FILOSOFIA CLASICĂ GERMANĂ.

1.1. Caracteristica generală a filosofiei Caracteristica generală a filosofiei clasice germane. Premizele apariţiei.clasice germane. Premizele apariţiei.

2. Filosofia transcedentală a lui Immanuel 2. Filosofia transcedentală a lui Immanuel Kant.Kant.

3. Sistemul filosofic al lui G.W.F.Hegel3. Sistemul filosofic al lui G.W.F.Hegel..

1.1. Caracteristica generală a filosofiei Caracteristica generală a filosofiei clasice germane.Premizele apariţiei.clasice germane.Premizele apariţiei.

FFilosofiilosofiaa clasică germană este un fenomen unic în clasică germană este un fenomen unic în

filosofia universală, o formă aparte a conştiinţei sociale.filosofia universală, o formă aparte a conştiinţei sociale.

Teoriile clasicilor germani sunt o adevărată revoluţie Teoriile clasicilor germani sunt o adevărată revoluţie

filosofică în Germania de la sf. sec. al XVIII-lea - înc. sec. al filosofică în Germania de la sf. sec. al XVIII-lea - înc. sec. al

XIX-lea,XIX-lea, o pregătire ideologică a revoluţiei burghezeo pregătire ideologică a revoluţiei burgheze, ,

or, or, filosofia clasică germană a fost ca o teorie germană

a revoluţiei franceze.

Filosofia clasicFilosofia clasică germană îşi are tradiţiile sale naţionale. ă germană îşi are tradiţiile sale naţionale.

Se observă amprenta concepţiilor dialectice geniale ale lui Se observă amprenta concepţiilor dialectice geniale ale lui

Leibniz. Pe baza lor Kant a lansat ipoteza dialectică a Leibniz. Pe baza lor Kant a lansat ipoteza dialectică a

originii sistemului solar.originii sistemului solar.

Ideea dezvoltării se înrudeşte cu biologia, iar principiile Ideea dezvoltării se înrudeşte cu biologia, iar principiile

istorismului începe să pătrundă şi în disciplinile speciale.istorismului începe să pătrundă şi în disciplinile speciale.

Apar lucrări în domeniul istoriei politice şi istoriei filosofiei.Apar lucrări în domeniul istoriei politice şi istoriei filosofiei.

Sursele teoretice ale filosofiei clasiceSursele teoretice ale filosofiei clasice germanegermane

- raţionalismul lui R.Descartes şi B.Spinoza- raţionalismul lui R.Descartes şi B.Spinoza

- filosofia iluminismului francez şi englez- filosofia iluminismului francez şi englez

- ştiinţele naturii- ştiinţele naturii

- economia politică engleză- economia politică engleză

Caracteristicile filosofiei clasice germane:

• Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.

• Divizarea existenţei în lumea naturii şi lumea omului.

• Se studiază nu numai istoria umană, dar şi esenţa omului.Principala problemă este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la

oameni reali consideraţi în acţiunea lor istorică.

• Se subliniază rolul filosofiei în rezolvarea problemei umanismului.

• Înţelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii şi idei.

• Formularea dialecticii ca concepţie integrală. 

Reprezentanţii filosofiei clasice germane au fost:

I.Kant /1724-1804/,

J.G.Fichte /1762-1814/,

F.W.J.Schelling /1775-1754/,

G.W.F.Hegel /1770-1831/,

L.Feuerbach /1804-1872/.

Filosofia clasică germană nu reprezintă o Filosofia clasică germană nu reprezintă o direcţie unică. direcţie unică.

Pe toţiPe toţi, însă, , însă, îi uneşte linia continuităţiiîi uneşte linia continuităţii, esenţa , esenţa constând în cercetarea formelor generalităţii, constând în cercetarea formelor generalităţii,

în care Kant şi Fichte vedeau forme proprii ale în care Kant şi Fichte vedeau forme proprii ale gândirii omului, gândirii omului,

iar Schelling şi Hegel – forme ale însăşi realităţii iar Schelling şi Hegel – forme ale însăşi realităţii vizată ca ceva spiritual, ca o raţiune care se vizată ca ceva spiritual, ca o raţiune care se dezvoltă pe calea autonegării.dezvoltă pe calea autonegării.

