Download - Experiente Si Viziuni

Transcript
Page 1: Experiente Si Viziuni

E . G . W h i t e

E X P E R I E N Ţ EŞ I V I Z I U N I

E D I T U R A PÃ Z I T O R U L A D E V ÃR U L U I

2 0 0 0

Page 2: Experiente Si Viziuni

Iubite cititor, îţi recomand Cuvântullui Dumnezeu ca normă de conducereîn credinţă şi practică. Prin acest cuvântnoi toţi vom fi judecaţi. Dumnezeu ne-afăgăduit în acest cuvânt că în “zileledin urmă” ne va da viziuni, dar nu

pentru a ne da noi reguli decredinţă, ci pentru

mângâierea poporuluiSău şi pentru acorecta pe cei care

se abat de la adevărulbiblic. E.G.White

Page 3: Experiente Si Viziuni

3

PREFAŢA

“În timpurile din vechime Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin profeţiși apostoli. În aceste zile, El le vorbește prin mărturiile Duhului Sfânt. N-afost niciodată un timp în care Dumnezeu să instruiască poporul Său maiputernic de cum o face acum, în legătură cu voinţa Sa și drumul saucomportarea pe care El ar dori ca ei să o aibă.

Pe măsură ce timpul se apropie și lucrarea de vestire a ultimei avertizăriadresate lumii se extinde, este foarte important ca aceia care primescadevărul prezent să aibă o clară înţelegere a naturii și influenţei Mărturiilorpe care Dumnezeu, în providenţa Sa, le-a legat de lucrarea soliei îngeruluial treilea, chiar de la începuturile ei. În paginile ce urmează sunt redateparagrafe din ceea ce am scris în ultimii patruzeci de ani cu referire laexperienţa mea de la început în această lucrare specială, prezentând, deasemenea, ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit cu privire la natura șiimportanţa Mărturiilor, modul în care sunt date și cum trebuie să fie privite.

Nu mult după 1844, am primit prima mea viziune. Eram în vizită la oscumpă soră în Hristos, a cărei inimă era legată de a mea. Cinci dintre noi,toate femei, am îngenuncheat liniștit la altarul familial. În timp ce mă rugam,puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea așa cum n-am simţit-o niciodatămai înainte. Am avut simţământul că sunt înconjurată de lumină și că măînalţ mai sus și tot mai sus de la pământ.

La data aceea am văzut experienţa credincioșilor adventiști, venireaDomnului Hristos și răsplata celor credincioși.

“În a doua viziune, care a urmat imediat după prima, mi s-au arătatîncercările prin care trebuia să trec și că aveam datoria să merg și să spun șialtora ce-mi descoperise Dumnezeu. Mi-a fost arătat că lucrarea mea va fiîntâmpinată cu o mare apostazie și că inima îmi va fi sfâșiată de suferinţă,dar harul lui Dumnezeu va fi îndestulător și mă va susţine în toate acesteîncercări. Învăţătura din această viziune m-a tulburat nespus de mult, căciîmi arăta datoria pe care o aveam, de a merge în mijlocul poporului și aprezenta adevărul.

O mare teamă ce mă apăsa a fost aceea că, dacă ascult chemarea datorieiși merg, declarându-mă favorizată de Cel Prea Înalt cu viziuni și descoperiripentru poporul lui Dumnezeu, aș putea să cad în păcatul înălţării de sine șisă mă înalţ mai presus de poziţia ce este numai drept pentru mine să o

Page 4: Experiente Si Viziuni

4 Experienţe şi viziuni - E.G. White

ocup, aducând în felul acesta asupra mea neplăcerea lui Dumnezeu șipierzându-mi astfel mântuirea. Aveam în faţa mea numeroase cazuriasemănătoare și o strângere de inimă în faţa calvarului chinuitor.

Acum mă rog fierbinte ca, dacă totuși trebuie să merg și să spun ceea cemi-a arătat Domnul, să fiu ferită de o înălţare necuvenită. Îngerul a spus:‘Rugăciunile tale au fost ascultate și vei primi răspuns la ele. Dacă acestrău de care te temi te ameninţă, mâna lui Dumnezeu va fi întinsă ca să tesalveze; prin suferinţă, El te va atrage la Sine și te va păstra în umilinţă.Transmite solia cu credincioșie. Suferă până la sfârșit și vei mânca dinfructele pomului vieţii și vei bea din apa vieţii”.

E.G. White

Page 5: Experiente Si Viziuni

5

* E.G.White s-a născut la Gorham, Maine la 26 noiembrie 1827.

Experienţe şi viziuni

La rugămintea iubiţilor mei prieteni m-am hotărât să dau publicităţii unscurt rezumat al experienţelor și viziunilor mele în speranţa că acestea vorservi spre mângâierea și întărirea copiilor umili ai lui Dumnezeu.

La vârsta de unsprezece ani am fost convertită, iar la vârsta dedoisprezece ani am fost botezată și am devenit membră a comunităţiimetodiste*. În al treisprezecelea an al vieţii mele luam parte la a douaserie de prelegeri, pe care William Miller le ţinea în Portland Maine. Eumă simţeam însă nevrednică și nepregătită pentru a întâmpina pe Isus. Lainvitaţia adresată membrilor comunităţii și a păcătoșilor de a trece în faţăspre a se face rugăciuni am profitat de prima ocazie, fiind convinsă căpentru mine e nevoie de o mare lucrare spre a mă pregăti pentru ÎmpărăţiaCerurilor. Sufletul meu era însetat după o mântuire deplină; nu știam însăcum s-o dobândesc.

În anul 1842 am frecventat mereu conferinţele despre a doua venire alui Hristos în Portland Maine și credeam cu tărie că Domnul va veni încurând. Eu flămânzeam și însetam după o mântuire deplină și după odesăvârșită armonizare cu voia lui Dumnezeu. Zi și noapte mă luptam sădobândesc această preţioasă comoară care nu se poate cumpăra cu toatebogăţiile lumii. Pe când eram plecată în rugăciune înaintea lui Dumnezeuși-L rugam pentru această binecuvântare mi s-a cerut și mie să fac rugăciuneîntr-o adunare publică. Nu mai făcusem niciodată rugăciune cu voce tareîn vreo adunare și am dat înapoi în faţa datoriei, căci mă temeam că mă voiîncurca dacă voi încerca să mă rog. Întotdeauna, de cîte ori mă plecam sămă rog în tăcere Domnului mi se înfăţișa această neîmplinită datorie, pânăcând am încetat a mă mai ruga și am căzut într-o stare de descurajare și încele din urmă în profundă deznădejde.

În această stare sufletească am petrecut trei săptămâni fără ca vreo razăde lumină să împrăștie norii cei deși care stăteau îngrămădiţi în jurul meu.Apoi am avut două vise, care mi-au dat puţină lumină și speranţă. Dupăaceea, mi-am deschis inima mamei mele. Ea mi-a spus că eu nu sunt pierdutăși m-a sfătuit să merg la fratele Stockman care predica atunci adventiștilordin Portland. Eu aveam mare încredere într-însul pentru că era un ucenicdevotat și iubit al lui Hristos. Cuvintele sale m-au încurajat și mi-au dat dinnou speranţă. Înapoindu-mă acasă am plecat din nou genunchii în faţaDomnului și I-am făgăduit că voi suferi și voi suporta totul, numai să pot

(- 11 - )

Page 6: Experiente Si Viziuni

6 Experienţe şi viziuni - E.G. White

dobândi din nou bunăvoinţa lui Isus. Aceeași îndatorire mi s-a pus iarășiîn faţă. În acea seară era tocmai o adunare de rugăciune la care am luat șieu parte și pe când ceilalţi au îngenuncheat să se roage, m-am plecat și eutremurând împreună cu ei și după ce doi sau trei dintre ei s-au rugat amdeschis și eu gura în rugăciune fără să-mi dau seama. Făgăduinţele luiDumnezeu mi s-au înfăţișat asemenea multor mărgăritare care se potdobândi printr-o simplă cerere. Pe cînd mă rugam, povara și chinul meusufletesc care mă făcuseră să sufăr atât de mult m-au părăsit, iarbinecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra mea ca o rouă dulce. Pentruaceasta am dat slavă lui Dumnezeu, dar doream încă după mai mult. Nuputeam fi mulţumită pînă cînd nu am primit plinătatea lui Dumnezeu. Onespusă iubire pentru Isus mi-a umplut sufletul. Undele măririi se revărsauîn valuri asupra mea, pînă cînd puterea mea trupească m-a părăsit. Totul adispărut din faţa mea, afară de Isus și mărirea Sa și eu nu-mi mai dădeamseama de cele ce se petreceau în jurul meu.

În această stare am rămas mai multă vreme și când am început să-midau seama, mi se păreau toate schimbate. Toate păreau noi și strălucite șiparcă toate lăudau și preamăreau pe Dumnezeu. Apoi m-am declarat gata amărturisi pretutindeni pe Hristos. Timp de șase luni de zile, spiritul meu nua mai fost întunecat de nici un nor, iar sufletul sorbea zilnic din undelemântuirii. Eu îmi închipuiam că acei care iubesc pe Isus trebuie să iubeascăde asemenea și venirea Lui, și în această convingere am mers la adunareape clase a comunitaţii și le-am istorisit ceea ce a făcut Isus pentru mine șice bucurie deplină am dobândit prin credinţa în venirea în curînd aDomnului. Conducătorul claselor m-a întrerupt cu cuvintele: “Prinmetodism”, dar această onoare eu nu o puteam da metodismului, deoareceHristos și speranţa în venirea Sa în curând mă eliberaseră.

Cea mai mare parte din familia tatălui meu erau pe deplin încredinţaţide venirea Domnului și pentru mărturia pe care o dădeau despre aceastăsolemnă învăţătură șapte dintre noi au fost excluși din comunitateametodistă. În acest timp cuvintele profetului ne erau foarte preţioase: “Iatăce zic fraţii voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu:“Să-Și arate Domnul slava; dar El Se va arăta spre bucuria voastră și ei vorrămânea de rușine!” (Isaia 66,5, engl.)

De la această dată pînă în Decembrie 1844 bucuriile, încercările șidecepţiile mele erau asemenea cu ale iubiţilor mei prieteni adventiști.

În acel timp am vizitat o soră și în dimineaţa aceea ne-am plecat înrugăciune la altarul familiar. Aceasta nu era o ocazie anume rânduită și nueram decît cinci surori. În timpul rugăciunii puterea lui Dumnezeu a venitasupra mea ca niciodată până atunci și eu am fost răpită într-o viziune de

(- 12 - )

Page 7: Experiente Si Viziuni

7

*) Această viziune a fost dată curînd după marea dezamăgire adventistădin 1844 şi a fost publicată în 1846. Numai cîteva din evenimenteleviitorului au fost arătate în acest timp. Viziunile ulterioare au fost multmai complete.

mărirea lui Dumnezeu. Mi se părea că sunt ridicată din ce în ce mai sus dela pământ și mi s-a arătat cîte ceva din călătoriile adventiștilor către cetateasfântă, ceea ce voi istorisi în cele ce urmează.

PRIMA MEA VIZIUNE*

Deoarece Dumnezeu mi-a arătat călătoria adventiștilor către sfânta cetateși bogata răsplătire pe care o vor primi cei care așteaptă înapoiereaDomnului lor de la nuntă, desigur că e de datoria mea să dau un rezumatdespre ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit. Sfinţii cei iubiţi au de învinsmulte greutăţi. Dar “întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentrunoi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm lalucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunttrecătoare pe cînd cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Cor.4:17-18). Pentruo mai bună dovadă am încercat ca să iau cu mine câţiva struguri din Canaanulceresc, pentru care unii au vrut să mă omoare cu pietre, după cum și adunarealui Israel a vrut să omoare cu pietre pe Caleb și pe Iosua pentru raportullor. (Numeri 14,10). Dar eu vă asigur, iubiţii mei fraţi și surori în Domnulcă este un pămînt bun și noi suntem în stare să-l luăm în stăpînire.

Pe cînd ne rugam la altarul familiar, Spiritul Sfânt a venit asupra mea șimi se părea că sunt ridicată din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumiîntunecate. Eu căutam împrejurul meu să văd pe adventiștii de pe pămînt,dar nu puteam să-i găsesc deloc; atunci o voce mi-a zis: “Privește încăodată, dar ceva mai sus.” De data aceasta, ridicând ochii mei mai sus amvăzut o cărare îngustă și dreaptă care era întinsă sus, deasupra acestei lumi.Pe aceasta călătoreau adventiștii către cetatea sfântă, care era situată lacelălalt capăt al căii. În urma lor la începutul căii era o lumină strălucitoare,care era “strigătul de la miezul nopţii”, - după cum mi-a spus un înger.Aceasta lumina întreaga cărare de-a lungul ei și era o lumină pentrupicioarele lor, ca să nu se poticnească în mersul lor. Isus Însuși mergea înfruntea poporului Său, spre a-i conduce către cetate și atât timp cât ei ţineauprivirea aţintită asupra Lui, ei erau siguri. Dar curând unii dintre ei auobosit și au zis că cetatea e prea departe și ei se așteptaseră să intre mult

(- 13 - )

Prima mea viziune

Page 8: Experiente Si Viziuni

8 Experienţe şi viziuni - E.G. White

mai curând într-însa. Isus i-a îmbărbătat însă ridicând braţul Său cel dreptdin care ieșea o lumină strălucitoare și care s-a revărsat asupra adventiștilorși ei au strigat: “Aleluia!” Alţii însă au dispreţuit fără chibzuinţă aceastălumină din urma lor și ziceau că nu Dumnezeu a fost Cel care i-a dus atâtde departe. În urma acestora lumina a dispărut, iar picioarele lor au rămasîntr-un desăvârșit întuneric; ei s-au poticnit, au pierdut pe Isus din ochii lorși au căzut de pe cărare, în lumea întunecată și rea de sub ei.

Curînd am auzit vocea lui Dumnezeu asemenea sunetelor multor ape,care ne-a descoperit ziua și ora venirii lui Isus. Sfinţii cei vii, 144.000 lanumăr, au înţeles vocea pe cînd nelegiuiţilor li se părea că este tunet șicutremur. Cînd Dumnezeu a făcut cunoscut acest timp a revărsat asupranoastră Spirit Sfânt și atunci feţele noastre au început să se lumineze șimărirea lui Dumnezeu strălucea de pe ele, asemenea lui Moise, cînd s-apogorât de pe muntele Sinai.

Cei 144.000 erau toţi sigilaţi și erau într-o desăvârșită unire. Pe frunţilelor era scris: “Dumnezeu, Noul Ierusalim” și o stea strălucitoare, careconţinea numele cel nou al lui Isus. Asupra stării noastre fericite și sfinte,nelegiuiţii s-au înfuriat vrând să năvălească cu furie și să ne prindă pentrua ne arunca în închisoare, dar când noi am ridicat mâinile în numele luiIsus, ei au căzut neputincioși la pământ. Atunci sinagoga lui Satana acunoscut că Dumnezeu ne iubește pe noi - care spălăm picioarele unii altorași care putem saluta pe fraţi cu o sărutare sfîntă - și ei s-au închinat lapicioarele noastre. Îndată privirea noastră a fost îndreptată spre răsărit deunde a apărut un nor mic, întunecos, cam cât jumătatea mâinii unui om;noi am cunoscut toţi că acesta este semnul Fiului omului. Toţi priveamîntr-o liniște solemnă la nor, cum se apropia de noi devenind din ce în cemai strălucitor și mai măreţ, până ce a devenit un nor mare și alb. Partea dededesubt a norului părea ca focul; deasupra norului era un curcubeu, iarnorul era înconjurat de zeci de mii de îngeri, care cântau o melodie plăcută,iar deasupra norului stătea Fiul Omului. Părul Lui era alb și ondulat și selăsa pe umerii Săi, iar pe capul Său erau multe coroane. Picioarele Saleerau asemenea focului; în mâna Sa cea dreaptă avea o seceră ascuţită, iar încea stângă avea o trâmbiţă de argint. Ochii Săi erau asemenea flăcării defoc, care cercetau amănunţit pe copiii Săi.

Deodată toate feţele s-au îngălbenit, iar pe acei care lepădaseră peDumnezeu i-a cuprins întunericul. Atunci noi am strigat cu toţii: “Cine vaputea sta? E haina mea nepătată?” Apoi îngerii au încetat de a mai cânta șio tăcere înfricoșătoare s-a făcut câtva timp, apoi Isus a zis: “Cei care auinima și mâinile curate, aceia vor putea să stea; Harul Meu este îndeajunspentru voi.” La aceasta feţele noastre s-au luminat și bucuria a umplut orice

(- 14 - 15 - )

Page 9: Experiente Si Viziuni

9

inimă. Îngerii au început iarăși să cânte în coruri înalte, pe când norul seapropia și mai mult de pămînt. Atunci Isus a sunat din trâmbiţa Sa de argintîn timp ce Se cobora pe nor înconjurat de flăcări de foc. Apoi privind spremormintele sfinţilor adormiţi și ridicând ochii și mâinile spre cer, a strigat:“Deșteptaţi-vă! Deșteptaţi-vă, voi care dormiţi în pământ și sculaţi-vă! “A a fost un cutremur de pământ foarte puternic, mormintele s-au deschis,iar morţii s-au ridicat îmbrăcaţi în nemurire. Când cei 144.000 au recunoscutpe prietenii lor pe care moartea îi răpise de la ei toţi au strigat: “Aleluia”, șiîn același moment noi am fost schimbaţi și luaţi împreună cu ei spreîntâmpinarea Domnului în văzduh.

Toţi am fost înconjuraţi de nor și șapte zile am urcat către marea decristal, unde Isus a adus coroanele și cu mâna Sa dreaptă le-a pus pe capetelenoastre. El ne-a dat apoi harfe de aur și ramuri de palmier triumfale. Cei144.000 stăteau într-un careu perfect pe marea de cristal. Unii dintre eiaveau coroane foarte strălucitoare, alţii mai puţin strălucitoare. Unele păreaua fi împodobite cu multe stele, pe când altele nu aveau decât câteva, dartoţi erau pe deplin mulţumiţi cu coroanele lor. Toţi erau îmbrăcaţi de suspână jos cu mantii albe strălucitoare. Îngerii erau toţi împrejurul nostru pecând noi mergeam pe marea de cristal către poarta cetăţii. Isus a ridicatbraţul Său cel măreţ și puternic, a apucat poarta de mărgăritar care s-a rotitpe stâlpii ei strălucitori și ne-a spus: “Voi v-aţi spălat veșmintele în sângeleMeu, aţi apărat cu tărie adevărul Meu, intraţi înăuntru!” Noi am intrat cutoţii și simţeam că avem dreptul la cetate. Aici am văzut pomul vieţii șitronul lui Dumnezeu. De la tron ieșea un râu de apă cristalină și pe amândouăpărţile râului era pomul vieţii. De fiecare parte a râului era o tulpină apomului de aur curat strălucitor.

La prima privire, mi se părea că văd doi pomi; atunci eu m-am uitat dinnou și am observat că aceste tulpini erau unite împreună într-un singurtrunchi deasupra râului. Astfel pomul vieţii stătea de amândouă părţile râuluide viaţă. Ramurile sale se plecau spre locul unde ne găseam noi; fructelesale erau măreţe și la prima vedere asemenea aurului amestecat cu argint.Noi am mers cu toţii și ne-am așezat sub pom, pentru a privi măreţialocului, pe când fraţii Fitch și Stockman, care au predicat EvangheliaÎmpărăţiei și pe care Dumnezeu, pentru a-i salva, îi luase să se odihneascăîn mormânt, au venit la noi și ne-au întrebat despre cele petrecute în timpulsomnului lor. Noi am încercat să istorisim greutăţile cele mai mari alenoastre, dar ele ni se păreau atât de neînsemnate faţă de mărirea care neînconjura, că nici nu mai puteam vorbi despre aceasta, decât numai săstrigăm cu toţii: “Aleluia, cerul este destul de ieftin!” Noi am atins harfelenoastre de aur, făcând bolta cerului să răsune.

(- 16 - 17 - )

Prima mea viziune

Page 10: Experiente Si Viziuni

10 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Cu Isus în fruntea noastră am coborât apoi cu toţii din cetate pe acestpământ, pe un munte înalt, care neputând suporta prezenţa Domnului s-adespicat în două și a dat loc unui șes mare. Apoi ne-am uitat în sus și amvăzut Cetatea cea mare cu douăsprezece temelii și douăsprezece porţi, defiecare parte trei porţi și la fiecare cîte un înger. Noi am strigat cu toţii: “Cetatea,Cetatea cea mare a venit și s-a coborât de la Dumnezeu din cer!” Ea a venitși s-a lăsat apoi pe locul unde stăteam noi. Noi am contemplat din afarămăreţele lucruri din Cetate. Acolo am văzut case măreţe, care erau la vedereasemenea argintului, spirijinite de patru stâlpi, împodobiţi cu mărgăritarefoarte măreţe la privire. Acestea erau locuinţele sfinţilor; în fiecare se aflacâte o poliţă de aur. Eu am văzut cum mulţi dintre sfinţi au intrat în case,și-au luat coroanele lor strălucitoare de pe cap și le-au așezat pe poliţă; apoiau mers pe câmpul din jurul caselor și au început să lucreze pământul, dar nuașa cum lucrăm noi aici pe pământ, nu, nu! O lumină măreaţă strălucea pestecapetele tuturor, iar ei lăudau pe Dumnezeu.

După aceea am văzut un alt câmp plin cu tot felul de flori, iar eu amstrigat culegând: “Aceste flori nu se vor vesteji niciodată”. Apoi am văzutun alt câmp cu iarbă înaltă, foarte măreaţă la privire, viu înverzită; și cândse legăna semeaţă spre onoarea Regelui Isus, părea asemenea argintului șiaurului. Apoi am mers pe o altă câmpie, unde erau tot felul de animale:leul, lupul, mielul, leopardul, toate erau într-o desăvârșită armonie împreună.Noi am trecut prin mijlocul lor, iar aceste animale ne urmau foarte pașnice.După aceea am mers într-o pădure nu ca pădurile întunecate pe care leavem noi aici, nu, nu! Ci aceasta era luminoasă și peste tot plină de măreţie.Ramurile pomilor se legănau în sus și în jos, iar noi strigam cu toţii: “Noivom locui în siguranţă în pustiu și vom dormi în păduri.” Noi am mers apoimai departe prin pădure, căci ne aflam pe cale spre muntele Sion.

În drumul nostru am întâlnit o grupă care privea de asemenea la măreţialocului. Eu am observat o bandă roșie pe marginea veșmintelor lor; coroanelelor străluceau, iar veșmintele lor erau curate și albe. După ce i-am salutatam întrebat pe Isus cine sunt aceștia. El mi-a răspuns că aceștia suntmartirii care și-au dat viaţa pentru El. Împreună cu aceștia se afla o ceatănenumărată de copii care aveau de asemenea marginea veșmintelor lor roșie.Muntele Sion sta acum în faţa noastră și pe el se afla un templu măreţ;împrejurul lui se aflau alţi șapte munţi, pe care creșteau trandafiri și crini.Și eu am văzut pe micuţi urcând pe munte, sau cînd voiau se serveau demicile lor aripi și zburau pe vârful munţilor, de unde culegeau flori ce nuvestejesc niciodată. Împrejurul templului erau tot felul de pomi pentruînfrumuseţarea locului. Brazi, pini, iasomie, măslini, rodii și smochinul sepleca de greutatea fructelor lui - această priveliște făcea locul peste măsură

(- 17 - 18 - )

Page 11: Experiente Si Viziuni

11

de măreţ. Pe când noi eram în perspectivă să intrăm în templul sfânt, Isus aridicat glasul Său plăcut și a zis: “Numai cei 144.000 au voie să intre înacest loc”, iar noi am strigat: Aleluia!

Acest templu era sprijinit de șapte stâlpi, toţi de aur luminos, șiîmpodobiţi cu mărgăritare foarte măreţe. Nu pot descrie măreţele lucruripe care le-am văzut acolo. O, de aș putea vorbi în limba Canaanului, atunciaș putea să istorisesc ceva din măreţia acelei lumi mai bune. Acolo amvăzut mese de piatră pe care numele celor 144.000 erau gravate în literede aur. După ce am privit mărirea templului, am ieșit afară, iar Isus ne-apărăsit și a mers la cetate. Curând apoi am auzit iarăși graţiosul Său glas,spunând: “Vino poporul Meu, voi aţi venit din marea strâmtorare, aţi făcutvoia Mea și aţi suferit pentru Mine, veniţi acum la cină și Eu Mă voiîncinge și vă voi servi.” Noi am strigat: “Aleluia, glorie Ţie!” și am intrat încetate. Acolo am văzut o masă de argint curat, lungă de mai multe mile,totuși ochii o puteau cuprinde. Eu am văzut pe ea fructe din pomul vieţii,mană, migdale, smochine, rodii, struguri și multe alte fructe. Eu am rugatpe Isus să-mi dea voie să mănânc din acele fructe, dar El mi-a zis: “Nuacum, cei care mănâncă din fructele acestei ţări nu se mai pot înapoia iarășipe pământ. Dar dacă vei fi credincioasă atunci peste puţin timp vei puteamânca din pomul vieţii și bea din apa vieţii. Și El a spus: “Tu trebuie să teînapoiezi iarăși pe pământ și să istorisești și celorlalţi ceea ce ţi-am arătat.”Apoi un înger m-a purtat cu grijă iarăși spre această lume întunecată. Uneorimă gândesc că n-aș putea sta mai mult aici, căci toate lucrurile acestei lumipar foarte triste. Aici mă simt prea singuratică, căci am văzut o ţară maibună. O, de aș avea aripi ca un porumbel, atunci aș zbura înapoi și m-așodihni.

După ce m-am întors din viziune mi se păreau toate schimbate; un vălîntunecos acoperea totul în faţa mea. Ah, cît de întunecoasă mi se păreaaceastă lume! Plîngeam cînd m-am văzut iarăși aici și un dor de patriacerească m-a cuprins. Văzusem o ţară mai bună și eram cu totul dezgustatăde acest pământ. Eu am istorisit această viziune în mica noastră adunaredin Portland și toţi credeau că este de la Dumnezeu. Era un timp solemn.Solemnitatea veșniciei plana asupra noastră a tuturor. O săptămână maitârziu, Dumnezeu mi-a dat o altă viziune și mi-a arătat greutăţile ce aveamsă le întâmpin și că eu trebuie să merg și să istorisesc și celorlalţi ceea ceEl mi-a descoperit, dar că voi avea de luptat cu multe împotriviri și voisuferi multe chinuri sufletești. “Dar harul lui Dumnezeu”, a spus un înger,“este suficient pentru a te întări.”

După această viziune eram foarte tulburată. Sănătatea îmi era foarteșubredă și eu de-abia eram de șaptesprezece ani. Știam că unii au căzut

(- 19 - )

Prima mea viziune

Page 12: Experiente Si Viziuni

12 Experienţe şi viziuni - E.G. White

prin înălţarea de sine și știam de asemenea că dacă eu, într-o formă saualta, mă voi înălţa, Dumnezeu mă va părăsi și voi fi desigur pierdută. Atuncim-am plecat în rugăciune către Domnul și L-am rugat să dea această sarcinăaltuia, căci mie mi se părea că n-o voi putea duce. Am stat multă vreme cufaţa la pământ, dar toată lumina pe care o puteam dobândi era: “Fă cunoscutcelorlalţi ceea ce Eu ţi-am arătat ţie.”

În viziunea următoarea am rugat serios pe Domnul ca atunci când voiistorisi ceea ce El mi-a arătat, să mă păzească de înălţare. Atunci El mi-aarătat că rugăciunea îmi va fi ascultată și când voi fi în primejdie de a măînălţa mâna Lui va fi asupra mea și eu voi fi lovită cu suferinţă. Îngerulmi-a zis: “Dacă tu vei prezenta cu credincioșie soliile și vei stărui cu răbdarepână la sfârșit, atunci vei mânca din pomul vieţii și vei bea din apa râuluide viaţă.”

Curând s-a răspândit pretutindeni vestea că viziunile ar fi un produs almesmerismului (hipnotismului) și mulţi dintre adventiști credeau aceastași răspândeau asemenea zvonuri. Un doctor care a fost un hipnotizor vestitmi-a spus că viziunile mele sunt produse prin hipnotism, că eu aș fi foarteușor de hipnotizat, și că el îmi va putea da o viziune. Eu i-am spus căDomnul mi-a arătat în viziune că hipnotismul e de la cel rău, din fântânaadâncului și că el împreună cu toţi care se lasă a fi amăgiţi de acesta, vormerge curând în acest adânc. Apoi i-am dat voie să mă hipnotizeze dacăpoate. El a făcut tot felul de încercări, timp de mai bine de o jumătate deoră și apoi a renunţat. Prin credinţa în Dumnezeu am putut fi în stare sărezist influenţei sale, astfel că eu nu am suferit nici o vătămare.

Când se întîmpla să am în adunare vreo viziune, atunci unii ziceau căaceasta e numai din supraexcitare și că aș fi hipnotizată. Atunci mă duceamsingură în pădure, unde nimeni afară de Dumnezeu nu mă putea vedea șiauzi și mă rugam Lui și adesea aveam și acolo câte o viziune. Apoi măbucuram și istoriseam ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit unde nici o fiinţăomenească nu mă putea influenţa. Dar atunci unii au zis că eu mă hipnotizezsingură. Ah, mă gândeam eu, poate fi posibil ca acei care vin cu inimacurată și sinceră la Domnul, cu încredere în făgăduinţele Lui, pentrudobândirea mântuirii să poată fi acuzaţi că sunt sub influenţa pierzătoare amesmerismului? Rugăm noi pe Tatăl nostru cel ceresc și bun pentru pâinespre a primi în schimb o piatră sau o scorpie? Aceste întâmplări au rănitspiritul meu și mi-au umplut sufletul cu un chin care mergea pînă ladeznădejde, în timp ce mulţi voiau să mă facă să cred că nu există SpiritSfânt și că toate experienţele pe care bărbaţii cei sfinţi ai lui Dumnezeu le-aufăcut nu au fost decât efecte ale mesmerismului sau amăgiri ale Satanei.

(- 21 - )

Page 13: Experiente Si Viziuni

13

În acest timp domnea în Maine o stare de fanatism. Unii au încetatabsolut de a mai lucra și excludeau pe toţi acei care nu voiau să leîmpărtășească părerea lor în acest punct, cum și în altele, pe care ei leconsiderau drept datorii religioase. Dumnezeu mi-a arătat aceste rătăciriîntr-o viziune și m-a trimis să învăţ pe copiii Săi rătăciţi; dar mulţi dintre eiau lepădat în totul solia și ziceau că eu caut să mă asemăn cu lumea. Pe dealtă parte adventiștii cu numele mă acuzau de fanatism și mă socoteau înmod fals ca un conducător al fanatismului, tocmai ceea ce eu căutam săcorectez pe orice cale. Timpul pentru venirea Domnului fusese fixat înrepetate rânduri și impus fraţilor spre crezare, dar Domnul mi-a arătat căacest timp va trece, că înainte de venirea Domnului trebuie să vină mai întîimarea strâmtorare și că orice timp fixat și care nu se împlinește va fi numaipentru slăbirea credinţei poporului lui Dumnezeu. Pentru aceasta eu amfost acuzată a fi serva cea rea, care zice în inima sa: “Domnul meu întârziesă vină!”

Toate aceste lucruri apăsau greu asupra sufletului meu și în aceastăstare confuză eram ispitită uneori să mă îndoiesc de propria mea experienţă.Într-o dimineaţă la rugăciunea familiei puterea lui Dumnezeu a venit asupramea; în acest moment mi-a venit în gând că aceasta este mesmerism șim-am împotrivit. Imediat am căzut jos și am devenit cu desăvârșire mută șicâteva momente nu-mi puteam da seama de ce se petrecea în jurul meu.Am văzut apoi că am păcătuit prin aceea că am pus la îndoială puterea luiDumnezeu și că pentru aceasta sunt mută, dar că limba mi se va deslegaiarăși mai înainte de a trece douăzeci și patru de ore. Apoi mi s-a pusînainte o filă pe care erau scrise cu litere de aur capitolele și versetele acincizeci de texte* din Scriptură. După viziune am cerut prin semne otăbliţă; pe ea am scris că nu pot vorbi, cum și cele ce am văzut și că aș doriBiblia cea mare. Am luat Biblia și am deschis la toate textele pe care levăzusem pe filă. Toată ziua nu am putut rosti nici un cuvânt. În dimineaţazilei următoare sufletul meu a fost plin de bucurie și limba deslegată pentrua lăuda cu glas tare pe Dumnezeu. Din acest timp nu am mai îndrăznitniciodată să mai pun la îndoială puterea lui Dumnezeu sau să mă maiîmpotrivesc ei, orice ar voi să creadă alţii despre mine.

În anul 1846, pe când ne aflam în Fairhaven, Massachusetts, sora mea(care mă însoţea de obicei în acel timp), sora A, fratele G și eu călătoreampe un vas cu pânze, pentru a vizita o familie în Islanda de Vest. Aproape seînserase când am plecat. Străbătusem numai o mică distanţă, când a începuto furtună mare. Tunete, fulgere și o ploaie torenţială a început să curgă

* Aceste texte sunt date la sfârşitul acestui capitol.(- 23 - )

Prima mea viziune

Page 14: Experiente Si Viziuni

14 Experienţe şi viziuni - E.G. White

peste noi. Fără ajutorul lui Dumnezeu păream a fi într-un pericol sigur demoarte.

Eu am îngenuncheat pe vas în rugăciune, strigând la Dumnezeu pentrusalvare. Și aici, pe valurile furioase ale mării pe când apa se arunca pestebord și asupra noastră am avut o viziune și am văzut că mai curând va secaoceanul până la ultima picătură decât să pierim noi, căci lucrarea mea abiaîncepuse. După terminarea viziunii toate temerile mele au dispărut și noicântam și lăudam pe Dumnezeu, iar micul nostru vas era pentru noi unBetel plutitor. Editorul revistei “Advent Herald” spusese că viziunile melear fi cunoscute ca un efect al mesmerismului. Dar eu întreb, unde eraîntr-un asemenea moment ocazia pentru o influenţă hipnotică? Fratele G.era ocupat peste puteri cu conducerea vasului. El a încercat să ancoreze,dar ancora n-a prins. Mica noastră corăbioară era aruncată încoace și încolode valuri și de vânt; și afară de asta era atât de întuneric că noi nu putemzări nimic de la o margine la alta a vasului.

Curând după aceea ancora s-a înfipt, iar fratele G. a strigat după ajutor.Pe insulă nu erau decât două case și se părea că noi suntem aproape de unadin ele, dar nu era casa la care voiam noi să mergem. Întreaga familie seretrăsese deja la odihnă, afară de un băiat care auzise stigătul de ajutor pemare. Tatăl băiatului a venit îndată, și ne-a luat într-o luntre pe toţi la mal.O mare parte din noapte am petrecut-o în rugăciuni de mulţumire cătreDumnezeu pentru minunata Sa bunătate faţă de noi.

Textele la care se face referinţă în pagina precedentă:

Luca 1,20; Ioan 16,15; Fapte 2,4; 4,29-31; Matei 7,6-12.15; 24,24;Coloseni 2,6-8; Evrei 10,35-39; 4,10-12; Filipeni 1,6.27-29; 2,13-15;Efeseni 6,10-18; 4,32; 1 Petru 1,22; Ioan 13,34-35; 2 Corinteni 13,5;1 Corinteni 3,10-13; Fapte 20,28-30; Galateni 1,6-9; Luca 12,3-7;4,10-11; 2 Corinteni 4,6-9.17-18; 1 Petru 1,5-7; 1 Tesaloniceni 3,8;Marcu 16,17-18; Ioan 9,20-27; 14,13-15; 15,7-8; Marcu 1,23-25;Romani 8,38-39; Apocalipsa 3,7-13; 14,4-5; Filipeni 3,20; Iacob 5,7-8;Filipeni 3,21; Apocalipsa 14,14-17; Evrei 4,9; Apoc. 21,2; 14,1; 22,1-5.

(- 23 - )

Page 15: Experiente Si Viziuni

15

ALTE VIZIUNI

Viziunea următoare mi-a dat-o Domnul în anul 1847, pe când fraţii dinTopsham, Maine erau adunaţi în Sabat.

Ne simţeam atrași în mod deosebit spre rugăciune și pe când ne rugamSpiritul Sfânt a venit asupra noastră. Eram foarte fericiţi. Îndată am fostrăpită de la lucrurile pământești și luată în mărirea lui Dumnezeu. Eu amvăzut un înger care zbura repede spre mine și care m-a luat de la pământ șim-a dus repede către cetatea cea sfântă. În cetate am văzut un templu încare am intrat. A trebuit să trec mai întâi printr-o ușă înainte de a ajunge laprima perdea. Aceasta a fost ridicată și eu am intrat în Sfânta. Aici amvăzut altarul tămâierii, sfeșnicul cu șapte candele și masa pe care se aflaupâinile punerii înainte. După ce am privit mărirea Sfintei, Isus a dat la oparte a doua perdea și am intrat în Sfânta Sfintelor.

În Sfânta Sfintelor am văzut un chivot; deasupra și pe margini era deaur curat. La fiecare capăt al chivotului stătea câte un heruvim maiestuoscare avea aripile întinse deasupra chivotului. Feţele lor erau faţă în faţă,iar privirile lor erau îndreptate în jos. Între îngeri se afla un vas de aur cutămâie. Deasupra chivotului unde stăteau îngerii era o lumină măreaţă șistrălucitoare, ce părea a fi tronul unde tronează Dumnezeu. Isus stătea lîngăchivot și când rugăciunile sfinţilor erau înălţate către El, atunci tămâia carese afla în vasul de aur începea să fumege, iar Hristos voia să aducărugăciunile sfinţilor împreună cu fumul tămâierii la tronul Tatălui. În chivotera ulciorul de aur cu mană, toiagul cel înverzit al lui Aron și tablele depiatră, puse la un loc asemenea unei cărţi. Isus le-a deschis și eu am văzutcele zece porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe o tablă erau patru, iarpe cealaltă erau șase porunci. Cele patru de pe prima tablă străluceau mailuminos decât celelalte șase. Dar a patra, porunca Sabatului, strălucea maimult decât toate; căci Sabatul a fost pus de o parte spre a fi ţinut în onoareaNumelui Sfânt al lui Dumnezeu. Sfântul Sabat arăta glorios - un inel deslavă îl înconjura. Am văzut că porunca Sabatului nu a fost pironită pecruce. Dacă s-ar fi făcut aceasta și celelalte nouă ar fi fost pironite; și noiam fi liberi să le desfiinţăm pe toate tot așa de bine ca și pe a patra. Eu amvăzut că Dumnezeu nu a schimbat Sabatul, căci El nu Se schimbă niciodată.Dar Papa l-a schimbat din ziua a șaptea în ziua întâi a săptămânii pentru căel trebuia să schimbe “vremile și legea”.

Și am văzut că dacă Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul din ziua a șapteaîn prima zi, atunci El ar fi schimbat în consecinţă și porunca Sabatuluiscrisă pe tablele de piatră care se află acum în chivot, în Sfânta Sfintelordin templul lui Dumnezeu din cer, și atunci ar fi sunat astfel: Ziua întâi a

(- 32 - )

Alte viziuni

Page 16: Experiente Si Viziuni

16 Experienţe şi viziuni - E.G. White

săptămânii este Sabatul Domnului Dumnezeului tău; dar eu am văzut căeste tot așa cum era scrisă pe tablele de piatră cu degetul lui Dumnezeu șidate apoi lui Moise pe muntele Sinai: “Dar ziua a șaptea este SabatulDomnului Dumnezeului tău.” Eu am văzut că Sabatul cel sfânt este și va fizidul de despărţire între Israelul cel adevărat al lui Dumnezeu și întrenecredincioși și că Sabatul este cea mai importantă problemă care va uniinimile tuturor sfinţilor iubiţi ai lui Dumnezeu care așteaptă mântuirea.

Eu am văzut că Dumnezeu are încă copii care nu cunosc și nu ţin încăSabatul; ei nu sunt dintre acei care au lumina despre Sabat. Și la începutultimpului de strâmtorare noi vom fi umpluţi de Spirit Sfânt și vom merge șivom vesti Sabatul și mai pe deplin. Aceasta a făcut pe creștinii altor bisericiși pe adventiștii cu numele să se înfurie pentru că ei nu puteau să combatăadevărul despre Sabat. În acest timp aleșii lui Dumnezeu au văzut clar cănoi avem adevărul și au ieșit din mijlocul lor și au răbdat împreună cu noiprigonirile. Eu am văzut sabie, foamete, ciumă și mare pustiire pe pământ.Nelegiuiţii credeau că noi am adus acea pedeapsă asupra lor; ei s-au sculatși au ţinut sfat ca să ne piardă pe toţi de pe pământ gândind că prin aceastavor face să înceteze răul.

