familie onorabil[.

— M[-ndoiesc, interveni Soha\chi, ca la un consiliu militar,f[r[ s[-l mai priveasc[ pe Titi, din informa\iile pe care le-am

Enigma Otiliei

141

cules eu, n-au s[-i dea voie. Au mai avut ei o sor[, care a fugitde acas[ =i s-a cununat abia pe urm[.

— Mama n-are s[-mi dea voie, confirm[ ingenuu Titi, ca =ic`nd astfel ar fi sc[pat.

— Bat[-te s[ te bat[, r`se c[pitanul, dac[ nu-\i d[ voiemadam Tulea, sor[-mea o s[ r[m`n[ a=a? +tii c[ ai haz? E=timajor, e=ti liber, n-ai de dat socoteal[ nim[nui. C`\i ani ai?

— Dou[zeci =i trei, r[spunse Titi, intimidat.— P[i, vezi?— M[ b[ie\i, propuse colonelul, las’ c[ domnul Titi e b[iatul

meu. }l iau eu sub protec\ia mea. +ti\i ce? Eu v[ cunun, eu v[fac totul. Nu spune nimic acas[, p`n[ ce se face nunta, ]ncas[, bine]n\eles, =i pe urm[ vorbesc eu cu doamna Tulea. Las’c-o s[ fie bine. Domni=oara Ana are ceva zestre, o c[su\[,unde o s[ sta\i, ]\i fac eu dumitale o situa\ie.

Lucrurile se petrecur[ ]ntocmai. Lipsurile de acas[ ale fiuluiei, motivate ]n felurite moduri, nu alarmar[ pe Aglae, carecredea orbe=te ]n cumin\enia lui Titi. Acesta deveni mire =i, cas[ nu de=tepte b[nuieli, fu adus de ]ntreaga lui familie, nu f[r[r`sete, p`n[ ]n poarta casei. (Soha\chi privi chiar ]n cas[, pefereastr[.) Titi, pu\in ame\it, spuse c[ a petrecut cu ni=te prieteni,=i dormi tun prima lui noapte de so\. Nevasta =i restul nunta=ilorchefuir[ f[r[ mire =i f[cur[ glume pe care Titi nu le afl[niciodat[. Socoteala adev[rat[ a acestei farse nu putu fil[murit[ bine. E posibil ca Ana s[ fi f[cut ]nainte o impruden\[=i s[ fi voit a o absolvi de ochii lumii, precum e cu putin\[ cas[ fi voit pur =i simplu s[ se m[rite m[car pentru scurt timp, casa nu i se scoat[ porecla de fat[ b[tr`n[ (avea atunci camdou[zeci =i cinci de ani), ]ns[ anume zvonuri auzite de St[nic[fac mai probabil[ o alt[ ipotez[. B[tr`nii Soha\chi, fo=tic`rciumari, poloni de origine, aveau ceva avere ]n bani =i ]ncase. Imobilele pre\uiau ]ns[ prea pu\in, fiind vechi. Copiii,ofi\eri, \ineau s[ se fac[ ]mp[r\eala, av`nd nevoie de bani,b[tr`nii nu voiau, p`n[ nu f[ceau un rost fetei. Dup[ un consiliu,fra\ii ajunser[ la ]ncheierea c[, dac[ Ana s-ar m[rita cu unb[rbat pu\in preten\ios, care s[ se mul\umeasc[ cu o parte din

142

G. C[linescu

cas[, b[tr`nii ar p[stra restul =i ei ar ]mp[r\i banii. Soha\chi fudeci impresarul afacerii. Adev[rul este c[ foaia de zestre aAnei cuprindea o locuin\[ compus[ din dou[ camere =idependin\e =i c[ b[tr`nii ]=i ]mp[r\ir[ banii b[ie\ilor, care fur[v[zu\i f[c`nd un lux nebun.

C`teva s[pt[m`ni, Titi putu ]n=ela vigilen\a Aglaei, =ez`ndziua aproape toat[ la so\ia lui =i dormind noaptea acas[. }ncele din urm[, Ana se plictisi =i-i notific[ iritat[ c[ eanu-n\elege s[ se ascund[ de ochii lumii. Soha\chi belletristulse oferi s[ dest[inuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nsp[im`nt[.F[g[dui c[ va vorbi el. N-avu totu=i curajul s[ procedezedirect =i, de=i avusese nepl[cutul conflict cu Otilia, se dusela ea =i la Felix =i le spuse toat[ p[\ania. Otilia nu se puture\ine de a nu r`de.

— Bat[-te s[ te bat[, Titi, ce n[zdr[v[nii faci!Ea ]ns[ nu vorbea cu Aglae, a=a c[ rolul de vestitor al

comediei c[zu asupra lui Felix. C`nd acesta spuse c[ Titi s-ac[s[torit, Aglae nu vru s[ cread[ =i i se p[ru c[ Felix faceo glum[.

— Ce farse sunt astea? A=a face\i voi la Universitate?A trebuit s[ fie adus Titi de fa\[, ca Aglae s[ cread[. }n loc

s[ se indigneze, s[ \ipe la Titi, Aglae ]ncepu s[ pl`ng[, s[m`ng`ie pe b[iat, acompaniat[ ]n chip iritant de Aurica.

— Dar cum ai putut s[ te la=i tu, mam[, s[-=i bat[ jocescroaca de tine? Las’ c[ merg eu la poli\ie, m[ duc, la nevoie,p`n[ la prefect.

Aglae privea lucrurile simplu, ca o escrocherie pe care orespingi poli\iene=te. Titi nu f[cea haz de aceast[ interpretare=i, cu toate c[ n-avea mijloace de expresie, se vedea c[ sesim\ea jignit de aprecierile la adresa Anei, c[ ]ntr-un cuv`ntavea amor propriu de so\.

— Nu e escroac[, mam[, trebuie s[ stau acolo. Dac[ vrei=i dumneata s[ vii...

— Cum? S[ viu eu acolo? S-a z[p[cit bietul b[iat de tot, l-aame\it escroaca. Du-te, drag[, =i te culc[, p`n[-\i vii in fire.Am s[ vorbesc eu cu St[nic[.

Enigma Otiliei

143

}ntr-adev[r, St[nic[ veni ]n cur`nd. C`nd Aglae ]ncepu s[-ispun[ p[\ania, el lu[ deodat[ o ]nf[\i=are tehnic[ =i-o]ntrerupse:

— Stai, stai, stai, m[ rog. Trebuie s[ lu[m lucrurile metodic.Unde e Titi?

Titi fu adus, =i St[nic[ ]l supuse la un lung interogatoriu.— M[ rog, eu vreau s[ =tiu, ai f[cut vreo declara\ie cu

martori sau i-ai dat vreo scrisoare ]n m`n[, din care rezult[ c[ai promis s-o iei de nevast[, ]nainte de a coabita cu ea?

Titi r[mase ]ncurcat de verbul „a coabita“. Zise totu=i:— Nu!Aurica sorbea cu nesa\ toat[ aceast[ convorbire, =i ochii ]i

str[luceau de o stranie voluptate, ie=i\i din orbitele vine\ii.— Va s[ zic[ n-ai promis nimic, n-ai dat nici un document

la m`n[. Perfect. Dar, m[ rog, tu i-ai propus coabita\iunea, oriea te-a provocat, te-a ]mbr[\i=at, ]n sf`r=it, te-a indus ]n eroareprin gesturi indecente?

Titi st[tu la ]ndoial[. Se vedea c[ ancheta ]l sup[r[, c[Ana nu era pentru el o =antajoare, c[, ]n sf`r=it, dorise at`t demult s[ cunoasc[ femeia, ]nc`t cinstea ]l ]ndemna s[ nunumeasc[ inducere ]n eroare ceea ce-l f[cea fericit. De altfel,nici nu prea ]n\elegea unde voia s[ ajung[ St[nic[, deoareceel \inea pur =i simplu s[ ]ndeplineasc[ dorin\a Anei de a vestipe mam[-sa c[ e c[s[torit.

— Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut am`ndoi.St[nic[ ]=i trecu m`na prin p[rul mare, ca un avocat

contrariat de contrazicerile clientului s[u. Aglae s[ri furioas[:— Ce-ascul\i tu, St[nic[, ce spune el? Nu vezi, s[racul, ]n

ce hal e? Nici vorb[ c[ l-a atras ]n cas[ cu familia ei =i l-austr`ns cu u=a.

— M[ rog, m[ rog, insist[ St[nic[, s[ ne l[murim. Membriifamiliei, care au intrat ]n odaie, v-au g[sit a=a din ]nt`mplare,sau ai avut impresia c[ p`ndesc de mult momentul [sta? Te-auamenin\at, \i-au intimidat con=tiin\a?

— Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, c[ sunt major =ipot s[ fac ce vreau, dac[ nu vrea mama.

144

G. C[linescu

— A=a, zise atins[ Aglae, dar cu repro=ul ]ndreptat ]mpotrivaabsen\ilor, cred ei c[, dac[ e=ti major, eu te las s[-=i bat[ jocde tine orice stricat[? Nu, b[iete, ai s[ stai aici, =i v[d eu cee de f[cut.

St[nic[ era prea avocat ca s[ nu-=i dea seama de adev[ratastare a lucrurilor, =i, de altfel, se amesteca ]n afacere dinvolubilitate, din pl[cerea pentru situa\iile patetice.

— Hei, dac[ Titi ar face pl`ngere c[ a fost atras ]n curs[, c[i s-a dat, m[ rog, a ]n\elege c[ are de-a face cu o femeie demoravuri u=oare, fiind apoi intimidat, ar fi un punct de plecarepentru intentarea divor\ului. }ns[ asta trebuie s-o fac[ el, numaiel, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divor\ul?

Titi r[spunse posomor`t, dar hot[r`t:— Eu nu divor\ez.Aglae ]=i cuprinse capul cu m`inile =i se lament[ desperat[:— Vai, vai, vai!— Mam[, ]=i d[du cu p[rerea Aurica, iluminat[, de ce s[

divor\eze, poate sunt ferici\i.Aglae schi\[ un gest cu ]n\elesul de „prostii“.— El face ce spun eu, dac[ m[ iube=te =i vrea s[ m[ ocup

de viitorul lui!+i ca =i c`nd repro=ul ar fi fost prea tare, iar consim\irea lui

Titi sigur[, Aglae ad[ug[:— Nu fi trist, puiule, c[ te scap eu de aventurier[.— S[ zicem, continu[ St[nic[ consulta\ia, c[ Titi, insist,

Titi cere divor\ pe motivul de mai sus. Lucrul poate s[ aib[]ntors[turi nepl[cute. Fra\ii sunt ofi\eri, nu po\i sus\ine c[ soralor e o prostituat[. Te pot da ]n judecat[ pentru calomnie.

— A=, ofi\eri, zise dispre\uitor Aglae, cine =tie ce =napani!S-au ]mbr[cat ]n uniform[ ca s[-l sperie.

— Sunt ofi\eri, mam[, l[muri mereu, u=or jignit, Titi, ]i cunosceu bine. Au =i un unchi colonel, care m-a cununat.

— Precum vezi, urm[ St[nic[, chestia e dificil[. Cel maibun lucru e s[ ]ncerc[m ]nt`i prin bun[ ]nvoial[. }n cazul celmai r[u, ce-a vrut fata? S[ se m[rite, de ochii lumii, s[ acopereprobabil o gre=eal[...

Enigma Otiliei

145

— Nu e adev[rat! protest[ Titi.— Odat[ „doamn[“, fata o s[ consimt[ u=or s[ divor\eze.

O s[-i spunem c[ p[rin\ii nu-=i dau asentimentul =i nu-i las[avere. Cum Titi n-are nici o meserie, din ce-au s[ tr[iasc[?

— A spus colonelul, m[rturisi Titi, c[ are s[-mi g[seasc[.— O s[-\i g[seasc[ pe dracu, coment[ Aglae. |i-a spus

a=a, ca s[ te-nc`nte.}n cele din urm[, c[zur[ de acord s[ ]ncerce calea bl`nd[

a convorbirii, =i St[nic[ se deleg[ singur ]n aceast[ misiune.Era o zi neprev[zut de cald[, de la sf`r=itul lui februarie,c`nd St[nic[, dup[ prealabile examene, intr[ in curteaindicat[. Fu cam ]ncurcat de num[rul mare de intr[ri, ]ntruc`tde o parte =i alta a cur\ii se ]ntindeau apartamentele joase,cu c`te o mic[ marchiz[. C[lare pe o scar[, un om gras, ras,t`n[r, cu chiv[r[ de h`rtie ]n cap =i cu halat medical pe elalterna fluierul cu vocaliz[rile =i se extazia ]naintea proprieiopere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui =ablon,confec\ionat, prec`t p[rea, de el ]nsu=i, a unui feston cu fructesintetice ]n partea de sus a peretelui exterior. La ]ntreb[rilelui St[nic[, zugravul se recomand[ ceremonios. Era Soha\chi.Se dadu repede jos, lu[ de bra\ pe St[nic[ =i-l v`r] ]n cas[. Oaduse numaidec`t =i pe Ana. Lui St[nic[, agresoarea lui Titi]i f[cu o impresie excelent[.

Trupul ei plin, aproape gras, ochii ]ndr[zne\i, vocea sonor[,volubil[, cam vulgar[, toate acestea ]i pl[cur[. Ana nu se l[s[de loc intimidat[ =i primi pe St[nic[, dup[ obiceiul ei de a sepurta cu b[rba\ii, cu o familiaritate zgomotoas[, indiscret[.Chema\i ]nadins de Soha\chi, venir[, ca din ]nt`mplare, =iceilal\i doi fra\i. To\i afectar[ a ]n\elege vizita lui St[nic[ dreptun ]nceput de apropiere ]ntre cele dou[ familii =i declarar[ c[le-a p[rut r[u c[ Titi nu =i-a invitat p[rin\ii, pe care erau dornicis[-i cunoasc[. Ana descoperi c[ St[nic[ ]i era oarecumcunoscut, c[, pe dat[ ce l-a z[rit, nu-=i d[dea seama unde amai v[zut pe acest „domn simpatic“.

— Sunte\i artist? ]ntreb[ ea pe St[nic[.— Nu, nu, r[spunse ]nc`ntat St[nic[, m-am resemnat la

avocatur[!

146

G. C[linescu

Soha\chi disp[ru =i reap[ru cu o damigean[ de vin pe careo puse ]n mijlocul mesei, rest din vinul b[ut la nunt[, ca s[-=ifac[ =i St[nic[ o idee de ce vin au avut. Bine dispus, St[nic[crezu c[ trebuie s[ ia lucrurile cu delicate\e. Declar[ c[ totulvine dintr-o ne]n\elegere, dintr-un exces de timiditate din partealui Titi, c[ p[rin\ii erau ]n dreptul lor s[ fie sup[ra\i de a nu =tic[ fiul lor s-a c[s[torit. To\i ]i d[dur[ dreptate, ceea ce dezarm[pe St[nic[.

— Eu i-am spus lui Titi, zise Ana, s[ vorbeasc[ acas[. Nicimie nu mi-a convenit s[ m[ ascund de lume ca o ciumat[. Eucu sila nu m[ \in de g`tul lui. +tii bine =i dumneata c[ n-arenici un rost. Dac[ nu-i place, din partea mea e liber.

Fra\ii protestar[, sus\in`nd c[ Titi e un b[iat bun =i c[, f[r[]ndoial[, p[rin\ii lui se vor convinge, mul\umit[ m[rturiei luiSt[nic[, cum c[ a intrat ]ntr-o familie onorabil[. }n condi\iaaceasta, orice pledoarie devenea de prisos, =i St[nic[ se pierdu]ncetul cu ]ncetul ]ntr-o discu\ie cu totul independent[ demisiunea lui, de=i legat[ prin asocia\ie. Exalt[ amorul conjugal,povesti primele lui tulbur[ri sentimentale, l[ud[ pe Olimpia =if[cu biografia ]ngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiasede el =i-l \inea de bra\.

— }n definitiv, r[m`nem rude, nu?— A=a e! Suntem cumna\i!St[nic[ mai descoperi c[ cei doi ofi\eri =i unchiul colonel

aveau trecere mare chiar la Cercul de recrutare, unde situa\ialui era foarte ]ncurcat[, ca unul ce nu f[cuse serviciul militar,slujindu-se de am`n[ri insuficient motivate.

— Las’ c[ te aranj[m noi, n-avea grij[, ]l ]ncredin\ar[ fra\iiSoha\chi. Vom studia chestiunea. Dumneata fii gata cu certi-ficate, ca s[ justifici neprezentarea. S[-\i g[se=ti un doctor,care s[ te declare ofticos.

— Am! zise repede St[nic[, cu g`ndul la Vasiliad. De altfel,sunt realmente bolnav.

St[nic[, plin la fa\[, era a=a de congestionat de vin, ]nc`tto\i r`ser[ la ideea c[ ar fi tuberculos.

Aglaei, St[nic[ ]i spuse c[ familia Soha\chi i s-a p[rut foartede treab[, c[ el nu crede c[ Titi a fost constr`ns, c[, ]n definitiv,

Enigma Otiliei

147

a=a apare dragostea, dintr-o dat[, el ]nsu=i fiind doar unul dinaceia care, nemaiput`nd tr[i f[r[ femeia iubit[, n-a mai vruts[ =tie de nimic pe lume =i a fugit cu ea. V[z`nd =i starea despirit a lui Titi, Aglae se mai calm[.

— Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad =i eucine este, s[ vin[, cum vin nurorile, s[ zic[ „bun[ ziua, eusunt cutare“.

Aglae ]n\elegea misiunea de soacr[ ]ntr-un chip foarteoneros pentru nor[. Nora trebuia s[ r[m`n[ ]ntr-o stare dedependen\[ continu[, s[ s[rute m`na socrilor, s[ fie „a=ezat[“,s[ nu ias[ din indica\iunile ei, s[ dovedeasc[ la tot pasul c[=tie s[ conserve s[n[tatea odraslei. Fiul, la r`ndu-i, ]n schimbulunei ]ngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia s[ ias[de sub tutela ei. }n fond, Aglae nu era sup[rat[ c[ Titi s-a ]nsurat(]n con=tiin\a ei l[untric[ era chiar satisf[cut[), ci fiindc[ i ser[pise prilejul de a-i oferi ea o so\ie lui Titi sau m[car consim\[-m`ntul. Ana se dovedi plin[ de tact. Adus[ la bra\ de St[nic[,s[rut[ m`na Aglaei, pe aceea a lui Simion, care fu ]nc`ntat, =ipe am`ndoi obrajii pe Aurica.

— Nu =tiam c[ Titi are o sor[ a=a de t`n[r[ =i frumoas[!zise ea.

Aurica, m[gulit[, ]i puse deoparte, c`nd g[si un momentbun, ]ntrebarea anxioas[:

— Drag[, e=ti fericit[? Vai, ce ferici\i trebuie s[ fi\i!Ana privi cu o aten\ie obsecvioas[ toat[ casa, admir`nd

totul, l[ud[ tot ce i se servi =i ascult[ cu o aten\ie respectuoas[toate instruc\iunile Aglaei. Afect[ a fi foarte ]ngrijorat[ c[ nucunoa=te bine preferin\ele lui Titi =i o rug[ pe „maman“ s[-ispun[ tot ce crede c[ e necesar s[ fac[ pentru menajarea lui.Fu vesel[, f[r[ cinism, =i izbuti cu ]ndem`nare s[ fie de acord]n toate ideile cu Aglae. Titi p[rea foarte fericit =i ]ncepuses[-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile dup[gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana ]l ascultacu docilitate, ]i ]ncerca ]n treac[t nasturii, ]i str`ngea binegulerul de la hain[ ]n jurul g`tului =i-l ]ntrerupea cu ]ntreb[ride felul acesta:

148

G. C[linescu

— Titi, m[ ier\i c[ te-ntrerup, parc[ s-a r[corit, nu vrei s[pun o hain[ pe tine? Nu vreau s[ r[ce=ti!

Sau:— Am s[-\i cump[r m`ine alt guler. V[d eu cum te str`nge.

Ai s[ cape\i tic, tot sucind capul.Aglae se inform[ am[nun\it asupra familiei ei, pun`ndu-i

chestiuni pe fa\[, judec[tore=te: „Tr[iesc p[rin\ii, cu ce seocup[, fra\ii unde-=i au serviciul, ce =coal[ a urmat, are ce-itrebuie ]n cas[?“ etc.

Ana r[spunse la toate simplu, f[r[ nici un semn de irita\ie,=i f[cu tuturor impresia c[ e foarte sincer[.

R[m`nea de rezolvat o problem[ grav[. Titi trebuia s[locuiasc[ ]n c[minul conjugal. Fire=te, acas[ nici n-ar fi avutloc, ]ns[ Aglae se ]ntreba, ]n chipul cel mai legitim, cu ce vatr[i, neav`nd nici un venit.

— Nu trebuia s[ se-nsoare p`n[ nu-=i f[cea un rost, daracum, c-a\i f[cut-o de capul vostru, nu-n\eleg s[ stea pespinarea altora.

Ana protest[ at`t c`t s[ reias[ c[ Titi nu e o pacoste, dar nuz[d[rnici ghicitele inten\ii de asisten\[ ale Aglaei.

— Cine =tie? observ[ Aglae, dup[ plecarea Anei, poate c[o fi fat[ a=ezat[, fiindc[ nu-i nici prea crud[. Dac[-i place luiTiti, treaba lui. S-o vedem cum se poart[.

Aglae f[cu ]n cur`nd o descindere ]n locuin\a lui Titi. Ceeace v[zu o umplu de necaz =i dezn[dejde. }=i spuse impresiabrutal, fa\[ de rudele nurorii:

— Bine, dar voi n-ave\i de nici unele aici. La o fat[ deoameni a=eza\i se d[ trusou, nu a=a.

— Am f[cut =i noi ce-am putut, ]n grab[, maic[, zise bl`ndcealalt[ soacr[.

}ntr-adev[r, cele dou[ od[i, zugr[vite proasp[t =i multicolorde Soha\chi, erau aproape goale. Fra\ii le mobilase larepezeal[ cu ce g[sise prin od[ile lor, dup[ o list[ alc[tuit[]n consiliu. Un pat de fier cu t[blii, pictat cu ]ngeri =ter=i devechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundat[slujise, drept pat de siest[, ordonan\ei. Lavaboul era lamen-

Enigma Otiliei

149

tabil. }l g[sise Soha\chi aruncat ]n magazie =i-l vopsise ]nalb. O mas[ de brad era acoperit[ cu o combina\ie de petice=i broderie. +ifonierul fusese scos din odaia b[tr`nilor =i aveaoglinda spart[. Titi ]nsu=i ]nlocuise oglinda printr-o bucat[ desatin galben, prins[ cu pioneze. }ntr-un col\ se vedea =i oetajer[ proast[, ]mbr[cat[ ]n plu=, cu c`te un bibelou impro-vizat: o sticl[ goal[ de parfum, o ex-cutie de bomboane, ofotografie. Aglae, implacabil[, vru s[ vad[ =i buc[t[ria, careexista numai teoretic. }ntr-o magazie, o ma=in[ =chioap[,ordinar[ \inea deasupra vreo dou[ crati\e c`rpite. Aglae se]ntoarse cam livid[ ]n dormitor =i se a=ez[ pe pat ca s[-i ]ncercemoliciunea. O sc`ndur[ c[zu, desprins[, tr[g`nd dup[ sinesalteaua, numai de paie. Era un pat doar de form[, ]n care nudormea nimeni.

— Ei, spuse Aglae, dezgustat[, aici o s[ dormi\i? Nici n-ave\iloc! +i pe Titi n-o s[-l trag[ curentul de la u=[? +i apoi, c`nd sed[ jos din pat, cum o s[ calce cu picioarele goale pe sc`ndur[?Trebuia s[ ave\i un covora=. Soba asta parc[ bate la cap! Uite,a=a se-nt`mpl[ c`nd tinerii fac lucrurile de capul lor =i nu-ntrea-b[ pe cei b[tr`ni! Dac[ ]mi cerea\i consim\[m`ntul, de, cumspune buna-cuviin\[, discutam eu cu dumnealor (aci arunc[ochii ironic ]nspre b[tr`ni) =i f[ceam lucrurile cum se cade lani=te oameni a=eza\i.

Din ziua urm[toare, Aglae se ocup[ de gospod[ria lui Titicu un zel extraordinar, dar care era ]ndreptat numai spre Titi =ip[rea ostil fa\[ de Ana. Cump[r[ saltea, covor, aduse cear=afuri,perne, ruf[rie, puse =ifonierul ]n ordine, ca acas[, ]mp[turindbine c[m[=ile lui Titi, largi, solide („mai cre=te b[iatul“) =iarunc`nd ostentativ c`teva lucruri mototolite =i murdare aleAnei. }i d[du acesteia instruc\iuni severe:

— Uite, c[ma=a asta s[ i-o dai c`nd e mai frig. S[ nu-l la=inoaptea f[r[ scufie, a=a s-a obi=nuit el, ar fi chiar bine, fiindc[v[d c[ e curent aici, s[-i dai s[-=i pun[ vat[ ]n urechi. Aici i-amadus flanel[, s[ poarte p`n[ ]n iunie, sub c[ma=[. S[ nu-l la=if[r[ nasturi la c[m[=i, c[ nu e frumos, =i s[-i dai s[ seprimeneasc[ de dou[ ori pe s[pt[m`n[.

150

G. C[linescu

Aglae ]i cump[r[ =i haine lui Titi =i puse s[ i le croiasc[dup[ gustul ei, adic[ largi, ]i cump[r[ ghete de box foartemari, umpl`ndu-le v`rful cu vat[:

— Mai bine largi, s[-i odihneasc[ piciorul.Aduse farfurii, crati\e, tac`muri =i, ]n sf`r=it, trimise la fiecare

dou[ zile alimente pentru g[tit, d`nd =i indica\ii de bucatelece trebuiau f[cute. Ana ]=i p[str[ cu o r[bdare l[udabil[ \inutaonctuoas[. Aglae f[cea dese inspec\iuni, scotocea prin bufet=i ]n buc[t[rie, s[ vad[ m`ncarea, ]ntreba pe Titi dac[ e ]ngrijitbine. Acesta r[spundea totdeauna afirmativ. Plin[ de aten\iiinfinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodat[ cu m`na goal[,aduc`nd foarte adesea m[car pr[jituri. Ana, lacom[, se repezea=i mu=ca din toate, p`n[ ce Aglae ]i d[dea peste nas:

— Las[ =i pe b[rbat s[ m[n`nce, c[ munce=te mai mult.Asta cu fri=c[ i-am adus-o lui, c[ lui ]i place.

Aglae merse cu interesul fa\[ de Titi p`n[ acolo ]nc`t s[insinueze c[ o femeie trebuie s[ fie asidu[ ]n chestiunile maiintime cu b[rbatul, fiindc[ altfel acesta devine nervos. Lui Titi]i d[du instruc\iuni limpezi:

— |ine-o din scurt, n-o l[sa s[ se zbenguie cu toata lumea,pe urm[ ]=i ia nasul la purtare.

Ce-i dreptul, Ana merita ]ndoielile Aglaei. Nu g[tea mainiciodat[ =i, dac[ se hot[ra s[ fac[ ceva, mergea ]n buc[t[rie]mbr[cat[ ca ]n ora=, apuca alimentele cu v`rful degetelor, cape ni=te impurit[\i. Frigea la repezeal[ ce-i trimitea Aglae(conservele, lucrurile mai greu de preparat le l[sa s[ se strice,le arunca la gunoi), dar apoi, gust`nd din propria-i m`ncare, om`nca de-a binelea. Intra prin buc[t[ria b[tr`nilor, se apropia]n picioare de masa fra\ilor, ciugulea, de la to\i, vorbind =ir`z`nd cu gura plin[, =i apoi, c`nd sosea Titi, spunea candid:

— Drag[, \ie \i-e foame, c[ eu n-am poft[ deloc! Nicin-am g[tit.

Titi ]=i schimba ad`nc =i domol apele ochilor, dar nu ziceanimic. Ana pleca mereu ]n ora=, alerg`nd neostenit[ nu se =tieunde, avid[ de petrecere, invidioas[ de orice lux. Titi se]nchidea ]n cas[, f[c`nd picturi dup[ c[r\i po=tale ilustrate,

Enigma Otiliei

151

]nr[m`ndu-le singur =i b[t`ndu-le cu exactitate ]n perete. Lucra,cu o frenezie casnic[ t[cut[, la fel de fel de m[run\i=uri. F[cuabajururi de tul pe care le zugr[vi cu acuarel[, vopsi masa =iscaunele, invent[ passe-partout-uri de felurite forme =i m[rimipentru fotografii. Ana ]l l[sa in pace =i se ]nfunda la p[rin\ii eisau pleca ]n ora=. }ncepuse de la o vreme s[ vin[ tot mai des =imai dezinvolt ]n purt[ri St[nic[.

— Haide, frate, ]n ora= s[ mai luam aer, ]ndemna el.— Titi, nu vrei s[ mergem? f[cea Ana numaidec`t.Titi se ]ntuneca =i refuza cu o inc[p[\`nare ]n care se ghicea

o sup[rare ascuns[.— Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dac[ tu nu

mergi, m[ duc eu cu domnul Ra\iu.St[nic[ primea cu jovialitate =i plecau am`ndoi de bra\.

Titi refuza s[ mearg[ la cinematograf, la teatru, la ber[rie,av`nd pentru toate aceste petreceri =i o teorie. Ie=i o singur[dat[, pe ger, =i se obstin[ s[ asculte afar[ un concert militargratuit, oferit ]nt`mpl[tor ]n parcul Carol, din zelul artistic alunui capel-maistru. Nu voi ]n ruptul capului s[ plece ]naintede sf`r=it, de=i era v`n[t la fa\[ de frig. Ana ]l l[s[ =i plec[, darsosi acas[ mai t`rziu dec`t el. Titi picta, se leg[na l`ng[ sob[,=edea nemi=cat pe marginea patului, c`nd era plictisit, =i refuzaorice abatere de la acest program, ascunz`nd prin posomor`re=i ]nc[p[\`nare antipatia fa\[ de spiritul independent al Anei,fa\[ de care ]ncetase chiar de la ]nceput de a mai ar[ta tulbur[rierotice. Criza lui Titi fusese scurt[ =i se pref[cuse ]ntr-oplaciditate ursuz[ =i b[nuitoare.

— Iubite domnule Titi, ]l aviz[ Ana, eu sunt t`n[r[, vreaus[ petrec c`t mai am vreme. Dac[ nu vrei s[ ie=i nic[ieri, staiacas[. Eu una nu pot.

Titi se ]mp[ca numai cu Soha\chi, cu care, c`nd era binedispus, vorbea ]ndelung despre colegii de la liceu =i de la belle-arte. St[nic[ venea des, r`dea =i se zbenguia cu Ana, f[r[ s[se mai sinchiseasc[ de Titi. }ntr-o zi r`ser[ ]n odaia al[turat[,b[ur[, dup[ toate aparen\ele =i m`ncar[ ceva, =i abia t`rziuSt[nic[ deschise u=a, cu gura plin[, =i zise aproape indiferent:

152

G. C[linescu

— A! tu erai aici?Titi ]ncepu s[-=i manifeste sup[rarea pasiv, nemaivorbind

nimic ore ]ndelungate. Dar ]ntr-o bun[ zi =i pentru ]nt`ia oar[,c`nd Ana veni noaptea t`rziu acas[ condus[ de St[nic[, Titiizbucni, ]n chip surprinz[tor pentru ea, cu o brutalitatenemaipomenit[:

— C...v[! Las’ c[ mi-a spus mie mama, ce, eu nu v[d?...Unde mergi dumneata toat[ ziua =i toat[ noaptea?

Vreo dovad[ ]mpotriva Anei nu exista, ce-i drept. Fra\iivenir[ repede la locul scandalului =i c[pitanul mustr[ pe Titicu destul[ arogan\[ =i un ton v[dit trivial =i iritant:

— Amice, trebuie s[-\i supraveghezi expresiile, m[-n\elegi...Aici sunt p[rin\ii no=tri, oameni b[tr`ni, sunt ordonan\ele, careaud. Nu admit s[ ne insul\i sora, a=a, pe simple elucubra\ii de-aledumitale. }n definitiv, ce-i? S-a plimbat ]n ora= cu cumnatuldumitale. Dac[ dumneata e=ti bolnav =i nu suferi lumea, nutrebuie s-o sile=ti =i pe ea s[ se c[lug[reasc[.

Titi se ]nvine\i la fa\[ =i, reedit`nd furia subit[ a lui Simion,b[tu cu pumnul ]n mas[, ]nspumat la gur[, =i \ip[ ca undescreierat:

— S[ nu m[ insulta\i, m[garilor, c[ v[ spun la mama!To\i ]l privir[ ]n lini=te ca pe un pacient ]n criz[ =i lui Titi i

se p[ru c[ Ana las[ buza-n jos ]ntr-un gest de dispre\. Fra\iiie=ir[ din odaie f[r[ s[-l mai contrarieze =i tocmai aceast[indiferen\[ ]nfurie =i mai tare pe Titi.

— Las[-l, m[, se auzi glasul locotenentului, nu vezi c[ enebun?

— Ba o s[-l dau ]n... spuse pe =leau c[pitanul.Titi puse m`na repede pe p[l[rie, ]=i trase paltonul nervos

p`n[ a se ]ncurca ]n m`neci =i ie=i ca un glon\ din cas[ =idin curte. Din acea zi nu se mai ]ntoarse ]n c[minul lui.Aglae ]i ordon[ s[ divor\eze, St[nic[ fu =i el de aceea=ip[rere, „de vreme ce nu v[ ]n\elege\i“, dar se jur[ c[ Ana =icu el petrecuser[ ]n chip nevinovat, ned`ndu-=i seama cuma trecut vremea. Lucru curios. C`nd auzi de divor\, Titi se]ntunec[. Nu voia.

Enigma Otiliei

153

— S[ fac[ ce-o =ti, zise el cu absurditate, nu m[ prive=te.Eu n-o cunosc, =i pace. N-are dec`t s[ dea divor\, eu nu m[duc pe la tribunale.

— Dar nici n-ai nevoie, omule, explic[ St[nic[, aranj[mnoi toate.

— Eu nu dau divor\.Era aceast[ ]nc[p[\`nare o modalitate primar[ de a-=i

m[rturisi ]nc[ dragostea pentru Ana? E cu putin\[. Soha\chiveni la Aglae =i l[muri c[ ei n-au avut nici o inten\ie rea, c[ s-aucertat cu to\ii cum se-nt`mpl[, dar c[ situa\ia surorii lor eraintolerabil[ =i trebuia s[ fie rezolvat[ ]ntr-un fel, cel mai cumintechip fiind acela ca Titi s[ se-ntoarc[ acas[. Titi declar[ scurt:

— Eu acolo nu mai m[ duc, cine vrea s[ vie, s[ vie aici.Aglae, ca s[ nu-l supere, zise =i ea:— Domnule Soha\chi, eu nu pot s[ las pe b[iatul meu s[ fie

insultat. Ana s[ vie s[ stea aici cu el, c[ se g[se=te loc.}ntr-adev[r, Ana veni, primit[ de Titi cu o tres[rire de

satisfac\ie, repede ]n[bu=it[ de o uit[tur[ posac[. Re]nfipt ]nsolul lui, Titi nu f[cea dec`t s[ copieze note, s[ deseneze dup[ilustrate, s[ stea nemi=cat. Aglae o ]n\epa pe Ana f[r[ s[ vrea,pun`ndu-i ]ntreb[ri sup[r[toare: „Tu nu =tii s[ g[te=ti? Tu staia=a ]mbr[cat[ toat[ ziua? Tu n-ai dec`t o c[ma=[ de noapte?“

Dar trebui s[ recunoasc[ chiar ea c[ Titi era imposibil =i ocontrazicea pe Ana ]n cele mai legitime dorin\e, cu o obstina\iede asin. Ana aduse cinci bilete de teatru, cu o ]nvederat[mul\umire de a-i lua pe to\i, dar Titi singur refuz[.

— Eu nu m[ duc la teatru. Nu \i-am spus eu s[ iei bilete.M[ duc la teatru c`nd am dispozi\ie, nu a=a, pe nea=teptate. +iapoi cine \i-a dat banii? De unde =tiu eu?

— Titi, se irit[ chiar Aglae, m[ agasezi!Titi nu merse, t[c`nd ]ns[ cu perversitate voit[ sau invo-

luntar[ p`n[ ]n preajma momentului de plecare, a=a ]nc`t to\ise ]mbr[car[, crez`nd c[ i-a trecut rezisten\a. Dup[-mas[, Titidisp[ru. Ceilal\i ]=i ]nchipuir[ c[ se-mbrac[. Ie=iser[ pe u=[ s[-la=tepte, dar Titi nu se vedea nic[ieri. Aglae intr[ ]n odaia lui=i-l g[si ]n pat, ]n plapum[.

154

G. C[linescu

— Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De cem-ai f[cut s[ m[-mbrac?

— |i-am spus c[ nu merg.+i Titi se-ntoarse cu capul la perete. Sup[rat[, Aglae se

dezbr[c[ =i nu mai merse. A doua zi Ana fugi.— Titi, insist[ Aglae, termin[ odat[. Nu v[ ]n\elege\i, =i pace.

Ea e u=uratic[, tu e=ti ]nc[p[\`nat, nu-i nimic de f[cut. Divor\a\i.— Eu nu divor\ez! se-nc[p[\`n[ Titi.De altfel Ana era v[zut[ de to\i pe strad[ cu feluri\i in=i,

unii afirmau c[ avea leg[turi certe cu unul sau cu altul. Cur`ndnu mai fu nici o ]ndoial[ cel pu\in c[ Ana iese la bra\ cu unfunc\ionar superior dintr-un minister, om mai ]n v`rst[, cu cevaavere, care afirm[, fiind =i St[nic[ de fat[, c[ dac[ Ana eliber[, o ia de nevast[. Era o ocazie, sus\inu St[nic[, de a sedesp[r\i f[r[ scandal. Altfel Ana ar abuza de numele lui, cuprofit pentru ea. Titi ]ns[ nu voia s[ divor\eze. Se vede totu=ic[ Ana g[sise o bun[ combina\ie, fiindc[ dezlegarea noduluiveni tot de la ea. }ntr-o zi, dou[ ordonan\e depuseser[ ]n fa\au=ii de la intrare, f[r[ s[ vrea s[ intre, o boccea enorm[, ]ncare Aglae g[si cu ciud[ toate lucrurile lui Titi, cele mai multemurdare. Totul ]i fusese restituit cu o grij[ afectat[, fiindc[ Titireg[si =i o pereche de pantofi rup\i pe care ]i aruncase la gunoi,precum =i un cu\it, pe care for\`ndu-l ]l rupsese ]n dou[. Erauam`ndou[ buc[\ile. Titi primi, ]n sf`r=it, =i o notificare c[ i seintentase ac\iune de divor\ din partea Anei. Cu greu St[nic[putu s[-l fac[ pe Titi s[ consimt[ a da o declara\ie c[ se despartede bun[voie, pentru nepotrivire de caracter. Acum el voia s[se judece, sus\in`nd ]ntre altele c[ nu se simte bine, c[ Ana i-adat o boal[. Lucrul era de domeniul fanteziei =i dovedea numai,prin surmenarea spiritului, o recrudescen\[ a hipocondriei luilatente, congenitale.

Enigma Otiliei

155

IX

}n martie, Felix ]=i f[cea planuri mai ner[bd[tor ca oric`nd.Cu pu\in ]naintea Cr[ciunului ]mplinise dou[zeci de ani. Maiavea deci c`teva luni =i devenea major. Se f[cuse acum mai]ndr[zne\, mai con=tient de sine, ]ns[ lipsa de bani ]l chinuia,jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de prim[var[, m[nu=i =iceva bani asupr[-i. C`nd c`te un coleg ]l ducea de bra\ ]ntr-ocofet[rie sau ber[rie, se sim\ea pus pe j[ratic. N-avea nici unban ]n buzunar =i ]i era ru=ine s[ m[rturiseasc[. Era gelos =i dePascalopol. Ar fi voit s[ fie =i el ]n stare s[ fac[ Otiliei o c`t demic[ pl[cere, s-o plimbe cu tr[sura. Mo= Costache nici nu seg`ndea m[car s[-i dea vreun ban, ba-i propunea unele t`rguridubioase. Venise ]ntr-o zi cu o serie ]ntreag[ de seringi „Record“,apar\in`nd probabil unui medicinist care nu pl[tise chiria, =i]ntreba acum pe Felix dac[ nu cunoa=te pe cineva sau dac[ el]nsu=i n-ar fi dispus „s[ le cumpere“. I le ]ncredin\ase „opersoan[“. }ntr-o duminic[, Felix voi s[ ias[ ]n ora= cu ni=teprieteni, ]ns[, dup[ c`\iva pa=i f[cu\i pe strad[, se ]ntoarse.Era o zi admirabil[ =i paltonul ]l ap[sa pe umeri. S[-l scoat[ =is[ r[m`n[ ]n hain[ era ]nc[ prematur. Cum Costache era singuracas[, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-ld[dea sup[rarea. Spuse cam iritat c[ e acum om ]n toat[ firea,c[-=i ]nchipuie c[ are destul venit ca s[ nu mearg[ mereu ]nora= cu m`inile goale. Are nevoie de haine, de c[r\i, de omul\ime de lucruri =i-i trebuie bani. }n definitiv, vrea s[ =tieodat[ care sunt drepturile lui. Mo= Costache ascult[, ]nfrico=atde aceast[ ie=ire, c[ut[ s[-l ]mbl`nzeasc[, \in`ndu-l mereu dem`nec[, ]ntr-un chip comic, dar nu scoase nici o vorb[]ncurajatoare, nici o explica\ie. }n cele din urm[, cu tonulr[gu=it, cu ochii apleca\i ]n jos, f[cu aceast[ nea=teptat[propunere:

CUPRINS

156

G. C[linescu

— Dac[ ai nevoie de bani, de ce nu iei cu ]mprumut vreomie de lei de la cineva? Poate s[ g[sesc eu la un prieten,numai s[ nu spui la nimeni.

Suma izbi pe Felix, care, de bucurie, nu mai examin[ deloc ciud[\enia propunerii din partea lui mo= Costache. A douazi, b[tr`nul veni misterios ]n odaia lui Felix =i-i ]ntinse un biletla ordin, ]ndemn`ndu-l s[-l completeze cu suma de o mie delei =i s[-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi s[ ]ntrebe asuprarostului acestei simula\ii, dar Costache ]i ]nc`nt[ urechea cusunetul unui pumn de piese. Scaden\a biletului r[mase ]n alb.Dup[ semnare, b[tr`nul ]nm`n[ lui Felix dou[ sute cincizecide lei. Mirat, acesta ]ntreb[ cu ochii.

— Nu poate s[ dea acum tot, explic[ r[gu=itul, ]\i d[ prinmine, ]n fiecare lun[, c`te dou[ sute cincizeci de franci.

Felix era prea ner[bd[tor s[ aib[ bani, ca s[ mai discuteprovenien\a lor, ]ns[ r[mase cu o ]ndoial[, =i la ]nt`iul prilejconsult[ un prieten de la Drept, care-i cuno=tea de altfelbine situa\ia.

— B[tr`nul te-a pus s[ datezi cambia ]n decembrie, fiindc[atunci e=ti major =i deci responsabil. Eu cred c[ \i-a dat miachiar din banii t[i, =i tu i-o vei pl[ti tot din banii t[i, din primulvenit liber. E dat dracului mo=ul!

Felix se adumbri =i se-ntoarse dezgustat acas[. }n lipsaOtiliei, ]ncepur[ s[ se str`ng[ asupra-i =i alte dezgusturi, s[b[nuiasc[ pe fat[ de complicitate =i s[ cread[ ]n tot ce Auricaspunea despre ea. Pe dat[ ]ns[ ce Otilia reap[ru cu ochii eilimpezi, plini de senin[tate, se ru=in[ de asemenea presupuneri=i o socoti =i pe ea o victim[ a b[tr`nului. Voi cu mai mult[putere dec`t oric`nd s-o scape de acolo, s-o ia el sub protec\ialui. Avea crize de sensibilitate =i reverie. }n vreme ce Otiliar[scolea valurile pianului, el se plimba cu m`inile ]n buzunar,oprindu-se din c`nd ]n c`nd ]n fa\a oglinzii. Se privea sever,l[s`nd buzele ]n jos, ]ntr-o am[r[ciune patetic[. Se sim\eafrumos. Singur[tatea lui, faptul de a nu avea p[rin\i, ]l umpleade o exaltare vag[ a destinului s[u propriu. Se ]ntreba, inundatde frazele muzicale care veneau de jos, ce avea s[ devin[:

Enigma Otiliei

157

medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedeatrec`nd, ]n ritmul muzicii Otiliei, ]ntr-o tr[sur[ deschis[,nemi=cat, f[r[ z`mbet, privind rece ]naintea lui. A=a ]=i]nchipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotriv[, reveria ]ide=tepta fl[c[ri de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenin\at[de bandi\i, care aveau mai to\i fizionomia lui St[nic[. Ochind,flegmatic, de pe fereastr[, dobora pe r`nd pe to\i vr[jma=ii, ]nvreme ce Otilia, tremur`nd, ]l str`ngea cu bra\ele ei sub\iri deg`t. Sau fugea c[lare de du=mani neidentifica\i spre p[duricare se ]ndoiau moale p`n[ la p[m`nt, \in`nd ]n bra\e pe Otilia.Generozitatea lui se-ntindea =i asupra lui mo= Costache, c[ruia,ruinat, ]i oferea un azil, de dragul Otiliei, =i chiar asupra luiPascalopol, pe care-l visa bolnav, senil, readus la via\[ prinsfor\[rile lui de medic. C`nt`nd furtunos la pian =i arunc`ndu-=iochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capaculinstrumentului, Otilia nu b[nuia c[ e salvat[ de foc =i ]nec cuat`t devotament. Odat[, dup[ ce =ezuse mult[ vreme al[turide Otilia, care citea o carte, =i visase treaz ca de obicei, cople=itde sentiment, ]=i l[s[ deodat[ capul ]n poalele ei. Otilia ]iprimi ofranda simplu, m`ng`indu-i u=or p[rul.

— Spune-mi ceva plin de primejdii, s[ fac pentru tine,zise Felix.

Otilia r[spunse g`nditoare:— Va veni vremea c`nd ai s[ ai acest prilej.Rela\iile sentimentale dintre cei doi erau din ce ]n ce mai

aprinse. Felix o c[uta pe Otilia cu oarecare impruden\[, o rugacu ochii =i o s[ruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar d[dea gestuluio candoare fratern[, f[cea astfel ]nc`t orice abuz era ]nl[turat.Felix ]i vorbea cu ochii la mas[, se a=eza al[turi de ea =i oprindea de m`ini, iar fata ]l mustra cu bl`nde\e. Mo= Costache]i surprinse ]ntr-o zi s[rut`ndu-se, dar nu zise nimic. P[ru chiarru=inat de lipsa lui de aten\ie =i fugi repede cu capul ]n piept.Nu-i ]mpiedic[ niciodat[, nu le f[cu nici cea mai mic[ aluzie.}ncurajat de consim\irea Otiliei, ]mb[tat, Felix ]ncepu s[ fieispitit de un g`nd insidios. Dac[ Otilia ]l iube=te cu adev[rat,ar trebui s[ aib[ ]ncredere ]n el =i s[-i dea de acum dovezi mai

158

G. C[linescu

temeinice de dragoste. Senzualitatea fireasc[ a v`rstei se luptacu mistica erotic[. }ntr-o noapte, neput`nd s[ doarm[, comb[tutde cele dou[ porniri, Felix se scul[ =i se ]mbr[c[. Nu voia s[fac[ nimic r[u =i totu=i inima ]i b[tea cu putere, ca sim\indu-sevinovat[. O for\[ mai mare dec`t voin\a lui ]l trase pe u=[afar[ si-l ]mpinse la u=a Otiliei. B[tu iar[=i u=or, ca alt[dat[.Auzi limpede s[ritura speriat[ a fetei =i tropotul pa=ilor prinodaie. Capul zb`rlit al Otiliei ap[ru ]n ]ntredeschiz[tura u=ii.

— Ce vrei, Felix? ]ntreb[ fata cu repro=.Felix se z[p[ci =i declar[ proste=te:— Te... iubesc!— Of, doamne, se v[iet[ Otilia, iar nu e=ti deloc cuminte.

|i-am spus s[ nu mai vii.+i cum Felix l[sase capul ]n jos iritat =i ru=inat totdeodat[,

Otilia ie=i curajoas[ afar[ =i prinse pe t`n[r cu bra\ele de g`t,privindu-l ]n ochi.

— Felix, dac[ m[ iube=ti cu adev[rat, dac[ vrei ca mait`rziu s[ fim prieteni, nu mai veni a=a. Ai ]ncredere ]n mine,cum am =i eu ]n tine. Nu te ]ndoi, te iubesc.

+i tr[g`nd capul lui Felix, ]l s[rut[ pe buze. Apoi fugi repede]n odaie, ]nchise u=a =i ]ntoarse cheia de dou[ ori. De aci]ncolo, Felix reprim[ cu religiozitate orice instinct impur (nuf[r[ oarecare ciud[, uneori, =i porniri de gelozie fa\[ dePascalopol) =i se mul\umi cu str`ngerea de m`ini =i s[rutareacast[, alunecat[ spre ureche. Totu=i =i a=a fur[ surprin=i o dat[]n chip nepl[cut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, =iacesta nu se putuse elibera de ispita de a o s[ruta, c`nd St[nic[intr[ dezinvolt pe u=[.

— Face\i, face\i, zise el protector, ca =i c`nd ]ntre Felix =iOtilia erau leg[turi indiscutabile, m[rturisite.

Otilia ]i arunc[ o privire m`nioas[ =i era gata aproape s[-ldea afar[ pe u=[ pentru indiscre\ie. St[nic[ par[ lovitura mieros,f[c`ndu-se c[ nu-n\elege.

— A=a e tinere\ea, n-ai ce s[-i faci. Eu, c`nd eram ]ndr[gostitde Olimpia, o s[rutam, m[-n\elegi, toat[ ziua =i peste tot. Numai ne feream de nimeni. A=a c[... nu v[ jena\i.

Enigma Otiliei

159

Felix f[cu gestul de a pleca =i avu chiar curajul de a preferaprotocolar, f[c`nd aluzie la nasturele cusut:

— Mul\umesc, domni=oar[ Otilia!St[nic[ ]ns[ ]l opri.— Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai s[ v[-ntreb ceva.

Pe dumneata, c[ faci medicina. Am un caz interesant. Unclient al meu vrea s[ atace un act de dona\iune, ]n sf`r=itchestii de-ale noastre care ne privesc, f[cut de un unchi allui, b[tr`n. El pretinde c[ b[tr`nul nu-i ]n deplin[tateafacult[\ilor mintale. Evident, noi putem g[si un doctor cares[-l examineze, ]ns[ aici trebuie o somitate, un profesoruniversitar, a c[rui vorb[ s[ fie lege... =i s[ se preteze. Clientulpl[te=te. Numai, ]n\elegi, b[tr`nul n-o s[ vrea s[ fie examinat.Doctorul o s[ vie a=a, ]nt`mpl[tor, ca ]ntr-o vizit[. De pild[,aici. Sunt eu, Otilia, Pascalopol, mo= Costache, vine =i b[tr`nul]n chestie, adus de mine cu un pretext oarecare, pe urm[doctorul. Nimeni nu b[nuie=te nimic. Asta am vrut s[ te-ntreb.Care profesor de la facultate, psihiatru, s-ar preta mai bine =icum am putea s[-i propunem f[r[ s[ risc[m nimic? Dac[ omule posac, mai r[u ne-ncurc[ socoteala. Poate cuno=ti peasistent, po\i s[-i strecori o vorb[.

Felix ascult[ pe St[nic[ g`nditor. }=i aminti de vizita luiVasiliad, de examinarea for\at[ a lui mo= Costache. Afacerilelui St[nic[ i se p[rur[ curioase, cinice. Dar mai ales, de ce s[vin[ cu doctorul ]n chiar casa b[tr`nului? O combina\iepreocupa ]n chip evident pe St[nic[, ]n care era de trebuin\[un doctor complice. F[r[ s[ vrea, Felix raport[ totul lui mo=Costache ]nsu=i. }l vedea din nou cercetat de profesoruluniversitar, chestionat, dezbr[cat. De ce? Bietul mo= Costache,avar e drept, =i cam f[r[ obraz, nu f[cea nici un r[u nim[nui =iera banal de normal =i vigilent ]n toate actele lui. Felix d[duinforma\ii foarte deprimante asupra severit[\ii proverbiale aprofesorului de specialitate de la universitate. Era un savantpierdut ]n c`mpul microscopului, incapabil de a se cobor] laasemenea combina\ii, =i de altfel bogat. St[nic[ deveni posac.

— M[ surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cuno=ti ]nc[ bine.Cu bani, prime=te azi oricine. O s[ mai culeg informa\ii.

160

G. C[linescu

— Comedia asta cu doctorii, observ[ Otilia dup[ plecarealui St[nic[, m[ pune pe g`nduri. Pascalopol avea dreptate. }nfond, voiesc s[ loveasc[ ]n mine, =tiu bine.

— Cine s[ loveasc[-n tine? ]ntreb[ Felix.— Ei, cine? ]\i po\i ]nchipui! +i-apoi, la ce s[ mai fac[

s`nge r[u lui papa? Un loc sub soare voi g[si eu pe lumea asta!Felix f[cu o mi=care ocrotitoare spre Otilia, care ]n\elese.— Iar tu, dac[ ai vrea s[ m-ascul\i, dac[ m-ai iubi, ai pleca

dup[ c`teva luni, c`nd vei fi major, =i ai tr[i singur, muncindca s[-\i faci o bun[ carier[.

— Prin urmare, vrei s[ plec, s[ te las, f[cu Felix stins.Otilia ]mpreun[ m`inile, dezolat[.— Nu m-ai ]n\eles. Nu e=ti ]nc[ dec`t un copil.Pascalopol, care urm[rea cu interes manevrele lui St[nic[,

se hot[r], ]n sf`r=it, s[ vorbeasc[ lui mo= Costache, =i ]ntr-osear[, venind mai devreme, se invit[ la mas[, dup[ ce adu-sese o mul\ime de pache\ele cu lucruri delicate de m`ncare.Masa decurse ]n chip obi=nuit. La cafea ]ns[, Pascalopol rug[din ochi pe Otilia, cu care p[rea ]n\eles, =i pe Felix s[-l lasesingur cu b[tr`nul. Felix era acum at`t de devotat cauzeiOtiliei, pe care o ]n\elegea, ]nc`t, intuind situa\ia, plec[ f[r[s[ murmure, av`nd aerul c[ se duce la treburile lui. Nu-l maiprivea cu ochi r[i pe Pascalopol. Mo=ierul intr[ ]n chestiunede-a dreptul:

— Costache, zise el, =tii bine c[ \in la domni=oara Otiliac`t =i tine. S[ fi fost cu zece ani mai t`n[r, poate \i-o cereamde nevast[.

— Ia-o! implor[ b[tr`nul r[gu=it.— Nu, nu! se sup[r[ Pascalopol. Nu trebuie s-o constr`n-

gem. Nu vreau s-o fac nefericit[. Dac[ va voi vreodat[, suntgata s[-i pun la picioare tot ce am. }ns[ e t`n[r[, trebuie l[sat[s[ guste via\a, s[-=i cerceteze ]nclin[rile. }n sf`r=it, nu de astavreau s[-\i vorbesc acum. Mi-ai spus de at`tea ori c[ vrei s-oadoptezi. Ei bine, Costache, e timpul s[ faci asta. Fata cre=te,se face major[, e ceva nepl[cut ]n situa\ia ei de fat[ str[in[ ]ncasa unui b[rbat. E=ti s[n[tos, vei tr[i mai mult ca noi to\i, dar

Enigma Otiliei

161

g`nde=te-te ce se face fata asta dac[ ar r[m`nea singur[. Eu,se-n\elege, sunt la dispozi\ia ei oric`nd, dar o fat[ e m`ndr[,nu va apela la un b[rbat pe care nu-l voie=te. +i apoi audmereu cum o b`rfe=te cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie s[ facilucrurile a=a cum e bine. Ai fost cam neglijent p`n[ acum,totu=i vremea nu-i pierdut[.

Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii pleca\ipudic ]n cea=ca de cafea, din care, dup[ ce sorbise bine b[utura,scotea acum drojdia cu degetul =i o m`nca.

— Ce zici, Costache? ]l stimul[ Pascalopol.Mo= Costache privi prudent ]n dreapta =i-n st`nga =i apoi,

ridic`ndu-se pu\in ca s[ vorbeasc[ mai aproape de urecheamo=ierului, =opti:

— +i Aglae ce-o s[ zic[?— Doamne, cum e=ti! se scandaliz[ bl`nd Pascalopol. Ce-\i

pas[ ce-are s[ spun[ cocoana Aglae?! Ea n-are nici un drept s[se amestece ]n afacerea asta, care n-o prive=te. Otilia este,sau nu fata nevestei tale? E adev[rat, sau nu c[ i-ai folositbanii, f[r[ nici o dovad[ scris[? Atunci trebuie s[-i dai orepara\ie, ce Dumnezeu, doar o iube=ti!

— N-o las eu! declar[ evaziv Costache.— +tiu eu c[ n-o la=i, dar ]n chestiuni de astea e totdeauna

bine s[ faci acte ]n regul[. Fire=te, po\i s[-i dai bani, po\i s[-ila=i prin testament...

Costache f[cu un gest de eroare.— Dar aici nu e vorba numai de bani, continu[ Pascalopol

demonstra\ia, testamentele se atac[, =i poate Otilia nicin-are nevoie de banii t[i, om viguros, c`nd vei binevoi tu s[mori. Ei ]i trebuie o pozi\iune clar[, onorabil[, de care vei fim`ndru =i tu.

— E b[taie de cap adop\iunea, trebuie s[ mergi pe la tribunal,cheltuial[, nu prea sunt ]nlesnit. Mai t`rziu, nu zic nu.

— Nu fi meschin, Costache! Nu e nici o b[taie de cap!Uite, pun eu pe avocatul meu s[ se ocupe de chestiunea asta.Nu dai nici un ban. }l pl[tesc cu anul.

— A=a? se bucur[ mo= Costache.

162

G. C[linescu

— Se-n\elege! Ei, ce zici, s[-l pun sa ]nceap[ demersurile?— Pune, pune! consim\i Costache pe jum[tate gur[, pri-

vind iar[=i ]n toate p[r\ile. Deodat[ se f[cu ro=u la fa\[. }npragul u=ii dinspre intrarea principal[, u=[ pu\in acoperit[ desoba ]nalt[, c`nd st[teai la mas[, ]nfipt ]n semi]ntuneric, =edeaSt[nic[. V[z`ndu-se descoperit, acesta ]naint[ jovial:

— Credeam c[ e aici domnul Felix. Voiam s[-i spun ceva.Dar v-am auzit de avocat, de adop\iune. Vre\i s[ adopta\i pedomni=oara Otilia? Perfect! Admirabil! M[ ocup eu! Discre\iedes[v`r=it[.

}n vreme ce Costache se ag[\a desperat de privirile luiPascalopol, acesta zise lini=tit:

— Ai ]n\eles gre=it. Vorbeam de altceva, de treburile melede la mo=ie.

St[nic[ privi cu o ne]ncredere ]ndr[znea\[ =i, pref[c`ndu-segr[bit, ie=i pe cealalt[ u=[, care d[dea spre apartamentul dinfund. Descoperind pe Otilia (lui Felix n-avea nimic s[-i spun[),]i comunic[ misterios:

— Am auzit o veste bun[. Mo= Costache te adopt[.— Ai auzit gre=it!— Eu? se mir[ cu demnitate St[nic[. N-ai nici o grij[:

discre\ie absolut[.+i ]ntr-adev[r, St[nic[, de=i ]=i f[cuse un obicei de a spiona

casa lui Costache ]n profitul Aglaei, intr`nd ca din ]nt`mplarepe o u=[ =i ie=ind pe cealalt[, nu scoase c`teva s[pt[m`ni nicio vorb[ de aceast[ afacere. Felix, trimis de mo= Costache s[vad[ cum se afl[ Simion, care se v[ieta din nou c[ e bolnav,avu impresia c[ Aglae nu =tia nimic de proiectul lui Pascalopol.„Poate, ]=i zicea el, Aglae se dezintereseaz[ de aceast[chestiune, ]n care, de fapt, nici n-are vreun drept s[ se amestece,ori, ]n sf`r=it, este prea preocupat[ de boala lui Simion.“

}ntr-adev[r, b[tr`nul, trec`nd cu iu\eal[ hipocondric[ de lao ipotez[ la alta, p[rea totu=i bolnav cu adev[rat. Ochii ]ierau injecta\i =i fic=i, =i p`ntecele ]i era balonat ]ngrozitor,]nc`t p[rea o minge ]nvelit[ cu broboad[. Se v[ieta de b[t[ide inim[ dup[ mas[ =i declara c[ inima lui bate din ce ]n cemai tare, f[r[ s[ se mai poat[ opri.

Enigma Otiliei

163

— E=ti nebun, strig[ Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezic[-\i bate inima?

}i punea =i ea m`na pe piept, dar trebui s[ recunoasc[]ntr-adev[r c[ circula\ia lui Simion era ]n chip alarmant agitat[.Simion mai era convins, observ`nd unele fenomene ale digestieilui, c[ trupul i se umfl[ de gaze care-l sufoc[. St[nic[ adusepe Vasiliad. Acesta, at`t de atent mai mult din parad[ laconsultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta marelucru. Nu g[sea nimic hot[r`t =i accepta cu bun[voin\[ipotezele Aglaei =i ale lui St[nic[. Simion se dezbr[c[ =i seurc[ ]n pat, unde =ezu =i ziua, =i noaptea, observ`ndu-se cuanxietate. Nu mai m`nca, nu mai broda =i era ros de melancolii.El, at`t de t[cut ]nainte, vorbea Aglaei, p`n[ ce aceasta seplictisea, m[rturisindu-i c[ se simte pe moarte, spion`nd-o]ngrijorat dac[ avea s[-l \in[ minte mult[ vreme, d`ndu-idispozi\iuni testamentare. Simion pusese ochii pe Felix =i ]idezvolta lui cu mai mult[ ]ncredere temele lui patetice:

— M[ duc, ]i zicea el, am o boal[ grav[, ne=tiut[ dedoctori. Uite, a=a e via\a! Am luptat pentru ideal, pentru art[,=i acum trebuie s[ las totul. S[ nu m[ ui\i, domnule Felix, s[nu m[ ui\i.

+i d`ndu-se jos din pat, Simion scotea din perete c`tevatablouri =i le punea pe bra\ele lui Felix. Acesta le l[s[ de altfel]n cas[. Chiar Aglae se gr[bea s[ i le smulg[, indignat[.

— S-a prostit Simion [sta de tot! Domnule Felix, nu te potrivi.Vezi, poate-\i d[ ceva, inel, bijuterie, bani, te rog s[-mi spui.

— Se-n\elege! zicea, oarecum jignit, Felix.Spre mai mult[ siguran\[, Aglae despuie odaia lui Simion

de tot ce acesta ar fi putut d[rui ]n curiosul lui acces de d[rnicie.Totu=i, Simion nu muri =i continu[ s[-=i cultive hipocondriile

cu o nelini=te destul de benign[. Aglae nici nu se mai ocupade el, l[s`ndu-l singur ]n odaia lui, Aurica ]=i f[cea obi=nuiteleplimb[ri circulare pe Calea Victoriei, Titi copia ]n ulei c[r\ipo=tale ilustrate.

St[nic[, nelipsit din calea socrilor, g[si prilejul ]ntr-o zi s[prind[ pe Otilia singur[.

164

G. C[linescu

— E foarte drept ce face mo= Costache, ]i zise el, cu aerede complicitate, ba e chiar dator. }mi pare bine c[-\i cuno=tiinteresele. De ce s[ r[m`n[ at`ta avere pe m`inile altora? E=tit`n[r[, inteligent[. Fie vorba ]ntre noi, dai o lovitur[. B[tr`nuln-are cine =tie c`t de tr[it. Ascult[-m[ pe mine. S[-\i spun eu,c`nd voi avea timp, c`te propriet[\i =i afaceri are mo=ul. Nicig`nd n-ai. Dup[ ce \i-ai irosit at`\ia ani cu el, trebuie s[ tedesp[gube=ti. Ei, cum ne-am ]n\elege noi! Dumneata ai multdin caracterul meu! E=ti liber[, independent[, lipsit[ deprejudec[\i. }\i spun aici ]ntre patru ochi. Olimpia e bun[, n-amnimic de zis, dar e o piedic[ pentru cariera mea. Moale, f[r[fler. Crezi c[ soacr[-mea Aglae mi-e simpatic[? Ce vrei s[fac? Spune-mi o vorb[, =i sunt gata. Olimpia nu r[m`ne pedrumuri, are p[rin\i, avere. Nu mai e copil la mijloc s[ ne]mpiedice. Nu m[ uit eu la trecut, fleacuri, nu-mi pas[ ce-afost. Ai fost t`n[r[, ai f[cut ce-ai vrut. M[ g`ndesc la o uniunede concep\ii, pe linii mari.

Otilia, care ]l ascultase din ce ]n ce mai palid[ de m`nie,nu se putu st[p`ni =i zise deodat[ surd:

— St[nic[, ie=i afar[...Acesta se ridic[ f[r[ grab[, alese o bomboan[ dintr-o cutie

a fetei =i se ridic[. Dup[ plecarea lui, Otilia r[mase cu privirile]n gol, ]=i =terse cu o batist[ ni=te lacrimi ce nu voiau s[ curg[,apoi se repezi ca o nebun[ pe sc[ri =i intr[ ]n odaia cupianoforte, unde ]ncepu s[ c`nte vijelios tot ce-i venea ]n minte.

— Lips[ de griji, morm[i Marina ]n buc[t[rie. Doar ce grijiare?

St[nic[ trecu ]n curtea Aglaei =i intr[ ]n sufragerie, undeto\i se aflau la mas[, chiar =i Simion. La o parte, pe un scaun,=edea =i Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise St[nic[),venit din ]ns[rcinarea lui Costache s[ ia =tiri despre Simion.De c`teva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist =ichiar exaltat. Printr-un ra\ionament simplu, ajunsese la ]ncheie-rea c[ toate bolile sunt o s[r[cie de substan\e a organismului =ic[ deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era s[ sesupraalimenteze. }l aprobase chiar Aglae:

Enigma Otiliei

165

— Bine c[ \i-a venit mintea la cap! Fire=te c[, dac[ num[n`nci, te sim\i sl[bit.

A=adar, Simion p[r[sise patul, =i acum =edea la mas[. C`ndintrase St[nic[, ]i explica tocmai lui Felix, c[ruia ]i spunea cu]nc[p[\`nare mereu „domnule doctor“, ce bine se simte:

— Sunt un om ren[scut, re]ntors la via\[. Am o puteremu=chiular[ cum n-am avut niciodat[.

Simion ]=i ]ncord[ bra\ul s[u sub\ire =i f[cu insistent semnlui Felix s[ i-l pip[ie. Acesta ]i f[cu hat`rul =i r[mase miratdimpotriv[ de lipsa de rezisten\[ a lui Simion, al c[rui bra\ deprea mult efort tremura cu violen\[.

— Nu te mai sfor\a a=a, Simion, =i fii serios, ]l fulger[ Aglae.— Am s[ v[ spun o veste interesant[, zise St[nic[, ceva ce

n-a\i =tiut. Otilia se va numi ]n cur`nd domni=oara OtiliaGiurgiuveanu.

— Vai! f[cu Aurica, a=a ca ]n fa\a unei enormit[\i detestabile.Aglae deveni livid[, =i dup[ c`teva clipe de amu\ire izbucni

c[tre St[nic[, ca =i cum el ar fi fost vinovatul:— Ce-ai zis? Costache vrea s[ adopte pe Otilia? Niciodat[!

C`t tr[iesc eu, niciodat[. Doar mai sunt legi ]n \ara asta, maisunt tribunale. }l dau pe m`na parchetului pe Costache, asta-ifac. L-a ame\it stricata asta. Cine =tie ce-o fi ]ntre ei.

St[nic[ ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, c`tevam[sline. Felix, ]n schimb, se sim\i sf`=iat. Ar fi voit s[ strige,s[ protesteze ]mpotriva insultelor, dar emo\ia ]l pironise pe scaun.Simion ]i f[cea semn mereu s[ vin[ la mas[, de=i el voia s[plece =i =edea deoparte.

— Bine, zise St[nic[, a=ez`ndu-se de-a binelea s[ m[n`nce,s[-mi spui, m[ rog, ce po\i s[ faci?

— Cum ce pot s[ fac? ]ntreb[ indignat[ Aglae.— Asta te-ntreb =i eu, zise calm St[nic[, dar cu v[dit[

inten\ie de a excita. Vrea s-o adopte, =i pace. Legal nu e nicio piedic[.

— M`nca\i, ]ndemna Simion pe Aurica =i pe Titi, m`nca\i,m`ncarea este elixirul vie\ii! =i el ]nsu=i ]nghi\ea cu l[comie,v`r`nd ]n gur[ buc[\i mari de p`ine =i =terg`nd cu miez ultimeleresturi de sos din farfurii.

166

G. C[linescu

— Dar eu nu pot s[ spun acolo unde trebuie c[ vor s[ pun[m`na pe averea lui Costache?

— Nu po\i s[ spui! Fata e fat[ vitreg[, deci e firesc s[ fieadoptat[. Te poate da ]n judecat[ pentru calomnie.

— Cine? Costache? se-nfurie Aglae.Felix se ridicase, schimbat la fa\[, s[ plece =i, c[ut`nd o

intermiten\[ ]n discu\ie ca s[ spun[ „bun[ seara“, se strecur[pe u=[ afar[.

— Am vorbit ca nebunii, =i b[iatul [sta era aici! se mustr[Aglae.

— Nu mai e p`ine? ]ntreb[ ]ngrijorat Simion. Mi-e o foamegrozav[.

— Cum Dumnezeu? observ[ iritat[ Aglae. A fost pe mas[ unmorman ]ntreg de felii! Noi nici n-am apucat bine s[ m`nc[m.

Se aduse pe mas[ un alt co= cu felii de p`ine, din careSimion ]=i lu[ repede una, mu=c`nd-o ca aperitiv, =i-=i maipuse ]nainte dou[ felii, =i apoi, r[zg`ndindu-se, patru. Apoi lu[p`inea =i d[du generos =i celorlal\i c`te dou[ felii, a=a ]nc`tco=ul se goli.

— Mai adu p`ine! zise el c[tre servitoare.— Simioane, se r[sti Aglae, ce comedii sunt astea? Este

destul[ p`ine.-— Mo= Costache e sf[tuit bine, medit[ tare St[nic[, are pe

Pascalopol ]nd[r[t, care urm[re=te, se vede, s[ pun[ m`na peaverea b[tr`nului dup[ moartea lui.

— Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un omnobil. L-a ame\it Otilia.

— Unde sunt bani la mijloc, nu exist[ noble\e! declar[ Aglae.— Cum, mam[, ad[ug[ Aurica, o fat[ de categoria Otiliei

s[ intre ]n familia noastr[? E-ngrozitor.— Intr[, dac[ sunt oameni f[r[ cap! morm[i posac[ Aglae =i

c[zu pe g`nduri, m`nc`nd f[r[ gust. Simion ]ntrerupse t[cerea:— Am o poft[ de m`ncare admirabil[. M[ simt ca de

dou[zeci de ani. Ce bucate mai ave\i?Tot timpul ]nghi\ise lacom, ned`nd nici cea mai mic[ aten\ie

discu\iei. Aglae ]l privi distrat[ =i cu un v[dit dispre\.

Enigma Otiliei

167

— Afacerea asta, dac[ vrei s[ m[ ]n\elegi, urm[ St[nic[,se trateaz[ cu tact. Mo= Costache se teme de dumneata. R[uai f[cut c[ nu te-ai mai dus pe acolo. Dac[ ai merge, l-ai luacu bini=orul...

— Niciodat[! zise Aglae implacabil[. Neru=inata aproapem-a dat afar[.

— Ai fost violent[. Acum trebuie s[ c[ut[m un mijloc.Nu prea v[d.

Felix se ]ntoarse acas[ aproape pe furi= =i se arunc[ pe pat,f[r[ s[ treac[ prin sufrageria unde Otilia ]l a=tepta la mas[. Eraobosit moralmente, dar cu senza\ii fizice. Privi ]nainte prin]ntuneric razele s[race ce p[trundeau pe fereastr[, prin perdea,de la lampa din coridor. S[-i spun[ Otiliei ce se vorbea despreea, i se p[rea inutil =i jignitor. }l obosea, ]l nelini=tea aceast[lume f[r[ instinct de rudenie, aprig[, ]n care un om nu se putea]ncrede ]n nimeni =i nu era sigur de ziua de m`ine. }i fur[odio=i to\i, =i Costache, =i Aglae, =i ceilal\i, =i un g`nd ]i st[ruia]n minte: s[ fug[ c`t mai repede din aceast[ cas[. Dar cum?S[ plece f[r[ =tirea nim[nui, era primejdios. Putea s[-l aduc[cu sila ]napoi, fiind minor. Totu=i era ]ncredin\at c[ mo=Costache n-ar fi f[cut a=a ceva, ba dimpotriv[, ar fi fost ]nstare s[ se bucure. }ns[ cu ce s[ tr[iasc[ p`n[ ]n iarn[? Poatec[ mo= Costache ar fi consim\it s[-i dea bani. C`nd ]=i aduseaminte de poli\[, v[zu absurditatea ipotezei. Mai mult, om`ndrie ]l cuprinse =i fu hot[r`t un moment s[ renun\e la ceilal\ibani. Dar semnase totu=i poli\a pentru o mie de lei, primi\i sauneprimi\i, =i mo= Costache i-ar fi pretins, f[r[ ]ndoial[, lascaden\[ pe to\i. Oare nu era mai bine s[-i primeasc[, =i cuacei bani s[ tr[iasc[ singur, ca at`\ia colegi s[raci ai lui? Ideeade a l[sa pe Otilia nu-i sur`se. I se n[scu ]n suflet n[zuin\a dea o „salva“, de a o scoate din casa lui Costache =i de a o]ntre\ine dezinteresat, ca pe o „sor[“. Nu i-ar fi ajuns ]ns[ banii.Atunci se g`ndi c[ ar putea da lec\ii. Chiar i se ceruser[ cutreizeci de lei lunar. Cu dou[ lec\ii lua o sum[ satisf[c[toare.}ns[ lec\iile nu erau sigure. O familie cu fete ]l invitase pe unan ]ntreg, oferindu-i pensiune. Acolo n-ar fi fost loc pentru

168

G. C[linescu

Otilia. G`ndul lui c[zu =i mai jos. }n definitiv, ce-ar fi s[ renun\ela medicin[? +i-ar g[si o func\ie, la nevoie cer`nd chiar =iconcursul lui Pascalopol, =i apoi ar urma alt[ facultate. Literele,de pild[! }ns[ un astfel de sacrificiu desigur c[ Otilia nu l-ar fiacceptat. Otilia era o fat[ sub\ire, cu gusturi aristocratice, ar fir`s auzindu-l c[ se face „impiegat“. Nici lui, de altfel, nu-isur`dea aceast[ ipotez[. Crescuse ]n sentimentul carierelormari, =i medicina i se p[rea dintre acestea, prin educa\ia primit[de la tat[l s[u. +i apoi, n-avea mult de a=teptat =i ar fi fost pus]n st[p`nirea averii p[rinte=ti. Atunci ]=i aduse aminte de Ia=i.Dac[ ar pleca la Ia=i =i ar urma medicina la facultatea deacolo, locuind ]n odaia pe care =i-o oprise ]n casele de peL[pu=neanu? Dac[ ar lua pe Otilia cu el? }ns[ =i acolo ar fi fostnevoie de bani, =i apoi Otilia nu era fat[ s[ stea ]n provincie.O v[zu trec`nd m`ndr[ ]n tr[sura tras[ de cai lucio=i, cufluierele sub\iri ]nf[=urate ]n jambiere. Tr[sura din viziune c[lc[cresc`nd peste el, f[c`ndu-l s[ se zv`rcoleasc[ ]n pat decontrariet[\i. Ce s[ fac[, ce s[ fac[? Acum ]n\elese profundzbuciumul Otiliei, starea asta ciudat[ ]n care te sim\i str[inpe lume =i totu=i pironit pe loc ]ntr-un mediu ]n aparen\[str[lucit. Oft[ profund =i se r[suci ]n pat, c`nd glasul Otiliei]l trezi din medita\ie:

— Felix, Felix, e=ti acolo?Felix se repezi pe u=[, dreg`ndu-=i hainele.— De c`nd te-a=tept la mas[! zise Otilia, auzindu-i pa=ii.C`nd intr[ ]n sufragerie, Felix v[zu pe Otilia, care se

]ntorcea la scaunul s[u, pe care se suise ca pe o sofa turceasc[.Se zgribulea de frig. Mo= Costache nu era la mas[. Otilia num`ncase, de=i orele erau ]naintate, ciugulise ]ns[ din unelem`nc[ri reci de pe mas[, =i acuma nu mai voia s[ m[n`nce.

— Unde ai ]nt`rziat at`ta? ]ntreb[ ea.Lui Felix ]i fu greu s[ m[rturiseasc[.— Am trecut, c`nd m-am ]ntors de la facultate, pe al[turi,

m-a trimis mo= Costache s[ v[d cum e Simion. S-a dat jos dinpat =i zice c[ e bine. Mi s-a p[rut ]ns[ ciudat de schimbat.

— +i, fire=te, c-a vorbit de mine!

Enigma Otiliei

169

— Nu! min\i Felix.— De altfel, mi-e indiferent, cum ]mi este indiferent =i ce

vrea s[ fac[ papa. }l iubesc, dar =tiu bine c[ sunt lucruri pecare nu are puterea s[ le fac[, altfel le-ar fi f[cut de mult.Inten\iile lui Pascalopol sunt bune, ]ns[ ]l zbucium[ pe papadegeaba. Acum trebuie s[ fie cu el, nici vorb[. Ce este pentrumine dac[ m[ cheam[ Giurgiuveanu sau M[rculescu? La baniilui papa nici nu m[ g`ndesc, nici nu-mi trece prin cap c[ ares[ moar[ vreodat[. +i dac[ s-ar ]nt`mpla asta c`ndva, m[ po\i]nchipui pe mine st`nd aici, nas ]n nas cu tanti Aglae? Uuff! }ncele din urm[, am s[ dezleg eu problema asta.

Otilia lu[ o pr[jitur[ de pe mas[, mu=c[ din ea, =i apoi ]=iscutur[ genunchii, care ]i ajungeau la b[rbie, de f[r`mituri.

— Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dac[ a= renun\adeocamdat[ la facultate =i mi-a= g[si un post?

— +i s[ vin =i eu cu tine, nu?— Da! m[rturisi Felix.— A= zice c[ n-ai minte =i c[ e=ti un z[p[cit. Pentru ce?

S[-\i strici viitorul? S[ devii un Titi oarecare? Papa te iube=te ]nfelul lui, =i nu-\i pune nici o piedic[. Ai nevoie de bani, dealtceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi ]n tine g`nduriextravagante?

Felix se ridic[ ]n picioare =i, merg`nd la scaunul Otiliei,]ngenunche =i o cuprinse ]n bra\e cu scaun cu tot, pun`ndu-=iobrazul l`ng[ genunchii fetei. Otilia r`se amuzat[, nu ]ns[at`t ]nc`t s[ nu lase a i se vedea o emo\ie l[untric[.

— Otilia, zise Felix, aprins, e=ti ]nt`ia fat[ pe care o cu-nosc =i pe care o iubesc.

— Sunt ]nt`ia cucerire, coment[ Otilia. Pe c`nd a doua?— Nu r`de, Otilia, e=ti ]nt`ia =i cea din urm[. Nu-mi mai

place nici o fat[, sunt la Universitate de o ursuzenie extraordinar[.Nici eu nu =tiu cum te iubesc, ca pe o logodnic[, ca pe o mam[a= zice, dac[ n-ai fi mai t`n[r[ dec`t mine. Te iubesc, te iubesc!

— Te iubesc, te iubesc, parodie Otilia, ]ncet, f[r[ batjocur[.— }n\elegi c[ am g[sit ]n tine tot ce mi-a lipsit ]n copil[rie,

c[ iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc,

170

G. C[linescu

Otilia, nu glumi, continu[ =i mai exaltat Felix, s[rut`ndgenunchii fetei u=or, nu vreau s[ cred c[ m-ai ]n=elat, c[ te-aijucat numai cu mine. Vreau s[ fii a mea mai t`rziu, c`nd veiporunci tu. Voi munci, voi r[zbi ]n via\[, dar cu tine =i pentrutine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu m[ iube=ti cu adev[rat!

— Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar =i eu te iubesc]n at`tea feluri, ]nc`t nu pot s[ analizez acum c`t te iubesc cafrate =i c`t ca, cum s[ zic, iubit[.

Felix fu pu\in ]ntristat de atenuarea fr[\easc[, pe care ]nfond n-o dorea din partea Otiliei. Aceasta ghicise.

— Felix, nu m[ sup[ra cu figura asta. Te iubesc, iat[, teiubesc, te iubesc, te iubesc, de c`te ori vrei tu, dar tocmaipentru asta nu vreau s[ faci prostii. S[ a=tep\i p`n[ atunci c`ndte vei convinge c[ m[ iube=ti cu adev[rat. Te autorizez s[experimentezi, s[-mi g[se=ti concurente.

— Otilia, tu m[ jigne=ti.— Oh, Felix, e=ti un fanatic. N-a= zice c[ nu-mi placi.

Dar ridic[-te repede ]n picioare, c[ vine Marina, =i ne vede]n pozi\ia asta patetic[. Uf, mi-ai supt genunchii! }n sf`r=it,Felix, eu a= vrea s[ ]n\elegi c[ eu ]n tine caut mai multdec`t un june frumos =i un adorator, eu caut marele prieten,care s[ m[ stimeze cum nu m-a stimat nimeni =i s[-mi ias[]n cale atunci c`nd voi fi nevoit[ s[ plec ]n lume. C[ci,Felix, va veni o vreme c`nd voi fi singur[, ]ngrozitor desingur[. Te iubesc =i altfel, Felix, voi fi pentru tine odat[altfel, dar acum fii pentru mine un frate. Spune-mi, pentruce vrei s[ pleci acum?

— Pentru c[ nu mai pot suporta atmosfera asta care se \ese]n jurul t[u, pentru c[ toat[ r[utatea asta m[ exaspereaz[, m[face sa ur[sc oamenii.

— Cine =tie ce prostii \i-au mai spus?! Ce trebuie s[ tetulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de c`nd eram mic[.Tanti Aglae, v[z`ndu-m[ c[ am instincte de lux, m[ prigoneade moarte, profit`nd de zg`rcenia bietului papa. Odat[ papami-a adus o rochie cu guler de dantel[, pe care am recunoscut-onumaidec`t, de=i n-aveam dec`t vreo zece ani, c[ e veche.

Enigma Otiliei

171

Avea o gaur[ mic[ de arsur[, \esut[. Nu =tiu unde mai v[zusemstofa ei bej. Ma=ina de c[lcat ]i d[dea prea mult lustru,altminteri era pasabil[. Trebuia s[ mergem la Teatrul Na\ional,papa, eu, tanti Aglae =i Aurica. Ilustrul Titi era atunci ]ntr-unpension. Eu nu voiam s[ merg, fiindc[ nu-mi pl[cea rochia,dar papa, bl`nd cum e, ]n loc s[ se irite, cum ar fi f[cut altul,se plimba prin odaie de la un cap[t la altul =i-mi demonstrac[-mi st[ admirabil, c[ a cump[rat-o de la o croitoreas[ etc.M[ tot r[sucea, ]i potrivea pliurile cu m`na, ]mi venea s[ r`d=i s[ pl`ng. }n sf`r=it, am plecat. }n fumoarul teatrului nu =tiice mi s-a ]nt`mplat! Aurica, ]n\epat[ cum a fost totdeauna,face pe sup[rata, b`z`indu-se pe nar[:

— Mam[, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea!

Este ]nt`ia mare ru=ine pe care am suferit-o vreodat[, fiindc[nimic nu mi s-a p[rut mai umilitor dec`t s[ te ]mbraci cu hainelealtuia. Cum am ajuns acas[, am t[iat, am tocat m[runt rochiacu foarfecele.

Aurica venea din propria ei ini\iativ[ la =coal[ la mine =i sef[cea c[ se intereseaz[. C`te o coleg[ o ]ntreba:

„C[uta\i pe veri=oara dumneavoastr[?“„Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e veri=oar[. E o fat[

pe care o cre=tem de mil[. Numai de-ar ]nv[\a!“ Tu-\i daiseam[ ce-nseamn[ asta pentru o fat[ =i mai ales la =coal[,unde colegele sunt a=a de rele. +i de ce, m[ rog? Am avuttat[ =i mam[, =i papa mi-era tat[ vitreg. Nu eram mai pu\inonorabil[ dec`t uscata Auric[. }ns[ tanti Aglae n-a putut-osuferi pe mama =i n-ar fi voit ca mo= Costache s[ se ]nsoare,=i ]nc[ cu o femeie cu copii din alt[ c[s[torie. Papa \inegrozav la copii, ]n felul lui, repet, =i ei to\i ]=i puseser[n[dejdea c[ va cre=te pe Titi et Co. =i le va l[sa averea. N-aredec`t s[ le-o lase. }n definitiv, numai s[-mi dea mie pace.Tanti Aglae =i cu Aurica mergeau cu perversitatea at`t dedeparte, ]nc`t ]mi spuneau mereu, fa\[ de lume:

„Degeaba ]l lingu=e=ti pe Costache =i te zbenguie=ti,Costache nu te iube=te. Eu s[ fiu, =i nu te-a= iubi dac[ n-ai fi

172

G. C[linescu

copilul meu, din s`ngele meu.“ Toate astea mi le spuneac`nd aveam c`\iva ani. Nu te mira atunci c[ mi-a pl[cutPascalopol. El m[ cunoa=te de mic[. De atunci ]l ]mbr[\i=am=i chiar ]l s[rutam. +i tu te ui\i chiondor`= la mine c`nd facacela=i lucru acum. E drept, Pascalopol e un om chic, mait`rziu a ]nceput s[-mi plac[ ca b[rbat, =i pot s[ spun c[ niciel n-a f[cut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomor`t... }nsf`r=it, am vrut s[-\i spun c[ am b[ut tot paharul am[r[ciunii=i m-am aruncat ]n r`u. +i acum tu n-ai pu\in[ r[bdare, c`tevaluni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae m[ iube=te =i ea ]n felulei. Da, da. S-a obi=nuit cu mine, s-a obi=nuit s[ ]n\epe mereupe cineva. Dac[ a= pleca, s-ar neurasteniza =i ar fi ]n stares[ m[ caute, ca s[ poat[ s[ m[ fulgere. Felix! Dar ce faci?

Felix o str`nsese puternic cu bra\ele =i o s[rutase ap[sat ]nchip de consolare pentru necazurile ei.

— E=ti nesuferit, nu m[ la=i s[ respir. A=a se s[rut[? Parc[e=ti ventuz[! Se vede c[ n-ai fost la Conservator. S[rutarea nutrebuie s[ aib[ brutalitatea asta alimentar[, ci s[ fie u=oar[,delicat[. Uite-a=a, domnule!

Otilia se ridic[ s[-i arate =i-l s[rut[ foarte atent =i superficialpe buze. Felix vru s-o str`ng[ iar ]n bra\e, dar Otilia ]i pusem`na ]n piept b[rb[te=te, pref[c`ndu-se sup[rat[.

— Ei, asta nu! Te rog s[ treci la locul t[u la mas[! Nici n-aim`ncat nimic. Mai bine sf`r=e=te acolo, s[-\i examinez palma.Am f[cut rost de o carte de chiroman\ie. Uite, eu, de pild[, voitr[i numai treizeci de ani, ceea ce e destul, fiindc[ nu vreaus[ devin mumie. Am linia inimii neted[, asta ]nseamn[ c[sunt o fat[ de inim[, capabil[ de dragoste profund[ (ce nostim!).A=a o au, zice ]n carte, eroinele Revolu\iei Franceze, madamTallien, de exemplu. Crest[turile aici, pe muchia palmei subdegetul mic, indic[ num[rul de copii, ia s[ vedem: unu, doi,trei, vai, e ]ngrozitor, Felix, voi face =apte copii. E oare cuputin\[? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar pl[cea numai unul, unb[ie\el. D[-mi m`na ta, s[ v[d, tu c`\i faci? E-ngrozitor! +i tutot =apte faci!

Enigma Otiliei

173

—Eu ]i fac? Asta-nseamn[ c[ o s[ am =apte =i ]i vei face tu.— E=ti un prost! Tu n-ai voie s[ te c[s[tore=ti dec`t pe la

dou[zeci =i =apte de ani, c`nd ]\i vei fi terminat complet studiile.Pricepi c[ eu, murind la treizeci de ani, nu voi putea s[-\i fac=apte copii. De altfel, te iubesc, ]ns[ ]n modul [sta rodnic... o,Felix, nu! Liniile mint. Acum s[ l[s[m asta. Uit[-te ]n ochiimei, Felix, =i spune-mi drept: ce-a spus tanti Aglae despre mine?

— A spus c[ at`ta vreme c`t tr[ie=te ea, mo= Costache nute va adopta.

— +i a=a va fi.

174

G. C[linescu

X

Mo= Costache primi peste c`teva zile, prin po=t[, o scrisoare]nchis[. Cum nu i se aducea coresponden\[ mai niciodat[ luipersonal, to\i scriind Otiliei, chestiunile privitoare la afacerilelui ]ndrum`ndu-se la alte adrese, tulburat ca ]n fa\a uneitelegrame, ]=i lu[ febril ochelarii =i intr[ cu scrisoarea, al c[ruiplic ]l t[iase atent cu un ac, ]n salonul din fa\[, unde o citi dedou[ ori pe ner[suflate. Scrisoarea, scris[ cu caligrafie disimu-lat[, perpendicular[, suna astfel:

„Stimate domnule Giurgiuveanu,Sunt informat c[ inten\ionezi s[ adoptezi pe fiica dumitale

vitreg[, domni=oara Otilia. Dac[ ai fi f[cut asta c`nd tr[iaso\ia dumitale, a= ]n\elege. Dar acum, c`nd domni=oara aredou[zeci de ani, lucrul e cel pu\in curios. }\i comunic prietene=tec[ foarte mul\i cred c[ tr[ie=ti cu aceast[ nostim[ fat[ =i c[vrei ]n felul acesta discret s[-i la=i averea. Treaba dumitale,de=i m[-ntreb ce zice familia de aceast[ hot[r`re senil[. Eupersonal n-a= avea de ce s[ m[ amestec ]n treburile dumitale,]ns[ ]\i m[rturisesc c[ sunt indignat =i sunt hot[r`t s[ atragaten\ia autorit[\ii ]n drept asupra acestui caz, a=a, din umanitate=i spirit de dreptate, fiindc[ o cunosc pe aceast[ domni=oar[foarte modern[ =i independent[ =i n-a= vrea s-o v[d cum tetoac[ pe dumneata ca „tat[“, ca s[ se zbenguiasc[ pe drumuricu junii de la Conservator. Caut[-\i o femeie mai ]n v`rst[pentru sl[biciunile erotice, iubite domnule, =i nu mai „adopta“minore. Sper c[ acest preaviz ]\i va v`r] min\ile ]n cap, =i nuvei a=tepta s[ spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, totce =tiu despre aventurile galante ale iubitului s[u frate.

Un amic care-\i vrea binele“

CUPRINS

Enigma Otiliei

175

Dac[ cineva ar fi p[lmuit pe mo= Costache, el n-ar fi fostmai zguduit dec`t de aceast[ banal[ anonim[. Se ]ng[lbeni,=i fruntea i se acoperi de sudori reci. }ncepu s[ se plimbe pierdutprin odaie, bolborosind vorbe f[r[ ]n\eles. Arunc[ scrisoarea, oridic[ din nou =i o citi iar, ]ntorc`nd-o pe toate p[r\ile. F[cugestul de a ie=i din odaie, apoi se ]ntoarse iar[=i =i ]ncepu s[-=icrispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caut[prin simularea pl`nsului s[-=i descarce nervii irita\i. O fric[nebun[ ]l cuprinse. Tem[tor de opinia altora =i mai ales de aAglaei, cu o repulsie boln[vicioas[ pentru orice contact cuautorit[\ile publice, se vedea arestat, dus la poli\ie, ar[tat cudegetul de lume. Scrisoarea i se p[rea un document teribil, deo autenticitate indiscutabil[. Mo= Costache avusese totdeaunacultul lucrului scris de altul, ca unul ce nu lua condeiul ]nm`n[ niciodat[. C`nd odat[, ]ntr-una din casele sale de raport,o chiria=[ se sinucise, =i numele lui ap[ru ]n gazet[ cu simplulcalificativ de proprietar, mo= Costache st[tu c`teva zile ]nchis]n cas[, cu teroarea c[ toat[ lumea ]l va ar[ta cu degetul.Acum Costache tres[rea la orice sc`r\`itur[ a por\ii, la oricehuruit de tr[sur[, ca =i c`nd scrisoarea trebuia s[ aib[ o urmareteribil[ numaidec`t. O singur[ clip[ nu trecu prin capul lui]ntrebarea asupra provenien\ei anonimei =i nici vreo c`t demic[ b[nuial[ asupra adev[ratului autor. Scrisoarea ]n sine erao realitate care-l ]nsp[im`nta ca o sentin\[ de moarte =i se]ntreba zbuciumat ce s[ fac[. Un prim instinct de conservare ]l]ndemn[ s-o ascund[ =i o ]ndes[ bine ]n buzunar. }ndep[rt`nd-oastfel, avea sentimentul c[ va ]nl[tura =i primejdia. }n oricecaz, era hot[r`t ]n sinea lui s[ n-o arate la nimeni. Totu=i nu sesim\ea sigur. }n scrisoare se pomenea de Aglae, iar Aglae =edeaal[turi. O dorin\[ de fug[ ]l n[v[li =i-=i aduse aminte c[ fuseserugat de Otilia s[ se mute din acest cartier. F[cu cu g`ndulmi=carea de a se deplasa din strada Antim ]n strada +tirbey-vod[, ]ns[, ca o pisic[, Aglae ]l pironea =i-l paraliza. Nu puteas[ se mute, fiindc[ n-avea cum s[ explice Aglaei plecarea.Z[p[cit, mo= Costache apel[ mintal la Pascalopol. Pe el avea

176

G. C[linescu

s[-l implore s[-l scape din ]ncurc[tur[, fiindc[ totul, de altfel,]i venea pe cap din pricina lui, fiindc[ el ]l ]ndemnase s[ fac[adop\iunea. Ins[ ar fi trebuit s[-i arate scrisoarea. Lui Costache]i era ]n acela=i timp ru=ine, =i sentimentele lui fa\[ de Otiliale vedea crunt profanate. A releva cuiva scrisoarea era totunapentru el cu faptul ]n sine de care vorbea scrisoarea. O ]mpinse=i mai tare ]n fundul buzunarului, cu inten\ia da a c[uta unmijloc s[ se scape de ea.

Costache st[tu at`t de mult ]n salon, ]nc`t Otilia, plictisit[c[ nu vine la mas[, ]l descoperi ]nv[luit ]ntr-un nor des defum de \igar[.

— Papa, strig[ ea, cu un repro= ce lui Costache, cu g`ndulla alt lucru, i se p[ru grozav, dar ce faci? Ai umplut de mirostoat[ odaia. Haide la mas[.

Otilia merse =i deschise o fereastr[ dinspre strad[. Mo=Costache se ]nsp[im`nt[ de aceast[ comunicare cu strada.

— Nu-nu-nu deschide geamul, Otilio, nu trebuie!— Dar ce ai, papa, azi, de ce e=ti a=a palid? De ce te-ai

]nchis s[ fumezi tocmai aici? Ia te uit[, \i-a c[zut ceva pe jos,o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi?

Otilia vorbea cu siguran\a ei obi=nuit[, f[r[ vreo inten\ie,dar cuvintele ei fur[ pumnale pentru Costache, care, privindaiurit du=umeaua, scotoci repede buzunarul =i b[g[ de seam[c[ fundul c[ptu=elii era rupt =i c[ plicul c[zuse jos. Otilia lu[scrisoarea, o r[suci, o scoase din plic =i-=i arunc[ distrat ochiideasupra. Era ]n obiceiul ei de a-=i satisface f[r[ ]mpotriviredin partea lui Costache orice curiozitate. Mo= Costache scoaseun apel gutural:

— Nu-nu-nu citi, e ceva care nu trebuie.— Cum, papa? Tu ai ]nceput s[ ai taine fa\[ de mine? M[

faci curioas[! Cine e [sta care scrie a=a ]n\epat?Costache c[zu sc[ldat ]n sudori, iar Otilia sorbi repede

]nt`ile r`nduri. Deodat[ se f[cu serioas[, apoi liniile fe\ei sel[sar[ obosite.

— Nici nu mi-a= fi ]nchipuit altfel, papa.

Enigma Otiliei

177

Costache =opti umilit:— Tic[lo=i mari! Auzi, tu, feti\a mea.— +i cine crezi tu c[ \i-a trimis scrisoarea asta?Costache privi nedumerit, f[r[ r[spuns.— Papa, m[ prind c[ asta e opera lui St[nic[. {sta e scrisul

lui, mai mult, stilul lui. Toate astea vin de la tanti Aglae.— Nu se poate! protest[ Costache.— Ba da, ba da; ]ns[ nu trebuie s[-\i faci s`nge r[u. Ce i-a

venit ]n cap lui Pascalopol ideea asta cu adop\iunea? La cefolosesc formalit[\ile astea stupide =i f[r[ scop? Crede-m[, papa,a=a sau altfel, pentru mine e=ti acela=i. Nu mai te obosi cunimicurile astea. Poate c[ a=a, tanti Aglae =i compania ne vorl[sa ]n pace.

Mo= Costache ascult[ aceste vorbe cu o smerenie cresc`nd[.Fa\a, ochii, buzele i se ]nviorar[ treptat, un z`mbet fericit ]iap[ru pe obraz, =i tr[s[turile fe\ei lui aprobau tremur`nd.Teroarea disp[ruse, totul se ]ncheiase ]n chipul cel mai fericit.

— Feti\a mea, zise el, Otilica mea, tu =tii c[ numai pe tinete am. |ie ]\i las tot. Ai s[ fii ca o prin\es[. +tiam eu c[ tu]n\elegi toate. Situa\ia mea e grea, foarte grea. Aglae ]mi batecapul mereu, dar eu nu m[ uit la ce spune ea. S[ fim cu tact,cu foarte mult tact! Nu-i a=a? Ce-\i trebuie \ie alt nume? Nue=ti tu Otilica mea scump[, nu-\i las eu \ie tot ce am?

— Fire=te, papa, continu[ Otilia rolul lui Costache, enigmaticde serioas[, s[ r[m`n mai departe M[rculescu, ]n fond fiind fatalui papa Giurgiuveanu.

— A=a, a=a, aprob[ Costache, neprinz`nd bine sensul.— Papa, hai la mas[, schimb[ tonul Otilia, hai, c[ se

r[ce=te supa.— Otilico, st[rui Costache, vesel, ce-ai vrea s[-\i cumpere

t[ticu, hai, o rochie frumoas[, o p[l[rie? Vrei s[-\i dau o sut[de franci?

— D[-mi, papa, dac[ vrei tu, r[spunse Otilia mai multcurioas[ dec`t vesel[.

Costache v`r] m`na ]n buzunarul de la piept al hainei =i o\inu acolo indefinit.

178

G. C[linescu

— Feti\o, n-ar fi mai bine s[ te duci ]nt`i s[ vezi ce-\i place?}\i alegi, =i pe urm[ ]\i dau c`t vrei. Otilia ]l lu[ de bra\ =i-lscoase din salon.

— Cum vrei tu, papa!— Otilico, reveni Costache, ajuns ]n sufragerie, asupra ideii,

tu fixeaz[-te asupra lucrului =i spune s[ \i-l opreasc[. Dac[ ai,pl[te=te tu, =i pe urm[ te desp[gubesc eu. +tii, p`n[ la sf`r=itullunii nu sunt a=a ]nlesnit.

C`nd, ]n cur`nd, Pascalopol veni s[-l vesteasc[ pe mo=Costache c[ avocatul preg[tise h`rtiile =i c[ trebuia s[ se pun[la dispozi\ia lui, Costache, ]n loc s[ r[spund[, ar[t[ cu capul]nd[r[tnic spre Otilica.

— Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ mo=ierul, intrigat.— S-a ]nt`mplat, zise Otilia,c[ eu nu vreau s[ mai pierde\i

vremea pentru mine. Nu vreau s[-mi schimb starea civil[.— Dar, domni=oar[ Otilia, ce facem noi este ]n interesul

dumitale.— Nu vreau nici un fel de sacrificiu. M[ simt bine a=a cum

sunt. De ce s[ schimb un nume numai pentru un an, doi, c`nd,m[rit`ndu-m[, ]l voi pierde din nou?!

— Dar nu e vorba de nume.Otilia s[ri de g`tul lui Pascalopol.— +tiu c[ e=ti un om bun, dar eu =i cu papa ne-am r[zg`ndit.

Nu e a=a, papa?Costache aprob[ cu vioiciune, dar Pascalopol se ]nro=i.— Cum, Costache, =i tu e=ti de p[rerea asta?— Da, da, se-ncurc[ Costache, dac[ ea zice a=a, poate

are dreptate.Pascalopol l[s[ capul ]n jos =i b[tu cu degetele ]n mas[,

v[dit ru=inat de situa\ie. }i p[ru r[u c[ se amestecase, d`ndpoate impresia c[ avea vreun interes personal.

— Cum voi\i, zise el, ]n sf`r=it, n-am nici un drept s[ m[amestec. Am crezut c[ e dorin\a dumneavoastr[.

+i, pu\in atins, se ridic[ s[ plece. Otilia ]l \inu de bra\.— Nu vrei s[ m[ plimbi cu tr[sura m`ine sear[? M-am

plictisit ]ntr-un hal... Pascalopol redeveni omul plin desolicitudine.

Enigma Otiliei

179

— Dar, domni=oar[ Otilia, sunt la ordinele dumitale. M`inela =ase vin s[ te iau.

— Vii s-o iei pe Otilia! ]i zise, z`mbind, fata. |i-e indiferentdac[ M[rculescu sau Giurgiuveanu.

}n seara urm[toare, Felix se ]ntorcea cam posomor`t de laUniversitate. Trecuse cu ni=te colegi pe Calea Victoriei, =i acolofusese prins deodat[ de Aurelia, care mergea la bra\ cu Titi.Era o nou[ inven\ie a ei, spre a se m[guli c[ iese cu un b[rbat.Titi consim\ea s[ se abat[ de la sedentaritatea lui obi=nuit[,fiind din nou ]n criz[ erotic[ =i sper`nd o alt[ An[, mai izbutit[.Felix trebui s[ sufere, cu destul[ repulsie, bra\ul domni=oarei,care ]=i continu[ m`ndr[ plimbarea ]ntre doi b[rba\i. Dar peFelix ]l sup[r[ mai mult conversa\ia fetei.

— +tii, zise ea, c[ Titi a fost l[udat de profesori. Titi are s[fie un pictor mare.

Aurica spunea asta cu un aer special, ]n maniera Aglaei,care jignise pe Felix, cu aerul de a face o compara\ie ]ntregeniul lui Titi =i mediocritatea lui Felix.

— Ia spune tu, Titi, ]ntreb[ Aurica, ce-au spus profesorii?Titi nu se l[s[ rugat =i ]ncepu s[ reconstituie narativ o

scen[ ]ntreag[, din care ]n\elese c[ un profesor oarecare, cunume obscur, de la belle-arte observase lui Titi c[ ]n privin\adesenului „merge“. Felix asculta distrat, preocupat s[ g[seasc[un pretext de a fugi.

— Mi se pare c[ nu te bucuri cum trebuie de succesul luiTiti, ]l mustr[ Aurica.

— Ba da, ba da, cum s[ nu? zise Felix, c[ut`nd cu ochii uncoleg, ca s[ se prind[ de el.

— Titi munce=te foarte mult, ]=i urm[ Aurica elogiile, are=i talent. Nu oricine se na=te cu norocul [sta. Eu, de pild[...Dar dumneata cum mergi cu facultatea? }mi ]nchipui, greu,]nv[\[tur[ mult[; poate nu era nimerit pentru dumneata, a=adebil, f[r[ nimeni.

Felix se irit[. Comp[timirile acestea deplasate cu care-l]nconjura din c`nd ]n c`nd familia Tulea =i care se potriveauat`t de pu\in ambi\iilor lui ]l dezgustau. Avea ]ncredin\area c[

180

G. C[linescu

se pricepe ]n art[ =i literatur[ =i dispre\uia ]n sinea lui profundpe Titi, pe care-l socotea un prost[nac. Totu=i, Felix nu s-ar fi]ncercat niciodat[ s[ scrie. Era a=a de ambi\ios, ]nc`t nici nuputea s[-=i ]nchipuie c[ n-ar ajunge a fi cel dint`i dintr-o ramur[de activitate. }ns[ ]=i d[du seama c[, ]n art[ sau literatur[,succesul e adesea chestiune de ]nt`mplare. Av`nd ]n s`ngeceva din temperamentul pozitiv al tat[lui s[u, Felix citea =i=tia toate, adic[ cu mult mai mult dec`t colegii lui arti=ti saulitera\i, dar n-avea stim[ dec`t pentru cariera bizuit[ exclusivpe studiu. Voia s[ ajung[ un doctor mare, cu o cultur[ general[excep\ional[, =i numai at`t. Un risc ]n alt domeniu i se p[rearu=inos. Felix profit[ de o ]nv[lm[=eal[ =i se smulse brusc de labra\ul Aurichii, r[m`n`nd ]nd[r[t ]n spatele unui grup compactde pietoni. Aurica, consternat[, ]l c[ut[ desperat[ cu ochii =i-=iar[t[ nemul\umirea fa\[ de Titi:

— Domnul Felix nu e deloc cavaler.Felix alerg[ acas[ pe drumul cel mai scurt. G[si pe mo=

Costache la mas[, f[c`ndu-=i \ig[ri cu tutun din chesea. M`ncasemai ]nainte =i nu mai avea ]n fa\a lui dec`t firimituri de p`ine=i o farfurioar[ ]ntins[ cu cojile unui m[r. B[tr`nul p[rea camab[tut. Felix se mir[ c[ la mas[ nu se mai afla dec`t un alttac`m, acela ]n fa\a c[ruia se a=eza de obicei. La locul obi=nuital Otiliei nu era nimic =i nici vreo urm[ c[ st[tuse acolo cineva.B[tr`nul sun[, =i Marina aduse m`ncarea lui Felix. +i Marinaavea mina schimbat[. Era mai dezordonat[, c[sca =i ar[taplictiseal[ f[r[ nici o pudoare. Cu Otilia nu =i-ar fi ]ng[duitasta niciodat[.

— La=i pe mas[ toate, ad[ug[, c[sc`nd tare, Marina, le-oistr`nge eu m`ine diminea\[.

Felix =i-aduse aminte atunci c[ Otilia rugase pe Pascalopols[ vin[ s-o ia cu tr[sura, ]=i ]nchipui deci c[ Otilia e ]n ora= cumo=ierul. Un val de ciud[ ]l cuprinse, cu toat[ opunerea ra\iunii.Se uit[ la ceas. Era nou[ jum[tate. Otilia pierdea ]ntr-adev[rnop\ile, dar numai la ea acas[. Din ora= nu se ]ntorcea niciodat[mai t`rziu de nou[, =i nici Pascalopol, care unea galanteria cupaternitatea, nu o re\inea la ore ]naintate. Se g`ndi apoi c[Otilia e sup[rat[ =i s-a urcat ]n odaie.

Enigma Otiliei

181

— Dar domni=oara Otilia? ]ntreb[ el, fiind de fa\[ =i Marina.Mo= Costache, ]nfundat ]n \ig[rile lui, n-auzi bine, iar

Marina, care tocmai ie=ea pe u=[, r[spunse enigmatic:— Apoi, Otilia, cum e Otilia!Lui Felix ]i veni gust s[ bat[ cu pumnul ]n mas[, ]nciudat

de a nu putea afla neted un lucru a=a de simplu. }=i ]ntoarsetoat[ violen\a ]mpotriva m[rului putred, pe care ]l ciop`r\i crunt.Costache f[cea \ig[ri =i fuma mereu, ]nf[=ur`nd toat[ masa ]ncear=afuri de fum.

— Felix, zise el ]n sf`r=it, seara noi n-o s[ mai g[tim a=a,oboseal[ zadarnic[ pentru Marina. Dac[ vrei, ]\i face \ie cevau=or. Po\i s[ te duci ]n ora= s[ m[n`nci, mai petreci, vii acas[c`nd vrei, nu?

Felix nu ]n\elese bine. S[ m[n`nce ]n ora=, unde, cu ce bani?— Unde s[ m[n`nc?— Unde vrei, la restaurant, ]\i dau bani.+i mo= Costache scoase din buzunar un fi=ic cu monede.— Uite ]nc[ dou[ sute cincizeci de lei, =tii, pentru care ai

isc[lit.Ideea unui nou fel de via\[, mai liber, umplu pe Felix de o

oarecare satisfac\ie, dar nu putu s[ nu observe c[ mo= Costache]l trimitea s[ m[n`nce ]n ora= cu propriii lui bani, =i ace=tia]mprumuta\i din propriul lui fond. Eliber`ndu-se de ]nt`iaimpresie, fu mirat de noul program. De ce s[ m[n`nce ]n ora=?F[r[ Otilia? Voia b[tr`nul s[-l goneasc[ din cas[? De ce ]ns[numai seara?

— Dar dumneata, ]ntreb[ el, unde m[n`nci?— Eu nu prea m[n`nc seara, apoi mai gust eu c`te ceva

]n ora=.— Dar Otilia?— P[i, Otilia a plecat!Felix ]nghe\[.— A plecat Otilia? Unde?— A plecat la mo=ie la Pascalopol, zise mo= Costache,

v[dit afectat.— Dar de ce?

182

G. C[linescu

Mo= Costache ridic[ din umeri.— Nu se poart[ bine lumea cu Otilia, e =i ea sup[rat[.— +i c`nd vine?— Nu =tiu!— Se... m[rit[ cu Pascalopol? ]ntreb[ instinctiv Felix.— Nu mi-a spus! Poate! Asta ar trebui s[ fac[, ai dreptate.Felix ]l blestem[ ]n g`nd pe mo= Costache =i se urc[ ame\it

]n odaia lui. Sufletul ]i era comb[tut de sentimente contrare.}mp[rt[=ea sup[rarea Otiliei =i-i ]n\elegea dorin\a de a plecaundeva departe, dar ]l jignea totodat[ plecarea ei cu Pascalopol.Ea, o fat[, s[ plece la mo=ia unui necunoscut, ]n definitiv, =i petimp ]ndelungat =i f[r[ s[-i spun[ nimic! Otilia i se p[ru de oputere de disimula\ie infernal[. }n vreme, dar, ce-l ]ncredin\ac[-l iube=te =i-l s[ruta pe buze, ea medita cum s[ fug[ laPascalopol. Desigur c[ avea leg[turi cu el, poate chiar sec[s[torise. Felix fu din nou zdruncinat ]n cultul lui pentru Otilia,=i toate b`rfelile Aurichii n[v[lir[ cu putere ]n sufletul lui. Oric`tde r[i erau cei din familia Tulea, dar o cuno=teau de mult peOtilia. Ceva adev[rat trebuia s[ fi fost ]n vorbele lor. Felix se]ntinse pe pat, greu de oboseal[ nespus[. Totul i se p[ru ur`t,dezolant, f[r[ sens, casa lui Costache, o ruin[ p[r[sit[, el ]nsu=i,un om aruncat ]n lume, f[r[ nici un c[p[t`i. Ce s[ fac[ ]naceast[ pustie, l[sat[ ]n grija unei b[tr`ne slabe de minte? +iOtilia, care ]l certase c[ nu e cuminte c[ vrea s[ plece! Otiliai se desf[cu din ]ntuneric. }=i aduse aminte de ]nt`ia noapte ]ncare p[=ise ]n aceast[ cas[, de glasul fetei din capul sc[rii, debra\ul sub\ire care i se ag[\ase de al s[u, de ]ntrebarea Otiliei:„|i-e foame?“ =i de pr[jitura ]ntins[ la gura lui. Se v[zu s[rut`ndgenunchii Otiliei, s[rutat delicat la r`ndu-i de fat[. Nu! Nu seputea. Nu a=a se poart[ o fat[ indiferent[. Iar dac[ Otilia ar fifost o stricat[, nu s-ar fi ]mpotrivit cu at`ta putere la violen\elelui =i n-ar fi suferit at`ta la b`rfelile celorlal\i. Felix s[ri ]npicioare fulgerat de o idee roman\ioas[. F[r[ ]ndoial[, Otilia,am[r`t[ de purtarea lui mo= Costache, a fost nevoit[ s[ plece]n prip[, dar i-a l[sat undeva o scrisoare de explica\ie, ni=teinstruc\iuni. Puse m`na pe lampa cu picior de pe mas[ =i ie=ind

Enigma Otiliei

183

]n coridor se-ndrept[ spre odaia Otiliei. Camera era ]n dezordine=i se sim\ea plecarea gr[bit[ a fetei. Rochii care nu fuseser[socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschis[ =i]ndoit[ acolo unde ajunsese cu lectura Otilia c`nd o p[r[sise.U=ile de la garderob nu erau bine ]nchise. Felix c[ut[ bine printoat[ odaia, dar nu g[si nici o scrisoare, nici un semn. Se l[s[jos pe un fotoliu =i privi cu triste\e odaia, cum ai privi o coliviedin care a zburat un canar. }n sofa se mai z[rea cuibul f[cut detrupul Otiliei, =i ]n aer plutea adierea ei. Pe mas[, Felix g[siun pieptene arcuit, pe care Otilia =i-l punea ]n cre=tetul capuluica s[ alunge pletele peste urechi. }l lu[ ]n m`ini =i ]l r[suci,sim\ind ]n n[ri parfumul p[rului Otiliei. A=adar, Otilia nu-il[sase nimic. De acum ]ncolo avea s[ stea singur, exilat peacest vast coridor, ]ntr-o curte mereu adormit[, ]nt`lnindu-se odat[ sau de dou[ ori pe zi cu un b[tr`n moroc[nos. Otilia ]ltr[dase. Felix lu[ iar[=i lampa ]n m`n[, v`r] pieptenele ]nbuzunar =i se-ntoarse ]n odaia lui. Se dezbr[c[ =i se sui ]n pat,dup[ ce sufl[ ]n lamp[, r[m`n`nd numai la lumina focului.De=i era prim[var[, zilele erau reci, =i acuma se auzea v`ntulizbind ]n geaml`c =i cl[tin`nd pomii ne]nfrunzi\i. Felix alerg[cu g`ndul la mo=ia lui Pascalopol. Ce f[cea oare Otilia acolo?Un cle=te de gelozie ]l str`nse din nou de piept, amintindu-=ifamiliarit[\ile pe care le surprinsese ]ntre Pascalopol =i fat[.Nu, nu mai era nici o n[dejde. Otilia avea leg[turi mai str`nsecu mo=ierul, =i toat[ ging[=ia ei fa\[ de el, Felix, nu fusesedec`t un chip fin de a-l ]n=ela asupra adev[rului. Ce ]nsemnauaerele acelea materne, ]ngrijorarea de viitorul lui, dac[ nulipsa dragostei? Felix r`se el ]nsu=i de romantismul s[u =i g[sic[ pentru un viitor medic nu era tocmai preg[tit suflete=te. I serepro=ase ]n glum[ de c[tre colegi. Trebuie s[ fie mai cinic,mai pozitiv. Femeile joac[ comedii. Otilia f[cuse pe pudicacu el, ]i d[duse timidit[\i serafice, =i acum dormea ]n casagrasului Pascalopol, dac[ nu al[turi de el. M`niat, Felix d[ducu palma ]n aer, ca s[ sf`=ie aceast[ viziune sup[r[toare.Sufletul i se ]ncord[ de hot[r`ri. Are s[ fie un cuceritor, unb[rbat f[r[ nici un scrupul, ca at`\ia al\ii. Era singurul mod de

184

G. C[linescu

a fi pre\uit de femei. Dac[ Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi=tiut el ce s[ fac[. Zbucium`ndu-se ]n pat, Felix d[du pe]ntuneric cu m`na de pieptenele pe care ]l pusese mai ]naintel`ng[ pern[. Capul Otiliei, ]nc[rcat de bucle date peste urechi,]i r[s[ri din nou ]n minte, plin de inocen\[. Dac[ exagera?Plecarea Otiliei era ]ndrept[\it[ de mizeriile pe care le suferise]n ultima vreme. Poate c[ Otilia a plecat la repezeal[, dup[vreo ceart[ cu b[tr`nul, =i n-a avut vreme s[-i lase vreo vorb[.}ns[ ]i va scrie pe dat[ ce va ajunge. Acest g`nd puse din ce ]nce mai mult[ st[p`nire pe Felix, care ]n cele din urm[ adormi,vis`nd c[ Otilia ]l s[ruta =i-i citea propriile ei scrisori.

A doua zi, Felix a=tept[ ner[bd[tor toate cursele factorului,dar nu primi nici o scrisoare. }ncepu s[ fac[ o socoteal[: Otiliasosise noaptea t`rziu =i n-ar fi avut vreme s[ scrie dec`t a douazi; ]ntr-o zi, scrisoarea nu va putea veni. A treia zi, nimic.Felix l[rgi calculul ]n favoarea Otiliei. Dup[ o s[pt[m`n[ deconcesii =i explica\ii, Felix se descuraj[ =i ajunse din nou la]ncheierea de la ]nceput, c[ Otiliei nu-i p[sa de el. Ie=i ]n ora=din ce ]n ce mai des, m`nc[ la restaurante, merse cu colegii laber[rii =i se-ntoarse c`teodat[ la ziu[, ame\it de b[utur[. Nu-icerea nimeni nici o socoteal[, nici nu-l vedea. Acest fel deexisten\[ liber[ ]ncepu s[-i plac[. F[cuse cuno=tin\[ cu c`tevastudente emancipate, de purt[ri ]ndoielnice, care luau parte lapetreceri cot la cot cu studen\ii, =i-=i dezvolt[ prin ele ini\iativapersonal[. Una ]l aduse p`n[ acas[ =i avu preten\ia de a se suisus la el, s[ vad[ cum st[. Lui Felix i se p[ru c[ aduce o jignireOtiliei =i refuz[, spre indignarea domni=oarei, care-l acuz[,abia acoperit, de repulsii boln[vicioase. }ncepu s[-=i eviteatunci colegii de petreceri =i s[ se hazardeze singur ]n localuri,]n fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi ]nf[\i=[riale vie\ii, noi oameni neprev[zu\i ]l distr[ o vreme =i se l[s[]n voia jocului, sub pretextul c[ unui medic i se c[dea s[cunoasc[ toate umbrele societ[\ii. }ntr-o zi, pe sear[, sim\i om`n[ viguroas[ ce-l str`ngea de bra\. Se-ntoarse =i se g[sifa\[ ]n fa\[ cu St[nic[, gras, bine ]mbr[cat, cu o lavalier[flutur[toare la g`t.

Enigma Otiliei

185

— Ce mai faci? ]l ]ntreb[ Felix conven\ional, ca s[-=iascund[ nepl[cerea ]nt`lnirii.

— M[-mpu=c! zise zgomotos St[nic[, f[r[ umbr[ dedezn[dejde.

Felix ]l ]ntreb[ din ochi asupra cauzei.— }mi trebuie, drag[, cel pu\in dou[ sute de franci numai-

dec`t, =i nu-i g[sesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit,n-are dec`t cartoane m`zg[lite, mo= Costache e c[rp[nos.

B[nuind c[ St[nic[ vrea s[-i cear[ bani lui, Felix f[cugestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere]ns[ ]l ]n\elese.

— Nu, drag[, nu te teme, parc[ eu nu v[d c[ nici dumneatan-ai? Birjar! Birjar!

Birjarul chemat opri ]n apropierea celor doi, =i St[nic[ ]l]mpinse pe Felix ]n tr[sur[, f[r[ ca acesta s[ =tie unde ]l duce.

— Am o idee! explic[ St[nic[ ]n tr[sur[. S[ v[d.St[nic[ se d[du jos ]ntr-o strad[ din jurul Lipscanilor, ]n fa\a

unui restaurant cu ]nf[\i=are modest[, ]n[untru ]ns[ chelneriierau ]n frac, o sal[ ]ntins[ cu mese, cu ]ngrijire a=ezate, sesf`r=ea printr-un fel de scen[, pe care se vedeau instrumentelemai voluminoase ale unei orchestre. }n sal[ nu era nimeni,de=i erau orele opt. St[nic[ ]mpinse pe Felix pe o u=[ lateral[,urm[rit ceremonios de doi chelneri. Intrar[ ]ntr-o odaie mic[,pe loc iluminat[ electric de un chelner, ]n care se afla o mas[,chiuveta pentru =ampanie, o canapea =i tablouri banale.

— Ei, zise St[nic[, a=a-i c[-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri stra=nice. Unul de [sta s[ am, =i nu mi-ar mai trebuiavocatura. Ce iei?

St[nic[, afl`nd c[ Felix nu m`ncase, comand[ din proprieini\iativ[ un meniu =i ceru vin, d`nd recomanda\ii bogate asuprabuchetului =i temperaturii b[uturilor. Chelnerii r[spundeau nunumai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedeac[ St[nic[ le era cunoscut:

— Se face, coane! Imediat!— Ia ascult[, Jeane (uite, pe [sta l-am sc[pat eu de armat[),

zise St[nic[, patronul e aici?

186

G. C[linescu

— Este! S[-l chem?— Nu, nu, nu acum!St[nic[ =i Felix ]ncepur[ s[ m[n`nce, dar mai ales s[ bea,

=i vinul translucid, aburos =i pu\in am[rui ame\ise pe t`n[r.St[nic[ vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se b[tea ]npiept de pierderea unor mari =anse, ]=i f[g[duia onoruri viitoare=i din c`nd ]n c`nd se ]mpu=ca fictiv. Lui Felix, devenit f[r[voia lui volubil, ]i sc[p[ vorba despre Otilia.

— Aha, s[ri St[nic[, a fugit porumbi\a! Nu \i-am spus eu?!Drag[, e=ti t`n[r, n-ai experien\a mea, dar, s[ =tii, fete ca Otiliate duc la desperare, dac[ nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dusiar la Pascalopol, satirul [la b[tr`n. Are mo=ie, are parale bune,]i poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te am[r] at`t. Ah!ah! frumoas[ e tinere\ea. Unde mai vine o dat[, c[ a= =ti cums-o tr[iesc! Ca Otilia sunt sute. Numai s[-ntinzi m`na. (Las’c[-\i dau eu o fat[ fain[!) +i cum ]\i spui de Otilia! Nostim[fat[, delicioas[, de acord, dar u=uratic[, cheltuitoare, e femeiecare te ruineaz[. Pe ea nu po\i conta. Azi cu unul, m`ine cualtul. +tiu, \i-a spus c[ te iube=te, \i-a dat speran\e, poate a\imers =i mai departe. (Ai? Spune-mi drept, c[ z[u nu spun lanimeni! Ai avut-o! Nu? Serios? Tare e=ti inexpert!) }n sf`r=it! +idup[ aceea a zburat! Parc[ mie nu mi-a f[cut la fel?!