Raţionalismul Raţionalismul – direcţia filosofică, care aprecia raţiunea ca bază a – direcţia filosofică, care aprecia raţiunea ca bază a cunoaşterii şi comportării omeneşti, specifică pentru iluminismul francez.cunoaşterii şi comportării omeneşti, specifică pentru iluminismul francez.

Kant a încercat să împace raţionalismul cu senzualismul /Kant a încercat să împace raţionalismul cu senzualismul /cunoştinţele cunoştinţele încep cu simţurile, apoi trec prin judecată şi se termină cu raţiuneaîncep cu simţurile, apoi trec prin judecată şi se termină cu raţiunea/./.

La Hegel începutul şi esenţa lumii este ideea absolută sau raţiunea La Hegel începutul şi esenţa lumii este ideea absolută sau raţiunea absolută, iar procesul cunoaşterii a fost transformat în autocunoaşterea absolută, iar procesul cunoaşterii a fost transformat în autocunoaşterea raţiunii. raţiunii.

Cunoştinţele şi cunoaşterea au fost declarate principalele forme Cunoştinţele şi cunoaşterea au fost declarate principalele forme motrice ce vor face posibilă rezolvarea tuturor problemelor, care apar în motrice ce vor face posibilă rezolvarea tuturor problemelor, care apar în faţa oamenilor şi a omenirii. faţa oamenilor şi a omenirii.

Importanţa mereu actuală a filosofiei Importanţa mereu actuală a filosofiei clasice germane constă înclasice germane constă în::

Elaborarea sistematică a metodei şi logicii Elaborarea sistematică a metodei şi logicii dialecticedialectice

Elaborarea teoriei despre legităţile Elaborarea teoriei despre legităţile progresului dezvoltăriiprogresului dezvoltării

Afirmarea ideilor umaniste, ale progresului Afirmarea ideilor umaniste, ale progresului social şi libertăţiisocial şi libertăţii

Tratarea problemei omuluiTratarea problemei omului

2. Filosofia transcedentală a lui 2. Filosofia transcedentală a lui Immanuel Kant.Immanuel Kant.

/ 22 aprilie 1724 – 12 februarie 1804/ / 22 aprilie 1724 – 12 februarie 1804/

KonigsbergKonigsberg

Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o

venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care

reflecția și le întipărește și se atașează de ele:

cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine.

(Inscripţia de pe mormântul lui I.Kant)

Periodizarea activităţii lui I. Kant

Perioada precriticistPerioada precriticistăă /până in 1781/ /până in 1781/ Dacă pământul a suferit vre-o schimbareDacă pământul a suferit vre-o schimbare /1754/ /1754/ ;; Istoria generală a naturii şi teoria cerului Istoria generală a naturii şi teoria cerului /1755/ /1755/ ; ; Noua teorie a mişcării şi a repaosuluiNoua teorie a mişcării şi a repaosului /1758/ /1758/;; Despre forma și principiile lumii sensibileDespre forma și principiile lumii sensibile și ale celeiși ale celei inteligibileinteligibile (disertație) (disertație) //17701770//..

Perioada criticistă /după 1781/ /după 1781/ Critica raţiunii pureCritica raţiunii pure /1781/ /1781/;;

Critica raţiunii practiceCritica raţiunii practice /1788 /1788;;

Critica puterii de judecată Critica puterii de judecată /1790/ /1790/;;

Bazele metafizicii moravurilorBazele metafizicii moravurilor /1797/ /1797/;;

Logica /Logica /1800/.1800/.

Antinomiile lui KantAntinomiile lui Kant Lumea are un Lumea are un început în timp şi spaţiu adică este finităînceput în timp şi spaţiu adică este finită;; lumea este lumea este iifinită.finită.

În lume există nimai lucruri elementare şi indivizibileÎn lume există nimai lucruri elementare şi indivizibile;; în lume totul se divide până la infinit.în lume totul se divide până la infinit.

În lume există nu numai cauzalitate /necesitate/, dar şi În lume există nu numai cauzalitate /necesitate/, dar şi libertatelibertate;;

în lume nu există libertate, totul se face din necesitate.în lume nu există libertate, totul se face din necesitate.

Există Dumnezeu şi el este cauza lumiiExistă Dumnezeu şi el este cauza lumii;; nu există nici o fiinţă supremă care să fie cauza lumii nu există nici o fiinţă supremă care să fie cauza lumii

În aceste contradicţii proprii numai raţiunii, ambele părţi se exclud reciproc şi În aceste contradicţii proprii numai raţiunii, ambele părţi se exclud reciproc şi sunt deopotrivă demonstrabile cu ajutorul logicii, deci, nu sunt rezolvabile.sunt deopotrivă demonstrabile cu ajutorul logicii, deci, nu sunt rezolvabile.