În timpul strâmtorării noi am fugit cu toţii din orașe și din sate, dar amfost urmăriţi de nelegiuiţii, care intrau cu sabia în mână în casele sfinţilor.Ei au ridicat sabia pentru a ne ucide, dar ea s-a sfărâmat și a căzutneputincioasă, asemenea unui pai. Apoi noi am strigat ziua și noaptea pentrusalvare și strigătul nostru s-a suit la Dumnezeu. Soarele a răsărit, iar lunas-a oprit din mersul ei; râurile au încetat de a mai curge. Nori negri și greis-au ridicat lovindu-se cu furie unii de alţii. Numai un punct luminos deslavă se zărea pe cer, de unde se auzea vocea lui Dumnezeu asemeneasunetului multor ape, care a făcut să se cutremure cerurile și pământul.Cerul se deschidea și se închidea fiind într-o continuă mișcare. Munţii seclătinau asemnea unei trestii bătute de vânt, zvârlind împrejurul lor bucăţide stânci. Marea clocotea asemenea unei oale și arunca pietre mari pe uscat.Iar când Dumnezeu a vestit ziua și ora venirii lui Isus și a încredinţatveșnicul legământ poporului Său, El rostea o propoziţie și apoi se oprea,în timp ce cuvintele se rostogoleau pe pământ. Israelul lui Dumnezeu stacu privirea ridicată spre cer ascultând cuvintele așa cum ieșeau din guralui Iehova, și se rostogoleau pe pământ asemenea celui mai puternic tunet.Aceasta era o solemnitate neobișnuită. După rostirea fiecărei fraze, sfinţiistrigau: “Mărire! Aleluia!” Feţele lor erau luminate de mărirea lui Dumnezeuși străluceau asemenea feţei lui Moise când a coborât de pe muntele Sinai.Nelegiuiţii nu mai puteau privi spre ei din cauza strălucirii. Iar cândbinecuvântările nesfârșite au fost rostite asupra acelora care onoraseră pe

(- 33 - 34 -)

Page 17: Experiente Si Viziuni

17

Dumnezeu prin păzirea Sabatului Său Sfânt s-a ridicat un mare strigăt debucurie pentru biruinţa câștigată asupra fiarei și a chipului ei.

Atunci a început anul jubiliar când pământul avea să se repauzeze. Euam văzut pe robul credincios ridicându-se în triumf de biruinţă și scuturândlanţurile care l-au ţinut încătușat, pe când nelegiuitul său stăpân era confuz,nu știa ce să mai facă, căci nelegiuiţii nu puteau înţelege cuvintele și glasullui Dumnezeu. Îndată a apărut norul cel mare și alb. Acesta era de o măreţienemaivăzută și pe el stătea Fiul Omului. La început noi nu L-am văzut peIsus deasupra norului, dar când norul s-a apropiat de pământ noi am pututdistinge persoana Sa maiestuoasă. Apariţia acestui nor este semnul FiuluiOmului pe cer. Glasul Fiului lui Dumnezeu a chemat pe sfinţii adormiţi șiei au fost îmbrăcaţi cu o nemurire glorioasă. Sfinţii cei vii au fost schimbaţiîntr-un moment și răpiţi în carul de nor, împreună cu ceilalţi. Aceasta era oscenă plină de splendoare. De fiecare parte a carului erau aripi și sub ele erauroate și când carul se ridica roţile strigau: “Sfânt!” și aripile mișcându-se strigau:“Sfânt!”, iar alaiul îngerilor sfinţi care înconjurau norul strigau: “Sfânt!Sfânt! Sfânt! Domnul Dumnezeu cel Atotputernic!” Și sfinţii din nor strigau:“Mărire, Aleluia!” iar carul se urca către cetatea sfântă. Isus deschise porţilecetăţii de aur, iar noi am intrat pe ele. Aici ni s-a spus bun venit pentru cănoi am păzit poruncile lui Dumnezeu și avem dreptul la pomul vieţii.

SIGILAREA

La începutul zilei sfinte a Sabatului din 5 Ianuarie 1849, noi eram adunaţila rugăciune cu familia fratelui Belden în Rocky Hill, Connecticut și SpiritulSfânt a venit asupra noastră. Eu am fost luată într-o viziune în SfântaSfintelor, unde am văzut pe Isus mijlocind încă pentru Israel. Pe margineaveșmântului Său erau numai clopoţei de diferite culori asemenea rodiilor.Eu am văzut că Isus nu avea să părăsească Sfânta Sfintelor mai înainte dea fi hotărât orice caz pentru salvare sau pentru nimicire și că mânia luiDumnezeu nu poate veni mai înainte, până nu va termina Isus lucrarea Saîn Sfânta Sfintelor și până când nu-Și va dezbrăca veșmântul Său preoţescși-l va îmbrăca pe cel al răzbunării. Atunci Isus Se va retrage din poziţia Sade mijlocitor dintre Tatăl și oameni și Dumnezeu nu va mai întârzia maimult, ci va vărsa mânia Sa cea mare asupra acelora care au lepădat adevărulSău. Eu am văzut că mânia naţiunilor, mânia lui Dumnezeu și timpul pentrujudecarea celor morţi erau evenimente separate unul de altul, urmând înmod succesiv; de asemenea Mihail nu s-a sculat încă și acel timp destrâmtorare cum n-a fost niciodată, nu a început încă. Naţiunile se înfurieacum, dar când Marele nostru preot va termina lucrarea Sa în Sanctuar,

(- 35 - 36 -)

Sigilarea

Page 18: Experiente Si Viziuni

18 Experienţe şi viziuni - E.G. White

atunci El Se va scula, va îmbrăca veșmintele de răzbunare și atunci vor fivărsate cele șapte plăgi.

Eu am văzut că cei patru îngeri ţineau cele patru vânturi până ce Isus vatermina lucrarea Sa în Sanctuar și atunci vor fi vărsate cele șapte plăgi dinurmă. Aceste plăgi fac pe cei nelegiuiţi să se înfurie contra celor drepţi,căci ei gândesc că noi am adus asupra lor aceste pedepse ale lui Dumnezeu,și că dacă vor reuși să ne stârpească pe noi de pe pământ, atunci acesteplăgi vor înceta. În acest scop s-a dat un decret pentru nimicirea sfinţilor,care din această cauză strigau zi și noapte la Dumnezeu pentru salvare.Acesta era timpul strâmtorării lui Iacob. Toţi sfinţii strigau în spaimasufletului lor și au fost slavaţi la glasul lui Dumnezeu. Cei 144.000 aubiruit, iar feţele lor au fost luminate de strălucirea lui Dumnezeu. Apoi mis-a arătat o ceată care plângea în mare durere. Pe hainele fiecăruia stăteascris cu litere mari: “Ai fost cântărit și găsit prea ușor.” Eu am întrebat cinesunt aceștia și îngerul mi-a spus: “Aceștia sunt acei care au păzit odatăSabatul, iar mai târziu l-au lepădat.” Eu i-am auzit strigând cu voce tare:“Noi am crezut în venirea Ta și am predicat-o cu mare zel.” Dar pe cândrosteau aceste cuvinte privirea lor a căzut asupra hainelor lor și când auvăzut inscripţia toţi au plâns cu amar. Eu am văzut că aceștia au băut dinapa cea curată, iar restul au murdărit-o cu picioarele - ei au călcat Sabatulîn picioare - și de aceea au fost cântăriţi și găsiţi prea ușori.

Îngerul meu însoţitor m-a condus înapoi la cetate, unde am văzut patruîngeri care zburau spre poarta cetăţii. Tocmai când aceștia prezentauîngerului de la poarta cetăţii cărţile lor de aur pentru liberă circulaţie, amvăzut un alt înger care zbura din direcţia celei mai mari străluciri și strigacu voce tare către ceilalţi îngeri, mișcând ceva în mâna sa, în sus și-n jos.Eu am rugat pe îngerul meu conducător pentru o explicaţie a celor văzute.El mi-a spus că eu nu voi mai putea vedea nimic acum, dar îmi va arăta încurând însemnătatea acestor lucruri.

În Sabat după amiază unul dintre noi era bolnav și ne-a rugat ca săfacem rugăciuni pentru restabilirea sănătăţii lui. Noi ne-am unit cu toţii înrugăciune către Doctorul căruia nici un caz nu i-a scăpat nevindecat și pecând puterea vindecătoare se cobora și bolnavul era vindecat, SpiritulSfânt a venit asupra mea și eu am fost luată în viziune.

Eu am văzut patru îngeri care aveau de săvârșit o lucrare pe pămînt șierau în perspectivă a o împlini. Isus era îmbrăcat în veșminte preoţești. Ela privit compătimitor asupra celor rămași, apoi a ridicat mâinile Sale și astrigat cu glas de adâncă compătimire: “Sângele Meu, Tată, sângele Meu,sângele Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut cum o lumină strălucitoare avenit de la Dumnezeu, - care stătea pe tronul Său mare și alb - și s-a revărsat

(- 37 - 38 -)

Page 19: Experiente Si Viziuni

19

asupra lui Isus. După aceasta am văzut un înger cu o însărcinare de la Isuszburând repede către cei patru îngeri care aveau de săvârșit o lucrare pepământ; el mișca ceva în mâna sa în sus și în jos și striga cu glas tare:“Staţi! Staţi! Staţi! Staţi! până ce servii lui Dumnezeu vor fi sigilaţi pefrunţile lor.”

Eu am întrebat pe îngerul meu conducător despre însemnătatea celorauzite și ce vor cei patru îngeri să facă. El mi-a spus că Dumnezeu reţineîncă puterile și a dat instrucţiuni îngerilor asupra lucrurilor de pe pământ;că cei patru îngeri au putere de la Dumnezeu să reţină cele patru vânturi alepământului și că ei erau gata să le dea drumul, dar când mâinile lor slăbeauși cele patru vânturi erau gata să bată, ochiul cel plin de compătimie al luiIsus a privit asupra rămășiţei care nu era sigilată și a ridicat mâinile Salecătre Tatăl, rugându-L și zicând că El Și-a vărsat sângele Său și pentru ei.Atunci un alt înger a fost însărcinat să zboare repede către cei patru îngeriși să le poruncească să stea până ce servii lui Dumnezeu vor fi sigilaţi cusigiliul viului Dumnezeu pe frunţile lor.

IUBIREA LUI DUMNEZEU PENTRU POPORUL SĂU

Eu am văzut cât de mare este iubirea plină de milă pe care o areDumnezeu pentru poporul Său. Am văzut pe îngeri cu aripile întinsedeasupra sfinţilor. Fiecare sfânt avea un înger însoţitor. Când sfinţii plângeauîn descurajare, sau când se găseau în primejdie, îngerii care îi păzeaucontinuu zburau repede la cer, pentru a duce acolo vestea. Atunci îngeriicare se găseau în cetate încetau de a mai cânta. Apoi Isus însărcina pe unalt înger ca să coboare pentru a-i încuraja, pentru a veghea asupra lor și aîncerca să-i păzească ca să nu se abată de la calea cea îngustă. Dar dacă einu luau în seamă grija supraveghetoare a acestor îngeri și nu se lăsau a ficonduși de ei, ci persistau a merge în rătăcire, îngerii din cetate plângeau.Ei aduceau apoi la cer trista veste și toţi îngerii din cetate plângeau și ziceaucu voce tare: Amin! Dar când sfinţii îndreptau privirea lor asupra răsplătiriice-i așteaptă și preamăreau pe Dumnezeu prin lauda lor, îngerii duceau încetate vestea îmbucurătoare, iar îngerii din cetate atingeau harfele lor șicântau cu voce tare: Aleluia! și bolta cerului răsuna iarăși de plăcuta lorcântare.

În cetatea sfântă domnește o desăvârșită ordine și armonie. Toţi îngeriicare sunt însărcinaţi a vizita pământul au fiecare câte o carte de aur pe careo arată îngerului de la poarta cetăţii la intrare și la ieșire. Cerul este un locfoarte bun. O, cât aș dori să fiu acolo și să privesc pe iubitul meu Isus careȘi-a dat viaţa pentru mine, spre a mă schimba potrivit chipului Său măreţ.

(- 38 - 39 -)

Iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Său

Page 20: Experiente Si Viziuni

20 Experienţe şi viziuni - E.G. White

O, de aș avea cuvinte pentru a exprima destul slava lumii viitoare! Sufletulmeu însetează după râurile de viaţă care împodobesc în mod plăcut cetateaDumnezeului nostru.

Domnul mi-a dat de asemenea o viziune despre alte lumi. Mi s-au dataripi și un înger m-a condus către un loc măreţ, foarte strălucitor în afaracetăţii. Iarba era de un verde viu, iar păsările cântau cântări plăcute.Locuitorii acestui loc erau de mărimi diferite, ei erau frumoși, maestuoși șifoarte plăcuţi. Erau foarte asemănători la chip cu Isus, iar feţele lor străluceaude sfântă bucurie, potrivit privilegiilor și fericirii acestui loc. Eu am întrebatpe unul dintre ei pentru ce locuitorii acestui loc sunt cu mult mai plăcuţidecât locuitorii pământului. Răspunsul a fost următorul: “Noi am trăit îndesăvârșită ascultare de poruncile lui Dumnezeu și nu am căzut prinneascultare, ca cei de pe pământ.” Apoi am văzut doi pomi, unul dintreaceștia era asemenea pomului de viaţă din cetate. Fructele acestor pomierau foarte minunate la privire, dar din unul dintre aceștia ei nu puteaumânca. Putere aveau să mănânce din amândoi, dar dintr-unul le era interzissă mănânce. Atunci îngerul conducător mi-a spus: “Nimeni în locul acestan-a îndrăznit să mănânce din pomul oprit; dar dacă ar mânca ar cădea.”Apoi am fost dusă într-o lume care avea împrejurul ei șapte luni. Acolo amvăzut pe bătrânul Enoh care a fost răpit la cer. În braţul său cel drept, elţinea o ramură măreaţă de palmier și pe fiecare frunzuliţă era scris“biruinţă”. Pe capul său sta o cunună albă de o frumuseţe orbitoare. Cununaavea și frunze și în mijlocul fiecărei frunze sta scris: “Curăţie”, împrejurulfrunzelor erau pietre scumpe de diferite culori, care luminau mai strălucitordecât stelele și aruncau o reflexie de lumină asupra inscripţiei și oînfrumuseţau. În partea din spate a capului său avea o fundă care împreunacele două capete ale cununei și pe fundă era scris: “Sfinţire”. Deasupracununii se afla o coroană măreaţă care lumina mai strălucitor decât soarele.Eu l-am întrebat dacă nu cumva acesta este locul în care a fost adus de pepământ. El mi-a spus: “Nu, ci cetatea este patria mea, eu sunt venit numaiîn vizită în acest loc.” El se comporta în acest loc ca și când ar fi fost la elacasă. Eu am rugat pe îngerul meu conducător să mă lase să rămân în acestloc. Eu nu puteam suporta gândul reîntoarcerii în această lume întunecoasă.Atunci îngerul mi-a spus: “Tu trebuie să mergi înapoi, dar dacă vei ficredincioasă vei avea privilegiul împreună cu cei 144.000 să vizitezi toateaceste lumi și să vezi lucrările lui Dumnezeu.

(- 40 -)

Page 21: Experiente Si Viziuni

21

CLĂTINAREA PUTERILOR CERULUI

La 16 Decembrie 1848 Domnul mi-a dat o viziune despre clătinareaputerilor cerului. Eu am văzut că Domnul, la darea semnelor, după cumle găsim în Matei, Marcu și Luca, când zice “cer” vrea să spună cer, șicând zice “pământ” vrea să zică pământ. Puterile cerului sunt soarele,luna și stelele. Ele stăpânesc în ceruri. Puterile pământului sunt cele carestăpânesc pe pământ. Puterile cerului vor fi clătinate la glasul luiDumnezeu. Atunci soarele, luna și stelele, vor fi mișcate din locurile lor.Ele nu vor pieri, dar vor fi zguduite prin vocea lui Dumnezeu.

Nori grei și întunecoși se urcau și se îngrămădeau lovindu-se cu furieunii de alţii. Atmosfera se despărţea și se înfășura ca o carte pe care o facisul și noi am putut privi prin acest spaţiu deschis către Orion, de undevenea vocea lui Dumnezeu. Prin acest spaţiu deschis va veni și cetatea ceasfântă pe pământ. Eu am văzut că puterile pământului vor fi zguduite și căevenimentele urmează succesiv. Război și strigăte de război, sabie, foameteși ciumă vor zgudui mai întâi puterile pământului; apoi glasul lui Dumnezeuva zgudui soarele, luna, stelele și acest pământ de asemenea. Eu am văzutcă zguduirea puterilor Europei nu este după cum învaţă unii clătinareaputerilor cerului, ci este zguduirea naţiunilor înfuriate.

O UŞĂ DESCHISĂ ŞI UNA ÎNCHISĂ

În Sabatul din 24 martie 1849 am avut o adunare frumoasă șiinteresantă cu fraţii din Topsham, Maine. Spiritul Sfânt s-a revărsat asupranoastră și eu am fost luată în viziune la cetatea viului Dumnezeu. Atuncimi s-a arătat că poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus cu privire laușa închisă nu pot fi despărţite și că timpul pentru ca poruncile luiDumnezeu să strălucească în deplina lor valoare și ca poporul luiDumnezeu să fie încercat cu adevărul despre Sabat, era timpul când afost deschisă ușa Sfintei Sfintelor din Sanctuarul ceresc, unde se găseachivotul în care se aflau cele zece porunci. Această ușă nu a fost deschisăpână când nu a fost terminată mijlocirea lui Isus, în Sfânta Sanctuarului,în anul 1844. Atunci Isus s-a ridicat și a închis ușa Sfintei și a deschisușa Sfintei Sfintelor și a intrat prin a doua catapeteasmă unde El stăacum lângă chivot, unde este îndreptată acum toată credinţa lui Israel.

Eu am văzut că Isus a închis ușa în Sfânta și că nimeni nu o va puteadeschide, și că tot El a deschis ușa din Sfânta Sfintelor și nimeni nu o vaputea închide (Apoc.3:7-8). De când Isus a deschis ușa în Sfânta Sfintelorcare conţine chivotul legii, de atunci poruncile lui Dumnezeu au fost

(- 41 - 42 -)

Clătinarea puterilor cerului

Page 22: Experiente Si Viziuni

22 Experienţe şi viziuni - E.G. White

descoperite poporului lui Dumnezeu și problema Sabatului a fost pusăca piatră de încercare.

Eu am văzut că cercarea cu Sabatul nu putea să aibă loc înainte camijlocirea lui Isus în Sfânta să fie terminată și până ce El nu avea să treacămai întâi prin a doua catapeteasmă. De aceea creștinii care au murit înaintede a fi deschisă ușa din Sfânta Sfintelor când strigătul de la miezul nopţiis-a încheiat în luna a șaptea a anului 1844 și care n-au păzit adevăratulSabat, se repauzează totuși în nădejde, pentru că ei nu au avut lumina șicercarea Sabatului, pe care o avem noi de când a fost deschisă ușa. Eu amvăzut că Satana caută să ispitească pe unii din poporul lui Dumnezeutocmai cu acest punct. Faptul că mulţi creștini cu o purtare bună, au muritîn credinţă fără să fi ţinut adevăratul Sabat îi făcea să se îndoiască căacesta ar putea fi o piatră de cercare pentru noi.

Vrăjmașii adevărului prezent au încercat să deschidă ușa în Sfânta pecare Isus a închis-o și să închidă ușa în Sfânta Sfintelor pe care El adeschis-o în anul 1844, unde este chivotul legii în care sunt păstrate celedouă table de piatră, pe care sunt scrise cele zece porunci de către degetullui Dumnezeu.

Satana încearcă prin orice fel de vicleșug, în acest timp al sigilării săabată pe poporul lui Dumnezeu de la adevărul prezent și să-l ducă în rătăcire.Eu am văzut un acoperământ pe care Dumnezeu l-a întins asupra poporuluiSău, pentru a-l păzi în timp de strâmtorare; și orice suflet care s-a hotărâtde partea adevărului și are inima curată va fi acoperit cu acoperământulCelui Atotputernic.

Satana știe aceasta și e cu mare putere la lucru pentru a aduce cât sepoate de mulţi în nesiguranţă și nestatornicie faţă de adevăr. Eu am văzutcă ciocăniturile misterioase ale mesei (la ședinţele spiritiste) în New Yorkși în alte locuri, nu sunt decât puterea satanică și că asemenea lucruri vordeveni tot mai populare. Ele sunt ascunse într-un veșmânt religios, pentrua legăna pe cei induși în rătăcire și a le da mai multă siguranţă atrăgînddacă este cu putinţă atenţia poporului lui Dumnezeu asupra acestor lucruriși pentru a-l face să pună la îndoială învăţătura și puterea Spiritului Sfânt.

Eu am văzut că Satana lucrează printr-o mulţime de unelte și în chipuridiferite. El lucrează prin predicatorii care au lepădat adevărul și care prinamăgiri puternice au fost provocaţi să creadă o minciună, care îi vacondamna. Pe când ei predicau sau se rugau, unii dintre ei cădeau înnesimţire, dar nu prin puterea Spiritului Sfânt, ci prin puterea lui Satana pecare el o exercita asupra acestor unelte ale lui, și prin ei și asupra poporului.În timpul predicii, rugăciunii sau conversaţiei unii dintre așa numiţiiadventiști care respinseseră adevărul prezent întrebuinţau hipnotismul pentru

(- 42 - 43 -)

Page 23: Experiente Si Viziuni

23

a câștiga adepţi și poporul se bucura de această influenţă crezând că acestaeste Spiritul Sfânt. Unii dintre aceștia, care întrebuinţau această putere erauatât de mult cuprinși de întunericul și amăgirea lui Satana, că ei credeau căaceasta este puterea lui Dumnezeu pe care El le-a dat-o spre a se folosi deea. Aceștia toţi socoteau pe Dumnezeu ca pe unul dintre ei înșiși, și preţuiauputerea Lui ca pe un lucru de nimic.

Unii dintre aceste unelte ale lui Satana au afectat corpurile multoradintre sfinţii care nu se lăsau a fi abătuţi de la calea adevărului prin influenţesatanice. O, de ar putea vedea toţi ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit mie,spre a cunoaște și mai bine meșteșugurile lui Satana și a fi cu mai multăprevedere. Eu am văzut că tocmai în acest timp al sigilării, Satana își depunetoată silinţa să abată de la adevăr pe poporul lui Dumnezeu, să-l amăgeascăși să-l descurajeze. Eu am văzut pe unii care nu erau statornici în adevărulprezent, cum le tremurau genunchii și cum le alunecau picioarele, pentrucă nu erau destul de întemeiaţi în adevăr și de aceea acoperământul celuiAtotputernic nu putea fi întins asupra lor.

Satana caută pe toate căile să-i ţină în această stare până când va trecesigilarea și până când acoperământul lui Dumnezeu va fi întins asuprapoporului lui Dumnezeu și când ei, lipsiţi de orice scut, vor fi lăsaţi pradămâniei lui Dumnezeu în cele șapte plăgi din urmă. Dumnezeu a început săîntindă acoperământul asupra poporului Său, și curând va fi întins peste toţiacei care doresc să aibă un scut în ziua măcelului. Dumnezeu lucrează cuputere pentru poporul Său și lui Satana îi este îngăduit să lucreze deasemenea.

Eu am văzut că semnele miraculoase și reformaţiunile false vor luaproporţii și se vor întinde. Reformaţiunile ce mi-au fost arătate nu eraureformaţiuni pentru o întoarcere de la rătăcire la adevăr. Îngerul meuconducător mi-a poruncit să observ dacă aceștia simt asupra lor sarcina dea salva pe păcătoși ca mai înainte. Eu am căutat să văd, dar nu am pututzări nimic, căci timpul pentru salvarea lor trecuse.*)

Scriitoarea acestor rânduri nu a înţeles prin aceasta că timpul pentru mântuirea tuturorpăcătoșilor era trecut. Chiar în timpul când aceste rânduri erau scrise ea însăși lucra pentrumântuirea păcătoșilor, așa cum a făcut mereu și după aceea.

Sensul acestor rânduri, este dat în următoarele paragrafe publicate pentru prima dată în1854 și pentru a doua oară în 1888:

“‘Reformaţiunile false’ la care se face referire aici se vor vădi și mai pe deplin. Viziunease referă în particular la acei care au auzit și au respins lumina doctrinei advente. Ei suntlăsaţi pradă unor puternice amăgiri. Unii ca aceștia nu vor mai avea ‘pe inimă lucrareasalvării păcătoșilor.’ Respingând solia adventă și fiind cuprinși de amăgirile lui Satana ‘timpulpentru mântuirea lor a trecut.’ Totuși aceasta nu se referă la acei care n-au auzit și n-aurespins învăţătura celei de a doua veniri.”

“Este un lucru înfricoșător de a trata cu ușurinţă adevărul care a convins priceperea

(- 44 - 45 -)

O uşă deschisă şi una închisă

Page 24: Experiente Si Viziuni

24 Experienţe şi viziuni - E.G. White

CERCAREA CREDINŢEI NOASTRE

În acest timp de strâmtorare e nevoie a ne încuraja și întări unii pe alţii.Ispitele lui Satana sunt în acest timp mai mari ca oricând, căci el știe că maiare puţin timp și că în curând orice caz va fi hotărât fie spre viaţă, fie spremoarte. Acest timp preţios nu trebuie pierdut deloc în descurajare și a nelăsa biruiţi de ispite, ci trebuie să rezistăm tuturor strâmtorărilor,încrezându-ne în Dumnezeul cel puternic al lui Iacob. Domnul mi-a arătatcă harul Său va fi îndestulător pentru toate cercările noastre și deși acesteavor fi mai mari ca oricând înainte, dacă vom pune încrederea noastră înDumnezeu, vom birui orice ispită prin harul Său.

Dacă vom învinge greutăţile noastre și orice ispită a lui Satana, atuncivom suporta cercarea credinţei noastre care este mai preţioasă decât aurulși vom deveni mai tari și mai bine pregătiţi pentru încercarea următoare.Dacă ne vom descuraja și vom ceda ispitelor lui Satana, atunci vom fi dince în ce mai slăbiţi neprimind nici o răsplată pentru cercările noastre șinici nu vom fi destul de pregătiţi pentru a suporta pe cele viitoare. În felulacesta vom fi siliţi a face numai voia lui. Noi trebuie să ne încingem cutoată armătura lui Dumnezeu și să fim în orice moment gata pentru a luptacontra puterilor întunericului. Când ispitirile și cercările vin asupra noastră,atunci să mergem la Dumnezeu și să ne luptăm cu El în rugăciune. El nu neva lăsa să plecăm cu mâna goală de la El, ci ne va da har și putere spre asfărâma puterea vrăjmașului. O, dacă toţi ar putea vedea aceste lucruri înadevărata lor lumină și să suporte greutăţile ca buni ostași ai lui Isus. AtunciIsrael va prospera puternic în Domnul și în tăria puterii Lui.

Dumnezeu mi-a arătat că El a dat poporului Său o băutură amară pentrua-i curăţi și lămuri. E într-adevăr o băutură amară, dar ei o pot face și maiamară prin murmur, plângeri și nemulţumiri. Dar acei care o iau în felulacesta (adică prin murmur și nemulţumiri) vor trebui să primească o a

noastră și a atins inimile noastre. Noi nu putem respinge fără a fi pedepsiţi avertismentele pecare Dumnezeu ni le trimite din mila Sa. În zilele lui Noe a fost trimisă o solie din cer cătrelume și mântuirea oamenilor depindea de modul în care ei tratau acea solie. Pentru că ei aurespins avertizarea, spiritul lui Dumnezeu a fost retras de la omenirea păcătoasă și ei aupierit în apele potopului. În timpul lui Avraam harul a încetat să mai mijlocească pentrulocuitorii vinovaţi ai Sodomei și toţi în afară de Lot, de soţia sa și cele două fete ale sale aufost nimiciţi prin focul care a căzut din cer. Tot astfel a fost și în zilele lui Hristos. Fiul luiDumnezeu declara iudeilor necredincioși din acea generaţie: ‘Vi se lasă casa pustie.’ Privindmai departe, în zilele din urmă, aceeași putere infinită declară cu privire la cei care ‘n-auprimit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi’: ‘Din această pricină Dumnezeu le trimite olucrare de rătăcire ca să creadă o minciună; pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci augăsit plăcere în nelegiuire să fie osândiţi.’ Pentru că ei resping învăţăturile Cuvântului Său,Dumnezeu le retrage Spiritul Său și-i lasă pradă amăgirilor pe care ei le iubesc.”

(- 46 - 47 -)

Page 25: Experiente Si Viziuni

25

doua băutură, căci prima nu și-a făcut efectul dorit asupra inimii. Și dacănici o a doua nu reușește vor trebui să primească pe a treia și pe a patra,până când își va săvârși lucrarea intenţionată, sau dacă nu, ei vor fi lăsaţimânjiţi și cu inima necurăţită. Eu am văzut că această băutură amară poatefi îndulcită prin răbdare, statornicie și rugăciuni și că ea va avea efectuldorit asupra inimilor acelora care o primesc astfel și în felul acestaDumnezeu va fi onorat și preamărit. Nu e puţin lucru a fi un creștinrecunoscut și aprobat de Dumnezeu. Domnul mi-a arătat pe unii caremărturisesc adevărul prezent, dar a căror viaţă nu corespunde cumărturisirea lor. Standardul evlaviei lor este prea coborât și ei sunt multprea departe de sfinţirea biblică. Unii se lasă a fi trași în conversaţiinefolositoare și necuviincioase, iar alţii caută a se înălţa pe sine. Noi nuputem să ne plăcem nouă înșine, să trăim și să umblăm potrivit lumii, săavem plăcerile ei, să ne bucurăm de tovărășia celor care sunt din lume șiapoi să ne așteptăm să domnim cu Hristos în slavă.

Noi trebuie să fim aici pe pământ părtași suferinţelor lui Hristos, dacăvrem să fim după aceea părtași strălucirii Sale. Atunci când căutăm numaiinteresele noastre proprii, și să ne plăcem nouă înșine, în loc de a plăcea luiDumnezeu și de a contribui la progresul măreţei Sale cauze pentru care asuferit, atunci noi dezonorăm prin aceasta pe Dumnezeu și sfânta Sa lucrarepe care pretindem a o iubi. Numai foarte puţin timp mai avem în care putemîncă lucra pentru Dumnezeu. Nimic nu trebuie să fie prea scump de a jertfipentru mântuirea turmei risipite și sfâșiate a lui Isus. Acei care fac acum unlegământ cu Dumnezeu prin jertfă vor fi adunaţi în curând acasă pentru aprimi o bogată răsplată și a lua în stăpânire împărăţia cea nouă pentruveșnicie.

De aceea să căutăm a trăi în totul pentru Domnul și printr-o viaţăbine ordonată și printr-o umblare evlavioasă să arătăm că am fost împreunăcu Isus și că suntem adevăraţi urmași amabili și umiliţi ai Săi. Să lucrămcât este încă ziuă, căci va veni noaptea întunecoasă a strâmtorărilor și agroazei și atunci va fi prea târziu spre a mai lucra pentru Dumnezeu. Isuseste în sfântul Său Templu și primește acum jertfele, rugăciunile șimărturisirile greșelilor și păcatelor noastre. El va ierta și va șterge toatefărădelegile lui Israel mai înainte de a părăsi Sanctuarul. După ce Isus vapărăsi Sanctuarul, acei care sunt sfinţi și drepţi vor rămâne sfinţi și drepţi,căci toate păcatele lor sunt atunci șterse și ei sunt sigilaţi cu sigiliul viuluiDumnezeu. Dar cei nedrepţi și necuraţi vor rămâne nedrepţi și necuraţi,căci de la acest timp nu va mai fi nici un preot în Sanctuar, spre a primijertfele, mărturisirile și rugăciunile lor și a le aduce în faţa tronului luiDumnezeu. De aceea tot ce se poate săvârși pentru salvarea sufletelor de

(- 48 - 49 -)

Cercarea credinţei noastre

Page 26: Experiente Si Viziuni

26 Experienţe şi viziuni - E.G. White

mânia viitoare, trebuie făcut înainte ca Isus să părăsească Sfânta Sfintelordin ceruri.

CĂTRE MICA TURMĂ

Iubiţi fraţi! La 26 ianuarie 1850, Domnul mi-a dat o viziune pe carevreau s-o istorisesc. Eu am văzut că unii din poporul lui Dumnezeu suntnechibzuiţi și leneși și nu veghează decât pe jumătate; ei nu recunosc timpulîn care trăim astăzi când bărbatul cel cu “mătura” a venit și că ei sunt înprimejdie de a fi măturaţi. Eu am rugat pe Isus pentru salvarea lor să maiîngăduie puţin timp și să-i facă să-și dea seama de starea lor primejdioasăspre a se pregăti mai înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu. Îngerul azis: “Nimicirea va veni asemenea unei furtuni puternice. Eu am rugat peînger să se îndure și să salveze pe cei ce au iubit această lume care au ţinutprea mult la averile lor și n-au vrut să renunţe la ele și să le jertfeascăpentru a grăbi solii în urma lor să hrănească oile flămânde, care mureaudin lipsă de hrană spirituală.

Când am văzut cum sărmanele suflete mureau fără să fi auzit adevărulprezent și mulţi care pretind a crede adevărul prezent le lăsau să moarăprin aceea că reţineau mijloacele necesare pentru săvârșirea lucrării luiDumnezeu; această imagine era prea dureroasă pentru mine și am rugat peînger să o îndepărteze de la mine. Eu am văzut că atunci când lucrarea luiDumnezeu avea nevoie de mijloacele lor, ei plecau asemenea tânărului dinMatei 19:16-22, foarte întristaţi. Curând va veni pedeapsa care nu poate fioprită și va mătura averile lor și atunci va fi prea târziu pentru a mai jertfibunuri pământești pentru adunarea unei comori în ceruri.

Apoi am văzut pe gloriosul Salvator măreţ și maiestuos cum a părăsitbogăţiile măririi și a venit în această lume întunecoasă pentru a-Și da viaţaSa preţioasă și a muri, Cel Drept pentru cei nedrepţi. El a purtat cele maioribile batjocuri și dispreţ, a purtat cununa de spini și picături mari desânge și sudoare au curs în grădina Ghetsimani atunci când povara păcatelorîntregii lumi zăcea asupra Lui. Îngerul a întrebat: “Pentru cine”? Ah! Euam văzut că din cauza noastră. El a suferit toate acestea pentru păcatelenoastre, pentru ca prin preţiosul Său sânge să ne răscumpere pentruDumnezeu.

Apoi mi-au fost înfăţișaţi înaintea ochilor acei care nu sunt gata săjertfească bunurile acestei lumi pentru salvarea sufletelor, spre a le trimiteadevărul, cât timp Isus mai stă în faţa Tatălui spre a prezenta sângele,suferinţele și moartea Sa și pe când solii lui Dumnezeu așteaptă, fiind gataa merge și a le duce adevărul salvator, spre a fi sigilaţi cu sigiliul viului

(- 49 - 50 -)

Page 27: Experiente Si Viziuni

27

Dumnezeu. Multora dintre aceștia care se pretind a crede adevărul prezentle vine foarte greu de a da solilor lui Dumnezeu ceva din banii pe care Elli i-a împrumutat pentru a-i administra.

Iarăși mi s-a înfăţișat Isus, suferinţele și iubirea Sa cea mare care L-audeterminat să-Și dea viaţa pentru oameni; de asemenea mi s-a înfăţișatiarăși viaţa acelora care pretind a fi urmași ai Săi, care au bunurile acesteilumi, dar cărora le vine foarte greu a ajuta lucrării de salvare a sufletelor.Îngerul întreabă: “Pot intra unii ca aceștia în împărăţia cerului?” Un altînger a răspuns: “Nicidecum, niciodată! Acei care n-au simţit nici un interespentru lucrarea lui Dumnezeu pe pământ nu vor putea niciodată cânta înceruri acea cântare a iubirii salvatoare.” Eu am văzut că lucrarea grabnicăpe care o face Dumnezeu pe pământ va fi în curând scurtată în dreptate șică solii vor trebui să meargă repede pe toate căile spre a aduna turma cearisipită. Un înger a întrebat: “Sunt toţi aceștia soli?” Un altul a răspuns:“Nu, solii lui Dumnezeu au o solie.”

Eu am văzut că prin unii din acești lucrători care n-au primit de laDumnezeu nici o solie, lucrarea lui Dumnezeu a fost împiedicată șidezonorată. Unii ca aceștia vor trebui să dea socoteală lui Dumnezeu defiecare ban cheltuit pentru asemenea călătorii unde nu era datoria lor de amerge, pe când acești bani ar fi putut fi întrebuinţaţi pentru a ajuta lucrarealui Dumnezeu; și din lipsa hranei spirituale care ar fi putut fi dată prin soliialeși și chemaţi de Dumnezeu, dacă aceștia ar fi avut mijloacele necesare,sufletele au flămânzit și au murit. Eu am văzut că acei care au putere delucru cu mâinile lor și să ajute la susţinerea cauzei lui Dumnezeu vor fi totatât de răspunzători pentru puterea lor ca și ceilalţi pentru averile lor.

Cernerea cea mare a început deja și toţi acei care nu sunt voioși de a luao poziţie hotărâtă pentru adevăr și de a jertfi pentru Dumnezeu și lucrareaSa vor fi cernuţi. Îngerul a zis: “Tu crezi că va fi cineva constrâns să aducăjertfă? Cu nici un chip nu; jertfa trebuie să fie de bună voie. Eu am strigatcătre Dumnezeu să cruţe pe poporul Său, dintre care mulţi erau slabi șiaproape de moarte. Apoi am văzut cum judecăţile celui Atotputernic auvenit repede și eu am rugat pe înger să vorbească el însuși poporului. Elmi-a zis: “Toate tunetele și fulgerele de pe Sinai nu vor putea mișca pe aceicare nu se lasă a fi mișcaţi de adevărurile lămurite ale cuvântului luiDumnezeu, cum nici o solie a unui înger nu va putea să-i trezească dinsomnul lor”.

După aceea am văzut frumuseţea și chipul cel plăcut al lui Isus. HainaSa era mai luminoasă decât albul cel mai curat. Nici o limbă nu poatedescrie mărirea și graţiozitatea Sa. Toţi care au păzit poruncile lui Dumnezeuvor intra pe porţi în cetate și vor avea dreptul de a mânca din pomul vieţii

(- 50 - 51 -)

Către mica turmă

Page 28: Experiente Si Viziuni

28 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și a fi întotdeauna în prezenţa lui Isus a cărui faţă luminează mai strălucitordecât lumina miezului zilei.

Apoi mi s-a atras atenţia asupra lui Adam și Eva în Paradis. Ei au mâncatdin pomul interzis și au fost izgoniţi afară din grădină. Apoi a fost pusă osabie de foc împrejurul pomului de viaţă, pentru ca nu cumva ei să mănâncemai departe din pomul vieţii și să devină păcătoși nemuritori, căci pomulvieţii transmite nemurire celor care gustă dintr-însul. Am auzit un îngerîntrebând: “Cine din familia lui Adam a trecut prin sabia de foc și a mâncatdin pomul vieţii? Am auzit un alt înger răspunzând: “Nici unul din familialui Adam nu a intrat prin sabia cea de foc și să fi mâncat din pomul vieţii deaceea nu poate exista nici un păcătos nemuritor. Sufletul care păcătuieșteva primi moartea cea veșnică, o moarte care durează pe vecie, în care numai există nici o speranţă de înviere. Atunci mânia lui Dumnezeu va fiîmpăcată.

“Sfinţii vor locui în cetatea sfântă și vor domni timp de o mie de ani caregi și preoţi; apoi Isus se va coborî împreună cu sfinţii pe MunteleMăslinilor, acesta se va despica în două și va da naștere unui șes mare pecare se va așeza Paradisul lui Dumnezeu. Restul pământului nu va fi curăţitpână când la sfârșitul celor o mie de ani, cei nelegiuiţi vor învia și se voraduna împrejurul cetăţii. Picioarele nelegiuiţilor nu vor pângări niciodatăpământul înoit. Atunci va cădea foc din cer și-i va mistui și nu le va mairămâne nici rădăcină, nici ramură. Satana e rădăcina și fiii săi sunt ramurile.Același foc care va mistui pe nelegiuiţi, va curăţi de asemenea și pământul.

CELE DIN URMĂ PLĂGI ŞI JUDECATA

La conferinţa generală care a avut loc la Sutton, Vermont în septembrie1850 mi-a fost arătat în viziune că acele șapte plăgi din urmă vor fi vărsate(pe pământ) după ce Isus va părăsi Sanctuarul. Îngerul a zis: “Prin mânialui Dumnezeu și a Mielușelului va veni asupra nelegiuiţilor nimicirea saumoartea. Prin vocea lui Dumnezeu sfinţii vor deveni puternici șiînfricoșători, întocmai ca o oaste sub stindard, dar judecata nu o vorexecuta atunci. Judecata va fi executată la sfârșitul celor o mie de ani.”

După ce sfinţii vor fi îmbrăcaţi în nemurire și vor fi luaţi împreună cuIsus, după ce ei își vor primi harfele, veșmintele și coroanele lor și vor fiintrat în cetate, atunci ei vor sta cu Isus la judecată. Cărţile sunt deschise -cartea vieţii și cartea morţii. Cartea vieţii conţine faptele bune ale sfinţilor,iar cartea morţii conţine faptele cele rele ale nelegiuiţilor. Aceste cărţi vorfi comparate cu cartea legii, Biblia, și în armonie cu aceasta oamenii vor fijudecaţi. Sfinţii, în conglăsuire cu Isus rostesc sentinţa de moarte asupra

(- 52- 53 -)

Page 29: Experiente Si Viziuni

29

lor. “Iată”, a zis îngerul, “sfinţii stau cu Isus la judecată și condamnă penelegiuiţi după faptele lor și pedeapsa pe care o vor primi la executareajudecăţii, e trecută sub numele fiecăruia.” Eu am văzut că aceasta e lucrareasfinţilor cu Isus, în timpul celor o mie de ani în Cetatea Sfântă înainte depogorârea lor pe pământ. La sfârșitul celor o mie de ani, Isus părăseșteSfânta Cetate împreună cu îngerii și cu toţi sfinţii Săi și în timp ce Elcoboară pe pământ împreună cu ei, nelegiuiţii morţi sunt înviaţi, și chiar șiacei care L-au străpuns Îl vor vedea în slava Sa și pe îngeri și pe sfinţiîmpreună cu El și se vor jeli din pricina Lui. Ei vor vedea semnele cuielorîn mîinile și picioarele Sale și rana cea din coasta Sa. Semnele cuielor și asuliţei vor fi podoaba măririi Sale. La sfârșitul celor o mie de ani, Isus vasta pe Muntele Măslinilor, care se va despica și va face loc unui șes mare.Cei care fug în acest timp, sunt nelegiuiţii de curând înviaţi. Pe acest șesmare se lasă Cetatea cea Sfântă. Satana va umple în acel timp pe nelegiuiţicu spiritul său; el îi va induce în eroare făcându-i să creadă că oastea dincetate este mică pe când oastea lui este mare, că ei vor putea să învingă pesfinţi și să cucerească cetatea.