Felix r[mase cu gura c[scat[, ne]n\eleg`nd ]n ]nceputul luide ebrietate c[ St[nic[ inventeaz[.

— Z[u, se jur[ St[nic[, =tie toat[ lumea! Am vrut s-o iau denevast[, s-o ridic p`n[ la mine, f[r[ s[ mai ]ntreb ce =i cum,totul era gata, gustasem, ca omul, m[-n\elegi, din fericiriledragostei, =i Otilia m-a plantat.

— Ai vrut s[ te c[s[tore=ti cu Otilia?— Da, mon=er, cum, nu =tii?V[z`nd ]ns[ c[ Felix se face mai alb la fa\[, St[nic[ g[si

prudent s[ deplaseze chestiunea.— A=a-s femeile, drag[, nu trebuie s[ te ambalezi. Uite,

Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, ]\i spun aici ]ntrepatru ochi, un corp superb, calit[\i de curtezan[ excep\ionale),dar m[ plictise=te. }mi taie aripile ini\iativei. Mie mi-ar trebuio femeie de lume, consumat[, inteligent[.

Enigma Otiliei

187

Atunci intr[ pe u=[ o domni=oar[ sprinten[, foarte elegant[,cu o mare blan[ ]n jurul g`tului.

— Hei, Georgeta, s[ri St[nic[, bine te-am g[sit! Ce mai faci?}n loc de orice r[spuns, Georgeta se tr`nti pe un scaun ]n

fa\a lui Felix, ]=i rezem[ b[rbia ]ntr-o m`n[ =i, ]ntinz`nd cucealalt[ un pahar ca s[ i se toarne vin, ]ntreb[:

— Dar t`n[rul cine e?— Nu =tii? Mi-e rud[, prin alian\[, b[iat de via\[, student ]n

medicin[!— Da? f[cu Georgeta dulceag, contempl`ndu-l ]n largul ei

pe Felix, spre jena acestuia.St[nic[ recomand[ pe fat[ ]n chipul acesta:— Asta e Georgeta, fat[ fain[!}ntr-adev[r, Georgeta merita toate elogiile. Era plin[ la trup

=i la fa\[ p`n[ la marginea de unde ar fi devenit obez[, f[r[ s[par[ totu=i. P[rul negru era cre\ =i ]nfoiat ca al unei napolitane.Dou[ mari gropi\e ]n obraz p[reau artificiale. Ceea ce uimea=i colabora ]n chip armonios cu plasticitatea trupeasc[ era ofine\e de marmur[ a incarnatului. Nici un por nu se z[rea penetezimea obrazului sau a buzelor. M`inile erau lucii ca sideful=i unghiile sub\iri =i ]n migdal[. Spr`ncenele, genele erau ]nfipteca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul luiFelix, privind numai aceast[ delicat[ anatomie. C`nd bea,buzele =i din\ii fetei se vedeau prin cristal, =i Felix se putu]ncredin\a de s[n[tatea lor excep\ional[. Georgeta avea gesturileg[nate, accente moi, dulcege, vorbea f[r[ afectare =i foarteliber, ]ns[ cu o perfect[ decen\[. Lui Felix ]i pl[cu numaidec`t,de=i b[nuia c[ meseria ei era foarte suspect[, nu f[r[ s[ semire c[ un exemplar de o frumuse\e a=a de rar[ putea c[deaat`t de jos.

Georgeta ]=i schimb[ brusc locul =i se a=ez[ l`ng[ Felix.— Cum te cheam[? ]l ]ntreb[ ea, =col[re=te.— Felix.— Felix =i mai cum?— Sima.— +i urmezi medicina?

188

G. C[linescu

— Da.— Ce nostim! Nu cuno=team p`n[ acum un student ]n

medicin[.St[nic[ f[cu ]nc[ o dat[ ]ncurajator cu ochiul c[tre Felix

=i zise:— Fat[ fain[!— Las[-m[-n pace, frate, se sup[r[ Georgeta, ce-i tot dai

zor cu „fat[ fain[“?— Divin[! exclam[ St[nic[.— Uf, e=ti agasant! Mai toarn[-mi pu\in vin.St[nic[ turn[, apoi pretext[ necesitatea unei convorbiri cu

cineva ]n local =i ie=i afar[. Georgeta se a=ez[ mai bine l`ng[Felix, ]nv[luindu-l ]ntr-un val de parfum fin. De afar[ se auzideodat[ intr[rile unei orchestre masive.

— Dansezi? }l ]ntreb[ ea pe Felix.— Aproximativ! }n fond, fata p[rea intimidat[. Felix ]i inspira

un respect paralizant =i se silea s[ ias[ din frivolit[\ile obi=nuite.}l ]ntreb[ despre via\a universitar[, despre colege. Felix ]i spusedespre toate amabil, dar, b[g`nd de seam[ c[ devine pedant,se opri. Voia s[ g[seasc[ un cuv`nt galant.

— De ce nu-mi mai vorbe=ti? M[ intereseaz[! protest[Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate?

— Nu totdeauna ur`te, dar ]\i ]nchipui c[ fetele frumoaseca dumneata nu se duc s[ munceasc[ at`\ia ani, ca s[-=ifac[ o carier[.

Acest st`ngaci compliment ]nc`nt[ totu=i pe Georgeta.— Crezi c[ sunt frumoas[? ]ntreb[ ea f[r[ afectare.— Foarte frumoas[!— Sunt m[gulit[ de ce-mi spui! +i dumneata e=ti simpatic.C`nd St[nic[ reveni, ]nso\it de un b[rbat gras ]n smoching

=i de chelner, r[mase mirat de convorbirea pa=nic[ =i nevinovat[dintre cei doi. Se a=teptase la altceva.

— Eu plec, zise el, s[ ne fac[ plata. Dumneavoastr[, dac[vre\i, mai sta\i.

Felix protest[ din cap, iar Georgeta refuz[ =i ea:— Ast[-sear[ m[ simt obosit[, m[ duc s[ m[ culc!— Ce au dumnealor de plat[? ]ntreb[ ceremonios omul gras.

Enigma Otiliei

189

Chelnerul ]i ar[t[ lista, =i c`nd St[nic[ f[cu gestul, purdecorativ, de a pl[ti, omul cu smochingul protest[:

— N-ave\i nimic de plat[!— S[ tr[ie=ti, coane Iorgule! mul\umi St[nic[.— S[ nu m[ ui\i, zise Iorgu. Pune o vorb[ bun[ pe l`ng[

conu Costache, s[-mi prelungeasc[ contractul.— N-ai nici o grij[, zise St[nic[, apropiindu-se de Iorgu, eu

ce fac toat[ ziua? }ns[ am s[ te rog ceva. +tii, trebuie s[-i batcapul mereu, s[-l sperii cu procese posibile etc., s[-mi neglijezafacerile. Sunt cam lefter acum, nu po\i s[-mi dai dou[ sute defranci? }\i garantez eu c[-\i aduc contractele prelungite.

Iorgu ]=i ]ncrunt[ pu\in spr`ncenele, medit[ negustore=te,apoi le readuse din nou la linia primitiv[.

— S-a f[cut!— Ura! zise St[nic[, s[ mai bem un pahar. Nici nu =tii

ce ]nseamn[ s[ faci alt contract aici. Vad comercial! Aldracului mo=!

— Care mo=? ]ntreb[, pu\in cam intrigat de unele numeproprii, Felix.

— Ha, ha, ha, r`se Stanic[, ce, nu =tii? Localul [sta eproprietatea lui mo= Costache, =i dumnealui e chiria=. CoaneIorgule, ]\i prezint pe nepotul lui mo= Costache.

Domnul Iorgu ]ntinse m`na =i se ]nclin[ foarte respectuos =icomercial.

— }nc`ntat, =i v[ rog s[ mai pofti\i!Dup[ ce St[nic[ tap[ cei dou[ sute de franci, ie=ir[

c`te=itrei din odaia separat[, =i Felix fu surprins s[ vad[ c[sala cea mare, sonor[ de valsuri, era plin[ de lume bine]mbr[cat[. Chiuveta cu =ampanie frapat[ se afla mai la toatemesele. Toate privirile se-ndreptar[ spre Georgeta, =i un b[rbat]i f[cu chiar un semn desperat, la care fata ridic[ indiferent[din umeri. St[nic[ chem[ o tr[sur[ =i se urcar[ c`te=itrei ]n ea.

C`t timp merse cu tr[sura, St[nic[ ]nghionti pe Felix =i-if[cu semne cu ochii, cu ]n\elesul: „Du-te cu ea, nu fi prost!“

Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui St[nic[,dar nu d[du nici un semn c[ le vede, ci privi numai din c`nd ]n

190

G. C[linescu

c`nd cu simpatie la Felix. St[nic[ se d[du jos ]n centru, sub unmotiv oarecare; iar fata ceru s[ fie dus[ acas[. +edea pebulevardul Elisabeta, ]n preajma Ci=migiului. Felix nu mai aveanici un scrupul, =i, pu\in ame\it de vin, nu s-ar fi dat ]napoi dela o aventur[ nocturn[. Totu=i nu era l[murit asupra calit[\iisociale a fetei. Nu putea fi dec`t o curtezan[, se ]n\elege, dar=i aici sunt grade nesf`r=ite. Georgeta p[rea prea fin[, ca s[ nuse team[ c[ face o grosol[nie pretinz`nd s[ se urce la ea sus.Cobor`r[ ]n fa\a unei case cu dou[ caturi ]nalte, ]ndeajuns deelegant[. „Hot[r`t, ]=i spuse Felix, fata nu e o profesionist[oarecare a dragostei.“ Georgeta privi ]n sus spre etaj, =i zise,f[r[ preciziuni:

— Aici stau!O lupt[ scurt[ se dete ]n sufletul lui Felix ]ntre scrupulele

sale =i ]ndemnurile lui St[nic[. }nvinse timiditatea, =i Felix zise:— M[ ier\i, dar eu trebuie s[ plec!Georgeta ]l privi gale=, ]ns[ at`t de decent, ]nc`t teama lui

Felix de a nu face o gaf[ crescu.— C`nd vrei s[ vii s[ m[ vezi, vino, ]l invit[ domni=oara,

dup[-amiaz[ sunt totdeauna acas[; stau la etajul doi.}=i ]ntinser[ m`na reciproc. Pentru Felix ]ncepu o nou[ scurt[

b[t[lie: s[-i s[rute, sau numai s[-i str`ng[ m`na? Privi ]n toatep[r\ile pe bulevardul pustiu. Dac[ fata era o pierdut[, se f[ceade r`s s[rut`ndu-i m`na, dac[ nu, nes[rut`ndu-i-o f[cea ungest jignitor. Fata ]l privi limpede ]n ochi, r`z`nd, ]n vreme ceFelix ]i str`ngea m`na cu putere, nehot[r`t. }n cele din urm[,neput`nd rezolva problema, Felix lu[ m`na, o s[rut[ =i plec[precipitat. Fata, interpret`nd altfel gestul lui, ]l privi pu\in cumse dep[rteaz[ =i apoi intr[ ]n gang, fluier`nd u=or o =ansonet[.„Nostim b[iat“, fu g`ndul ei tot timpul c`t urc[ sc[rile.

Enigma Otiliei

191

XI

C`nd se scul[, Felix afl[ de la Marina c[ Simion f[ceafamiliei din ce ]n ce mai multe necazuri. Plecase de acas[ =inumai cu greu fusese g[sit. Nu =edea locului defel, =i acumAglae era hot[r`t[ s[ consulte un alt doctor, mai mare.

— P[catele lui cele mari, zise Marina ca ]ncheiere,Dumnezeu nu bate cu b[\ul!

Mai mult dec`t cazul b[tr`nului, ]l impresion[ pe Felixtonul r[u, r[zbun[tor cu care spusese Marina aceste vorbe.„Curioas[ familie, g`ndi el. Nici unul nu are cea mai mic[iubire pentru cel[lalt, to\i se b`rfesc =i se ur[sc.“ O curiozitateamestecat[ =i cu mil[ ]l ]ndemna s[ se duc[ s[ vad[ pe Simion,dar amintirea ostilit[\ii cu care erau privi\i acolo el =i Otilia ]lopri. Se ]nt`mplau lucruri noi, ]ntr-adev[r, cu Simion; Aglae nuera totu=i prea tulburat[, fiindc[ niciodat[ nu-i d[duse mareimportan\[. Era totu=i cam plictisit[. Simion m`nca lupe=te,dar sl[bea v[z`nd cu ochii =i c[p[tase o fixitate sup[r[toare ]nprivire. Nu mai =edea locului, cuprins de o anxietate febril[,ceea ce strica lini=tea Aglaei.

— Omule, dar stai odat[ locului, c[-mi iri\i to\i nervii. Odat[brodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Unom cuminte se menajeaz[, se odihne=te. Uite cum ai sl[bit!

Simion explica astfel agita\ia lui: aplic`nd metoda uneisupraalimenta\ii ra\ionale, ]=i ]nt[rise tot organismul. Acumavea o for\[ herculean[, colosal[, =i sim\ise cum p`r`ie scaunul=i du=umelele. Casa =i solul erau ]n primejdie. De aceea seplimba, ca s[-=i consume energiile =i s[-=i sub\ieze p`n[ lanormal mu=chiulatura.

— De unde Dumnezeu ai mai scos =i teoriile astea?! ziseAglae sup[rat[, dar lu`ndu-l ]n serios, nu vezi c[ e=ti ca oumbr[? O s[ chem un doctor s[ te vad[!

CUPRINS

192

G. C[linescu

St[nic[ aduse un alt prieten al lui, tot at`t de suspect, care]l examin[ pe Simion cu o aten\ie exagerat[ =i ne]ndem`natic[.}i pip[i splina =i ficatul, ]l ]ntreb[ de felurite lucruri, de apetit,de emisiunea de urin[. Simion d[du un r[spuns foarte original:

— C`nd fac, ]n\elegi, v[d cum ies un fel de fl[c[ri careg[uresc p[m`ntul.

To\i se uitar[ la Simion, interesa\i de fenomen, ]n carecrezur[, iar doctorul zise:

— Curios! M[n`nci mult? Ti-e sete?— M[n`nc foarte pu\in, at`t c`t trebuie ca s[ nu se sting[

c[ldura spiritului!— Ce ascul\i la el, domnule doctor? rectific[ Aglae,

m[n`nc[ ceva de speriat, =i sl[be=te!— Eu cred, ]=i d[du cu p[rerea doctorul, c[ domnul...

domnul... (Doctorul uitase numele =i-l ]ntreba din ochi.)— Ovidiu! intercal[ Simion.— Te-ai z[p[cit de tot, ]l scrut[ cu dispre\ Aglae. }l

cheam[ Simion.— Ei bine, continu[ doctorul, eu cred c[ domnul Simion are

diabet, desigur un ]nceput de diabet. R[m`ne de v[zut ce fel detip de diabet, dac[ e unul pancreatic, sau numai unul renal.

— Te-n=eli, protest[ Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunts[n[tos tun. Cine se apropie de mine se molipse=te de s[n[tate.Nu e a=a, Despino? se adres[ el Aurichii.

— Vezi dumneata, ]ncerc[ s[ demonstreze r[bd[tor medicul,pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule =ineavenite, fiindc[ nu cuno=tea onomastica familiei, sunt boliinsidioase care se ]ncep cu o senza\ie de bun[stare, cu min[bun[, cum e de pild[ diabetul. Dar nu trebuie s[ te sperii. E oboal[ perfect curabil[ azi, =i la o v`rst[ ca a dumitale —aproape inofensiv[. C`\i ani ave\i?

— O sut[ cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi]ntr-un r`s zgomotos.

Doctorul r`se =i el de ceea ce lu[ drept o glum[.— Nu este exclus s[ tr[ie=ti o sut[ de ani!— Dar i-am tr[it de mult. Am fost cel mai energic om!

Enigma Otiliei

193

— Ai dreptate, zise doctorul. C`nd e=ti t`n[r, \i se pare c[tr[ie=ti o sut[ de ani. M[ bucur, m[ bucur foarte mult c[ e=tibine dispus. Asta e o condi\ie sine qua non a restabilirii. }n sf`r=it,se ridic[ el, face\i o analiz[ pentru constatarea glicozuriei, =ialta pentru determinarea glicemiei, v[ fac o not[ la un laborator,=i apoi ne vom pronun\a. P`n[ atunci, alimenta\ie rezonabil[,f[r[ f[inoase =i zah[r.

— Ce are, doctore? ]ntreb[ St[nic[, foarte interesat, afar[,crezi c[ se cur[\[? Mo=tenim?

— Te cam gr[be=ti. B[tr`nul e jovial, destul de voinic. Poatefi o criz[ de glicozurie, se ]nt`mpl[ la arteriosclerotici. Nu mise pare grav.

— Uite,-\i jur pe amintirea mamei mele, zise St[nic[,reintrat ]n cas[, c[ mi-a spus doctorul c[ n-ai nimic. Doctorexcelent, face minuni!

— C`nd ]\i spun eu c[ sunt s[n[tos tun! Da\i-mi s[ m[n`nc.— Asta nu, protest[ Aglae, ai auzit c[ trebuie sa \ii diet[!— Dobitoc! r`nji Simion =i ]ncepu s[ se plimbe mai repede

prin odaie.— Da\i-i, domnule, s[ m[n`nce, ]ncuraj[ St[nic[, convins

c[ asta ar putea agrava starea socrului.Aglae ]l pierdu cu totul din vedere, ]ncredin\at[ de doctor

c[ nu e nimic. Pentru ea boala era indiferent[, nu voia cazuricomplicate, care s[-i strice lini=tea casei. Tratamentul lui Simionse reducea la diet[, =i asta era u=or de f[cut. S-o urmeze =i s-olase-n pace.

— Nu =ti\i o veste mare! anun\[ misterios St[nic[. Felix...— Ce-i cu domnul Felix? se umplu de curiozitate Aurica.— Felix lucreaz[ ]n stil mare, o s[ ajung[ departe. Dup[

Otilia, a g[sit acum o fat[ superb[, una Georgeta, curtezan[de lux, ]ntre\inut[ de un general din elit[. I-am v[zut eu cuochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu tr[sura. Fata s-aprins. B[iat fain Felix, nu cade la triste\e.

— Ce eroare! se dezgust[ Aurica, v`n[t[ de invidie ]n fond.— Stricat, declar[ Aglae, nici ta-su n-a fost poam[ mai

bun[. Barem s[ nu se amestece prea des cu Titi, s[-l depraveze.

194

G. C[linescu

Nici nu =tiu dac[ ]n chestia aia cu fra\ii Soha\chi n-a fost lamijloc =i el.

— +i b[iatul n-o s[ fie prost, ad`nci St[nic[ rana, s[nu-ntoarc[ foaia, dac[ Otilia nu se m[rit[ cu Pascalopol.}nchide ochii, o ia de nevast[, mo= Costache ]i las[ toat[averea, le mai d[ ceva =i Pascalopol pentru pagubele aduse,admirabil!

Aglae se ]nvine\i =i se r[sti la St[nic[:— +i mai taci odat[ din gur[ cu comediile tale! Ce m[

prive=te? Cum o s[-i lase Costache averea? Doar adopt`nd-o,dac[ o mai ]ndr[zni!

— Da? A=a crezi dumneata, iubit[ mam[? Dar testamentenu sunt? Ce zici de o coal[ p[turit[ frumos, dictat[ de Pascalopol,]n care mo= Costache las[ toat[ averea iubitei Otilia?

— Las[-m[ ]n pace odat[, strig[, ie=it[ din fire, Aglae, las[-m[-n pace! S[-l fac[ =i s[ se duc[ dracului to\i. C[ eu n-am penimeni care s[-mi apere interesele mele =i ale copiilor. Simion?Se-nv`rte=te ca un tr`ntor =i m[n`nc[. Dumneata e=ti avocat,dar p[cat de cartea pe care o ]nv[\a\i. Te l[udai c[ faci =idregi. Cum? Averea p[rin\ilor mei s[ cad[, din cauza unui fratenebun, ]n m`inile unei venetice? Lege e asta?

— Stai, iubit[ mam[, stai, zise teatral =i cu gesticula\iestudiat[ St[nic[. A=a ar fi dac[ n-am fi =i noi pe aici. Darginerele dumitale ce face? Alearg[, s[racul, c`teodat[ f[r[ unban ]n buzunar (c[ci dumneata nu-l ]ntrebi dac[ are sau nu),alearg[, studiaz[, combin[. Ce, crezi c[ eu stau cu m`inile ]ns`n? Doar sunt direct interesat la parte. Costache al dumitale e=iret, trebuie luat sub\ire. N-a f[cut adop\iunea nu de frica mea=i a dumitale, ci fiindc[ nu voia dinainte. Dac[ s-ar fi m[ritatOtilia, ar fi trebuit s[-i dea dot[! A=a? Nu =tiu, nu cunosc. Mo=Costache nu las[ banul din m`n[ viu, fire=te, dar mort poates[-l lase prin testament, aici e-aici.

— +i dac[ las[, nu putem s[-l atac[m?— Depinde. Dac[ ]\i las[ ceva =i dumitale, =i copiilor, iar

grosul Otiliei, ]nseamn[ c[ era ]n toate min\ile =i s-a g`ndit lato\i. E foarte firesc ca un om s[-=i lase averea fetei nevestei lui.

Enigma Otiliei

195

— L[sa\i copiii s[ vie la mine! glumi Simion, f[r[ nici orela\iune direct[ cu chestiunea. Nimeni nu-l b[g[ ]n seam[.

— Atunci, zise Aglae, ce vrei s[ spui? C[ totul e pierdut?— Ba nu! Umila mea p[rere este c[ e mai bine pentru noi

ca mo= Costache s[ nu fac[ nici un testament. S[ nu-l ]n-ghionteasc[ nimeni! Moare, Doamne fere=te! Dumneata, caunic[ sor[ =i rud[ ]n linie colateral[, ascenden\i =i descenden\ineexist`nd, iei toat[ averea. Otilia r[m`ne afar[ din chestie,nu ia nimic, s[raca, afar[ de cazul c`nd s-ar g[si vreun titlu decrean\[ din partea mume-sei. Deci nici un testament. }ns[,fire=te, trebuie ca sub nici un chip mo= Costache s[ nu adoptezepe Otilia. Mai e =i aici o primejdie: darurile ]n bani. Ce po\i =tice-i d[ mo= Costache Otiliei?

— Arz[-l-ar focul, Doamne, iart[-m[, c[ mi-e frate! bleste-m[ Aglae.

— Idealul e ca toat[ averea lui mo= Costache s[ fie imobil[,cum e acum. O cas[ nu po\i s-o iei ]n palm[. Un viclean face=i aci v`nz[ri deghizate etc., dar lucrul se observ[ mai u=or.Gre=eala dumitale fundamental[ e c[ te-ai certat cu el =i nu-imai calci ]n cas[, cum \i-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici!

— A=, ce s[ m[ duc?! Costache e ]nc[p[\`nat, p`n[ nu seuit[ ]n ochii Otiliei, nu-=i descle=teaz[ gura.

— Am s[ fac ce-am s[ pot cu mintea pe care mi-a l[sat-oDumnezeu, zise St[nic[, cu modestie spiritual[, dar d[-mi =idumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sut[ de franci.

— Nu =tiu ce face\i voi cu banii, z[u, se mir[ Aglae, c`ndv-aud, n-ave\i!

— Suntem tineri, l[s[ capul ]n jos St[nic[, ne iubim!— Fleacuri de-ale voastre. S[ vedem m`ine dac[ mai

am bani.St[nic[ se repezi =i-i s[rut[ afectat m`inile Aglaei, apoi o

s[rut[ =i pe Aurica.— Oh, str`nse el m`inile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am

dorit: o so\ie sf`nt[ cu familie afectuoas[ =i bun[. Mam[,declam[ el c[tre Aglae, tu dezmin\i toate b`rfelile ]mpotrivasoacrelor.

196

G. C[linescu

„Sc`rboas[ femeie! medit[ St[nic[, ]n drum spre cas[. —St[nic[ era un om volubil =i instabil, care ]ns[ tr[ia sincer oclip[ toate sentimentele umane =i le ]n\elegea. — Sc`rboas[femeie! Asta n-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentruea. Ambi\ioas[ =i veninoas[. Olimpia mea ]ncepe s[ seg[lbejeasc[ la fa\[, ca =i ea. Otilia, ce mai fat[! Bravo,Pascalopol, bravo, Felix!“

De=i Felix se jurase de a nu mai p[=i ]n casa Aglaei, totu=i]=i c[lc[ cuv`ntul, =i iat[ cum. Intrase de la ]nceput ]n gra\iileprofesorului de psihiatrie, savant bl`nd =i integru, c[ruia ]iceruse informa\iuni bibliografice ce dovedeau o orientare afar[din comun. C`nd profesorul afl[ c[ Felix era abia ]n anul ]nt`i,fu mirat =i amuzat totdeodat[ de at`ta zel. La medicin[, p`n[la faza internatului, studentul e de obicei un auditor pasiv =ianonim. }l ]ntreb[ cum se nume=te =i p[ru a-=i aduce amintede Sima, tat[-s[u. Profesorul era ]nc`ntat de asiduitateat`n[rului, ]i f[cea un semn prietenesc c`nd ]l z[rea la curs,care se f[cea la un ospiciu, ]i punea m`na pe um[r c`nd treceau]n vizitele demonstrative, ]l privea personal ]n ochi c`nd explicaun caz interesant. Felix, plin de m`ndrie =i de ambi\ie, ceru]ntr-o ]ntrevedere permisiunea de a studia unele probleme deam[nunt clinic =i ob\inu nu numai aprobarea cordial[ =i o tem[de ]ncredere, ci =i ini\iativa de a se folosi liber de bibliotecaprofesorului. Biblioteca se afla ]n sala de a=teptare a profesorului=i ]ntr-o odaie al[turat[, ]nc`t Felix venea, f[r[ s[ supere penimeni, ]n orele de consulta\ie ale acestuia. O dispozi\ie aprofesorului, care era =i medic-=ef al ospiciului, ]i ]ng[duise s[intre ziua ]n orice sec\ie. Internii ]l privir[ cu mirare, cu fals[ridicare din umeri, apoi se sup[rar[. Al[turi de ei era =i medicul-secund, om mediocru, care ]ngreuia oric[rui cercet[tor observa-\iile, sub motiv c[ pacien\ii sunt tocmai ]n studiul lui, ]n realitatedin invidie steril[ fa\[ de aceia care, public`nd, se f[ceaucunoscu\i =i amenin\au s[ p[trund[ la Universitate.

— Ascult[, domnule, zise un intern ]ntr-o zi lui Felix, cecotrob[ie=ti dumneata pe aici? Eu nu pricep cine \i-a datdumitale voie s[ vii ]n spital.

Enigma Otiliei

197

Internul, afect`nd suspiciuni mari, chem[ servitorii, chem[portarul. Ace=tia spuser[ c[ au ordin de sus. Internul str`mb[din nas, dar nu se d[du b[tut.

— Bine, bine, \i-o fi spus s[ vii o dat[, a=a, dar nu ]n fiecezi. Eu am aici r[spunderi, nu pot s[ las printre bolnavi persoanestr[ine de serviciu, s[-mi oboseasc[ pacien\ii, s[-i s`c`ie cu]ntreb[ri. Am s[ raportez cazul domnului profesor.

Internul, ]ncurajat de medicul-secund, care nu voia s[-=iv`re m`inile direct ]n foc, vorbi ]ntr-adev[r medicului-=ef,pref[c`ndu-se c[ nu-=i d[ seama cine a dat voie s[ se introduc[]n spital un student ]n anul ]nt`i, care perturbeaz[ lini=teabolnavilor.

— Las[-l, drag[, spuse profesorul, blajin, eu i-am dat voie.E un b[iat de treab[, care ]nva\[. E bine s[ obi=nuim pe studen\ide la ]nceput cu observa\ia direct[.

Prudent, profesorul nu tr[da inten\iile mai savante ale luiFelix. Acum internul, dezarmat, c[uta s[ demoralizeze pe Felix]n alt chip.

— +i ce vrei dumneata s[ faci? S[ studiezi un caz?— Da!— Eh, f[cu internul, amar ca de lungi dezam[giri, se vede

c[ e=ti novice! C`te n-am vrut eu s[ fac?! Da’ ce? Ai aicimaterial interesant, ai laborator? +i crezi c[ maestrul o s[ tefelicite? Nu cuno=ti oamenii, mon=er! Po\i s[ cazi jos deoboseal[, =i nu-\i recunoa=te nimic.

— Dar eu nu m[ g`ndesc s[ c`=tig recuno=tin\a maestrului.Vreau s[ public!

Internul pufni ]n r`s.— Ce s[ faci? S[ publici? Cu ce? Ai bani? +i a=a crezi

dumneata c[ se face un studiu? Stai, domnule, nu te gr[bi,s[-nve\i carte ]nt`i, s[-\i ias[ tuleiele, ce-o iei la goan[?

— Nu vreau dec`t s[ fac mici observa\iuni asupra unor cazuride clinic[ mai interesante, sub supravegherea maestrului.

— Ha, ha, zi a=a, domnule! F[ dumneata asta, dac[ vrei,eu n-a= mai face, s[ m[ tai! Le convine dumnealor. Tu s[ staiaici, s[ munce=ti zi =i noapte, s[-i observi cazurile, s[ i le

198

G. C[linescu

expui frumos, iar ei, domnii profesori, s[ le ia de-a gata =i s[-=ipun[ numele. Nu fi naiv, amice! N-am p[r ]n cap c`tecomunic[ri am f[cut eu „maestrului“ (internul ap[s[ ironic),care acum fac parte din opera lui.

}n scurt, dup[ intern rezulta c[ sfor\area =tiin\ific[ era inutil[,st`ndu-i piedic[ escrocheria, banalitatea faptelor, s[r[ciamaterial[. Ac\iunea de demoralizare a internului era a=a detotal[, ]nc`t Felix, spirit ardent =i t`n[r, nu se l[s[ contaminat=i nu izbuti s[ se conving[ c[ e cu neputin\[ s[ ajungi ceva. }=iredact[ articolul, ]i puse ]n subsol un num[r cam exagerat dereferin\e =i-l prezent[ profesorului. Acesta ]l g[si foarte bun,dar sf[tui blajin („eu, din partea mea, a= face a=a“) pe Felix s[mai extirpeze din note, ar[t`ndu-i c[, dac[ era l[udabil pentruel personal c[ =tie at`tea lucruri, pentru cititorul specialist,interesat de chestiune ]n sine, umflarea putea fi fastidioas[. }lpuse s[ traduc[ ]n fran\uze=te articolul =i s[ i-l ]napoieze c`tmai cur`nd. Vesel, Felix confec\ion[ traducerea =i o prezent[.Apoi nu mai auzi nimic vreo dou[ luni de lucrare =i se]ncredin\[ ]n sinea lui c[ nu putea ]nsemna mare lucru oobserva\ie f[cut[ de un ]ncep[tor. }ntr-o zi, ]ns[, profesorul ]lchem[ ]n biroul lui de la spital =i-i ]nm`n[ un num[r dinArchives de neurologie =i c`teva extrase.

— Uite, dr[gu\[, articolul dumitale!Felix ]=i v[zu numele tip[rit ]n sumar ]n dreptul acestui

titlu: Un caz de asthenopie acut[ de origine histeric[, studiatprin procedeul anaglyphelor. O c[ldur[ ]i n[v[li ]n tot trupul,umpl`ndu-l de senza\ia unei moliciuni delicioase. Se ]ncurc[]n mul\umiri, pe care profesorul i le t[ie repede:

— Uite, drag[, ce-a= vrea eu. A ap[rut o carte foarteinteresant[ ]n chestiunea asta (=i-i cit[ un nume); a= vrea s[-ifaci o recenzie. S[ cercetezi cu aten\ie literatura problemei =iapoi s[ mai faci o observa\ie ]nrudit[. Avem aici un cazinteresant, pe Frosa de la etajul 1, cu hemidiplopie monocular[.Dac[ vrei, bine]n\eles, s[ te specializezi ]n ramura asta. }\ispun drept, confiden\ial, n-am prea g[sit p`n[ acum tinerientuzia=ti.

Enigma Otiliei

199

Toate demoraliz[rile internului se spulberar[ ]n valul des`nge ambi\ios care circula ]n trupul lui Felix. Dedic[ mintalprofesorului un devotament pe via\[. Faptul c[ maestrul nu-=iad[ugase numele s[u ]i dovedea str[lucit c[ internul n-aveadreptate. Se hot[r] s[ se apuce numaidec`t de lucru (experien-\ele lui priveau tulbur[rile aten\iei vizuale ]n marile astenii)=i, ie=it de la profesor, se repezi pe sc[ri s[ g[seasc[ bolnava.Era ins[ vremea mesei =i nici un intern nu se vedea. Neav`ndcu cine sta de vorb[ =i cui s[ reverse din mul\umirea care-lumplea, fu nevoit s[ plece. Pe drum, ]=i citi de c`teva oriarticolul (cu care ocazie observ[ mici rectific[ri din parteaprofesorului), ]l privi de aproape =i de departe. Era indiscutabilfericit, nu de articol ]n sine, a c[rui pu\in[ ]nsemn[tate i sep[rea evident[, c`t de semnifica\ia lui. Atr[sese aten\iaprofesorului, izbutise s[ fie publicat ]ntr-o revist[ str[in[, prinurmare nimic nu-l ]mpiedica s[ fac[ o mare carier[ medical[dac[ muncea. O sfor\are at`t de mic[ fusese r[spl[tit[ cu at`tabun[voin\[! Dac[ ar fi f[cut lucr[ri mari, capitale, cu siguran\[c[ ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai t`rziu.Internul b`rfea, fiindc[ era un mediocru. Lumea e bun[,pre\uie=te munca. Oamenii de pe strad[ i se p[rur[ deodat[simpatici. To\i se uitau parc[ la revista lui din m`n[, con=tien\ic[ el e autorul unui articol ]n limba francez[. Avea s[ ajung[un Vaschide, s[ devin[ o celebritate interna\ional[, bine]n\elesdup[ sfor\[ri pe care se g`ndea s[ le duc[ la o marginenemaiatins[. Felix Sima! Numele [sta trebuia s[ fie curent,familiar oricui. }n tramvai, Felix, abia a=ezat, oferi locul unuidomn b[tr`n, r`se cu simpatie la spiritele ]ndoielnice ale unuipasager ]mpotriva direc\iei tramvaielor. Pe strad[, m`ng`ie opisic[ abandonat[, privi cu bun[voin\[ pe lucr[torii unei binale.}n apropierea casei, invadat de criza de bun[tate, uit[ jur[-m`ntul =i intr[ ]n curtea Aglaei, min\indu-se singur c[ vrea s[vad[ pe Simion. G[si numai pe Aglae =i pe Aurica. De=i ]=id[dea seama de excesul de vanitate, dup[ c`teva schimburide cuvinte banale, nu putu s[ nu m`nuiasc[ revista ]n a=a chip,]nc`t s-o vad[ Aurica.

200

G. C[linescu

— Dar ce-i acolo? Un roman nou? ]ntreb[ ea.Felix ]=i sili intona\ia la modestie:— Este o revist[ francez[, ]n care mi s-a publicat un

articol medical.Cu toate c[ Felix cuno=tea ignoran\a celor dou[ femei =i

lipsa lor de cordialitate, totu=i nu s-ar fi a=teptat la o primireat`t de nep[s[toare. Aurica zise simplu, aproape cu un tonde repro=:

— Ai timp s[ faci =i lucr[ri suplimentare? Nu-\i ajungcursurile de la Universitate? Nu e bine s[ te obose=ti. La cefolose=te? Pe Titi nu-l mai l[s[m s[ munceasc[ at`t. +i Titi el[udat, cum =tii, de profesori pentru talentul lui, o s[ fie unpictor cu vaz[.

Aglae, care cosea nasturi la o rochie, ]nfipse =i ea un ac]n Felix:

— +i-\i pl[te=te ceva pentru comediile alea?— Nu!— Apoi, f[r[ bani cine mai face azi ceva?At`t spuser[ cele dou[ femei =i-=i v[zur[ de treab[ cu o

indiferen\[ ostentativ[. Felix, ]ntors acas[, se mustr[ de excesde vanitate. Ce nevoie s[ se laude unor femei r[uvoitoare =if[r[ cultur[ serioas[?! Un om simplu nu are stim[ dec`t pentrubunurile materiale, pentru autorit[\ile de toate zilele. Asta nu]nseamn[ c[ valoarea =tiin\ific[ r[m`ne nepremiat[. Felix nucrezu totu=i c[ f[ptuie=te vreo crim[ de ]ng`mfare dac[comunic[ publicarea articolului colegilor lui. }nainte de sosireaprofesorului la curs, ar[t[ vecinilor s[i revista.

— Ce e asta? zise unul =i i-o lu[ din m`n[. Colegul privirevista f[r[ curiozitate =i ]ntreb[ indiferent:

— {sta e de tine?Apoi ]i ]napoie revista a=a de repede, ]nc`t fascicula c[zu

jos pe du=umea, ]nainte ca Felix s-o poat[ prinde cu m`na. I-olu[ de jos un intern mai ]n v`rst[, care st[tuse p`n[ atunci devorb[ cu medicul secundar. Acesta o r[sfoi str`mb`nd din nasla fiece titlu, se opri la paginile lui Felix =i, f[r[ a-l privi ]nfa\[, ]ntors c[tre medic, exclam[, ]n leg[tur[ cu articolul:

Enigma Otiliei

201

— Domnule, [sta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spuneni=te prostii ]ngrozitoare. Am controlat o dat[ la un bolnavviziunea binocular[ cu fotografii stereoscopice suprapuse =iam v[zut c[ spune enormit[\i.

Internul continu[ impreca\ia, ]ndep[rt`ndu-se cu revista ]ndirec\ia medicului secundar. }n vreme ce internul se indigna,medicul ]i luase revista din m`n[ =i o pip[ia. }n sf`r=it, f[cu =iel aceast[ observa\ie:

— Mizerabil[ h`rtie pun [=tia!Apoi, neav`nd ce face cu revista, c[ut[ ]n juru-i un profesor,

]ntreb`nd „a cui e asta“, =i o arunc[ repede pe o mas[, tocmaic`nd profesorul intra ]n sal[. Sufletul lui Felix fu profund atins=i toat[ ora fu distrat. El se a=tepta s[ fie dac[ nu ridicat ]nslava cerului, dar m[car remarcat, felicitat c[ poate publica]ntr-o revista a=a de important[. A fi savant era dup[ el supremaonoare. To\i colegii lui nu-i remarcau nici un merit, p[reauinsensibili. Nu urm[reau =i ei acelea=i scopuri, nu credeau, ca=i el, ]n valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea dinindiferen\a lor era c[ a studia =i a publica e o fapt[ rea,ru=inoas[, ]n tot cazul inutil[. M`hnirea lui era cu at`t maimare, cu c`t ]=i ]nchipuise c`nd ]=i v[zuse articolul tip[rit c[cu acest eveniment simbolic ]ncepe pentru el o existen\[ nou[,aceea de cercet[tor =i autor. Reputa\ia era oare o iluzie? }ncetulcu ]ncetul, ascult`nd cursul blajinului profesor, Felix se ref[cu.Nu se poate s[ nu existe reputa\ia, de vreme ce el stimeaz[ peprofesor ca pe o fiin\[ deasupra comunului. De altfel, =i ceilal\iar[tau cel pu\in deferen\[ pentru maestru. Prin urmare, indife-ren\a colegilor e simulat[, e mai mult de form[, de invidie.Felix ]=i str`nse pumnii pe ascuns. Jur[ s[ lucreze =i s[ studiezeat`t, ]nc`t la v`rsta c`nd unii ]=i dau doctoratul el s[ aib[]nd[r[tul lui o activitate publicistic[ remarcabil[. +i se hot[r]totdeodat[ s[-=i reprime orice vanitate =i s[ nu mai comunicenimic nim[nui, s[ nu mai aminteasc[ de scopurile lui, s[ sepoarte ]n sf`r=it astfel, p`n[ c`nd meritul lui va izbucni singur=i indiscutabil peste c`\iva ani. Ur] ]n clipa aceea cu pasiunepe to\i colegii lui, care i se p[rur[ bestiali =i f[r[ nici o sclipire

202

G. C[linescu

de inteligen\[ ]n ochi, =i plec[ acas[, evit`nd orice ]nso\ire,mizantrop p`n[ ]n m[duva oaselor.

Acas[ masa nu era gata. Fiind cald afar[, Felix se d[du jos]n curte =i ]ncepu s[ se plimbe. Iarba r[s[rise mai peste tot,]mping`nd cu ]nc[p[\`nare ]n sus pachete mari de frunzeputrede. Felix ocoli chio=cul de c`teva ori, se urc[ ]n el, sed[du jos, privi pe Marina, care cotrob[ia prin buc[t[rie,contempl[ casa muceg[it[ de ploi =i z[pezi, enorma u=[ gotic[de lemn mai umflat[ =i mai r`ioas[ ca oric`nd, =i-=i aminti deOtilia. Ce fat[ bizar[! Plecase de at`ta vreme =i nu-i scriseseun r`nd! Tot ce visase ]mpreun[ cu ea se spulberase, fusesenumai o minciun[. Visul [sta trebuia alungat o dat[ pentrutotdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilal\i, dar niciceea ce crezuse el. O am[r[ciune mare umplu sufletul luiFelix. Numai indiferen\[ =i du=m[nie peste tot, nici un elan,nici o sinceritate. }l n[p[dir[ g`nduri eremitice: s[-=i cumperela majorat o cas[ =i un loc la \ar[ =i s[ se dedice, pierdut dinlume, agriculturii. }ns[ am[r[ciunea ]i era at`t de ad`nc[, ]nc`tse pref[cu ]ntr-un fel de ur[ general[ ]mpotriva oamenilor. Nu,n-avea s[ fug[, ci s[ ]nving[. Avea s[ vad[ Aglae =i ceilal\i ceenergii se ascundeau ]n el, iar Otilia ar fi regretat mai t`rziude a-i fi preferat un banal mo=ier. Era furios ]n sinea lui ]mpotrivaFacult[\ii de medicin[, care pretinde at`\i ani de studiu =i nu]ng[duie luarea dintr-o dat[ a tuturor examenelor. Astfel deg`nduri chinuiau capul lui Felix, c`nd cineva strig[ din fundcu putere:

— Pavele, Pavele!Glasul i se p[ru cunoscut lui Felix. Se-ntoarse spre fundul

gr[dinii =i z[ri pe Simion, care f[cea semne cu m`na. Felix ]l]ntreb[ cu gestul dac[-l chema pe el, =i acela confirm[repet`nd chemarea. Mirat, t`n[rul merse ]ntr-acolo, dar Simions[rise pe porti\[ cu gesturi de maimu\[ =i se apropiase de el,agit`nd un caiet.

— Pavele, Pavele, am s[-ti dau ceva de mare pre\!— Pe mine m[ cheam[ Felix, nu =tii?B[tr`nul nu lu[ ]n seam[ rectificarea =i ]ncepu s[ vorbeasc[

volubil. Ochii ]i erau injecta\i de s`nge.

Enigma Otiliei

203

— |i-am adus o oper[ ]nsemnat[, compus[ de mine (Simionb[tu cu cealalt[ m`n[ ]n caiet), ca s[ facem bine omenirii.Ssst! S[ nu afle nimeni, s[ nu ne fure inven\ia. Aici e adunat[toat[ ]n\elepciunea lumii. Cu asta m-am vindecat eu, c`nd amfost bolnav. +tii cum eram. Ia te uit[ acum! (Simion f[cu c`tevami=c[ri gimnastice, ]n scopul de a ar[ta mu=chiulatura pulpelor=i a bra\elor.) Vreau s[ vindec, s[ vindec toat[ omenirea, s[ numai fie nici un bolnav pe lume, s[ nu mai moar[ nimeni pelume. +tii, acum fac ni=te socoteli, nu le-am terminat, c[ suntgrele, s[ v[d c`\i ani am de c`nd aplic metoda. Numai pedu=man n-am s[-l vindec. Vrei s[ fii ucenicul meu? Doar e=ti lamedicin[. S[ studiezi ]nt`i =tiin\a mea, =i pe urm[ s[ pornim.

— Simioane! se auzi glasul ascu\it al Aglaei.— Ssst! f[cu Simion c[tre Felix, cu degetul la gur[. S[ ne

ferim de du=mani. Pentru opera noastr[, avem nevoie decapitaluri mari, ca s[ ]nvingem orice rezisten\[. }ns[ am! Acolo,]n gr[din[, am ascuns o comoar[ grozav[. Mi-e fric[ s[ nu mi-oscoat[ pomul. Dac[ vrei bani, ]\i dau c`\i vrei!

+i Simion se scotoci prin buzunar, l[s`nd s[-i cad[ caietuljos. Strig[tele Aglaei se auzir[ din nou.

— Du-te, zise energic Felix, te cheam[ la mas[ tanti Aglae.Voi citi cu interes opera dumitale.

— A=a? se bucur[ Simion. M[ duc s[ m[n`nc, am nevoiede supraalimenta\ie.

„Dar e nebun de-a binelea!“ ]=i zise Felix, dup[ plecarealui Simion, ridic`nd caietul de jos. N-avea ]ns[ dispozi\iasufleteasc[ de a se g`ndi mai mult la el. }=i ]nchipui c[ a=a eraSimion, cu manii intermitente, de vreme ce to\i vorbeau de elcu dispre\. De altfel, sosise din ora= =i mo= Costache, =i pu\indup[ el intrase =i St[nic[. „Acest St[nic[, cuget[ Felix, d[toat[ ziua t`rcoale prin p[r\ile astea, ca =i c`nd n-ar avea casalui. Cu siguran\[, urm[re=te ceva.“ Intr[, dar, ]n sufragerie, unde-ig[si pe am`ndoi, St[nic[ afecta o mare oboseal[ =i cerea s[guste ceva, ca s[-=i vin[ ]n fire.

— Mi se pare c-o s[ pierd procesul! Asta o s[ fie!— Ce proces? ]ntreb[ Costache.

204

G. C[linescu

— Mai bine nu m[ mai ]ntreba, r[spunse St[nic[.Apoi izbucni ]n culmea indign[rii. Un proces limpede,

luminos, ]n care =i un copil ar =ti cui s[ dea dreptate, =i totu=iam s[-l pierd. }l pierd fiindc[ a=a e lumea =i fiindc[ n-am sfin\i.Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie s[ intimidezi tribuna-lul, s[-i ar[\i puterea politic[! Domnule, vorbi St[nic[ lui Felix,te felicit c-ai f[cut medicina. Aici tai, dai re\ete, n-ai nevoiede nimeni.

— Da’ ce fel de proces? insist[ Costache, plin de curiozitate.— Domnule, se arunc[ atunci St[nic[ asupra lui, uite cum

st[ chestia. Cineva, persoan[ ]n v`rst[ =i cu avere, f[r[rubedenii apropiate, cre=te un copil f[r[ s[-l ]nfieze =i-i las[prin testament toat[ averea, neuit`nd s[ dea c`te o mic[ sum[la toate rudele ]ndep[rtate, ca s[ nu fie nici o discu\ie. M[ rog,testamentul e ]n perfect[ regul[. Eu te ]ntreb: are, sau n-aredreptul un om s[ lase averea cui ]i place?

— Aaaare! se b`lb`i mo= Costache cu viu interes.— Ei, iac[ aici te-n=eli! Bunul-sim\ spune c[ are, dar

experien\a te contrazice. N-a apucat s[ moar[ b[tr`nul, =itestamentul a fost atacat de o mul\ime de indivizi care se daudrept rude de departe =i care pretind c[ b[tr`nul nu era ]ndeplin[tatea facult[\ilor mintale c`nd a ]ntocmit testamentul.Mai mult! Au ob\inut pe loc suspendarea execut[rii lui, a=a c[copilul e pe drumuri. Eu l-am ajutat =i i-am dat de m`ncare,sper`nd s[ c`=tige procesul. Dar nu merge!

— Cum, se aprinse Costache, nu pot eu s[ las cui vreauaverea mea?

— Nu! zise St[nic[ ostentativ de calm.— Asta e o pung[=ie! se irit[ Costache.— A=a e, ai dreptate, a=a se-nt`mpl[ cu cine n-are cap.

+i b[tr`nul de care-\i spun n-a avut minte, fiindc[ nu m-aascultat pe mine.

— +i ce trebuia s[ fac[ dup[ dumneata? ]ntreb[, aproapeconfiden\ial, mo= Costache.

— Ce trebuia s[ fac[? Eu ]i d[deam acolo ceva din via\[copilului, =i gata! Nimeni nu-\i cere socoteal[ ce faci cu avereac`t tr[ie=ti =i n-ai familie.

Enigma Otiliei

205

— Fire=te! aprob[ mo= Costache.— A=a, ce s-a ]nt`mplat? Partea advers[ a cump[rat slugile

=i pe doctorul curant =i a smuls declara\ia c[ b[tr`nul d[deasemne de aliena\ie mintal[ cu mult ]nainte de facerea testa-mentului, c[ b[tea servitoarele, gonea f[r[ motiv rudele. Baau adus =i icoanele din cas[, fiindc[ b[tr`nul avea multe detot mo=tenite de la p[rin\i, =i au insinuat c[ era c[zut la maniareligioas[ =i risipea banii cu acatistele.

— Tic[lo=i! spumeg[ mo= Costache.— Au mers p`n[ acolo ]nc`t au declarat c[ b[tr`nul nu =tia

s[ scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmeaghinionului! De=i l-am v[zut eu cu ochii mei pe b[tr`n, c`ndtr[ia, scriind, n-am putut s[ g[sesc nici o dovad[. Toate lucruriledin cas[ i-au fost furate, ei scrisorile lui nu le-arat[! Omul n-afost func\ionar, s[ =tiu de unde-l iau. Era negustor, venit de prinMacedonia. C`\iva cu care a avut leg[turi n-au vrut s[-mi spun[nimic, de fric[ s[ nu fie adu=i ca martori, ori fiind pl[ti\i. B[tr`nulnu prea scria, ]=i f[cea afacerile mai mult pe cuv`nt. Ei, ]nva\[-m[ acum ce s[ fac.

— B[iatul are dreptul lui, zise excitat Costache, aretestamentul!

— Are pe naiba! se descuraj[ tactic St[nic[. Nu face dou[parale, ai ]n\eles? Toat[ lumea declar[ c[ b[tr`nul nu =tia s[scrie, =i eu n-am dec`t un singur document: testamentul. Numai e nimic de f[cut. D[-mi testamentul cel mai grozav, =i-ifac opozi\ie.

St[nic[ urm[ pe aceast[ tem[, ob\in`nd indignarea lui mo=Costache, b[u c`teva \uici, gust[ dou[-trei m[sline, apoideodat[ ]=i aduse aminte c[ e a=teptat de Aglae =i se repezi lau=[. Din prag strig[ lui mo= Costache:

— S[ m-ascul\i pe mine! S[ nu faci c`t [i tr[i testament.C`nd o fi =i-o fi, s[ m[ chemi pe mine, s[ te-nv[\ eu me=te=ugurilenoastre avoc[\e=ti.

Dup[-amiaz[, plictisit, Felix se hot[r] s[ mearg[ laGeorgeta. Urc[ sc[rile =i sun[. Dar dup[ ce f[cu gestul, sec[i =i r[mase ]ncurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o

206

G. C[linescu

]ndrept[\easc[? }=i d[dea bine seama c[ fata era un fel decurtezan[, ]ns[, judec`nd dup[ luxul casei =i dup[ cartier, nuera dintre acelea la care s[ po\i bate ]n u=[ cu ]ndr[zneal[.Ar fi voit s[ fug[ pe scar[ ]napoi, c`nd u=a se ]ntredeschise =iGeorgeta ]ns[=i scoase capul prudent:

— A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intr[! Felix observ[c[ fata era ]mbr[cat[ foarte sumar, cu un peignoir aruncat larepezeal[. Picioarele ]i erau goale, =i p[rul ciufulit. Georgetal[muri c[ ]nvoise servitoarea ]n ora= =i c[ dormise mult, dincauz[ c[ venise la ziu[ acas[. Invitat ]ntr-un mic salon, Felixremarc[ decen\a apartamentului, mobilat ]n ]ntregime deacela=i tapi\er. Fata se bucura deci de o bun[ ]ntre\inere.

— +tii, zise ea, ]ncerc`nd s[-i pun[ m`na pe um[r, ]mipare foarte bine c-ai venit. }mi vorbea tocmai St[nic[ dedumneata.

— Da? f[cu Felix, ]ncrunt`ndu-se.Intimidat[, fata l[s[ m`na ]n jos =i lua o \inut[ protocolar[.— Nu te-a vorbit de r[u. Dimpotriv[, spunea c[ ai s[ devii

cel mai mare doctor, c[ de pe acum e=ti cunoscut la Paris,unde ai publicat o carte, sau a=a ceva, c[ o s[ pleci ]nstr[in[tate, trimis de Universitatea de aici.

Felix recunoscu stilul bombastic al lui St[nic[, totu=i, dup[at`ta indiferen\[, ]i fu recunosc[tor de exagerare.

— Mi-a mai spus el =i alte lucruri! r`se Georgeta, a=ez`ndu-sela cap[tul opus al canapelei pe care st[tu Felix.

— Ce-a mai spus?— Mi-a mai spus c[ e=ti un mare cuceritor, c[ ai o iubit[

frumoas[, Otilia, pe care ]ns[ ai gonit-o fiindc[ nu vrei s[-\istrice cariera. De ce-ai f[cut asta?

Felix se f[cu ro=u.— Ce tic[los! Dar nu e adev[rat. N-am nici o iubit[! E

veri=oara mea =i a plecat la mo=ie la... la un unchi.— Pascalopol, nu? L-am cunoscut odat[. E un b[rbat foarte

elegant =i simpatic.Felix l[s[ capul ]n jos, ned`ndu-=i seama dac[ Georgeta ]l

ironizeaz[ sau crede c[ Pascalopol ]i e unchi, ]ns[ ]n sinea lui]l oc[r] cu toat[ violen\a pe St[nic[...

Enigma Otiliei

207

— N-am vrut s[ te sup[r, zise Georgeta, v[z`ndu-l ]ntunecat.|i-am spus ce mi-a spus =i mie St[nic[. +tiu eu c`t e depalavragiu.

Georgeta ]ncerc[ din nou s[ se apropie de Felix. }l prinsecu am`ndou[ m`inile de reverurile hainei, ]ngrijat[ de nete-zimea lor, ]=i rev[rs[ p[rul pe sub nasul t`n[rului =i-l ]ntreb[confiden\ial:

— Spune-mi drept, e frumoas[ domni=oara Otilia, o iu-be=ti mult?

Felix, neobi=nuit cu astfel de confiden\e, nu satisf[cu dec`to parte a ]ntreb[rii:

— E foarte frumoas[!— Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. +tii c[ =i

eu am urmat vreo doi ani. De altfel, c`nt, a=a, la reuniuni maimult sau mai pu\in nocturne. Ce vrei s[ fac?

Georgeta d[du din umeri ]n chip de scuz[, inten\ia ei v[dit[era de a se apropia de Felix, de a-l dezghe\a pu\in, fiindc[ nuse ]ndoia c[ venise cu g`nduri mai mult sau mai pu\in erotice.

— Ce t`n[r e=ti! se mir[ ea =i-l m`ng`ie u=or pe obraz,dezv[luind ]n z`mbet un =irag de din\i de o str[lucire de sidef.

Felix ]=i aminti de Otilia =i avu brusc sentimentul unei mariculpe. Duse instinctiv m`na ]nspre obraz ca spre a ]ndep[rtam`ng`ierea, ceea ce atinse pu\in amorul propriu al Georgetei.Aceasta se os`ndi ]n g`nd de b[nuiala c[ Felix venise cu inten\iifrivole, ]n vreme ce Felix ]nsu=i era nedumerit asupra atitudiniice trebuia s[ ia. Fata ]i pl[cea, dar, cu toat[ purtarea ei liber[,era a=a de distins[ ]n mi=c[ri =i vorbire, ]nc`t nu =i-o putea]nchipui ]n ipostaza de curtezan[. Ar fi vrut s-o cucereasc[,tem`ndu-se totu=i s[ nu fie ridicol, fiindc[ =tia c[ Georgeta nue altceva dec`t „o fat[ fain[“, cum zisese St[nic[. Am`ndoierau ]ncurca\i de nesiguran\[. Georgeta ]ntreb[:

— A=a e=ti de timid cu femeile ]ntotdeauna? Totu=i ]mi placi,dar ai un nu =tiu ce care inspir[ respect. Ai s[ fii un doctorimpun[tor.

Georgeta r`se, dar se sim\ea ]n chip serios intimidat[. }=idrese repede p[rul, ]=i str`nse peignoir-ul pe ea =i c[ut[ ]n minte

208

G. C[linescu

un subiect de convorbire mai convenabil. Neg[sindu-l, se duses[-i aduc[ lui Felix dulcea\[. N-avea deloc obiceiul acestaburghez de a primi invita\i, dar acum crezu de datoria ei s[-iarate t`n[rului c[ e o fat[ mai cumsecade dec`t pare. Sparsedin ne]ndem`nare un pahar ]n sufragerie, pic[ masa cu dulcea\[=i arunc[ afar[ tot con\inutul unei cutii a bufetului, ca s[g[seasc[ un =erve\el mul\umitor. }=i arunc[ apoi ]n grab[ orochie pe ea =i-=i puse ciorapi fini de re\ea. C`nd reap[ru, Felixfu uimit de elegan\a ei simpl[. Rochia de catifea se ]ncre\eaca o ie, la g`t, =i str`ngea tot bustul ca o lam[ r[sucit[. Georgetai se p[ru de o rar[ frumuse\e =i de o onestitate des[v`r=it[ ]nprivire. Era o Otilie plastic[, mai placid[. Tenul, nefardat, erade o fine\e superb[. Felix fu cuprins de un sentiment care-lf[cu s[ vibreze. }i pl[cea mai mult prietenia fetelor dec`t ab[rba\ilor =i c`nd ]nt`lnea o fat[ frumoas[ sim\ea nevoiaconfiden\ei, a leg[turilor simple, familiare. Lipsit de surori,c[uta ]n orice fat[ o sor[, de care apoi, cum era cazul cuOtilia, se ]ndr[gostea.

— E=ti foarte elegant[, dac[-mi ]ng[dui s[ spun! zise el cumin[ serioas[.

— Nu numai c[-\i ]ng[dui, dar ]mi face pl[cere, de=iexagerezi. +tii, c`nd ai de-a face ca mine cu tot felul de sec[turicare ]=i ]nchipuie c[ te dau gata debit`ndu-\i complimente defotograf, elogiul unui om serios ca dumneata ]nc`nt[. Oh, de-ai=ti ce plictisit[ sunt c`teodat[, ce descurajat[!

O alt[ Otilie i se p[ru lui Felix c[ i se dest[inuie, de=icompara\ia o socotea jignitoare p`n[ la un punct, pentru ceadint`i. O ]ntreb[ cu fraternitate:

— De ce e=ti descurajat[? Poate iei lucrurile ]n tragic!— O, nu, deloc, crede-m[. Nu prea sunt cuminte, cred c[-\i

dai seama, sunt „o fat[ fain[“, cum zice St[nic[, dar s[ nu-\i]nchipui cine =tie ce despre mine. Sunt poate mai nevinovat[ca at`tea fete a=a-zise oneste. Desigur, St[nic[ \i-o fi spuscomedii.

— O, nu, nimic altceva dec`t c[ e=ti „o fata fain[“!— Sunt, ]ntr-un anume ]n\eles. De ce a= fi ipocrit[ =i a= juca

comedie? Am un individ b[tr`n care m[ ]ntre\ine, un general,

Enigma Otiliei

209

om de treab[ ]n fond. Nu e singurul meu p[cat! Am mai f[cut=i poate am s[ mai fac, ca toate femeile. C`teodat[ sunt silit[chiar de iubitul general s[-i fiu infidel[, spre a proba prietenilors[i marile mele calit[\i. Dar nu sunt o... cum s[-\i spun... ofat[ de moravuri u=oare... oficial, sunt artist[. Crede-m[ c[sunt de o castitate surprinz[toare, generalul fiind mai mult unambi\ios =i un unchi dec`t un ]nfl[c[rat.

Felix r[mase mi=cat de sinceritatea glumea\[ =i plin[ degra\ie cu care Georgeta ]=i expunea cazul, ro=ind din c`nd ]nc`nd de ochii prea p[trunz[tori ai t`n[rului. Acesta se crezu]ndatorat s[-i dea ]ncuraj[ri morale:

— De ce nu renun\i la aceast[ existen\[, ai dreptul s[ iube=ti...— Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, dar

realitatea le contrazice. }mi place s[ fiu pozitiv[. Generalul einofensiv =i plin de fidelitate. E discret =i delicat. Cu el, lumeam[ respect[, fiindc[ generalul mi-a promis (nu-\i vine s[ r`zi?)c[ m[ ia ]n c[s[torie. F[r[ el, a= fi asaltat[ de to\i, solicitat[s[-mi ofer gra\iile cu bani =i f[r[ bani. N-ar fi dec`t o sc[pare:s[ m[ fac cu adev[rat artist[. +tii, artistele ]=i pot ]ng[dui luxulde a fi pu\in prostituate. }ns[, vai, n-am talent. Am poate maimult dec`t cutare din colegele mele, dar prea pu\in pentruaspira\iile mele. }n toate eu vreau absolutul. Prefer s[ r[m`n oprotejat[, fiindc[, ]\i m[rturisesc, ]mi place luxul. Acesta-i =imotivul dezorient[rii mele. Oh, am =i eu mica mea dram[.Dar poate te plictisesc.

— Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale m[ face s[ testimez =i s[ te iubesc.

Aceste vorbe st`ngace m[gulir[ mult pe Georgeta, carestr`nse obrajii lui Felix ]n palmele ei de o netezime ce ]nfior[pe t`n[r.

— E=ti dr[gu\ de tot! J’en suis émue! 1

Felix l[s[ capul ]n jos, comb[tut de sentimente contrare.Apropierea Georgetei ]i procura o pl[cere voluptoas[, deosebit[de aceea a intimit[\ii cu Otilia, un sentiment de b[rb[\ie, ]ns[avea scrupulul de a nu tr[da pe Otilia.

1 Sunt mi=cat[! (fr.)

210

G. C[linescu

— Drama mea e simpl[, povesti Georgeta. Tata a r[masv[duv =i s-a c[s[torit din nou. Aveam oarecare stare. Mamamea vitreg[ era o femeie de o mare elegan\[ =i de o cochet[rieabia ascuns[. Cred c[ asta l-a ame\it pe tata, care s-a sim\it]nc`ntat s[ fie v[zut la bra\ cu o femeie a=a de elegant[. Atr[geaaten\ia b[rba\ilor numaidec`t =i-=i f[cea rela\ii str[lucite.Femeia aceasta m-a pervertit. M-a ]nv[\at de mic[ cu luxul,m[ ]mbr[ca ]n m[t[suri, se servea de mine ca de o p[pu=[necesar[ apari\iei ei ]n lume. Mi se pare, a=a am auzit, c[fusese pe vremuri actri\[. Avea pentru mine aten\ii nu de mam[,ci de mare croitoreas[. }n liceu, ]nsp[im`ntam pe profesoareprin lux. Ruf[ria f`=`ia pe dedesubt =i umpleam sala de mirosde parfum scump. }n special, o profesoar[, fat[ b[tr`n[, cup[rul str`ns ]ntr-un conci s[rac pe v`rful capului, era turbat[ decuriozitate. M-a pus ]ntr-o zi s[ m[ dezbrac ]n fa\a fetelor, s[vad[ cum sunt ]mbr[cat[, =i rezultatul a fost c[ toat[ clasa s-astr`ns ]n jurul meu. Eram ]ntr-o combina\ie cu broderie superb[.Mama m[ l[sa s[ stau p`n[ la orele t`rzii c`nd avea musafiri=i ]ncepuse s[-mi plac[ a fi curtat[. To\i b[rba\ii ]mi s[rutaum`na, pe care le-o ]ntindeam din proprie ini\iativ[, =i flirtam.Am ajuns acolo c[ pentru mine a nu avea o rochie cumsecadela ]nceputul unui sezon e o nenorocire. A= fi ]n stare s[ m[omor. }mi place muzica, citesc, vorbesc fran\uze=te (mama m-adus un an =i la Paris) =i am ]nclina\ie pentru studiu. Mi-ar fipl[cut, de pild[, s[ fiu student[ la medicin[. Dar a= ]nnebunis[ stau prea mult[ vreme f[r[ s[ ies, f[r[ zgomot, lumin[,mese fine. Nici noaptea nu pot s[ dorm. M-am dus la Conserva-tor, s[ studiez canto. N-am stat ]ns[ mult, fiindc[ prea era serios.Munc[, munc[ =i iar munc[. Via\a monden[ mi-a intrat ]n s`ngeca un vi\iu, =i asta din cauza iubitei mele mame vitrege. +itotu=i, cum mi-ar pl[cea s[ am un b[rbat, un copil, s[ fac =i euceva folositor! Nu sunt frivol[ din na=tere, nici stricat[, am fostnumai pervertit[.

— Nu exagerezi? ]ntreb[ Felix, serios ca un medic. Te po\ireeduca. Po\i iubi!

— Nu cred. Mi s-a ]nt`mplat un lucru prea teatral ca s[ nudevin cinic[. Nu-\i po\i ]nchipui m[car. Mama ]l ]n=ela pe

Enigma Otiliei

211

bietul tata, ]ncepusem s[ observ, c[ci eram mare, aveam=aisprezece-=aptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielileei nebune, =i acum ea o ducea mai departe pe acela=i picior,dar cu contribu\ia altora, ]ncepuse s[ m[ vad[ cu ochi r[i,eram prea frumoas[ =i-i f[ceam concuren\[ — a=a cel pu\incredea ea. Nu-mi d[dea bani pentru rochii, tatei nu m[-ndurams[-i cer, =i sufeream grozav. Atunci am luat o hot[r`re eroic[...prin banalitatea ei. O, s[ nu-\i ]nchipui c[ sunt o fille Elisa caa lui Goncourt, de o spe\[ mai sub\ire. Sunt o burghez[ luxoas[,care viseaz[ s[ se m[rite. Ei bine, am vrut s[ m[ m[rit. Amcunoscut un t`n[r ofi\er, cam anost, cam ]nfumurat, cum suntmul\i, dar care atunci ]mi pl[cea. Mi s-a p[rut chiar c[-l iubesc.L-am invitat acas[. Mama l-a primit entuziasmat[, au ]nceputmesele p`n[ noaptea t`rziu. Logodnicul meu — a=a se numeaoficial — ]mi d[dea s[ beau vin, ciocnea cu mine Brüderschaft,m[ str`ngea de talie ]n fa\a tuturor, =i ]ntr-o noapte, profit`ndde ame\eala mea, a intrat la mine ]n odaie =i, jur`ndu-mi c[m[ iube=te =i c[ m[ ia ]n c[s[torie, c[ totul e o chestiune deformalit[\i, a f[cut ceea ce o fat[ prudent[ nu ]ng[duie dec`tdup[ nunt[. A doua zi, dezmeticit[, am pl`ns, am m[rturisitmamei, care a r`s ]ntr-un mod foarte ciudat =i, ]n sf`r=it, stimatullogodnic a promis solemn tatei c[ m[ ia de nevast[. Am f[cutchiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape ]n casanoastr[, din ce ]n ce mai intim cu mama. +i =tii ce s-a ]nt`mplat?Mama a dat divor\ de tata, care, de sup[rare, s-a ]mboln[vit =ia murit, =i s-a m[ritat cu ofi\erul meu, iar eu, eu, e=ti medicinist,deci pot s[-\i spun, eu am f[cut un avort. De atunci sunt „o fat[fain[“, greu de c[p[tat, aproape onest[, dar totu=i mai multsau mai pu\in venal[. +i totu=i, curioas[ mo=tenire, de la p[rin\ise vede, a= vrea s[ m[ m[rit. L-a= lua pe general, dar e preab[tr`n. Nu vreau s[ r[m`n a=a de cur`nd v[duv[.

Felix r[mase foarte impresionat de aceast[ autobiografie.Asem[narea dintre destinul Otiliei =i al Georgetei ]l izbi. }ndefinitiv, =i el se afla ]n acelea=i condi\ii. Erau, to\i, copii carenu se bucuraser[ de o familie cordial[. }ntinse m`na =i o puse]n semn de simpatie mut[ pe o m`n[ a Georgetei. Aceasta,

212

G. C[linescu

recunosc[toare pentru gestul fratern, ]l m`ng`ie din nou peobraz, gest care arunc[ ]n fundul sufletului lui Felix o u=oar[nemul\umire. De ce oare, ]=i zicea, fetele ]l m`ng`ie a=a, cape un copil mic? Nu inspira el nici o ]ncredere viril[?

— Dar tu... ah, iart[-m[... dar dumneata e=ti tot cam a=a,f[r[ p[rin\i. Te sim\i singur, nu? +i de Otilia am auzit c[ aretat[ vitreg. Spune-mi drept, ce fel de fat[ e Otilia asta? Mi separe c[ o iube=ti. Cum se poart[? La v`rsta asta, voi, tinerii,juca\i tot sufletul pe o carte. Trebuie s[ fii mai blazat.

— Otilia e o fat[ admirabil[, o fat[ superioar[, spuse Felix,c[p[t`nd ]ncredere =i bucuros ]n fundul sufletului de a vorbi cucineva despre problema care-l chinuia ]ndeosebi. E o fat[admirabil[, dar n-o ]n\eleg.

+i ]ncepu s[-i spun[ toate ]ndoielile lui despre Otilia,rela\iile cu Pascalopol, plecarea la mo=ie, cu at`ta aprindereconfesional[, ]nc`t o lacrim[ gratuit[, din exces de sensibilitate,se str`nse ]ntr-un ochi, f[r[ a fi avut deloc impulsiunea de apl`nge. Felix f[cu gestul de a se freca la ochi =i de a reac\iona]mpotriva acestei false impresii, dar gestul fu at`t de st`ngaci,]nc`t ochii stimula\i se umplur[ =i mai mult de lacrimi. Georgetacrezu cu dinadinsul c[ Felix pl`nge.

— O, ce copil e=ti, zise ea cu o alintare ]n glas, care f[cea=i mai simpatic[ fa\a ei rotund[, de por\elan, ce copil e=ti! Darnu trebuie s[ pl`ngi! Poate =i ea te iube=te. A=a suntem noi,femeile, capricioase, bizare. Eu o ]n\eleg foarte bine. S-aplictisit de at`tea mizerii, n-a voit s[-\i tulbure viitorul. +i eudac[ a= fi ]n locul ei a= fi f[cut la fel. Te-a= fi cru\at. E=ti a=a det`n[r! De ce s[ vezi toate lucrurile ]n negru?

De=i nu pl`nsese, neput`nd s[-=i ascund[ lacrimile venitedin senin, Felix le l[s[ s[ se rostogoleasc[ pe obraz. Acestelacrimi fiziologice ]i de=teptar[ ]ns[ un sentiment adev[rat deconsolare =i se sim\i mul\umit ca un copil m`ng`iat. De team[ca lucrul s[ nu se mai repete, se ridic[ s[ plece.

— Pleci? zise Georgeta. }mi pare r[u c[ te-am ]ntre\inut cufleacuri. Un t`n[r nu vine la o „fat[ fain[“ ca s[ asculte astfelde confesiuni. E=ti simpatic, ]\i repet. Nu vreau s[ te seduc ]n

Enigma Otiliei

213

paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felulcum ]mi vorbe=ti despre ea.

— }\i mul\umesc, zise Felix s[rut`ndu-i m`na ]ndelung.— }ns[ po\i fi credincios unei femei, chiar f[c`ndu-i mici

infidelit[\i cu o alta. E un fel de a o pre\ui prin compara\ie. |i-amspus, sunt o fat[ cuminte p`n[ la un punct, dar nu sunt o sf`nt[.A p[c[tui cu un t`n[r simpatic este acum pentru mine, f[r[ipocrizie, singura distrac\ie ]n via\[. }\i dau voie s[ vii oric`ndca s[ ]ncerci s[ m[ tragi pe calea pierz[rii.

Felix ]n\elese ]ndemnul spiritual al fetei, dar o sfial[ grozav[]i paraliza orice gest. Se sim\i stupid. Dorea din tot sufletul peaceast[ fat[ simpl[ =i gra\ioas[ =i-=i d[dea seama c[ r[cealalui era jignitoare pentru o femeie care mersese at`t de departe.Lu[ am`ndou[ m`inile Georgetei =i le s[rut[ =i pe o parte, =ipe alta. Se afla l`ng[ u=a de la intrare. Georgeta z`mbi.

— Ah, zise Georgeta, e=ti de o timiditate!+i prinz`ndu-i capul ]ntre m`ini, ]l s[rut[ cu putere =i

prelung pe buze.Felix ie=i ame\it pe u=[, fericit =i totdeodat[ ]nciudat de

st`ng[cia lui, de situa\ia, deplorabil[ pentru un b[rbat, de a fisedus de o femeie.

214

G. C[linescu

XII

Peste c`teva zile, Felix primi o carte po=tal[ ilustrat[ care-if[cu s[-i tresar[ inima la-nceput, =i-apoi ]l cufund[ ]n triste\e =imai mare. Pe o vedere de la Paris (eternul Turn Eiffel), recunoscuscrisul Otiliei. Fata ]i trimitea scurte salut[ri din Fran\a, undenu spunea cu cine se afl[, ]ntreba de mo= Costache =i de el =i-lruga s[-i scrie, d`ndu-i un num[r oarecare pe rue de laMichodiÿre. Lucrul acesta nu l-ar fi b[nuit niciodat[. Ce c[utaOtilia la Paris, mai ales cu cine? F[r[ ]ndoial[, cu Pascalopol.Sufletul i se umplu de am[r[ciune. Dac[ Otilia s-ar fi dus lamo=ie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseal[ care sescuza, mai ales c[ mo=ia era un loc de delectare prim[vara.Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormeapoate ]n aceea=i camer[ cu Pascalopol, trecea drept so\ia lui,dac[ nu era, legal sau nelegal. La Paris, Pascalopol ]nceta dea mai fi un simplu protector patern. Un om ]n v`rst[, care duceminorele ]n str[in[tate, e un corup[tor. Felix ]l ur]. „Ce fat[f[r[ suflet, ]n orice caz, Otilia asta! se g`ndi el. Pleac[ deat`ta vreme de acas[ =i nu scrie un r`nd lui mo= Costache, pecare spune c[-l iube=te.“ Felix lu[ o fotografie a Otiliei =i oprivi ]ndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmin\eauproastele lui opinii. Cine =tie dac[ nu erau =i alte motive lamijloc ]n aceast[ familie ciudat[, pe care n-o cuno=tea]ndeajuns?! Mo= Costache nu se purtase ]n a=a chip ]nc`t s[merite recuno=tin\a fetei. Felul cum ]l tutela pe el, specul`ndu-l,era o dovad[. R[m`nea ]ns[ excesul de intimitate cu Pascalopol.M[rturisi c[ nu ]n\elegea nimic =i se sim\i descurajat. O iubisepe Otilia, dar purtarea ei nu-i d[dea nici o speran\[. Era zadarnics[ se mai ]n=ele.

Felix comunic[ scrisoarea lui mo= Costache, care o ]nregistr[cu un r[gu=it „Daaa?“ lipsit de semnifica\ie hot[r`t[, p[r`nd

CUPRINS

Enigma Otiliei

215

mai degrab[ m`ndru de aventura fetei, acesta spuse vesteaMarinei, =i Marina o trecu mai departe. Aurica chem[ palid[pe Felix la porti\[.

— Domnule Felix, e adev[rat c[ ai primit o scrisoare dela Otilia?

— Da, ]mi scrie de la Paris.Aurica r[mase cu gura c[scat[. Apoi fugi iute ]n cas[ =i,

v`n[t[ la fa\[, vorbi cu glasul sugrumat cu care se vestesccatastrofele:

— Mam[, ai =tiut asta? Otilia e la Paris.Aglae suferi =i ea o scurt[ convulsiune a mu=chilor fe\ei,

dar nu-=i schimb[ pozi\ia pe scaun. Dup[ pu\in timp, rezum[numai ]ntr-un cuv`nt toat[ firea ei:

— Sc`rb[!— De=teapt[ fat[! coment[ St[nic[ =tirea, c`nd o afl[. +tiu

c[ se descurc[-n via\[!— Dumneata nume=ti de=tept[ciune, zise Aurica, s[ pleci

f[r[ ru=ine cu un b[rbat ]n str[in[tate?— Da! decret[ St[nic[. Numesc de=teapt[ o femeie care

suce=te capul b[rba\ilor. {sta e rostul femeii.Aurica privi \int[ ]n du=umea, p[truns[ de argument.

Suferin\a fe\ei sale dovedea c[ ]n fond era de aceea=i p[rere.Felix, noros, se duse ca un om care vrea s[ se sinucid[ la

Georgeta =i se purt[ ]n a=a chip, ]nc`t fata, inteligent[, ]n\elesetulburarea =i dorin\a lui ascuns[ =i-i u=ur[ cu ]ndem`naremanifestarea. Felix se bucur[ din plin de darurile pe care i leputea oferi fata, dar, cu toat[ frumuse\ea excep\ional[ aacesteia, ]l uimi mai cu seam[ simplitatea cinismului ei, gra\iafireasc[ cu care putea s[ treac[ de la gesturile cele mai]ndr[zne\e la convorbirea prieteneasc[. Sim\i pentru earecuno=tin\[, dar ]n\elese totdeodat[ c[ numai pe Otilia o iubea.Pentru Otilia avea o spaim[ mistic[ =i nu =i-ar fi ]nchipuit-oniciodat[ ]n atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exalt[ri,era pu\in jignit de indiferen\a blazat[ cu care se oferiseGeorgeta, de lipsa de importan\[ pe care o d[dea ]nt`mpl[rii.Ea ]l privea cu simpatie =i curiozitate, ]ndep[rt`ndu-i de pe

216

G. C[linescu

ochi o =uvi\[ de p[r, s[rut`ndu-l, ]ns[ cu acel aer de deta=areprofesional[ al femeilor care se amuz[ de orice nou[ cucerire.Georgeta ]l puse pe Felix pe programul ei:

— }mi placi foarte mult, ]i zise, po\i s[ vii c`nd vrei s[ m[vezi, dar niciodat[ seara =i nici s`mb[ta. Nu trebuie s[ te]nt`lne=ti cu generalul meu.

Felix =edea totu=i ]ncurcat, =i Georgetei i se p[ru c[ ghice=temotivul luptei lui interioare.

— Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau s[ cunosc=i eu tulbur[rile unei fete oneste. S[ nu-mi faci nici un fel decadou, c[ m[ sup[r. }n schimb, uite, ]\i dau eu un ac de cravat[,ca s[ nu m[ ui\i! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuies[ =tii c[ sunt relativ, o! relativ, a=a de onest[, ]nc`t po\i fi ]ntr-adev[r m`ndru de cucerirea ta, =i-\i dau voie s[ \i-o tr`mbi\ezila lume, fiindc[ generalul meu nu crede nimic. Nu fi prost,ad[ug[ ea, s[rut`nd ]nc[ o dat[ pe Felix, pe fa\a c[ruia pluteao u=oar[ incredulitate, dac[ auzi pe c`te un tip spun`nd c[vine la mine, c[ sunt a=a =i pe dincolo, s[ =tii c[ se laud[. Eparadoxal, dar a=a e: nu sunt o... (Georgeta sufl[ cuv`ntul ]nurechea lui Felix). }ns[, te rog, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine,nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. Am g`nduri nebune matrimo-niale, dar nu mi-a= ierta s[ te stric. }n definitiv, e mai bine s[ tepor\i cu mine cum te-ai purta cu o... (=i ]i sufl[ din nou cuv`ntul]n ureche).

La plecare, Georgeta ]=i aduse aminte de ceva:— Ascult[, zise, treci neap[rat pe la Iorgu, la restaurant!

Vrea s[-\i vorbeasc[ urgent, nu =tiu ce. F[-mi negre=it acestserviciu, fiindc[ Iorgu e un om de care noi, „artistele“,avem nevoie.

Felix ie=i de la Georgeta mai optimist, cu o ]ncredere ]nvia\[ mai solid[. O m`ndrie viril[ lini=tit[ ]i regulariza b[t[ileinimii. Georgeta era ]nt`ia femeie pe care o cuno=tea carnal,lucru pe care se str[duise s[-l ascund[ Georgetei ]ns[=i, dinvanitate. Nu =i-ar fi putut ]nchipui c[ o cucerire poate fi at`tde simpl[, fiindc[ nu se ]ndoia de sinceritatea Georgetei.Timiditatea de p`n[ acum i se vindec[ aproape toat[, dintr-o

Enigma Otiliei

217

dat[, =i sim\i c[ cu alt[ femeie ar =ti s[ se poarte de-aci]ncolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia ]i ap[ru din nou scuzabil[=i se ]nvinov[\i de a fi avut b[nuieli nedrepte asupr[-i.Pascalopol era un om de un mare bun-sim\ =i nu se putea cael s[ fi fost a=a de lipsit de respect fa\[ de mo= Costache,]nc`t s[-i r[peasc[ fata ca pe o ]ntre\inut[ oarecare. }=i ref[cufa\a Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorulpieptenului, r`sul ei =i sim\i c[ nimic nu era comun ]ntre ea =iGeorgeta, de=i am`ndou[ erau foarte inteligente =i fine. Otiliaera ]ndr[znea\[, dar inocent[ ]n toate vorbele ei, de o brusche\ede sor[. Dac[ ar fi avut-o din nou al[turi, ar fi ]ngenuncheat,=i-ar fi pus capul ]n poalele ei, s-ar fi ferit s[-i spun[ =i celmai ne]nsemnat cuv`nt dubios. Otilia era de o =treng[rie at`tde cast[, c[ ]ndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El ]nsu=iobserv[ acest lucru ciudat. }n loc ca ]nt`mplarea cu Georgetas[-i fi de=teptat cinismul viril, s[-l fi f[cut mai pozitiv ]npl[ceri, dimpotriv[, ]i limpezise spiritul, ]l f[cuse mai aptpentru dragoste. Se hot[r] s[ scrie numaidec`t Otiliei. Lu[ oh`rtie =i a=ternu aceste cuvinte:

„Drag[ Otilia,Plecarea ta nea=teptat[, ho\easc[ a zdruncinat ]n mine, la

]nceput, toate credin\ele. Aveam o ra\iune ]n via\[ =i ]mi]ndeplineam datoria cu sfin\enie fa\[ de ea. +i tocmai tu m-ai]n=elat, a=a cel pu\in mi s-a p[rut. M[ iube=ti sau nu m[ iube=ti,mi-e fric[ sa te mai ]ntreb, dup[ cum mi-e fric[ s[-\i cer s[-mispui cu ce prilej e=ti la Paris =i cum trebuie s[ te numesc eu deaci ]nainte. }ns[ cred iar[=i ]n tine, =i eu, din partea mea, m[voi \ine de cuv`nt, voi face adic[ a=a ]nc`t s[ te fi meritat,dac[ tu ai avut vreodat[ de g`nd s[-\i arunci ochii asupra mea.Mo= Costache e s[n[tos.

Felix“

Felix arunc[ scrisoarea la cutie =i se ]ndrept[ spre restau-rantul lui Iorgu. Acesta ]l primi cu mare ceremonie. frec`ndu-=im`inile, ]l v`r] ]ntr-un fel de birou, ]l ]ntreb[ dac[ dorea s[consume ceva =i, la nega\iunea timid[ a lui Felix, comand[

218

G. C[linescu

din proprie ini\iativ[ siropuri, pr[jituri, asigur`ndu-l c[ sunt decea mai bun[ calitate. Felix era curios s[ afle motivul chem[rii=i nu izbutea s[ g[seasc[ o ipotez[ oric`t de pu\in valabil[.Iorgu, cu multe g`f`ituri =i frec[turi de m`ini =i o dificultateie=it[ din dorin\a de a vorbi distins, ]=i expuse cazul:

— Domnule Felix, te-am chemat, =i s[ m[ ier\i c-am ]ndr[znit,te-am chemat fiindc[ =tiu ce om de treab[ sunte\i =i sunte\i =irud[ cu domnul Giurgiuveanu. (Iorgu amesteca persoana a douasingular[ cu a doua plural[, dup[ impresiile momentului.)Domnule Felix, dac[ ai vrea s[-mi faci un serviciu, \i-a= mul\umica la un frate. Noi am v`r`t capital mare ]n afacerea asta =i nuzic c[ nu merge, nu vreau s[ sup[r pe Dumnezeu (Iorgu se ]nchin[supersti\ios), dar e nego\ delicat, din orice se stric[. Aici totul es[ ai vad, s[ =tie lumea de unde s[ te ia. Dac[ m[ mut, sunt unom pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum=tii =i dumneata, =i nu pot s[ m[ pl`ng. Am pl[tit cinstit =i amr[mas. Dar acum am aflat c[ unchiul dumitale vinde casele.}mi vin samsari mereu. Dac[ vine alt proprietar, ce m[ fac eu?}mi m[re=te chiria, asta nici vorb[, a= da =i mai mult, de=i =-a=ae greu. Dar umbl[ concuren\a. E cineva care vrea s[ m[ scoat[de aici =i s[ deschid[ el restaurant. Domnule Felix, nu te uitala noi c[ p[rem oameni cu stare, avem riscurile noastre. Uite,eu am copii mari, unul, s[-mi tr[iasc[, e ca dumneata, studentla Drept, a= vrea s[-l cuno=ti, ne face onoare mare. Eu trebuieneap[rat s[ stau aici. (Iorgu ]mpreun[ m`inile =i vorbi lui Felix]n a=a chip, ]nc`t se p[rea c[ trateaz[ cu el.) Domnule Felix,cump[r[m noi casa, d[m c`t se cere, ne ]mprumut[m, ]n fine,facem ce facem, suntem negustori rom`ni, cinsti\i, dumneataai auzit de Iorgu. De ce s-o ia altul, c`nd noi am l[sat at`\iabani ca chirie?

—Eu, se ap[r[ u=or Felix, am toat[ bun[voin\a, ]ns[ mo=Costache nu prea vorbe=te de astea cu mine.

— Domnule Felix, urm[ Iorgu, mai cu aprindere, nu-\i cermare lucru. S[ vezi cum stau lucrurile =i te rog s[ nu te superide ce-am s[-\i spun. Eu am vorbit cu domnul St[nic[ de chestiaasta, i-am dat =i onorarii =i mi-a f[g[duit marea cu sarea. Da

Enigma Otiliei

219

nu mi-a adus nici un r[spuns, m[ tot poart[ cu vorba. Unchelner de la mine mi-a spus c[ l-a v[zut cu amicul care m[sap[ pe mine. +tii, s[ nu te superi, dar domnul St[nic[ e unom, cum s[ zic...

— Nu m[ sup[r, protest[ Felix, z`mbind, ]ns[ ce trebuies[ fac?

Iorgu se ]nveseli.— S[-i vorbe=ti domnului Giurgiuveanu, poate nu i-a spus

nimic, a=a b[nuiesc eu, s[-i spui c[ vreau eu s[ cump[r, c[dau c`t cere, s[ m[ cheme s[ st[m de vorb[. Eu a= fi venit, darn-am vrut s[ m[ vaz[ lumea, am crezut ]n domnul St[nic[.

Felix f[g[dui, =i Iorgu, ]n culmea satisfac\iei, se repezi s[-iofere fel de fel de lucruri, ]i strecur[ ]n buzunar \ig[ri exotice,bomboane.

— Am s[ m[ uit la dumneata ca la un tat[, pardon, ca laun frate!

La col\ul str[zii, St[nic[ r[s[ri ca din p[m`nt.— Ha, ha, tipule, te-ai dezghe\at bine, frecventezi localurile

de perdi\iune! Bravo, te felicit. Dar ce cau\i la ora asta? Te-amv[zut cu Iorgu. Spune-mi drept, ce-\i spunea? E=ti t`n[r ]nc[, naiv,[sta e vulpe b[tr`n[, ]=i face treburile cu dumneata. Spune-midrept (St[nic[ ]l privi pe Felix ]n ochi), te sondeaz[ ]n chestialocalului, \i-a spus ceva de contract, de vreo v`nzare?

— Nu! min\i Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. St[nic[se uit[ incredul.

— Z[u? Dar e ]n stare! S[ nu te ui\i la el. {sta e un punga=care a f[cut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vines[-=i lase banii aici. Ce-ar vrea el? S[ ia un local splendid penimic? Mo= Costache nu vinde, mi-a spus mie, pe cuv`ntulmeu de onoare. De ce s[ v`nd[? S[ risipeasc[ averea? Ar fi odobitocie. Tot ce are las[ Otiliei, ascult[-m[ pe mine. (St[nic[zg`l\`i pe Felix de hain[.) E ]n interesul dumitale. Ai s-o iei peOtilia de nevast[, nu spune nu, doar nu vrei s-o iei goal[. Nu fiprost! Interesul nostru e ca mo= Costache s[ nu v`nd[ nimic.Nici nu sufla vorb[ b[tr`nului de asta, c[ se sup[r[ foc. Nu-iplace s[-i ba\i capul. Astea sunt escrocherii de-ale lui Iorgu,

220

G. C[linescu

care-=i ]nchipuie c[ ar putea s[ dea o lovitur[, =i cu c`tevachirii s[ devin[ proprietar. S[ vrea s[ fac[ asta mo= Costache,=i dumneata, ca t`n[r cinstit, viitor ginere, sa-i spui: Nu, mo=ule.

}n timpul vorbirii, St[nic[, z[rind ceva ]n buzunarul lui Felix,v`r`se m`na:

— Ia te uit[, pezevenghiul! El \i-a dat astea? Astea-s \ig[ride contraband[, eu i-am f[cut afacerea.

+i St[nic[ v`r] una ]n gur[, l[s`nd pe celelalte ]n buzunarullui Felix. Apoi se r[zg`ndi.

— Parc[ nu fumai!— Nu!— Atunci, d[-mi-le mie, nene, e p[cat s[ te joci cu ele, ca

copiii mici.Felix ]l asigur[ c[ va fi discret =i d[du s[ plece, dar St[nic[

]l \inu de hain[.— Stai, frate, unde fugi a=a? Ai mai fost pe la Georgeta?Acel „mai“ familiar dovedi lui Felix c[ St[nic[ era ]n curent

cu vizitele lui la fat[. Nu putu s[ mint[.— Am fost o dat[, ]n treac[t!St[nic[ ]l str`nse tare de hain[, cu am`ndou[ m`inile,

confiden\ial.— Amice, sunt vinovat fa\[ de dumneata. Da, sunt vinovat!

M-am purtat neleal. Eu \i-am f[cut cuno=tin\[ cu Georgeta =ite-am ]ndemnat, m[-n\elegi... Am f[cut foarte r[u. Am or[spundere cu dumneata. Te rog eu s-o ocole=ti pe fata asta. }\ispun ]n interesul reputa\iei dumitale, al fericirii dumitale! Ce=tii cine e asta? Am =tiri rele de tot despre ea. Mi-a spus cinevalucruri grozave, c[ ar fi ie=it dintr-un =antan de la Br[ila, =antande marinari. Azi s[ n-ai ]ncredere ]n nimeni. Fata asta poates[-\i fie nefast[, poate s[-\i transmit[, pricepi... e=ti b[iatinteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie s[ tep[strezi ca un crin pentru Otilia. Las’ c[-\i g[sesc eu alt[ fat[,mai fain[. Georgeta, ]\i spun ]ntre patru ochi, e o escroac[.Are un general, pe care-l toac[...

Uit`nd imaginea lilial[ de la ]nceput a Otiliei, St[nic[ad[ug[:

Enigma Otiliei

221

— Fiindc[ ai fost prost... S[ fi fost eu ]n locul dumitale, aziOtilia era metresa mea, =i a= fi stat eu cu ea acolo frumos ]nbra\e, ]n locul lui Pascalopol.

Felix fugi f[r[ s[ mai asculte, de=i St[nic[ ]l strig[, desperat:— Stai, frate, am ceva s[-\i mai spun.Felix comunic[ seara lui mo= Costache dorin\a lui Iorgu,

f[c`ndu-i acestuia un portret din cele mai m[gulitoare, a=a,din scrupul amical, de=i nu-=i f[cea iluzii asupra prestigiuluis[u pe l`ng[ mo= Costache. B[tr`nul bulbuc[ ochii mari.

— |i-a spus el c[ cump[r[? Auzi dumneata, =i c`t d[?— D[ c`t ceri. Vrea s[ discuta\i!— P[i, nu mi-a trimis el vorb[ prin St[nic[ zilele trecute,

c`nd l-am ]ntrebat, c[ nu e amator? Spunea c[ a cump[rat ]nalt[ parte.

— S[ =tii c[ nu e adev[rat. Domnul Iorgu l-a trimis peSt[nic[ la dumneata tocmai ca s[ te roage s[-i vinzi casele,i-a dat =i bani pentru asta. I-a dat =i mai ]nainte dou[ sute defranci de fa\[ cu mine, ca s[-i prelunge=ti contractul.

Mo= Costache r[gu=i brusc =i ridic[ m`inile spre Felix, caspre singurul vinovat.

— Punga=, tic[los, s[ nu-l mai v[d ]n casa mea! i-am datcinci franci, ]n\elegi! i-am dat cinci franci pentru tr[sur[, s[mi-l aduc[ pe Iorgu aici, =i-l a=tept de trei zile. M[garul! M[vinde du=manilor! Hai acuma acolo! S[ mergi cu mine acolo!

— Unde?— La Iorgu!Felix primi cu bucurie propunerea, satisf[cut s[ ]ndatoreze

pe acela ]n care vedea un tat[ al Otiliei. }=i puse alte haine,]ndrept[ cravata roas[ a lui mo= Costache =i ie=ir[. Fiind camdeparte, ]ntreb[ pe b[tr`n dac[ nu vrea sa ia un tramvai sau otr[sur[, Dar mo= Costache protest[:

— E=ti obosit? Pentru mine, nu! Mergem ]ncet-]ncet.Tot drumul, b[tr`nul bomb[ni, oc[r`nd ]n surdin[ pe St[nic[:

punga=, escroc etc. Ca s[-i fac[ o pl[cere lui Felix, g[si cucale s[ cumpere de pe drum un fi=ic cu alune americane, pecare le ron\[i aproape numai el. Sosi\i ]n fa\a restaurantului,

222

G. C[linescu

mo= Costache trimise pe Felix ]nainte, spre a preveni pe patron.Felix se strecur[ cam stingherit printre mese, fiindc[ ]ncepuses[ se str`ng[ lumea (erau orele zece), c[ut`nd din ochi peSt[nic[, pe care-l b[nuia la p`nd[. }l dibui pe Iorgu, care,jubil`nd, se precipit[ spre u=[, urm[rit de Felix, =i g[si pe b[tr`n]n marginea trotuarului, m`nc`nd alune americane.

— Coane Costache, te voi binecuv`nta toat[ via\a pedumneata =i pe nepotul dumitale!

Restauratorul ]i ]mpinse ]ntr-un gang ]ngust =i obscur =i-iscoase, pe sc[ri ]ntortocheate =i coridoare nea=teptate, ]n birou.Dind[r[tul unei u=i se auzi un r`s ascul\i de femeie =i sc`r\`itulap[sat al unor ghete. Era un „separeu“. Mo= Costache rumegaalune =i pip[ia pere\ii, lemn[ria, clan\ele, mul\umit de ele.

— Am v`r`t o avere, coane, ]n repara\ii, ]i zise Iorgu, \i-am]ngrijit localul ca pe casa mea. +i acum s-o v[d ]n m`iniledu=manilor?

Felix, ajuns ]n birou, fu cuprins de un scrupul. I se p[ru c[ eo indiscre\ie s[ asiste la dezbaterile celor doi, mai ales c[-lvedea pe mo= Costache cam st`njenit =i-=i zise chiar c[ nu-ide demnitatea lui s[ se amestece ]n astfel de lucruri. }i erafoame. Fugise acas[ f[r[ s[ m[n`nce, iar mo= Costache ]l luaseprea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorin\a, d[du ordinestra=nice s[ i se ]ntind[ ]ntr-un separeu masa =i s[ i se ofere totce va pofti, ]n contul lui. Doi chelneri explicar[ lui Felix, cur[bdare =i v[dit[ simpatie, calit[\ile tuturor m`nc[rurilor,discutar[ ]ntre ei, se trimiser[, pe r`nd, unul pe altul la buc[t[rie=i-l hr[nir[ pe t`n[r cu ceea ce socotir[ ei a fi cinstea casei,turn`ndu-i, ]ntr-un batalion de pahare, felurite vinuri. Ame\it,p[truns prin tot trupul de o senza\ie de bun[ stare, dup[ acestchef de unul singur, Felix se g`ndi deodat[ la evenimentul depeste zi. Tr[ise azi o zi nou[ ]n existen\a lui, cunoscuse pl[cerilevie\ii. F[r[ s[-=i dea seama cum, se auzi ]ntreb`nd:

— Dar domni=oara Georgeta nu e aici?Chelnerul se repezi pe u=[ =i se-ntoarse cur`nd cu =tirea c[

domni=oara tocmai venise =i-=i dregea coafura ]n odaiaeconoamei. Prin sufletul lui Felix trecur[ vanit[\i de b[rbat cu

Enigma Otiliei

223

amante frumoase =i cu avere. I se spuse c[ domni=oara, auzindde el, trimisese vorb[ c[ vine =i ea, numaidec`t. Ceea ce se =i]nt`mpl[. Georgeta intr[ ]ntr-o rochie de satin negru, inund`ndodaia de parfumuri, iar chelnerul ie=i discret pe u=[.

— Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a ]nt`mplat? Tu ]ncepi s[ testrici? Vai, ce de vinuri!

Georgeta lu[ capul lui Felix ]ntre palme =i-l privi serios ]nochi. Apoi gust[ din unele vinuri.

— Vinuri tari, observ[ ea. Ai s[ te-nve\i r[u! Eu credeam c[tu dormi acum! A=a ]nve\i tu carte? S[ =tii c[ nu te mai iubesc,dac[ te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva St[nic[.

Felix se cam sup[r[ de moral[. }l agasa aerul matern. Sesim\ea b[rbat ]n toata firea. }i explic[ Georgetei c[ venise cumo= Costache pentru ni=te treburi =i c[ m`ncase, pur =i simplu.

— A=a? Ei, atunci, iart[-m[. +tiam eu c[ e=ti b[iat cuminte.}n\elegi c[ nu pot s[ am iluzia unei logodnice cu un st`lp de=antane. Nu =tii ]ns[ ce rude ai! St[nic[ al t[u e o perl[. De-abiaam sc[pat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit =i mi-af[cut o moral[ stra=nic[. }nt`i mi-a spus c[ te stric, c[ el arer[spunderi, c[ mo= Costache te-a dat ]n paza lui. Apoi a ]ntorsfoaia, v[z`nd c[ r`d. Mi-a spus c[ tu e=ti un stricat, c[ ai seduspe Otilia, care din cauza ta =i-a luat lumea ]n cap, =i pe ocumnat[ a lui. Aurora, Aurica, a=a ceva, pe care n-ai mai vruts-o iei de nevast[, ]n sf`r=it, c[ de la Ia=i te-a dat afar[ din=coal[ pentru scandaluri amoroase. }n\elegi? Tu ai fi o vietatede ap[, cum se zice ]n argoul nostru, care te dai numai la fete]ntre\inute, ca s[ le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iareu pe general. Ce zici?

Lui Felix i se f[cu un v`rtej ]n cap =i se ridic[, ]mpleticindu-se,de pe scaun.

— Domni=oar[ Georgeta, zise el, cu glasul tremurat dem`nie, e adev[rat c[ am dormit cu dumneata azi, dar eu terespect =i te rog s[ m[ respec\i, la r`ndul dumitale.

Georgeta ]i puse repede m`na alb[ =i plin[ de inele la gur[:— Taci, pentru numele lui Dumnezeu, c[ te aude lumea!

Uf! Ce emo\ii am! Sunt, ]n sf`r=it, obiectul unor indign[ri

224

G. C[linescu

romantice. Felix drag[, dar eu n-am vrut s[ te jignesc, eu nucred nimic din toate astea, tu e=ti un b[iat delicios. Eu ]\i spunvorbele lui St[nic[, a=a, ca s[ cuno=ti lumea.

Georgeta puse un obraz al ei pe obrazul lui Felix =i,cuprinz`ndu-l cu m`na de mijloc, ]l leg[n[, ]ng`n`ndu-l cape un copil:

— Prost ce e=ti! }n\eleg de ce te iubea Otilia! St[nic[ e untip rar, nu-l =tiu eu? Acum i-a intrat ]n cap c[ trebuie s[ divor\ezede nevast[-sa =i s[ se ]nsoare cu alt[ femeie, mai de lume. S-aoferit s[ m[ ia de nevast[, propun`ndu-mi s[ cer generaluluis[-mi fac[ o cas[ pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: s[mergem ]n Argentina, nu =tiu mai unde, ]n fine, aiureaz[. M-a=m[rita cu oricine, bine]n\eles nu cu un b[iat ca tine, s[-i stricrosturile, cu oricine, ]\i zic, a=a, de ochii lumii, chit c[ apoivoi da divor\. Dar St[nic[ nu e serios, =i apoi nu mi-a= ierta s[fac s[ sufere o biat[ femeie. Tic[lo=i sunt b[rba\ii, canalii!

Georgeta st[rui ca Felix s[ se duc[ acas[, spre a nu fi p`nditde St[nic[, =i, spre mai mult[ siguran\[, ]l duse ]n biroul luiIorgu, unde mo= Costache, foarte mul\umit, m`nca alune dintr-ofarfurie plin[ v`rf. Iorgu p[rea ]n culmea satisfac\iei =i aruncalui Felix priviri recunosc[toare. Cei doi plecar[, ]nso\i\i p`n[]n u=a gangului de Iorgu, care-i sui ]ntr-o tr[sur[, d`nd ordinebirjarului cunoscut s[-i duc[ ]n contul lui.

— V-a\i ]nvoit? ]ntreb[ Felix.— H]h], morm[i Costache, ron\[ind din alunele cu care-=i

umpluse buzunarele. Apoi ]=i dezvolt[ g`ndul ]ntre dou[mestec[ri. „Dac[ nu mai sunt legi ]n \ara asta =i nu po\i s[ la=ice-i al t[u cui pofte=ti, v`nd mai bine. Dau eu cui vreau, =idumnealor s[ ia v`ntul.“

+i b[tr`nul scuip[ afar[ din tr[sur[ o pieli\[ de alun[ =i-=isufl[ apoi, zgomotos, nasul.

„Poate c[ b[tr`nul, medit[ Felix c`nd fu ]n pat, nu e chiara=a de r[u cum ]mi ]nchipui. Avari\ia lui e mai mult o manie,dar o iube=te pe Otilia =i se g`nde=te mereu la ea.“

Lu[ un tratat, ]l desf[cu =i ]ncepu s[ citeasc[, g`ndurile]ns[ ]i zburau departe. Ducea o existen\[ cam agitat[, pu\in

Enigma Otiliei

225

potrivit[ studiului. Prea multe senza\ii tari ]ncerca ]n vremeadin urm[. Nu era un an de c`nd picase aici dintr-un mediuprovincial =i monoton =i cunoscuse dragostea spiritual[ =i pecea fizic[, r[utatea oamenilor, l[comia, nep[sarea, invidia,ambi\ia. Era liber, =i totu=i nelini=tit, lipsit de ocrotire. Se sim\eamai degrab[ singur pe lume, p[r[sit. Crezuse ]n Otilia, =i Otilia]l tr[dase. Georgeta era „o fat[ fain[“. Ea ]ns[=i ]l sf[tuia s[ n-oia ]n serios. De vreme ce nu avea nici o leg[tur[ aici, ar fiputut ]n anul urm[tor, c`nd devenea major, s[ plece ]n Fran\a=i s[-=i urmeze acolo studiile. Cu ce ar fi scos din casa din Ia=iar fi putut tr[i. Felix ridic[ din nou cartea ]n fa\a ochilor, c`nddeodat[ auzi glasuri feminine, printre care i se p[ru c[ distingepe cel al Marinei, apoi un zdup[it pe sc[ri. Un pumn loviviolent ]n u=[.

— Domnule Felix, domnule Felix, striga un glas sub\ire,]n panic[.

— Cine e?— Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos...Felix s[ri z[p[cit din pat, ]=i arunc[ o hain[ pe el

=i-ntredeschise pu\in u=a. Z[ri pe Aurica tremur`nd, cu unpardesiu aruncat peste c[ma=a de noapte.

— Vino, te rog, c[ i-a venit r[u, am trimis pe Marinadup[ doctor!

Felix ]ncepu s[ se-mbrace repede. Graba ]l ]nt`rzia =i mair[u. Pe c`nd ]=i dibuia lucrurile, d[du de caietul lui Simion=i-l deschise ]n treac[t. Era plin de cuvinte f[r[ leg[tur[ ]ntreele, cele mai multe din domeniul Bibliei, scrise caligrafic,regulat, ]ns[ cu mari tremur[turi. P[rea caietul de exerci\ii lacaligrafie al unui =colar. }nt`mplarea ]l indispuse. C`nd seg`ndi c[ mai t`rziu, ca doctor, ]l vor chema a=a, ]n mijloculnop\ii, cariera nu-i sur`se deloc. }=i zise c[ se va dedica cutotul =tiin\ei. Se d[du, ]n sf`r=it, jos. Costache ie=ise =i el ]nc[ma=[, cu un surtuc deasupra =i cu un fes de l`n[ pe cap.Era comic, ]n toat[ puterea cuv`ntului, ]nc`t Felix nu putu s[nu z`mbeasc[. Fuma =i scotea fumuri groase pe ]ntuneric,care d[deau aerului luciri albe.

226

G. C[linescu

— Du-te, zise mo= Costache, du-te s[ vezi ce are bietulSimion!

Felix trecu ]n curtea cealalt[, intr[ ]n cas[, =i-n sufragerie,unde se vedeau ]nc[ vestigiile nestr`nse ale mesei de sear[,d[du de St[nic[, care fuma, ]ntors cu spatele =i ochind prindulapuri. „Omul acesta, g`ndi Felix, e inevitabil.“ C`nd ]l z[ri,St[nic[ ]i f[cu cu ochiul =i-i spuse ]n =oapt[:

— E r[u de tot, se cur[\[ babal`cul. Apoplexie, cu siguran\[.L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la mas[ p`n[ pe launsprezece, pe urm[ a plecat =i am auzit pe Aurica strig`ndc[-i vine mo=ului r[u.

Aglae ap[ru =i ea, ]ncruntat[, p[r`nd mai mult m`nioas[dec`t speriat[.

— Parc[ =i-a mai venit ]n fire, zise ea, l-am frecat cu o\etaromatic. A m`ncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moart[ deoboseal[. Omul [sta o s[ m[ bage ]n p[m`nt. +i nu mai vinetoanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia s[ se duc[ Titi. Nicinu =tiu cui seam[n[ b[iatul [sta, a=a de nesim\itor e. Nici n-avrut s[ se scoale! Doarme dus.

— E chestie grav[, coment[ St[nic[, din pl[cerea de a vorbi.La v`rsta asta, pierderea de cuno=tin\[ ce poate s[ fie dec`tdambla? De trezit, se treze=te el, dar e de v[zut cum. Poate is-a paralizat un bra\, un picior, astea sunt accidente clasice.

— Ba s[ m[ fereasc[ Maica Domnului de a=a pacoste.Dec`t a=a, mai bine s[-l ia Dumnezeu.

— }l ducem la spital.Aglae privi pe St[nic[ ]n ochi, ]ncruntat.— C[ doar n-o s[-l \in aici, unde sunt copii! P[catele lui, el

=i le cunoa=te.Felix se c[i c[ venise. Se auzir[ de afar[ pa=i, =i un b[rbat

cu barbi=on, ]nalt, grav intr[ ]n[untru, c[l[uzit de Marina. Eraplictisit, cu privirea f[r[ interes, profesional[, v[dit contrariatc[ fusese sculat din somn.

— Unde e pacientul? ]ntreb[ el.Aglae ]l duse ]n dormitor, urmat[ de St[nic[. Acesta f[cu

semn cu ochiul lui Felix, s[ intre =i el. Marina ]nchise convoiul,

Enigma Otiliei

227

a=ez`ndu-se ]n pragul u=ii. Dormitorul, spa\ios, semiobscur, avea]ntre ferestre dou[ paturi mari cu t[blii de nuc, cu voluminoasesuluri de lemn. O lamp[ cu abajur strejuia pe o noptier[.Olimpia =edea pe marginea unui pat =i \inea m`na bolnavului]nc[ nev[zut. Aurica privea galben[, sp[lat[ de dresuri, maide departe. Un miros p[trunz[tor de o\et aromatic se amestecacu o duhoare nepl[cut[ de dormitor ]nchis. Doctorul f[cu semns[ se deschid[ un geam =i se a=ez[ pe marginea patului, pelocul p[r[sit de Olimpia, ]n vreme ce to\i ceilal\i, plini decuriozitate, f[cuser[ cerc ]n jurul patului. Acum, Simion sevedea r[sturnat pe spate, cu ciocul ]n sus, r[sufl`nd ]ncet. Pieptul,descoperit, ]i l[sa afar[ o perie de tuleie, un picior gol, v`nosie=ea din plapum[. Doctorul ]l lu[ cu am`ndou[ bra\ele =i-la=ez[ bine pe pern[, ]i desf[cu pleoapele =i-i privi ochii, apoi]i lu[ pulsul. }n timp ce num[ra mintal, ]ntreb[:

— Cum i-a venit?— S-a sculat de la mas[ =i s-a dus s[ se culce, =i atunci a

c[zut jos. Eu nu l-am v[zut. A m`ncat prea mult. M[n`nc[prea mult, domnule doctor. Cineva mi-a spus c[ ar avea diabet.

Doctorul nu d[du nici o importan\[ vorbelor Aglaei =i-=ipreg[ti o sering[.

— I-a\i f[cut analizele?— S-a f[cut, domnule doctor, s[ri St[nic[.Aglae ]ntinse o h`rtie, doctorul o examin[ mahmur, apoi

zise aspru:— N-are nici un diabet.C`nd acul se ]nfipse ]n una din fesele concave ale lui Simion,

acesta gemu pu\in, apoi ]ncepu s[ mi=te capul =i s[ priveasc[pe doctor pe sub gene.

— Cum te sim\i? ]ntreb[ acesta.Simion ]l scrut[ atent, dar nu r[spunse.— Nu po\i s[ vorbe=ti? strig[ doctorul. Ia ridic[-te.Simion se ridic[ pu\in, z`mbi proste=te, mi=c[ pu\in

buzele =i t[cu.— Probabil afazie, vorbi doctorul, ca pentru el.— Ce este aia? ]ntreb[ Aglae.

228

G. C[linescu

Doctorul o privi cu dispre\ =i zise:— +i-a pierdut graiul, deocamdat[, a=a cred.— Cum a=a? E grav? ]ntreb[ Aglae, scandalizat[ =i plictisit[.— Depinde de cauz[. Asta n-o putem =ti acum. S[ stea

lini=tit ]n pat =i mai ales s[-l p[zeasc[ cineva, asta e esen\ial.+i s[ m[ chema\i.

Doctorul ceru s[ se spele pe m`ini, f[cu opera\ia cu r[ceal[,arunc`nd pe sub pleoape ochiri ]n jurul lui, spre a vedea dac[i se aduce onorariul. St[nic[ o lu[ de bra\ pe Aglae =i o duse ]nodaia vecin[:

— Trebuie sa-i pl[te=ti doctorului vizita de noapte. D[-mi,c[-i dau eu, un pol. De c`te cinci, ca s[ par[ mai mult.

— C``t? se indign[ Aglae.— Doctor mare, motiv[ St[nic[, nu prime=te mai pu\in.

Aglae scoase banii, bodog[nind:— L-a g[sit acum s[ se-mboln[veasc[, tocmai c`nd sunt

mai sup[rat[ cu copiii [=tia.St[nic[ ]i lu[ banii din m`n[, f[r[ s-o mai asculte, =i ie=i ]n

]nt`mpinarea doctorului, care se preg[tea s[ plece. }l lu[ceremonios de bra\ =i-l scoase pe u=[, ]ntr-un chip cam caraghios,c[ci gesticula\ia lui afectat[ contrasta cu afectarea cu caredoctorul ]=i p[stra rigiditatea. Afar[, St[nic[ strecur[ doctoruluionorariul ]n m`n[ =i se crezu dator, ca de obicei, s[ ia informa\ii.

— Domnule doctor, ne d[m seama foarte bine c[ e grav,dar suntem tari, pacientul e ]n v`rst[, de acum ]ncolo nea=tept[m la orice. Spune\i-mi verde, t[ia\i ]n carne vie, doarsunt b[rbat, ce Dumnezeu!

Doctorul c[ut[ s[ scape de orice preciziune p[=ind repedespre poart[, ]n vreme ce vorbea, ceea ce jigni pe St[nic[.

— Este un ictus, cu atac afazic, a=a mi se pare, ]n aparen\[foarte u=or. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot s[ m[pronun\ p`n[ nu fac examenul am[nun\it al bolnavului. Poates[ fie =i altceva. Nu pot s[ anticipez. Trebuie s[-l supraveghea\i,s[ vedem c`t dureaz[ criza.

— Atunci e grav, domnule doctor?Doctorul ridic[ din umeri =i, ]n[l\`ndu-=i gulerul hainei,

fiindc[ sufla un v`nt sub\ire, porni f[r[ s[ r[spund[.

Enigma Otiliei

229

„Punga=i de doctori! }\i iau banii degeaba.“}n fond, St[nic[ era impresionat, =i o tremur[tur[ ]i str[b[tu

tot trupul. Va s[ zic[, Simion putea s[ moar[. O duio=ie nespus[]i trecu prin suflet, de care fu, ]n acela=i timp, m`ndru.

„Ce canalii sunt oamenii! g`ndi el. Aglae, soacr[-mea, e ovr[jitoare, n-are inim[ nici de un gram. }i moare b[rbatul, =i setocme=te cu doctorul. +i e plin[ de bani. Iar Olimpia asta st[ca o dobitoac[, nu cere nimic, nu descoper[ nimic, o s[ moar[to\i, =i n-o s[-i r[m`n[ nici un ac. Mi-am legat via\a de oinsensibil[. Fire=te, moare ta-su, =i Titi se leag[n[. Ce idiot!“

P`n[ ]n cas[, St[nic[ trecuse printr-un =ir ]ntreg de asocia\ii,al c[ror punct de plecare ]l uitase. Olimpia se preg[tea s[plece. La fel f[cea =i Felix. Simion adormise, =i Aglae era dep[rere s[-l „lase dracului ]n pace“ c[ n-are nimic. Indigestie!

— Unde te duci? ]ntreb[ St[nic[ pe Olimpia.— Acas[, unde s[ m[ duc? P`n[ c`nd am s[ stau pe

capul altora?— Tocmai acum, c`nd e tat[-t[u bolnav? N-ai auzit c[

trebuie supravegheat?— Are cine s[-l supravegheze, n-avea grij[. E Aurica, e

Titi. M-am plictisit s[ tot fiu pe drumuri. De altfel, =i dumneatas[ faci bine s[ mai stai pe acas[. Eu sunt femeie m[ritat[,sau ce sunt?

— Drag[ Olimpia, se ]ncerc[ St[nic[ s[-=i ]mpace nevasta,care privea ]n sus, mar\ial din cauza f[lcilor prea pline, tu =tiicum e un avocat, trebuie s[ alerge, s[ fie pretutindeni. Dac[n-avem =i noi avere ca al\ii! Nu e a=a, domnule Felix?

—Ce ai cu domnul Felix? Eu vorbesc cu tine. Am s[-l rogpe domnul Felix, care te ]nt`lne=te mai des, s[ te pun[ subobserva\ie, s[-mi spun[ cu ce femeie te ]nt`lne=ti mereu, cinee Georgeta ceea de care tot aud.

— Poftim! se mir[ St[nic[, privind pe Felix. Iat[ o femeiecare nu ]n\elege situa\iile. Eu sunt ca un doctor, ]n\elegi? Euam contact cu toate clasele sociale. Dac[ o artist[ ]mi cereconcursul, pot s[-i ]ntorc spatele?

230

G. C[linescu

— Ce artist[, ce artist[? ]i t[ie Olimpia vorba. E o...St[nic[ se ar[t[ pudic =i indignat:— Iubito, niciodat[ n-ai fost a=a nervoas[. E de fa\[ domnul

Felix, avem un caz nenorocit ]n familie, acum te-ai g[sit s[-mifaci scene? Ai =i tu dreptate, vom discuta acas[.

Cei trei ajunser[ ]n curtea casei lui mo= Costache, fiindc[St[nic[ \inuse s[-l conduc[ pe Felix. }n dreptul casei auzir[ unp`r`it grozav =i o =oapt[ cavernoas[, care-i f[cu s[ tresar[:

— Ei! Ce s-a ]nt`mplat?Era mo= Costache, care ]mpinsese u=a gotic[ =i ]ntreba.

St[nic[ intr[ numaidec`t ]n[untru, gata s[ se sustrag[ repro=urilorOlimpiei.

— Ce s-a ]nt`mplat? I-a venit r[u pu\in, dar ce are,Dumnezeu =tie!

— Doctorul ce-a zis? ]ntreb[ mo= Costache.— Doctorul! se sup[r[ St[nic[. Un punga=. Vine, te pip[ie

=i spune c[ nu =tie precis. |i-ai ales meserie bun[, amice! Aspus c[ s[ vad[ mai t`rziu. Icter, ictus, a=a ceva.

— Ictus, confirm[ Felix.— Asta. Pentru asta cere dou[zeci de lei. }i dau pro=tii.

I-am dat numai zece.St[nic[ scoase din buzunar dou[ piese de argint =i le juc[

pu\in ]n m`n[, apoi le v`r] ]n buzunar.— D[-le ]ncoace! zise Olimpia, avid[.— Las[, acas[! protest[ St[nic[.}n sf`r=it, cei doi plecar[. Felix se ]ntoarse ]n odaia lui =i

lu[ un tratat de Patologie general[, pe care ]l avea de la tat[ls[u. R[sfoi prin el, ]n scopul de a g[si cazul lui Simion. Ataculafazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale,dar putea fi =i altceva. Acest altceva, Felix refuz[ s[ =i-l]nchipuie m[car. Era cu neputin\[. Un mol`u ca Simion! Lu[iar caietul b[tr`nului =i privi cuvintele scrise ]n el. N-aveaunici o leg[tur[ logic[ ]ntre ele, totu=i, un fir asociativ p[rea s[le ]nl[n\uie. Probabil c[ Simion f[cuse exerci\ii de caligrafie,ca unul c[ruia ]i pl[ceau lucr[rile manuale. }ns[ i-l d[duse cao contribu\ie la binele omenirii. Gre=ise caietul, b[tea c`mpii?

Enigma Otiliei

231

Otilia spusese despre Simion c[ fusese ]n tinere\e un omaventuros. Felix trebui s[ recunoasc[ sincer c[, dac[ ceilal\in-ar fi afirmat c[ Simion se purta a=a totdeauna, ar fi jurat c[nu e ]n toate min\ile. Aceast[ idee ]ncepu s[-l preocupe. Sed[du repede jos din pat, cu picioarele goale, =i scoase dindulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul depsihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat s[urmeze acest curs, totu=i ]l frecventase =i-=i cump[rase coalelelitografiate. }ncepu sa citeasc[ lec\iile din prim[var[, tocmaiacelea ]n care se aflau elementele pe care le c[uta, =i o ipotez[]ncepu s[ i se contureze. Avu satisfac\ii de detectiv. Se culc[t`rziu dup[ miezul nop\ii, r[pus de emo\iile zilei, =i se de=tept[abia la pr`nz, c`nd soarele era sus pe cer. Peste noapte visasec[ f[cuse cu Otilia ceea ce i se ]nt`mplase cu Georgeta =i fuprofund m`hnit. I se p[rea c[ profanase o imagine sf`nt[. Sesp[l[ ostentativ cu ap[ rece, ]ncerc[ s[ ]n[bu=e toate emana\iiler[ut[cioase ale visului. S[ mearg[ ]n ora=, nu mai era vreme.Se d[du jos ]n curte, s[ se plimbe. Abia atunci ]=i aduse amintede Simion.

— Cum ]i mai este b[tr`nului? ]ntreb[ el pe Marina.— Eh, b[tr`nul! zise aceasta, dispre\uitoare. Ai mai v[zut

dumneata drac mort? Uite-l, b[tr`nul se plimb[ prin curte.Felix r[mase ]nm[rmurit. Arunc[ ochii peste gard =i ]ntr-adev[r

z[ri pe Simion, care se plimba cu m`inile la spate =i cu capul ]np[m`nt, foarte agitat. Crezu de cuviin\[ s[ treac[ dincolo, s[ seintereseze de s[n[tatea lui. Simion ]l v[zu =i s[ri spre el cuagilit[\i de felin[.

— Ai v[zut? zise el, s-a ]nt`mplat o mare minune! Mort amfost =i-am ]nviat.

— }ntr-adev[r, observ[ Felix, e=ti foarte bine!}n realitate, b[tr`nul, cu fa\a supt[ =i cu p[rul foarte albit,

avea o privire fanatic[, de-o fixitate sup[r[toare. Vorbele p[rur[,totu=i, t`n[rului rezonabile. Dar b[tr`nul continu[ ]ntr-un chipcam sibilinic:

— Am ]nviat din nou. Asta nu s-a mai ]nt`mplat de o mie nou[sute zece ani. Am s[-\i spun o tain[ mare, ssst! s[ nu ne-o omoarecineva, am s[-\i spun o tain[ mare, anume cine sunt eu...

232

G. C[linescu

Felix se pref[cu gr[bit =i d[du s[ intre ]n cas[.— S[ vii s[-\i dau talan\ii! ]i strig[ Simion de departe.Ideea c[ b[tr`nul nu e ]n toate min\ile se ]nfipse ]n capul lui

Felix. Pusese ]n seara trecut[ un diagnostic =i a=tepta curios s[vad[ desf[=urarea lucrurilor. Avea de g`nd, de altfel, s[ ]ntrebepe profesor. Aglae ]i spuse nep[s[toare c[ Simion n-are nimic,c[ a=a se maimu\[re=te el totdeauna. C`nd Felix c[ut[ s[-istrecoare b[nuiala c[ ceva e schimbat ]n felul lui de a fi =i c[ arfi trebuit totu=i s[ se cheme doctorul, Aglae r`se dispre\uitor:

— Dumneata nu-l cuno=ti pe Simion. Totdeauna a fost ni\elscr`ntit. Dac[ m-a= lua dup[ doctori! I-a venit r[u, =i at`ta tot.