I.Kant despre filosofieI.Kant despre filosofie

Ce pot Ce pot să ştiusă ştiu?? /metafizica/ /metafizica/ Ce trebuie să facCe trebuie să fac?? /morala/ /morala/ Ce pot speraCe pot spera?? /religia/ /religia/ Ce este omulCe este omul?? /antropologia/ /antropologia/ Primele trei se raporteaPrimele trei se raportează la ultima.ză la ultima.

Deci, filosoful trebuie să poată determinaDeci, filosoful trebuie să poată determina::

- - sursa ştiinţei umanesursa ştiinţei umane;;

- - sfera aplicării posibile şi utile a întregii ştiinţesfera aplicării posibile şi utile a întregii ştiinţe;;

-- limitele raţiunii – cea mai importantă şi cea mai dificilă limitele raţiunii – cea mai importantă şi cea mai dificilă..

IIpotezepotezelele principale principale din I etap din I etapăă::

1. Ipoteza cosmogonică, conform căreia 1. Ipoteza cosmogonică, conform căreia sistemul solar apare dintr-o nebuloasă, prin sistemul solar apare dintr-o nebuloasă, prin aceasta el considera că universul se aceasta el considera că universul se dezvoltă, promovând, astfel, idei dialectice dezvoltă, promovând, astfel, idei dialectice în astronomie dând prima lovitură metodei în astronomie dând prima lovitură metodei metafizice de gândire.metafizice de gândire. 2. Cu privire la natura fluxurilor şi 2. Cu privire la natura fluxurilor şi refluxurilor, care influenţeaza viteza de refluxurilor, care influenţeaza viteza de rotaţie a pamântului.rotaţie a pamântului.

Prin aceasta el promovează idei dialectice Prin aceasta el promovează idei dialectice in geografie. in geografie.

Kant elaborează sistemul său al idealismului Kant elaborează sistemul său al idealismului transcedentaltranscedental formulând formulând trei noţiuni principale.trei noţiuni principale.

Lucru în sineLucru în sine Noumen Noumen

Fenomen Fenomen

Prin Prin lucru în sinelucru în sine el întelege lucrurile cum ele exizstă de la el întelege lucrurile cum ele exizstă de la sine (sau in sine) spre deosebire cum el se prezintă pentru sine (sau in sine) spre deosebire cum el se prezintă pentru noi în cunoasterea noastră.noi în cunoasterea noastră.

Prin Prin noumennoumen el intelege realitatea obiectivă posibilă dar el intelege realitatea obiectivă posibilă dar neaccesibilă pentru experienţa umană şi prezintă neaccesibilă pentru experienţa umană şi prezintă sinonimul noţiunii de sinonimul noţiunii de lucru în sinelucru în sine..

Prin Prin fenomenfenomen el inţelege aceea ce este dat în senzaţiile el inţelege aceea ce este dat în senzaţiile

omului, ce poate fi cunoscut omului, ce poate fi cunoscut

Atunci când Kant admite că reprezentărilorAtunci când Kant admite că reprezentărilor le le

corespunde ceva în afara noastră, anumite lucruri corespunde ceva în afara noastră, anumite lucruri

in sine, el este materialistin sine, el este materialist;;

dar cand afirmă că acest lucru în sine incognoscibil dar cand afirmă că acest lucru în sine incognoscibil

transcendent de cealaltă parte a cunoaşterii el se transcendent de cealaltă parte a cunoaşterii el se

pronuntă ca agnostic.pronuntă ca agnostic.

Kant a fost criticat din doua părţiKant a fost criticat din doua părţi::

din stânga de materialiştidin stânga de materialişti - pentru idealism si - pentru idealism si

agnosticism, agnosticism,

iar iar din dreapta de idealiştidin dreapta de idealişti - pentru admiterea - pentru admiterea

lucrurilor materiale. lucrurilor materiale.