Pe când Satana își rânduia oastea sa de luptă, sfinţii se aflau în cetate șicontemplau frumuseţea și strălucirea paradisului lui Dumnezeu. Isus eraîn fruntea lor și-i conducea. Deodată Domnul ne-a părăsit, dar curând dupăaceea am auzit vocea Lui plăcută care ne-a zis: “Veniţi, binecuvântaţii TatăluiMeu să moșteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii.” Noine-am adunat împrejurul lui Isus și tocmai când El încuia porţile cetăţii afost rostită sentinţa de condamnare a nelegiuiţilor. Porţile au fost închise.Atunci sfinţii servindu-se de aripile lor au zburat pe zidurile cetăţii. Isusera de asemenea cu ei; coroana Sa era la privire plină de măreţie și strălucireși era formată din șapte cununi. Coroanele sfinţilor erau din aur curat,împodobite cu stele. Feţele lor străluceau de măreţie, căci ei erau asemeneachipului lui Isus. Când ei s-au ridicat și au mers cu toţii împreună pe zidurilecetăţii eu am fost uimită cu totul de această priveliște.

Nelegiuiţii au văzut atunci cele ce ei au pierdut și foc a căzut din cer dela Dumnezeu și i-a mistuit. Aceasta constituia executarea sentinţei.Nelegiuiţii au primit atunci ceea ce sfinţii în de acord cu Isus hotărâserăpentru fiecare în timpul celor o mie de ani. Același foc de la Dumnezeucare a mistuit pe nelegiuiţi, va curăţi și pământul întreg. Munţii despicaţi șiprăpăstioși se vor topi în văpaia cea mare; atmosfera și toată miriștea aufost de asemenea mistuite. Apoi am văzut în faţa noastră moștenirea pregătitănouă măreaţă și strălucitoare și tot pământul cel nou a devenit moștenireanoastră. Noi am strigat toţi cu voce tare: Mărire! Aleluia!

(- 54 - 55 -)

Cele din urmă plăgi şi judecata

Page 30: Experiente Si Viziuni

30 Experienţe şi viziuni - E.G. White

SFÂRŞITUL CELOR 2300 DE ZILE

Eu am văzut un tron pe care stătea Tatăl și Fiul. Eu priveam înfăţișarea luiIsus și admiram chipul Său sublim. Chipul Tatălui nu-l puteam vedea, căciun nor de lumină strălucitoare Îl acoperea. Eu am întrebat pe Isus dacă cumvaTatăl Său are un chip asemănător cu al Lui. El mi-a spus că așa este, dar că eunu-L voi putea vedea, căci dacă aș vedea mărirea persoanei Sale ar trebui sămor. În faţa tronului am văzut pe poporul advent - biserica - și lumea. Amvăzut două cete, una plecată în genunchi în faţa tronului cu un interes adânc,pe când cealaltă sta indiferentă și nesimţitoare. Acei care erau plecaţi în faţatronului, aduceau rugăciunile lor lui Isus și priveau numai spre El; apoi El aprivit spre Tatăl Său și părea a Se ruga pentru ei. O lumină s-a revărsat de laTatăl asupra Fiului și de la Fiul asupra cetei plecate în rugăciune. Apoi amvăzut o lumină de o strălucire deosebită venind de la Tatăl asupra Fiului și dela Fiul s-a revărsat asupra poporului care sta înaintea Tronului. Dar numaipuţini au primit această mare lumină. Mulţi au ieșit de sub influenţa ei și aurespins-o, alţii erau nepăsători și nu o luau în seamă și lumina s-a depărtat dela aceștia. Unii însă o preţuiau și au mers și au îngenuncheat împreună cuceata rugătoare. Această ceată au primit cu toţii lumina și s-au bucurat, iarfeţele lor străluceau de mărirea Sa.

Eu am văzut pe Tatăl ridicîndu-Se de pe tron și intrând într-un car defoc în Sfânta Sfintelor și așezându-Se în faţa catapetesmei. Apoi Isus S-aridicat de pe tron și cea mai mare parte dintre cei care erau îngenuncheaţiîn faţa tronului s-au ridicat împreună cu El. Eu nu am văzut nici o rază delumină de la Isus revărsându-se peste mulţimea nepăsătoare și când El S-aridicat ei au rămas într-un întuneric complet. Acei care s-au ridicat împreunăcu Isus păstrau privirea lor îndreptată către El când El a părăsit tronul șiS-a depărtat puţin. Apoi El a ridicat braţul Său cel drept și L-am auzitzicând cu voce plăcută: “Așteptaţi aici. Eu merg la Tatăl Meu spre a primiîmpărăţia; păstraţi veșmintele voastre curate căci Eu voi veni curând iarășide la nuntă și vă voi lua la Mine.” Apoi a venit un car de nori cu roateasemenea focului, înconjurat de îngeri până la locul unde se afla Isus. ElS-a urcat în car și a fost dus la Sfânta Sfintelor unde stătea Tatăl. Dupăaceea am văzut pe Isus, Marele Preot stând înaintea tronului. Pe margineaveșmântului Său se aflau clopoţei și rodii. Acei care s-au ridicat împreunăcu Isus i-au urmat în credinţă în Sfânta Sfintelor și se rugau astfel: “Tată,dă-ne Spiritul Tău.” Atunci Isus a suflat Spirit Sfânt peste ei. În aceastăsuflare era lumină, putere, multă iubire, bucurie și pace.

Eu m-am întors către ceata care stătea încă îngenuncheată în faţa tronului;ei nu știau că Isus îi părăsise. Satana părea a fi lângă tron încercând să

(- 55 - 56 -)

Page 31: Experiente Si Viziuni

31

săvârșească el lucrarea lui Dumnezeu. Eu am văzut pe aceștia privindcătre tron și rugându-se: “Tată dă-ne spiritul Tău.” Satana a suflat atunciasupra lor o influenţă nesfântă; în aceasta era lumină și multă putere, darnici o iubire dulce, bucurie sau pace. Lucrarea lui Satan era de a-i amăgi peaceștia și de a duce în rătăcire pe copiii lui Dumnezeu.

DATORII CU PRIVIRE LA TIMPUL STRÂMTORĂRII

Domnul mi-a arătat în repetate rânduri că e în contrazicere cu Biblia ane îngriji de a face provizii pentru trebuinţele noastre vremelnice din timpulstrâmtorării. Eu am văzut că atunci când sfinţii își vor aduna pentru sine încâmpurile lor rezerve de alimente pentru hrană în timpul strâmtorării, cândsabia, foametea și ciuma vor veni peste pământ, toate cele strânse vor firăpite de mâini violente, iar ţarinile lor vor fi recoltate de cei străini. Atunciva fi timpul pentru noi de a ne încrede în totul Domnului și El va purta grijapentru noi. Eu am văzut că pâinea și apa noastră ne vor fi asigurate în aceltimp și noi nu vom suferi lipsă sau foamete, căci Dumnezeu este în stare săpregătească pentru noi o masă în pustie. Dacă necesitatea va cere, El vatrimite chiar corbii pentru a ne hrăni cum a făcut pe vremuri cu Ilie sau vaface să cadă mană din cer, cum a făcut cu Israel în pustie.

Case și ţarini nu vor mai fi sfinţilor de nici un folos în timpul destrâmtorare, pentru că atunci ei vor trebui să fugă din faţa mulţimii înfuriate;în acest timp ei nu mai pot întrebuinţa avutul lor pentru răspândireaadevărului prezent. Eu am văzut că voinţa lui Dumnezeu este ca sfinţii săse libereze de orice povară și să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfămai înainte de a veni timpul de strâmtorare. Dacă ei vor fi pus avutul lor pealtarul lui Dumnezeu și vor ruga serios pe Domnul spre a le face cunoscutădatoria lor, atunci El le va arăta când este timpul de a renunţa la acestelucruri. Astfel, în timpul strâmtorării ei vor fi liberaţi și nu vor mai aveanici o greutate care să-i împovăreze.

Eu am văzut că dacă unii ţineau cu tărie la avutul lor și nu întrebau peDomnul despre datoriile lor, nici Domnul nu le făcea cunoscut aceasta. Lorle-a fost permis să-și păstreze avutul lor, dar în timpul strâmtorărilor acestava deveni în faţa lor asemenea unui munte care ameninţă să-i strivească;atunci ei vor încerca să renunţe la el, dar nu vor mai fi în stare. Eu am auzitpe unii plângându-se: “Lucrarea a fost în nevoi, poporul lui Dumnezeu asuferit lipsă pentru adevăr și noi n-am făcut nici o sforţare pentru a ajutanevoilor lor; acum toată averea noastră e fără valoare. O, dacă am fi dat-oși ne-am fi adunat o comoară în cer!” Eu am văzut că o jertfă nu crește, ciscade și este consumată. Am mai văzut că Dumnezeu nu cere de la toţi

(- 55 - 56 -)

Datorii cu privire la timpul strâmtorării

Page 32: Experiente Si Viziuni

32 Experienţe şi viziuni - E.G. White

copiii Săi să vândă averile lor toţi în același timp, ci dacă doresc să fieînvăţaţi El îi va învăţa în timpul de nevoie când și cât de mult să vândă.Unora li s-a cerut în timpurile trecute, să-și pună averile lor la dispoziţiepentru trebuinţele lucrării advente, pe când altora li s-a permis să lepăstreze până când va fi nevoie. Dar când lucrarea va avea trebuinţă atuncidatoria lor este de a le vinde.

Eu am văzut că solia: “Vindeţi averile voastre și daţi milostenie”, uniinu o vesteau în deplina ei lumină și scopul cuvintelor Domnului nostru nule era destul de lămurit prezentat. Scopul vânzării nu este de a da aceloracare sunt în stare să lucreze și să se întreţină pe ei înșiși, ci pentru răspândireaadevărului. E un păcat a sprijini și încuraja trândăvia unora ca aceștia, caresunt în stare a lucra. Unii vizitează cu mult zel toate adunările, dar nupentru a preamări pe Dumnezeu, ci numai pentru “pâine și pește”. Pentruunii ca aceștia ar fi mai bine dacă ar fi rămas acasă și ar fi lucrat cu mâinilelor “lucrul care este bun”, pentru satisfacerea trebuinţelor familiilor lor șide a putea da ceva pentru întreţinerea lucrării solemne a adevărului prezent.Acum este timpul de a aduna comori în cer și de a pregăti inimile noastrepentru timpul de strâmtorare. Numai acei care au inima și mâinile curate,vor putea rezista în acel timp de cercare. Acum este timpul ca legea luiDumnezeu să fie scrisă în minţile, pe frunţile și în inimile noastre.

Domnul mi-a arătat primejdia de a îngădui ca minţile noastre să fiepline cu cugete și griji pământești. Eu am văzut că spiritul unora a fostabătut de la adevărul prezent și de la iubirea către sfânta Biblie prin citireaaltor cărţi senzaţionale; alţii sunt plini de neliniște și de griji despre ce sămănânce și ce să bea și ce să îmbrace. Alţii consideră venirea Domnului cafiind încă departe. Timpul a durat deja câţiva ani mai mult decât ei auașteptat, de aceea ei cred că vor fi încă mulţi ani până atunci și în felulacesta cugetele lor sunt abătute de la adevărul prezent și întoarse cătrelume. Am văzut în aceste lucruri o primejdie foarte mare, căci dacă spiritule plin cu alte lucruri, atunci adevărul prezent va fi neglijat și pe frunţilenoastre nu mai e nici un loc pentru sigiliul viului Dumnezeu. Am văzut cătimpul pe care îl petrece Hristos în Sfânta Sfintelor va fi sfârșit în curând șinumai foarte puţin timp mai este. Noi trebuie să întrebuinţăm orele noastrelibere, pentru cercetarea Bibliei care ne va judeca în ziua din urmă.

Iubiţii mei fraţi și surori, lăsaţi ca poruncile lui Dumnezeu și mărturialui Isus Hristos să stăpânească continuu cugetele voastre și înlăturaţi cugeteleși grijile lumești. Cînd vă culcaţi și vă sculaţi meditaţi la ele. Trăiţi și umblaţiîn armonie deplină cu venirea Fiului Omului. Timpul sigilării este foartescurt și se va sfârși în curând. Acum este timpul când cei patru îngeri maiţin încă cele patru vânturi pentru pecetluirea chemării și alegerii noastre.

(- 56 - 57 -)

Page 33: Experiente Si Viziuni

33

CIOCĂNITURILE MISTERIOASE

La 24 august 1850 am văzut că ciocăniturile misterioase nu erau decâtputerea lui Satana; unele veneau direct de la el, altele prin agenţii săi,toate însă își aveau originea în Satana. Aceasta nu era decât lucrarea sa, pecare el o săvârșea în diferite chipuri, dar mulţi, atât din biserici, cât și dinlume erau învăluiţi într-un întuneric atât de mare încât credeau și susţineaucu tărie că aceasta ar fi puterea lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Nu va întrebaoare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru ceivii?” Oare cei vii trebuie să meargă la cei morţi pentru a primi lămuriri?Cei morţi nu știu nimic. În loc de viul Dumnezeu mergeţi la cei morţi? Eis-au despărţit de viul Dumnezeu și s-au întors la cei morţi, care nu știunimic. (Vezi Isaia 8,19-20).

Am văzut că în curând vorbirea contra acestor ciocănituri misterioaseva fi privită ca o hulă; puterea lui Satana se va desfășura și va crește din ceîn ce mai mult. Unii dintre urmașii consacraţi ai săi, vor avea puterea săsăvârșească chiar minuni și să facă să cadă foc din cer înaintea oamenilor.Mi-a fost arătat că acești fermecători moderni, prin aceste spirite care semanifestă prin ciocănituri și mesmerism vor căuta să explice toate minunileDomnului nostru Isus Hristos și mulţi vor crede că toate aceste mari minunipe care le-a săvârșit Fiul lui Dumnezeu pe pământ ar fi fost făcute prinaceeași putere*. Mi s-a atras atenţia la timpul lui Moise și am văzut semneleși minunile pe care Dumnezeu le-a săvârșit prin el în faţa lui Faraon, dintrecare multe au fost imitate de fermecătorii egipteni și că puţin înainte desalvarea finală a sfinţilor Dumnezeu va lucra cu putere pentru salvareapoporului Său și fermecătorilor moderni le va fi permis să imite lucrarealui Dumnezeu.

Acest timp va veni curând și de aceea noi trebuie să ne ţinem tare debraţul cel puternic al lui Iehova căci toate aceste mari semne și minuniputernice ale lui Satana tind numai să inducă în rătăcire pe poporul lui

*) Pe vremea când această viziune a fost dată spiritismul era încă la începutul său și eranumai foarte puţin răspândit; existau numai foarte puţine mediumuri. Din acel timp el afost răspândit însă pe tot pământul și aderenţii lui numără astăzi mai multe milioane. Îngeneral, spiritiștii au tăgăduit Biblia și au batjocorit creștinismul. Unii s-au plâns și auprotestat contra acestui lucru, dar aceștia erau foarte puţini la număr încât nu li s-a dat nicio atenţie. Acum spiritiștii au schimbat metoda lor și mulţi se numesc chiar “Spiritiști creștini”.Prin aceasta ei declară că nu dispreţuiesc religia și mărturisesc că ei posedă adevărata credinţăcreștină. E de observat iarăși că mulţi predicatori păstrează simpatia pentru spiritism; și noinu vedem aici decât calea pentru desăvârșita împlinire a celor prezise încă din 1850. Citiţide asemenea și notele făcute de însăși autoarea acestei cărţi în capitolul Supliment laExperienţe și viziuni, pagina 45.

(- 58 - 59 -)

Ciocăniturile misterioase

Page 34: Experiente Si Viziuni

34 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Dumnezeu și să-l piardă. Mintea noastră trebuie să fie îndreptată întotdeaunala Dumnezeu și noi nu trebuie să ne temem de ceea ce se tem cei nelegiuiţisau să adorăm ceea ce ei adoră, ci din contră să apărăm adevărul cucredincioșie. Dacă ochii noștri ar fi deschiși, noi am vedea cete de îngerirăi în jurul nostru încercând să inventeze ceva nou pentru a ne tulbura și ane nimici. Dar tot atunci am vedea și pe îngerii lui Dumnezeu care ne apărăcontra puterii lor, căci ochiul lui Dumnezeu veghează încă mereu asupralui Israel și El va ocroti și salva pe poporul Său dacă acesta își va puneîncrederea în El. Când vrăjmașul va năvăli asemenea unui potop, SpiritulDomnului va înălţa un zid protector în faţa lui.

Îngerul mi-a spus: “Nu uita că tu te găsești pe un pământ fermecat.” Euam văzut că noi trebuie să veghem înarmaţi cu toată armătura lui Dumnezeuși având scutul credinţei, atunci vom putea rezista și săgeţile cele arzătoareale nelegiuiţilor nu ne vor vătăma.

SOLII

Dumnezeu mi-a arătat adesea în viziune starea și lipsurile diamantelorrăspândite, care n-au venit încă la lumina adevărului prezent și mi-a arătatcă solii trebuie să se grăbească spre a le duce lumina cât mai repede posibil.La mulţi dintre cei ce ne înconjoară nu e nevoie decât de a le îndepărtaprejudecăţile și a le dovedi poziţia noastră faţă de cuvântul lui Dumnezeuși vor primi foarte bucuroși adevărul prezent. Solii trebuie să ia seamaasupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea socoteală pentru ele. Viaţalor trebuie să fie o viaţă de activitate și de un simţământ de răspunderepentru suflete pentru că povara lucrării măreţe - dar adesea neglijată - a luiHristos, planează asupra lor. Ei vor trebui să dea la o parte privilegiilepământești și o viaţă comodă, și să simtă ca prima lor misiune de a pune înjoc tot ce le stă în putere, pentru progresul adevărului și pentru salvarea desuflete.

Ei vor primi de asemenea o bogată răsplătire. Acei care vor fi salvaţiprin ei vor străluci în coroanele lor ca stele în etern. În toată veșnicia ei voravea satisfacţia că au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a vesti adevărulîn desăvîrșita sa curăţie și frumuseţe, așa încât sufletele au învăţat a-l iubi,au fost sfinţite prin el și ei înșiși se vor bucura de favoarea de a fi îmbogăţiţi,a fi spălaţi în sângele Mielușelului și de a fi mântuiţi pentru Dumnezeu.

Eu am văzut că păstorii trebuie să ceară sfat de la acei în care pot aveaîncredere, care au trăit în solie și care sunt întemeiaţi în adevărul prezent,mai înainte de a apăra puncte de credinţă noi, importante, care după părerealor, ar fi susţinute de Biblie. Atunci păstorii vor fi într-o unire desăvîrșită și

(- 60 - 61 -)

Page 35: Experiente Si Viziuni

35

această unire între păstori va fi simţită de către comunitate. Am văzut că pecalea aceasta vor fi împiedicate dezbinări nenorocite și ar fi înlăturată oriceprimejdie care ar duce la despărţirea turmei preţioase și la răspândireaoilor fără păstor.

De asemenea, am văzut că Dumnezeu avea soli pe care El voia să-iîntrebuinţeze în lucrarea Sa, dar care nu erau încă pregătiţi pentru aceasta.Ei erau prea superficiali și ușuratici pentru a putea avea o influenţă bunăasupra turmei și nu simţeau importanţa lucrării și nici valoarea sufletelor,așa cum ar fi trebuit să simtă solii lui Dumnezeu, spre a avea un bun succes.Îngerul a spus: “Curăţiţi-vă cei care purtaţi uneltele Domnului, curăţiţi-văcei care purtaţi uneltele Domnului!” Ei nu vor putea săvârși decât într-omică măsură binele, până când ei vor fi consacraţi cu desăvârșire Domnuluiși vor simţi pe deplin însemnătatea și sfinţenia ultimei solii a harului careva fi dusă turmei răspândite. Unii care nu sunt chemaţi de Domnul se declarăgata să ducă solia, dar dacă și-ar da seama de însemnătatea și răspundereace trebuie să o aibă un asemenea sol ei s-ar îngrozi și ar zice împreună cuapostolul: “Cine este destoinic la aceasta?” Motivul care îi face atât devoioși în a merge să vestească această solie este tocmai faptul că Dumnezeun-a pus sarcina lucrării Sale asupra lor. Nu toţi cei care au vestit prima și adoua solie trebuie să predice și pe a treia, chiar dacă aceștia ar fi primit-o șipe aceasta în totul. Mulţi au fost stăpâniţi de multe rătăciri și amăgiri încâtabia își pot salva propriile lor suflete; dacă aceștia vor încerca să călăuzeascăpe alţii prin aceasta nu vor fi decât un mijloc de a-i duce spre pieire. Dar euam văzut că unii care erau adânc căzuţi în fanatism vor fi cei dintâi carevor să meargă să vestească solia mai înainte de a fi trimiși de Dumnezeu șimai înainte de a fi curăţiţi de propriile lor rătăciri. Prin aceea că ei amestecauadevărul și rătăcirea, hrănind turma lui Dumnezeu cu aceasta, turma se vaîmbolnăvi și consecinţele vor fi nimicire și moarte, dacă acești păstorichemaţi prin propria lor alegere se vor simţi îndemnaţi a merge mai departe.Am văzut că ei vor trebui să fie cernuţi și iar cernuţi până când vor deveniîn totul liberi de orice rătăcire sau nu vor putea să intre niciodată în Împărăţialui Dumnezeu. Solii nu pot avea încredere în aprecierea și puterea dejudecată a acelora care au fost stăpâniţi de fanatism și rătăciri exagerate caîn acei care au umblat în adevăr, iar nu în rătăciri extreme. Mulţi stăruiescfoarte mult tocmai pentru unii care de abia au primit adevărul prezent, casă fie trimiși în câmpul misionar pe când aceștia au încă mult de învăţat șide făcut, până când să poată sta cum trebuie faţă de Dumnezeu, cu atât maipuţin să arate altora calea.

Am văzut necesitatea ca solii să vegheze în mod deosebit și să punăstavilă oricărui fanatism, oriunde s-ar ivi acesta. Satana ne urmărește din

(- 62 - 63 -)

Solii

Page 36: Experiente Si Viziuni

36 Experienţe şi viziuni - E.G. White

toate părţile și dacă noi nu vom veghea, și nu vom deschide ochii ca săvedem amăgirile și laţurile sale și dacă nu vom fi înarmaţi cu toată armăturalui Dumnezeu, atunci vom fi loviţi de săgeţile arzătoare ale celui rău.Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde multe adevăruri preţioase, dar “adevărulprezent” este cel de care turma are nevoie în acest timp. Am văzut primejdiace ameninţă pe solii care părăsesc punctele importante ale adevărului prezentși stăruiesc asupra unor lucruri ce nu contribuie la unirea turmei și la sfinţireasufletelor. Satana se va folosi de orice împrejurare favorabilă spre a aducevătămare lucrării.

Dar asemenea lucruri ca Sanctuarul în legătură cu cele 2300 de zilenoptimi, poruncile lui Dumnezeu și credinţa lui Isus, sunt cele mai potrivitepentru explicarea mișcării advente din trecut și pentru a arăta care estepoziţia pe care trebuie s-o luăm în prezent pentru a putea contribui la întărireacredinţei celor îndoielnici și pentru a le da asigurarea viitorului strălucit.Am văzut adesea că acestea sunt principalele puncte asupra cărora solii artrebui să stăruiască.

Dacă solii aleși ai lui Dumnezeu ar voi să aștepte până când oricepiedică ar fi înlăturată din calea lor, atunci mulţi dintre aceștia nu ar mergeniciodată să adune oile risipite. Satana le va înfăţișa o mulţime de obiecţiunipentru a-i reţine de la datoria lor. Dar ei ar trebui să pornească în credinţăși cu încredere în Cel care i-a chemat la lucrarea Sa și El va deschide căileînaintea lor, atât timp cât acestea vor servi spre binele lor și spre proslăvireaSa. Isus, Marele Învăţător și Modelul nostru vrednic de urmat n-a avutunde să-Și plece capul. El a dus o viaţă de trudă, de grijă și de suferinţă șiapoi S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Acei care în locul lui Hristos roagăsufletele să se împace cu Dumnezeu și care nădăjduiesc a ajunge săîmpărăţească cu Hristos în strălucire, trebuie să aștepte a fi aici părtașisuferinţelor Sale. “Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări deveselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veseliecând își strânge snopii.” (Psalm 126:5-6).

SEMNUL FIAREI

Într-o viziune în 27 iunie 1850 îngerul meu însoţitor a spus: “Timpuleste aproape sfârșit. Reflectezi tu chipul lui Isus așa cum ar trebui?” Apoiatenţia mea a fost îndreptată spre pământ și am văzut că acolo trebuie săaibă loc o mare pregătire între cei care au primit de curând solia îngerului altreilea. Îngerul a spus: “Fiţi gata, fiţi gata, fiţi gata! Voi trebuie să fiţi maimult ca oricând morţi faţă de lume.” Eu am văzut că pentru ei trebuie săvârșităîncă o mare lucrare și numai foarte puţin timp mai era pentru săvîrșirea ei.

(- 64 -)

Page 37: Experiente Si Viziuni

37

Apoi am văzut că cele șapte plăgi din urmă vor fi curând vărsate peste ceicare nu s-au asigurat cu scutul lui Dumnezeu; lumea însă nu va observa aceasta,după cum nu observă picăturile de ploaie care sunt în perspectivă de a cădea.Apoi eu am fost întărită să pot suporta priveliștea înfricoșătoare a celor șapteplăgi ale mâniei lui Dumnezeu. Am văzut că mânia Sa era grozavă șiînfricoșătoare și când El va întinde mâna Sa sau când o va ridica în mâniaSa, atunci locuitorii pământului vor fi ca și când nu ar fi fost niciodată; ei vorsuferi răni incurabile și plăgi mistuitoare, care vor veni peste ei și nu vor găsinicăieri scăpare, ci vor fi nimiciţi de ele. M-a cuprins groaza și am căzut înfaţa îngerului cu faţa la pământ și l-am rugat să depărteze de la mine asemeneapriveliște, căci era prea înfricoșată. Mai mult ca oricând am cunoscut atunciimportanţa cercetării cu îngrijire a cuvântului lui Dumnezeu pentru a ști cumse poate scăpa de plăgile acestea care sunt anunţate în cuvânt și care vor veniasupra acelora care se închină fiarei și primesc semnul ei pe fruntea sau pemâna lor. Eu m-am mirat cum poate cineva călca legea lui Dumnezeu și sădispreţuiască Sabatul Său sfânt când asemenea ameninţări și pedepseînfricoșate sunt legate de acesta.

Papismul a schimbat ziua de repaus din ziua a șaptea în prima. El aschimbat adevărata poruncă care era dată cu scopul de a atrage atenţia omuluiasupra lui Dumnezeu (Creatorul său). El a schimbat cea mai importantăporuncă din decalog și prin aceasta s-a făcut asemenea cu Dumnezeu saus-a ridicat pe sine mai pe sus de El. Domnul este în veci neschimbător, deaceea și legea Sa este neschimbătoare; dar Papismul s-a ridicat mai presus deDumnezeu prin aceea că a căutat să schimbe preceptele Sale neschimbătoarede sfinţenie, dreptate și bunătate. El a călcat ziua cea sfântă a lui Dumnezeuîn picioare și prin propria-i autoritate a pus în locul ei una din cele șase zilede lucru. Tot poporul a urmat fiarei și în fiecare săptămână ei răpesc timpulcel sfânt al lui Dumnezeu. Papismul a făcut o spărtură în legea cea sfântă alui Dumnezeu, dar eu am văzut că timpul se apropie, când poporul luiDumnezeu va întocmi iarăși cele stricate și va rezidi pe cele dărâmate.

Eu strigam către Dumnezeu în faţa îngerului pentru a salva pe poporulSău, cel dus în rătăcire, pentru a-l mântui prin harul Său. Când vor veniplăgile acei care continuă acum să calce Sabatul cel sfânt nu vor putea să-șideschidă gura să mai aducă astfel de scuze cum obișnuiesc să aducă acum,pentru a susţine abaterea de la păzirea acestuia. Orice gură va fi închisă întimpul căderii plăgilor, iar marele legiuitor va pretinde dreptate de la aceicare au dispreţuit legea Sa cea sfântă, numind-o “un blestem pentru oameni”,“slabă” și “nedesăvârșită”. Când unii ca aceștia vor simţi asupra lor mânacea de fier a acestei legi, atunci aceste expresii li se vor înfăţișa în adevăratalor lumină și ei vor recunoaște păcatul că au dispreţuit legea lui Dumnezeu

(- 65 - 66 -)

Semnul fiarei

Page 38: Experiente Si Viziuni

38 Experienţe şi viziuni - E.G. White

pe care cuvântul Său o numește “sfântă, dreaptă și bună.”După aceea mi s-a atras atenţia la strălucirea cerului, la comorile care se

află acolo pregătite pentru credincioși. Totul era plăcut și măreţ. Îngerii cântaucu glasuri dulci, apoi încetând, ei au luat coroanele de pe frunţile lor și le-auaruncat la picioarele lui Isus Cel iubit și cu o voce melodioasă au strigat:“Glorie! Aleluia!” Eu m-am asociat cu ei în cântările lor de laudă în onoareaMielului, și ori de câte ori deschideam gura mea spre a-L lăuda aveam unsimţământ nespus de fericit despre mărirea care mă înconjura. Aceasta era omărire peste măsură de mare, supranaturală și veșnică. Îngerul a zis: “Ceatacea mică care iubește pe Dumnezeu și păzește poruncile Sale și rămânecredincioasă până la sfârșit va moșteni această strălucire și va fi pentrutotdeauna în prezenţa lui Isus și va cânta cu sfinţii îngeri.”

Ochii mei au fost întorși de la această strălucire și îndreptaţi către rămășiţacare se afla pe pământ. Îngerul le-a spus: “Vreţi să scăpaţi de cele șapteplăgi din urmă? Vreţi să intraţi în strălucire și să moșteniţi toate cele pregătitede Dumnezeu pentru acei care Îl iubesc și sunt binevoitori a suferi pentru El?Dacă vreţi aceasta atunci voi trebuie să muriţi pentru ca să puteţi trăi. Fiţigata, fiţi gata, fiţi gata! Voi trebuie să fiţi mult mai bine pregătiţi decât sunteţiacum “căci ziua Domnului vine plină de groază, de urgie și de aprindere amâniei; ca să prefacă pământul în pustiu și să nimicească pe păcătoși de peel.” Jertfiţi totul Domnului, puneţi totul pe altarul Său - pe voi înșivă, avutulși toate bunurile voastre - ca o jertfă vie. Trebuie să facem totul pentru aputea intra în slavă. Adunaţi-vă vouă înșivă comori în cer, unde nici un hoţnu le poate ajunge și nici molii nu le pot roade. Voi trebuie să fiţi aici părtașisuferinţelor lui Hristos dacă vreţi să fiţi mai târziu părtași ai slavei Sale.

Cerul e destul de ieftin dacă îl câștigăm prin suferinţe. Noi trebuie săne tăgăduim încă pe noi înșine, să murim zilnic, lăsând numai pe Isus săapară în noi, având întotdeauna mărirea Lui în faţa ochilor noștri. Eu amvăzut că acei care au primit adevărul de curând vor cunoaște ce înseamnă asuferi pentru Hristos, că ei vor trebui să treacă prin multe greutăţi pentru afi pregătiţi și curăţiţi prin suferinţe, să primească sigiliul viului Dumnezeuspre a trece prin timpul strâmtorării, a vedea pe Regele în frumuseţea Sa șia putea locui în prezenţa lui Dumnezeu și a îngerilor sfinţi și curaţi.

Când am văzut ceea ce noi ar trebui să fim pentru a putea moșteniMărirea și când am văzut cât de mult a trebuit să sufere Isus pentru adobândi o asemenea moștenire bogată pentru noi, eu am cerut ca să fimbotezaţi în suferinţele lui Hristos spre a nu ne mai îngrozi în faţa greutăţilorși a le suporta cu răbdare și cu bucurie și aducându-ne aminte câte a suferitIsus pentru ca noi să fim îmbogăţiţi prin sărăcia și suferinţele Lui. Îngerula zis: “Tăgăduiţi-vă pe voi înșivă; voi trebuie să înaintaţi cu repeziciune”.

(- 66 - 67 -)

Page 39: Experiente Si Viziuni

39

Unii dintre noi au avut destul timp să primească adevărul și să progresezepas cu pas spre desăvârșire și fiecare pas făcut ne-a dat putere să înaintăm.Dar acum timpul va fi sfârșit în curând și ceea ce noi am învăţat în ani dezile, alţii trebuie să înveţe numai în cîteva luni. Ei vor avea, de asemenea,multe lucruri de care să se dezveţe, dar și mai multe pe care să le înveţe.Acei care nu vor să primească semnul și chipul fiarei, când va fi dat decretultrebuie acum să se decidă ca să spună: “Noi nu vrem să luăm în considerareinstituţia fiarei.”

ORBI ŞI CONDUCĂTORI DE ORBI

Am văzut cum conducătorii orbi erau la lucru pentru a face sufletele totatât de oarbe ca ei înșiși. Ei aproape nu-și dau seama de cele ce vor venipeste ei. Ei se răsculau contra adevărului și reușind în întreprinderea lormulţi dintre acei care au socotit pe acești învăţători ca bărbaţi ai luiDumnezeu și au așteptat lumină de la ei se vor tulbura. Ei întrebau peacești conducători cu privire la Sabat și cum aceștia își puseseră în mintesă o rupă cu porunca a patra, le răspundeau după părerile lor. Eu am văzutcă onestitatea adevărată nu era luată în considerare în luările de poziţieîmpotriva Sabatului. Scopul principal al acestora este de a ocoli SabatulDomnului și de a respecta o altă zi ca sfinţită de Domnul. Când aceștia suntscoși dintr-o poziţie ei iau o altă poziţie opusă, chiar poziţia pe care audeclarat-o mai înainte ca fiind greșită.

Poporul lui Dumnezeu își desăvârșește unirea credinţei. Acei carerespectă Sabatul biblic sunt uniţi în ce privește vederile lor asupra adevăruluibiblic, dar acei care se opun Sabatului în mijlocul poporului advent suntdezbinaţi și fără unire între ei. Unul se răscoală contra Sabatului, îl declarădupă plac într-un fel sau altul și în cele din urmă declară chestiunea carezolvată. Dar când sforţările sale nu rezolvă problema, și când cauzaSabatului progresează, iar copiii lui Dumnezeu îl îmbrăţișează, atunci seridică un altul ca să-l distrugă. Prin susţinerile sale faţă de Sabat el dărâmăcu desăvârșire susţinerile celui dintâi în a combate adevărul și formează oteorie opusă atât contra aceluia, cât și contra noastră. Tot astfel se întâmplăși cu al treilea și cu al patrulea; dar nici unul dintre ei nu vrea să admităcele conţinute în cuvântul lui Dumnezeu: “Ziua a șaptea este SabatulDomnului Dumnezeului Tău.”

Eu am văzut că unii ca aceștia au o gândire firească și de aceea ei nusunt supuși Legii sfinte a lui Dumnezeu. Ei nu sunt în armonie unii cualţii, dar lucrează din greu să sucească Scriptura cu concluziile lor nesăbuiteși să producă o spărtură în legea lui Dumnezeu, să schimbe porunca a

(- 67 - 68 -)

Orbi şi conducători de orbi

Page 40: Experiente Si Viziuni

40 Experienţe şi viziuni - E.G. White

patra, s-o desfiinţeze sau să facă cine știe ce din ea, numai să nu fierespectată. Ei doresc să liniștească oamenii asupra acestei chestiuni și săse măgulească cu speranţa că vor reuși, deoarece urmașii lor cerceteazăatât de puţin Scriptura și nu văd mai departe decât pe conducătorii lor,încât ei primesc ca adevăr orice rătăcire prezentată sub masca adevărului.

PREGĂTIRE PENTRU SFÂRŞIT

La 7 septembrie 1850, în Oswego, New York, Domnul mi-a arătat că omare lucrare trebuie săvârșită pentru poporul Său mai înainte de a putea fipregătit pentru a sta în faţa Domnului în ziua Sa. Mi s-a atras atenţia asupraacelora care mărturisesc a fi adventiști, dar care resping adevărul prezentși eu am văzut că aceștia erau dezbinaţi între ei căci mâna Domnului eraasupra lor pentru a-i despărţi și a-i împrăștia acum în timpul când ar trebuisă se unească, pentru ca pietrelor preţioase dintre ei care au fost amăgitemai înainte să li se deschidă ochii ca să-și poată recunoaște adevărata lorstare. Apoi aducându-li-se adevărul, prin solii lui Dumnezeu, ei vor fipregătiţi a-l asculta, vor pricepe frumuseţea și armonia sa și vor părăsilegăturile și rătăcirile lor de mai înainte, vor primi adevărul preţios și vor fiîn stare a-și dovedi și păstra poziţia lor.

Eu am văzut că acei care se opun Sabatului Domnului nu ne pot aducedovezi din Biblie că poziţia noastră ar fi greșită; de aceea ei calomniază peacei care cred adevărul și atacă caracterele lor. Mulţi care odată erauconștiincioși și iubeau pe Dumnezeu și cuvântul Său au devenit atât deîmpietriţi prin respingerea luminii adevărului încât ei nu ezită de a prezentafals, rău intenţionat și a acuza pe cei care iubesc Sabatul sfânt, dacă făcândastfel pot să vatăme influenţa acelor care declară fără teamă adevărul. Daracestă atitudine a acelor care urăsc adevărul va fi chiar mijlocul de a deschideochii unora. Toate pietrele preţioase vor fi alese și adunate, căci mânaDomnului este întinsă pentru a recupera rămășiţa poporului Său și El vaîndeplini în mod glorios lucrarea Sa.

Noi, care credem adevărul, trebuie să fim foarte prevăzători pentru casă nu dăm nici o ocazie spre a se vorbi rău despre noi. Trebuie să luămseama ca orice pas pe care îl facem să fie în armonie cu Biblia, căci aceicare urăsc poruncile lui Dumnezeu vor triumfa și se vor bucura de greșelilenoastre, așa cum au făcut nelegiuiţii în anul 1843.

La 14 mai 1851 am văzut frumuseţea și graţiozitatea lui Isus. La privireamăririi Sale niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte că aș putea fi despărţităcândva de prezenţa Sa. Am văzut o lumină venind de la mărirea careînconjura pe Tatăl și când aceasta s-a apropiat de mine eu am început să

(- 68 - 69 -)

Page 41: Experiente Si Viziuni

41

tremur întocmai ca frunza unui pom. Am crezut că dacă aceasta s-arapropia mai mult de mine eu ar trebui să încetez de a mai trăi, dar lumina atrecut numai pe lângă mine. Atunci mi-am putut face o idee despreDumnezeul cel mare și înfricoșat cu care noi avem de-a face. Am văzutînsă ce idee slabă au unii despre sfinţenia lui Dumnezeu și cât de fără rostîntrebuinţează aceștia numele Său cel sfânt și onorabil, fără a-și da seamacă aici e vorba de Dumnezeul cel mare și înfricoșat. În timpul rugăciuniimulţi întrebuinţează din nebăgare de seamă expresii nepotrivite careîntristează spiritul cel blând al Domnului și din această cauză rugăciunilelor nu vor fi primite în ceruri.

Am mai văzut că mulţi nu-și dau seama de ceea ce ar trebui să fie pentrua putea sta în faţa lui Dumnezeu și a trăi fără Mare Preot în Sanctuar întimpul strâmtorării. Acei care primesc sigiliul viului Dumnezeu și care suntasiguraţi pentru timpul strâmtorării trebuie să reflecte în mod desăvârșitchipul lui Isus.

Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară și priveau latimpul “însufleţirii” și la “ploaia târzie” care să-i pregătească pentru a putearezista în ziua Domnului și să poată trăi în faţa Sa. O, cât de mulţi am văzutfără nici un scut în timpul strîmtorării! Ei au neglijat pregătirea necesară șidin această cauză ei nu au putut primi însufleţirea pe care toţi trebuie s-oaibă, pentru a putea trăi în faţa unui Dumnezeu sfânt. Acei care nu se lasăa fi avertizaţi de profeţi, care neglijează a-și curăţi sufletele lor prinascultarea de întregul adevăr și care cred că starea lor ar fi mai bună decâte în realitate, la timpul când vor veni plăgile, se vor deștepta și vorrecunoaște necesitatea de a fi fost ciopliţi și bine pregătiţi, spre a putea fiîntrebuinţaţi la clădire. Dar atunci nu va mai fi timp pentru pregătire și niciun Mijlocitor care să mai reprezinte cauza lor în faţa Tatălui. Cu puţinînainte de acest timp va fi rostită sentinţa solemnă și serioasă: “Cine estenedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și maideparte; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană șicine este sfânt, să se sfinţească și mai departe!” Am văzut că nu va puteaparticipa la reînsufleţire nici unul dintre cei care nu au câștigat biruinţaasupra oricărei încercări, asupra mândriei, asupra egoismului, asupra iubiriide lume și asupra fiecărui cuvânt nedrept și asupra oricărei fapte nedrepte.De aceea noi trebuie să ne apropiem din ce în ce mai mult de Domnul și săcăutăm cu toată seriozitatea a dobândi această pregătire atât de necesarăcare ne face capabili pentru luptă și să putem sta în picioare în ziua ceamare a Domnului. Să ne aducem aminte că Dumnezeu este sfânt și că numaifiinţe sfinte vor putea locui pe veci în prezenţa Sa.