Totu=i purtarea lui Simion ]ncepu s[ pun[ pe Aglae peg`nduri. Simion ]=i examina hainele =i le g[sea prea scurte,dibuia prin toate dulapurile, scotea afar[ ruf[ria =i h[in[ria =ise v[ita c[ du=manii „omoar[“ hainele, le bat, le taie =i lechinuie, persecut`nd astfel spiritul ascuns ]n ele.

— E=ti nebun, striga Aglae, eu nu =tiu ce-o s[ m[ fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu \i-a scurtat nimeninici o hain[, a=a au fost ele.

— Le chinui\i! se c[in[ Simion.Aglae era ]n fond singura plictisit[, fiindc[ Aurica ]=i

re]ncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, priveane]n\eleg[tor, leg[n`ndu-se cu spatele rezemat de sob[ =i cum`inile ]mpreunate catolic. C`nd scandalul devenea mai mare,Aglae ]l ]ndemna s[ se duc[ ]n odaia lui, ca s[ fie lini=tit.Simion pomenea mereu de duhul sf`nt, de Isus, de persecutarealui Dumnezeu ]n lume =i alte de acestea, ]ns[ nu ducea niciodat[divaga\ia p`n[ acolo, ]nc`t s[ fie prins ]n delirare. Convorbireaobi=nuit[ era normal[, =i toate actele vie\ii ]ndeplinite cu orelativ[ regularitate. M`nca v`rtos =i dormea tun. Felix ]=i puse]n cap s[-l descoase, din interes psihologic. Simion fu ]nc`ntatde convorbire.

—De ce te vaie\i mereu, ]ntreb[ el, cine te sup[r[?— N-ai v[zut, scurteaz[ hainele, bat lucrurile Domnului.

C`nd le bate pe ele, pe mine m[ bat!— Cum se poate s[ crezi dumneata una ca asta, c[ lucrurile

ne]nsufle\ite sufer[ =i-\i aduc dumitale vreo atingere?

Enigma Otiliei

233

Simion ]l privi pe Felix serios =i ca =i mirat c[ acesta ]lsocotea a=a de ne]n\elept, ceea ce intimid[ pe t`n[r.

— Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte ]n Galileea? Iat[,eu sunt cu voi, ]n toat[ ziua, p`n[ la sf`r=itul veacului, amin.De atunci, Cristos e r[sp`ndit ]n toate, unde nu-l a=tep\i, darlumea ]l urm[re=te, =i-l schingiuie, =i-l r[stigne=te. A=a m[r[stigne=te pe mine =i hainele mele!

Felix fu silit s[ recunoasc[ o anume logic[ ]n panteismulextravagant al b[tr`nului. Cine =tie? Era un maniac cu vechiteorii mistice. }l ispiti mai departe:

— Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?Simion p[ru nedumerit de subtilitate.— Eu sunt purt[torul cuv`ntului dumnezeiesc, Isus etern,

care ]nviaz[ mereu. Ieri am ]nviat. „E nebun, g`ndi Felix,nebun de legat.“

— Acum ]n\eleg eu, zise el tare, e=ti Isus Cristos.Simion ]l privi mirat, jignit, ca un om care e luat peste

picior. Felix, deconcertat, crezu c[ s-a ]n=elat =i a f[cut o gaf[.— Drept cine m[ iei, amice, he-he, e=ti =iret. Am fost Isus,

to\i am fost Isus, dup[ ce duhul s-a r[sp`ndit din nou ]n lume.Dar, persecutat, a fugit de pe p[m`nt =i nu se mai ]ntoarcedec`t la judecata de apoi. Acum toate sunt goale, moarte. Eu,hainele mele, iarba au r[mas f[r[ duh sf`nt ]n ele.

Curios. Extravagan\a dialectic[ a lui Simion ]nc`nt[spiritul lui Felix. Desigur, Simion b[tea c`mpii, dar parc[era o logic[ ]n vorbele lui. Dumnezeu se revelase prin Isus,omenirea r[stignise aceast[ ipostaz[ a divinit[\ii, prinsacrificiul M`ntuitorului, acesta se risipise ]n lume, f[c`nds[ participe toat[ f[ptura la divinitate, ]ns[ omenireaignorase caracterul divin al crea\iei =i izgonise cu totulspiritul din univers.

— Deci crezi c[ redemp\iunea a fost zadarnic[? E interesant!— Ha? exclam[ uluit Simion, ne]n\eleg`nd. Mi-au omor`t

hainele, ]mi fur[ toate vorbele.„Hot[r`t, ]=i zise Felix, e nebun.“

234

G. C[linescu

XIII

St[nic[ se l[sase t`r`t acas[ de Olimpia, dar ciuda i sezugr[vea pe fa\[. }ns[ era un om incapabil de a brutaliza pecineva =i chiar de a se impotrivi voin\ei cuiva. Din aceast[pricin[, se credea bun la suflet, =i era ]ntr-adev[r, at`ta vremec`t ]l stap`nea sentimentul. Din p[cate, sufletul lui era labil =icuprins de o dorin\[ vie de schimbare =i avu\ie. Pe Olimpia o]nconjura cu cele mai mari aten\ii. }i dedica o dragoste etern[,pentru ca apoi s[ se plictiseasc[ =i s[ viseze o alt[ femeie,mai istea\[, ]nduio=`ndu-se totu=i asupra sor\ii Olimpiei, dup[eventual un divor\, =i f[g[duindu-=i de-a face o desp[r\ire de onoble\e nemaipomenit[, a=a ]nc`t „]nt`ia lui mare dragoste“s[ nu sufere nimic, =i am`ndoi s[ r[m`n[ prieteni. Bine]n\eles,aceste medita\ii St[nic[ nu le facea ]n fa\a Olimpiei, =i uneleu=oare insinu[ri se izbir[ de ne]n\elegerea ]nc[p[\`nat[ afemeii. St[nic[ se socoti atunci un martir ne]n\eles.

— Iubita mea, zise el pe drum, ]nconjur`nd mijloculOlimpiei, =tiu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde ]nfa\[, os`nde=te-m[, iubirea mea.

— Drag[, obiect[ Olimpia cam acru, sunt m[ritat[, avemo cas[, de bine de r[u, eu ]n\eleg s[ stau la casa mea. M[ \iimereu pe drumuri, toat[ ziua la mama. Ce vrei, ]n definitiv?

St[nic[ deveni deodat[ misterios =i diplomat.— Iubirea mea, a=a e dac[ nu stai de vorb[ cu mine. Eu ]\i

ap[r interesele tale, m[ zbat pentru ele. Stau acolo ca s[ observ,ca s[ iau m[suri.

— Ce m[suri s[ iei? Tata \i-a dat casa =i ni=te bani, asta etotul, =i nimic mai mult. Mama e =i mai ]nc[p[\`nat[ dec`tel. Ea are ]n cap pe Titi =i pe Aurica, =i nu mai po\i scoatenimic de la ea.

CUPRINS

Enigma Otiliei

235

— Da, da, oamenii nu sunt eterni, =tii, nu vreau s[ tem`hnesc, ipoteza e ]ndep[rtat[, ]ntr-o zi o s[ moar[ =i ea. Euvreau s-o ]nv[\ s[-=i fac[ bine interesele, s[-=i consolidezeaverea, la care, ]ntr-o zi, poate s[ ai =i tu parte.

— Las[, c[ mama =tie s[-=i fac[ mai bine interesele dec`tcrezi. +i apoi, e=ti avocat, =tii asta. S-a f[cut act dotal, acumnu mai am nici un drept.

— Nu m[ ]n\elegi. E mo= Costache, care posed[ avere =in-are deocamdat[ nici un mo=tenitor legal, afar[ de voi. Acoloai dreptul, indirect, fire=te.

Olimpia p[ru interesat[, dar v[zu lucrurile ]n negru.— E la mijloc nebuna aia de Otilia, nu cred eu c[ mo=u are

s-o lase a=a, pe drumuri.— Dar eu ce fac? zise cu aer jignit St[nic[. Eu observ,

trag i\ele.— Mai bine \i-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit s[

at`rn de u=a altuia.St[nic[ =i Olimpia ajunser[ =i intraser[ ]n casa lor, =i Olimpia

]=i aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun =i sedezbr[ca, obosit[. Dormitorul ar[ta un interior improvizat =ineglijat, de oameni care nu fac gospod[rie. Nici o mobil[ nuse potrivea cu alta. Olimpia ]=i scosese =i rochia =i, r[mas[ ]njupon, ]=i ]nnoda p[rul ]n jurul capului. Pieptul =i spateler[m[sese goale, viguroase. St[nic[, ]ntr-un elan de sentimen-talism, veni tiptil =i o s[rut[ ap[sat pe um[r.

— Ah, protest[ Olimpia, las[-m[, sunt foarte obosit[.St[nic[, contrariat, d[du alt[ ie=ire sentimentelor lui.— Olimpia, comoara mea, poate nu m[ mai iube=ti.

(Olimpia ]=i arunc[ ghetele din picioare, dup[ ce desf[cusenasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Unnimic, un ratat! Ce \i-am adus eu? Nimic. Tinere\ea ta, frumu-se\ea ta meritau omagii mai mari. Dar m[ sacrific. M[ dau]nd[r[t din fa\a viitorului t[u, ca =i c`nd n-a= fi fost (Olimpiase ]ntinse pe spate =i c[sc[). Spune-mi un cuv`nt =i e=ti liber[.}\i r[m`n un sclav ve=nic recunosc[tor, fiindc[, orice ai zice,tu ai fost ]nt`ia mea mare dragoste =i vei fi unica. (Olimpia

236

G. C[linescu

puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind ]n golpeste t[blia patului.) A, sau poate nu vrei desp[r\irea, de ochiilumii, nu m[ dispre\uie=ti p`n[ acolo ]nc`t s[ nu m[ suferi ]nfa\a ochilor t[i. Dar po\i =i a=a s[ fii fericit[. Poate iube=ti pecineva, spune-mi ca unui frate...

— Ce? zise aspru Olimpia, privindu-l fix.St[nic[ se f`st`ci pu\in.— Zic, poate iube=ti pe cineva, aspiri, m[ rog, la altcineva,

s-au mai v[zut cazuri. Eu sunt om inteligent, suntem oamenimoderni, am`ndoi. Ne c[ut[m fiecare fericirea care ni sepotrive=te, f[r[ s[ o stric[m pe asta de azi. Eu sunt un ompreocupat, inapt pentru tine. }\i redau libertatea. Ne ]nt`lnim,st[m la aceea=i mas[, ie=im ]n lume, nimeni nu =tie nimic,cine ce-are cu noi. E s[n[tos, e inteligent.

— Cum adic[, ]ntreb[ rar =i ironic Olimpia, eu ]mi iau unamant, tu ]\i iei o amant[ =i ne facem casa loc de ]nt`lnire?

— Exagerezi. N-am vrut s[ spun asta. E=ti ]n drept s[ iube=tifrumuse\ea, luxul, pe care eu nu \i le pot da.

— +i s[-mi iau atunci un amant, care s[-mi fac[ lux, =i tus[ tr[ie=ti de pe urma lui, nu?

— Olimpio, frumuse\ea mea, f[cu St[nic[, urc`ndu-se ]npat, m[ atingi ]n ad`ncul sufletului. Sunt legat de tine pentruvecie, uniunea noastr[ va fi pild[ de constan\[ =i lealitate.Las[-ma s[ muncesc pentru tine, s[-\i fac un altar demn defrumuse\ea ta. Ai s[ vezi tu cine e St[nic[!

— Sufl[-n lamp[, ordon[ Olimpia.St[nic[ oft[ =i se execut[. G`ndul lui mergea departe de

vorbe. Se g`ndea la Otilia =i se ]nvinov[\ea c[ nu =tiuse cums-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevast[ pe aceasta dinurm[ nu era o afacere, deocamdat[. I-ar fi stricat rela\iile. Multmai bine ar fi fost s-o m[rite cu generalul s[u, m[car de form[,cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se ]nfipse ]n minte.Georgeta m[ritat[ =i apoi v[duv[ era o perl[. Trebuia distrus[odat[ situa\ia aceea incert[ de artist[. St[nic[ se ]ntoarse cuspatele la Olimpia, care f[cuse la fel, se ]nf[=ur[ bine ]nplapum[ =i adormi aproape numaidec`t.

Enigma Otiliei

237

C`nd peste c`t[va vreme Felix se duse din nou la Georgeta,afl[ lucruri nea=teptate.

— Uite, vezi [sta, f[cu Georgeta, ar[t`ndu-i un portret alei ]n creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici,cine mi l-a f[cut?

Felix nu putu s[ ghiceasc[, fiindc[ acea u=oar[ intui\ie deordin stilistic ]i era ]mpiedicat[ de ra\ionament.

— Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale v[r sau a=a ceva.— Dar de unde-l cuno=ti?— Ah, nu =tii, zise Georgeta, e o poveste ]ntreag[. Mi l-a

adus aici tam-nesam St[nic[. Nu =i nu, s[-mi fac[ portretul. Eun mol`u, care te prive=te fix =i ]nghite mereu, de te-apuc[capul. A venit nu =tiu de c`te ori, s[racul, p`n[ a terminatdr[cia asta. Nici nu seam[n[! Ce, a=a b[tr`n[ sunt eu? }ncepuses[ m[ cam ]ndese mu\e=te, s[ m[ apuce de m`n[. Am r`sgrozav. N-a= dormi cu ursul [sta ]n cas[, s[ m[ tai. Dar pare detreab[, s[racul, ce zici?

— Da! confirm[ Felix.— +i e de familie bun[, nu?— Sigur!— }n sf`r=it, nu m[ intereseaz[! Numai, nu =tiu cum s[ scap

de el. M[ jenez s[-l bruschez, mi-e mil[ chiar, m[ prive=te cuni=te ochi! Doamne, sunt o fat[ bun[!

— +i ce vrea? ]ntreb[ Felix, cu un ]nceput de egoism.— Ce vrea? Dumnezeu =tie. }mi ]nchipui eu ce-ar vrea el,

dar asta nu se poate. Fii pe pace.De fapt, Titi ]=i pierduse iar[=i lini=tea. Suna ]n fiecare zi

aproape la u=a Georgetei, sub un pretext oarecare, =edea pescaun z`mbind proste=te, f[r[ s[-i spun[ nimic, ]ncerca s-otrag[ de m`n[. }i aducea desene ]nr[mate =i i le b[tea ]n perete.Georgeta, fat[ cu gust, le scotea numaidec`t, dar se repezeas[ le pun[ la loc c`nd ]l auzea venind. Chestiunea deveneacam plictisitoare. Georgeta se hot[r] s[-l roage pe St[nic[ s[pun[ odat[ cap[t jocului. St[nic[, auzind asta, s[ri ]n sus.

— E=ti o nerecunosc[toare, nu-\i dai seama c[ eu ]\i vreaubinele, cu sacrificiul fericirii mele, fiindc[ idealul vie\ii mele

238

G. C[linescu

ar fi s[ fii nevasta mea. +tii tu cum te iube=te b[iatul [sta?Nebune=te. O s[-mi spui: e a=a =i pe dincolo, bleg (recunosc),nu frumos, nu de=tept. De acord. {sta e tocmai omul care-\itrebuie. Generalul nu te ia de nevast[, c[ nu-l las[ rudele. }lpun sub interdic\ie. Mai multe sco\i de la el a=a. C`t ai c`=tigas[ fii m[ritat[! Madam Tulea. Admirabil. B[iatul [sta? Numai-dec`t te ia de nevast[. }\i garantez eu consim\[m`ntul rudelor.Faci nunt[ ]n regul[, intri ]n r`ndul oamenilor, =i pe urm[, dac[nu-\i place, ]l la=i ]n plata lui Dumnezeu.

— Cum o s[ fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s a=ainfernal[. Dac[ m-a= m[rita, ]n\eleg s[ r[m`n m[ritat[,bine]n\eles, cu condi\ia s[ nu-mi fac[ via\a prea auster[.

— P[i, tocmai asta e. Titi e un b[iat de zah[r, un om nul,artist, trece prin lume orbe=te. Las[-m[ pe mine s[ te pilotez.Ai s[ m[ binecuv`ntezi.

Georgeta ]=i b[tea joc ]n fond de Titi, dar omul i se p[reabl`nd, de treab[. Ideea de a se m[rita o ]nfl[c[r[ subit. F[cugeneralului c`teva aluzii glume\e la posibilitatea de a se m[ritacu el, dar acesta o lu[ galant de b[rbie =i-i spuse:

— Meri\i mai mult dec`t un reformat ca mine.Poate c[ St[nic[ avea dreptate. M[rit`ndu-se, intra ]n alt[

lume. Putea apoi s[ divor\eze, dac[ nu se ]n\elegeau, cuconsim\[m`ntul chiar al lui Titi. Cu aceast[ fantezie ]n cap,primi pe Titi mai afabil. Acesta, =tiind pe dinafar[ lec\ia]nv[\at[ ]n cealalt[ scurt[ c[snicie, declar[ solemn c[ dore=tes[-i dea numele.

— Cum? ]ntreb[ amuzat[ Georgeta.Titi repet[ ]n sudori.— Dar p[rin\ii dumitale ce zic?Acum Titi, sigur pe bun[voin\a Aglaei, ]=i propuse s[ nu

mai fac[ lucrurile ]n tain[.— P[rin\ii mei aprob[. }ns[ trebuie s[ te vad[.Georgeta r`se. Inteligen\a ]i spunea c[ face prostii, un

sentiment ciudat ]i d[dea br`nci ]n aceast[ combina\ie fals[.Se l[s[ dus[ ]ntr-o bun[ zi de St[nic[ =i Titi la Aglae. Felix nu=tia absolut nimic. Simion o primi cu m`inile deschise =i-izise apostolic:

Enigma Otiliei

239

— Fii binevenit[ pe muntele Olivierilor!Fata, surprins[, ]ntreb[ din ochi pe St[nic[, dar acesta o

trase ]nainte. Aglae o privi de la cap p`n[ la picioare cu oaten\ie ostentativ[, ca spre a nu se p[c[li, ]n schimb Aurica fuentuziasmat[:

— Vai, zise ea, ce frumoas[ sunte\i, domni=oar[. Mam[, os[ fie fericirea lui Titi.

Aglae o cercet[, o ]ntreb[ de toate, ]i f[cu aluzii clare lanecesitatea ca nora ei s[ fie o fat[ de treab[, nu o dezm[\at[,iscodi de are zestre. St[nic[ f[cu minuni de prezen\[ de spirit,min\ind, lu`nd vorba din gura Georgetei, ]nflorind: generaluldeveni „unchiul general“, =antanul, „teatru“. Georgeta era unfenomen de cumin\enie, o artist[ extraordinar[, care ]mpreun[cu Titi ar fi dat familia tipic[ de arti=ti. Georgeta se c[i c[venise, dup[ at`ta interogatoriu, de=i o ciudat[ mul\umire ocuprindea s[ se vad[ luat[ ]n serios, ]mbr[\i=at[ ]ntr-o familie,s[rutat[ pe obraz. Juca o pies[ inedit[. Titi zise cu posomor`reaaceea care era prevestirea unei ]nc[p[\`n[ri de bou =i pe careAglae o cuno=tea a=a de bine:

— Mam[, eu vreau s-o iau pe domni=oara Georgeta.— Drag[, zise Aglae, nu eu m[ m[rit, el se ]nsoar[. }i placi,

treaba lui. S[ fi\i ferici\i, asta e esen\ialul. Nu ]ntreb cine e=ti=i de unde vii.

Era ]n indiferen\a ei un ac care atinse pe Georgeta, hot[r`t[tocmai prin asta s[ fac[ tot ce-i sta ]n putin\[ s[ scape decondi\ia ei dint`i. Dup[ aceast[ ]ntrevedere, St[nic[ ]ntre\inuflac[ra ]n am`ndou[ p[r\ile. Georgeta, zicea el ]ntr-o parte,are trusou, ceva parale (ceea ce era adev[rat) =i pe generalulprotector. Titi, spunea el dincoace, va avea cas[ de locuit =i vaprimi =i el o sum[ de bani, ceea ce iar[=i era adev[rat. Aglaese obi=nui at`t de mult cu ideea, ]nc`t, de=i aflase, nu se =tiecum, ceva de Georgeta, fu c`=tigat[ cauzei. Era m`ndr[ c[ vaavea „artist[„ ]n familie. Titi era un b[iat cuminte, care ascultape mama. La cea mai mic[ insinua\ie despre onestitateaGeorgetei, r[spundea ]n\epat[:

— Mai bine a=a, fat[ care a iubit =i a schimbat =i s-a potolitacum =i \ine la cas[, dec`t stricate de astea cu masc[ de

240

G. C[linescu

mironosi\e. Mie-mi place. Eu n-o ]nvinov[\esc pe ea, ci peb[rba\ii care se \in de capul fetelor frumoase.

— Mam[, aprob[ Aurica extaziat[, frumoas[ e! De ce num-am n[scut =i eu a=a?

Era decis[ s[ ia lec\ii de frivolitate de la Georgeta. Astfel,]n vreme ce Georgeta era ]mbiat[ de via\a casnic[, familiaTulea glorifica pe demimondene.

}n cele din urm[, Felix afl[ combina\ia din chiar guralui St[nic[.

— Titi al dumitale, ]i spuse acesta, d[ o lovitur[. O ia denevast[ pe Georgeta. Fat[ fain[!

Lui Felix i se f[cu negur[ ]naintea ochilor =i se-ntreb[ singurde ce. }n definitiv, nu iubea pe Georgeta =i n-avea cu ea dec`tleg[turi care nu-i oblig[ pe nici unul la nimic. }n lipsa Otiliei,]ns[, pusese ]n Georgeta ceva din puterea lui de prietenie pentrufemei. I se p[ru odios ca o fat[ inteligent[, fie =i u=oar[ caGeorgeta, s[ arunce ochii asupra lui Titi. Era ca =i c`nd ar fistabilit o compara\ie ]ntre Titi =i el. Felix se sim\i umilit, ]n=elatdin nou ]n sentimentele lui fa\[ de femei. Se scrut[ bine =i-=im[rturisi c[-i era ciud[ pe Titi, c[ era gelos =i invidios. }=i zisela ]nceput c[ era cuminte s[ nu se amestece ]n chestiuneaaceasta. Dar apoi, reprezent`ndu-=i noua situa\ie, v[zu c[ emai grea. N-ar fi putut da niciodat[ ochii cu Titi =i ceilal\i f[r[a avea un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amantalui =i f[r[ ]ndoial[ c[ ar fi continuat s[ fie =i mai departe,fiindc[ nu =i-o putea ]nchipui pe fat[ f[c`nd acum pe austera.C[s[toria ]i ap[ru din toate punctele de vedere absurd[, =inecazul lui viril ]=i g[si numaidec`t un aliat ]n obliga\ia de adeschide ochii Georgetei. Dup[ ce o ]nvinov[\i pe fat[ dediscre\ie culpabil[ (aceasta se ap[r[ spun`nd c[ nu era nimicsigur, numai vorbe de-ale lui St[nic[), o ]ntreb[:

— +tii bine care e situa\ia lui Titi, ce fel de om e?— Nu! }mi ]nchipui c[ nu e criminal. M[ sperii.— Titi a mai fost c[s[torit.Georgeta r[mase cu gura c[scat[. Combina\ia lui St[nic[,

]n aparen\[ ]n favoarea sa, ap[rea acum ca o manoper[ de ac[p[tui un june bleg, care sta pe capul p[rin\ilor.

Enigma Otiliei

241

— Auzi dumneata! Spune-mi tot, Felix.Felix ]i povesti f[r[ exager[ri, dar cu o r[ceal[ ironic[

inten\ionat[, toat[ istoria lui Titi. C[s[toria cu Ana, ]nc[p[-\`n[rile sale, maniile (printre care nu uit[ leg[natul), supunereala instruc\iile Aglaei, convingerea lui c[ Simion era nebun =ic[ un factor ereditar ap[sa =i asupra lui Titi. Toat[ fanteziamatrimonial[ a Georgetei, care se \inea numai de o vanitatede fat[ cu via\[ neregulat[, se spulber[. Georgeta ]ncepu s[r`d[ cu lacrimi.

— Felix, zise ea, orice om are un g[rg[une. Eu, Georgeta,fat[ cu libertate de g`ndire =i capabil[ s[ sucesc capul la treigenerali deodat[, m[ritat[ cu un desenator? Dar e absurd. Felix,e=ti prietenul meu. Pe St[nic[ am s[-l dau afar[.

}ns[ nu-l d[du, at`t de nevinovat p[rea la fa\[ c`nd intr[ peu=[ chiar ]n acea zi. Mirosise parc[ ]n aer schimbarea.

— Ascult[, St[nic[, tot mai sus\ii s[ m[ m[rit cu ursul t[u?— Eu? Cum desconsidera\i bunele mele sentimente! M[

uitam la tine =i la Felix. Ce tinere\e =i frumuse\e! V[ invidiez.Iubi\i-v[, bucura\i-v[ de via\[, da\i-le dracului de prejudec[\i.+tii de ce-am venit? Am venit s[ te ]ntreb fr[\e=te, vrei cudinadinsul s[-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau ]n serios. Eu amf[cut o glum[, acolo, dar sunt dator s[ te previu. Titi [sta nu ecum ]l vezi, e ca un cat`r. Soacr[-mea, nici ea nu e sf`nt[. E oonoare pentru mine s[-mi fii cumnat[, ]nt`i de toate ]ns[ vreaus[-\i fiu un prieten. Nu e a=a, domnule Felix?

— Uite ce e, amice, zise Georgeta, ]ntoarce-o cum vrei, c[nu te mai ascult. Spune-i pretendentului c[ eu nu m[ m[rit, iarsoacrei c[ sunt o...

Felix ]i f[cu un gest de repro= din ochi. G[sea c[ face abuzde cinism. St[nic[ zise:

— A=a ]mi consum eu sufletul, din bun[tate. Inten\iile melesunt oneste, dar po\i gre=i =i face r[ul, c[p[t`ndu-\i du=mani.

St[nic[ se plimb[ de c`teva ori prin cas[, ridic[ capacelela c`teva cutii-bibelouri, privi pe fereastr[, apoi, neg[sind nimicde spus, zise bun[ ziua =i plec[. }n u=[ se ]ntoarse ]ns[ brusc:

— D[-mi dou[zeci de lei, zise Georgetei, ca s[ te vad[Dumnezeu.

242

G. C[linescu

Georgeta lu[ un napoleon dintr-o cutie =i i-l arunc[. St[nic[]l prinse din zbor.

— Am sufletul u=urat, ]ncheie el, ie=ind pe u=[. Azi amf[cut o fapt[ bun[!

}n acea sear[, Georgeta pretinse ca Felix s[ r[m`n[ la ea.R[mase, dar satisfac\ia b[rb[teasc[ ]i fu alterat[ de un sentimentl[untric c[ a devenit o sec[tur[. }n pat, Georgeta ]l stimul[mereu s[ vorbeasc[ despre el. Voia s[ =tie inten\iile lui, planurilede viitor. Aceste ]ntreb[ri, cam asem[n[toare cu acele aleOtiliei, ]i aduse aminte c[ tr[deaz[ o imagine scump[. }ncerc[s[ uite, vorbind Georgetei despre n[zuin\ele lui. }i spuse c[voia s[ ajung[ un doctor mare, om de =tiin\[, c[ universitateaavea s[-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia s[ descopereceva, s[ dezlege o enigm[ =tiin\ific[, s[ contribuie la progresulmedicinei. }i vorbi ]nfl[c[rat de datoria genera\iei lui de aface o munc[ constructiv[, de triste\ea ]n care se afl[ c`ndvede c[ numele rom`nesc nu r[sun[ nic[ieri ]n cultura univer-sal[. Era capabil de sfor\[ri supraomene=ti.

Georgeta ]i \inea m`na pe um[r, ]nc`ntat[ c[ un b[rbat ocrede, ]n sf`r=it, apt[ de convorbiri serioase. Era o fat[ destulde sprinten[ la minte =i cu multe lecturi, de un caracter, ]ns[,vag literar =i artistic, ]n limba francez[. Avea replica prompt[,=i generalului ]i pl[cea s[ stea de vorb[ cu ea. Dar nu ie=eadin frivolit[\i.

— Entuziasmul t[u ]mi place, zise Georgeta. }n via\[ ]ns[mai sunt =i alte bucurii. Mai t`rziu are s[ \i se urasc[ de at`tastudiu =i ai s[ vrei s[ tr[ie=ti. Eu te v[d f[c`nd o c[s[toriestr[lucit[, cu o fat[ bogat[, intr`nd ]n politic[, ajung`nddeputat =i poate =i mai departe. Un b[iat inteligent ca tinep[trunde oriunde.

Felix fu dezam[git de platitudinea g`ndirii Georgetei, darnu f[cu nici o observa\ie. I se p[ru dintr-o dat[ banal[.

— De ce m[ prive=ti a=a? ]l ]ntreb[ Georgeta.— Te privesc... a=a... }n sf`r=it, e firesc s[ te privesc

c`nd vorbesc.— Parc[ ai vrea s[-mi spui ceva.

Enigma Otiliei

243

— Vezi c[, se hot[r] deodat[ Felix, eu trebuie s[ plec. Amuitat s[-\i spun c[ am lucr[ri grabnice m`ine, trebuie s[ m[prepar pentru examene.

Ideea de a sta o noapte ]ntreag[ la Georgeta ]l chinuia.Totul i se p[rea fals =i c[uta un pretext s[ fug[.

— Ascult[, Felix, ai curajul =i spune-mi drept! |i-e fric[ s[r[m`i la mine, crezi, cum s[ zic, c[ n-ar fi convenabil.

— Nu, nu, protest[ Felix, ]ncurcat, e a=a cum ]\i spun eu.Se ]mbr[c[ repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l

contempla, ]n prada celei mai vii ]ndoieli. Gestul era camjignitor, dar ]=i d[dea silin\a s[ cread[ c[ Felix nu min\ea.Ideea c[ un t`n[r ar fugi de ea i se p[rea, de altfel, absurd[.

C`nd Felix ie=i ]n sal[, ]nso\it de Georgeta, d[du ochii deun individ ]n v`rst[, care z`mbea gale=, sco\`ndu-=i m[nu=ile.Nu auzise nimeni c`nd venise.

— Oh, generalul! \ip[ Georgeta.— Oui, mon enfant, c’est justement ton general1 Te mir[?

Am v[zut lumin[. Ce n’est pas de ma faute...2

Felix deveni alb la fa\[, ceea ce generalul, mereu z`mbitor,observ[ numaidec`t. Era un b[tr`n simpatic, cu must[\i albe,]mbr[cat foarte ]ngrijit, ]n haine de culoarea tabacului. }n capavea un melon, =i ]n jurul g`tului o mare cravat[ de m[tase,neagr[, cu trei deriva\ii.

— Acesta-i t`n[rul dumitale prieten? Sunt ]nc`ntat. }mi daivoie, generalul P[s[rescu.

+i generalul b[tu ghetele milit[re=te =i, ]nclin`ndu-se,]ntinse m`na, ceremonios, lui Felix.

— Oh, zise el, f[r[ nici o ironie, cu o sincer[ p[rere de r[u,sunt vinovat, n-am avut de lucru. V-am deranjat. Domni=oaraGeorgeta e o =treng[ri\[, nu-mi comunic[ exact orele c`ndprime=te.

Georgeta fugi, fericit[ de ]ntors[tura lucrurilor, s[-=i arunceo rochie pe ea.

— Cum ai zis c[ te cheam[, tinere? ]ntreb[ generalul.1 Da, feti\o, este chiar generalul t[u (fr. — n. red.).2 Nu e din vina mea... (fr. — n. red.).

244

G. C[linescu

— Sima!— Care Sima?— Fiul doctorului Sima, din Ia=i.— Care a fost ]n armat[?— Da!— Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tat[l dumitale. Ei, ce

]nt`mplare!Generalul ]l privi mai atent pe Felix, ]l apuc[ de b[rbie =i

p[ru ]nc`ntat. Lui Felix, apucatul [sta de b[rbie i se f[cusenesuferit. Otilia, Georgeta, b[rba\i, femei, to\i ]l luau de b[rbie,ca pe un copil mic.

— Dragul meu, te felicit, r`se generalul, nemaig[sind ces[ spun[.

Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix f[cu ungest de plecare.

— Vai de mine, protest[ generalul, nu trebuie s[ pleci. Te-amderanjat. Cobor ]ndat[.

— Trebuie numaidec`t s[ plec, sunt a=teptat, zise desperatFelix.

— A=a? se mir[, politicos, generalul. +tii, ad[ug[ el,domni=oara Georgeta e o fat[ excelent[, merit[ prietenianoastr[. Faci bine c[ vii s-o vezi. Se plictise=te. Noi, b[tr`nii,pricepi, venim din amor propriu, ca s[ fim v[zu\i de al\ii. Numaidumneavoastr[, tinerii, ave\i arta de a le distra.

De=i b[tr`nul nu punea nici o mali\ie ]n vorbele sale, Felixar fi intrat bucuros ]n p[m`nt.

— Vino, drag[ domni=oar[, vrea t`n[rul s[-\i spun[ bun[ seara.Georgeta reap[ru ]mbr[cat[, =i cei doi jucar[ comedia

desp[r\irii solemne. }n vreme ce Felix alerga ca un nebun pesc[ri, generalul intr[ ]n salonul Georgetei =i se a=ez[ pe un scaun.

— Admirabil t`n[r, zise el c[tre Georgeta. S[ nu-l strici, =ite rog s[ nu-l mai pui ]n situa\ii de astea penibile, re\in`ndu-lla orele c`nd pot veni eu. Bietul b[iat!

Georgeta se l[s[ pe genunchii generalului.}n vremea aceasta, Felix mai mult fugea dec`t mergea.

Sufletul lui era r[scolit ca de o furtun[ mare. Venise la Bucure=ti

Enigma Otiliei

245

cu g`nduri de munc[, cu ambi\ii mari, g[sise o fat[ a=a cum ovisase, ]i jurase iubire =i stim[ pe toat[ via\a, =i acum ajunseses[ doarm[ noaptea la o individ[ suspect[. Fire=te, Georgetaera frumoas[, dar nu era dec`t o prostituat[ de lux. Probabil,g`ndi, ]=i b[tea joc de ingenuitatea lui, voia s[ guste senza\iiproaspete. De aceea umblase s[ se m[rite cu Titi. El, rivalullui Titi! Situa\ia era scandaloas[. Dar apoi ru=inea ]nt`lnirii, peaceea=i sal[, cu generalul! Dac[ acesta l-ar fi insultat, atacat,ar fi fost cel pu\in m`ndru c[ se bucur[ de o favoare disputat[.Dar =i generalul, =i el erau ]ncurca\i de ]nt`lnire, de unde rezult[c[ pentru am`ndoi era compromi\[toare. Felix ]=i exager[situa\ia, socotind-o ca o dec[dere moral[, =i ]=i f[g[dui o cur[de ascetism. Avea s[ se ]nfunde ]n c[r\i, s[ dea examenestr[lucite, s[-i arate Otiliei cum =tie el s[ se \in[ de cuv`nt.Examin[ din nou =i cazul Otiliei. Plecase, e adev[rat, dar n-aveanici o dovad[ c[-l tr[dase. Fata scrisese, avea s[ se ]ntoarc[,poate ]n cur`nd, ce semnifica\ie putea s[ aib[ o plimbare de olun[, dou[ ]n str[in[tate? A=a se purta Otilia de obicei, =i dac[mo= Costache nu f[cea mare caz, cu at`t mai pu\in era el]ndrept[\it s[ b[nuiasc[ lucruri grave. De at`tea ori, b`rfelile]i aruncase ]ndoiala ]n suflet, =i, cu toate acestea, se ]ncredin\asec[ nimic nu fusese adev[rat. Era sau nu a=a cum vedea, Otilia]nf[\i=a nu mai pu\in femeia lui ideal[. Trebuia s[ cread[ ]nea, iar dac[ fata i-ar fi dezmin\it mai t`rziu iluziile, era]ndatorat s[-i cultive imaginea, ]n gol, ca o simpl[ posibilitatea existen\ei. Trebuia s[ fac[ neap[rat acest exerci\iu destatornicie =i devotament, spre a-=i controla =i exercita putereasufleteasc[. Trebuia s[ r[m`n[ cast p`n[ c`nd fapta cea marea existen\ei lui se va ]mplini. Ajuns acas[, Felix urc[ tiptilsc[rile de din dos, blestem`nd treptele care sc`r\`iau, =i sedezbr[c[ numaidec`t. }n pat ]=i aduse aminte din nou deGeorgeta, fiindc[ venea din alt pat, dintr-al fetei. Imagineas[n[toas[, lucioas[, cu din\i de por\elan a Georgetei r`se detoate planurile lui austere. +edea cu panglica c[m[=ii pu\inc[zut[ =i cu o m`n[ alb[ pe um[rul s[u =i-i spunea: „Vezi ceingrat e=ti?! |i-am oferit ceea ce mul\i ar dori, c[lc`nd o avere

246

G. C[linescu

]n picioare sau stric`ndu-mi viitorul. Am f[cut din tine, studen\a=timid, un b[rbat care se poate m`ndri cu amanta sa. Ei, =i cedac[ am =i al\i aman\i? Asiduit[\ile generalului sunt o dovad[c[ nu sunt o fat[ comun[, oarecare, ce-=i vinde gra\iile. Cucine m-ai v[zut, =i cine \i s-a l[udat c[ m[ are? Fac =i eu cefac at`tea, dar pe fa\[, cu art[, av`nd avantajul de a fi frumoas[.Otilia ta nu st[ cu bra\ele de g`tul lui Pascalopol, nu se las[]ntre\inut[ de el? Tot ce s-a f[cut mare ]n lumea asta, prinfemei ca mine s-a f[cut. Curtezanele, nu femeile de treab[, austimulat geniile. Eu ]\i dau dragostea =i toate bucuriile, f[r[nici o obliga\ie, fiindc[ tu =tii c[ sunt curtezan[, =i-\i ]ng[dui,f[r[ blam, s[ m[ plantezi oric`nd. Nu fi prost! }n\eleg stima tapentru Otilia, iube=te-o, sl[ve=te-o, asta e cu totul altceva. E=tidoar medicinist! De ce s[ fii absurd, s[ arunci bucuriile pecare \i le dau eu, pentru c[ iube=ti pe Otilia? Asta ]nseamn[,dimpotriv[, s[-\i ]ncarci sim\urile, s[ te g`nde=ti la ea cuimpuritate, s[ crezi c[ o idolatrizezi, =i ]n fond s-o dore=ti. E=tit`n[r, treci prin criz[ erotic[. De ce-\i ]nchipui c-a fugit Otilia?Orice fat[ inteligent[ intuie=te tulbur[rile b[ie\ilor. A fugitfiindc[ ]i e fric[ de tine =i te iube=te. Pascalopol e altceva, eun om ]n v`rst[, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc,fiindc[ nu vreau s[ m[ leg de nimeni, fiind o fat[ frivol[, ]mie=ti simpatic numai, ]mi satisfac, prin tine, nevoia ce-o am dea sta de vorb[ cu un t`n[r de v`rsta mea. Generalul m-aprob[.El nu e sup[rat! N-ai v[zut cum te privea? Astfel de scene suntpentru ace=ti b[tr`ni, care ne ]ntre\in, o garan\ie c[ nu neb[g[m mai milt ]n sufletul lor. +tiu, ai s[ zici c[ e=ti un profitoral lui, un... (=tii cum \i-am spus). De ce? Eu nu-\i dau bani! Eusunt t`n[r[, dorit[ de to\i. Scrupulele tale nu vestesc un doctormare. Un doctor trebuie s[ vad[ via\a cu ochi lipsi\i deprejudic[\i, =i, ca s-o vad[ a=a, trebuie s-o cunoasc[. Tu trebuias[ faci Literele. E=ti un naiv poet.“

Felix ]=i v`r] capul ]n plapum[ =i ]ncerc[ s[ sugrume cu]ntunericul vedenia sup[r[toare. Pentru a o izgoni, se ag[\[ cuvoin\[ de o imagine purific[toare. Numele „Isus“ r[s[rindu-i ]nminte, aruncat de scurta apari\ie ]n penumbr[ a lui Simion, se

Enigma Otiliei

247

str[dui s[-l cultive. Dar asocia\ia interioar[ lu[ forme care-l]ngrozir[. Noua umbr[ alb[ se ]ndrept[ c[tre cealalt[, carea=tepta r`z`nd =i mai sarcastic, =i totul se amestec[ grotesc.Felix scoase capul la aer =i deschise bine ochii, ca s[ scape der`njetele viselor. Prefer[ atunci s[ ]nfrunte treaz problema =iajunse la ]ncheierea viril[ c[, dac[ Otilia ]nf[\i=a f[r[ ]ndoial[aspira\ia sufletului s[u, Georgeta putea s[-i fie o prieten[, f[r[nici un neajuns pentru cealalt[. Avea s[ fie doctor, om serios,nu se c[dea s[ ajung[ la excese mistice. }ns[ leg[turile cuGeorgeta deveneau cam primejdioase pentru demnitatea lui,dac[ Titi continua s[ umble dup[ Georgeta; chiar ]ng[duin\amai mult sau mai pu\in ironic[ a generalului era st`njenitoare.Se g`ndi s[ ]ncerce o renun\are, m[car provizorie, la ]nt`lnirilecu fata. Cu c`t se hot[ra mai tare, cu at`t ]ns[ o dorea maimult pe Georgeta, fa\[ de care se sim\i, ]n orice caz, vinovatde brutalitate, fiindc[ fugise ]n acel chip jignitor pentru amorulei propriu. Fuga aceasta, medit[ el, medical, dovede=te otimiditate boln[vicioas[, o ineducare a voin\ei. Trebuia s[]nve\e a se ]ndep[rta de Georgeta ]nfrunt`ndu-i frumuse\ea,=i-n orice caz ]i era dator o repara\ie. Decise, dar, s[ rup[politicos cu fata, dup[ ce-=i va cere scuze de la ea pentruplecarea precipitat[ (un g`nd ascuns ]i =optea chiar c[ puteas[-i dovedeasc[ o singur[ dat[ c[-i pre\uia farmecele fizice),=i cu aceast[ hot[r`re ]nchise iar ochii mai ]mp[cat, l[s`ndu-sede ast[ dat[, ]n toat[ voia, resemnat, prad[ chem[rilor Georgetei,care ]n clipa c`nd adormi se numea Otilia.

Mo= Costache ]l rug[, a doua zi de diminiea\[, s[ se duc[la Aglae, pentru a-i cere ni=te chei de la casa din strada +tirbey-vod[. Felix consim\i cu p[rere de r[u.

— Ce vrea cu cheile? N-are chei? ]ntreb[ Aglae, agresiv,ca =i c`nd Felix ar fi fost vinovat cu ceva.

Acesta ridic[ din umeri. Privi cu nepl[cere a=ezarea ]n cerca tuturor celor de fa\[, c[ci se aflau acolo Aglae, nelipsi\iiSt[nic[ =i Olimpia, Aurica =i Titi. Acesta din urm[, a=ezat la om[su\[ l`ng[ fereastr[, copia ]n acuarel[ un desen dintr-o carteilustrat[ =i ar[ta o aten\ie ]ncruntat[, prin care se sim\ea obligat

248

G. C[linescu

s[ nu mai remarce pe noul-venit. Felix sim\i ]n aer o curiozitateinsult[toare =i o du=m[nie ]mpietrit[ =i ar fi ie=it numaidec`tpe u=[ afar[, dac[ nu s-ar fi sim\it ]ndatorat s[ a=tepte cheile.Aurica trase prima ]mpu=c[tur[, pe nepreg[tite.

— Titi, zise ea, e foarte sup[rat, s[racul, c[ domni=oaraGeorgeta, prietena dumitale, s-a purtat a=a de ur`t cu el. I-atrimis vorb[ c[ n-are chef de c[s[torie =i altfel de expresiiordinare. Curios. P[rea o fat[ foarte distins[. Dumneata ce zici?

}ntrebarea era at`t de ]nc[rcat[ de sub]n\elesuri, ]nc`t Felixc[ut[ s[-=i scape privirile din ochii reci ai Aurichii.

— Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vin[, e devin[ cine a ]nv[\at-o s[ fac[ asta! Las’ c[ =tim noi...

— Cine a ]nv[\at-o? ]ntreb[ automat Felix.— Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum e=ti? Parc[

dumneata nu =tii?! Noi am aflat precis c[ Georgeta face astapentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate \ii la ea, dar nutrebuia s[-l ]ncurce pe bietul Titi.

Titi m`nuia pensula, cu ochii ]n h`rtie, din ce ]n ce mainervos. Felix r[mase ]nm[rmurit de insinuarea Aurichii, trebuindtotu=i s[-i recunoasc[ o m[sur[ de adev[r.

— Eu, zise el, ]ncurcat, nu am nimic cu domni=oaraGeorgeta, abia o cunosc... }nt`mpl[tor... e o eroare la mijloc...cine v-a spus asta?

— Cine ne-a spuuus? ]ntreb[ Aglae, ]n\epat. Uite cine ne-aspus! Vorbe=te domnule!

+i cu m`na ar[t[ pe St[nic[. Acesta st[tuse tot timpul cuochii r[t[ci\i pe pere\i =i f[cea acum lui Felix ni=te semnemute de disculpare.

— Am spus... adic[ am auzit... n-am zis chiar c[ domnulFelix. }n sf`r=it, ce s[ mai ]nvinov[\im pe unul =i pe altul...trebuia s[ m[ asculta\i pe mine =i s[ nu v[ ]ncurca\i cu o individ[ca Georgeta. Aia e o... =tie toat[ lumea.

Un bubuit nea=teptat se auzi dinspre fereastr[. Titi b[tusecu pumnul ]n mas[ =i se ridicase ]n picioare, galben ca ceara.

— Nu e adev[rat, dumneata mi-ai spus c[ l-ai g[sit pe Felixacolo =i au r`s de mine. Otilia e o t`rf[, care a dormit cu Felix=i acum doarme cu Pascalopol. Nu dau voie, ]n\elegi...

Enigma Otiliei

249

Titi b[tu din nou ]n mas[, risipind h`rtiile. Indignat, Felixd[du s[ se scuze:

— }mi pare r[u c[ vorbe=ti a=a de Otilia.— E o t`rf[! url[ ca un nebun Titi, b[t`nd cu pumnul ]n

mas[.— Este vina mea, ad[ug[ Felix, c[ stau de vorb[ cu domnul

Titi, care ]=i ]ng[duie s[ spun[ astfel de neadev[ruri.Asisten\a p[ru impresionat[ de sup[rarea lui Felix, numai

St[nic[ ]i f[cea semne desperate cu m`na s[ tac[ din gur[, cuaerul de a-i zice: „E un secret mare la mijloc, nu pot s[ \i-lexplic“. Olimpia spuse:

— Nu v[ lua\i dup[ gura lui St[nic[! A=a se amestec[ el]n toate!

Felix d[du s[ ias[, dar, trec`nd pe l`ng[ m[su\a lui Titi,acesta f[cu un gest de nervozitate din bra\. Crez`nd c[ Titivrea s[-l loveasc[, Felix ridic[ =i el un bra\ ]n fa\a pieptului. }ngesticula\ia sa, Titi se propti gre=it pe covor =i alunec[ pe spatepeste mas[, r[sturn`nd-o. Aceast[ scen[ accidental[ fu interpre-tat[ de cei de fa\[, care, privind piezi=, nu observase bine pecei doi, ca o ]nc[ierare. St[nic[ s[ri numaidec`t s[ prind[bra\ele lui Felix, ]n vreme ce Aglae ridicase =i \inea str`ns peTiti, care striga c`t ]l \inea gura: „Otilia e o t`rf[, a=a s[ =ti\i!“Felix fu sc`rbit =i de conflictul ]n sine, dar =i de falsa interpretarea accidentului. }n vreme ce Aurica =i Olimpia ]ncercau s[-lpotoleasc[, f[r[ s[ fie nevoie („Dar nu te sup[ra a=a, domnuleFelix! Copil[rii! Nu =tii c[ Titi e nervos?“), sup[rat de-a binelea,]mpinse pe St[nic[ =i ie=i din cas[. Pe urma lui, St[nic[ se\inea cu pa=i mari.

— Scumpule, iubitule, degeaba e=ti sup[rat pe mine, ]i strig[acesta ]n mers =i ]ncerc`nd s[-l prind[ de bra\, ai dreptate,pune-te ]ns[ ]n locul meu! Nu le-am spus nimic. Or fi b[nuit eiceva =i dau acum vina pe mine. Pot eu s[ contrazic pesoacr[-mea? Femeie b[tr`n[! Dumneata e=ti inteligent, pricepi!Eh, eu, s[ fiu ca dumneata, n-a= pune la inim[ fleacurile astea.Mi-a= vedea de treab[, =i pace. Ei =i ce dac[ a zis c[ tr[ie=ticu Otilia? E un r[u? Norocul dumitale!

250

G. C[linescu

— Domnule St[nic[, zise exasperat Felix, d`nd s[ intre ]ncas[ la el, las[-m[ ]n pace!

— Iar te-ai sup[rat? se mir[ nevinovat St[nic[. Vezi cume=ti, nu =tie omul cum s[ te ia.

Felix tr`nti u=a =i se urc[ repede la el ]n odaie. St[nic[st[tu pu\in pe g`nduri ]n fa\a u=ii, ezit[, apoi o lu[ ]n v`rfulpicioarelor, deschise bini=or u=a gotic[ =i intr[ prin fa\[ la mo=Costache. Felix ]l z[rise ]ns[ de pe fereastra geaml`cului. }=ilu[ atunci p[l[ria =i, d`ndu-se jos tiptil, ie=i pe poart[ =i plec[]n ora=. Era enervat =i descurajat peste m[sur[, =i toate vechileplanuri de fug[ ]l n[v[lir[. Cursurile ]l distrar[ pu\in, =i c`nd se]ntoarse acas[, primi cu recuno=tin\[ acest sfat, =optit, al luimo= Costache:

— S[ nu te mai duci pe acolo! E mai bine a=a!St[nic[ vorbise, ]ntr-adev[r, b[tr`nului, ]nflorind lucrurile

=i d`ndu-le colori de dram[.— Domnule, zisese, tinerii, c`nd iubesc, iubesc! A=a eram

=i eu. Felix al dumitale, a=a zice lumea, ar tr[i cu Georgeta.Fat[ fain[, n-am ce zice, bravo lui! Dar nu-\i spui c[ Titi s-a]ndr[gostit de ea =i a vrut s-o ia de nevast[... A adus-o aici, lasoacr[-mea, pe onoarea mea, totul era gata. Ce-a fost, ce n-afost, fata nu mai vrea acum. Lumea zise c[ n-o las[ Felix! O fi,o fi! Fata e frumoas[, e dat[ dracului. Cum ]\i spun. N-a maivrut. Dar =i Titi, violent, nici nu-\i vine s[ crezi, c`nd ]l vezia=a bleg. Eu, c`nd i-am v[zut fa\[-n fa\[, am sfeclit-o. Hait,zic, acum se-nt`mpl[ ceva! +i-ntr-adev[r, domnule, nici n-amb[gat de seam[ c`nd au s[rit unul la altul! Titi ]=i ]ncle=tasem`na ]n p[rul lui Felix, Felix ]l str`ngea de g`t. Comèdie mare!Pentru o femeie, pentru o femeie frumoas[, nu-i vorb[. Mo=Costache, ascult[-m[ pe mine, c[-s avocat, pentru o femeie sefac crime, se str`ng de g`t fra\ii ]ntre ei, se fac r[zboaie. Femeia,asta-i discordia lumii.

Mo= Costache se plimb[ sumbru =i coco=at prin odaie,sug`nd cu ]nd[r[tnicie un muc de \igar[ =i privind, din c`nd ]nc`nd, cu ne]ncredere =i dispre\ pe St[nic[. Nu credea o iot[din ce-i spunea.

Enigma Otiliei

251

— Ce-ave\i cu b[iatul [sta, zise el ]n sf`r=it, de nu-l l[sa\i]n pace? Nu v-a f[cut nimic! Nu trebuie s[-i spune\i vorbe grelenici lui, nici Otiliei. Copii orfani! P[cat!

St[nic[ prinsese aceast[ tem[ =i o dezvoltase:— }mi pare r[u c[-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Eu

]nsumi, m[ vezi, am fost orfan de mic copil =i cunosc ranaasta, s[ n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix?Dar \in la el ca la un frate mai mic, =i inten\ia mea e s[-i ajutpa=ii ]n lume, s[-l pilotez. }n chestia Georgetei, ce s[ spun, epu\in-pu\in vinovat. Eu i-am spus: „Amice, nu te v`r] cu stricataaia, e o fat[ nefast[„. C`nd a venit s[ cear[ cheile, i-am f[cutsemn s[ fie prudent fa\[ de Titi.

— Ei, zise mo= Costache, ner[bd[tor, mi-a g[sit cheile?— Le caut[ soacr[-mea. Dar, d[-mi voie, ce faci cu ele, c[

doar ai un r`nd... Vinzi casele cumva? C[ de ]nchiriat, acum atrecut timpul. Bine faci c[ le vinzi, tot mai bine e s[ ai banul]n pung[, dar trebuie s[ fii cu ochii ]n patru, s[ pui un samsarbun. Cam c`t ceri, a=a, ca s[ m[ orientez?

— Nu v`nd nimic! zise scurt mo= Costache.}n fond, St[nic[ mirosise bine, b[tr`nul voia s[ v`nd[ =i

casele astea, precum voia s[ v`nd[ tot. Acest imobil vechi ]lcump[rase chiar de la Simion, cu mul\i ani ]nainte, c`nd acestaavusese nevoie de bani spre a pl[ti unele datorii ajunse lascaden\[. Aglae n[d[jduia c[, cel pu\in, dac[ a consim\it laaceast[ v`nzare, casele ]i vor fi l[sate tot ei, pentru Aurica sauTiti. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite,uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindc[ chiria=iipierduse multe chei =i n-ar fi vrut s[ cheltuiasc[ bani pentrufacerea altora.

— Nu vinzi? r[spunse St[nic[. Nu e r[u nici a=a. Banulfuge, imobilul e o valoare sigur[. Cu c`t stau s[ m[ g`ndesc,]\i dau dreptate. S[ nu vinzi. +i s[ m[ consul\i pe mine c`ndvrei s[ ]ntreprinzi ceva. +tiu eu, cunosc chi\ibu=urile, suntavocat, ]\i fac toate gratis. }mi dai acolo, o nimica toat[,pentru deplas[ri.

}ntors ]n sinedriul din casa Aglaei, St[nic[ ]ncepu s[ tune:

252

G. C[linescu

— Mam[-soacr[, se petrec lucruri suspecte de tot! De cem-am temut eu, nu sc[pa\i. Mo= Costache a v`ndut restaurantul,acum umbl[ s[ v`nd[, cu siguran\[, =i casele din +tirbey, m`ineo s[ v`nd[ tot. Ce faci atunci, adic[ ce facem, fiindc[ ]mi daivoie s[ ]mbr[\i=ez interesele fetei dumitale, Olimpia? B[tr`nule sf[tuit de cineva, nu face el de capul lui toate astea. Vindetot, preface ]n bani =i d[ cui vrea.

— }l dau pe m`na parchetului, strig[ Aglae. Un om carevinde toate ]ntr-o zi nu e ]n toate min\ile.

— }ac[ o idee, zise St[nic[, cinic. }l punem sub interdic\ie,ca incapabil de a se administra. Numai, vezi dumneata, nusunt la mijloc mo=tenitori direc\i, a c[ror succesiune s[ fieprimejduit[, =i mo= Costache nu url[, nu bate pe nimeni =i nicinu arunc[ banii la joc. De g[sit, se g[sesc totdeauna oamenicare s[ certifice tot ce pofte=ti, dar te duci dumneata, ca sor[,s[ declari c[ fratele dumitale e nebun!

— M[ duc! zise furioas[ Aglae.— Te duci, dar nu te crede! Vine Otilia, vine Felix, vine

Pascalopol, e\etera =i declar[ c[ totul e calomnie. Asta mergecu babe imbecile, dar cu mo= Costache nu, este mai =iret dec`tcredeam. Te faci de r`s, prinde necaz pe dumneata =i nu-\ilas[ nimic prin testament.

— Face el testament? se ]ndoi Aglae.— Trebuie s[ fac[! Dac[ vinde tot, nu mai r[m`ne alt[

solu\ie dec`t s[ te iei bine cu el, =i mai ales cu Otilia!— Eu cu Otilia? Niciodat[!— Atunci, treaba dumitale!— +i de ce Otilia, m[ rog, e averea Otiliei? Crezi c[ Otilia

renun\[ la avere? De ce-i st[ ea pe cap?— Aici e gre=eala dumneavoastr[ de tact. Otilia face ochi

dulci lui Pascalopol, =i Pascalopol Otiliei! Ei =i? De ce v-a\isup[rat, m[ rog, =i a\i ]nceput s[-i ]mpunge\i? Vroiai dumneatas[ te m[ri\i cu Pascalopol? Dac[ nu, atunci ce te prive=te pedumneata pe cine ia Otilia? Pe mine, ca om cu viziunealarg[, ca avocat al intereselor dumitale, chestiunea m[]nc`nt[. Pascalopol e bogat, e b[tr`n, prin urmare ]=i d[ =i

Enigma Otiliei

253

c[ma=a de pe el ca s[ pun[ m`na pe Otilia, care umbl[ dup[avere. Mo= Costache e zg`rcit =i e vesel, la r`ndul lui, s[ nu-idea nimic fetei. +i atunci ]=i cloce=te singur banii, p`n[ ce,]ntr-o bun[ zi, gata, c[ nu suntem nici unul eterni, =i r[m`idumneata mo=tenitoare unic[! A=a, ce-ai f[cut? Te-ai certatcu mo= Costache, l-ai ambi\ionat, =i omul se r[zbun[. S-aumai v[zut zg`rci\i care mor pe o rogojin[ =i las[ averea pe laaziluri, la stat!

Aglae ]ng[lbeni deodat[.— Da, da, la stat! o sperie St[nic[— Trebuie s[ fie nebun!— Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l v`r[ la

balamuc.Argumenta\ia lui St[nic[ impresion[ mult pe membrii

acestui consiliu neoficial de familie. Aglae l[sase capul,]mbl`nzit[.

— Mam[, zise lene= Olimpia, el cam are dreptate, ]ntr-asteanu-i prost!

— Am dreptate, domnule, confirm[ zgomotos St[nic[,plimb`ndu-se cu pa=i mari prin cas[, c`nd n-am eu dreptate?

— +i ce vrei s[ fac acum? ]ntreb[ Aglae, ironic. S[ cad ]ngenunchi ]n fa\a Otiliei, s[ m[ rog de ea s[ m[ ierte?

— A=! Otilia nu e ranchiunoas[. Te faci c[ nu e=tisup[rat[, c[ ai uitat, =i te duci ]n cas[ la mo= Costache,frate, de! +i mai ales nici o ]n\ep[tur[ lui Pascalopol. S[-i]ndemn[m s[ se ia, s[-i felicit[m. Pascalopol te pup[ c`ndaude c[-i lauzi pe Otilia, =i lui mo= Costache ]i pare =i luibine de combina\ia asta.

St[nic[ se plimb[ de c`teva ori ]n lungul =i latul od[ii, apoifu tr[snit de o idee:

— +tii ce? Am o idee admirabil[. Avem adresa Otiliei laParis. }i scriem colea o carte po=tal[ ca =i c`nd nimic n-ar fi,spun`ndu-i =i de mo= Costache c[ e bolnav. Fata e sensibil[.

— Scrie\i voi! Eu nu scriu!— Scriem noi, dar isc[le=ti =i dumneata.St[nic[, ]ntr-adev[r, compuse aceast[ carte po=tal[:

254

G. C[linescu

„Scumpa noastr[ Otilia,Am aflat cu nespus[ bucurie c[ te afli la Paris, unde ai tot

dreptul s[ te recreezi acum, c`t e=ti t`n[r[. Ne era foarte dorde tine =i de Domnul Pascalopol. Ne lipse=ti foarte mult. Dac[te-am sup[rat vreunul cu ceva, nu lua ]n seam[, c[ci b[tr`niisunt totdeauna mai cu necazuri. Mo= Costache nu spune, darsufer[ f[r[ tine. Felix, ca tinerii, are cu ce se distra, el uit[ mairepede. Noi am fost foarte nec[ji\i cu mo= Simion, care e totbolnav. De acum, cu b[tr`nii nu te po\i a=tepta la altceva. S[veni\i cu bine, c[ci v[ a=teapt[ cu dor ai vo=tri

St[nic[, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi“

St[nic[ puse pe to\i s[ isc[leasc[. Dinadins insinuasesub\ire indiferen\a lui Felix, ca s[ apropie =i mai mult peOtilia de Pascalopol, =i f[cuse aluzie la destinul b[tr`nilor,ca s[ arunce ]n sufletul fetei grija de mo= Costache. Pe plicscrise: „Domni=oarei Otilia Pascalopol“.

— N-are s[ se supere? ]ntreb[ Aurica.— Ei, a=! Zi-mi mie St[nic[ Ra\iu, deputat, =i vezi c-am s[

m[ sup[r. Trebuie s[ fim psihologi.St[n[c[ lu[ cartea po=tal[ =i ie=i cu ea s[ mearg[ ]n ora=.

}n antreu observ[ c[ afar[ ploua. L[s[ cartea po=tal[ pe m[su\[=i se ]ntoarse s[ cear[ o umbrel[. }n acest timp, Simion veniho\e=te l`ng[ m[su\[, privi scrisoarea pe am`ndou[ p[r\ile,apoi, v`r`nd degetul ]n gur[, trase l`ng[ semn[turi o dung[ desaliv[ =i isc[li gros cu un creion chimic: „Isus Cristos“. St[nic[lu[ mai t`rziu cartea po=tal[, o puse ]n buzunar =i-o arunc[ lacutie f[r[ a o mai privi.

Enigma Otiliei

255

XIV

Ceea ce-l ]ntuneca pe Felix, d`ndu-i oarecare doz[ demizantropie, era indiferen\a tuturor, chiar a colegilor deuniversitate, pentru orice atitudine intelectual[, pentru orice]nfl[c[rare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Ia=i, ]ninternat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar ]n pat, dup[stingerea luminii, probleme pe care c`teodat[ nu le ]n\elegeanimeni bine, dar care ]i ]mb[tau, d`ndu-le m`ndrii de filozofi.Problemele erau formulate ]ndeosebi ]n chipul ]ntreb[rilor (cee via\a? ce e moartea?), a=a cum le ]nt`lneau prin bro=uri. Unulpusese o dat[ problema: „ce e femeia?“ =i to\i se str[duir[ s[dea solu\iile cele mai extravagante, nimeni nu f[cu nici ceamai mic[ glum[ indecent[ =i nici m[car vreo aluzie la problemasexualit[\ii. Erau unii care puneau m`na pe reviste =i-=i scoteaudin ele teme necunoscute celorlal\i, pe care le dezlegau cusolu\ii tot din revist[, spre ciuda colegilor de disput[, care voiaus[ =tie de unde furaser[ ideile. }ntr-o noapte, discutar[ despreDumnezeu. Afar[ ploua cu g[leata =i tuna, =i unii din b[ie\i,mai frico=i =i mai pu\in dialecticieni, tremurau de fric[ =i chiarse ]nchinau pe sub p[tur[, ]ncredin\a\i c[ o astfel de discu\iepoate fi primejdioas[ pe a=a vreme. R[spunse c`te unul cuidei de manual, ]nflorite (studiau pu\in[ istorie a filozofiei, abia]n clasa ultim[): Dumnezeu este cauza dint`i =i scopul dinurm[. Prin el, noi ne explic[m tot ce ]ntrece puterea noastr[de explica\ie =i d[m un sens vie\ii. Un b[iat de pop[ zise c[Dumnezeu „e o dogm[ care nu se discut[„ =i c[ „noi trebuie s[credem ]n tot ce e absurd“. }n sf`r=it, cel care st`rnise discu\iastr`mb[ din buze dispre\uitor.

— Spune tu, m[, atunci, dac[ e=ti mai de=tept! se sup[raseb[iatul de pop[. Ia te uit[ la el! Ce te str`mbi a=a, parc[ tu =tii!

CUPRINS

256

G. C[linescu

— M[, zise filozoful, Dumnezeu sunt eu, tu, p[m`ntul, cerul,tot ce exist[ pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, dec`t c[noi suntem m[rgini\i pe loc =i ]n timp (asta se zice „]n timp =ispa\iu“), pe c`nd Dumnezeu e nesf`r=it!

Nimeni nu r`sese de aceast[ solu\ie u=or de caricaturizat,r[m`n`nd to\i tulbura\i. Afar[ fulgera. Numai unul ]ntrebaseincredibil:

— De unde ai luat tu asta, c[ n-ai inventat-o tu?!Feciorul de pop[ f[cuse aceast[ obiec\ie, care multora le

p[ruse foarte ]ntemeiat[:— Bine, m[, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind de o

bun[tate nesf`r=it[, opus r[ului, adic[ diavolului, care e unr[zvr[tit, t[g[duind pe Tat[l nostru din ceruri. P[i, dac[ lumeatoat[ e Dumnezeu, atunci se cheam[ c[ =i uciga=ul e op[rticic[ din Dumnezeu, =i ce face, face cu voia lui. Se poatea=a ceva? E=ti un „eretic“.

Fiul de teolog spusese aceast[ vorb[ cu mare orgoliu, darcel[lalt filozof recunoscuse sincer ignoran\a lui:

— Vezi c[ eu nu m-am g`ndit la asta. Trebuie s[ fie =i aicio socoteal[. Eu, unde am citit, am aflat c[ filozofia asta secheam[ panteism.

Atunci se hot[r`r[ cu to\ii s[ ]ntrebe pe profesorul Dumbrav[,]n care aveau mai mult[ ]ncredere, fiindc[ era sf[tos, bl`nd =idispus la problem[. Era un b[tr`n cu p[rul tare =i negru, cu b[rbu\amaiorescian[ =i care vorbea cu accent moldovenesc excesiv.

— Domnule Dumbrav[, se ridicase unul din ei (era ]n clasaa VI-a), colegii mei v[ roag[, prin mine, s[ ne explica\i ceeste Dumnezeu.

Dumbrav[ r[mase ]nm[rmurit.— Da ci, bre, voi v-a\i z[rghit? Valeu! D-ap[i ave\i r[bdare,

bre, p`n[ la anul macar, c`nd v-o veni mintea. Ci vrai, s] m[bat cu p[rintele?

Totu=i le schi\ase c`teva aspecte ale problemei.Felix ]=i aminti acei ani =i se sim\i trist; ]n el clocoteau

idealuri mari, probleme =i energii. Otilia ]i pl[cuse de la ]nceput,pentru aerul ei de intelectual[ blazat[, care nu vrea s[ spun[

Enigma Otiliei

257

ce =tie, =i ]n acela=i timp pentru sub\irimea ei delicat[,botticellian[. Ei, Felix i se putea dedica, consacra. Otilia i se]nf[\i=ase de la ]nceput ca o finalitate, ca un premiu, mereudorit =i mereu am`nat, al meritului lui. Voia s[ fac[ ceva maredin cauza Otiliei =i pentru Otilia. Dep[rtarea de fat[ nu-l sup[ra]n sine, ba ]ntr-un fel ]i convenea, fiindc[ gusta, ca un c[lug[r,bucuria de a se ]nf[\i=a mai t`rziu Otiliei perfec\ionat suflete=te.}l sup[ra ]ns[ c[ plecase cu Pascalopol. Asta ]ntuneca pu\infigura Otiliei. Fecioara Maria este venerat[ de to\i =i nu e anim[nui. O fat[ care prime=te omagiile unui om ]n v`rst[ =i seplimb[ cu el ]n str[in[tate e suspect[ de aspira\ii comune, deobtuzitate pentru marile sacrificii b[rb[te=ti. Ar fi vrut-o peOtilia c[lug[ri\[, refuz`ndu-se tuturor. Atunci ar fi r[mas =i elascet ]n onoarea =i adorarea ei. Pe Georgeta, Felix n-o dispre\uia.}=i m[rturisea chiar c[-i place =i c[ o dore=te. }l sup[ra ]ns[ c[,fiind mai redus[ intelectualice=te dec`t Otilia, nu c[zuse ]ncap[tul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georget[frumoas[ ca =i aceasta, dar de un cinism mai accentuat, maiincon=tient. Ar fi voit-o c[zut[, r[t[cit[, ca prostituatele dinromanele lui Dostoievski, care ]n abjec\iune mai au o lic[rirede con=tiin\[ moral[. Atunci i s-ar fi sacrificat invers dec`tOtiliei, salv`nd-o, ridic`nd-o p`n[ la el, vindec`nd-o trupe=te=i suflete=te. A=a, Georgeta ]l irita pu\in. Era ]nc`nt[toare defrumuse\e =i s[n[toas[ tun, imoral[, dar cu luciditate, cuprincipii burgheze =i bun-sim\. Nu numai c[ n-avea nevoie desalvatori, dar ]l privea pe Felix matern, ]ngrijor`ndu-se destudiile =i reputa\ia lui, acord`ndu-i favoruri din caritate.Raportul acesta era insuportabil, cu at`t mai mult, cu c`t, ]nochii fetei, Felix credea c[ z[re=te o sclipire de ironie. R`deaoare Georgeta ]n sine de naivitatea lui Felix, care o privea cape o sf`nt[, sau, dimpotriv[, era mai onest[ dec`t ]=i ]nchipuia,=i atunci ea observa cu mali\ie orient[rile lui ]n lumea femeilor?

Felix sim\ea, mai mult dec`t nevoia fiziologic[ =i psiholo-gic[ de a avea femei =i de a le iubi, necesitatea de a discutadespre femei, de a-=i g[si un punct de vedere metafizic, ]ncare =[-=i ordoneze via\a sentimental[. }l plictiseau eternele

258

G. C[linescu

apostrofe =i insinu[ri triviale ale colegilor: „Te-am v[zut cu odam[ bine“, „Ai dat o lovitur[„, „Faci ceva?“, „Sper c[ nu enumai platonic!“

B`ntuit de astfel de g`nduri, mergea ]ncet de-a lungulCheiului D`mbovi\ei, c`nd ]l opri cu bra\ele larg deschise colegulWeissmann. Vorbea pu\in cu el, abia ]l cuno=tea de fapt, totu=inu r[mase deloc surprins de familiaritatea studentului.

— Ce mai faci! ]l ]ntreb[ Weissmann. Te plimbi g`nditor,e=ti pierdut ]n contempl[ri. Faci poezii?

— A=! protest[ Felix.— +i de ce s[ nu faci? Crezi c[ eu n-am f[cut? Ce, e ru=ine?

Am f[cut caiete ]ntregi de poezii, eram a=a de sentimental]ntr-o vreme!

— Publici? ]ntreb[ Felix.— Ce s[ public? Le-am citit unui prieten al meu, b[iatul

cel mai inteligent de pe lume, cel mai delicios; el mi-a citit peale lui, =i eu le-am aruncat pe foc pe ale mele. B[iatul [sta arecel mai mare talent, e mai tare ca Heine.

— Cum ]l cheam[?— Cum ]l cheam[? Barbu Nem\eanu! Trebuie s[-l cuno=ti,

e de pe acum un poet celebru.Felix m[rturisi c[ nu-l =tie, ceea ce mir[ pe Weissmann,

care nu-=i lu[ totu=i aere de suficien\[.— Amice Sima, pe b[iatul [sta trebuie s[-l cuno=ti

numaidec`t, este cel mai mare poet contemporan. }\i fac eucono=tin\[. Am s[-\i aduc revistele ]n care public[ el, s[-\idai =i dumneata seama. De ce s[ te privezi de o asemeneabe\ie liric[?

Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar =i gesticula,oprindu-se din c`nd ]n c`nd =i rezem`ndu-se de balustradacheiului, spre a demonstra mai bine =i a-i declama unele versuri,persuasiv, ]n =oapt[, tr[g`ndu-le cu m`na din gur[ =i sug`nddin buze voluptuos, ca dup[ mu=carea unei piersici. }i puse luiFelix repetate ]ntreb[ri, dac[ nu cunoa=te cutare sau cutarepoet rom`n sau str[in, =i Felix trebui s[ recunoasc[ ru=inat c[nu era at`t de informat.

Enigma Otiliei

259

— Ascult[ o poem[ delicioas[:Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une âme,Où dans l’air énervé flotte du répentir,Où sur la vague lente et lourde d’un soupirLe coeur le plus secret aux lévres vient mourir.Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une âme,Et ces soirs-là, je vais tendre comme une femme.1

Weissmann declama prelung, c`nt`nd aproape, apropiindu-se=i dep[rt`ndu-se de urechile lui Felix, a=a cum fac violoni=tii\igani ]n Ungaria =i Austria.

— Cum? Nu-\i place, poate?! A=a un poem minunat! Credc[ =tii de cine e! Cum, nu =tii?! E de Albert Samain, cel maimare poet francez, mai mare dec`t Lamartine. E o celebritate.

De Samain Felix auzise =i-=i aduse chiar aminte c[ v[zuse]ntre c[r\ile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin del’Infante. Dar nu-l citise fiindc[ nu-l atr[sese p`n[ acum poeziile.}l interesau romanele care ]nf[\i=au cazuri de energie viril[, detenacitate ]n ambi\ie, biografiile oamenilor mari, ]n genere toatec[r\ile care tratau despre problema educ[rii voin\ei. }n anulacesta ]nt`i de facultate citise pu\in[ literatur[ =i foarte multec[r\i de medicin[. Mai mult dec`t risipirea, prefera profundi-tatea ]ntr-un lucru hot[r`t. Acum, ]ns[, sufletul ]i era sonor.Declama\ia lui Weissmann, care oprea ]n loc pe trec[tori, ]ipl[cea =i se decise ]n g`nd s[ citeasc[ acas[ pe Samain.

— Ai iubit vreodat[? ]ntreb[ brusc studentul, dup[ ce-laruncase inutil prin poezia ruseasc[, prin Nekrasov =i Balmont.

— Cred c[ da! r[spunse dup[ pu\in[ ezitare Felix.Weissmann ]l privi incredul, apoi se porni, cu obi=nuita

frenezie, pe confesiuni.— Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal,

a=a cum numai o dat[ un om iube=te ]ntr-un secol. Am material1 „Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[

Prin aerul sensibil c`nd trec p[reri de r[u,+i c`nd pe valul unui suspin ]ncet =i greuCuv`ntul cel mai tainic pe buze-abia se stinge.Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[+i-n serile acelea merg bl`nd ca o femeie“ (fr. — n. red.).

260

G. C[linescu

sufletesc s[ fac bucuria unui poet mare. Am iubit o fat[extraordinar[, un adev[rat ]nger, o fat[ nervoas[, impresio-nabil[, o fat[, ]\i zic, al c[rei suflet vibra ca o vioar[ scump[sub arcu=ul unui Enescu, o adev[rat[ Marie Baskirtscheff. Ampetrecut cu ea ceasuri divine, ne-am topit ]n be\ia sf`nt[ ac[rnii. Apoi am vrut s[ ne sinucidem am`ndoi. Ne-am ]nchis]n cas[ =i-am dat drumul la gaz. Fata s-a speriat la sf`r=it =i a\ipat, =i atunci a venit o m[tu=[ a ei cu vecinii =i au spart u=a.

— +i de ce a\i vrut s[ v[ sinucide\i?— De ce am vrut s[ ne sinucidem? =opti tainic =i grav

Weissmann. Tu nu cuno=ti durerea c[rnii, desperarea de a fiajuns pe culmile be\iei, de unde nu mai e nici o fericire posibil[?C`nd ajungi o astfel de culme, imediat te n[v[le=te ur`tul.Ne-a fost sil[ de via\[, am vrut s[ prelungim clipa ]n eternitate.

Lui Felix Weissmann i se p[ru cam prea teatral de subtil,dar seriozitatea cu care ]=i f[cea tragedii strict gratuite ]l ]nc`nta.I se rede=teptau ]n suflet emo\iile nop\ilor de disput[ de laLiceul Internat.

— M[ ]ntrebi de ce am voit s[ ne sinucidem? continu[Weissmann. Tu ai citit Weininger, marele Weininger, cel maiteribil g`nditor contemporan?

Felix trebui cu ciud[ s[ m[rturiseasc[ c[ nu citise nici peWeininger =i fu umilit de pu\inele lui cuno=tin\e =i uimit deinforma\ia colegului.

— N-ai citit? Te-ai privat de cel mai delicios festin alintelectului. }\i fac eu rost de cartea lui; =tiu eu de unde s[\i-o cumperi cu un rabat inimaginabil. C`nd ai ceva decump[rat ]n materie de c[r\i, spune-mi mie, =i-\i cump[r maiieftin ca oriunde.

— Cine este acest Weininger? ]ntreb[ Felix plin de curiozitate,dorind sincer s[ se informeze.

— Weininger? Weininger este cel mai grozav critic alfemeii, din care cauz[ s-a =i sinucis. Dup[ el, femeia estenumai sexualitate, pe c`nd b[rbatul e sexual numai temporal.La ea sexualitatea e ]ntins[ pe tot corpul. Eu =i iubita mea,care prin excep\ie avea un suflet viril de intelectual[, am r[mas

Enigma Otiliei

261

]nsp[im`nta\i c`nd am citit cartea, =i ea mi-a dat ideea s[ nesinucidem, sc`rbit[ de realitate, care contrazicea idealul ei.

— Vreau s[ citesc aceast[ carte! zise Felix.— Vrei se cite=ti Geschlecht und Charakter? Admirabil.

D[-mi un franc =i \i-o procur eu.Felix ]i d[du francul. Merser[ c`t[va vreme t[cu\i unul

l`ng[ altul, fiindc[ Felix, de=i iubitor de discu\ii, se sim\eastingherit s[ fac[ m[rturisiri. I s-ar fi p[rut o necuviin\[ s[pomeneasc[ numele Otiliei, =i chiar al Georgetei, fa\[ de unaltul, =i chiar s[ fac[ oric`t de mici aluzii la existen\a lor. Cas[ nu par[ plictisit, ]ntreb[ pe Weissmann cum tr[ie=te, cescopuri urm[re=te, dar se c[i numaidec`t, av`nd sentimentulc[ cere altuia indiscre\ii pe care el nu ar voi s[ le fac[.Weissmann nu p[ru deloc contrariat =i se porni pe confesiunif[r[ nici o umbr[ de ru=ine:

— Tr[iesc ca un c`ine, ca un desperat. Am pe capul meutrei surori mici =i o m[tu=[ b[tr`n[, pe care trebuie s[ le ]ntre\ineu, =i st[m cu to\ii ]ntr-o odaie mizerabil[, un fel de camer[de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scar[ delemn mobil[. Eu trebuie s[ pl[tesc chirie, eu trebuie s[ g[sescde m`ncare.

— +i cum faci?— Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injec\ii

ieftine pe la lucr[tori, sunt redactor la o gazet[ socialist[,traduc c[r\i pentru un editor, dau lec\ii particulare, asta fac.Eu sunt un proletar care a=teapt[ m`ntuirea clasei mele prindialectica istoriei.

— E=ti socialist?— Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari f[r[

prejudec[\i, din lume, cuget[ ca mine. Eu sunt socialist=tiin\ific. Sus\in colectivizarea mijloacelor de produc\ie =imoralizarea dragostei prin eliminarea venalit[\ii: dragosteneconstr`ns[.

Felix, cu toate c[ era lipsit de prejudec[\i, sim\i o stingherire]n fa\a acestor formule. }n sufletul lui se sim\ea burghez =i admiralini=tea, independen\a autoritar[ =i rafinamentul lui Pascalopol.

262

G. C[linescu

— Crezi, ]ntreb[ el, c[ la noi sunt potrivite astfel de reforme?— Nu cuno=ti chestiunea, ripost[ Weissmann. A demonstrat-o

la noi cel mai mare critic rom`n.— Maiorescu?— Ce Maiorescu? Maiorescu e un pigmeu, Maiorescu e

ceva ca degetul mic de la un picior al lui Brandes. Eu ]\i vorbescde Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic rom`n, care a scrisdespre G. Co=buc un articol excep\ional, Poetul \[r[nimii.Trebuie neap[rat s[-l cite=ti.

Weissmann vorbea cu at`ta pasiune =i convingere, c[ trec[torii]ntorceau capul. Felix nu-i ]mp[rt[=ea nici o idee, dar era ]nc`ntatde frenezia lui ideologic[, a=a de absent[ la al\ii.

— Am s[ mai stau un an, doi ]n Rom`nia, unde nu pot s[g`ndesc liber, p`n[ ]mi m[rit surorile =i plasez pe m[tu=a lavreun cumnat, =i apoi m[ expatriez. M[ duc ]n Fran\a.

Felix ]i m[rturisi c[ =i el avea de g`nd s[ plece la Paris,pentru a-=i des[v`r=i studiile, dar c[ sim\ea ca o datorie deonoare s[ se ]ntoarc[ apoi ]n \ar[, spre a contribui la progresulei. }l ]ntreb[ dac[ pe el nu-l mi=ca la fel acel obscur devotamentpe care ]l are orice om pentru p[m`ntul ]n care s-a n[scut.

— Tu po\i s[ vorbe=ti a=a, fiindc[ e=ti cre=tin. Eu sunt evreu,suspectat ]n sentimentele mele patriotice. +i dac[ am s[-\i spunc[ =i mie ]mi r[scole=te sufletul doina rom`neasc[, ai s[ m[crezi? Mi-e team[ c[ n-ai s[ m[ crezi nici tu. Mul\i ne atribuieexclusiv obstina\ia de a vedea peste na\ii, de a preg[ti r[sturn[ri.Mirabeau, Danton, te ]ntreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contrapatriei franceze? To\i cei care cuget[ la binele de m`ine alomenirii =i v[d peste prezentul ]ngust sunt califica\i nepatrio\ide c[tre privilegia\ii prezentului. Eu sunt patriot rom`n, ]ns[ ]nnumele \[r[nimii =i al proletariatului, al[turi de orice bun rom`ncare nu exploateaz[. Azi, ]n societatea burghez[, to\i cei careg`ndesc ca mine, evrei sau cre=tini, f[r[ deosebire, sunttr[d[tori. Ce-s eu de vin[ c[ frecventez spiritele cu viziuneaviitorului? Am sau n-am eu dreptate?

— Poate ai dreptate, zise Felix, logic vorbind. Dar sufletulmeu nu poate dep[=i datele experien\ei imediate. E totuna cum

Enigma Otiliei

263

mi-ai spune c[ e zadarnic s[ iubesc o fat[, fiindc[ peste at`\iaani va fi b[tr`n[ =i va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singuracare exist[ pentru mine, ira\ional.

— Sofism, sofism, e=ti un escroc al logicii! vocifer[Weissmann gesticul`nd, gata s[ dea n[val[ cu alte argumente.Felix ]ns[ ajunsese aproape de cas[ =i trebuir[ s[ se despart[.Weissmann ]l ]ntoarse din drum, ]i privi hainele, le pip[i stofacu m`na =i se ar[t[ nemul\umit, de=i costumul lui Felix erafoarte bun, numai pu\in cam gros pentru anotimp.

— Vrei s[ por\i un costum elegant, cum poart[ numaiDemetriad de la Na\ional? D[-mi costumul [sta vechi =idou[zeci de franci, =i eu ]\i procur un costum nou, cum n-aimai purtat toat[ via\a.

Felix se codi, dar Weissmann ]i v`r] ]n m`n[ o adres[ pe ocarte de vizit[.

— |ine asta, parc[ ce pierzi? C`nd ai s[ te decizi, ai s[ teduci =i-o s[-\i par[ bine!

— S[-mi aduci pe Weininger! ]i strig[ de departe Felix,f[c`ndu-i un semn amical cu m`na.

Ajuns acas[, intr[ de-a dreptul ]n odaia Otiliei =i c[ut[poeziile lui Samain. Le r[sfoi, se l[s[ pe un scaun cu ele ]nm`n[, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoas[,m[t[soas[ ]l umplea de ]nfior[ri noi. Nu-i pl[cea ]n fondpoezia, o g[sea prea pre\ioas[, dar pricepu prin ea reveriileOtiliei, tumulturile ei t[cute de fat[. Pe marginea mesei z[riun degetar =i o p[pu=[ de stof[. Din paginile volumului c[zuun mic ac de p[r ondulat =i o panglic[ verde. Otilia ]i ap[ru cao fiin\[ fragil[, suferind la o muzic[ prea tare, ca o floarerespir`nd ]n ]ntuneric umiditatea. O fat[ care citea astfel defluidit[\i nu putea fi o fiin\[ diabolic[, ci contemplativ[, victim[a oric[rei mi=c[ri pasionale prea tari, dependent[ de cel carear fi fascinat-o. Ur] pe Samain. Se duse ]n odaia lui =i lu[ ocarte medical[ ]n care se vorbea tocmai de conforma\ia femeii=i autorul sublinia, cu oarecare patetism, destinul ei depasivitate. Felix ]l c[ut[ ]n zilele urm[toare pe Weissman =inu-l l[s[ p`n[ nu c[p[t[ pe Weininger. }l citi cu pasiune, dar

264

G. C[linescu

am[r[ciunea acelui original sinuciga= nu-l contamin[. Dimpo-triv[, r[mase cu convingerea =i mai ]ntip[rit[ c[ femeia e ofiin\[ slab[, victim[ a fiziologiei ei, orientabil[ dup[ b[rbat,care trebuie s-o ocroteasc[ =i s[-i ]mprumute personalitatealui. Contactul cu Weissmann =i cu problemele sale dezv[luilui Felix o latur[ care-l ru=in[. Da! Citise multe lucruri pentruv`rsta lui, ]ns[ d[duse cu prea mult orgoliu aten\ie numaipreg[tirii tehnice. Nu-=i cercetase sufletul, nu-=i pusese proble-me, fusese un animal ambi\ios. Via\a avea aspecte multiple =iera st[p`nit[ de legi interioare, sub ap[sarea c[rora orice om]=i avea iertarea lui. Fusese un ]nfumurat egoist, mul\umit c[are o stare, necunosc`nd nici o mizerie, purt`ndu-se cu lumearece. Desigur, Titi era un b[iat mediocru, dar avea =i el unsuflet. }l umilise prin preten\iile lui savante =i-l jignise ]n amorulpropriu, purt`ndu-se indiscret ]n afacerea cu Georgeta. Aglaeera rea, du=m[noas[, dar fiindc[ ]=i iubea copiii. Cu Pascalopolse purtase f[r[ nici o delicate\e, de=i n-avea nici un drept asupraOtiliei. }ndeosebi, Felix ]=i scrut[ atitudinea lui fa\[ de celedou[ fete =i se g[si profund vinovat. Pe Otilia o urm[rise, ]naintede a se ]ncredin\a c[ fata ]l iube=te, compromi\`ndu-i, agrav`ndu-isitua\ia, iar pe Georgeta o vexase pur =i simplu. Era =i ea o fiin\[ca toate fiin\ele, care voia s[ aib[ un c[min =i s[ fie stimat[.Chiar dac[ nu era dec`t o fat[ u=uratic[, nu se c[dea s[ fug[ ]nchipul acela la= din patul ]n care ea ]l primise cu at`ta v[dit[sfial[, cu un respect care-l m[gulise. Ea ]l iubea, f[r[ ]ndoial[,=i-l socotea mai presus de ea. Felix se hot[r] ca, pe dat[ ce-=i vafi trecut examenele, s[ fac[ unele lecturi de documentare maigeneral[ ]n domeniul vie\ii =i s[ se scruteze mereu, spre a-=isurprinde =i sugruma orice impulsiune orgolioas[, =i orice cruzimefa\[ de al\ii. Ca s[ nu uite, ]=i lu[ caietul =i scrise neted:

„Voi c[uta s[ fiu bun cu toat[ lumea =i modest, =i s[-mi faco educa\ie de om. Voi fi ambi\ios, nu orgolios.“

Felix, dup[ mult[ lupt[ cu sine ]nsu=i, ajunse la concluziac[ „trebuie“ s[ se duc[ la Georgeta, spre a repara impresia der[ceal[ pe care o l[sase fetei. }l tulbura ]ns[ faptul c[ sila pe

Enigma Otiliei

265

care =i-o f[cea ]l bucura l[untric. Lua deci drept hot[r`re ceeace nu era dec`t sl[biciune? +i apoi, nu cumva nu mai iubea]ndeajuns pe Otilia? C[ut[ s[ se analizeze sincer =i crezu c[descoper[ aceast[ dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia cape o viitoare so\ie, Georgeta ]i era trebuitoare fiziologice=te. }ltulbura, o dorea, dar nu se temea c[ ar putea s[ se ]ndragosteasc[de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu opl[cere ]ntristat[. I se p[ru chiar curios lui Felix c[ o fat[ a=a dejovial[ =i deliberat[ ]n tot ce face, exprim`nd prin perfec\iuneade mare p[pu=[ de por\elan femeia crud[, indiferent[, e at`t depreocupat[ de cazuistica moral[.

— Domnule Felix, ]i zise ea, ]mi pare sincer r[u de Titi.N-am vrut deloc s[-l fac s[ sufere. Dumneata nu ]n\elegi c[e perfect absurd ca eu...? }n sf`r=it, e ridicol. E de vin[ numaiSt[nic[. Dar sunt =i eu vinovat[, c[ m-am jucat. Generalula aflat, tot St[nic[ trebuie s[-i fi spus, cum are obiceiul, =imi-a f[cut aluzie. Nu din gelozie, ]nchipuie-\i, din bun[tate.E un om bun.

Lui Felix i se p[ru ciudat[ =i aceast[ bun[tate a unor oamenicu o situa\ie moral[ at`t de independent[. Se g`ndi =i la Aglae,=i la Pascalopol =i-=i f[cu mintal socoteala c[ fiin\ele dezlegatede c[tu=ele familiei, trecute prin toate pl[cerile vie\ii, suntmai ]ng[duitoare. }n tot cazul, fu ]nduio=at de judecataGeorgetei =i o privi lung.

— Ascult[, zise aceasta, eu am preten\ia de a fi frumoas[,seduc[toare, =tii, nu sunt ]ng`mfat[, dar o femeie ]=i d[ seamanumaidec`t de felul cum e privit[ de b[rba\i. +i, apoi, ]ntagma mea sunt de o castitate aproximativ[, pot s[ inspirtulbur[ri romantice. M-am ]ntrebat: e=ti un timid, sunt eu lipsit[de interes pentru un om cult? Spune-mi drept, nu m[ sup[r!De ce fugi de mine?

Sub imperiul hot[r`rii lui disciplinare, Felix se apropie deGeorgeta =i-i s[rut[ m`na. }n fond, era tulburat =i se temu c[nu va fi consecvent. Sim\i c[ o for\[ natural[, imperioas[ cereca rela\ii de acest fel cu femeia s[ devin[ normale. Georgeta]i v[zu obrazul ]nro=it =i ochii vinova\i =i-l lu[ de b[rbie (]nsine, Felix fu iar ]nciudat).

266

G. C[linescu

— Ce curio=i sunte\i voi, tinerii, ]ndr[zne\i =i plini deascunzi=uri! De ce-ai fugit atunci?

— Trebuie s[ ]n\elegi c[ e jenant pentru mine s[ lipsescnoaptea de acas[. Mo= Costache e un om b[tr`n, merit[ respect.Apoi, Otilia...

— O iube=ti, nu?Felix g[si o deosebit[ mul\umire s[ se m[rturiseasc[ =i i se

p[ru chiar foarte firesc ca s[-=i dovedeasc[ astfel prietinia fa\[de Georgeta:

— O iubesc, ]ntr-adev[r.Georgeta ]l str`nse repede de un bra\ =i-l s[rut[.— Dar la mine ce cau\i atunci, a=a iube=ti tu pe Otilia?Felix se d[du ]napoi, dezarmat de argument. Georgeta

redeveni serioas[.— Nu, zise ea, glumesc, desigur. Iube=ti ]ntr-adev[r pe Otilia

=i o fericesc. Nu faci o crim[ dac[ vii la mine, oric[rui b[rbat]i e ]ng[duit asta.

— Nu-i a=a? se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legatde mult, din copil[rie. +i pe tine te iubesc... altfel. N-am avutnici o inten\ie rea atunci, ]ng[duie-mi s[ repar gre=eala.

— Ah, r`se Georgeta, ce =iret e=ti! Vrei iar[=i s[-l tr[dez pegeneralul cu tine? Ei bine, am s[ fac =i asta, fiindc[ sunt o fat[bun[ =i, de altfel, am prins sl[biciune pentru tine, dar f[r[manifist[ri casnice. Ai dreptate, ]n definitiv, ]ns[ afl[ c[ ]ncele din urm[ devin primejdioas[. Un t`n[r s-a sinucis din cauzamea! Iube=te-m[ pe furate, nu te z[p[ci!

Pe Felix, aceast[ moral[ ]l sup[r[ iar[=i, lucru pe careGeorgeta ]l remarc[. Fata se a=ez[ pe genunchii lui Felix =i-i]nconjur[ g`tul cu un bra\.

— Sunt o proast[ c[-\i fac at`ta moral[, iart[-m[, inspiriat`ta respect, ]nc`t am devenit pedant[. La drept vorbind, ]miplaci, asta-i principalul! F[ cum crezi!

Ca un fulger trecu prin mintea lui Felix iar[=i imagineaOtiliei. Hot[r`rea de a-i fi absolut credincios ]i ]nt`rziaspontaneitatea pl[cerii de a se sim\i al[turi de Georgeta, apoise sim\i profund ridicol ca ]n asemenea ]mprejurare s[ stea s[

Enigma Otiliei

267

mai c`nt[reasc[ sentimentele. Se l[s[ cu totul ]n voia sim\urilor,=i at`t el c`t =i Georgeta fur[ ferici\i ]n acest joc care aveasavoarea primejdiei, f[r[ a fi propriu-zis amenin\a\i. La plecare,Georgeta ]l privi pe Felix cu o simpatie ad`nc[ =i-i =opti cu ungale= repro=:

— Felix, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine! Fii impertinent, a=atrebuie s[ fie un b[rbat! |i-o spun pentru binele t[u.

Felix se sim\ea fericit. Era absurd s[ t[g[duiasc[ acest lucru.Se sim\ea mai ales ocrotit de toate ]mprejur[rile =i de oamenica de o conjura\ie a favorii. Otilia ]i p[stra un g`nd de departe=i el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta ]i d[dea cu mariging[=ii ceea ce era ]n puterea ei. Era ]ns[ nemul\umit de el]nsu=i, de aceast[ lupt[ l[untric[ ]ntre impulsurile momentane=i nevoia congenital[ de a-=i face un program ]n via\[. Dac[se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de oricecapacitate de ascez[ ]n numele unei iubiri mai pure, dac[ nuse va duce, va fi un ridicol cazuist, timid. Otilia =i Georgeta=edeau foarte bine laoalt[, lucrul era limpede, cu toat[]nd[r[tnicia de a g[si vreo antinomie. Mai degrab[ ]l sup[r[facilitatea rela\iilor lui. Parc[ nu el cucerise pe Georgeta, ciea ]l cucerise pe el. +i Otilia ]l privise ca pe un factor de ac[rui ini\iativ[ nici nu se c[dea s[ se informeze. Felix avu ]ntreac[t ideea, pe care n-o l[s[ s[ se dezvolte din pudoare, c[spre a-=i controla voin\a =i capacitatea lui de a urm[ri un scopar fi trebuit s[ ]ncerce s[ cucereasc[ experimental o alt[ fat[,inaccesibil[. }ns[ examenele ]l absorbir[ cu totul =i c`t[vavreme uit[ =i de Otilia, =i de Georgeta.

Pe c`nd citea un curs, str[duindu-se s[ memoreze pagin[cu pagin[, mo= Costache, dup[ ce d[du c`teva t`rcoale prinfa\a od[ii lui, cr[p[ u=a =i ]=i v`r] ]n[untru capul lui ca o bil[.

— Nu-nu-nu te-te duci nic[ieri azi? ]ntreb[ el.— Nu. Am de ]nv[\at. Dar de ce? Ai vreo trebuin\[ de ceva?— Nu. Am zis c[ e frumos afar[, e soare, \i-ar face bine s[

mai iei aer. Eeee ]ntuneric aici!— }\i mul\umesc, zise Felix. Am s[ ies m`ine. Azi vreau s[

citesc cursul.

268

G. C[linescu

Mo= Costache scoase capul din ]ntredeschiz[tura u=ii =i d[dus[ plece. Ezit[ ]ns[, =i dup[ c`teva t[rcoale ]l v`r] din nou.

— Nu-nu-nu ie=i din odaie, nu-i a=a? Pe jos e ur`t, fa-facni=te repara\ii.

— Nu ies! r[spunse Felix.— Bi-bine faci! se b`lb`i mo= Costache, vesel.De=i ]ntreb[rile b[tr`nului erau cam f[r[ rost, Felix nu le lu[

]n seam[, dar r[mase cu sugestia vremii frumoase. }ntr-adev[r,i-ar fi pl[cut s[ se plimbe pu\in la +osea, s[-=i mai consolidezeprin odihn[ terminologia ]n memorie. De jos se auzi un huruitca de mobil[ t`r`t[ pe du=umea =i apoi b[t[i de ciocan. }=iarunc[ ochii prin ferestrele geaml`cului =i v[zu c[ ]n curte nuera nimeni. U=a de la odaia Marinei era ]nchis[ cu lac[tul, ceeace ]nsemna c[ b[tr`na nu era acas[. Mo= Costache ap[ru deodat[]n curte cu un ciocan ]n m`n[. Privi ]nspre poart[, ]n fundulcur\ii, ]n toate p[r\ile, uit`nd s[ arunce ochii ]n sus, apoi se]ntoarse, c[lc`nd ]n v`rful picioarelor chiar pe p[m`nt, ca unho\. Se auzir[ din nou huruituri =i sc`r\`ituri ca de lungi cuietrase greu cu un cle=te. Felix se decise s[ plece ]n ora=. Tottrebuia s[ m[n`nce undeva, de vreme ce Marina nu era acas[.Se d[du jos pe scar[ f[r[ s[ fie auzit. }n sufragerie ]ns[ fu oprit ]nloc de o scen[ pe care n-o a=tepta. Marele bufet era dat la oparte, iar mo= Costache =edea ]ngenuncheat ]n fa\a unei g[uri ]ndu=umea, f[cut[ prin scoaterea unei buc[\i de sc`ndur[. }n ea,Felix z[ri, f[r[ s[ vrea, o cutie de tabl[ de-ale Regiei, ]n careluceau monede, =i un pachet cu h`rtii, dup[ toat[ aparen\a,bancnote. B[tr`nul se silea, cu m`inile tremur[toare =i pline desudoare, s[ pun[ repede deasupra bucata de sc`ndur[. Felix vois[ se strecoare ]nd[r[t pe u=[ f[r[ a fi v[zut, dar du=umeauatrosni sub pa=ii lui, =i mo= Costache s[ri galben ]n picioare cuciocanul ]n m`n[:

— Ci-ci-cine e? Nu intra!— Eu sunt, mo= Costache! Am venit s[-\i spun c[ m[ duc

]n ora=. Dac[ voiai s[ repari dulapul, trebuia s[-mi spui mie,s[-\i ajut.

Felix min\ise inten\ionat, dar mo= Costache ]l crezu sau sef[cu c[-l crede.

Enigma Otiliei

269

— Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt pu\in o sc`ndur[, ]l repar eu,c[ m[ pricep.

Felix se strecur[ pe u=[ cu ochii ]n tavan, ca s[ dovedeasc[b[tr`nului c[ nu vede nimic. Pe dat[ ce ie=i, auzi cheiar[sucindu-se ]n broasc[. Ie=it ]n strad[, ]ntoarse instinctiv privirea=i v[zu c[ mo= Costache p`ndea la fereastr[ s[ vad[ dac[ aplecat. B[tr`nul ]i f[cu un semn de adio cu m`na, ca s[ fiesigur c[ pleac[.

— Imprudent b[tr`n, ]=i zise Felix, dac[ afl[ St[nic[, eun om mort.

St[nic[ nu afl[, dar extraordinarul lui sim\ pentru tot ce sepetrecea ]n umbr[ pe raza intereselor lui ]l f[cea nelini=tit =ic[ut[tor ca o pisic[ ]n preajma unei fripturi. Felix nu-=i puteada seama, ]n definitiv, ce urm[rea St[nic[, =i nici acesta nui-ar fi putut explica ]ntr-un acces de sinceritate. St[nic[ nuurm[rea nimic special, a=tepta numai, ]nfrigurat, lovitura cares[-i schimbe cursul vie\ii. Aceast[ relativ[ gratuitate a activit[\iilui ]l f[cea fecund ]n idei =i ascu\it ]n intui\ii, ca pe un adev[ratartist. St[nic[ era pretutindeni, ]ntreba de toate, d[dea sfaturi ]ntoate direc\iile, era frate, p[rinte, consilier pentru oricine,]nduio=`ndu-se de propriile lui improviza\ii sentimentale. Felix]l surprindea adesea privind pe fereastr[ ]n odaia lui mo= Costachesau cotrob[ind prin cas[. Totdeauna ]ntorcea astfel vorba, ]nc`tindiscre\ia lui p[rea un lucru firesc =i ne]nsemnat. Felix ]l g[si]ntr-o zi chiar ]n odaia lui. }l v[zuse bine cum scotoce=te princamer[, dar, c`nd intr[, St[nic[ =edea pe un scaun l`ng[ mas[=i contempla atent o pagin[ dintr-un tratat.

— E foarte interesant[ chestia asta, zise el, b[t`nd cudegetele ]n carte, ca =i c`nd era limpede c[ pentru carte venise.C`nd termini examenele, s[ mi-o dai =i mie s-o citesc, vreaus[ m[ informez =i eu. Stiin\a exact[, asta a fost pasiunea mea.N-am avut p[rin\i...

Felix ]l privise totu=i a=a de surprins, ]nc`t St[nic[ sim\inevoia de a mai da o ]ndrept[\ire prezen\ei lui acolo:

— Domnule, m[ uitam la Marina asta, a ]mb[tr`nit r[u,s[raca. +tii c[ le e cam rud[ dumnealor! Ai dracului oameni!

270

G. C[linescu

S[-\i fie rud[, =i s-o faci servitoare. +i nici nu-\i ]nchipui ]n c`tefamilii bune, m[-n\elegi, exist[ porc[ria asta! O sor[ nem[-ritat[, o m[tu=[, a=a pu\in mai cretin[, spal[ rufele celorlal\igratis. S[ zic c[ Marina nu prea face cine =tie ce treab[, dar,oricum gratis, e o afacere. Eu a= lua-o bucuros, s-o scap dinmizeria asta, dar te las[ dumnealor? Culmea, nu vrea nici ea.Domnule, Marina asta trebuie s[ aib[ parale, pe onoarea mea,asta i-a ]mprumutat o dat[ lui mo= Costache dou[ mii de franci.Unde dracului i-o fi \in`nd? Cunosc o familie care \inea odecrepit[ de asta numai pentru c[ =tia c[ are bani. C`nd amurit ]ns[, n-au g[sit nimic. +tii de ce? Ia s[ v[d dac[ ai fler!

Felix ridic[ din um[r.— Avea amant, puiule, avea amant un coco=at, cu care

f[cuse =i doi copii admirabili, cel pu\in ca ten. Nu =tiu ce]nv[\a\i dumneavoastr[ la medicin[, dar coco=a\ii fac copiialbi, planturo=i, cu pieli\a ca de chiparoas[ =i crin, ca de plant[\inut[ ]n pivni\[. Mor ]ns[ matematic dup[ un an. Ei, eu m[]ntreb la cine r[m`ne Marina dac[, doamne fere=te (lucrul einevitabil), moare Costache? Cine se p[c[le=te sau se procop-se=te? }n locul dumitale, eu a= pip[i terenul, a= trage-o de limb[(am v[zut c[ Marina \ine la dumneata), s[ v[d ce bani are.Dumneata ai putea s-o iei foarte bine, ca student ai ]n ea ocomoar[, f[r[ nici un ban, pentru pu\in[ \uic[. +i pe urm[,=mechere, r[m`i cu banii. Dar e vorba, are, sau nu are?Dumneata ce zici?

— Niciodat[, r[spunse Felix, nu m-am g`ndit la asta, =ichestia mi se pare inactual[, bine]n\eles pentru cel interesat.Ar trebui s[ moar[ mo= Costache, apoi ea, sunt pea multeevenimente de a=teptat. Mi se par foarte solizi.

— Bine, bine, noi lucr[m cu probabilit[\ile. Ia s[ presupu-nem c[ eu, care am experien\[, =i dumneata, la care \in ca laun frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eupilotez, apoi ]mp[r\im beneficiile. Evident, e o loterie, dar oloterie cu toate numerele c`=tig[toare. Trebuie numai r[bdare.Numai cu asta nu tr[ie=ti, dar dac[ mai joci =i la alte loteriide astea, poate veni vremea c`nd toate s[ se trag[ deodat[.

Enigma Otiliei

271

Atunci trebuie s[ fii preg[tit. Dumneata e=ti doctor, pentrunumele lui Dumnezeu, =i =tii. Ce e via\a? Vax. Ai trecut de oanumit[ v`rst[, ]ncep bete=ugurile: ba un reumatism, ba ogut[, ba inima, ba rinichii. }ntr-o bun[ zi, pac, =i nu pic[unul, ci to\i de v`rste apropiate. E statistic, e =tiin\ific. Ieri l-apocnit pe Simion (se cur[\[ la sigur, fac prinsoare), m`ine pemo= Costache, =i nici ceilal\i n-o s[ tr[iasc[ o mie de ani. Er`ndul nostru, al tinerilor, s[ ne a=ez[m la masa vie\ii. Da,dar trebuie s[ fim preg[ti\i, s[ nu l[s[m lucrurile de azi pem`ine. B[tr`nii sunt =ire\i, escroci, \i-o spun eu, ca avocat,au du=m[nie declarat[ pe mo=tenitori. Un b[tr`n care toat[via\a n-a =tiut s[ se foloseasc[ de averea lui, gelos pe tineri,face farse, de pild[, las[ averea la o biseric[ sau la alteinstitu\ii =i mai neprev[zute. E frumos ca Otilia s[-=i ficonsumat aici tinere\ea =i apoi s[ r[m`n[ pe drumuri, tocmaic`nd e mai ]c`nt[toare =i are nevoie de lux?

— Nu cred eu c[ mo= Costache n-are s[ aib[ grij[ de ea,spuse Felix, pu\in atins.

St[nic[ ]i surprinse momentul de sl[biciune.— E ]n stare, e ]n stare, nu-\i face iluzii, b[tr`nii au psihologia

lor. E de datoria dumitale, dac[ zici c[ o iube=ti pe Otilia, s[pui um[rul s[ cre[m aici o atmosfer[ s[n[toas[, pentru casuccesiunea, c`nd o fi, s[ se deschid[ ]n mod echitabil. Orivrei s[ pun[ m`na soacr[-mea pe toate, pe averea ]n fond aOtiliei? Dumneata =tii c[ restaurantul a fost cump[rat de mo=Costache cu zestrea nevestei lui? Era, de fapt, dreptul fetei.

Felix f[cu un gest de protest la injusti\ie. St[nic[ atac[problema mai ad`nc:

— E din partea dumitale o fapt[ de moralitate. Fata astadulce, delicioas[ trebuie ferit[ de primejdii, de ispite. F[r[nimic =i nimeni pe lume, =tii ce face Otilia, ce e ]ndrept[\it[s[ fac[? Se arunc[ ]n bra\ele lui Pascalopol, asta face! +i-idau dreptate.

St[nic[, ]ncredin\at c[ a pus punctul pe i, ]nchise cu zgomottratatul de medicin[. Felix se ]ntunecase mai mult, iritat dereaducerea ]n chestiune a cazului Pascalopol.

272

G. C[linescu

— Ce pot s[ fac eu? zise el plictisit. Nu pot =i n-am c[dereas[ m-amestec. }n cur`nd voi fi major, =i prezen\a mea ]n aceast[cas[ va trebui s[ ]nceteze.

— Nici nu trebuie s[ faci nimic. S[ ai numai ]ncredere ]nmine, s[-mi u=urezi misiunea, s[ m[ l[=i s[ fac fericirea Otiliei=i a dumitale. Eu a= voi s[-l ajut pe mo= Costache, s[-l ]nv[\cum s[ fac[ bine lucrurile. Nu vezi ce prostii face? A v`ndutdou[ imobile p`n[ acum, cu sume mari. I-a primit banii ]nm`n[, stiu sigur asta, doar am vorbit cu cump[r[torii. Ei bine,ce-a f[cut mo= Costache cu banii? I-a pus la banc[? Nu cred!}\i ]nchipui c[ eu n-am colindat peste tot? B[tr`nii, domnule,nu depun banii! Ei vor s[ fie siguri de ei, s[-i aib[ ]n lab[, deaceea =i v`nd. Vor s[-i manipuleze, s[ p[c[leasc[ pe mo=teni-tori. B[tr`nii ]ngroap[, amice. Eu fac prinsoare cu dumneatac[ mo= Costache a ]ngropat undeva banii. Dar unde? Asta-ichestiunea. N-ai mirosit nimic, nu b[nuie=ti nimic?

— Nu, nici nu m-am g`ndit la a=a ceva!St[nic[ ]l scrut[ ne]ncrez[tor =i r`se tactic, cu capul l[sat

pe um[r.— Ho\ule, nu z[u! Nu-mi prea vine s[ te cred. Am ajuns la

convingerea c[ e=ti fin de tot. La dame, cel pu\in, e=ti maestru.N-am f[cut ]n doi ani cu Georgeta ce-ai f[cut dumneata ]ncinci minute. {=tia care au succes la dame se pricep =i ]nlucruri b[ne=ti, contrar p[rerii comune. Dar s[ zic c[ n-auzi,nu vezi. Eu te ]ntreb a=a, s[ v[d, dumneata cum judeci? Undes[-i fi ascuns?

— }n cas[ nu cred c[-i \ine, zise Felix, dintr-un sentimentde solidaritate cu b[tr`nul. Avarii ]ngroap[ banii prin gr[dini.

— Ei, asta ]n pove=ti, nu pe aici pe la ora=. Crezi c[ eu num-am plimbat prin gr[din[? Nici eu n-a= crede c[-i \ine ]ncas[. }ns[ s[ =tii c[ aici sunt ascunzi=uri pe care numai el le=tie =i soacr[-mea, ascunzi=uri de cas[ veche. Ai s[ vezi c[b[tr`nul nu face iarna foc, s[-l tai, ]n cutare sob[, ceea ce]nseamn[ c[-i e fric[ s[ nu-i ard[ b[netul ascuns prin apropiere.}n definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum ]=i a=terne, a=adoarme. Eu, unul, n-am nici un interes. M[ ocupam =i eu, a=a

Enigma Otiliei

273

ca filantrop, pentru binele lui, =i pu\in =i pentru Olimpia. Am,ca s[ zic a=a, un mandat moral, s[ ap[r interesele genera\ieinoi fa\[ de cea veche.

Fiindc[ Felix d[dea oarecare semne de plictiseal[, St[nic[se ridic[ =i chiar trecu pragul, dar se ]ntoarse din nou.

— Ceea ce vrusesem s[-\i spun, tocmai aia nu \i-am spus.Te invit[ Iorgu m`ine sear[ la nou[ la restaurant. Vine =i mo=Costache. Are omul o fat[ c[reia ]i rupe turta, =i a g[sit pretextca s[ dea o mas[ cunoscu\ilor, ]n vederea c[ a devenitproprietar. Mai mult pentru asta.Tocmai dumneata, care aimijlocit, ca s[ zic a=a, afacerea, =i mo= Costache sunte\i eroiiserii. Vin =i eu, nici vorb[.

— Nu cred c[ am s[ pot merge!— Refuz nu se poate. Am ordin s[ te aduc. Mai d[-le dracului

de examene! Mi se pare c-o s[-\i ar[t o fat[ fain[.}ncredin\at c[ a aruncat argumentul suprem, St[nic[ ie=i

pe u=[ maiestuos. }ntr-adev[r, Felix se duse la restaurant, fiindc[mo= Costache \inu neap[rat s[ fie ]nso\it, =i apoi pretindea c[trebuie s[ ]nchid[ casa peste tot cu cheia, fiindc[ a aflat c[umbl[ ni=te ho\i care se introduc prin case =i a=teapt[ acolo,ascun=i, p`n[ c`nd pleac[ lumea. }n „=ambrul“ ]n care Iorguoferea, plin de mul\umire, masa, Felix avu surpriza =i nepl[ce-rea s[ ]nt`lneasc[ ]ndivizii cei mai pu\in acordabili. VeniseGeorgeta, generalul, Olimpia =i chiar Titi, adus s-o ]nso\easc[,explicau ceilal\i, pe Olimpia p`n[ la sosirea lui St[nic[, =i s[fac[ portretul lui Iorgu. Era =i Weissmann, studentul (care ]ll[muri pe Felix c[ f[cea dantura familiei pe un pre\ absurd deavantajos). Nevasta lui Iorgu era o femeie gras[, enorm[, cufa\a sever[, hindenburgian[, =i p[rul ro=cat adunat ]ntr-un cocridicol de ascu\it. P[rea binevoitoare, cuviincioas[ =i de originegerman[. Fata, care da pretext s[rb[torii, nu era de fa\[. Fuseseculcat[ de mult. Mai participau c`teva figuri necunoscute, unfrate al lui Iorgu, un ofi\er cu r`s ]nc`ntat, ostentativ optimist,o sor[ a doamnei Iorgu, doi b[rba\i maturi, corect ]mbr[ca\i,dar cu aere de fl[c[i b[tr`ni. Unul se prezentase ca maestrucaligraf, =i Iorgu comunicase asisten\ei c[ arta musafirului

274

G. C[linescu

const[ ]n a face inscrip\ii, afi=e, liste de m`ncare, ]n feluritecaractere. Situa\ia lui Felix fu din cele mai penibile. A s[rutam`na Georgetei fa\[ de Olimpia =i de general i se ar[ta ca oopera\ie desperat[. }ns[ at`t Georgeta, c`t =i generalul avur[purt[rile cele mai cordiale. Georgeta ]l primi cu aclama\ii, =igeneralul voi cu orice chip ca Felix s[ se a=eze l`ng[ el. Titinu d[du nici un semn de sup[rare. F[cu el ]nsu=i un salut dinm`n[ lui Felix, cu obi=nuitul aer placid =i timid, p[r`nd a fiuitat cu des[v`r=ire incidentul. C`t despre Olimpia, ea nu f[cunici o dificultate moral[, ocupat[ s[ admire multele br[\[riale doamnei Iorgu, care ]=i scotea greoi =i cu mult[ amabilitatebijuteriile, spre a face pl[cere musafirilor. Totu=i, Felix eratulburat. Titi se afla exact ]n fa\a lui, de cealalt[ parte a mesei,cu ni=te buc[\i de h`rtie de bloc, pe care ]=i propunea, probabil,s[ treac[ la nemurire agapa. S[ stea de vorb[, cu o familiaritatepe care nu =i-o putea reprima, cu oric`t[ sfor\are la ipocrizie,]ntre privirile lui Titi =i ale generalului, i se p[ru lui Felix unchin nou. }n ochii lui Titi nu citi dec`t o mahmur[, enigmatic[lips[ de g`ndire. Generalul fu ]nc`nt[tor ]n chipul cel maijenant. }=i v`r`se un bra\ dup[ acela al Georgetei, =i altul dup[al lui Felix =i f[cea leg[tura de unire ]ntre ei, vorbindu-le ]ncet:

— Mon jeune ami1, zise, am a=teptat s[ te mai v[d, =i nute-am mai ]nt`lnit. P[cat! Munce=ti mult, ]mi ]nchipui. }ns[, terog eu, nu exagera. Ai timp. Ce zici, ]ntreb[ el pe Georgeta,munce=te mult?

— A=a cred! r[spunse Georgeta.— Vezi? repro=[ generalul. Totu=i e frumos, e foarte frumos

ce faci! Nu e nevoie ]ns[ s[-\i p[r[se=ti prietenii pentru asta.Domni=oara Georgeta mi s-a pl`ns, sunt dator s[-\i spun, c[ aineglijat-o. Est-ce qu’on néglige une beauté comme ça?2

— Generale, e=ti un galant incorigibil, am gust s[ te s[rut.— Faites, faites 3, aprob[ acesta, m`ng`indu-=i must[\ile

terminate ]n bil[. Apoi se m[rturisi la urechea lui Felix: E ofat[ delicioas[, o fat[ bun[, plin[ de virtu\ile antice.

1Tinere prietene (fr.—n.red.).2Po\i r[m`ne indiferent la o asemenea frumuse\e? (fr.—n.red.).3Nu te sfii... (fr. — n.red.).

Enigma Otiliei

275

— Papa! repro=[ Georgeta ]n glum[.— Zic virtu\i, corect[ generalul, ]n sensul de perfec\iune. E

femeia perfect[, total[, nu o matroan[, pentru Dumnezeu!— Va s[ zic[, noi suntem matroane, bietele femei m[ritate!

crezu Olimpia c[ trebuie s[ obiecteze, pentru ]ntre\inereaconvorbirii.

— Oh, madam, deloc. N-avem dreptul s[ calomniemfemeile ]nainte de a le cunoa=te posibilit[\ile.

Georgeta fu cam ]ngrijorat[ de aceast[ conversa\ie, ce puteadegenera ]n alterca\ii cu o femeie ca Olimpia, =i, ca s[ ]nl[turer[spunsul generalului, lu[ o buc[\ic[ de =vai\er =i-l v`r] cuv`rful degetelor ]n gura acestuia. Generalul prinse =vai\erul =i,]n treac[t, s[rut[ =i degetele Georgetei. Fata se preg[tea s[-imai astupe gura cu o alt[ bucat[, f[c`nd =i ea la fel, ]n scopulstimul[rii, c`nd sosi St[nic[. Primejdia era ]nl[turat[.

— S[ m[ ierta\i c-am ]nt`rziat, dar de-abia am sc[pat desocru-meu. Olimpia, ce s[-\i spun, iubitul t[u tat[ e imposibil.A aruncat pernele pe fereastr[, a sf`=iat cear=afurile, a f[cutun t[mb[l[u grozav.

— Ce are? ]ntreb[ madam Iorgu.St[nic[ r`se.— Are g[rg[uni, madam Iorgu, ce s[ aib[? I-a intrat ]n cap

c[ duhul sf`nt, prigonit de oameni, s-a ascuns ]n cear=afuri, =ise sup[r[ c`nd ba\i cu b[\ul plapuma =i celelalte. Ast[-sear[n-a vrut s[ se culce, fiindc[ rufele n-aveau duh, fiind sp[latecu le=ie =i persecutate. M-a v[zut pe mine cu batista asta =istriga zor-nevoie c[ duhul sf`nt s-a ascuns ]n ea =i s[ i-o dau s[doarm[ pe ea. De-abia l-am potolit.

— De ce nu-l duce ]ntr-un sanatoriu? observ[ madam Iorgu.Ofi\erul r`se zgomotos.— Ce sanatoriu? Balamuc! Nu =i-a f[cut injec\iile.Aceast[ ie=ire neghioab[ f[cu pe to\i s[ tac[, din respect

pentru Olimpia, care ]ncruntase spr`ncenele. Felix re\inu totu=ibanala calomnie cu injec\iile, =i un ra\ionament ]i str[b[turepede, obscur prin minte.

— Hai mai bine s[ ne veselim, ]ndemn[ St[nic[. Toat[ lumeas[ tr[iasc[, =i ]n special eroii serii, am numit pe iubitul nostru

276

G. C[linescu

conu Iorgu cu familia sa =i pe simpaticul meu mo= Costache etcompania. Ce g`ndi\i dumneavoastr[? Conu Iorgu a devenitproprietarul celui mai rentabil local de noapte, iar mo= Costachea ]ncasat parale bune. Spune drept, mo= Costache, erau noih`rtiile, frumoase? Unde le-ai ascuns?

— Unde le-am ascuns eu, nu le g[se=ti dumneata! glumi cumali\ie mo= Costache.

— Doar nu le-ai depus la vreo banc[, s[ dea faliment. S-aup`rlit mul\i.

St[nic[ examin[ fa\a lui mo= Costache, spre a-i surprindereac\iunile, dar acesta ]ngi\ea de zor, cu l[comie aperitivele.

— E bine s[ fii bogat, dar e bine s[ fii =i s[rac. Fiecare starecu avantajele ei. Azi, dac[ ai bani, nu =tii ce s[ faci cu ei. Lab[nci nu sunt siguri, acas[ te prad[ ho\ii, s[-i cheltuie=ti te]mboln[ve=ti, s[ nu-i cheltuie=ti, la ce-i mai ai?

— De asta, se vede, observ[ Olimpia ironic, nu faci tuavere, ca s[ nu-\i ba\i capul!

— S[ =tii c[ da! zise St[nic[, pref[c`ndu-se c[ o ia ]n serios.Nici nu =tii ce se poate ]nt`mpla! Iat[ un caz tragicomic. Unulare c`teva sute de mii de lei pe care nu vrea s[-i depun[ labanc[ =i-i \ine ]n cas[. I-a pus pe undeva prin sob[, sau ]ntr-undulap, ]ntre dou[ sc`nduri, a=a ceva. Spune dumneata, mo=Costache, unde se \in banii de obicei?

— Unde nu-l taie capul pe tic[losul de mo=tenitor!To\i r`ser[, iar St[nic[, ]n g`ndul lui, f[cu pe b[tr`n

pezevenghi.— }n sf`r=it, i-a pus pe undeva prin cas[, unde po\i doar s[-i

pui, ]n pivni\[, ]n pod, sub saltea etcetera. Ei, =i servitoarea a=ters parchetul cu benzin[, uit`nd s[ deschid[ geamurile, unchibrit aprins a c[zut pe du=umea, =i vaporii de benzin[ auluat foc, =i toat[ casa a fost scrum ]n dou[ ceasuri, cu bani cutot. Morala: Nu pune banii de unde nu po\i s[-i sco\i imediat.

St[nic[ ]ncerc[ s[ fixeze ]n ochi pe mo= Costache, carecontinua a p[rea nep[s[tor, ]ns[ m`nca cu o repeziciune camnervoas[, evit`nd s[ ridice privirea.

„S[ =tii, ]=i zise St[nic[ detectivistic, c[ l-am prins pe mo=.}i are ]n cas[ banii!“

Enigma Otiliei

277

— Domnule, zise el tare, sunt oameni care str`ng o avere ]nl[zi, =i nu prind de veste c`nd moneda iese din circula\ie,r[m`n`nd ca tinichea goal[. Dar o s[ ias[ acum o lege, amauzit eu, teribil[. Statul are nevoie s[ circule capitalurile. Dac[le \ii ]n lad[, frustrezi societatea de posibilit[\ile ]nchise ]n ele.Ei bine, statul te for\eaz[ s[ declari ce parale ai, chem`ndu-tes[ preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, ]i pierzi,dac[ ]ns[ ]i aduci, atunci e=ti obligat s[ ]mprumu\i statul cuat`t, contra titluri.

— E=ti de=tept dumneata! Cine a inventat legea asta? zisemo= Costache cu o indispozi\ie abia acoperit[.