După Kant, există o lume a După Kant, există o lume a lucrurilor, care nu depinde de lucrurilor, care nu depinde de conştiinţa noastră. El le numeşte conştiinţa noastră. El le numeşte lucruri în sinelucruri în sine. Kant consideră că . Kant consideră că cunoaşterea începe atunci, când cunoaşterea începe atunci, când lucrul în sinelucrul în sine acţionează asupra acţionează asupra organelor de simţ şi trezesc senzaţii. organelor de simţ şi trezesc senzaţii. Astfel Kant recunoaţte existenţa Astfel Kant recunoaţte existenţa obiectivă a lumii. obiectivă a lumii.

Dar când trece la examinarea Dar când trece la examinarea problemei formelor şi limitelor problemei formelor şi limitelor cunoaşteriiel se situiază pe poziţiile cunoaşteriiel se situiază pe poziţiile idealismului.idealismului.

Etapele teoriei cunoaşteriiEtapele teoriei cunoaşterii

I – intuiţia senzorială /sensualitatea/I – intuiţia senzorială /sensualitatea/

II – intelectul analitic /judecata/II – intelectul analitic /judecata/

III - raţiunea III - raţiunea

Idealismul afirmă, că nici senzaţiile, nici Idealismul afirmă, că nici senzaţiile, nici noţiunile raţiunii noastre nu ne dau şi noţiunile raţiunii noastre nu ne dau şi nu pot să ne dea cunoştinţe teoretice nu pot să ne dea cunoştinţe teoretice d/e d/e lucrurile în sine. lucrurile în sine. Sunt cognoscibile Sunt cognoscibile numai fenomenele. numai fenomenele.

Incognoscibilitatea Incognoscibilitatea lucrurilor în lucrurilor în sinesine,după Kant,este principială. ,după Kant,este principială.

Ele totdeauna s-au aflat şi se vor află Ele totdeauna s-au aflat şi se vor află dincolo de cunoaşterea noastră. dincolo de cunoaşterea noastră.

L. în sineL. în sine sunt, după Kant, sunt, după Kant, transcendente, or, ele se află dincolo transcendente, or, ele se află dincolo de limitele cunoaşterii, ele exisată în de limitele cunoaşterii, ele exisată în afara timpului.afara timpului.

I etapăI etapă este limitată, nu dă acces la este limitată, nu dă acces la

lucrul în sinelucrul în sine..

Toate cunoştinţele noastre sunt limitate Toate cunoştinţele noastre sunt limitate de fenomene, care se deosebesc principial de fenomene, care se deosebesc principial de de lucrul în sinelucrul în sine..

II etapăII etapă sintetizează reprezentările sintetizează reprezentările senzoriale. Intelectului îi sunt proprii senzoriale. Intelectului îi sunt proprii categoriile logice sau formele apriorice cu categoriile logice sau formele apriorice cu ajutorul cărora se şi formeauă noţiunile, ajutorul cărora se şi formeauă noţiunile, jujuddecăţile. ecăţile.

Acestor forme Kant le atribuie 12 categorii. Acestor forme Kant le atribuie 12 categorii.

4 grupe principale de categorii4 grupe principale de categorii::

CantitateaCantitatea – unitate, mulţime, totalitate – unitate, mulţime, totalitate;; CalitateaCalitatea – reaitate, negare, limitare – reaitate, negare, limitare;; Relaţia Relaţia – inerentă şi subsistenţă, – inerentă şi subsistenţă,

cauzalitate şi dependenţă – cauză şi efect, cauzalitate şi dependenţă – cauză şi efect, comunitate – interacţiune dintre activ şi comunitate – interacţiune dintre activ şi pasivpasiv;;

Modalitate Modalitate – posibilitate şi imposibilitate,– posibilitate şi imposibilitate,

existenţă şi nonexistenăţă, existenţă şi nonexistenăţă,

necesitate şi întâmplare.necesitate şi întâmplare.

În În a III etapăa III etapă, raţiunea , în baza , raţiunea , în baza

formelor judecăţii dă naştere ideilor, formelor judecăţii dă naştere ideilor,

carcaree-s 3 la număr-s 3 la număr::

- ideea despre suflet,- ideea despre suflet,

- ideea despre lume, - ideea despre lume,

- ideea despre Dumnezeu.- ideea despre Dumnezeu.

3. 3. Sistemul filosofic Sistemul filosofic alal lui G.W.F.Hegellui G.W.F.Hegel..

//17701770 – 1831/ – 1831/ S-a născut la Stuttgard, S-a născut la Stuttgard, a studuat la Tubhingen,a studuat la Tubhingen, la Berna şi Francfurt – meditaţii.la Berna şi Francfurt – meditaţii.

