Download - Feminitate fără frontiere - punctulpeg.ro · Mastectomia nu ucide feminitatea! Conceptul „Feminitate fără frontiere” are ca scop prezentarea unei per-spective realiste și

Transcript

Feminitate fără frontiereUn proiect inițiat de Lect. Univ. Dr. Mihaela Sofrone,

în parteneriat cu platforma

Mastectomia nu ucide feminitatea!

Conceptul „Feminitate fără frontiere” are ca scop prezentarea unei per-spective realiste și pozitive asupra feminității și senzualității femeilor care au trecut prin experienta cancerului de sân și a mastectomiei. Cu sau fără reconstrucție mamară, feminitatea, senzualitatea și sexualitatea femeii rămân neschimbate. Identitatea feminina depășeste bariera trupului. Proiectul își propune să redefinească mentalitatea masculină privind relaționarea psihologică, comunicațională și sexuală cu o femeie victimă a acestei „amputări”, în cuplu, dar și mentalitatea femeilor, victime ale frici-lor privind anularea feminității în lipsa unui sân, datorită cărora amână sau refuză intervenția medicală.

Câteva cifre...

Incidența cancerului de sân și a mortalității datorate acestei patologii este permanent în creștere.

Conform datelor furnizate de OMS, Global Burden of Cancer și comunicate furnizate de serviciile medicale oncologice din diferite instituții medicale, în ultimii zece ani cancerul de sân, la nivel mondial și în România, reprezintă factorul nr. 1 al mortalității feminine și ocupă primele două locuri în diag-noza patologiilor la femei.

„O pondere de 36% dintre româncele diagnosticate cu cancer la sân mor, me-dia europeană fiind de 29%, iar cea mondială de 31%. Majoritatea femeilor depistate cu modificări ale sânilor în cadrul Campaniei “Nu am făcut destul” au peste 40 de ani, dar 30% au până-n 30 de ani, a declarat preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, Cezar Irimia, la încheierea ediţiei din 2015 a campaniei”

(http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/mortalitatea-prin-cancer-la-san-in-romania-36-asociatiile-de-pacienti-cer-program-de-screening-14916174)

Într-un interviu recent, dat pentru doctorulzilei.ro, in 11. Sept.2017, Prof.Dr. Alexandru Blidaru spunea: „Datele statistice în România, în general, și în ceea ce privește cancerul mamar, sunt aproximative; din estimari știm că anual sunt diagnosticate aproximativ 7.000 de cazuri de cancer mamar și, din păcate, aproximativ 4.000 de femei mor în fiecare an din cauza acestei afecțiuni, ma-joritatea deceselor datorându-se faptului că boala a fost diagnosticată în stadii foarte avansate”.

http://m.doctorulzilei.ro/prof-dr-alexandru-blidaru-medic-primar-chirurgie-generala-cu-su-praspecializare-in-chirurgie-oncologica-si-ginecologie-oncologica-este-greu-dar-sta-in-pu-terea-fiecaruia-dintre-noi-sa-mer/

Câteva cifre...

Cine sunt eu?

Aveam 31 de ani când am constatat că am un nodul la sân. Am mers imediat la medic și mi s-a spus că am un fibroadenom mamar. Pentru a confirma diag-nosticul, am mers și la un al doilea medic, fără să-i spun că mai fusesem în prealabil la un consult. Ambii mi-au spus același diagnostic și mi-au dat cam

aceleași repere. Era un nodul benign. Recomandarea unuia dintre medici a fost să il operez, iar a celuilalt a fost să consult un oncolog pentru orice eventualitate. Am discutat cu al treilea medic, medicul meu ginecolog, care mi-a zis să stau liniștită ca nu e cazul să merg la oncolog, dar să mă operez. Erau doi medici care mă linișteau și unul care îmi ridicase un semn de în-trebare. Am hotărât atunci din teamă și din cauza faptului că eram foarte ocupată să amân investigațiile su-plimentare și sa revin peste 6 luni la control pentru repetarea ecografiei și pentru a vedea dacă s-a modificat ceva. Nu au apucat să treacă cele 6 luni, pentru că dupa 3 luni și jumatate

a început să sangereze pe mamelon. Sângerarea putea fi și cauza unei patologii benigne, însă era clar semnul unei patologii asupra căreia trebuia să se intervină urgent.