St[nic[ deveni elocvent:— Asta e o metod[ clasic[ de a pune m`na pe paralele

particularului. Numai un r[zboi s[ vin[, cum se aude, =i nute-ntreab[ nimeni dac[-\i convine ori nu. Dar dac[ m-ai ]ntrebape mine cum s[ te aperi, eu \i-a= spune.

— Cum? ]ntreb[ mo= Costache, sarcastic, dar m`nc`nd mereu.— Trec`nd-o asupra mo=tenitorilor, ]n c`teva p[r\i, ca s[ nu

atingi minimul impozabil. Sau, dac[ vrei, le la=i obliga\iunilestatului, =i dumneata m[n`nci banii.

Mo= Costache era gata s[ declare sup[rat c[ „n-are nimic“,]ns[ Iorgu se afla ]n fa\a lui ca cea mai bun[ dovad[ c[ primisebani. Se mul\umi s[ glumeasc[:

— C`nd e=ti t`n[r, n-ai bani, =i c`nd e=ti b[tr`n, dac[ i-aistr`ns, te p`ndesc rudele!

— Asta a=a e! aprob[ generalul. De aceea eu am hot[r`ts[-i cheltuiesc cu tinere\ea.

Zic`nd acestea, str`nse de bra\ pe Georgeta =i pe Felix, darmai mult pe cea dint`i.

— Mon général, prinse ocazia Georgeta, c`nd ]mi cumperio blan[?

— }ntrebarea e improprie! r[spunse galant generalul.Cump[r[tura e de mult f[cut[! Vrei s[ spui, c`nd s[ te ]nso\escca s[ \i-o alegi!

Olimpia privi pe Georgeta cu invidie =i cu o curiozitateinfinit[, ca =i c`nd aceasta ar fi fost un animal apocaliptic.

278

G. C[linescu

Printr-o fireasc[ asocia\ie, convorbirea ]ncepu s[ se desf[=oareasupra copiilor, pentru care p[rin\ii str`ng bani priv`ndu-se detoate bunurile, ca apoi ei s[-i risipeasc[.

— Noroc c[ am fat[, zise madam Iorgu, fetele sunt maicumin\i!

— Pe fete nu trebuie s[ le m[ri\i? observ[ Olimpia. Uneorie mai greu ca cu b[ie\ii. +tiu asta din familie.

— N-o silesc s[ se m[rite! Dac[ are noroc, m[rite-se, dac[nu, e bine =i a=a!

— Perfect, zise Weissmann, va practica iubirea liber[, pentrupl[cerea proprie.

}n afar[ de Georgeta, Felix =i generalul, care pufnir[ de r`s,ceilal\i privir[ uimi\i la Weissmann. Olimpia ]ndeosebi ]lcontempl[ ca pe un monstru.

— Cum, \ip[ aproape St[nic[, s[ \ii fata nem[ritat[? E ocrim[ dubl[ ]mpotriva vigoarei na\iei =i a economiei. Cum, s[stea fata steril[, s[ piar[ na\ia rom`neasc[, s[ scad[ popula\ia?+i cu averea ce faci? }n definitiv, ea e numai un ]mprumut alsociet[\ii, care trebuie restituit...

— Bravo! aprob[ Weissmann. Trebuie restituit comunit[\ii.Weissmann fu iar[=i contemplat cu mirare.— D[-mi voie, corect[ St[nic[, nu umbla cu socialisme de

ale dumitale. Bunurile trebuiesc redate societ[\ii prin m`inilecopiilor, ca s[ se foloseasc[ =i genera\ia nou[.

— Ba\i c`mpii, St[nic[, zise Olimpia, asta e de la sine]n\eles c[ copiii au s[ mo=teneasc[.

— Fire=te, f[cu voluminoasa doamn[ Iorgu.Iorgu ]nsu=i se aplec[ ]nspre locul unde =edeau generalul,

Felix =i Georgeta =i m[rturisi cu un gest generos din m`ini:— }i las fetei avere ]mp[r[teasc[! Mititica!St[nic[ auzise.— Nu m-a\i ]n\eles, strig[ el, dac[ m[ ]mpiedica\i s[ vorbesc!

Nu e de-ajuns s[-i l[sa\i fetei avere, trebuie s-o m[rita\i, ca deavere s[ se foloseasc[ =i altul.

— O m[rit[m, o m[rit[m, zise ]mp[ciuitor Iorgu.— }ntrebarea este, cu cine o m[ri\i?

Enigma Otiliei

279

— Eu a= vrea ofi\er sau doctor, zise madam Iorgu.— Doctor, s[ri St[nic[, uite doctor! =i ]ntinse m`na spre

Felix. Lucica are opt ani acum, peste =ase ani e nubil[, =iatunci dumnealui este tocmai doctor proasp[t. B[iat fain.

At`t Iorgu, c`t =i nevasta lui privir[ cu simpatie =i modestiela Felix, care g[sea scena foarte penibil[ =i blestema ]n g`ndlimbu\ia lui St[nic[. Olimpia ]ns[ p[rea nemul\umit[, =i peFelix ]l surprinse asem[narea ei cu Aglae.

— Fata dumneavoastr[, zise ea, cu o mali\ie molatic[, trebuies[ aib[ aspira\ii mai ]nalte, un magistrat, un ofi\er superior.

St[nic[ pufni de r`s, f[r[ s[ explice cauza. Iorgu, ]mp[ciuitor,]nchise discu\ia:

— Ce-o fi, nu ne uit[m, s[ fie numai t`n[r de isprav[, s[munceasc[, cum am muncit =i eu, care m-am ridicat de jos.}ns[, ce s[ vorbim acum degeaba, c[ fata e mic[. Mai bine s[bem ]n s[n[tatea ei =i a tuturor.

Chelnerii, mobiliza\i la spatele invita\ilor, umplur[ paharele=i to\i b[ur[. Generalul se ame\ise de-a binelea, p[str`nd totu=idignitatea. Voia cu orice chip s[ vad[ rela\iile ]ntre Felix =iGeorgeta mai cordiale.

— M[ rog matale, insist[ el pe l`ng[ Felix, care se sim\eajenat, Georgeta e o perl[, e o fat[ adorabil[, pe care \iu s-ocultivi, te invit s-o cultivi. }mi datore=ti aceast[ fine\e. Predau]n m`inile dumitale o pupil[ scump[.

}n tot acest timp, mo= Costache, mul\umit c[ sc[pase deinsinua\iile lui St[nic[, m`nca harnic =i bea mereu, sug`ndu-=ibuzele groase, privind numai ]n farfurie. Madam Iorgu, c[z`ndcu ochii asupra lui, crezu de datoria ei s[ fie amabil[:

— Domnule Giurgiuveanu, am auzit c[ ave\i o fat[,domni=oar[, s[ v[ tr[iasc[, s-o vedem m[ritat[. Unde e acum,de ce n-a\i adus-o?

Mo= Costache morm[i ceva, cu gura plin[, ]n imposibilitatede a articula. St[nic[ lu[ cuv`ntul ]n locu-i:

— Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris.St[nic[ spuse ultimele vorbe triumf[tor, rotindu-=i privirile

asupra ]ntregii asisten\e. Inocent[, madam Iorgu ]ntreb[ peOlimpia:

280

G. C[linescu

— Studiaz[?Olimpia f[cu o str`mb[tur[, pe care St[nic[ o remarc[.— Studiaz[ muzica, zise el, f[c`nd totu=i cu ochiul spre

grupul din jurul generalului.— A=a? exclam[ madam Iorgu, f[r[ s[ intuiasc[ jena

celorlal\i. Trebuie s[ cheltuie=ti, domnule Costache, multeparale... cu ]ntre\inerea.

Mo= Costache b`lb`i ceva ]n paharul de vin pe care tocmai]l ducea la gur[. St[nic[, f[c`nd iar[=i cu ochiul, explic[:

— Are burs[. A remarcat-o un profesor, care a st[ruit pentruspecializare =i a condus-o personal, nota\i bine, personal, la Paris.

— Foarte frumos! aprob[ madam Iorgu.Ofi\erul, imprudent, intr[ pe nea=teptate ]n vorb[:— Parc[ plecase cu unul Pascalopol, mo=ier mare. A=a

auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fat[ superb[.Felix se sim\i ]n[bu=it. Georgeta voi s[ salveze situa\ia:— Sunte\i informat gre=it, domnule locotenent. Otilia mi-a

fost coleg[ de conservator. Este o pianist[ excep\ional[.Olimpia, care d[dea mereu semne de plictiseal[, ]ncerc[

s[ reteze discu\ia:— Nu ]n\eleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.

Otilia nici nu ne este rud[, nu e fata lui mo= Costache, e o...N-apucase s[ sf`r=easc[. Mo= Costache, ]nro=indu-se brusc,

b`lb`i violent:— S[-s[-s[ nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!St[nic[ ]=i ]nsu=i indignarea b[tr`nului:— Vezi ce comedii faci, iubito? Cum po\i s[ spui asemenea

pr[p[stii, c`nd nu cuno=ti lucrurile? A=a e, o scuz[ St[nic[fa\[ de ceilal\i, c`nd o fat[ e crescut[ ]n idei gre=ite =i ]ndu=m[nii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, m[ ]n\elegi,=i de aci toat[ povestea.

— E r[u c`nd nu e unire ]n familii, zise madam Iorgu, mereuplacid[ =i nepricep`nd situa\ia.

Felix fu foarte deprimat de aceast[ scen[ care ]l atingeadirect, de=i cei de fa\[ nu se g`ndeau o clip[ c[ el ar fi ]ncauz[. Atunci ]=i d[du seama c[ tot ce privea pe Otilia ]l

Enigma Otiliei

281

preocupa, cu toate sfor\[rile de indiferen\[ pe care ]ncerca s[le fac[. Georgeta ]ns[ observase asta de la ]nceput =i, ]mpreun[cu ea, din fine\e =i din experien\[, =i generalul. Am`ndoi sestr[duiau s[ atrag[ pe Felix, folosindu-se =i de Weissmann, ]ntr-oconvorbire str[in[ de obiectul conflictului:

— Am auzit, domnule Felix, c[ la balamuc, vorbea Georgeta,sunt bolnavi foarte interesan\i. Mi-ar pl[cea s[ v[d o dat[.

Weissmann interveni:— Te duc eu, domni=oar[. Optzeci la sut[ din bolnavi provin

nu din infecta\ii sanguini, ci din cei morali. Constr`ngerea, ]nmaterie erotic[, zdruncin[ creierul. Dumneata, care e=ti o fat[f[r[ prejudec[\i, dispun`nd liber de posibilit[\ile dumitalesexuale, ai s[ vezi dezastrele societ[\ii burgheze.

Georgeta, de=i cam ]ncurcat[ de libertatea de limbaj a luiWeissmann, ]l ascult[ ]n interesul lui Felix, f[r[ s[-i pese deochirile celorlal\i, aprobat[ de z`mbetul cordial al generalului.Felix era, ]n chip ]nvederat, distrat. Generalul g[si c[ ar fipotrivit ca Felix s[ se retrag[ =i, cu aprobarea recunosc[toarea acestuia, cei trei se ridicar[. Mo= Costache declar[ posac c[vine =i el. Familia Iorgu se ar[t[ m`hnit[:

— Puteai s[ stai, m[car la pr[jituri.}ntr-adev[r, chelnerii aduceau pe t[vi lungi de argint

mormane de pr[jituri =i de fructe. Pe fa\a lui mo= Costache sed[du o scurt[ lupt[ de tonuri, apoi l[comia ]nvinse, =i b[tr`nulr[mase pironit pe scaun. Georgeta =i generalul conduse pe Felixpe strada pustie, \in`ndu-l fiecare de un bra\ =i silindu-se, ]ntr-unchip care ]n alt[ ]mprejurare ar fi fost comic, s[-l ]nvioreze.Generalul p[rea afectat:

— Feti\a mea, dar t`n[rul nostru mi se pare c[ e ]ndr[gostit.— A=a mi se pare =i mie, confirm[ Georgeta ]n =oapt[, cu

grija unei mame de a nu de=tepta copilul.— O! dar atunci e ]ngrozitor! Te invit s[ ai grij[ de d`nsul.Felix sim\i nevoia de a r[m`ne singur, ]=i lua r[mas bun de

la cei doi, care-l p[r[sir[ cu cele mai atente ging[=ii. Apoi olu[ ]nainte cu o necesitate ne]nfr`nt[ de a merge; str[b[tutoat[ Calea Victoriei, pustie, =i se ]nfund[ ]n +osea, p`n[ la

282

G. C[linescu

Hipodrom. Pe m[sur[ ce mergea =i obosea, sufletul i se calma=i ]ncepea s[ aib[ o viziune mai obiectiv[ a lucrurilor. Adunareala restaurantul lui Iorgu ]i ap[ru de o hibriditate caricatural[.Mo= Costache, avarul care v`nduse localul, m`nca la masacump[r[torului. St[nic[ =i Olimpia, hiene avide de mo=teniri,f[ceau pe morali=tii. Georgeta, curtezan[, =i generalul, stricatb[tr`n, ]l ocroteau pe el, care avusese leg[turi cu Georgeta.Polite\ea, mai mult, delicate\ea lor erau indiscutabile. Se vedec[ numai oamenii f[r[ legi ]n via\[ erau ]n stare s[ perceap[situa\iile fine. Totu=i, ce penibil[ postur[! +i ]n mijlocul acesteiadun[turi, el suferea =i se indigna de calomnierea Otiliei, careplecase ]ntr-adev[r ]n Fran\a, ]ns[ nu pentru studii, cumpretindea, cu onctuoas[ perfidie, St[nic[, ci ca s[ se plimbecu mo=ierul Pascalopol, a=a cum afirma necioplitul locotenent.Mo= Costache se ar[ta atins de ponegrirea Otiliei, dar el ]nsu=inu o ajuta cu nimic s[-=i clarifice situa\ia, ba chiar o ]mpingea,lacom, la combina\ii cu Pascalopol. }n aceast[ societate, maide treab[ era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care,limit`ndu-se la orori verbale =i la paradoxuri, le f[cea totu=imici =i discrete servicii medicale. Obosit, Felix se l[s[ pe obanc[. Aerul se ]nvine\i, apoi se albi, =i lucrurile c[p[tar[contururi. Un h`r=`it monoton de t`rn se auzi pe undeva, =idou[ faetoane de l[ptari matinali se ]ndreptar[ spre ora=. Sef[cuse diminea\a. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri =ihot[r`ri mari. Experien\a lui nu se pref[cu ]n deprimare, ci]ntr-o mare voin\[ de a se ridica deasupra tuturor. }=i puse ]ng`nd s[ fac[ astfel ]nc`t s[ nu depind[ de nimeni, s[ nu fiesilit s[ sufere trivialitatea nim[nui. N[d[jdui orbe=te c[ Otiliase va p[stra m`ndr[, p`n[ ce el va fi liber de el ]nsu=i, caatunci, plin de m[rinimie =i f[r[ nici o r[splat[, s[-i ]ntind[m`na. Lini=tit de aceast[ hot[r`re, se ridic[ de pe banc[ =i se]ndrept[ spre ora=ul care ]ncepea s[ fiarb[.

Enigma Otiliei

283

XV

Simion devenise at`t de sup[r[tor, ]nc`t Aglae se hot[r] s[scape de el. Propriu-zis, ea nu prea credea ]n nebunia lui =i-ltrata ca =i c`nd el s-ar fi pref[cut, ca s[-i fac[ ei zile negre.Ideea de a-l interna ]ntr-un sanatoriu fu respins[ cu indignare:

— Cu ce s[-l \in ]n sanatoriu? Are el vreo avere?— Are pensia, observ[ St[nic[.— Ce-ai zis? Pensia? Dar eu, copiii cu ce tr[im?}n realitate, Aglae avea destul[ avere, str`ns[ din chiar banii

lui Simion, privat sistematic de orice pl[ceri. St[nic[ propuse]n cele din urm[, cu oarecare pruden\[, de a v`r] pe Simion]ntr-un ospiciu, de=i, zicea el, s-ar putea afla c[ b[tr`nul areavere (]ns[ el avea s[ fac[ rost de un act de paupertate), =iapoi solu\ia ar putea s[ nu convin[, fiindc[ e penibil s[ se =tiec[ ai un so\ la ospiciu etc.

— +i ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus ]n halul [sta? S[ seduc[ unde l-au adus faptele lui.

}ntr-o duminic[, totul fu preg[tit ca Simion s[ fie scos dincas[. Weissmann se oferise s[ ]ndeplineasc[ delicata ]ns[rci-nare, dup[ ce ospiciul fusese prevenit. B[tr`nul avea s[ fieplimbat sub un pretext oarecare, dus apoi la ospiciu, ca sprea-l vizita, =i l[sat acolo. Iste\ul medicinist studiase binechestiunea, convers`nd de c`teva ori cu Simion, =i-=i alc[tuise]n cap c`teva scene posibile. Aglae str`nsese ]ntr-un geamant[-na= c`teva lucruri de ]mbr[c[minte, pe cele mai rupte, =i acuma=tepta ]n sufragerie sosirea lui Weissmann. Mai milt dincuriozitate dec`t din simpatie, to\i ai casei, St[nic[, Olimpia,Titi, Aurica, se adunaser[ ]n aceea=i ]nc[pere, pe canapea =ipe scaune, de-a lungul pere\ilor, =i priveau ca la un spectacol.Din c`nd ]n c`nd, deschidea u=a cu o curiozitate avid[, lipsit[

CUPRINS

284

G. C[linescu

de orice ru=ine, Marina, plin[ pe m`ini de f[in[, a=a cum ie=isedin buc[t[ria casei vecine. Simion, cu ochii exalta\i, sl[bit =icu barb[ crescut[ ]n s[geat[, =edea la mas[ =i sorbea lacomdintr-o cea=c[ cu lapte. Dup[ ce sf`r=i de b[ut, privi ]n fundulce=tii, mirosi, apoi zise:

— Aici a fost o\et.Aglae se sup[r[:— E=ti nebun? Ce o\et? Dac[ era o\et, nu-l beai! De unde

p`n[ unde o\et?— Lui Isus, lumea ]i d[ s[ bea o\et. Cu asta m[ hr[nesc eu

de c`nd au ap[rut semnele.Ochii lui Simion ar[tau ]ngrijorare =i suferin\[, ]ns[ Aglae

nu tr[da nici un fel de mil[ =i nu arunca nici o vorb[ bl`nd[spre a-l potoli. Dimpotriv[, fu din ce ]n ce mai iritat[:

— Slav[ Domnului, te-am hr[nit ca pe un tr`ntor, cu ce-afost mai bun, ani de zile, f[r[ nici o bucurie din partea ta, =iacum vii s[-mi spui c[ \i-am dat o\et. O\et s[ fie ]n inimadu=manilor.

— S-au ar[tat semnele! repet[, mai tare, Simion.— Ce semne, tat[-socrule? ]ntreb[ St[nic[, cu inten\ii

psihiatrice, f[c`nd cu ochiul celorlal\i. Cine =tie, poatedumnealui are dreptate. Trebuie s[-l ascult[m.

Simion ar[t[ cu degetele desc[rnate ]nspre barb[.— Domnul mi-a dat barba lui.— Mai bine te-ai fi tuns pu\in, dec`t s[ stai ]n halul [sta.— Eu s[ m[ tund? zise Simion violent, s[rind de pe scaun.

Nimeni s[ nu se ating[ de Domnul Isus.Aglae ]l privi cu mare dispre\, ceilal\i cu felurite grade de

placiditate. Numai St[nic[ p[rea aci distrat de spectacol, acistr[b[tut de mil[.

Cuprins de agita\ie, Simion ]ncepu s[ se plimbe prin cas[,gesticul`nd =i privind la hainele lui. Nasul ]i era ]nro=it ca deger, =i mucozit[\ile se prelingeau pe must[\i. Vorbi repede:

— Ereticii ]mi fur[ banii, s-au unit to\i s[-mi chinuie hainele,uita\i-v[ la pantaloni (erau scur\i) cum mi i-au decolorat, mi-aub[tut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omor`t

Enigma Otiliei

285

pe Cristos, lumea a r[mas f[r[ Dumnezeu, ]mi scriu ucenicii =inu-mi da\i scrisorile, asta e scandal, am s[ reclam ]mp[ratuluiCezar, mi-a\i furat m[nu=ile, Cristos s-a f[cut iarb[ =i-l m[n`nc[g[inile (ni=te g[ini se vedeau ]n curte), unde e pardesiul meu?...

— Eu \i-am furat banii, strig[ Aglae, ]n culmea ciudei, eu?— Mam[, ]ncerc[ Olimpia s-o potoleasc[, nu te potrivi!— Las[-m[ ]n pace, drag[! Eu i-am furat banii? Banii i-ai

risipit cu stricatele, s[ m[ ierte copii [=tia, ele te-au adus ]nhalul [sta. N-ai haine? Dar ce, eram s[-\i fac eu haine? dinpensia ta p[c[toas[? Al\i oameni de v`rsta ta alearg[, muncesc,nu stau ca tr`ntorii. Am copii mari =i nu i-am pus la casa lor.Tocmai c`nd s[ ]ngrijesc =i eu de b[tr`ne\ea mea, c[ nu maisunt a=a t`n[r[ cum am fost odat[, ]mi faci zile fripte? Mi-amm`ncat tinere\ea cu tine, tic[losule!

Aglae ]ncepu deodat[ s[ pl`ng[, din nervozitate, cu sughi\uriascu\ite, ca =i Aurica alt[ dat[. Apoi ]=i =terse brusc ochii =i lu[o min[ =i mai du=m[noas[ ca ]nainte. Pe buzele lui St[nic[flutur[ un z`mbet:

„Mare cutr[, soacr[-mea asta! g`ndi el. Cum sare capra, sare=i iada. A=a ar fi ]n stare s[ fac[ =i iubita mea Olimpia, dac[,Doamne fere=te, a= fi bolnav =i b[tr`n. Familie sc`rboas[!“

— Mam[, continu[ el tare, de ce-\i strici s[n[tatea? Fiirezonabil[! Uite, suntem noi ]n jurul dumitale, sunt eu. Conteaz[pe mine, ca pe un fiu devotat. Vom face cum va fi mai bine.

Simion, uit`nd furia dinainte, zise, bine dispus =i profetic:— Cur`nd, =i nu m[ ve\i mai vedea. M[ duc unde m-a=teapt[

armatele de ]ngeri s[ m[ ]mbrace cu haine de aur!Titi ]ncepuse, s[ se legene, rezemat de sob[, iar Aurica, la

fereastr[, ]=i t[ia cu foarfecele pieli\ele din jurul unghiilor. }nsf`r=it, Weissmann sosi cu o tr[sur[, pe care o l[s[ s[ a=tepte ]npoart[. Anticip`nd ]n mod imprudent planul de captare a luiSimion, Aglae zise:

— Simioane, uite, a venit domnul doctor. S[ te duci cudumnealui s[ te vad[, s[-\i dea ceva s[ te faci bine, =i pe urm[te ]ntorci acas[. V[ duce\i cu tr[sura!

Simion f[cu o s[ritur[ de maimu\[:

286

G. C[linescu

— Ce doctor? Eu nu sunt bolnav. Eu sunt cel mai s[n[tosom. Eu sunt Omul =i nu voi muri ]n vecii vecilor. Cel cese-nchin[ mie =i tat[lui meu, acela se va m`ntui.

— Papa, g[si cu cale Olimpia s[ intervin[, domnul ]\i vreabinele, de ce s[ nu mergi?

Toat[ inimici\ia ira\ional[ a lui Simion pentru Olimpia serede=tept[:

— Nu vorbesc cu dumneata! S[ nu-mi zici papa, c[ nu tecunosc. Nu e=ti fata mea! Copiii mei sunt cei ce m[ urmeaz[=i se ]nchin[ mie.

— Eu ]\i sunt fiu adev[rat, fiindc[ cred ]n ]nv[\[turiledumitale! zise Weissmann.

Simion ]l privi cu interes, dar ]=i relu[ iar[=i preumbl[rileprin cas[, ca un c`ine prudent, dup[ ce a mirosit un individ.Olimpia, jignit[, l[s[ s[ se vad[ ]n ochii ei toat[ verzimeaurii. Aglae cl[tin[ din cap, agasat[:

— A=teapt[ birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o s[ m[coste o groaz[ de parale!

Weissmann o examin[ pe furi= =i se putea ghici uimirea luifa\[ de o astfel de nesim\ire. Prudent =i politicos din fire, nu-=itr[d[ sentimentul l[untric =i medit[ repede asupra mijloaceloroportune pentru a scoate pe b[tr`n din cas[.

— Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamneleau glumit, f[r[ ]ndoial[, sau e la mijloc o eroare. Eu nu suntdoctor =i n-am venit s[ v[ consult. De altfel, s[n[tatea dumnea-voastr[ mi-este cunoscut[, vorbe=te toat[ lumea. Am venit atrasde reputa\ia dumneavoastr[ de... de ]nv[\at... de...

Simion se opri din mers =i sorbi vorbele lui Weissmann,privindu-l, de=i la drept vorbind pupilele, ]n neputin\[ de a seconcentra, erau risipite ]n gol. Cuv`ntul „profesor“, respectulstudentului ]l m[guleau. }ns[ Weissmann folosise titulatura la]nt`mplare, ne=tiind de fapt ce profesiune avea Simion.

— A auzit lumea de ]nv[\[turile mele? ]ntreb[ serios Simion.— Dac[ a auzit, m[-ntrebi? Dar cine nu cunoa=te pe marele,

pe marele... (Weissmann nu-i cuno=tea numele.)—...profet Tulea, suger[ St[nic[.

Enigma Otiliei

287

— Exact! confirm[ studentul.— +i ce dore=te lumea de la mine? ]ntreb[ m[re\ Simion.— Ce dore=te? S[ ie=i ]n lume, s[ luminezi opinia public[,

s[ aduci pe r[t[ci\i pe calea ceea bun[.Simion se mai g`ndi c`tva, apoi se ]mpotrivi:— Nu merg. Misiunea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it. Am b[ut

fiere =i o\et, am fost r[stignit ]n hainele mele, acum trebuie s[m[ ]nt`lnesc cu ]ngerii.

— Domnule Tulea, se rug[ Weissmann, eu de ce-am venit?}ngerii te a=teapt[. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cutr[sura, s[ te chem. Prive=te caii!

Simion arunc[ ochii r[t[cit pe fereastr[ =i privi caii costelivi,]nfrumuse\a\i de birjar cu c`te o floare la ureche.

— Au aripi? ]ntreb[ el.— Cum s[ n-aib[, domnule Tulea? Au c`te dou[sprezece

aripi fiecare.Simion se plimb[ din nou nedumerit prin odaie, ]n a=teptarea

anxioas[ a celorlal\i, apoi se ]nc[p[\`n[ iar[=i:— Nu merg! }ngerii trebuie s[ vin[ aici s[ m[ ridice de-a

dreapta tat[lui. Nu m[ ]n=ela\i dumneavoastr[ pe mine.Diavolul e =iret, ia felurite chipuri.

Weissmann se sc[rpin[ la ceaf[, contrariat. Se pip[i labuzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie „Record“,cu sering[ =i fiole de morfin[, apoi lu[ la o parte pe St[nic[ =i-i=opti ceva la ureche, ]n vreme ce Simion ]i observa foartealarmat. Trecur[ am`ndoi ]n odaia ]nvecinat[, de unde se]ntoarser[ peste c`teva minute. Weissmann \inea ]n m`n[seringa cu morfin[, iar St[nic[ o bucat[ de vat[ ]mbibat[ cualcool, al c[rui miros se r[sp`ndi ]n odaie.

— Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, =tiu euun mijloc ca ]ngerii s[ vin[ mai cur`nd. }\i facem o mic[]n\ep[tur[ ]n bra\, ne]nsemnat[, cu asta, =i numaidec`t ai s[sim\i lucruri minunate.

Simion se d[du ]napoi, cu oroare. Din fericire, St[nic[ avuun cuv`nt nimerit:

— }mi pare r[u c[ te por\i a=a, zise el cu pref[cut[dezam[gire, mi se pare mie c[ nu e=ti ceea ce pretinzi. Isus a

288

G. C[linescu

fost ]n\epat pe cruce cu suli\a, =i dumneata nu te la=i ]n\epatcu un ac. Ce fel de sf`nt e=ti?

Surprins de argumentare, Simion se opri locului f[r[ replic[,=i Weissmann ]i trase haina cu repeziciune =i-i f[cu injec\ia]n[inte ca b[tr`nul s[ se dezmeticeasc[. St[nic[ ]i =terse locul]n\epat cu vat[, ]n vreme ce Simion, repede ame\it, priveacurios spre propria-i m`n[:

— Nu cumva vre\i s[-mi fura\i m`na, cum mi-a\i scurtathainele?! zise el b[nuitor.

— Nu! protest[ amabil Weissmann.}mb[tat de stupefiant, Simion se l[s[ pe un scaun, privind

tulbure ]naintea lui. P[rea foarte fericit.— Ei, cum te sim\i acum?— M[ simt bine, foarte bine, simt s[n[tatea ]n trupul meu.— Nu \i-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastr[

]nspre tr[sur[, al c[rui birjar, impacientat, plesnea din bici.G`nde=te-te mai bine! Norodul te a=teapt[, de ce nu vrei s[mergi? De altfel, orice sf`nt se retrage c`t[va vreme ]n pustiu,]ntr-o chilie, ca s[ se purifice. Dac[ vrei, te ducem ]ntr-om`n[stire adorabil[, unde vei putea medita absolut singur. Nuvin acolo dec`t ]ngeri ]mbr[ca\i ]n alb, diminea\a la nou[ =iseara. Acolo este locul dumitale, maestre!

— +i e pustiu?— Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida.Un cap zb`rlit se lipi de fereastr[. Era Marina, care spiona

de afar[. Simion, exaltat, se l[s[ luat de bra\ de St[nic[ =iWeissmann, care-l suir[ iute ]n tr[sur[, ca s[ nu se r[zg`ndeasc[.Nimeni din cas[ nu ar[t[ vreo emo\ie deosibit[. Aglae privea]nciudat[ c[ scena se prelunge=te prea mult, Olimpia nu-=idescre\ise nici acum fruntea str`ns[ de necaz. Titi se leg[nal`ng[ sob[, iar Aurica ]=i ]ngrijea atent m`inile. Birjarul d[dubice cailor, =i roatele se rostogolir[ pe caldar`m. Atunci Simion]ntoarse capul ]napoi =i, ca =i cuprins de o subit[ emo\ie, strig[,ar[t`nd cu degetul:

— Uite salc`mul ce mare s-a f[cut!— Las[, zise St[nic[ speriat, c[-l vedem c`nd ne-ntoarcem.

+i f[cu semn birjarului s[ m`ne repede.

Enigma Otiliei

289

R[mas[ singur[, Aglae ]=i puse un =or\ dinainte, mobiliz[pe Aurica =i pe Olimpia, precum =i pe servitoare =i ]ncepu s[scoat[ afar[ toate lucrurile din camera lui Simion. Str`nse patul=i-l arunc[ ]ntr-o magazie, arunc[ pe foc toate h`rtiile pe carele g[si, resturile de ]mbr[c[minte le zv`rli la gunoi, cur[\[pere\ii =i du=umelele, apoi f[cu un fel de odaie de primit.

— Uite, aici s[ sta\i voi c`nd veni\i pe aici, zise eaOlimpiei. Am mai limpezit casa, c[ se f[cuse grajd.

Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodat[ numele luiSimion =i nici nu dete vreodat[ semn c[ regret[ lipsa lui. Pestec`teva zile venise Weissmann s[-i comunice c[ ar fi nimerits[ trimit[ b[tr`nului unele lucruri =i bani. Ea declar[ mirat[ c[i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul ]i aminti c[ cheltuisec`\iva franci cu tr[sura, ceea ce era adev[rat, fiindc[ St[nic[spusese c[ n-are bani =i c[ Aglae va pl[ti pe dat[ ce i se vacere. Aglae, ]ns[, deveni ne]ncrez[toare.

— Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus c[ s-a pl[tittot. Am s[-l ]ntreb =i, dac[ n-a pl[tit, cu pl[cere.

Vexat, Weissmann plec[ f[r[ s[ mai insiste. Felix, c[ruia ]ipovesti aceste lucruri, fu at`t de ru=inat, ]nc`t recurse la ominciun[. D[du zece lei colegului, sub cuv`nt c[ ]ntr-adev[rSt[nic[ ]i d[duse ace=ti bani amintind numele lui Weissmann,dar el ]n grab[ nu \inuse minte explica\iile aceluia. Weissmannz`mbi cu ]ndoial[.

— Accept, zise el, istoria ta, fiindc[ n-am un franc ]n buzunar.Dar s[ =tii c[ cucoana pentru care arunci zece lei nu merit[astfel de sacrificiu. C`t despre b[tr`n, te vestesc c[ nu maiface dou[ parale. Are paralizie general[. +i m[car n-o areinteresant[. Tot ce poate fi mai tipic, din punct de vedere clinic.Era s[ mi-l dea ]napoi.

Dup[ plecarea lui Simion, Aglae ]=i schimb[ deodat[manierele. }ncepu s[ se ]mbrace din ce ]n ce mai modern, s[mearg[ ]n ora= dup[ cump[r[turi, s[ cheme ]n cas[ prietene.Lucru ciudat. Pe Aurica =i pe Olimpia nu le mai privi cu ochibuni. Toat[ aten\ia ei fu ]n direc\ia lui Titi, c[ruia ]i cump[r[haine noi, ]i d[du un ceas de aur, confiscat demult de la Simion,

290

G. C[linescu

=i chiar bani de buzunar. Pretindea acum s[ ias[ ]n ora= ]mpreun[cu el =i, pentru ]nt`ia dat[ ]n via\[, se duse la cinematograf, ]nsala „Minerva“, unde se reprezenta La tour de Nesle =i ocomedie cu Rosalia. Reprezenta\ia nu-i pl[cu, afirm`nd c-osup[rase la ochi. Laud[ ]n schimb Fata aerului, pe care o v[zuseodat[ la teatru, =i ]ns[rcin[ pe Titi s[-i comunice dac[ se vamai juca vreodat[. Dup[ reprezenta\ie ]l invit[ la „Carul cubere“, unde cu mult[ demnitate comand[ bere, dup[ ce d[duo mul\ime de recomanda\ii inutile chelnerului. Vederea altorgrupuri de oameni mul\umi\i ]n jurul meselor ]i produse invidie,ceea ce =i m[rturisi lui Titi.

— Uite, lumea petrece! A=a trebuia s[ fac =i eu c`t eramt`n[r[. Cu cine s[ te ]n\elegi ]ns[? „El“ mergea dup[ stricatelelui, =i eu ]mi b[team capul cu voi. Ce-a fost a fost. Acum vreauca m[car tu s[ tr[ie=ti altfel, s[ m[ bucur =i eu pe l`ng[ tine,fiindc[ fetele, odat[ m[ritate, ]=i v[d de b[rba\ii lor. Trebuie s[m-ascul\i pe mine, dac[ vrei s[ te fac om. |i-ai f[cut mendrele,ai gre=it o dat[, acum cred c[ te-ai s[turat. S[ m[ la=i pe mines[-\i g[sesc o fat[ bun[, cu avere, fie =i mai ]n v`rst[. Chiarmai bine ]n v`rst[. Azi banul e tot. Cu cartea nu faci nimic.S[-l v[d pe Felix al dumitale ce-are s[ fac[ cu medicina lui.S-o ia pe z[p[cita de Otilia.

Dup[ pu\in[ g`ndire, Aglae ]=i corect[ impresiile:— Dac[ ar lua-o pe Otilia, n-ar fi prost. Dar nu se uit[ ea la

un studen\a=. Ei ]i trebuie mo=ieri. Otilia era bun[ pentru tine.E obraznic[, dar ]ndr[znea\[, ur`t[ nu. Ai fi r[mas cu avere,nu glum[, de la Costache. Fiindc[ nu e=ti =i tu mai ]nfipt, maib[rbat, cum s[-\i spun? V[ pricepe\i la altele, v[ l[sa\i p[c[li\ide c`te o nebun[, =i pe o feti=can[ ca Otilia nu =ti\i s-o struni\i.V[ r`de ]n nas. Pe vremea mea, c`nd b[rbatul =i p[rin\ii sehot[rau, fata era ]n=f[cat[ pe sus. }n sf`r=it, acuma cu Otilianu mai vreau eu. Frica mea e s[ nu-i lase p[c[tosul de Costachetoat[ averea pe m`inile ei. Fat[, las[ c[-\i g[sesc eu, numais[ fii ascult[tor.

Titi, lipsit de pesonalitate, =i ]n fond preocupat mereu deproblema sexual[, ascult[ cu religiozitate =i pl[cere, ]nc`ntat

Enigma Otiliei

291

de a-=i vedea aspira\iile astfel conduse de altul. Prin nu se =tiece mijloace, Aglae f[cu cuno=tin\a grasei neveste a lui Iorgu,care se sim\i foarte onorat[ de vizitele ei, fiindc[, de=i foartebogat[, se socotea de o categorie social[ inferioar[. MadamIorgu era afabil[, greoaie la mers, avea interior bogat, f[r[=tiin\a luxului, =i oferea pr[jituri nem\e=ti, din care Aglae m`ncabine, cu multe laude. Feti\ei lui Iorgu, Lucica, fat[ care]mperechea caracterele rasei germane =i ale celei eline, av`ndp[r blond ]n cozi, ochi alba=tri, spr`ncenele negre, ]mbinate,=i nas drept, Aglae ]i aduse fel de fel de nimicuri, c[rora led[dea o valoare istoric[ prin cuvintele: „A=a purtau fetele pevremea mea!“ Titi f[cu portretele doamnei Iorgu =i Luciei, spre]nc`ntarea mai ales a celei dint`i. Fata, de=i m[ricic[ =isprinten[, era lipsit[ de orice cochet[rie, p[r`nd a ignora cudes[v`r=ire c[ pe lume sunt dou[ sexe. M`nca cu pl[cere,r[spundea cuviincios la ]ntreb[ri =i fugea, din c`nd ]n c`nd,afar[, s[rind dintr-un picior pe altul. Aglae se interes[ bineasupra v`rstei =i tuturor condi\iunilor fetei =i ]ntr-o zi expusedoamnei Iorgu aceast[ idee:

— Madam Iorgu, eu, ]n locul dumitale, la treisprezeceani a= m[rita-o. C`nd o fat[ trece de optsprezece ani, oric`tde frumoas[ =i de bogat[, e primejdie s[-\i r[m`n[ pe cap.Sunt p[\it[.

Era limpede, oric`t de absurd s-ar fi p[rut, c[ prin capulAglaei trecea aceea=i idee care str[b[tuse, ]n chip de glum[semiserioas[, prin capul lui St[nic[. Oricum, ipoteza aceastaap[ru Aglaei ca prea ]ndep[rtat[, fiindc[ la casa ei ]ncepu s[primeasc[ tot felul de cucoane b[tr`ne care profesau, neoficial,pe\itul =i c[rora le prezent[ cu mare satisfac\ie pe Titi.

— Mam[, zise ]ntr-o zi Aurica, tu e=ti mai ocupat[ s[-l]nsori pe Titi dec`t s[ m[ m[ri\i pe mine!

— Da’ ce, vrei s[ te arunc eu de g`tul b[rba\ilor? De acum]ncolo f[ ce vrei, numai s[ nu-\i sco\i vorbe.

Aurica sughi\[ iar[=i repede ]ntr-o batist[, dar se ref[cunumaidec`t =i-=i continu[ mai departe automatismele ei erotice.

C[ Aglae dorea s[ reia leg[turile cu mo= Costache, nu maiera nici o ]ndoial[. St[nic[ fu instruit s[ ]nceap[ tratativele.

292

G. C[linescu

— E ur`t, zise acesta lui Costache, ca fra\ii s[ se certe ]ntreei. +tii dumneata, vorbe=te lumea. +i-apoi la v`rsta asta! Om`n[ spal[ pe alta, =i am`ndou[ obrazul. Doamne fere=te, ainevoie de ceva, de un ajutor, vine o boal[. Fire=te, suntem noi,nu te l[s[m noi, n-avea grij[, dar cine, mai mult ca o sor[,poate s[ ghiceasc[ trebuin\ele unui frate? Sup[r[ri trec[toare,fleacuri. Pentru ni=te copii nu face s[ ]mpinge\i lucrurile preadeparte. Poate gre=eala nu e de partea dumitale, de acord. Euspun chiar: gre=eala e a soacr[-mi. Nu trebuia s-o jigneasc[pe Otilia. Dar vezi =i dumneata. E singur[ acum, nec[jit[,mo= Simion bolnav, g`nde=te-te ]nsu\i.

Mo= Costache contempl[ ironic pe St[nic[ =i zise, ]n sf`r=it:— +i... =i ce dore=te de la mine? Nu st[ bine unde st[?Aceste cuvinte deconcertar[ pe St[nic[. Tem`ndu-se ca el

]nsu=i s[ nu se strice cu b[tr`nul pentru o chestiune la care nu\inea deloc, schimb[ pe dat[ vorba.

Aglae opri pe Felix ]n drum, de=i acesta, dup[ incidentulcu Titi, nu mai c[lcase ]n casa ei, d`nd a ]n\elege c[ e sup[rat.}l ]ntreb[ de s[n[tate, se mir[ inocent c[ nu mai vine pe la ea,se inform[ asupra activit[\ii lui, asupra s[n[t[\ii lui Costache,ceru l[muriri dac[ el =i Costache m[n`nc[ bine =i au toat[]ngrijirea din partea Marinei.

— Vezi, zise ea, ]n chip surprinz[tor, Otilia era ea camdistrat[, dar cu vorba ducea casa. Nu v-a scris nimic?

}ntr-o zi, ap[ru ]n casa lui Costache chiar Aurica. Cudulceg[rii =i moliciuni ]l vesti c[ Aglae ar dori s[-i spuie „ceva“,rug`ndu-l s[ treac[ dincolo, dup[-amiaz[.

— Spune! zise b[tr`nul.— Apoi, eu nu =tiu, se ap[r[ Aurica, mama vrea s[-\i

vorbeasc[.— S[-\i spun[ ce vrea, =i vedem noi! r[spunse, clipind din

ochi, b[tr`nul.Aglae ]ncepu s[ fie preocupat[ de s[n[tatea ei, g[si c[ are

reumatisme =i manifest[ri artritice =i afl[ c[ un tratament cuiod, acum c`nd era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai alesinjectabil. Madam Iorgu, care f[cea astfel de injec\ii, ]i

Enigma Otiliei

293

dest[inui c[ Weissmann, de=i t`n[r, f[cea injec\iile bine =iieftin. I-l recomandase chiar un doctor, care se slujea deserviciile lui. Aglae fu silit[ s[ cheme pe Weissmann, prin Felix,=i s[-i pl[teasc[ cheltuielile cu tr[sura. }l convinse totu=i s[ semul\umeasc[ numai cu cinci franci, fiindc[, zise ea, e=ti t`n[r,e ca =i c`nd te-ai fi plimbat cu birja =i ai f[cut =i un bine unuib[tr`n bolnav. }n convorbirea cu Weissmann, care profesionaladucea vorba =i de Simion, Aglae, evit`nd numele acestuia,se exprima ]n a=a fel ]nc`t s[ se ]n\eleag[ cum c[ ]ntre b[tr`n=i ea nu e nici un raport. Dac[ Weissmann se oferea s[ vad[ peSimion, Aglae spunea:

— Cum vre\i! }\i faci poman[ cu un nenorocit.Concep\ia ei ]n privin\a lui Simion, pe care i-o descoperi

Weissmann, era c[ „dec`t a=a, mai bine moartea“, sau ]nvariant[: „mor tineri ]n prim[vara vie\ii, =i pe un nenorocit nu-lculege Dumnezeu de pe p[m`nt“.

— Domnule, zise Weissmann lui Felix, pe care-l \inea debra\, ]n vreme ce am`ndoi se plimbau, ]ntr-o luminoas[diminea\[ de iunie, la +osea, a=a o femeie rea ca m[tu=adumitale, s[ nu te superi, n-am v[zut.

— Nu e m[tu=a mea. Nici n-a= putea spune ce grad derudenie este ]ntre mine =i ea. Aproape nimic.

— Este baba absolut[, f[r[ cusur ]n r[u, pot s[ jur. B[rbatulei ]nnebunea =i f[r[ infec\ie. Acum e fericit, fiind ]nconjuratde ingeri. +i [sta nu e un caz particular. A=a se va ]nt`mpla ]nchip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se ]nsoar[. C[s[toriamonogamic[, alunec[ Weissmann ]n paradoxuri ]n care credea,este o institu\ie fals[, contra naturii. Zoologia ne ]nva\[ c[masculul nu se fixeaz[ nic[ieri, dec`t pentru o scurt[ perioad[.Un b[rbat cu o singur[ femeie este un emasculat de fapt. C`\ivaani, p`n[ la treizeci de ani cel mult, c`nd femeia are ]nc[nevoi sexuale, nevasta e o fiin\[ care poate fi gra\ioas[ =isupus[. Apoi femeia, contrar credin\ei comune, devine frigid[=i autoritar[. Sexualitatea disp[rut[ las[ ]n locu-i, ca focul carese stinge, un fum greu de derivate: ambi\ii sociale, iubiri inegalede copii, avari\ie. Cei mai mul\i b[rba\i a=a-zi=i de ac\iune nu

294

G. C[linescu

sunt dec`t involuntare victime ale nevestelor, ajunse la v`rstac`nd femeilor le cresc must[\i =i p[r pe picioare, semn alregresiunii secre\iilor interne. Pe cea mai delicioas[ fat[ ]\idau voie s-o iube=ti, dar, dac[ vrei s[-\i r[m`n[ ne=tears[ ]namintire, fugi de ea. }n antichitate, numai curtezana era cuadev[rat respectat[. Iubita mea, de care \i-am vorbit =i careera o fat[ inteligent[, adic[ cu inteligen\[ viril[, =i-a dat seamade dezastrul care o a=teapt[ =i a vrut s[ ne sinucidem. Oricefemeie care iube=te un b[rbat fuge de el, ca s[ r[m`n[ ]namintirea lui ca o apari\ie luminoas[. Domni=oara Otilia trebuies[ fie o fat[ inteligent[. Dup[ c`te mi-ai spus, ]n\eleg c[ teiube=te.

Lui Felix, numele Otilia ]n gura altuia, precum =i convorbirea]n jurul chestiunilor intime ]i displ[ceau, de aceea l[s[ capul ]njos. }l distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria luiantimatrimonial[, dar, spirit prudent, nu credea ]n ea. Vioiciuneacolegului ]l surprinsese la ]nceput, ca =i lectura lui, =i ]n fa\aunei a=a de violente activit[\i teoretice se sim\ise inferior. Acum]ns[, dup[ un examen atent, avu sentimentul c[ Weissmannspunea banalit[\i. }i m[rturisi delicat aceast[ impresie:

— }n fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune a=ade des ]n glum[: s[ nu te-nsori cu femeia pe care o iube=ti. M[]ntreb dac[ ai dreptate. A=a-zisa mea m[tu=[ Aglae este astfeldin familie. +i fratele ei, mo= Costache, tutorele meu, este tota=a de avar =i de lipsit de sim\ familial. Ceea ce m[ surprindeeste c[ pe to\i, aici ]n Bucure=ti, ]i v[d lipsi\i de solidaritate des`nge. }n familia ]n care m[ aflu, unul p`nde=te pe cel[lalt,=i-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai marim`r=[vii. Nu pot s[-mi ]nchipui iubirea f[r[ apropiereastatornic[ ]ntre cei care se iubesc. C[ dragostea degenereaz[,]ncetul cu ]ncetul, ]n altceva, admit. Dar exist[ un instinct alc[s[toriei, fiindc[ to\i fac teoria dumitale, =i ]n cele din urm[se c[s[toresc.

Weissmann l[s[ bra\ul lui Felix =i s[ri ]naintea lui:— M[-nscriu ]n fals ]mpotriva observa\iilor dumitale.

Bunul-sim\ a ceea ce spui acuz[ eroarea fundamental[, abil

Enigma Otiliei

295

ascuns[. Sunt deprinderi ]nr[d[cinate care iau locul instinctelor.Ia s[ se retrag[ legea din domeniul erotic, =i s[ vezi cum dispare=i instinctul!

Acum Weissmann, iubitor de discu\ii aprinse, a=tepta replica.}ns[ Felix n-avea gust de disput[. Vigoarea vegeta\iei, senin[-tatea cerului ]l duceau cu g`ndul ]n alt[ parte. Se ]ntreba peunde se afl[ acum Otilia, ce f[cea, ce g`ndea. Sufletul sedezvolta a=a de lini=tit ]n Felix, ]nc`t mania lui Weissmannde-a face teorii ]l mira profund. O iubea pe Otilia, f[r[ ]ndoial[.Dar nici prin g`nd nu-i trecea s[ examineze temeinicia senti-mentului ]nsu=i, s[-=i dea seama dac[ merit[ sau nu s[ iubeasc[o fat[. Prin educa\ia =i citirile lui de p`n[ aici ]n\elesese c[iubirea e un sentiment care se ]nf[ptuie=te la to\i oamenii ]nacela=i chip: prin c[s[torie. Vorbele lui Weissmann i se p[rur[calambururi din Furnica. Felix avea ]n sufletul lui un fond degravitate. Se desp[r\i sub un pretext oarecare de Weissmann =ise ]ntoarse acas[, unde se ]nchise ]n odaie. Discu\ia ]i rede=teptaseamintirea Otiliei. Singura ]ntrebare era dac[ Otilia ]l iube=tesau nu, lucru de care se ]ndoia din ce ]n ce mai mult, dar c[ eliubea pe Otilia =i c[ era drept s-o iubeasc[, orice s-ar fi ]nt`mplat,dup[ zece-dou[zeci de ani ]n virtutea degener[rii caracteruluifeminin, n-avea nici o ]ndoial[. De aceea, ca s[-=i ateste sie=isolemnitatea sentimentului, lu[ tocul =i scrise ]n caietul lui:

„Iubesc pe Otilia.“

Apoi ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Arunc`ndu-=i ochii pefereastra care d[dea ]n curtea vecin[, v[zu o scen[ care-l intrig[.Aglae, ]mbr[cat[, ie=i pe u=[ cu mult[ discre\ie =i se ]ndrept[spre poart[. Pu\in dup[ ie=irea ei din cas[, Aurica, tot ]mbr[cat[,cr[p[ u=a =i urm[ri cu ochii pe mam[-sa. C`nd aceasta ie=i pepoart[ =i se pierdu dup[ case, Aurica alerg[ repede ]nspre poart[,unde a=tept[ c`tva. Apoi, ]n acela=i chip, porni =i ea pe strad[.Felix deduse c[ Aurica urm[rea pe Aglae. De la St[nic[, venita doua zi cu aere misterioase ]n odaia lui, Felix afl[ sensulurm[ririi. St[nic[ ]nchisese u=a cu precau\ie =i vorbea lui Felixca =i c`nd ar fi fost vorba de vreo problem[ important[ pentru

296

G. C[linescu

toat[ lumea. Iat[ despre ce era vorba: Aglae avea unele bijuterii,br[\[ri de aur ]ndeosebi, cam demodate, dar, ]n orice caz, de ovaloare material[ indiscutabil[. Aurica le socotea, ]ntotdeauna,ca destinate ei. De la o vreme, Aglae g[sea c[ ]n cas[ sunt omul\ime de „boarfe“ care ]ncurc[ od[ile. V`ndu unele mobile,o m[=in[ de cusut =i era pe cale s[ scape =i de altele. Aurica\inea la toate lucrurile din cas[ ca fiind, virtual, zestrea ei.}mpu\inarea lor o umplu de spaim[. Se sim\i p[r[sit[, tr[dat[, =ipl`nse ceasuri ]ntregi pe ]nfundate. Aglae n-avea nici un fel deostilitate ]mpotriv[-i. Dar, pe de o parte se socotea st[p`n[ peavutul ei =i era agasat[ de rolul de simpl[ depozitar[ a bunurilorcopiilor, cum voiau s-o priveasc[ ceilal\i, pe de alt[ parte, aveaideea c[ unei fete ]i ajunge s[ aib[ o cas[ =i o zestre oarecare,]n bani, restul privind pe eventualul so\. }ncercase s[-i v`re ]ncap Aurichii c[ „b[rba\ii“ vor acum lucruri moderne =i c[ toanelesunt f[r[ rost. Aglae g[sea c[ Titi are mai mult[ nevoie deasisten\a ei, fiindc[ femeile sunt f[r[ cap =i n-ar fi fost ]n stares[-l mai fac[ s[ tr[iasc[ via\a din casa p[rintesc[. Toat[ str[duin\aAglaei fu de a-i da de pe acum lui Titi tot ce putea s[-i dea,schimb`nd destina\ia bunurilor. }n colocvii numai cu Titi, vestisec[ avea de g`nd s[-l ]nsoare cum vrea ea, cu o femeie care s-oasculte, s[ stea ]mpreun[ cu ea, ]n care caz ar fi contribuit largla existen\a lor, administr`ndu-le totodat[ gospod[ria. Titi gust[aceste propuneri, devenind discret fa\[ de ceilal\i, spre ciudaAurichii =i Olimpiei, care ]ncepur[ s[-l urasc[ =i s[-l b`rfeasc[.}nsu=indu-=i aceste sentimente, St[nic[ le comunic[ lui Felix:

— Domnule, s[ =tii c[ mutul [sta se procopse=te! Soacr[-meaare parale, nu glum[, am mirosit eu! +i =tii dumneata c`t e deprost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-aminteresat eu, n-ai grij[. N-are absolut nici un talent. S[ nu tesuperi c[-\i spun, dar to\i recunoa=tem inteligen\a dumitale,to\i te laud[. Fa\[ de dumneata, Titi e ca un g`ndac puturosl`ng[ un cal de ras[.

Indignarea metaforic[ nu ]nc`nt[ pe Felix, care era plictisitde a se ocupa de probleme cu totul str[ine de con=tiin\a lui.St[nic[ urm[ rela\iunea:

Enigma Otiliei

297

— +i cum ]\i zisei: soacr[-mea str`nge bani. Mi se paremie c[ vrea s[ cumpere o cas[ pentru Titi, s[-l instaleze cunevasta pe care i-o g[si-o =i s[ stea =i ea cu ei. Ei bine, Aurica,b[nuind-o, a urm[rit-o =i i s-a p[rut c[ m[-sa umbl[ pe labijuterii s[ v`nd[ ceva. Atunci a desf[cut, cu un ac de cap]ndoit, scrinul, unde =tia c[ sunt br[\[rile =i a v[zut c[ lipsesc.A fost scandal mare, s[ nu spui nim[nui. Aurica a pl`ns, a\ipat, soacr[-mea a p[lmuit-o c[ umbl[ la scrin, =i celelalte.Acum s-au ]mp[cat. Foarte bine. Cine =tie ce ]nvoial[ auf[cut ]mpreun[?! }ns[, eu acum vin s[ te-ntreb: frumos e asta?Dar Olimpia, ale c[rei interese le prezint, nu are nici un drept?Actul dotal e fleac. Conven\iunea tacit[ a fost ca Olimpia s[aib[ partea ei din averea m[-si. A=a se ]nt`mpl[ c`nd te ]nsoridin sentiment. Pe mine sentimentul, bun[tatea m-au omor`t.Dar am s[ fiu forte de aci ]nainte, nu mai admit nici osl[biciune. Nu se \ine angajamentul, o redau pe Olimpiac[minului p[rintesc.

Felix, ne=tiind ce atitudine s[ ia fa\[ de aceste ie=iri, pentruel indiferente, ]ntreb[ ca s[ se afle ]n vorb[:

— +i acum ce faci?St[nic[ se uit[ ]n toate col\urile od[ii, de=i era de prisos,

apoi =opti la urechea lui Felix:— Vreau s-o ]nduplec pe soacr[-mea s[-mi dea, cu titlu de

]mprumut, ni=te bani. Am ]nv[\at-o pe Olimpia s-o atace, subcuv`nt c[ trebuie s[ fac[ imediat avort. Banii ]mprumuta\i ]ntrerude sunt bani arunca\i. Mai repar pu\in din pierdere.

}n cele din urm[, Felix sc[p[ de St[nic[. Cum acestafumase tot timpul, odaia era plin[ ca o p[dure, ]n care cea\a ac[zut pe sol. Deschise geamul, =i fumul ie=i ]n suluri, consistent.Mucurile de \ig[ri strivite ]n farfuria c[lim[rii ]mpu\eau h`rtiile.Felix le arunc[ ]n sob[. Ca s[ respire pu\in =i s[-=i odihneasc[spiritul, se d[du jos. }n loc s[ ias[ afar[, fu ispitit s[ intre ]nodaia cu pianul. Toate erau cum le l[sase Otilia. Notele risipitepe du=umea, pe capacul instrumentului =i chiar pe pupitru erauacoperite cu o bur[ de praf. Ni=te flori uscate erau aruncate pepian, de c`teva luni. Felix ridic[ capacul de pe claviatur[ =i

298

G. C[linescu

se preg[tea s[ ]nfig[ un deget, c`nd auzi glasul lui St[nic[.Acesta se afla acum al[turi =i cuv`nta lui mo= Costache:

— Pe onoarea mea, l-a l[sat ca pe un c`ine. N-are nicic[m[=i pe el. }mi crap[ obrazul de ru=ine, fiindc[, ce vrei,sunt ginere. M-am ]nt`lnit cu un intern. M[car dumneata, cacumnat, ai putea s[-i trimi\i, acolo, o sut[ de lei, s[ speliru=inea familiei. Eu ce-am putut am dat. D[-mi-i mie, c[ treceu pe acolo.

Felix ]n\elese c[ St[nic[ vorbea de Simion. Mo= Costachefu auzit morm[ind:

— Auzi ru-ru=ine, cu pensia lui.— Nu-i a=a? se auzi glasul lui St[nic[. +tiam eu c[ dumneata

e=ti omul lui Dumnezeu =i ai s[-i dai.— Asta am s[ v[d eu, trimit eu pe Felix, n-ai grij[ dumneata.— Eh! f[cu St[nic[, dezam[git.Lui Felix ]i fu fric[ de putin\a ca St[nic[ s[ spun[ despre el

o vorb[ care s[-i displac[. Pentru a ]n[bu=i orice prostie aacestuia, Felix ]nfipse m`inile ]n clape =i ]ncepu s[ descifrezeo pagin[ din Folies d’Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asuprafaptului, St[nic[ ie=i din odaia lui Costache =i plec[, dup[ cef[cu mu\e=te, cu m`inile, un semn de repro= c[tre Felix c[ i-astricat combina\ia. Felix continu[ s[ c`nte bucata l[sat[deschis[, ]nainte de plecare, chiar de Otilia. }n odaia ]nalt[ =iaproape goal[, pianul r[suna, f[c`nd ecouri prin unghere. Se]nsera. Felix =i-o aminti pe Otilia st`nd cu un picior ]ndoit subtrup pe scaun, scutur`nd mereu p[rul blond peste urechi =iarunc`nd furtunos degetele sub\iri deasupra clapelor, ]n vremece cu glasul ]ng`na fraza muzical[. }ncerc[ s[ dea m`iniloralergarea aceea, spre a-=i ]nsu=i starea de spirit a fetei, dar nufu ]n stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capaculpeste claviatur[. R[sunetul coardelor interioare se mai auzipu\in, ca scuturarea unui brad ]nc[rcat cu chiciur[, apoi totulse ispr[vi ]ntr-un chi\c[it u=or, =i Felix avu uimirea de a constatac[ din direc\ia pianului fugea m[runt un =oricel speriat. „Amgonit geniul pianofortelui“, g`ndi el, =i p[r[si odaia.

Ie=ind ]n ora=, Felix vis[ mai mult dec`t oric`nd la Otilia,cu o vag[ presim\ire c[ ceva trebuia s[ se ]nt`mple. Prin

Enigma Otiliei

299

asocia\ie ]=i aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceastai se p[ru acum cu des[v`r=ire absurd[. Ciudata familiaritate ageneralului, ]ng[duin\a lui insistent[, toate i se p[reau tulburi=i degradante, iar situa\ia de a fi comp[timit de Georgeta =i degeneral c[ iubea pe Otilia i se ]nf[\i=[ ca rizibil[ ]n cel mai]nalt grad. Nu, n-avea s[ se mai duc[ la Georgeta. Chiar dac[Otilia ]l uitase, ]=i datora lui ]nsu=i un act de purificare. Trebuias[ se dovedeasc[ ]n stare de statornicie =i devotament, a=a]nc`t, tr[dat de Otilia, s[ aib[ amara satisfac\ie de a fi maipresus de ea.

St[nic[ vestise, solemn, c[, gra\ie protec\iilor, va fi numitspre toamn[ ]n magistratur[, deocamdat[ pe undeva prinprovincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini =i mizerii =i voias[ scape de familie. }n provincie avea s[-=i fac[ o mic[gospod[rie, avea s[ se bucure de lini=te. Dup[ el, marile cariere]ncepuser[ totdeauna ]n mediu provincial. Acolo, concuren\ae mai mic[, meritul iese mai repede ]n eviden\[. }n capital[,lupta e mare, geniu s[ fii, =i e greu s[ p[trunzi. E mai bine,cum spune ]n\elepciunea popular[, s[ fii capul cozii dec`tcoada capului. Da, dec`t el nu ]n\elegea s[-=i fac[ meseriasuperficial, ca orice rom`n. Superficialitatea e o boal[ na\io-nal[, de aceea nu progres[m. Unui magistrat i se cer cele maivariate cuno=tin\e, psihologice, =tiin\e politice, medicin[. Maiales medicin[. St[nic[ ceru lui Felix un tratat, ceva, zise,sintetic, ca pentru un magistrat care vrea s[-=i des[v`r=easc[cultura general[. Felix ]i d[du un compendiu de psihiatrie,asta credea c[-l intereseaz[, destul de vechi, unde ]ns[ autoriiatingeau mereu problema responsabilit[\ii. St[nic[ ]l r[sfoi,deveni savant ]n convorbiri cu Aglae =i restul familiei, dar luiFelix ]i m[rturisi c[ e un cal prea b[tr`n ca s-o ]nceap[=col[re=te. Lucrurile astea, fu el de p[rere, trebuie s[ le culegivii, din gura profesorului. }ntr-o zi, Felix avu uimirea =inepl[cerea s[-l vad[ pe St[nic[ la un curs pe care-l asculta cumare devo\iune. Venise cu Weissmann. Bine]n\eles, St[nic[nu st[rui ]n capriciul lui, ]n care nu era nici o inten\ie serioas[,dar f[cu cuno=tin\[ cu c`teva studente =i studen\i, din ani mai

300

G. C[linescu

]nainta\i, prin indivizi pe care se vede c[-i cuno=tea maidinainte. Afecta acum a se sim\i bine printre tineri =i a-=i c`=tigaprin ei timpul pierdut ]n ariditate. Astfel ]ntr-o dup[-amiaz[,pe c`nd Felix era ]nchis ]n odaie =i citea, se trezi cu St[nic[:

— Vino-ncoace, domnule, \i-au venit musafiri.Felix auzi, ]ntr-adev[r, un amestec de r`sete feminine =i

masculine, jos ]n curte, =i fu cuprins de oarecare sil[. }ntreb[cine este.

— Haide, domnule, nu fi s[lbatic, mai t`n[r sunt eu dec`tdumneata. Au venit colegii s[ te vad[. E Weissmann, mai suntni=te domni=oare, ai s[ vezi. }mbrac[-te repede =i vino.

St[nic[ plec[ jos, l[s`nd pe Felix foarte intrigat. Dac[ ar fiputut s[ sar[ pe fereastr[, ]n curtea vecin[, ar fi s[rit. Nu invitaseniciodat[ pe nici un coleg acas[ =i nu-=i ]nchipuia cine puteas[ fie. Auzi c`teva note de pian. Cineva ]ncerca st`ngaci, denerecunoscut, c`teva m[suri din bucata lui Corelli, care se]ncepea cu un adagio, apoi, renun\`nd, c[dea ]n C`t te-amiubit, c`ntat cu un singur deget. Pe pianul Otiliei, asta i sep[ru lui Felix o profanare. }n cele din urm[, cobor]. Auzi r`sete]n odaia pianului, unde fuseser[ to\i pofti\i, =i distinse chiarglasul r[gu=it al lui mo= Costache. Puse m`na pe clan\[, cu]ndoial[ ]n suflet.

— Uite-l, domnule, tr`mbi\[ St[nic[, „v[rul“ meu s[lbatic!}mi pare r[u!

Felix arunc[ o privire =i v[zu pe Weissmann l`ng[ un perete,pe un alt ins slab, cu pleoape prea l[sate peste ochi, =i truposos, pe un scaun, apoi o domni=oar[ la pian, care continua s[c`nte dintr-un deget C`t te-am iubit, =i o alta a=ezat[ pepervazul lat al ferestrei deschise, juc`nd picioarele ]n sus =i-njos. Domni=oarele erau mai degrab[ ur`te, cu figuri ]ndr[zne\e,cea de la fereastr[ oache=[ =i cu b[rbia ascu\it[ =i gras[, ceade la pian sub\ire, ]nalt[, dar cu membre dezvoltate, c[rnoase.Felix nu-i cuno=tea =i privi z[p[cit ]nspre mo= Costache, pecare St[nic[ ]l \inea locului de bra\ ]n pragul celeilalte u=i,care d[dea spre interiorul casei.

— Cum, se scandaliz[ St[nic[, nu cuno=ti pe domni=oarele,pe domnul?

Enigma Otiliei

301

— A=a cred, c[ nu-i cunoa=te, spuse timid Weissmann,dumnealor sunt ]n ani superiori.

St[nic[ privi ]ngrijorat la mo= Costache, c[tre care sevede c[ afirmase c[ musafirii sunt prieteni de-ai lui Felix, =irectific[ repede:

— Ce-are-a face anul? Dumnealor, zise el c[tre mo=Costache, merg de-a valma. Las[-i s[ glumeasc[.

Renun\`ndu-se la orice explica\ie, cei de fa\[ se purtar[unii cu al\ii ca =i c`nd s-ar fi cunoscut. Felix nu-=i putea ]nchipuice-l determinase pe St[nic[ s[-i aduc[ ]n cas[ astfel de in=i.Nu era probabil nici o explica\ie, afar[ de acea obi=nuit[, c[St[nic[ era nevindecabil ]n a se amesteca ]n toate =i a provocacele mai absurde situa\ii, ca s[ stea de vorb[ cu toat[ lumea =is[ afle toate.

— Fuma\i, nu e a=a? ]ntreb[ St[nic[, =i apoi tot el r[spunse:Cum s[ nu fuma\i?

Se pref[cu c[ se caut[ prin buzunare, apoi se scuz[:— Sunt =i eu un boem ]n felul meu! Am crezut c[ am, dar

n-am! }ns[ „unchiul“ meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-ipentru domni=oare.

— +i de ce s[ nu fie pentru domni=oare? zise studenta de pefereastr[, b[l[b[nind picioarele =i relev`nd un glas gros.

— Auzi, scumpe unchiule? strig[ St[nic[. D[-ne, te rog,pu\in[ mahorc[ de-a dumitale. A venit tinere\ea, studen\imea,trebuie s-o s[rb[torim. E ]n joc onoarea nepotului dumitale =iiubitului meu v[r, Felix.

Mo= Costache se f`st`ci, vru s[ spun[ ceva, dar St[nic[nu-l l[s[:

— Nu te deranja, c[ =tiu eu unde-l \ii. }n chesea, pe scrin!Disp[ru numaidec`t pe u=[. Costache, alarmat, voi s[

alerge =i el dup[ St[nic[, dar fu oprit de glasul domni=oareide la pian:

— Dar pentru cine \ii dumneata pianul [sta? Dumneata c`n\i?R[gu=it de ]ngrijorare, b[tr`nul r[spunse cu glasul s[u

cel mai stins:— C`nt[ fata mea!

302

G. C[linescu

— Aha! va s[ zic[, ai o fat[! Mare?— Domni=oar[, =opti pe ghimpi Costache, cu ochii la u=[.— Ce curioas[ extinc\ie a vocii ai dumneata! observ[

domni=oara de la fereastr[, s[rind ]n picioare. Se vede c[ fumeziprea mult. Ia deschide pu\in gura.

Prins prea repede cu comanda, b[tr`nul deschise gura, ]ncare domni=oara privi.

— De altfel, mi se pare, zise ea, c[ are =i o irita\ie aamigdalelor. Nu vi se pare?

To\i se str`nser[ ]n dreptul gurii lui Costache =i privir[.B[tr`nul fu salvat de Marina, care ap[ru pe u=[:

— Mi-a spus St[nic[, zise ea, mahmur[ ca ]ntotdeauna, s[fac cafele. C`te cafele s[ fac?

— Ce cafele? se sperie mo= Costache.— F[ =i dumneata mai multe, vreo zece, ]ntrerupse

domni=oara de la pian pe b[tr`nul ]nspaim`ntat.Acesta ]ncerca m[car o rectificare a num[rului:— De ce zece?— Ei, mo=ule, s[ri domni=oara oache=[, nu fi econom la cafea!Felix fu foarte r[u impresionat de aceast[ scen[, =i-l blestem[

]n g`nd pe St[nic[ cu toat[ violen\a de care era capabil.St[nic[, ]n odaia ]n care se jucau c[r\i, descoperise numaidec`tcheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun =i-l ascunse]n buzunarul pantalonilor, ad[ug`nd =i c`teva foi\e „Job“.}nt`rzie, ]ns[, inten\ionat, ca s[ scotoceasc[ prin odaie. Trasede m`nerele sertarelor, care erau ]ns[ ]nchise, se uit[ pededesubtul mobilei, ]ntoarse un tablou pe dos, mai medit[,c[ut[ apoi s[ vad[ dac[ masa n-avea vreo cutie a mesei, ]ncare se aflau c[r\i de joc =i fel de fel de nimicuri, bine a=ezate,privi repede =i gr[bit, lu[ numai un creion ro=u =i albastru,neascu\it, ]mping`nd iar[=i cutia la loc.

„Al dracului mo=, murmur[ el, cum seam[n[ cu soacr[-mea!De unde are el at`tea creioane ne]ncepute? S[-i fi cerut, nu\i-ar fi dat.“

Reap[rut ]n odaia cu musafiri, St[nic[ ]mp[r\i, generos,tutunul din chesea, oferind, parc[ ]n deriziune ]n cele din urm[

Enigma Otiliei

303

=i lui mo= Costache, care, vizibil nec[jit de dispersiuneatutunului s[u, lu[ ultimele fire =i-=i f[cu o \igar[ mai groas[dec`t a tuturor.

— Va s[ zic[, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian,are o domni=oar[.

— +i ce domni=oar[ ]nc[! declam[ St[nic[. Domni=oaraOtilia este o frumuse\e rar[. S[ sper[m c[ ]n cur`nd vomface nunt[.

— Nunt[, cu cine? ]ntreb[ medecinista de la fereastr[.— Cu dumnealui, dac[ d[ Dumnezeu, zise St[nic[, ar[t`nd

cu m`na spre Felix =i f[c`nd cu ochiul spre b[tr`n. Felix seposomor] at`t de tare, ]nc`t musafirii r`ser[ de el zgomotos.

— Nu pricep ce spui dumneata, zise domni=oara de la pian,]ntre dou[ fumuri de \igar[, spui c[ dumnealui e nepot =idomni=oara e fiic[. Ce fel de c[s[torie e asta?

St[nic[, prins asupra contradic\iei, c[ut[ s[ se strecoare:— Be\i cafeaua, c[ se r[ce=te, ]nt`i, =i s[-l l[s[m pe v[rul

meu Felix, c[ e ru=inos. E aici un caz de rudenie pe care nupot s[ vi-l explic.

Domni=oara de la pian r[sfoi notele Otiliei, d`ndu-le =i cupiciorul, spre necazul lui Felix:

— Ce de mai note muzicale, =i tot lucruri preten\ioase!Domni=oara dumitale nu e deloc frivol[.

— E pianist[ mare, domnule, protest[ St[nic[, studiaz[la Paris.

Domni=oara se uit[ distrat[ la el, apoi ]ncepu s[ c`nte r[u,cu intermiten\e, Songe d’automne. Colegul uscat se aplec[familiar peste um[rul c`nt[re\ei =i-=i lipi, cu concursul acesteia,obrazul de obrazul ei. Cealalt[ domni=oar[ se d[du jos de pepervazul ferestrei =i ]ncepu s[ valseze.

— Dansezi? ]ntreb[ ea pe St[nic[.— Tinere\e, tinere\e, parc[ sunt iar student! exclam[

St[nic[, privind semnificativ spre mo= Costache =i se prinse]n vals cu studenta.

Aceasta ]ntreb[ pe b[tr`n peste um[rul lui St[nic[:— Mo=ule, nu mai ai o \igar[?

304

G. C[linescu

B[tr`nul, ]nsp[im`ntat, bulbuc[ ochii mari, ner[spunz`nd,apoi la o ]ntoarcere a fetei se strecur[ pe u=[ =i disp[ru.

— Unde e mo=ul? ]ntreb[ aceasta f[r[ tact. Ce, mo=ul esup[r[cios?

}nsu=i St[nic[ ]=i d[du seama c[ limbajul acesta era camprea nepotrivit, =i f[cu semn domni=oarei s[ tac[. }i spusemai ]ncet:

— Unchiul meu e cam bolnav, nu trebuie s[-l sup[r[m.— De bolnav, e bolnav, n-ai grij[ dumneata, replic[ fata,

nep[s[toare. Are un g`t congestionat, ceva de speriat! Multn-o duce a=a.

— Crezi? ]ntreb[ St[nic[ mai mult interesat dec`t speriatsau scandalizat de cinismul fetei.

— Dumneata, domnule Felix, zise domni=oara de la pian,]mi faci impresia c[ nu te sim\i bine cu noi. E=ti cast, nu suferitov[r[=ia femeilor?

— Ba da, ba da! spuse automat Felix.— Ce vorbi\i, s[ri St[nic[, v[rul meu s[ nu sufere femeile?!

Phii! E un cuceritor de marc[. Dac[ v-a= spune eu ce are el laactivul lui, v-a\i schimba opinia.

— Bolnav ai fost vreodat[? ]ntreb[ serios domni=oara dela pian.

To\i izbucnir[ ]n r`s (e drept, St[nic[ mai pu\in), ]n vremece Felix r[mase ]nm[rmurit, nevoind s[ ]n\eleag[.

— Vai, drag[, ce ochi face! spuse autoarea spiritului c[treceilal\i, ca =i c`nd Felix ar fi fost un intrus amuzant ]n proprialui cas[. Il faut absolument le deniaiser! 1.

Propozi\ia francez[ jigni =i mai mult pe Felix, fiindc[presupunea din partea domni=oarei presupozi\ia c[ el nu]n\elegea. Ur] numaidec`t pe to\i =i tremur[ de m`nie, maiales c[ v[zu cum domnul, dup[ o scurt[ cercetare cu ochii,strivi mucul de \igar[ ]n farfurioara sfe=nicului pianului.Domni=oara ]ncerc[ la pian Tu ne sauras jamais.

— Micule, zise ea ]ntorc`ndu-se c[tre tip, ce dulce ebucata asta!

1 Trebuie s[-l „ini\iem”, neap[rat! (fr.—n.red.).

Enigma Otiliei

305

Cei doi se s[rutar[ f[r[ jen[, prelung =i ostentativ.— Voi v[ s[ruta\i? se mir[ cealalt[ domni=oar[. Asta e

tr[dare, domnule Ra\iu, zise =i ea lui St[nic[.Acesta se prezent[ ofi\ere=te, foarte emo\ionat, =i probabil

s-ar fi pretat falselor demonstra\ii de libertinaj ale fetei dac[n-ar fi auzit tr`ntitul unei u=i. Felix fugise din odaie.

}ntr-adev[r t`n[rul suferea. Avea impresia c[ profanase unsanctuar, c[ batjocorise imaginea Otiliei. I se p[ru c[ aude,pe c`nd trecea prin apropierea ferestrei deschise: „Dar n-am=tiut c[ se sup[r[!“ Era a=a de surescitat, ]nc`t nu =tia bine ces[ fac[. Porni cu capul gol pe strad[. }n urm[, sim\i pa=i =i seauzi chemat de Weissmann. C`nd fu l`ng[ el, acesta ]i spusefoarte ]ncurcat:

— Eu n-am nici o vin[, ]\i jur pe iubirea mea. Eu nici nu-icunosc pe dumnealor dec`t din vedere. Domnul St[nic[ ne-aadunat. Ne-a spus a=a, c[ e ]ngrijit de triste\ea ta, c[ ai suferitmari decep\ii ]n dragoste =i vrea s[ te distreze, s[ te ini\ieze ]nadev[rata via\[ studen\easc[.

Felix se rug[ de Weissmann s[-l lase singur, =i el se plimb[pe str[zile singuratice din cartierul Antim, ie=ind apoi ]n stradaRahovei, p`n[ ce se lini=ti. C`nd se ]ntoarse, nu mai era niciun student ]n odaia cu pian. Sus, ]n odaia lui, g[si pe St[nic[.Individul ]ncepuse s[-l agaseze.

— Iubite domnule Felix, zise acesta pompos, te rog s[prime=ti scuzele mele cele mai solemne. De aceea am a=teptataici. Ai avut dreptate, perfect[ dreptate. Pe tipi i-am expediatnumaidec`t, le-am dat a ]n\elege c[ aici nu e ce cred dumnealor.Eu ]nsumi, ]\i m[rturisesc, am fost indus ]n eroare. Mi-au spusc[ te cunosc, c[ a=a =i pe dincolo. Dac[ =tiam, nu-i aduceam.Dar, domnule (se scandaliz[ el), ce stric[ciune, ce lips[ decre=tere! Asta e noua genera\ie! P[i, domnule, pe vremea meafetele erau sfinte! Olimpia s[ se maimu\[reasc[ ]n halul [sta?!Am adorat-o, am cultivat-o, =i nu m-am apropiat de ea dec`tc`nd mam[-sa mi-a ]ncredin\at-o cu m`inile ei (]n realitatefusese, precum =tia =i Felix, altfel). Astea sunt intelectuale!Ru=ine! Nu-i vorb[, intelectual[ este =i Otilia, dar ce fat[, ce

306

G. C[linescu

ging[=ie! Eu, c`nd tot glumesc c[ o iei pe Otilia, ]n fond ]mitr[dez o dorin\[ l[untric[: s-o iei odat[ cu adev[rat. Da,domnule, dumneata e=ti t`n[rul curat la suflet, =i ea e un crin.Lua\i-v[ =i fi\i ferici\i!

Felix sc[p[ cu greu de St[nic[. Acesta trecu =i la Aglae, =idenatur[ lucrurile dup[ metoda lui, ad[ug`nd (ca s[ se r[zbunec[ i se stricase combina\ia cu studenta) c[ Felix e un b[iatbun, dar nesociabil. Apoi ]=i aduse aminte de verdictulmedicinistei =i ad[ug[:

— Apropo! +ti\i c[ am pus pe doctori\[ s[-l examineze pemo= Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav r[u,s[racul, nu v[ uita\i pe din afar[. Dac[ m-a= lua dup[ doctori\[,apoi atunci e grav de tot (St[nic[ spuse „grav“ cu intona\ia cucare ai zice „stra=nic“), ]l pierdem =i pe el, s[racul, fire=te,dac[ nu-l ]ngrijim. Eu zic c[ ar fi bine s[ v[ ]mp[ca\i.

— O s[ v[d eu ce fac =i cu el! zise Aglae g`nditoare,desf[c`nd capacul ceasului de aur =i pocnindu-l iar[=i la loc.

Enigma Otiliei

307

XVI

Oroarea lui St[nic[ ]mpotriva studentelor nu era chiar ]n totulsimulat[. }n fond, el era un sentimental cu instincte casnice,bucuros de a se vedea ]nconjurat de o numeroas[ familie. Dinp[cate, sentimentalismul lui familial se complica cu o marel[comie de a-=i face o situa\ie prin familie, de a mo=teni, de ac[p[ta. }n ascenden\a lui se aflau, pe c`t se putea ghici, albaneziveni\i de-a dreptul de peste Dun[re =i numi\i, mai dulce, „arn[u\i“sau, cu totul eufemistic, „macedoneni“.

— Mo=ii mei au fost negustori, oameni de ac\iune, de la eiam eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos func\ionarismul!

Raza opera\iilor acestor mo=i se deducea din vorbele luiSt[nic[ a fi fost Oborul. El vorbea c`teodat[, cople=it deamintiri, de cuptorul plin cu p`ini, de =uri cu saci de gr`u, decai, de harabale, de c`mpul lui Eliade. Se putea presupune,f[r[ greutate, c[ p[rin\ii =i mo=ii lui fuseser[ brutari. Apoir[m[sese orfan, el =i cu mul\ii lui fra\i, =i pomenea de un maremorar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar luipersonal i s-ar fi f[cut propuneri str[lucite.

— Domnule, unchiu-meu a vrut s[ m[ trimit[ la Paris, cucopiii lui, s[ fac =coala acolo, =i n-am primit. Prostie. N-amvrut s[ m[ ]nstr[inez, fiindc[ aveam suflet curat. Unde maisunt ]nc[ o dat[ copil, c-a= =ti acum ce s[ fac! Eram om =ijum[tate azi, ce mai vorb[, eram bog[ta=!

Adev[rul este c[ St[nic[ avea sim\ familial =i c[ familia lui]mp[rt[=ea acest sentiment. Din numele pe care le pronun\areie=ea c[ avea ]nc[ fra\i =i surori ]n num[r mare, precum =inumeroase rude de a doua categorie. }n convorbirea lui, expresiile„unchiu-meu“, „m[tu=[-mea“, „mo=u-meu“, „sor[-mea“ ap[reaucu nota fanatismului. De s[rb[tori, St[nic[ arunca la cutie un

CUPRINS

308

G. C[linescu

pachet de felicit[ri =i primea el ]nsu=i un morman. }n cas[ la el,]ns[, nu venea nici o rud[. Pentru ce? Olimpia dovedise uncaracter acru =i declarase de la ]nceput c[ e s[tul[ de rude.Astfel, St[nic[ nu fusese ]n m[sur[ de a o prezenta multelor salerubedenii, ceea ce ]l jigni ]n ad`ncul sufletului. Lipsind aceast[formalitate de deferen\[, rudele lui, surori, fra\i, unchi, m[tu=i,cumna\i =i cumnate, refuzar[ s[-l viziteze, f[r[ ca totu=i s[-ifac[ vreo aluzie oric`t de pu\in mali\ioas[ asupra Olimpiei, =iamintind mereu ]n chip cordial, ]n coresponden\[, =i de ea. Poatec[ unele dintre rude ar fi consim\it ]n cele din urm[ s[-i calce ]ncas[, dar St[nic[ rezista el ]nsu=i =i nu invita, ceea ce pentrueduca\ia excesiv formalistic[ a familiei lui era decisiv. De fapt,lui St[nic[ ]i era ru=ine s[-=i publice c[s[toria =i, oric`t el ]nsu=iar fi fost f[r[ prejudec[\i, s`ngele vorbea ]n el ca ]n to\i ceilal\i.Iar pentru to\i ceilal\i, c[s[toria unui b[rbat trebuia s[ fiecondi\ionat[ numai de avere. Fetele, ca s[ u=ureze pe p[rin\i,puteau s[ se m[rite =i mai r[u, dar un b[rbat ca St[nic[, cucarte, niciodat[. Acest punct de vedere, devenit disciplin[, pactal neamului, era sus\inut cu ]nd[r[tnicie, mai cu seam[ de femei.Prin urmare, St[nic[, ]n ciuda sincerit[\ii sentimentelor lui pentruOlimpia, la ]nceput, fie =i sub form[ nestabil[, se sim\ea vinovatde a fi c[lcat regula =i se temea s[ ]nfrunte ochii ironici ai rudelor.Casa pe care o luase de la Simion era o d[r[p[n[tur[. Prin averese ]n\elegea ]n familie lucruri fabuloase. Nu to\i ]n familie erauboga\i, unii erau chiar cu des[v`r=ire sc[p[ta\i sau de o condi\iemai mult dec`t modest[, mul\i erau ]ns[ bine situa\i, mariindustria=i sau mo=ieri, sau, ]n sf`r=it, ]n posturi de comand[bine retribuite, mai degrab[ ]n mari ]ntreprinderi dec`t la stat.Erau printre ei magistra\i, politicieni, dar nici un ofi\er. Deserviciul militar c[utau printr-un straniu atavism s[ scape to\i.Lucru notabil, indiferent de situa\ia lor material[, rudele seaveau bine ]ntre ele =i nu se dispre\uiau. Cei boga\i veneaum[car o dat[ pe an ]n casa celor s[raci, ]n ora= ruda cu marirela\iuni ]=i l[sa tovar[=ii de convorbire =i ]ntindea m`na rudeicu haina roas[, mic impiegat. St[nic[ era foarte m`ndru derudele lui =i circula, cu =tirea sau f[r[ =tirea Olimpiei, de la

Enigma Otiliei

309

unul la altul. }l opreau la mas[ oriunde se ducea =i, cum rudelelui erau foarte numeroase, ar fi putut m`nca dou[ luni ]n =irgratis, f[r[ s[ intre de dou[ ori ]n aceea=i cas[. Astfel se explic[necesitatea pe care o sim\ea St[nic[ de a sta de vorb[ cumult[ lume, de a trece de la o familie la alta, de a afla tot cese petrece peste tot. De=i s[rac, St[nic[ nu avea grija viitorului,cu at`tea rude solidare. E drept c[ acestea nu-i d[deau banidec`t foarte pu\ini, f[r[ =tirea Olimpiei, fiindc[ ]n genere elenu admiteau ca unii s[ tr[iasc[ pe socoteala altora. Perfectegali ]n evenimentele capitale ale vie\ii, na=tere, nunt[, moarte,anivers[ri, unde se adunau ]n num[r considerabil, \ineau s[r[m`n[ desp[r\i\i prin avere. Dar averea nu le d[dea orgoliu.Dimpotriv[, cei boga\i doreau ca cei s[raci s[ se procopseasc[=i le c[utau mijloace, f[r[ s[-i sileasc[. Familia avea cultulini\iativei personale. Dac[ St[nic[ ar fi dorit s[-=i g[seasc[ omeserie mai sigur[, ar fi c[p[tat-o f[r[ ]ndoial[. }ns[ el semul\umea cu mediocritatea lui liber[ =i sigur[, ]n a=teptareaunei lovituri. Rudele nu-i cultivau lenevia, ]ntre\in`ndu-l, darsocoteau foarte legitim[ a=teptarea lui de a-=i face o situa\iemare =i neprev[zut[. Familia lui St[nic[ avea foarte mult[asem[nare cu familiile domnitoare din Europa. Din acelea facparte regi =i ofi\eri s[raci, ]mp[r[tese =i obscure so\ii de con\iprovinciali. Regii ]n activitate dau rudelor numeroase un ajutorne]nsemnat, c`teodat[, care nu le scoate din mediocritate, darle onoreaz[ apartamentul s[rac cu vizita lor =i le acord[ cuprisosin\[ atributul de „unchi“ sau de „v[r“. +i acolo meserialucrativ[ e socotit[ ca o eroare, iar leg[turile de familie se punla cale dup[ un examen colectiv. Situa\ia aceasta are avantajele=i dezavantajele ei. De pild[, spre a se putea c[s[tori cu Olimpia,St[nic[ a trebuit s[ se pun[ ]n conflict cu familia, dar aceea=ifamilie ]i d[dea siguran\a pe lume.

La St[nic[, l[comia =i versatilitatea nu obtenebrau observa-\ia moral[. C[ un b[tr`n trebuie s[ moar[ =i s[ lase avereat`n[rului, asta ]n\elegea foarte bine. Ba chiar avea o list[ derude, care, prin decese sistematice, puteau s[-l pun[ =i pe el ]nm[sura de a mo=teni, de=i din cauza prolificit[\ii familiei el

310

G. C[linescu

r[m`nea o rud[ ve=nic colateral[. Dar s[ arunci ]n spital unb[tr`n sau s[ privezi un copil de succesiune, asta i se p[rea oinfamie. Aglae era pentru el o „viper[„, iar Olimpia pierdusemult ]n ochii lui prin indiferen\a ar[tat[ fa\[ de accidentul luiSimion. +i purtarea lui mo= Costache, care strica oricepreviziune, ]l irita. C`nd era ]n joc interesul lui, St[nic[ g[sea,nu-i vorb[, argumente suplimentare. Dac[ din ]nl[turarea luiSimion ar fi tras un profit, ar fi sus\inut c[ se f[cuse „tot ce erauman posibil“ =i c[ acum trebuiau ap[rate „legitimele drepturiale copiilor frustra\i de uzul bunurilor ce li se cuveneau“.C`teodat[ se ]nduoio=a la g`ndul absurd c[ mo= Costache puteas[-i lase =i lui ceva, =i atunci admira „jertfa oamenilor vechi“,care se priveaz[ de bucuriile vie\ii ca s[ fac[ cu putin\[„]n[l\area tinerilor“.

O problem[ ]ncepuse s[ devin[ pentru St[nic[, de la ovreme, Olimpia. Dac[ o iubea sau nu, este greu de spus, ]ntruc`tlui St[nic[ ]i lipsea expresia mai analitic[ a sentimentelor.Din purt[rile lui nu se puteau desprinde dec`t emo\ii =i oconcep\ie. De bun[ seam[ c[ atunci c`nd se c[s[torise cuOlimpia fusese emo\ionat. }ncercase ]n m`ndria l[untric[ de-aface un gest necugetat, romantic, ]n dauna intereselor lui. Numersese p`n[ la c[s[torie, fiindc[, ]=i zisese c[, dup[ at`tasacrificiu, se c[dea s[ judece matur =i s[ apere existen\a „fiuluis[u =i a mamei fiului s[u“. A urmat ceea ce =tim. C`nd vorbeade dragoste, de c[snicie, St[nic[ era totdeauna emo\ionatexterior. }n fundul sufletului, sim\ea o inexplicabil[ plictiseal[,o vin[ imens[, nedeterminat[. La drept vorbind, gestul de a sec[s[tori cu Olimpia nu era romantic dec`t momentan. St[nic[crezuse c[ face un calcul de maestru care nu se uit[ la bunurileimediate, ci la cele ce pot decurge mai t`rziu. Informa\iile lui,despre mo= Costache ]ndeosebi, erau str[lucite. Nu aflase ]ns[despre Otilia dec`t ca de o feti\[ crescut[ de mil[, dimpotriv[,i se spusese c[ toat[ averea era destinat[ fetelor Aglaei.

St[nic[ devenise romantic prin e=ec =i acum era trist, a=ade trist, ]nc`t i se p[ru c[ ]ncearc[ toate emo\iile prin caretrece un mare izbit de soart[. G`ndul obscur de a se sc[pa de

Enigma Otiliei

311

Olimpia =i a ]ncerca o alt[ lovitur[, de data asta binecontrolat[, cu ajutorul rudelor, ]l mai invadase adesea. Nuaproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea ]nvinova\i denimic, ]ns[ admira\ia lui era pentru femeia sprinten[, sociabil[,pe care o ]n\elegea ca pe Otilia, =i ar fi scuzat-o ca peGeorgeta. Ar fi vrut o femeie care „s[-l ]mping[„. A sc[pa deOlimpia ]nsemna divor\ul. S[ dea ]ns[ divor\ f[r[ motiv era,dup[ concep\ia lui, o „canalierie“. Olimpia era „mama]ngera=ului lui mort“. Imposibil. „Nu se ]ntemeiaz[ o patrief[r[ fidelitate conjugal[„. A=a spunea el fa\[ de lume. }n schimb,]ntrevedea desp[r\irea ]n dou[ chipuri pe care =i le prezentacu pl[cere =i consolare mental. Se ]ntorcea acas[ =i g[sea peOlimpia ]n bra\ele unui individ. Scena ]l zguduia, ]l mi=cachiar ]n imagina\ie. Antipatia lui, visa el, de acolo venea, dinpresim\irea c[ Olimpia este o nemernic[. El, omul de viitor,c[ruia i se f[cuse propuneri str[lucite, f[cuse idealism, luase„din dragoste“ o fat[ f[r[ nimic, cu rude mizerabile, pun`ndu-se]n conflict cu propria lui familie, ca apoi s[ fie terfelit. Ipotezaaceasta era frumoas[ ]n imagina\ie. Din p[cate, Olimpia,placid[, nu-l ]n=ela. St[nic[ ]ncerca pentru o clip[ remu=careade a b[nui o so\ie at`t de pur[. A doua ipotez[ pe care o visaera ca Olimpia, ghicindu-i nemul\umirea, s[-l cheme =i s[-i\in[ acest discurs: „St[nic[, tu nu e=ti f[cut pentru via\a asta.|ie-\i trebuie o femeie de lume, cu bani, care s[ te ajute ]ncarier[. C`t[ vreme am avut copilul, am t[cut. Acum ]ns[ v[dc[ nu mai merge. Nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. M[ retragcu Aurica. Pu\inul c`t ]mi trebuie s[ tr[iesc am.“ Tot ]n]nchipuire, St[nic[ ]ncerca s[ protesteze patetic: “Nu, nu, nuse poate s[ te las. Tu e=ti mereu mama copila=ului nostru, a luiReli=or. Doar dac[ tu nu e=ti fericit[ cu mine! Atunci, fire=te,m[ sacrific, m[ dau ]nd[r[t din fa\a norocului t[u. Nici a=anu-\i ]nchipui c[ te voi p[r[si. Nu, ]mi fac o datorie sf`nt[ s[-\idau =i mai departe, de la distan\[, ocrotirea mea.“ At`t demult ]nduio=au pe St[nic[ aceste fic\iuni, ]nc`t se sim\ea bunla suflet, victima chiar a bun[t[\ii lui. Liberat prin aceste dou[ipoteze de Olimpia, f[cea apoi planuri m[re\e, fie c[ noua

312

G. C[linescu

nevast[ era o femeie „consumat[„, fie c[, mai b[tr`n[, avea oconsiderabil[ avere. Nici Georgeta nu-i displ[cea. Era frumoas[,cu rela\ii care erau mai degrab[ folositoare dec`t dezonorante,cu putin\e admirabile de a-l ]mpinge. Fire=te, Georgeta contra-zicea conceptul lui de femeie sf`nt[, dar dac[ ]n fundulnem[rturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezan[ cutrecere ]l atr[gea, la lumina con=tiin\ei ]=i zicea c[ face ofapt[ minunat[: „ar ]n[l\a-o pe Georgeta p`n[ la el“.

Toat[ ciuda lui St[nic[ venea din faptul c[ Olimpia nicinu-l ]n=ela, nici nu-i propunea s[ divor\eze, dimpotriv[, ]l priveaironic =i b[nuitor, =i, noaptea cel pi\in, ]l urma ]n toateescapadele lui.

}n ziua c`nd calendarul ortodox pr[znuie=te pe sf`nta martir[Agripina (zi de lucru de altfel), St[nic[ ]=i aduse aminte c[ areo m[tu=[ Agripina, la care obi=nuia s[ treac[ o dat[ pe an. Cas[ se mai smulg[ din preocup[rile-i grele =i ca s[ ia un contacttonic cu familia lui, f[r[ s[ spun[ nimic Olimpiei, porni chiarde diminea\[ ]n ora= =i se urc[ ]n tramvaiul cu cai din CaleaRahovei, care mergea pe Calea Mo=ilor. Se d[du jos la BarieraMo=ilor =i se ]ndrept[ spre +oseaua Mihai Bravul, spre stradaFund[tura Vaselor. Trecu printre butoaie noi =i alte ustensile dedog[rie, scoase ]n fa\a pr[v[liilor, printre mormane de rogojini,pe dinaintea pr[v[liilor cu l`n[ =i pl[pumi, =i intr[ ]n Fund[tur[,ocolind prin strada Vaselor =i strada Ma=inii, ca s[ se g`ndeasc[mai bine ce felicitare s[-i fac[ b[tr`nei. Atunci =i-aduse amintec[ nu i-a adus nimic. Se c[ut[ prin buzunar, unde g[si c`\ivafranci, str`mb[ din gur[ =i se ]ntoarse spre Barier[. Acolo dibuio simigerie, intr[ ]n[untru =i ceru o pung[ cu alune americanepr[jite =i c`\iva covrigi usca\i, cu susan, dintre aceia ]n formaunui inel de lan\, care se sf[r`m[ ]n gur[. Aceste produse alecuptorului pl[ceau cu deosebire m[tu=ii Agripina. St[nic[ se]ntoarse din nou ]n strada Fund[turii Vaselor, de ast[ dat[ pedrum neocolit, =i se opri ]n fa\a a dou[ case f[r[ etaj, destul demari =i cu tencuiala scorojit[, st`nd de o parte =i de alta ]nfruntea unei ogr[zi enorme, ca dou[ corpuri de gard[ ]n fa\acur\ii de onoare a unui palat imperial. Una din case, cel pu\in,

Enigma Otiliei

313

cu aer de p[r[sire, de=i ]nc[ impun[toare, se ghicea c[ fusesepr[v[lie, din cauza obloanelor trase. Forma ferestrelor =i unpervaz lat de lemn ]n fa\a lor, ca o tejghea, dovedeau c[ fuseseo brut[rie. }ntre cele dou[ case, ar fi trebuit s[ fie un gard, darnu era dec`t o poart[ ]n aer, ]ntr-o parte. Curtea avea ]nf[\i=areaunui han cu case de jur ]mprejur, vechi =i cu ]nc[peri ce seghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tind[pe st`lpi de lemn, pref[cut[ ]n geaml`c. Curtea era plin[ debutoaie, de doage, de sc`nduri scurte de stejar, de papur[,fiindc[ ]ntr-o parte =edea un dogar. Erau =i c`teva c[ru\e \[r[ne=ticu coviltir. }ntr-un col\, un individ potcovea un cal prins ]ntretrei bare ]n chip de uluci. Un fel de bolt[ fusese ref[cut[ =ifolosit[ ca potcov[rie. St[nic[ ]=i aduse aminte c[, pe c`ndera copil, curtea era plin[ de c[ru\e pentru p`ine. M[tu=aAgripina era sora mamei lui =i era m[ritat[ dup[ un brutar.Toat[ curtea era proprietatea ei, =i el se juca cu copiii Agripinei,verii lui, ascunz`ndu-se prin unele od[i care slujeau ca depozitde f[in[ =i gr`u. Lucr[torii le d[deau voie s[ intre ]n sala undedospea aluatul, =i le f[ceau mici p`ini pentru fiecare. Lui St[nic[i se p[ru chiar c[ miroase a cuptor.

„Te pomene=ti, g`ndi el, c[ a luat cineva brut[ria =iscoate p`ine!“

Constat[ ]ns[ c[ miroseau covrigii din buzunarul lui.„Cum zboar[ averile! murmur[ el, nemul\umit. Toate astea

erau ale Agripinei, =i acum ea st[ cu chirie ]ntr-o odaie a caselorei. Am avut rude putred de bogate, =i eu sunt un p`rlit, c`ndputeam s[ fiu milionar.“

Ceea ce murmurase St[nic[ era adev[rat. Agripina v`ndusecasele ca s[-=i creasc[ progenitura, =i acum tr[ia din ajutorulpe care i-l d[deau cu regularitate copiii =i chiar celelalte rude.Din casa ei ]ns[ nu voise s[ ias[. }i pl[cea la Obor.

Ajuns ]n fundul cur\ii, St[nic[ v[zu dou[ tr[suri luxoase.C[ut[ cu ochii prin curte =i descoperi unul din vizitiii particulari.

— A venit =i v[ru-meu Panait, m[i Vasile?— A venit numai coni\a, explic[ vizitiul.„Sigur, ]=i zise St[nic[, e bine c`nd ai copii ajun=i sus.“

314

G. C[linescu

Panait era directorul unei mari fabrici de zah[r =i senatorsub regim conservator. St[nic[ se urc[ pe trepte ]n geaml`c,deschise o u=[ =i p[trunse ]ntr-o s[li\[ ]n care mirosea grozav an[ut =i a cafea pr[jit[. Apoi b[tu pu\in ]ntr-o u=[, enorm de]nalt[ =i vopsit[ a=a de demult, ]nc`t se b[=icase de usc[ciune,=i intr[. Atunci v[zu acest lucru, care pentru el de altfel nu erao surpriz[, c[ odaia, mai ]nalt[ dec`t ad`nc[, era plin[ delume. Se duse ]nt`i la un fotoliu cu speteaza foarte ]nalt[, pecare =edea o b[tr`n[ cu fa\a p[trat[, ]ns[ cu b[rbia ascu\it[ caun supliment triunghiular. B[tr`na avea pe cap o scufie]mpodobit[ cu jeuri, iar un ochi ]l avea stricat de albea\[, dincare pricin[ privea piezi= =i z`mbea ]n permanen\[.

— S[rut m`na, m[tu=[ o firitisi tare St[nic[, s[rut`ndu-iafectiv m`na ridicat[ ]n acest scop, cele dorite =i s[ ne ]ngropipe to\i.

— Ba s[ m[ fereasc[ Dumnezeu! Dar ce miro=i a=a a p`inecald[? Parc[ sunt pe vremea c`nd scoteam cuptorul!

— Ei, ce miroase? zise St[nic[ cu umor. |i-am adus covrigiitradi\ionali. Ce poate s[-\i aduc[ un p`rlit ca mine, ajuns lacovrigi? Uite =i alune.

B[tr`na lu[ covrigii, foarte ]nc`ntat[, =i ]ncepu s[ ron\[iemonoton.

— Ia s[ v[d, cine mai e pe aici? continu[ St[nic[ridic`nd capul.

Pe un pat b[tr`nesc, ]nalt =i lat, cu multe suluri =i perne, darf[r[ t[blii, ca paturile \[r[ne=ti, =edeau ]ngr[m[dite vreo cincifete de v`rste felurite, de la cincisprezece la dou[zeci de ani.Fetele erau ]mbr[cate bine, chiar luxos, iar dup[ fa\[ ar[tau aduce o existen\[ f[r[ griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiicea feluri\i copii, to\i foarte boga\i, cresc`ndu-=i copiii cuguvernant[. }ns[ copiii nu se ru=inau s[ vin[ la Agripina, undede altfel p[rin\ii ]i obligau s[ fac[ m[car o vizit[ anual[. Feteler`deau =i m`ncau n[ut, amestecat cu alune, dintr-un fel degrea cup[ de aram[.

— Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce faci, Lica? ]ntreb[familiar, f[c`nd semn cu m`na, St`nic[, satisf[cut.

Enigma Otiliei

315

— Bine, unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi.— Nu pot, drag[, se posomor] St[nic[, via\a mea trece prin

momente decisive. Ori, ori...— Tu totdeauna treci prin momente decisive. A=a e=ti tu,

cu gura mare. De c`nd te-ai ]nsurat, te-ai ]nfundat nu =tiu peunde, la soacr[-ta. Vino s[-\i fac[ Costic[ un loc la fabric[.

— Nu m[ fac eu, drag[, slug[, la v`rsta asta. Poate d[Dumnezeu =i d[u o lovitur[.

Persoana c[reia ]i vorbea St[nic[ era o cucoan[ mai degrab[t`n[r[, dar bine hr[nit[, ]mbr[cat[ cu lucruri scumpe, care nusperiar[ pe avocatul nostru. Doamna, dimpotriv[, t[cu, ca s[nu-l supere. Hot[r`t, St[nic[ avea autoritate ]n familie. }nmirosul de n[ut, el distinse efluviile unui parfum.

— Cine miroase a=a a parfum? Tu? se adres[ el doamneibogate, care-i era veri=oar[. Cu ce dai?

— Uite cu ce dau! =i doamna scoase din s[cule\ o sticlu\[ca un bloc de cristal.

— Ad-o-ncoace! comand[ St[nic[ =i, pun`nd m`na pesticlu\[, o vars[ pe hain[.

— St[nic[, \ip[ doamna, e=ti nebun? Cu asta se d[ numaipu\in.

St[nic[ ]ns[ voia s[ se bucure o dat[ =i bine de be\iileparfumului scump.

— Ce v[ pas[, zise el ironic, v[ juca\i cu banii. Mamaei de via\[! C`nd oi da de filon, m[ scald ]n =ampanie.Da\i-mi ni=te bani, c[ mi-am cheltuit ultimele resurse pecovrigii tantei Agripina.

Agripina asculta mul\umit[ discu\ia =i ron\[ia.— C`t s[-\i dau, St[nic[? ]ntreb[ veri=oara.— Ce s[-mi dai? Am zis =i eu, a=a. Parc[ tu ai bani?

B[rbatu-t[u te \ine din scurt. S[-\i v[d geanta.St[nic[ lu[ ]ntr-adev[r geanta, privi ]n ea, mi=c[ admirativ

din cap, lu[ c`teva piese pe care =i le strecur[ ]n buzunar=i-apoi ]napoie geanta veri=oarei, decret`nd:

— Nu minte, are!Pe un scaun =edea, ]n apropierea unei ferestre ]nalte ce

d[dea ]nspre p[limar =i curte, =i care revela grosimea extra-

316

G. C[linescu

ordinar[ a zidului, un domn bine ]mbr[cat, cu o perl[ ]n cr[vat[.Era ceva mai ]n v`rst[ dec`t St[nic[ =i amintea pu\in pePascalopol, f[r[ s[ aib[ fine\ea aceluia. Era proprietarul uneimori, milionar =i senator. St[nic[ v[z`ndu-l, ]i f[cu semnflutur[tor cu m`na =i-l ]ntreb[ foarte familiar:

— Ce faci, m[ Toadere?Interpelatul nu se sup[r[ =i r[spunse simplu:— Bine, St[nic[, dar tu?St[nic[ f[cu semn cu m`na c[ e dezastru =i privi c[tre

ceilal\i din odaie, f[c`ndu-le salut[ri cu m`na, f[r[ s[-i maionoreze cu vorba.

— Ascult[, m[tu=[ Agripina, zise St[nic[, privind prinodaie, tot nu te mai descotorose=ti de vechiturile astea?! =i]ncepu s[ examineze odaia.

Zugr[vit[ cu mari flori de un verde-]ntunecos, ]nvechit, odaia,prea mare, p[rea goal[. La fereastr[ erau c`teva ghivece cucercelu=i, rezema\i de c`te o sc[ricic[ de a=chii. Cea mai mareparte din peretele de la r[s[rit era acoperit[ de icoane de toatem[rimile, ]n fa\a c[rora at`rnau, cu s`rme legate de tavan, treimari candele de biseric[. Peretele din dreptul patului era acoperitcu dou[ imense rame care colectau mul\ime de fotografii formatvizit, de nuan\[ cafenie, ]n genere f[cute de Waber =i de Gerstl.}n =iruri egale, ca ni=te fronturi, erau de fa\[ acolo to\i membriinumeroasei familii. St[nic[, aplec`ndu-se asupra patului =isprijinindu-se cu m`inile de umerii fetelor, examin[ cu aten\ieun cadru, p`n[ ce descoperi ceea ce c[uta.

— Uite, Lili, zise, [la sunt eu!+i ar[t[ un b[ie\a= cu pantaloni scur\i, trec`nd de genunchi,

cu surtuc de om matur, cu p[rul lins, desp[r\it printr-o c[rarelateral[, ]ns[ cu capetele inegale, parc[ smulse. P[rea un b[iattimid, cur[\el.

— Erai dr[gu\, unchiule! zise fata.— He-hei, se m`ndri St[nic[, eu am fost ceva ]n via\a mea!Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, p`n[ sus, cu un

raft ca acelea pe care se pun p`inile ]n brut[rii. S-ar fi zis c[Agripina ]l scosese chiar din pr[v[lie, dac[ lemnul gol n-ar fi

Enigma Otiliei

317

fost mascat de buc[\i de ca=mir vechi =i de broderii grele.Rafturile erau pline cu vase, pahare, ustensile de buc[t[riechiar, c[rora ]ns[ vechimea lor =i materialul le d[deau aerulunor obiecte de lux sau cel pu\in de muzeu. }ntr-adev[r, crati\eleerau ni=te tingiri mari de aram[, cu capace conice ca ni=tescuturi. Numeroase t[vi de aram[, puse una ]ntr-alta, ]n ordineam[rimii, ibrice, c[ni, bizare piuli\e, toate de aram[ sau alam[,f[ceau din raft o vitrin[ de muzeu. Erau acolo, a=ezate ]n vrafuri,farfurii cu fine desene negre ]n tu=, sem[n`nd cu ni=te litografii.O serie ]nf[\i=a un soi de p[uni zbur[tori, amestec`ndu-se cufluturii ]n foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfuriiera „Asiatic Pheasan“. Unele farfurii ]ntinse, de servit, frumoaseca ni=te dantele, reprezentau ]n[untru un lac pe care trecea obarc[ cu ornamente rococo, dus[, cu =ase v`sle lungi de galer[=i, ]n acela=i timp, cu o pr[jin[ vene\ian[, de c`\iva marinari]n costume engleze=ti, stil 1820. }n barc[ se afla un pavilionchinezesc. }n loc de nuferi, pe lac cre=teau trandafiri. Barca se]ndrepta spre o f`nt`n[ rococo, ]n marginea c[reia, pe o scoic[,=edea un Neptun ]ntunecat, ]ncoronat ca un rig[ de c[r\i. }nfund, se z[reau o peluz[ englezeasc[ =i un castel. O statuie,]nf[\i=`nd un ins cu redingot[, ridica m`inile spre paji=te. Unpode\ vene\ian ducea de la peluz[ c[tre o insul[, unde se ridicao biseric[ de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serieera „Fountain Scenery“. C`teva cuvinte arabe dedesubt r[maser[nedescifrate de St[nic[. Erau =i altele ceva mai noi =i maist`ngace, ]ns[ tot a=a de ciudate. }n locul trandafirilor, at`rnauciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagun[ trecea un fel degondol[ ]nc[rcat[ cu marinari, p[r`nd ni=te piei-ro=ii =i av`ndunelte de pescuit. De jur ]mprejurul lagunii se ridicau crestemari de mun\i ]nz[pezi\i, poate ni=te fiorduri. Nori grei se]ngr[m[deau ]n jurul lunii pline. Iar pe o insul[, o mare biseric[gotic[ cu turnuri moscovite ]=i ]n[l\a vitraliile albite de lun[ =izidurile negre ]n mijlocul unei vegeta\ii luxuriante, ]n ciudar[celii de Septentrion a priveli=tii. Alte farfurii erau a=a de]nflorite cu albastru-intens de Prusia, ]nc`t ap[reau ca ni=teenormi iri=i. Recipientele de b[ut ale Agripinei erau =i maicurioase. St[nic[ ]ncepu s[ le c`nt[reasc[ ]n m`ini.

318

G. C[linescu

— Uite, a=a se f[ceau lucrurile alt[dat[! constat[ ca =i ]nanul cel[lalt, ]n aceea=i ]mprejurare.

Agripina nu mai avea un serviciu ]ntreg de crist[l[rie, daravea unele exemplare din toate. Avea, de pild[, pahare grele,ca f[cute dintr-un singur bloc =lefuit pe c`teva laturi, paharegroase cu pere\ii g[uri\i de ochiuri mari ]n chipul fagurelui,cupe de cristal, cu coad[, asemeni unor bombe, t[iate ]n flori=i gr[tare, aduc`nd aminte de fructul ananasului, p[r`nd maidegrab[ oper[ de bijutier dec`t de sticlar. Cele mai frumoase=edeau pe o baz[ masiv[ de cristal, t[iat ]n ovule clasice, sesub\iau apoi =i se redeschideau ca un crin. Rozete de cristalpecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine ro=ii poleiau totpaharul, contur`nd t[ieturile =i desf[=ur`nd festoane de trandafiricaligrafici. St[nic[ nu se mul\umi numai cu c`nt[rirea paharelor,ci le =i mirosi. Agripina se slujea de pahare ca de ni=te borcane,pun`nd ]n ele, dup[ cum ]i venea la ]ndem`n[, \inte, sfoar[,stafide, nuci cur[\ite. Paharele mirosite de St[nic[ acuzauenibaharul =i scor\i=oara. O chesea mare cu capac de sticl[ ces-ar fi putut zice sculptat[, =i care sem[na cu o urn[ funerar[,era plin[ de cui=oare.

— M[tu=[ Agripino, zise St[nic[, a= m`nca m`ncarea aiape care ne-o f[ceai dumneata c`nd eram copil, m`ncarea aiagreceasc[, cu enibahar.

— Ce m`ncare? zise Agripina, m[rind pupila uniculuiochi valid.

— Ei, ce m`ncare? Iei carne tocat[, f[r[ vine, =i f[r[ miezde p`ine sau ou, ca pentru c`rna\i de vac[ (St[nic[ f[cu buzelacome), pui frumu=el usturoi t[iat buc[\ele, sare, piper mult,boia de ardei, enibahar pisat, chimion =i pu\in[ ap[ s[ fiarb[.

— Nu ap[, St[nic[, ]ntrerupse doamna bogat[, zeam[ desup[ =i gr[sime.

— Exact. Am pus-o eu pe nevast[-mea, dar n-a f[cut nimic.Pentru asta se cere s[ ai ]nstinct, s[ te na=ti cu sentimentulenibaharului.

Fetele de pe pat str`mbar[ din nas.— Ce, s[ri St[nic[, face\i mofturi? +ti\i voi ce e mirodenia?

A\i m`ncat voi p[tl[gele vinete cu scor\i=oar[?

Enigma Otiliei

319

— Vai! se scandalizar[ fetele.— Ba e bun, zise Agripina. St[nic[ \ine minte. Bunicii no=tri

a=a g[teau, numai cu untdelemn, cu mirodenii =i ]n tingiri dearam[ cositorite. +i m`ncau mai mult pe=te =i carne de oaie.P[tl[gelele a=a se fac: cure\i vinetele de pieli\[, ca de obicei,le dai ]n und[, le scurgi de ap[, le toci, le pr[je=ti ]n untdelemn,pui =i pu\in[ ceap[ tocat[ m[run\el, pe urm[ le a=ezi ]n tingirecu ap[, sare, piper, ce-i trebuie, p[trunjel, scor\i=oar[ =i unt denuc[ (cum se m`nca odat[), =i ]n[cre=ti cu zeam[ de l[m`ie.+i la=i s[ fiarb[.

— +i pe urm[, adaug[ St[nic[ cu apetit, presari pe deasupratot scor\i=oar[ pisat[!

— A=a m`ncam noi, b[tr`nii! ]ncheie simplu Agripina,ron\[ind alune americane.

St[nic[ ]=i continua ancheta prin rafturi. Se uita acum lace=tile de cafea, multe =i desperecheate. Una plin[ de stafideo de=ert[ pe g`t. Cele mai delicate aveau forma unor boluri deceai chinezesc, erau mici =i zugr[vite cu ramuri sub\iri, ]nflorite.Neav`nd m`ner, erau v`r`te ]n ni=te picioare ovoluide de aram[,c[p[t`nd astfel ]nf[\i=area unor candele.

— M[tu=[, zise St[nic[, ce faci cu at`tea ce=ti, d[-mi =imie dou[, s[ le \in ca amintire, s[ ar[t =i eu urma=ilor cum bealumea cafea alt[dat[.

Aceasta era formula tipic[ cu care St[nic[ ]mpu\ina rafturileAgripinei. F[r[ s[ a=tepte r[spunsul, el =i strecurase ce=tile ]nbuzunar. Agripina f[cu o invita\ie enigmatic[:

— De, St[nic[, cum crezi =i tu! Astea le mai am =i eu, =i peurm[ nu mai am din ce bea!

— S[ fii dumneata s[n[toas[, o ]ncuraj[ St[nic[, b[g`ndrepede ]n buzunarul umflat ]nc[ dou[ ce=ti.

St[nic[ s[rut[ m`na Agripinei, f[cu semne de diferite nuan\ecelorlal\i =i d[du s[ ias[. Toader declar[ c[ merge =i el, =i c[-lduce cu tr[sura p`n[ unde vrea. Avocatul accept[, se sui ]ntr[sur[, al[turi de Toader, =i primi al[turi de el, aproape ]nbra\e, =i pe Lili, fata lui Toader =i nepoata lui, ]n jurul mijloculuic[reia ]ntinse bra\ul, de altfel de prisos, ca =i c`nd ar fi voit s-o

320

G. C[linescu

sus\in[ s[ nu cad[. Vizitiul de cas[ plesni u=or biciul pe deasupracailor, =i tr[sura se rostogoli dulce, fiindc[ avea ro\i cu pneuri.Era un vehicul elegant, c[ptu=it cu velur maron, prev[zut cusaltele moi de divan garnisite cu broderie. P[rul fetei, ]nfoiat]n chip florentin pe umeri, ]=i arunca unele fire pe obrazul luiSt[nic[, g`dilat ]n mod pl[cut. La ]nceput, St[nic[ str`nse taliafetei automatic, indiferent, acum ]ncepu s-o palpeze mai atentcu v`rfurile degetelor, simul`nd jocul barabanei.

„O feti\[, o sc`rb[, g`ndi el, =i ce =olduri, ce talie! Domni=oar[de m[ritat ]n regul[. Serie nou[. A=a e c`nd huzure=ti. Hr[nitebine, plimbate, cum s[ nu creasc[?“

— C`\i ani ai tu, Lili? ]ntreb[ el tare, str`ng`nd-o acum cubra\ul, oficial.

— +aisprezece!— Ia taci! se mir[ St[nic[. E=ti bun[ de m[ritat.— Chiar vreau s-o m[rit, spuse Toader lini=tit.— Serios? s[ri St[nic[.— Ce te miri? E destul de mare. +i mam[-sa tot la v`rsta

asta s-a m[ritat. I-am dat at`ta educa\ie c`t[ trebuie unei femei,=i acum s[ m[ lase lini=tit s[ v[d =i de ceilal\i copii.

Nu era o concep\ie original[. }n toat[ familia lui St[nic[fetele se m[ritau foarte tinere, cu b[rba\i desemna\i de ceib[tr`ni. C`nd o fat[ ajungea la v`rsta de paisprezece ani, vorbea]n mod liber de m[riti=. At`t de tradi\ional[ era aceast[ norm[,]nc`t nici o fat[ nu se sim\ea nefericit[, dimpotriv[, orice]nt`rziere o nelini=tea. Fetele ]n\elegeau trebuin\a c[s[toriei,nu se ]ndr[gosteau nebune=te =i iubeau numaidec`t pe b[rbatulales pe calea ra\iunii. Nu sufereau de altfel nici o constr`ngere=i, dac[ nu le pl[cea un t`n[r, ]l refuzau f[r[ nici o discu\ie.Luau ]ns[ parte, ]mpreun[ cu familia, la procesul de alegere,]=i d[deau p[rerea, o ascultau pe a altora, a=a cum faci c`ndcumperi o stof[ scump[. }n acest chip, toate se m[ritau cuoameni boga\i sau ]n stare s[ devin[, prefer`nd aproape custricte\e marii industria=i, marii restauratori sau hotelieri,magistra\ii care aveau =i mo=ie, mai rar un ofi\er, de la colonel]n sus, niciodat[ un profesor, niciodat[ un intelectual. Fetele

Enigma Otiliei

321

erau umblate prin str[in[tate, vorbeau c`te o limb[ str[in[,=tiau s[ se conduc[ ]n lume =i erau ]ncredin\ate de valoareaclasei lor, nu citeau ]ns[ nimic, nu aveau nici un fel decuno=tin\e artistice sau literare. Orice intrare pe domeniul acestaera socotit[, ]n chip tacit, ca o dovad[ de prost-gust, de proast[origine, =i individul imprudent era privit cu mirare, de la picioarespre cap, spre a i se descoperi semnele mizeriei. De aceea, ]nnumeroasa familie, femeile, de la douzeci =i cinci de ani ]nsus (c[ci domni=oare de v`rsta aceasta nu puteau exista), eraumai degrab[ antipatice, prin suficien\[ burghez[ =i total[,impertinent[ mirare ]n fa\a cui dep[=ea mijloacele intelectualesau era sub mijloacele lor materiale. St[nic[ ]nsu=i nu le cam]nghi\ea, fiindc[, de=i el nu avea prea mari ]nclina\ii intelectu-ale, afecta totu=i a fi „boem“, om ratat „de prea mult[ sim\ire=i dor de ce e frumos ]n va\[„. Fetele, de la paisprezece lanou[sprezece ani, ]ns[, erau toate dr[gu\e =i simpatice, fiindc[,pe de o parte, prin educa\ie, dep[=eau nivelul fetelor obi=nuite,iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradi\ie, erau modeste.Lili, de pild[, cu p[rul ei c[zut ]n cascade pe umeri, cu p[l[riade paie larg[, cu ochii ei negri, uni\i prin ]mbin[tura spr`nce-nelor, prin tenul m[sliniu, grecesc, era cu adev[rat gra\ioas[.Era un fel de Otilie oache=[, care ]ns[ prevestea c[ avea s[evolueze spre burghezie.

St[nic[ mai pip[i pu\in pe Lili, l[s`nd tamburinarea dinsprecoaps[ ]nspre genunchi.

„Hm, coment[ el mental, ce nepoat[ plinu\[ am! Ferice detic[losul care-o s-o ia. +tiu c[ am rude frumoase! Cu a=a familie,m[ pot m`ndri!“

— Ei, continu[ iar[=i tare, ai pus cumva ochii pe cineva,juc[m la nunt[?

Lili ascult[ aceste vorbe lini=tit[, cu naturale\e, doar cu onot[ de mul\umire. Toader explic[:

— N-am g[sit p`n[ acum, dar o s[ g[sim. Mi-au dat a]n\elege c-ar lua-o vreo doi oameni cu stare, de treab[, darsunt cam ]n v`rst[. M[ g`ndesc =i la asta. O fat[ de =aisprezeceani nu st[ bine l`ng[ un om de patruzeci =i cinci. S-a cam dus

322

G. C[linescu

obiceiul [sta. Mi-a spus doctorul de cas[ c[ n-ar cam fi potrivit,=tii, pentru progenitur[. }n\eleg ca fata s[ fac[ copii.

— Ai perfect[ dreptate, aprob[ St[nic[, str`ng`nd iar m`na,nu e bine b[tr`n, dar nici t`n[r de tot. A=a ]n floarea v`rstei,c`nd e omul cu entuziasm =i cu experien\[, a=a ca mine, Toader.

St[nic[ nu g`ndise nimic extraordinar spun`nd aceste vorbe,dar apoi fu str[b[tut de o idee insidioas[. „Ce mai nevast[, ]=izise, ar fi “o fat[ ca asta“ (evit[ ]nadins, din scrupul, preciziunea),grecoaic[ de-a noastr[, s[n[toas[, f[r[ maimu\[reli. +i ce maiavere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai f[cut unchi?!“

— Nici nu ne g`ndim, urm[ Toader, numaidec`t la un omcu avere. }i dau zestre destul[. Mai bine un t`n[r s[rac, darcare s[ vrea s[ munceasc[, s[-l \in eu din scurt, s[-l introduc ]nmor[rit. Face el avere.

Precum se vede, Toader admitea „le jeune homme pauvre“1,numai ]n bran=a mor[ritului =i industriilor agricole.