1801 – docent la Universitatea din Jena,1801 – docent la Universitatea din Jena,

studenţi puţini.studenţi puţini.

În 1806 Jena a fost ocupată de francezi, În 1806 Jena a fost ocupată de francezi,

Universitatea închisă şi Universitatea închisă şi

Hegel a fostHegel a fost un an editor la un ziar.un an editor la un ziar.

Din 1808 – timp de 9 ani, director de liceu la Nurnberg. Din 1808 – timp de 9 ani, director de liceu la Nurnberg.

Aici, în 1811, se căsătoreşte, a avut doi fii /a avut un fiu şi până la căsătorie/Aici, în 1811, se căsătoreşte, a avut doi fii /a avut un fiu şi până la căsătorie/

În 1816 – profesor de filosofie la Universitatea În 1816 – profesor de filosofie la Universitatea

din Heidelberg.din Heidelberg.

Din 1818 – până la sfârşitul vieţii, şef catedră de Din 1818 – până la sfârşitul vieţii, şef catedră de

filosofie la Universitatea din Berlin /după Fichte/.filosofie la Universitatea din Berlin /după Fichte/.

1830 – rector, un an1830 – rector, un an;;

s-a înbolnăvit şi a doua zi a murit în somn.s-a înbolnăvit şi a doua zi a murit în somn.

Hegel a fost un oracol al filosofiei. Hegel a fost un oracol al filosofiei.

A acceptat rolul de A acceptat rolul de filosof al statului prusac.filosof al statului prusac.

Considerat gânditor oficial, are putere mare,Considerat gânditor oficial, are putere mare,

îşi susţine discipolii şi adepţii.îşi susţine discipolii şi adepţii.

Lucrările principale. 18011801 – – Deosebirea dintre sistemul filosofic al lui Deosebirea dintre sistemul filosofic al lui Fichte şi sistemul filosofic al lui SchellingFichte şi sistemul filosofic al lui Schelling 18061806 – Fenomenologia spiritului – Fenomenologia spiritului /publ-tă la înc. lui 1807//publ-tă la înc. lui 1807/ 1812,1813,1816 – 1812,1813,1816 – Ştiinţa logiciiŞtiinţa logicii /3 părţi/ /3 părţi/

1817 – 1817 – Enciclopedia ştiinţelor filosoficeEnciclopedia ştiinţelor filosofice 1.Ştiinţa logicii. 2.Filosofia naturii. 3.Filosofia spiritului. 1.Ştiinţa logicii. 2.Filosofia naturii. 3.Filosofia spiritului.

1821 – 1821 – Filosofia dreptuluiFilosofia dreptului

1835-38 – 1835-38 – Prelegeri de estetică, Prelegeri de estetică, Prelegeri de filosofie a istoriei, Prelegeri de filosofie a istoriei, Prelegeri de filosofie a religiei, Prelegeri de filosofie a religiei, Prelegeri de istorie a filosofieiPrelegeri de istorie a filosofiei – – publicate de discipolii lui Hegelpublicate de discipolii lui Hegel

Legile dialecticii elaborate de Hegel

- - legea unităţii şi luptei contrariilorlegea unităţii şi luptei contrariilor

- legea trecerii schimbărilor cantitative în scimbări - legea trecerii schimbărilor cantitative în scimbări calitativecalitative

- legea negării negaţiei- legea negării negaţiei

Filosofia lui Hegel este o variantFilosofia lui Hegel este o variantă a idealismului obiectiv. ă a idealismului obiectiv.

Sistemul său filosofic este sistemul raţiunii obiective care Sistemul său filosofic este sistemul raţiunii obiective care

domină lumea, domină lumea,

care se dezvoltă în toate aspectele concrete ale lumii care se dezvoltă în toate aspectele concrete ale lumii

/ale naturii, ale istoriei şi ale spiritului/./ale naturii, ale istoriei şi ale spiritului/.

Ceea ce este real este raţionalCeea ce este real este raţional – sinteza concepţiei lui Hegel. – sinteza concepţiei lui Hegel.

El fundamentează, de asemenea, principalele categorii cu El fundamentează, de asemenea, principalele categorii cu

care operează dialecticacare operează dialectica:: contradicţia, devenirea, negaţia, contradicţia, devenirea, negaţia,

esenţă-fenomen, finit-infinit, general-particular-singular, esenţă-fenomen, finit-infinit, general-particular-singular,

cantitate, calitate, măsură.cantitate, calitate, măsură.