Am mers la un medic chirurg oncolog și mi s-a spus că indiferent de natura nodulului respectiv, intervenția chirurgicală este iminentă. Am făcut câteva investigații înainte, care nu au indicat ceva grav. În urma intervenției chirurgicale de sectorectomie, mi s-a scos nodulul și o parte din țesutul din imprejurimile sale. După intervenție, s-a constatat că existau și celule canceroase. Acesta a fost momentul critic, în care m-am confruntat cu o realitate pe care, evident, nu mi-am dorit-o și în care nu mă regăseam pentru moment. Din fericire pentru mine, am fost tratată de medici care au știut să îmi transmită o notă optimistă din toată această poveste. Unul dintre ei, căruia îi povestisem că vreau să plec la stu-dii în străinătate și că îmi facusem deja planul de plecare, mi-a spus că e OK, dar că va trebui să amân un an plecarea și să urmez tratamentul pentru rezolvarea acestei situații, după care voi avea tot timpul din lume să fac ceea ce-mi doresc. Când mi s-a spus că trebuie să îmi întrerup planurile pentru un an, pur și simplu m-am setat pe ideea că este o problemă ca oricare alta, neplăcută, care poate apărea în viață, dar că se va rezolva într-un interval de timp limitat. Asta a fost poate marea mea scăpare. Dacă nu ar fi pus problema așa, nu sunt sigură ca aș fi găsit resursele să mă mobilizez și să mă axez pe aspectele pozitive ale acestei experiențe. După ce am analizat trecutul și am încercat să conturez niște cauze, mi-am dat seama că o perioadă foarte lungă de timp, înainte de povestea asta, fusesem nemulțumită de viață și de tot ce mi se întâmpla. Eram foarte stresată, obosită și centrată pe negativ. În contextul acesta, nu știu dacă aș fi făcut față bolii, dar modul în care a pus medicul problema mi-a dat aripi.

La câteva zile după ce am primit vestea, m-am trezit la realitate și mi-am dat seama că este o treabă serioasă. Evident că am plans și m-am întrebat la fel ca orice altă persoană de ce a trebuit să trec și prin asta. Însă am trecut peste faza de negare mai ușor. Am acceptat problema și am fost deschisă spre tot ce mi

Mi-am zis că este o problemă ca oricare alta, care se rezolvă într-un interval de timp limitat

se recomanda să fac astfel încat să rezolv cât mai repede aceasta situație. Sunt unele persoane care stagnează destul de mult în perioada de negare ceea ce, într-un fel, este normal. Însă cu cât se lungește mai mult perioada de negare, cu atât dăunează mai tare.

Medicii mi-au recomandat să fac chimioterapie, după care mi s-a indicat pentru o siguranță mai mare să accept mastectomia. Am facut patru serii de chimi-oterapie, pe care nu le-am suportat foarte greu. Mi-am propus să fiu deschisă și în această privință și am încercat să fiu atentă cu tot ce mi se recomandă, am încercat să cooperez cu medicii și atunci a fost în regulă, nu a fost nici foarte ușor, dar nici foarte greu. După cele patru serii de chimioterapie a urmat a doua intervenție chirurgicală: masectomia.