O idee fulger[ scurt prin creierul lui St[nic[, pe care ]ns[n-o exprim[: „Oare mitropolitul-primat nu poate s[ dea dez-legarea de c[s[torie ]ntre o nepoat[ =i un unchi, vorba vineunchi, c`nd sunt ]n joc interese mari, p[strarea for\ei unei familii,consolidarea s`ngelui? }n definitiv, ce dac[ e fata copiluluisurorii mamei? Ei =i? Dar s`ngele ei nu s-a ]nstr[inat prin alian\ap[rin\ilor? }n familiile domnitoare asta e ceva curent. D[-ledracului de prejudec[\i, de-aia scade natalitatea. Cu asta =i cuparalele ei eu a= popula patria, a= face Rom`nia Mare.“

St[nic[ str`nse peste bra\e s`nul fetei =i-i zise cu aerp[rintesc:

— Vezi, Lili, cum e=ti? Ai ajuns fat[ de m[ritat, =i pe launchiul t[u nu treci s[-l rogi s[ se intereseze de viitorul t[u.Am =i eu rela\iile mele, experien\a mea.

Ideea de a pune la cale viitorul fetei ]nduio=[ at`t de bruscpe St[nic[, ]nc`t ]l f[cu s[ deteste numaidec`t g`ndul ne-m[rturisit dinainte. „Sunt un p[c[tos, ]=i zise, auzi la ce m[g`ndesc! N-am dec`t o scuz[, c[ n-am avut parte de ceea cemeritam.“

1T`n[rul lefter (fr. — n. red.).

Enigma Otiliei

323

St[nic[ l[s[ m`na jos, cast, =i zise cu tain[ lui Toader:— M[ Toderi\[, ce nu mai arunca\i =i voi rugina? Tot moar[,

tot mo=ie, tot fabric[ de zah[r. Numai avere =i avere. Mai suntpe lume =i alte bunuri, morale, m[-n\elegi. Lumea evolueaz[,se sub\iaz[. S[ dai tu perl[ de fat[ pe m`na unuia care st[ ]nt[r`\e! M[, am un b[iat unic, un giuvaer, ru=inos ca o fat[mare, de=tept, de viitor, b[iat de familie bun[, b[iatul, m[ rog\ie, al doctorului Sima. Cine n-a auzit de doctorul Sima? Face=i el medecina, =i e ]n anul al treilea (St[nic[ min\i inten\ionat).Are =i avere bunicic[. M[, s-au speriat profesorii de el, scriec[r\i, are s[ fie cel mai mare doctor. {la ajunge sigur laUniversitate =i la Academie. M[, =i e frumos, de pic[. S[ amfete, i-a= da dou[ deodat[. Tu =tii c`t c`=tig[ un doctor mare?Colosal! +i ce face? Te-ascult[ ni\el ici, ni\el colo, =i-\i ia banii.Pe urm[, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima.}nal\i nivelul familiei, c[ m-am plictisit tot de mo=ieri =i dedirectori de fabrici. S[ d[m, ceara m[-si, un Eminescu. E tocmaice-\i trebuie \ie, un doctor.

— Pe nev[zute nu pot s[ m[ pronun\! zise cu comic[gravitate Lili.

— +tii c[-mi placi! P[i c`nd l-oi vedea, pici jos. {la suce=temintea fetelor ]ntr-un minut (St[nic[ sim\i c[ se contrazice =iatenu[), vreau s[ zic suce=te f[r[ s[ fac[ nimic, c[ e b[iatserios. Primejdia e s[ nu vrea el, dar am ]ncredere ]n gustul luifin. C`nd te-o vedea, nu se poate s[ nu-i placi. +tii, b[iatul[sta e pu\in sub conducerea mea moral[, eu ]i dau directive ]nvia\[, a=a c[ m-ascult[, se las[ sugestionat. Hai s[ provoc[mo ]nt`lnire...

— N-ai dec`t, zise Toader, n-are ce strica.St[nic[ ]ncrunt[ spr`ncenele ]n chip de ad`nc[ medita\ie,

apoi zise hot[r`t:— S-a f[cut. }n cur`nd ave\i =tiri de la mine. Opre=te, m[,

c[ m[ dau jos.Tr[sura tras[ de cei doi cai lucio=i ajunsese ]n dreptul bisericii

Sf`ntul Gheorghe. St[nic[ ]ntinse m`na spre tovar[=ul dec[l[torie =i zise gr[bit, f[r[ timiditate:

324

G. C[linescu

— M[ Toderi\[, d[-mi repede ceva parale, c[ nu prea amprocese. S[ beau =i eu din diurna unui senator.

Toader scoase repede o h`rtie mototolit[ pe care o \inusepreg[tit[ =i i-o d[du z`mbind, f[r[ str`mb[tur[ de nepl[cere =if[r[ emfaz[. St[nic[ o lu[, s[ri jos, f[c`nd cu m`na la cei doi,=i se-ndrept[ spre Lipscani, f[r[ alte ceremonii. De-abia dup[o sut[ de metri de mers, scoase h`rtia din buzunar =i o privi.Era o bancnot[ de o sut[ de lei. St[nic[ visase absurditatea dea primi o mie de lei.

— Poftim, zise el cu pofid[, arunc[ suta, cum a= arunca euo b[ncu\[. Bani nemunci\i.

St[nic[ cump[r[ pr[jituri de la o cofet[rie =i porni spre cas[.}nv`rtindu-se cu mintea tot ]n jurul ideii de c[s[torie, se ]nfl[c[rade Olimpia. M`na pe care o retr[sese cu sentimentul vinov[\ieide pe Lili voia s-o ]ntind[ legal spre nevast[-sa. Credea c[ o]n\elege. }n s[r[cie, marile sentimente nu se pot dezvolta.Olimpia era =i ea femeie, avea nevoie de lux, de rochii, debl[nuri. E adev[rat c[ nu era vina lui =i c[ o femeie trebuie s[aib[ zestre, ]ns[ nici vina ei nu era vina c[ avea p[rin\idenatura\i. C`t[ deosibire ]ntre fetele din familia lui =i celedin familia Tulea! S[r[cia te face posac, acru. Biata Olimpia!O tr[sur[ s[ fi avut =i facea din ea regin[. Cu aceste sentimentegeneroase, St[nic[ intr[ pe poarta „propriet[\ii“ lui, ]nl[tur`nd,pe c`t cu putin\[, privirile de pe fa\ada str`mb[, culcat[ pe-or`n[, a casei. Voi s[ intre ]n marchiza de lemn, aplicat[ ca ogheret[ peste u=a principal[, dar se r[zg`ndi =i merse spre fund,unde era buc[t[ria. }i era foame =i voia s[ =tie ce se g[te=te.Buc[t[ria era ]nchis[, goal[. Pe fereastr[ v[zu ma=ina de g[tit,f[r[ foc. Sim\i o prim[ nemul\umire. Intr[ pe dindos ]nsufragerie, unde constat[ c[ masa era nepus[. Pe Olimpia og[si ]n dormitor, ]mbr[cat[ ca de ora=, uit`ndu-se ]n oglind[.

— Bau! f[cu St[nic[, cu voin\[ optimist.Olimpia ]l privi lini=tit[, aproape senin[. St[nic[ ]i ]ntinse

pachetul de pr[jituri:— Uite, iubito, mi-am permis o mic[ aten\ie. Nu te uit[

St[nic[.

Enigma Otiliei

325

— Ce-ai adus acolo? ]ntreb[ Olimpia.— Ce-\i place \ie, pr[jituri cu crem[.— Bine-ai f[cut! aprob[ Olimpia f[r[ exagerare.Cuprins de un val de sentimentalitate, St[nic[ se a=ez[ ]n

spatele ei, cu fa\a spre oglind[, scoase capul must[cios dedup[ coafura ei =i o str`nse de mijloc.

— Olimpia mea scump[, tot ce v[d m[ ]nt[re=te =i maimult ]n convingerea c[ nimic nu e mai ]nalt ca misterulc[s[toriei. Iubirea etern[, pentru care p[r[se=ti familie,bog[\ii, onoruri.

— M[ str`ngi prea tare, repro=[ moale Olimpia.— Te str`ng ca s[ sim\i c[ ai ]nd[r[tul t[u un ap[r[tor

dezinteresat, devotat, pe so\ul t[u, pe tat[l fiului t[u. Pe cinealtcineva po\i conta? Iubita ta mam[, =i soacr[ mie, vinde totce are ]n cas[, vrea s[ petreac[ =i s[ nu mai r[m`n[ =i altuiaun cap[t de a\[. Socru-meu abia \i-a dat baraca asta, ca s[ neasigur[m un ad[post, sub demnitatea ta. Dar n-avea grij[, nucer dec`t un pic de iubire, =i las’ c[-\i realizez eu toatedorin\ele tale. Rudele? }\i dau voie s[ le dispre\uie=ti, s[ rupidefinitiv cu ele. Ce-ai avut =i ce-ai pierdut? Am`ndoi, priniubire, facem un bloc.

St[nic[ str`nse ]nc[ de un grad cercul bra\elor =i s[rut[ peOlimpia pe lobul unei urechi.

— +i, barem sunt proaspete pr[jiturile? C[ de obicei le ieist[tute! observ[ ea, f[r[ schimbarea glasului.

— }mi pare r[u. Le-am comandat special pentru tine. Numaipentru tine, comoar[ scump[. Uite, \i-am cump[rat de la anticarpatru ce=ti de cafea antice, noteaz[ bine, de-ale str[mo=ilor,pe care am pus de mult ochii. Vreau s[ str`ngem de pe acumlucruri de pre\ pentru c[minul nostru cel nou.

C`nd St[nic[ vru s[ s[rute pe Olimpia =i pe obraz, aceastaar[t[ pu\in[ plictiseal[:

— Drag[, m[-n\epi cu must[\ile. Las[-m[ pu\in, c[ suntsup[rat[!

— Dar ce ai? se alarm[ St[nic[, a=a faci tu totdeauna, labucuriile =i durerile tale eu nu particip niciodat[.

326

G. C[linescu

Olimpia desf[cu pachetul de pr[jituri, lu[ o bucat[ =i ]ncepus-o m[n`nce ]ncet.

Ce faci, scumpo, ]\i strici apetitul. Nu mergem la mas[?— N-am g[tit nimic, servitoarea e dus[ la mama. M[n`nc[

=i tu pr[jituri.— Dar ce s-a ]nt`mplat, drag[? observ[ St[nic[, ]n sf`r=it,

cam iritat, d`nd drumul Olimpiei.— S-a ]nt`mplat c[ Titi iar a fugit de acas[. Unde, =i cu

cine, =tie Dumnezeu!— Nu m[-nnebuni! exclam[ St[nic[, l[s`ndu-se pe pat,

plin de toate volupt[\ile senza\ionalului.+i lu`nd =i el o pr[jitur[, ]ncepu s-o m[n`nce, cl[tin`nd

mereu din cap.

Enigma Otiliei

327

XVII

Felix vis[ ]nspre ziu[ diguri lungi, pe care se sp[rgeau marivaluri, debut`nd cu urlete =i scurg`ndu-se sf[r`mat cu zorn[itulunei grindini de sticl[. Apoi apele se retraser[ cu totul, t`r`toareca fumul, =i l[sar[ descoperit fundul m[rii, care se vedea plinde creste inegale. Cobor`ndu-se din zbor asupra lor, Felix v[zuc[ v`rfurile de st`nc[ erau de fapt turle de biserici ]n care secl[tinau clopote de toate m[rimile, sco\`nd valuri de sunete,mai apropiate sau mai ]ndep[rtate. Clopotni\ele se pref[cur[]n dansatori, acoperi\i din cap p`n[ ]n picioare de zurg[l[i, ]nfa\a c[rora Otilia se ]nv`rtea cu ni=te castaniete ]n m`n[. Felix=tia c[ doarme =i viseaz[, =i se silea s[ opreasc[ mai multfiece metamorfoz[. Deodat[, ]ns[, ochii ]i fur[ lovi\i de suli\ide lumini, =i se recunoscu ]n patul lui, de=i nu rupsese toateleg[turile cu visul. Curios, valurile de sunete r[sunau maideparte, alc[tuind frazele din Folies d’Espagne de Corelli. Felix]=i str`nse =i mai tare ochii ca s[ se bucure de vis, ]ns[ sim\i ]npicior r[ceala t[bliei patului. Printre genele obosite de at`tastr`ngere silnic[, se z[reau contururile camerei decolorate deprea mult[ lumin[. Sim\i c[ era treaz =i valul de sunete e orealitate. S[ri din pat. O m`n[ u=oar[, furtunoas[ execut[ parteaallegro moderato, sco\`nd picur[turi vitroase. Inima lui Felixb[tu s[ se smulg[ din loc. M`na aceasta obi=nuit[ cu frazaclasic[, exercitat[ la muzic[ ]nalt[, pasionat[ ]n geometrie,era numai a Otiliei. }=i apuc[ lucrurile s[ se ]mbrace, =i denervozitate =i le puse pe dos, ]nt`rziind opera\ia. }n cele dinurm[, de bine, de r[u, fu ]mbr[cat. F[r[ s[ se mai spele, cup[rul v`lvoi, alerg[ jos pe sc[ri, apropiindu-se de sursa din ce]n ce mai sonor[ de armonie. U=a od[ii cu pianul era dat[ deperete. }n[untru, ghemuit[ pe taburet, ]mbr[cat[ ]ns[ ca de

CUPRINS

328

G. C[linescu

ora= =i cu p[l[ria pe cap, Otilia ]n persoan[ ]=i leg[na moalem`inile pe deasupra claviaturii, ]mb[tat[ de sunete, subliniindc`te o m[sur[ cu pan, pan, pan.

— Otilia! strig[ aproape f[r[ voie Felix.Sunetele murir[ deodat[, =i taburetul, printr-o mi=care brusc[,

se suci pe ax[ ]nf[\i=ind-o pe Otilia st`nd turce=te.— Felix! r[spunse fata =i s[ri ]n picioare.T`n[rul se apropie exaltat de ea, =i Otilia ]ntinse bra\ele

spre el. C`nd m`inile ]i atinser[ umerii, fata se opri pu\inintimidat[ de timiditatea lui Felix. Apoi ]l s[rut[ u=or pe unobraz, u=or pe un altul =i, ]n cele din urm[, pe gur[. Mo=Costache scoase o clip[ capul pe u=[ =i fugi. Otilia ]l \ineastr`ns pe Felix la oarecare distan\[ ca s[-l poat[ privi bine:

— Felix, mi-era dor de tine. Ce-ai f[cut tu at`ta vreme?Otilia merse ]nspre taburet, rea=ez`ndu-se pe el =i tr[g`nd

dup[ sine =i pe Felix, care se l[s[ jos pe covor, cu capul ]npoalele ei.

— Felix, uit[-te la mine, ce-ai f[cut ]n lipsa mea? +i fata,apuc`ndu-l de b[rbie, ]i ridic[ ]n sus capul.

Felix ]=i re]nfund[ obrazul ]n poalele ei. Era cople=it deemo\ie, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-=ianaliza sentimentele, se scul[ =i f[cu recapitularea lini=tit:

— Otilia, ce eram s[ fac? Te-am a=teptat. Eu am crezut c[tu m[ iube=ti, am avut ]ncredere ]n tine, =i de aceea c`nd aiplecat pe nea=teptate cu... cu...

— Cu Pascalopol, preciz[ r`z`nd Otilia.— Da. C`nd ai plecat, am fost am[r`t. Nu te-am uitat

niciodat[, toate g`ndurile mele au fost numai pentru tine,]ns[ eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie s[ recuno=ti, eraciudat[, nu mi-ai explicat niciodat[ nimic. Cu toate c[ osperan\[ absurd[ ]mi spunea altfel, ]n ultima vreme nu credeamc[ ai s[ mai vii.

— Ce prost e=ti!— Eu am crezut ]n tine, am fost devotat cuv`ntului dat

(aici Felix avu un scrupul =i se opri pu\in). Poate am gre=it oclip[, sunt gata s[-\i m[rturisesc, dar n-a fost nimic serios. O

Enigma Otiliei

329

eroare, mai pu\in dec`t at`t, o desperare, fiindc[ tu nu-miscriai nimic.

Otilia r`se.— +tiu eroarea, te iert solemn!— Ce =tii? De unde =tii?— Ei, mi-a spus St[nic[! Nu =tiu cum a aflat c[ vin, =i

azi-noapte a fost la gar[ cu un buchet mare de flori. Bine]n\eles,mi-a spus lucruri pentru o s[pt[m`n[. Mi-a spus =i de o aventur[a ta cu Georgeta, ]ns[ tu =tii c[ eu pot deosebi ce e adev[ratde ce e palavr[ ]n vorbele lui St[nic[. N-am crezut nimic.

— Era totu=i adev[rat, p`n[ la un anume punct.— Ah, Felix, r[m`i mereu un copil! Nu poate fi nimic

adev[rat din punctul de vedere care ne prive=te. |i-am spus c[te iubesc, nu sunt d[daca ta.

Otilia ]l trase pe Felix de o m`n[, a=a cum =edea cugenunchii pe taburet, ]l s[rut[, apoi cu cealalt[ m`n[ zdr[ng[nifantezist pe pian, ]ncheind:

— Va s[ zic[, totul e ]n regul[!Dup[ pu\in[ g`ndire, Otilia zise:— Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioas[ de la

tanti Aglae et companie, ]ns[ cineva semna ]n ea: Isus Cristos.Probabil, ]n b[taie de joc. Cine s[ fie? Pe Titi nu-l cred ]n starede astfel de originalit[\i.

Felix fu de p[rere c[ nu putea fi dec`t Simion, care devenise,]ntr-adev[r, M`ntuitorul. Otilia se ar[t[ profund impresionat[de nenorocirea b[tr`nului, fricoas[ chiar.

— Felix, ]ntreb[ ea, e posibil ca cineva s[ ]nnebuneasc[a=a, dintr-o dat[?

Felix asigur[ c[ nu, =i c[ Simion era, propriu-zis, bolnavorganic. Otilia p[ru convins[ =i ad[ug[:

— A=a spune =i Pascalopol.T`n[rul se ]ncrunt[:— Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotriv[,

]i sunt chiar ]ndatorat. E un om a=a de simpatic, ]nc`t nu mis-ar p[rea deloc nepotrivit ca o fat[ ca tine s[-l iubeasc[.

— Aha! f[cu ironic Otilia.

330

G. C[linescu

— }ns[, recunoa=te =i tu c[ totul e ciudat =i c[ cea mai tarecredin\[ =ov[ie=te. Te-ai dus la Paris =i ai stat at`ta vreme cuPascalopol. }n ce calitate? }l iube=ti? A crede asta ]nseamn[ s[nu mai cred ]n vorbele tale. }n tot cazul, el trebuie s[ teiubeasc[. Pentru mine, Otilia, ai ]nceput s[ devii o enigm[. +iPascalopol, =i eu suntem ]ndrept[\i\i s[ credem c[ ne iube=ti=i, totu=i, nimeni nu =tie sigur. Te rog, Otilia, spune-mi sincer,nu m[ face s[ suf[r! De ce te duci mereu cu Pascalopol, de cete por\i cu el ]n a=a fel ]nc`t s[-i treze=ti speran\ele?

Otilia se r[sucise ]ncet pe taburet =i c`nta la pian, f[r[s[ r[spund[.

Felix l[s[ capul peste claviatur[, cu b[gare de seam[, cas[ nu r[neasc[ degetele ]nc[p[\`nate ale Otiliei, =i ]nge-nunchind l`ng[ ea, ]i cuprinse picioarele.

— Otilia, te rog, e adev[rat ce spune lumea, c[ te-ai logoditcu Pascalopol?

Fata se uit[ bl`nd =i lung, cu ochii ei alba=tri, ]n ochii luiFelix, =i spuse simplu =i lini=tit:

— Nu e adev[rat, Felix. Acum e=ti mul\umit?— Ar trebui s[ fiu mul\umit, =i totu=i, este ceva care m[

las[ ]n ]ndoial[. Va s[ zic[, tu e=ti capabil[ s[ dai unui om caPascalopol credin\a c[-l po\i iubi, f[r[ s[ fie adev[rat.

— Pascalopol, zise Otilia, pu\in cam iritat[, nu crede c[-liubesc. El se poart[ cu mine a=a cum s-a purtat de c`nd erammic[, de cinci ani. Mi s-ar p[rea curios s[ fie altfel. Am venitacas[ vesel[, =i m[ ]ntristezi din nou.

— Otilia, regret[ Felix, iart[-m[, n-am voit s[ te sup[r.|i-am spus cu sinceritate ce-am g`ndit ]n lipsa ta.

— Felix, implor[ Otilia, de ce nu vrei tu s[ fii cuminte? Amat`tea s[-\i spun! Haide cu mine sus.

+i fata, apuc`ndu-l de m`n[, ca de obicei, ]l trase =i ]ncepus[ alerge cu el pe sc[ri ]n sus.

}n odaia Otiliei, pe pat, erau deschise dou[ geamantanenoi. Fata arunc[ cu furie toate lucrurile de deasupra, spre ag[si ceva, =i ]n sf`r=it scoase un morman de cravate =i unul defotografii. Cravatele le arunc[ pe toate ]n jurul g`tului lui Felix,

Enigma Otiliei

331

care ]ns[ n-avu vreme s[ le admire, fiindc[ Otilia ]i trecea,una c`te una, fotografiile, ]n care erau fixate momentele maitipice ale petrecerii ei ]n Fran\a. Curios, Pascalopol lipseasistematic din aceste scene, ceea ce se explic[, spunea Otilia,prin faptul c[ fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimit[\iile fu tulburat[ de apari\ia lui St[nic[.

— Ei, zise el triumf[tor lui Felix, nu \i-am spus eu c[ are s[se ]nt`mple ceva extraordinar ]n cur`nd? He, hei, St[nic[ etotdeauna bine informat. +ti\i c-am f[cut pe detectivul. L-amg[sit pe Titi.

— Unde e?— E acas[, ]l trateaz[ soacr[-mea cu zeam[ de l[m`ie.St[nic[ povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese dec`t o

banal[ escapad[. Titi se ]nt`lnise cu Soha\chi, care ]l b[tusepe umeri amical =i-i f[cuse teoria obiectivit[\ii. }ntre ei, ziseel, nu putea fi nici un conflict. Ce fusese ]ntre Titi =i sor[-sa,nu-l interesa. Sunt lucruri care se ]nt`mpl[ des, f[r[ ca prinasta s[ se rup[ leg[turile dintre prieteni. Ei, ]n definitiv, n-aveaudec`t p[reri bune despre el, =i chiar Ana, „pe onoarea mea“, aregretat c[ s-au certat. Cum? Un b[rbat cu o femeie, care autr[it ]mpreun[ o vreme, trebuie s[-=i scoat[ ochii? Soha\chire]nvie amintirile de =coal[, ce pl[ceau at`t de mult lui Titi, ]ltrat[ cu vin =i-l ame\i at`t de bine, ]nc`t ]l duse acas[ la ei, lafostul lui c[min. Acolo, culmea, d[du ochii chiar cu Ana, care]l primi foarte jovial. Era m[ritat[ din nou, dar so\ul avea cas[]n ora=. Acum avea s[ vin[ =i el aici s-o ia. Titi se sperie, ]ns[to\i ]l asigurar[ c[ nu e nimic, c[, dimpotriv[, noul so\ zisese:cum se face c[ nu cunosc eu pe domnul Tulea, fostul t[u b[rbat?A= fi onorat, am auzit c[ e pictor de seam[ =i b[iat de familiebun[. Ana merse p`n[ acolo ]nc`t, ]n grab[, oferi lui Titi c`tevamici aten\ii de ordin erotic, de care acesta era at`t de lipsit demult[ vreme. Veni =i so\ul, se ar[t[ ]nc`ntat =i generos,comand[ de b[ut, se scandaliz[ la ideea ca Titi s[ plece a=ade repede =i, c`nd dup[ o noapte de b[utur[, constatar[ c[ s-af[cut ora patru diminea\a, to\i sf[tuir[ pe Titi s[ r[m`n[ p`n[se face bine ziu[. So\ul disp[ru, =i Titi avu, pentru dou[ ore,

332

G. C[linescu

iluzia c[ este iar c[s[torit. Ce urm[rea Ana? St[nic[ pretindeac[ sunt la mijloc planuri infernale. }n fond, se pare c[ nu eranimic altceva dec`t o lips[ de \inut[ moral[, de mic[ burghezie,amestecat[ =i cu speran\a ascuns[ de a trage un mic folos.Dup[ ce se desp[r\ise de Titi, Ana ]ncepuse s[ se slujeasc[ deamintirea lui ca de o distinc\ie. Fiindc[ auzise vorbindu-se deOtilia, de mo= Costache =i de ceilal\i cu nuan\[ de respectburghez, se sim\i datoare s[ explice lumii c[-i cunoa=te, doara fost c[s[torit[ cu domnul Tulea, dar a fost nevoit[ s[ sedespart[ prin bun[ ]n\elegere, fiind interese mari de mo=tenire,care nu se pot spune. Ana invent[ fel de fel de absurdit[\i ]nprivin\a asta. Noul so\, care era un om de aceea=i mentalitate,]i b[tea ]n strun[. Erau to\i oameni pentru care orice cuno=tin\[era pre\ioas[, fiindc[ po\i s[ te lauzi c-o ai, =i a c[ror unic[petrecere ]n via\[ era de a vizita azi pe unul, m`ine pe altul.Soha\chi ar fi socotit cuno=tin\[ =i pe acela cu care s-ar fi b[tut,dup[ terminarea conflictului, at`ta sociabilitate era ]n el. Odat[,c[lcat pe picior, ]njurase pe drum pe un individ, care r[spunsese=i el cu mult[ culoare argotic[. Soha\chi uit[ incidentul, dar\inu minte figura, =i ]ntr-o zi apuc[ pe individ de bra\, vorbi cuel, ]l invit[ ]ntr-o bodeg[ mir`ndu-se mereu de unde-l cunoa=te.Chestiunea se l[muri, dar rivalii efemeri r[maser[ prieteni.Familia Soha\chi era, cu toate ridic[rile prin profesii, ]nc[ destructur[ mahalageasc[, recalcitrant[ la r[ceala protocolar[,]nc`t e foarte cu putin\[ ca numai acesta s[ fi fost tot misterulre\inerii lui Titi. }ns[ Aglae, pu\in complicat[ suflete=te, dar cupurt[ri de familie veche, fu implacabil[. Pe Titi nu-l ]nvinov[\ideloc c[ acceptase invita\ia, ci blestem[ pe Ana =i toat[ stirpeaei c-au ]ndr[znit s[ ame\easc[ un b[iat slab, sc[pat de subochii „mamei lui“. }l sui pe Titi care, ]n fond, satisf[cutfiziologice=te, se sim\ea bine, ]n pat, ]i puse ]n jurul capuluifelii de cartof, ]i d[du tisane =i-i recomand[ ca, alt[ dat[, s[fie mai prudent. Aglae luase ]n st[p`nire des[v`r=it[ pe Titi,av`nd aerul de a spune c[, f[r[ ea, Titi e un nefericit.

Otilia r`se =i ]ntreb[ ce fac ceilal\i. St[nic[ ]i comunic[cum c[ to\i o iubesc superlativ =i regret[ c-au jignit-o, =i mai

Enigma Otiliei

333

ales ]i transmise dorin\a Aurichii de a o vedea. Otilia n-aveanici un fel de fiere =i uita repede r[ut[\ile altora. Consult[ dinochi pe Felix =i zise c[ niciodat[ n-a fost sup[rat[, ceea cedetermin[ pe preagr[bitul St[nic[ s[ dispar[ numaidec`t =i s-oaduc[ pe Aurica. Toat[ extraordinara revolu\ie sufleteasc[ alui Felix, la apari\ia ca din vis a Otiliei, ]ncepu s[ fie am[r`t[de aceste ]ntrevederi, care ]i r[peau ceva din drepturile lui.Otilia intui nemul\umirea lui Felix =i-l m`ng`ie repede =i pefuri= pe o m`n[, ]n sensul c[ de el va avea ea grij[ mai t`rziu.Aurica intr[ ]n odaie aproape umilit[, s[rut[ pe Otilia peam`ndoi obrajii =i p[ru s[ nu mai aib[ nimic din r[utatea ei.Sl[bise =i mai tare, gropi mari, vinete ]i ]nconjurau ochii, =i erao mizerie s-o vezi vopsit[ violent pe fa\[, ca s[ par[ t`n[r[.Otilia fu pe loc ]nduio=at[ =i, fiindc[ sim\ea lipsa p`n[ =i ar[ului dac[ se obi=nuise cu el, revederea veri=oarei o bucur[.}i mul\umi de cartea po=tal[ =i de scrisoare, f[c`nd-o s[-=i lasecapul ]n jos, =i atunci St[nic[ =i Felix ]=i d[dur[ seama c[Aurica scrisese pe furi= o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantanni=te nimicuri, o sticlu\[ de parfum, un guler scrobit de broderie(se purta atunci) =i le d[du generos Aurichii, de=i nu avuseseinten\ia aceasta, =i lucrurile le cump[rase pentru ea. Aurica]ncepu s[ pl`ng[, ur`\indu-=i toat[ fa\a. Nu pl`ngea de c[in\[,ci din nervozitate. Dac[ s-ar fi analizat, ar fi descoperit c[invidia pe Otilia ca ]ntotdeauna, ]ns[ acum invidia se pref[cuse]n sentiment de ]nfr`ngere, ]n casa ei. Ap[s`nd, f[r[ tact, pepartea cea mai dureroas[ a sufletului ei, St[nic[ ]i declam[aceste inep\ii:

— Aurico! Nu mai pl`nge, c[ St[nic[ vegheaz[. Viitorult[u abia acum ]ncepe. Am pentru tine ni=te partide str[lucite.

Aurica, ]ns[, ]ncetase numaidec`t s[ pl`ng[ =i examina culacom[ curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea carearunc[ o vorb[ nepl[cut[:

— +i c`nd sunte\i deci=i s[ face\i nunta? ]ntreb[ ]n mijloculunui oftat cu tril, ca dup[ pl`ns.

— Nunt[? Cu cine? ]ntreb[ mirat[ Otilia, observ`nd paloareasubit[ a lui Felix.

334

G. C[linescu

— Cu... Pascalopol! zise, cu o real[ nevinov[\ie, Aurica.— Ah, se sup[r[ Otilia, m-a\i ]nnebunit cu Pascalopol [sta!

Am ]nceput s[-l ur[sc, s[racul! Cine v-a spus c[ m[ m[rit cuPascalopol? E o vorb[ f[r[ sens. }nainte nu v[ mira\i delocc`nd Pascalopol m[ \inea pe genunchi, =i acum, c[ sunt nubil[,trebuie neap[rat s[ vede\i lucruri suspecte. S-a obi=nuit cu mine=i cu noi to\i, cum ne-am obi=nuit =i noi cu el. Asta e tot. Num[ pot lipsi de el, cum nu m[ pot lipsi de papa. Dac[ astatrebuie neap[rat s[ duc[ la nunt[, atunci nu mai =tiu ce eprietenia =i mai ales respectul. A= vrea s[ descop[r c[ mama ]l]n=ela pe tata, c[ Pascalopol e tat[l meu adev[rat. Atunci a=fi, ]n sf`r=it, eliberat[. A= putea s[-l iubesc ]n tihn[ pe bietulmeu Pascalopol, f[r[ insinua\ii.

— S[ fac eu cercet[ri! se oferi St[nic[.Otilia strig[ lui Felix:— Drag[, d[-i o cr[vat[, din partea mea, ca s[ nu m[ mai

persecute.— Cum! s[ri St[nic[. Ai cravate?+i smulse tot mormanul de pe um[rul lui Felix:— Faine! Minunate! Adev[rat pariziene. Otilia fu s[rutat[,

cu un \oc sonor, pe frunte.St[nic[ d[du s[ fug[ pe u=[ cu cravatele, dar Otilia ]i smulse

c`teva din ele:— Nu toate, St[nic[, ce faci? Mai sunt =i al\ii.— Care al\ii, se r[\oi St[nic[, care al\ii? Eu pentru tine

mi-am pus lini=tea sufleteasc[ ]n joc, am f[cut aici fapte mari,cu modestie, ]n t[cere. Vei vedea tu ce merit de la tine! Ams[-\i spun o chestie teribil[, dar nu acum. Las[, c[ Felix seduce el singur la Paris, v[ duce\i am`ndoi, nu mai face\i pemisterio=ii. Am =tiri pozitive. Chestia e studiat[, hot[r`t[.

Abia seara t`rziu, Otilia sc[p[ de to\i =i, a=ezat[ dup[modelul ei pe sofa, ]n fa\a lui Felix, pe care-l chemase, ]ipovesti toate m[runtele bucurii ale plimb[rii, mestec`nd, dinc`nd ]n c`nd, c`te o bomboan[ =i d`nd =i lui Felix. Acestaasculta =i contempla. Otilia se rotunjise pu\in la fa\[, a=a ]nc`tforma osoas[ a capului ie=ea =i mai bine ]n eviden\[, devenise

Enigma Otiliei

335

mai lucioas[, mai feminin[, f[r[ s[-=i piard[ aerul copil[resc.Ochii ]i erau mai arden\i =i, ]n genere, \inuta ei era mai sigur[.}n vorba =i gesticula\ia ei se citeau o st[p`nire deplin[, omaturitate enigmatic[. Cu toat[ exuberan\a fetei, Felix sesim\ea inferior. }n ochii Otiliei mocneau judec[\i despre via\[=i despre el, hot[r`ri ]ndelung meditate, ironii. Asupra uneiastfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitateaei ]l paraliza. Oric`t compararea i se p[rea jignitoare, se g`ndeala Georgeta. Aceea p[rea =i ea emancipat[, liber[ ]n mi=c[ri,protectoare =i avea =i ea detestabilul tic de a-l apuca de b[rbieca pe un copil. +i, cu toate acestea, ]n ochii ei se citeau ototal[ ne]ncredere ]n puterile ei feminine =i un respect nesf`r=itpentru b[rbat. Nimic ]n purtarea Otiliei nu era agresiv sauarogant, gesturile =i cuvintele ei erau pline de gra\ie, ]ns[ totulrespira prea mult[ inteligen\[. Otilia tr[ia cum c`nta la pian,zguduitor =i delicat, ]ntr-un tumult de pasiuni, notate precis peh`rtie, st[p`nite =i justificate. Otilia p[rea c[ „=tie multe“ =iintimida pe b[rbat, irit`nd pe femei, care ]n genere du=m[nescpe orice femeie independent[ fa\[ de b[rbat. Mo= Costache,Pascalopol, St[nic[, Felix ]nsu=i n-ar fi ]ndr[znit s[ contrariezepe Otilia. O scurt[ oboseal[ a ochilor, o ducere a m`inilor lat`mple, ca un repro=, ]mpietrea pe cauzatorul presupus alsup[r[rii =i-i d[dea sentimentul catastrofei. C`nd Otilia]nconjura cu la\ul delicat al m`inilor ei sub\iri g`tul lui mo=Costache, b[tr`nul r`dea cu toate liniile fe\ei, dar dac[ Otiliadezaproba, oric`t de bl`nd, ceva, mergea ]n v`rful picioarelor,ca ]n odaia unui bolnav. Aceast[ siguran\[ izbise, din primaclip[, c`nd intrase ]n casa lui Giurgiuveanu, pe Felix, =i oacceptase ca pe ceva ce-i lipsea, ghicind ]n ea unul dinatributele maternit[\ii. Felix a=teptase de at`ta vreme pe Otilia,=i acum, c`nd o avea ]nainte, mai frumoas[ =i mai binevoitoarepentru el ca oric`nd, era nemul\umit. Otilia din a=tept[rile luise supunea ]nchipuirilor, se mi=ca dup[ dorin\ele lui, aceastaera independent[. C`nd Otilia din vis deschidea gura s[ spun[lui Felix c[ nu-l iube=te, Felix am`na sentin\a =i o contesta,acum Otilia vorbea tare, spunea propozi\ii satisf[c[toare, ]ns[nu a=a netezi, cum le-ar fi dorit el.

336

G. C[linescu

— De ce m[ prive=ti a=a fix? ]ntreb[ Otilia.— Nu, nimic! protest[ Felix, de=i o serie ]ntreag[ de

nedumeriri ]i muncea creierul. Otilia nu spunea lui Felix c[nu-l iube=te, ci numai se ap[ra de ]nvinuirea c[ nu-l iube=te.Nu da nici un curs sentimentului, nu ]n forma brutal[ pe care,de mult, Felix o gonise din mintea lui, ca absolut incompatibil[cu dragostea ad`nc[, dar sub chipul proiectelor, al vis[rii]mpreun[. Felix ar fi voit ca Otilia s[ spun[: „Mai t`rziu, c`ndvom fi ]mpreun[„, ]ns[ ea nu f[cea nici un proiect de viitor.Odat[, ea d[duse a ]n\elege c[ Felix are, mai ]nt`i de toate,de ]ndeplinit o misiune ]n via\[, s[-=i promoveze cariera, ]ns[nu era acesta un motiv de a goni p[n[ =i visurile. Evident,sufletul Otiliei era impenetrabil, =i, dac[ ea juca con=tient ocomedie, o juca cu mult[ fine\e =i gra\ie. Cu c`t Otilia s[rutamai des pe Felix, pe frunte, pe obraz, sau u=or, ca pe un copil,pe gur[, cu c`t ]l asigura c[ „tu trebuie s[ faci cum ]\i zic eu,am eu vederile mele“, sau ]i repro=a „a=a m[ iube=ti tu pemine?“, cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulciunui r[nit must[cios pe masa de opera\ie, cu at`t demoralizarease ]ntindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia sedezv[luia ca defini\ia surorii, tocmai acum c`nd se de=teptase]n el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimula\ie,profund ]n sentimente, Felix, dup[ oarecare codire, marturisiOtiliei starea lui de spirit:

— M[ ]ntrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezen\a ta aici m[ face fericit, te-am a=teptat cu]ncredere, te-am visat, dar sunt chinuit de ]ntreb[ri. Dac[ mi-aispune neted c[ nu m[ iube=ti, a= fi am[r`t cum nu po\i s[-\i]nchipui, totu=i m-a= resemna, fiindc[ a= socoti c[ te tiranizez,f[c`nd prea mare parad[ de triste\e. Nu =tiu bine ce hot[r`rea= lua, dar \i-a= p[stra totdeauna devotamentul meu. Tu spui]ns[ c[ m[ iube=ti! Dar de ce nu spui asta ca mine, de cesufletul t[u nu e a=a de neted ca al meu? Nu pot s[-mi ]nchipuidragostea, dec`t sf`r=ind cu c[s[toria. Sunt de acord c[ trebuies[ a=tept, dar de ce nu-mi vorbe=ti de viitor, de ce nu m[ facip[rta= la proiectele tale? De ce taci, pentru Dumnezeu, de ce

Enigma Otiliei

337

nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nim[nuinimic? Nu-mi trebuie de la tine dec`t un cuv`nt, =i a=tept oric`t,=i m[ port oricum vrei tu.

— +i ce cuv`nt e acela?— Un cuv`nt limpede, care s[-mi dea certitudinea c[ m[

iube=ti sau nu.— Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te iubesc, de

c`te ori \i-am spus?— Nu =tiu, nu m-am exprimat bine, v[d c[ nu-mi ajunge!

Te vei c[s[tori vreodat[ cu mine?— Felix, nu complica lucrurile! De ce, dac[ tu singur

recuno=ti c[ nu e acum momentul pentru asta, s[ vorbim deviitor? Esen\ial pentru tine este c[ te iubesc. Sunt sigur[ c[ tevoi iubi =i m`ine, dac[ vei fi cuminte, bine]n\eles, nu pot s[vorbesc ]ns[ de pe acum de ceea ce se va ]nt`mpla m`ine.Poate c[ m`ine, c`nd tu sf`r=e=ti studiile, nu m[ mai iube=ti.

— Niciodat[!— Vom vedea. Dac[ m[ vei iubi, se va ]nt`mpla ceea

ce dore=ti.— Deci, ]mi f[g[duie=ti?— Oh, e=ti ineducabil. Este cum \i-a= spune: ]\i promit s[

nu mor m`ine. +i tu, Felix, vrei s[ te faci doctor, om tare!Am avut totdeauna fric[ s[ hot[r[sc lucrurile dinainte,lucrurile care nu sunt ]nc[ ]n puterea mea. N-am zisniciodat[: m`ine voi c`nta la pian, dar, ]n fa\a pianului, amc`ntat. Niciodat[ nu m-ai auzit spun`nd: am s[ merg la Paris,=i am mers ]ndat[ ce mi s-a propus. Nu ]n\elegi ce vreaus[-\i spun? Eu stau de vorb[ cu tine, cel de acum, =i \ie ]\ispun: „te iubesc“, cu tine m-a= c[s[tori, dar acum nu pot.Nu promit nimic, privesc via\a care se desf[=oar[, de tinedepinde totul.

Teoretice=te, Felix ]n\elegea prea bine, dar, pentru o fat[,explica\ia p[rea cam subtil[. Tot sufletul lui, voluntar =i idealist,tr[ia ]n temeiul unui program, niciodat[ mul\umit cu prezentul.Putea s[ fie adev[rat ceea ce spunea Otilia, dar putea fi =i otactic[ de fat[ =ireat[ de a ocoli preciziunile.

338

G. C[linescu

— Ascult[, Otilia, s[ zicem c[ m`ine, c`nd c[s[torianoastr[ ar fi posibil[, eu te-a= iubi la fel =i tu la fel, atunci aiprimi s[ fii so\ia mea?

Otilia r`se, str`nse pe Felix ]n bra\e, ca pe mo= Costache,cu sensul: „nu-\i vine mintea la cap deloc“ =i zise:

— Felix, du-te =i te culc[. Mi-e somn. M`ine povestimfiecare ce-am visat.

}n ziua urm[toare, Pascalopol f[cu o vizit[ quasioficial[.Str`nse viguros m`inile lui mo= Costache, ]i d[du un port\igaretdintr-un lemn parfumat, se interes[ de s[n[tatea lui. Acelea=i buneaten\iuni le avu =i fa\[ de Felix, a c[rui min[ o l[ud[. Scoase dinbuzunar un portefeuille mic, de marochin ro=u, =i i-l d[du.

Apoi, Pascalopol f[cu fa\[ de c`te=itrei un raport am[nun\itasupra petrecerii ]n Fran\a, dest[inuind itinerariul, ]ngrijiriledate Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunic[celorlal\i membri ai familiei cum s-a achitat de ]ns[rcinareade a plimba o nepoat[. Pascalopol se mir[ c[ anume scrisorinu fusese primite de mo= Costache. Deoarece spusese acololucruri pe care aci ]n Bucure=ti le =tiuse totu=i St[nic[, Felixb[nui pe dat[ pricina. T[cu ]ns[ din gur[, fiindu-i sil[ de oricedela\iune. Pentru c[ afar[ era cald =i adia un v`nt dulce, cumiros de salc`m, Pascalopol avu dorin\a de a sta ]n chio=culdin gr[din[ =i de a juca o partid[ de c[r\i. El g[si c[ e p[cat carudele s[ se certe ]ntre ele, fiindc[ acum ar fi avut-o =i peAglae printre ei. Otilia se oferi numaidec`t s-o cheme, ]ns[mo= Costache fu ne]nduplecat. Spuse, foarte r[gu=it, punctullui de vedere:

— Cine nu se poa-poart[ bine cu fe-feti\a mea n-are cec[uta aici.

+i r`se mul\umit, p`n[ la m[selele din fund, c[tre Otilia,care s[ri pe genunchii lui =i-l ]ncoron[ cu bra\ele.

— Papa! zise ea, ]ndrept`ndu-i unicul fir de p[r, pe careacuitatea ochilor ei ]l z[rea ]n v`rful \estei b[tr`nului.

Mo= Costache fu a=a de mul\umit, ]nc`t primi s[ joace c[r\i,miz`nd cinstit, pe fa\[, =i continu[ jocul =i dup[ ce pierdu.Satisfac\ia lui ]nv[luia =i pe Felix, c[ruia ]i ]ntinse, dintr-o dat[,un fi=ic cu bani.

Enigma Otiliei

339

— A-am uitat s[ \i-i dau, explic[ el, e dreptul dumitale.— Ei, Costache, nu e a=a c[ domnul Felix e un b[iat bun,

cum \i-am prevestit eu?— Buun! aprob[ b[tr`nul. El =i cu Otilia sunt copiii mei.— Tu, Costache, ai p[r\ile tale bune =i p[r\ile tale rele,

zise Pascalopol. Doar te cunosc de at`ta vreme. Cine nu te-ar=ti, cum te =tiu eu, ar zise c[ e=ti indiferent fa\[ de copii, =itu, dimpotriv[, ]i iube=ti. }ns[, vezi tu, Costache, n-ajunge s[iube=ti un copil, trebuie s[-i faci via\a mai frumoas[, s[-i daitoate bucuriile, dac[ po\i s[ i le dai. Asta e v`rsta lor cea mai]nc[rcat[ de dorin\i, =i ce-\i lipse=te acuma nu mai cape\iniciodat[. Eu mi-aduc aminte, Costache, c[, fiind copil, amvrut s[ m[ duc la circ, odat[ c`nd se reprezenta nu =tiu cenum[r. Nu m-au l[sat, nu-mi amintesc din ce pricin[. Via\apentru mine n-a avut ]n ziua aceea nici un ]n\eles. Apoi amfost la circ, chiar la acela=i circ, ceva mai t`rziu, =i am v[zutprogramul, dar nu mi-a trecut insatisfac\iunea. Prietenii meicare fuseser[ ]mi povestir[, spre ciuda mea, cu at`ta culoarereprezenta\ia la care nu asistasem, ]nc`t regretul de a nu fiv[zut-o pe aceea a r[mas nevindecat. Este, Costache, ca =ic`nd fata pe care am dorit-o la dou[zeci de ani mi-ar fi dat[,ca prin minune, acuma. E prea t`rziu. Mai pl[cut e s[-\i aduciaminte fericiri trecute, dac`t ca dup[ o tinere\e uscat[ s[ ait`rziu ceea ce n-ai avut la vreme. Tu iube=ti pe Otilia, f[r[]ndoial[, =i ea te iube=te pe tine. }\i jur aici, fa\[ de ea, c[niciodat[ nu s-a pl`ns. Deocamdat[, nici n-ar avea de ce.Dar, Costache, g`nde=te-te la ce \i-am spus eu odat[, de nu,]\i fur pe Otilia. }mi trebuie =i mie.

Felix se ]ncrunt[ deodat[, ]ns[ Pascalopol ]l v[zuse =i-l b[tucu palma peste m`n[, ]ntinz`ndu-se pu\in peste mas[.

— Nu te speria, am respectat ]ntotdeauna drepturile tinere\ii.+i dumneata ]mi e=ti simpatic, ca =i Otilia.

Mo= Costache, f[r[ s[ se supere de bl`nda moral[ a luiPascalopol, aproba mereu cu capul =i, ]n cele din urm[, f[cucu ochiul, misterios:

— Am eu planurile mele, cu Otilia mea!

340

G. C[linescu

Otilia rug[ at`t pe mo= Costache c`t =i pe Pascalopol s[nu-=i mai fac[ planuri ]n privin\a ei, pentru c[ ea, zicea, nudore=te nimic altceva dec`t s[ =tie pe „papa“ s[n[tos, =i fiindc[era „decis[„ s[ moar[ t`n[r[, ]nainte de a se ivi dezam[girile]n via\[. Ea era, dimpotriv[, de p[rere ca „papa“ s[ fie mai]ng[duitor fa\[ de Aglae, c[ci ]i era, ]n definitiv, sor[. Venivorba despre Simion, =i mo= Costache deveni, amintindu-=ichestiunea, a=a de indignat, ]nc`t nu fu capabil s[ exprimenici o idee. Pascalopol dezvolt[ aceast[ teorie:

— Persecutarea b[rbatului de c[tre femeie, ]n c[snicii cucopii mul\i, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multecazuri, ]ns[ unul, mai cu seam[, ]mi este ]nc[ proasp[t ]n minte.C`nd eram licean =edeam ]n gazd[ pe strada +tirbey-vod[, laun t`mplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o strad[ delux, a fost, nu mult ]nainte, teritoriu cu vii. T[ierea bulevarduluiElisabeta a atras dup[ sine deschiderea unui cartier nou,pref[c`nd ]n or[=eni pe ni=te simpli \[rani. Picat de la \ar[ depe undeva, Scarlat a g[sit aci pe ultimul vl[star feminin alunei familii de acestea simple, care de\inea o curte mare detot. Scarlat, fiind t`mplar, =i-a f[cut spre strad[ ni=te casepasabile, care se v[d =i acum, =i le-a ]nchiriat. Terenul l-a t[iat]n dou[ prin alt[ cas[ cu prisp[, pe care la fel o ]nchiria maiieftin, cu odaia, la studen\i. Coridorul acestei case cu p[limarr[spundea ]n fund unde, ]n plin centru al ora=ului, d[deai de opriveli=te cu des[v`r=ire \[r[neasc[. Acolo, Scarlat avea o cas[,ca pe la munte ]n Muntenia, cu pridvor lat =i cu bolt[, livad[mare, neb[nuit[, de pomi, =i ]n fund, ]n fund de tot, pierdut[printre pomi, o magherni\[, servind de atelier. Acolo lucra elu=i, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu credc[ nu exist[ cas[, ]n tot cartierul Matache M[celaru, ]n carelemn[ria s[ nu fie lucrat[ de Scarlat. Era un om simpatic afar[din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei =i al copiilor.Sem[na pu\in cu Creang[, fiind mai slab, avea un r`s s[n[tos,contagios =i c`teva expresii filozofice, printre care cea maitipic[ era: „bun de tot!“ Erau a=a de \[rani, ]nc`t m`ncau pe om[su\[ joas[, st`nd turce=te ]n pat. Scarlat era un martir oficial

Enigma Otiliei

341

al familiei. C`nd ]i spuneai ceva care confirma aceast[tragedie, clipea m[runt, striga „bun de tot“ =i te b[tea u=or pep`ntece, r`z`nd cu sughi\uri, cu un timbru de o nevinov[\ie]nduio=[toare, care ]mi r[sun[ ]nc[ ]n urechi. Dac[ a= avea oplac[ de fonograf cu „bun de tot“ al lui Scarlat, a\i pricepe cefel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de ap[rare, afar[de r`sul lui =i de „bun de tot“. Era tot ce f[cea ]n momentelelui cele mai critice. Intram adesea ]n atelierul lui, unde ]mid[dea buc[\i de lemn =i r`ndelele complicate s[ m[ joc, =i-mispunea cu glas comic lucruri de astea: „Bun de tot!“ „Ceab[tr`n[ (soacr[-sa) nu vrea s[-mi dea de m`ncare! Hi,hi,hi!Bun de tot!“

— Nu-i d[dea chiar de m`ncare? ]ntreb[ Otilia.— Nu, oric`t v-a\i mira. Scarlat muncea ca un c`ine, se

]mb[ta c`teodat[ la desperare, =i depunea tot c`=tigul ]n m`inilenevestei, despre care mi-aduc doar at`ta aminte c[ avea fa\aprea rumen[ =i plin[ de vini=oare, =i ochii aprin=i de con-junctivit[ granuloas[. Avusese copii mul\i, pe care ]ns[ nu-ivedeam, fiind risipi\i, =i la care \inea cu fanatism madam, s[-izicem, Scarlat. Bietul t`mplar era persecutat ]n chipul cel maigroaznic. M`nca numai urzici, timp de o s[pt[m`n[, ]n fa\aodioasei soacre („cea b[tr`n[„), care mu=ca lacom dintr-unc`rnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se d[dea de m`ncare. Mis-a spus chiar c[ a murit din cauza asta. A plecat diminea\a lalucru =i a picat jos, mort, dup[ ce ceruse ]n zadar nevestei s[-idea o bucat[ de p`ine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, ]ns[ eram`ndru, fiind proprietar. S[-=i opreasc[ din c`=tig, nu puteaiar[=i. Nevasta se ducea singur[ s[ ]nc[seze banii, sub cuv`ntc[ b[rbatu-s[u e be\iv. Scarlat privea cum i se iau banii =i nuputea spune dec`t „Bun de tot!“ Era de o onestitate scandaloas[.Singurul lui mijloc de a se hr[ni mai bine, cu onoare, eraupomenile. }ns[ la pomeni, d`ndu-se mai mult vin, se ]mb[ta.

— Cum ]\i explici enormitatea asta, ca o femeie s[chinuiasc[ astfel un b[rbat? ]ntreb[ Otilia.

— }n modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeiede jos cu o capacitate de afec\iune redus[. C`t[ vreme n-au

342

G. C[linescu

avut progenitur[, s-a purtat normal. Apoi au ]nceput s[ vin[pruncii, =i nevasta a fost cople=it[ de grija pentru copii, care emai puternic[, fiindc[ este instinctual[. La mam[-sa \inea iar[=iprin instinct. Ca \[ranc[ de origine, ]=i ]ndeplinea automatica=a-zisul sentiment, care ]ns[, din cauza copiilor mul\i, o irita,o obosea. Pentru Scarlat nu mai r[m`nea nimic dec`t irita\ia.Vreau s[ zic c[ oamenii simpli nu pot ]ntre\ine dec`t un singursentiment, =i c[ =i pe acela ]l ]nlocuiesc cu un fel de auto-matism. Un om din popor nu poate fi =i patriot, =i tat[ sublimtotodat[, o mam[ nu-=i poate iubi b[rbatul =i copiii. Ori iube=tepe b[rbat =i bate pe copii, ori iube=te pe copii =i bate b[rbatul.Eu am experien\[ de la mo=ie, sunt, cum s-ar zice, vindecat deanume romantisme. Unul care \ine ]n chip exagerat la un c`ineeste epuizat suflete=te =i scoate cu\itul la tat[-s[u. Emotivitatea,delicate\ea sufleteasc[, astea sunt produse ale inteligen\ei, suntcomplica\iuni superioare. Am observat c[ p[rin\ii cu copii mul\iiubesc r[u copiii, ]n bloc, dimpotriv[, sunt plini de afec\iuneaceia care n-au deloc copii. }n sf`r=it, s[ nu generaliz[m =i s[revenim la cazul Aglaiei. Ea a fost totdeauna o femeie potolit[,lipsit[ de curiozitate, n-a fost la teatru, n-a citit c[r\i. C`nd a]nceput s[ aib[ copii, ea =i uitase de Simion, =i c`nd a avutcopii mai mul\i, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, destructur[ normal[, care nu poate fi ocupat[ dec`t de un singursentiment deodat[. }n privin\a asta, mi-aduc aminte ceva foartenostim. Aveam o m[tu=[ cu copii mul\i, care, c`nd se a=ezacu dragostea la o fat[ (avea numai fete), o cople=ea. Dar ]ntimpul acela, era certat[ cu toate celelalte fete. C`nd se certacu una, ]n chip necesar se ]mp[ca cu alta. Aglae are, dimpotriv[,sufletul mai cuprinz[tor. Ea \ine la to\i copiii ei, renun\`ndnumai la bietul Simion. Nu-i pretinde, dar, s[ te iubeasc[ =i pedumneata, domni=oar[ Otilia.

Felix nu-l v[zuse niciodat[ pe Pascalopol a=a de vorb[re\.Mo=ierul povestea, ]ns[ avea aerul c[ face o m[rturisiredeghizat[, c[-=i descarc[ sufletul. De altfel, acela=i sentimentp[rea s[-l aib[ =i Otilia, fiindc[, relu`ndu-=i un vechi obicei,se a=ez[ ]nd[r[tul scaunului mo=ierului, =i-i tot scutura cu m`na

Enigma Otiliei

343

umerii hainelor. Pascalopol avea aerul s[ zic[: „numai eu =tius[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[ eu n-am iubit]nc[ pe nimeni“. Amintindu-=i ce-i spusese mo=ierul despretrecutul lui, Felix p[trunse pentru ]nt`ia oar[, eliberat deegoismul lui de t`n[r, mica tragedie a lui Pascalopol. Mo=ierulsuporta dificult[\ile unei familii mai mult dec`t mo= Costache,]ns[ cu riscul de a fi plictisitor. Se expunea la situa\ii ca aceeac`nd el, Felix, determinase pe Otilia s[ nu-l mai primeasc[.Ce instincte nesatisf[cute ]mpingeau pe Pascalopol ]n aceast[sl[biciune? Jum[tate b[nuitor, jum[tate plin de interes pentruPascalopol, Felix ]ntreb[:

— Din c`t v[ cunosc, mi-am dat seama c[ sunte\i afectuos,c[ iubi\i copiii. De ce, atunci, m[car pentru asta, nu v-a\ic[s[torit din nou?

Pascalopol privi pe Felix cu un z`mbet bl`nd, amar, ca =ic`nd ar fi ghicit o curs[ din partea t`n[rului. }n chip de ap[rare,Otilia ]l ]mbr[\i=[ de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot.

— Iubite domnule Felix, s[ vezi pentru ce nu. Sensibilitateaexagerat[ e legat[ de unele neajunsuri. Un om sub\ire nu iube=tenumai copiii, ci un anume fel de copii, el ar vrea, bun[oar[,copiii de la o anumit[ femeie, pe care o iube=te, =i ar avea sil[de al\ii. Aglae iube=te copiii ei f[r[ discern[m`nt, de=i sunt ailui Simion, pe care ]l dispre\uie=te. Vezi c[ dragostea fin[ eselectiv[. Cu temperamentul meu, cu educa\ia mea, eu mi-amf[cut ]n cap un anume tip de copil pe care l-a= iubi. Cred c[unui om de v`rsta mea o s[-i ]ng[dui\i s[ fie sincer =i s[m[rturiseasc[ cum c[ i-ar fi pl[cut o fat[ ca domni=oara Otilia.Dac[ prin c[s[torie a= c[p[ta-o acum pe domni=oara Otilia,dar mare, fiindc[ nu am timp s[ mai a=tept, m-a= c[s[tori. }ns[cum nu se poate, =i domni=oara Otilia e n[scut[, profit =i eu deocazie =i-i ar[t =i eu micile mele paternit[\i de om ratat ]nvia\a familial[. +i dumneata mi-e=ti simpatic, adaug[ mo=ierul,v[z`ndu-l pe Felix cam posac.

}ns[ Felix era ]ntunecat dintr-o obscur[ gelozie. Nu-ipl[ceau demonstra\iile acestea de simpatie fa\[ de Otilia,nici m[car sub forma paternit[\ii. Se temea c[, ]n fond,

344

G. C[linescu

Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de alt[ natur[.Prins ]n discu\ie, ]=i expuse rezerva:

— Tot ce spune\i e interesant, ]n general. }n cazul special aliubirii paterne, am oarecare ]ndoieli. Iubirea dintre tat[ =i copiise bizuie ]nt`i de toate pe instinct, pe leg[tur[ de s`nge. F[r[]ndoial[ c[ un om ]n v`rst[ e capabil de iubire dezinteresat[pentru o fat[, dar se poate s[ cad[ =i ]n curs[, cum a= c[dea eu,crez`nd c[ iubesc ca o sor[ o fat[ care nu mi-e rud[.

Pascalopol fu a=a de izbit de aceast[ observa\ie a luiFelix, ]nc`t t`n[rul se c[i =i-=i d[du seama abia dup[ cevorbise de brutalitatea insinu[rii lui. Mo=ierul b[tu darabanacu degetele, oft[, ]ntoarse capul spre Otilia =i zise, ]n sf`r=it,]n chip de ]nchiere:

— Domni=oara Otilia e singur[ ]n m[sur[ s[ judece ]naceast[ materie. Suntem to\i nimic altceva dec`t ni=te bie\ioameni.

Felix fu a=a de m`hnit de ie=irea lui incon=tient[, ]nc`t,profit`nd de un moment de neaten\ie din partea celorlal\i, sescul[ de la mas[ =i se pierdu prin curte. La un moment dat, ie=idin ograd[ cu m`inile ]n buzunar =i capul gol, =i se plimb[ pestrada pustie, st[p`nit[ de umbra clopotni\ei m[n[stirii. Se]nvinov[\i de r[utate, de lips[ de respect fa\[ de Pascalopol, degelozie ne]ndrept[\it[. }n planul de dezvoltare a personalit[\iilui, pe care-l alc[tuise ]n minte, sta acest principiu: de a nu jignipe nimeni =i de a reac\iona ]mpotriva inimici\iei prin rezerv[.Purtarea lui fa\[ de Pascalopol era vulgar[, prin prea mareaexteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, osup[rase, f[r[ ]ndoial[, pe Otilia. }n orice caz, d[duse semnede nest[p`nire de sine. Se plimba prin ]ntunericul profund dinpreajma m[n[stirii, apoi, potolit =i hot[r`t, se ]ntoarse. Pascalopoltocmai ie=ea pe poart[ =i se ]ndrepta spre tr[sura care-l a=teptacu mult mai departe, fiindc[ vizitiul adormise =i caii ]naintaser[treptat, du=i de c`teva smocuri de iarb[ t[iat[ de prin vreo gr[din[oarecare, =i c[zut[, peste zi, din cotiuga gunoierului. Mo=ierul,v[z`ndu-l pe Felix, ]naint[ spre el cu m`na ]ntins[ =i r[masepu\in surprins de gravitatea acestuia.

Enigma Otiliei

345

— Domnule Pascalopol, ]ncepuse solemn t`n[rul, am spusmai adineauri, de altfel f[r[ inten\ie, ni=te vorbe de care era\i]ndrept[\it s[ fi\i jignit. V[ rog s[ primi\i scuzele mele.

— Ah, drag[, f[cu Pascalopol, ce-\i trece prin g`nd! N-amobservat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, ]n cadruldiscu\iunii. Nu te uita la mine. Sunt uneori, f[r[ voia mea,]ng`ndurat, =i asta d[ impresia de sup[rare.

L[murirea lui Pascalopol fu at`t de fireasc[, ]nc`t Felixc[zu ]ntr-alt[ nemul\umire de sine. Va s[ zic[, se gr[bise ]ntr-unexces de amor propriu =i m[rturisise mo=ierului o reac\iune pecare acela n-o b[gase de seam[. Pascalopol trecu repede detot asupra incidentului, =i Felix avu cel pu\in sentimentul c[n-a c[zut ]n complica\ii mai ridicole. De altfel, ca un semn c[luase cuvintele lui Felix ]n sensul unei pove\e conven\ionale,Pascalopol ]i mul\umi pentru bunele lui sentimente =i-l rug[,dac[ nu se sup[r[, s[-l viziteze a doua zi, spre a-i spune ni=telucruri, care, nu se ]ndoia, „erau de cel mai mare interes pentruei am`ndoi =i pentru o persoan[ la am`ndoi egal de scump[„.

Deci, Felix se duse. A=tept`nd ]n birou pe Pascalopol, auzisunetele dulci, melancolice ale unui flaut. }=i aduse aminte c[i se spusese c[ mo=ierul c`nta la flaut. Auzi o melodie de tipclasic, cu m[suri de menuet, cu totul abstract[, dar tocmaiprin aceea mai plin[ de caracter. P[rea s[ fie de Mozart saude un contemporan al acestuia, o bucat[ de acelea din caietepentru amatori. C`ntecul avea oboseli =i stingeri gra\ioase, opriri=i relu[ri de fraze. C`ntecul muri ]ntr-o not[, semn c[ se vestiseprezen\a lui Felix. Pascalopol ap[ru, ]n m`n[ cu flautul ca unsceptru de abanos =i ]mbr[cat ]ntr-un greu chimono de m[tasealbastr[, brodat[ cu balauri. Era impresionant.

Mo=ierul vorbi de una, de alta =i se vedea c[ voia s[ ajung[undeva f[r[ s[ se bage de seam[, f[r[ solemnitate. Zise, ]ncele din urm[, c[ pentru Otilia c[l[toria fusese o necesitate,c[ ]n mentalitatea ei observase, ]n lunile din urm[, schimb[ri]ngrijor[toare. C[l[toria ]i lini=tise spiritul, ]i redase ]ncrederea]n via\[. „Chiar“ el, Felix, trebuia s[ fie mil\umit de ]mprejurareacare-i aducea ]napoi o prieten[ reconfortat[. De altfel, =i el,

346

G. C[linescu

mai cur`nd sau mai t`rziu, avea s[ se duc[ pentru studii laParis, ]n care scop Otilia examinase toate posibilit[\ile =ivenise cu informa\ii utile pe care „\i le-a comunicat probabilsau \i le va comunica“. Un singur lucru ]l mai ]ngrijora pePascalopol, c[ poate c[l[toria Otiliei la Paris, cu un om str[in,s[ nu-i aduc[ iar[=i acele nepl[ceri din partea cui nu cuno=tealucrurile. A=a vorbi Pascalopol, risipit, ]n fr`nturi, cu aerul dea nu da nici o importan\[ la ceea ce spune, privind cu unochi prin g[urile flautului, =i sufl`nd ]n chip de control c`te onot[. Apoi, deodat[, ]ntorc`ndu-se spre Felix, cu o fa\[p[rinteasc[ =i hot[r`t[, ]l lu[ de m`ini =i-l \inu str`ns c`t dur[acest mic discurs:

— Domnule Felix, Otilia nu m-a autorizat s[-\i spun nimic=i nu =tie nimic despre ce vorbim noi aici. +tiu ]ns[ c[ aredestul[ simpatie pentru dumneata. Discre\ia m[ ]mpiedic[ s[fac aprecieri asupra naturii acestei simpatii. O fat[ se poatedispensa de buna opinie a femeilor, dar trebuie s-o aib[ peaceea a b[rba\ilor. Ei bine, ]\i dau cuv`ntul meu de onoare c[m-am purtat cu Otilia, la Paris, ca un tat[. A stat tot timpul]ntr-o pensiune, de unde veneam s-o iau, de altfel cu destul[greutate, fiindc[ direc\iunea \inea, pentru renumele ei, s[controleze mi=carea pensionarelor. (Era o pensiune numai dedomni=oare.) C[ s-a dus cu mine, nu dumneata, care cuno=tilucrurile, e=ti ]ndrept[\it s-o ]nvinov[\e=ti. Se sufoca aici. Dece-\i spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, =i poatenu m-a= da ]napoi de la impruden\a de a o lua de nevast[. }ns[fac =i eu ce pot la v`rsta mea, ca s-ajung s-o merit. Eu luptav`nd ca arme bun[tatea, satisfacerea capriciilor tinere\ii,dumneata lup\i cu ajutorul tinere\ii. Recunosc c[ arma dumitalee mai sigur[. Eu sunt un adversar (dac[ pot eu s[ m[ numescastfel) leal. Poate c[ Otilia te iube=te pe dumneata sau pealtcineva (eu te-a= prefera pe dumneata). Ei bine, atuncidemnitatea mea ]mi comand[ s[ nu las s[ planeze calomniaasupra ei. Otilia e o fat[ cuminte =i a= fi m`ndru s[ am uncopil ca ea. Dac[ vei fi dumneata norocosul ei tovar[= (fiindc[nu v[d siguran\a ferecirii dec`t ]n c[s[torie), afl[ de la minec[ Otilia trebuie respectat[. Se cade s-o spui =i altora.

Enigma Otiliei

347

Spun`nd aceste ultime cuvinte, Pascalopol c[p[tase, ]nchimono-ul lui, o demnitate de tragedian. Str`nse ]nc[ o dat[m`inile lui Felix =i-i d[du drumul definitiv. Felix vru s[ spun[ceva, s[ se justifice, dar mo=ierul d[duse repede un curs familiarglasului =i invitase pe t`n[r ]n sufragerie s[ ia un vermut. Orice]ncercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemeiOtiliei fu infructuoas[. Plec[ ]nv[luit de gesturile afectuoaseale mo=ierului, ]ns[ tulburat. Din strad[, pe fereastra deschis[de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, relu`ndaria de menuet. Calea Victoriei pe por\iunea aceasta era destulde lini=tit[, =i notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o poian[.Felix admir[ pe Pascalopol =i g`ndi c[ era un om superior,vrednic de imitat. Se c[dea ca =i el s[ fie la ]n[l\imea mo=ierului=i s[ dea dovezi de aceea=i demnitate. O ]ndoial[ ]l chinuia.La cine f[cuse aluzie Pascalopol? Evident, ]i atr[sese aten\ialui s[ nu aib[ nici o b[nuial[ asupra Otiliei, ]ns[ vorbise decalomnie. El, Felix, nu se purtase de loc ]n a=a chip ]nc`t s[merite astfel de repro=uri =i nu =i-o putea ]nchipui pe Otiliapl`ng`ndu-se de ]nvinov[\iri pe care nu le f[cuse. Aluzia luiPascalopol aluneca dincolo de ochii lui Felix, vorbea pentrualtcineva. Mai mult din gesturi dec`t din vorbe, Felix ]n\eleses[ colaboreze cu el la ap[rarea Otiliei de calomniile altora.Ale cui? Se g`ndi c[ probabil Aglae b`rfise, ca de obicei.St[nic[ ]i r[s[ri ]n minte. Dac[ exista un colportor permanentde fleacuri, acela era St[nic[. Asta e sigur. Ce putea s[ spun[]ns[ mai mult dec`t putea s[ g`ndeasc[ el, Felix, ]n clipe depofid[? C[ ]ntre Otilia =i Pascalopol pot fi leg[turi de dragoste.Curiozitatea ]l f[cu pe Felix =iret. }=i zise c[ de la St[nic[(pe care-l g[si cu u=urin\[) poate afla misterul de-a dreptul.Sentimentul lui era c[-=i ]ndepline=te mandatul moral, c[, afl`ndcalomnia, va fi ]n stare s[ apere mai viguros reputa\ia Otiliei;]n fond era m`nat de o gelozie pe care o credea vindecat[.

— Domnule St[nic[, zise el, te ]ntreb ca pe un om cuexperien\[, s[-mi spui drept, ce crezi dumneata, ca b[rbat,despre mergerea Otiliei la Paris?

— Ha, f[cu St[nic[, luat repede, ce cred? Ce s[ cred?(St[nic[ examin[ repede situa\ia =i nu b[nui nici o inten\ie

348

G. C[linescu

mali\ioas[. De altfel, ]nt`rzia ]ntotdeauna r[spunsul, ca s[ poat[inventa.) Domnule, s[-\i spun drept, vorb[ mare nu vreau s[scot, p[cat nu vreau s[ fac. Am avut un copil pe care mi l-aluat Dumnezeu, fiindc[ poate am gre=it cu ceva. Lumeavorbe=te, dar ce, trebuie s[ te iei dup[ lume? Nu e nimic,domnule, s-o fi dus fata s[ se plimbe.

— Dar ce zice lumea?— Domnule, rea e lumea, pe onoarea mea, nu po\i s[ faci

un gest care s[ nu fie interpretat. P[i, nici eu nu =tiu ce s[ maizic, sunt c`teodat[ coinciden\e absurde, care uimesc, carezguduie. (St[nic[ stinse glasul.) |i-o spun =i eu cum amcump[rat-o. Nu te oblig[ nimeni s[ crezi. Ei =i? =i dac[? ce,numai ea, m[-n\elegi?

Felix ]=i st[p`ni enervarea.— Ce anume?— P[i, se zice, e=ti pezevenghi r[u, parc[ nu =tii! nu z[u!

nu =tii nimic? totul e ]n definitiv o prezum\ie, se zice c[ fata,pricepi, s-a dus la Paris s[ fac[, doar e=ti la medicin[, unavort, de!

Felix fu at`t de indignat, ]nc`t r[mase nemi=cat. St[nic[nu-i pricepu, sau se f[cu c[ nu-i pricepe starea de spirit =iizbucni tare:

— Auzeam eu, domnule, =i nu credeam c[ o femeie dup[ce na=te se face mai alb[ la fa\[, mai picant[. A=a era Olimpiadup[ ce a n[scut pe Relu. Ei, dar Otilia e superb[ =i a=a,stra=nic[ fat[.

— Porcule! ]i zise Felix cu glasul sugrumat, =i-i ]ntoarsespatele.

}n seara aceleia=i zile, pe c`nd mo= Costache, Otilia =iFelix se aflau la mas[ (acum m`ncau iar[=i acas[), St[nic[ ]=if[cu apari\ia, d[du m`na cu to\i, ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplatnimic =i declar[ c[ a venit mai cu seam[ pentru Felix ca s[-iarate o mostr[ de stof[ de var[, fain[, de=i cam scump[.

Purtarea lui mo= Costache deveni, dup[ ]ntoarcerea Otiliei,foarte curioas[. Din b`lb`ielile lui se ]n\elegea c[ avea deg`nd s[ fac[ ceva pentru „fe-feti\a“ lui, ]ns[ ce anume nu se

Enigma Otiliei

349

vedea limpede. }n schimb, f[cea dezordine. Al[turi de odaialui Felix, mai era una aproape goal[. B[tr`nul scoase afar[l[zile =i mobilele stricate ce se aflau acolo =i f[cu broasc[bun[ la u=[, ca s[ se ]nchid[ bine. Apoi ]ncepu s[ depoziteze]n ea tot soiul de materiale, al c[ror rost p[ru la ]nceput, celpu\in, misterios. Costache venea, de pild[, cu pungi mari decuie de felurite m[rimi, pu\in cam ruginite =i le arunca pedu=umea, f[c`nd purcoaie pe categorii. Fa\[ de cel care vedeascena, d[dea, ne]ntrebat, o explica\ie vag[, bolborosit[ =i f[r[direc\iune precis[:

— Omul e bine s[ cumpere, c`nd g[se=te, de ocazie! S[stea acolo.

}ntr-alt[ zi, b[tr`nul veni cu o c[ru\[ ]ntreag[ plin[ cucercevele, fere=ti, u=i de la vreo cas[ veche d[r`mat[.

— Papa, se mir[ Otilia, ce faci cu astea? Pentru foc?B[tr`nul ]=i frec[ m`inile, ca omul care a f[cut o afacere

bun[ =i nu vrea s-o dest[inuiasc[ altuia, ca s[-i fac[ surpriz[mai t[rziu.

— Le-am luat ieftine, de ocazie, lemn[rie bun[, cum sef[cea odat[!

Otilia r[mase surprins[, v[z`nd c[ b[tr`nul aduse ]ntr-o zidoi oameni s[ sape o groap[ larg[ ca un bazin, ]n gr[dina dinfa\a chio=cului, stric`nd astfel gazonul. B[tr`nul nu d[du nicio explica\ie, ap[r`ndu-se cu satisfac\ia omului care ]=i ]ng[duies[ scandalizeze pentru pu\in aproapele nedumerit, =tiind c[mai pe urm[ ]l va ]nc`nta cu buna lui inten\ie. }n orice caz,scopul imediat al gropii se dest[inui cur`nd, fiindc[ mo=Costache aduse c`teva c[ru\e de var =i le r[sturn[ acolo. Ziceac[ le-a cump[rat chilipir de la o bina care a sf`r=it lucr[rile.

— Dar ce vrei s[ faci, papa, vrei s[ zide=ti?— Hehehe, zise =iret b[tr`nul, fac eu ceva pentru fe-feti\a mea!Dup[ aceea, b[tr`nul aduse grinzi mari de lemn de stejar,

unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi,desigur toate de ocazie, =i le ]ndes[ pe toate de-a lungulgardurilor. }ntr-o zi, aduse =i c[r[mid[ veche, din demoli\iuni,=i o depozit[ morman pe gazonul din gr[din[, r[pind chio=cului

350

G. C[linescu

perspectiva. Dup[ toate aceste ispr[vi, b[tr`nul era nelini=tits[ nu i se fure materialul, pe care ]l ]nsemna mereu cu var.Ie=ea noaptea t`rziu sau diminea\a ]n zori =i-i d[dea t`rcoale,tres[rea la cel mai mic zgomot =i trimitea pe Felix sau peOtilia s[ spioneze. Cu toat[ iste\ia lui, St[nic[ nu putea afladirect ce urm[rea b[tr`nul. Dup[ logica lui, mo= Costachef[cea vreo specula\ie oarecare. Afl[ ]ns[ Pascalopol, c[ruiab[tr`nul i se dest[inui. Mo= Costache zicea a=a: azi, banii suntinstabili, =i mai ales tinerii nu pot s[-i \in[. Un b[rbat, c`nd iao fat[, e mul\umit s[ capete zestre o cas[ cu de toate. Casa nu\i-o poate cheltui ginerele. I-ar fi dat el cas[ Otiliei, din c`teavusese, ]ns[ nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o s[-i fac[una aici, pe locul gr[dinii, dar cu socoteal[ mare. Aici ]n Antimnu prea sunt pr[v[lii, ]nc`t dac[ ai cas[ cu pr[v[lii faci afacerigrozave. Are s[ construiasc[ o cas[ cu pr[v[lii la parter =iapartament la etaj, a=a c[ Otilia o s[ aib[ =i cas[ gratis, =ivenit da la pr[v[lii, bine]n\eles, dup[ moartea lui, fiindc[ acumurma s[-=i scoat[ ceva din cheltuielile pe care le-a f[cut cucl[direa. Pascalopol r[mase foarte surprins de hot[r`reab[tr`nului =i prevesti c[ soarta Otiliei va r[m`ne din cele mai]ncurcate. Cunosc`ndu-l pe mo= Costache ]nc[p[\`nat =i capabils[ fac[ iute contrariul, t[cu din gur[. }ns[, am[r`t pentru Otilia,]i vorbi acesteia, aceasta spuse nep[s[toare ]n glum[ lui Felix,Marina ]i auzi pe c`nd bodog[nea prin preajma lor =i astfelafl[ ]n cele din urm[ =i St[nic[. Numai St[nic[ \ip[ scandalizat,ca =i c`nd chestiunea l-ar fi privit:

— S-a ramolit, are s[ v`re to\i banii ]n c[r[mid[ veche =in-o s[ mai g[si\i nimic. E iresponsabil, =i eu s[ fiu ]n loculdumitale (vorbea Aglaei) a= lua m[suri.

Aglae ]l cuno=tea ]ns[ pe frate-s[u. De aceea privi lucrurilecu calm.

— Dac[ Costache s-a apucat s[ cumpere c[r[mid[, ]nseamn[c[ n-are de g`nd s[-i dea mare lucru Otiliei. Nu d[ el din m`n[lucrul lui, s[-l tai, doar ]l cunosc. Nu-\i ]nchipui c-a cheltuit cine=tie c`t pe molozurile alea. Dac[ face cas[, las[-l s-o fac[.Casa n-o fur[ nimeni. S[ nu fac[ testament pentru nebuna, deasta m[ tem. }ncolo, treaba lui.

Enigma Otiliei

351

Otilia fu foarte nec[jit[ c`nd afl[ inten\iile lui mo= Costache.Pe ea o plictiseau toate preocup[rile de a i se face o zestre, dea i se da o situa\ie legal[. I se p[reau burgheze, umilitoare. Nutr[ise niciodat[ ]n mizerie =i nu se temea de ea. Un instinctfeminin ]i spunea c[ interesul cu care era ]nconjurat[ de b[rba\io va urm[ri totdeauna, iar ideea b[tr`ne\ii n-o ]nsp[im`nta.Nu-=i ]nchipuia c[ ar putea fi vreodat[ b[tr`n[, altfel de cumar[ta acum. Era hot[r`t[ s[ se sinucid[ pe dat[ ce ar fi z[ritsemnele b[tr`ne\ii. }ns[ fiindc[ deocamdat[ ele erau dedomeniul specula\iei asupra viitorului, Otilia se g`ndea =i laaceast[ sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic =i teatral,]n felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule =i libert[\ide g`ndire cu totul deosebite de ale lui Felix, aceasta fiindpricina pentru care t`n[rul nu le ]n\elegea. A primi daruri de laun b[rbat, a fi plimbat[ i se p[rea foarte firesc. Oric`t ar ficheltuit Pascalopol, Otilia nu g[sea c[ face o fapt[ nepotrivit[,at`ta vreme c`t nu se oblig[ cu nimic. Ar fi fost cuprins[ demil[ s[ vad[ c[ un t`n[r face sacrificii ca s[-i fac[ daruri, ]ns[darurile le-ar fi primit, ca s[ nu-l jigneasc[ pe d[ruitor, fiindc[lumea se ]mp[r\ea, pentru ea, ]n b[rba\i care fac daruri =i femeicare le primesc. Ideea de a nu-=i satisface capriciile, de a nuavea m[nu=i =i ciorapi la vreme n-o ]nspaim`nta pe fat[, pentrusimplul motiv c[ nu putea concepe aceast[ situa\ie absurd[.Fiindc[ mo= Costache nu-i lua aproape nimic, se obi=nuise s[=i-l ]nchipuie pe Pascalopol ca pe un ]nlocuitor providen\ial.Deopotriv[ o sup[rau pe Otilia preocup[rile de ]nzestrare, destatornicire a viitorului. Asta ]nsemna pentru ea o ]ncetare aomagiilor, ]nlocuirea lor printr-un regim de asisten\[. Pascalopolp[trunsese foarte bine sufletul Otiliei, fiindc[ cunoscuse =i pemam[-sa, femeie cu aceea=i mentalitate, ca descendent[ aunei familii foarte bogate. Mama Otiliei ]ncredin\ase, foartene=tiutoare, to\i banii ei lui Costache, care apoi o pusese la unregim de avar. Murise =i de triste\e, f[r[ s[ ]nvinov[\easc[ peb[rbat, pentru c[ nu-=i d[dea seama ce fel de situa\ie era aceea]n care se afla. Pascalopol, cunosc[tor profund al acestei st[ride spirit, fiindc[ el ]nsu=i tr[ise ]n astfel de condi\ii =i avea

352

G. C[linescu

mil[ mai mult de un om de familie bun[, sc[p[tat, dec`t de unvagabond nem`ncat, sim\ea datoria de a ]nlocui pe mo=Costache. Felix vedea ]n Otilia o fat[ cu un bun-sim\ exagerat,cu o experien\[ de via\[, dus[ p`n[ la mizantropie, dar nu eraa=a. Otilia era u=uratic[, iubitoare. Era ]ns[ modest[, ]ncre-din\at[ c[ orice bine ]n via\[ trebuie pl[tit cu o nefericire saum[car cu o du=m[nie, c[ nu avea dreptul s[ pretind[ nimic.Asta o f[cea cuminte =i ridica nebuniilor ei acel aer de l[comiefeminin[ at`t de caracteristic fetelor care au prestigiu asuprab[rba\ilor. G`ndul c[ mo= Costache vrea s[-i fac[ o cas[ cupr[v[lii pentru specul[, o izbi pe Otilia ]ntr-un chip dureros.Ea visa viitorul ca un =ir de explozii neprev[zute. Putea s-or[peasc[ un englez s-o duc[ ]n Indii, putea s[-l roage pePascalopol s-o duc[ ]n Rusia, dar s[ se fixeze pe jum[tate dingr[dina lui mo= Costache era odios. Ra\ional, ]n\elegea planul,]ns[ sufletul ei era invadat de nelini=tea copilului c[ruia i sepreg[te=te plecarea ]ntr-un orfelinat.

Pascalopol ]ncerc[ s[ conving[ bl`nd pe mo= Costache c[nu era potrivit s[ cheltuiasc[ banii cu o cas[ de specul[ chiar]n Antim. Avea doar cas[ pentru Otilia. B[tr`nul era ]ns[ fanatic]n deciziunea lui, ]nc`t mo=ierul nu mai ]nsist[. }n capul lui,ideea de specul[ personal[ se combina din ce ]n ce mai tarecu aceea de asigurare a viitorului Otiliei, ]nc`t aceasta dinurm[ aproape disp[rea. El merse p`n[ acolo ]nc`t s[ propun[sub forma unui sfat p[rintesc lui Felix s[ contribuie la afacere.De pild[, dac[ Felix ar fi contribuit la majorat, adic[ ]n toamn[,cu suma de bani pe care o avea depus[ ca fond la o banc[,atunci el, Costache, ar fi construit o cas[ cu dou[ etaje pentruFelix =i Otilia ca coproprietari. Bine]n\eles, Felix i-ar fi pl[titlui terenul „foarte ieftin“. }n felul acesta, ar fi avut jos venit dela pr[v[lii, ]mpreun[ cu Otilia, =i ar fi avut =i un apartamentde locuit, pe care, cum era deocamdat[ singur, ar fi putut s[=i-l ]nchirieze, p[str`ndu-=i o mansard[. Pentru un doctor, oastfel de afacere era str[lucit[. Felix iubea =i respecta pe Otiliapeste orice m[sur[ posibil[, dar combina\iile lui mo= Costache]l aruncau ]ntr-o sil[ care umbrea sentimentele lui. Exager`nd,

Enigma Otiliei

353

]n sensul pruden\ei, i se p[ru c[ se \ese ]n jurul lui o manoper[pentru a-l deposeda de avutul lui, pe care nu =i-l cuno=tea bine,]nainte de majorat. A i se propune s[ fie coproprietar cu Otilia,era un mod de a i se recomanda c[s[toria cu Otilia, c[reia,printr-o abilitate a b[tr`nului, i-ar fi constituit el ]nsu=i dot[.Felix se temu, =i-n parte acesta era =i adev[rul, c[ mo= Costacheconstruie=te casa cu banii lui. A se c[s[tori cu Otilia, a punetoat[ energia lui la picioarele fetei, era n[zuin\a lui cea mai]nalt[. Cu toate acestea voia s-o ia el pe Otilia, s-o cucereasc[.Mo= Costache p[rea a umbla s[ scape de Otilia, =i asta era a=ade jignitor, ]nc`t Felix se g`ndi c[, dac[ fata ar =ti c[ b[tr`nul,d`ndu-i-o de so\ie, a voit s[-l p[c[leasc[, ea ar fi cople=it[ deru=ine =i el ]nsu=i n-ar mai fi fost ]n stare s[ suporte jena ei.Ceea ce f[cea b[tr`nul era mijloc sigur de a-i ]nstr[ina, prinambi\ie, pe Otilia.

Mo= Costache stricase toat[ gr[dina cu materialele lui, =iun copac, ap[sat prea mult la r[d[cin[ de c[r[mizi, ]ncepu s[se usuce. Verile sunt ]n[bu=itoare =i pr[foase la Bucure=ti, =i totcolbul de c[r[mid[ sf[r`mat[, luat de v`nt, umplea treptelesc[rilor, cercevelele =i orice ciubuc[rie arhitectonic[. Apoib[tr`nul, grijuliu, nu l[s[ lucrurile pe loc, ci le mi=c[ mereu.Ca s[ nu i se fure c[r[mizile, se puse s[ le care el ]nsu=i ]nfund, f[c`ndu-=i fa\a sp`n[ aprins[ ca o figur[ de piele-ro=ie.Grinzile le a=ez[ peste c[r[mizi ca s[ le fereasc[ pe acesteade ploaie, apoi g[si c[, dimpotriv[, grinzile au nevoie deusc[ciune =i duse pe cele mai scurte din ele ]n odaia de sus cumateriale. Casa nu era prea solid[, =i lui Felix i se p[ru ]ntr-onoapte c[ aude p`r`ituri. Aprinse o lum`nare =i z[ri ]n perete ocr[p[tur[ lung[ =i zigzagat[ ca un fulger. A doua zi, mo=Costache, mobiliz`nd toat[ familia, c[r[ grinzile ]ntr-o =ur[=i-=i pierdu restul zilei ]n examene am[nun\ite ale ziduluiv[t[mat. Ploaia inundase groapa cu var, pe care-l stinsese,pref[c`ndu-l ]ntr-un lapte murdar. Toate aceste mici dezastrenu zdruncinar[ fanatismul constructiv al b[tr`nului. Te-ai fia=teptat ca mo= Costache s[ consulte un arhitect, s[ fac[ planuridin vreme, ]ns[ nu f[cea asta. Sco\`nd din dulapurile lui creionul

354

G. C[linescu

cel mai tocit, ]=i f[cea singur, pe h`rtie, un fel de schi\e. Seexprim[ limpede c[ arhitec\ii sunt ni=te ho\i =i c[ o cas[ trainic[se face cu un zidar b[tr`n, priceput, cum fusese f[cut[ =i casa]n care sta. Un italian b[tr`n fusese chemat odat[ s[ vad[locul, =i b[tr`nul ]i ]mp[rt[=ise fel de fel de dorin\e extravagante.Buc[t[ria, locurile de confort, el le voia ]n fundul cur\ii, fiindc[zicea c[ a=a e mai s[n[tos; ]n loc de mai multe camere, erade p[rere c[ sunt de ajuns dou[, dar mari, care s[ ocupe totspa\iul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, =i,]n locul balconului, care ar fi putut s[ cad[, p[limar repetat =ila etaje. Pivni\a \inea s-o fac[ nu sub cas[, ci ]n fundul cur\ii.Zidarul ascult[ aceste deziderate cu calm =i ]n\elegere, fiindc[era obi=nuit s[ construiasc[ locuin\e nu dup[ ra\iuni estetice =iarhitectonice, ci dup[ instruc\iile clien\ilor. Mo= Costache voias[ fac[ jos pr[v[lii, dar pretindea c[ trebuiau urcate cu celpu\in trei sferturi de metru deasupra solului, ca s[ nu intre ho\ulde-a dreptul ]n pr[v[lie =i s[ fure. V[zuse el o dughean[, ]ntinere\e, a=a ]n[l\at[ deasupra p[m`ntului, c[reia i se puneaziua o scar[ de lemn ]n fa\a u=ii. Dac[ zidarul ar fi executatplanul oral al b[tr`nului, rezultatul ar fi fost comic. }ns[ nu-l]nf[ptui, fiindc[ mo= Costache am`na lucr[rile pentru o dat[incert[, pe care urma el s-o fixeze, dup[ studii serioase alepre\urilor m`inii de lucru. }n var[ construie=te toat[ lumea, a=a]nc`t salahorii sunt scumpi. Toamna t`rziu, ei sunt ]ns[ f[r[lucru =i sunt bucuro=i s[ se angajeze =i pe pu\in. Mai ales mo=Costache ]=i f[cea acest calcul: „Angajez un zidar maestru cuat`t pentru toat[ durata lucr[rilor, pe care le voi supravegheaeu personal. Materialul ]l cump[r eu =i nu dau dec`t unde v[deu c[ este nevoie. Arhitectul aici te fur[. Pentru partea desalahorie angajez o familie ]ntreag[ de \igani. |iganul vrea s[r[m`n[ =i el cu o m`n[ de bani, s[ aib[ peste iarn[. Oric`t debine i-ar pl[ti un arhitect, ei nu sunt ]nlesni\i, fiindc[ trebuies[-=i cumpere hran[. Eu le dau at`t la sf`r=it (=i mo= Costacheg`ndea o sum[ ]nfricos[tor de minim[), care le r[m`ne, ]nschimb vor avea hran[. Pun pe Marina s[ le g[teasc[ zilnic.„Mo= Costache ]ncepu s[ fac[ cump[r[tiri de alimente, care

Enigma Otiliei

355

puteau s[ mire pe cei care-l cuno=teau zg`rcit. Cump[r[ fasoleuscat[, care vara nu se mai caut[, linte, ceap[, costi\[ r`nced[,carne afumat[ (mai mult picioare, coaste =i f[lci), ]n care Marinag[si viermi mici, albi. B[t`nd cuie ]n tavanul od[ii, el ]=i at`rn[alimentele, a=tept`nd campania de lucru. }n cur`nd constat[c[ ele n-ar rezista p`n[ la toamn[, =i atunci costi\a, ceapa =icelelalte ap[rur[ cu exagerat[ frecven\[ la mas[. Otilia, deobicei, aproape nu m`nca nimic =i privea bucatele ca pe ni=teciudate inven\ii nepotrivite omului (numai ciocolata ]i pl[cea),iar Felix ]ncepu s[ vin[ acas[ s[turat din ora=.

Mo= Costache, a=a de discret ]n afacerile lui, veni la Felixcu c`teva coale de h`rtie =i felurite note de plat[ =i ]nsemn[ri=i-l rug[ s[-i alc[tuiasc[ o list[ de tot ce cheltuise pentrumateriale. Felix i-o f[cu, r[m`n`nd totu=i mirat de scumpeteaarticolelor. O c[r[mid[ veche din demoli\iuni costa aproapec`t =i una nou[. Cum mo= Costache nu ar[ta a fi omul u=or dep[c[lit, ignorant ]n asemenea chestiuni, ai fi fost ]nclinat s[crezi c[ socoteala urm[rea s[ ]n=ele pe cineva. Dar, fiindc[mo= Costache ]nsu=i era cump[r[torul, problema r[m`nea f[r[rezolvare. Tot St[nic[ deschise ochii lui Felix, care se ]ncre-din\ase c[ sup[rarea fa\[ de acesta e lipsit[ de orice eficacitate.El ar[tase, cu solide argumente, care putea fi pre\ul ]ntreguluimaterial. Totul fusese cump[rat pe sume derizorii =i, ]ntruc`tprive=te c[r[mida, St[nic[ se jura c[ mo= Costache a luat-ogratis. }ntr-adev[r, se d[r`mase undeva, prin centru, c`tevacase vechi, ]n scopul de a se cl[di un mare hotel. }ntreprinz[toriicump[rase locul cu un pre\ ]n care construc\ia veche intra preapu\in. Dimpotriv[, zid[ria ]i ]ncurca, fiindc[ n-aveau unde s-odepoziteze =i transportarea ei i-ar fi costat parale. Ei oferir[c[r[mida gratis, cu condi\ia s[ fie ridicat[ numaidec`t de peteren. De acolo trebuie s-o fi luat b[tr`nul, concur`nd doarc`\iva \igani, care luaser[ =i ei c`t putuser[ c[ra cu m`na.Varul, exagera poate St[nic[, putea fi de furat. Cu bac=i= bun,]ndupleci numaidec`t un \igan, de la binalele unde se consum[mari cantit[\i de materiale, s[-\i scoat[ din groap[, peste noapte,c`teva zeci de kilograme de var. Ca s[ ]ncredin\eze pe Felix

356

G. C[linescu

=i pe Otilia ce poate face un om ]ndr[zne\ =i c[rp[nos, St[nic[se f[cu forte s[ le-aduc[, de prob[, c`te ceva din toate. +i,]ntr-adev[r, veni cu c`teva c[r[mizi ]n sacul unui \igan, cu unpachet de cuie, cu clei =i alte lucruri. Le ob\inuse cu bac=i= depe la binale. Ba chiar t`rziu de tot, ]n noaptea zilei ]n careSt[nic[ f[cuse demonstra\ia, o \iganc[ aduse, cu de la sineputere, un lighean ]nc[rcat cu var stins, gros, fiindc[, zicea,are nevoie de c`\iva gologani. Mo= Costache nu se mir[ de locde gestul lui St[nic[, pe care nu-l ]ntreb[ de ce aduce c[r[mid[,var =i celelalte, =i puse numaidec`t st[p`nire pe toate, dup[ce smulse lui St[nic[ m[rturisirea c[ n-are nevoie de ele.B[tr`nul veni din nou cu lista de materiale la Felix =i-l rug[, devreme ce-o compusese el, s-o isc[leasc[ ]n josul paginii „ca s[=tie el cine i-a f[cut-o“. Felix o isc[li, dar foarte mirat =i cuaceea=i nepl[cere cu care semnase poli\ele.

A=a precum vorbise v[rului s[u Toader, St[nic[ se socotidator s[ pun[ pe Felix ]n leg[tur[ cu Lili, nemai]ndoindu-se c[fata trebuia neap[rat s[-i plac[. }ncerc[ dar s[ conving[ pet`n[r s[ mearg[ s[ i-o arate.

— Domnule, zise el, nu anticipez cu nimic =i nu pretindnimic. Am eu a=a un gust, o sl[biciune de unchi, ce vrei! Vreaus[ vezi o nepoat[ a mea, un crin de fat[, s-o contempli ca pe-oicoan[, f[r[ s[-i spui o vorb[, =i s[ pleci. At`t pretind. S[vedem, e numai amor propriu din partea mea, ori fata e o f[ptur[divin[? Ah, iubitule, s[ nu fiu ]nsurat, s[ nu fie legile omene=tila mijloc, pe Lili a= lua-o de nevast[. S[ m[ prostern ]nainteaei, s[-i s[rut numai v`rful piciorului. Ce pieli\[ fin[, ce r`s, cenevinov[\ie! +i plinu\[, colo, bine! P[cat c[ e=ti „angajat“,insinua St[nic[, c-ar fi pentru dumneata o partid[ str[lucit[.Tat[-s[u vrea s[ dea a=a pahar de cristal ]n m`inile unui t`n[rcurat la suflet =i la trup, cum e=ti dumneata, de pild[. Areavere, domnule (=tiu c[ dumneata e=ti idealist!), ]ns[-\i spun,are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; ]i \ine peam`ndoi tinerii ca pe ni=te c[n[ra=i ]n colivie. Oh, Doamne,f[-m[ iar t`n[r! V[ru-meu are mo=ie, ]l =tie Pascalopol, moar[mare mecanic[, la Obor, e senator, e putred, d[-l dracului. Eu

Enigma Otiliei

357

\i-a= spune dumitale un lucru, dac[ m-ai ]n\elege bine. Unt`n[r s[rac, cum e=ti dumneata, ]n definitiv, c[ci prea bogatnu e=ti, cu inteligen\[, cu capacitate de munc[, e dator s[pun[ m`na pe o fat[ cu zestre, s[ absoarb[ ceva din averiletr`ntorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. Esingurul lor mod de a-=i justifica existen\a. Dumneata e=tisperan\a \[rii, savantul de m`ine, nu trebuie s[-\i irose=titinere\ea. Probabil c[ iube=ti pe Otilia, te aprob. Nu te uitaacolo la un cuv`nt sc[pat f[r[ inten\ie. Otilia e o fat[ superb[,dar e vorba, te iube=te =i ea, vreau se zic, te iube=te cu aceea=iintensitate? Se poate s[ te iubeasc[, dar Otilia e suflete=teobosit[, blazat[. Zi c[ nu exist[ Otilia pe lume, dumneatar[m`neai f[r[ dragoste? Admit c[ Otilia e ]nc`nt[toare, darmai sunt =i alte fete. De aceea ]\i spun: las[-m[ s[ te scot ]nlume, s[-\i ar[t, f[r[ obliga\ii, o fat[ delicioas[. Hei, domnule,adev[rata dragoste e totdeauna a doua dragoste. Vrei s[-\i maispun un lucru secret, \in`nd seam[ c[ e=ti un om sim\itor,delicat? }n inima Otiliei se d[ o lupt[ grozav[ ]ntre dragoste =idatorie: dragostea merge, nu m[ ]ndoiesc, spre dumneata, iarinteresul ei e s[-l aib[ pe Pascalopol ca ocrotitor, fiindc[ mo=Costache n-are s[-i dea nimic, te-asigur eu, fiindc[ nu-l las[soacr[-mea. }\i repet: interesul =i datoria, fiindc[ b[nuiala meaeste c[ Otilia (e=ti om serios? pot s[-\i ]ncredin\ez un secret?adic[, propriu-zis, o prezum\iune serioas[?), ei bine, Otiliatrebuie s[ fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum ]\i explicidumneata dragostea asta ]ntre o fat[ de nou[sprezece-dou[zecide ani =i un om ]n v`rst[? Ei, =i atunci, dumneata, dac[ ar fia=a, vii =i zdrobe=ti inima unui tat[, care nu poate s[ fac[m[rturisiri. Dar s[ ne ]ntoarcem la nepoat[-mea. }i zice Lili.Bre, s[ vezi fat[ modest[, bine crescut[, ru=inoas[, cult[, darnu ]ndopat[ cu fel de fel de intelectualisme de astea, carestric[ femeile. }\i fac o m[rturisire: Olimpia mea n-are mainici o zestre, pot s[ zic, =i e preten\ioas[ foc. }n sf`r=it, vreaus[ vezi fata, m-am angajat, fa\[ de tat[-s[u, c[ am s[ te prezint.Fire=te, nu le-am spus nimic de chestiune. }ns[ sunt =i eum`ndru, de, s[ ar[t familiei ce rude am c[p[tat prin alian\[!

358

G. C[linescu

Dac[ nu m-oi m`ndri cu dumneata, cu cine vrei s[ m[m`ndresc? C`nd po\i s[ mergi, ori mai bine s-aduc fata aici?

Felix n-avea nici o repulsie principial[ fa\[ de necunoscutaLili, dar se temea de gafele lui St[nic[ =i de atmosfera devizit[ pentru pe\it. Aducerea fetei acum, c`nd Otilia era acas[,nu o g[sea nimerit[. }l rug[ pe St[nic[ s[ lase asta pentru mait`rziu, fiindc[ acum era ]ncurcat cu examenele. St[nic[ nuconsim\i, ]n ruptul capului, ci voi numai s[ =tie c`nd e acas[Felix, hot[r`t s-o aduc[ pe fat[ dincolo, la Aglae, unde ]l rugas[-=i calce pe inim[ =i s[ vin[, dac[ va fi chemat. Ca s[ scape,Felix f[g[dui, crez`nd c[ St[nic[ va uita chestiunea. DarSt[nic[ n-o uit[, =i peste c`teva zile, c`nd fu sigur c[ to\i vorfi acas[, veni m`ndru ]n tr[sura lui Toader, cu Lili al[turi de el.Fata era prietenoas[, supus[ =i f[r[ ascunzi=uri, obi=nuit[ s[fie alintat[, ]nc`t primi s[ vin[, ]ntocmai cum ar fi f[cut o fat[liber[, din curiozitate. St[nic[ o prezent[ cu multe preambuluriAglaei =i celorlal\i. Lili f[cu o foarte bun[ impresie, din cauzaaten\iei cu care privea toate. Obi=nuit[ cu bog[\ia, ea g[seainteres ]n orice lucru, oric`t de ridicol, =i, parte dintr-o modestie]nn[scut[ familiei ridicate de jos, parte din lips[ de gust, nuf[cea observa\ii jignitoare. Aurica se extazia ]naintea ei, =iTiti r[mase prostit. Asta f[cea pl[cere lui St[nic[, fire=te. Maipu\in interes st`rni fetei Titi, ferindu-se totu=i de orice reac\iune.St[nic[ era indiferent, ]n privin\a asta, ]ntruc`t adusese pe fat[]n vederea lui Felix. }n fundul sufletului dispre\uia toat[progenitura Aglaei, =i o clip[ nu i-ar fi trecut prin minte c[cineva ]n acea cas[ s-ar fi g`ndit la vreo nou[ alian\[ cu familialui, prin Lili. Vesti dar pe Aglae c[ \ine ca fata s[ cunoasc[ peFelix =i c[ acesta a consim\it s[ vin[. Ca s[ se ]nl[ture oricene]n\elegere, ajut`nd astfel =i la ]mp[carea dorit[ cu mo=Costache, era bine ca Aurica sau Titi s[ se duc[ s[-l cheme peFelix. Titi ridic[ din umeri ]nc[p[\`nat, Aglae ]i d[du ghes, =iTiti plin de rea-voin\[ se ridic[ ]n sf`r=it. Ie=i ]n sal[, apoi ]ncurte =i se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorit[\iicare-l ap[sa =i-l ]ncurca. De c`nd urma la belle-arte, se maivindecase de aceast[ antipatie, judec`nd c[ el are un „talent“,

Enigma Otiliei

359

care-l ridic[ deasupra celuilalt. Sentimentul care ]i opri picioa-rele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur c[, dac[ Felixva veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulat[, va pl[ceafetei, a=a cum pl[cuse =i Otiliei, =i Georgetei. Titi fusese cuprins,pe dat[ ce z[rise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci dedorin\a grabnic[ de a o lua de nevast[. Era decis, acum c`ndvedea c[ Aglae se ocup[ a=a de generos de treburile lui, s[roage pe mam[-sa s[ fac[ tot ce-i st[ ]n putin\[ s[ i-o capete.Deci Titi se mi=c[ greu prin curte, apoi intr[ ]ncet de tot ]nodaia lui, unde se unse cu cosmetic pe p[r, ie=i din nou, f[r[grab[, trecu ]n curtea vecin[, d[du un ocol a=a ca s[ nu fieobservat =i se-ntoarse cu ]nt`rziere mare, declar`nd c[ nu enimeni acas[ =i c[ e aproape sigur c[ Felix a plecat ]n ora=.Departe de a b[nui manopera lui Titi, a c[rui veste ]nveseli peAglae, St[nic[ se scandaliz[.

— Nu se poate s[ nu fie aici! Nu se poate. Domnul Felix eun t`n[r serios. C`nd a spus o vorb[, e vorb[. Cel mult dac[ s-adus pentru pu\in timp. Aurico, du-te tu!

Aurica s-ar fi dus, fiindc[ ar fi fost ]nc`ntat[ ca Felix s[ iape altcineva, a=a ca Otilia s[ vad[ c[ nu este numai ea pelume. }ns[ se crezu datoare, fa\[ de o domni=oar[ str[in[, s[dea dovezi de o mare pudoare virginal[.

— Nu pot, St[nic[, s[ m[ duc, g`nde=te-te =i tu. Poate esingur acas[, ]n odaia lui. Cum o s[ intru eu, o fat[, la el?

St[nic[, nervos, ie=i din cas[ =i se duse drept ]n camera luiFelix, pe care-l g[si citind cursuri.

— Cum spune dobitocul [la c[ nu e=ti acas[?— Care dobitoc?— P[i Titi, domnule. L-am trimis la dumneata s[ te cheme

=i mi-a spus c[ nu te-a g[sit.— N-a fost deloc aici! se mir[ Felix.St[nic[, tenebros ca ]ntotdeauna, g[si c[ se \ese la mijloc

o conspira\ie, ]n scopul de a ]mpiedica o leg[tur[ a=a destr[lucit[, f[r[ s[-=i ]nchipuie serios c[ Titi ar putea s[ seg`ndeasc[ la Lili.

Felix consim\i s[ treac[ dincolo, dup[ ce se consult[ cuOtilia, spre a-=i u=ura con=tiin\a. Lili nu i se p[ru extraordinar[.

360

G. C[linescu

O g[si foarte dr[gu\[, simpatic[, ]ns[ lipsit[ de vioiciuneanervoas[ a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purt[ cu ea cuat`t mai amabil, cu c`t nu se temu c[ tr[deaz[ nici un altsentiment mai sf`nt. Tocmai aceast[ purtare tulbur[ pe Lili.P`n[ acum fata se jucase ]n libertate =i vorbise de c[s[torie cadespre p[pu=i. Prin educa\ia ereditar[, sim\urile ei erau coaptede pe acum pentru dragoste, =i c[zu ]n ea cu aceea=i repezi-ciune cu care-i c[zuse victim[ Titi. Urm[rea cu ochi umezi totce spunea Felix, ]l scruta cu supunere =i duio=ie, r`dea c`ndr`dea el =i se ]ntorcea ori de c`te ori acesta o \intea ]n ochi. }nacela=i timp Titi sim\ea le=inuri c`nd o privea pe Lili =i ur[mocnit[ pentru norocosul la vorb[ Felix.

Aglae f[cu tot ce-i st[tu ]n putin\[ s[ orienteze pe Lili spreTiti =i s[ sf[r`me convorbirea dintre Felix =i fat[. }nt`i ordon[lui Titi s[ fac[ fetei un portret frumos, a=a cum =tie el. Lili sesupuse din polite\e =i se l[s[ a=ezat[ ]n semiprofil, a=a cumdorea Titi. Dar se plictisi numaidec`t =i ]ntoarse capul mereu,la orice cuv`nt al lui Felix, ]nc`t Titi =terse de c`teva ori schi\acu guma, p`n[ ce, v`n[t la fa\[ de ciud[, o rupse buc[\ele =i oarunc[ jos.

Lili privi foarte curioas[ pe Titi =i comise impruden\a dea-i spune:

— Nu trebuie s[ v[ enerva\i, domnule, mai nimeni, dinc`\i s-au ]ncercat, n-au putut s[-mi dea asem[narea.

— Eu reu=esc, de obicei, foarte bine asem[narea, scr`=ni Titi.— Foarte bine reu=e=te, aprob[ =i Aglae, ca un ecou.Lili ]ns[ nu auzea nimic =i umbla cu ochii, bl`nd[ ca o

oaie bolnav[, dup[ Felix. Prin limbu\ia lui St[nic[, Lili afl[ deOtilia, care venise de la Paris, =i puse ]ntreb[ri lui Felix despreea. Aglae f[cu ]ncerc[ri desperate s[ sf[r`me convorbirea, adusedulcea\[, cafele. St[nic[ l[uda acum zgomotos pe Otilia =idemonstr[ c[ numai o astfel de fat[ superioar[ este vrednic[de prietenia Liliei. }n cele din urm[, St[nic[ lu[ pe Felix =i peLili =i trecur[ dincolo, la mo= Costache, spre ciuda Aglaei,care nu-i putea urma. Titi, ]ns[, se \inu dup[ ei. Otilia f[cu ceamai bun[ primire bl`ndei fete, st[tu m`ini ]n m`ini cu ea, ]i

Enigma Otiliei

361

c`nt[ la pian, m[rindu-i vibra\ia sufleteasc[, pe care Lili o]ntrebuin\a toat[ spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, ]ncruntat,privea mu\e=te pe Lili. St[nic[ l[ud[ ditirambic, c`nd pe Otilia,c`nd pe Lili, c`nd pe Felix, nemai=tiind ce spune, ca de obicei,f[c`nd pe diabolicul cu sentimentalism. }n sf`r=it, se aprinseat`ta, ]nc`t ]=i aduse aminte c[ Lili ]i fusese ]ncredin\at[ ca un„depozit sacru“ =i c[ trebuie ]nm`nat[ p[rin\ilor. O conduser[cu to\ii spre tr[sur[, =i Titi ]ncerc[ s[ se a=eze c`t mai aproape,pe linia fetei. Lili plec[ bl`nd entuziasmat[ de Felix, pe care-lvis[ mult[ vreme, =i ]mp[rt[=i numaidec`t impresiile eip[rin\ilor, de fa\[ fiind =i St[nic[, care izbucni jovial:

— Nu v-am spus eu? Felix e o podoab[, un model det`n[r, e m`ndria mea, ciracul meu! C`nd a min\it vreodat[St[nic[, s[racul?

Evenimentele care urmar[ nu mai ]ng[duir[ lui Felix s[ seg`ndeasc[ la Lili =i la momentele acestui scurt episod. Dar ]ncasa Aglaei ura se dezl[n\ui din nou furioas[ ]mpotriva familieide dincolo, =i inten\iile de ]mp[care fur[ din nou abandonate.Titi spusese ]ntunecat, ap[sat, ca atunci c`nd vestea c[ e bolnavde inim[ =i credea c[ are s[ moar[, c[ el vrea de nevast[ peLili. Aglae, departe de a se mira =i de a g[si aceast[ dorin\[ridicol[ =i extravagant[, r[spunse ambi\ioas[:

— |i-o dau de nevast[, s[ =tiu c[ m[ tai ]n cu\ite cu Costache!Oc[rile ]mpotriva Otiliei =i celorlal\i ]ncepur[ mai verzi.

Otilia era o „rafinat[„ cu =coal[ de la Paris, care atr[gea, cuajutorul „p[c[tosului de St[nic[, fiindc[ altfel nu pot s[-i zic“,fete ca Lili pentru Felix, cu care voia s[ pun[ la cale cine=tie ce matrapazl`curi. }l ame\ise =i pe b[tr`n, care voia s[ lefac[ cas[ la am`ndoi, ca s[ se dea peste cap. S-au mai v[zutfemei care ]mping pe aman\ii lor spre c[s[torii bogate, ca s[m[n`nce banii nevestelor ]mpreun[ cu ei. Felix era un stricatpref[cut, care =tia s[ intre pe sub pielea oamenilor. To\istuden\ii de la medicin[ sunt oameni f[r[ ru=ine, iar Felix,auzise ea, era f[cut de tat[-s[u cu nu se =tie cine, fiindc[altfel nu se explic[ de ce l-a \inut tot printre str[ini. Deciziuneaei era s[ nu-l mai prind[ pe Felix prin casa ei s[-i strice b[iatul.

362

G. C[linescu

C`t[ vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se z[p[cise. Acum,de c`nd a rupt-o, =i-a venit ]n fire =i ascult[ de ea, cum secuvine unui b[iat cuminte. O dorin\[ are: s[-l ]nsoare pe Titicum =tie ea, =i apoi s[-l pun[ pe Costache la respect printribunal, ca s[ vad[ dac[ este de tolerat ca un om b[tr`n s[-=irisipeasc[ averea dup[ gustul unei fete =i al unui june, carenu-i sunt copii, nici rude de s`nge, nici nimic. O fat[ ca Otiliamerit[ s[ intre ]ntr-o cas[ de corec\ie, iar Felix trebuie trimisla urma lui, nu s[ cheltuiasc[ Costache cu ]ntre\inerea lui c`tnu ia din pretinsele venituri ale acestuia.

Blestemurile acestea, aprobate cu o furie mut[ de Titi,fur[ produse ]n intimitate. }mpotriva lui St[nic[, Aglae c[p[t[oarecare necaz, dar nu ]ndr[zni s[-i fac[ observa\ii, fiindc[de dela\iunile acestuia avea nevoie, =i apoi acesta era unconsilier juridic, interesat personal la parte, c[ruia ea puteas[-i dest[inuie toate dorin\ele ei, oric`t de lacome. Pe careavocat ar fi putut s[-l ]ntrebe cum s[ fac[ spre a mo=teni unfrate, care nu vrea s[-i lase averea? St[nic[ mirosi indispozi\iaAglaei =i se sup[r[ el. Tot necazul lui de a fi f[cut o c[s[tories[rac[ ]l str`nse de g`t acum, =i, cu o demnitate foarte distins[,]ncepu s[ ocoleasc[ pe Aglae, venind ostentativ numai lamo= Costache. St[nic[ sim\ea am[r[ciunile umui romantic]n fa\a unui lac de munte, ]nconjurat de piscuri ]nz[pezite.El, omul bun, care aducea pe Lili ca s[ fericeasc[ un t`n[r,care se interesa de afacerile Aglaei, de=i vedea c[ sunt„imorale“, sub demnitatea lui, el, care luase pe Olimpia pentrua ]n[l\a institu\ia c[s[toriei, a o purifica de egoism, tocmaiel era privit cu nasul sus. De acum ]ncolo, nu se mai sim\ealegat de nici o obliga\ie =i avea s[-=i vad[ serios de propriullui viitor. Da, e adev[rat c[ iubise =i poate o mai iubea peOlimpia =i c[ adorase pe Reli=or, ]ns[ care e scopul nostru ]nvia\[, mai presus de sentimentalisme? S[ facem fii ]n dureri(St[nic[ se g`ndea, fire=te, la ni=te dureri morale), s[ d[m\[rii copii pentru ap[rarea grani\elor. }ns[ nu mai putea fi nicio ]ndoial[. Olimpia nu mai era capabil[ s[-i dea alt fiu,mijloacele ei generatoare erau sleite. Se =tie c[ Napoleon

Enigma Otiliei

363

=i-a fr`nt inima =i, pentru a-=i asigura un succesor, a divor\atde Josefina. Ei bine, avea s[ fac[ =i el acel gest sublim.

St[nic[ nu vorbi nim[nui de divor\, dar vorbi de cazullui Napoleon =i al Josefinei, spre a vedea cum judec[ lumeagesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, ]i f[cumul\ime de mici servicii, iar lui mo= Costache ]ncepu s[-iprocure materiale. }i aducea piroane, vopsel[rii, pensule,nimicuri dibuite, cine =tie pe unde, dar pe care b[tr`nul leprimea cu mare satisfac\ie. }l ]ntre\inu ]n preocupareaconstruc\iei, comunic`ndu-i zilnic pre\ul varului, al c[r[-mizilor, al cimentului. Intr[ prin case de cunoscu\i =isemicunoscu\i, ca s[ afle ce se mai pune azi ]ntr-o cas[modern[, „fiindc[ am un unchi care construie=te“, =i des-t[inui lui mo= Costache misterele arhitecturii. O cas[ ]nconstruc\ie, cl[dire mare, destinat[ unei b[nci, prin reauatratare a betonului, sau din alte cauze, se pr[bu=i. St[nic[anchet[ foarte serios =i pasionat pe lucr[tori asupra cazului,ba chiar aduse, dup[ o tratare cu \uic[, pe un salahor ce=edea prin Antim, la b[tr`n, =i-l puse s[ fac[ teoria arteiarhitectonice. Mo= Costache era foarte mul\umit s[ i sevorbeasc[ despre construc\ie, cu at`t mai mult cu c`t asta\inea locul ac\iunii ]nse=i de a construi.

Era luna iulie, =i Felix, dup[ terminarea examenelor, visade-a binelea s[ mearg[ undeva la \ar[, de=i nu prea =tiacum. Otilia nu pomenea nimic de vilegiatur[, abia sosit[cum era din str[in[tate, mai ales c[ ea, neav`nd nici o putere=i nici un ban, a=tepta totul de la ]nt`mplare, ca un copil.}nt`mplarea era de obicei Pascalopol, care plecase acumpentru c`tva timp s[ vad[ mo=ia. }ntr-o zi, mo= Costacheinvit[ pe Felix =i pe Otilia s[ mearg[ ]n ora=, s[ se plimbe =is[ m[n`nce, =i le d[du ]n acest scop bani, at`t c`t nu scoseseniciodat[ din buzunar pentru atare lucruri. Spunea c[ are s[aduc[ un me=ter constructor s[ fac[ unele m[sur[tori =i c[vrea s[ aib[ lini=te =i s[ nu-i supere nici pe ei. O trimise =ipe Marina pe la cuno=tin\ele sale. St[nic[ spusese tocmaic[ ]n acea zi pleac[ la Ploie=ti, pentru un proces. St[nic[

364

G. C[linescu

]ns[ min\ise din pl[cere, =i veni pe la vremea pr`nzului.G[si totul pustiu, =i perdelele de p`nz[ =i de =ipci trase pestetot. Avocatul se apropie tiptil de cas[, ]ncerc[ u=or de totclan\ele u=ilor din fa\[ =i din dos =i v[zu c[ sunt ]nchise.Din[untru auzi ]ns[ lovituri surde de ciocan. Se apropie defereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot ]n v`rfulpicioarelor, un scaun din gr[din[, se urc[ pe el =i privi]n[untru prin intersti\iile =ipcilor transparentelor. Apoi se d[durepede jos, puse scaunul la loc, =i fugi iar[=i, z`mbind u=or,lu`nd-o de-a dreptul spre ora=.

Enigma Otiliei

365

XVIII

Pe la sf`r=itul lui septembrie, ]ntr-o zi de ar=i\[ tardiv[, cuv`nt uscat ]nec[cios, mo= Costache se ]mpletici din mers, pec`nd cotrob[ia ]n curte printre c[r[mizile lui, =i c[zu moalejos. Marina ]l v[zu din buc[t[rie =i-=i ]nchipui c[ s-a aplecatdinadins s[ vad[ ceva. A=tept[ s[ se ridice, dar mo= Costache]nt`rzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul c[derii, seuit[ prudent[ la b[tr`n, ]l ]ntoarse pe fa\[ =i, v[z`ndu-l inert=i ro=u la obraz, fugi repede ]nspre cas[, dar mereu tiptil, ca=i c`nd ar fi fost la mijloc un secret mare, =i n[v[li ]n odaialui Felix.

— Vino repede, zise ea ]n =oapt[, aproape satisf[cut[ desenza\ia nou[ pe care o ]ncerca dup[ at`ta monotonie, a c[zutjos b[tr`nul, mi se pare c-a murit.

Felix s[ri s[getat de ceva rece =i se n[pusti pe sc[ri a=ade repede, ]nc`t Otilia, presim\ind ceva, ie=i speriat[. T`n[rulnu putu s[-i spun[ nimic, de emo\ie, de=i dup[ paloarea fe\ei]=i d[du seama c[ ea a ]n\eles. Se repezi la b[tr`n, ]l descheiela g`t, ca s[ se afle ]n treab[, =i observ[ c[ respira =i gemeacu ochii pe jum[tate ]nchi=i, ca un om care simte o durere. }lridic[ de jos, cu ajutorul Marinei, care ]l lu[ de-a binelea ]nbra\e, at`t era de u=or b[tr`nul. Voi s[-l duc[ ]nspre dormitor,dar, c`nd s[ p[=easc[ pragul, mo= Costache morm[i destulde distinct:

— Acolo! acolo! ]n sufragerie!}n sufragerie era o canapea lat[, cu margini, ca un pat. Pe

ea, Felix a=ez[ pe b[tr`n. Otilia ]=i fr`ngea ]ncet m`inile privindsfioas[ c`nd la unul, c`nd la altul, =i tremura. Numai c`ndb[tr`nul ]ncepu s[ morm[iasc[, zise stins: „Papa!“ Bolnavul=edea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu =i nu

CUPRINS

366

G. C[linescu

poate s[ se de=tepte. Cu ochii ]ntredeschi=i, tulburi priveaproste=te ]n jurul lui, =i cu m`inile se silea s[ g[seasc[ ceva ]njurul mijlocului. }n sf`r=it, izbuti s[-=i aduc[ aminte:

— Che-che...— Cheile? ]n\elese Otilia. Sunt aici cheile, papa, =i-i ]ntinse

un inel ]nc[rcat cu chei, c[zut jos de-a lungul pantalonilor, dar\inut ]nc[ de mijloc printr-o curea.

B[tr`nul puse m`na avid pe ele, le v`r] greu sub pern[,f[c`nd sfor\[ri de a ]nl[tura ajutorul altuia, apoi, ca =i c`ndmisiunea lui ar fi fost ]ndeplinit[, se l[s[ ]n voia gemetelor =isomnolen\ei.

Felix ]=i d[du seama c[ b[tr`nul avusese un atac. Cum nuse pricepea ]nc[ ]n latura practic[ a medicinei, nu ]ndr[zni s[ia nici o m[sur[ =i fu de p[rere s[ se cheme repede un doctor.Marina fu ]ndrumat[ numaidec`t la un medic de pe aceea=istrad[. B[tr`na r[mase cam mirat[ de propunerea celor doi, cuaerul de a le spune c[ sunt ni=te pro=ti, ie=i ]n curte bomb[nind,mai intr[ ]n buc[t[rie, apoi f[r[ nici o grab[ trecu ]n curteavecin[. Aglae, afl`nd accidentul lui mo= Costache, c[p[t[deodat[ fizionomia aspr[ a unui c[pitan de vapor care comand[]n timp de naufragiu:

— Aurica, strig[ ea, vino repede, c[ i-a venit r[u luiCostache! Chem[-l =i pe Titi. Trece\i dincolo, s[ nu fure vreunulceva. Marino! tu alearg[ iute la St[nic[. S[ vie =i el, =i Olimpia=i s[ aduc[ doctorul pe care-l =tie el. Ah! tocmai acum l-a g[sit=i pe Costache. Sunt sf`r=it[. N-am pus nimic ]n gur[ de azi dediminea\[.

Aglae b[u, la repezeal[, pu\in[ cafea =i apoi trecudincolo, ]nconjurat[ ca de o gard[ de Titi =i Aurica. B[tr`nulera mult mai limpezit =i privea numai ]ngrijorat spremobilele din cas[.

— Ce-i cu tine, Costache? ]ntreb[ mai mult arogant dec`tcomiserativ Aglae. Te-a pus dracul s[ cari c[r[mid[, s[ facicas[, parc[ n-aveai cas[. A=a e c`nd te iei dup[ copii!

Aglae ]ntoarse privirile spre Felix =i spre Otilia =i, ca =ic`nd n-ar fi fost niciodat[ vreun conflict ]ntre ea =i ei, ]ntreb[:

Enigma Otiliei

367

— Dar voi ce face\i? Aici era\i? +i ce-ai, Costache? continu[ea, poate de c[ldur[, c-a fost un z[duf groaznic! Ar trebui s[ tesui ]n pat, ce stai aici, pe canapeaua asta?