La baza sistemului hegelian La baza sistemului hegelian

/sau a concepţiei sale despre lume//sau a concepţiei sale despre lume/

stă ideea de libertate, concepută nu ca o stă ideea de libertate, concepută nu ca o

simplă îndreptăţire pentru satisfacerea simplă îndreptăţire pentru satisfacerea

preferinţelor, ci ca o condiţie preţioasă preferinţelor, ci ca o condiţie preţioasă

pentru a trăi, având conştiinţa de sine, pentru a trăi, având conştiinţa de sine,

într-o comunitate sau într-un stat într-o comunitate sau într-un stat

organizat în întregime într-un mod organizat în întregime într-un mod

raţional.raţional.

ÎÎn centrul sistemului n centrul sistemului hegelian se află o hegelian se află o schemă de gândire născută dintr-un simţ schemă de gândire născută dintr-un simţ viu, ascuţit al istorie. viu, ascuţit al istorie.

Pentru a vedea clar structura acestei Pentru a vedea clar structura acestei gândiri, să gândiri, să nne imaginăm 3 cercuri mari, e imaginăm 3 cercuri mari, apoi în fiecare dintre aceste cercuri 3 apoi în fiecare dintre aceste cercuri 3 cercuri mai mici ş.a.m.d., aproape la cercuri mai mici ş.a.m.d., aproape la infinit.infinit.

O asfel de schemă semnifică mai întâi O asfel de schemă semnifică mai întâi

că reflecţia lui Hegel se desfăşoară sub că reflecţia lui Hegel se desfăşoară sub

formă de cerc, apoi că ea se formă de cerc, apoi că ea se

desfăşoară după un ritm ternar şi, în desfăşoară după un ritm ternar şi, în

sfârşit, că acest ritm ternar constituie sfârşit, că acest ritm ternar constituie

o triadă, celebra triadă a lui Hegel o triadă, celebra triadă a lui Hegel

TEZA – ANTITEZA – SINTEZA.TEZA – ANTITEZA – SINTEZA.

I triadă I triadă - - fiinţa-nefiinţa-devenireafiinţa-nefiinţa-devenirea..

De ce devenireaDe ce devenirea?? Pevtru că ea conţine în Pevtru că ea conţine în acelaş timp fiinţa şi nefiinţa.acelaş timp fiinţa şi nefiinţa.

A deveni înseamnă a trece de la una la A deveni înseamnă a trece de la una la cealaltă, de la fiinţă la nefiinţă şi de la cealaltă, de la fiinţă la nefiinţă şi de la nefiinţă la fiinţă. În cadrul devenirii ceva nefiinţă la fiinţă. În cadrul devenirii ceva se schimbăse schimbă: : ceva trece de la fiinţă la ceva trece de la fiinţă la nefiinţă şi ceva de la nefiinţă la fiinţă. nefiinţă şi ceva de la nefiinţă la fiinţă. Ceva seCeva se schimbă, aşadar, se întâmplă schimbă, aşadar, se întâmplă ceva. Există o istorie, un eveniment, un ceva. Există o istorie, un eveniment, un proces.proces.

O astfel de triadăO astfel de triadă TEZA – ANTITEZA – SINTEZATEZA – ANTITEZA – SINTEZA

se regăseşte pretutindeni în gândirea lui Hegel.se regăseşte pretutindeni în gândirea lui Hegel. Ea constituie Ea constituie

schema fundamentală a gândirii şi, deci, a logicii.schema fundamentală a gândirii şi, deci, a logicii.

Fiinţa este teza, nefiinţa – antiteza. Fiinţa este teza, nefiinţa – antiteza.

Între cele două se produce ceea ce el numeşte negaţie. Între cele două se produce ceea ce el numeşte negaţie.

Negaţia în sistemul lui Hegel Negaţia în sistemul lui Hegel este este activă şi creatoare, ea este activă şi creatoare, ea este

motorul devenirii. motorul devenirii.

Numai graţie negaţiei teza generează antiteza, numai graţie Numai graţie negaţiei teza generează antiteza, numai graţie

negaţiei teza şi antiteza se contopesc în sinteză, care este o negaţiei teza şi antiteza se contopesc în sinteză, care este o

dublă negaţie, negarea unei negaţii. dublă negaţie, negarea unei negaţii.