(- 70 - 71 -)

Pregătire pentru sfârşit

Page 42: Experiente Si Viziuni

42 Experienţe şi viziuni - E.G. White

RUGĂCIUNEA ŞI CREDINŢA

Am văzut foarte adesea că copiii lui Dumnezeu neglijează în generalfoarte mult rugăciunea, îndeosebi rugăciunea în taină; mulţi nu exercităcredinţa, după cum au privilegiul și datoria, ci așteaptă adesea sentimentulpe care numai credinţa îl poate inspira. Sentimentul nu este credinţă; e odiferenţă între una și alta. A exercita credinţa e datoria noastră; a da însăbinecuvântări și sentimente de bucurie, e partea lui Dumnezeu. Harul luiDumnezeu se revarsă în suflet prin canalul unei credinţe vii și stă în putereanoastră a exercita această credinţă.

Adevărata credinţă prinde și pretinde binecuvântările făgăduite, maiînainte ca acestea să fie împlinite și simţite. Noi trebuie să înălţăm cererilenoastre în credinţă dincolo de a doua catapeteasmă și să lăsăm credinţanoastră să prindă binecuvântările făgăduite și să le pretindă ca și cum ar fiale noastre. Atunci putem crede că vom primi binecuvântarea deoarececredinţa noastră a prins-o și în conformitate cu Cuvântul ea este a noastră.“Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi să credeţi că l-aţi și primit și-l veţiavea.” Aceasta este credinţa, credinţa cea curată, a crede că noi primimbinecuvântarea chiar înainte de a se împlini. Când binecuvântarea făgăduităse va realiza atunci și credinţa se va împlini. Mulţi cred însă că numaiatunci vor putea avea multă credinţă, când se vor împărtăși din belșug deSpiritul Sfânt și că ei nu pot avea credinţă dacă nu simt puterea Spiritului.Unii ca aceștia confundă credinţa cu binecuvântarea care vine prin credinţă.Timpul potrivit pentru practicarea credinţei e din contră tocmai atunci cândne simţim lipsiţi de Spirit. Când norii deși ai întunericului par a ne acoperi,atunci este timpul ca printr-o credinţă vie să străbatem întunericul și sărisipim norii. Adevărata credinţă se întemeiază pe făgăduinţele care suntcuprinse în cuvântul lui Dumnezeu, și numai acei care ascultă de acel cuvântpot pretinde făgăduinţele ei glorioase. “Dacă rămâneţi în Mine și dacă rămânîn voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea și vi se va da.” (Ioan 15:7). “Șiorice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facemce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22).

Noi ar trebui să stăm mai mult în rugăciune tainică. Hristos este viţa șinoi suntem mlădiţele. Și dacă vrem să creștem și să aducem rod, atuncitrebuie să primim hrana și sucul viţei celei vii, căci despărţiţi de ea, noi nuvom avea nici o putere.

Eu am întrebat pe înger de ce nu mai e credinţă și putere în Israel? Elmi-a răspuns: “Voi daţi drumul lui Dumnezeu prea repede. Înălţaţi cererilevoastre către tronul lui Dumnezeu și stăruiţi în credinţă tare. Făgăduinţelesunt sigure. Credeţi că veţi primi lucrurile pentru care vă rugaţi și le veţi

(- 72 - 73 -)

Page 43: Experiente Si Viziuni

43

primi.” Apoi mi s-a atras atenţia asupra lui Ilie.... El era un om asemeneanouă și s-a rugat serios. Credinţa sa a suportat încercarea. De șapte ori s-arugat el Domnului și în cele din urmă a apărut norul. Am văzut că noi ampus la îndoială făgăduinţele cele atât de sigure și prin lipsa noastră decredinţă am rănit pe Mântuitorul. Îngerul a spus: “Luaţi cu voi toată armăturalui Dumnezeu, iar mai presus de toate luaţi scutul credinţei, căci acesta vapăzi toată viaţa și inima voastră de săgeţile arzătoare ale celui rău”. Dacăvrăjmașul va reuși să abată ochii lor de la Isus, făcându-i să priveascăasupra propriei lor nevrednicii, în loc de a privi la vrednicia lui Isus, laiubirea Lui, la meritele și la harul Său cel mare, atunci vrăjmașul le va răpiscutul lor de credinţă și își va ajunge scopul, iar ei vor rămâne expuși latoate ispitirile sale. Cei slabi trebuie să privească deci întotdeauna cătreIsus, încrezându-se în El și numai atunci ei exercită credinţa.

TIMPUL STRÂNGERII FIILOR ÎMPRĂŞTIAŢI

La 23 septembrie Domnul mi-a arătat că El va întinde încă o dată mânaSa spre a izbăvi din nou pe cei rămași din poporul Său și că sforţăriletrebuie îndoite în acest timp al strângerii. În timpul împrăștierii, Israel afost lovit și rănit; dar acum, în timpul strângerii Dumnezeu vrea să lege șisă vindece pe poporul Său. În timpul împrăștierii eforturile pentrurăspândirea adevărului au avut numai mici succese; ei nu puteau lucra decâtfoarte puţin sau chiar deloc. Dar în timpul adunării, când Dumnezeu vaaduna pe poporul Său, eforturile pentru vestirea adevărului vor aveasuccesul dorit. Toţi trebuie să fie uniţi și plini de râvnă în lucrare. Eu amvăzut că este greșit ca cineva să se refere la exemplele din timpul împrăștieriica să ne conducă acum în timpul strângerii, pentru că dacă Dumnezeu nuva face mai mult acum pentru noi decât a făcut atunci, poporul Israel nu vafi niciodată adunat. Am văzut că stabilirea hărţilor profetice din 1843 afost condusă de mâna Domnului și că ea nu trebuie să fie schimbată; calculeleerau așa cum El voia să le aibă, chiar mâna Sa le-a acoperit și a ascuns ogreșeală în unele simboluri, așa încât nimeni nu o putea observa pânăcând El și-a retras mâna Sa.*

*) Aceasta se referă la harta profetică care a fost întrebuinţată de mișcarea adventă din1843 și îndeosebi la calcularea perioadelor profetice, după cum le arăta această hartă. Frazaurmătoare lămurește că se strecurase o greșeală în calcule, pe care providenţa o îngăduise.Dar aceasta nu împiedică publicarea unei hărţi care recunoaște și corijează această greșealădupă ce mișcarea din 1843 a trecut și după ce modul de calculare își ajunsese scopul dorit.

(- 73 - 74 -)

Timpul strângerii fiilor împrăştiaţi

Page 44: Experiente Si Viziuni

44 Experienţe şi viziuni - E.G. White

După aceea am văzut cu privire la expresia “necurmat” din Daniel 8,12că cuvântul “jertfă” a fost adăugat la el numai prin înţelepciunea omenească,dar nu aparţine textului și că Domnul a dat înţelegerea corectă cu privire laaceasta acelora care au vestit ceasul judecăţii. Înainte de 1844 când domneaunire între ei, aveau toţi o părere corectă despre cuvântul “necurmat”, darla confuzia din 1844 mulţi au primit alte păreri și ca urmare, a venit asupralor întunericul și rătăcirea. De la 1844 timpul nu mai este o încercare și nuva mai fi niciodată din nou o încercare.

Domnul mi-a arătat că solia îngerului al treilea va trebui să fie vestităfiilor răspândiţi ai Domnului, dar ea nu trebuie să fie legată de timp. Eu amvăzut că unii au căzut într-un entuziasm fals prin fixarea timpului, dar soliaîngerului al treilea e mai puternică decât timpul. Am văzut că această soliepoate sta pe propria-i bază și nu are nevoie de nici un timp pentru a o întări,căci ea va merge cu putere să săvârșească lucrarea sa și timpul va fi scurtatîn dreptate.

Atenţia mi-a fost îndreptată apoi asupra unora care sunt în mare rătăcire,care cred că e de datoria lor să meargă la vechiul Ierusalim și gândesc căacolo au de săvârșit o lucrare mare, mai înainte de a veni Domnul. Asemeneapăreri nu tind decât a abate gândurile și interesul de la lucrarea prezentă aDomnului, în timpul soliei îngerului al treilea, căci acei care gândesc cătrebuie să meargă la Ierusalim vor avea gândurile îndreptate numai acoloși mijloacele lor vor fi reţinute de la lucrarea adevărului prezent spre a fiîntrebuinţate pentru ducerea lor, cât și a altora acolo. Eu am văzut căasemenea misiuni nu vor săvârși în realitate nici un bine, căci va dura multtimp până când unii dintre iudei să poată fi aduși la credinţa în întâia venirea lui Hristos și cu atât mai mult va dura, până când ei să poată ajunge săcreadă în a doua Sa venire. Am văzut că Satana a amăgit în această privinţăpe mulţi în jurul cărora stau o mulţime de suflete la care li s-ar putea ajutași care ar putea fi conduse spre ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, dar ei lelasă să piară. Eu am văzut de asemenea că vechiul Ierusalim nu va mai finiciodată rezidit și că Satana va face tot ce îi stă în putinţă pentru a îndreptagândurile copiilor lui Dumnezeu în acest timp al strângerii asupra unorasemenea lucruri, împiedicându-i prin aceasta a-și îndrepta tot interesulasupra lucrării de faţă a lui Dumnezeu și făcându-i să neglijeze pregătireaatât de necesară pentru ziua Domnului.

Iubite cititor, un simţ al datoriei faţă de fraţii mei și dorinţa ca sângelesufletelor să nu fie găsit pe hainele mele, m-au adus la hotărârea de a văscrie această mică lucrare. Cunosc necredinţa care stăpânește mulţimea cuprivire la viziuni, și că mulţi dintre cei care pretind a aștepta venireaDomnului și învaţă că noi ne aflăm în zilele din urmă, atribuie toate acestea

(- 75 - 76 -)

Page 45: Experiente Si Viziuni

45

lui Satana. Din partea acestora aștept multă împotrivire și dacă n-aș fi simţitcă Domnul pretinde de la mine aceasta eu nu aș fi publicat viziunile meleîn felul acesta, căci ele vor da ocazie la ura și batjocura multora. Dar eu mătem mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Când Domnul mi-a dat pentru prima dată solii pentru poporul Săuîmi era foarte greu să merg să le vestesc și căutam adesea a le îndulci, și ale face cât de blânde posibil, de teama de a nu jigni pe cineva. Pentru mineera o mare cercare să merg și să vestesc soliile așa cum mi le dăduse Domnul.Eu nu-mi dădeam seama că prin aceasta deveneam nesinceră și nu puteampricepe primejdia și păcatul unui asemenea procedeu, până când într-oviziune am fost dusă în faţa lui Isus. El a privit asupra mea cu o privireîntunecată și Și-a întors faţa Sa de la mine. Nu-mi este posibil a descriegroaza și frica ce m-a cuprins în acel moment. Eu am căzut la picioareleLui cu faţa la pământ, dar nu aveam putere a rosti măcar un cuvânt. O, câtde mult doream în acel moment să fiu ascunsă de la faţa acelei înfricoșatepriviri! Atunci am putut înţelege care vor fi simţămintele celor pierduţicând vor trebui să strige munţilor și stâncilor: “Cădeţi peste noi șiascundeţi-ne de faţa Celui care stă pe tron și de mânia Mielușelului.”

Îndată după aceea un înger mi-a poruncit să mă scol, dar privelișteacare a fost oferită privirii mele cu greu se poate descrie. Mi s-a înfăţișat oceată al căror păr și veșminte erau rupte și sfâșiate, iar exteriorul lor ofereao priveliște de groază și disperare. Ei s-au apropiat de mine, au luat hainelelor și le-au șters de mine. Eu am privit la hainele mele și am văzut că eleerau pătate de sânge și sângele provoca o mulţime de găuri în ele. Atunciam căzut asemenea unui mort la picioarele îngerului meu conducător. Nuputeam aduce nici o scuză. Limba mea se împotrivea tuturor cercărilor șinu doream decât să fiu îndepărtată de un asemenea loc sfânt. Apoi îngerulm-a pus pe picioarele mele și mi-a zis: “Acesta nu este acum cazul tău, daraceastă scenă a fost prezentată în faţa ta pentru ca tu să recunoști care va fipoziţia ta dacă vei refuza să vestești altora aceea ce ţi-a descoperit Domnul.Dar dacă vei fi credincioasă până la sfârșit, atunci vei mânca din pomulvieţii și vei bea din pârâul apei vieţii. Tu vei avea mult de suferit, dar harullui Dumnezeu îţi va fi îndeajuns.” Atunci eu m-am declarat gata a face totceea ce Domnul pretinde de la mine, pentru ca să pot dobândi aprobareaSa și să nu mai fiu nevoită să simt mânia Sa înfricoșătoare.

Adesea am fost acuzată că aș răspândi păreri care aparţin spiritismului.Dar mai înainte ca redactorul revistei “Day-Star” să fi căzut în aceastăamăgire Domnul mi-a dat o viziune despre urmările triste și lipsite deorice mângâiere care aveau să fie aduse prin el și prin alţii asupra turmeiprin publicarea din partea lor a ideilor spiritiste. Am văzut adesea că Isus

(- 76 - 77 -)

Timpul strângerii fiilor împrăştiaţi

Page 46: Experiente Si Viziuni

46 Experienţe şi viziuni - E.G. White

este o persoană. Eu L-am întrebat dacă Tatăl Său este de asemenea opersoană și are o înfăţișare asemănătoare cu a Sa. Isus mi-a spus: “Eu suntexpresia chipului persoanei Tatălui meu.”

Am văzut că asemenea păreri care spiritualizează totul răpesc prinaceasta cerul de toată mărirea Sa și că în gândirea multor suflete, tronul luiDavid și chipul cel plăcut al lui Isus va fi ars în focul spiritismului. Amvăzut cum unii dintre cei căzuţi în aceasta rătăcire au fost aduși la luminaadevărului, dar va fi aproape imposibil pentru ei să se elibereze în totalitatede puterea înșelătoare a spiritismului. Unii ca aceștia au nevoie de o lucraretemeinică spre a-și recunoște greșelile lor și de a le părăsi pentru totdeauna.

Iubite cititor, îţi recomand Cuvântul lui Dumnezeu ca normă deconducere în credinţă și practică. Prin acest cuvânt noi toţi vom fi judecaţi.Dumnezeu ne-a făgăduit în acest cuvânt că în “zilele din urmă” ne va daviziuni, dar nu pentru a ne da noi reguli de credinţă, ci pentru mângâiereapoporului Său și pentru a corecta pe cei care se abat de la adevărul biblic.Astfel a procedat El și cu Petru când a vrut să-l trimită să predice păgânilor.(Fapte 10)

Acelora care vor să răspândească această mică lucrare le pot spune dinpartea mea, că acest lucru e numai pentru cei sinceri și nu pentru acei caredoresc să ridiculizeze lucrările Spiritului lui Dumnezeu.

VISELE SOREI WHITE(la care s-a făcut referire în primul capitol al acestei cărţi)

Am visat că văd un templu către care mergea o mare mulţime de popor.Numai acei care și-au găsit refugiul în acest templu au fost salvaţi în timpuldin urmă. Toţi cei care au rămas afară au fost pierduţi pentru veșnicie.Mulţimea din afară care umbla numai în căile ei proprii râdeau de cei careintrau în templu zicând că o salvare în felul acesta nu e decât o amăgirevicleană și nu ar fi de fapt nici o primejdie de care ar trebui să fugă cineva.Ei au căutat să-i reţină pe unii dintre aceștia și să-i oprească de a intraînlăuntrul zidurilor.

Temându-mă de a nu fi batjocorită și luată în râs, eu am crezut de cuviinţăcă e mai bine să aștept până ce mulţimea se va depărta sau până când așputea intra neobservată. Dar mulţimea în loc să se împuţineze, se îngrămădeadin ce în ce mai mult și temându-mă de a nu veni prea târziu am părăsitcăminul meu și m-am grăbit să pătrund prin mulţime. În teama mea că nuvoi putea ajunge la templu nu mai ţineam deloc seama de îmbulzeala caremă înconjura. La intrarea clădirii am văzut că marele templu era sprijinitpe un stâlp uriaș de care era legat un miel rănit și însângerat. Noi, cei care

(- 78 - 79 -)

Page 47: Experiente Si Viziuni

47

eram de faţă păream a ști că mielul era rănit și zdrobit din cauza noastră.Toţi cei care veneau în templu trebuiau să vină de asemenea în faţa acestuiași să-și mărturisească păcatele lor.

Tocmai în faţa Mielușelului se aflau scaune înalte în care ședeau o mulţimede oameni care aveau o înfăţișare fericită. Lumina cerului strălucea pe feţelelor; ei preamăreau pe Dumnezeu și cântau cântări de laudă și de mulţumirerăsunau ca o muzică îngerească. Aceștia erau cei ce veniseră în faţaMielușelului, unde mărturisindu-și păcatele lor au dobândit iertare și acumașteptau cu bucurie solemnă vreun eveniment fericit.

După ce am intrat în templu, a venit asupra mea o frică și un simţământde rușine că trebuie să mă umilesc în faţa acestor oameni. Se părea însă cămă împinge cineva înainte și eu am mers încet în jurul stâlpului spre a măînfăţișa Mielușelului. Deodată s-a auzit un sunet mare de trâmbiţă, templuls-a cutremurat a răsunat un strigăt triumfal al sfinţilor adunaţi și o strălucireorbitoare a luminat clădirea; apoi s-a lăsat un întuneric adânc. Oamenii ceifericiţi cu lumina pe feţele lor au dispărut și eu am rămas singură în groazatăcută și întunecată a nopţii.

În acest moment de frică și chin sufletesc m-am deșteptat și aproape cănu mă puteam convinge că am fost în vis. Mi se părea că condamnarea meae absolut sigură, că spiritul Domnului m-a părăsit și nu se mai întoarceniciodată la mine. Desnădejdea mea ar fi devenit și mai mare dacă acestlucru ar fi fost posibil.

Curând după aceasta am avut un alt vis. Se părea că stăteam la o parteîn disperarea mea și acoperindu-mi faţa cu mâinile ziceam în gândul meu:Dacă Isus ar fi pe pământ eu m-aș duce la El, aș cădea la picioarele Lui șiI-aș spune toate suferinţele mele. Atunci El nu S-ar întoarce de la mine,și-ar va revărsa harul asupra mea și eu L-aș iubi și I-aș servi întotdeauna.Deodată s-a deschis o ușă și o persoană măreaţă la chip și la privire a intratînăuntru. Ea m-a privit cu compătimire și a zis: “Ai dori cu plăcere să vezipe Isus? El este aici și dacă voiești poţi să-L vezi. Ia cu tine tot ce ai și vinola mine.” La auzirea acestor cuvinte m-am umplut de mare bucurie, amadunat micul meu avut și am urmat călăuzei mele. El m-a condus la o scarăale cărei trepte erau în aparenţă slabe. Când am început să urc treptele elm-a atenţionat să păstrez privirea numai înainte, ca nu cumva uitându-măîn lături să ameţesc și să cad. Mulţi alţii care mai urcau aceste trepte, aucăzut înainte de a ajunge până la capăt.

În cele din urmă am ajuns la ultima treaptă și ne-am aflat în faţa uneiuși. Conducătorul meu mi-a poruncit să las aici toate lucrurile cu carevenisem. Eu le-am pus cu bucurie jos; apoi el a deschis ușa și a poruncit săintru. După câteva momente ne aflam în faţa lui Isus. Aici nu era posibilă

(- 79 - 80 -)

Visele sorei White

Page 48: Experiente Si Viziuni

48 Experienţe şi viziuni - E.G. White

nici o confuzie; o asemenea expresie strălucitoare a bunăvoinţei și a maestăţiinu putea aparţine nimănui altcuiva. Când privirea Lui s-a oprit asupra mea,eu am priceput numaidecât că Lui îi erau cunoscute toate împrejurărilevieţii mele, toate simţămintele și toate cugetele inimii mele.

Am căutat să mă feresc de privirea Lui deoarece nu eram în stare săsuport ochii Săi pătrunzători; El S-a apropiat zâmbind de mine și punândmâna Sa pe capul meu a zis: “Nu te teme!” Tonul Său plăcut a pătruns îninima mea cu un simţământ de fericire pe care niciodată nu am simţit-omai înainte. Eu m-am simţit prea fericită ca să mai pot scoate vreun cuvânt,dar biruită de această fericire nespusă am căzut la picioarele Lui. Pe cândstăteam astfel neputincioasă la picioarele Lui se perindau în faţa mea scenede o frumuseţe solemnă; mi se părea că am ajuns într-adevăr siguranţa șifericirea cerului. În cele din urmă, puterea mi-a revenit și eu m-am sculatde la pământ. Ochii cei plini de iubire ai lui Isus se repauzau încă asupramea, iar zâmbetul Său a înveselit sufletul meu. Prezenţa Sa m-a umplut deadoraţie sfântă și de iubire nespusă.

Călăuza mea a deschis apoi ușa și noi am ieșit amândoi afară. Apoimi-a poruncit să-mi iau iarăși cu mine lucrurile pe care le lăsasem afară.După ce am făcut aceasta, el mi-a dat un ghem verde și înfășurat strâns. Elmi-a poruncit să pun acesta la inima mea și când voi dori să văd pe Isus sădeșir din el cât de mult posibil. El m-a avertizat să nu-l las prea mult înfășuratașa pentru ca să nu se formeze noduri și să nu mai poată fi apoi împletit.Eu am pus ghemul la inima mea și am coborât veselă treptele lăudând peDumnezeu și povesteam tuturor pe care îi întâlneam despre locul unde potgăsi pe Isus.

Acest vis mi-a dat multă speranţă. Ghemuleţul verde reprezenta pentrumine credinţa, iar frumuseţea și simplitatea încrederii în Dumnezeu a începutsă lumineze în sufletul meu întunecat.

VISUL FRATELUI MILLER(la care se face referire în capitolul “Către mica turmă”)

Am visat că Dumnezeu mi-a trimis printr-o mână nevăzută o cutiuţă deaproximativ 25 cm lungime și 15 cm lăţime, lucrată artistic din lemn deabanos și împodobită cu mărgăritare. Cutiuţa avea o cheie. Eu am luatimediat cheia, am deschis-o și am găsit, spre mirarea și uimirea mea, căera plină de bijuterii, diamante, pietre scumpe, piese de aur și de argint, dediferite mărimi și valori. Acestea toate aveau fiecare locul hotărât în cutiuţăși străluceau de o lumină și o măreţie asemenea soarelui.

Am gândit că nu trebuie să mă bucur numai singur de această priveliște

(- 81 - 82 -)

Page 49: Experiente Si Viziuni

49

măreaţă, totuși inima mea era nespus de bucuroasă de strălucirea frumuseţeași valoarea conţinutului cutiei. De aceea am pus cutiuţa pe masă în cameramea și am făcut cunoscut că toţi cei care doresc pot să vină ca să vadă ostrălucire și o măreţie pe care nici un om nu a văzut-o vreodată.

Oamenii au venit; pentru început numai puţini, dar numărul se înmulţeamereu. Când cei dintâi au privit cutiuţa s-au uimit și au scos strigăte debucurie. Dar când privitorii s-au înmulţit au început să amestece pietrelescumpe, le-au luat din cutiuţă și le-au risipit pe masă.

Eu m-am gândit însă la un lucru: că proprietarul cutiuţei și al bijuteriilorle va cere iarăși din mâna mea și dacă eu permit ca ele să fie risipite nu voimai putea niciodată să le așez în aceeași ordine în cutiuţă cum au fost maiînainte. Am simţit că niciodată nu voi putea fi în stare să-mi iau o astfel derăspundere. Atunci am început să rog pe oameni să nu le atingă sau să le iadin cutiuţă, dar cu cât îi rugam cu atât mai mult ei le risipeau împrejur -până când în cele din urmă au fost răspândite prin toată camera pe jos șiprin toate mobilele din odaie.

Am observat apoi că printre giuvaierele și monedele adevărate eiamestecaseră o mulţime de monede și bani falși. Eu m-am revoltat foartemult de purtarea rea și nerecunoscătoare a acestor oameni și i-am mustrat,dar cu cât eu le atrăgeam atenţia, cu atât mai mult ei împrăștiau bijuteriileși monedele false printre cele curate.

Atunci am devenit foarte supărat și am căutat să-i dau afară cu forţa dincamera mea, dar în timp ce dădeam pe unul afară, veneau alţi trei în locullui și aduceau noroi și nisip și tot felul de murdării, până când toate bijuteriilecurate, toate diamantele și monedele au fost acoperite de gunoi, încât numai puteau fi văzute. În cele din urmă ei mi-au rupt în bucăţi cutiuţa și auaruncat-o la gunoi. Eu credeam că nimeni nu vede durerea mea șidesnădăjduit și descurajat în totul, m-am așezat la o parte și am început săplâng.

Pe când plângeam și murmuram asupra acestei mari pierderi și asuprarăspunderii mele, mă gândeam la Dumnezeu și am început să-L rog seriospentru ajutor.

Curând după aceea s-a deschis ușa și un bărbat a intrat înăuntru. Atuncitoţi oamenii au părăsit camera. El avea o mătură în mâna sa, a deschisferestrele și a început să măture și să dea afară gunoiul și praful din cameră.

Am strigat la el să înceteze, pentru că în gunoi sunt risipite pietre scumpe.El mi-a zis să nu am nici o teamă că el le va observa bine. Pe când măturagunoiul și praful, toate pietrele și monedele false zburau asemenea unuinor pe ferestre și vântul le lua cu sine pe toate. În acest moment de mareconfuzie, eu am închis ochii să nu mai văd toate acestea, apoi deschi-

(- 82 - 83 -)

Visul fratelui Miller

Page 50: Experiente Si Viziuni

50 Experienţe şi viziuni - E.G. White

zându-i iarăși am observat că tot gunoiul dispăruse. Bijuteriile scumpe,diamantele, monedele de aur și de argint se aflau în abundenţă risipite pejos.

Apoi el a adus pe masă o cutiuţă mai mare și mai frumoasă decât ceadintâi, a adunat toate pietrele scumpe, diamantele și monedele și le-a așezatîn cutiuţă în așa fel că nici una nu lipsea, deși unele din diamante nu eraumai mari ca gămălia unui ac. Atunci el m-a strigat să vin și să văd.

Eu am privit în cutiuţă, dar ochii mei au fost orbiţi de splendoare.Giuvaerele aveau o strălucire de zece ori mai mare ca mai înainte. Eum-am gândit că ele trebuie să fi fost curăţate prin frecarea nisipului subpicioarele acelor persoane nelegiuite, care le răspîndiseră și le aruncaserăprin gunoi. Ele erau așezate într-o ordine minunată în cutie, fiecare la loculsău fără vreun efort vizibil al bărbatului care le punea acolo. Eu am izbucnitîn strigăte de bucurie și de acest strigăt m-am deșteptat.

(- 83 -)

Page 51: Experiente Si Viziuni

51

SUPLIMENT

Observaţii explicative

Iubiţi prieteni creștini! După ce am arătat pe scurt experienţele șiviziunile mele publicate în anul 1851 cred că este datoria mea de a dacâteva lămuriri asupra unor puncte din această mică lucrare precum și aprezenta alte viziuni noi.

1. La pagina 16 am citit următoarele: “Eu am văzut că Sabatul cel sfânteste și va fi zidul de despărţire între Israelul cel adevărat al lui Dumnezeuși necredincioși și că Sabatul este cea mai importantă problemă care vauni inimile tuturor sfinţilor iubiţi și așteptători ai lui Dumnezeu.

Eu am văzut că Dumnezeu are încă copii care nu cunosc și nu ţin încăSabatul; ei nu sunt dintre acei care au respins lumina despre Sabat. Și laînceputul timpului de strâmtorare noi am fost umpluţi de Spiritul Sfântcând am mers și am vestit Sabatul și mai pe deplin.

Această viziune a fost dată în anul 1847, cînd numai puţini dintre fraţiiadventiști ţineau Sabatul și dintre aceștia foarte puţini erau cei careconsiderau ţinerea Sabatului atât de importantă, pentru a forma o linie dedespărţire între poporul lui Dumnezeu și necredincioși. Acum împlinireaacelei viziuni a început să se vadă. “Începutul timpului de strâmtorare”,menţionat aici, nu se referă la timpul când vor fi vărsate cele șapte plăgi, cila un timp cu puţin înainte, timp în care Hristos se află în Sanctuar. În aceltimp când lucrarea de salvare este în curs de încheiere va veni strâmtorareape pământ și naţiunile vor fi înfuriate, totuși ele vor fi reţinute pentru a nuîmpiedica lucrarea îngerului al treilea. În acel timp va veni “ploaia ceatârzie” sau reînsufleţirea de la faţa Domnului, pentru a da putere strigătuluiputernic al îngerului al treilea și pentru a pregăti pe sfinţi spre a putearezista în timpul celor șapte plăgi.

2. Viziunea despre ușa deschisă și închisă de la pagina 21-23 a fost datăîn anul 1849. Aplicarea textului din Apocalips 3:7-8, asupra Sanctuaruluiceresc și a serviciului preoţesc al lui Hristos era pentru mine absolut nouă.Nu auzisem până atunci de la nimeni această idee. Acum, când obiectulSanctuarului va fi înţeles în mod clar și explicarea textului de mai sus vafi înţeleasă deasemenea în adevărata ei frumuseţe și putere.

3. Viziunea că Domnul “va întinde încă odată mâna Sa spre a izbăvi dinnou pe cei rămași din poporul Său”, de la pag. 43 nu se referă decât launirea și puterea existentă odată printre cei care caută pe Hristos și la faptulcă El a început să unească și să ridice din nou poporul Său.

4. Manifestări spiritiste. La pagina 22 citim următoarele: “Eu am văzut

(- 85 - 86 -)

Observaţii explicative

Page 52: Experiente Si Viziuni

52 Experienţe şi viziuni - E.G. White

că ciocănitura misterioasă a mesei în New York și în alte locuri nu e decâtputere satanică și că asemenea lucruri se vor răspândi din ce în ce maimult. Ele sunt ascunse într-un veșmânt religios spre a legăna pe cei indușiîn rătăcire în mai multă siguranţă și a atrage dacă este cu putinţă atenţiapoporului lui Dumnezeu asupra acestor lucruri pentru a-l face să pună laîndoială învăţătura și puterea Spiritului Sfânt.” Această viziune a fost datăîn anul 1849, aproape cinci ani mai târziu. Atunci manifestările spiritistese mărgineau mai mult asupra orașului Rochester, de unde și această mișcaree cunoscută sub numele de “Ciocăniturile Rochester”. De atunci aceastăerezie s-a răspândit peste orice așteptări.

Mult din viziunea redată la pagina 21-22, care a fost dată în august1850, și intitulată “ciocănitura misterioasă” s-a împlinit deja și se împlineștechiar și acum. Redăm aici o parte din ea: “Am văzut că în curând vorbireacontra acestor ciocănituri misterioase va fi privită ca o insultă adusă luiDumnezeu; puterea lui Satana va crește și se va desfășura tot mai mult.Unii dintre urmașii devotaţi ai săi vor avea puterea să săvârșească și minuniși să facă să cadă chiar foc din cer înaintea oamenilor. Mie mi-a fost arătatcă acești fermecători moderni vor explica prin aceste spirite care aratăprezenţa lor prin lovituri și prin mesmerism, toate minunile Domnului nostruIsus Hristos și mulţi vor crede că toate acele mari minuni pe care Fiul luiDumnezeu le-a săvârșit pe pământ ar fi fost făcute prin aceeași putere.

Eu am văzut ce progrese a făcut această rătăcire și că dacă ar fi fostposibil Satana ar fi dus în rătăcire chiar și pe cei aleși. Satana va aveaputere de a aduce în faţa noastră figurile rudelor sau prietenilor noștriadormiţi în Hristos. Se va părea ca și când acești amici ar fi prezenţi în faţanoastră; cuvintele rostite de ei încă din timpul când petreceau în mijloculnostru; cuvinte cu care noi eram obișnuiţi vor fi repetate și același sunet alvorbirii ce îl aveau în viaţă va fi auzit de urechile noastre. Toate acestea auca scop de a amăgi pe sfinţi și de a-i prinde în laţ, făcându-i să creadă înaceste amăgiri.

Eu am văzut că sfinţii trebuie să fie întemeiaţi în mod desăvârșit înadevărul prezent și aceasta nu o pot dobândi decât prin Scriptură. Ei trebuiesă înţeleagă care este starea morţilor căci spiritele demonilor li se vor înfăţișacu pretenţia a fi prietenii și rudele lor iubite, care vor declara că Sabatul afost schimbat și le vor aduce și alte învăţături nescripturistice. Ei vor facetot ce le va sta în putere spre a deștepta compătimire și spre a confirmamărturisirea lor, vor face minuni înaintea ochilor lor. Poporul lui Dumnezeutrebuie să fie pregătit pentru a se împotrivi acestor spirite cu adevărurilebiblice, că morţii nu știu nimic și că acei care apar sub înfăţișarea lor nusunt decât spirite de demoni. Mintea noastră nu trebuie să fie plină cu

(- 87 - 88 -)

Page 53: Experiente Si Viziuni

53

lucrurile care ne înconjoară, ci să fie ocupată numai cu adevărul prezent șicu pregătirea de a arăta temelia speranţei noastre cu frică și cu cutremur.Noi trebuie să fim plini cu înţelepciunea de sus pentru a putea rezista înaceste timpuri de amăgire și rătăcire.

Noi trebuie să examinăm bine temelia speranţei noastre pentru a puteasă o dovedim cu Sfânta Scriptură. Aceste amăgiri vor lua proporţii și noitrebuie să ţinem piept la toate; și dacă nu vom fi pregătiţi atunci vom fiamăgiţi și biruiţi. Dar dacă vom face din partea noastră tot ce ne va sta înputere spre a fi pregătiţi pentru lupta ce ne stă în faţă, atunci Dumnezeu Îșiva face partea Sa și braţul Său atotputernic ne va proteja. El va trimite maicurând pe toţi îngerii măririi Sale pentru a ajuta sufletelor credincioase,formând un zid împrejurul lor, decât să-i lase să fie duși în rătăcire prinminunile mincinoase ale lui Satana.

Am văzut cu câtă repeziciune a fost răspândită rătăcirea. Mi-a fost arătatun tren care mergea cu viteza fulgerului. Îngerul mi-a poruncit să privesccu atenţie și eu mi-am îndreptat privirea spre acel tren. Se părea că toatălumea ar fi fost în el și nici unul nu ar fi lipsit. Îngerul mi-a zis: “Ei suntlegaţi în snopi pentru a fi arși.” Apoi el mi-a arătat pe conducătorul, careera maiestuos și frumos la vedere și asupra căruia toţi călătorii priveau și îiarătau respect. Eu mă simţeam în mare încurcătură și am întrebat pe îngerulmeu conducător cine este acesta. El mi-a răspuns: “Acesta este Satana. Ele conducătorul în chip de înger al luminii. El a luat captivă întreaga lume.Ei au căzut în rătăciri puternice, pentru a crede minciuni spre a fi osândiţi.Acela care stă în urma lui este mecanicul și ceilalţi dintre slujitorii lui suntîmpărţiţi la diferite însărcinări, unde este nevoie; ei merg cu toţii sprepierzare cu repeziciunea unui fulger.”

Am întrebat pe înger dacă a mai rămas cineva neluat în acest tren. Elmi-a poruncit să privesc în direcţia opusă și eu am văzut o mică ceată caremergea pe o potecă îngustă. Toţi păreau a fi legaţi și uniţi strâns în grupeprin banda adevărului. Îngerul mi-a spus: “Îngerul al treilea îi leagă sau îisigilează în snopi pentru grânarul ceresc.” Această mică ceată era la vederefoarte îngrijorată, ca și când ar fi trecut prin încercări și lupte grele. Sepărea ca și cum soarele ar fi răsărit de curând din spatele unui nor și ar fistrălucit pe feţele lor producându-le o înfăţișare triumfătoare, ca și cumbiruinţa lor ar fi aproape câștigată.

Eu am văzut că Domnul a dat destulă ocazie lumii pentru a cunoaștelaţurile celui rău. Un lucru ar fi o dovadă îndestulătoare pentru un creștinși anume că la spiritism nu se face nici o deosebire între bun și rău. ThomasPaine, al cărui corp se află acum descompus în pulbere, și care la a douaînviere, la sfârșitul celor o mie de ani va fi înviat spre a-și primi plata sa și

(- 88 - 89 -)

Observaţii explicative

Page 54: Experiente Si Viziuni

54 Experienţe şi viziuni - E.G. White

pentru a suferi a doua moarte e înfăţișat de Satana ca și când el s-ar afla încer și că acolo ar fi înălţat la mare cinste. Satana l-a întrebuinţat pe pământatât timp cât a putut și acum el continuă aceeași lucrare sub pretenţia căThomas Paine s-ar afla în cer, unde ar fi foarte onorat și înălţat și că tocmaicum a învăţat aici pe pământ așa ar învăţa și în ceruri. Sunt unii care auprivit cu groază asupra vieţii și a morţii acestuia și au aruncat cu scârbăînvăţătura sa în timpul vieţii sale, dar care astăzi se lasă învăţaţi de el, deomul cel mai stricat și mai corupt, care a dispreţuit pe Dumnezeu și legeaSa.*

El, care este tatăl minciunii, orbește și rătăcește lumea prin aceea cătrimite pe îngerii săi să vorbească în locul apostolilor și dau o astfel deaparenţă ca și când ei ar contrazice acum ceea ce au scris altă dată prininspiraţia Spiritului Sfânt, când se aflau în viaţă. Acești îngeri mincinoșifac pe apostoli să strice propriile lor învăţături și să le declare ca false.Prin aceste procedee Satana aduce pe creștinii cu numele și pe întreagalume în nesiguranţă asupra cuvântului lui Dumnezeu. Această carte sfântăse împotrivește căilor și planurilor sale, de aceea el caută să-i aducă înnesiguranţă cu privire la originea ei divină și apoi el prezintă penecredinciosul Thomas Paine ca și când acesta ar fi fost luat la cer la moarteasa, și unit cu sfinţii apostoli pe care el îi ura pe pământ și ar trimite învăţăturilumii.

Satana indică fiecăruia dintre îngerii săi lucrul lui. El le accentuează latoţi să fie vicleni, dibaci și șireţi. El pune pe unii dintre dânșii să ia loculapostolilor și să vorbească pentru dânșii pe când alţii iau poziţia oamenilornecredincioși și nelegiuiţi care au murit hulind pe Dumnezeu, dar care acumapar foarte religioși.

Nu se face nici o deosebire între cel mai sfânt apostol și între cel mainelegiuit necredincios. Ei sunt făcuţi amândoi să înveţe același lucru. Nucontează pe cine pune Satana să vorbească, dacă scopul său este realizat.El a avut o cunoștinţă atât de intimă cu Paine, pe când îl ajuta în lucrarea sa

* Spre a înţelege puterea acestor observaţii, cititorul trebuie să știe că prin “C. Hammond”,un medium spiritist a fost publicată o lucrare cu titlul: “Peregrinajul lui Thomas Paine înlumea spiritelor”, în care Paine este expus ca un spirit superior, avansat până în a șapteasferă. Și “în cercul de cercetări din New York” se spunea că Hristos însuși ar fi vorbit cu unmedium și că i-ar fi descoperit că El ar fi în sfera a șasea. Neconcordanţa poate fi mai bineînţeleasă atunci când ne amintim că ei reprezintă spiritele ca fiind într-un continuu progresîn lumea spiritelor și că Hristos, după mai mult de 1800 de ani de progres, n-ar fi ajuns decâtsfera a șasea, în timp ce Paine numai într-un secol ar fi ajuns în sfera a șaptea. O altăexplicaţie în direcţia aceasta o găsim în declaraţia doctorului Harre care, spune că sora sa despirit ar fi spus că dezvoltarea ei ar fi fost îngreuiată prin credinţa în jertfa ispășitoare a luiHristos. Astfel spiritismul înalţă pe necredincioși și necredinţa.

(- 90 - 91 -)

Page 55: Experiente Si Viziuni

55

pe pământ, încât pentru el este acum destul de ușor să imite aceleași cuvintepe care le întrebuinţa Paine și aceeași scriere a servului său credincios,care a slujit atât de mult scopului său. Satana a dictat lui Paine multe dinscrierile sale și este deci un lucru ușor pentru el a transmite îngerilor săiasemenea cugetări și să facă să pară ca și când acestea ar veni de la Paine,care în timpul vieţii sale fusese unul dintre servii cei mai devotaţi ai celuirău. Aceasta este o capodoperă a lui Satana. Toate aceste învăţături, carepretind a fi provenite de la apostoli, de la sfinţi și de la nelegiuiţii morţi vindirect de la maiestatea sa satanică.

Faptul că Satana pretinde că cineva care l-a iubit pe el și a urât din toatăinima pe Dumnezeu ar trăi acum împreună cu apostolii și cu sfinţii îngeriîn mărirea cerului, ar trebui să fie îndeajuns a ridica vălul de pe ochii tuturorși a le da pe faţă activitatea misterioasă și întunecoasă a lui Satana. Eiasigură sus și tare lumea și pe credincioși cu cuvintele: E indiferent, oricâtde nelegiuiţi aţi fi, indiferent dacă credeţi sau nu în Dumnezeu și în Biblie,trăiţi cum vă place, cerul este patria voastră; căci toţi știu că dacă ThomasPaine are o poziţie atât de înaltă în ceruri, vor merge și ei acolo. Aceastărătăcire e atât de clară că toţi cei ce vor ar putea s-o cunoască. Satanalucrează acum prin indivizi asemenea lui Paine, ceea ce a încercat el săfacă încă de la căderea lui. Prin puterea și minunile sale mincinoase elîndepărtează temelia speranţei creștine și le răpește lumina care trebuie sălumineze pe cărarea cea îngustă către cer. El face lumea să creadă că Bibliaeste neinspirată și că ea nu este mai bună decât o carte de povești; în timpce el oferă ceva mai bun, care s-o înlocuiască pe aceasta și anumemanifestările spiritiste.