Medicul care m-a operat mi-a spus că va încerca să facă intervenția în așa fel încât ulterior să pot face o reconstrucție mamară. I-am spus că nu mă interesează acest aspect. Eram foarte hotărâtă să termin odată capitolul ăsta din viața mea și nu voiam să mă mai gândesc la alte intervenții, la alte complicații. Voiam să știu că sunt vie, sănătoasă și că am liniște. Atunci consideram că nu e un as-pect important. Aveam deja un copil, eram căsătorită, consideram că relația mea cu soțul nu se bazează pe acest amănunt. Nu m-a interesat acest aspect foarte mult până în momentul în care am divorțat. Relația cu fostul soț a avut dificultățile ei și înainte, însă problemele s-au accentuat dupa operație. Nu știu dacă lipsa sânului a influențat despărțirea noastră, însă ea s-a întâmplat la doi ani după mastectomie.

După mastectomie, s-a constatat că intrasem în remisie totală și că nu mai sunt urme de celule canceroase. Cu toate acestea, medicul care m-a operat a in-sistat să mai fac două serii de chimioterapie ca să fim siguri. Le-am făcut și, în sfârșit, după ultima serie de chimioterapie m-am simțit eliberată. Atunci când medicii mi-au spus că nu mai există celule canceroase m-am simțit norocoasă.

Problema despre care nu vorbește nimeni în perioada procesului de intervenție medicală este că ulterior se instalează pe de o parte liniștea și eliberarea mult așteptată, iar pe de altă parte apar temerile recidivei. Din nefericire, la mine s-au declanșat destul de repede stările depresive despre care, de asemenea, nu mi-a spus nimeni înainte. Nu știu de ce nu îți spune nimeni despre depresia ce însoțește cancerul de sân. Poate pentru că nu intră în zona de intervenție medicală și poate pentru că nu există, cel puțin atunci, o echipă pluridisciplinară care să se ocupe de aceast aspect. Pe lângă faptul că nu eram pregătită, con-fruntarea cu depresia a fost destul de urâtă și greu de suportat. Eu am plecat din țară la două săptămâni după ultima serie de chimioterapie, însă acolo, în loc să mă simt foarte bine și să mă bucur de răsfățul prietenilor mei, am început să traiesc aceste stări pe care nu le puteam controla și care îmi erau străine. Aveam senzația că mi-a paralizat toată latura afectivă: nu-mi plăcea și nu-mi displăcea nimic, nu mă interesa nimic și pe lângă asta mă bufnea plânsul din orice. Nu era un plâns cauzat de o nemulțumire, ci se întâmpla pur și simplu, din cele mai nesemnificative motive. M-am speriat foarte tare atunci pentru că am crezut că înnebunesc. La vremea aceea nu știam foarte multe despre depresie și aș îndrăzni să spun că nici în România nu exista o preocupare majoră în acest sens. Prietenii mei s-au interesat mai mult despre acest aspect și am aflat că depresia se instalează aproape în toate cazurile după terminarea tratamentului, pe de o parte din cauza efectelor adverse ale tratamentului medicamentos, iar pe de altă parte din cauza efectelor psihologice pe care le aduce cu sine în-treaga experiență. În toată perioada bolii, îți analizezi viața și te gândești la ceea ce ai făcut și la ceea ce nu ai făcut. Te invadează o serie de temeri, de remușcări, de refulări. Această avalanșă din toate părțile, te dezechilibrează. Așa că, atunci

Nu am beneficiat de consiliere psihologică niciodată

Nu știu de ce nu îți spune nimeni despre stările depresive care însoțesc cancerul de sân

când termini cu partea medicală, conștientizezi mai mult dezechilibrul pe partea emoțională.

M-am întors în România și am încercat să cer ajutor în acest sens. Am găsit un psiholog, dar cu care am constatat că nu sunt compatibilă, așa că, după câteva ședințe, am renunțat și am început să mă tratez singură. Am reușit să fac acest lucru datorită pregătirii mele profesionale de până atunci și cu ajutorul formărilor ulterioare. Dar, dacă pregătirea mea n-ar fi fost conexă psihologiei, recuperarea ar fi fost mult mai grea și cu pierderi foarte mari, pentru că și așa a fost destul de greu. După ce m-am reechilibrat din punct de vedere psihologic, a urmat divorțul care m-a destabilizat din nou. A trebuit să reconstruiesc tot ce reușisem să clădesc până atunci. Din fericire, sunt o persoană foarte ambițioasă și simt nevoia să mă dezvolt permanent. Dacă cineva sau ceva mi-ar lua asta, n-aș mai avea motivația de a trăi. După divorț mi-am continuat studiile cu un program de master și am făcut un doctorat. Amintesc de acest lucru pentru că este impor-tant ca cei ce care trec prin experiența aceasta să înțeleagă că poți să te implici în tot ceea ce consideri că îți face bine să te dezvolți. Pe mine acest lucru m-a ajutat foarte mult în autovindecarea pe plan psihologic.