Un asemenea gând poate fi numit ontologic.Un asemenea gând poate fi numit ontologic.

Filosofia lui Hegel se compune din 3 mari părţiFilosofia lui Hegel se compune din 3 mari părţi::

1. Logica. 2. Filosofia naturii. 3. Filosofia 1. Logica. 2. Filosofia naturii. 3. Filosofia

spiritului.spiritului.

În fiecare parte există 3 opere,În fiecare parte există 3 opere,

în fiecare operă – 3 cărţi, în fiecare operă – 3 cărţi,

în fiecare carte – 3 părţi, în fiecare carte – 3 părţi,

în fiecare parte – 3 capitole ş.a.m.d.în fiecare parte – 3 capitole ş.a.m.d.

Această devenire caracterizează aici esenţa Această devenire caracterizează aici esenţa

unei gândiri care la Hegel corespunde esenţei unei gândiri care la Hegel corespunde esenţei

fiinţei.fiinţei.

Am văzut, că Am văzut, că LogicaLogica, care se ocupă cu gândirea , care se ocupă cu gândirea pură, este gândire a fiinţei, gândire a nefiinţei, pură, este gândire a fiinţei, gândire a nefiinţei, gândire a devenirii. Trebuie, deci, să regăsim gândire a devenirii. Trebuie, deci, să regăsim gândirea în pura sa interioritate, gândirea în pura sa interioritate,

Gândirea ajunge – dialectic – la negarea Gândirea ajunge – dialectic – la negarea interiorităţii sale şi, deci, la exteriorizarea de sine, la interiorităţii sale şi, deci, la exteriorizarea de sine, la desfăşurarea ei în exterior.desfăşurarea ei în exterior.

Forma acestei alte dialectici a gândirii este, Forma acestei alte dialectici a gândirii este, pentru Hegel, natura în desfăşurarea ei. pentru Hegel, natura în desfăşurarea ei.

Aşadar, pentru el natura e tot gândirea, dar Aşadar, pentru el natura e tot gândirea, dar gândirea care a trecut prin negaţie. Aceasta e tema gândirea care a trecut prin negaţie. Aceasta e tema Filosofiei naturii.Filosofiei naturii. Ideea îşi neagă interioritatea Ideea îşi neagă interioritatea esenţială, se observă pe sine exteriorizându-se şi esenţială, se observă pe sine exteriorizându-se şi desfăşurându-se, ca natură, în spaţiu şi timp.desfăşurându-se, ca natură, în spaţiu şi timp.

Aşadar, teza este interioritatea din Aşadar, teza este interioritatea din LogicăLogică

iar antiteza este exterioritatea din iar antiteza este exterioritatea din Filosofia naturii..

Să vedem acum sinteza – Să vedem acum sinteza – Filosofia spirituluiFilosofia spiritului. .

Ea are ca obiect gândirea, care, după o primă negare a Ea are ca obiect gândirea, care, după o primă negare a

interiorotăţii sale, operată de desfăşurarea naturii în interiorotăţii sale, operată de desfăşurarea naturii în

exterior,trece printr-o a doua negaţie şi revine, astfel, la exterior,trece printr-o a doua negaţie şi revine, astfel, la

interioritateinterioritate:: ea gândeşte exterioritatea şi, prin aceasta, o ea gândeşte exterioritatea şi, prin aceasta, o

suprimă. Spiritul gândeşte exterioritatea naturii şi, astfel, îi suprimă. Spiritul gândeşte exterioritatea naturii şi, astfel, îi

redă interioritatea. redă interioritatea.

Dar aceasta nu este o simplă revenire la interioritatea iniţialăDar aceasta nu este o simplă revenire la interioritatea iniţială::

negarea negaşiei care s-a efectuat astfel are drept consecinţă negarea negaşiei care s-a efectuat astfel are drept consecinţă

faptul că spiritul, când se întoarce la sine în faptul că spiritul, când se întoarce la sine în Filosofia spirituluiFilosofia spiritului, ,

s-a îmbogăţit cu dubla explorare şi dubla negare pe care le-a s-a îmbogăţit cu dubla explorare şi dubla negare pe care le-a

efectuat.efectuat.