B[tr`nul gemu pu\in =i f[cu doar din cap semn c[ nu vreas[ se mi=te de acolo.

— Trebuie s[ te dezbraci m[car, c[ te sufoc[ hainele!F[r[ s[ mai a=tepte aprobarea, Aglae ]l r[suci ca pe un

copil =i trase surtucul. Otilia se repezi s[-i scoat[ ghetele cugumilastic, uscate =i ]ncovoiate de vechime, ca ni=te imineiturce=ti. Picioarele lui mo= Costache ap[rur[ ]nf[=urate ]n ni=teciorapi de l`n[, de o grosime fabuloas[. Degetele mari t[iaser[cu unghia v`rfurile =i ie=iser[ ca dou[ ghemuri de cear[. }nalte ]mprejur[ri Otilia ar fi r`s, dar acum nu vedea =i nu auzeanimic, nimic. Dup[ surtuc Aglae ]i trase pantalonii, de la cap[tulde jos, cum ai scutura un sac, =i b[tr`nul ap[ru ]n ni=te n[dragilargi de stamb[ colorat[, lega\i jos, ]n lipsa =ireturilor rupte, cubuc[\i de sfoar[.

— Poftim, observ[ Aglae, cu repro=, uite ce-nseamn[ s[n-ai o femeie de isprav[ ]n cas[! A=a te ]mbr[cai tu alt[dat[?

Otilia dibuise ]n dormitor =i g[sise o c[ma=[ de noapte, dep`nz[ \[r[neasc[ grea, afar[ din cale de lung[, ]n care, v`r`t,chelul mo= Costache sem[na cu un faraon ]nf[=urat ]n p`nzede in. I se aduse =i o plapum[, =i Aglae ridicase perna s-oscuture =i s-o umfle mai bine, c`nd b[tr`nul scoase un \ip[t:

— Che... che-i-le!— Cheile, uite-\i cheile, aici (mo= Costache ]ntinse o m`n[

spre ele). Ar fi bine s[ mi le dai mie, s[ nu \i le fure cineva!}n cur`nd sosir[ St[nic[, Olimpia =i cu doctorul Vasiliad, =i

odaia se umplu de in=i. Atmosfera era ]n[bu=itoare, fiindc[ unmiros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamulde perete. Vasiliad consult[ pe bolnav cu superficialitate, ]ilu[ pulsul, ]l privi ]n ochi. Fa\a ]i ar[ta ne]ncredere =i plictiseal[.

— Ei? Vasiliade, ce zici? ]ntreb[, sugrumat de curiozitate,St[nic[.

— Deocamdat[ n-am ce s[ zic. S[ stea lini=tit =i dac[ sepoate s[ i se pun[ o pung[ de ghea\[ la cap. Atacul n-a fost

368

G. C[linescu

violent, de vreme ce nu =i-a pierdut cuno=tin\a. S[ vedem mait`rziu, dac[ poate vorbi, dac[ n-are vreo parte paralizat[.

— Doamne fere=te, se-nchin[ Aglae, mai bine moartea dec`ta=a ceva! Poate un om paralizat a=a s[ tr[iasc[ mult?

— Depinde! zise doctorul, cu aceea=i str`mb[tur[ deam[r[ciune.

— Ascult[, m[, Vasiliad, ]l lu[ St[nic[ la o parte pe doctor,fii om cum te =tiu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce,sau moare? S[ =tim ce facem!

— De obicei nu prea scap[ nimeni la v`rsta asta. Mai ]ivine alt atac, pe urm[. Depinde ]ns[ de constitu\ie!

— A dracului e medicina asta a voastr[, se sc`rbi St[nic[,nu =ti\i nimic precis.

}n sf`r=it, Aglae se g`ndi s[ execute ordonan\a doctorului=i, fiindc[ Otilia insista s[ se cumpere pung[ =i ghea\[, ]ntreb[tare pe b[tr`n:

— Costache, unde \ii tu banii? S[-\i cump[r[m ghea\[!D[-mi cheile!

Mo= Costache holb[ ochii =i-=i mu=c[ buzele, f[r[ sunet.Cu m`na str`nse =i mai tere cheile. Aglae ]ntinse m`na =i d[dus[ i le apuce. Atunci, cu sfor\are eroic[, b[tr`nul se trase maispre fundul canapelei, bomb[nind:

— Nu-nu-nu v-vrreau ghea\[!— Vorbe=te! observ[ Vasiliad.St[nic[ f[cu un gest de admira\ie =i de ciud[:— E pezevenghi r[u mo=ul! }l =tiu eu. E tare de tot.— Dar, Costache, se r[sti de-a binelea Aglae, trebuie bani

de cheltuial[, de pl[tit domnul doctor, ce, vrei s[ pl[tesc eu?B[tr`nul, atunci, dup[ ]ndelung[ nemi=care, f[cu semn cu

m`na spre Felix, care se apropiase de pat, ridic[ cheile =i cumare dificultate alese una pe care o ar[t[ acestuia =i, cumFelix voia s[ ia tot ghemul de chei, se ]mpotrivi, de unde t`n[rul]n\elese c[ trebuie s[ scoat[ cheia de pe inel. B[tr`nul ]ncerc[s[-i explice:

— +i-=ifonier... }n sa-salon... e o cutie!}n vreme ce Felix se ]ndrept[ ]nspre salon, St[nic[ se mi=c[

s[-l urmeze =i chiar f[cuse semn acestuia c[ vine =i el. Olimpia

Enigma Otiliei

369

]i stric[ socoteala, fiindc[, f[r[ nici un rost =i f[r[ s[ intuiasc[situa\ia, ]l invit[ s[ stea l`ng[ ea, fapt care trezi aten\iabolnavului. St[nic[ ]=i ]nt`rzie dispari\ia, ochind mereu u=a.Felix lu[ pe r`nd fiecare cutie a scrinului. Una era plin[ cucutii de chibrituri de form[ cilindric[. Scutur`nd una din ele,constat[ c[ sunt pline =i c[ nu era cu putin\[ ca b[tr`nul s[ fi\inut bani ]n ele. Alt[ cutie era umplut[ cu \inte, printre care]notau c`teva piroane. }n sertarul de sus, Felix descoperi]ntr-adev[r o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, ]n carese afla un morman de monede de toate m[rimile. Se g`ndi c`\ibani s[ ia, apoi se hot[r] s[ ia cutia cu totul. Atunci z[ri subcutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoar[ ro=ie, ]nchip de caiet, =i cu un titlu care-l izbi, cu toat[ graba lui,]ntruc`t g[sise acolo numele s[u. Scoase caietul =i citi pe copert[aceste r`nduri:

Cont de cheltuieli ce-am f[cut pentru minorul Felix Sima.}nvins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin

=i ]ntoarse paginile, oprindu-se la cea din urm[, =i v[zuaceast[ socoteal[. Pagina era ]mp[r\it[ ]n dou[ printr-o liniecu creion ro=u, ca filele de registre, =i printr-o contabilitateempiric[, ]n st`nga erau ]nsemnate primirile, iar ]n dreaptacheltuielile.

Primit la 3 ianuarie a.c., lei 2.000de la Banca „Na\ionala” dob`nd[ 4%asupra capitalului depus de lei 50.000.

Primit ]n cursul lunii aprilie, dup[contracte, pentru pr[v[lia mare 1.000lei pe =ase luni pentru celelalte dou[pr[v[lii c`te 800 lei pe =ase luni.

Primit chiria de la etaj unu 350 leipe trei luni.

Primit chiria de la etaj doi 300 leipe trei luni.

Ianuarie.Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80Sp[lat----------------------------------------------------10Dat ]n m`n[ pentru teatru-------------------------20Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------100Cump[rat instrument chirurgical-----------------10Adus doctor, fiind b[iatul bolnav----------------20Haine, ruf[rie------------------------------------------120Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------310

670Februarie.Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------280Sp[lat----------------------------------------------------10Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------120}mprumutat-------------------------------------------200M[nu=i--------------------------------------------------20Repara\iuni ]n odaie---------------------------------60

770

370

G. C[linescu

Felix r[mase cu gura c[scat[, uimit, pe de o parte, de venitulcel mare pe care-l avea, vreo opt sute de lei lunar, sum[considerabil[ pentru acea vreme, =i scandalizat, pe de alta, desocoteala ]nc[rcat[. Avea un venit de ministru, =i mo= Costache]=i pusese ]n cap s[-l fac[ s[ iroseasc[ pentru mizerabila]ntre\inere tot acest venit. Nu credea s[ se cheltuiasc[ ]n cas[,pentru co=ni\[, mai mult de doi lei pe zi, poate cu mult maipu\in. O p`ine costa dou[zeci =i cinci de bani =i o para, carneavreo optzeci de bani. Nu i se d[duse niciodat[ bani de teatru,sau bani de buzunar, nu i se cump[rase nici un pardesiu. Hainelele luase cu banii ]mprumuta\i, ]ns[ pe poli\[. Instrumentulchirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile,doctorul, c[l[toria la Ia=i, batistele. R`se de cuv`ntul „]nc[lzit“pe aprilie, fiindc[ nu se mai f[cea foc din martie, cu tot frigul.Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale deconstruc\ii. Care construc\ie? Prin urmare cuiele, \intele,c[r[mizile vechi, grinzile, toate erau ]n contul lui. B[tr`nulf[cea o cas[ pe spinarea lui =i nu se =tia dac[ pentru el. Ame\itde descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici =i c[ b[tr`nule bolnav =i se g`ndea s[ fac[ scandal. Contul scris cu feluritecerneluri nu era terminat. Al[turi, Felix d[du de un pache\elde h`rtii soioase, pe care erau ]nsemnate cu creion chimicfelurite cifre cu o dat[ =i o justificare. De pild[: 10 mai, mas[cu pr[jituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai,cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau s[ fie trecute mai t`rziu]n cont. Era, dar, foarte adev[rat ce spunea St[nic[: b[tr`nul

Martie.Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80Mas[ a 10 lei pe zi---------------------------------310Supliment seara---------------------------------------100Dat bani nevoi tinere=ti----------------------------200Doctorii-------------------------------------------------20Voiaj Ia=i pt. vederea casei----------------------100Batiste---------------------------------------------------30Pardesiu-------------------------------------------------40 1080Aprilie.Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80Materiale pentru construc\ii--------------------2142

Enigma Otiliei

371

era un pezevenghi. Tr`nti contul la loc =i ]mpinse cutia, c`ndglasul autentic al lui St[nic[ se auzi ]n spatele lui:

— Ai g[sit ceva, =mechere? Are parale mo=ul? Las[-m[ s[m[ uit =i eu.

Dup[ o scurt[ medita\ie, Felix ]ntoarse cheia ]n broasc[ =izise hot[r`t:

— N-are nimic dec`t cutia asta cu bani m[run\i. }ncolo, totcutii de chibrituri.

— De la tutungerie, desigur, observ[ St[nic[, aparentconvins, ]\i spun eu c[ are tutungerie, pe numele altuia.

Felix, devenit matur prin experien\[, g[sise c[ era =i ru=inos,=i primejdios ca altcineva s[ =tie c`t venit are el =i cum ]l furab[tr`nul. }n cur`nd avea s[ fie major =i avea s[ scape de toatemizeriile astea. Cu astfel de venit putea s[ tr[iasc[ ]n str[in[tate,oriunde, consacr`ndu-se =tiin\ei numai pentru glorie. C`ndrev[zu pe mo= Costache ]ntins pe spate, respir`nd greu, uit[ detoat[ du=m[nia. Otilia avea un aer at`t de r[t[cit, p[rea at`tde str[in[ ]n acea cas[, ]nc`t fu cuprins de mil[. Nu. Providen\aavusese grij[ de el =i-i d[du-se un tat[ bun =i mijloace deexisten\[ pe care nu le meritase. B[tr`nul ]i risipise venitul,dar nu se atinsese de capitalul lui. Trebuia prin urmare s[ fiecalm, chibzuit, acum ]n aceste ]mprejur[ri grele, spre a puteas[ dea tot sprijinul Otiliei. Fata era m`ndr[, =i cu un cuv`ntgre=it putea s-o jigneasc[.

B[tr`nul lu[ cutia cu m`na st`ng[. Dreapta nu putea s-oridice dec`t cu greutate, =i atunci cei din odaie observar[ c[ ou=oar[ paralizie ]i \inea acest bra\. Chiar =i un col\ al guriiavea mu=chiulatura pu\in rupt[, c[zut[ ]n jos, tr[g`nd pu\in =io pleoap[. Cu m`na tremur[toare, mo= Costache c[ut[ orbe=te]n cutie, g[si o moned[ de cinci lei, o l[s[ repede din m`n[ =iscoase o b[ncu\[ pe care o ]ntinse.

— Ce vrei s[ fac cu b[ncu\[ ta? se r[sti Aglae. Trebuieparale pentru doctorii, pentru domnul doctor.

St[nic[ se repezi l`ng[ bolnav.— Las[, mo= Costache, c[ iau c`t trebuie. Uite at`t, ajunge

pentru ghea\[ =i pung[ (=i scoase c`teva piese de cinci lei).

372

G. C[linescu

Uite, Vasiliad, ]\i dau zece lei, c[ doar e=ti doctor de cas[, nuvrei s[ jupoi lumea (St[nic[ mai scoase ]nc[ patru piese, d`ndnumai dou[ doctorului).

Bolnavul, v[z`nd c[ cutia se u=ureaz[, gemu =i ]ncepu s-otrag[, izbutind s-o v`re sub plapum[. St[nic[ scoase zece bani=i-i ]ntinse Marinei, c[reia ]i spusese mai ]ncet:

— Du-te la farmacistul din Rahova, ]l =tii dumneata, =ispune-i c[ l-a rugat domnul Ra\iu s[-i ]mprumute, ai auzit?s[-i ]mprumute o pung[ pentru ghea\[. +i uite zece bani s[iei ghea\[.

}ncetul cu ]ncetul to\i se a=ezar[ pe ce g[sir[, ca ni=temusafiri, uit`nd aproape de tot de mo= Costache. St[nic[ ziselui Vasiliad, care f[cuse gestul s[ plece:

— Stai, m[, unde pleci, parc[ te-a=teapt[ droaia de clien\i.Stai aici, ca medic al casei, s[ vezi cum ]i merge bolnavului,doar nu suntem oricine. Te pl[tim (=i mai ]ncet), nu fi prost,Vasiliade, te punem la cont.

Marina aduse ghea\a =i o pung[, =i ]n cur`nd cheliab[tr`nului primi o scufie r[sucit[, c[p[t`nd o demnitate ridicol[.

— |i-e bine a=a? ]ntreb[ Aglae.— Bi-bine! morm[i Costache.— Acum ce s[ mai facem? ]ntreb[ Aglae.— Nimic, r[spunse doctorul. Lini=te =i altceva nimic. Natura

lucreaz[ singur[.St[nic[ pufni ]n r`s.— Ave\i =i voi doctorii formule. Natura lucreaz[ (]n =oapt[)

pentru mo=tenitori.Otilia se sim\ea a=a de r[u de oboseal[ =i zbucium, ]nc`t

Felix o trase l`ng[ fereastr[ =i o str`nse afectuos de bra\.— Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele t[u!St[nic[, v[z`ndu-l, f[cu cu ochiul celorlal\i, cu ad`nci

]n\elesuri.— }n definitiv, mam[, zise Aurica, noi ce mai st[m aici?

Trebuie s[ fie ceasul trei, nimeni n-a m`ncat. Mo= Costachest[ =i singur, doar e aici Otilia, e Marina, domnul Felix.

Aglae lu[ o figur[ solemn[.

Enigma Otiliei

373

— Aici e casa fratelui meu, =i eu sunt unica lui sor[. Nimicnu se mi=c[ aici ]n cas[ =i nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuies[ st[m aici s[ p[zim, n-o s[ l[s[m ]n cas[ un bolnav f[r[sim\ire, care nu vede, n-aude, cu str[ini ]n cas[.

— Aud! zise b[tr`nul a=a de stins, ]nc`t nu-l ]n\eleser[ to\i.— Zice c-aude, mam[! interpret[ Olimpia.— E pezevenghi! explic[ St[nic[ doctorului.— Mam[-soacr[, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei s[

fac de veghe nem`ncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voin-ave\i nimic aici, nu g[ti\i? se adres[ St[nic[ Otiliei, care ]lprivi speriat[, umil[.

Nemaia=tept`nd r[spunsul, St[nic[ ]ncepu s[ caute prindulap, tr`ntind u=ile. G[si, ]mpinse ]n fund, sticle cu vin]nfundate, pr[fuite, o sticl[ de lichior =i un salam bine uscat,ne]nceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. To\i,afar[ de Felix =i Otilia, se a=ezar[ foarte bine dispu=i ]n jurulmesei, iar Olimpia se apuc[ s[ taie tacticos salamul.

— Taie-l mai gros, protest[ St[nic[, s[ sim\i ce mu=ti.Olimpia t[ie o felie groas[, pe care St[nic[ o =i ]nh[\[,

m`nc`nd-o f[r[ p`ine.— {sta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba

l-ave\i, Otilio?Fata d[du din umeri, iar Olimpia f[cu observa\ie lui St[nic[:— Nu fi lacom, ce Dumnezeu, ]l ]nghi\i cu pieli\[ cu tot.— Un tirbu=on, comand[ St[nic[, ca un client de restaurant.Marina, vesel[, ca la o schimbare de st[p`n, se repezi la

bufet =i scoase un tirbu=on cu v`rful pu\in rupt.— Bine, mo= Costache, mustr[ St[nic[ de la mas[ pe

bolnav, ai dumneata a=a vinuri ]n cas[ =i nu \i-ai luat un tirbu=onca lumea?

Bolnavul trona pe spate stupid, sub c[ciula de cauciuc, care,fiind pu\in spart[, l[sa s[ se scurg[ pe fruntea, ochiul =i unobraz al lui un fir de ap[ care se prelingea apoi, f[c`nd lar[d[cina perilor stufo=i de pe piept un sm`rc. Dopul pocni =ivinul ]ncepu s[ g`lg`ie ro=u, ca un s`nge ]nchegat, ]n paharullui St[nic[.

374

G. C[linescu

— Ce umbla\i cu sc`rbe de-astea mici, strig[ acesta, da\ipahare de-ale mari de cristal, s[ simt gustul vinului! Iiih, cearom[, [sta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel mai fin. Deunde-l ave\i, Otilio?

F[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul, St[nic[ turn[ ]n pahare lato\i. Convivii ridicar[ ]nt`i paharul ]n sus, cu g`ndul de aciocni, apoi o oarecare ru=ine ]i re\inu, =i b[ur[ ]n t[cere.Olimpia f[cuse un morman de felii de salam, =i comeseniiluau acum pe t[cute =i m`ncau. Vasiliad ]nghi\ea ca un lup,aplecat asupra farfuriei.

Aglae, z[rind pe Otilia =i pe Felix, deveni caritabil[.— Tu, Otilio, nu m[n`nci? =i dumneata, domnule Felix?

doar n-o s[ sta\i nem`nca\i?! Ce-o fi o fi, acum, s[ fim tari.St[nic[ se scul[, galant, de pe scaun =i merse s[ dea

bra\ul fetei.— Otilio, scumpo, f[-mi pl[cerea, tu nu vezi ce e pe noi?

ce, tu crezi c[ noi nu =tim ce e durerea? parc[ pe noi nu nedoare c[ mo= Costache a mu... vreau s[ zic e bolnav? Da’las[, bun e Dumnezeu, s-o alege ]ntr-un fel. Vino la mas[,]ntremeaz[-te!

Otilia f[cu cu m`na un gest de ap[rare at`t de s[lbatic,]nc`t avocatul renun\[ la rolul de conduc[tor al fetei =i ]ndemn[pe Felix, nu f[r[ ironie:

— Spune-i dumneata, domnule, f[-o s[-n\eleag[, =tiu c[v-ave\i bine!

Otilia plec[ sus ]n odaia ei, iar Felix mai r[mase, nefiind]nc[ hot[r`t asupra atitudinii pe care trebuia s-o ia, fiindc[era ]ncredin\at c[ se c[dea s[ apere pe mo= Costache, c`ttr[ie=te, cu toate p[catele lui, =i asta ]n vederea Otiliei.St[nic[ ]i ]ntinse, gale=, un pahar de vin =i-i zise, cu aerulunei fiin\e irezistibile:

— Domnule Felix, te rog eu, pentru mine!Felix lu[ paharul, gust[ pu\in din vin =i, v[z`ndu-i culoarea

de s`nge, fu str[b[tut deodat[ de un g`nd: ]n cazuri de acesteade congestie se las[ s`nge. }=i spuse p[rerea c[tre Vasiliad, =iacesta, pu\in ]ncurcat, recunoscu:

Enigma Otiliei

375

— Da, ]ntr-adev[r, am fi putut s[-i l[s[m pu\in s`nge, darn-am lan\et[ pentru flebotomie. Dac[ vre\i, trimitem servi-toarea s-aduc[.

— Fugi, domnule, de-acolo, se dezgust[ St[nic[, cu s`ngele.Tocmai acum la mas[! Fleacuri! Asta po\i s-o faci mai t`rziu,]ncolo, nu i-au pus ghea\[ la cap? El n-are s`nge, =i vrei s[-imai iei! Asta-i dureros, domnule, l[sa\i omul ]n pace. Auzi,mo= Costache, vrei s[-\i lase s`nge, s[ te doar[?

— Daa! r[spunse limpede =i v[iet[tor b[tr`nul.— Ei, asta-i, rezist[ St[nic[, las[ c[ =tim noi mai bine ce-\i

trebuie. Mai t`rziu, ]ncolo.Apoi St[nic[ deveni nemul\umit de m`ncare:— Frate, la a=a vin, n-ajunge usc[tura asta. A= m`nca ceva

picant, ceva extraordinar, ce zici, mam[-soacr[, mirosea avarz[ la dumneata azi.

— P[i, am f[cut ni=te sarmale cu varz[ nou[, acrit[!— Bravo, ura, s[ vie! strig[ nebune=te St[nic[; aduc`nd-=i

]ns[ aminte de bolnav, cobor] glasul: Oare crede\i c[-lsup[r[ g[l[gia?

Doctorul d[du din umeri. Aurica scoase farfurii =i tac`muridin bufet =i a=ez[ masa, lini=tit[, ca pentru un festin. Aglaed[du instruc\iuni Marinei s[ cear[ m`nc[rile de dincolo. Felix,sc`rbit, plec[ =i el sus, ]n c[utarea Otiliei. La jum[tatea sc[riise r[zg`ndi, ie=i ]n strad[ =i plec[ ]nspre Sfin\ii Apostoli, unde=tia c[ este o cofet[rie. Voia s[ cumpere ciocolat[ pentru Otilia.Comesenii ]ncepur[ s[ m[n`nce cu poft[, clipocind furculi\ele.Odaia se umpluse de miros de varz[ acr[ =i de b`z`itulconversa\iei m[runte, care se p[rea c[ tulbur[ pe bolnav,deoarece se mi=ca ]nspre perete.

— Oare lui mo=u, ]ntreb[ Aurica, cu gura plin[, nu-i d[mnimic de m`ncare?

— Nimic deocamdat[, dimpotriv[, ar trebui... (doctorul l[s[fraza ]n gol).

— M`ncarea prea mult[ stric[, demonstr[ St[nic[, bine-]n\eles, de la o anumit[ v`rst[. Eu ]mi mai dau zece ani devia\[ normal[, =i pe urm[, adio, m`ncare, adio, femei!Abstinen\[ total[. C[lug[rii cum tr[iesc?

376

G. C[linescu

— Domnule doctor, ]ntreb[ Aglae, am f[cut injec\ii cu iodtoat[ vara, ce zici, merge s[ fac =i iarna?

— Nu sunt de p[rere, iarna iodul d[ accidente, iodisme!Satisf[cut[, Aglae se ]ntoarse cu gura spre farfuria ei.

Bolnavul, iritat de zgomot =i de mirosul de m`nc[ri, gemu.Aglae ]ntoarse capul =i, cu gura plin[, zise:

— Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu =i-i]ndreapt[ punga de ghea\[.

Aurica se duse l`ng[ b[tr`n, care o privi fix, cu ochidu=m[no=i =i aproape limpezi, f[r[ s[ spun[ totu=i nimic. Cum`na liber[ cercet[ pe sub pern[ =i-=i trase cheile mai aproape.Dup[ ce se asigur[ de prezen\a lor, ]ntreb[ ]ncet:

— Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix!— Nu =tiu, mo= Costache, a plecat!— Las[-l pe Felix acum, interveni Aglae, ce-ai cu el? Tu stai

lini=tit, acolo, ca un bolnav, s[ nu-\i cad[ ghea\a de la cap.}n timpul acesta, Felix venea aproape gonind cu pachetul

de ciocolat[, medit`nd pe drum ce trebuia s[ fac[. Stareab[tr`nului i se p[rea grav[, =i situa\ia ]n cas[ foarte tulbure.}ntruc`t ]l privea, mai avea c`teva s[pt[m`ni p`n[ la majorat=i ar fi r[bdat p`n[ atunci. Dar Otilia era du=m[nit[ de Aglae=i putea, ]n cazul mor\ii b[tr`nului, s[ fie oric`nd izgonit[. }il[sase b[tr`nul ceva prin testament sau nu f[cuse nici untestament? +i dac[ f[cuse testamentul, St[nic[ =i cu toat[ liotaar fi putut s[-l caute =i s[-l fure. Avea ceva bani ]n buzunar,s-ar fi prezentat la tribunal ]ntr-un caz fatal, lu`nd informa\iiasupra consiliului de familie care-l tutela =i pe care nu-l aflaseniciodat[ =i apoi s-ar fi pus la dispozi\ia Otiliei. Care era ]ns[modul de a face pe Otilia s[ primeasc[ asemenea ocrotire,f[r[ s[ se supere? G[si pe Otilia ghemuit[ pe sofaua ei, mu=c`ndnervos din v`rful unei batiste de dantel[. Felix desf[cu pachetulde ciocolat[, rupse o bucat[ =i-o ]ntinse fetei, care o lu[ ]nt[cere =i-ncepu s-o ron\[ie. Mici lacrimi i se rostogoleau peobraz. Ne=tiind cum s[ ]nceap[ vorba, Felix ]ntreb[:

— Otilia, ce g`nde=ti tu acum, de ce pl`ngi =i nu spui nimic?— Papa moare!

Enigma Otiliei

377

— Poate c[ nu, cred c[ e ]n afar[ de vreun pericol imediat.— To\i cei care s-au str`ns ]n jurul lui n-au nici un interes

s[-l scape, nu-i dau nici un ajutor.— +i eu am impresia asta, ]\i m[rturisesc. Din p[cate, sunt

prea novice ]n medicin[, ca s[ am curajul s[ iau o ini\iativ[.Cuno=tin\ele mele sunt teoretice. Am putea s[ chem[m undoctor mare.

— N-au s[-l lase s[ vin[.— E posibil. M-a= duce s[ chem pe Weissmann. E mai

mult un autodidact =i un empirist dec`t un student, fiindc[abia e ]n anul ]nt`i, dar are o practic[ de adev[rat intern. Elar vedea, f[r[ s[-l b[nuiasc[ St[nic[, =i pe urm[ am consultaam`ndoi un doctor.

Otilia aprob[ din cap, cu pu\in[ ]ncredere.— Otilia, zise Felix, tu nu pui nici un temei ]n mine. Ai

spus c[ m[ iube=ti =i c[ ai fi gata s[ te c[s[tore=ti cu mine,c`nd ai fi sigur[ c[ nu-mi strici viitorul. Poate n-ar fi momentuls[-\i spun acum asta, dar ]n ce chip s[-\i ar[t devotamentulmeu f[r[ s[ te jignesc? Vreau s[-\i fiu un logodnic, iar dac[vrei, numai un frate. Am v[zut ]nt`mpl[tor c[ am un venit dezece mii de lei pe an. Aproape n-a= mai avea nevoie s[muncesc, dac[ n-a= fi ambi\ios. Viitorul nu mi-l strici ]n nici uncaz, fiindc[ al[turi de tine a= munci =i mai viguros. Vreau s[ ai]ncredere ]n mine, s[ nu te mai sim\i a=a de singur[.

— Am ]ncredere ]n tine, zise Otilia, dar mi-e mil[ de papa.Cu el am tr[it de mic[ ]n aceast[ cas[, =i m[-ngroze=te ideeac[ toate astea au s[ se sf[r`me.

— Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea a=fi vrut s[ fim am`ndoi al[turi.

— Felix, zise Otilia, relu`ndu-=i vechea ei \inut[ hot[r`t[,\in la tine =i a= dori ca toate dorin\ele tale s[ se realizeze.Acum nu am puterea s[-\i spun nimic ]n privin\a asta. E=tibun la suflet =i vrei s[ m[ aperi, ]ns[ tu ]nsu\i ai nevoie deun ocrotitor. Afacerile tale pot fi ]ncurcate, bietul papa e unom cam ]ntortocheat =i t[cut. Vrei s[ te treze=ti cu cine =tiece greut[\i?

378

G. C[linescu

— }\i m[rturisesc, zise Felix, c[ am z[rit la mo= Costacheni=te socoteli, din care urmeaz[ c[ cheltuiesc cam o mie delei pe lun[ =i construiesc o cas[ cu c[r[mizile din curte.

— Drag[ Felix, sunt sincer ru=inat[ de chestiunea asta. Te-amprevenit c[ papa e un om ciudat, cu unele cusururi. +i eu amsuferit multe =i sunt, din cauza asta, cum m[ vezi, plin[ decapricii, dar pe papa ]l iubeam. M[ iubea ]n felul lui, cum teiubea =i pe tine. Papa a furat averea mamei =i ciupe=te din ata, =i ne iube=te cum =tie el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic,dar m[ ur[=te. +i tu ai nevoie de un ocrotitor. St[nic[ e =iret, sev`r[ ]n toate, =i aici e nevoie, pentru tine, numai pentru tine,de un om cu prestigiu, cu leg[turi. Nu te sup[ra, ]\i jur c[ e ]ninteresul t[u, nu face nici o interpretare, du-te pe furi= laPascalopol =i spune-i s[ vin[ aici ca din ]nt`mplare; te rog.

— M[ duc! zise decis Felix.Otilia ]l s[rut[. Felix ]=i lu[ p[l[ria, se d[du ]nceti=or pe

scar[ =i ie=i ]n strad[ prin curtea casei Aglaei, care era pustie.Pe drum trebui s[ recunoasc[ cum c[ Otilia avea dreptate.Numai prin Pascalopol putea da lui mo= Costache o m`n[ deajutor. Preten\iile lui de a ocroti pe fat[ erau copil[roase, dar =itiranice, fiindc[ ]ncercau s[ ]nl[n\uie prin obliga\ie. PePascalopol ]l ]nt`lni pe scar[, tocmai c`nd acesta pleca.Mo=ierul r[mase consternat de =tire =i invit[ pe Felix ]n[untru.

— E r[u? }=i p[streaz[ cuno=tin\a? Vorbe=te?— E con=tient =i spune pu\ine cuvinte. Mi s-a p[rut mai

mult c[ se fere=te de ceilal\i.— Bietul Costache! zise Pascalopol plimb`ndu-se ]ncoace

=i-ncolo. Trebuie s[ chem[m un doctor, dar s[ facem a=a, s[ nubage de seam[ Aglae c[ ne amestec[m inten\ionat ]n treburileei. Domnule Felix, e=ti un t`n[r inteligent, ]n pragul majoratului,=tiu c[ \ii la Otilia, ]n privin\a c[reia \i-am ar[tat sinceratitudinea mea, te rog s[-mi aju\i s[ te ajut. Dumneata ]nsu\i,]n cazul c`nd s-ar pr[p[di bietul Costache prea cur`nd, ai nevoiede asisten\[. Voi pune avocatul meu, fiindc[ de altfel ]\i cunoscsitua\ia. Probabil c[ Costache a f[cut pu\in abuz cu venituriledumitale, dar ]n ce prive=te administrarea lor te asigur c[ \i-a

Enigma Otiliei

379

ap[rat bine interesele. Costache era pu\in cam avar, ]ns[, ]nfond, om de treab[. De Otilia mi-e team[. Dumneata o cuno=ti:e o fat[ m`ndr[, independent[. Ea primea oarecare daruri cade la un prieten vechi al casei, dar mi-ar fi greu s-o umilesc,impun`ndu-i-le acum. Pot eu, om ]n v`rst[, s[-i insinuez c[ a=lua-o ]n c[s[torie? Acum, c`nd Otilia ar fi singur[, ar fi odureroas[, o penibil[ constr`ngere. Dumneata ca t`n[r ai fifa\[ de ea ]n alt[ situa\ie, fire=te...

— }ns[ =i eu, spuse Felix, cu capul ]n jos, ]mp[rt[=esc p[rereadumitale, c[ acum orice aten\ie ar fi o abuzare de situa\ia ei.

— Atunci? Bine]n\eles, sper ca bietul Costache s[ scape.Poate c[ chiar s-a g`ndit s[-i aranjeze viitorul. S[ ne g`ndim]nt`i la un doctor. Stai s[ v[d.

Mo=ierul merse la telefon, ceru pe doctorul Stratulat, carer[spunse, ]i expuse cazul (se vedea din convorbire c[ e unprieten intim al lui Pascalopol) =i-l ]ntreb[ dac[ putea s[ vies[-l ia cu tr[sura pe la orele =ase.

— A=a? Perfect. Atunci viu! ]ncheie mo=ierul, ag[\`nd laloc receptorul.

— Iubite domnule Felix, dumneata te duci ]nainte =i teprefaci c[ nu te-ai ]nt`lnit cu mine, afirm`nd ]ns[ c[ tocmaieram azi a=teptat de Costache. Eu m[ fac c[ vin cu doctorulStratulat ]nt`mpl[tor, =i, dac[ vedem c[ e posibil, ]l ducem peCostache la un sanatoriu, ca s[ fim siguri c[ e bine ]ngrijit =i s[sc[p[m pe biata Otilia de at`ta zbucium.

Felix plec[, cu g`ndul de a se ]ndrepta repede spre cas[,spre a nu l[sa pe Otilia singur[. }=i aduse aminte de Weissmann=i sim\i c[ spiritul lui s[ritor i-ar face bine. +tia c[ se mutase =i=ade acum prin jurul str[zii Labirint. G[sind adresa ]nsemnat[,se urc[ ]ntr-o tr[sur[ =i ]n cur`nd se g[si ]n stradela cu pricina,]n care nu se aflau dec`t magherni\e cu aspect de pr[v[lii,nemaifolosite, =i o singur[ curte mare ca de han vechi cu ocas[ ]n chip de potcoav[, cu etaj. P[rea un hotel sau o cas[ deraport, =i era de o murd[rie ]nsp[im`nt[toare. }n mijlocul cur\ii=edeau ]ngr[m[dite mormane de gunoaie. C`ini =i copii alergauprintre ele. C`te un geaml`c cu ochiuri sparte ]nconjura fiecare

380

G. C[linescu

r`nd, sus\inut pe st`lpi putrezi =i unsuro=i. Dup[ oarecaredibuire, Felix urc[ ni=te sc[ri de lemn murdare =i se trezi ]ngeaml`cul de sus ]n care se juca, alerg`nd cu mult zgomot, odroaie de copii jerpeli\i. Podi=ca r[sun[ grozav la pa=i, =icoridorul mirosea p[trunz[tor a excremente. Felix ar fi voit s[plece, spre a nu fi prins de Weissmann, at`t de umilitoare i sep[rea situa\ia, ]ns[ c`teva capete ie=ir[ la o u=[. O femeiet`n[r[ despletit[ ]nainta de-a binelea, ar[t`ndu-=i picioarelegoale. Un evreu b[rbos, mai mult b[tr`n, ]i strig[:

— Intr[ ]napoi, Fany, de ce ie=i dac[ tu n-ai pantofi? Ces[-\i fac eu dac[ n-ai pantofi? Ce s[ caute domnul? ]ntreb[apoi b[tr`nul pe Felix, ]n vreme ce numeroase capete ap[rur[de jur ]mprejur la u=ile =i ferestrele din geaml`c.

— C[ut[m un domn student Weissmann...— Ha, ha, Weissmann, este, este Weissmann, st[ acolo ]n

cap[t, cu m[tu=[, pot s-o chem, c[ el acum e dus. Dar are s[vin[, sigur c[ are s[ vin[.

Vesel c[ nu-l g[sise, Felix protest[:— Nu e nevoie!— Dar nici cum v[ cheam[ nu vre\i s[ spune\i? C`nd are s[

vin[, eu am s[-l anun\, sigur c[ am s[-l anun\! Nu pot eu s[ faca=a un serviciu la un vecin?

— Spune\i-i c[ a venit colegul Felix =i-l cheam[ urgent acas[.— S-a f[cut, zise b[tr`nul, conduc`ndu-l pe t`n[r jos. Poate

ave\i nevoie s[ cump[ra\i ceva, poate mobil[, poate haine,ciorapi buni, pl[ci de gramofon? +tiu eu ni=te ocazii. Oriceputem s[ v[ procur[m.

Felix f[cu un semn de nega\ie cu capul. B[tr`nul, ]ntristat,cobor] glasul:

— +tiu eu ce cau\i dumneata! Avem ni=te domni=oareminunate, ni=te prin\ese, le-au murit p[rin\ii, s[racele.

T`n[rul iu\i pa=ii. B[tr`nul, pierz`nd orice speran\[, ]i strig[din mijlocul cur\ii:

— +tii c`\i st[m noi aci? Aici sunt dou[ sute de chiria=i, a=as[ am eu bine, =i numai un singur closet.

}nfrico=at, Felix se urc[ ]n tr[sura care-l a=tepta, =i f[cusemn cu m`na birjarului s[ m`ne. Se d[du jos ]n strada Rahovei

Enigma Otiliei

381

=i o lu[ apoi pedestru =i iute spre cas[. }n curtea care i se p[rua avea un aer cimitiros, dezolat r[suna ecoul convorbirii dinsufrageria cu ferestrele deschise. Felix ]i g[si pe to\i ]n jurulmesei, juc`nd c[r\i =i vorbind ca =i c`nd nimic nu s-ar fi]nt`mplat, ]nv[lui\i ]n perdele mari de fum. Mo= Costache, pecanapea, ]ncepuse s[ tu=easc[, dar p[rea limpezit la fa\[,normal. A=ezat[ pe un scaun, al[turi, Otilia ]i ]ndrepta acipunga cu ghea\[, aci plapuma, ]ntreb`ndu-l ]n =oapt[ dac[ sesimte mai bine.

— Na, afurisit[ carte, exclam[ St[nic[, tr`ntind o figur[oarecare, e tot ce am. A=a mi se-nt`mpl[ c`nd joc cu Olimpia.Nevasta e piaz[-rea.

Vasiliad, foarte atent, mu=c`nd cu din\ii dintr-un \igaret deos, =edea ]nfundat ]n evantaiul lui de c[r\i =i arunca ho\e=tenumai privirile la ceilal\i.

— Lucrezi mu\e=te, ho\omanule, ]l mustr[ St[nic[, amical,e=ti vulpe b[tr`n[, las’ c[ te =tiu eu. C`=tigi mereu, de unceas. Ai luat banii lui mo= Costache degeaba, =i acum necure\i =i pe noi.

— St[nic[, nu vorbi at`t, =i joac[, dac[ joci. Arunc[ colocartea, vorbi Aglae.

— Uite-o, d[-o la naiba, partida asta am pierdut-o. Baremde a= trage vreun folos de unde =tiu eu. Acum to\i suntem laordinele mamei-soacre, ea e clo=ca cu pui. Nici nu mai joc.

Aurica se v[iet[:— Vai, dar de ce nu mai juc[m, ce vrei s[ facem? Ne plictisim

s[ tot p[zim at`ta.St[nic[ schi\[ cu buzele mai mult dec`t pronun\[:— }\i p[ze=ti zestrea ta, feti\o. Mama-soacr[ ne umple de

bani, dac[... m[-n\elegi.Aglae ]i f[cu semn cu m`na s[ fie prudent, ]n vreme ce

St[nic[ str`mba din nas, cu ]n\elesul „nu conteaz[„.Olimpia, t[cut[, grav[, mestec[ c[r\ile, apoi le puse ]n

fa\a doctorului Vasiliad, spre t[iere. Jocul re]ncepu =i convorbireacontinu[. Felix, distrat, n-o putea urm[ri, dar auzea, r`nd per`nd, fragmente din frazele fiec[ruia, disting`ndu-le dup[timbru, c[ci juc[torii erau ascun=i, ca zeii, ]n norii de fum.

382

G. C[linescu

Aglae: Am ]nceput s[ am junghiuri reumatice, ceea cen-aveam mai ]nainte. Eu cred c[ toate astea sunt din sup[rare,nimic nu ]mb[tr`ne=te mai mult ca sup[rarea. Iau iod, dar nuv[d nici un folos, cu toat[ reclama. }mi spunea o dam[ s[ m[duc la b[i, la Pucioasa. Odat[ =i odat[, c`nd oi sc[pa denecazurile astea, tot am s[ m[ duc.

St[nic[: Parc-a= m`nca ceva bun, ceva rar. }mi vine unmiros cunoscut ]n n[ri, de la bufetul [sta, =i nu =tiu ce.

Aurica: Dac[ n-ai noroc, e degeaba. Po\i s[ fii frumoas[,po\i s[ ai zestre, po\i s[ ie=i ]n lume, =i b[rba\ii nu se uit[ latine. Pentru asta trebuie s[ te na=ti. Mai sper =i eu c`t[va vreme=i, pe urm[, adio. Nu mai sunt nici b[rba\i cavaleri, ca ]nainte,azi te invit[, ies cu tine ]n lume =i apoi se fac c[ nu te =tiu.

St[nic[: Am p[zit odat[ un unchi trei zile =i trei nop\i ]n =ir,p`n[ am picat to\i jos de oboseal[, =i bolnavul nu mai murea.C`nd ne-am scult, a patra zi, l-am g[sit rece.

Titi: Am s[-l copiez ]n format mai mic =i s[-l tratez numai]n creion num[rul 1.

Vasiliad: Am clien\i care m[ scoal[ noaptea din somndegeaba, ca s[ m[ duc s[ constat decesul. „Nu puteai s[ a=tep\ip`n[ diminea\a?“ zic eu. „Face\i-i o injec\ie, domnule doctor,poate se de=teapt[ din le=in!“, „E mort, cocoan[, n-auzi?“ Uitea=a p[\esc.

Olimpia: B[rba\ii nu pot s[ stea dou[ zile f[r[ femei =i f[r[b[utur[. Sunt bl`nzi numai o lun[ ]nainte =i o lun[ dup[ nunt[,=i pe urm[ cad iar ]n patimile lor. +i dac[ ar fi ceva de capulfemeilor dup[ care umbl[! Dar le aleg pe cele mai dec[zute,pe cele mai str`mbe. Georgeta, de exemplu, ce-ai v[zut tu laea, St[nic[, de-o ridici ]n slava cerului?

Aglae: Copilul s[ asculte de mama lui, fiindc[ nimeni maimult dec`t mama lui nu-i dore=te binele. Dragoste! Fleacuri!Pe vremea noastr[ nu mai era asta. Dup[ nunt[ vine =i dragostea.

St[nic[: Socru-meu a fost bl`nd, pot s[ zic inofensiv, darsunt unii care fac ur`t de tot. Am cunoscut un magistrat, pecare l-a apucat ]ntr-o noapte. Domnule, f[cea ca la menajerie,c`nta ca p[s[rile, d[dea din aripi s[ zboare =i ciugulea de pejos. }i intrase ]n cap c[ e privighetoare.

Enigma Otiliei

383

Vasiliad: Azi doctorul trebuie s[ se dea =i el dup[ client,dac[ vrea s[ tr[iasc[. Clientul a auzit de cutare doctorie, aauzit de tratament cu injec\ii =i alte comedii =i, dac[ nu-idai, zice c[ nu te pricepi. Reclama produselor farmaceuticene omoar[.

St[nic[: Dac[ familia mea nu s-ar fi pr[sit at`ta, v[ spunpe onoarea mea, azi a= fi milionar, =i Olimpia ar sta numai laNisa. Am unchi =i m[tu=i foarte bogate, c`t p[r ]n cap. }ns[ to\iau copii =i nepo\i, ]nc`t, p`n[ s[-mi vie r`ndul, mai bine m[lipsesc. S[ ai noroc ]n via\[, vorba Aurichii, asta e tot. Unul sezbate de mic, ]nva\[, ]=i umple pl[m`nul de oftic[, =i altuia ]ipic[ mo=tenirea de-a gata.

Aglae: }n familia noastr[, to\i au fost str`ng[tori =i au \inut laneamuri. Numai Costache nu =tiu cui a sem[nat c[ a fost t[cut,secret cu rudele, de nu =tie nimeni cum stau lucrurile lui.

Aurica: Frumuse\ea nu e totul, sunt femei ur`te care placb[rba\ilor, e =i luxul, ]ns[ pentru asta trebuie s[ ai bani.

Titi: Nu mai joc, m-am plictisit, m[ duc mai bine s[ m[leg[n.

Aglae: Olimpia, =i tu, Aurica, s[ fi\i cu ochii ]n patru, s[ nuia cineva vreo h`rtie, vreun lucru, nici un cap de a\[, aici eur[spund, ca unica rud[ mai de aproape.

Vasiliad: Toate ]ngrijirile, ]n caz de astea, de apoplexii, detromboze, le g[sesc inutile. Mai devreme sau mai t`rziu,bolnavul tot moare. E numai o sup[rare pentru familie, afar[de cazul c`nd bolnavul mai poate fi utilizat pentru testare.

Olimpia: Eu cred, mam[, c-ar trebui s[-l ]ntrebi dac[ af[cut vreun testament =i unde l-a pus, nu s[-l c[ut[m, ca ni=tenebuni, ]n urm[.

Toat[ aceast[ h`r`ial[ fragmentat[, Felix o auzi f[r[ aten\ievoit[, privind la Otilia =i la bolnav. Ultimele vorbe aleOlimpiei ]l izbir[ prin brutalitatea lor, mai ales c[ fizionomialui mo= Costache p[rea a tr[da ]n\elegerea convorbirii. Auzir[spunsul Aglaei:

— Taci =i tu din gur[, frate, c[ te aude. Astea o s[ le vedemnoi mai t`rziu.

384

G. C[linescu

Se ]nserase de-a binelea c`nd se auzir[ tropote de cai =irostogolirea ro\ilor unei tr[suri.

— Parc[ vine cineva, observ[ St[nic[, cu tr[sura nu poatefi dec`t Pascalopol!

Otilia tres[ri, iar Felix, spre a ]nl[tura b[nuielile, min\i,conform ]nvoielii:

— Probabil, fiindc[ azi ]mi spuse mie c[ are s[ vie. Nici nu=tie c[ mo= Costache e bolnav.

Pascalopol, care l[sase ]n tr[sur[, inten\ionat, pe doctorulStratulat, se ar[t[ ]n chenarul u=ii, de unde, v[z`nd pe Aglae=i lume, zise ]nclin`ndu-se:

— Bun[ seara, s[rut m`inile, cocoan[ Aglae. Costache eaici? Era vorba s[ mearg[ cu mine ]n ora=.

Aglae deschise gura s[ vorbeasc[, c`nd, deodat[, b[tr`nulstrig[ pl`ng[re\: „Aaaici!“ =i f[cu gestul de a se da jos din pat.C`nd ]ns[ puse piciorul pe du=umea, sim\i greutate =i se l[s[iar[=i pe spate, cu o str`mb[tur[.

— Dar ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? se pref[cu Pascalopol, cu ovizibil[ sil[ de a se vedea nevoit s[ joace comedie.

— I-a venit r[u, inform[ St[nic[, b[tr`ne\e, ce vrei, congestie!Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei, care-l privea cu o mare

]ncredere =i, lini=tind-o pe aceasta din ochi, zise:— Tocmai m[ plimbam cu doctorul Stratulat, pe care-l

cunoa=te Costache, era vorba s[ ne ]nt`lnim pentru ni=techestiuni! Ce ]nt`mplare! }ng[dui\i oare s[-l aduc ]n[untru?

— L-a v[zut domnul doctor Vasiliad! observ[, moale =iostil, Olimpia.

— }n nici un caz nu stric[ un consult mai larg. Stratulat eprofesor universitar. Sper c[ nu v[ jeneaz[, se ]nclin[ mo=ierul,cu excesiv[ polite\e, spre doctor.

Pascalopol se duse s[ aduc[ pe Stratulat, ]n vreme ce Aglaef[cea semn la ceilal\i s[ str`ng[ c[r\ile de joc. Figura sever[,dominatoare a doctorului intimid[ pe fo=tii juc[tori, a=a ]nc`tto\i r[maser[ ]n picioare, f[r[ a mai face nici o aluzier[ut[cioas[. Doctorul arunc[ o ochead[ bolnavului =i una spreodaie =i zise:

Enigma Otiliei

385

— Este aici o atmosfer[ imposibil[ pentru un bolnav. Acidoarme de obicei?

— Nu, are dormitor. A vrut el s[ fie adus ]n sufragerie.— Ei bine, s[ fie dus ]n odaia lui. Am s[-l consult acolo.B[tr`nul, care auzise vorbele doctorului, f[cu iar sfor\[ri s[

se dea jos din pat, provoc`nd un zorn[it. Felix =i cu St[nic[,apuc`ndu-l de spate =i de picioare, ca pe un copil mic, ]l luar[pe sus, =i atunci se v[zu c[ b[tr`nul, cu n[dragi de stamb[ =icu p[tur[ pe umeri ca o mantie regal[, \inea str`ns la subsuoar[cutia de tinichea cu bani, iar ]n m`ini, ca un clopo\el, inelulcu chei. Stratulat r`se, f[r[ s[ vrea, sub must[\i. Doctorul =iPascalopol merser[, dup[ c`teva minute, ]nspre odaia bolna-vului, urma\i de to\i ceilal\i, ]ns[ Str[tulat, foarte grav, le adusela cuno=tin\[ c[ pentru o consulta\ie a=a de grav[ are nevoiede lini=te des[v`r=it[. St[nic[ ]nsu=i, care, fiind ]n[untru, sepref[cu c[ n-aude, fu izgonit, iar Pascalopol r[mase =i el afar[,pentru a nu da loc la b[nuieli. Stratulat ]l chem[ ]ns[ pestepu\in timp ]n[untru, ca spre a-i cere informa\ii.

Situa\ia era aceasta. B[tr`nul avusese un atac de congestiecerebral[, foarte u=or, =i pu\ina jen[ a bra\ului =i piciorului,care indica ruperea unui mic vas de s`nge, avea s[ dispar[ dela sine, dac[ bolnavul ar fi avut lini=te. Fire=te, un alt atac nuera exclus, cum totu=i b[tr`nul era a=a de solid, cu toat[aparen\a lui de sl[biciune, el putea fi evitat, deocamdat[.Doctorul =tia c[ Costache se b`lb`ie, deci nu d[duse nici oimportan\[ acestui fapt, numai nu ]n\elegea ce voia s[ spun[b[tr`nul cu at`ta irita\ie.

— Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol.— Ce e, Costache, spune-mi mie, f[r[ s[ faci sfor\[ri, ]l

]ntreb[ acesta cu comp[timire.B[tr`nul, cu o tremur[tur[ de furie a ]ntregii fe\e, aproape

comic[, zise pl`ng[tor:— Pu-punga=i... m[-m[-m[ p`ndesc s[ s[ m[ fure... s[ m[

mo=teneasc[ p`n-p`n-n-am murit... s[-i dai afa-afar[ pe to\i,pe to\i, s[ nu v[d de-dec`t pe fe-fe-ti\a mea =i pe Felix, vreaus[-i dau fe-feti\ei mele ce-i al ei, am s[-\i dau du-dumitale...

386

G. C[linescu

Du-dumneata e=ti pri-prietenul meu credincios... Nu vreau s[=tiu de sor[ =i de nepo\i, afa-afar[ din ca-casa mea!

— Costache, pentru Dumnezeu, nu te agita a=a. Ai ]ncredere]n mine. Avem s[ facem totul cum e mai nimerit, acum s[ stailini=tit, s[ te faci bine. Vorbim m`ine.

Stratulat fu de p[rere c[ aici Costache nu avea condi\iileunei bune ]ngrijiri =i-l sf[tui s[ mearg[ la un sanatoriu. B[tr`nulprivi speriat la Pascalopol =i protest[ c[ n-are bani pentrusanatoriu, c[ nu poate p[r[si casa. Ironia bl`nd[ a mo=ierului]l f[cu s[ tac[ =i probabil c[, dup[ anume socoteli, ar ficonsim\it. Doctorul se izbi ]ns[, c`nd ie=i afar[, de opuneread`rz[ a Aglaei, care pretindea c[ fratele ei trebuia s[ steaacolo, sub privegherea ei, iar nu printre str[ini. St[nic[,dimpotriv[, ]n g`ndul lui blestema ]nd`rjirea soacr[-sei, fiindc[]=i f[cuse repede planul ca ]n lipsa de acas[ a b[tr`nului s[scotoceasc[ cu de-am[nuntul toate od[ile. }n sf`r=it, Stratulatridic[ din umeri, recomand[ lini=te ]n camera bolnavului =iunele revulsive, =i plec[ spre tr[sur[. Pascalopol ]=i lu[ ziuabun[ de la b[tr`n =i de la Otilia, c[reia ]i str`nse m`na cuafec\iune, profund, f[r[ a scoate, din pruden\[, vreun cuv`nt.Era tocmai s[ plece, c`nd auzi glasul lui Costache. Se apropiede patul lui, =i, b[tr`nul, dup[ ce se ]ncredin\[ c[ nu-l auzeauceilal\i, =opti ]n urechea mo=ierului:

— S[-s[ vii m`ine, s[-i gone=ti pe to\i, vreau s[-s[-\i dauzestrea fe-feti\ei!

— Ce zici? ]ntreb[ Pascalopol pe Stratulat, c`nd fur[ ]n tr[sur[.— Accident banal, bine suportat. Am impresia c[ a f[cut o

sfor\are oarecare, a stat ]n soare. Deocamdat[, ]l cred ]n afar[de pericol, dar dac[ are de aranjat ceva, s[ aranjeze acum. Laun al doilea atac, poate muri subit.

Aglae =i cu ceata ei r[mase, fa\[ de sentin\a lui Stratulat,cu un dispre\ de loc acoperit, alimentat de altfel =i de doctorulVasiliad, care se sim\ise jignit de ne]ncrederea cu care fuseseprimit[ de Pascalopol =tiin\a sa. F[cu teoria c[, dimpotriv[, unbolnav b[tr`n, cu tabieturi, nu trebuie scos din casa lui, care ]i]ntre\ine sentimentul vie\ii. Spitalul demoralizeaz[ =i ucide,

Enigma Otiliei

387

dovad[ c[ cei mai mul\i prefer[ s[ moar[ ]n patul lor. St[nic[fu numaidec`t cucerit de teorie, cu toat[ ciuda lui dint`i.

— Bravo, Vasiliade, nu te =tiam filozof! Ai cea mai perfect[dreptate. Tot un doctor de-ai no=tri, cu experien\[, se pricepe,s[racul! Parc[ profesorii universitari =tiu mai mult dec`t e ]ncarte! Medicina e practic[, nu teorie.

}n fond, St[nic[ se g`ndise c[ tot mai bine ar fi putut scotocicasa cu b[tr`nul acolo, fiindc[ ar fi avut un pretext s[ vin[mereu. De aceea, c`nd Olimpia, de obicei somnoroas[,molatic[, ]ncepu s[ ca=te =i zise: „}n definitiv, acum e maibine, s[ ne ducem =i noi la casa noastr[, c[ mi-e somn“, St[nic[protest[ vehement:

— Ce? S[ l[s[m bolnavul f[r[ nici un ajutor, pe spinarea adoi copii? Cap ai tu, Olimpio? Asta e boal[ dificil[, oric`ndpoate s[-i vie r[u. Dac[ se d[ jos noaptea din pat =i-=i spargecapul cumva? Datoria noastr[ e s[-l p[zim, s[-l ocrotim, fiindc[e unchiul nostru, iar pe Vasiliad ]l invit s[ stea =i el. E doctorulcurant, a\i priceput, =i-l pl[tim.

— Stau, stau! consim\i Vasiliad.Aglae nu f[cu nici o obiec\ie. Dimpotriv[, lu[ comanda

casei, ajut`ndu-se de Marina =i de propria ei servitoare. Dinnou masa fu a=ezat[ ]n sufragerie, mas[ la care Felix =i Otiliafur[ invita\i, dar f[r[ mult[ insisten\[ c`nd ace=tia refuzar[.Transform`nd canapelele ]n pat =i distribuind prin od[i c`tevasaltele, toate camerele fur[ pref[cute ]n dormitoare. St[nic[vru neap[rat s[ doarm[ ]n salonul cu scrinul, Aglae ]n sufragerie.Servitoarea Aglaei fu consemnat[ s[ se culce la intrare, peprag. Astfel, dup[ terminarea mesei, care dur[ foarte mult, toat[casa fu ocupat[ milit[re=te de cele =apte persoane (St[nic[,Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), ]nc`t nicio mi=care nu era cu putin\[ f[r[ trecerea prin odaia cuiva.L[mpile r[maser[ aprinse mic=orat, peste tot. Aproape to\iadormir[ ]ns[ cur`nd a=a de ad`nc, c[ toat[ casa se umplu desfor[ituri. Numai St[nic[ umbl[ c`t[va vreme prin curte,inspect`nd totul, trecu ]n revizie toate od[ile, apoi se ]nchise]n salon, ]ncuind u=a cu cheia. Acolo merse de-a bu=ilea, s[

388

G. C[linescu

priveasc[ pe sub mobile, suspect[ orice fotoliu =i canapeaua,ap[s`ndu-le cu m`na s[ vad[ dac[ f`=`ie, ]ntoarse tablourilepe dos, cioc[ni sc`ndurile, deschise chiar u=i\ele de la sob[ =i,neg[sind nimic, ]ncepu s[ me=tereasc[ broa=tele sertarelorscrinului cu o s`rm[ ]ndoit[, pe care =i-o preg[tise din vreme.}ns[ limbile broa=telor erau lungi =i bine str`nse ]n arcuri, =itoat[ me=tereala lui St[nic[ fu zadarnic[. Atunci St[nic[,sup[rat, ]=i scoase ghetele din picioare =i se ]ntinse pe salteauapus[ jos, adormind aproape numaidec`t.

Felix izbuti s[ ]ncredin\eze pe Otilia c[ e mai bine s[ seculce, deoarece era necesar s[ fie odihnit[ a doua zi, pentru ada lui mo= Costache toat[ asisten\a posibil[. O f[cu chiar s[m[n`nce, ]n odaie la ea, ceva mai mult dec`t batoane deciocolat[. El ]nsu=i f[g[duia s[ doarm[ ]mbr[cat, spre a fi gatala orice eventualitate. Ie=ind ]n curte, pe la orele unsprezecenoaptea, Felix se izbi, piept ]n piept, cu Weissmann. Acestavenise t`rziu acas[, aflase de invita\ia lui Felix =i alergasef[r[ s[ ]ntrebe asupra motivului. Lumina slab[ de prin toateod[ile ]l mirase =i se ]ntreba dac[ trebue s[ intre =i pe unde s[intre. Felix ]i povesti repede ]nt`mplarea, ]i comunic[ diagnosti-cul =i recomanda\iile lui Stratulat =i-i m[rturisi ciuda lui c[ceilal\i ]=i vedeau de treab[ =i nu executaser[ nici o prescriere.Weissmann ceru doi lei, disp[ru, se ]ntoarse peste zece minute=i propuse lui Felix s[ mearg[ sus. Trecur[ prin sufrageria ]ncare Aglae sfor[ia \iuit, iar Olimpia groh[it, =i se-ndreptar[spre dormitorul lui Costache. Atunci v[zur[ c[ b[tr`nul izbutises[ se dea jos din pat =i c[uta s[ ias[ din odaie, ]n vreme ceMarina, pus[ s[ p[zeasc[, adormise, ca o vit[, pe un scaun.

— Unde vrei s[ mergi? ]ntreb[ Weissmann. Asta nu e bine!— Vvreau s[ stau de vo-vorb[, zise sup[rat b[tr`nul, vreau

s[ stau ]n sufragerie; ce-i aicea, dormitor public?— Las[, c[ stai de vorb[ cu noi, domnule, f[cu Weissmann,

vesel, eu de ce-am venit? =i-l ]mpinse bl`nd pe mo= Costache]nspre pat, unde acesta c[zu cu zorn[it, c[ci \inea mereu lasubsuoar[ =i ]n m`n[ cutia cu bani =i cheile.

— Pune deoparte cutia asta, te rog eu! insist[ studentul.

Enigma Otiliei

389

Mo= Costache privi ]ntreb[tor la Felix, apoi, ascult`nd, a=ez[cutia ad`nc sub pern[, iar cheile le leg[ la br`u.

— A=a-mi place, c`nd m-ascul\i! zise Weissmann: eu amvenit s[-\i fac bine, s[ execut ordinele doctorului. M`ine, dac[e=ti cuminte, po\i s[ mergi s[ faci chef!

— He, he! r`se mo= Costache, amuzat, desf[c`nd =tirbe-nia gurii.

Cei doi studen\i ]ncununar[ din nou pe b[tr`n cu o pung[de ghea\[, =i Weissmann, dup[ ce-i trase ciorapii gro=i dinpicioare, ]i puse sinapisme pe t[lpi, ceea ce produse bolnavuluig`dilituri =i bun[ dispozi\ie. }n genere, Felix fu izbit deexuberan\a nea=teptat[ a b[tr`nului, de pornirea lui de a vorbi.

— }n cazurile astea, explic[ Weissmann, ]ncredin\at c[b[tr`nul nu ]n\elege, avem pu\in[ euforie!

— Injec\ie nu-mi faci? ]ntreb[ deodat[ mo= Costache peWeissmann.

— De ce s[-\i fac injec\ie, dac[ n-ai nevoie? Nici n-amsering[!

— Dac[-\i trebuie sering[, zise b[tr`nul, ]nchiz`nd ochii,]\i v`nd eu una ieftin.

+i Weissmann =i Felix r`ser[, =i acesta din urm[ fu ]n fundulsufletului mul\umit de manifest[rile de avari\ie ale b[tr`nului,fiindc[ asta dovedea integritatea facult[\ilor mintale =i era unsemn c[ b[tr`nul se va restabili, spre bucuria Otiliei. Orice]ncercare de a convinge pe b[tr`n s[ se culce fu zadarnic[, =imo= Costache, a=a de ]nchis de obicei, avu gust de povestit =if[cu celor doi tineri, a=eza\i pe scaune de o parte =i de alta apatului cu mari suluri de lemn, dest[inuiri din tinere\ea lui.Limba era parc[ mai dezlegat[ dec`t de obicei.

— +i tata =i mo=u-meu, zicea el, au tr[it mult. Mo=u-meu aavut peste nou[zeci de ani c`nd a murit =i nici n-a murit demoarte bun[. A mers ]ntr-o toamn[, cam pe vremea asta, darceva mai t`rziu, la v`n[toare spre Pite=ti, ]n sus, c[lare =i cupu=ca la um[r. C[l[rea bine =i se \inea drept, cu toate c[ erab[tr`n. Calul a sim\it ceva l`ng[ o p[dure =i s-a speriat, =i cummo=ul se rezemase cu m`na de un copac, ]n\elegi, calul a

390

G. C[linescu

rupt-o la goan[ =i mo=u-meu a alunecat jos, lovindu-se. Tata ]lia, ]l r[suce=te, b[tr`nul nu mi=ca deloc. A stat a=a vreo jum[tatede ceas, stropindu-l cu ap[, =i, v[z`nd c[ nu sufl[, a crezut c[e mort =i a alergat c[lare spre sat s[ cheme oameni cu o c[ru\[s[-l ia. C`nd au venit cu c[ru\a s[-l ia l-au g[sit s[n[tos, st`ndpe un pietroi =i uit`ndu-se cu ochiul ]n \eava pu=tii, cine =tiece i s-o fi p[rut. Tropotul calului l-a speriat, a f[cut o mi=caregre=it[ se vede cu m`na =i glontele, pac. A=a c[ a murit]mpu=cat. Tata, Dumnezeu s[-l ierte, mai tr[ia mult, de=i avea=aptezeci =i opt de ani, dac[ nu se l[comea. Dar ]i pl[cea=oriciul de porc, crud, numai pu\in ras de peri. A t[iat odat[ ununchi dinspre mam[ un porc, =i tata a tot m`ncat din =oricip`n[ i s-a pus nod ]n g`t. Ai no=tri au venit de peste Dun[re,a=a spunea mo=u-meu, ca s[ scape de prigoana turcilor. Au fostmacedoneni boga\i. C`nd au plecat =i-au v`ndut toate oile =iau f[cut parale =i =i-au cump[rat mai mul\i fra\i mo=ie mare pel`ng[ Giurgiu. D-aia le-a zis Giurgiuveanu. }ns[ mo=u-meu tr[iamai mult la ora=, =i tata s-a desf[cut de mo=ie =i =i-a cump[ratcase. Hei, am avut multe case noi, c`nd eram copil am v[zutun dulap ]ntreg cu chei mari, ca de biseric[, toate ]nsemnatecu slov[ chirilic[, fiecare de pe unde era. Un frate al luimo=u-meu, a=a spuneau b[tr`nii, se f[cuse haiduc =i a cutreieratmun\ii, pr[d`nd tot de la c[lug[ri, pe care nu putea s[-i sufere,apoi a trecut ]n Transilvania =i i s-a pierdut urma. Bine facea,nu? C[lug[rul! Ce face c[lug[rul? St[ =i m[n`nc[ degeaba.S[-i dau eu banul muncit ]n sudori de mine? Dumnezeu m[vede el =i a=a, =tie c[ n-am furat de la nimeni, =i ce am este cucinste. S[-s[-s[ munce=ti, s[ str`ngi. A-a-a-asta-i toat[ filozofia.Casa noastr[, eram mic c`nd a f[cut-o tata. A lucrat-o tot cume=teri italieni =i a ]mp[r\it un morman de straie, c`nd a ajunsla c[priori. Hei, hei, =i asta-i cas[ trainic[, b[tr`neasc[, cu varbun =i c[r[mid[ uscat[, asta nu mai are moarte, nu ca scoicileastea de-acum, pe care le numi\i case. De ce-am cump[rat euc[r[mid[ veche? A-aia e mai bun[ de zece ori dec`t asta nou[,am luat tot de la o cas[, pe care am v[zut-o eu c`nd o cl[dea,pe c`nd eram copil. Acum cincizeci de ani =edeam pe aici

Enigma Otiliei

391

ca-n p[dure. Noaptea se cl[tinau pomii cu =uier, ca la \ar[.Casele erau rare =i ie=eam pe aici, ceata de copii, trec`nd prindosul c[z[rmilor, pe unde e acum 13 Septembrie, o t[iam pesub deal, ocolind Cotrocenii, peste =oseaua Bolintini =i ie=eampeste D`mbovi\a la Ciurel, unde ne sc[ldam, =i pe urm[ oluam prin Cr`nga=i =i ne ]ntorceam, pe partea cealalt[ aD`mbovi\ei, pe la Malmaison, tocmai pe sear[. Ne juc[m tot]n sus, pe Rahovei, prin Jarcale\i =i prin Tutunari, sau =i mai jos,spre Veselie, unde erau tot vii, =i furam toamna struguri. }nfundul cur\ii am avut grajd pentru cai, c[ tata avea tr[sur[, darnoi luam caii =i mergeam c[lare, ocolind Bucure=tii prin vii,p`n[ la Tei. Acuma, tinerii stau degeaba, nu =tiu s[ petreac[.S[ v[ spun ce-am f[cut odat[. Ne-am dus c`\iva, c[l[ri, pePodul Calicilor, strada Rahovei de acum, =i ne-am \inut, p`n[au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, dup[ o grecoaic[, o fat[care mergea cu tat-su, negustor grec, ]n c[ru\[ cu coviltir.Grecul s-a pl`ns la ]ntoarcere tatei, =i de atunci nu mi-a maidat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, c`nd se d[deauartose, la Antim, la Sfin\ii Apostoli, La Mihai-vod[, =i chiarmai departe =i, pun`ndu-ne ]n r`nd, goleam ]n c`teva clipetava =i treceam la alt[ biseric[, ]nc`t ne luaser[ popii la ochi=i puneau c`te un dasc[l s[ ne p`ndeasc[. Mai p[c[leam =i pebabe. Erau unele care ]mp[r\eau lum`n[ri =i noi ne ]ndesam,ghiontind pe al\ii, ca =i c`nd am fi fost str[ini unul de altul, iardup[ ce luam lum`n[rile femeii ne a=ezam pe dou[ r`nduri,cu ele ]n m`n[ aprinse, =i mergeam c`nt`nd pope=te pe nas.Tot a=a m`ncam colivele, ]ns[ trebuia s[ schimb[m mereubisericile =i s[ punem din vreme c`te unul din noi s[ afl[mcine face pomeni. Hii, =i mi-a venit un gust de pastram[! Peatunci nu prea m`ncam dec`t carne de vac[, ori pas[re, oricapr[ ]n gr[simea lor. Mai mult seu dec`t untur[, iar sl[ninade porc o m`ncam afumat[. }n post f[ceam pilaf cu tah`n =ichiftele de icre. Prim[vara mergeam pe iarb[, la Bordei sau laLacul Teilor. Ei, dar s[ v[ spun despre nunta mea cu r[posatanevast[-mea, cu cea dint`i, nu cu mama Otiliei. C`nd m-am]nsurat ]nt`ia oar[, aveam numai dou[zeci de ani, =i Cuza-

392

G. C[linescu

vod[ nu fusese ]nc[ detronat. Pu\in dup[ aceea a venit Carol.Eu fata n-am v[zut-o deloc, fiindc[ pe atunci a=a era obiceiul,ca p[rin\ii sa hot[rasc[ tot, fata, zestrea. Erau preg[tite toate,masa, lum`n[ri aprinse (uitai s[ spui c[ tata f[cea =i comer\ decear[), popa a=tepta la altar, c`nd ne-am trezit ]n poart[ cu ocupea, =i, dup[ ea, o c[ru\[ acoperit[, din care au ]nceputslugile s[ descarce boccele, foteluri =i alt calabal`c. Asta erazestrea. Fata a adus-o soacr[-mea de m`n[, =i era numai detreisprezece ani, =i de mic[ ce era, nici nu =tia bine ce ]nseamn[m[riti=ul. Noaptea ]nt`i a ]nceput s[ pl`ng[ c[ nu vrea s[doarm[ singur[, f[r[ m[-sa, =i a trebuit s[ r[m`n[ soacr[-mea.Pe urm[, am luat-o cu bini=orul =i s-a deprins, dar s[rea ]ntr-unpicior =i voia s[ se joace, neb[nuind, he, he, ce urm[resc eu.C`nd era ]ns[rcinat[, c[ am avut cu ea un copil, care n-a tr[it,se juca cu p[pu=ile. Nici n-a tr[it mult s[raca, la dou[zeci =iunu de ani a murit, numai dup[ opt ani de c[snicie, =i pe urm[am stat v[duv aproape dou[zeci de ani, p`n[ am luat-o pemama Otiliei, care era =i ea tot t`n[r[, de vreo dou[zeci deani, =i Otilia de un an, fiindc[ am luat-o v[duv[, ]i muriseb[rbatul dup[ un an de vie\uit ]mpreun[. Nu =tiu cum s-a f[cutc[ n-am avut noroc nici cu a doua nevast[, cu care am tr[it, s[zic, cinci ani. C`nd unui om i-e dat s[ tr[iasc[, tr[ie=te ]nciuda doctorilor, ce-mi umbla\i mie cu do-doctorii. Otiliaseam[n[ cu mam[-sa. Tot a=a era, m`ndr[, \inea la cas[, dars[ nu te fi amestecat ]n treburile ei. +i c`nta bine la pian,clavirul de la ea a r[mas. +i cum ]\i spun, a=a se f[ceau nun\ilepe atunci. Dar doctorii, =i atunci ca =i acum, nu =tiau nimic.Numai doi au fost oameni =i jum[tate, doctorul Obedenaru =iDrash. Obedenaru venea ori ]n cupea, ori c[lare =i era ]nm[nu-=at =i cu \ilindru pe cap. Drash ]ns[ f[cea minuni, de-l pomenescto\i. S[ vezi cum a vindecat pe unul care credea c[-i intraseun sticlete ]n cap =i-i c`nta mereu ]n ureche. I-a spus azi, i-aspus m`ine c[ n-are nimic ]n cap, omul nu, zicea c[ are =idoctorul nu =tie, p`n[ ce Drash, f[c`ndu-se c[-l ascult[ maibine, i-a zis: „Mi se pare mie c[ ai dreptate, parc[-l aud =i eu!S[ vii m`ine, s[ \i-l scot“. A doua zi, neam\ul a f[cut rost de un

Enigma Otiliei

393

sticlete de la prinz[torii cu clei, =i, \in`ndu-l ascuns ]n m`n[, l-av`r`t pe ]nchipuit ]ntr-o odaie goal[, i-a dat un pumn zdrav[n ]nureche =i a l[sat s[ scape, pe furi=, sticletele din m`n[. „Aiv[zut cum a zburat? Acum e=ti s[n[tos.“ +i ]nchipuitul a crezut.He, he, he, he! M`ine-poim`ine, c`nd m-oi scula din pat, m-apuceu s[ zidesc cas[, cum nu s-a mai v[zut ]n Bucure=ti, cu c[r[mid[s[n[toas[ =i grinzi uscate, numai s[ g[sesc salahori ieftini.

B[tr`nul p[l[vr[gi a=a p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii, c`ndc`ntau coco=ii de rev[rsatul zorilor, apoi obosi =i adormi ]nsf`r=it cu punga de ghea\[ aplecat[, ca un fes, peste un ochi.Weissmann plec[, iar Felix st[tu treaz p`n[ la ziu[ ca s[ cru\epe Otilia. A doua zi mo= Costache p[ru absolut normal, darsim\ea oboseal[ =i amor\eal[ ]ntr-un picior c`nd c[lca. St[nic[]l g[si st`nd foarte grav pe un vas de noapte, cu cutia de tinicheasub un bra\ =i cu cheile ]ntr-alt[ m`n[. Atmosfera era infect[,patul tot era pres[rat cu glomotoace de mu=tar ud. }n sufrageriese \inu un mic consiliu de r[zboi, ]n care Olimpia =i Auricafur[ de p[rere c[, de vreme ce b[tr`nul este mult mai bine,m[car pentru pu\in[ vreme s[ se duc[ fiecare acas[. Aglae se]mpotrivi, admi\`nd doar o scurt[ retragere din partea fiec[ruia.Ea ]ns[=i se duse acas[ s[ se schimbe =i fu ]napoi dup[ ojum[tate de ceas, c`nd trimise pe r`nd pe Titi, pe Aurica =i peOlimpia. Casa era ocupat[ milit[re=te. Situa\ia era din ce ]nce mai sup[r[toare, =i Felix ]ntrev[zu cu spaim[ viitorul Otiliei,dac[ lucrurile ar fi continuat tot astfel. Cer`ndu-se b[tr`nuluibani pentru cheltuiala casei, acesta refuz[ sub cuv`nt c[ el num[n`nc[ =i se mul\ume=te cu pu\in lapte „dac[ r[m`ne de laal\ii“. Felix d[du el bani Marinei, ]ndemn`nd-o s[ nu spun[nimic despre asta Otiliei, fiindc[ era sigur c[ atunci fata nus-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cude-am[nuntul fiecare odaie, intr`nd p`n[ =i-n camera Otiliei=i a lui Felix, St[nic[, pe de alta, scotocea peste tot =i cioc[nea,]n c[utare de trape misterioase, p[zindu-se chiar de Olimpia,fiindc[, atunci c`nd aceasta intr[ dup[ el ]n salon, se r[sti:

— Ce te \ii, frate, dup[ mine, am =i eu nevoie de lini=te,dup[ at`ta zbucium, s[-mi adun ideile.

394

G. C[linescu

Cum aceasta ]nchidea u=a la loc, o chem[ ]n =oapt[, seuit[ pu\in prin odaie =i scoase din perete o miniatur[ cu ram[de filde=, pe care o ochise de mult, =i o v`r] ]n s`nul Olimpiei:

— Ascunde-o bine, s[ nu te vad[ soacr[-mea, [sta e unlucru de art[, trebuie p[strat ]n familie!

Pascalopol veni la pr`nz =i-i g[si pe to\i inamicii str`n=i lamas[ ]n sufragerie, chiar =i pe Vasiliad, care plecase =i apoi se]ntoarse, ca orice bun medic curant. }ntreb`nd pe b[tr`n cevoia s[-i spun[, sau s[-i dea, acesta ]i comunic[, f[r[ =optirede data asta, c[ nu poate s[ fac[ nimic acum, c[ i-au pusst[p`nire pe cas[, dar c[ are s[ se scoale el s[ fac[ r`nduial[.Peste c`teva zile ]ns[ avea s[-i „spun[“ ceva foarte importantpentru fe-feti\a lui. A treia zi, c`nd ocupan\ii casei se scular[,g[sir[ pe mo= Costache ]mbr[cat, plimb`ndu-se prin curte, cum`inile la spate =i inspect`ndu-=i c[r[mizile. Privea at`t deur`t la to\i =i avea ]nf[\i=area at`t de normal[, ]nc`t to\i ]=id[dur[ seama c[ e caraghios s[-l mai \in[ sub regimul arest[rii.Titi, Aurica, Olimpia plecar[, Aglae mai arunc[ o ]ntrebare:

— Cum te sim\i tu, Costache, s[ stau aici s[-\i ajut? Trebuies[ te ]ngrije=ti, Marina asta nu se pricepe la nimic.

Mo= Costache r[spunse posac:— N-am nevoie de nimic, las’, c[ are cine sa vad[ de cas[!St[nic[, dezam[git, simul[ entuziasmul:— Bravo, mo= Costache, ura, s[ ]ngropi to\i doctorii, care

nu =tiu nimic. Doctorii mi-au omor`t pe ]ngera=ul meu!Dumneata =i bolnav! A fost acolo o oboseal[, un pic de insola\ie.A= da tot s[ am eu s[n[tatea dumitale!

}n ziua urm[toare, mo= Costache goni pe to\i din cas[ rug`ndchiar pe Felix =i pe Otilia s[ plece p`n[ seara. Otilia se dusevesel[, cu sentimentul c[ b[tr`nul se f[cuse bine, ]nso\i p`n[la un loc pe Felix, apoi se desp[r\i =i Felix avu ]ncredin\areac[ fata merge la Pascalopol. B[tr`nul ]nchise u=ile =i ferestrele,trase perdelele =i, ]ntocmai ca ]n r`ndul trecut, se auzir[boc[nituri de ciocan ]n sufragerie. St[nic[ nu mai p`ndea lageam, fiindc[ era chiar ]n cas[. Intrase ]n odaia lui Felix, pu\indup[ plecarea acestora =i, ]nainte de a se ]nchide u=ile, se

Enigma Otiliei

395

cobor`se ]n ciorapi pe scar[ =i privise ]n sufragerie pe gauracheii, unde nu v[zuse mare lucru, dar putuse sa fac[ unelededuc\iuni dup[ natura zgomotelor. Apoi, g[sind u=a de dindos ]nchis[, fiindc[ b[tr`nul uitase s-o descuie, se urc[ din nou]n odaia lui Felix =i se culc[ de-a binelea ]n patul lui. T`n[rului]i spusese c[ venise de vreun ceas, s[-l mai ]ntrebe de una, dealta, =i adormise. Felix nu aminti de asta b[tr`nului, nev[z`ndnimic suspect =i, chiar dac[ b[tr`nul ar fi aflat, crez`nd c[ adeschis u=a ]nainte, n-ar fi b[nuit nimic. St[nic[ fu discret dedata asta, =i Olimpiei, care acum ]=i luase cartier ]n casap[rinteasc[, p`n[ la noi dispozi\ii, nu-i pomeni absolut nimicde ]nt`mplare. Mo= Costache =edea acum numai ]n sufragerie,a c[rei canapea o decretase pat, ]mbr[cat =i ]nvelit cu o p[tur[,cu cheseaua de tutun l`ng[ el, cu cheile =i cu tinicheaua debani. }ncuiase u=ile de la toate od[ile =i, c`nd avea nevoie deceva, trimitea numai pe Otilia =i pe Felix, ]n care avea]ncredere. Cu Aglae se ]mp[case, dar o privea piezi= c`ndaceasta, de c`teva ori pe zi, pretext`nd solicitudinea, venea]n cas[ =i d[dea ordine. Ceilal\i veneau =i ei, din c`nd ]n c`nd,trimi=i de Aglae. St[nic[, ]nso\it adesea de Vasiliad, era nelipsit=i se afla prin preajm[ chiar c`nd s-ar fi p[rut c[ nu este. Otilia]l g[si ]ntr-o zi ]n buc[t[rie, b`nd cafea. Zicea c[ numai Marinae ]n stare s[ respecte aroma cafelei ; a soacr[-sei era infect[.Pascalopol, din tact, venea mai rar =i convenise cu mo= Costachesa-l cheme atunci c`nd are nevoie de serviciile lui. Nu voia s[de=tepte b[nuieli ]n Aglae c[ ar urm[ri ceva, =i de aceea afectaoarecare r[ceal[ ceremonioas[ fa\[ de Otilia, a c[rei lini=temai trist[, ce e drept, dar ]ncrez[toare, ]i dovedea lui Felix c[se-nt`lnea cu Pascalopol. }n cele din urm[, Otilia ]ns[=i,v[z`ndu-l pe Felix adumbrit, m[rturisi:

— Felix, am observat c[ m[ suspectezi! Nu e=ti cumintedeloc. Eu sunt trist[ de papa =i foarte greu m-a= obi=nui cu ideeade a-l pierde. Oric`t de independent[ a= fi, ca fat[, simt nevoiaunei ocrotiri. Nu m[ pricep ]n nimic, papa nu mi-a dat nici oexperien\[. Tu, tu e=ti altceva. De devotamentul t[u nu m[]ndoiesc o clip[. Dar tu ]nsu\i e=ti f[r[ experien\[, am`ndoi avem

396

G. C[linescu

nevoie de un prieten mai ]n v`rst[, cum e Pascalopol. El n-arenici un folos din toate astea, ba ]=i face =i vorbe, ]ns[ areautoritate, =i chiar tantei Aglae ]i e ru=ine de el. Tu nu =tii cumsunt [=tia (Otilia f[cu un semn spre casa Aglaei), =i de ce m-amsperiat eu. Pentru mine este indiferent, m[ duc s[ dau lec\ii depian, poate m[ iei tu (Felix f[cu un gest de consim\ire exaltat[,]n vreme ce Otilia continua grav, f[r[ a da importan\[ propozi\iei),dar mi-e mil[ de papa. Dac[ papa ar fi bolnav, s[ nu se maipoat[ mi=ca din pat, =tii de ce sunt ]n stare? S[-i ia toate lucruriledin cas[ =i s[-l lase pe sc`ndura goal[. Tu singur, cu ochii t[i,ai v[zut cum s-au a=ezat la mas[, f[r[ s[ le pese de noi. Le eraru=ine deocamdat[, fiindc[ nu =tiau cum au s[ ias[ lucrurile,dar ne d[deau afar[ =i pe mine =i pe tine. Tu trebuie s[ air[bdare, s[ \i se dea conturile. Cu mama lor a=a au f[cut. Afost bolnav[ mult[ vreme, paralitic[, =i, v[z`nd c[ nu maimoare, i-au scos toate mobilele din cas[ =i au l[sat-o singur[.Papa a mai avut o sor[, mai mic[, care a r[mas v[duv[ =i s-a]mboln[vit de hemiplegie, se vede c[ asta e ]n familie. Neav`ndnici o avere, a fost internat[ ]n spital, unde a murit aproape defoame. Doctorii au aflat c[ avea frate =i sor[ boga\i =i au silit-os[ le cear[ ajutor. Ba i-au pl[tit tr[sura =i au venit p`n[ laAglae, ]n curtea c[reia a fost dat[ jos. Aglae a v[zut, ]ns[ a\ipat la to\i s[ se ascund[ ]n cas[ =i n-a ie=it, cu toate vaietelebolnavei. Birjarul, ]nduio=at, i-a blestemat pe to\i =i a dus-o]napoi la spital. Ca s[ nu se mai ]nt`mple s[ le vin[ pe cap, auticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscu\i care au aflat deescapada bolnavei de la vecini, dar comunicau c[ nu maitr[ie=te nici o rud[ de aproape =i c[ ei, ca s[-=i fac[ poman[,au s[-i trimit[, din c`nd ]n c`nd, c`te un pachet de alimente.+i =tii ce f[ceau? Duceau pachetul la nu =tiu cine, la Chitila,acela ]l da unui cheferist, cheferistul ]l d[dea unui birjar careavea pe cineva la spital, a=a c[ niciodat[ n-au putut s[ afle laspital cine trimitea pachetul =i de unde. A=a sunt [=tia, scumpulmeu. }nc`t, dac[ apelez la un prieten ]n v`rst[, cu experien\[,o fac ]n interesul lui papa =i al t[u, mai mult dec`t ]n al meu.Uite, acum te rog chiar s[ te duci la Pascalopol =i s[-l rogi s[vin[ dup[-amiaz[, c[ l-a chemat papa, cum a fost vorba.

Enigma Otiliei

397

Pascalopol veni, =i b[tr`nul puse pe Otilia =i pe Felixs[ p`ndeasc[ ]nt`i prin toat[ curtea =i apoi s[ se duc[ sus.Apoi, sug`nd un muc de \igar[, mo= Costache vorbiv[iet[re\:

— Am str`ns ni=te bani =i nu =tie nimeni, pentru Otilica,dac[ eram s[n[tos ]i f[ceam o c[su\[ colea, poate tot i-o fac.Dar ce-i al ei e pus deoparte.

— A=a? bravo, =tiam eu c[ e=ti om de isprav[! Dar cum ]ila=i? +tii, tu ai s[ tr[ie=ti ]nc[ mult[ vreme, doar mi-a spusSlratulat c[ n-ai nimic, ]ns[ vezi, de la o v`rst[ oarecare, omul]=i pune lucrurile ]n ordine, iat[, eu am f[cut de mult testamentul.

— Nu vreau testament, se indign[ b[tr`nul, n-am murit,s[-mi fac testament, ce trebuie s[ =tie =i al\ii ce-i dau eufe-feti\ei? Am pus trei sute de mii de lei la o parte din v`nzareacaselor. Aglae o s[ aib[ casa asta =i ce-o mai fi, s[ nu spun[ c[n-am grij[ de nepo\i. O s-o aib[ t`rziu, ]ncolo, c`nd oi muri =ieu, dar Otilichii vreau s[-i dau acum, s[ nu =tie nimeni, dec`teu =i dumneata. |i-i dau dumitale s[-i pui la banc[, pe numeleei, ]n secret.

— Bine, Costache, =i a=a e bine, chiar mai bine, fiindc[ nuse mai face discu\ie!

— A=a c[, b[tr`nul trase un fum din \igar[, fe-feti\a arezestrea ei.

— Foarte frumos! =i c`nd ai de g`nd s[-i dai la banc[?B[tr`nul f[cu un semn speriat lui Pascalopol s[ tac[, ]l trimisecu gestul la fereastr[, s[ priveasc[ ]n curte, ceea ce acela f[cu]ns[ cu obi=nuita lui demnitate.

— Vino-ncoace, =opti b[tr`nul.Pascalopol se apropie de canapeaua pe care fusese

aruncat[ o saltea. B[tr`nul apuc[ un col\ al saltelei dinspreperete =i-l rug[ din ochi pe mo=ier s[ trag[ =i el. Mo=ierultrase, r[sturn`nd pu\in pe mo= Costache, care nu voia s[ sedea jos de pe canapea cu ]nd[r[tnicia unei clo=ti, =i descoperiun pachet de jurnal legat cu sfori, ]l trase afar[ =i-l d[dub[tr`nului. Acesta ]l desf[cu mul\umit, umpl`ndu-=i plapumacu sfori de c`rpe =i cu jurnale, =i scoase trei pachete debancnote, legate =i ele cu sfori:

398

G. C[linescu

— {=tia sunt! murmur[ b[tr`nul, examin`nd atent cotoarele,cu teama de a nu se fi rupt ceva.

— Foarte bine, Costache! M[ duc la banca mea, cu carelucrez, banc[ solid[, pun s[ deschid[ un cont discret =i-\i aducm`ine scrisoarea b[ncii, adresat[ Otiliei, ca s[ nu fie nici o]ncurc[tur[.

— Nu-nu-nu! nu a-acum! protest[ Costache, spre surprindereamo=ierului. Mai am s[ primesc ni=te bani =i vreau s[-i ducemodat[, poate c-o s[ merg =i eu. Nu e nici o grab[. Banii [=tia ]i\in aici cu mine, s[ nu m[ fure punga=ii [=tia, tu singur =tiiunde sunt. C`nd oi vedea eu c[ nu mi-e bine, ]\i fac semn, =i tu]i iei =i faci ce \i-am spus eu.

— S[ fie cum zici tu, Costache, spuse, Pascalopol, dezilu-zionat, ]ns[ cum ]\i ]nchipui tu c[ pot eu, oric`t am fi de prietenivechi, s[ vin s[-\i iau banii de sub saltea, dac[, Doamne fere=te,ai fi bolnav? C`nd \i-a fost r[u, a fost aici paz[ militar[ ]n regul[.Doar cumva s[-mi dai o scrisoare c[ ai ]n depozit de la mineat`\ia bani, ca s[-i pot sustrage de la... de la succesiune... +iapoi =i asta e suspect. A=a, eu nu intru deloc ]n combina\ie.Doar m[ fac purt[torul sumei la banc[. E mai sigur, Costachedrag[, e =i mai onorabil, mai potrivit pentru delicate\ea fetei.Cum o s-o conving eu s[ primeasc[ de la mine o sum[ de bani,c`nd cu nimic nu pot s-o conving c[ sunt ]ntr-adev[r ai ei? Doars[-i spui =i ei!

— Nu-nu-nu! fe-feti\a s[ nu =tie, s[ afle =i ceilal\i =i s[-ispun[ vorbe grele!

— Atunci?Mo= Costache medit[ c`t[va vreme, sug`nd din \igar[, apoi

p[ru convins:— Am s[ \i-i dau, mai t`rziu, s[-i mai num[r o dat[, s[-mi

fac bine socotelile, dar \i-i dau m`ine, poim`ine, c`nd mai trecipe aici. }i =tii unde sunt, aici sub saltea. Acum m[ simt bine,sunt s[n[tos, poate g[sesc salahori, s[ fac =i cas[ cum =tiu eu.

B[tr`nul ]=i leg[ din nou h`rtiile ]n jurnale =i sfori =i depusepachetele sub saltea, cu ajutorul lui Pascalopol, care, dup[pu\in[ vreme, nemaiav`nd nici un rost, d[du s[ plece. C`nd

Enigma Otiliei

399

deschise u=a se izbi, piept ]n piept, cu St[nic[. Mo= Costacheizbucni:

— Ce tot p`nde=ti dumneata pe la u=i, n-am nevoie de spioni]n cas[ la mine, fiecare s[ stea la casa lui, ce, poate crezi c[am bani ]n cas[?

St[nic[ f[cu un gest jignit, privind cu ]n\eles spre Pascalopol:— Vezi cum e=ti dumneata, iubite unchiule, fiindc[ pot

s[-\i spun, ]mi e=ti ca un adev[rat unchi, am sl[biciunea asta.Adineauri picai, dar tocmai adineauri, s[ v[d ce mai faci, doaroameni suntem, nu s[lbatici. }ns[ vezi, eu nu m[ sup[r,dimpotriv[. Vioiciunea dumitale e semn de s[n[tate. Jos doctoriiidio\i! D[-te jos din pat mai bine, s[ mergem la plimbare, s[-\ipui oasele-n mi=care, s[ bei un pahar de vin bun. Dar poate nute ]nlesne=ti, n-ai bani ]n cas[, se-nt`mpl[, te-mprumut eu, cutoat[ s[r[cia mea, ]\i fac eu rost, doar dumneata e=ti cel maisolvabil om de pe lume.

La aceste cuvinte, aprehensiunea zugr[vit[ pe fa\a b[tr`nuluise =terse ]n bun[ parte.

— C`nd mi-o trebui, o s[-\i cer, se v[iet[ el, c[ n-am bani]n cas[ dec`t ce-a fost ]n cutie, o s[-\i cer eu, dac[ n-oi puteas[ merg ]n ora=.

}n loc s[ r[spund[, St[nic[ se-ntoarse spre Pascalopol =i zise:— Domnule, ce toamn[ superb[, alt[dat[ pe vremea asta

ningea. Totul se schimb[, p`n[ =i clima!Dar mo=ierul f[cu un semn de adio, cu bastonul, =i ie=i

pe u=[.}n tr[sur[, Pascalopol medit[ ]ndelung, cu b[rbia reze-

mat[ ]n m`nerul de argint al bastonului, care ]nf[\i=a capulunui ogar. Purtarea b[tr`nului era ca ]ntotdeauna generoas[,sentimental[, ]ns[ plin[ de ]ntortochieri avari\ioase, ]n laturamaterial[. Se putea foarte bine ]nt`mpla ca Costache s[moar[ ]nainte de a se fi decis s[ fac[ o situa\ie fetei. El,Pascalopol, \inea la Otilia p`n[ la sacrificiu =i se bucura deafec\iunea neanalizat[, dar sigur[, a ei. Ar fi vrut-o so\ie, arfi vrut-o fiic[ sau ceva ]ntre aceste dou[ ipostaze, care s[-iasigure dreptul de a o p[stra. Prin capul lui Pascalopol trecea

400

G. C[linescu

chiar =i extravaganta idee a unei c[s[torii numai de form[,protectoare, cu toate libert[\ile pentru Otilia. Ar fi putut celpu\in ie=i la bra\ o dat[ pe s[pt[m`n[ cu o fat[ a=a degra\ioas[. }ns[ cum ar fi fost cu putin\[ acum, ]n ]mprejurareac[ b[tr`nul ar fi murit, s[ se ocupe de Otilia, f[r[ jen[ dinpartea acesteia =i f[r[ b`rfeal[ din partea altora? Dac[ mo=Costache nu-i las[ nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-oocroteasc[ =i s-o ]ntre\in[ ca pe fiica lui, nu putea s[-i fac[nici m[car acele capricii pe care i le satisf[cuse ]n calitatede vechi prieten al casei, fiindc[ Otilia ar fi sim\it caritatea=i ar fi voit s[ tr[iasc[ prin propriile mijloace. S-o cear[ ]nc[s[torie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate c[ Otilia,exasperat[, iubitoare de lux, ar fi primit, ]n cele din urm[,dar mereu cu sentimentul constr`ngerii. El, Pascalopol, nu=i-ar fi putut da seama atunci dac[ Otilia ]l iubea cu adev[rat,sau numai accepta asisten\a lui acoperit[. Numai liber[,av`nd o zestre a ei, prietenia sau iubirea fetei era m`ng`-ietoare. Atunci o putea chema oric`nd ]n casa lui, ca =i ]nvizit[, deoarece ea n-ar mai fi avut b[nuiala constr`ngeriiprin caritate. Costache vrea cu tot dinadinsul s[-i dea baniOtiliei: trei sute de mii e o sum[ considerabil[. Chiar =i osut[ de mii de lei ar fi de ajuns pentru ea, fiindc[ doar aveas[ se m[rite. O sut[ de mii de lei cu cinci la sut[ dob`nd[face un venit anual de cinci mii de franci, suficient pentru ofat[ ca Otilia, care poate da =i lec\ii de pian. Dar dac[b[tr`nul am`n[ mereu =i moare ]ntr-o noapte, =i vine Aglae=i-i g[se=te banii? „Ce om, ce om, Costache [sta!“ Pascalopolse duse de-a dreptul acas[, ]=i puse halatul chinezesc, ceruo sticl[ de Vichy, pe care-l ]ndulci cu pu\in sirop, se plimb[prin cas[, c`nt[ pu\in din flaut, cu ]ntreruperi, menuetul dinD dur-Divertimento de Mozart, apoi trecu la registrele lui,le consult[ bine, iar se plimb[, cu m`inile la spate, lovindpalmele una ]ntr-alta, ]n prada celor mai ad`nci preocup[ri,umplu din nou un pahar de Vichy =i trecu hot[r`t la birou, ]nfa\a ma=inii de scris, la care ]ncepu s[ bat[ urm[toareascrisoare:

Enigma Otiliei

401

„Bucure=ti, 9 octombrie 1910Onor. Banca „AGRARA“

LocoV[ rog, ]n chip absolut confiden\ial, s[ deschide\i un cont

la Banca d-v. pentru domni=oara Otilia M[rculescu, vir`nd ]ncreditul acestui cont, prin debitul contului meu, lei 100.000,depozit c[ruia ]i ve\i acorda, sper, acela=i procent de 5%, ca =idepozitului meu. }mi rezerv dreptul de a v[ comunica datac`nd ve\i putea pl[ti dob`nzi sau acorda retrageri de capitalposesoarei fondului, pe care nu o ve\i aviza p`n[ atunci.Originea creditului r[m`ne strict secret[. Voi avea onoarea dea v[ da unele l[muriri personal.

Cu deosebit[ stim[,Leonida Pascalopol“

Leonida trase h`rtia din ma=in[ =i o isc[li cu m`na, o puse]n plic, scrise adresa, apoi puse plicul deoparte. Lu[ apoi oalt[ foaie de h`rtie, o v`r] ]n ma=in[ =i scrise:

„Bucure=ti, 9 octombrie 1910Onor. Banca „AGRARA“

LocoVa autorizez prin aceasta, la data c`nd dispozi\iunea v[

va fi comunicat[ de mine personal sau de legatarul meu, s[aviza\i pe d-ra Otilia M[rculescu de existen\a la Banca dv. acreditului de 100.000 lei =i s[-i pl[ti\i procente sau chiar s[-i]napoia\i depozitul care ]i apar\ine ]n deplin[ proprietate, cafiind f[cut din sume numai ]ncredin\ate mie, care ]ns[ ]iapar\in de drept.

Cu deosebit[ stim[,Leonida Pascalopol“

Pascalopol f[cu alt plic, sun[ feciorul, ]i d[du ]nt`ia scrisoares-o duc[ la banc[ =i-i ordon[ s[ cheme pentru a doua zi peavocat. Apoi ]=i lu[ flautul, se a=ez[ turce=te pe sofa, subcandel[, =i c`nt[ cu mai mult[ r`vn[ Menuetul lui Mozart.

402

G. C[linescu

O zi, dou[ dup[ aceasta, mo=ierul trecea din nou pe lab[tr`n =i-l ruga s-o lase pe Otilia s[ se plimbe cu el la =osea,ca s-o distreze pu\in, dup[ at`ta ]ngrijorare. Mai mult ]n glum[,Pascalopol ]ntreb[ pe mo= Costache:

— Hei, c`nd m[ chemi s[-mi dai zestrea Otiliei?— Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii ]n jos,

r[sucind \ig[ri.— M[i, Costache, glumi Pascalopol, \ie \i-e fric[ s[ sco\i

banii din m`n[. Tu n-ai auzit c[ oamenii care-=i fac co=ciuguldin via\[ sau morm`nt de veci nu mor cur`nd? Scap[-te de ogrij[, tr[ie=te =i tu ca un t`n[r!

— Dau, dau, bomb[ni b[tr`nul, ce-i al ei e pus deoparte!— Asta a=a e, zise Pascalopol, g`ndindu-se la contul de

la banc[.Costache z`mbi satisf[cut, crez`nd c[ e vorba de pachetul

de sub saltea.}n tr[sur[, mo=ierul lu[ o m`n[ a Otiliei ]ntre m`inile sale

=i-i vorbi a=a, semiglume\, semiserios:— Am s[-\i fac o comunicare, cu totul confiden\ial[, cu

condi\iunea s[-mi f[g[duie=ti c[ nu vei spune nimic nim[nui.Costache e un om de isprav[, cum m-a=teptam, =i a f[g[duits[-\i pun[ la o banc[, prin intermediul meu, o sum[ de banimai mult dec`t bunicic[. De case n-ai nevoie, de surp[turi decelea. }n chipul acesta nu te cer\i cu cocoana Aglae =i nimeninu face nici o opozi\ie, ne=tiind de existen\a banilor. Mi-af[g[duit, ]\i zic, dar =tii c`t e de greoi Costache, de=i are inim[bun[. Totu=i am smuls un acont bun, ]nc[ o dat[ te rog s[ nu-ispui nimic lui, nici nim[nui, altfel strici totul, am c[p[tat de lael o sut[ de mii de lei, cu ]ns[rcinarea de a-i pune la o banc[pe numele dumitale. Nu te vei folosi de ei, deocamdat[, fiindc[dac[ vede lumea c[ ai bani, intr[ numaidec`t la b[nuieli =i-ibate capul lui Costache s[ nu-\i mai dea nimic. Dar ]i veifolosi exact ]n momentul c`nd ]\i va lipsi sprijinul altora. E=tideci o fat[ independent[, cu zestre deloc neglijabil[. Ce nupo\i cump[ra cu o sut[ de mii de lei? O mo=ie stra=nic[. Acumpot s[-\i fac curte ca orice pretendent, ad[ug[ Pascalopol,

Enigma Otiliei

403

galant, s[rut`ndu-i m`na =i pe o parte =i pe alta. Acum e=ti opartid[ bun[. Dac[ nu m[ vrei ca pretendent, r[m`n bunulprieten al dumitale de totdeauna cu care nu te sfie=ti s[ faciescapade. Po\i fi pupila mea, putem s[ ne aventur[m ]n lume,cum am mai f[cut. Nu mi-ai datora nimic, fiindc[ ai aveaat`\ia bani c`\i trebuiesc pentru ]ntre\inerea gra\ioasei dumitalepersoane. E=ti mul\umit[?

— Bietul papa, zise Otilia, ]nduio=at[, =tiam eu c[ el e unom bun! Nu-mi trebuie nici un ban, dar ]mi pare bine c[ seg`nde=te la mine. Desear[ am sa-i c`nt la pian!

Acas[, Felix =edea cu capul ]n palme, la mas[, ]n fa\acaietului, ]n care scrisese, preocupat ca =i Pascalopol deproblema Otiliei, urm[toarele r`nduri:

„Am jignit-o pe Otilia, vorbindu-i mereu de protec\ie =i debani. Nu trebuie s[ fiu a=a de orgolios de averea mea, pecare n-am meritat-o, =i s[ scot ochii lumii cu ea. Trebuie s[m[ port modest, discret, spre a nu scoate ]n eviden\[ situa\iacritic[ a Otiliei. Trebuie s[-i spun adev[rul, c[ am nevoie deprezen\a ei.“

404

G. C[linescu

XIX

— Nu =tiu ce-am s[ m[ fac cu Costache [sta, zicea Aglaela mas[, unde erau aduna\i to\i ai ei, inclusiv St[nic[, niciodat[n-am fost sup[rat[ ca acum. Moare, Doamne fere=te, m`ine-poim`ine, c[ci la altceva nu te po\i a=tepta c`nd un om ac[zut o dat[ lovit de dambla, =i eu nu =tiu deloc cum staulucrurile lui. El a v`ndut localul lui Iorgu, ce-a f[cut cu banii?unde-i \ine? Dac[ i-a pus la vreo banc[, cine-o =tie? Ori ]i \ine]n cas[ =i-i fur[ cineva, ]n z[p[ceal[. Pe Marina nu pun eutemei, e ]n stare s[ =i fure, am mai prins-o eu. Te f[ceai tare =imare, domnule, zise Aglae c[tre St[nic[, c[ afli toate, =i v[dc[ n-ai f[cut nici o isprav[.

— Recunosc, spuse St[nic[, modest ca niciodat[, n-am pututs[ aflu nimic.

— Pe urm[, a= vrea s[ =tiu =i eu, a f[cut vreun testament,n-a f[cut?! De unde s[-l iau eu testamentul, dac[ el nu spunenimic? Dac[ nu-l g[sesc sau i-l fur[ cineva?

— Atunci dumneata, mam[-soacr[, zise St[nic[, fiind unic[mo=tenitoare de drept, iei tot, vreau s[ zic tot ce se vede.

— L[s[-m[ ]n pace, se r[sti Aglae, ca =i c`nd St[nic[ eravinovat de lipsa testamentului, iau casa, c[ nu-mi ]nchipui c-os[ aib[ neobr[zarea s-o lase pe m`ini str[ine, dar banii, b[ni=oriipe care i-a cules el v`nz`nd bun[tate de acareturi, cine-i ia?

— }i ia Otilica! declar[ St[nic[, imperturbabil =i cu diminutivinten\ionat.

— Ba te rog s[ la=i gluma, e ]n joc viitorul, viitorul copiilor =ial Olimpiei dumitale. Dac[ ai fi mai con=tient, n-ai face haz.

— Eu nu sunt con=tient? observ[ cu umor St[nic[. }mi parer[u! Eu p[zesc zi =i noapte, dar nu pot s[ fac imposibilul ]ndefinitiv, am =i eu pu\in[ jen[, sunt uman, ce vrei, nu pot s[

CUPRINS

Enigma Otiliei

405

m[ duc s[-i vorbesc b[tr`nului de testament =i de mo=tenire. Eca =i cum l-a= ]ntreba cum vrea s[-i fie co=ciugul.

Aglae nu se l[s[ de loc impresionat[ de parada umanitar[a lui St[nic[ =i d[du noi ordine:

— S[ nu sl[bi\i din ochi nici o clip[ casa de dincolo. Unuls[ stea tot prin curte pe l`ng[ gard, c[ doar e cald ca =i vara, =ialtul s[ se duc[ din c`nd ]n c`nd pe dincolo, s[ ]ntrebe peCostache cum ]i mai este, dac[ vrea ceva. S[ b[ga\i de seam[s[ nu ia nimeni nimic din cas[, s[ nu ias[ nici c-un pache\el.S[ m[ chema\i pe mine numaidec`t. Bine ar fi s[-l trage\i delimb[ pe Costache, dar fin, dac[ a f[cut sau nu testament.

Titi, incapabil de subtilit[\i, se mul\umi s[ se plimbe princurtea vecin[, f[c`ndu-se c[ ia schi\e sau s[ priveasc[ pe pere\iidin od[i ca s[ copieze ]n acuarel[ un tablou ori o fotografie.B[tr`nul nu-i d[du ]ns[ voie s[ stea dec`t l`ng[ el ]n sufragerie,trimi\`ndu-l cu Felix s[ aleag[ =i s[ se ]napoieze. }ntr-o zi,plictisit, ]l puse s[-i povesteasc[ ce-a v[zut la cinematograf,unde el nu fusese niciodat[. Titi, narator din pl[cere, ]ncepu:

— }nt`i arat[ un pu\ cu roat[, pe urm[ vine o fat[ cu og[leat[ mare, apoi apar doi b[tr`ni, un mo= =i o bab[ carevorbesc ]ntre ei, pe urm[ arat[ cum trage fata g[leata dup[ ea,baba se r[ste=te la ea =i mo=ul o love=te cu un bici, apoi arat[pe fat[ ]nchis[ ]ntr-o odaie goal[, m`nc`nd un codru de p`ine,apoi e noapte =i fata deschide geamul.

— Ce-i asta, ce ]nseamn[ asta? ]ntreb[ iritat mo= Costache.A=a e la cinematograf?

— A=a e! r[spunse naiv Titi.— Dac[ e a=a, e ur`t! constat[ b[tr`nul =i nu vru s[ mai

asculte.B[tr`nul nu b[nuia c[ Titi nu ]n\elegea afabula\ia filmelor

=i le confunda cu o succesiune de imagini, a c[ror sintez[ nuera ]n stare s-o fac[, fiindc[ nu pricepea nici inscrip\iile ]nfran\uze=te. C`nd filmul ]i pl[cea mai mult, atunci Titi ]=iprocura un program cu desene sau fotografii de actori dincolec\ia Pathé-Frÿres =i le copia ]n pastel sau ]n acuarel[.

Olimpia nu =tiu s[ vorbeasc[ b[tr`nului dec`t de Aglae,Aurica =i ceilal\i care „\in foarte mult, unchiule, la dumneata“,

406

G. C[linescu

ceea ce nu provoc[ din partea lui mo= Costache dec`t ni=temorm[ituri incredule. Aurica ]i vorbi de tragedia fetelor f[r[noroc =i-i povesti ]nt`mplarea unei fete „nici frumoas[, nicide=teapt[„, c[reia un unchi bogat i-a f[cut zestre, ]nlesnindu-im[riti=ul. Mo= Costache tu=i violent =i supse \igara, dar nu-=id[du nici o opinie asupra datoriei unchilor. Aglae ]n\elese c[marea chestiune trebuia dezb[tut[ direct ]ntre ea =i b[tr`n, =i]ntr-o zi se a=ez[ grav[ ca un judec[tor ]n fa\a lui =i-i f[cuaceast[ predic[:

— Costache, trebuie s[-\i vorbesc ca sor[, fiindc[ v[d c[tu nu e=ti prev[z[tor. De acum ]ncolo suntem ]n v`rst[, =imult nu mai avem de a=teptat. Este =i via\[ =i moarte. Cesperan\[ s[ mai am eu: ca m`ine sapa =i lopata (b[tr`nul sef[cu palid). Omul cu cap ]=i pune lucrurile ]n regul[, se mai]ngrije=te =i de suflet. Doamne fere=te, vine o moarte, ai v[zutcum ai c[zut jos...

— La-la-las[-m[-n pace, las[-m[-n pace, strig[ sugrumatb[tr`nul c[tre imposibila Aglae.

—Ce s[ te las ]n pace, spun ce-i adev[rat! Dac[ mori, nu=tie omul unde s[ caute banii s[-\i fac[ cele cre=tine=ti. Oameniib[tr`ni mai merg pe la biseric[, se mai spovedesc, ]=i pun banide ]nmorm`ntare deoparte, haine curate...

— La-la-las[-m[-n pace, c[ n-am murit! Pleac[ de aici, c[n-am murit! strig[, din nou livid, Costache.

— Degeaba te superi, ca sor[ sunt datoare s[-\i spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt sor[ =i nu =tiu de locde rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pusbanii lua\i din v`nzare, ce avere ai, ce datorii, toate astea nule =tiu. Poate =i un str[in s[-\i ia tot, =i eu ca sor[ nu pot s[ zicnici pis, fiindc[ n-am cuno=tin\[ de nimic. G`nde=te-te c[ ainepo\i, e Titi care trebuie ]ntre\inut p`n[-=i face un rost, iarAurica nem[ritat[, Olimpia =i ea st[ ca vai de lume. Eu deunde s[ le dau, c[ =tii ce am. Pensia lui cela, pe care nu vreaus[-l numesc? Fleac. Datoria ta e s[ la=i tot familiei tale, s[-idai numai acolo dou[-trei mii de lei =i fetei [leia, s[ aib[ =i eaun ban p`n[ =i-o g[si un rost, c[ doar e fat[ mare. Nu e=ti dator

Enigma Otiliei

407

tu s[ ai grij[ de o fat[ care nu e a ta. Nici nu-mi trece pring`nd c[ ai s[ faci altfel, ]ns[ pentru asta trebuie s[ faci oregul[, s[-mi spui toate socotelile tale, s[ =tiu de unde s[ leiau, la un caz de nevoie. Nu trebuie s[ te sperie asta, fiindc[nu moare nimeni dac[ pune ordine ]n afacerile lui. Dimpotriv[,am v[zut oameni care s-au ]mp[rt[=it, =i-au f[cut testamentul,=i pe urm[ au tr[it ani de zile. Ascult[, Costache, spune-mimie, ai f[cut vreun testament, ceva, ori te-ai g`ndit s[-l faci?

— Treaba mea dac[ l-am f[cut sau nu, zise sup[rat mo=Costache.

}ncerc[rile de felul acesta r[m`n`nd infructuoase, Aglaese mul\umi, din pruden\[, s[ aminteasc[ lui Costache c[ efoarte bine pentru un b[tr`n „s[-=i vad[ de suflet din c`nd]n c`nd“.

— Vax, suflet! zise St[nic[, fa\[ de to\i ai familiei, str`n=i]n jurul canapelei lui mo= Costache ]n ziua de Sf`ntul Dumitru.Prostii, prejudec[\i, ca s[ se ]ndoape popa cu b[ncu\e. Fugi\ide-aici. Azi suntem ]n secolul progresului, al luminii, r`de deastea =i copilul din albie.

Aglae se ]nchin[, ]n semn de protest, iar Olimpia se ar[t[v[dit scandalizat[, far[ s[ fie ]n stare s[ spun[ vreun argument.Mo= Costache, morfolind \igara ]n din\i, era atent =i ]ncruntat.

— Ce e aia suflet, ]ntreb[ St[nic[ cu ironie victorioas[,spune\i-mi ce e aia suflet? Sufletul e suflul, adic[ suflarea,respira\ia, anima, cum zic latinii; sufli? ai suflet! nu mai sufli?te-am dus la gunoi. Cum adic[, puiul de g[in[ pe care-lm`nca=i s[ n-aib[ =i el suflet, iar dumneata, mam[-soacr[, s[te duci ]n rai? Ori supravie\uim to\i, de la r`m[ p`n[ la om,ori nu e nimic. Dar v[ spun eu, pe onoarea mea, c[ Dumnezeuare alte treburi dec`t s[ p[zeasc[ sufletul dumitale. S[-\i spun[amicul (St[nic[ ar[t[ pe Felix) ce e omul. Pe mine, c`nderam student, m-a dus un prieten medicinist la morga unuispital. Ce s[ vezi dumneata? }ntr-un fel de magherni\[ cugeamuri mari erau vreo c`teva mese de brad cu sc`ndurasub\ire, pu\in ]ndoit[ =i cu o gaur[ la partea din mijloc, iardedesubt o g[leat[. Un om cosea repede cu o undrea pieptul

408

G. C[linescu

=i p`ntecele unui mort. Ma\ele erau violete ca ni=te g[itanebine ]mp[turite, iar coastele erau date frumu=el de o parte =ide alta =i aveau seu pe dedesubt. Pe urm[ am v[zut cu ochiimei cum ]l aruncau ]n camion. Unul ]l \inea de cap, altul depicioare, ]l leg[na pu\in pentru ca s[-i dea v`nt =i ]l aruncadeasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul?}n cap? }n piept? }n picior? }n ce e sufletul?

— Mai las-o, St[nic[, cu prostiile tale! ]l mustr[ Olimpia,f[c`nd un semn cu ochiul c[ asta face r[u b[tr`nului.

}nc[p[\`nat, St[nic[ izbucni cu flac[r[ mai mare, ca unfoc stropit cu gaz.

— S[-\i spun eu unde te duci dup[ moarte, c-am fost c`nddezgropa un mort s[-l pun[ ]n loc de veci. Ia, ni=te oase acolopline de p[m`nt =i p[rul, c[ p[rul rezist[.

Mo= Costache, ]nsp[im`ntat, ]=i trecu m`na peste cap, dar,ne]nt`lnind nici un fir de p[r, respir[ u=urat, ca =i c`nd ar fi fostsc[pat de moarte.

St[nic[ nu st[tu mult pe pozi\ia de esprit fort =i trecu laextrema opus[, c`nd fu singur cu b[tr`nul. Era limpede c[,incon=tient, tr[d`ndu-=i preocup[ri l[untrice, ori inten\ionatc[uta s[-i vorbeasc[ b[tr`nului numai de moarte.

— Iubite mo=ule, are =i religia rostul ei, c[ doar n-ar fi luptatpentru ea at`\ia oameni superiori. Deun[zi am vorbit =i eu a=a,ca s[-i fac s`nge r[u soacr[-mei, dar, ]n fond, s[-\i spun drept:cred. Am v[zut oameni de =tiin\[, savan\i, care merg la biseric[.A=a s[ =tii: religia =i =tiin\a merg m`n[ ]n m`n[, =i am`ndou[descoper[ cu mijloacele lor, credin\a =i ra\iunea, puterea luiDumnezeu. De c`nd a murit Reli=or, am meditat ad`nc, mi-amscrutat sufletul =i am zis: na\ia noastr[ s-a ap[rat cu credin\a deturci, de t[tari =i de to\i du=manii. Rom`nul e cre=tin ortodox. Eusunt rom`n, deci m[ rog lui Dumnezeu. +i apoi =tii ceva? Exist[for\e misterioase, domnule, pe care nu le poate p[trunde nicicel mai mare savant! Parc[ ce suntem noi fa\[ de atotputernicialui Dumnezeu? Vax! Am v[zut oameni cu piciorul ]n groap[ pecare-i condamnau to\i doctorii mari =i au sc[pat cu slujb[bisericeasc[. M[ bat cu pumnul ]n piept c[ n-am f[cut maslu

Enigma Otiliei

409

pentru ]ngera=ul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual,=i e ]nfr`nt de misterul universului =i se ]ntoarce la ]n\elepciuneapoporului. }n ad`ncul sufletului meu am fost totdeauna cre=tinortodox, dar de-aici ]ncolo devin practicant: am s[ postesc, s[\in tradi\ia, s[ dau exemplu eu ca intelectual, ca om luminat cesunt, noilor genera\ii. Ascul\i, unchiule? }\i comunic cevaconfiden\ial. Mi-a spus un preot b[tr`n, om ]nv[\at, om sf`nt, c[nimic nu ]nt[re=te sufletul mai mult dec`t confesiunea. Mistermare, dar a=a e, =i eu pot s[-\i dau =i ra\iunea =tiin\ific[. He, hei,St[nic[ e profund, degeaba ]ncerca\i dumneavoastr[ s[-l lua\ipeste picior. Vrei s[-\i spun ra\iunea =tiin\ific[? Orice om arecon=tiin\[ moral[, c[ci asta ne deosebe=te de animale, care neapas[, oric`t am c[uta s[ facem noi pe pezevenghii. Bun[oar[,am avere =i am l[sat pe altul s[ sufere, atunci con=tiin\a m[munce=te f[r[ voia mea =i-mi intoxic[ s`ngele. Dac[ ]ns[ spunduhovnicului: preasfinte, am f[cut pe cutare s[ sufere, sunt unp[c[tos, se descarc[ con=tiin\a, se purific[ s`ngele, pe legeamea! D-aia tr[iesc babele at`ta. Apoi mi-a mai spus p[rintele =ialtele, =i ]n adev[r c[ are dreptate: omul str`nge p`n[ la o vreme,dar apoi nu mai are nici un sens s[ adune. Ce-o s[ mai tr[ie=ti?s[ zic cincisprezece-dou[zeci de ani („ca m`ine te-ngrop“, g`ndiSt[nic[ ]n sine). Copii n-ai, purcel n-ai, c[\el n-ai! Arunc[,domnule, banii ]n dreapta =i-n st`nga, petrece, f[-\i poftele, c[ci=i asta e cre=tinesc, fiindc[ tr[ie=te un negustor rom`n dup[dumneata =i te binecuv`nteaz[. De altfel e =i o lege economic[:bog[\ia ]nseamn[ circula\ie. Intr[ ]n circula\ie, domnule. Adic[ce urm[re=ti dumneata, hai? Ca dup[ o via\[ de economii, cadup[ o existen\[ c[lug[reasc[ s[ vie soacr[-mea s[-\i ia tot =i s[petreac[ cu averea dumitale? Evident, e sora dumitale, dar ea aavut partea ei, =i dumneata ai avut-o pe a dumitale. Fiecare aavut talantul lui, cum zice la Sf`nta Scriptur[. Dumneata ai fostom muncitor, de isprav[, ai sporit talantul, deci e merituldumitale. O s[ vie Titi s[ se r[stoarne picior peste picior ]nfotoliurile dumitale =i-o s[ m[n`nce cu femeile ce-ai str`ns ovia\[ ]ntreag[ prin munc[ cinstit[. A=a e via\a.

B[tr`nul ]n\elegea foarte bine manevrele, =i ale Aglaei, =iale lui St[nic[ =i nu se l[sa intimidat sub raportul pecuniar.

410

G. C[linescu

Ve=nica amintire a mor\ii ]ns[ ]ncepuse s[-l ]nfrico=eze. O dat[cu limpezimea creierului, disp[ruse euforia =i se ]ncuibasespaima. Nu se g`ndise niciodat[ la moarte, nu mersese labiseric[, n-avusese nici o convingere nici ]ntr-un fel, nici]ntr-altul, deoarece sufletul tot ]i fusese absorbit ]n realitateaexisten\ei. Mo= Costache credea ]n adev[rul c[r[mizilor dincurte, al tutunului, al banilor din pachet =i nu-=i putea ]nchipuinici raiul f[r[ aceste elemente. Frica lui era obscur[, instinctiv[=i era ]nso\it[ mai ales de ipoteza halucinant[ c[ s-ar putea s[vin[ o clip[ ]n care to\i s[-l jupoaie, s[-i ia totul, sa-l scoat[ dincas[, ]n vreme ce el vede =i nu se poate mi=ca. Astfel se ]nf[\i=amoartea lui mo= Costache: ca un furt total agravat cu paralizieintegral[ =i etern[. O mai mare pedeaps[ dec`t s[ vezi asta =is[ nu po\i face nimic nu i se p[rea c[ poate fi. Noaptea visa c[vrea s[ fug[, dar e \inut ]n loc de noroaie v`scoase sau de ostranie ]n\epenire a membrelor inferioare, ori visa c[ se ceart[cu Aglae =i cu copiii ei. Visa c[ ho\i ]i legau picioarele cufr`nghie, c[ pica de sus cu capul ]n jos. Mai des visa g`ndacimul\i, mari =i negri. C`nd se culca dup[-amiaz[, vedea mereuun dric cu mul\i cai trec`nd peste el.