Pe de altă parte, în toată perioada bolii, am învățat să mă bucur de viață. A fost o perioadă frumoasă cu toate că aveam niște stări fiziologice care îmi dădeau bătăi de cap, în perioada aia simți că nu mai ai nimic de pierdut. Iar dacă nu mai ai nimic de pierdut, iți permiți în sfârșit să te relaxezi și să te bucuri de lucruri pe care înainte nu le apreciai. Îmi aduc aminte de o zi din perioada când făceam tratamentul în care stăteam în stație, iar autobuzul nu mai venea. Eram atât de relaxată și mă uitam la niște aranjamente florale de pe mijlocul străzii. Mi-am dat seama în momentul acela că până atunci nu văzusem acele lucruri. Înainte stăteam în stație și mă uitam tot timpul la ceas și după autobuz, frământându-mă că trebuie să aștept și că o să întârzii. De parcă, dacă făceam toate aceste lucruri timpul ar fi trecut mai repede sau autobuzul ar fi venit mai curând. Ati-tudinea este un act de voință și fiecare putem să alegem atitudinea pozitivă sau pe cea negativă față de o situație. Eu atunci am ales atitudinea pozitivă pentru că și-așa toată viața o alesesem pe cea negativă. Și m-a ajutat.

Viața înainte de cancerul de sân. Orice femeie se confruntă la un moment dat cu apariția nodulilor, care sunt de diferite tipuri: unii apar din cauza deze-chilibrelor hormonale și dispar la scurt timp după aceea, însă alții se mențin o perioadă mai lungă de timp. Sfatul meu este să nu îi ignorați și să mergeți la medic să îi investigați. Dacă medicul vă sugerează operația, chiar dacă vi se pare că este vorba despre un nodul de mici dimensiuni, atunci ascultați-l! Intervenția chirurgicală asupra sânului și a diferitelor formațiuni din zona aceasta este ex-trem de ușoară, fără dureri postoperatorii și vă poate scuti de o mulțime de neplăceri ulterior.

Viața după cancerul de sân. Cancerul de sân este un tip de cancer mai special decât alte forme, iar consilierea psihologică este foarte importantă. Și asta, deoarece această formă de cancer afectează imaginea de sine, zona vulnerabilă a feminității și, în plus, este și vizibilă. Toate acestea în contextul în care în soci-etatea actuală perfecțiunea sânilor reprezintă una dintre valorile căutate la o femeie. Nu ignorați nevoia consilierii și nu lăsați ca efectele traumei să treacă „cu timpul”, pentru că nu trec de la sine. Apelați și folosiți orice oportunitate de intervenție în acest sens. De asemenea, consilierea și grupurile de suport pe tema dezvoltării post-traumă vă vor ajuta să vă reintegrați în viața de zi cu zi și să descoperiți modalități de dezvoltare, pentru că a doua șansă la viață poate să aducă adevărata viață.