Discipolii lui Hegel

Hegelienii ortodocşi /hegelieni de dreapta/Hegelienii ortodocşi /hegelieni de dreapta/

aau continuat ideile lui Hegel în stilul ultimilor ani.u continuat ideile lui Hegel în stilul ultimilor ani.

Ei au efectuat o reconciliere a opiniilor sale Ei au efectuat o reconciliere a opiniilor sale religioase cu creştinismul protestant şi au religioase cu creştinismul protestant şi au aceptat perspectiva generală pozitivă asupra aceptat perspectiva generală pozitivă asupra statului prusac din statului prusac din Principiile filosofie dreptului.Principiile filosofie dreptului.

Prin 1860 filosofia lui Hegel era demodată.Prin 1860 filosofia lui Hegel era demodată.

D.Stauss – D.Stauss – Viaţa lui IsusViaţa lui Isus

L.Foierbah – L.Foierbah – Esenţa creştinismuluiEsenţa creştinismului

Tinerii hegelieni /hegelieni de stânga/Tinerii hegelieni /hegelieni de stânga/

Viitorul a fost al lor.Viitorul a fost al lor.

Tineri cu porniri radicale. Tineri cu porniri radicale.

Au privit filosofia lui Hegel ca pe o Au privit filosofia lui Hegel ca pe o

revendicare a unei lumi mai bune,revendicare a unei lumi mai bune,

o lume în care opoziţia dintre individ şi o lume în care opoziţia dintre individ şi

societate va dispărea.societate va dispărea.

K. Marx, F. Enghels – reprezentanţi.K. Marx, F. Enghels – reprezentanţi.

; ;

Concluzii la filosofia lui HeConcluzii la filosofia lui Heggel.el.

I. I. Sistemul sSistemul său filosofic este pătruns de ideea dezvoltării.ău filosofic este pătruns de ideea dezvoltării.

După Hegel, un fenomen nu poate fi conceput fără a nu sesiza După Hegel, un fenomen nu poate fi conceput fără a nu sesiza întregul drum, pe care l-a parcurs acesta în dezvoltarea saîntregul drum, pe care l-a parcurs acesta în dezvoltarea sa;;

dezvoltarea are loc nu într-un cerc închis, ci ascendent – dezvoltarea are loc nu într-un cerc închis, ci ascendent –

de la forme inferioare spre cele superioare.de la forme inferioare spre cele superioare.

Izvorul dezvoltării îl constituie contradicţiaIzvorul dezvoltării îl constituie contradicţia;;

contradicţia – mişcă lumea, ea este rădăcina oricărei mişcări, contradicţia – mişcă lumea, ea este rădăcina oricărei mişcări,

principiul oricărei automişcări.principiul oricărei automişcări.

În sistemul filosofic al lui Hegel realitatea este reprezentată În sistemul filosofic al lui Hegel realitatea este reprezentată

ca un lanţ de treceri dialectice.ca un lanţ de treceri dialectice.

II. În însuşi conceptia filosofică a lui Hegel există o contradicţieII. În însuşi conceptia filosofică a lui Hegel există o contradicţie:: contradicţia dintre metoda sa filosofică şi sistemul său filosofic. contradicţia dintre metoda sa filosofică şi sistemul său filosofic.

Metoda /dialectică/ elaborată de Hegel este orientată spre infinitatea Metoda /dialectică/ elaborată de Hegel este orientată spre infinitatea cunoaşterii. cunoaşterii.

Dar întrucât Dar întrucât bazabaza ei obiectivă este Spiritul Absolut, ei obiectivă este Spiritul Absolut,

iar iar scopulscopul – autocunoaşterea acestui Spirit Absolut, reiese că cunoaştere – autocunoaşterea acestui Spirit Absolut, reiese că cunoaştere este limitată.este limitată.

Adică sistemul cunoaşterii, parcurgând un ciclu de trepte Adică sistemul cunoaşterii, parcurgând un ciclu de trepte cognitive, se încheie prin ultima treaptă - autocunoaşterea.cognitive, se încheie prin ultima treaptă - autocunoaşterea.

Deci, contradicţia dintre metoda şi sistemul lui Hegel este Deci, contradicţia dintre metoda şi sistemul lui Hegel este contradicţia dintre infinit şi finit – contradicţia dintre infinit şi finit –

adică procesul cunoaşterii este infinit,adică procesul cunoaşterii este infinit,

iar scopul cunoaşterii - finit, limitat.iar scopul cunoaşterii - finit, limitat.