De=i la ]nceputul lui noiembrie vremea se stric[, =i ploim[runte, fumegoase ]ntristar[ ora=ul, mo= Costache, devenittare din fric[, ]=i puse ]n g`nd s[ ias[ din cas[. Pentru astaavea nevoie de precau\ii mari, ca nimeni s[ nu-i fure banii.G[si ]ntr-un dulap un fel de p`nz[ tare, cam ca aceea din carese face foaia de cort =i o d[du Otiliei s[-i fac[ ]n s[cule\ binecusut cu un cordon la gur[. Tot Otiliei ]i d[du ]ns[rcinarea dea-i face ]n spatele pantalonilor un buzunar interior ]nchis cutrei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisf[c[tor, ]ns[ spre maimult[ siguran\[ b[tr`nul mai trase o cus[tur[ cu sibia=, str[b[-t`nd chiar stofa. }n pung[ r[sturn[ m[run\i=ul de argint pe care-l\inea de obicei ]n cas[, ]n cutia de tinichea, pentru nevoilezilnice, iar ]n buzunar ]ndes[ pachetele cu h`rtii. Ca nu cumvas[ se desfac[ nasturii, prinse deschiz[tura de sus a buzunarului=i cu dou[ ace de siguran\[, iar peste mijloc se leg[ cu o curealat[ (nu purta niciodat[ bretele). A=a ie=i ]n ora= de mai multe

Enigma Otiliei

411

ori mo= Costache. Seara, ]ns[, ]=i punea s[cule\ul sub pern[=i pantalonii sub saltea. V[z`nd c[ b[tr`nul pleac[ de acas[,St[nic[ se hot[r] s[-l p`ndeasc[, mai mult din curiozitatedec`t din vreun interes, =i avu norocul s[ prind[ momentulc`nd b[tr`nul ie=ea din cas[. De=i erau orele cinci, afar[ era]ntuneric, =i cea\a ud[ ]mpiedica vederea la distan\e mari.}nvelit ]ntr-un palton gros =i verzui de vechime, p[=ind m[runt,b[tr`nul mergea cu capul ]n jos, privind c`nd la dreapta, c`ndla st`nga. O lu[ spre Sfin\ii Apostoli, apoi ie=i la pod, st[tupu\in la ]ndoial[. („Te pomene=ti, ghiujul, ]=i zise urm[ritorul,c[ merge dup[ aventuri erotice!“) O lu[ pe Calea Victoriei]nspre Po=t[. („Se duce la o banc[, l-am prins“, g`ndi St[nic[.)Apoi urc[ pe bulevard ]n sus, trecu la statuia lui Br[tianu =i seopri ]n fa\a unei case cu etaj, peste drum de Ministerul deDomenii =i Agricultur[, privind ceva pe zid. (,,Ce dracu caut[[sta? — se mir[ St[nic[, te pomene=ti c[ are vreun avocat!“)Dup[ oarecare ezitare, b[tr`nul disp[ru ]n[untru. St[nic[ seapropie iute de cas[ =i v[zu c[ pe zid se afl[ firma unui doctor.(„Ei, comedie!“) F[r[ a mai sta la ]ndoial[, se urc[ ho\e=te pesc[ri =i ajunse la vreme, spre a vedea c[ b[tr`nul intrase chiar]n apartamentul doctorului =i nu ]n alt[ parte. („}mi pun capulc[ are o boal[ ascuns[, din tinere\e, =i se trateaz[!“) }nc`ntatde descoperire, St[nic[ nu mai a=tept[ ie=irea b[tr`nului =ise-ntoarse repede cu tramvaiul acas[, adic[ la Aglae.

— Nu =ti\i unde se duce mo= Costache? ]ntreb[ el, a\`\[tor.— Unde?— La doctor! S[ =ti\i c[ are o racil[ secret[!— N-are nimic, ]l asigur[ Aglae, ]l cunosc eu bine. Toat[

via\a a fost s[n[tos. A devenit grijuliu!B[nuiala Aglaei era cea adev[rat[. }ncep`nd s[ iubeasc[

via\a, b[tr`nul voia s[ =tie bine ce boal[ are, =i fiindc[ aveaimpresia c[ doctorii adu=i ]n cas[ ]l min\eau, ]=i puse ]n g`nds[ consulte el un neprevenit. }n acela=i scop ]ntrebase pe Felixce doctor e mai bun =i mai ieftin. Doctorul la care intr[ pl[cub[tr`nului. Avea mina serioas[, u=or ]ncruntat[, a unui om de

412

G. C[linescu

cincizeci de ani, vorbea pu\in =i grav, dar cu mult[ polite\e =ichiar bun[tate.

— De ce suferi dumneata? ]ntreb[ el pe mo= Costache.— Nu-nu suf[r de nimic. V-r-r-reau s[ =tiu, fiind ]n v`rst[,

dac[ sunt s[n[tos =i ce trebuie s[ fac ca s[ nu m[ ]mboln[vesc.— Foarte frumos. Sunte\i prudent. V[ rog, dezbr[ca\i-v[.Doctorul examin[ atent pe mo= Costache, dar f[r[ am[nun\imi

exagerate. F[cu o ausculta\ie sumar[, palp[ =i percut[ ficatul,ascult[ inima =i zise:

— N-ave\i nimic la examenul somatic, =i dup[ toateaparen\ele sunte\i un om s[n[tos. Doar un tonus mai accentuatal inimii.

— Va s[ zic[, n-am nimic? vru s[ se asigure mai bineb[tr`nul.

— Ai v`rsta, r`se doctorul, care e =i ea o boal[! Dar d[-mivoie, ad[ug[ el, privind ]n ochi pe b[tr`n, n-ai avut nici unaccident, a=a, vreo pierdere de cuno=tin\[, dureri mari ]n \east[?

Prins ]n u=a ]ntreb[rii, b[tr`nul m[rturisi:— Ba-ba a-am c[zut jos de aprindere la cap!— Ei, vezi? S[ nu se mai ]nt`mple! Trebuie s[ \ii diet[, s[ nu

fumezi, s[ nu bei alcooluri, s[ duci un regim descongestionant.Am s[-\i dau o re\et[, dar s[ =tii c[ totul depinde ]n primul r`ndde regim. De altfel, de acum ]ncolo evit[ sup[r[rile, distreaz[-tecalm, f[r[ irita\ii. Ai vreo avere?

— A-a-am ceva... pu\in... c`t ]mi trebuie am! se b`lb`i mo=Costache, pun`nd instinctiv m`na ]n buzunarul pantalonilor.

— Cu at`t mai bine!— +i... =i n-am nimic? mai ]ntreb[ mo= Costache.— Nimic, domnul meu, zise bl`nd doctorul, dec`t un

organism care trebuie menajat. Eu ]nsumi, dac[ a= comite oimpruden\[, a= fi primejduit s[ fac o congestie. Deci m[sur[,ca s[ te folose=ti =i mai departe de fizicul dumitale rezistent.

— +i... s[ fumez n-am voie?— Nu!B[tr`nul ]=i str`nse bine haina la piept =i merse spre u=[,

urm[rit de ochii calmi ai medicului. Acolo ]=i aduse aminte c[

Enigma Otiliei

413

trebuie s[ pl[teasc[. Felix ]i spusese c[ doctorul ia dou[zecide lei. Dup[ mari c[ut[ri prin buzunare, mo= Costache scoasedou[ piese de cinci lei, depuse una pe biroul doctorului, re\in`ndpe cealalt[ ]n podul palmei =i a=tept`nd un gest de aprobare.Dar medicul era impenetrabil. Atunci l[s[ =i piesa cealalt[ =iporni m[runt pe u=[ afar[, f[r[ s[ priveasc[ ]napoi.

Doctorul d[duse b[tr`nului o re\et[, =i acum acesta, dup[oarecare ]ndoieli, se hot[r] s-o fac[. Se l[s[ ]n jos pe bulevard =ise opri la o farmacie, peste drum de cinematograful „Minerva“.

„Aici trebuie s[ fie scump!“ g`ndi mo= Costache, dup[ ced[du c`teva t`rcoale prin fa\a u=ii, impresionat de dulapurile baroce=i bocalele de por\elan. Merse mai jos, unde ]nt`lni o drogherie.Socotind c[ drogheria vinde mai ieftin, intr[ ]n[untru. Droghistulregret[. I-ar fi f[cut una mai simpl[, cu prafuri, dar aci era unlichid de b[ut, pentru care n-avea toate elementele. Mo= Costacheo lu[ pe Calea Victoriei, ]nspre Po=t[, ]n Lipscani =tia o farmacie.Intr[, d[du re\eta =i fu invitat s[ a=tepte. Farmacistul puse tocmaim`na pe flacon c`nd b[tr`nul, ]nsp[im`ntat, ]ntreb[:

— Vreau s[ =tiu ]nt`i c`t cost[.Farmacistul ]l privi pu\in cam mirat, c[ut[ ]ntr-un repertoriu,

f[cu o mic[ socoteal[ =i declar[ c[ doctoria asta cost[ doi lei=i cincizeci de bani.

— E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate?— Nu se poate, ce vorb[ e asta? Dumneata nu =tii c[ aici

pre\urile sunt fixe?— A=a? Atunci, se r[zg`ndi mo= Costache, n-o mai fac.Farmacistul ]i arunc[ re\eta =i se ]ndrept[ spre alt client.

B[tr`nul merse ]ncet p`n[ ]n strada Sfin\ii Apostoli, unde era oalt[ farmacie. Acolo ]ntreb[ pur =i simplu:

— C`t ar costa s[-mi faci re\eta asta?— Doi franci =i optzeci! r[spunse farmacista, dup[ oarecare

contemplare a foi\ei.Mo= Costache lu[ re\eta, ie=i ]n strad[, st[tu pe g`nduri, apoi,

]ncet-]ncet, se ]ntoarse din nou ]n Lipscani, la ]nt`iul farmacist=i comand[ doctoria. Economisise treizeci de bani. La ]ntoarcere,observ[ lumina ]n mica bisericu\[ de l`ng[ Societatea de tir =i,

414

G. C[linescu

obosit, g[si cu cale s[ intre ]n[untru. C`teva babe d[deau acatiste=i se ]nchinau lung pe la icoane, s[rut`ndu-le zgomotos. Undasc[l mo\[ia ]ntr-o stran[, sco\`nd pe nas litanii f[r[ sf`r=it.Mo= Costache, fascinat de sclipirea altarului =i de ]ng`natulc`nt[re\ului, se sim\i p[truns de evlavii =i ]ncepu s[ se ]nchinelarg, cu m`na dreapt[, ]n vreme ce cu st`nga ]=i pip[ia loculbanilor. Se g`ndi c[ Dumnezeu nu se putea s[ nu-l vaz[ pe el,care se g`ndea la viitorul Otiliei =i-i f[g[duise at`\ia bani, =imai ales n-avea s[-ng[duie ca el s[ moar[ ]nainte ca Otilia s[aib[ un rost, fiindc[ mai bun[ dec`t banii e tot ocrotireap[rinteasc[. De pild[, un om cu o experien\[, ca el, ar fi depussuma la o banc[ =i ar fi preg[tit Otiliei, cu vremea, din dob`nd[,un adev[rat nou capital, f[r[ s[ se ating[ de fond. Nu s-ar fisup[rat nici unul, nici Aglae, c[reia i-ar fi r[mas capitalul, niciOtilia, care s-ar fi folosit de el. Mo= Costache ie=i u=urat dinbiseric[, dup[ ce se ]nchin[ cu evlavie, merg`nd de-a-nd[ra-telea, =i se sim\i cu duio=ie bun. O bab[ ]mbrobodit[ p`n[ pestegur[ ]ntinse m`na v[iet`ndu-se:

— F[-\i mil[ =i poman[, s[-\i ajute Sf`nta Vinere de azi =iMaica Domnului!

B[tr`nul v`r] m`na ]n buzunar, sco\`nd c`teva monede,]ns[ v[z`nd c[ n-are dec`t piese de zece =i dou[zeci de bani=i deloc de cinci bani, afar[ de o para, ru=in`ndu-se s[ deaparaua, zise:

— Crede, babo, n-am m[runte!— Eh, zise baba agresiv, n-ai, dumneata, boierule, s[ n-ai!

Dac[ n-ave\i dumneavoastr[, boierii, cine s[ aib[, eu? D-aianu v-ascult[ Dumnezeu.

}nsp[im`ntat, mai mult de ideea c[ cer=etoarea ar fi pututs[ =tie c[ are parale la el, ]i d[du zece bani, pe care baba ]ilu[ nemul\umit[ =i bodog[nind un „bogdaproste“ mai multdispre\uitor.

Mo= Costache pred[ ]n tain[ doctoria Otiliei, rug`nd-o s[i-o dea regulat, dup[ cum scrie ]n re\et[. Pretinse c[ era trebuitors[ \in[ diet[ =i consult[ pe Felix, pun`nd mereu ]ntreb[riexplicative, ce se ]n\elegea prin diet[. Se f[cu chiar ceva mai]n\eleg[tor ]n privin\a cheltuielilor =i oferi pentru mas[ o sum[

Enigma Otiliei

415

mai rezonabil[. }=i f[cu o voluptate de a ]ntreba ]n toatechestiunile privind s[n[tatea pe Felix =i pe Otilia, a=tepta cafata s[-i ]ntind[ linguri\a la gur[ =i r`dea de pl[cere c`ndaceasta ]l ]mbr[\i=a. Totu=i, b[tr`nul punea pe recomanda\iilemedicului un pre\ abuziv. Dup[ fiecare doz[ de doctorie a=teptaoptimist, ]nchipuindu-=i c[ ea avea sa-=i fac[ un efect brusc,s[-i dea o t[rie nemaiavut[. Lacom din fire, ]n\elegea regimulca un medicament. M`nca legume, dar multe, p`n[ la ]ndo-pare, crez`nd c[ ele au o putere curativ[. Felix ]ncerc[ s[-iexplice c[ dieta ]i era recomandat[ spre a odihni organismul =ic[, la v`rsta lui, nu mai avea nevoie de at`tea alimente.B[tr`nul se ]nc[p[\`n[. Auzise bine pe doctor c`nd ]i spusesec[ sunt „bune“ pentru el legumele, zarzavaturile. Dac[ eraubune, trebuia sa m[n`nce c`t mai mult, „ca s[-=i fac[ efectul“.Efectul fu c[ mo= Costache ]ncepu s[ se ]ngra=e. St[nic[ ]laprob[ ]n totul ]n aceasta interpretare:

— M[n`nc[, unchiule, dac[ \i-a spus doctorul, =tie el ce=tie. Poft[ de m`ncare s[ ai, asta e totul. Uite, eu n-am!

— De-de ce n-ai? ]ntreb[ mo= Costache, interesat de toatechestiunile de s[n[tate.

— De ce n-am? izbucni St[nic[. N-am poft[ de m`ncare,fiindc[ n-am poft[ de via\[! La ce s[ tr[iesc, pentru cine s[tr[iesc? Rostul omului e s[ aib[ o familie, s[ aib[ copii ]n cares[ retr[ie=ti, care s[-\i duc[ mai departe numele. Dumnezeum[ pedepse=te, m[ os`nde=te la sterilitate sau poate ]mideschide ochii =i-mi zice: „St[nic[, fii brav, nu te l[sa r[pus desentimentalisme, g`nde=te matur.“ O s[ m[ g`ndesc p`n[ ams-o fac ]ntr-un fel.

St[nic[ ]ntre\inea pe b[tr`n ]ntr-o continu[ teroare,]mp[rt[=indu-i decesuri:

— Mo= Costache, nu =tii una? Colonelul, colonelul Constanti-nescu, cel din sus de l`ng[ Arionoaei, de la care ai cerut burghiul.

— Ei?— Ei, a murit azi-noapte!— De ce-a murit? ]ntreb[ ]ngrozit b[tr`nul, sper`nd ]ntr-un

accident imposibil de repetat.

416

G. C[linescu

— De ce moare orice om cu constitu\ia lui. L-a lovitdamblaua. Tr[snit, nu altceva. A stat la mas[ p`n[ la unsprezecenoaptea cu ni=te invita\i =i, c`nd s-a sculat, pac. M`ine ]l]ngroap[. Las’ c[ m[ duc eu s[ mai aflu c`te ceva.

St[nic[ se ducea ]ntr-adev[r =i venea cu alte =tiri:— Anul [sta a fost nefast! zicea el sc`rbit. }i car[ cu zecile,

cu sutele. Tot copila=i =i b[tr`ni. Toamna face r[u grozav lapl[m`ni, la cap. A murit b[canul din col\ de la care am luatuntdelemn. Nici nu l-am v[zut bolnav vreodat[. A=a, din senin.Nu vrei s[ vii sa-l vezi? Nu =tiu ce Dumnezeu o fi av`nd c[ s-af[cut ca un t[ciune la fa\[, e de nerecunoscut. Spune nevast[-sac[ s-a luptat trei zile cu moartea.

Mo= Costache f[cea sfor\[ri s[ scape de evoc[rile luiSt[nic[, dar acesta le d[dea drumul cu o vitez[ satanic[.

B[tr`nul ]ncepu s[ fie supersti\ios =i hipocondru, s[ se vaietede dureri adev[rate sau ]nchipuite. I se p[rea c[-i pocnescurechile, c[ nu mai are stomac bun, c[ inima i se opre=tedeodat[, fiindc[ el n-o mai aude. Lu[ purgativele cele mairesping[toare, st`nd ore ]ntregi cu gravitate pe recipientuldestinat u=ur[rii lui, ]n chiar mijlocul casei. G[sea pe caledeductiv[ cauzele tulbur[rilor =i mijloacele de ]ndreptare =i-=ialc[tuise un meniu fantezist. Sf`r=indu-i-se doctoria, nu voi s-omai repete, sub cuv`nt c[ doctorul nu i-a spus, dar se decise s[vad[ iar medicul, c`nd, ]ntr-o noapte, vis[ c[ toate c[r[miziledin curte se v[rsau peste el ]n sunetul muzicii militare.

— Ce s[ mai fac, domnule doctor? ]ntreb[ el pe medic.— Cum, ce s[ faci? Nimic! S[ duci via\[ a=ezat[.B[tr`nul povesti toate suferin\ele lui. Doctorul z`mbi =i

b[t`ndu-l pe umeri ]l ]ncuraj[:— Nu e nimic. Mizerii de-ale v`rstei noastre. Ca s[ nu le

mai bagi ]n seam[, plimb[-te, distreaz[-te, ]ntov[r[=e=te-te cuoameni tineri, stai ziua, c`nd e frumos, ]n aer liber, ]n Ci=migiu,la +osea, cu condi\ia s[ nu r[ce=ti.

Mo= Costache ascult[ recomanda\iile cu religiozitate, pu\innemul\umit c[ nu i se d[duse =i doctorii. Otilia, pus[ la curent,se hot[r] s[ distreze pe b[tr`n, =i a=a se ]nt`mpl[ c[, prin

Enigma Otiliei

417

amabilitatea nedezmin\it[ a lui Pascalopol, mo= Costache =iOtilia se plimbau aproape zilnic cu tr[sura, ]nt`lnindu-se foarteadesea =i cu mo=ierul. Felix se adumbri iar[=i, mai cu seam[ c[Pascalopol, cu scopul distr[rii b[tr`nului, f[g[duise s[ vin[ dinnou s[ joace c[r\i. Cu spiritul ei feminin, ]n care lipsa de oriceprejudec[\i se alia cu supersti\ia, Otilia intui c[ b[tr`nului ]itrebuia o atmosfer[ de ]ncredere ]ntr-un factor stabil. Intr[ ]nfosta odaie a mamei sale, unde l`ng[ c`teva icoane =edea ocandel[ de argint, mereu nefolosit[, o cur[\[, o mut[ ]n sufragerie,unde mo= Costache ]=i stabilise domiciliul ca s[ fac[ =i economiede combustibil, o umplu cu untdelemn =i o aprinse. B[tr`nul seuit[ surprins la ea, nu aprob[ nimic cu vorba, dar nu protest[ =i]ntr-o zi veni singur la fat[ =i-i spuse ]ngrijorat:

— S-a stins candela, trebuie s-aprinzi candela!C`nd, prin consumarea untdelemnului, flac[ra atingea

stratul de ap[ =i ]ncepea s[ sf`r`ie, Costache se ]nsp[im`ntaca de un limbaj cu ]n\elesuri sinistre. Toate aceste mici mizeriipsihice nu f[ceau din b[tr`n un ab[tut. Nu. }n fundul sufletuluiera ]ncredin\at c[ sentin\a doctorului trebuie interpretat[ ]nmodul cel mai favorabil =i c[ un om nu poate s[ moar[, c`ndun medic spune c[ e s[n[tos. De altfel, n-avea nici o cuno=tin\[de medicin[, nici o no\iune, m[car empiric[, despre boale,=i ]n ceea ce i se ]nt`mplase nu vedea dec`t „o sf`r=eal[„, unefect al c[ldurii sau al oboselii. }=i aducea aminte c[, copilfiind, se ]mboln[vise de o boal[ cu c[lduri (nu =tia anumece), =i se f[cuse s[n[tos, =i-=i ]nchipuia c[ acum, c[ a luatdoctoria, este iar[=i ]n putere. No\iunea mai complex[ a uzuriiorganismului n-o ]n\elegea. Planurile pe care le rumega ]nt[cere erau din ce ]n ce mai vaste =i se ]ntindeau pe zonemari de timp.

Felix ]=i c[p[tase ]n sf`r=it majoratul (atunci v[zuse c[ Aglaef[cea parte din tutel[), =i acum ]=i putea ridica singur veniturilecapitalizate la o banc[ =i realizate de un avocat care ciupeacam mult ca onorariu, fiind cel pu\in onest ]n linii generale =ide o solicitudine ]ncercat[. Fusese trist, ca de-o izgonire, darb[tr`nul se gr[bise s[-i arate convingerea c[ va sta mai departe

418

G. C[linescu

la el, „tot cu at`t“. Otilia nu se amestecase numai de ru=ine, =iFelix ]=i chinuise mintea, ca s[ se conving[ c[ nu poate fi =ialt motiv la mijloc, p`n[ ce, leal, fata ]i m[rturisise:

— Papa te speculeaz[ pu\in. E o mic[ sl[biciune foarteur`t[ a lui, de care nu pot s[-l vindec, acum la b[tr`ne\e.Fiindc[ ai r[mas, acum ]\i spun c[-mi pare bine.

Felix ]ndr[znise s-o s[rute pe obraz.Fiindc[ tutelatul de p`n[ ieri nu f[cuse nici o obiec\ie asupra

gestiunilor trecute, care ar[tau toate o complet[ utilizare acreditelor, mo= Costache se socoti proprietarul de drept =i defapt al cuielor, grinzilor =i c[r[mizilor =i ]ncepu din nou s[ lemi=te de la locul lor. Descoperi doi lucr[tori cam zdren\[ro=i,cu priviri cam ]ncurcate, cu care se ascunse ]n od[ile din fa\[=i intr[ ]n lungi conferin\e arhitectonice, cu tot gerul ce sel[sase la ]nceputul lui decembrie. Ce voia s[ fac[? Se v[zuc`nd oamenii se puser[ s[ care mobilele din salonul din fa\[ =ialt[ odaie al[turat[ =i s[ le gr[m[deasc[ ]ntr-o ]nc[pere dinaripa lateral[. Mo= Costache d[duse na=tere unui plan economic,care consta ]n ]mp[r\irea prin pere\i de jum[t[\i de c[r[mid[ adou[ od[i din fa\[, spre a le preface ]n patru, =i divizarea s[liide intrare printr-un paravan de lemn, pentru ca apartamentuldin fa\[ s[ aib[ o intrare separat[. }=i f[cuse socoteala c[ ar fiputut ]nchiria camerele ca mobilate cu m[car patruzeci lei pelun[, lu`nd pe an aproape dou[ mii de lei chirie. Dou[ mii lei]nmul\it cu zece (adic[ cu zece ani) d[deau dou[zeci de miide lei. Pentru Otilica, g`ndea el, era o sum[ bun[, ad[ug`ndu-semai t`rziu =i venitul de la banii pe care i-ar fi depus la banc[.Oamenii ]ncepur[ lucr[rile, murd[rind toat[ casa, f[cur[zidurile desp[r\itoare, dar, fie din cauza frigului, fie din aceeaa materialului, pere\ii r[maser[ uzi, p[ta\i de un fel de bubero=cate. Casa era trainic[, ]ntr-adev[r, ]ns[ du=umeaua eraa=ezat[ pe grinzi de lemn, care, oric`t de tari, erau sl[bite devechime. Greutatea nea=teptat[ a=ezat[ ]n mijlocul od[ii ]ndoigrinzile sau le f[cu s[ road[ pragurile de moloz pe care =edeau,]nc`t dup[ c`teva zile du=umeaua devenise concav[ =ielastic[, asemeni unei =ele, =i aderen\a zidului cu tavanul se

Enigma Otiliei

419

stricase, l[s`nd un intersti\iu curbat. Mo= Costache se ]nfurie,declar[ pe me=teri „pu-punga=i“. Se ivir[ =i conflicte b[ne=ti,b[tr`nul descoperind cu indignare c[ i se cere mai mult dec`tcrezuse el c[ prevedea ]nvoiala. Lucr[torii plecar[ nemul\umi\i,]njur`nd, iar mo= Costache decisese ca ]n prim[var[, c`nd o fivreme bun[, s[ g[seasc[ al\i me=teri mai cumsecade =i s[colaboreze cu m`inile lui. Sup[rat de pierderea pe caresocotea c[ o sufer[ prin ]ndep[rtarea momentului comercial,b[tr`nul ]=i munci capul s[ g[seasc[ aiurea o compensa\ie.Otilia ]l surprinse la vreme, f[c`nd lui Felix, care asculta]ncurcat, ni=te propuneri:

— E-e bine s[ fa-facem un contract pentru un an, doi, ]nfolosul dumitale, ca s[ fii sigur c[ nu pierzi odaia. Dac[vine altul s[ \i-o ia, d`nd mai mult? Po-pot s[-\i dau ]nc[ oodaie, al[turi sau ]n fa\[, ca s[ stai mai bine, mai pl[te=tipatruzeci de lei.

Adev[rul este c[ Felix pl[tea o pensiune scandaloas[ =i arfi putut cu c`teva zeci de lei sa tr[iasc[ foarte bine oriunde,dac[ nu l-ar fi re\inut sl[biciunea pentru Otilia.

— Papa, papa, zise aceasta b[tr`nului, ru=inat[, dar cu glasde bl`nd repro=, din mil[ pentru starea lui, de ce faci lucruri deastea, papa? }i iei at`\ia bani lui Felix =i ]i mai pretinzi =icontract? }n loc s[ stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e ru=ine s[vin la mas[, c`nd m[ g`ndesc c[ pl[te=te numai el.

B[tr`nul se ar[t[ deocamdat[ plin de c[in\[, cur`nd ]ns[se porni iar pe chibzuiri. Aflase de undeva c[ sunt b[nci carefac asigur[ri pe via\[, ]n favoarea mo=tenitorilor. Pl[te=ti ni=teanuit[\i =i, cu ]ncepere de la un anume termen, mo=tenitorulindicat poate ridica, ]n caz de deces al asiguratului, o sum[de bani. I se p[ru o afacere admirabil[ =i se ]nv`rti prin cas[de satisfac\ie, la ideea combina\iei. S-ar fi asigurat pentru osum[ oarecare, ]n beneficiul Otiliei, pentru viitorul c[reiaera sincer preocupat, =i ]n chipul acesta nu mai avea nevoies[-i dea nici un ban direct. Banii i-ar fi folosit s[ ]nal\e casede specul[ cu apartamente mici =i ieftine, care aduc maimult dec`t apartamentele mari. La banc[ ]ns[ ]i r`se ]n nasf[r[ nici o jen[:

420

G. C[linescu

— La v`rsta asta, asigurare?B[tr`nul plec[ mirat, ne]n\eleg`nd de ce un om la v`rsta

lui nu se poate asigura. Atunci ]i intr[ ]n cap c[ avea preamulte lucruri ]n cas[ =i c[ trebuiau v`ndute. C`teva izbuti s[le dea pe la cump[r[torii de vechituri. Dar c`nd un samsarovrei veni chiar ]n cas[, insist`nd s[ cumpere ]n total, ap[rudeodat[ Aglae, c-o falc[-n cer =i una pe p[m`nt:

— Da, ce faci aici, Costache?— Cum, ce fac?— Asta te-ntreb =i eu! Te-ai apucat s[ vinzi lucrurile din

cas[?— +i ce dac[ v`nd? Am s[ dau socoteal[ cuiva?— Am dat un pre\ a=a de bun! zise onctuos samsarul.— Ie=i afar[ de aici! zbier[ Aglae la ovrei, ce-i aici, hal[

de vechituri?Samsarul fugi, iar Costache se ]nfurie a=a de tare, ]nc`t i

se vedeau vinele str`nse pe frunte, ca nervurile pe o marefoaie de varz[. |ip[ cu glas ascu\it, ]ntrerupt de r[gu=eli,ridicol de groase:

— N-am eu voie, ]n casa mea, s[ fac ce vreau? Ce pofte=tidumneata?

— Poftesc c[ nu vreau s[ arunci mobile vechi, de la p[rin\i,la un nesp[lat de samsar, care \i le ia pe nimic!

— +i ce te prive=te pe dumneata dac[ le ia pe nimic?— M[ prive=te!— Nu te prive=te!— Ba m[ prive=te, c[ sunt sor[!— +i dac[ e=ti sor[, ai vreun drept s[ m[ epi... s[ m[

epitropise=ti?— Am dreptul s[ te ]mpiedic, dac[ nu mai e=ti ]n toate

min\ile =i faci prostii, ]nv[\at cine =tie de cine.Mo= Costache sim\i c[ se sugrum[.— Eu prost? Eu nu sunt ]n toate min\ile? N-am eu voie s[

fac ce vreau ]n casa mea, cu lucru=oarele mele, nu pot eu s[v`nd ce vreau =i cui vreau? Tot am s[ v`nd, =i cas[, =i lucruri,tot am s[ v`nd =i n-am s[ las nimic la nimeni. Mai bine ledau la un spital.

Enigma Otiliei

421

Aglae, cam speriat[ de amenin\are, se ]mbl`nzi.— Nu \i-am spus c[ n-ai voie s[ vinzi, am zis c[ la=i s[ te

trag[ pe sfoar[ mizerabilii [=tia de samsari. Dac[ vrei s[ vinzi,vinde, c[ eu nu te-mpiedic, dar barem s[ g[sim ni=te familii,prin vorb[, care s[ cumpere cu pre\ mai ca lumea. Eu vreaus[-\i fac binele!

— N-am nevoie de binele dumitale! se ]mpotrivi mo=Costache, pe jum[tate convins totu=i.

Din aceste conflicte r[s[ri ]n capul b[tr`nului o ideenea=teptat[. Otiliei ]i a=ezase viitorul (a=a ]=i ]nchipuia, lu`ndinten\ia drept fapt), era ]nc[ ]n putere =i s[n[tos (cum zisesedoctorul). S[ r[m`n[ „toat[ via\a“ singur, ]nsemna s[ seexpun[ dezol[rii, bolii, amestecului Aglaei. B[tr`nul se crezu]n putere de a-=i lua ceea ce numea el o „menajer[„. Avea oveche cuno=tin\[, pe care-o frecventa de pe c`nd era v[duv=i care ]l mul\umea prin aerul de modestie material[. Se g`ndic[ ar putea s-o ia ]n cas[ „ca pe o nevast[„, ca s[-i ]nchiriezeod[ile, s[-i vad[ de gospod[rie. La c[s[torie nu cugeta deloc,nu numai fiindc[ ]i era fric[ de cheltuieli, dar fiindc[ ]=i ziceac[ o femeie care tr[ie=te ]n cas[ e prin chiar aceasta oadev[rat[ so\ie. Ideea legalit[\ii era cu totul str[in[ dementalitatea b[tr`nului =i acesta era motivul pentru care nuadoptase pe Otilia, \in`nd-o totu=i ]n familie cu fidelitate.}ntr-o bun[ zi, Otilia =i Felix se trezir[ ]n cas[ cu o femeie,dup[ ]nf[\i=are mai degrab[ simpl[, curat ]mbr[cat[, cu p[rulstr`ns bine ]ntr-un conci solidificat cu un mic pieptene =i cuace. P[rea s[ aib[ vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slab[prin oase =i rotunjit[ pu\in din bun[stare, =i fa\a avea oantipatic[ nuan\[ pergamentoas[. Femeia fu numaidec`todioas[ celor doi, din cauza bl`nde\ei mieroase =i interesate.Se amesteca ]n toate, suferind cu ipocrizie orice aluzie, ar[tao solicitudine ridicol[ pentru b[tr`n, care ]ns[ era a=a demul\umit, ]nc`t r`dea cu toat[ ]ntinderea gurii. C`nd b[tr`nulse a=ez[ la mas[, „menajera“, c[reia ]i zicea Paulina, ]l leg[la g`t cu un =ervet ]nnodat la ceaf[, ca pe copii.

— Vezi, a=a, observ[ ea cu o bl`nde\e cereasc[, ]n care intra=i pu\in repro= la adresa altora, a=a nu mai cade =ervetul jos.

422

G. C[linescu

Otilia pufni de r`s, ]n indiferen\a studiat[ a Paulinei, carealerg[ la buc[t[rie =i se-ntoarse cu Marina, c[reia ]i d[deanumeroase instruc\iuni, primite cu ochi dispre\uitori. Paulinaadusese lui mo= Costache ou[ fierte, =i acesta, lacom, ]ntindeam`na s[ le ia, dar quasinevasta nu-l l[s[. Ceru o farfurie mic[Marinei („Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuies[ a=tepte!“), o puse ]naintea b[tr`nului, =i cu o linguri\[ ]ncepus[ r[stoarne con\inutul g[oacei. Ner[bd[tor, b[tr`nul se repezis[ v`re p`inea ]n g[lbenu=, dar Paulina ]l opri cu un gest bl`nd,de infirmier[, ca s[-i pun[ pu\in[ sare, cernut[ printre degete.

— Vreau =i piper, ceru mo= Costache.— Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, ]\i face r[u!Marina, oprit[ ]n u=[, privea ca la panoram[, dar b[tr`nul

era ]nc`ntat. Paulina nu se a=ez[ la mas[ dec`t dup[ ce mo=Costache ispr[vi de m`ncat, apoi ciuguli =i ea pe apucate,arunc`nd ochi aten\i asupra protejatului ei. Cu maniere bl`nde,adulatoare, femeia ]ncerc[ ]n chip evident s[-=i c`=tige un felde autoritate ]n cas[. Otilia ]ns[=i fu ]ndep[rtat[, cu multesemne de pref[cut[ delicate\e, de a vedea pe mo= Costache,]ntr-o diminea\[, sub cuv`nt c[ „d`nsul“ pierduse o parte dinsomn =i trebuia s[ se mai odihneasc[. Otilia sim\i c[ ]n cur`ndnu se va mai putea re\ine =i va da un br`nci nesuferitei intruse,]ns[ domnia Paulinei fu scurt[. Dup[ ce se crezu instalat[ ]nsimpatia b[tr`nului, Paulina ]ncepu s[-l ]ntre\in[ treptat cunevoile ei:

— Lumea e rea, b`rfe=te, trebuie s[ ne ferim. Sunt v[duv[,am =i eu nevoile mele. S[ am =i eu o mul\umire, s[ =tiu c[n-am ]ngrijit degeaba un om. S-au mai v[zut b[rba\i care au]n=elat femeile dup[ ani de zile de r[bdare.

— +i ce vrei? o ]ntreb[ mo= Costache, intrigat, dup[ c`tevainsinu[ri de soiul acesta.

— Vreau =i eu o mul\umire c`t de c`t, acolo, cum s[ zic,dac[ nu altceva, s[ m[ treci la testament.

B[tr`nul rec[p[t[ nervurile de foaie de varz[ pe frunte =ir[gu=i complet:

— Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimicde l[sat! Ce testament? N-am murit ]nc[!

Enigma Otiliei

423

— Nu trebuie s[ te superi, am zis =i eu a=a, =tiu eu c[dumneata e=ti un om bun.

Mo= Costache, ]ngrijorat =i a=a de prea marea consuma\iede alimente, se ]nfrico=ase, ]ns[ nu =tia cum s[ scape de Paulina.La=itatea lui ]nn[scut[ ]i r[pea orice ini\iativ[. Privi deci cumul\umire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o puteaauzi, =i ]n care se vedea cum Marina, fioroas[, d[ br`nciPaulinei afar[ din buc[t[rie =i o amenin\[ cu f[c[le\ul. Menajerast[tu ]n cas[ doar at`t c`t s[-=i ]nt[reasc[ la loc conciul, =iapoi disp[ru pentru totdeauna. Felix =i Otilia r`ser[, mo=Costache ]i privea cu mina comic[ a unui vinovat care ]=i d[seama de neghiobia lui, ]n schimb St[nic[ ]nflori dincoloincidentul, din toat[ seva imagina\iei lui.

— }\i dau cuv`ntul meu de onoare c[ mo= Costache are uncopil cu ea, am v[zut eu copilul, s[ nu v[ mira\i dac[ o s[-ilase ceva avere, de hat`rul progeniturii. De ce crezi c-a gonit-oMarina? A fost pus[ la cale de Otilia =i de Felix, care n-au niciun interes s[ fie concura\i. A b[tut-o m[r, am auzit chiar c[ s-ainternat ]n spital.

Otilia, a=ezat[ pe genunchii b[tr`nului, ]i m`ng`ia cheliade por\elan.

— Papa, z[u, tu e=ti b[tr`n =i n-ai nici o minte. Ce nevoieaveai s-o aduci ]n cas[ pe individa aia? Nu te ]ngrijim noi,nu-\i facem toate gusturile?

B[tr`nul =edea cu o buz[ l[sat[-n jos, ]n cea mai perfect[poz[ de c[in\[.

— Las’ c[ am eu grij[ de fe-feti\a mea, zise el, cu g`ndulla specula\iile lui fanteziste, am eu grij[.

— Papa, nu te mai ]ngriji de mine, \i-am spus, eu n-amnevoie de nimic!

Spun`nd acestea, Otilia era cu des[v`r=ire sincer[,fiindc[ uitase de banii de care vorbise Pascalopol c[ s-ar fidepus pe numele ei.

Marina v`r] ]n cap lui mo= Costache c[ e bine s[ fac[sfe=tanie ]n cas[ pentru gonirea duhurilor rele, fiindc[ deaceea se ab[teau at`tea necazuri de la o vreme. Nu mai

424

G. C[linescu

c[lcase popa de nu \inea minte, ca la p[g`ni, ]n cele dinurm[, ideea fu primit[ =i p[rintele veni ]ntr-o diminea\[, ]nso\itde un dasc[l =i de popa |uic[. Acest pop[ |uic[ fuse preotmai ]nainte la biserica p[rintelui, =i acum b[tr`nul r[m[sesesupranumerar. Avea =aptezeci de ani, o barb[ ascu\it[ =i v`n[t[,ca o bidinea, =i bea mult[ \uic[, de unde =i porecla. Oc[ra,pronun\`nd foarte des numele necuratului, se v[ieta chiar ]nbiseric[, la lume, de b[tr`ne\e =i dureri prin ]ncheieturi =ispovedea copiii, care-i r`deau sub patrafir, ]ntreb`ndu-i dac[au m`ncat fasole =i varz[ acr[. C`nta morm[ind, sughi\`nd,trec`nd repede de la cele mai grave registre la un schel[l[it]nfrico=at spre hazul credincio=ilor tineri. Babele ]l mustraude la obraz, dar ]l venerau, =i de altfel =i el le certa,]mpro=c`ndu-le cu numiri nemaiauzite de sfin\i. P[rinteletitular ]l ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plinde emfaz[ =i de pref[cut[ ]ngrijorare pentru prestigiul bisericii.Sfin\ia-sa era un b[rbat ]nalt, rotund, ro=u la fa\[, cu barb[mare, alb[, r[sfirat[ pe tot pieptul. R`dea din tot p`ntecele,rezista la cele mai grozave insinua\ii p[g`ne, par`nd cu glumeprudente loviturile, ferindu-se de a se compromite.

P[rintele, asistat de dasc[l, f[cu sfe=tanie, umpl`nd casade fum de t[m`ie =i stropind pere\ii cu agheasm[. Popa |uic[scotea din c`nd ]n c`nd c`te un ison izolat, privind cu coadaochiului, s[ vad[ dac[ nu se preg[te=te ceva b[utur[. C`ndsfin\ia-sa stropi pe cei de fa\[ cu agheasm[ (mo= Costache se]ndoi din =ale, plin de evlavie), d[du ochi cu St[nic[, pe care-lcuno=tea prea bine, =i r`se cu ]n\eles c[tre el.

— De unde mai ie=i=i, satan[? ]l ]ntreb[ p[rintele cuumoare, c`nd sf`r=i slujba, ]n vreme ce-=i tr[gea epitrafilulpe deasupra cozii.

— P[i ce, sfin\itule, obiect[ St[nic[ bisericos, eu n-amvoie s[ iau parte la sf`nta slujb[ a sfe=taniei, s[ m[-ngrijescde suflet?

— Ba ai, cum s[ n-ai, porc de c`ine, chiar te laud c[ te-aidat =i tu pe brazd[ =i p[=e=ti c[tre cele bune. Te-a=tept laspovedanie =i la sf`nta ]mp[rt[=anie.

Enigma Otiliei

425

P[rintele tutuia pe to\i, socotindu-i „fii duhovnice=ti“, iarcu cei mai intimi ]=i ]ng[duia porecla „porc de c`ine“. Mo=|uic[ ]ntreb[, plictisit de a=teptare, pe Otilia:

— Ascult[, g[inu=a taichii, n-ai cumva ni=te \uiculi\[, c[nu =’ce m[ \ine-n g`t, de azi de diminea\[?

+i, ca s[ confirme suferin\a, b[tr`nul emise o tuse pe dou[note, f[c`nd unison.

— Mo= Costache, zise St[nic[, trebuie s[ dai =i dumneataun aperitiv, acolo, ni=te vin, ni=te mezeluri, a=a e obiceiul!

— Mai bine \uic[! m[rturisi inocent popa |uic[. Costachese uit[ foarte ]ncruntat spre Otilia, iar St[nic[ for\[ lucrurile:

— Scoate, unchiule, un pol, s[ cinstim fe\ele biserice=ti.P[rintele titular auzi instruc\iunile date de St[nic[ Marinei =iinterveni cu preciziuni:

— Ascult[, bre, porc de c`ine, spune-i s[ cear[ de laCristache din vinul cela de care-mi d[ mie =i s[ ia =i ni\elu=ca=caval. E bun cu vina\.

—S[ ia =i ni=te \uic[, mo\ata taichii, s-o beau fiart[! se rug[popa cel b[tr`n.

Otilia, amuzat[, ]i f[cu hat`rul. }n a=teptare, sfin\ii p[rin\ise a=ezar[ pe scaune, dup[ ce trimiser[ pe dasc[l acas[ cuobiectele biserice=ti. .

— E bine, din c`nd ]n c`nd, c`te o sfe=tanie, zise p[rinteletitular, ca s[ se afle ]n vorb[. S[ ne mai g`ndim =i la Cel-de-sus,care \ine toate ]n sl[vita lui m`n[.

— +i s[ bem =i oleac[ de vin! ad[ug[ St[nic[.— +i vinul e bun, porc de c`ine, par[ p[rintele lovitura, c[

e h[r[zit de Domnul, spre binefacerea =i bun[starea f[pturilorsale. }ns[ cu m[sur[.

— Ninge al dracului, observ[ p[rintele anex[, mi-a intratz[pada =i-n gur[. N-a mai nins a=a de-acum cincisprezece ani,din 1895, c`nd a viscolit ]n noiembrie. Se vede c[ =i-a v`r`tdracu coada, s[ m[ r[gu=easc[ pe mine!

— Bre, cuvioase, ]l mustr[, cu pref[cut[ indignare, p[rinteletitular, \i-am spus s[ nu mai pomene=ti pe ucig[-l-crucea. Cep[catele, doar e=ti preot b[tr`n! Doar at`ta iertare s[ ai pel`ng[ Domnul milostiv.

426

G. C[linescu

St[nic[ deveni provoc[tor:— A=a sunte\i dumneavoastr[. Pe al\ii ]i sf[tui\i s[ nu bea,

s[ nu oc[rasc[, dar sfin\iile-voastre face\i tot ce pofti\i. Cums[ mai cread[ lumea?

— Darul! zise popa |uic[, apuc`ndu-=i cu m`na toata micalui barb[. Cre=tinul respect[ ]n mine darul dumnezeiesc, nu pemine, care sunt p[c[tos.

—M[i, porc de c`ine, protest[ p[rintele titular, se vede c[e=ti ]n m`inile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodat[ hulind,lu`nd numele Domnului ]n de=ert? Cuvio=ia-sa e b[tr`n, s[racul,]=i mai d[ ]n petic, c[ci plini de p[cate suntem to\i. Zici c[beau, satano? Gust =i eu un p[h[rel de vin, c`t e ]ng[duit =i descripturi, c[ci zice Solomon ]n Pildele lui: „De vei =edea lamasa celui puternic, ]n\elep\e=te m[n`nc[ din cele ce \i sepun ]nainte“.

Popa |uic[ c`nt[ pe nas: „M[n`nc[ miere, fiule, c[ estebun fagurul, ca s[ se ]ndulceasc[ g`tlejul t[u.“ Apoi ]ntreb[,]ngrijorat:

— Oare, t[iculi\[, mai st[ mult cu \uica aia? C[ mult numai am de tr[it!

—Hei, cuvioase, nu ne e dat nou[, p[c[to=ilor, s[ =tim c`tvom tr[i =i nu se cade s[ m`niem pe Dumnezeu cu trufianoastr[. Domnul vede.

— Asta-i acum, observ[ St[nic[ ]n liber-cuget[tor, crezi c[Dumnezeu st[ cu r[bojul s[ ne \ie socoteala vie\ii?

P[rintele f[cu un gest de oroare =i amenin\[ pe St[nic[cu pumnul:

— „Pus-am gurii mele paz[, c`nd a st[tut p[c[tosul]mpotriva mea.“

Marina =i Otilia venir[ cu proviziile =i le ]ntinser[ pe mas[.P[rintele arunc[ ochii asupra aperitivelor, se ]nchin[, f[cusemnul binecuv`nt[rii =i zise.:

— „Caut[, Doamne Isuse Cristoase, preste m`nc[rile c[rnu-rilor =i le sfin\e=te pre ele, precum ai sfin\it mielul, carele \i-aadus \ie Avel, spre jertf[, a=ijderea =i vi\elul cel gras... c[ tue=ti hrana cea adev[rat[, =i d[t[torul bun[t[\ilor, =i \ie m[rire

Enigma Otiliei

427

]n[l\[m, ]mpreun[ cu P[rintele t[u cel f[r[ de ]nceput, =i cuPreasf`ntul Duh, acum, =i pururea, =i ]n vecii vecilor, amin!“Apoi se ]nchin[ din nou, plesc[i din buze =i puse m`na pe obucat[ groas[ de salam.

Popa |uic[, indiferent la m`ncare, str`nse paharul ]n m`ini=i ]n a=teptarea \uicii c`nt[:

— „Nu fi be\iv, nici te ]ntinde la sfaturi =i la cump[r[turide c[rnuri.“

— Bat[-te s[ te bat[, porc de c`ine, a=a-i z[u, zisep[rintele, tr[g`nd pieli\a altei felii de salam, „c[ de vei daochii t[i spre urcioare =i spre pahare, la urm[ vei umbla maigol dec`t pilugu“.

— He, he, he! r`se popa |uic[, v[z`nd c[ Otilia f[cea hazde glumele lor. R`zi, porumbi\a taichii! ]\i mai aduci amintec`nd te-am v`r`t ]n cristelni\[? Phii! era =i atunci un ger aldracului. A fiert \uica aia? C[ tare m[ dor ]ncheieturile! „Precumo\etul la ran[ =i fumul la ochi nu folose=te, a=a boala, c[z`nd]n trup, m`hne=te inima.“

— Da’ dumneata, fiule, nu m[n`nci? ]ntreb[ p[rintele pemo= Costache. Bea colea din vinul [sta. Are porc de c`inelecela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus ]n grijanie.

— Tata a fost cam bolnav, explic[ Otilia, nu are voie saabuzeze.

— A=a?! se mir[ p[rintele, d`nd vinul din pahar pe g`t,n-am =tiut. }ns[ a uza nu e a abuza. Vinul bun se d[ =i la boal[,a=a =tiu din b[tr`ni. Dec`t c[ eu, ca duhovnic, nu m[ pricep ]ncele trupe=ti. S[ dea Dumnezeu s[n[tate =i minte la ceip[c[to=i. Amin!

— Ascult[, fiico, mai e blestem[\ie de ceea cu scor\i=oar[?]ntreb[ popa |uic[ pe Otilia, c[ de-abia-i sim\ii gustul. Toarn[colea, s[ am p[cate mai multe, ca s[ m[ smeresc Domnuluic`nd m[ va chema. „M[rturisi-m[-voi \ie ]ntru al[ut[,Dumnezeule, Dumnezeul meu!“

— Apropo de al[ut[, zise St[nic[, [sta e vin de chef cul[utari, nu cu aperitiv. P[cat c[ sfin\iile-voastre nu pute\i juca!

— Da’ de ce, porc de c`ine, s[ nu putem juca? „Salt[ =i tebucur[, Sioane“, zice Scriptura. La Sf`nta tain[ a c[s[toriei nu

428

G. C[linescu

d[n\uim? Orice petrecere cinstit[, cu suflet curat, este ]ng[duit[omului. Mi se pare mie, St[nic[, de nu m[-n=el, c[ e=ti de[=tia noi, care stric[ legea, ]mboln[vi\i de spurc[ciuneaateismului. „Zis-a cel nebun ]ntru inima sa: nu este Dumnezeu.“

P[rintele mu=c[ dintr-o bucat[ de ca=caval, iar popa |uic[,partener obi=nuit ]n astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privicu triste\e la cea=ca goal[ de \uic[ pe fundul c[reia se vedeaun bob de piper =i arunc[ ochii dezgustat la mezelurile de pemas[, c`nt`nd: „P`ine ]ngereasc[ a m`ncat omul, bucate le-autrimis lor din destul“

— Asta a=a e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirm[p[rintele, ]nchin`ndu-se larg.

Popa |uic[, d[ruit de Otilia cu o alt[ cea=c[ de \uic[, ]ntreb[pe fat[ dac[ mai are „|ambalul“ cu care o auzise c`nt`nd odat[. „|ambalul“ era, dup[ el, pianul. Mo= Costache, care alt[dat[ ar fi fost foarte m`hnit de consuma\ia prea mare de vin =ide alimente, ]n casa lui, acum p[rea preocupat de alte g`nduri.}n cele din urm[ izbuti s[ ]ntrebe, ]n =oapt[ aproape, pe p[rinte:

— O-o-oare crezi c[ este lumea cealalt[?— Nici vorb[, cuvintele M`ntuitorului ne-nva\[; c[ci zice

el: „Ferici\i cei s[raci, c[ci a voastr[ este ]mp[r[\ia luiDumnezeu, ferici\i cei care aici fl[m`nzi\i, c[ci v[ ve\i s[tura=i celelalte, c[ci mult[ este r[splata voastr[ ]n ceruri!“

— Atunci slab[ speran\[ s[ intr[m noi ]n rai, p[rinte, fiindc[suntem s[tui, observ[ St[nic[.

— Taci, m[i porc de c`ine, c[ nu e vorba numai de s[turareap`ntecului, ci de ]ndestularea cu toate fericirile, =i ce muritor,satano, se poate l[uda c[ e fericit =i f[r[ lips[, c[ci ce-i omul?„Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea c`mpului“. +i apoi, tu nupui ]n c`ntar mare mila Domnului, care =i de =apte ori =apte devom gre=i ne va ]nvrednici cu milostivirea lui?

R[pus de marele efort oratoric, p[rintele d[du pe g`t un altpahar de vin, =i apoi zise cu glas profund:

— „Miluie=te-m[, Dumnezeule, dup[ mare mila Ta, =i dup[mul\imea ]ndur[rilor Tale =terge f[r[delegea mea.“

Popa |uic[ ]i d[du replica d[sc[le=te:

Enigma Otiliei

429

— „Doamne, buzele mele vei deschide, =i gura mea vavesti lauda Ta!“

+i numaidec`t b[u \uica. P[rintele, scutur`ndu-=i f[r[mi-turile de p`ine de pe antereu =i privind la ceas, g[si c[ evremea s[ plece:

— S[ ne scul[m, cuvioase, s[ mergem, c[ s-a f[cut amiaz[.Domnul s[ binecuv`nteze aceast[ cas[.

Mo= Costache, foarte serios, ]ntreb[:— +i sufletul vede =i aude ca =i ]n via\[?— Of, Doamne, zise p[rintele, silindu-se s[ scape de

preciziuni compromi\[toare, acestea sunt taine ]nfrico=[toare,de care nu se cade s[ ne apropiem, dat[ fiind pu\in[tateamin\ii noastre. De bun[ seam[ c[ Domnul, ]n mare mila Sa,a ]ngrijit de toate.

Popa |uic[ chicoti ca un copil, ]nec`ndu-se ]n tuse:— Oale =i ulcele, hi, hi, hi, ulcelu\e ne facem.St[nic[, limbut, nu sl[bi pe preot:— Stai, preasfinte, nu fugi a=a. Mo= Costache \i-a pus o

]ntrebare foarte serioas[, pe care \i-o repet =i eu. Pe mamamea ]\i spun c[ \in la credin\a str[mo=easc[ =i vreau sa m[preg[tesc suflete=te, ca s[ devin cre=tin adev[rat, nu a=a,numai de form[.

— S[-\i ajute Dumnezeu! aprob[ p[rintele, g[sind c[ nu ede demnitatea lui s[ ironizeze convertirile.

— Ei, dar eu sunt om, am problemele mele capitale la carevreau s[ r[spund, altfel cad ]n bra\ele filozofilor atei.

— M`ntuitorul nostru a r[spuns la toate! declar[ p[rintele,pu\in ]ngrijorat de discu\ie.

— }nt`i s[-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De cep[c[tosul se l[f[ie nepedepsit =i dreptul cade la fund?

P[rintele amenin\[ amical, volubil pe St[nic[, vr`nd s[-lfac[ prin glum[ s[ bat[ ]n retragere:

— Cum se cunoa=te, porc de c`ine, c[ nu calci ]n casaDomnului! P[i, tu, fiu nevrednic, aici vrei s[ te catechisesc,]ntre paharele cu vin? Venit-ai tu la biseric[, s-ascul\i cuv`ntuldumnezeiesc, venit-ai tu la mine s[ te spovede=ti? Atunci

430

G. C[linescu

vedeai c[ la toate e r[spuns. S[ nu sco\i, m[i, spurc[ciuni dingur[, c[ Dumnezeu are r[splat[ =i pedeaps[ ]n ceruri pentrutoate faptele bune =i pentru toate f[rdelegile. „Mare este Domnulnostru =i mare este t[ria Lui, =i priceperii Lui nu este num[r.“

— +i este lumea cealalt[? insist[, ]n chip curios, Costache.-— Dac[ ar fi, zise St[nic[, reedit`nd vechea discu\ie cu

b[tr`nul, ar fi venit p`n[ acum unul s[ ne vesteasc[.— Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce spune, se rug[ p[rintele,

teatral, ridic`nd m`inile spre tavan.— Ascult[, preasfinte, e adev[rat c[ Dumnezeu e bun?— Tu zici, fiule! confirm[ p[rintele, evit`nd orice participare

la disput[.— Apoi, dac[ e a=a, cum ]\i explici, sfin\ia-ta, c[ ne zbatem

de mii de ani ]n ]ndoial[ =i nu ni se d[ nici o dovad[ denemurirea sufletului, c`nd ar fi a=a de simplu s[ vin[ bun[oar[unul care a murit, s[ ne spun[, uite, este a=a =i pe dincolo? Dece tace Dumnezeu ]n privin\a asta?

P[rintele lu[ aere ]ngrozite:— Bine a zis psalmistul: „Fericit b[rbatul care n-a umblat

]n sfatul necredincio=ilor =i ]n calea p[c[to=ilor n-a st[tut, =ipre scaunul pierz[torilor n-a =ezut“. P[i bine, bre, porc de c`ine,ce fel de cre=tin e=ti tu care nu cuno=ti elementele credin\einoastre str[mo=e=ti? P[i ce dovad[ mai vrei tu dup[ ceM`ntuitorul nostru s-a jertfit pentru noi =i a ]nviat din mor\i?

— Ei, =i cum e acolo? ]ntreb[ provocator St[nic[, ]n vremece mo= Costache asculta cu mare interes.

— Las[ c-ai sa vezi tu, ]mpieli\atule, cum e. „+i iat[, zicela Apocalipsa, voi veni ]n cur`nd; =i r[splata mea cu mine esteca s[ pl[tesc fiec[ruia dup[ fapta sa. Eu sunt alfa =i omega,]nceputul =i sf`r=itul, ]nt`iul =i cel din urm[“, =i celelalte. Haide,cuvioase, s[ plec[m, c[ e t`rziu.

+i p[rintele porni pe u=[, urmat de popa |uic[, sp[rg`nd odisput[ care nu-i pl[cea.

— Am vorbit =i eu a=a, declar[ St[nic[ p[rintelui ]n poart[,ca s[ stimulez pe b[tr`n, sa-l fac s[ se g`ndeasc[ la cele sfinte,c`t despre mine, te asigur c[ sunt cel mai bun cre=tin, de Pa=tiam s[ vin s[ m[ grijesc.

Enigma Otiliei

431

— Taci, porc de c`ine, glumi p[rintele, c[ =tiu eu c`t ]\iface pielea. A=a sunte\i voi [=tia, oamenii noi. Cu s[n[tate.

Aglae se mir[ c`nd afl[ de sfe=tanie =i se-ntreb[ dac[ e unsemn bun, sau un semn r[u, dat fiind indiferentismul obi=nuital b[tr`nului. }n orice caz, fu pentru ea un prilej de a c[lca dinnou ]n casa lui mo= Costache, sub pretext de a-l l[uda pentruideea cea bun[. F[cur[ o adev[rat[ reuniune postmeridian[,la care luar[ parte St[nic[ =i Olimpia, Aurica, Titi. M`ndriacea mare a Aglaei era c[ Titi se-ndeletnicea din ce ]n ce maiasiduu cu o vioar[, cu care umplea de lamente oribile toat[casa. M`nuia vioara cu pasiune, cu ]nc[pa\`nare, dar f[r[ nicio metod[, ]n vreme ce Aglaei ]i intrase ]n cap c[ va puteadovedi Otiliei c[ Titi al ei c`nt[ mai bine dec`t „zdr[ng[ne=te“ea. Titi era ]nconjurat de at`ta simpatie geloas[ din parteamame-sei =i surorilor, ]nc`t, dac[ progresul lui ar fi fost ]ndependen\[ numai de asta, ar fi ajuns ]n cur`nd un Paganini.Din nefericire, nu avea nici o ]ndem`nare =i nici de=tept[ciuneade a ]nv[\a corect. Cineva ]i recomandase un caiet de Klenck=i ni=te exerci\ii de Sitt, dar Titi se plictisi iute de monotoniastudiilor (care de altfel dezam[giser[ =i pe Aglae) =i c[zu iarla ariile dup[ ureche sau chiar dup[ note, ]ns[ din motivelecunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manual[, seconsacr[ tot mai obstinat unei adev[rate industrii. Ceru notede pe la prieteni, cu muzic[ popular[, roman\e, chansonetepentru pian, vioar[ sau voce, indiferent, ]=i confec\ion[ h`rtiede note cu ajutorul cunoscutului s[u pieptene cu cinci din\i,pe care-l ap[sa pe un num[r de foi de h`rtie sub care a=ezaseh`rtia de carbon, copiind apoi, cum ]l t[ia capul, partea prim[.Titi putu c`nta dup[ mari =i sf`=ietoare munci, spre satisfac\iaAglaei, Vals din V`nz[torul de p[s[ri, De ce nu vii, Colea-ngr[dini\[, Coroana femeiasc[, C`t te-am iubit, Mimi d’amour,Malgré toi, Reviens, Valsul v`n[torilor, Si tu veux, Marguerite,Serenada lui Braga, Sous les ponts de Paris, Tu ne sauras jamais,Ochii c[prii, Serments de femme, C[lug[rul, Nu pot crede,Marsilieza =i altele. Prin urmare, Aglae, care venise cu cevade lucru ]n min[, pretinse c[ era bine ca Titi s[-l distreze pe

432

G. C[linescu

mo= Costache, c`nt`ndu-i cu vioara. Titi nu se l[s[ mult rugat=i ]ncepu s[ c`nte jalnic =i fals o roman\[ de Em. Drossino, Teduci. Mo= Costache nu se ar[t[ deloc ]nc`ntat de produc\ie,de=i nu avea pricepere ]n muzic[, ]n schimb femeile ascultar[pe Titi cu religiozitate. Aurica ]ncepu s-o fredoneze ]n tov[r[=iaviorii, apoi intr[ ]n corul improvizat =i Olimpia, =i, ]n sf`r=it,ca un fel de ]ncurajare a activit[\ii muzicale a lui Titi, Aglae]ns[=i, care ]=i relev[ glasul pi\ig[iat, tremolat, ]n contrast cuagresivitatea ei bariton[ de toate zilele. }n cele din urm[, Auricaizbucni ]ntr-un pl`ns zgomotos.

— Dar de ce pl`ngi =i tu a=a? zise Olimpia. Bea pu\in[ ap[!}ntristat[, b[u un pahar plin de ap[, oft[ =i declar[:— A=a-mi vine c`teodat[, c`nd aud muzic[! C`nd v[d pe

al\ii ferici\i, =i eu...— Las[, o m`ng`ie Aglae, c[ mai e timp =i pentru tine. S-o

]ndura Dumnezeu.Ca s[ vindece triste\ea Aurichii, Titi o d[du ]n Issa-Issa

pe care-l execut[ cu mare gravitate, ]ng`nat de glasulsatisf[cut al Aglaei:

— Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodat[. }n aceste ]mprejur[ri, Weissmann pic[]n cas[ ]n c[utarea lui Felix, care nu era acolo. }ndatoritor ca]ntotdeauna =i sociabil, studentul se interes[ de s[n[tateab[tr`nului, ]i lu[ pulsul, se pref[cu a-l consulta =i a r[m`nefoarte mul\umit. Mo= Costache ]l privea cu mare stim[,ascult`ndu-l ca pe un oracol:

— |i-\iu diet[ strict[, zise el, nici de fumat nu mai fumez.Aurica se gr[bi s[ ofere un ceai lui Weissmann, care ]l primi

f[r[ mofturi.— Sunte\i cam palid[, observ[ studentul, ar trebui s[ face\i

o serie de injec\ii cu cacodilat sau cu stricnin[. V[ surmena\i,sau ave\i nemul\umiri de origine sentimental[?

Aurica l[s[ capul ]n jos, cu exces de modestie.— Ia s[-\i vedem pulsul, domni=oar[! Hm! slab, abia

perceptibil! Anemie mare. +tiu eu ce-ar trebui s[ face\i!— Ce? ]ntreb[ avid[ Aurica, cu m`na r[mas[ ]nc[ ]n m`na

lui Weissmann.

Enigma Otiliei

433

— Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amorpracticat intensiv, ca o gimnastic[ sanitar[, ca o disciplin[ anervilor. A\i avut leg[turi amoroase p`n[ acum, ave\i cumvaun prieten viguros?

— Vai! ce vorbe spune\i! se pierdu de ru=ine Aurica,]nc`ntat[ totu=i de ineditul convorbirii.

—Dar ce-\i ]nchipui dumneata, domnule, zise Aglae, c[fetele mele se poart[ ca studentele dumneavoastr[, pe acolope la medicin[?

— +i cu toate astea, insist[ Weissmann ne]n\eleg`nd sauf[c`ndu-se c[ nu ]n\elege, e absolut necesar. Virginitatea, dela o anume v`rst[, e o cauz[ de autointoxicare, ce poate ducela demen\[, la isterie. Ce v`rst[ ave\i, domni=oar[?

— Ca un cavaler ce e=ti, ]mi pui o ]ntrebare la care nu ser[spunde. Dumneata c`t ]mi dai?

— +tiu eu? Dou[zeci =i cinci, dou[zeci =i =ase! min\iWeissmann.

Aurica fu ]nc`ntat[ de evaluare:— Cam at`t, consim\i ea, v[d c[ te pricepi la v`rst[.}n realitate, fa\a Aurichii era a unei femei slabe de patruzeci

de ani, de=i nu ]mplinise aceast[ v`rst[, pergamentoas[ substratul lucios de unsori amestecate cu pudr[ =i ]ncre\it[ ]n jurulochilor. P[rul r[rit ]i era ]ngreuiat de prea multe chignoane.Umbre violete ]i ]nconjurau ochii, d`ndu-i ]nf[\i=area tipic[ aapa=elor, iar din\ii desf[cu\i ]n r`s tr[dau nervozitatea dorin\elor.

— Ca s[-\i p[strezi mereu v`rst[ asta, ai nevoie, pe de oparte, de exerci\iul func\iunilor dumitale specifice, sunt clar,nu? Pe de alt[ parte, de ]ngrijiri particulare. Bun! Ia s[ vedemobrazul! Cu ce da\i dumneavoastr[ pe obraz!.

— Cu... lanolin!— Banal, primejdios. Recomand seara cur[\irea obrazului

cu ap[ de trandafir, amestecat[ cu alcool camforat, p[r\i egale,apoi face\i masaj facial ca s[ activa\i circula\ia s`ngelui.

— Cum, domnule Weissmann? ]ntreb[ avid[ Aurica.— Uite a=a, stimat[ domni=oar[!Weissmann netezi de zece ori g`tul Aurichii cu partea

lateral[ a ar[t[toarelor, apoi ]i frec[ de c`teva ori b[rbia cu

434

G. C[linescu

dosul palmei, ]i ciupi de c`teva ori gu=a, ]i mas[ obrajii de lanas spre gura, de la nas spre t`mple, sub ureche, =i apoi ]i frec[cu degetele por\iunea dintre spr`ncene.

— Apoi, iubit[ domni=oar[, proceda\i la gresarea obrazuluicu crem[. Eu v-a= recomanda ]ns[ un lichid gras, compus dinulei de parafin[, ulei de ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn=i ulei de mu=e\el. De dat u=or cu un tampon de vat[.

— Vai, c`te =ti\i, domnule Weissmann, v[ rog s[-mi scrie\ire\eta, ca s[ n-o uit.

Aurica r[mase nu numai ]nc`ntat[ de caracterul ]ndatoritoral lui Weissmann, dar, ca de obicei, se aprinse p`n[ la margineade a-=i ]nchipui c[ poate s[ intereseze pe student, ]l l[uda latoat[ lumea c[ e „cavaler“ =i-i ]ncredin\[ pe to\i c[ un astfelde t`n[r, oric`t de s[rac, avea s[ fac[ pa=i mari ]n via\[. Fu dep[rere chiar c[ trebuia ajutat. }n familia Aglaei nu exista nicio no\iune de antisemitism. „Cu ovreiul ]\i faci treaba mai binedec`t cu al t[u“, era un dicton general. C[s[torii de evreice curom`ni, ]ndeosebi cu ofi\eri, fiindc[ era la mijloc dota, sef[ceau destul de des. Nu ]ns[ =i contrariul. Ca un ovrei s[ sec[s[toreasc[ cu o cre=tin[, asta p[rea un lucru curios, =i ceeste curios e =i reprobat. Aurica ]ncepu s[ invite pe Weissmann,s[ se intereseze de familia lui, =i ]ntr-o bun[ zi, sub un pretextoarecare, merse chiar acas[ la el, unde st[tu de vorb[ cu m[tu=astudentului =i cu surorile lui. Mizeria nu o ]nsp[im`nt[. G[siargumente ]n favoarea lui Weissmann, zic`nd c[ cu at`t maimare e meritul lui, cu c`t are de luptat cu s[r[cia, ]n sf`r=it,]ncepu s[ profeseze pe fa\[ o toleran\[ masiv[ fa\[ de evrei.Aglae o ironiz[ ]nt`i, pe urm[ o ]ntreba mirat[:

— Vrei s[ te m[ri\i cu un ovrei? Nu e=ti s[n[toas[ la cap!Mai ]nt`i c[ el nici nu se uit[ la tine, =i e un b[ie\a=. Dar s[ zicc[ s-ar uita. N-am nimic cu el, fiecare ]ns[ cu neamul lui. A=aceva nu s-a v[zut niciodat[ ]n familiile noastre.

Dup[ aceea, Aglae ]=i v[zu de treab[ =i, solidar[ cu oricese f[cea ]n familia ei, pe c`t de ostil[ fa\[ de ce se petrecea laal\ii, ]ncepu s[ ]ng`ne teoriile Aurichii. Aceasta g[si de cuviin\[s[ cear[ l[muriri la preot =i, cum ]i era ru=ine de p[rintele

Enigma Otiliei

435

oficiant, apel[ la popa |uic[, pe care-l convoc[ la biseric[pentru m[rturisire. Era frig, afar[ ningea =i biserica era rece.Popa |uic[ ]=i t`r`ia pa=ii pe lespezi, st`rnind ecouri haotice,=i tu=ea cu un abandon agresiv r`c`iturii din g`t.

— M-a omor`t iarna asta, t[iculi\[, bat-o Maica Precist[,m[-njunghie prin oase to\i diavolii. Doar cu \uiculi\[ fiart[ ]imai sperii pu\in. +i zici c[ vrei s[ te m[rturise=ti, g[inu=a tatei,ai ceva p[cate pe suflet?

— Orice om are p[cate, se t`ngui evlavioas[ Aurica.— Are, t[iculi\[, are, c[ lucreaz[ blestematul [l ]mpieli\at,

dar-ar gerurile-n el, cum m[ junghie el prin genunchi!Popa |uic[ merse a=a tu=ind, chi\c[ind =i bodog[nind p`n[-n

altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale c[rui poale,a=ez`ndu-se l`ng[ o stran[, le arunc[ ]n capul Aurichii,]ngenuncheat[ l`ng[ el.

— Pai, ce s[ te-ntreb, taic[, zise b[tr`nul, pun`ndu-=i penas ni=te ochelari lega\i cu sfoar[, ce s[ te-ntreb, c[ sunt b[tr`n=i nu mai am \inere de minte!

Popa |uic[ deschise un agheasmatar =i, scuip`nd sonor]n degete, r[sfoi filele, ajung`nd la R`nduiala m[rturisirii,apoi ]ncepu s[ fac[ cruci ]nspre icoana M`ntuitorului =i s[c`nte nazal:

— „Binecuv`ntat este Dumnezeul nostru... Miluie=te-nepre noi, Doamne, miluie=te-ne pre noi“ =i alte de acestea, pecare Aurica nu le distingea, fiindc[ descoperise, sub epitrafil,c[ pop[ |uic[ purta ]n picioare ni=te =o=oni umplu\i cu h`rtie=i cu sfoar[, f[r[ ghete. „Dumnezeule, M`ntuitorul nostru,c`nta b[tr`nul, sub\ire, carele prin prorocul t[u Nathan aid[ruit lui David, cel ce s-a poc[it, iertare pentru p[catele lui,=i ai primit rug[ciunea lui Manasi pentru poc[in\ele lui, ]nsu\i=i pre robul t[u...“

— Cum te cheam[, g[inu=o? ]ntreb[ popa |uic[, plec`ndu-=iochii pe sub epitrafil.

— Aurelia!—,,...=i pe roaba ta Aurelia, care se c[ie=te de p[catele ce

a f[cut, prime=te-o cu obi=nuit[ iubirea Ta de oameni...“

436

G. C[linescu

P[rintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoitu=i ]ngrozitor, blestem[ to\i dracii din infern =i ]ntreb[ pe Aurica:

— +tii tablele legii, porumbi\a taichii? c[ a=a zice la carte,ca s[ te-ntreb.

— +tiu, p[rinte, c[ le-am ]nv[\at la =coal[.— Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul ]l =tii,

porumbi\o?— }l =tiu, p[rinte!— +i asta e bine. Tot osul m[ doare, nu mai merge dec`t s[

m[ frec cu gaz =i s[ beau ni=te rachiu de drojdie. Stai s[ v[dce scrie aici, c[ mi-au c[zut ochelarii de pe nas. Spune-mi,puic[, n-ai m[rturisit str`mb? n-ai c[lcat vreo f[g[duin\[, carete-ai f[g[duit lui Dumnezeu...? a=, de unde s[ faci tu de astea,g[inu=o, c[ e=ti crud[! Spune-mi, nu \i-ai stricat fecioria tacu... hm... vorb[ tare, asta e pentru b[rba\i, bogheana taichii,stai s[ vedem ce mai vine, mda! n-ai c[zut cu cineva dinrudenii, sau cu vreo oarecare fa\[, sau cu cum[tra ta? n-aiumblat cu femeie de alt[ lege, n-ai f[cut str`mb[tate vreuneifete-fecioare, bat[-te norocul s[ te bat[, asta e tot pentrub[rba\i... ia stai, uite colea, spune-mi, fiic[, n-ai b[ut buruienica s[ nu faci copii? sau nu \i-ai otr[vit p`ntecele ca s[ lepezicopiii, sau, grea fiind, ai umblat f[r[ r`nduial[?

— Sunt domni=oar[, p[rinte, declar[ Aurica.— E=ti fat[-fecioar[, bat[-te norocul, zi a=a, nu cumva ai...

ai... ur`t[ vorb[... ai gre=it de fat[-mare sau c`nd ai fostlogodit[... Ei, =i dac[ ai gre=it, g[si chiar popa |uic[ justificarea,ce-i? Dumnezeu iart[, c[ b[rbatu-i porc; nu te ]mpodobe=ti saute sulimene=ti, sau cu alte feluri de mirosuri te ungi, puind ]ng`ndul t[u s[ ]n=eli pre mul\i tineri spre r`vna p[catului?

— Dau cu pudr[, ca toate femeile, m[rturisi Aurica cusentimentul unui mare act spiritual.

— D[-i, t[iculi\[, s[ tr[iasc[ =i negustorul =i s[ se bucuredracii, he, he, he! Ei, p[i ce s[ te mai ]ntreb? Fasole m[n`nci,acritur[ ]n zilele de post? Anul [sta nu mi-a ie=it varza, s-af[cut toat[ neagr[ =i b[loas[ ca melcul strivit.

Popa |uic[ puse repede m`na ]n capul Aurichii =i ]ncepu s[c`nte din ad`ncul pl[m`nilor lui:

Enigma Otiliei

437

—Domnul =i Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul =i cu]ndur[rile iubirii Sale de oameni, s[ te ierte pre tine, Aurelio, =is[-\i lase toate p[catele. +i eu, nevrednicul preot =i duhovnic,cu puterea ce-mi este dat[, te iert =i te dezleg de toate p[cateletale, ]n numele Tat[lui, =i al Fiului, =i al Sf`ntului Duh, amin. Eun frig de te p[trunde la oase. Gata, taic[, =i c`nd ai avea ni=te\uiculean[ bun[, s[ m[ dezlegi =i pe mine de tusea asta. +i s[faci =i ni=te m[t[nii, c[ nu-i r[u, se mai ]mbl`nze=te necuratul.

— P[rinte, zise dup[ oarecare codire Aurica b[tr`nului, carese gr[bea s[ plece =i sufla ]n degete de frig, eu a= vrea s[ maim[rturisesc ceva.

— Zi, t[icu\[, repede.— Iubesc!— Iube=te, porumbi\o, c[ acum \i-e vremea, =i s[ vii s[-\i

\in cununiile.— Vezi, c[ iubesc un om care nu =tiu dac[ se cade...— Doar n-o fi ]nsurat? Se-nt`mpl[ =i de astea, c[ci coada

lui satan nu se odihne=te o clip[.— Nu e ]nsurat, dar nu e de-o lege cu mine.— Aha, o fi catolnic ori protestan\i de [=tia care n-au nici

cruce la biseric[, b[tu-i-ar junghiurile. Da’ vezi c[ sunt =i eiun fel de cre=tini =i se mai ]ng[duie.

— Nu e cre=tin, p[rinte!— Da’ ce dracu e, Doamne iart[-m[? Turc?— Este israelit!— Vai de mine, se sperie popa |uic[, prost te-ncearc[

necuratul! Doar n-oi fi p[c[tuit cu p[g`nul?Aurica t[g[dui din cap.— Ce s[-\i spun, porumbi\o, a=a caz n-am prea ]nt`lnit, ar fi

bine s[ faci rug[ciuni, s[ te lumineze Cel-de-sus. Eu ]ns[ zicc[, dac[ ]l aduci pe p[g`n la legea cre=tineasc[, se cheam[c[ ai c`=tigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru.

— Am s[-ncerc, p[rinte, s[ =tii c-am s[-ncerc! promisevesel[ Aurica.

De aci ]ncolo, Aurica f[cu tot mai dese aluzii lui Weissmann,pe care-l invita de c`te ori g[sea c`te un prilej.

438

G. C[linescu

— Eu, zicea ea, n-am nici un fel de prejudec[\i. Dac[ a=iubi un israelit, l-a= lua de b[rbat, orice-ar zice lumea.Bine]n\eles, sper c[ ar trece la religia noastr[ sau m[car s[nu mai \in[ la a lui.

— +i ce-are de-a face religia ]n toata chestia asta? ]ntreb[Weissmann.

— Are! Dac[ t`n[rul e cavaler, ]mi ]nchipui c[ e vesel s[se lepede de tot ce poate fi o piedic[.

C`nd v[zu c[ studentul nu se arat[ deloc ]nc`ntat de ideeaconvertirii la cre=tinism, Aurica crezu c[ e mai bine s[ se ]nl[tureproblema religioas[.

— }n definitiv, declar[ ea, fiecare om cu credin\a lui. N-a=avea nimic de zis, dac[ n-ar fi o piedic[ la c[s[torie. S-arputea face numai cununia civil[. Poate c[ nu e tocmai bine,a=a se zice, sunt supersti\ii, ce vrei, ]n care noi femeile credem,dar amorul calc[ ]n picioare orice.

— Eu, zise Weissmann, ]ncep`nd s[ ]n\eleag[ unde bateAurica, nu profesez dec`t amorul liber. Orice alt[ form[ deamor mi se pare o r[m[=i\[ din timpurile barbare.

Aurica pl`nse singur[ ]n odaia ei, interpret`nd spuselestudentului ca o dorin\[ de a r[spunde amorului ei, ]ns[ f[r[obliga\ii. Petrecu o noapte agitat[, erotic[, apoi c[zu ]ntr-ostare sublim[, ca aceea pe care o ]ncearc[ oamenii preg[ti\ipentru sacrificii mari. Avea s[ primeasc[, ]n ciuda omenirii,amorul lui Weissmann, f[r[ cununie, m[car cu jur[m`ntul uneifidelit[\i statornice.

— M-am g`ndit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,am petrecut o noapte de chinuri, fiindc[, oricum, m[ cost[ s[fac pa=i gre=i\i, ]ns[ m-am decis...

Weissmann, ]nsp[im`ntat, zise repede:— Nu pot s[ stau, venisem s[-l caut pe amicul Felix; am s[

vin ]n alt[ zi, nu e nimic.+i ie=i grabnic pe u=[ afar[.—S[ nu te superi, zise el lui Felix, dar domni=oara Aurica

este o fat[ a=a periculoas[. Trece printr-o criza sexual[. Trebuieneap[rat s[ profeseze amorul liber.

Enigma Otiliei

439

C`t[va vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme.Apoi c[p[t[ o fizionomie desperat[, patetic[, ]=i despleti p[rul]n fa\a oglinzii =i ]ncepu s[ c`nte lugubru Te duci de Drossino.Pe urm[ se potoli, se vopsi =i mai violent pe fa\[ =i-=i ]nceputurneele pe Calea Victoriei.

Felix v[zuse =i la ea, ca =i la ceilal\i mai b[tr`ni, unelefenomene care-l impresionase. Evolu\ia organismului se puteaciti pe obrazul fiec[ruia la date fixe. Otilia, care era t`n[r[,avea schimb[ri ce ]nc`ntau. Daca sl[bea, c[p[ta o siluet[fin[, de ogar alb, dac[ se ]ngr[=a, fa\a se lustruia, ochii sef[ceau mai p[trunz[tori, cre=terea ]i d[dea mi=c[ri feminine,l[s`ndu-i mereu aerul copil[resc. Dimpotriv[, Aurica se schimba]n chip sinistru, =i fiecare prefacere o arunca ]nspre b[tr`ne\e,cu toate fardurile ei. P[rul i se f[cea moale, mort, ca de peruc[,gr[simea ]i reconstituia prematur masca senil[ a Aglaei, sl[birea]i scotea ]n eviden\[ oasele capului. Mu=chiulatura nu maiavea t[rie, c[dea f[c`nd unghiuri =i umbre, =i obrajii se umpleaude vini=oare. Mo= Costache, de=i b[tr`n, mai ]mb[tr`nea.Fusese, p`n[ ]nainte de boal[, un tip de chel, f[r[ v`rst[. Acum,]ngr[=`ndu-se, c[p[tase sub b[rbie f[lci de buldog =i toat[ aceagreutate a senilit[\ii inerte.

Pascalopol, \in`ndu-se de cuv`nt, veni ]ntr-o dup[-amiaz[s[ joace c[r\i. Vechea reuniune, minus Simion, se re]ntocmide ast[ dat[ ]n sufragerie, de unde b[tr`nul nu voia s[ se mi=te]n ruptul capului. Veni =i St[nic[ cu Olimpia, dar erau camsup[ra\i, =i St[nic[ lu[ pe mo=ier ca arbitru:

— Domnule, zise el, te rog s[-mi r[spunzi sincer, ce crezidumneata, care este rostul familiei, este sau nu s[ perpetuezerasa, s[ produc[ copii?

— }n genere, da.— Ce-n\elegi dumneata prin „]n genere“?— }n\eleg c[ a=a se petrece cu lumea obi=nuit[. Sunt ]ns[

oameni care muncesc cu creierul, care creeaz[, =i pe care ]iputem scuti de greut[\ile familiei.

— Este =i nu este cazul, noi vorbim de familia normal[, pecare se bizuie patria.

440

G. C[linescu

— Atunci, consim\i Pascalopol, sunt de acord.— V[zu=i, doamn[? se ]ntoarse St[nic[ spre Olimpia. Trage

consecin\ele!— Dar ce conflict ave\i ]ntre dumneavoastr[ a=a grav? ]ntreb[

z`mbind mo=ierul.— Un conflict fundamental, care sap[ temelia ]ns[=i a

matrimoniului. Olimpia nu mai vrea s[ procreeze!— Se poate, doamn[? vorbi Pascalopol Olimpiei, cu repro=

glume\.— Boicot ]n regul[! Sabotarea operei de ]nmul\ire a na\iei.

}n\eleg, foarte bine, l-a f[cut pe Relu, am zis bravo, m-ambucurat. Dac[ a murit, a murit, nu pot s[-l mai ]nviez. S[ fac[altul, s[ fac[ doi, s[ fac[ zece, s[ fac[, domnule, ]n fiecare anunul, c[ asta e datoria femeii. Eu datoria mea mi-o fac.

— Ia mai taci din gur[, St[nic[, cu prostiile astea, ]l mustr[Aglae, c[ sunt =i fete tinere aici, ce te-a mai apucat =i cucopiii acum?! Se vede c[ ai prea multe parale.

St[nic[ se ]nfurie:— M-a apucat, fiindc[ eu sunt un sentimental, un individ

cu patima familiei, cum am apucat de la p[rin\i. Vreau eus[ am cas[ plin[, s[ aud g[l[gia copiilor, s[-mi asigurnemurirea prin urma=i, s[-mi poarte =i mie cineva numeleRa\iu mai departe.

—Ei, =i ce vrei tu s[ fac[ Olimpia? Ce, este vina ei? Doara f[cut o dat[ un copil. |i-a= spune ceva, dar m[ sfiesc detinerii [=tia.

— Astea sunt insinua\ii care nu se prind la mine, protest[St[nic[. Familia noastr[ e cea mai prolific[. Nu e altceva dec`trea-voin\[ la mijloc.

Olimpia c[sc[, agasat[, f[r[ s[ priveasc[ la b[rbatu-s[u, peale c[rui vorbe nu punea nici un temei niciodat[. Spuse doar:

— Nu mai \ipa a=a tare, c[ m[ doare capul!}n sf`r=it, St[nic[ se potoli =i ]ncepur[ s[ joace. Aurica, cu

o \igar[ ]n gur[, ]=i privea emancipat[ c[r\ile din m`n[. B[tr`nulnu voia s[ scoat[ bani, f[g[duind c[ ]i va depune oric`nd va finevoie. C[ut`ndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afar[.

Enigma Otiliei

441

Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Mo= Costaches[ri cel dint`i, ca ars, =i ]ncepu s-o caute pe sub mas[. O g[si]ns[ Aurica (era o moned[ de doi lei) =i f[cu gestul de a o]napoia lui Pascalopol de la care ]=i ]nchipuia c[ picase. Mo=Costache f[cu ]ns[ ni=te ochi speria\i =i ]ntinse m`inile.

— E-e-e a mea, a c[zut de la mine. D[-o-ncoace!Aurica st[tu nedumerit[, =i to\i urm[rir[ scena, curio=i. }n

sf`r=it, Pascalopol zise lini=tit:— Nu e a mea, n-am avut ]n buzunar nici o moned[. Eu le

\in ]n portmoneu. Probabil c[ a c[zut de la Costache.R`z`nd din to\i mu=chii fe\ei, b[tr`nul ]ntinse m`na =i apuc[

moneda pe care o ascunse ]n buzunar, nevr`nd s-o pun[ m[carca miz[.

Vorbir[ ]n timpul jocului de toate, ca de obicei. Aglae,v[z`ndu-l pe Titi c[ st[ deoparte, nemi=cat, ]l ]ntreb[ cu inten\ie:

—De ce nu te mai duci =i tu s[ c`n\i la vioara, stai a=aca o statuie?

Titi ]i m[rturisi c[ se simte bine a=a, altfel s-ar plictisi. +edea]n picioare l`ng[ dulap =i, la observa\ia de imobilitate, ]ncepus[ se legene.

— Nu =tiu cui o sem[na copilul [sta, zise Aglae. Dumnezeui-a dat talente, picteaz[, c`nt[, dar e molatic, n-are curaj,barem s[ am ceva mai mult[ avere, nu mi-ar p[rea r[u. Aurica,la fel!

Veni vorba de muzic[, fiindc[ Pascalopol ]ntrebase pe Titice c`nt[. Aglae tun[ =i fulger[ ]mpotriva muzicii clasice, dincare nu ]n\elege nimic, =i le ]mp[rt[=i c[-i place ca omul s[c`nte „cu inima, na\ional“. Ghicind punctul sensibil, mo=ierulschimb[ vorba, f[r[ s[ scape, c[ci Aurica ]l ]ntreb[ de ce nuse-nsurase nici p`n[ acum.

— De aceea stau bietele femei nem[ritate, zise ea cu necaz,din cauza egoismului dumneavoastr[, care prefera\i s[ petrece\icu femei de teapa Georgetei, ca s[ nu ave\i nici o grij[ pecap. Am sa m[ fac =i eu ca Georgeta.

— E greu, observ[ ironic St[nic[, ca Georgeta n-ai s[ fiiniciodat[.

442

G. C[linescu

— +i de ce, m[ rog? ]ntreb[ atins[ Aurica.St[nic[ rectific[ observa\ia, f[c`nd cu ochiul lui Pascalopol:— Pentru c[ trebuie s[ fii =i pentru asta n[scut[, s[ ai natural.

Tu e=ti din familie onest[, cinstea e zugr[vit[ pe fa\a ta. Tu nupo\i s[ fii dec`t o bun[ so\ie.

— A=a e! recunoscu Aurica, arunc`nd o carte =i ]ncep`nd]n acela=i timp s[ pl`ng[, tremur`nd din to\i mu=chii fe\ei.

— Pentru numele lui Dumnezeu, o sf[tui Pascalopol, nu-\imai face s`nge r[u. Ascult[ un sfat de la mine, care sunt destulde ]n v`rst[ fa\[ de dumneata ca s[-mi pot permite s[-\i dau unconsiliu. }n genere, omul preocupat prea mult de problemasuccesului nu izbute=te. B[rba\ilor le plac femeile care nu umbl[dup[ ei, nep[s[toare. C`nd o mam[ face prea mare v`lv[ cuinten\ia de a m[rita o fat[, rateaz[ chestia, fiindc[ pretenden\iise sperie. Mi s-a ]nt`mplat foarte adesea s[ v[d b[rba\i, invita\i]ntr-o cas[ pentru una din fete care voia cu orice chip s[ sem[rite, cer`nd pe alta =i lu`nd-o numai fiindc[ li se p[rea maiinocent[. }mi vorbi\i de Georgeta, o cunosc, cum s[ nu, e ofat[ foarte inteligent[, pe care foarte mul\i vor s-o ia de nevast[.

— Exact! zise St[nic[, uit`nd cu cine se afl[ =i g`ndindu-sec[ Georgeta ar fi bun[ pentru el.

— Ce vrei s[ spui, ]l ]ntreb[ mirat[ Olimpia, nu cumva vreis-o iei tu, ca s[-\i fac[ copii?

St[nic[ ]i f[cu semn s[ tac[, spre a nu ]ntrerupe pePascalopol.

— Foarte mul\i vor s-o ia de nevast[, continu[ mo=ierul,fiindc[ nu cere nim[nui nimic =i e m`ndr[.

}n momentul acesta, Titi, care se leg[nase l`ng[ dulapullui, din ce ]n ce mai nervos, deschise u=a =i plec[ din odaie,v[dit ]mbufnat.

— Dar ce are junele? se mir[ Pascalopol. Nu l-a sup[ratnimeni cu nimic!

St[nic[ se b[tu pe frunte:— Nu =tii c[ era mai-mai s[ ia de nevast[ pe Georgeta!}n acela=i timp, Felix se cobora de sus =i intra ]n sufragerie.

Fu foarte uimit c`nd auzi numele Georgetei.

Enigma Otiliei

443

— Georgeta voia s[ se m[rite cu Titi? Vezi, asta n-am =tiut!exclam[ Pascalopol.

Felix se ]nro=i, crez`nd c[ fusese vorba =i de d`nsul =i,pref[c`ndu-se c[ are treab[, plec[ de asemeni.

— }l vezi? zise St[nic[, cu aere confiden\iale, =i Felix aavut o combina\ie cu Georgeta, fat[ fain[, mie-mi spui?!

Pascalopol b[tu palmele a mirare, r`se, apoi se pref[cuad`ncit ]n examinarea c[r\ilor de joc, ca s[ nu mai st`rneasc[o discu\ie, pe care o ghici primejdioas[.

Dup[ un r[stimp de t[cere, Aurica, lu`ndu-=i fizionomiaseduc[toare, vorbi lui Pascalopol:

— Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori?— Nu mi-a venit ceasul! glumi mo=ierul, ca s[ scape de

interogatoriu.— Dumneata, un b[rbat a=a elegant! N-ai avut niciodat[ o

pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata trebuie s[fii idolul sexului frumos.

Pascalopol z`mbi, oft[ c[tre tavan, ]n chip de comentar laopiniile Aurichii, apoi arunc[ o carte.

— Sex frumos, minciuni conven\ionale, zise St[nic[, numaib[rbatul e frumos, cu figur[ nobil[. De ce m[ doare pe mineinima, c-am pierdut pe ]ngera=ul? C`nd se na=te un b[iat ebucurie, c`nd se na=te o fat[, e pacoste. Asta ]n credin\apoporului e sf`nt.

— Tu e=ti frumos! ]i zise ironic Olimpia.— Chiar =i sunt, afirm[ ]ndr[zne\ St[nic[.— Nu mi-ai r[spuns la ]ntrebare, domnule Pascalopol! se

t`ngui Aurica mo=ierului, care profitase de interven\ia lui St[nic[pentru a se preface c-a uitat de chestiune.

— Ce s[-\i r[spund, domni=oar[, la v`rsta mea nu mai amastfel de preocup[ri.

— A=a spui dumneata, dar eu =tiu bine c[ vii aici mai alespentru cineva, =tii dumneata pentru cine, doar pentru mine nu.

Pascalopol se afund[ =i mai tare ]n evantaiul de c[r\i.— Dac[ iube=ti pe Otilia, continu[ implacabil[ Aurica, de

ce s[ n-o iei de nevast[? Ar fi o ingrat[ s[ nu primeasc[, dup[c`te ai f[cut pentru ea.

444

G. C[linescu

Mo=ierul se ]ncrunt[, apoi zise serios:— De ce nu e=ti dumneata cuminte, domni=oar[ Aurica, =i

nu la=i ]n pace pe Otilia? +tii bine c[ nu sunt dec`t un prietenb[tr`n, care n-are o familie, =i vine din c`nd ]n c`nd s[ v[vad[ pe to\i, cu egal[ dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos.Nu e a=a, cocoan[ Aglae?

— Vorbe=te =i Aurica din capul ei, observ[ Aglae.— Ei, mam[, vorbesc =i eu ce v[d, spuse Aurica, plin[ de

parapon, dar simul`nd ging[=ia. Pe mine nu m-ai luat nici lamo=ie, nici la Paris. N-am nici o preten\ie, eu nu mai cer nimicde la via\[, at`ta zic, c[ numai din prietenie nu face un b[rbatat`tea sacrificii. Din partea dumitale e frumos!

Pascalopol apuc[ de bra\ pe Aurica =i-o mustr[ ]ncet,p[rinte=te:

— Taci din gur[, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-oeu la Paris, am ]nt`lnit-o ]nt`mpl[tor acolo, unde a avut o burs[.

— Ei, burs[, la naiba, ia taci, Pascalopol, s[ri Aglae, c[m[ faci s[ r`d.

Mo=ierul juca comedia spaimei de a fi ]ncol\it de to\i, defapt foarte iritat. St[nic[, pricep`nd situa\ia, f[cu pe generosul=i arunc[ ]n convorbire alt[ idee, care era =i ea o indiscre\ie:

— Nu =tii c[ mo= Costache al nostru a fost la doctor, pefuri=, pe onoarea mea. |ine diet[, se ]ndoap[ cu doctorii, elucru mare. +i a c[zut =i la eresuri. Au fost aci doi preo\i, de-auf[cut slujb[.

— Arat[ mult mai bine la fa\[, constat[ Pascalopol.— +i nici nu mai fumeaz[! complet[ St[nic[.Mo= Costache p[rea foarte mul\umit de aprecieri =i r`dea

ca la fotograf, sim\indu-se mai s[n[tos c`nd i se spunea c[e s[n[tos.

— Hei, zise St[nic[, nu-l pl`ng eu pe mo= Costache, m[pl`ng pe mine =i pe cei tineri. Dumnealui e de ras[ bun[, omvechi, c[lit, cine a tr[it p`n[ la v`rsta asta ]nseamn[ c[ a]nvins toate bolile, s-a ales dintre ceilal\i. Dumnealui o s[tr[iasc[ o sut[ de ani, o s[ ne-ngroape pe to\i. Nu vede\idumneavoastr[ ce om e dumnealui? Uite, colo, fa\[, ca de

Enigma Otiliei

445

prunc (St[nic[ apuc[ de b[rbie pe b[tr`nul, care se l[s[ docilla demonstra\ie), uite, colo, f[lci (St[nic[ ar[t[ f[lcile),uita\i-v[, colea, din\i (Costache deschise gura), s[ spargi pietre-nele, nu altceva (propriu-zis, b[tr`nul era cam =tirb), ia privi\i,mu=chi (St[nic[ ]l apuc[ de bicep=ii sl[b[nogi), poftim, piepts[n[tos (]l lovi cu palma ]n piept), picioare puternice, caren-au =tiut ce e tr[sura, tramvaiul (mo= Costache exulta depl[cere), dar mai ales asculta\i ce aparat digestiv are (St[nic[]l lovi peste p`ntece).

Atunci se auzi un zorn[it grozav de monede, rostogolite pedu=umea. Mo= Costache ]ng[lbeni, se ridic[ repede de pe scaun=i se pip[i, ]n culmea agita\iei, ]n jurul curelei. I se rupsesefundul s[cule\ului, ]n care \inea banii de metal.

— Banii! Ba-ba-banii! se b`lb`i el =i se repezi sub mas[.St[nic[, Aglae, Aurica se aplecar[ =i ei, cu capul pe jos,]ncep`nd s[ caute cu febrilitate. Numai Pascalopol r[masenemi=cat la locul lui =i-=i aprinse o \igar[, fericit c-a sc[pat deinterogator.

446

G. C[linescu

XX

Lili fusese a=a de tulburat[ de ]nt`lnirea cu Felix, ]nc`t ]ntrebamereu de el. Dintr-o familie ]n care instinctul matrimonial lucraprin crize, f[r[ amestecul culturii sentimentale, ea nu-=i puteaacoperi deloc dorin\a =i ]ntreba des pe tat[-s[u de rosturilet`n[rului. Tat[l ]ntreba pe St[nic[. Acesta, foarte m`ndru decalitatea lui de mijlocitor, din care n[d[jduia s[ trag[ un profit,n[scoci un truc romantic. Lu[ pe Otilia la o parte =i-i \inu aceast[cuv`ntare:

— Am s[-\i comunic ceva foarte important, ]n interesul luiFelix, la care nu m[-ndoiesc c[ \ii, cum \inem cu to\ii. Contezpe discre\ia ta, fiindc[, dac[ afl[ cineva, sunt un om descalificat.Iat[ despre ce e vorba. Felix s-a ]nt`lnit cu Lili, nepoat[-mea, =ia f[cut asupra ei o impresie extraordinar[. Din partea mea, credc[ =i lui Felix fata i-a pl[cut, dar nu ]ndr[zne=te s[ m[rturiseasc[din respect pentru tine. +tii, el \ine la tine. }ns[, ce vrei, dragosteae ceva ira\ional, un ce care pic[ a=a, din senin, f[r[ nici o logic[.Fata, cel pu\in, este moart[, bolnav[, la propriu, nu la figurat. Acheltuit ta’su o gr[mad[ de parale pe doctori. Leacul ei nu poates[-l dea doctorul, ci Felix. Dac[ nu-l ia pe Felix, se pr[p[de=teLili. S[ zic c[ Lili ar fi o fat[ ur`t[, s[rac[, a= spune: s[ moar[s[n[toas[. Dar e delicioas[, ]n felul ei, bine]n\eles, cum tu e=ti]n felul t[u. +i e o alian\[ minunat[ pentru un viitor doctor.Tat[-s[u le d[ tot ce trebuie, cas[, ]ntre\inere, avere =i a=teapt[pe ginere s[-=i fac[ ]n lini=te cariera. Pentru Felix e minunat. Cecrezi, c[ numai m`ncare trebuie unui viitor doctor? Trebuie rela\ii,drag[, tr[sur[ la scar[, ca s[ epateze clien\ii. Viitorul lui Felix e]n m`inile tale, fiindc[ numai tu ai autoritate asupra lui. Dac[ ]l]ndemni tu =i-l dezlegi de orice obliga\ie, s-a f[cut treaba.

— Felix n-are nici o obliga\ie fa\[ de mine, spuse rece Otilia,astea sunt inven\ii de-ale voastre. Am s[-i vorbesc.

CUPRINS

Enigma Otiliei

447

— Ura! strig[ St[nic[, tu e=ti geniul bun al familiei.Otilia chem[, ]ntr-adev[r, pe Felix la ea, ]l puse s[ stea pe

sofa =i, ghemuit[ dup[ obiceiul ei, ]l ]ntreb[:— }\i place Lili, nepoata lui St[nic[? Ce zici de ea?Felix r[spunse cu o indiferen\[ natural[:— Abia am v[zut-o o dat[, cum =tii, =i mi s-a p[rut dr[gu\[.— St[nic[ pretinde c[ fata s-a ]mboln[vit, fiindc[ te iube=te

=i i-ai dat a ]n\elege c[ te-ai c[s[tori cu ea.— St[nic[ minte totdeauna. Habar n-am.— E adev[rat c[ St[nic[ bate c`mpii, asta e convingerea

mea nestr[mutat[, ]ns[ nu-i cu neputin\[ ca fata, naiv[, s[-=i fif[cut unele iluzii. Ar fi nedrept s-o faci s[ sufere.

Felix prinse o m`n[ a Otiliei:— Otilia, de ce-mi spui toate astea? Vrei s[ m[-nsori cu

Lili? Mi-e indiferent[, am v[zut-o c`teva clipe =i nu suntvinovat cu nimic.

— Nu vreau s[ te-nsor cu Lili, \i-am spus numai ce pretindeSt[nic[. Are aerul s[ spun[ c[ eu sunt piedica ]ntre tine =ieventuala Lili. Totu=i, judec`nd rece, fata e foarte dr[gu\[ =in-ar fi pentru tine o partid[ rea. Pe\itoare eu nu sunt, a=a c[socotesc ]nchis[ chestiunea.

— Otilia, zise Felix, str`ng`ndu-i am`ndou[ m`inile, tum[ crezi c`nd ]\i spun c[ te iubesc?

— Te cred.— Te ]ntreb foarte serios, profund: m[ iube=ti?— Da!— Atunci pentru ce te por\i ]n chipul acesta ciudat, de ce

ai mereu aerul c[ vrei s[ te scapi de mine? |i-a= fi mult mairecunosc[tor dac[ mi-ai spune sincer c[ nu m[ iube=ti.

— Nu pot s[-\i spun, fiindc[, ]ntr-adev[r, te iubesc.— Atunci... atunci, vrei s[ ne c[s[torim?— Mai t`rziu... da.Felix lu[ pe Otilia ]n bra\e =i o n[p[di cu s[rut[ri, o ]nv`rti

prin odaie, o puse la loc, o bombard[ din nou cu s[rut[ri, ]nvreme ce fata ]=i ap[ra obrajii cu am`ndou[ palmele.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, ]mi strici tenul.Trebuie s[ stabilim o ]n\elegere ]n privin\a asta.

448

G. C[linescu

Dup[ ce Felix se mai lini=ti, Otilia zise, g`nditoare:— Singurul lucru de care m[ tem este c[ eu nu sunt la

]n[l\imea ta, din punct de vedere sentimental. Da, te iubesc,dar tu e=ti a=a de furtunos, a=a de ]nsp[im`nt[tor de grav. Suntu=uratic[, mi-e fric[, ai s[-mi spui mereu c[ n-am afec\iune.

Singur[, Otilia medit[ mult la Felix =i-=i repet[ pentru eaargumentul. }l iubea, ]ntr-adev[r, pe t`n[r. Totu=i, sim\ea c[Felix nu era pentru ea. }l admira, ]i purta grij[ de sor[, dar\inuta ]nd`rjit[ a acestuia ]n via\[ o ]nfrico=a. De=i t`n[r, Felixavea priviri prea b[rb[te=ti. Otilia era o r`zg`iat[, con=tient[de vi\iul ei, care se sim\ea bine c`nd o protejau oameni delica\ica Pascalopol, care ]i d[deau imposibilul, f[r[ s[-i cear[ nimic.Misiunea de tovar[=[ eroic[, egal[ nu era pentru Otilia, carevoia s[ fie socotit[ copil =i s[ nu ]nt`mpine nici o rezisten\[.Otiliei ]i pl[cea s[ ]ngrijeasc[ pe mo= Costache =i pe Felix cape ni=te copii =i era credincioas[, at`ta vreme c`t nimeni n-oconstr`ngea. Ideea, ]ns[, c[ atunci c`nd s-ar fi plictisit n-ar fifost liber[ s[ fac[ ce voia, o ]nsp[im`nta. Era sigur[ c[ Felixva fi totdeauna un om delicat, gata s[-i fac[ orice capriciu,dar =tia, v[z`ndu-i temperamentul aprins, c[ el ar fi suferitdac[ ea nu i-ar fi ar[tat ]ncordare afectiv[, statornic[.

}n alt[ zi, Otilia, primind capul lui Felix ]n poalele sale =ir[sfir`ndu-i ]ncet p[rul, ]ntreb[:

— Felix, la ce \ii tu mai mult ]n via\[, ]n afar[ de dragoste?de asta nu mai vorbim! Spune-mi cum vezi existen\a.

Felix se m[rturisi:— M-am analizat =i eu adesea =i pot s[-\i spun c[ n-a= putea

suferi s[ fiu al doilea, ]ntr-o categorie de oameni. Nu trebuie s[crezi c[ sunt ambi\ios sau m`ndru. Poate c[ asta vine mai degrab[din cauz[ c[ am copil[rit singur, dat la o parte de al\ii. Nu potsuferi ideea de a nu ]nsemna nimic ]n via\[, de a nu contribui cunimic la ea, de a nu-mi lega numele de ceva.

— Dac[ \ii at`t la renume, de ce n-ai ]ncercat s[ facialtceva, s[ scrii, de pild[! Sau, ]n sf`r=it, s[ te preg[te=tipentru politic[?

— Din acela=i sentiment de nesuportare a ]nfr`ngerii. }nart[, voin\a e un element secundar, totul depinde de talent.

Enigma Otiliei

449

Cel mai lene= dintre poe\i poate face poezie mare, aproapef[r[ s[ vrea =i s[ =tie. }n politic[, joac[ mare rol norocul. Dac[a= =ti c[ va fi r[zboi peste dou[zeci de ani, a= ]mbr[\i=a carieraarmelor, fiindc[ a= avea prilejul s[ m[ ilustrez pe c`mpul delupt[. Dar cine =tie asta? C`\i Napoleoni nu putrezesc ]nprovincie, din lips[ de prilej, =i c`\i oameni necunoscu\i nus-ar dovedi abili, ca Richelieu, dac[ ]nt`mplarea i-ar pune ]nfruntea unei \[ri? De du=m[nia sor\ii mi-e fric[. Mi-e fric[ s[r[m`n egal cu Titi, cu St[nic[, cu ceilal\i, s[ m[ confund cuei, s[ fiu, prin for\a ]mprejur[rilor, silit s[ m[ aplec ]n fa\a lor.Trebuie s[ m[ deosebesc, neap[rat, prin ceva. Singura carier[]n care, pentru un om normal, cum m[ socotesc, pot ajunge ]nfrunte, numai prin voin\[, este aceea =tiin\ific[. Dac[ a= voi s[fiu poet, poate n-a= putea, dar mare medic =tiu sigur c[ potdeveni, vreau neap[rat s[ devin.

Felix str`nse pumnul, zic`nd aceasta, =i privi fix ]nain-tea lui.

— Atunci tu, Felix, \ii mai mult la cariera ta dec`t ladragoste. Ce rol ar juca femeia ]n existen\a ta?

— Femeia o ]n\eleg ca tovar[=[ a aspira\iilor mele, ca unscop ]n acela=i timp al tuturor sfor\[rilor. Unei femei i-a=]nchina totul.

— Idealul t[u, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-iparul, dup[ ce i-l ]ncurcase, e un ideal de t`n[r care va r[zbi]n via\[. Pot s[ zic c[-l ]n\eleg. }ns[, dac[ femeia nu e la]n[l\imea ta?

— Nu pricep, nu-i cer nimic.— Felix, nu cuno=ti bine sufletul feminin. O fat[ admir[ un

t`n[r cu g`nduri serioase, dar se obose=te =i adesea prefer[oamenii mediocri. Are =i ea idealul ei, acela de a pl[cea c`t et`n[r[, de a str`nge pe b[rba\i ]n jurul ei. Un ambi\ios e pu\inegoist, orice ai zice, =i vrea s[ fac[ din femeie o icoan[ pentruuzul s[u personal.

— A=adar, tu g[se=ti c[ eu sunt un ambi\ios, care... te-a=face nefericit[?

— N-am vrut s[ spun asta, Felix. Constat, ]ns[, c[ suntmediocr[, ne]nsemnat[ pe l`ng[ tine. Voin\a ta ]mi inspir[

450

G. C[linescu

respect. P`n[ acum r`deam de oamenii prea serio=i, ]mi pl[ceaub[rba\ii chic. Nici nu =tiu cine e prim-ministru, at`t de pu\inm[ intereseaz[ lumea izbutit[. Noi, fetele, Felix, suntemmediocre, iremediabil mediocre, =i singurul meu merit esteacela c[-mi dau seama de asta.

Felix se ridic[ ]n picioare am[r`t:— Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu m[

iube=ti. Vrei s[ m[ schimb, s[ devin chic? Voi ]ncerca!— Ba nu ]ncerca, fiindc[ mediocritatea nu-\i st[ bine. Te

asigur c[ te iubesc prea mult. Nu-\i interzic s[-\i faci din mineun scop ]n via\[, f[ a=a ca =i c`nd a= merita acest lucru. Dar eunu-l merit, [sta e adev[rul.

— Te ]ncredin\ez c[-l meri\i.— Nu-l merit, Felix, ai s[ vezi. C`nd tu vorbeai de ideal,

eu m[ g`ndeam c[ n-am =ters praful de pe pian. Ce vrei? Sunto proast[. Ce-ai zice dac[ a= concerta pu\in?

Otilia nu mai a=tept[ r[spunsul, duse pe Felix de m`n[ p`n[]n odaia cu pianul, deschise capacul, sufl[ o dat[ ]n claviatur[,apoi ]ncepu s[ c`nte Chant sans paroles de Ceaikovski,fluier`ndu-l totdeodat[. Dup[ aceea s[ri la fereastr[ =i privi ]ncurte. Ningea cu smocuri mari de l`n[, a c[ror c[dere d[dea osenza\ie de ]ncetineal[ =i de pierire a oric[rui son. Pomii eraugrei de z[pad[, =i materialele lui mo= Costache, c[ptu=ite cubl[nuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecuprin curte, cu fizionomie de eschimos v[tuit[ cu z[pad[ p`n[]n g`t. Se auzir[ zurg[l[ii unei s[nii.

— +tii ce? zise repede Otilia. Am gust s[ m[ plimb cusania. Vrei s[ m[ iei?

Felix consim\i bucuros, se ]mbr[c[ =i ]n cur`nd se aflau]ntr-o sanie ]ngust[, ]n spatele unui birjar m[t[h[los, care ocupacu dosul lui tot vehiculul. Un copil ]ndr[zne\ alerg[ strig`nddup[ ei, ag[\`ndu-se din c`nd ]n c`nd de platforma dind[r[t.Muscalul ]l plesni cu biciul pe de l[turi, ]njur`ndu-l cu sete.}nveseli\i de clopo\ei, ]mbr[ca\i ]ntr-o re\ea alb[ =i satisf[cu\ide u=ur[tatea saniei, caii vine\i alergau, juc`nd din picioare =ilu`nd pozi\iile academice ale cailor ]n spume din compozi\iile

Enigma Otiliei

451

lui Géricault. Un c`ine mare, mops alerga ]naintea lor, l[tr`nd]nd[r[tnic =i apuc`nd cu necaz, c`nd putea, un ciucure alvaltrapului. }nf[=ura\i p`n[ aproape de g`t ]n p[turi, Felix =iOtilia primiser[ pe cap =i pe umeri glugi de z[pad[. Fulgiic[deau at`t de de=i =i de mari, ]nc`t Otilia scoase limba afar[,ca s[ culeag[ c`\iva =i s[-i guste.

— }\i place? ]ntreb[ ea pe Felix.— Da! r[spunse t`n[rul.Buna lui dispozi\ie era evident[, dar se ghicea c[ mul\umirea

lui vine, mai cu seam[, din faptul c[ se afl[ al[turi de Otilia. }nschimb, fata se bucura de z[pad[, de frig, de plimbare ]n sine =if[cea semne amicale =i conspirative unor copii care urm[reaus[-=i at`rne s[niu\a lor de coada saniei. Ajunseser[ la +osea.Z[pada era at`t de mare, ]nc`t cur[\itorii abia izbutiser[ s-o]ngr[m[deasc[ ]n diguri mari, naftalinoase, de o parte =i de altaa drumului, ]n jurul teilor. Otilia f[cu semn, cu degetul ]mpuns]n spatele dur de cojoace al birjarului, s[ opreasc[, se d[du jos=i se arunc[ pe spate, cu voluptate, ]ntr-un morman de z[pad[.Pieli\a fe\ei ]i era ro=ie =i moale, ca a m[rului cre\esc, =i pe gur[ii ie=eau colaci mari de aburi, din cauza gerului. Distrat[ deacest fenomen, ]l chem[ pe Felix =i umfl`ndu-=i obrajii ]i f[cu odemonstra\ie de produc\ie de aburi. Felix ]i sim\i mirosul delicat,amestecat cu acela astringent al z[pezii. Otilia merse apoi,t`r=indu-=i =o=onii prin n[me\i, strig[ uhu unei bande care trecea]ntr-un tren de s[niu\e, trase de doi cai ]nh[ma\i unul dup[ altul=i se r[sturn[ ]n le=inuri simulate, c`nd pe un troian, c`nd pealtul. Era plin[ de z[pad[, din cap p`n[-n picioare, prin p[r, ]nurechi, ]n ochi. C`\iva copii se str`nser[ ]n jurul ei, apoi fugeau,=i unul furios o bombard[ cu un bulg[re. Otilia se aplec[ =i ea =iarunc[ o bil[ de z[pad[, strig`nd:

— Punga=ule!— Nu a=a, corect[ Felix, ci pu-punga=ule!R`ser[ am`ndoi. C`nd fur[ din nou ]n sanie, Otilia zise:— Acum trebuie s[ fie admirabil la mo=ia lui Pascalopol,

pe c`mpul plin de z[pad[. S[ alergi la nebunie, ca un allegrode piano, tras[ de cai de curse.

452

G. C[linescu

Felix nu r[spunse nimic, ci numai z`mbi ]ntr-un fel care ise p[ru Otiliei silit. Pe Calea Victoriei, ]n apropierea caseimo=ierului, Otilia, dup[ o t[cere lung[, v`r`ndu-=i m`na subbra\ul lui Felix, propuse cu timiditate:

— Ce-ai zice dac[ am merge s[-i facem o vizit[ luiPascalopol? I-ar face foarte mult[ pl[cere, fiindc[ sunt sigur[c[ se plictise=te.

Felix nu-=i putu masca suficient contrarietatea:— Du-te tu singur[ =i eu te-a=tept. Dac[ i-ar face pl[cere

prezen\a ta, nu sunt sigur ]n ce m[ prive=te pe mine.Otilia f[cu o mic[ str`mb[tur[ =i nu mai spuse nimic =i, cu

toate rug[min\ile lui Felix, nu mai consim\i s[ se opreasc[. Se]ntoarser[, deci, acas[. De=i se ]ntunecase, nu se vedea nici olamp[ aprins[. Otilia, cam mirat[, intr[ ]n[untru. Deodat[ seauzi un \ip[t, =i fata ie=i palid[ =i ]mbr[\i=[ tremur`nd pe Felix:

— Ce s-a ]nt`mplat?— Papa! pl`nse Otilia.Felix se repezi ]n[untru =i i se p[ru c[ vede ceva negru

]ntins l`ng[ mas[. C[ut[ chibriturile, aprinse lampa =i descoperipe mo= Costache, c[zut jos pe du=umea, dar gem`nd ]ncet, ]lridic[ cu greutate =i-l puse pe sofa, privit de Otilia, care =edeal`ng[ u=[, ]nsp[im`ntat[.

— Trebuie s-o trimit pe Marina dup[ doctor.Otilia alerg[ afar[ =i o g[si pe b[tr`n[ dormind ]mbr[cat[,

]n odaia ei. C`nd auzi c[ i-a venit r[u lui mo= Costache,Marina, f[r[ s[ mai spun[ nimic, somnoroas[, fugi repede ]ncurtea Aglaei, ]n loc s[ cheme doctorul =i astfel, ]ntr-o clip[,toat[ banda venea ]n mar= spre locul ]nt`mpl[rii. B[tr`nul nuera mort =i nici m[car incon=tient. Cu o singur[ m`n[, greoi,]=i pip[i mijlocul, =i apoi =opti:

— Pascalopol!Felix abia avu timp s[-i explice Otiliei c[ b[tr`nul voia s[

aib[ al[turi pe mo=ier, c[ odaia se =i umplu de Aglae, St[nic[,Olimpia, Aurica, Titi =i Marina.

Marina notific[, cam cu b[taie de joc:— Otilia a zis s[ m[ duc s[ chem doctorul!

Enigma Otiliei

453

— Fugi de-acolo, cu doctorul, \ip[ Aglae, ce-i mai trebuiedoctor, acum?

— S[ fii s[n[toas[, complet[ St[nic[, dup[ al doilea atace bun de ]ngropat. Nu vede\i c-a murit? Dumnezeu s[-l ierte!

+i se ]nchin[, foarte evlavios.— Aduce\i o lum`nare, frate, s[ fie cre=tine=te. Mo= Costache

dezmin\i, prin gemete, decesul, spre v[dita dezam[gire a celorde fa\[. St[nic[, mai ]n =oapt[, se sim\i ]ndatorat s[ dea speran\e:

— Orice-ar fi, nu scap[, mi-a spus mie doctorul.— Mai bine s[-l ia Dumnezeu, fu Aglae de p[rere, dec`t

s[-l chinuiasc[ =i pe el cu vreo paralizie =i s[ ne chinuiasc[=i pe noi.

}n vremea aceasta, Otilia alergase pe poart[ afar[ =i avusesenorocul s[ g[seasc[ ]nc[ sania cu care venise, fiindc[ birjarulse d[duse jos s[ cure\e re\eaua de z[pad[ cu o m[turic[.

— Alearg[ repede, strig[ Otilia.Birjarul d[du un plesnet biciului =i sania alunec[ nebune=te,

umpl`nd toat[ strada de veselia zurg[l[ilor. Otilia, ]ns[, eranemi=cat[, cu ochii pierdu\i ]n gol.

Felix aduse pu\in[ z[pad[ =i o puse pe capul b[tr`nului,de=i =tia c[ e inutil. Mai degrab[, ar fi trebuit s[-l dezbrace,dar =tia c[ b[tr`nul avea bani cu el =i nu voia s[-l tr[deze.St[nic[ propuse totu=i dezbr[carea:

— Trebuia s[-i scoatem hainele, s[ r[sufle, oric`t, suntemdatori s[ facem ce putem.

+i se repezi singur la mo= Costache s[-i trag[ haina. Acestascoase un morm[it grozav, sem[n`nd a r[cnet, care ]i]nsp[im`nt[ pe to\i, =i str`nse m`inile =i mai solid pesteabdomen.

— Parc[ l-ar durea p`ntecele! observ[ St[nic[, privind cuaten\ie. („E ceva la mijloc!“ ]=i zise el.)

— S[ fi\i cu ochii ]n patru, comand[ Aglae, s[ nu piar[ unac din cas[. Noaptea asta st[m aici, c[ n-o fi foc.

Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul =i cu Otilia.— Ce mai caut[ =i [=tia?! =opti Aglae, c[tre fetele ei,

]nciudat[.

454

G. C[linescu

Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pepieptul lui, apoi se dezbr[c[, ceru lighean =i ordon[ dezbr[careabolnavului. B[tr`nul protest[ cu gemete violente =i f[cu semnc[ voia ]nt`i s[ ias[ afar[ to\i ceilal\i. Pascalopol explic[fran\uze=te dorin\a lui mo= Costache, ascultat foarte atent deSt[nic[, =i doctorul rug[ asisten\a, ]n interesul reu=itei opera\iei,s[ ias[ pu\in afar[. St[nic[ fu cel mai ]mp[ciuitor.

— Ie=im, domnule profesor, cum nu, e ]n interesul pacientului.Aglae se retrase, arunc`nd o aluzie ]ndeajuns de bine

pronun\at[, ca s[ se aud[:— Ce mai e =i asta? N-are voie „familia“ s[ stea ]n odaia

bolnavului?Doctorul l[s[ s`nge bolnavului, chiar ]n regiunea capului,

leg`ndu-l apoi cu un bandaj. }n urma acestei opera\ii, b[tr`nulse ]nvior[ sim\itor =i se v[zu c[ acum aceea=i m`n[ =i acela=ipicior erau prinse mai tare de paralizie =i c[ vorba era mai]ncurcat[. Totu=i, mo= Costache se putea exprima satisf[c[tor=i se mi=ca.

— E tare, remarc[ doctorul, scap[ =i acum. B[tr`nul cercet[cu ochii odaia =i c`nd se ]ncredin\[ c[ nu mai erau altepersoane, afar[ de cei doi, zise:

— Pa-pascalopol, vreau s[-\i dau banii pentru fe-feti\[.— Dac[ crezi, zise acesta, cu oarecare indiferen\[, ca s[

nu-l sperie, d[-mi-i.— A-ajut[-mi!B[tr`nul ]ncerc[ s[-=i trag[ cureaua cu m`na, dar, neput`nd,

rug[ din ochi pe mo=ier. Acesta, ajutat de doctor, ]l dezbr[c[cu b[gare de seam[, p`ndit cu ]ncordare de bolnav, =i g[sisacul =i buzunarul, din care scoase pachetul de h`rtii ]nf[=uratcu sfori. La cererea b[tr`nului, desf[cu pachetul =i ob\inu altetrei mai mici. B[tr`nul i le smulse din m`n[.

— Domnule doctor, mai m[ fac bine? ]ntreb[ el.— Cu ]ngrijire, te faci.B[tr`nul, atunci, nu f[r[ mari codiri, lu[ numai un pache\el

de o sut[ de mii din cele trei =i-l d[du lui Pascalopol pentrufe-feti\[. Celelalte ]=i rezerv[ s[ i le dea mai t`rziu. Fiindc[ nu

Enigma Otiliei

455

se putea scula u=or din pat, rug[ pe mo=ier s[-i v`re s[cule\ulcu monede =i cele dou[ pachete de h`rtii sub salteaua care eraaruncat[, pentru uzul lui, peste canapea. C`nd Pascalopolispr[vi treaba, b[tr`nul, care p`ndea ]ngrijorat, =opti cu spaim[:

— Ochii, ochii!+i ar[t[ cu m`na spre geam. Cei doi b[rba\i privir[ =i nu

v[zur[ nimic, dar li se p[ru a auzi pa=i sc`r\`ind pe z[pad[.— Nu e nimeni, lini=ti Pascalopol pe mo= Costache, umbl[

lume prin curte.}n sf`r=it, li se d[du voie celorlal\i s[ intre =i n[v[lir[ ]n odaie ca

o clas[ de copii dup[ recrea\ie. Felix =i Otilia r[maser[ ]n pragulu=ii. Apoi, mo=ierul =i doctorul luar[ pe Otilia la o parte, ]nchiz`ndu-sec`teva minute ]n camera ei, =i vorbir[ acolo, ceva ce Felix nu putu=i nici nu cutez[ s[ afle. La plecare, doctorul d[du iar pe la bolnav=i recomand[ celor de fa\[ aten\ie pentru pacient.

— Cum este, domnule doctor? spune\i-ne sincer!— Este iar[=i ]n afar[ de pericol =i, cu lini=te, poate s[-=i

revin[, de=i cu mai mult[ greutate, fiindc[ are membreleprinse pu\in.

St[nic[ simul[ entuziasmul, neurmat deloc de ceilal\i:— Domnule doctor, sunte\i providen\a noastr[, ]nc[ o dat[

a\i s[v`r=it o minune, red`ndu-ne pe bunul nostru unchi. V[vom fi ]n veci recunosc[tori. („Mama ta de pezevenghi, g`ndiSt[nic[, ]n sinea lui, te-a adus grecoteiul s[ strici viitorul meu!“)

— B[tr`nul, explic[ Pascalopol doctorului, ]n tr[sur[, are ofamilie lacom[, care-l p`nde=te pas cu pas, ca nu cumva s[lase averea domni=oarei pe care ai v[zut-o =i care e fata luivitreg[, din a doua c[s[torie.

— Delicioas[ fat[, caracteriz[ doctorul pe Otilia, p[cat!— M[ silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, s[-i fac binele,

f[r[ s-o jignesc.Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecut[ =i

p[zir[ pe b[tr`n ]n t[cere =i f[r[ s[ doarm[. A doua zidiminea\a, v[z`nd c[ b[tr`nul tr[ie=te destul de lini=tit, ]n patullui, Aglae g[si c[ era obositor s[ str[juiasc[ toat[ casa. L[s`ndpe Aurica ]n odaie, lu[ pe Titi, pe Olimpia =i pe St[nic[ =icercet[ cu de-am[nuntul toate od[ile.

456

G. C[linescu

— Dec`t s[ vin[ cineva s[ fure, mai bine s[ le ducemdincolo lucrurile mai de pre\.