În toată perioada bolii, am învățat să mă bucur de viață

În final, doresc să atrag atenția asupra a două aspecte importante:

Interviu realizat de Asociația M.A.M.E. pentru Proiectul „Planeta Roz”

Parteneri

Centrul Medical ProEstetica este prima clinica medicala privata de chirurgie plas-tica estetica si chirurgie generala din Romania, fondata in Bucuresti in 1994. De la bun inceput activitatea clinicii a fost orientata catre chirurgie moderna, cu tehnici minim invazive, cu folosirea laparoscopiei in chirurgia generala, a laserului in chi-rurgia varicelor, dermatologica si estetica, a microinciziilor in chirurgia plastica a mainii si estetica etc.www.proestetica.ro

Medic primar chirurg plastician, Doctor in Stiinte Medicale, Cercetator stiintific al Centrului de Medicina si Chirurgie Regenerativa ProEstetica Hospital de pe plat-forma Academia de Stiinte Medicale din Romania .Dr. Dana Jianu s-a format ca specialist in chirurgia plastica-estetica, reconstructiva si arsuri in cadrul sistemului de educatie medicala din Romania, Spitalul Universi-tar de Chirurgie Plastica, Reconstructiva si Arsuri, Bucuresti certificat de Ministerul Sanatatii din Romania (1993) cu binecunoscuti specialisti romani: Prof. Florin Isac si colaboratorii.S-a specializat in chirurgie estetica in strainatate cu reputati maestri (intre anii 1990-1994): Prof. Valeriu Popescu (Hamburg, Germania), Dr. David Sharp (UK), Dr. Giovanni Botti (Salo, Italia), Dr. Giorgio Fischer (Roma, Italia), Dr. Pierre Fournier, Dr. Benjamin Ascher (Paris , Franta) , Dr. Steven Hoefflin (Santa Monica, USA), pentru a mentiona doar cateva nume .

Medic specialist chirurgie generală, Competenţă în Chirurgia Oncologică/ Eco-grafie intervenţională. Dr. Cristian Viişoreanu s-a format ca specialist în chirurgia generală oncologică şi cu predilecţie în chirurgia mamară, în cadrul sistemului de educaţie medicală din România. S-a specializat în chirurgia oncologică a sânului att în ţară cât şi în străinătate. Este membru în Societatea Română de Chirurgie şi membru fondator al Societăţii Române de Chirurgie Oncoplastica unde a susţinut multiple prezentări şi postere cu teme de specialitate. A iniţiat, implementat şi dezvoltat multiple pro-ceduri şi examinări medicale în diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar în sistemul medical privat din România. A efectuat în tehnica ganglionului santinelă în medicină privată din România, cu o experienţă de peste 12 ani în medicină privată, promotor al abordării integrate în tratamentul patologiei mamare.

Clinica Oana Nicolau este cea mai mare clinică de psihoterapie din țară, având peste 30 de psihoterapeuți specializați pe diferite probleme- terapie individuală, de cuplu, de familie, de grup, psihiatrie, logopedie și psihooncologie. Misiunea clinicii este de a crea un loc în care fiecare să se simtă confortabil, în siguranță, și să-și împărtășească situațiile prin care trece pentru a fi ajutat. Timp de 10 ani de

zile, clinica a creat și continuă să creeze cele mai inovatoare servicii și programe ce au ca principal scop educarea publi-cului român în ceea ce privește psihoterapia. Printre aceste programe/servicii putem aminti terapia prin Skype, Primul Pro-gram Național pentru sănătate emoțională, Programul național

pentru elevii din clasele a 8-a și a 12-a sau prima cameră de Virtual Reality din tară pentru depășirea anumitor frici. Psihoterapeuții clinicii consideră că succe-sul lor depinde de succesul celor care le trec pragul. De aceea, cea mai mare satisfacție profesională pe care aceștia o pot trăi este aceea de a vedea cum cei care aleg să vină în terapie se transformă, evoluează și reușesc să se bucure din nou de viață. Specialiștii clinicii, ce au peste 10 ani de experiență în domeniu, știu cât de importantă este terapia în momentele dificile prin care trece o persoană care suferă de cancer sau aparținătorul acestuia. Astfel, în clinică există peste 5 psihoterapeuți specializați pe această problemă și vă așteaptă oricând să le călcați pragul.www.clinicaoananicolau.ro