Aici el are pe deplin mâna liberă și poate face lumea să creadă totceea ce vrea. Cartea care atât pe el, cât și pe urmașii săi îi va judeca, el opune în umbră, tocmai acolo unde el vrea. Pe Mântuitorul lumii îl face cape un om obișnuit și după cum garda care păzea mormântul lui Isus arăspândit o mărturie falsă și mincinoasă pe care le-o dictaseră mai mariipreoţilor și bătrânii, tot astfel și acești sărmani și amăgiţi urmași ai acestorpretinse manifestaţii spiritiste, vor căuta să imite și să lămurească că înnașterea, moartea și învierea Mântuitorului nostru nu ar fi fost nimicmiraculos. Apoi, după ce au reușit să înăbușe în felul acesta credinţa înIsus, ei îndreaptă atenţia lumii asupra lor înșiși, asupra semnelor șiminunilor lor mincinoase, pe care ei le înalţă mai pe sus decât faptele luiIsus. Astfel lumea a căzut captivă în laţ și e înfășurată într-un simţământde siguranţă spre a nu cunoaște primejdia amăgirii până când vor fi vărsatecele șapte plăgi din urmă. Satana râde văzând că planul său are așa demare succes, încât toată lumea e căzută captivă în mâna lui.

(- 91 - 92 -)

Observaţii explicative

Page 56: Experiente Si Viziuni

56 Experienţe şi viziuni - E.G. White

5. La pag. 30 am raportat că un nor de lumină strălucitoare înconjura peTatăl și că persoana Sa nu putea fi văzută. Apoi am spus că am văzut pe Tatălridicându-Se de pe tron. Tatăl era înconjurat atât de mult de lumină și demărire că persoana Sa nu putea fi văzută, dar eu știam că era Tatăl și căaceastă lumină și această mărire venea de la persoana Sa. Când am văzutaceastă lumină și această slavă ridicându-se de pe tron, am știut că aceasta aavut loc prin ridicarea Tatălui; de aceea am zis că am văzut pe Tatălridicându-Se. Splendoarea sau înălţimea figurii Sale n-am văzut-o niciodată,căci nimeni nu-L va putea vedea și să trăiască; totuși veșmântul de lumină șislavă care Îl înconjura putea fi văzut.

Am zis de asemenea că “Satana a apărut în faţa tronului încercând asăvârși el lucrarea lui Dumnezeu.” Eu voi cita o altă expresie tot de laaceastă pagină: “Eu m-am întors către ceata care stătea îngenuncheată înfaţa tronului.”

Această ceată plecată în rugăciune se afla totuși în starea ei muritoare pepământ și cu toate acestea ea mi-a fost înfăţișată ca stând în faţa tronului. Eun-am avut niciodată impresia că acești oameni ar fi într-adevăr în NoulIerusalim, și nici nu-mi închipuiam că vreun muritor ar putea bănui că eu așcrede că Satana ar fi într-adevăr în Noul Ierusalim. Dar oare Ioan nu a văzutpe balaurul cel mare și roșu în cer? Desigur! “În cer s-a arătat un alt semn:Iată s-a văzut un mare balaur roș, cu șapte capete și zece coarne” (Apoc.12:3)Ce monstru se afla deci în cer! Aici apare a fi tot așa de bine o ocazie debatjocură ca și în interpretarea pe care unii au dat-o afirmaţiilor mele.

6. La paginile 26-28 este raportată o viziune care a fost dată în ianuarie1850. Partea viziunii care vorbește despre mijloacele care au fost reţinute dela soli se referă îndeosebi la timpul acela. De atunci prieteni ai lucrării s-auridicat și au căutat ocazia de a face bine cu mijloacele lor. Unii au dat preamult spre vătămarea primitorilor. Timp de aproape doi ani mi s-a arătat maimult cu privire la lipsa de grijă și ușurinţa în a folosi banii Domnului decât înlegătură cu lipsa lor.

Următoarele sunt citate într-o viziune dată la 2 iunie 1853 în Jackson,Michigan. Ele se referă în cea mai mare parte la fraţii din acel loc. “Eu amvăzut că fraţii au început să jertfească și să împartă avutul lor, neţinând seamade adevăratul scop din faţă lor - lucrarea în nevoie - ei dau prea mult și preaadesea. Eu am văzut că învăţătorii ar fi putut îndrepta această greșeală și ar fiavut o bună influenţă asupra comunităţii. Banilor li se dădea prea puţinăimportanţă sau chiar deloc; cu cât erau dăruiţi mai repede cu atât mai bine.Unii dau prin aceasta un exemplu rău prin aceea că primeau multe mijloacebănești ca sprijin și nu arătau la rândul lor nici o prudenţă faţă de cei care nuaveau atâtea mijloace pe care să le întrebuinţeze cu risipă și nepăsare.

(- 93 -)

Page 57: Experiente Si Viziuni

57

Primind astfel de sume mari, fără a întreba dacă Dumnezeu a făcut aceastaca o datorie a fraţilor de a dărui atât de mult, ei dovedeau că aprobă oastfel de dăruire.

Acei care dăruiau făceau de asemenea o greșeală prin aceea că nu seinteresau mai întâi de lipsurile cazului, dacă este sau nu nevoie de ajutor.Unii ca aceștia, care posedau mijloace cădeau în mare încurcătură. Unfrate devenise prin aceasta foarte stricat, fiindcă i-au fost puse prea multeajutoare bănești în mână. El nu învăţase a fi econom, ci trăia în mod risipitorși cheltuia banii fără nici un folos în călătoriile sale. Printr-o asemeneaîntrebuinţare rea a banilor Domnului el exercita o rea influenţă și își ziceaîn sine cum și către alţii: “Sunt destui bani în J..., mai mulţi decât s-ar puteaîntrebuinţa până la venirea a doua a Domnului.”

Unii au avut de suferit în modul acesta multă pagubă; ei veneau la adevărcu păreri sucite, prin aceea că nu erau lămuriţi încă în această privinţă,nedându-și seama că banii întrebuinţaţi erau ai Domnului și astfel nucunoșteau valoarea acestora. Asemenea suflete sărmane care au primit decurând solia îngerului al treilea și care au luat un astfel de exemplu au multde învăţat de a se tăgădui pe ei înșiși și de a suferi pentru Hristos. Ei trebuiesă înveţe a lepăda speranţa la o viaţă comodă aici pe pământ și să încetezea mai pierde timpul meditând asupra unei vieţi comode și plăcute și săînveţe a preţui valoarea sufletelor. Acei care simt “vaiul” asupra lor nu vorface niciodată pregătiri mari pentru a putea călători comod și plăcut. Uniicare nu erau chemaţi au fost încurajaţi a merge în lucrare. Alţii sunt molipsiţiprin aceste lucrări și nu simt necesitatea de a face economie, de a se tăgăduipe ei înșiși și de a umple casa Domnului cu mijloace. Ei zic: “Sunt alţii careau destui bani, ei pot contribui pentru revistă. Nu e nevoie ca și eu să facceva, revista va putea fi susţinută și fără ajutorul meu.”

Pentru mine nu a fost o mică cercare de a vedea că unii au luat părţi dinviziunile mele care vorbesc de jertfirea avutului propriu pentru sprijinirealucrării și le-au întrebuinţat în mod greșit; ei umblau foarte risipitori cubanii și neglijau în același timp împlinirea principiilor altor părţi din viziuni.La pagina 27 citim următoarele: “Eu am văzut că prin călătoriile unoracare n-au primit de la Dumnezeu nici o solie, lucrarea lui Dumnezeu a fostîmpiedicată și dezonorată. Unii ca aceștia vor trebui să dea socoteală luiDumnezeu de orice ban cheltuit pentru asemenea călătorii, unde nu era dedatoria lor de a merge, în timp ce acești bani ar fi putut fi întrebuinţaţi spreajutarea lucrării lui Dumnezeu.” De asemenea la pagina 27 este scris: “Euam văzut că cei care au putere să lucreze cu mâinile lor și să ajute lasusţinerea lucrării vor fi tot atât de răspunzători pentru puterea lor demuncă, după cum sunt ceilalţi pentru averea și bunurile lor.”

(- 94 - 95 -)

Observaţii explicative

Page 58: Experiente Si Viziuni

58 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Eu doresc să atrag o deosebită atenţie asupra viziunii arătată la pagina43. Aici este un scurt extras: “Scopul cuvintelor Mântuitorului nostru (dinLuca 12,33) nu a fost clar prezentat”. Eu am văzut că “scopul vânzării nueste pentru a da celor care sunt în stare să lucreze și să se întreţină singuri,ci pentru răspândirea adevărului. Este un păcat a susţine și a îngădui leneacelor care sunt în stare să lucreze. Unii frecventează cu mult zel toateadunările, dar nu pentru a preamări pe Dumnezeu, ci numai pentru “pâineși pește”. Pentru unii ca aceștia ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas acasă șiar fi lucrat cu “mâinile lor binele”, pentru satisfacerea trebuinţelor familiilorlor și de a putea da ceva pentru întreţinerea cauzei preţioase.

În timpurile trecute planul lui Satana a fost întotdeauna de a face caunii să fie stăpâniţi de un spirit grăbit a întrebuinţa banii cu prea multăabundenţă și a influenţa pe fraţi să cheltuiască prea repede avutul lor șiastfel printr-un prisos de mijloace, întrebuinţat în mod ușuratic și repede,să pricinuiască sufletelor vătămare și pierzare și totodată să facă prin aceastaca atunci când adevărul se va răspândi mai departe să lipsească mijloacele.Din nefericire acest plan al lui Satana s-a realizat într-o anumită măsură.

Domnul mi-a arătat că mulţi greșesc în acest punct că așteaptă numaide la acei care posedă proprietăţi, să sprijine tipărirea și răspândirearevistelor și broșurilor. Toţi trebuie să contribuie cu ce pot la aceasta. Aceicare pot să lucreze cu mâinile lor spre a câștiga mijloace pentru sprijinirealucrării sunt pentru aceasta tot atât de răspunzători ca și ceilalţi pentrubunul și avutul lor. Orice copil al lui Dumnezeu care mărturisește a credeadevărul prezent trebuie a se strădui spre a-și îndeplini partea sa în aceastălucrare.

În iulie 1853 am văzut că nu se proceda cum trebuie, că revistelerecunoscute și aprobate de Dumnezeu, apăreau atât de rar. În timpul acestaîn care trăim, lucrarea are nevoie de reviste săptămânale și de publicareamai multor broșuri pentru a expune rătăcirile crescânde din acest timp; darlucrarea e împiedicată prin lipsa de mijloace. Am văzut că adevărul trebuievestit și noi nu trebuie să fim fricoși. Să trimitem mai bine trei broșuri saureviste acolo unde nu este nevoie decât ca vreun suflet care le preţuiește șicare se poate folosi de ele să fie lipsit de ele. Eu am văzut că semneletimpului din urmă trebuie expuse în mod clar, căci manifestările sataniceiau proporţii. Scrierile lui Satana și ale conlucrătorilor lui se înmulţesc șiputerea lui crește. Tot ceea ce putem face pentru răspândirea adevăruluitrebuie făcut repede.

Mi-a fost arătat că adevărul care se publică în acest timp va rezista căciel este adevărul pentru timpul din urmă; el va rămâne și în viitor nu va maifi mult de zis asupra lui. Nu e nevoie să facem prea multă îngrămădire de

(- 95 - 96 -)

Page 59: Experiente Si Viziuni

59

cuvinte pe hârtie, pentru a justifica ceea ce cuvântul lui Dumnezeu vorbeștedespre sine însuși și ceea ce apare de la sine în strălucirea sa. Adevărulmerge drept înainte, el este simplu și lămurit și se apără pe sine însuși. Nutot astfel este și cu rătăcirea. Ea este atât de încurcată și nelămurită încât enevoie de multe cuvinte pentru a o explica în forma ei sucită. Am văzut cătoată lumina pe care ei au primit-o în unele locuri a venit prin revistă; căsufletele au primit adevărul în acest mod și apoi l-au spus și altora; și căacum în locurile unde sunt câţiva ei s-au ridicat prin acest sol tăcut. El afost singurul lor predicator. Lucrarea adevărului nu trebuie împiedicată înprogresul ei prin lipsa de mijloace.

ORDINEA EVANGHELICĂ

Domnul mi-a arătat că ordinea evanghelică e mult prea temută șineglijată.* Formalismul trebuie evitat, dar prin aceasta nu trebuie neglijatăordinea. În cer domnește ordine. În timpul vieţii Domnului Hristos pepământ, în comunitatea Sa domnea armonie și ordine, iar după înălţarea Sala cer, ucenicii Săi au păstrat ordinea în mod strict. Astfel în acest timp dinurmă, când Dumnezeu vrea să aducă pe copiii Săi la unirea credinţei, ordineae mai necesară ca oricând; căci în timp ce Dumnezeu reunește pe copiiiSăi, Satana împreună cu îngerii săi este foarte ocupat, căutând a împiedicași zădărnici această unire.

Bărbaţi care nu posedă încă înţelepciunea și puterea de judecatănecesară, care nu știu să-și guverneze propria lor casă și care nu au nici oputere sau autoritate asupra celor din casele lor, pe care Dumnezeu li i-aîncredinţat, se grăbesc să meargă în câmp; ei se simt capabili de a purtarăspunderea turmei. Ei fac multe lucruri sucite și cei care nu au cunoștinţăde credinţa noastră, vor aprecia pe toţi solii lui Dumnezeu după asemeneabărbaţi care s-au trimis singuri. Astfel lucrarea lui Dumnezeu va fi hulită șiadevărul va fi ocolit de mulţi necredincioși care de altfel ar fi cercetat înmod serios și sincer, dacă aceste lucruri sunt așa sau nu.

* Adventiștii erau la început adunaţi din diferite biserici și nu se gândeau deloc laorganizarea unei noi comunităţi. După 1844 între ei domnea o mare confuzie și majoritatease opuneau cu putere oricărei organizări susţinând că aceasta nu se potrivea cu libertateadesăvârșită a Evangheliei. Mărturia și lucrările sorei White s-au opus întotdeauna fanatismuluiși în instrucţiunile date prin ea s-a insistat încă de la început că organizaţia era necesarăpentru a preveni confuzia.

(- 96 - 97 -)

Ordinea evanghelică

Page 60: Experiente Si Viziuni

60 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Oameni ale căror vieţi nu sunt sfinţite și care nu sunt apţi pentru aînvăţa adevărul prezent, merg în câmp fără să fie recunoscuţi de comunitatesau de fraţi și urmarea nu e decât dezbinare și confuzie. Unii dintre aceștiaposedă adevărul în teorie și pot aduce multe dovezi pentru sprijinireaacestuia, dar le lipsește experienţa, spiritualitatea și judecata. Le lipsescmulte lucruri care ar fi foarte necesare să fie înţelese înainte ca ei să poatăpredica adevărul. Altora le lipsește orice argumentaţie, dar pentru că uniidintre fraţi i-au auzit făcând rugăciuni frumoase și dând din când în cândcâte o îmbărbătare au fost trimiși în câmp să săvârșească o lucrare pentrucare Dumnezeu nu i-a învrednicit și pentru care ei nu posedau destulăexperienţă și putere de judecată. La aceasta însă se mai adaugă și mândriaspirituală, ei sunt respectaţi și lucrează sub iluzia că sunt lucrători aiDomnului. Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Le lipsește o putere de judecatăsănătoasă și un spirit răbdător; ei vorbesc cu multă laudă despre ei înșiși șisusţin multe lucruri pe care nu le pot dovedi cu Biblia. Dumnezeu știeaceasta și de aceea El nu cheamă pe unii ca aceștia în lucrarea Sa, în acesttimp atât de primejdios; fraţii ar trebui să fie foarte prevăzători de a nutrimite în câmp asemenea lucrători care nu sunt chemaţi de Domnul.

Cei nechemaţi de Domnul sunt de obicei cei care au cea mai mareconvingere că ar fi chemaţi și se află sub iluzia că lucrul lor e foarte impor-tant. Mergând în câmp aceștia nu au de obicei nici o înrâurire bună asupraanturajului lor; totuși în unele locuri ei au succes, și aceasta îi face atât peei cât și pe alţii să creadă că ar fi chemaţi în mod sigur de Dumnezeu. Nu edeloc o dovadă sigură că asemenea oameni ar fi trimiși de Dumnezeu numaipentru faptul că au un oarecare succes; desigur îngerii lui Dumnezeu mișcăinimile copiilor Săi sinceri și le luminează priceperea pentru a primi adevărulprezent și să aibă viaţa. Dar chiar când asemenea oameni trimiși prin eiînșiși ar ocupa posturi importante, pe care de altfel Dumnezeu nu li le-aîncredinţat lor chiar când ei pretind a fi învăţători și când sufletele primescadevărul predicat de ei, nu e o dovadă sigură că ei ar fi chemaţi deDumnezeu. Sufletele venite prin ei la adevăr cad în mare încurcătură șineliniște, constatând mai tîrziu că acești bărbaţi nu erau în sfatul luiDumnezeu. Adevărul poate fi primit de unii chiar atunci când acesta epredicat de nelegiuiţi; dar cei ce vestesc adevărul în felul acesta nu ajungprin aceasta cu nimic mai aproape de Dumnezeu. Nelegiuiţii rămânnelegiuiţi și conform rătăcirilor pe care ei le-au adus asupra celor iubiţi deDumnezeu și tulburărilor ce le-au provocat în comunitatea lui Dumnezeuvor fi pedepsiţi; păcatele lor nu vor rămâne acoperite, ci la ziua mâniei luiDumnezeu vor fi înfăţișate în goliciunea lor.

Acești soli trimiși de ei înșiși sunt un blestem pentru lucrare. Sufletele

(- 98 - 99 -)

Page 61: Experiente Si Viziuni

61

sincere își pun încrederea în ei, în credinţa că acești soli ar umbla conformsfatului rânduit de Dumnezeu și că ar fi în armonie cu comunitatea. Deaceea ei le îngăduie ca să împartă Sfânta Cină și când li se prezintă datorialor ei permit ca să fie botezaţi de aceștia. Dar când vine lumina, și ea vaveni cu siguranţă și când ei devin conștienţi că acești oameni nu sunt ceeace ei au crezut a fi, anume soli chemaţi și aleși de Dumnezeu, ei sunt aruncaţiîn îndoială și în încurcătură cu privire la adevărul pe care ei l-au primit șisimt că trebuie să înveţe totul de la capăt; ei sunt încurcaţi de vrăjmaș cuprivire la întreaga lor experienţă, neștiind dacă Dumnezeu i-a condus saunu și nu sunt satisfăcuţi până când nu sunt botezaţi din nou. Pentru adevăraţiisoli ai lui Dumnezeu e mult mai greu să meargă în locuri unde acei care aufost mai înainte au răspândit o influenţă sucită, decât în câmpuri cu totulnoi. Servii lui Dumnezeu trebuie să se poarte în mod simplu, să umble pefaţă și să nu mușamalizeze nedreptatea, căci ei stau între morţi și între vii șivor da socoteală pentru credinţa lor, pentru lucrul și influenţa pe care ei oexercită asupra turmei, asupra căreia au fost puși ca supraveghetori.

Acei care au primit adevărul și apoi au căzut într-o astfel de încurcăturăar fi primit tot așa de bine adevărul chiar când ar fi lipsit asemenea oameniși ar fi rămas la locul lor modest și rânduit lor de Dumnezeu. Ochiul luiDumnezeu veghează asupra aleșilor Săi și El le-ar fi trimis pe solii chemaţiși aleși de El, bărbaţi care ar fi mers înainte cu mult spirit de judecată.Lumina adevărului ar fi arătat acestor suflete și le-ar fi lămurit adevăratalor stare și ele ar fi primit adevărul în mod inteligent și ar fi fost satisfăcutede frumuseţea și claritatea Sa. Ei ar fi simţit atunci influenţa sa puternică;ar fi fost întăriţi și ar fi răspândit o influenţă sfântă în jurul lor.

Apoi mi s-a arătat primejdia acelora care călătoresc fără ca Dumnezeusă-i fi chemat la aceasta. Dacă ei au oarecare succes, calităţile care lelipsesc vor fi simţite. Ei fac multe lucruri nechibzuite și din lipsă deînţelepciune determină multe suflete preţioase să se depărteze de adevărpentru totdeauna. Eu am văzut că biserica trebuie să-și simtă răspundereași să examineze cu prevedere și atenţie viaţa, însușirile și purtarea generalăa acelora care pretind a fi învăţători. Când orice dovadă evidentă desprechemarea lor dumnezeească lipsește și când nu au simţământul că va fi“vai” lor, dacă nu vor urma chemării, atunci datoria comunităţii este de aproceda și a face cunoscut că unii ca aceștia nu sunt recunoscuţi ca învăţătoride comunitate. Aceasta este singura cale pe care comunitatea o poate apuca,spre a proceda cum trebuie în această chestiune, căci toată sarcina zaceasupra ei.

Am văzut că această ușă prin care dușmanul intră în comunitate pentrua tulbura și a amăgi turma, poate fi închisă. Eu am întrebat pe înger cum

(- 100 - 101 -)

Ordinea evanghelică

Page 62: Experiente Si Viziuni

62 Experienţe şi viziuni - E.G. White

s-ar putea face aceasta. El mi-a zis: “Comunitatea trebuie să alerge laCuvântul lui Dumnezeu spre a se instrui cu privire la ordinea evanghelicăcare a fost trecută cu vederea și neglijată. Aceasta e de neapărată trebuinţăpentru a aduce comunitatea la unirea credinţei. Am văzut că biserica dinzilele apostolilor era în primejdie de a fi amăgită și dusă în rătăcire deînvăţători mincinoși. De aceea fraţii au ales bărbaţi care aveau o dovadabună că erau capabili să-și conducă bine propriile lor case, să-și păstrezeordine în familiile lor și să lumineze pe acei care se găseau în întuneric. Eiîntrebau pe Dumnezeu pentru acest lucru și atunci în unire cu comunitateași cu Spiritul Sfânt deosebea pe cei aleși prin punerea mâinilor. Apoi dupăce în felul acesta primeau de la Dumnezeu însărcinarea lor și confirmareacomunităţii ei mergeau și botezau în numele Tatălui, al Fiului și al DuhuluiSfânt și administrau slujbele sfinte ale casei lui Dumnezeu, serveau adeseasfinţilor prezentându-le simbolul trupului sfânt și al sângelui vărsat alMântuitorului crucificat pentru a păstra o vie amintire a suferinţelor și morţiisale în memoria copiilor prea iubiţi ai lui Dumnezeu.

Eu am văzut că faţă de învăţătorii mincinoși noi nu suntem mai siguriastăzi decât era comunitatea în zilele apostolilor iar dacă noi nu facem maimult decât ei, măcar să luăm aceleași măsuri ca și ei spre a păstra și aasigura pacea, armonia și unitatea turmei. Noi avem exemplul lor și artrebui să-l urmăm. Fraţii cu experienţă și cu vederi sănătoase trebuie să seadune și urmând cuvântului lui Dumnezeu și ungerii Spiritului Sfânt artrebui să-și pună mâinile cu rugăciuni serioase asupra acelora care au datdovadă deplină că ei și-au primit însărcinarea de la Dumnezeu și să-i punădeoparte pentru a se consacra în întregime lucrării Sale. Acest act va arătaungerea bisericii pentru acei care merg ca soli ca să ducă cea mai solemnăsolie dată vreodată oamenilor.

Dumnezeu nu vrea să încredinţeze purtarea de grijă a preţioasei Saleturme oamenilor, al căror spirit și putere de judecată au fost slăbite prinrătăciri anterioare pe care ei le-au nutrit, cum ar fi așa numitul perfecţionism(Vezi Supliment) și spiritism și care prin purtarea lor în timpul acestorrătăciri s-au dezonorat pe ei înșiși și au adus dezonoare asupra cauzeiadevărului. Cu toate că ei se simt acum liberi de acele rătăciri și în stare dea vesti ultima solie, totuși Dumnezeu nu-i va primi. El nu va încredinţaacestora grija sufletelor preţioase căci judecata lor a fost pervertită întimpul rătăcirii și acum este slăbită. Dumnezeul cel mare și sfânt este unDumnezeu gelos și El vrea să aibă bărbaţi sfinţi pentru răspândireaadevărului. Legea cea sfântă pe care Dumnezeu a rostit-o pe Sinai e oparte din El Însuși, și numai bărbaţi sfinţi păzitori serioși ai acesteia Îl voronora, prin învăţăturile pe care ei le dau altora.

(- 102 - 103 -)

Page 63: Experiente Si Viziuni

63

Servii lui Dumnezeu care predică adevărul trebuie să aibă o bunăjudecată. Ei trebuie să fie bărbaţi care să poată suporta cu răbdareîmpotrivirile pentru că acei care se opun adevărului îi vor critica pe ceicare-l predică și vor aduce orice obiecţie posibilă în forma cea mai reaîmpotriva adevărului. Servii lui Dumnezeu care duc solia trebuie să fiepregătiţi ca să înlăture aceste obiecţii cu calm și blândeţe prin luminaadevărului. Împotrivitorii atacă adesea pe servii lui Dumnezeu într-un modprovocator pentru a scoate din ei un spirit asemănător, apoi făcând dinaceasta un caz de mare importanţă să poată istorisi altora că vestitoriiporuncilor lui Dumnezeu au un spirit mai rău și mai aspru de cum s-a spus.Am văzut că noi trebuie să fim pregătiţi ca să putem întâmpina împotrivirilecu răbdare, judecată și blândeţe, să le dăm atenţia cuvenită nu prin a-icombate printr-o mulţime de afirmaţii și a ne năpusti asupra împotrivitoruluiși a manifesta un spirit aspru faţă de el, ci dând obiecţiei valoarea ei șiprezentând-o în lumina și puterea adevărului și să lăsăm ca adevărul sădomine și să îndepărteze rătăcirile. Acest procedeu va face o impresie bună;împotrivitorii sinceri vor recunoaște că ei s-au înșelat și că cei care păzescporuncile lui Dumnezeu nu sunt așa după cum au auzit vorbindu-se despreei.

Acei care mărturisesc a fi slujitori ai Viului Dumnezeu trebuie să fievoioși să servească tuturor, în loc de a căuta să se înalţe peste fraţi; eitrebuie să posede un spirit bun și amabil. Dacă greșesc ei trebuie să fiegata să mărturisească greșeala lor pe deplin. O intenţie sinceră nu poate fisocotită ca scuză pentru nerecunoașterea greșelii. Mărturisirea greșelii nuar slăbi cu nimic încrederea comunităţii în lucrător, ci va da un bun exemplu;spiritul mărturisirii ar fi încurajat în comunitate și o dulce unitate ar firezultatul. Acei care se dau pe sine ca învăţători trebuie a fi un exemplu deevlavie, blândeţe și umilinţă; posedând un spirit amabil spre a putea câștigasufletele la Isus și la adevărul Bibliei. Un predicator al lui Hristos trebuiesă fie curat în vorbire și în purtare și să ţină întotdeauna seama de faptul căel mânuiește cuvintele Inspraţiei, cuvinte ale unui Dumnezeu sfânt. Eltrebuie de asemenea să-și amintească că turma i-a fost încredinţată purtăriisale de grjă și că el trebuie să ducă cazurile lor în faţă lui Isus și să pledezepentru ele, așa cum Isus pledează pentru noi în faţă Tatălui. Mi s-a atrasatenţia asupra fiilor lui Israel de pe vremuri, și am văzut cât de curaţi șisfinţi trebuiau să fie slujitorii Sanctuarului deoarece ei erau aduși prin slujbalor într-o legătură apropiată cu Dumnezeu. Predicatorii trebuie să fie sfinţi,curaţi și fără pată, iar dacă nu, Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu nu S-aschimbat. El este încă sfânt și curat într-un mod tot atât de desăvârșit, așacum a fost întotdeauna. Acei care se pretind a fi predicatori ai lui Isus

(- 103 - 104 -)

Ordinea evanghelică

Page 64: Experiente Si Viziuni

64 Experienţe şi viziuni - E.G. White

trebuie să fie bărbaţi cu experienţă și de o adâncă evlavie, atunci ei vorputea răpândi o influenţă sfântă în tot timpul și în tot locul.

Am văzut că acum este timpul pentru soli de a merge în orice loc, oriundeli s-ar deschide calea și Dumnezeu va merge înaintea lor și va deschidemultora inimile pentru primirea cuvântului. Câmpuri și locuri noi trebuieîncepute și la aceasta ar fi mult mai bine ca lucrătorii să meargă doi câtedoi pentru a se sprijini unul pe altul. Mi-a fost arătat planul următor: Ar fibine ca doi fraţi să pornească împreună și să călătorească în locurileîntunecoase, unde este multă împotrivire și unde este mult de lucru și cueforturi unite și credinţă tare să pună adevărul în faţă celor din întuneric.Iar mai târziu dacă ei pot realiza mai mult vizitând mai multe locuri sămeargă separat, dar să se întâlnească adesea pentru a se încuraja unul pealtul prin credinţa lor și a se întări și a se sprjini unul pe altul. Cu acesteocazii ei se pot sfătui asupra câmpurilor deschise și vor hotărî care dintretalanţii lor va fi cel mai de folos și în ce mod ar putea avea cel mai maresucces în lucrarea de câștigare a inimilor. Rămânând apoi iarăși singuri,curajul și puterea lor de activitate vor fi reînnoite, pentru a putea întâmpinaîmpotrivirea și întunericul și a lucra cu bucurie din toată inima pentrusalvarea sufletelor care pier.

Am văzut că servii lui Dumnezeu nu pot lucra mereu într-unul și acelașicâmp, ci să caute a câștiga suflete în locuri noi. Acei care sunt deja întăriţiîn adevăr, nu trebuie a pretinde prea mult să se lucreze numai cu ei, ci săfie în stare a se păstra pe ei înșiși în adevăr și de a întări și pe alţii, iar soliilui Dumnezeu să viziteze locurile întunecoase și singuratice pentru a duceadevărul acelora care nu sunt încă luminaţi cu lumina adevărului prezent.

GREUTĂŢI ÎN COMUNITATE

Iubiţi fraţi și surori! Deoarece rătăcirea crește repede, datoria noastrăeste de a fi treji în lucrarea Domnului și a ne da seama de timpul în caretrăim. Întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele. Și pentrucă aproape toţi cei din jurul nostru sunt învăluiţi de întunericul cel des alrătăcirii și al amăgirii e de datoria noastră a înlătura neștiinţa și a trăi înapropiere de Dumnezeu de unde putem primi razele dumnezeiești de luminăși de mărire de la faţa lui Isus. Deoarece întunericul crește și rătăcirile iauproporţii noi trebuie să ne străduim a dobândi o cunoștinţă mai adâncă aadevărului, și a fi pregătiţi să ne menţinem poziţia noastră pe temeiulScripturii.

Noi trebuie să fim sfinţiţi prin adevăr, să fim în totul consacraţi luiDumnezeu și să vieţuim în conformitate cu mărturisirea sfântă pe care am

(- 104 - 105 -)

Page 65: Experiente Si Viziuni

65

depus-o, ca astfel Dumnezeu să poată întotdeauna revărsa asupra noastrăși mai multă lumină ca în lumina Lui să vedem lumină și să fim întăriţi prinputerea Lui. În orice moment am neglija vegherea suntem expuși primejdieide a fi atacaţi de dușman și învinși de puterile întunericului. Satanaînsărcinează pe îngerii săi să vegheze și să facă toate încercările posibilepentru a afla slăbiciunile și păcatele favorite ale acelora care pretind a fi înadevăr; și aruncă întunericul în jurul lor pentru a-i face să neglijeze veghereași să apuce pe o cale care va dezonora cauza pe care ei pretind a o iubi și săaducă suferinţă asupra comunităţii. Asemenea suflete amăgite șineveghetoare vor fi cuprinse din ce în ce mai mult de întunericul crescând,iar lumina cerului va scădea. Ei nu pot descoperi păcatele lor favorite, iarSatana aruncă atât de mult plasa sa după ei și ei sunt prinși în laţurile sale.

Dumnezeu este tăria noastră. Noi trebuie să privim către El pentru aprimi înţelepciune și a fi conduși de El și având întotdeauna ca ţintă onoareaLui, binele comunităţii, salvarea sufletelor noastre proprii să căutam a biruipăcatele noastre favorite. Trebuie să încercăm personal a dobândi în fiecarezi o nouă biruinţă. Noi trebuie să învăţăm să stăm singuri și să depindem înîntregime de Dumnezeu. Cu cât mai repede vom învăţa aceasta, cu atât emai bine. Fiecare trebuie să recunoască atunci când face vreo greșeală, șiapoi să vegheze în credinţă pentru ca păcatele să nu poată câștiga biruinţăasupra lui, ci din contră el să biruie asupra păcatelor. Atunci vom puteaavea încredere în Dumnezeu și comunitatea va fi scutită de multe greutăţi.

Solii lui Dumnezeu care părăsesc căminurile lor pentru a merge sălucreze pentru salvarea de suflete, întrebuinţează mult din timpul lor pentrua lucra în folosul celor care sunt de mai mulţi ani în adevăr, dar care suntîncă slabi pentru că ei au slăbit fără motiv frâiele și au încetat să veghezeasupra lor înșile și eu cred că ei ispitesc pe vrăjmașul să-i ispitească. Ei cadîn încurcături fără însemnătate, iar servii lui Dumnezeu sunt siliţi să-șifolosească timpul ca să-i viziteze. Ei vor pierde la aceștia ore și zile întregi,iar sufletul lor e întristat și rănit prin auzirea acestor mici greutăţi șineplăceri, fiecare străduindu-se a expune nevoia sa proprie într-un modcât de serios posibil, de teama ca servii lui Dumnezeu să nu le socoteascăca prea neînsemnate. În loc de a se adresa servilor lui Dumnezeu spre a-iscoate din greutăţile lor, ar fi mai bine să plece genunchii lor în faţaDomnului să postească și să se roage până când greutăţile vor fi înlăturate.Unii își închipuie că Dumnezeu a chemat soli pentru ca aceștia să stea ladispoziţia lor și să-i poarte în braţele lor și că cea mai importantă parte alucrării lor este de a aplana certurile și greutăţile neînsemnate pe care eiînșiși și le-au adus prin umblarea lor nejudecată și prin aceea că au dat locvrăjmașului prin spiritul lor neglijent, nesupus și găsitor de greșeli faţă de

(- 105 - 106 -)

Greutăţi în comunitate

Page 66: Experiente Si Viziuni

66 Experienţe şi viziuni - E.G. White

cei din jurul lor. Dar ce se va întâmpla însă în acest timp cu oile flămânde?Desigur, ele vor suferi și vor flămânzi după pâinea vieţii. Acei care cunoscadevărul și sunt întemeiaţi pe el, dar nu-l ascultă (dacă ei l-ar fi ascultat arfi fost scutiţi de multe din aceste încercări) reţin solii și scopul pentru careDumnezeu i-a chemat în câmp nu este adus la îndeplinire. Servii luiDumnezeu sunt întristaţi și descurajaţi prin astfel de lucruri din comunitate;când toţi ar trebui să se străduiască să nu mai adauge greutăţi la poverilelor, ci să le ajute prin cuvinte binevoitoare și prin rugăciunea credinţei.Dacă toţi care mărturisesc adevărul ar privi în jur și ar încerca să ajutealtora în loc de a pretinde așa de mult ajutor pentru ei înșiși cât de liberi șiușuraţi ar fi ei (servii lui Dumnezeu). Când servii lui Dumnezeu merg înlocuri noi, întunecate, unde adevărul n-a fost încă predicat, atunci ei au unspirit rănit, pricinuit de greutăţile inutile ale fraţilor lor. Iar mai presus detoate ei trebuie să întâmpine necredinţa și prejudecata împotrivitorilor și săfie jigniţi de unii dintre ei.

Cu cât mai ușor ar putea fi influenţate inimile oamenilor și cât de multar fi preamărit Dumnezeu, dacă servii Săi ar fi liberaţi de descurajări șicercări și cu un spirit liber ar vesti adevărul în frumuseţea sa. Acei caresunt vinovaţi prin solicitarea unei așa de mari lucrări a servilor lui Dumnezeuși de împovărarea lor cu greutăţi pe care ei înșiși ar fi trebuit să le rezolve,vor trebui să dea socoteală lui Dumnezeu pentru tot timpul și mijloacelecheltuite pentru a-i mulţumi pe ei, satisfăcând prin aceasta pe vrăjmaș.Membrii comunităţii ar trebui să fie în stare de a ajuta fraţilor lor. Ei nutrebuie să împovăreze cu greutăţile și cercările lor o adunare întreagă sausă aștepte ca vreunul din solii lui Dumnezeu să vină să le rezolve, ci dincontră să se străduiască ei înșiși a umbla în dreptate în faţa lui Dumnezeu,să aplaneze singuri greutăţile între ei, iar când lucrătorii vin, ei trebuie săfie pregătiţi spre a întări mâinile lor, iar nu a le slăbi.

SPERANŢA COMUNITĂŢII

Acum câtva timp căutând în jurul meu pentru a vedea urmașii blânduluiși umilului Mântuitor, spiritul meu a fost foarte tulburat. Mulţi dintre cei cepretind a aștepta apropiata venire a lui Hristos, se aseamănă mai mult lumiiși caută cu mai mult interes aplauzele celor din jur decât aprobarea luiDumnezeu. Ei sunt reci și formaliști asemenea bisericilor cu numele, decare cu puţin timp mai înainte s-au despărţit. Cuvintele adresate comunităţiiLaodiceea descriu în mod lămurit starea ei actuală (Vezi Apoc.3:14-20) Einu sunt “nici reci, nici fierbinţi”, ci numai “încropiţi”, iar dacă nu vor urmasfatul “martorului credincios și adevărat” și nu se vor pocăi în mod serios,

(- 107 - 108 -)

Page 67: Experiente Si Viziuni

67

“cumpărând aur curăţit prin foc”, “veșminte albe... și alifie de ochi”, atunciEl îi va vărsa din gura Lui.

Am ajuns un timp când o mare parte dintre cei care altădată tresăltau debucurie în speranţa apropiatei veniri a Domnului se găsesc pe terenulbisericilor și al lumii care îi batjocorea odată pentru credinţa că Isus urmasă vină și răspândeau tot felul de minciuni pentru a ridica prejudecataîmpotriva lor și a distruge influenţa lor. Când sufletele multora doresc dupăviul Dumnezeu flămânzind și însetând după dreptate și Dumnezeu îi facesă simtă puterea Sa și să satisfacă dorinţa sufletului lor, revărsând iubireaSa în inimile lor, atunci ei vor preamări pe Dumnezeu prin laudele lor.Pentru acest lucru ei vor fi socotiţi de mulţi dintre cei ce pretind a crede înapropiata venire a Domnului ca amăgiţi și vor fi acuzaţi ca fiind sub influenţamesmerismului sau stăpâniţi de un spirit rău.

Mulţi dintre acești pretinși creștini se îmbracă, se poartă și vorbesc cași lumea, singurul lucru după care se mai pot recunoaște este mărturisirealor. Deși ei pretind a fi în așteptarea lui Hristos, conversaţia lor nu este înceruri, ci despre lucrurile lumești. Ce fel de persoane, printr-o umblaresfântă și evlavioasă ar trebui să fie acei care mărturisesc că așteaptă șigrăbesc venirea zilei lui Dumnezeu? (2 Petru 3,11). “Oricine care arenădejdea aceasta în El se curăţește, după cum El este curat.” (1 Ioan 3,3)Este însă evident că mulţi dintre cei ce poartă numele de adventist se ocupămai mult de împodobirea trupurilor lor și să apară bine în ochii lumii, decâtsă înveţe din cuvântul lui Dumnezeu cum pot fi aprobaţi de El.

Ce ar fi dacă Isus, Idealul nostru, ar apărea în mijlocul lor și între pretinșiicreștini în general, la fel după cum s-a arătat la prima venire? El a fostnăscut într-o iesle. Urmăriţi viaţa și umblarea Lui ca predicator. El a fostun om al durerilor și obișnuit cu suferinţa. Acești așa-ziși creștini s-ar rușinaîn faţa blândului și umilului Mântuitor, care nu purta decât un veșmântsimplu și fără cusătură și care nu avea unde să-și plece capul. Viaţa Luinepătată și tăgăduitoare de sine i-ar condamna; sfânta Sa demnitate ar fi oimpută dureroasă pentru ușurăţenia și vanitatea lor; vorbirea Lui neprihănităar face să amuţească conversaţia lor profană și desfrânată; tâlcuireaneîntortocheată și curată a adevărului tăietor din partea Lui, ar descopericaracterul lor adevărat și ei ar dori cu siguranţă ca acest chip blând, acestMântuitor plin de iubire să dispară cât mai repede posibil din faţa lor. Ei arfi cei dintâi care ar căuta să-L prindă în cuvântările Lui și care ar striga:Răstignește-L, răstignește-L!

Să urmăm deci lui Isus așa umiliţi cum a intrat El în Ierusalim, cândmulţimea ucenicilor lăuda și preamărea pe Dumnezeu cu glas tare și striga:“ ‘Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer

(- 108 - 109 -)

Speranţa comunităţii

Page 68: Experiente Si Viziuni

68 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și slavă în locurile prea înalte!’ Unii dintre farisei, din norod au zis lui Isus:‘Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii!’ Și El a răspuns: “ ‘Vă spun că dacă vortăcea ei, pietrele vor striga.’ ” (Luca 19,38-40). O mare parte dintre cei cepretind a aștepta pe Hristos ar fi fost tot atât de gata ca și fariseii de aporunci ucenicilor Săi să tacă și fără îndoială ar fi strigat: Fanatism! Mes-merism! Spiritism! Tot astfel ucenicii care întindeau veșmintele lor pe calear fi fost declaraţi ca extravaganţi și sălbatici. Dumnezeu nu vrea însă săaibă pe pământ un asemenea popor care să fie atât de mort și rece, ci unpopor care să-L poată lăuda și preamări. El va primi slavă de la unii iarcând aleșii Săi care ţin poruncile Lui vor tăcea, atunci pietrele vor striga.