+i ]ncepu scotocirea. C[rar[ scaunele, tablourile, oglinzile— prin fa\[, ca s[ nu simt[ b[tr`nul! Olimpia =i St[nic[ luaulucruri m[runte =i le ascundeau pe cont propriu, ]nghiontindu-seunul pe altul. Otilia v[zu cum Marina, St[nic[, Titi, Olimpia,Aglae treceau ]n =ir, prin z[pad[, spre fundul cur\ii, de diminea\[,=i sufletul i se umplu de revolt[. Avu impulsiunea de a deschideo fereastr[ a geaml`cului =i de a \ipa, apoi se ]ngrozi c[ b[tr`nula murit =i alerg[ ]n c[ma=[ =i-n picioarele goale p`n[ ]nsufragerie, unde b[tr`nul dormea lini=tit, sfor[ind. Atunci se]ntoarse ]n odaia ei, se ]mbr[c[ =i scul[ dup[ aceea =i pe Felix,pe care-l duse la geam.

— Vezi ce se ]nt`mpl[ aici? Ce zici?Felix se umplu de indignare, la r`ndul lui, ]ns[ Otilia ]l

sf[tui s[ tac[.— Este inutil, dac[ nu e papa, n-au dec`t s[-=i ia toate

fleacurile. Nu trebuie s[ simt[ bietul papa, fiindc[, dac[ afl[,se sup[r[ =i moare pe loc.

Observa\ia i se p[ru lui Felix foarte cuminte. Banda oper[deci ]n lini=te, p`n[ ce obosi, am`n`nd pe alt[ dat[ noultransport. Aurica poftise =i la pianul Otiliei, dar mai mult dingelozie Olimpia declarase c[ nu se cade, c[ este o margine ]ntoate. Pianul era al Otiliei, de la mam[-sa.

— Unde st[ scris asta? Are act? se r[\oi Aurica.St[nic[ interveni, tactic:— Las[, frate, mai t`rziu o s[ discuta\i asta. Pianul e al[turi

de sufragerie =i se aude c`nd ]l scoate\i. („Pervers[ familie!“ ocalific[ ]n g`nd el.)

B[tr`nul =edea pe spate, nemi=cat, dar tr[gea cu urechea. Ise p[ru c[ aude zgomote suspecte, =oapte, =i c`nd Otilia ful`ng[ el, ]ntreb[:

— Cine vorbe=te a=a? Ce tot sc`r\`ie acolo, prin od[i?— E v`ntul, papa.— Nu intr[ v`ntul ]n casa mea. M[ duc s[ v[d.+i f[cu sfor\area de a se da jos din pat. Otilia ]l opri cu

bl`nde\e =i se jur[ c[ nu e nimic. Deschise u=a de la odaia cu

Enigma Otiliei

457

pianul, deschise pe aceea de la salon, acum aproape gol, =iafirm[ c[ nu vedea nici o schimbare. B[tr`nul se declar[mul\umit, provizoriu. Dup[ c`t[va vreme, b[nuiala ]i reveni=i ]ntreb[:

— Pia-pianul este ]n odaie?— Papa, =tii c[ pianul nu zboar[!— Sunt punga=i, las’ c[ =tiu eu!— Nu, papa, pianul e ]n odaie, cum l-ai l[sat.— Du-te =i c`nt[ ceva.Otilia se duse =i c`nt[ aceea=i bucat[ de Ceaikovski, care

i se p[ru, de data asta, lugubr[. B[tr`nul fu ]ncredin\at definitiv.— Ei, papa, ai v[zut c[ este pianul? Unde credeai c[ o

s[ plece?— Dar ochii? ]ntreb[ mo= Costache.— Care ochi?— Ochii care m[ priveau asear[, pe fereastr[!Otilia crezu c[ b[tr`nul a avut un mic delir =i nu r[spunse

nimic. Dup[ o zi ]ntreag[ de neschimbare, dup[ ce Vasiliad]nsu=i v[zu pe mo= Costache, trebuir[ to\i s[ recunoasc[viabilitatea bolnavului. A-l mai p[zi era plictisitor. B[tr`nul semi=ca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o p[r[seasc[ dec`tpentru unele trebuin\e, c`nd se l[sa ajutat de Marina, =i p[reafoarte mul\umit. Starea de euforie ]i revenise, Aglae \inu unscurt consiliu de familie =i hot[r], sus\inut[ cu aprindere deSt[nic[, s[ supravegheze to\i pe b[tr`n cu r`ndul. St[nic[ fude p[rere s[ nu mai intre nimeni ]n odaie la bolnav, ca s[ nu-lfac[ s[ b[nuiasc[ ceva =i apoi s[ se supere =i s[ fac[ testament,urm`nd ca Marina s[ dea =tiri despre el =i s[ vesteasc[ atuncic`nd ar fi de trebuin\[. Asta nu-l ]mpiedic[ pe St[nic[ s[ vin[mereu la b[tr`n, sa-l ]ntrebe de s[n[tate, sa-i povesteasc[]nt`mpl[ri de bolnavi scula\i de pe patul de moarte =i altebaliverne de astea. }l sup[ra ]ns[ prezen\a Otiliei, care ]ngrijeade mo= Costache cu o lips[ de repulsie care st`rni admira\ialui Felix. Otilia era socotit[ u=uratic[ =i se dovedea devotat[.Mo= Costache privea pe St[nic[ cu mult[ du=m[nie =i se]n\epenea =i mai bine ]n pat, c`nd ]l vedea, urm[rindu-l str`nscu privirile.

458

G. C[linescu

Pascalopol mai f[cu ]n cur`nd o vizit[ b[tr`nului, ]l asigur[,c`nd putur[ fi singuri o clip[, fiindc[ St[nic[ nu-i sl[bea, c[depusese banii la banc[ pe numele Otiliei. Ar[t[ b[tr`nuluiscrisoarea. Pascalopol spera c[ mo= Costache ]i va vorbi =i deceilal\i bani, c[ va consim\i s[-i dea. Totu=i, din delicate\e, nupomeni nimic b[tr`nului =i g[si chiar de cuviin\[ s[ plece maicur`nd, ca s[ nu dea de b[nuit Aglaei. St[nic[ ]ntreb[ afara pePascalopol:

— Ce-\i spunea b[tr`nul? Face testament? Are vreun g`nd?— Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, ]l asigur[ mo=ierul.

Se poate? Ce amestec am eu?„E =iret grecoteiul. Cu [sta, cu Otilia =i cu Felix =i poate cu

Georgeta, am cuceri lumea.“— Ce \i-a spus Pascalopol? ]l ]ntreb[ St[nic[ pe mo=

Costache.— Ce s[-mi spun[? zise acesta sup[rat c[ St[nic[ se apropie

prea mult de pat =i ]mping`ndu-l cu m`na. Ce s[-mi spun[?— P[i eu =tiu? Dar el e =iret. Te ]nva\[ cine =tie ce prostii,

a=a, ca s[ te induc[ ]n eroare. Nu-mi inspir[ ]ncredere. Pentruorice ar trebui s[ m[ consul\i pe mine, c[ sunt avocat, ceDumnezeu! =i-\i fac toate gratis.

— N-am nevoie de avocat, i-o t[ie b[tr`nul.St[nic[ spiona pe Felix =i pe Otilia asupra plec[rii lor

]n ora=.— Azi ai cursuri, nu? ]i zicea el lui Felix.— Am! r[spundea Felix, f[r[ s[ b[nuiasc[ nimic.Otilia, dimpotriv[, nu pleca de acas[, preocupat[ numai

de b[tr`n. St[nic[ o ]ndemna mereu:— Ai s[ te surmenezi, s[ te ]mboln[ve=ti, =i asta nu e bine

chiar ]n interesul b[tr`nului. Mai du-te =i te plimb[, c[ v[d eude mo= Costache.

}ntr-o zi St[nic[, din buc[t[ria Marinei, unde se ascunse-se venind din fund, v[zu pe Felix plec`nd ]n ora=. Prinurmare nu mai era acas[ dec`t Otilia. Trecu din buc[t[rietiptil prin fa\[, intr[ prin u=a gotic[ =i trecu prin toate od[ilep`n[ ajunse ]n dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii =i

Enigma Otiliei

459

constat[ c[ nu era nimeni afara de b[tr`nul ]ntins pecanapea. Ie=i din nou afar[ =i intr[ pe din dos ]n odaia cupianul. Otilia era acolo rezemat[ cu coatele pe capac,g`nditoare.

— Cum ]i mai este lui mo= Costache? ]ntreb[ St[nic[.— Tot a=a! zise sumbr[ Otilia.— +tii c[ azi vine Pascalopol, dup[-mas[, parc[ a=a mi-a

spus, min\i St[nic[.— Da? se sperie Otilia. Apoi, dup[ o scurt[ delibera\ie:

N-ai vrea s[ te duci ]n ora= s[-mi cumperi o cutie de pudr[?— Drag[, se ap[r[ St[nic[, am toat[ bun[voin\a, dar nu

m[ pricep ]n lucruri femeie=ti. +i apoi =tii cum e Olimpia,c`nd o afla c[ m-am dus pentru tine, ]mi aprind paie-n cap.Du-te tu, repede, c[ eu p[zesc. Nu-l crezi pe St[nic[ capabilde devotament? }mi pare r[u.

Dup[ oarecare g`ndire, Otilia se hot[r].— M[ reped pentru o jum[tate de ceas, te rog s[ stai aici

sau s[ rogi pe Aurica s[ vin[.St[nic[ puse m`inile la piept, turce=te, ]n semn c[ merit[

credin\[ nestr[mutat[.— Du-te f[r[ nici o grij[.Otilia ]=i lua mantila pe ea =i plec[, urm[rit[ din ochi de

St[nic[. Acesta privi, cr[p`nd pu\in u=a, ]n curte, se ]ncredin\[c[ nu mi=c[ nimeni, =i apoi intr[ ]n odaia lui mo= Costache.B[tr`nul ]l supraveghea du=m[ne=te cu privirea. St[nic[ mersela u=a dinspre salon, o cr[p[ pu\in =i o ]nchise la loc. Maimerse la geam, privi ]n curte, se-ntoarse spre mas[, lu[ unscaun =i-l a=ez[ l`ng[ canapeaua b[tr`nului =i st[tu pe el.B[tr`nul ]l contempla ]ngrijorat.

— Ce mai faci, mo=ule, ]ntreb[ St[nic[, mai bine, hai?Mo= Costache ]ntreb[ =i el:— +i ce pofte=ti?— Vai de mine, se ap[r[ St[nic[, p[i eu m[ interesez de

s[n[tatea dumitale =i ]mi spui c[ ce poftesc? Se poate?St[nic[ trase scaunul =i mai aproape de pat.— Ce cau\i aici? se agit[ b[tr`nul.

460

G. C[linescu

F[c`ndu-se c[ nu ]n\elege vorbele bolnavului, St[nic[ pusem`na pe marginea cear=afului, ridic`ndu-l ]n sus, ca spre acontrola salteaua.

— E bun patul [sta, se inform[ el, e destul de moale? De cenu stai ]n dormitor?

— La-las[-m[-n pace! Ce vrei?St[nic[, netulburat, pip[i mai de aproape salteaua, apoi

v`r] brusc m`na sub ea =i trase pachetul cu bani. B[tr`nulholb[ ochii, sc[p[ gura mare spre a spune ceva, se d[du josprintr-o sfor\are supraomeneasc[, pe marginea patului =i url[gutural, pl`ng[tor:

— Banii, ba-banii, pu-punga=ule!Apoi deodat[ se pr[bu=i la p[m`nt. St[nic[ v`r] bine

pachetul sub c[ma=[, spre p`ntece, privi pe fereastr[ =i ie=iprin salon =i prin u=a gotic[. }n curte nu era nimeni =i nici pestrad[. Intr[ calm ]n curtea vecin[ =i, g[sind pe Aglae =i peAurica, le zise:

—M-am ]nt`lnit cu Otilia, care roag[ pe Aurica s[ se duc[pu\in pe la b[tr`n, s[ vad[ ce face.

— Du-te, Aurico, consilie Aglae.— Hai, c[ merg =i eu, se oferi St[nic[, s[ v[d cum ]i

mai merge.G[sind pe b[tr`n mort, Aurica \ip[, St[nic[ se mir[, alerg[

s[ vesteasc[ pe Aglae, care veni cu toat[ banda, tocmai pec`nd sosea =i Otilia, care se opri, galben[, ]n prag. St[nic[ s[rila ea s-o ]mbr[\i=eze =i s-o m`ng`ie:

— Otilia, Otilia, veri=oara mea scump[, fii tare, fii la]n[l\ime, era doar de a=teptat un astfel de deznod[m`nt. Apoiexplic[ tuturor ]nt`mplarea:

— Otilia tocmai mi-a spus: stai aici =i p[ze=te =i cheam-ope Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnat[-mea =i am venitcu ea. C`nd colo b[tr`nul era pe jos, ici. Se vede c[ a avutnevoie de ceva =i s-a ridicat s[ ia, =i pe urm[ i-a venit r[u.

— Da, mam[, confirm[ Aurica, eu am intrat ]nt`i ]n odaie,=i c`nd am v[zut, m-am speriat =i am \ipat, am \ipat! Vai, cumm-am speriat!

Enigma Otiliei

461

— Dar eu, se l[ud[ St[nic[, crezi c[ prin pu\ine emo\ii amtrecut? Sunt zguduit. Chiar s[-mi da\i voie s[ m[ duc pu\inacas[ s[-mi vin ]n fire. Am =i de luat ni=te acte, c[ am m`ineun proces. S[-mi dai cheia de la cas[, Olimpio.

+i astfel St[nic[ plec[, spre mul\umirea Aglaei, c[reia i sep[rea c[ prea scotoce=te multe pe cont propriu. Otilia se ascunse]n odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu ou=oar[ umiditate ]n ochii care nu puteau pl`nge, =i Felix n-oputea scoate din mu\enia ei. Aglae ocup[ casa, milit[re=te. }nloc s[ ]ngrijeasc[ de mort, ordon[ tuturor s[ nu spuie ]nc[nim[nui de cele ]nt`mplate =i puse pe Marina s[ p[zeasc[ lapoart[ ca s[ nu vin[ nimeni.

— S[ vedem unde ]i sunt banii, actele, dac[ a l[sat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru ]nmorm`ntare. }nvreme ce cadavrul st[tea inert peste plapum[ =i ]ncepuse s[ iatonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica =i Titi scotoceau ]n toatep[r\ile, tr[geau sertarele, desf[ceau garderobul, c[utau prinsob[. Nu g[sir[ dec`t acte, contracte de ]nchiriere, socotelifelurite, din care se putea deduce averea lui mo= Costache, =ipe care Aglae le f[cu pachet =i le lu[. Nici un ban, afar[ de ob[ncu\[, r[mas[ uitat[ pe sub h`rtii. }ntr-o cutie, Olimpiadescoperi un inel cu multe pietre, ]l trase repede pe deget, dar,fiindc[ Aglae o v[zuse, justific[ gestul:

— Mam[, inelul [sta ]l iau eu, =tii c[ n-am nici o bijuterieca lumea =i mi-ai promis.

— Asta-i, protest[ Aurica, tot tu toate =i eu nimic. Tu cenevoie ai, c[ e=ti m[ritat[!

Olimpia suport[ observa\ia =i p[str[ inelul.— Unde sunt banii, ]ntreb[ agitat[ Aglae, unde sunt banii

lui? Doar n-a stat f[r[ un ban ]n cas[! Avea o pung[ cu el, aiacare i-a c[zut jos deun[zi. Dar trebuie s[ fi avut bani.

Furioas[, Aglae tr`nti u=ile dulapurilor, trase covoarele, f[r[s[ le mai a=eze la loc, desf[cu cutiile mari de la masa de joc =ide la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, ne]ncepute,pachete de tutun, creioane, meticulos str`nse, nimicuri.

— El \inea banii cu el, ]=i aduse aminte deodat[ Aglae,cum nu m-am g`ndit?

462

G. C[linescu

+i se repezi ]n sufragerie. Cum b[tr`nul era ]n c[ma=[, erav[dit c[ nu avea cu el nimic. Pantalonii ]ndoi\i pe un scaun,al[turi, aveau ]n buzunare \inte, capete de creioane, chibrituri=i un degetar.

— Uite, degetarul pe care ]l c[utam de-am ]nnebunit. Sevede c[ mi-a c[zut pe aici.

Aglae ]l lu[ =i-l puse ]ntr-un mic buzun[ra=, pe care-l aveala bluz[. Neg[sind nimic ]n haine, trase perna de sub capul luimo= Costache, privi pe sub cear=af, apoi ridic[ cu puteresalteaua, r[sturn`nd cadavrul spre perete.

— Iac[ s[cule\ul, strig[ ea triumf[tor =i d[du drumul saltelei.Mo= Costache se cl[tin[ pu\in, apoi ]=i relu[ pozi\ia nemi=cat[.}n s[cule\ erau monede de argint, c`\iva napoleoni =i chiarc`teva h`rtii mototolite, vreo c`teva mii de lei ]n total.

— El avea bani mai mul\i, zise cu necaz Aglae.Dup[ cercet[ri infructuoase, ]ncredin\`ndu-se c[ ]n cas[

nu se mai afla nici un ban, Aglae suspend[ perchezi\ia.— Dac[ o fi luat Otilia banii! Sunt sigur[ c[ i-a luat ea.Aurica, nemul\umit[ de concuren\a Olimpiei, lu[ ap[-

rarea fetei:— Nu, mam[, nu face p[cat, Otilia nici n-a fost acas[ c`nd

a murit b[tr`nul.— Asta a=a e, recunoscu Aglae, doar s[-i fi dat chiar

b[tr`nul banii, c[ de luat cu sila nu era chip. S-o bat[Dumnezeu, dac[ i-a luat.

Aglae declar[ c[ a obosit =i se hot[r] s[ se duc[ cu to\iiacas[ spre a medita asupra evenimentului. B[tr`nul fu p[r[sitpe canapeaua lui, cu cear=aful ghemuit, cu plapuma c[zut[pe jum[tate jos. Felix, observ`nd asta =i =tiind c[ mor\ilor letrebuiesc date unele ]ngrijiri pentru a putea fi pu=i ]n co=ciug,spuse, cu toat[ ging[=ia de care fu ]n stare, Otiliei, cum st[cazul. Aceasta se ridic[ de pe sofaua ei, decis[, calm[, chem[pe Marina =i, cu ajutorul ei, g[tir[ pe mo= Costache =i-l a=ezar[cu solemnitate pe pat.

Aglae se tr`nti ]nt`i pe canapea =i rug[ lumea s[ fac[ lini=te,fiindc[ vrea s[ ]nchid[ pu\in ochii. Dormi un ceas, sfor[indbine, apoi se scul[ =i se pl`nse c[-i e foame:

Enigma Otiliei

463

— M-am z[p[cit de tot cu boala asta a lui Costache, nicimas[ regulat[ n-am avut.

C`nd se a=ezau la mas[, pic[ =i St[nic[, ]n redingot[, cuun guler \ip[tor de ]nalt, cu must[\ile foarte unse.

— Bine c-ai venit, zise Aglae, c[ e ]ncurcat[ r[u. N-amg[sit nici un ban, numai m[run\i=.

— Ce vorbe=ti?! se pref[cu St[nic[ uimit. |i-am spus eu c[lucra el ceva.

— Al\ii s[ trag[ foloasele =i eu s[ cheltuiesc? Cine-l]nmorm`nteaz[, m[ rog?

— Dumneata, fire=te!—Eu?! se scandaliz[ Aglae. Cu ce? Cu c`teva mii de

franci, c`t mi-a l[sat el? S[-l ]ngroape Otilia, tot spunea c[e papa al ei.

— S[ fim calmi, mam[-soacr[, recomand[ St[nic[. Eobligat[ moralmente =i e chiar interesat[ s[ fac[ onorurile]nmorm`nt[rii ruda cea mai apropiat[ care mo=tene=te, ]n spe\[,dumneata.

— De ce eu? zise nedumerit[ Aglae.— Fiindc[ dumneata iei tot, casa de al[turi, casa din +tirbey-

vod[, pe care n-a v`ndut-o =i tot ce n-a mai v`ndut. Asta pu\inlucru este? Bani, dac[ au fost, i-o fi ]mp[r\it el din via\[, nupo\i s[ faci nimic, dar \i-a r[mas fondul.

Aglae se ]mbl`nzi:— Dar dac[ a l[sat vreun testament pentru Otilia? b[nui ea.— Aici e aici, dar nu cred. }n cas[ ai g[sit ceva? Nu. Mo=

Costache nu era un om s[ mearg[ pe la tribunale, avoca\i =ialtele de-astea. Dac[ ar fi f[cut testament, ar =ti ori Otilia, oriPascalopol.

— Du-te =i ]ntreab-o tu, recomand[ Aglae.St[nic[ merse imediat =i o g[si pe Otilia organiz`ndu-=i

propria ]mbr[c[minte de circumstan\[.— Otilio, zise solemn St[nic[, ]ncerc`nd s-o s[rute pe

am`ndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit =i terog s[ vezi ]n mine un tat[, un frate scump, un prieten, ce vrei.Interesele tale sunt =i ale mele. +tiu c[ tu e=ti prea ad`ncit[ ]n

464

G. C[linescu

durerea ta ca s[ te g`nde=ti =i la lucruri mai pozitive, dar las[-m[pe mine, ca avocat, s[ te pilotez. Te tulbur numai cu o ]ntrebare:|i-a l[sat mo= Costache vreun act, vreun, ca s[ zic a=a,testament?

— Nu mi-a l[sat nimic, zise plictisit[ Otilia, las[-m[ acuma.Nu mi-a l[sat, =i nici nu =tiu c-ar fi f[cut vreun testament. Mienu-mi trebuie absolut nimic.

— Pianul e al t[u, ]n orice caz, ]=i d[du ]n petic St[nic[,trebuie s[-l revendici.

— Las[-m[, te rog.— Te las, te las, respect marile dureri!}ntors, St[nic[ g[si pe Aglae distribuind banii din s[cule\

]n grupuri.— Mam[-soacr[, te conjur, sunt lefter, avanseaz[-mi =i mie

c`\iva sutari, sunt lefter! =i puse m`na pe un morman de piese.— Ai r[bdare, St[nic[, ce Dumnezeu, s[ri\i to\i a=a? To\i

banii [=tia se duc pe ]nmorm`ntare. Doar n-o s[-l ]ngrop ca peun cer=etor. Ne r`de lumea.

— Te-aprob, mam[, o l[ud[ St[nic[, f[r[ s[ mai ]napoiezebanii, ]\i organizez eu ceva feeric.

— Ce-a spus Otilia? se inform[ Aglae.— N-are nici un testament, =i eu o cred, fiindc[ b[tr`nului

]i era fric[ s[ lase banul din m`n[. Eu m[ mir c[ nu s-au g[sitbani ]n cas[.

— +i mie mi se pare curios!— Foarte curios! se pref[cu St[nic[ a medita. Aici e un

mister mare. Odat[ =i odat[ am s[-i dau eu de rost. S[ vede\ic[ St[nic[ e =i detectiv.

— Mai bine ai vedea ce e cu testamentul, dac[ e sau nu.Dac[ a l[sat averea la al\ii, [ia s[-l ]ngroape.

— Numai Pascalopol =tie precis. M[ duc dup[-mas[ nu-maidec`t s[-l ]ntreb.

St[nic[ se duse ]ntr-adev[r la Pascalopol, care afl[ cusurprindere moartea lui mo= Costache =i nu ]ndr[zni s[ ]ntrebedac[ s-a g[sit ori nu bani sub saltea, ca s[ nu se divulge.Confirm[ inexisten\a testamentului:

Enigma Otiliei

465

— Costache n-a l[sat nici un testament, e lucru sigur. A totam`nat de azi pe m`ine, a=a c[, din nefericire, Otilia r[m`nef[r[ nimic.

— P[cat, regret[ St[nic[, fata asta merit[ mai mult. L-aiubit pe mo= Costache cum nu se mai poate mai mult. Dar o s[avem noi grij[ de ea, ce Dumnezeu, o iau sub protec\ia mea.

— Nu cred c-are s[ aib[ nevoie, observ[ ironic Pascalopol.„Cred =i eu c[ n-are nevoie, ]=i zise St[nic[, cobor`nd

sc[rile, acum e liber[ s[-=i fac[ de cap. Tr[ie=te cu Felix.“C`nd Pascalopol veni s[ vad[ pe Otilia =i pe ceilal\i, Aglae

se pl`nse c[ nu e ]nlesnit[ =i n-are bani suficien\i pentru]nmorm`ntare. Mo=ierul scoase numaidec`t o h`rtie pe careAglae o lu[ f[r[ nici o jen[, dar ]ntreb[:

— N-ai g[sit nimic ]n cas[?— Nimic, afar[ de ni=te m[run\i=.Pascalopol, dup[ o scurt[ medita\ie, explic[ faptul:— Probabil c[ n-avea bani ]n cas[.F[cuse a=a dinadins, fiindc[ se temea c[, sporind b[nuielile,

ar fi putut s[ le ]ndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. }nsinea lui era foarte nedumerit de dispari\ia pachetului de h`rtii.Otilia povesti fa\[ de to\i c[ b[tr`nul ]i vorbise de ni=te ochi.Pascalopol =i-aduse aminte =i el de acela=i lucru, dar t[cu.

— V-am spus eu c[ e mister mare, repet[ St[nic[, dar num[ las p`n[ nu-l descop[r.

Aglae voia s[ cheltuiasc[ pu\in, dar s[ satisfac[ onoareafamiliei, care =edea toat[ ]n num[rul de preo\i =i de tr[suri.Se mul\umir[, ]n materie de cler, cu p[rintele stavrofor =i cupopa |uic[. }n privin\a tr[surilor, ]nchiriar[ zece =i ob\inur[zece ]mprumut prin St[nic[, de la numeroasa familie aacestuia. Pascalopol ]nsu=i trimise pe a lui =i veni =i el cualta. Cele peste dou[zeci de vehicule, printre care =i cupeuri,]n=irate pe strada de obicei cam pustie, fur[ de un admirabilefect. Dou[ scuturi negre a=ezate ]n poart[ purtau ini\ialelelui mo= Costache.

—Dar ce e aici, maic[? ]ntreba o b[tr`n[ pe Marina.— Ia, mort! crezu Marina c[ explic[.

466

G. C[linescu

— T`n[r sau b[tr`n?— D-apoi cine mai =tie? Peste =aizeci de ani.B[tr`n[ d[du din cap:— T`n[r, vai de mine, ce-a avut?— Boala mor\ii, r[spunse plictisit[ Marina =i se duse dup[

preo\ii care tocmai veneau.Popa |uic[ era mai sup[rat ca oric`nd de uneltirile necuratului,

asupra c[ruia \uica nu avusese un efect satisf[c[tor.— To\i suntem muritori, t[iculi\[, fu consola\ia lui.V[z`nd-o pe Aurica =i uit`nd unde se afl[, ]i strig[ tare:— Ce-ai f[cut, g[inu=o, cu ovreiul, ]l botez[m?Aurica se f[cu ro=ie:— Nu =tiu ce ovrei, p[rinte, poate gre=e=ti.— Se poate, porumbi\a taichii, r[spunse din fericire popa

|uic[, c[ sunt b[tr`n =i m[ omoar[ junghiurile. Ca m`ine o s[m[ duce\i =i pe mine.

Cum Aglae comand[ =i muzica militar[, plecarea definitiv[de la domiciliul s[u a lui mo= Costache fu impun[toare. Veciniiar[tar[ gelozie:

— Frumoas[ ]nmorm`ntare. +tiu c-a avut tr[suri =i vremefrumoas[. Boga\ii =i c`nd mor au noroc.

Aglae fu ]nc`ntat[ de lumea numeroas[ care asist[, fiindc[toate rubedeniile lui St[nic[, chiar cele mai bogate, care nicinu-l cuno=teau pe b[tr`n, venir[ m[car pentru c`teva minute,din disciplin[ familial[. Asta ]i d[du consola\iune =i sentimentulintim c[ =i-a f[cut datoria. Dete =i o mas[ comemorativ[, lacare fu rugat s[ r[m`n[ =i Pascalopol. P[rintele f[cu elogiulb[tr`nului, declar`nd c[ e lini=tit ]n privin\a destinului s[uduhovnicesc, de vreme ce l-a v[zut a=a de bine dispus, ]naintede a muri, spre cele biserice=ti. C`t despre moarte, ea e ]nvoin\a nep[truns[ a Celui-de-sus =i nu se cade s[-l sup[r[m,ar[t`nd o durere afar[ din cale, dovedind nep[trunderearosturilor lumii. C[ci Dumnezeu a dat ca trupul s[ se risipeasc[]ntru cele dintru care s-a alc[tuit, iar sufletul s[ se mute acolode unde va fi luat la ]nvierea cea de ob=te. Cel mai p[truns deevlavie se ar[t[ St[nic[. Atunci c`nd p[rintele, ]nainte de a se

Enigma Otiliei

467

atinge de paharul de vin, se ]nchin[, ]=i f[cu =i el cruce.M`ncar[ ca =i alt[ dat[, cu aceea=i l[comie, dar cu demnitate.Numai popa |uic[ ]=i d[du ]n petic:

— Trupul ]l ia p[m`ntul =i sufletul ]l ia tartorul!— Cuvioase! ]i repro=[ p[rintele.— Domnul! ]nchin[ paharul popa |uic[, ne]n\eleg`nd.Dup[ oarecare codire, popa |uic[ ]ntreb[ pe Pascalopol,

pe care-l contemplase ]ndelung:— T[iculi\[, dumneata e=ti doftor?— Nu, p[rinte. De ce?— Credeam c[ e=ti doftor, fiule, s[ te-ntreb ce s[ fac eu cu

reumatismele astea care nu m[ mai las[.— Salicilat, fu de p[rere mo=ierul, =i b[i de pucioas[.— Oare? se mir[ b[tr`nul.— D[ cu gaz, opin[ Aglae.— D-ap[i c-am dat, arz[-l-ar focul =i de gaz, =i tot m[-mpunge

]ncornoratul!— Am auzit c[ e bun camforul cu alcool, zise Olimpia.— Ce e aia, bogheano? ]ntreb[ popa |uic[, ale c[rui

cuno=tin\e farmaceutice erau foarte reduse.— }\i d[ de la farmacie; e ca o bucat[ de zah[r, care se

evaporeaz[ dac[ n-o \ii ]ntr-o pung[ cu boabe de piper.— Ptiu, bat[-l gheena! se cruci popa |uic[.P[rintele ar[t[ o sup[rare cu totul formal[, dup[ obicei.— Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmai

acum la praznicul unui r[posat.Apoi p[rintele crezu de datoria lui s[ se ocupe =i de Otilia,

adres`ndu-se ]ns[ din respect, pentru presupusa durere,celorlal\i:

— Dar domni=oara, fiica r[posatului, c-am uitat cum ]i zice...— Otilia.— A=a. Dar domni=oara Otilia ce-o s[ fac[ acum? O s[-i

fie ur`t f[r[ p[rintele dumisale. S[ fii tare cu sufletul, fiic[,cum am v[zut pe multe din sexul dumitale. Cel pu\in dumneatar[m`i cu rosturi, fiindc[ =tiu c[ r[posatul avea stare =i nu teavea dec`t pe dumneata.

468

G. C[linescu

To\i l[sar[ capul ]n jos, din felurite motive, =i Aglae nu mai]ndr[zni s[ afirme c[ Otilia nu era fata lui Costache. Preotul,lu`nd t[cerea drept ]ntristare, zise:

— Tinere\ea ]nvinge toate. Nu m[ ]ndoiesc c[ vei g[si lam[tu=a dumitale =i la toate rudele m`ng`ierea de care aretrebuin\[ cel orfan.

La aceste vorbe impresionante nu pl`nse Otilia, care priveamereu ]n farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprindereatuturor. Otilia putu crede c[, ]nduio=at[ de soarta ei, pe care osocotea dureroas[, Aurica comp[timea. }n realitate Auricapl`ngea pentru propria ei condi\ie, deoarece vorbele p[rintelui]i trezise ideea c[ e ca =i orfan[ pe lume, „f[r[ nici un sprijin“.

St[nic[ ]=i f[cu violen\[, st[p`nind o durere pe care n-oavusese o clip[.

— Ce-a fost a fost, declar[ el, mor\ii din groap[ nu se maiscoal[. S[-i vener[m =i s[ avem ochii a\inti\i spre nouagenera\ie care se ridic[.

— Cuvinte ]n\elepte! Drept ai gr[it! aprob[ p[rintele.Apoi p[rintele v[zu pe Felix =i ]ntreb[:— Dar t`n[rul cine este, vreo rud[? Ce studiaz[?— E student ]n medicin[, r[spunse Aglae, ne vine cam rud[.

I-a fost Costache tutor c`t a fost minor.— Bravo, bravo, zise preotul, =i eu am un b[iat, pe care, de

nu l-oi da la =coala militar[, ]l dau la medicin[.St[nic[ nu se putu st[p`ni de a nu face mizerii morale

p[rintelui, de=i ]=i p[stra aerul smerit.—De ce, sfin\ia-ta, ca preot, s[-l dai la armat[, la medicin[,

]n loc s[-l faci tot preot?P[rintele r[spunse cu foarte mult sim\ pozitiv:— +i pentru preo\ie ca =i pentru orice meserie trebuie

chemare. Iar fiu-meu nu mi se pare c[ e bun de preot. Atuncieu sunt dator s[-l pun acolo unde poate fi folositor \[rii. }ns[ cuce tr[ie=te t`n[rul, dac[ e orfan, are func\ie?

— Nu. Are ceva avere de la p[rin\i!— Frumos, frumos. E foarte cuminte c`nd p[rin\ii se ]ngrijesc

de copiii lor, ca s[ nu r[m`n[ pe drumuri s[ cer=easc[ pe la

Enigma Otiliei

469

u=ile altora. Iat[, r[posatul s-a ]ngrijit =i a l[sat domni=oareiavere frumoas[, case bune.

To\i l[sar[ din nou capul ]n jos. Otilia se scuz[ c[ nu sesimte bine =i se ridic[ s[ plece. Pascalopol ]i ceru ]nvoirea s[-ispun[ ceva =i o urm[ afar[.

— Cine e domnul? ]ntreb[ iar[=i preotul, ned`ndu-=i seamade repetatele lui gafe. Un unchi, desigur!

— E unchi! Unchi bun! declar[ St[nic[ cu clipiri ironice]n ochi.

Pascalopol comunicase Otiliei c[ poate dispune de baniide la banc[ =i o sf[tuia s[ uzeze cu pruden\[ =i s[ nu plecenumaidec`t din casa lui mo= Costache, spre a nu trezi b[nuieli.

— Asta am vrut s[-\i spun, deocamdat[, ]ncheie el. +tiisentimentele mele fa\[ de dumneata. Dac[ nu altceva, poates[-\i fiu oric`nd un prieten mai ]n v`rst[, un p[rinte lipsit depedanterie. C`nd tr[ia Costache, te-am invitat la mine, f[r[nici o jen[. Acum n-a= mai putea face asta, f[r[ voia dumitale.Prejudec[\i eu n-am, =i nici dumneata n-ar trebui s[ ai, ca fat[modern[. Sunt lipsit de orice ocupa\ie =i a= fi vesel s[-\i \iu deur`t, s[ te ocrotesc. E=ti liber[, ai bani, nu-mi datorezi nimic.Vei face dar cum vei g[si de cuviin\[. Dar s[ =tii c[ vechiuldumitale prieten \ine la dumneata ca ]ntotdeauna =i te va primicu bra\ele deschise oric`nd =i ]n orice condi\ii. Fericirea va finumai a mea.

Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei =i-i f[cu un mic salutprietenesc cu m`na.

— E simpatic[ nepoata dumitale, zise p[rintele lui Pascalopol,de treab[ fat[. }mi pare foarte r[u de ]nt`mplare.

— Ce nepoat[? ]ntreb[ mo=ierul, ne]n\eleg`nd.— Domni=oara Otilia!— Da, da! se-ncurc[ Pascalopol.— Dar, urm[ p[rintele, nu-n\eleg ce fel de unchi e=ti. Fratele

dumneaei parc[ nu e=ti, atunci din ce parte?— Dinspre mam[, spuse repede Aglae, =i, ca s[ schimbe

vorba, propuse preotului curios s[ vin[ ]ntr-o zi s[ fac[ sfe=tanie=i ]n casa ei, deoarece pretindea c[ de la o vreme nu prea-imerge bine. B[nuia c[ sunt de vin[ gurile rele.

470

G. C[linescu

— Nu, t[iculi\[, fu de p[rere popa |uic[, toate relele omuluivin numai de la diavol. El e pricina a toat[ neputin\a =ivr[jm[=ia. S[ m[ chemi pe mine s[-\i citesc blestemele MareluiVasile, s[ vezi cum folose=te. Maic[, maic[, fuge draculsf`r`ind, =i l[s`nd fum =i miros de pucioas[ ]nd[r[t, cum zicic[ e doftoria aia. De apa sfin\it[ plesne=te ]mpieli\atul. Iaucolea busuiocul =i-l v`r ]n agheasm[ =i-l ard cu ea de-i iesesufletul, maica ploii lui.

— Cuvioase, se rug[ iar p[rintele, privegheaz[ la celece spui.

— Las[, taic[, s[ ]nv[\ pe aceste fiice cum se izgone=ter[ul de la cas[; =i zic a=a: „Blestemu-te pre tine, ]ncep[torulr[ut[\ilor =i al hulei, ]ncep[torul ]mpotrivirii, =i izvoditorulvicleniei; blestemu-te pre tine, cel lep[dat din puterea luminiicei de sus =i surpat jos ]ntru ]ntunericul ad`ncului pentru ]n[l\are;blestemu-te pre tine =i pre toat[ puterea cea c[zut[ urm[toarevoii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu DumnezeuSavaot, =i cu toat[ oastea ]ngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai,cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ie=i =i te dep[rteaz[ de larobul lui Dumnezeu, carele prin cuv`nt toate le-a zidit“.

V[z`nd c[ b[tr`nul e cam ame\it, p[rintele se ridic[ depe scaun:

— Hai s[ mergem, cuvioase, c[ e t`rziu =i lumea e m`hnit[,ca dup[ ]nt`mpl[ri de acestea.

Popa |uic[ b[u restul de vin din pahar =i se porni cu regretspre u=[. Acolo se opri =i spuse din nou Aurichii:

— C`nd vei aduce la dreapta cale a credin\ei pe ovrei,vino, fiic[, cu el s[ te sfin\esc cu sf`nta tain[ a cununiei.

— Ce tot spune? ]ntreb[ Aglae, intrigat[ de misterioaselelui vorbe.

— Nimic, mam[, a=a vorbe=te el, nu =tii c[ e b[tr`n =iglume=te?

C`teva zile Aglae nu mai c[lc[ prin casa lui mo= Costache,iar Felix =i Otilia ]=i continuar[ existen\a, ca =i cum nimic nus-ar fi ]nt`mplat. Apoi Aglae puse o femeie s[ cur[\e casa,sp[l[ pe jos, d[du afar[ toate lucrurile. O parte le lu[ la ea,altele le v`r] ]napoi, ]ngr[m[dindu-le ]ntr-o odaie.

Enigma Otiliei

471

— Cu pianul [sta ce faci? ]ntreb[ ea pe Otilia. Otilia ridic[din umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca fa\[ de un chiria=care e pe cale s[ se mute. }ntr-o zi ]ntreb[ iar[=i pe Otilia:

— Tu ce faci? ca s[ =tiu! Po\i s[ stai acum c`t vrei, dar s[ =tiic[ eu la prim[var[ repar pu\in =i ]nchiriez casa. Nici nu e detine odaia de sus. M[ mir de ce nu-\i iei ]n ora= o odaie mobilat[!

Din toate cuvintele Aglaei rezulta c[ Otilia era socotit[ cao str[in[ tolerat[. Otilia nu se a=tepta la alte purt[ri din parteaAglaei =i =tia c[ nu trebuie s[ fie ]ngrijorat[ de viitor. Ar fiputut pleca oric`nd, ]ns[ ascultase sfatul lui Pascalopol =i uninstinct de iner\ie. }i era greu s[-l p[r[seasc[ pe Felix, cu el]mpreun[ avea sentimentul c[ nimic nu s-a schimbat. Felix,de asemeni, nu se hot[ra s[ plece, de team[ s[ nu se despart[de Otilia, =i nu ]ndr[znea nici s-o mai ]ntrebe asupra inten\iilorei. A=tepta miracolul ca ea s[ deschid[ gura. Lui Felix, Aglae]i f[cu, ispititoare, o propunere:

— Dumneata, cum e=ti singur, ai nevoie de-o familie, altfele greu. Ce pl[teai lui Costache, po\i s[-mi dai mie =i stai la noisau, dac[ vrei, r[m`i acolo, unde nu te sup[r[ nimeni =i po\i s[faci ce pofte=ti.

— Am s[ m[ g`ndesc, zise Felix prudent, e posibil s[ facserviciul militar.

Otilia se hot[r] s[ duc[ provizoriu pianul la o prieten[; nudin sim\ de proprietate, ci fiindc[ fusese al mamei sale. O rug[pe Marina s[-i g[seasc[ un camion. Marina, care era un fel depost telegrafic de interceptare, comunic[ inten\ia ]n casa Aglaei.Aglae nu protest[:

—S[ =i-l-ia, e al ei!Aurica ]ncepu s[ pl`ng[. Declar[ c[ pe ea a neglijat-o

toat[ via\a, c[ n-a avut o fericire ]n via\[, c[ o fat[ f[r[ pian,]n ziua de azi, nu se poate m[rita. Mai curios era c[ nici nu=tia s[ c`nte.

— Drag[, zise agasat[ Aglae, pianul nu pot s-o ]mpiedic s[=i-l ia. E prea de tot. Trebuie s[-=i c`=tige =i ea o p`ine cu el.

Marina dest[inui Otiliei cele petrecute dincolo, =i Otiliarenun\[ s[ mai mute pianul.

472

G. C[linescu

— Uite, ar[t[ ea instrumentul Aurichii, \i-l dau \ie, dac[ vrei.Aurica holb[ ochii de surpriz[, o s[rut[ zgomotos pe Otilia

pe am`ndoi obrajii =i-i m[rturisi patetic:— Totdeauna te-am iubit pe tine, c[ ai fost sincer[, =i n-am

aprobat-o pe mama. Sper c[ n-ai s[ ne p[r[se=ti, cel pu\in a=acur`nd. Te fericesc, ]n fond, c[ e=ti liber[ =i po\i s[ faci cevrei. Dac[ n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericit[.

St[nic[ nu spuse nimic Olimpiei de banii smul=i de lab[tr`n. Toate temerile lui mo= Costache trecuser[ asupra sa.|inea banii sub c[ma=[, pe piele, nu f[r[ primejdie, fiindc[Olimpia se uita foarte scrut[tor:

— Dar ce-ai tu acolo, St[nic[, de-\i st[ c[ma=a a=a umflat[?— Nimic, ce s[ am, a ie=it ea a=a! =i St[nic[ ]=i ]ncheia

str`ns surtucul.De c`nd avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdat[,

Olimpia ]l plictisea, iar c`nd Olimpia ]ncepu s[-i tot pun[]ntreb[ri, care i se p[reau, pe drept sau pe nedrept, indiscrete,o ur] de-a binelea. C[ut[ un pretext s[ se scape de ea. }ncepus-o certe:

— Madam, te rog s[ nu m[ spionezi. Eu sunt avocat, suntmai mult ca un duhovnic. Cine-mi ]ncredin\eaz[ un secret ]l]nmorm`nteaz[ ]n mine. Pricepi? Mie mi se ]ncredin\eaz[ acte,acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor.Dac[ dumneata umbli prin h`rtiile mele =i arunci, Doamnefere=te, una pe foc, ai nenorocit un client =i m-ai nenorocit =ipe mine. }n lucrurile mele s[ nu umbli absolut deloc. }\i interzicformal. De altfel trebuie s[ fac imposibilul s[-mi g[sesc unbirou, ca s[ lucrez ]n lini=te.

Ca s[ simuleze lipsa de bani, St[nic[ se f[cu c[ cere]mprumut Aglaei o sut[ de lei, se mul\umi cu jum[tate, min\ic[ a mai c[p[tat din alt[ parte =i-=i lu[ cu chirie dou[ od[i,prin jurul Ci=migiului, mobil`ndu-le, =i pun`nd afar[ o firm[aurit[: St[nic[ Ra\iu, avocat. Absenta tot mai des de acas[ =i,foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix ]l z[ri o dat[ la bra\cu Georgeta, foarte radios.

}ntr-o noapte, St[nic[ veni acas[ t`rziu de tot =i, cam a\`\atde b[utur[, intr[ ]n dormitor cu o idee fix[, de mult nutrit[, =i

Enigma Otiliei

473

cu dorin\e conjugale. Olimpia dormea, horc[ind u=or, cuplapuma pe jum[tate c[zut[. St[nic[ se a=ez[ pe margineapatului =i o b[tu posesiv cu palma pe um[rul gras. Olimpias[ri ]n sus.

— Ce-nseamn[ asta, de m[ sperii ]n toiul nop\ii?— Femeie scump[! declam[ St[nic[. Olimpia se ]ntoarse

pe partea cealalt[ =i c[ut[ s[ adoarm[ din nou.— }n definitiv, zise St[nic[, ]ncerc`nd s-o ia ]n bra\e, tu

e=ti tovar[=a mea, tu e=ti prima mea dragoste.— Dar ce ai, m[ rog, ]n noaptea asta? Ai chef de vorb[?— Sunt un so\ iubitor, sentimental, ]ndulci St[nic[ glasul,

]ncerc`nd s[ s[rute pe Olimpia.— Fugi de-aici, e=ti nebun? Las[-m[ s[ dorm!St[nic[ se-nfurie:— Ascult[, madam, scopul c[s[toriei este procrea\ia, =i

c`nd o femeie nu procreeaz[, decade din drepturile ei. Devreme ce nu-mi dai o familie, nu m[ faci util patriei, m[ la=is[ m[ pierd ]n negura uit[rii, f[r[ urma=i, care s[-mi poartenumele, nu mai e=ti, de fapt, so\ia mea. Eu sunt un sentimental,un om bun; mi-am zis c[ poate e=ti ]n neputin\a fiziologic[de a-mi da un fiu, =i cum ai f[cut tot ce-ai fost ]n stare, n[sc`ndun copil neviabil, am fost ]nvins de caritate, de amorul spiritualpentru tine, de amorul steril. Dar v[d c[ nu e a=a. Dumneatae=ti ]nc[ capabil[ de a da fii =i te sustragi ]ndatoririlor moralefa\[ de societate. Sunt sigur c[ ai recurs =i la droguri, ca s[distrugi sfor\[rile mele pentru crearea unei familii. Dinmomentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, v[d limpede=i ]nfr`ng sentimentalismul. Nemaifiind so\ia mea de facto,voi face ca, ]n cur`nd, s[ nu mai fi nici de jure.

Zic`nd acestea, St[nic[ ie=i pe u=[, tr`ntind-o. Olimpia,]nc[ somnoroas[, =i ne]n\eleg`nd bine ce urm[re=te St[ni-c[, ]=i ]nchipui c[ bate c`mpii, ca de obicei, c[sc[ lene=[=i adormi ad`nc. A doua zi nu-l v[zu pe St[nic[ =i se mir[.Acesta nu veni nici la masa de pr`nz, nici seara, nicinoaptea, nici dou[ zile consecutive. Olimpia, ]ngrijorat[,alerg[ la Aglae =i se ]ntreb[ dac[ nu i s-a ]nt`mplat ceva

474

G. C[linescu

lui St[nic[, plec`nd cu chef de acas[. Dar Aurica, ]n turneulei zilnic, ]l v[zuse chiar cu o or[ mai ]nainte. Niciodat[St[nic[ nu se sup[rase cu at`ta obstina\ie. Olimpia ]=i zise]ns[ c[ o s[-i treac[ =i a=tept[ iar[=i, c`teva zile, f[r[ caSt[nic[ s[ apar[. Atunci, ]ngrijorat[ de at`ta nebunie, cumo socotea ea, descoperi cealalt[ locuin\[ a lui St[nic[ =i-lprinse acolo:

— Ce este asta, St[nic[? Glum[ e asta, s[ lipse=ti at`tavreme de acas[?

St[nic[ lu[ un aer solemn:— Doamn[, v-am spus c[ ]n urma ]ncet[rii de fapt a

convie\uirii noastre, prin ]ns[=i voin\a dumitale, am luat m[suris[ ne desp[r\im legal.

— Se vede c[ te-a ame\it cineva. Haide acas[ =i nu te maimaimu\[ri a=a.

St[nic[ nu se ]mbl`nzi, ]n ruptul capului, =i Olimpia se]ntoarse, pl`ng`nd, la Aglae:

— E nebun? zise Aglae, sup[rat[. N-are ce m`nca =i facepe independentul? Ori a dat de bani?

De la St[nic[ veni un fel de scrisoare-notificare, ]n tonulacesta:

„Stimat[ doamn[,V[ comunic =i ]n scris ceea ce v-am notificat prin viu

grai, c[ orice leg[turi ]ntre noi au ]ncetat, urm`nd ca s[recurgem la desp[r\irea legal[. Motivul este imposibilitatea]n care m[ aflu de a avea copii, care s[-mi p[streze numele,imposibilitatea, probabil fiziologic[, ]ntruc`t un copil s-an[scut neviabil, agravat[ =i de rea-voin\[ =i dovezi jignitoarede repulsie fa\[ de mine. De altfel, v[ afla\i =i ]n culpa deneurmare a so\ului ]n domiciliul conjugal, ]ntruc`t acestdomiciliu se afl[ de mult ]n strada... etc. Este ]n interesuldumitale s[ tran=[m aceast[ chestiune, f[r[ zgomot, princonsim\[m`ntul ambelor p[r\i.

V[ salut cu mult respect,St[nic[ Ra\iu“

Enigma Otiliei

475

— N-am avut noroc cu copiii =i pace! se c[in[ Aglae. Ams[ m[ duc s[-i dau una, s[ m[ \in[ minte. Sup[rarea are =i eamarginile ei. S[ zic c[ i-ai f[cut ceva. Bine! Oamenii se ceart[=i se-mpac[. De ce nu l-ai luat =i tu mai cu bini=orul?

— Dar, mam[, zise Olimpia, pl`ng`nd cu mult[ abunden\[de secre\ii nazale, dar nu i-am zis nici pis, pentru numele luiDumnezeu, asta pic[ a=a, din senin. Nu m-am certat cu elaproape niciodat[. S[ =tii c[ are pe cineva =i caut[ pricin[ dedesp[r\ire. Sunt rudele lui care-l tot ]ndeamn[ s[ fac[ o c[s[toriemai bogat[. Doar i-ai v[zut! To\i cu tr[suri, cu diamante.

Aglae se duse la St[nic[:— I-ascult[, omule! ce te-a apucat? Ne r`de lumea! N-am

eu destul[ sup[rare, de la o vreme ]ncoace, cu Simion, cuTiti, cu Costache, mi-a mai venit =i asta pe cap? Ce-ai cufata? spune-mi!

— Am explicat tot ce era de explicat!— Fleacuri! Dac[ Olimpia \i-a spus ceva, ori \i-a f[cut

vreo sup[rare, spune-mi s[ =tiu =i eu, s[ =tie =i ea. Oameniiuit[, nu se du=m[nesc a=a, f[r[ sf`r=it. Ce fel de recuno=tin\[e asta? Te-am \inut aproape numai eu, at`ta vreme, \i-am datde m`ncare =i bani de buzunar, \i-am dat cas[, \i-am dat totce-ai vrut, mai mult dec`t copilului meu, fiindc[ n-ai avutnici o meserie. Acum, fiindc[ ai dat poate de bani, ]mi pl[te=ticu mofturi?

St[nic[ lu[ o atitudine demn[:— Doamn[, nimeni mai mult ca mine nu cultiv[ recuno=tin\a.

+tiu tot ce-a\i f[cut pentru mine =i nu t[g[duiesc nimic, ]n minese d[ o lupt[ dureroas[ ]ntre sentiment =i datorie. Sentimentul]mi d[ br`nci c[tre aceea care a fost so\ia mea =i c[tre dumneatacare mi-ai fost ca =i o mam[, iar datoria c[tre societate m[]ndeamn[ s[ caut fericirea paternit[\ii, de care sunt privat de lamoartea lui Relu. }\i voi p[stra recuno=tin\[ etern[, iar Olimpieirespectul ce datoresc unei femei care mi-a fost scump[. Dar nuinsista, nu c[uta s[ te folose=ti de sl[biciunea mea. Dumneata]ns[\i ar trebui s[ m[ ]ncurajezi s[ fac ce fac.

Aglae se exasper[:

476

G. C[linescu

—Eu s[ te ]ndemn s[ la=i pe Olimpia, dup[ ce te-am luatzdren\[ros?!

— Doamn[! protest[ cu dignitate St[nic[.— Banditule!Aglae =i Olimpia consultar[ un avocat. Acesta le vorbi a=a:— F[r[ ]ndoial[ c[ doamna e aceea care are dreptate =i

so\ul caut[ numai pricini de divor\. Motivele invocate suntneserioase, ]n spe\[, fiindc[ nu se pot controla. Dar ce pute\iob\ine? Cel mult divor\ul s[ se pronun\e ]n favoarea dumnea-voastr[, c[ci alt[ cale nu e. Nu pute\i tr[i cu un om hot[r`t s[divor\eze, care v[ va c[uta mereu pricini de ceart[. A=a c[ ]nloc de a v[ mai expune unor confrunt[ri penibile, e mai bines[ consim\i\i. Alt[ cale, omene=te, nu v[d.

Bunul-sim\ al avocatului era evident, =i Olimpia se decises[ divor\eze. Bucuria lui St[nic[ fu a=a de mare, ]nc`t,]nduio=at, ceru ]nvoirea s[-=i ia o ultim[ oar[ adio de la aceleacare-i fuseser[ mam[ =i scump[ so\ie. I se r[spunse c[ va fiaruncat pe u=[ afar[, cu sergentul, ceea ce ]i d[du sentimentulc[ e o victim[.

St[nic[ se ]mbr[c[ din ce ]n ce mai luxos =i, cer`nddeocamdat[ o tr[sur[ de la rudele sale, trecu m`ndru de c`tevaori pe strada Antim.

Felix a=tept[ ca Otilia s[ spun[ ceva, dar fata t[cea ca =imai ]nainte. I se p[ru nedelicat s[ mai deschid[ vorba, acumc`nd doliul era ]nc[ proasp[t. Fata =edea ]ncuiat[ ]n odaie =ip[rea c[ se plictise=te. }i era sil[ s[ ias[ ]n ora=, ]mbr[cat[ ]nnegru, iar s[ ias[ altfel o ]mpiedica supersti\ia c[ f[cea un r[u.Se d[duse jos o dat[, s[ ]ncerce pianul, dar la prima not[ se]nsp[im`nt[ de ecoul gol, ]nchise capacul =i renun\[. Acum ]=icercet[, st`nd ]n mijlocul canapelei, toate nimicurile din odaie=i f[cea mormane, pe categorii. Intr[ odat[ la Felix, cu ofotografie a ei, f[cut[ la Paris:

— Asta ai v[zut-o?— Nu! E foarte reu=it[.— |i-o dau \ie!Felix st[tu o clip[ nedumerit, ]nfrico=at s[ mul\umeasc[.

Enigma Otiliei

477

— Pentru ce mi-o dai? st[rui el.— A=a... credeam c[ \ii s[ ai fotografia mea.— O fotografie se d[ cuiva de care te despar\i, ca amintire!Otilia ]=i l[s[ m`inile sub\iri peste umerii lui Felix:— Nu, nu, nu \i-am dat-o pentru desp[r\ire. Mi-a venit a=a

s[ \i-o dau!Felix ]i s[rut[ m`na ajuns[ ]n dreptul gurii =i Otilia ]l atinse

u=or cu buzele pe obraz. T`n[rul se ]ntoarse =i apuc[ de m`inipe fat[, ]ntr-un gest mai viu. Aceasta se ap[r[ bl`nd:

— Felix, e p[cat acum, s[ fim cumin\i. Mai bine spune-mice f[ceai aici?

Felix ]i ar[t[ groasele tratate. Otilia se uit[ ]n unul,r[sfoindu-l cu degetele ei sub\iri, =i zise:

— Trebuie c[ munce=ti foarte mult!— Da, vreau cu orice chip s[ ies bine la examene!— +i ai s[ fii mul\i ani ocupat a=a?— C`\iva ani =i din ce ]n ce mai mult. Cu toate astea,

adev[rata munc[ productiv[, =tiin\ific[ nu va ]ncepe dec`tdup[ ce voi termina studiile. Am de g`nd s[ m[ specializez,s[ devin un nume.

Felix privi cu hot[r`re calm[, neorgolioas[ pe Otilia.Aceasta ]=i trecu degetele prin p[rul lui:

— E foarte frumos ceea ce faci tu, te admir. C`nd m[g`ndesc c[ al\ii la v`rsta ta, chiar =i f[r[ s[ aib[ viitorulasigurat, se \in de petreceri.

— Dac[ ai =ti, Otilia, de ce energie sunt ]n stare, de ceabnega\ie, dac[ a= avea cui s[ ]nchin aceast[ for\[! Numaimunca goal[ nu-mi ajunge, ]mi trebuie dragostea.

— Dar dac[ eu ]\i spun: nu te iubesc dec`t pe tine =i, orices-ar ]nt`mpla, tu r[m`i prietenul meu adev[rat, ai putea s[-\irealizezi idealurile?

— Ce s[ se ]nt`mple?— +tiu eu? Parc[ putem s[ facem tot ce ne trece prin cap?— Putem! afirm[ d`rz Felix.Otilia ]i ]ncurc[ p[rul:— Po\i tu, acolo, ]n studiul t[u, ]n cariera ta b[rb[teasc[,

dar sunt =i alte lucruri, care nu se pot, ]n via\[.

478

G. C[linescu

— Ce anume?Otilia schimb[ vorba:— C`\i ani ai tu, Felix, acum? Dou[zeci =i unu =i ceva! Nu?Felix consim\i cu capul. Fata ]l str`nse, u=or, de g`t:— Tu =tii c[ eu sunt mai b[tr`n[ dec`t tine? Da, [sta este

tristul adev[r!— +i ce are a face? Crezi c[... asta e o piedic[... ]n...— A=! n-am vrut s[ spun asta! C`t e=ti de b[nuitor! Am spus

doar c[ sunt b[tr`n[.— La v`rsta asta? Dar ai fizionomia unui copil.Otilia trecu ]n fa\a oglinzii =i se contempl[. Observa\ia lui

Felix era ]ntemeiat[. Otilia avea fa\a neschimbat[, de totdeauna,=i nu p[rea mai mult de optsprezece ani.

— Tu nu cuno=ti via\a, Felix, relu[ Otilia ideea, pentru ofat[, reu=ita ]n via\[ nu e o chestiune de studiu =i de energie.Admir inteligen\a =i voin\a ta de b[rbat, dar astea nu sunt bune=i pentru o femeie. Rostul femeii este s[ plac[, ]n afar[ de astanu poate fi fericire!

— Ai dreptate, a=a e, confirm[ Felix, ea trebuie s[ plac[b[rbatului energic, ca s[-i dea gustul de a lupta.

— Nu =tiu cui trebuie s[ plac[, =tiu ]ns[ c[ o femeie ignorat[de b[rbat e un monstru. Prive=te la biata Aurica. Singura noastr[form[ de inteligen\[, mai mult de instinct, e s[ nu pierdem ceic`\iva ani de existen\[, vreo zece ani cel mult. C`t crezi tu c[mai am de tr[it, ]n ]n\elesul adev[rat al cuv`ntului? Cinci,=ase ani! Pe urm[, am s[ cap[t cearc[ne la ochi, zb`rcituri peobraz, o s[ devin agitat[ ca Aurica, imposibil[. C`nd ai venittu eram o feti\[, =i acum, dup[ at`t de scurt timp, sunt b[tr`n[.Tu nu te pricepi ]n lucrurile astea, Felix. Voi la dou[zeci =i unude ani sunte\i copii, =i la treizeci de ani abia v[ ]nsura\i. C`ndvoi avea treizeci de ani ]ns[, pentru mine a ]nceput declinul.Pascalopol (nu te sup[ra c[-i pronun\ numele) e cam de v`rstatantei Aglae, =i el este elegant =i cu suflet t`n[r, =i te asigur c[place la multe femei, iar Aglae e o bab[. Succesul nostru ]nvia\[ e o chestiune de vitez[, iubite Felix. Ah, ce r[u ]mi st[negrul, m[ ]nvine\e=te la fa\[.

Enigma Otiliei

479

Otilia d[du s[ plece. Dar mai ]nt`i ]ntreb[:— Tu e=ti ocupat, nu?— Ai nevoie de mine? Sunt la dispozi\ia ta!— Nu vreau nimic! Te-am ]ntrebat dac[ tu e=ti ]ntr-o epoc[

de studiu, c`nd trebuie s[ cite=ti mult, s[ lucrezi.— Asta, da! m[rturisi Felix.— Ei, bine, lucreaz[, e singurul mod de a-mi face pl[cere!

Nu uita c[ mi-ai f[g[duit c[ vei face carier[!Otilia ]ncepu s[ ]mpart[ ]n dreapta =i ]n st`nga lucruri pe

care nu le mai g[sea utile (=i aproape totul nu-i mai trebuia), =iAurica avu lotul cel mai mare din aceast[ distribu\ie.

— De ce-\i ]mpar\i lucrurile? ]ntreb[ Felix.— Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,

ilustrate, m[nu=i, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis,nimic, dec`t rochiile de pe ea. +i astea ]nc[ trebuie s[ fie deultima mod[.

Din prad[ lu[ =i Aglae. Purt`nd m[nu=ile =i ciorapii Otiliei,m`ndr[ de acest mic desfr`u senil, nu ]nceta de a oc[r] pefat[, din dou[ puncte de vedere: ]nt`i c[ cump[ra numai lucruriscumpe, ca =i c`nd ar fi milionar[, al doilea c[ nu e str`ng[toare=i arunc[ obiecte ]n bun[ stare. Plictisit[ de doliu, Otilia,]ngenunchind ]ntr-o sear[ ]nainte de culcare ]n pat, se rug[ ]ng`nd astfel: „Papa, tu =tii bine c[ eu te iubesc, dar negrul nu-mist[ bine. Tu m-ai l[sat totdeauna s[ m[-mbrac cum vreau =im-ai ap[rat de al\ii, de ce vrei ca acum s[-mi fie sil[ de mine?Pentru tine n-are nici o ]nsemn[tate dac[ eu m[-mbrac ]n albsau negru. +i ]ntr-un fel, =i-ntr-altul tot trist[ sunt f[r[ tine.“

Otilia ]=i f[cu cruce =i se culc[, iar a doua zi arunc[ doliul=i umbl[ dup[ jurnalele de mode.

— Na, zise Aglae, z[rind-o pe fereastr[, \i-am spus eu c[nu \ine doliul! „Papa ]n sus, papa ]n jos.’’ Toate numaimaimu\[reli. Se vede c[ i-a dat Costache bani pe furi=, c[altfel de unde-ar avea?

}n fond Otilia se plictisea =i ar fi voit s[ ias[ ]n ora= ]nso\it[de cineva. Se temea s[ nu-l tulbure pe Felix =i-l ]ntreb[ ]ntr-unchip cu totul vag:

480

G. C[linescu

— Ce de mai cite=ti! Ai s[ te-mboln[ve=ti.Se a=tepta ca Felix s[ r[spund[: „Dac[ vrei, pot ]ntrerupe

pu\in lectura“. }ns[ Felix confirm[:— }ntr-adev[r, am mult de lucru!— Atunci, zise Otilia, te las s[-\i vezi de treab[.La mas[, fata ]l rug[ s[-i vorbeasc[ despre el, despre

impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix f[cea, cu oarecarepruden\[, nevoind s[ fie pedant. Dar era grav ]n pasiune =i nuputea s[-=i ascund[ tulburarea sub frivolit[\i. Otilia ]i spuse:

—Tu ai o profunditate care sperie o fat[. Dac[ ai =ti ceproaste suntem noi, fetele!

— Te sperii pe tine?— Nu pe mine! Sperii pe orice fat[, ]n genere, fiindc[ fetele

nu v[d departe =i n-au cultul m[re\iei, cum scrie ]n c[r\i.— M[ ironizezi!— Ah, nu! vorbesc de fetele comune, dac[ ai urm[ri s[ ai

satisfac\iile m[runte. Sunt =i fete sublime. Dar fetele admir[pe oamenii ca tine =i merg dup[ oameni ca St[nic[.

— Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodat[ o fat[ seac[. Teiubesc pe tine, care e=ti frivol[ numai ]n aparen\[, dar ]n fonde=ti inteligent[ =i profund[.

— Sunt =i eu ca toate fetele!Alt[ dat[, Otilia chem[ pe Felix l`ng[ ea =i-l supuse unui

interogatoriu ]mbl`nzit cu ]mbr[\i=[ri:— Felix, stai aici, g`nde=te-te bine, =i numai dup[ ce te-ai

g`ndit bine, atunci s[-mi r[spunzi. S[ presupunem c[ noi doine-am c[s[tori.

— De ce „s[ presupunem“?— Fii serios =i ascult[. C`nd un lucru nu e ]nc[, se presupune.

Ei bine, s[ presupunem c[ ne-am c[s[tori, crezi tu c[ am puteaface asta a=a de cur`nd?

— Pentru ce nu?— Pentru c[ e=ti legat de studiile tale, fiindc[ nu e=ti ]nc[

liber s[ faci ce vrei! Un t`n[r ca tine are nevoie de oarecarelibertate, c`t[va vreme, ca s[ cunoasc[ via\a. E firesc. Dac[ne-am c[s[tori acum, peste c`\iva ani, c`nd \i-ai face cariera,te-ai =i plictisi de via\a de familie.

Enigma Otiliei

481

— Niciodat[ nu m[ voi plictisi de tine!— N-am zis de mine, am zis de via\a de familie. C`nd vei

fi liber =i vei ]ncepe s[ arunci ochii ]n jurul t[u, atunci ai s[ tesim\i legat. O so\ie, a=a ]mi ]nchipui, fiindc[ n-am nici ocompeten\[, trebuie s[ fie totdeauna o ultim[ alegere.

— Cau\i fel de fel de pricini, fiindc[ nu m[ iube=ti. }n locs[-mi spui neted.

— Ba te iubesc. Nu m[-ntrerupe. +i eu, =i tu avem nevoie depu\in[ zburd[lnicie, =i-\i spun sincer c[ o c[s[torie numaidec`tmi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem s[lungim logodna c`\iva ani, =i, cum nu putem sta ]mpreun[ aici,s[ ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta,eu pentru pian, st[m acolo, studen\e=te, p`n[ ce ni se va na=teinstinctul casnic. Felix drag[, te iubesc, dar vreau s[ mi se maizic[ domni=oar[, e a=a de chic, s[ mi se dea ciocolat[ etc. Ia]nchipuie-\i — „Doamn[! stimat[ doamn[!“ (Otilia ]ngro=[ vocea,imitativ) — e oribil.

— Otilia, dar n-avem nevoie s[ spunem la toat[ lumea c[suntem c[s[tori\i, mai ales ]n str[in[tate, putem tr[i ca ni=teadev[ra\i boemi, s[ ne facem de cap. }ns[ c[s[toria e unleg[m`nt tainic, care ne d[ ]ncredere la am`ndoi.

— C`nd nu este ]ncredere fireasc[, n-o poate da c[s[toria.Ai avut cazul celebrului St[nic[.

— Dac[ nu suntem c[s[tori\i, continu[ Felix, nu putem stanici al[turi unul de altul.

—De ce?— Fiindc[... fiindc[ eu te iubesc... fiindc[ eu te iubesc

cum trebuie s[ iubeasc[ orice om normal, se ]ncurc[ Felix. +inu voi consim\i niciodat[ s[ nu m[ port leal cu viitoarea measo\ie. Tu nu e=ti Georgeta!

— Nu sunt Georgeta, e sigur, dar iert pe Georgeta!}n alt[ zi, Otilia ]mbr[\i=[ iar[=i pe Felix, ]n chipul ei

copil[resc, =i-l ]ntreb[:— Felix, g`nde=te-te bine =i apoi r[spunde-mi. Dac[ o fat[

\i-ar spune: am gust s[ cutreier lumea cu tine, s[ fac cele maifantastice meserii, s[ ajungem dansatori ]n Mexic, \i-ai l[sa,iubind-o, rosturile tale, ai renun\a la cariera ta, la studiile tale?

482

G. C[linescu

T`n[rul o privi mirat:— E cineva, zise el, care s[-mi cear[, cu tot dinadinsul,

a=a ceva?— Nu, Felix. Am pus =i eu o ]ntrebare nebun[.Otilia risipise ]ntr-at`t lucrurile ei, ]nc`t odaia r[m[sese

aproape goal[ =i nu se putea ]nchipui c[ va mai putea stamult, ]n astfel de condi\ii. }=i str`nsese lucrurile ]n dou[geamantane =i alerg[ toat[ ziua prin ora=. Lui Felix ]i l[mureac[ nu mai voia s[ stea mult[ vreme acolo, sub ochii Aglaei,care avea aerul c[ o \ine de mil[. }l ]ntreb[ =i pe el ce are deg`nd s[ fac[.

— Dar asta, Otilia, depinde de tine. Dac[ zici c[ m[ iube=ti,atunci tu ]mi vei spune ce s[ fac. Dac[ nu...

— Ai dreptate! Te iubesc, nu te ]ndoi. Voi decide eu ce ede f[cut.

Afar[ era prim[var[ timpurie, =i z[pezile se topiser[inund`nd totul. Vr[biile se l[sau ]n band[ s[ culeag[ ceea ceg[seau dup[ moin[. Un fior de energie trecea prin trupul luiFelix. }ntr-o sear[ de la ]nceputul lui martie, Felix st[tu p`n[t`rziu, citind. Auzea al[turi pa=i ]n odaie, zgomot de lucrurimi=cate. Apoi totul se potoli =i i se p[ru chiar c[ ghice=testingerea l[mpii. T`rziu de tot, spre miezul nop\ii, auzi osc`r\`itur[ a u=ii de al[turi, pa=i u=ori de picioare goale caremerser[ p`n[ ]n dreptul u=ii lui.

— Felix, se auzi glasul =optit al Otiliei, tu dormi?— Nu!— Stinge lampa.Cu sentimentul unui lucru nea=teptat, Felix sufl[ pe deasupra

sticlei. U=a se deschise =i se-nchise la loc, =i ]n slaba lumin[aruncat[ de flac[ra din sob[ t`n[rul z[ri pe Otilia, cu picioarelegoale, ]n c[ma=a ei lung[ de noapte. P[rea o p[pu=[ m[rit[.Toat[ convorbirea se urm[ mai ]n =oapt[.

— Drag[ Felix, m-am g`ndit foarte bine, bine de tot. }ninteresul meu =i al t[u, acum nu ne putem c[s[tori.

Dezolarea lui Felix se sim\i ]n ]ntuneric, ]n destindereamu=chilor. Otilia ]l str`nse tare de g`t, apropiindu-se de el.

Enigma Otiliei

483

— Nu ne putem c[s[tori acum, am zis, dar mai pe urm[,da. Ca s[-\i dau o dovad[ c[ te iubesc, am venit la tine. Putemfi b[rbat =i so\ie =i f[r[ binecuv`ntarea lui popa |uic[.

Felix o lu[ ]n bra\e (era foarte u=oar[), o ]n[bu=i ]n s[rut[ri,primite f[r[ ]mpotrivire, apoi se a=ez[ pe fotoliu, cu fa\a lapieptul ei:

— Otilia, =opti el, solemn, m-am ]ncredin\at. Ceea ce facitu acum, numai o fat[ cu suflet fin putea s[ fac[. Iart[-m[ c[am pus la ]ndoial[ dragostea ta =i bunele tale inten\ii. Nu, nutrebuie s[ m[ la=i tu s[ fiu nedelicat. De acum ]ncolo cred c[vei fi odat[ so\ia mea =i te voi a=tepta oric`nd.

Otilia ]l s[rut[ o dat[, ap[sat, apoi s[ri ]n picioare.— +tii ce? Vreau cel pu\in, dac[ tu e=ti at`t de leal, s[ dorm

noaptea asta la tine. S[ vad cum e ]n patul unui b[iat.Se arunc[ ]n patul lui Felix, ghemuindu-=i picioarele sub\iri

]n poalele c[m[=ii, =i t`n[rul o ]nveli bine =i apoi merse el]nsu=i =i se-ntinse pe o canapea mic[, l`ng[ sob[.

— Otilia, =opti el, ]n chip de „noapte bun[“, sunt foartefericit. Noaptea asta e solemn[ ]n existen\a mea.

Diminea\a Felix se scul[ sprinten =i privi spre pat. Plapumaforma un cuib gol. T`n[rul ]=i ]nchipui c[ Otilia a trecut ]ncamera ei, se sp[l[ repede pe fa\[, c`nt`nd, se piept[n[ =i ie=i]n geaml`c, s[ bat[ la u=a fetei.

— Otilio, Otilio?Nu r[spunse nimeni. Trase clan\a =i v[zu c[ u=a se deschide.

}n[untru nu era nimeni, odaia aproape goal[, geamantanelelipseau. Felix alerg[ ca un nebun pe sc[ri, c[ut[ prin toateod[ile =i o descoperi pe Marina ]n buc[t[rie:

— Unde e domni=oara Otilia?— P[i, nu =tii? A plecat din zori, cu tr[sura, cu geamantane

cu tot. S-a dus unde-o fi urma ei.Mult[ vreme Felix st[tu ]ntr-o prostra\ie total[, apoi,

venindu-=i pu\in ]n fire, sim\i nevoia s[ alerge, colind[str[zile =i +oseaua, =i, ]n sf`r=it, se hot[r] s[ mearg[ laPascalopol. Acolo afl[ c[ mo=ierul era plecat la Paris cu„domni=oara“. Peste dou[ s[pt[m`ni primi o carte po=tal[ilustrat[ cu aceste r`nduri:

484

G. C[linescu

„Cine a fost ]n stare de at`ta st[p`nire, e capabil s[ ]nving[=i o dragoste nepotrivit[ pentru marele lui viitor.

Otilia“De atunci Felix n-o mai v[zu niciodat[ pe Otilia. Afl[

numai c[ se c[s[torise cu Pascalopol, pe care-l ur] din nou.R[zboiul d[du lui Felix, peste c`\iva ani, prilejul de a seafirma ]nc[ de t`n[r. Dup[ ]ncheierea p[cii fu aproapenumaidec`t profesor universitar, specialist cunoscut, autor dememorii =i comunic[ri =tiin\ifice, colaborator la tratate demedicin[ cu profesori francezi. Se c[s[tori ]ntr-un chip carese cheam[ str[lucit =i intr[, prin so\ie, ]ntr-un cerc de persoaneinfluente. St[nic[ se ]nsur[ cu Georgeta, cu care nu avu,,fii“,dar avu protectori asidui, f[cu politic[; declar[ c[ simte „unritm nou“, fu chiar prefect ]ntr-o scurt[ guvernare, =i acumeste proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache Ionescu.Unele gazete de =antaj ]l acuz[ c[ patroneaz[ tripouri =icercuri de morfinomani. Felix l-a ]nt`lnit odat[, =i St[nic[,b[t`ndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat:

— Bravo, =tiu c[ te-ai ajuns. Era =i de prev[zut. +tii c[Otilia nu mai e cu Pascalopol?

Felix nu ]ndr[zni s[ ]ntrebe ce s-a f[cut, dar a=tept[ totulde la limbu\ia lui St[nic[:

— A divor\at de Pascalopol, dup[ ce l-a tocat, =i acum eprin Spania, prin America, nu =tiu pe unde, nevasta unui conte,a=a ceva. +i aia s-a ajuns.

Pe Pascalopol, Felix ]l ]nt`lni, o dat[, ]n tren, ]n drum spreConstan\a. Era b[tr`n de tot, uscat la fa\[, dar tot elegant, =iaproape nu mai sem[na cu cel de alt[dat[. F[lcile ]i tremurauc`nd vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix.

— M[ mai cuno=ti? Eu sunt Pascalopol!Dup[ c`teva vorbe banale, mo=ierul scoase din buzunar o

fotografie care ]nf[\i=a o doamn[ foarte picant[, gen actri\[intre\inut[, =i un b[rbat exotic, cu floare la butonier[. Fotografiaera f[cut[ la Buenos Aires.

— Nu =tii cine e? ]ntreb[ Pascalopol pe nedumeritulFelix. Otilia!

Enigma Otiliei

485

Speriat, Felix se mai uit[ o dat[. Femeia era frumoas[, culinii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic[. Un aer deplatitudine feminin[ stingea totul. Avusese dreptate fata: „noinu tr[im dec`t cinci-=ase ani!“

— +i... =i de ce v-a\i desp[r\it?— O! pentru nimic. Eram prea b[tr`n, vedeam c[ se plictise=te,

era o chestiune de umanitate s-o las s[-=i petreac[ liber[ aniicei mai frumo=i. S-a c[s[torit bine =i-mi scrie, uneori. Pe dumneatate-a iubit foarte mult =i mi-a spus chiar c[, dac[ ar =ti c[ suferi,nu s-ar da ]napoi de a m[ ]n=ela cu dumneata. Mi-a spusaceasta... dar n-a f[cut-o. A fost o fat[ delicioas[, dar ciudat[.Pentru mine e o enigm[.

Felix se ]nchise ]n biroul lui =i scoase vechea fotografie pecare i-o d[duse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia dealt[dat[? Nu numai Otilia era o enigm[, ci =i destinul ]nsu=i.Dinadins, ]ntr-o duminic[, o lu[ pe strada Antim. Prefacerilenu schimbaser[ cu totul caracterul str[zii. Casa lui mo= Costacheera leproas[, ]nnegrit[. Poarta era \inut[ cu un lan\, =i curteatoat[ n[p[dit[ de scaie\i. Nu mai p[rea s[ fie locuit[. Celepatru ferestre din fa\[, de o ]n[l\ime absurd[, ]n[l\au rozetelelor gotice pr[fuite, iar marea u=[ gotic[ avea geamurile plesnite.Felix ]=i aduse aminte de seara c`nd venise cu valiza ]n m`n[=i tr[sese de schel[l[itorul clopo\el. I se p[ru c[ \easta lucioas[a lui mo= Costache apare la u=[ =i vechile vorbe ]i r[sunar[limpede la ureche:

„Aici nu st[ nimeni!“

486

G. C[linescu

REFERIN|E ISTORICO -L ITERARE

Pe autorul Enigmei Otiliei ]l obsedeaz[ ideea paternit[\ii. Literaturalui se ordoneaz[ astfel ]n jurul acestei scheme universale, c[reia unspirit speculativ ca al lui C[linescu n-a obosit s[ ]i g[seasc[ nenum[ratesemnifica\ii. Paternitatea e, de pild[, expresia nemijlocit[ a ]nsu=iprincipiului creator; prin z[mislirea de urma=i se perpetueaz[ via\a =icap[t[ sens o filozofie a biologicului. Totodat[, paternitatea presupuneun ]ntreg sistem etic, al r[spunderii con\inute ]n calitatea de tat[ =i ]ncea de fiu.(…)

Paternitatea are =i expresia ei social-economic[. Condi\iile na=terii =iale cre=terii ]i determin[ fiec[rui individ punctul de pornire ]n via\[;descenden\a ]l modeleaz[ ]ntr-un fel socialmente; omul poate mo=teni,sau nu, stare, rang, avere; ]n statutul lui social se prelunge=te ceva dinexisten\a celui care l-a adus pe lume. Ideea de paternitate atinge =iproblemele esteticii. Artistul z[misle=te, dar nu ]n ordine natural[, ep[rintele operelor sale =i se perpetueaz[ prin ele. Reprezint[ ]ns[ aceasta o]mplinire omeneasc[ echivalent[?

OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[r[zboaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1972, p. 549

Toate romanele lui G. C[linescu constituie moduri de experimentarea romanului, indiferent c[ scopul urm[rit con=tient de autor poate fialtul. Cartea nun\ii repet[ Dafnis =i Chloe, pun`nd ]ntr-o schem[ dat[fapte noi. Dar conven\ia, ]n loc s[ fie atenuat[, este agravat[. }ntre acestefapte de via\[ contemporan[ (meciuri de box, c[l[torii cu trenul,cinematograf etc.) =i schem[ este un contrast c[utat =i at`t de mare ]nc`tsugereaz[ ]ndat[ caracterul experimental. Ce vom urm[ri ]n acest primroman c[linescian nu va fi adev[rul psihologic ori social, de=i ambele pots[ nu lipseasc[, ci adev[rul unei estetici, practicarea unei teorii aromanului. Orice roman trebuind s[ fie clasic prin atitudinea fa\[ derealitate, e modern prin decor, care e istoric: aceasta fiind ideea de baz[ alui G. C[linescu, ne vom ]nt`lni ]n Cartea nun\ii cu o ]ncercare de a oilustra. }n Enigma Otiliei, demonstra\ia vizeaz[ balzacianismul. At`t

CUPRINS

Enigma Otiliei

487

romanul educa\iei sentimentale, c`t =i cel social, al rapacit[\ii burgheze,c`t, ]n fine, acela molieresc al avari\iei sunt posibil balzaciene, cu elemente]ns[ din fra\ii Goncourt =i Zola (observarea morbidit[\ii, a biologieidegradate, ca ]n Cartea nun\ii, ]n episodul cu m[tu=i ori ]n Scrinul negru]n descrierea aristocra\iei ce decade =i a bolii Catiei). }n Bietul Ioanide =iScrinul negru, experimentul merge spre epicul pur =i spre senza\ional.Lipsa aerului vie\ii se simte ]n toate. G. C[linescu devine, mai ales ]nultimele c[r\i, un colec\ionar: de artificii, procedee, fapte de stil, documenteartistice, formule narative. Ludicul atinge aici punctul de sus.

Nicolae MANOLESCU, Arca lui Noe. Eseu despre romanul rom`nesc,vol. 1, Editura Minerva, Bucure=ti, 1980, p. 263-264.

}n Melancolia lui Dürer, celebra gravur[, G. C[linescu remarc[„privirea indirect[“ (=i „noroas[“), pe care o denun\[ ]n propria-iadolescen\[ formativ[ =i c[reia ]i opune dubiile medita\iei mature, dartot prin acea privire a Melancoliei, metamorfozat[. E aici un joc deipostaze =i contradic\ii scump nu numai poetului din G. C[linescu.Oricum, privirea indirect[, piezi=[, ca atitudine liric[, e o idee profund[=i plin[ de semnifica\ii. Mai cu seam[ dac[ avem ]n vedere voca\iafundamental[ a lui G. C[linescu, de a considera lumea (]n care cuprinde]ns[=i persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia: el sesitueaz[ pe sine, un liric ]n universul integrator, nu ca poet, ci ]n postur[de poet. O disimulare piezi=[, ce determin[ acea mefien\[ aproapegeneral[ a criticii fa\[ de poezia c[linescian[, b[nuit[ de inautenticitate.Doar c[, pe aria ]ntreag[ a lirismului c[linescian, mimetismul, pasti=a,imita\ia se reveleaz[ ca forme ale posturii, ale disimul[rii, ale „priviriiindirecte“. Ele nu reflect[ o s[r[cie, ci o cazn[, o impozi\ie, o deliberaredin ad`ncime, o estetic[ ce se manifest[ implicit prin elogiul me=te=ugului(virtuozit[\ii), inspira\iei luciferiene (condeiul arde „ca fosforul luiMefistofel“): „Azi suflu me=te=uge=te / }n spuma grea diafan[, / +istrofa adesea plesne=te/Ca sticla vene\ian[“. Suntem pe calea alexan-drinismului, manierismului c[linescian.

Ce este Enigma Otiliei (1938), dac[ nu un roman comic? D`ndu-\iimpresia unei juc[rii perfecte, de =uruburi =i arcuri, care de la primadeclan=are a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aiciprea pur, prea tehnic, f[r[ alt[ motiva\ie dec`t gratuitatea sa estetic[prea evident[; aceast[ tehnic[ pur[ ca un joc se aplic[ ]ns[ pe unmaterial realist, instabil ca ]ns[=i via\a =i totu=i captat, ]ncorsetat derecea voluptate a autorului. Stilul a fost redus la func\ia comunic[riidirecte, elementele artistice ale prozei au disp[rut — la un scriitor at`t

488

G. C[linescu

de bogat ]n valori imagistice, v[dite =i ]n romanul anterior, Carteanun\ii (1933) —, resorturile psihologice ]nse=i r[m`n`nd ascunse(dar cu rezultate precise) ]n materialitatea faptic[, schematizat[,esen\ializat[ p`n[ la caricatur[ — o caricatur[ ]nc[ romantic[.Enigma Otiliei nu te angajeaz[ afectiv, nu te absoarbe ]ntr-o alt[realitate, care s[ anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuz[, tefarmec[, te subjug[ estetic, ]\i d[ o pl[cere pur intelectual[, gratuit[,ludic[, joc din ce ]n ce mai plictisitor, mai steril, c`nd e reluat. Comiculuitehnic al romanului ad[ug`ndu-i-se comicul propriu al eroilor: to\isunt personaje de comedie caragialesc[, av`nd ticurile, resorturilemecanice ale eroilor caragiale=ti, numai c[ — deosebindu-se de autorulScrisorii pierdute — humorul c[linescian s-a eliberat de veninul satiric,de cu\itul nemilos al zeflemistului, care avea o at`t de vie con=tiin\[ amoravurilor. Caragiale e un nervos =i un ]ndurerat social (nu moral),]n timp ce G. C[linescu e un cinic jovial. Prin faptul c[ se aplic[ acelora=itipuri, aceleia=i epoci (cu o diferen\[ poate de o genera\ie =i, bine]n\eles,]ntr-o viziune despoliticianizat[), cu aceea=i tendin\[ de a ]mpingecomicul la delir, la absurd, humorul lui C[linescu se ]nrude=te cu celcaragialesc. La ambii autori putem vorbi de amestecul de „moft“ =i destraniu uman ]n postur[ comic[, la ambii putem observa inaptitudineapentru tragic (la Gogol, comicul e tragic). Dar nici humorul luiCaragiale nu seam[n[ cu humorul s[n[tos, care spore=te sentimentulvitalit[\ii ]n lector, ca la Creang[, la G. Br[escu ori la Al. O. Teodoreanu.Pe c`nd ]ns[ la Caragiale distingem humorul morbidit[\ii sociale, laG. C[linescu, aici, se poate vorbi de un humor al morbidit[\ii biologice:humor ter\iar la Simion, comic luetic la Titi, reac\ii mecanice de natur[endocrin[ la Aurica (insatisfac\ie sexual[), ori la Aglae (histeria).

Ca tip de erou balcanic, bucure=tean, St[nic[ Ra\iu, personajulexemplar al romanului, merit[ s[ fie considerat o crea\ie de prim rang, pelinia epicii rom`ne=ti, ]n galeria noastr[ na\ional[, al[turi de Dinu P[turic[=i Lic[ Trubaduru. Ceea ce spore=te semnifica\ia sa este o anumit[ simpatiea autorului fa\[ de versatilitatea (cum o nume=te) structural[ a unuipersonaj mimetic, capabil de judec[\i moral-valabile =i chiar de transpozi\iisentimentale ]n lume ale moralului, de=i actele lui r[m`n permanentimorale — ca =i cum autorul ar pre\ui ]n canalia inteligent[ eforturile,echival`nd inteligen\a activ[, bun[, cu o munc[ ce trebuie r[spl[tit[. }ncadrul „balzacianismului“ (interese de afaceri, de succesiune) din EnigmaOtiliei, cel mai ]ndrept[\it s[-=i ]nsu=easc[ banii avarului Giurgiuveanueste singurul care munce=te pentru ]nsu=irea lor, prin inteligen\a dedicat[acestui scop: St[nic[ Ra\iu. Aceast[ interpretare a lui St[nic[ poate fi

Enigma Otiliei

489

temeinic sprijinit[ pe ideile din eseul Domina bona (1947), unde pentruC[linescu „labilitatea (lui Caragiale) vine din inteligen\[“, Conul Leonidafiind apreciat drept o „minte dialectic[“, deoarece „sare iute pestecontradic\ii“. Incoeren\a eroilor lui Caragiale o consider[ C[linescu drept„o tensiune a spiritului“, deci „un fond“, =i el zice despre Ca\avencu, burlescmemorabil:„C[ expozi\ia ideilor este extravagant[ nu import[, funda-mental este c[ eroul tr[ie=te mari senza\ii ideologice“, c[ci „a proferacuvinte incoerente nu ]nseamn[ a fi =i f[r[ fond“, iar despre mentorulJunimii: „Maiorescu e credincios unei „idei“ =i nu poate ]n\elege =i pecealalt[“ =i „o astfel de obstina\ie ]mbun[t[\e=te fiin\a etic[, ]ns[ o s[r[ce=tede experien\e morale, pentru ca tot lui Maiorescu s[-i fie retras[ excelen\afiin\ei etice liniare, ]n favoarea meandrelor labile ale „experien\elormorale“: „Un T[nase Scatiu superior, subtil, u=or melancolic, energic cudelicate\e este Titu Maiorescu“.

I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, vol. 1, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991 (indicat pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185.

De la romanul liric, C[linescu a trecut la romanul obiectiv, detipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938), unde idila ]ntre OtiliaM[rculescu =i Felix Sima, student medicinist, cedeaz[ locul intrigiloravocatului St[nic[ Ra\iu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dob`ndireamo=tenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acestroman, C. realizeaz[ romanul citadin cu cea mai bogat[ galerie decaractere din literatura rom`n[. Costache Giurgiuveanu este avarulafectuos fa\[ de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. St[nic[Ra\iu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis s[ se ]mbog[\easc[printr-o lovitur[ (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel unatac de apoplexie). Felix e t`n[rul ]ndr[gostit labil, ezit`nd s[ ia o decizieferm[, Leonida Pascalopol, b[rbatul matur, generos =i altruist, ]n stares[ ]n\eleag[ capriciile unei femei (se va c[s[tori cu Otilia, spre a-i acordaapoi libertatea), Simion Tulea, so\ul subordonat de so\ie, alienat dinrosturile lui, Titi, fiul s[u, un apatic r[mas prea mult sub tutela matern[,Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu sim\ practic, doctorulVasiliad, un sceptic. La fel de interesant[ e galeria temperamentelor defemei. Aglae e femeia voluntar[, mama care-=i nenoroce=te cu autoritateaei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plat[, predestinat[ p[r[sirii, Aurica,fata care nu se poate m[rita, invidioas[, Otilia, exponent[ a misteriosului=i atr[g[torului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscutromancierului, ]n afar[ de ]nsu=irea de a observa umanitatea sub latura

490

G. C[linescu

moral[ =i a face clasifica\ie caracterologic[, puterea de a zugr[vi ]ndetaliu un mediu, dup[ metoda aceluia=i Balzac, evocarea Bucure=tiuluidinainte de primul r[zboi mondial, ca =i viziunea pictural[ a imensit[\iiB[r[ganului, loc de repaus pentru gentilomul cu suflet de artist, LeonidaPascalopol.

Cele dou[ romane erau suficiente pentru a atesta virtu\ile de prozatorale criticului, experimentator =i al nuvelei („Iubita“ lui B[lcescu, Catinadamnatul, Noi vrem p[m`nt, Necunoscutul) c`nd, dup[ un manifestliterar clasicist (Sensul clasicismului, 1946) C. a ]ntreprins o nouaaventur[ romanesc[ nea=teptat[, situ`ndu-se ]n fruntea romancierilordin perioada postbelic[. Tema din romanul Bietul Ioanide (1953), scris]ntre 1947 =i l949, a fost, defini\ia autorului ]nsu=i, s[ arate „cum tr[iescspiritele academice vremurile furtunoase“.

Dic\ionarul scriitorilor rom`ni (coordonatori: Mircea Zaciu, MarianPapahagi, Aurel Sasu), Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucu-re=ti, 1995, p. 514-515.

Romanul Enigma Otiliei (numit ini\ial P[rin\ii Otiliei), publicat]n 1938, ridic[ de la bun ]nceput probleme privind ]ncadrarea lui]ntr-un curent literar. Structura, compozi\ia, personajele, arhitecturanaratorial[, o serie de pasaje lirice demonstreaz[ cu pregnan\[ c[romanul este, ]n acela=i timp, clasic, romantic =i realist, dar nu lipsescnici elemente baroce. Dac[ aceste apartenen\e ar fi comparate, evaluate,s-ar putea trage u=or concluzia c[ romanul apar\ine totu=i realismuluicritic, sau realismului balzacian. }n perioada interbelic[, tehnicilebalzacian[, proustian[, stendhalian[ dob`ndiser[ un mare prestigiugra\ie Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. C[linescu sau lui CamilPetrescu, ]ns[ nu poate fi vorba aici de o „mod[“ sau de o aservire lamodele universale. Prozatorii no=tri le-au folosit ]n maniere insolite,f[r[ ostenta\ie, ca simple necesit[\i stilistice orientate de for\a mesajuluipe care opera voia s[-l transmit[.

Romanul Enigma Otiliei se ]nscrie firesc ]n primul r`nd ]n sferarealismului critic balzacian, fiind un roman care ofer[ cititorului oimagine ampl[ a societ[\ii bucure=tene de la ]nceput de secol XX. Tematic,opera ar putea fi ]nscris[ ]n r`ndul crea\iilor care prezint[ „istoria uneimo=teniri“, dar inten\ia auctorial[ pare s[ fie aceea de a realiza maimulte studii de caz. Firul naratorial demonstreaz[ astfel c[ personajele

Enigma Otiliei

491

lui C[linescu sunt concomitent „tipuri“, dar =i individualit[\i. Leg[turacu realitatea este evident[ at`t ]n construirea, c`t =i ]n evolu\ia eroilor.

Autorul omniscient =i omniprezent ]=i creioneaz[ de la ]nceput eroii =iace=tia vor evolua, ]n stil clasic, cu o consecven\[ caracterial[ perfect[. Maimult dec`t at`t, destinul eroilor este implicit o urmare a calit[\ilor =i defectelorpe care ei le etaleaz[ ]n cuprinsul c[r\ii. Mo= Costache Giurgiuveanu sedefine=te din primele pagini ca un avar =i astfel se va comporta p`n[ c`ndmoare. Felix Sima este ambi\iosul profesional de la ]nceput =i totul se vacentra, ]n cazul lui, ]n jurul voin\ei de a deveni un medic celebru, dorin\[pentru care va accepta cu stoicism =ederea ]n spa\iul meschin oferit de celedou[ familii din strada Antim.

Firul nara\iunii ]ncepe, dup[ precizarea autorului, ]n iulie l909 =i are]n principal, ca spa\iu de desf[=urare, casa lui mo= Costache. Ra\iunileepicului implic[ ]ns[ =i alte spa\ii, astfel c[ se p[trunde ]n sfera familieiTulea, ]n casa lui Leonida Pascalopol, la mo=ia acestuia din B[r[gan, ]ncasa Georgetei sau a lui St[nic[ Ra\iu. Mediile sunt diferite: negustori,afaceri=ti, industria=i, curtezane, parveni\i, ceea ce d[ imaginea ampl[ aunei societ[\i care se ]nchin[ zeului ban. Aproape ]n fiecare loc este prezentSt[nic[ Ra\iu, cu debitul s[u verbal exagerat =i cu ]ndr[zneala-i calculat[,de=i ie=it[ din comun.

Personajul martor este Felix Sima. Acesta este fiul doctorului militarIosif Sima de la Ia=i. R[mas orfan (]i moare ]nt`i mama, apoi tat[l) estesub tutela lui mo= Costache, un fel de unchi prin alian\[. T`n[rul, ]nc[minor, vine la Bucure=ti pentru a-=i continua studiile, iar prima ]ntrevederecu tutorele s[u este de-a dreptul ilariant[. C`nd ajunge ]n strada Antim,unde locuia mo= Costache, b[tr`nul avar ]l ]nt`mpin[ cu afirma\iastupefiant[: „...nu, nu st[ nimeni aici, nu cunosc...“. Interven\ia Otiliei ]lsalveaz[ pe t`n[rul timid, aflat aproape ]n pragul dezn[dejdii. Din primasear[ eroul are ]n fa\a ochilor persoanele care ]i vor zbuciuma pu\inultimp p`n[ la majorat. }l cunoa=te pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenullui Costache Giurgiuveanu =i protectorul Otiliei, apoi „clanul“ Tulea,familia Aglaei, sora b[tr`nului avar care avea un so\ senil =i trei copii:Olimpia, c[s[torit[ cu St[nic[, Aurica, o fat[ b[tr`n[, obsedat[ dematrimoniu, =i Titi, ]ntr-un fel, retardat mintal.

}n casa lui mo= Costache se ]nfirip[ idila plin[ de inedit dintre Felix =iOtilia. Casa lui Giurgiuveanu are o via\[ ciudat[ pentru c[ totul secoordoneaz[ zg`rceniei b[tr`nului: interiorul slab luminat, mobileleadunate de ocazie, pere\ii scoroji\i, sc[rile care sc`r\`ie. Totul necesit[

492

G. C[linescu

repara\ii, iar acestea nu se fac din avari\ie. Casa este ]ntr-o puternic[antitez[ cu camera Otiliei, plin[ de lucruri scumpe =i de bun-gust, toatefurnizate de generosul Pascalopol.

Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de c[r\icare adun[ ]n jurul mesei cele mai bizare caractere: mo= Costache,Aglae — avizi dup[ c`=tig, Pascalopol blazat =i dezinteresat, =i Aurica —anost[, uneori absent[ la ceea ce e ]n jur. Spectatorii jocului sunt: Felix,Otilia, care e mereu ]n preajma lui Pascalopol, =i Simion Tulea, inofensiv=i taciturn. Jocul de c[r\i este un bun prilej pentru etalarea g`ndurilormali\ioase ale Aglaei care ironizeaz[, jigne=te cu premeditare at`t peOtilia c`t =i pe Felix. Felix observ[ avari\ia b[tr`nului unchi, cochet[riaOtiliei, r[utatea =i meschin[ria Aglaei, devenind ]n timp un interiorizat.Spre a se salva, ]=i ]ntre\ine un jurnal ]n care are curajul s[-=i noteze ]nspecial st[rile afective legate de frumoasa Otilia. Fa\[ de Pascalopol,eroul-martor are sentimente contradictorii: ]l respect[, se revolt[]mpotriva lui sau ]l ur[=te, ]n conformitate cu aten\ia pe care i-o acord[Otilia acestui elegant mo=ier.

Otilia este asemenea unui copil zburdalnic, plin de candoare =isensibilitate. C`nd cei doi tineri merg la mo=ia lui Pascalopol, lui Felix i seclarific[ multe din atitudinile stranii ale Otiliei, ]n care vede un amestecciudat de copil[rie =i maturitate. R[m`ne ]ns[ consternat c`nd, f[r[ aspune ceva, Otilia pleac[ pentru c`teva luni la Paris, ]nso\it[ de Pascalopol.Aceast[ perioad[ este pentru Felix un lung moment de fr[m`ntare pecare ]ncearc[ s[-l traverseze vizit`nd-o pe Georgeta, curtezana unui b[tr`ngeneral. Revenirea acas[ a Otiliei se face firesc, totul reintr[ ]n normal, iardeclara\iile de dragoste sunt mai pronun\ate, de=i tot at`t de pure =ifrumoase ca mai ]nainte.

Idila celor doi este un fenomen candid, opus vie\ii meschine a clanuluiTulea, secondat de St[nic[ Ra\iu, care manifest[ un v[dit interes pentruceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. To\i sunt interesa\i dac[b[tr`nul a f[cut vreun testament Otiliei. }ntr-un fel, ei ]=i potolescinteresul ]n momentul ]n care b[tr`nul ]ncepe s[ construiasc[ o cas[, ]ngr[dina imobilului din strada Antim. Construc\ia pare s[ fie nefast[pentru b[tr`n deoarece, ]n timp ce-=i inspecta materialele, el sufer[ unprim accident vascular. „Familia“, interesat[ „s[ nu ias[ un ac din cas[“,pune st[p`nire pe locuin\[ =i ]l p[ze=te pe b[tr`n a=tept`nd s[ moar[.Dar mo= Costache ]=i revine ]n urma congestiei =i ]ncepe s[ se interesezemai mult de s[n[tate =i de suflet. }ncearc[ chiar s[-=i aduc[ ]n cas[ o

Enigma Otiliei

493

femeie, pe Paulina, ]ns[, c`nd aceasta ]i cere s[ o treac[ ]n testament,Costache refuz[, iar femeia pleac[.

Casa lui mo= Costache este spionat[ sistematic de St[nic[. Acestaapare =i dispare f[r[ motiv, colport`nd diverse =tiri dintr-o cas[ ]n alta.C`nd Giurgiuveanu are a doua criz[, St[nic[ profit[ de scurta absen\[a Otiliei =i a lui Felix =i ]i fur[ b[tr`nului banii de sub saltea. Din aceast[cauz[ avarul moare. Familia ]l ]ngroap[ cu oarecare fal[ spre a nu fi de„r`sul lumii“.

}ntr-o situa\ie dilematic[ r[m`ne Otilia, pentru care mo= Costachenu apucase s[ depun[ la banc[ dec`t o sut[ de mii de lei =i care refuz[c[s[toria cu Felix, pe motiv c[ ea ar constitui o piedic[ ]n calea realiz[riisale profesionale. }ntr-una din zile, Otilia p[r[se=te casa =i din acel momentFelix nu o mai vede niciodat[.

Dup[ mai mul\i ani, Felix se re]nt`lne=te cu Pascalopol, mult ]mb[tr`nit,care ]i spune c[ Otilia e ]n Spania, c[s[torit[ cu un conte.

Felix ajunge a=a cum visase, un doctor de renume, profesor universitar=i realizeaz[ =i o c[s[torie fericit[. Rev[z`nd-o ]ntr-o fotografie oferit[ dePascalopol, lui Felix ]i e cu neputin\[ s[ o recunoasc[ ]n femeia cu tr[s[turifine pe Otilia cea plin[ de ciud[\enii =i copil[roas[ din anii tinere\ii.

O ascensiune spectaculoas[ are St[nic[ Ra\iu care, devenit bogat,gra\ie banilor fura\i de la mo= Costache, o p[r[se=te pe Olimpia, sec[s[tore=te cu Georgeta =i ajunge om politic.

Romanul are, oarecum, o construc\ie simetric[, deoarece, ]n final,eroul observator Felix se re]ntoarce pe strada Antim =i revede casa lui mo=Costache, l[sat[ ]n paragin[, amintindu-=i de replica b[tr`nului, acumadev[rat[: „Aici nu st[ nimeni“.

Marele talent =i modernitatea lui C[linescu se relev[ ]n primul r`nd ]nmodul cum romancierul ]=i construie=te personajele. Acestea sunt definite]n spiritul realismului balzacian, deduc`ndu-se caracterul =i preocup[rilelor din modul cum se ]mbrac[, dup[ mediul ambiant, dup[ preferin\elepentru jocuri de societate sau ]ntruniri familiale. Pe de alt[ parte, imagineapersonajului este =i mai veridic[ atunci c`nd sunt prezentate =i p[rerilecelorlal\i eroi despre ei ]n=i=i.

Cele mai multe impresii sunt legate de Aglae Tulea. }n timp ce Otilia oaccept[ a=a cum este, f[r[ s[ aib[ resentimente pentru toata r[utatea ei,Felix tr[ie=te uneori sentimente de abandon =i vrea s[ se rup[ de acestmediu ]nchistat =i ostil: „}l obosea, ]l nelini=tea aceast[ lume f[r[ instinctde rudenie, aprig[, ]n care un om nu se putea ]ncrede ]n nimeni =i nu era

494

G. C[linescu

sigur de ziua de m`ine. }i fur[ odio=i to\i, =i Costache, =i Aglae, =i ceilal\i =iun g`nd ]i st[ruia ]n minte, s[ fug[ c`t mai repede din aceast[ cas[.“ }nmaniera sa plin[ de franche\e, St[nic[ o reprezint[ pe Aglae astfel: „Astan-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentru ea. Ambi\ioas[ =iveninoas[“.

Weissmann o define=te deosebit de bine ]ntr-o singur[ propozi\ie: „Estebab[ absolut[, f[r[ cusur ]n r[u“.

C[linescu realizeaz[ concomitent tipuri =i individualit[\i. Aproape toatepersonajele ilustreaz[ tipologii, cu dou[ excep\ii: Pascalopol =i Otilia. PeLeonida Pascalopol ]l unicizeaz[ strania dragoste pentru Otilia, desprecare spune: „...n-am prea stat ca s[ disting, ce e patern =i ce e viril ]ndragostea mea“.

Otilia e mai mult un simbol al feminit[\ii dec`t un personaj. Eteric[,sensibil[, capricioas[, este totu=i matur[, av`nd un mod filozofic de a-iprivi pe oameni =i de a observa via\a, societatea. +i ea, =i Felix sunt martoriir[ut[\ii =i ai l[comiei umane.

Romanul lui C[linescu are =i accente romantice. Prozatorul descriecu mult[ sensibilitate B[r[ganul, hele=teul de la mo=ia lui Pascalopol, oturm[ de bivoli ]n c`mpie etc. Descrierea hele=teului ]l define=te pe C[linescudrept un intelectualist, expresia sa artistic[ apropiindu-se de lirica lui IonBarbu sau de prozele lui Geo Bogza: „P[m`ntul sc[pat de str`nsoareavegeta\iei era negricios =i colbos, ]nc`t caii intrau cu picioarele ]n elca-ntr-un lichid fumeg[tor. O perdea groas[ =i scund[ de s[lcii se rezema]n jos pe orizont, =i din cauza netezimii solului toat[ ]ntinderea avea]nf[\i=area unui sm`rc, cu deosebirea c[ adev[ratul hele=teu era mai]ntunecos =i mai lucios. Smocurile rare de buruieni ]nfipte ca ni=te gheare]ntoarse ]n sus sem[nau cu ierburile din iconografia bizantin[. +i, ca =iacolo, un soare uria= de aram[ se l[sa ]nro=it pe zare. Priveli=tea erasinistr[ =i grandioas[.“ Surprinz[toare este aici apropierea dintre termeniipopulari =i cei neologici (colbos, hele=teu, smoc =i iconografia bizantin[,sinistr[, grandioas[, sol.

Romanul lui G. C[linescu Enigma Otiliei reprezint[ tipul de romantotal, at`t ca form[ artistic[ c`t =i din punctul de vedere al con\inutului.El este o fresc[ a societ[\ii rom`ne=ti de la ]nceput de secol XX, c`nd sepun ]n mi=care energii pentru ocuparea unui loc comod =i important ]ncontextul social.

Istoria dialectic[ a literaturii rom`ne (coordonator GheorgheCr[ciun, Editura Magister (imprimare: Editura Cartier =i Prutinterna\ional), Chi=in[u,1997, p. 415-418.

Enigma Otiliei

495

1 Bucur[-te de ziua de azi! (lat. - n.red.).

a) Enigma Otiliei este un roman social, realist, fiindc[ tema, eroii,conflictul, subiectul sunt luate din via\a societ[\ii bucure=tene de la]nceputul secolului al XX-lea.

Ideea este c[ o societate parazitar[ nu are sensul de a exista.Subiectul este istoria unei mo=teniri. Costache Giurgiuveanu, un b[tr`n

avar, agonise=te de-a lungul vie\ii o avere, care intr[ printr-un concurs de]mprejur[ri ]n m`na unui escroc St[nic[ Ra\iu. Solu\ia este realist[, fiindc[cel mai adaptat la o „so\ietate f[r[ de prin\ipuri =i f[r[ de moral[“ esteSt[nic[ Ra\iu, arivistul brutal, f[r[ scrupule, t`lharul. Calificativul „t`lhar“pentru St[nic[ Ra\iu pare dur, dar este exact, fiindc[ ]n momentul c`nd]i fur[ banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoac[ moartea acestuia.Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este variantasa feminin[. Clanul Tulea, adic[ Simion, Titi, Aurica, Olimpia tr[iescparazitar. Otilia este snoaba, Pascalopol este rafinatul. Felix Sima esteambi\iosul. Eroii alc[tuiesc dou[ grupuri sociale, care se confrunt[. Pe deo parte clanul Tulea, cu Aglae Tulea, St[nic[ Ra\iu, Olimpia, Aurica, Titilupt[ s[ pun[ m`na pe avere, iar de cealalt[ parte Costache Giurgiuveanu,Otilia, Felix Sima, Pascalopol, lupt[ ca s[-i ]mpiedice. Eroii sunt tipici =iac\ioneaz[ ]n ]mprejur[ri tipice.

Caracterul realist al romanului se exprim[ prin critica institu\iilorsociale =i a moravurilor. Familia, ca celul[ a societ[\ii, este v[zut[ ]ntr-oipostaz[ jalnic[. Clalnul Tulea cu Aglae dezumanizat[, cu Simion internatla ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungat[ de St[nic[ Ra\iu, cu Auricanem[ritat[, ne d[ o imagine a degrad[rii familiei. Chiar nucleul CostacheGiurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situa\ie precar[, iar mariajul dintrePascalopol =i Otilia este meschin =i ipocrit. Eroii sunt egoi=ti, dau prioritatecapriciilor, tr[iesc pe conceptul carpe diem1 =i nu sunt dispu=i s[ fac[sacrificiu. C`nd Simion se alieneaz[ este ]ndep[rtat f[r[ mil[. C`ndCostache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae ]i ocup[ casa, darnu aduce un medic s[-l ]ngrijeasc[. Este o analiz[ =tiin\ific[, balzacian[ aunei lumi de arivi=ti, ]n care toate inten\iile, motiva\iile comportamentuluisunt dominate de bani. Chiar Felix Sima este un ambi\ios, care parvineprin =tiin\[, prin profesia de medic. El se deosebe=te de ceilal\i prin calit[\imorale, prin concep\ia despre lume =i via\[, prin faptul c[ este un om devaloare, activ social, =i nu un parazit.

b) Enigma Otiliei poate fi interpretat ca un roman de problematic[,fiindc[ dezbate problema paternit[\ii. To\i eroii ]=i definesc caracterul,comportamentul, ]n func\ie de aceast[ problematic[.

496

G. C[linescu

Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avari\ie =idragostea patern[, fiind o replic[ la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportuldintre avari\ie =i paternitate este bine exprimat, c`nd Costache Giurgiuveanusf[tuit de Pascalopol transform[ averea sa alc[tuit[ din imobile, localuri, ]nbani spre a-i depune la o banc[ pe numele Otiliei. Din cauza avari\iei nu-i d[lui Pascalopol dec`t o sut[ de mii, iar dou[ sute de mii le va \ine pentru el =i-ivor fi furate de St[nic[ Ra\iu.

Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu, este caracterizat[ prindualitatea paternitate =i dezumanizare. Ca mam[ ]=i asum[ rolulpaternit[\ii, fiindc[ Simion este alienat, dar ca avar[ ajunge la uncomportament inuman. Pe ea n-o intereseaz[ s[-=i ajute fratele, ci ]iocup[ casa ca s[ pun[ m`na pe avere.

St[nic[ Ra\iu este demagogul paternit[\ii. Face teoria familiei, caRic[ Venturiano al lui Caragiale, dar ]l las[ pe Reli=or, b[iatul bolnav, s[moar[, fiindc[ n-are nici un interes s[ fie prea legat de clanul Tulea. }i vapropune Otiliei s[ se c[s[toreasc[ cu el, ca s[ pun[ m`na pe averea luiCostache Giurgiuveanu. Dup[ ce-l fur[ =i-l omoar[ pe Giurgiuveanu o vap[r[si pe Olimpia =i se va c[s[tori cu Georgeta. Este drumul descris deNicolae Filimon, care ]i d[ lui Dinu P[turic[ o tovar[=[ de via\[ necinstit[,viclean[, o aliat[ pentru afacerile cele mai murdare.

Cei doi orfani, Otilia =i Felix, caut[ s[ se ocroteasc[ unul pe cel[lalt.Felix ]i propune Otiliei s[ se c[s[toreasc[ cu el, dorind s[-i asigureexisten\a. Otilia va opta pentru Pascalopol, fiindc[ nu se consider[ opartener[ de via\[ pentru Felix. Coordonata paternitate, =i nu iubirea ]idetermin[ op\iunea.

Pascalopol este realizat pe dualitatea dintre paternitate =i iubire. El ocunoa=te pe Otilia de mic[, a crescut pe genunchii lui, a considerat-o unfel de fiic[, iar Otilia ]l consider[ un fel de tat[. }=i va asuma o parte dinrolul paternit[\ii =i-i pune pe numele ei la banc[ o sut[ de mii de lei ]nainteca Giurgiuveanu s[-i dea ace=ti bani. }i face toate capriciile. O duce laParis. C`nd Otilia va cunoa=te un argentinian bogat, el ]i va reda libertatea.

c) Problema iubirii poate determina interpretarea romanului ca unroman de dragoste, ]n sensul c[ aduce povestea unei iubiri. Otilia este oeroin[ romantic[, excep\ional[, fiindc[, de=i tr[ie=te ]ntr-un mediu corupt,]=i men\ine candoarea, puritatea, este ca un nuf[r, care cre=te alb pe baltaplin[ de mocirl[ a societ[\ii burgheze bucure=tene. Tema, eroii, conflictul,subiectul au ]n acest context o structur[ afectiv[. Felix, care o iube=te,cite=te ]n ochii ei limpezi =i plini de senin[tate candoarea =i este contrariatde b`rfele puse ]n circula\ie de clanul Tulea.

Enigma Otiliei

497

Iubirea este problematizat[ ca ]ntr-un roman expresionist. C`nd Felixo s[rut[ cu patim[ pe Otilia, aceasta ]l ]nva\[ s[ s[rute delicat. C`nd ]ianalizeaz[ palma =i vede c[ va avea =apte copii, se sperie. Reac\ia ei devineo motiva\ie pentru a-l respinge pe Felix. C`nd Otilia, sufocat[ de grosol[niileclanului Tulea, pleac[ cu Pascalopol la Paris, Felix, derutat, are o scurt[aventur[ cu Georgeta =i-i pare c[ a tr[dat-o pe Otilia.

Otilia este delicat[, frumoas[, voluntar[, instruit[, dar indepen-den\a ei, felul ]n care ]=i exprim[ personalitatea este elementul dedisjunc\ie, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu dintreea =i Pascalopol, dar mai ales discu\ia franc[ a lui Pascalopol, care-ispune c[ va lupta cu armele lui pentru Otilia, ]l tulbur[ pe Felix =i nu=tie cum s[ ac\ioneze, ca s-o scoat[ din influen\a mediului maleficburghez. El vrea s[ aib[ o discu\ie decisiv[ cu Otilia, vrea s[ aib[certitudinea c[ Otilia ]l iube=te, c[ se va c[s[tori cu el. R[spunsul feteieste echivoc. „De tine depinde totul“. }n esen\[ Otilia este prins[ demreaja conceptului carpe diem. Ea vrea s[ c[l[toreasc[, s[ str[luceasc[prin saloane, s[ se bucure de via\[, s[ nu munceasc[, s[ n-aib[r[spunderea unei mame.

Teoria raportului dintre b[rbat =i femeie, pe care o face Pascalopol,c`nd caut[ s[ explice atitudinea dezumanizat[ a Aglaei Tulea, grosol[nia,brutalitatea, arivismul, de care d[ dovad[, este un mod indirect de a-ispune Otiliei: „eu =tiu s[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[n-am iubit pe nimeni“.

Teoria dragostei f[cut[ de Aglae Tulea este a unei ariviste: „Dragoste!Fleacuri! Pe vremea noastr[ nu mai era asta. Dup[ nunt[ vine =i dragostea“.Aceasta explic[ =i ]mpietrirea sa l[untric[.

Aurica este obsedat[ de problema dragostei, ca fiind singurulmijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social, vegeteaz[ =iexprim[ soarta tragic[ a fetei b[tr`ne ]ntr-o situa\ie precar[. „Dac[n-ai noroc, degeaba. Po\i s[ fii frumoas[, po\i s[ ai zestre, po\i s[ ie=i]n lume =i b[rba\ii nu se uit[ la tine. Pentru asta trebuie s[ te na=ti.Mai sper =i eu c`t[va vreme =i pe urm[, adio“. Ea reprezint[ ratareasub aspectul erotic.

Iubirea este o problem[ care determin[ diferen\ierea eroilor, ca =iproblema paternit[\ii. Pentru Felix iubirea este o comuniune de interese,idealuri, aspira\ii, modul de a organiza o familie, o via\[ stabil[.

Pentru Otilia iubirea este un sentiment delicat ca o floare, care arenevoie mereu de un decor schimbat spre a-=i etala frumuse\ea, ca s[-=i]mplineasc[ capriciile, s[ nu aib[ r[spunderi, copii, s[ nu munceasc[.

498

G. C[linescu

Pascalopol ]=i exprim[ iubirea ca o ocrotire patern[ a Otiliei, calcul,experien\[, subordonarea problemelor personale fa\[ de Otilia.

St[nic[ Ra\iu consider[ iubirea o afacere, un mod de a-=i realizaplanurile ariviste. Ca =i Dinu P[turic[, el vede ]n Georgeta cocota de lux,de care are nevoie, ca ajutor ]n organizarea localurilor cu jocuri de noroc=i trafic de narcotice.

Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele luiCamil Petrescu, ci este mai mult un sistem de diferen\iere =i decaracterizare a eroilor.

d) Enigma Otiliei pune ]n dezbatere =i problema moralei, ceea ced[ romanului o dimensiune clasicist[, ca =i problema paternit[\ii.Morala nu este v[zut[ ca o problem[ teoretic[, ci implicat[ ]n modelulde existen\[, ca o coordonat[ a jocului de-a via\a =i de-a moartea.Dac[ tipizarea, caracterul critic al romanului contureaz[ dimensi-unea realist[, tr[s[turile general umane ale eroilor, caracterulmoralizator dau dimensiunea clasicist[. Lipsa principiilor morale facedin Costache Giurgiuveanu un avar, din St[nic[ Ra\iu un t`lhar, dinAglae Tulea o brut[, din Georgeta o cocot[ de lux, din clanul Tulea opseudofamilie, din societatea burghez[ un infern social. Este prezent=i conceptul de lume ca joc, definind elementele de baroc din structuraromanului. C`nd Felix Sima vine ]n casa lui Costache Giurgiuveanu,]i g[se=te pe cei din clanul Tulea juc`nd table. C`nd clanul Tuleaocup[ casa lui Costache Giurgiuveanu, ]n loc s[-l ajute ei joac[,fumeaz[ =i-i fac o situa\ie imposibil[. Elementul de baroc const[ ]nfaptul c[ tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate peconceptul de fortuna labilis1 exprimat prin cuvintele rostite deCostache Giurgiuveanu: „Aici nu st[ nimeni“, cuvinte care suntreluate ca o concluzie, ca un laitmotiv epic, ]n finalul romanului,d`ndu-i un aspect rotund, clasic.

Caracterul dual al eroilor creeaz[ acest aspect de joc. Eroii par ajuca un rol. Acest caracter teatral prezent ]n pozi\ia lui I. L. Caragiale ]lg[sim =i ]n scena ocup[rii casei lui Costache Giurgiuveanu marc`ndpunctul culminant al luptei pentru avere. Fiecare personaj ]=i expunepozi\ia, problemele, se autocaracterizeaz[. Scriitorul folose=te modeluldialogului divergent din piesele americane, construind un fragment detext dramatic:

1 Soarta schimb[toare.

Enigma Otiliei

499

“Aglae: Am ]nceput s[ am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai]nainte. Eu cred c[ toate astea sunt din sup[rare, nimic nu ]mb[tr`ne=temai mult ca sup[rarea. Iau iod, dar nu v[d nici un folos cu toat[ reclama.}mi spunea o dam[ s[ m[ duc la b[i la Pucioasa. Odat[ =i odat[, c`nd oisc[pa de necazurile astea, tot am s[ m[ duc.

St[nic[: Parc[ a= m`nca ceva bun, ceva rar. }mi vine un miros cunoscut]n n[ri de la bufetul [sta =i nu =tiu ce.

Aurica: Dac[ n-ai noroc, e degeaba. Po\i s[ fii frumoas[, po\i s[ aizestre, po\i s[ ie=i ]n lume =i b[rba\ii nu se uit[ la tine. Pentru asta trebuies[ te na=ti. Mai sper =i eu c`t[va vreme =i pe urm[, adio. Nu mai sunt nicib[rba\i cavaleri, ca ]nainte. Azi te invit[, ies cu tine ]n lume =i apoi se facc[ nu te =tiu.

St[nic[: Am p[zit odat[ un unchi trei zile =i trei nop\i ]n =ir, p`n[ ampicat to\i jos de oboseal[ =i bolnavul nu mai murea. C`nd ne-am sculat apatra zi, l-am g[sit rece!

Titi: Am s[-l copiez ]n format mai mic =i am s[-l tratez numai cucreion num[rul 1.

Vasiliad: Am clien\i care m[ scoal[ noaptea… ca s[ m[ duc s[constat decesul…”

Condi\ia moral[, modelul de g`ndire, amprenta psihic[ se contu-reaz[ bine pentru fiecare erou ]n cadrul grupului social. Societatea neapare ca o sum[ de arivi=ti, ca ipostaze ale prototipului, ca ]n piesele luiI. L. Caragiale, unde idiotul ca Agami\[ Dandanache st[ ]n v`rfulierarhiei arivi=tilor.

e) Enigma Otiliei este un roman de sintez[, fiindc[ pe structura realist[a romanului g[sim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc,expresionism.

Structura realist[ este realizat[ prin tipurile sociale variate, prin „feliilede via\[“ bucure=tean[, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic.Tehnica de colaj const[ ]n introducerea listei socotelilor lui CostacheGiurgiuveanu descoperit[ de Felix Sima, prin care acesta afl[ furti=aguriledin banii s[i f[cute de tutore. G[sim textul scrisorii pe care o prime=teCostache Giurgiuveanu =i-l determin[ s[-=i v`nd[ localurile, g[sim textuladresei pe care St[nic[ Ra\iu o trimite Olimpiei sau textul redactat dePascalopol c[tre banc[ pentru a-i deschide un cont Otiliei. Aceast[ prezen\[de limbaje diferite, plurilingvismul caracterizeaz[ textul realist ]n proz[ =io g[sim la Honoré de Balzac, la Nicolae Filimon sau Marin Preda. Descriereaampl[ a casei lui Costache Giurgiuveanu este tot realist[ =i asociaz[romanele lui Balzac.

500

G. C[linescu

Elementele romantice nuan\eaz[ textul =i-l scot din bezna patimilorariviste. Romantic[ este ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu,caracterul excep\ional al Otiliei, al lui Felix, precum =i structura afectiv[a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia =i Felix, dintre Aglae =iOtilia, dintre Felix =i Pascalopol.

Problematizarea, analiza psihologic[, antiteza, contrastul, con-ceptul de fortuna labilis, tehnica sferoidal[, tehnica algoritmic[,nuan\area aduc aceast[ interferen\[ de stiluri apar\in`nd unor curenteestetice diferite.

Finalul romanului cu „aici nu st[ nimeni“ exprim[ parc[ ]mplinireaunei pedepse cuprins[ ]n versetul: „=i urma lor de pe p[m`nt o va =terge“,silindu-l pe cititor la o medita\ie =i la o concluzie moralizatoare.

Emil ALEXANDRESCU, Analize =i sinteze de literatur[ rom`n[,Editura Moldova, Ia=i (anul edit[rii neprecizat), p. 286-290.