Clinica Oana Nicolau

ProEstetica

Dr. Dana Jianu

Dr. Cristian Gabriel Viişoreanu

Arta Prezentei Feminine iti propune un set de exercitii si tehnici de meditatii pe parcursul unui seminar experiential care te conecteaza profund cu esenta ta femi-nina, intr-o explorare a sinelui si a inteligentei propriului tau corp iti extinzi magnet-ismul personal, increderea in sine, dobindesti mai multa claritate si concentrare, creezi relatii armonioase la un nivel mai profund, incetezi sa fortezi lucrurile sa se intimple si viata ta incepe sa curga lin si armonios in directia lucrurilor si experien-telor pe care le doresti. (Cristina Simincianu, Facilitator – Arta Prezenței Feminine).www.artaprezenteifeminine.ro

Asociatia pentru Sprijin al Pacientului Oncologic este o asociaţie a pacientelor cu boli oncologice dezvoltată în jurul Fundaţiei Renaşterea.Fundaţia RENAŞTEREA pentru Educaţie, Sănătate şi Cultură a fost înfiinţată în anul 2001, aducând pentru prima dată în atenţia publicului din România o problemă cu implicaţii majore în viaţa femeilor: cancerul de sân. Autorităţile

statului român au acordat Fundaţiei Renaşterea, în anul 2008, statutul de organizație de utilitate publică. Proiectele fundației au fost recu-noscute atât pe plan național cât și internațional, astfel încât, în 2008, Fundația a fost premiată în cadrul Galei Societăţii Civile, iar în 2010, la Parlamentul European, i-a fost acordată distincţia „Pearl of Wisdom”.

În 2014, în urma demersurilor făcute de Fundația Renașterea, Senatul Român a declarat 1 Octombrie – Zi Națională de luptă Împotriva Cancerului de Sân.fundatiarenasterea.ro/

Asociația M.A.M.E. este o organizație nonprofit care, de peste 8 ani, oferă sprijin pacienților diagnosticați cu cancer și alte boli grave din România. Planeta Roz - Suport și Consiliere pentru Sănătatea Sânului” este un proiect inițiat din dorința de

a veni în sprijinul femeilor din România, în special, al celor suspectate sau diagnosticate cu cancer de sân, oferindu-le, în mod gratuit, următoarele servicii: informare și îndrumare socio-medicală, consiliere psihologică, nutrițională și juridică, dar și suport moral și emoțional. Pentru mai multe detalii despre proiect, vă invităm să accesați

www.planetaroz.ro si www.asociatiamame.com

GentleCare.ro este magazinul in care doamnele si domnisoarele pot gasi produse ce definesc notiunile de calitate si confort pentru a putea relua o viata normala. GentleCare.ro vrea sa reintregeasca nevoia de feminitate a celor care au trecut printr-o mastectomie, prin restaurarea unei imagini pozitive fata de propriul corp, prin reinnoirea increderii si a respectului de sine.Protezele de san, accesoriile acestora, lenjeria speciala, atat cea de zi cu zi, cat si costumele de baie sunt realizate de cei mai buni specialisti in domeniu, rezultatul muncii acestora fiind o gama larga de produse.

http://www.gentlecare.ro/

Sponsori

MCCA este specializată în servicii de lux pentru transferul de la și către toate aero-porturile din România 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. „Suntem specializați în transferuri, atât individuale cât și pentru grupuri mici, pen-tru călători de afaceri și turiști și punem accentul pe oferirea unui serviciu per-sonal plin de respect și extrem de profesional la prețuri accesibile. Puteți solicita informații prin e-mail, accesând pagina noastră web sau prin telefon și noi ne vom strădui să vă oferim un răspuns în maxim 10 minute”.www.mccalogisticservices.ro

Dr. Mona Dumbravă – (Institutul Clinic Fundeni - Bucureşti) persoana fizică

Arta Prezentei Feminine

Asociația M.A.M.E

Gentle Care

MCCA

Dr. Mona Dumbravă

FundaţiaRenaşterea