Isus vine, dar nu ca la prima Sa venire ca copil în Betleem, nu ca laintrarea Sa în Ierusalim, când ucenicii Săi lăudau cu voce tare pe Dumnezeuși strigau osanale, ci El va veni în mărirea Tatălui și toţi îngerii Săi sfinţi cuEl, care Îl vor însoţi la coborârea Sa pe pământ. Întreg cerul va fi părăsitatunci de îngeri, în timp ce sfinţii care așteaptă vor privi către El și cătrecer, așa cum priveau bărbaţii din Galileea când El S-a înălţăt de pe MunteleMăslinilor. Atunci acei care sunt sfinţi, care au urmat consacraţi în totulblândului lor Mântuitor vor striga plini de bucurie: “Iată acesta esteDumnezeul nostru pe care L-am așteptat ca să ne mântuiască!” Ei vor fischimbaţi într-un moment, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă- acea trâmbiţă care trezește pe sfinţii adormiţi și-i cheamă afară din paturilelor de pulbere îmbrăcaţi în nemurire glorioasă și strigând: “Biruinţă!Biruinţă asupra morţii și a mormântului!” Sfinţii astfel preschimbaţi vor firăpiţi odată cu îngerii spre întâmpinarea Domnului în văzduh și niciodatănu vor mai fi despărţiţi de obiectul iubirii lor.

În faţă unei asemenea perspective, faţă de o asemenea speranţă măreaţă,de o asemenea mântuire, pe care Hristos ne-a răscumpărat-o prin propriulSău sânge, vom putea noi să tăcem? Vom putea noi să nu preamărim deasemenea pe Dumnezeu cu glas tare, după cum au făcut ucenicii la intrarealui Isus în Ierusalim? Nu este oare perspectiva noastră mult mai măreaţădecât a lor? Atunci cine ne va putea împiedica de a preamări pe Dumnezeucu glas tare, având o asemenea speranţă a nemuririi și a măririi? Noi amgustat puterile lumii viitoare și dorinţa noastră e și mai mare. Întreaga meafiinţă strigă după viul Dumnezeu și eu nu voi fi mulţumită până când nu voifi plină cu toată plinătatea Lui.

(- 109 - 110 -)

Page 69: Experiente Si Viziuni

69

PREGĂTIRE PENTRU A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS

Iubiţi fraţi și surori! Credem noi oare din toată inima că Hristos va veniîn curând și că noi avem ultima solie a harului care trebuie dată vreodatăunei lumi vinovate? Este oare exemplul nostru cum ar trebui să fie? Arătămnoi prin vieţile noastre și umblarea noastră sfântă celor din jur că așteptămarătarea glorioasă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, care vaschimba aceste trupuri netrebnice și le va modela după asemănarea corpuluiSău glorios? Eu mă tem că nu credem destul aceste lucruri și nu le preţuimîncă cum ar trebui să le preţuim. Acei care cred adevărul important pe carenoi îl mărturisim trebuie să umble conform credinţei lor. Se aleargă preamult după plăceri și după lucruri care stăpânesc atenţia acestei lumi; se dăprea multă atenţie îmbrăcăminţii, iar limba e întrebuinţată prea adesea lavorbiri ușuratice și nefolositoare, care dezmint mărturia noastră că umblareanoastră nu este în cer, de unde așteptăm pe Mântuitorul.

Suntem înconjuraţi de îngeri ocrotitori; noi însă îi întristăm adesea prinaceea că ne lăsăm atrași în conversaţii nefolositoare, în glume și vorbirideșarte și aceasta chiar cu riscul de a cădea într-o stare indiferentă șinepăsătoare. Deși noi mai facem poate din când în când câte o sforţarepentru câștigarea biruinţei, și o obţinem, dar dacă noi n-o păstrăm, ci cădemîn aceeași stare nepăsătoare și indiferentă, incapabili de a rezista dușmanuluiși a birui ispitele, nu vom putea rezista cercării credinţei noastre, care emai preţioasă decât aurul. Noi nu suferim pentru cauza lui Hristos și nu-Lglorificăm în strâmtorări.

Aici este o mare lipsă de statornicie creștină în a servi lui Dumnezeudin principiu. Noi nu trebuie să căutăm să ne plăcem nouă înșine, ci să nestrăduim a onora și preamări pe Dumnezeu și în tot ceea ce zicem și facemsă avem în vedere preamărirea Lui. Dacă am lua la inimă următoarele cuvinteimportante și le-am păstră întotdeauna în cugetul nostru, atunci n-am cădeaatât de ușor în ispite, iar cuvintele noastre ar fi puţine și bine alese.

“Dar El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentrufărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prinrănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53,5). Oamenii vor da socoteală lajudecată pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. “Dumnezeule,ochiul Tău mă vede.”

Noi nu putem cugeta asupra acestor cuvinte importante și nu putempăstra o vie amintire despre cele ce Isus a suferit pentru sărmanii păcătoșipentru ca ei să poată dobândi iertare de păcate și mântuire prin sângele Săufără a simţi un sfânt imbold și o serioasă dorinţă de a suferi pentru Cel carea suferit și a răbdat pentru noi atât de mult. Dacă am medita mai mult

(- 110 - 111 -)

Pregătire pentru a doua venire a lui Hristos

Page 70: Experiente Si Viziuni

70 Experienţe şi viziuni - E.G. White

asupra acestor lucruri, eul nostru personal, la care ţinem atât de mult va fiumilit cu toată trufia lui și o simplitate copilărească va lua locul lui care vaputea suporta orice impută din partea altora fără a se irita în orice moment;atunci spiritul egoismului nu ar mai putea stăpâni sufletul.

Bucuria și mângâierea adevăraţilor creștini trebuie să fie în ceruri.Sufletele doritoare ale acelora care au gustat puterile lumii viitoare șibucuriile cerului nu vor fi niciodată satisfăcute cu lucrurile acestei lumi.Aceștia vor găsi în momentele lor libere destule de făcut. Sufletele lorînsetează după Dumnezeu. Unde e comoara lor, acolo va fi și inima lor, șivor avea împărtășire dulce cu Dumnezeul lor, pe care-L iubesc și căruia-Iservesc. Plăcerea lor va fi în contemplarea comorii lor - cetatea sfântă,pământul înnoit, căminul lor etern. Iar prin aceea că ei au în mintea lornumai asemenea lucruri înalte, curate și sfinte, cerul va fi adus aproape deei și ei vor simţi puterea Spiritului Sfânt; acesta îi va depărta din ce în cemai mult de lume și va face ca mângâierea și bucuria lor principală să fienumai în lucruri cerești în căminul lor măreţ. Puterea de atracţie de laDumnezeu și din cer va fi atunci atât de mare, încât nimic nu va putea abatecugetele lor de la marea cauză a mântuirii sufletelor lor și de la adorarea șipreamărirea lui Dumnezeu.

Când mă gândesc cât de mult s-a făcut pentru noi, spre a ne menţine pecalea cea dreaptă, atunci trebuie să strig: O, ce iubire, ce iubire minunată aavut Fiul lui Dumnezeu pentru noi, sărmanii păcătoși! Vom fi oare atât deindiferenţi și nepăsători când știm că tot ce se putea face pentru salvareanoastră s-a făcut? Întreg cerul este interesat pentru noi. Noi ar trebui să fimactivi și treji pentru a onora, a adora și a preamări pe Cel Prea Înalt. Inimilenoastre ar trebui să fie pline de iubire și de mulţumire pentru Cel care aavut atâta iubire și îndurare faţă de noi. Noi ar trebui să-L onorăm prinviaţa noastră și printr-o conversaţie curată și sfântă să arătăm că suntemnăscuţi de sus, că lumea nu este patria noastră, că noi nu suntem decâtstrăini și peregrini aici, călătorind spre o patrie mai bună.

Mulţi care mărturisesc numele lui Hristos și care pretind că așteaptăapropiata Sa venire nu știu ce înseamnă a suferi pentru Hristos. Inimile lornu sunt încă supuse prin har și eul personal nu e încă mort, fapt care se dăpe faţă în diferite chipuri. În același timp ei mărturisesc că au încercări,însă cauza principală a încercărilor lor nu e decât o inimă îndărătnică careface eul foarte sensibil și ușor de rănit. Dacă unii ca aceștia ar înţelegeodată ce însemnează a fi un urmaș umilit al lui Hristos, un adevărat creștin,atunci ei ar începe să lucreze cu seriozitate și dreptate. Ei ar muri mai întâifaţă de eu, apoi ar stărui în rugăciune și ar subjuga orice patimă a inimii.Renunţaţi fraţilor la încrederea voastră de sine și la mulţumirea voastră de

(- 112 - 113 -)

Page 71: Experiente Si Viziuni

71

sine și urmaţi umilul Model. Păstraţi pe Isus în tot timpul în cugetele voastre;El este exemplul vostru; călcaţi pe urmele Lui. Priviţi spre Isus, începătorulși desăvârșitorul credinţei voastre care pentru bucuria care-i era pusă înaintea suferit crucea și a dispreţuit ocara. El a suferit împotrivirea păcătoșilor.El a fost Mielușelul blând, înjunghiat, rănit, zdrobit, pedepsit și chinuitpentru păcatele noastre.

Așa dar să suferim cu plăcere ceva pentru Hristos să ne crucificămzilnic eul și să devenim aici pe pământ părtași suferinţelor lui Hristos pentruca să fim de asemenea părtași ai măririi Lui și să fim încoronaţi cu strălucire,onoare, nemurire și viaţă veșnică.

CREDINCIOŞIE LA ADUNĂRILE PUBLICE

Domnul mi-a arătat că acei care ţin Sabatul trebuie să aibă mai multinteres pentru adunare, dându-și osteneala de a o face cât de interesantă cuputinţă. E foarte necesar de a da pe faţă mai mult interes și mai multăenergie în această direcţie. Toţi trebuie să aibă ceva de spus pentru Domnulcăci făcând aceasta vor fi binecuvântaţi. O carte de amintire e scrisă pentruacei care nu părăsesc adunarea, ci vorbesc adesea unul cu altul. “Cei rămași”trebuie să biruiască prin sângele Mielușelului și prin cuvântul mărturieilor. Unii așteaptă a birui numai prin sângele Mielușelului, fără a face eiînșiși o sforţare. Eu am văzut că Dumnezeu din milă ne-a dat puterea vorbirii.El ne-a dat o limbă și noi suntem răspunzători pentru întrebuinţarea ei. Noitrebuie să preamărim pe Dumnezeu cu limba noastră, să vorbim cu respectdespre adevăr și despre harul Său nemărginit și să biruim prin cuvântulmărturiei noastre prin sângele Mielușelului.

Când ne adunăm nu trebuie să tăcem; numai acei care se adună ca săvorbească despre gloria, slava și puterea Sa sunt cei de care Domnul îșiaduce aminte. Asupra unora ca aceștia va revărsa Dumnezeu binecuvântareași ei vor fi învioraţi. Dacă toţi ar acţiona așa cum ar trebui nu s-ar maipierde timpul preţios și nu ar fi nevoie de vreo mustrare pentru rugăciuniși predici lungi; tot timpul ar fi ocupat cu rugăciuni și mărturii scurte și lasubiect. Cereţi, credeţi și primiţi. Domnul e batjocorit adesea, prin rugăciunicare nu sunt rugăciuni, care obosesc pe îngeri și displac lui Dumnezeu șiprin prea multe cereri deșarte și fără însemnătate. Mai întâi trebuie să simţimlipsurile noastre și atunci să rugăm pe Dumnezeu pentru ceea ce avemnevoie și să credem că El ne va da chiar în timp ce noi ne rugăm. Atuncicredinţa noastră va crește și toţi vor fi îmbărbătaţi. Cei slabi vor fi întăriţi,iar cei descurajaţi și deznădăjduiţi vor privi în credinţă, că Dumnezeurăsplătește celor care Îl caută cu stăruinţă.

(- 114 - 115 -)

Credincioşie la adunările publice

Page 72: Experiente Si Viziuni

72 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Unii se abţin de a vorbi în adunare, pe motivul că nu au nimic nou despus și că dacă ar vorbi ar trebui ca să repete același lucru de mai multeori. Eu am văzut că mândria era adevărata cauză și că Dumnezeu și îngeriiSăi sunt de faţă la mărturisirile sfinţilor și că aceast lucru le este bineplăcut,de a fi preamăriţi prin mărturiile repetate în fiecare săptămână. Domnuliubește simplitatea și umilinţa; Îi este însă neplăcut - și îngerii se întristează- când pretinșii moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cuIsus permit ca timpul preţios să fie irosit în adunările lor.

Dacă fraţii și surorile noastre ar fi ceea ce ar trebui să fie atunci ei n-arfi în încurcătură ca să găsească ceva de spus în onoarea lui Isus care a fostatârnat pe crucea de pe calvar pentru păcatele lor. Dacă ei s-ar strădui maimult a înţelege până la ce grad de înjosire s-a coborât Dumnezeu prin dareala moarte a iubitului Său Fiu, pentru păcatele noastre, a pricepe suferinţeleși durerile lui Isus pe care El le îndură pentru a pregăti oamenilor vinovaţio cale pe care ei să poată scăpa și dobândi iertare și viaţă, atunci ar fi maibine pregătiţi de a lăuda și preamări pe Isus. Nu le-ar fi cu putinţă să tacă,ci ar vorbi cu mulţumire și recunoștinţă despre slava Sa și ar povesti despreputerea Sa. Atunci binecuvântarea de la Dumnezeu s-ar revărsa asupracelor care fac aceasta. Chiar dacă același fapt ar fi repetat de mai multe oriDumnezeu ar fi preamărit. Îngerul mi-a arătat pe acei care nu încetează dea striga zi și noapte: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu celatotputernic! “O repetare continuă”, a zis îngerul, “și totuși Dumnezeueste preamărit prin aceasta. Chiar atunci când am istorisi neîncetat acelașilucru, Dumnezeu este totuși onorat, iar aceasta dovedește că noi nu suntemnesimţitori faţă de bunătatea și harul Său.

Am văzut că așa zisele biserici sunt decăzute; în ele nu domnește decâtnepăsare și moarte. Dacă ele ar urma cuvântul lui Dumnezeu acesta le-arumili; ele însă se ridică contra lucrării lui Dumnezeu. Pentru membrii acestorbiserici pare prea umilitor a istorisi de mai multe ori în adunările lor aceleașiistorisiri simple despre bunătatea lui Dumnezeu; ei caută ceva nou și cevamare pentru ca cuvintele lor să placă auzului oamenilor și de aceea Spiritullui Dumnezeu îi părăsește. Dacă vrem a urma calea cea simplă a Biblieiatunci trebuie să avem plinătatea Spiritului lui Dumnezeu. Dacă vom urmacanalul umil al adevărului și vom depinde în totul de Dumnezeu atuncitotul va fi într-o dulce armonie și nu va mai fi nici o primejdie de a fiafectaţi de îngeri răi. Numai atunci când sufletele se ridică peste spiritul luiDumnezeu și caută să umble în propria lor putere, îngerii încetează de amai veghea asupra lor, și ele rămân expuse atacurilor lui Satana.

În cuvântul lui Dumnezeu se găsesc prescrise datorii a căror respectareface pe poporul lui Dumnezeu umilit, îl deosebește de lume și de apostazia

(- 115 - 116 -)

Page 73: Experiente Si Viziuni

73

asemănătoare bisericilor cu numele. Spălarea picioarelor și cina cea detaină ar trebui sărbătorită mai des. Isus ne-a dat un strălucit exemplu șine-a poruncit să facem așa cum a făcut El. Am văzut că exemplul Lui artrebui să fie urmat cât de exact posibil; dar fraţii și surorile n-au procedatașa cum trebuie la spălarea picioarelor, ci au dat loc la neînţelegeri. Acestact ar trebui să fie introdus cu grijă și înţelepciune în locuri noi, mai cuseamă acolo unde oamenii nu au o cunoștinţă exactă cu privire la exemplulși învăţătura Domnului nostru în acest punct și unde ei au prejudecăţiîmpotriva Lui. Multe suflete sincere influenţate fiind de învăţătorii lor demai înainte, în care își puseseră încrederea, sunt stăpânite de multeprejudecăţi faţă de această simplă datorie; de aceea, această datorie trebuieexpusă în mod clar și la timp potrivit.

În cuvântul lui Dumnezeu nu găsim nici un exemplu unde fraţii ar fispălat picioarele surorilor; găsim însă un exemplu unde surorile spalăpicioarele fraţilor. Maria a spălat picioarele lui Isus cu lacrămile ei și le-așters cu părul capului ei. Vezi de asemenea 1 Timotei 5:10. Am văzut căDomnul a permis surorilor să spele picioarele fraţilor și că aceasta este înarmonie cu Evanghelia. Toţi trebuie să umble cu chibzuinţă și să nu facăspălarea picioarelor ca o ceremonie plictisitoare.

Salutul sfânt care este amintit de apostolul Pavel în Evanghelia lui IsusHristos trebuie recunoscut în adevăratul lui caracter. Aceasta e sărutareasfântă.(Vezi Suplimentul) Ea ar trebui privită ca un semn al comuniuniiîntre prietenii creștini, când se despart unii de alţii sau când după o lungădespărţire, după mai multe săptămâni sau luni se întâlnesc iarăși. În1 Tesaloniceni 5:26 Pavel scrie: “Spuneţi sănătate tuturor fraţilor, cu osărutare sfântă”. În același capitol el continuă: “Feriţi-vă de orice aparenţărea.” Nu poate fi nici o aparenţă rea, dacă sărutarea sfântă este dată latimpul și la locul cuvenit.

Am văzut că mâna puternică a vrăjmașului e îndreptată contra lucrăriilui Dumnezeu și că e nevoie de ajutorul și puterea fiecăruia care iubeștelucrarea adevărului. Ei trebuie să dea pe faţă un mare interes pentru a sprijinilucrarea adevărului, pentru a întări mâinile acelora care vestesc adevărul șiprin vegherea lor continuă să poată respinge pe dușmani. Toţi trebuie uniţica un singur om la lucru. Toată energia sufletului trebuie trezită căci ceeace e de făcut trebuie făcut repede.

După aceea am văzut un al treilea înger. Îngerul meu conducător a zis:“Înfricoșată este lucrarea lui. Înfricoșată misiunea sa. El este îngerul careadună grâul din neghină și care leagă și sigilează grâul pentru grânarelecerești. Aceste lucruri trebuie să stăpânească toate cugetele și întreagaatenţie.

(- 117 - 118 -)

Credincioşie la adunările publice

Page 74: Experiente Si Viziuni

74 Experienţe şi viziuni - E.G. White

CĂTRE CEI FĂRĂ EXPERIENŢĂ

Am văzut că unii nu au o concepţie clară despre importanţa adevăruluiși a efectului lui, și lucrează după inspiraţia momentului; urmează dupăsimţămintele lor proprii și dispreţuiesc ordinea în comunitate. Aceștia para-și închipui că religia constă în primul rând în a face gălăgie. (VeziSupliment) Unii care abia au primit adevărul soliei îngerului al treilea suntgata să critice și să înveţe pe acei care de ani de zile sunt deja întemeiaţi înadevăr, care au suferit pentru adevăr și au cunoscut puterea lui sfinţitoare.Acei pe care vrăjmașul i-a făcut așa de mândri ar trebui să recunoascăinfluenţa sfinţitoare a adevărului și să-și dea bine seama cum adevărul i-agăsit “vrednici de plâns, săraci, orbi și goi.” Când adevărul începe să-icurăţească și să le îndepărteze zgura, ceea ce cu siguranţă va fi cazul, dacăel va fi primit din dragoste, atunci acei cu care s-a făcut această lucraremăreaţă nu vor crede că sunt bogaţi și că nu au trebuinţă de nimic.

Acei care mărturisesc adevărul și cred că îl cunosc înainte ca ei să fiînvăţat primele lui principii și care sunt înclinaţi să ia locul învăţătorilor șisă mustre pe acei care timp de ani de zile stau tari în adevăr dovedesc prinaceasta în mod clar că n-au nici o înţelegere a adevărului și că nu știunimic despre efectele lui; căci dacă ei ar ști ceva despre puterea luisfinţitoare atunci ar aduce roadele pașnice ale neprihănirii și ar fi umiliţisub influenţa sa dulce și puternică. Ei ar aduce roade spre mărirea luiDumnezeu, ar recunoaște ce a făcut adevărul pentru ei și ar considera pealţii mai presus decât pe sine.

Am văzut că “cei rămași” nu erau pregătiţi pentru ceea ce vine asupraacestui pământ. Indiferenţa și inactivitatea păreau a stăpâni sufletele celorcare pretind a crede că noi avem cea din urmă solie. Îngerul meu însoţitora strigat cu o solemnitate înfricoșătoare: “Pregătiţi-vă! Pregătiţi-vă!Pregătiţi-vă! căci mânia Domnului vine în curând. Mânia Sa va fi revărsatăneamestecată cu har și voi nu sunteţi pregătiţi. Sfășiaţi-vă inimile, și nuhainele! O mare lucrare trebuie făcută pentru cei rămași. Mulţi dintre ei seocupă cu mici dificultăţi”. Îngerul a spus: “Legiuni de îngeri răi sunt înjurul vostru și încearcă să vă înfășoare în întuneric groaznic și să văamăgească. Voi lăsaţi prea ușor ca minţile voastre să fie abătute de la lucrareade pregătire și de la adevărurile cele mai importante pentru timpul dinurmă. Vă opriţi la dificultăţi neînsemnate și vă ocupaţi prea mult deamănuntele lor, explicându-le unuia sau altuia.” Când inimile nu au devenitsupuse prin har, atunci au loc timp de ore întregi discuţii între părţile re-spective și nu numai că timpul se pierde în zadar, dar și servii lui Dumnezeusunt siliţi să le asculte. Dacă s-ar înlătura mândria și egoismul cele mai

(- 118 - 119 -)

Page 75: Experiente Si Viziuni

75

multe cazuri s-ar aplana în cinci minute. Prin orele care le întrebuinţămpentru a ne justifica noi înșine întristăm îngerii și dezonorăm pe Dumnezeu.

Am văzut că Dumnezeu nu vrea să-și plece urechea și să ascultejustificări lungi și nu cere aceasta nici de la servii Săi, pentru ca timpulpreţios să nu fie astfel cheltuit în zadar, ci să fie întrebuinţat pentru a arătanelegiuiţilor rătăcirea căilor lor și a salva sufletele din foc.

Am văzut că poporul lui Dumnezeu stă pe o temelie fermecată și căunii au pierdut aproape orice simţ pentru scurtimea timpului și a valoriisufletelor. Mândria s-a furișat între sabatiști - mândrie în privinţaîmbrăcăminţii și a înfăţișării. Îngerul a spus: “În acei care respectă Sabatular trebui să moară ‘eul’, mândria și dorinţa de a plăcea”. Adevărul, adevărulsalvator trebuie adus poporului care lâncezește în întuneric. Am văzut cămulţi rugau pe Dumnezeu să-i umilească, dar dacă Dumnezeu ar răspunderugăciunilor lor, aceasta s-ar întâmpla în dreptate prin lucruri înfricoșătoare.Era de datoria lor de a se umili pe ei înșiși. Am văzut că dacă înălţarea desine pătrunde înăuntru, aceasta va duce cu siguranţă sufletele în rătăcire șidacă nu va fi biruită le va produce distrugere. Când cineva începe a seînălţa în proprii săi ochi și-și închipuie că poate face ceva, atunci spiritullui Dumnezeu este retras și el merge în propria sa putere până la nimicire.Am văzut că dacă starea unui sfânt este dreaptă atunci el poate să miștebraţul lui Dumnezeu; că din contră un număr mare, când nu e drept, e slabși nu poate reuși în nimic.

Mulţi au o inimă îndărătnică și mândră și se gândesc mai mult la propriilelor mici dureri și dificultăţi decât la sufletele păcătoșilor. Dacă ar avea învedere măreţia lui Dumnezeu, s-ar gândi la sufletele care pier în jurul lor;și recunoscând starea lor periculoasă ar păși înainte exercitând credinţă înDumnezeu și întărind mâinile servilor Săi ca ei să poată prezenta cu curaj,dar în iubire, adevărul și să avertizeze sufletele să-l primească, înainte caglasul dulce al harului să amuţească. Îngerul a spus: “Acei care mărturisescnumele Său nu sunt încă pregătiţi!” Am văzut că cele șapte plăgi din urmăse varsă asupra capetelor neocrotite ale nelegiuiţilor și atunci acei care aufost împreună cu ei, vor auzi reproșurile păcătoșilor și inimile lor se vorînfricoșa.

Îngerul a zis: “Voi v-aţi oprit la nimicuri și v-aţi ocupat de dificultăţineînsemnate, din această cauză se pierd păcătoșii.” Dumnezeu este gata sălucreze pentru noi în adunările noastre și aceasta este bucuria Sa. Dar Satanaspune: “Voi împiedica lucrarea!” Supușii săi au răspuns: “Amin!” Pretinșiicredincioși ai adevărului se opresc la micile lor încercări și dificultăţi pecare Satana le mărește. S-a pierdut un timp care nu mai poate fi rechemat.Dușmanii adevărului au văzut slăbiciunea noastră. Dumnezeu a fost mâhnit

(- 120 - 121 -)

Către cei fără experienţă

Page 76: Experiente Si Viziuni

76 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și Isus rănit. Scopul Satanei s-a îndeplinit, planurile sale au avut succes șiel triumfă.

TĂGĂDUIREA DE SINE

Am văzut că pentru sfinţi există o primejdie în aceea de a face preamari pregătiri pentru conferinţe; că unii erau îngreuiaţi prea mult cu servirea;și că apetitul trebuie tăgăduit. Există primejdia ca unii să participe la adunarepentru pâine și pește. Am văzut că toţi acei care-și satisfac eul prin folosireaburuienii murdare a tutunului trebuie să o părăsească, iar mijloacele lor săle întrebuinţeze pentru o cauză mai bună. Cei care se lipsesc pe sine deoarecare plăceri, iar mijloacele pe care le întrebuinţau altădată pentrusatisfacerea apetitului le pun în tezaurul Domnului, aceia fac un sacrificiu.Astfel de daruri vor fi privite de Dumnezeu asemenea banilor văduvei.Suma poate să fie mică, dar dacă toţi ar face așa atunci tezaurul Domnuluiar crește simţitor. Dacă toţi ar căuta să fie mai economi în cumpărarea dehaine, să renunţe la unele lucruri, care nu sunt absolut necesare și la astfelde lucruri vătămătoare ca de exemplu cafeaua și ceaiul, să le lase la o parteși să dea lucrării costul acestor lucruri, atunci ei ar primi aici mai multăbinecuvântare și o răsplată în ceruri. Unii gândesc că dacă Dumnezeu le-adat mijloacele; ei pot să trăiască peste trebuinţele lor, să se hrăneascăpeste măsură și să se îmbrace în haine scumpe, și că n-ar fi nici o virtute îna se tăgădui pe sine când au destul. Unii ca aceștia nu aduc nici o jertfă.Dacă ei ar trăi puţin mai simplu și ar ajuta lucrării lui Dumnezeu în vederearăspândirii adevărului, aceasta ar fi o jertfă din partea lor și când Dumnezeuva răsplăti fiecăruia după faptele sale, atunci El își va aminti de aceasta.

NEPOLITEŢEA

Am văzut că numele cel Sfânt al lui Dumnezeu trebuie amintit cu res-pect și teamă. Cuvintele “Dumnezeu atotputernic” sunt folosite de unii înrugăciune într-un mod neglijent și negândit, ceea ce displace lui Dumnezeu.Unii ca aceștia n-au nici o concepţie clară despre Dumnezeu sau despreadevăr, altfel ei n-ar vorbi cu atâta lipsă de respect despre marele șiÎnfricoșatul Dumnezeu care îi va judeca în curând. Îngerul mi-a spus: “Nule asociaţi împreună pentru că înfricoșat este numele Său.” Acei care înţelegmăreţia și maiestatea lui Dumnezeu vor rosti numele Său numai cu respectși adorare sfântă. El locuiește în lumină de neapropiat și nici un om nu-Lpoate vedea și să trăiască. Am văzut că aceste lucruri trebuie înţelese șiîndreptate mai înainte ca biserica să poată prospera.

(- 121 - 122 -)

Page 77: Experiente Si Viziuni

77

PĂSTORI FALŞI

Mi-a fost arătat că păstorii mincinoși erau beţi, dar nu de vin, ei seîmpleticeau, dar nu de băutură tare. Adevărul lui Dumnezeu este sigilatpentru ei, ei nu-l pot citi. Dacă sunt întrebaţi de exemplu dacă ziua așaptea este Sabatul adevărat al Bibliei sau nu, atunci ei caută refugiul lafabule. Am văzut că acești profeţi erau asemenea vulpilor în pustie. Ein-au stat la spărtură și n-au trecut în faţa turmei, pentru ca poporul luiDumnezeu să poată rezista în luptă la ziua Domnului. Când spiritul unora emișcat și ei încep să întrebe pe acești păstori falși despre adevăr, atunciaceștia apucă calea cea mai ușoară și cea mai bună, pentru ajungerea scopuluilor, și pentru a liniști minţile celor care întreabă, chiar dacă făcând aceastatrebuie să-și schimbe propria lor poziţie. Mulţi dintre acești păstori au primitlumina; dar ei nu vor s-o recunoască și în nenumărate rânduri și-au schimbatpărerile spre a ocoli adevărul și a evita concluziile la care ar fi trebuit dealtfel să ajungă dacă ar fi rămas statornici la convingerea lor de mai înainte.Puterea adevărului a zguduit temelia lor, dar ei în loc să cedeze au pus oaltă temelie așa încât erau în contrazicere cu ei înșiși.

Am văzut că mulţi dintre acești păstori au tăgăduit principiile luiDumnezeu de mai înainte; ei au tăgăduit și lepădat adevărurile măreţe pecare le apăraseră cu zel altădată și astfel s-au lăsat înconjuraţi de spiritismși de tot felul de amăgiri. Am văzut că ei erau îmbătaţi de rătăciri și duceauturma lor la moarte. Mulţi dintre împotrivitorii adevărului lui Dumnezeucugetă pe patul lor cum să aducă nenorocire, iar ziua ei răspândesc sfaturilelor nelegiuite spre a dărâma adevărul și caută ceva nou spre a interesa pepopor și spre a abate sufletele de la cel mai important și măreţ adevăr.

Am văzut că preoţii care duc turma lor la moarte vor fi prinși curând încariera lor înfricoșată. Plăgile lui Dumnezeu vor veni dar pentru aceștiprofeţi falși nu vor fi de ajuns ca să fie chinuiţi cu numai una sau douăplăgi. Mâna lui Dumnezeu va fi întinsă în acel timp în mânie și dreptateși El nu o va retrage până când nu-și va fi împlinit pe deplin scopul.Nelegiuiţii trebuie să cadă la picioarele sfinţilor și să recunoască căDumnezeu i-a iubit (pe sfinţi) pentru că au rămas credincioși adevărului șiau păstrat poruncile lui Dumnezeu până când toţi nedrepţii sunt nimiciţi depe pământ.

Diferite partide ale credincioșilor pretinși adventiști credincioși au toatecâte puţin adevăr, dar Dumnezeu a dat toate aceste adevăruri copiilor Săicare se pregătesc pentru ziua lui Dumnezeu. El le-a dat de asemenea șiadevăruri pe care nici una din aceste partide nu le cunoaște și nici nu le vaînţelege. Lucruri care pentru dânșii sunt sigilate, a descoperit Domnul celor

(- 123 - 124 -)

Păstori falşi

Page 78: Experiente Si Viziuni

78 Experienţe şi viziuni - E.G. White

care vor vedea și sunt gata să le înţeleagă. Când Dumnezeu are de transmis olumină nouă, atunci El va face ca cei aleși și iubiţi ai Săi s-o înţeleagă fără caei să aibă nevoie a fi luminaţi de acei care sunt în întuneric și rătăcire.

Mi-a fost arătată necesitatea ca acei care cred că noi avem ultima soliea harului să se despartă de acei care primesc zilnic rătăciri noi. Am văzutcă atât tânăr, cât și bătrân nu trebuie să ia parte la adunările lor; căci estenedrept a-i încuraja, în timp ce ei învaţă o rătăcire care este o otravăomorâtoare pentru suflet, și răspândesc astfel de învăţături care nu suntdecât porunci omenești. Influenţa unor asemenea adunări nu este bună.Dacă Dumnezeu ne-a liberat de astfel de întuneric și de astfel de rătăciri,atunci trebuie să stăm tari în libertatea în care El ne-a liberat și să ne bucurămde adevăr. Lui Dumnezeu îi este neplăcut când noi mergem și ascultămrătăciri fără a fi obligaţi a merge; afară numai dacă El ne trimite la asemeneaadunări, unde rătăcirea e impusă poporului prin puterea voinţei, altfel Elnu ne va păzi. Îngerul nu mai veghează asupra noastră și noi suntem expușiatacurilor vrăjmașului spre a fi întunecaţi și slăbiţi de el și prin putereaîngerilor săi cei răi; lumina din jurul nostru va fi pătată cu întuneric.

Am văzut că nu mai avem nici un timp de pierdut pentru a mai ascultala fabule. Cugetele noastre nu trebuie să fie astfel abătute, ci trebuie să fieocupate cu adevărul prezent și să căutăm după înţelepciune spre a dobândio cunoștinţă mai temeinică despre poziţia noastră și să fim în stare a da cublândeţe o dovadă a speranţei noastre din Scripturi. Căci dacă învăţăturifalse și rătăciri primejdioase vor fi întipărite în minte, ea nu se va maiputea ocupa cu adevărul care trebuie să pregătească casa lui Israel să steaîn picioare în ziua Domnului.

DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU OAMENI

Mi-a fost arătată marea iubire a lui Dumnezeu că s-a înjosit atât demult, încât a dat la moarte pe Fiul Său pentru ca omul să poată dobândiiertare și viaţă. Mi-au fost arătaţi Adam și Eva care aveau favoarea săprivească frumuseţea și splendoarea grădinii Edenului și cărora le era permissă mănânce din toţi pomii grădinii, afară numai de unul. Dar șarpele aamăgit pe Eva și ea l-a amăgit pe bărbatul ei și au mâncat amândoi dinpomul oprit. Ei au călcat porunca lui Dumnezeu și au devenit păcătoși.Vestea se răspândi pretutindeni în cer și orice harfă a amuţit. Îngerii s-auîntristat și se temeau ca nu cumva Adam și Eva să întindă iarăși mâna și sămănânce din pomul vieţii și să devină păcătoși nemuritori. Dar Dumnezeua spus că El va izgoni pe călcătorii de lege din grădină și va pune un heruvimcu sabia de foc ca să păzească calea către pomul vieţii, pentru ca omul să

(- 125 - 126 -)

Page 79: Experiente Si Viziuni

79

nu se apropie de el ca să mănânce din fructele care dau viaţă nemuritoare.Întreg cerul a fost umplut cu durere, când s-a făcut cunoscut că omul

era pierdut și că lumea pe care Dumnezeu o crease avea să fie plină defiinţe muritoare, care erau condamnate la mizerie, boală și moarte pentrucare nu există nici o salvare. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară.Apoi am văzut pe Isus cu o expresie de compătimire și de durere pe faţaSa. Am văzut cum El s-a apropiat îndată de lumina strălucitoare careînconjura pe Tatăl. Îngerul meu conducător a spus: “El are o discuţie intimăcu Tatăl.” Îngrijorarea îngerilor părea să fie foarte intensă în timp ce Isusvorbea cu Tatăl Său. El a fost învăluit de trei ori în lumina glorioasă dinjurul Tatălui și de trei ori El a ieșit de la Tatăl și noi am putut să vedempersoana Sa. Înfăţișarea Sa era calmă, liberă de orice încurcătură și tulburareși strălucea de o splendoare pe care cuvintele nu o pot descrie. El a făcutcunoscut apoi cetei îngerești că s-a găsit o cale de salvare pentru oameniipierduţi, că El a vorbit cu Tatăl despre aceasta și a dobândit permisiunea casă-Și dea viaţa Sa proprie ca preţ de răscumpărare pentru omenire, să poartepăcatele lor și să ia asupră-Și osânda morţii deschizând astfel o cale princare ei să poată, prin meritele sângelui Său, să găsească iertare pentrufărădelegea făcută și prin ascultare să fie aduși înapoi în grădina din careau fost alungaţi. Apoi ei vor putea avea din nou acces la fructele glorioaseși nemuritoare ale pomului vieţii de la care ei își pierduseră acum toatedrepturile.

La această veste o bucurie nespusă a umplut tot cerul, iar ceata ceacerească a cântat o cântare de adorare și de laudă. Ei au luat harfele lor șiau cântat într-un cor mai mult ca până atunci despre harul cel mare al luiDumnezeu, că S-a coborât atât de mult încât a dat la moarte pe unicul SăuFiu iubit pentru un neam răsculător. Apoi ei au adus laudă și închinarepentru tăgăduirea de Sine și jertfa Mântuitorului care a fost gata săpărăsească sânul Tatălui spre a alege o viaţă de suferinţă și de chin și omoarte de batjocură, pentru a da altora viaţa.

Îngerul a spus: “Crezi tu, că Tatăl a dat pe Fiul Său la moarte fără luptă?O, nu, nu! Aceasta era chiar pentru Dumnezeu în cer o luptă: sau trebuia sălase pe omul vinovat să se piardă sau să dea pe Fiul Său iubit la moarte.Îngerii erau atât de interesaţi de salvarea omului, încât printre ei s-ar figăsit unii care să renunţe la gloria lor și să-și dea viaţa lor pentru omulpierdut. Dar îngerul meu conducător a spus: “Această jertfă nu e suficientă.”Păcatul (călcarea legii) era atât de mare că viaţa unui înger nu putea plătivina. Numai moartea și mijlocirea Fiului lui Dumnezeu putea plăti vinovăţiași să mântuiască pe omul pierdut din chin și mizerie fără speranţă.

(- 126 - 127 -)

Darul lui Dumnezeu pentru oameni

Page 80: Experiente Si Viziuni

80 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Dar lucrarea care a fost încredinţată îngerilor consta în aceea de a seurca și coborî cu balsam întăritor de sus din strălucire, spre a mângâia peFiul lui Dumnezeu în viaţa Sa de suferinţă. Ei slujeau lui Isus. Mai departe,chemarea lor era de a păzi pe supușii harului faţă de îngerii cei răi, și faţăde întunericul pe care Satana îl răspândea continuu în jurul lor. Am văzutcă pentru Dumnezeu era imposibil de a-Și schimba legea Sa, pentru a salvape omul pierdut; de aceea El a îngăduit ca Fiul Său iubit să moară pentrufărădelegile oamenilor.

(- 127 -)

Page 81: Experiente Si Viziuni

81

DARURI

SPIRITUALE

Page 82: Experiente Si Viziuni

82 Experienţe şi viziuni - E.G. White

DARURI SPIRITUALE

PREFAŢĂ

Darul profeţiei s-a dat pe faţă în comunitate în dispensaţiunea iudaică.Deși el a dispărut pentru câteva secole din cauza stării decăzute acomunităţii, totuși acest dar a reapărut iarăși către sfârșitul acelei epoci caantemergător al lui Mesia. Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul “era umplutde Spirit Sfânt și profeţea.” Simeon, un om credincios și neprihănit careaștepta mângâierea lui Israel a venit din îndemnul Spiritului Sfânt în templuși a profeţit despre Isus ca “o lumină spre luminarea neamurilor și spreslava poporului Său Israel.” Ana, o profeteasă “a vorbit despre El către toţicare așteptau mântuirea în Ierusalim.” Și nu era nici un profet mai mare caIoan Botezătorul, care era ales de Dumnezeu spre a face cunoscut poporuluiIsrael “pe Mielușelul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”.

Era creștină a început cu revărsarea Spiritului și multe și diferite darurispirituale au fost date pe faţă între credincioși. Acestea au fost într-o atâtde mare abundenţă încât Pavel a putut zice către comunitatea din Corint:“Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” Fiecăruia dincomunitate, nu fiecărui om din lume, după cum au susţinut unii.

De la marea apostazie încoace, aceste daruri au fost descoperite numaifoarte puţin, și acesta este probabil motivul pentru care pretinșii creștinicred de obicei că ele ar fi fost revărsate numai asupra perioadei primeibiserici. Dar oare nu ca o urmare a necredinţei și a rătăcirilor comunităţii,au încetat aceste daruri? Iar dacă poporul lui Dumnezeu se va întoarceiarăși la credinţa de la început și la aceleași obiceiuri la care desigur vorajunge prin vestirea poruncilor lui Dumnezeu și credinţei lui Isus, “ploaiacea târzie” nu va readuce iarăși aceste daruri în comunitate? Raţionândprin comparaţie noi trebuie să ne așteptăm la acesta. Cu toată apostaziaperioadei iudaice, totuși ea a fost începută și sfârșită cu descoperiri deosebiteale Spiritului lui Dumnezeu. Ar fi iraţional a presupune că era creștină - acărei lumină în comparaţie cu dispensaţiunea de mai înainte este asemeneacu lumina soarelui faţă de razele slabe ale lunii - să înceapă în strălucire șisă sfârșească în întuneric. Dacă a fost deci nevoie de o deosebită lucrare aSpiritului lui Dumnezeu ca să pregătească un popor pentru prima venire aDomnului, va fi cu atât mai multă nevoie de o pregătire și mai deosebităpentru cea de a doua venire; întrucât ultimele zile sunt mai primejdioase ca

(- 133 - 134 -)

Page 83: Experiente Si Viziuni

83

cele de mai înainte, iar profeţii mincinoși vor avea putere să facă semne șiminuni mari, încât dacă va fi posibil să amăgească și pe cei aleși. DarScriptura zice: “Duceţi-vă în toată lumea și propovăduiţi Evanghelia laorice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu vacrede, va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: vorscoate draci în Numele Meu; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi;dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile pestebolnavi și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:15-18).

Traducerea Campbell spune: “Aceste puteri miraculoase îi vor însoţipe credincioși.”

Darurile n-au fost mărginite numai asupra apostolilor, ci ele cuprind pecei credincioși. Cine le poate avea? Acela care crede. Cât timp? Aceastan-are hotar; făgăduinţa merge paralel cu însărcinarea importantă de a predicaEvanghelia și se întinde până la cel din urmă credincios.

Se aduce adesea pretextul că acest ajutor ar fi fost făgăduit numaiapostolilor și acelora care au devenit credincioși prin predicarea lor; că eiși-au împlinit misiunea încredinţată lor de a întemeia Evanghelia și cădarurile ar fi încetat odată cu acea generaţie. Să vedem dacă mareaînsărcinare s-a sfârșit cu acea generaţie. “Duceţi-vă și faceţi ucenici dintoate neamurile botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al SfântuluiDuh. Și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voiîn toate zilele până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20).

Dovada că predicarea Evangheliei conform acestei trimiteri nu s-a sfârșitcu prima biserică este destul de lămurită prin făgăduinţa :”Eu voi fi cu voiîn toate zilele până la sfârșitul lumii.” El nu zice că eu sunt cu voi, apostolilor,pretutindeni până la capătul pământului; ci eu voi fi cu voi în toate zilelepână la sfârșitul lumii, sau al veacului. Aceasta nu înseamnă că se înţelegeepoca iudaică, pentru că aceasta se sfârșise deja la cruce. De aceea eu tragconcluzia din aceasta că predicarea și credinţa Evangheliei originale vor fiînsoţite întotdeauna de același ajutor spiritual. Trimiterea apostoliloraparţine erei creștine în întregime. Ca urmare darurile au fost pierdutenumai prin apostazie și ele vor reînvia iarăși odată cu revenirea credinţeide la început și a obiceiurilor de atunci.

Din 1 Corinteni 12: 28 putem vedea că Domnul a pus în biserică diferitedaruri spirituale. Și pentru că nu găsim nici un text în Scriptură care să nedovedească că El le-ar fi retras sau desfiinţat, trebuie deci să ajungem laconcluzia că ele trebuiau să rămână în biserică. Unde e dovada că ele ar fidesfiinţate? Desigur numai în același capitol, unde a fost desfiinţat Sabatuliudaic și s-a înlocuit cu sabatul creștin - un capitol în istoria tainei fărădelegiiși a omului păcatului! Dar adversarii susţin că în textul biblic ce urmează

(- 134 - 135 -)

Daruri spirituale

Page 84: Experiente Si Viziuni

84 Experienţe şi viziuni - E.G. White

s-ar găsi o dovadă despre încetarea darurilor: “Dragostea nu va pieriniciodată. Proorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștinţa va aveasfârșit. Căci cunoaștem în parte și proorocim în parte; dar când va veni ceeste desăvârșit acest “în parte” se va sfârși. Când eram copil, vorbeam caun copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut ommare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă în chipîntunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; daratunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acumdar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea și dragostea; dar cea mai maredintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13,8-13).

Acest text prezice încetarea darurilor spirituale și cuprinde în sine șicredinţa și nădejdea. Dar când vor înceta acestea? Noi privim încă în viitorla timpul când “speranţa se va schimba în desfătare, credinţa în privire, iarrugăciunea va fi schimbată în laudă.”

Ele vor înceta, când va veni ceea ce este desăvârșit, când nu vom maiavea nevoie să privim printr-o oglindă întunecoasă, ci faţă către faţă. Ziuadesăvârșită, când cei drepţi vor fi făcuţi desăvârșiţi și vor cunoaște așa cumau fost cunoscuţi este încă în viitor. Este însă adevărat că omul fărădelegii,când a ajuns vârsta de bărbat a desfiinţat asemenea “lucruri copilărești”,cum sunt profeţiile, limbile și cunoștinţa, și chiar și credinţa, speranţa șiiubirea ce îi caracteriza pe primii creștini. Dar în textul citat nu e nimiccare ar arăta că Dumnezeu intenţionează să îndepărteze darurile pe care Elle-a pus în biserica Sa, până la desăvârșirea credinţei și speranţei ei, pânăcând descoperirea strălucirii neîntrecute a stării lor nemuritoare, va eclipsaprezentările cele mai strălucitoare ale puterii și cunoștinţei spiritualemanifestate vreodată în această stare muritoare.

Obiecţia întemeiată pe 2 Timotei 3,16, pe care unii l-au citat cu toatăseriozitatea nu merită mai mult decât o atenţie trecătoare. Dacă Pavel carezice că Scriptura trebuie să facă pe omul lui Dumnezeu desăvârșit și cutotul destoinic pentru orice lucrare bună, ar vrea să spună că nimic nu trebuiascris prin inspiraţie, de ce mai adaugă el chiar în acest moment ceva laSfânta Scriptură? De ce nu lasă el în cele din urmă condeiul jos îndată cetermină cu scrierea acestei propoziţii? Și de ce a scris Ioan cu treizeci deani mai târziu cartea Apocalipsului? Această carte conţine un alt text caree citat adesea ca dovadă pentru desfiinţarea darurilor spirituale: “Mărturisescoricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că dacă va adăuga cinevaceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacăscoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoateDumnezeu partea lui de la pomul vieţii și din cetatea sfântă, scrise în carteaaceasta.” (Apoc.22,18-19).

(- 135 - 136 -)

Page 85: Experiente Si Viziuni

85

Din acest text unii trag concluzia că Dumnezeu care a vorbit cu multtimp în urmă și în diferite feluri către părinţi, prin profeţi, iar în zileleEvangheliei prin Isus și apostolii Săi, ar fi promis prin acest verset în modsolemn că niciodată nu va mai transmite ceva oamenilor în modul acesta.De aceea toate profeţiile date după acest timp trebuie să fie false. Cuaceasta, zic unii, se termină toate prescripţiile inspirate. Dacă așa staulucrurile, pentru ce mai scrie Ioan Evanghelia sa după înapoierea sa de laPatmos la Efes? Mai adaugă el, făcând aceasta, ceva la cuvintele cărţiiprofetice pe care el o scrisese pe insula Patmos? Textul dovedește numaică avertizarea contra adăugării sau scoaterii a ceva din cartea profeţiei nuse referă la Biblie, așa cum noi o avem ca pe o carte alcătuită din mai multecărţi, ci numai la cartea deosebită a Apocalipsei, așa cum a ieșit din mânaapostolului. Totuși nici un om nu are dreptul de a adăuga sau scoate cevade la oricare altă carte, care este scrisă prin inspiraţia lui Dumnezeu. Nucumva Ioan scriind Apocalipsa mai adaugă ceva la cartea profeţiei luiDaniel? Nicidecum! Un profet nu are nici un drept să schimbe cuvântul luiDumnezeu. Dar viziunile lui Ioan confirmă pe acelea ale lui Daniel și aruncăși mai multă lumină asupra obiectelor înfăţișate în ele. De aceea noi amajuns la concluzia că Domnul nu S-a obligat să stea în tăcere, ci El posedăîncă toată libertatea de a vorbi. Eu doresc ca glasul inimii mele să fieîntotdeauna: “Vorbește Doamne prin cine voiești căci servul Tău ascultă.”

Așa dar încercarea de a dovedi din Scripturi încetarea darurilor spirituale,dă în totul greș. Atât timp cât porţile iadului nu au încă supremaţia asuprabisericii, ci Dumnezeu își are încă un popor pe pământ noi putem așteptadezvoltarea darurilor în legătură cu solia îngerului al treilea, o solie careva readuce biserica înapoi la poziţia apostolică și o va face într-adevăr calumina - nu întunericul - lumii.

Mai departe noi suntem avertizaţi că în zilele din urmă se vor ridicaprofeţi mincinoși, iar Biblia ne dă o metodă de încercare, după care putempune la încercare viaţa lor, spre a putea face deosebire între adevăr șiminciună. Marea piatră de încercare este legea lui Dumnezeu, de care neputem servi atât în cercarea profeţiilor, cât și în încercarea caracteruluimoral al profeţilor. Dacă în zilele din urmă nu avea să existe nici o profeţieadevărată, atunci cât de ușor ar fi fost de a aminti aceasta spre a excludeorice ocazie spre amăgire și n-ar mai fi fost astfel nevoie de a da o metodăde încercare după care să se poată examina atât adevărul, cât și rătăcirea.

În Isaia 8,19-20 noi găsim o profeţie despre profeţii zilelor noastre, iarlegea lui Dumnezeu ne e dată ca o piatră de încercare: “La Lege și lamărturie, căci dacă nu vorbesc așa nu au nici o lumină în ei.” (Isaia 8,20,trad.engl.) De ce zice: “Căci dacă nu vorbesc așa nu au nici o lumină în ei”,

Daruri spirituale

(- 137 - 138 -)

Page 86: Experiente Si Viziuni

86 Experienţe şi viziuni - E.G. White

dacă în acel timp nu avea să existe nici o descoperire sau profeţie spiritualăadevărată? Isus a spus: “Păziţi-vă de proorocii mincinoși.... După roadelelor îi veţi cunoaște.” (Matei 7:15.16). Acest text face parte din predica depe munte și toţi pot vedea că această cuvântare își are aplicarea în modgeneral asupra comunităţii din tot decursul erei creștine. Profeţii falșitrebuiau cunoscuţi după roadele lor; cu alte cuvinte, după caracterul lor.Singura piatră de încercare după care poate cineva cunoaște, dacă roadelesunt bune sau rele este legea lui Dumnezeu. De aceea ni se atrage atenţiaasupra legii și mărturiei. Adevăraţii profeţi nu numai că vor vorbi în armoniecu acest cuvânt, ci ei vor și trăi în armonie cu el. Pe cel care vorbește șitrăiește astfel, eu nu îndrăznesc să-l condamn.

Profeţii mincinoși au avut întotdeauna caracteristic de a vedea viziunide pace și de a spune: “Pace și siguranţă!” în timp ce pieirea vine peneașteptate peste ei. Adevăraţii profeţi vor mustra cu curaj păcatele și voravertiza faţă de mânia viitoare.

Profeţiile care se contrazic cu declaraţiile lămurite și hotărâte aleCuvântului lui Dumnezeu trebuie lepădate. Astfel învaţă Mântuitorul peucenicii Săi când îi avertizează cu privire la felul și chipul celei de a douaSa veniri. Când Isus S-a ridicat la cer în faţa ucenicilor Săi, a fost declaratîn mod foarte lămurit de către îngeri că acest Isus va veni în același mod,după cum L-au văzut urcându-se la cer. De aceea Isus, referindu-Se laprofeţii mincinoși din zilele din urmă a zis în profeţia Sa: “Deci, dacă văvor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’să nu credeţi.” Toate profeţiile adevărate despre acest punct trebuie sărecunoască venirea Sa din cer vizibilă. De ce nu zice Isus: Să lepădaţi toateprofeţiile în acel timp, căci atunci nu va exista nici un adevărat profet?

“Și El a dat pe unii apostoli; pe alţii prooroci; pe alţii evangheliști; pealţii păstori și învăţători, pentru desăvârșirea sfinţilor în vederea lucrării deslujire pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unireacredinţei și a cunoștinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, laînălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.” (Efeseni 4,11-13).

Dintr-un text de mai sus, din același capitol noi învăţăm că atunci cândHristos S-a suit în înălţime a dat daruri oamenilor. Între aceste daruri suntenumeraţi apostoli, profeţi, evangheliști, păstori și învăţători. Scopul pentrucare ele au fost date era de a conduce pe sfinţi la desăvârșire, la o singurăcredinţă și cunoștinţă. Unii care mărturisesc a fi păstori și învăţători înzilele noastre, cred că aceste daruri și-au ajuns scopul desăvârșit cuoptsprezece secole mai înainte, iar acum ar fi încetat. De ce nu leapădă eimai bine titlul lor de păstori și învăţători? Dacă chemarea de profet s-amărginit prin acest text numai la prima biserică, atunci și cu chemarea de

(- 138 - 139 -)

Page 87: Experiente Si Viziuni

87

evanghelist, cât și cu toate celelalte este la fel; căci aici nu se face nici odeosebire.

Să cugetăm acum puţin asupra acestui punct. Toate aceste daruri au fostdate spre desăvârșirea sfinţilor în unirea credinţei, a cunoștinţei și a spiritului.Sub influenţa lor, prima comunitate s-a bucurat câtva timp de această unire;“dar mulţimea celor ce crezuse era o inimă și un suflet.” Și reiese de aici căaceastă unire a avut ca urmare naturală că “apostolii mărturiseau cu multăputere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toţi.” (Fapte4:31-33) Ce vrednică de dorit ar fi acum o asemenea stare de lucruri! Dardecăderea cu influenţa sa dezbinătoare și distrugătoare a vătămat frumuseţeacomunităţii curate și a înfășurat-o într-un sac. Dezbinarea și dezordinea afost urmarea. Niciodată n-au existat atât de multe deosebiri de credinţă încreștinism ca astăzi. Dacă darurile au fost necesare pentru a păstra unireaprimei biserici, cu cât mai multă nevoie este astăzi de aceste daruri pentru arestabili iarăși unitatea credinţei. Din profeţii reiese clar că este în intenţia luiDumnezeu de a restabili iarăși unitatea bisericii în zilele din urmă. Noi suntemasiguraţi că veghetorii vor vedea cu ochii când Domnul va reîntoarce Sionul,iar înţelepţii vor înţelege la timpul sfârșitului. Când se va împlini aceasta,atunci va domni unirea credinţei între toţi acei pe care Dumnezeu îi numărăîntre cei înţelepţi; căci acei care înţeleg drept într-adevăr vor trebui în modnecesar să înţeleagă la fel. Ce altceva poate să aducă această unire decâtdarurile care au fost date chiar pentru acest scop?

Din aceste meditaţii reiese că starea desăvârșită a bisericii, cum e prezisăaici e încă în viitor; prin urmare aceste daruri nu și-au ajuns încă sfârșitul.Scrisoarea către Efeseni a fost dată în anul 64 după Hristos, cu aproapedoi ani înainte ca Pavel să fi spus lui Timotei că el era gata să fie jertfit și cătimpul plecării sale era aproape. Sămânţa apostaziei se plămădea în aceltimp în biserică, iar Pavel a spus deja cu zece ani mai înainte în a doua sascrisoare către Tesaloniceni: “Căci taina farădelegii lucrează deja acum.”Lupi răpitori care n-aveau să cruţe turma urmau să intre în biserică. Decibiserica nu urma să înainteze către acea desăvârșire în unitate, după cumar presupune textul, ci dimpotrivă urma să fie sfâșiată prin certuri șiîmprăștiată prin dezbinări. Apostolul știa aceasta; el trebuie să fi privitdeci mai departe peste această mare apostazie la timpul când “cei rămași”din poporul lui Dumnezeu aveau să fie adunaţi, căci el a spus: “Până vomajunge toţi la unirea credinţei.” (Efeseni 4,13) Deci darurile care au fostpuse în biserică nu au servit în afară de timpul lor. “Nu stingeţi Duhul. Nudispreţuiţi proorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile și păstraţi ce este bun.”(1 Tesaloniceni 5,19-21).

Daruri spirituale

(- 140 - 141 -)

Page 88: Experiente Si Viziuni

88 Experienţe şi viziuni - E.G. White

În această epistolă apostolul a introdus subiectul celei de a doua veniria Domnului. El descrie apoi starea lumii necredincioase în acel timp carezice: ‘Pace și liniște’, când ziua Domnului va veni asupra lor și când pieireava năvăli deodată, asemenea unui hoţ noaptea. Apoi el a îndemnatcomunitatea să aibă în vedere aceste lucruri, să vegheze și să fie trează.Printre îndemnurile următoare sunt citate cuvintele: “Nu stingeţi Duhul”...Unii poate gândesc că aceste trei versete s-ar deosebi în totul unul de altul;există însă o legătură naturală în urmarea lor succesivă. O persoană carestinge Duhul, va dispreţui și profeţiile care sunt un rod firesc ale Duhului.“După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură... fiii și fiicele voastrevor prooroci.” (Ioel 2:28). Expresia: ‘Cercetaţi toate lucrurile’ se mărgineștela subiectul în discuţie - profeţiile - și noi trebuie să punem la încercarespiritele cu metoda de cercare pe care ne-a dat-o Dumnezeu în cuvântulSău. Timpul nostru e bogat în amăgiri spirituale și profeţii false și fărăîndoială acest text își găsește aici o deosebită aplicare. Dar observaţi căapostolul nu zice: Lepădaţi toate lucrurile, ci: “Cercetaţi toate lucrurile șipăstraţi ce este bun”.

“După aceea voi turma Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicelevoastre vor prooroci, bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor aveavedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu, în zileleacelea. Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpide fum; soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte de a veniziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. Atunci oricine va chemaNumele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionuluiși la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul și între cei rămași pe care-i vachema Domnul.” (Ioel 2:28-32).

Această profeţie a lui Ioel care vorbește despre revărsarea SpirituluiSfânt în zilele din urmă; nu a fost încă împlinită în întregime la începutulerei creștine. Aceasta reiese din minunile în cer și pe pământ, care suntcitate în acest text și care aveau să fie semne premergătoare, ale zilei celeimari și înfricoșate a Domnului. Deși noi am avut semnele totuși această ziînfricoșată este încă în viitor. Întreaga perioadă a evanghelică poate fi numită“zilele din urmă”, dar a zice că zilele din urmă sunt toţi cei 1800 de ani dintrecut este absurd. Ele se întind pâna la ziua Domnului și până la mântuirearămășiţei poporului lui Dumnezeu: “Căci pe muntele Sion și în Ierusalimva fi loc de scăpare, după cum a făgăduit Domnul și ceilalţi rămași pe carei-a chemat Domnul.”

Acești “rămași” care trăiesc în mijlocul semnelor și minunilor careanunţă ziua cea mare și înfricoșată a Domnului, sunt fără îndoială aceirămași din sămânţa femeii, despre care se vorbește în Apocalipsa 12,17 -

(- 142 - 143 -)

Page 89: Experiente Si Viziuni

89

ultima generaţie a bisericii pe pământ. “Și balaurul mâniat pe femeie s-adus să facă război cu rămășiţa seminţei ei care păzesc poruncile luiDumnezeu și mărturia lui Isus.”

Rămășiţa bisericii evangheliei va avea darurile Spiritului. O luptă se vaîncinge contra lor, pentru că ei păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturialui Isus Hristos. (Apoc.12:17). În Apocalipsa 19:10 este scris că mărturialui Isus este Duhul proorociei. Îngerul a spus: “Eu sunt un împreună slujitorcu tine și cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus.” În capitolul 22:9 ela repetat același lucru astfel: “Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cufraţii tăi proorocii.” La compararea acestor două versete vedem putereaexpresiei: Căci mărturia lui Isus este Duhul profeţiei.” Dar mărturia luiIsus cuprinde în sine toate darurile unuia și aceluiași spirit. Pavel zice:“Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi pentru harul luiDumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi întoate privinţele cu orice vorbire și cu orice cunoștinţă. În felul acesta mărturiadespre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; așa că nu duceţi lipsăde nici un fel de dar în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.”(1 Corinteni 1:4-7).

Mărturia lui Isus se afla în comunitatea din Corint și care a fost urmarea?Ei nu aveau nici o lipsă în vreun dar spiritual. De aceea nu trebuie oare sătragem concluzia că dacă “cei rămași” vor avea mărturia lui Isus, ei nu voravea nici o lipsă de vreun dar spiritual, în timp ce așteaptă venirea Domnuluinostru Isus Hristos?

R.F.Cottrell

Daruri spirituale

(- 143 -)

Page 90: Experiente Si Viziuni

90 Experienţe şi viziuni - E.G. White

DARURI SPIRITUALE

Căderea lui Satana

Satana era odată un înger onorat în ceruri, primul după Hristos.Înfăţișarea sa era blândă, asemenea celorlalţi îngeri și purta expresia fericirii.Fruntea sa era înaltă și lată, arătând o mare putere de cugetare. Statura saera desăvârșită; purtarea sa nobilă și maiestoasă. Dar când Dumnezeu avorbit Fiului Său: “Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, atunciSatana a devenit gelos pe Isus. El dorea să fie consultat cu privire la creareaomului și pentru că nu s-a făcut aceasta, el a fost umplut de mânie, ură șigelozie. El dorea să primească onorurile cele mai înalte din ceruri, alăturide Dumnezeu.

Până la acest timp, întreg cerul era în ordine, armonie și desăvârșităsupunere domnea în guvernământul lui Dumnezeu. Era cel mai mare păcata se ridica cineva contra poruncii și voinţei Sale. Întreg cerul părea a fi înagitaţie. Îngerii au trecut fiecare la grupul său, și fiecare subîmpărţire erasub comanda unui înger superior. Satana străduindu-se a se înălţa pe sine șinefiind gata a se supune supremaţiei lui Isus, a ridicat învinuiri contrastăpânirii lui Dumnezeu. Unii dintre îngeri s-au unit cu Satana în răsculareasa, alţii s-au luptat pentru onoarea și înţelepciunea lui Dumnezeu pentru cădăduse Fiului Său autoritate. Între îngeri a început o luptă. Satana șisimpatizanţii săi se străduiau să reformeze guvernarea lui Dumnezeu. Eivoiau să pătrundă în înţelepciunea de necercetate a lui Dumnezeu și săpriceapă scopul pentru care Îl înălţase pe Isus și Îl înzestrase cu astfel deputere și stăpânire nemărginită. Ei s-au răsculat contra supremaţiei Fiului.Toate cetele cerești au fost somate să se prezinte în faţa Tatălui spre a sehotărî orice caz. A fost apoi hotărât ca Satana, împreună cu îngerii careluaseră parte cu el la răscoală să fie izgoniţi din cer. Atunci a avut loc unrăzboi în cer. Îngerii au luat parte la luptă; Satana voia să înfrângă pe Fiullui Dumnezeu și pe toţi cei care s-au supus voinţei Sale. Dar îngerii ceibuni și credincioși au biruit, iar Satana împreună cu urmașii săi au fostizgoniţi din cer.

După ce Satana și cu cei căzuţi împreună cu el au fost daţi afară din cerși când el și-a dat seama că a pierdut pentru veșnicie toată curăţia șistrălucirea sa, atunci el s-a căit, și dorea să fie iarăși pus în poziţia sa dinceruri. El era gata să primească iarăși poziţia de mai înainte sau orice postce i s-ar fi oferit. Dar aceasta nu se putea, cerul nu trebuia să fie adus înprimejdie. Întreg cerul ar fi putut să se strice dacă el s-ar fi reîntors iarăși

(- 145 - 146 -)

Page 91: Experiente Si Viziuni

91

acolo; căci păcatul și-a avut originea în el și sămânţa răsculării era în el. Elși urmașii săi plângeau și cereau să fie luaţi iarăși în graţia lui Dumnezeu.Dar păcatul lor - ura, mânia și gelozia lor - era atât de mare, încât Dumnezeunu le putea stinge. Ele trebuie să rămână spre a-și primi pedeapsa finală.

Când Satana a ajuns la deplina convingere că nu mai era nici oposibilitate de a dobândi iarăși graţia lui Dumnezeu, atunci răutatea și furialui au fost date pe faţă. El s-a consfătuit cu îngerii săi și ei au făcut un plande a lucra contra guvernării lui Dumnezeu. Când Adam si Eva au fost pușiin grădina cea măreaţă, Satana și-a făcut planul ca să-i nimicească. Aceastăpereche fericită nu putea fi răpită în nici un mod de fericirea ei dacă ascultade Dumnezeu. Satana nu-și putea exercita influenţa sa asupra lor, pânăcând ei nu ajungeau neascultători și nu pierdeau favoarea lui Dumnezeu.De aceea trebuia născocit un plan spre a duce pe oameni la neascultare,pentru ca ei să-și atragă mânia lui Dumnezeu și să fie câștigaţi sub influenţalui Satana și a îngerilor săi. A fost luată decizia ca Satana să ia o altăînfăţisare și să dea pe faţă un interes pentru fericirea omului. El trebuia săfacă insinuări contra sincerităţii lui Dumnezeu și să ridice îndoială cu privirela faptul că Dumnezeu gândește tocmai ceea ce zice. Apoi el a trebuit sătrezească într-ânșii o curiozitate și să-i determine să dorească a cercetanepătrunsele planuri ale lui Dumnezeu - același păcat de care însuși Satanas-a făcut vinovat - și să cerceteze cauza pentru care Dumnezeu îi oprise dela pomul cunoștinţei binelui și răului.

CĂDEREA OMULUI

Îngerii cei sfinţi vizitau adesea grădina și sfătuiau pe Adam și pe Evacu privire la ocupaţia lor; ei îi instruiau de asemenea și cu privire larăscularea și căderea lui Satana. Îngerii îi avertizaseră faţă de Satana și i-auprevenit să nu se depărteze unul de altul când sunt la lucru; căci ei ar puteaveni în atingere cu vrăjmașul cel căzut. Îngerii le întipăreau de asemenea înminte, ca să urmeze îndeaproape instrucţiunile date de Dumnezeu, căcinumai în ascultarea desăvârșită urmau să fie siguri. Atunci acest vrăjmașcăzut nu ar avea nici o putere asupra lor.

Satana a început lucrarea sa cu Eva, făcând-o să devină neascultătoare.Ea a greșit mai întâi că s-a depărtat de soţul ei, apoi că a zăbovit pe lângăpomul oprit și mai departe, pentru că a ascultat de vocea ispititorului și aîndrăznit chiar să pună la îndoială ceea ce a zis Dumnezeu: “În ziua în carevei mânca din el vei muri negreșit.” Ea și-a închipuit că Domnul poate nuva fi gândit tocmai așa cum a zis și îndrăznind să întindă mâna a luat dinfruct și a mâncat. Acesta era plăcut ochilor la vedere și gustos la mâncare.

Căderea lui Satana / Căderea omului

(- 146 - 147 -)

Page 92: Experiente Si Viziuni

92 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Apoi ea era geloasă că Dumnezeu le-a interzis tocmai ceea ce era sprebinele lor; a oferit fructul și soţului ei și l-a ispitit și pe el prin aceasta. Eaa povestit lui Adam toate câte îi spusese șarpele și și-a exprimat uimirea căacesta are darul vorbirii.

Eu am văzut că o adâncă tristeţe a căzut pe faţa lui Adam. El a părutîngrozit și uimit; o luptă mare părea a se petrece în el. El simţea în modsigur că acesta a fost vrăjmașul, faţă de care ei au fost avertizaţi: că femeiasa trebuia să moară și el să se despartă de ea. Iubirea sa pentru Eva eramare și într-o descurajare totală el s-a decis a se împărtăși cu ea de aceeașisoartă. El a apucat fructul și l-a mâncat repede. Atunci Satana a tresăltat debucurie. El a făcut răsculare în cer și și-a găsit adepţi care îl iubeau și carei-au urmat în răscularea sa. El a căzut și a târât și pe alţii în căderea sa.Acum el a ispitit și pe femeie să fie necredincioasă faţă de Dumnezeu, săpună la îndoială înţelepciunea Sa și să caute a pătrunde în planurile Salecele atotînţelepte. Satana știa că femeia nu va cădea singură. Adam a devenitneascultător de poruncile lui Dumnezeu prin iubirea sa faţă de Eva și acăzut împreună cu ea.

Vestea despre căderea omului s-a răspândit repede în cer și orice harfăa amuţit. Îngerii au luat cu durere coroanele de pe capetele lor. Întreg cerulera în agitaţie. S-a ţinut o consfătuire spre a se decide ce trebuia să se facăcu perechea vinovată. Îngerii se temeau ca nu cumva ei să întindă mâna, sămănânce din pomul vieţii și să devină păcătoși nemuritori. Dar Dumnezeua zis că va da afară din grădină pe neascultătorii de poruncă. Imediat îngeriiau fost însărcinaţi să păzească calea către pomul vieţii. Acesta a fost planulbine premeditat al lui Satana ca Adam și Eva să fie neascultători faţă deDumnezeu; să-și atragă mânia Sa și apoi să mănânce din pomul vieţii pentruca ei să trăiască veșnic în păcat și neascultare și în felul acesta păcătosul sădevină nemuritor. Dar au fost trimiși îngeri spre a-i da afară pe oameni dingrădină și a-i împiedica de a mânca din pomul vieţii. Fiecare dintre aceștiîngeri puternici avea în mâna sa ceva care avea înfăţișarea unei săbiistrălucitoare.

Atunci Satana triumfă. Prin cădera sa, el a adus și altora suferinţă. El afost îndepărtat din cer, iar oamenii din Paradis.

PLANUL DE MÂNTUIRE

Cerul a fost umplut de tristeţe când s-a făcut cunoscut că omul e pierdutși că lumea pe care Dumnezeu a creat-o avea să fie plină de fiinţe muritoarecare erau osândite la mizerie, boală și moarte și nu mai exista nici o scăparepentru călcătorul de lege. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară.

(- 148 - 149 -)

Page 93: Experiente Si Viziuni

93

Apoi am văzut pe Isus și am observat pe faţa Lui o expresie de simpatie șiîntristare. Curând L-am văzut apropiindu-se de lumina strălucitoare careînconjura pe Tatăl. Îngerul meu conducător a zis: “El are o convorbireintimă cu Tatăl Său.” Pe când Isus vorbea cu Tatăl, grija îngerilor părea a fiîncordată până la extrem. De trei ori l-a cuprins lumina cea măreaţă careînconjura pe Tatăl, și când El a venit a treia oară de la Tatăl, persoana Luise putea vedea. Înfăţișarea Sa era blândă, liberă de orice nedumerire șiîndoială și strălucea de o graţiozitate pe care cuvintele nu o pot descrie.Apoi El a făcut cunoscut cetei îngerești că s-a găsit o cale de salvare pentruomul cel pierdut. El le-a spus că a vorbit cu Tatăl despre aceasta și a oferitpropria Sa viaţă ca preţ de răscumpărare și că va lua asupră-Și osânda demoarte, pentru ca omul să poată dobândi iertare prin El. Prin meritelesângelui Său și prin ascultare faţă de legea lui Dumnezeu, oamenii vorputea redobândi graţia lui Dumnezeu și vor putea fi aduși în grădina ceamăreaţă și să mănânce din rodul pomului de viaţă.

Deocamdată îngerii nu se puteau bucura de aceasta, căci Suveranul lornu ascunsese nimic faţă de ei, ci le expusese pe faţă planul de mântuire.Isus le-a spus că El va interveni Însuși între mânia Tatălui și între omulvinovat, că vrea să suporte rușinea și batjocura și că numai puţini Îl vorprimi ca Fiu al lui Dumnezeu. Aproape toţi aveau să-L urască și să-L lepede.El urma să părăsească toată strălucirea Sa din cer, să vină pe pământ caom, să Se înjosească ca un om, să facă cunoștinţă în propria Sa experienţăcu diferite ispite la care omul este expus pentru ca să poată ajuta celorispitiţi și pentru ca în final, după împlinirea misiunii Sale ca Învăţător săfie dat în mâinile oamenilor și să sufere aproape orice batjocură și chin pecare le-ar fi putut născoci Satana și îngerii săi, prin oamenii nelegiuiţi. Elva trebui să moară de moartea cea mai îngrozitoare, fiind spânzurat întrepământ și cer ca un păcătos vinovat. El va trebui să sufere ore îngrozitoarede agonie pe care nici chiar îngerii nu le vor putea privi, ci își vor ascundefeţele lor în faţa acestei priveliști. Dar El avea să sufere nu numai chinultrupesc, ci și chinul sufletesc cu care suferinţele trupești nu pot fi în nici unmod comparate. Povara păcatului întregii lumi, avea să apese asupra Lui.El le-a spus că va muri, dar va învia a treia zi și se va înălţa iarăși la Tatălpentru a mijloci în favoarea oamenilor vinovaţi.

Îngerii au căzut în genunchi înaintea Lui și și-au oferit viaţa lor ca jertfă.Isus le-a spus că El va mântui pe mulţi prin moartea Sa, dar viaţa unui îngernu va putea șterge vinovăţia. Numai viaţa Sa ar putea fi primită de Tatăl capreţ de răscumpărare pentru om. Isus le-a mai spus că ei vor avea o partede făcut în lucrarea Sa, ca să fie cu El și să-L întărească din timp în timp;că El va lua natura omului căzut și că puterea Lui nu va fi egală cu a lor; că ei

Planul de mântuire

(- 150 - 151 -)

Page 94: Experiente Si Viziuni

94 Experienţe şi viziuni - E.G. White

vor fi martori ai umilirii Sale și ai marilor lor suferinţe și că deoarece ei vorfi martori ai suferinţelor Sale și ai urii oamenilor faţă de El, ei vor fi mișcaţide o adâncă emoţie și prin dragostea lor faţă de El vor dori să-L salveze șisă-L elibereze din mâna ucigașilor; dar că ei nu trebuiau să intervină pentrua împiedica ceva din ceea ce vor vedea. Ei trebuiau să participe și la înviereaSa. Planul de mântuire a fost proiectat, iar Tatăl Său a primit acest plan.

Cu o tristeţe sfântă Isus a mângâiat și a liniștit pe îngeri și le-a spus cădupă un timp, toţi acei pe care El avea să-i mântuiască urmau să fie pe vecicu El, și că prin moartea Sa El va răscumpăra pe mulţi și va nimici pe celcare are puterea morţii. Tatăl Său Îi va da Lui împărăţia și toată stăpânirea șiputerea regatelor de sub tot cerul, și El le va stăpâni în veci de veci. Satana șipăcătoșii aveau să fie nimiciţi pentru ca niciodată să nu mai tulbure paceacerului sau a noului pământ curăţit. El a cerut cetei cerești să primeascăplanul pe care-l acceptase Tatăl și să se bucure că prin moartea Sa omulcăzut avea să fie împăcat cu Dumnezeu și să câștige iarăși bucuriile cerului.

Atunci o bucurie nespusă a umplut cerul, iar cetele cerești cântau o cântarede adorare și laudă. Ei au luat harfele lor și au cântat într-un cor și mai înaltca până aici despre mărimea harului și despre faptul că Dumnezeu S-a coborâtatât de mult, încât a dat pe unicul Său Fiu iubit la moarte pentru un neamrăsculător. Ei au adus apoi mărire și închinare pentru tăgăduirea de Sine șijertfa Mântuitorului care a fost gata să părăsească sânul Tatălui și a ales oviaţă de suferinţă și chin și o moarte de ocară spre a da altora viaţă.

Îngerul a spus: “Crezi tu că Tatăl a dat pe Fiul Său iubit fără luptă? - Nu, nu!Chiar pe Dumnezeul cerului L-a costat o luptă dacă să lase pe omul vinovat săse piardă sau să dea pe iubitul Său Fiu la moarte pentru el.” Îngerii erau atât deinteresaţi de salvarea omului, încât dintre ei s-ar fi găsit unii care să renunţe lastrălucirea lor și să-și dea viaţa pentru omul pierdut. “Dar aceasta n-ar fi fostîndeajuns”, a spus îngerul meu însoţitor. “Fărădelegea era atât de mare că viaţaunui înger n-ar fi putut plăti vinovăţia. Nimic altceva decât moartea și mijlocireaFiului lui Dumnezeu nu era în stare a plăti vinovăţia și să scape pe omul pierdutdin chinuri și mizerie fără speranţă.”

Dar lucrarea încredinţată îngerilor consta în aceea de a se urca și coborîcu balsam întăritor de sus din strălucire, spre a consola pe Fiul luiDumnezeu în suferinţele Sale și a-I sluji. De asemenea, lucrarea lor erade a păzi pe supușii harului de îngerii cei răi și de întunericul pe careSatana îl răspândea continuu în jurul lor. Am văzut că pentru Dumnezeuera o imposibilitate de a-Și schimba legea Sa, pentru a salva pe omulpierdut, de aceea El a îngăduit ca Fiul Său iubit să moară pentru păcateleoamenilor.

(- 151 - 152 -)

Page 95: Experiente Si Viziuni

95

Atunci Satana și îngerii săi au tresăltat că prin căderea omului vorputea scoate pe Fiul lui Dumnezeu din poziţia Sa strălucită. El a declaratîngerilor săi că dacă Isus va lua asupră-Și natura decăzută a omului, el îl vabirui și va putea împiedica realizarea planului de mântuire.

Mi-a fost arătată prezenţa lui Satana, cum el era odată ca înger fericit șimăreţ. Apoi mi s-a arătat cum este astăzi. El are încă o statură regească.Trăsăturile sale sunt încă nobile, căci el este un înger căzut. Dar expresiafeţei sale era plină de teamă, grijă, nefericire, răutate, ură, nenorocire,amăgire și de toate răutăţile. Eu am privit cu o deosebită atenţie acea figurăcare a fost odată atât de nobilă. Ochii săi erau ieșiţi înainte, iar fruntea trasăînapoi. Am văzut că el a căzut din ce în ce mai adânc, până când oriceînsușire bună s-a stricat și toate înclinaţiile rele s-au dezvoltat în el. Privireasa era vicleană și arăta multă putere de pătrundere. Statura sa era înaltă, darcarnea atârna în jos de pe mâinile sale și de pe faţa sa. Când l-am văzut elsta cu bărbia pe mâna stângă. Părea a fi scufundat în gânduri. Un zâmbetse observa pe faţa lui, care m-a făcut să mă cutremur; acesta era plin derăutate și de viclenie satanică. Acest zâmbet el îl dă la iveală când e sigurde prada sa și după ce a prins victima în lanţurile sale, zâmbetul lui e fioros.

PRIMA VENIRE A LUI HRISTOS

Mi s-a atras atenţia la timpul când Isus a luat asupra Sa naturaomenească, S-a umilit pe Sine și a răbdat ispitirile lui Satana. Nașterea Saa avut loc fără onoare pământească. El a fost născut într-un staul și culcatîntr-o iesle; dar nașterea Sa a fost totuși mai onorată decât a oricărui altuldintre fiii oamenilor. Îngerii cerești au făcut cunoscut păstorilor venirea luiIsus, și lumină și strălucire de la Dumnezeu a însoţit mărturia lor.

Cetele cerești sunau din harfele lor și lăudau pe Dumnezeu. Ei vesteaucu veselie venirea Fiului lui Dumnezeu într-o lume căzută spre a săvârșilucrarea mântuirii și prin moartea Sa să aducă oamenilor pace, fericire șiviaţă veșnică. Dumnezeu a onorat sosirea Fiului Său, iar îngerii îi aduceauînchinare.

La botezul Său îngerii lui Dumnezeu planau deasupra Lui; Spiritul SfântS-a coborât în chip de porumbel și a luminat deasupra Lui și pe când poporulsta plin de admiraţie cu ochii aţintiţi la El, glasul Tatălui s-a auzit din cerzicând: “Tu ești Fiul meu prea iubit, în Tine îmi găsesc plăcerea.”

Ioan nu era sigur că Cel care a venit ca să fie botezat de el in Iordanera Mântuitorul; dar Dumnezeu i-a făgăduit un semn după care el trebuiasă cunoască pe Mielușelul lui Dumnezeu. Acest semn a fost dat când

Prima venire a lui Hristos

(- 152 - 154 -)

Page 96: Experiente Si Viziuni

96 Experienţe şi viziuni - E.G. White

porumbelul ceresc a rămas asupra lui Isus și mărirea lui Dumnezeu L-aînconjurat. Ioan a întins mâna sa către Isus și a strigat cu glas tare: “Iată,acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!”

Ioan a spus ucenicilor săi că Isus este Mesia cel făgăduit, Mântuitorullumii. Când lucrarea Sa a fost terminată el i-a învăţat pe ucenicii săi să seîndrepte către Isus și să-L urmeze, căci El este marele Învăţător. Viaţa luiIoan a fost plină de grijă și lepădare de sine. El a vestit prima venire a luiHristos, dar lui nu i-a fost îngăduit să fie martor al minunilor Sale și să sebucure de puterea care se descoperea în el. Ioan știa că atunci când Isus aveasă-Și înceapă lucrarea de Învăţător, el trebuia să moară. În afară de pustie,glasul său era auzit rar. Viaţa sa era retrasă. El nu a ţinut la familia tatălui săuspre a se bucura de avantajul ei, ci i-a părăsit pentru a-și împlini misiunea sa.Cete de oameni părăseau orașele și satele lor zbuciumate și se adunau înpustie, spre a asculta cuvintele profetului minunat. Ioan a pus securea larădăcina pomului. El a mustrat păcatele fără teamă de consecinţe și a pregătitcalea pentru Mielul lui Dumnezeu. Irod a fost adânc mișcat când a auzitmărturia puternică și pătrunzătoare a lui Ioan și a întrebat cu mare interes cesă facă spre a putea deveni ucenic al său. Lui Ioan îi era cunoscut faptul căIrod voia să ia în căsătorie pe soţia fratelui său, pe când soţul ei era încă înviaţă. El i-a spus cu toată sinceritatea că această faptă este o nelegiuire. DarIrod nu a fost gata să facă o astfel de jertfă. El a luat în căsătorie pe soţiafratelui său. Provocat de ea el a aruncat apoi pe Ioan în închisoare,intenţionând totuși să-i dea drumul. Pe când Ioan se afla închis a auzit prinucenicii săi despre faptele puternice și minunate ale lui Isus. El nu puteaasculta cuvintele Sale preţioase, dar ucenicii săi i-au raportat despre aceastași l-au mângâiat cu ceea ce ei auzeau de la Isus. Ioan a fost decapitat curândprin influenţa soţiei lui Irod. Am văzut că cel mai neînsemnat ucenic careurma lui Isus și era martor al minunilor Sale; care auzea cuvintele pline demângâiere care ieșeau de pe buzele Sale, era mai mare decât Ioan Botezătorul;adică el era mai înălţat și mai onorat și avea mai multă bucurie în viaţă.

Ioan a venit în spiritul și puterea lui Ilie, pentru a vesti prima venire a luiHristos. Mi s-a atras atenţia cu privire la zilele din urmă și am văzut că Ioanpreînchipuia pe acei care în spiritul și puterea lui Ilie merg spre a vesti ziuamâniei lui Dumnezeu și a doua venire a lui Hristos.

După botezul Său în Iordan, “Isus a fost dus în pustie pentru a fi ispitit dediavolul.” Spiritul Sfânt Îl pregătise pentru această mare ispitire. Patruzecide zile la rând El a fost ispitit de către Satana și în acest timp El nu a mâncatnimic. Totul în jurul Său era neplăcut așa încât natura omenească se puteaumple de groază. El era înconjurat de fiare sălbatice și de demoni, într-un locpustiu și singuratic. Fiul lui Dumnezeu arăta la faţă foarte slăbit și palid din

(- 154 - 155 -)

Page 97: Experiente Si Viziuni

97

cauza postului. Dar calea Sa era prescrisă și El trebuia să săvârșească lucrareapentru care venise.

Satana profită de ocazia ce i s-a oferit prin suferinţele Fiului lui Dumnezeuși s-a apropiat de El cu tot felul de ispitiri. El spera să câștige biruinţa asupraLui, pentru că se înjosea ca om. El L-a întâmpinat cu ispitirea: “Dacă eștiFiul lui Dumnezeu poruncește pietrelor acestea să se facă pâine.” El a ispititpe Isus să consimtă a-i da o dovadă că El e Mesia, exercitâdu-și puterea Sadivină.

Isus a răspuns liniștit: “Stă scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cuorice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’. Satana voia de asemenea săse certe cu Isus asupra faptului dacă El este Fiul lui Dumnezeu. El Îl făceaatent asupra stării Lui suferinde și slăbite și susţinea cu îngâmfare că el e maitare decât Isus. Dar cuvântul rostit din cer: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, încare Îmi găsesc plăcerea” a fost îndestulător pentru a sprijini pe Isus printoate suferinţele Sale. Am văzut că Hristos nu avea nevoie să facă nimic sprea convinge pe Satana despre puterea Sa, sau despre faptul că El esteMântuitorul lumii. Satana a avut destule dovezi despre poziţia Sa înălţată șidespre autoritatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. Refuzul lui de a recunoaștesupremaţia lui Hristos l-a făcut să fie izgonit din cer.

Satana a dus pe Isus la Ierusalim ca să-i arate putera Sa; L-a pus pe aripatemplului și L-a ispitit să dea o dovadă că El este Fiul lui Dumnezeu,aruncându-se de la acea înălţime ameţitoare. Satana a venit cu cuvinteleScripturii: “ Căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta,și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreopiatră.” Isus i-a răspuns: “De asemenea este scris...”Să nu ispitești pe DomnulDumnezeul Tău.” Satana voia să amăgească pe Isus făcându-L să Se încreadăîn harul Tatălui Său și să-Și pună viaţa în primejdie mai înainte de a-și fiterminat misiunea Sa. El nădăjduia că planul de mântuire avea să dea greș;dar acest plan era întemeiat prea adânc ca să poată fi zădărnicit de Satana.Hristos este un exemplu pentru toţi creștinii. Când ei sunt ispitiţi sau cânddrepturile lor sunt contestate, ei trebuie să suporte cu răbdare. Ei nu trebuiesă gândească că ar avea dreptul de a cere ca Domnul să-și arate puterea Sapentru ca ei să poată birui pe vrăjmașii lor, decât numai în cazul când prinaceasta este onorat și preamărit în mod direct Dumnezeu. Dacă Isus S-ar fiaruncat jos de pe aripa templului, prin aceasta El n-ar fi preamărit pe TatălSău; căci nimeni n-ar fi fost martor al acestei fapte decât numai Satana șiîngerii lui Dumnezeu. Aceasta n-ar fi fost decât o ispitire a Domnului, dea-Și desfășura puterea în faţa celui mai înverșunat vrăjmaș al Său. Aceastaar fi fost o consimţire în faţa celui pe care Isus venise să-l biruiască.

“Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate

Prima venire a lui Hristos

(- 155 - 156 -)

Page 98: Experiente Si Viziuni

98 Experienţe şi viziuni - E.G. White

împărăţiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: “Toate aceste lucruri Ţi le voi daŢie dacă Te vei arunca cu faţa la pământ și Te vei închina mie. ”PleacăSatano”, i-a răspuns Isus. “Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să teînchini și numai Lui să-I slujești’.

Satana a înfăţișat lui Isus împărăţiile lumii într-o lumină atrăgătoare. DacăIsus ar fi vrut să i se închine, Satan s-a oferit să renunţe la dreptul de proprietateasupra pământului. Satana știa că dacă Isus avea să-și aducă la îndeplinireplanul de mântuire murind pentru răscumpărarea oamenilor atunci putereasa personală avea să fie restrânsă și în cele din urmă luată, și el însuși avea săfie nimicit. De aceea planul său bine premeditat era că dacă ar fi posibil săîmpiedice împlinirea marei lucrări pe care Fiul lui Dumnezeu o începuse.Dacă planul pentru mântuirea oamenilor ar fi dat greș atunci Satana și-ar fipăstrat încă împărăţia pe care el o pretinde acum. El se măgulea cu ideea cădacă va reuși în scopul său, el va guverna ca o sfidare contra DumnezeuluiCerului.

Satana s-a bucurat când Isus a părăsit Cerul și S-a dezbrăcat de puterea șimărirea Sa. El și-a închipuit că în felul acesta Fiul lui Dumnezeu va fi dat înputerea sa. La perechea sfântă în Paradis el a reușit așa de ușor să-i aducă lacădere, încât el spera că prin puterea și viclenia sa satanică va învinge chiarpe Fiul lui Dumnezeu și prin aceasta își va salva propria sa viaţă și împărăţie.Dacă el ar fi putut ispiti pe Isus să Se abată de la voinţa Tatălui Său, atunci elar fi câștigat partida. Dar Isus a întâmpinat pe ispititor cu mustrarea: “Pleacăde la Mine Satano!” El nu s-a închinat decât în faţa Tatălui Său. Satanapretindea că împărăţiile lumii ar fi ale lui și insinua lui Isus că toate suferinţeleSale pot fi evitate, că nu este nevoie ca El să moară pentru obţinereaîmpărăţiilor acestei lumi. Dacă El ar fi vrut să se închine lui, atunci ar fi pututdomni peste toate împărăţiile lumii și mărirea lor. Dar Isus a fost statornic.El știa că va veni timpul când prin propria Sa viaţă va răscumpăra împărăţiadin mâna lui Satana și că după un timp hotărât toate în cer și pe pământ aveausă-I fie supuse. El a ales viaţa de suferinţă și moartea Sa îngrozitoare ca fiindcalea prescrisă de către Tatăl spre a deveni moștenitor legal al împărăţiilorlumii și să le păstreze pentru vecie ca stăpânire a Sa. Satana va fi dat apoi înmâna Lui spre a fi nimicit prin moarte pentru ca niciodată să nu mai tulburepe Isus sau pe sfinţi în strălucirea lor.

LUCRAREA LUI HRISTOS

După ce Satana a terminat cu ispitirile sale, s-a depărtat de Isus pentrucâtva timp; iar îngerii au pregătit hrană pentru Fiul lui Dumnezeu în pustieși L-au întărit, iar binecuvântarea Tatălui Său plana asupra Lui. Satana n-a

(- 157 - 158 -)

Page 99: Experiente Si Viziuni

99

reușit prin ispitirile sale furioase, totuși el privea înainte la timpul predicăriilui Isus, când avea să-L încerce în diferite rânduri prin viclenia sa. El sperasă-L împiedice în lucrarea Sa, agitând pe acei care nu voiau să-L primeascăca să-L urască și să-L piardă. Satana a ţinut o consfătuire însemnată cuîngerii săi. Ei erau dezamăgiţi și plini de furie că n-au putut reuși cu nimiccontra Fiului lui Dumnezeu. Ei au luat hotărârea că în viitor să fie și maivicleni și să facă cele mai mari sforţări pentru a sădi în inima poporului Săunecredinţa cu privire la chemarea Sa ca Mântuitor al lumii și a-L descurajaîn misiunea Sa. Nu avea nici o importanţă cât de exacţi ar fi fost iudeii înobservarea ceremoniilor și jertfelor, dacă erau ţinuţi în întuneric cu privirela profeţii și dacă ar fi putut să-i facă să creadă că Mesia va apărea ca unrege pământesc puternic. În felul acesta ei puteau fi aduși în stare sădispreţuiască și să lepede pe Isus.

Mi s-a arătat că Satana și îngerii săi erau foarte ocupaţi în timpul lucrăriilui Hristos inspirând oamenilor necredinţă, ură și batjocură. Adesea, cândIsus rostea cuvintele aspre și mustra păcatele lor, poporul se umplea defurie. Satana și îngerii săi îi aţâţau spre a omorî pe Fiul lui Dumnezeu. Demai multe ori ei au ridicat pietre spre a le arunca asupra Lui, dar îngerii Îlocroteau luându-L din mijlocul mulţimii furioase și aducându-L la loc sigur.Cu o altă ocazie, când adevărul curat curgea de pe buzele Sale sfinte,mulţimea a pus mâinile pe El și L-a dus pe marginea unui munte intenţionândsă-L arunce jos. Dar a izbucnit o ceartă între ei cu privire la ce-ar trebui săse facă cu El; atunci îngerii L-au ascuns iarăși din faţă ochilor mulţimii, șiEl Și-a făcut drum prin mijlocul mulţimii.

Satana spera încă mereu că planul de mântuire va da greș. El își puneatoate puterile în joc spre a împietri inimile poporului și spre a întărâtasimţurile contra lui Isus. El nădăjduia că numai puţini vor fi cei care Îl vorprimi ca Fiu al lui Dumnezeu și că suferinţele și jertfa Sa îi vor părea preamari pentru a salva o ceată atât de mică. Dar eu am văzut că chiar dacănumai doi ar fi fost cei care aveau să primească pe Isus ca Fiu al luiDumnezeu și să creadă în El pentru salvarea sufletelor lor, El tot Și-ar fiadus la îndeplinire planul Său.

Isus a început lucrarea Sa prin zdrobirea puterii lui Satana asupra celorsuferinzi. El a dat sănătate bolnavilor, a dat orbilor vedere și a vindecat peparalitici, încât ei tresăltau de bucurie și lăudau pe Dumnezeu. El a făcutiarăși sănătoși pe acei care erau slabi și legaţi de ani de zile prin putereatirană a lui Satana. El a mângâiat cu cuvinte dulci pe cei slabi, pe cei timizi șipe cei deznădăjduiţi. Pe cei slabi și suferinzi pe care Satana îi avea în stăpânire,Isus i-a smuls din mâna lui, dându-le sănătate corpului și mare bucurie șifericire. El a deșteptat pe morţi la viaţă și ei preamăreau pe Dumnezeu pentru

Lucrarea lui Hristos

(- 158 - 159 -)

Page 100: Experiente Si Viziuni

100 Experienţe şi viziuni - E.G. White

desfășurarea solemnă a puterii Sale. El a lucrat cu putere pentru toţi carecredeau în El.

Viaţa lui Hristos a fost plină de cuvinte și fapte de bunăvoinţă, decompătimire și de iubire. El era totdeauna gata să asculte plângerile aceloracare veneau la El și să le ajute. Mulţi purtau în propria lor persoană dovadaputerii Sale divine. Cu toate acestea după ce erau vindecaţi, mulţi se rușinau deumilul și totuși puternicul Învăţător. Deoarece conducătorii nu credeau într-Însul, nici poporul nu era gata să primească pe Isus. El a fost omul durerilor șiobișnuit cu suferinţele. Ei nu puteau suporta a fi călăuziţi de felul Său de vieţuireserios și jertfitor de Sine. Ei doreau să se bucure de onoarea pe care o dă lumea.Totuși mulţi urmau pe Fiul lui Dumnezeu, ascultau învăţăturile Sale și se desfătaula cuvintele preţioase care ieșeau de pe buzele Sale. Cuvintele Sale erau plinede învăţătură, totuși atât de simple, încât și cel mai slab le putea înţelege.

Satana și îngerii lui orbiseră ochii iudeilor și le întunecaseră mintea; eiaţâţau pe mai marii poporului și pe cărturari ca să ia viaţa Mântuitorului. Ei autrimis slugile lor la Isus ca să-L prindă, dar când ei s-au apropiat de El s-auuimit foarte mult. Ei L-au văzut plin de compătimire și milă la privirea dureriloromenești. L-au auzit cum încuraja cu iubire și gingășie pe cei slăbiţi și întristaţi.Îl auzeau de asemenea certând cu voce puternică puterea lui Satana și poruncindsa dea drumul captivilor lui. Ei au ascultat la cuvintele înţelepte care ieșeau depe buzele Sale și au fost captivaţi de ele; ei nu au putut pune mâinile pe El. Eis-au întors la preoţi și la mai marii poporului fără Isus. Când au fost întrebaţi:“De ce nu L-aţi adus cu voi?” ei au povestit despre minunile la care au fostmartori, cât și despre cuvintele sfinte, de înţelepciune, iubire și cunoștinţă pecare ei le auziseră și au încheiat cu declaraţia: “Niciodată n-a vorbit un om caomul acesta!” Preoţii cei mai de seamă i-au acuzat că s-ar fi lăsat și ei să fieamăgiţi și unele dintre slugi s-au rușinat că n-au pus mâna pe El. Preoţii i-auîntrebat înfuriaţi dacă a crezut cumva vreunul din mai marii poporului în El. Euam văzut că mulţi dintre mai marii și bătrânii poporului credeau în Isus, darSatana i-a împiedicat de a recunoaște aceasta; ei se temeau de ocara oamenilormai mult decât de Dumnezeu.

Viclenia și ura lui Satana nu au putut împiedica planul de mântuire.Timpul pentru împlinirea scopului pentru care Hristos venise în lume seapropia. Satana și îngerii lui s-au consfătuit împreună și s-au hotărât săinfluenţeze poporul lui Hristos ca să înseteze după sângele Său și săîngrămădească asupra Lui tiranie și batjocură. Ei sperau că Hristos se varevolta contra unui astfel de comportament și nu va reuși să-și păstrezeumilinţa și blândeţea Sa.

În timp ce Satana își făcea planurile sale, Isus explica cu prevedereucenicilor Săi suferinţele prin care El avea să treacă; că avea să fie crucificat

(- 160 - 161 -)

Page 101: Experiente Si Viziuni

101

și să învieze a treia zi iarăși. Dar mintea lor părea a fi tulburată și ei nuputeau pricepe ceea El le spunea.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A LUI ISUS

Credinţa ucenicilor a fost mult întărită la schimbarea la faţă, cânducenicii au avut favoarea să privească strălucirea lui Hristos și să audăglasul din cer care confirma caracterul Său divin. Dumnezeu dorea să deaurmașilor lui Isus dovezi puternice că El este Mesia cel fagăduit pentru caei să nu-și piardă încrederea în întristarea și dezamăgirea amară la răstignireaSa. La schimbarea la faţă Domnul a trimis pe Moise și pe Ilie să vorbeascăcu Isus despre suferinţele și moartea Sa. În loc de a trimite îngerii spre adiscuta cu Fiul Său, Dumnezeu a ales pe acei care au trecut ei înșiși prinîncercari pe pământ.

Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea sa a fost grea și obositoare, căciDomnul mustrase prin el păcatele lui Israel. Ilie era un profet al luiDumnezeu, totuși El a fost constrâns să fugă din loc in loc spre a-și salvaviaţa. Poporul său îl gonea ca pe o fiară sălbatică căutând să-l nimicească.Dar Domnul a luat pe Ilie la Sine. Ingerii l-au dus în cer biruitor și triumfător.

Moise era mai mare ca oricare dintre cei care trăiseră înainte de el. Elera foarte mult onorat de cer, căci el a avut înainte favoarea să vorbeascăcu Domnul faţă în faţă după cum vorbește un om cu prietenul său. El s-abucurat de privilegiul de a vedea lumina strălucitoare și splendoarea careînconjura pe Tatăl. Prin Moise Domnul a liberat pe fiii lui Israel din sclaviaegipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său și s-a așezat deseoriîntre popor și mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului se aprindeacontra fiilor lui Israel pentru necredinţa, murmurele și păcatele lor grozaveatunci iubirea lui Moise faţă de ei era pusă la încercare. Dumnezeu a propussă-i nimicească și să-l facă pe el un popor puternic; dar Moise a doveditiubirea sa pentru fiii lui Israel rugându-se cu toată seriozitatea pentru ei. Îndurerea sa el a rugat pe Dumnezeu să Se întoarcă de la mânia Sa aprinsă șisă ierte pe Israel sau să șteargă numele său din cartea Sa.

Când fiii lui Israel au murmurat contra lui Dumnezeu și contra lui Moisepentru că nu aveau apă, ei l-au acuzat că el i-ar fi condus spre a-i pierdeatât pe ei, cât și pe copiii lor. Dumnezeu a auzit murmurele lor și a poruncitlui Moise să lovească stânca pentru ca poporul să aibă apă. Moise a lovitcu mânie stânca și și-a atribuit onoarea aceasta lui. Impotrivirea și murmurulneîncetat al fiilor lui Israel i-au produs cea mai adâncă durere și el a uitatpentru un scurt timp cât a avut de suportat Domnul de la ei și că murmurelelor nu se ridicau contra lui, ci contra lui Dumnezeu. El nu s-a gândit decât

Schimbarea la faţă a lui Isus

(- 162 - 163 -)

Page 102: Experiente Si Viziuni

102 Experienţe şi viziuni - E.G. White

la sine, câtă nedreptate i s-a făcut și cât de puţină recunoștinţă i-au arătat eipentru marea sa iubire.

Era în intenţia lui Dumnezeu de a duce adesea pe poporul Său înîmprejurări grele și apoi în lipsa lor să-i salveze prin puterea Sa pentru caei să recunoască iubirea și purtarea Sa de grijă pentru ei și să-I servească șisă-L onoreze. Dar Moise neglijase să dea onoare lui Dumnezeu și sămărească numele Său în faţa poporului, pentru ca și ei să-I aducă laudă.Prin aceasta el și-a atras mânia lui Dumnezeu.

Când Moise s-a coborât de pe munte cu cele două table de piatră și avăzut cum fiii lui Israel se închinau la viţelul de aur, atunci mânia sa s-aaprins foarte tare și el a aruncat tablele de piatră și le-a sfărâmat. Eu amvăzut că Moise nu a păcătuit în această faptă. El s-a mâniat pentruDumnezeu, fiind zelos pentru onoarea Sa. Dar când el a urmat simţurilorfirești ale inimii sale și a luat pentru sine onoarea care se cuvenea luiDumnezeu, atunci el a păcătuit și pentru acest păcat Dumnezeu nu i-aîngăduit să intre în pământul Canaan.

Satana a căutat să găsească ceva pentru care să poată acuza pe Moise înfaţa îngerilor. El tresălta de bucurie pentru succesul său că l-a determinatsă-și atragă mânia lui Dumnezeu și a spus îngerilor săi că el va putea biruipe Mântuitorul lumii când acesta va veni să mântuiască lumea. Moise acăzut pentru păcatul său sub puterea lui Satana - stăpânirea morţii. Dacă elar fi rămas statornic, atunci Domnul l-ar fi adus în pământul făgăduinţei șiapoi l-ar fi luat la cer fără să vadă moartea.

Moise a trecut prin moarte, dar Mihail a venit și i-a dat iarăși viaţăînainte ca corpul său să vadă putrezirea. Satana a căutat să reţină corpulsău pretinzându-l ca proprietate a sa; dar Mihail a chemat pe Moise iarășila viaţă și l-a luat la cer. Satana a batjocorit grozav pe Dumnezeu și L-aacuzat de nedreptate că a permis să i se ia prada din mână; dar Hristos nu acertat pe împotrivitorul Său, deși servul lui Dumnezeu căzuse prin ispitirilelui Satana. El i-a îndreptat cu blândeţe atenţia către Tatălui Său, spunând:“Domnul să te mustre!”

Isus a spus ucenicilor Săi că unii dintre cei ce se află cu El nu vor gustamoartea până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu puteremare. La schimbarea la faţă această făgăduinţă a fost împlinită. Faţa luiIsus a fost schimbată acolo și ea strălucea ca soarele. Haina Sa era albă cazăpada. Moise era de faţă ca reprezentant al celor care la a doua venire alui Isus vor fi înviaţi din morţi. Ilie, care a fost luat la cer, fără să vadămoartea reprezintă pe cei care la a doua venire a lui Hristos vor fi schimbaţiîn nemurire și vor fi luaţi la cer fără să vadă moartea. Ucenicii vedeau cuteamă și uimire mărirea extraordinară a lui Isus cât și norul care îl umbrea

(- 163 - 164 -)

Page 103: Experiente Si Viziuni

103

și auzeau glasul lui Dumnezeu rostind într-o maiestate înfricoșătoare:“Acesta este Fiul meu prea iubit, de El să ascultaţi.”

TRĂDAREA LUI HRISTOS

Am fost condusă la timpul când Isus a luat cina cea de taină cu uceniciiSăi. Satana a înșelat pe Iuda și l-a făcut să creadă că el ar fi un adevăratucenic al Domnului; dar inima lui a rămas tot mereu firească. El a avutocazia să vadă faptele puternice ale lui Isus; el a petrecut cu El tot timpulpredicării Sale, și ca urmare a dovezilor covârșitoare el a aprobat că Hristoseste Mesia. Dar Iuda era egoist și zgârcit; el era iubitor de bani. El deplângeacu mânie risipa mirului preţios care a fost vărsat peste picioarele lui Isus.Maria iubea pe Domnul ei. El îi iertase păcatele care erau chiar foartemulte; El înviase din morţi pe mult iubitul ei frate și ea simţea că nimic nue prea scump pentru a da lui Isus. Cu cât mai preţios era mirul, cu atât maimult putea ea să-și dovedească recunoștinţa ei faţă de Mântuitorul,aducându-I acest mir. Ca o scuză pentru lăcomia sa, Iuda a spus că acestmir ar fi putut să se vândă, iar preţul lui să fie dat săracilor. Dar aceasta eln-o spunea pentru că avea milă de săraci; ci pentru că era egoist și și-aînsușit adesea în mod necinstit mijloacele care erau încredinţate în grija luispre binele săracilor. Iuda s-a dat pe faţă fără să-și dea seama ca fiindcontra trebuinţelor lui Isus și pentru a-și scuza zgârcenia el a făcut adeseaaluzie la săraci. Această faptă de dărnicie din partea Mariei sta în contrastizbitor cu egoismul său propriu. Calea pentru ispitirea lui Satana a fostpregătită și aceasta a găsit un teren bun în inima lui Iuda.

Preoţii și mai marii lui Iuda urau pe Isus; dar o mare mulţime din poporse aduna să asculte cuvintele Sale pline de înţelepciune, și să vadă fapteleSale puternice. Poporul a fost cuprins de cel mai adânc interes și plin dezel, el urma lui Isus spre a auzi învăţăturile minunatului Învăţător. Mulţidintre mai marii poporului credeau în El dar nu aveau curajul să-șimărturisească credinţa pe faţă, căci se expuneau primejdiei de a fi daţiafară din sinagogă. Preoţii și mai marii au hotărât că trebuie făcut cevaspre a abate atenţia poporului de la Isus. Ei se temeau că toţi oamenii vorcrede în El și nu vedeau nici o siguranţă pentru ei înșiși. Ei trebuiau sau să-și piardă poziţia lor sau să omoare pe Isus. Dar după ce ei aveau să punăcapăt vieţii Sale, rămâneau totuși acei care erau pietre vii de amintire aleputerii Sale. Isus înviase pe Lazăr din morţi; și ei se temeau că dacă voromorî pe Isus, Lazăr va mărturisi totuși despre puterea Sa cea mare. Poporulse strângea grămadă să vadă pe cel înviat din morţi, iar mai marii erauhotărâţi să omoare și pe Lazăr ca să pună capăt acestei stări de agitaţie.

Trădarea lui Hristos

(- 165 - 166 -)

Page 104: Experiente Si Viziuni

104 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Atunci ei vor putea aduce pe popor la învăţăturile și prescripţiile oamenilor,care zeciuiau izma și mărarul și vor câștiga din nou influenţă asupra lui. Eis-au învoit să pândească ocazia când Isus era singur și să-L prindă; căcidacă ei ar fi cutezat să pună mâna pe El în mijlocul mulţimii pe când poporulL-asculta cu interes, atunci ei ar fi fost omorâţi cu pietre.

Iuda știa cât de hotărâţi erau ei să pună mâna pe Isus și s-a oferit să-ltrădeze preoţilor cei mai de seamă și bătrânilor pentru câţiva arginţi. Iubireade argint l-a dus atât de departe încât el a trădat pe Domnul său în mâinilecelor mai înverșunaţi vrăjmași ai Săi. Satana lucra prin Iuda în mod directși în timpul scenei solemne a ultimei cine, el medita la planul de trădare alDomnului său. Cu o tristeţe mișcătoare, Isus a spus ucenicilor Săi că înnoaptea aceea toţi vor avea un prilej de poticnire în El, dar Petru susţineacu mare râvnă că chiar dacă toţi se vor poticni în Hristos, el nu se vapoticni. Isus i-a spus lui Petru: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să văcearnă ca grâul, dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţata; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu să întărești pe fraţii tăi.” (Luca22,31-32)

Am văzut pe Isus cu ucenicii Săi în grădină. El i-a rugat cu mare întristaresă vegheze și să se roage ca să nu cadă în ispită. El știa că credinţa lor aveasă fie pusă la încercare și vor vedea speranţele lor dispărând; de aceea eiaveau nevoie de toată puterea pe care o puteau obţine prin vegherestăruitoare și rugăciune fierbinte. Cu strigăte mari și cu lacrimi Isus S-arugat: “Tată, dacă voiești depărtează paharul acesta de la Mine! Totușifacă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22,42) Fiul lui Dumnezeu S-a rugat înagonia Sa sufletească. Picături mari de sudori de sânge ieșeau pe frunteaLui și cădeau pe pământ. Îngerii pluteau deasupra acestui loc și erau martoriiacestei scene, dar numai unul a fost însărcinat să meargă și să întărească peFiul lui Dumnezeu în durerea sufletului Său. În cer nu mai era nici o bucurie.Îngerii și-au aruncat coroanele și harfele lor și priveau cu cel mai adâncinteres și în tăcere asupra lui Isus. Ei voiau să înconjoare pe Fiul luiDumnezeu, dar îngerii care aveau comanda nu le permiteau, pentru ca atuncicând urmau să privească trădarea Sa să nu-L elibereze pentru că planulcare era deja făcut trebuia să fie îndeplinit.

După ce Isus S-a rugat, S-a întors iarăși la ucenicii Săi; dar i-a găsitdormind. În acea oră grozavă El nu a avut nici măcar compătimirea șirugăciunile ucenicilor Săi. Petru, care era atât de zelos puţin timp mai înaintedormea adânc. Isus i-a amintit despre susţinerea sa hotărâtă și i-a zis: “Unceas n-aţi fost în stare să vegheaţi?” De trei ori S-a rugat Fiul lui Dumnezeuîn această groază sufletească. Apoi Iuda a apărut cu o ceată de soldaţiînarmaţi. El s-a apropiat ca de obicei de Domnul său pentru a-l saluta.

(- 166 - 167 -)

Page 105: Experiente Si Viziuni

105

Ceata a înconjurat pe Isus; dar puterea Sa divină s-a dat pe faţă când El aspus: “Pe cine căutaţi?... Eu sunt!” Ei au dat înapoi și au căzut la pământneputincioși. Isus a pus această întrebare pentru ca ei să poată simţi putereaSa și pentru a le da o dovadă că El S-ar fi putut libera din mâinile lor dacăar fi vrut.

În inimile ucenicilor s-au trezit noi speranţe când au văzut cum ceata acăzut așa de repede la pământ împreună cu săbiile și lăncile lor. Când ei s-ausculat și au înconjurat din nou pe Fiul lui Dumnezeu, Petru a scos sabia sa șia tăiat urechea slujitorului marelui preot. Dar Isus a poruncit lui Petru săbage sabia sa în teacă și a spus: “Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl meu,care mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuini deîngeri?” Am văzut că la rostirea acestor cuvinte feţele îngerilor s-au însufleţitde speranţă. Ei doreau să înconjoare pe Suveranul lor și să împrăștie aceagloată nelegiuită. Dar ei s-au întristat iarăși când Isus a adăugat cuvintele:“Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că așa trebuie să se întâmple?”Inimile ucenicilor au căzut deasemeni în disperare și dezamăgire amară, cândIsus a permis ca vrăjmașii Săi să pună mâna pe El și să-L lege.

Ucenicii se temeau pentru propria lor viaţă; toţi îl părăsiseră și fugiseră.Isus a fost lăsat singur în mâinile gloatei de tâlhari. O, ce triumf era pentruSatan! Dar ce întristare și ce durere a pricinuit aceasta îngerilor luiDumnezeu. Multe oști de îngeri sfinţi, având fiecare oaste un îngerconducător erau trimise să fie martori la această scenă. Ei trebuiau săraporteze orice insultă și orice faptă de cruzime, care s-ar fi făcut Fiului luiDumnezeu și să noteze orice chin sufletesc pe care-l suferea Isus; căciaceeași bărbaţi care se atașaseră pe atunci acelei scene îngrozitoare trebuiausă le vadă iarăși, toate în tablouri vii.

JUDECAREA LUI HRISTOS

Când îngerii au părăsit cerul, cuprinși de o întristare adâncă ei au luatde pe cap coroanele lor strălucitoare. Ei nu le mai puteau purta atât timpcât Suveranul lor era în suferinţă și cu o coroană de spini pe cap. Satana șiîngerii săi erau foarte ocupaţi în sala de judecată ca să nimicească oricesentiment de milă și compătimire omenească. Atmosfera era grea și stricatăprin influenţa lor. Preoţii cei mai de seamă și bătrânii erau inspiraţi de eipentru a-L insulta și a-L maltrata pe Isus într-un mod atât de greu de suportatpentru natura omenească. Satana spera că o asemenea batjocură și insultăva face pe Fiul lui Dumnezeu să scoată vreun cuvânt de nemulţumire șimurmurare, sau să-și dea pe faţă puterea Sa dumnezeiască și să scape dinmâinile mulţimii și astfel planul mântuirii să fie zădărnicit.

Judecarea lui Hristos

(- 168 - 169 -)

Page 106: Experiente Si Viziuni

106 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Petru, după ce Domnul său a fost trădat, I-a urmat de departe. El eranedumerit și aștepta să vadă ce se va face cu Isus. Dar când el a fost acuzat căar fi unul din ucenicii Lui, temându-se pentru siguranţa sa proprie, a declaratcă nu cunoaște pe acel om. Ucenicii erau cunoscuţi după curăţia vorbirii lor,iar Petru pentru a convinge pe acuzatorii săi că el nu face parte dintre uceniciilui Hristos, l-a tăgăduit pentru a treia oară cu jurământ și blesteme. Isus, careSe afla la oarecare depărtare de Petru l-a fixat cu o privire tristă și mustrătoare.În acel moment ucenicul și-a amintit de cuvintele ce le rostise Isus cu câtevaore mai înainte și de susţinerea sa plină de râvnă: “Chiar dacă toţi ar găsi înTine o pricină de poticnire eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină depoticnire.” El tăgăduise pe Domnul său chiar cu blesteme și cu jurământ. Daracea privire a lui Isus a topit inima lui Petru și l-a salvat. El a plâns cu amarși s-a căit de marele său păcat, a fost transformat și a fost astfel pregătit săîntărească pe fraţii săi.

Gloata striga după sângele lui Isus. Ei Îl loveau în chipul cel mai barbar,L-au îmbrăcat cu o manta împărătească veche de purpură și I-au pus o cununăde spini pe Sfântul Său cap. I-au dat o trestie în mână, și îngenunchind în faţaLui în semn de batjocură ziceau: “Plecăciune Împăratul iudeilor!” Apoi eii-au luat trestia din mână și L-au lovit cu ea peste cap, făcând spinii să pătrundăîn tâmplele Sale și picături de sânge să înceapă să cadă peste faţa Sa.

Pentru îngeri era foarte greu să suporte această priveliște. Ei ar fi scăpatpe Isus, dar îngerul conducător nu le-a îngăduit și le-a declarat că trebuieplătit un mare preţ pentru răscumpărarea omului. El va fi însă plătit pedeplin și va duce la moartea celui ce are puterea morţii. Isus știa că îngeriierau martori la scena umilinţei Sale și că cel mai slab înger dacă ar fi chematîn ajutorul Său ar împrăștia într-o clipă acea mulţime batjocoritoare și l-arscăpa din puterea lor. El știa că dacă ar fi rugat pe Tatăl Său pentru aceasta,îngerii L-ar fi liberat imediat. Totuși a fost necesar ca El să suporte furiaoamenilor răi spre a aduce la îndeplinire planul mântuirii.

Isus stătea umilit și liniștit în faţa mulţimii înfuriate, în timp ce ei Îlmaltratat în modul cel mai brutal. Ei Îl scuipau în faţă - acea faţă de carevor dori să se ascundă odată, care va fi lumina cetăţii lui Dumnezeu,strălucind mai puternic decât soarele. Hristos însă nu a dat insultătorilorSăi nici o privire mânioasă. Ei i-au acoperit capul cu o haină veche și L-aulovit peste faţă strigând: “Profeţește Hristoase, cine te-a lovit.” O maremișcare s-a produs printre îngeri. Ei L-ar fi scăpat imediat; dar îngerul lorconducător nu le-a permis.

Unii dintre ucenicii Săi și-au luat curajul să intre unde era Isus și săvadă judecarea Lui. Ei așteptau ca El să-Și manifeste puterea Sa divină, săscape din mâinile vrăjmașilor Săi și apoi să-i pedepsească pentru cruzimea

(- 169 - 171 -)

Page 107: Experiente Si Viziuni

107

lor faţă de El. Speranţele lor s-au ridicat și s-au coborât așa după cumscenele se perindau. Uneori ei se îndoiau și se temeau că fuseseră amăgiţi.Dar glasul pe care l-au auzit pe muntele schimbării la faţă și mărirea pecare o văzuseră acolo i-a întărit în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu. Eiși-au amintit de scenele la care luaseră parte, minunile pe care Isus lesăvârșise în faţa lor, vindecând pe bolnavi, dând orbilor vedere, surzilorauz, mustrând și dând afară demoni, înviind pe morţi și liniștind chiar vântulși marea. Ei nu puteau crede că El va muri. Ei sperau încă mereu că El vaface uz de puterea Sa și cu vocea Sa poruncitoare va împrăștia acea mulţimesetoasă de sânge ca și atunci când a dat afară din templu pe cei care făcuserăcasa Tatălui Său o casă de negustorie și care au fugit din faţa Lui, ca și cândar fi fost goniţi de o ceată de soldaţi înarmaţi. Ucenicii sperau că Isus Își vadescoperi puterea Sa în mod lămurit în faţa lumii, dovedind că El e regelelui Israel.

Iuda a fost cuprins de remușcări și de rușine pentru fapta sa odioasă dea trăda pe Isus. Dar când a observat în cele din urmă batjocura pe caretrebuie s-o sufere Mântuitorul, atunci el a fost covârșit. El iubise pe Isus,dar banii și mai mult. El nu crezuse că Isus se va lăsa luat prins de aceaceată pe care el o conducea. El așteptase ca Isus să facă vreo minune și săscape din mâinile lor. Dar când el a văzut mulţimea înfuriată în sala dejudecată și cum ei însetau după sângele Său, atunci el a recunoscut întreagaînsemnătate a crimei sale, și pe când mulţi își dădeau osteneala să acuze peDomnul, Iuda a pătruns prin mulţime și a mărturisit că a păcătuit vânzândsânge nevinovat. El a dat înapoi preoţilor suma de bani pe care o primise șii-a rugat să dea drumul lui Isus, declarând că e în totul nevinovat.

Câtva timp preoţii au amuţit de groază și confuzie. Ei nu voiau ca poporulsă cunoască că ei au mituit pe unul dintre pretinșii urmași ai lui Isus spre a-L trăda în mâinile lor. Ei voiau să ascundă faptul că ei Îl vânaseră pe Isus cape un tâlhar și L-au prins în ascuns. Dar mărturisirea lui Iuda și privirea sadesfigurată și vinovată demascau pe preoţi în faţa mulţimii și arătau cănumai ura a fost cea care i-a determinat să-L prindă pe Isus. Când Iuda adeclarat cu voce tare că Isus este nevinovat, preoţii au răspuns: “Ce nepasă? Treaba ta!” Ei aveau pe Isus în puterea lor și erau hotărâţi să-L ţinăprins. Plin de disperare Iuda a aruncat banii pe care îi dispreţuia acum lapicioarele acelora care îl tocmiseră pentru aceasta și torturat de conștiinţagrozavei sale vinovăţii și de remușcări grozave el a ieșit afară și s-aspânzurat.

Isus avea pe mulţi simpatizanţi în mulţimea care Îl înconjura și tăcereaSa la toate întrebările puse a făcut mulţimea să se uimească. Cu toatăbatjocura și cu toată furia mulţimii nu se afla pe faţa Sa nici o expresie de

Judecarea lui Hristos

(- 171 - 173 -)

Page 108: Experiente Si Viziuni

108 Experienţe şi viziuni - E.G. White

grijă sau de mânie. El le-a suportat pe toate cu demnitate și cu liniște.Privitorii se uitau cu admiraţie la El. Ei comparau statura Sa desăvârșită șipurtarea Sa hotărâtă și demnă cu înfăţișarea acelora care se adunaseră casă-L judece și ziceau unul către altul că El seamănă cu un rege mai multdecât vreunul din acești conducători. El nu purta nici o trăsătura criminală.Faţa Sa era blândă, limpede și liniștită; fruntea Sa lată și ridicată. Oricetrăsătură era caracterizată prin bunătate și principii nobile. Răbdarea șiindulgenţa Sa erau atât de extraordinare, încât făceau pe mulţi să secutremure. Chiar Irod și Pilat erau foarte tulburaţi la privirea prezenţeiSale nobile și dumnezeiești.

Pilat a fost convins încă de la început că Isus nu e un om obișnuit. El avăzut în El un caracter extraordinar și l-a găsit în totul nevinovat. Îngeriicare asistau la această scenă au observat convingerea adâncă aguvernatorului roman și pentru a-l scuti de acea fapta grozavă de a da peIsus în mâna gloatelor pentru crucificare a fost trimis un înger la soţia luiPilat căreia i-a comunicat într-un vis că Acela a cărui cauză e adusă în faţalui spre judecare este Fiul lui Dumnezeu și că El ar fi nevinovat. Ea a trimisaceastă solie imediat la Pilat cu observaţia că ea ar fi avut mult de suferit învis din cauza lui Isus, și l-a prevenit să nu aibă nimic de a face cu acelbărbat sfânt. Solul a pătruns prin mulţime și a dat lui Pilat scrisoarea soţieisale. Când a citit scrisoarea el a îngălbenit și a fost cuprins de fiori și s-ahotărât numaidecât ca să nu aibă nimic de a face cu crucificarea lui Isus.Dacă iudeii vor cere sângele lui Isus, el nu se va învoi la aceasta, ci vacăuta să-l scape.

Când Pilat a auzit că Irod este în Ierusalim s-a simţit foarte ușurat; căciel spera să se scutească pe sine de orice răspundere în judecarea șicondamnarea lui Isus. El L-a trimis imediat la Irod împreună cu acuzatoriiSăi. Acest conducător era foarte împietrit în păcat. Execuţia lui IoanBotezătorul lăsase o pată pe conștiinţa sa pe care nu o putea șterge. Când ela auzit despre Isus și despre faptele mari ale Sale, el s-a temut și s-a înfioratînchipuindu-și că Isus e Ioan Botezătorul, care ar fi putut învia din morţi.Când Pilat a trimis pe Isus la Irod acesta a privit acest procedeu ca orecunoștinţă a autorităţii sale superioare. Acest lucru a făcut ca acești doiguvernatori care se dușmăniseră mai înainte să devină prieteni. Irod s-abucurat văzând pe Isus, și aștepta ca El să facă, spre satisfacerea curiozităţiisale minuni puternice. Dar nu era lucrarea Mântuitorului de a satisfacecuriozitatea și de a-Și căuta propria Sa siguranţă. Puterea Sa dumnezeiascăși făcătoare de minuni trebuia să lucreze numai pentru mântuirea sufleteloraltora, iar nu pentru Sine Însuși.

Isus nu a răspuns nimic la toate întrebările puse de Irod și nici la

(- 172 - 173 -)

Page 109: Experiente Si Viziuni

109

acuzaţiile furioase ale vrăjmașilor Săi. Irod și-a ieșit din fire când a văzutcă Isus nu se temea în faţa puterii sale și a început împreună cu ostașii săisă râdă, să batjocorească și să maltrateze pe Fiul lui Dumnezeu. Totuși els-a mirat de înfăţișarea nobilă și dumnezeiască a lui Isus în timp ce eramaltratat și temându-se a-L condamna L-a trimis înapoi la Pilat.

Satana și îngerii săi au stăruit pe lângă Pilat și încercau să-l trânteascăîn pieire. Ei căutau să-l ademenească zicând că dacă el nu vrea să participela condamnarea lui Isus o vor face alţii; mulţimea înseta după sângele Săuși dacă el nu-L va osândi la moarte, atunci va pierde puterea și onoarea salumească și va fi privit ca adept al acestui înșelător. Pilat temându-se că vapierde poziţia și puterea sa, s-a învoit la condamnarea lui Isus la moarte. Șideși el a făcut pe acuzatori vinovaţi de sângele lui Isus și mulţimea a primitaceasta strigând: “Sângele Lui să cadă asupra noastră și asupra copiilornoștri”, totuși Pilat nu era curat; el era vinovat de sângele lui Isus. Dinmotive egoiste și din dorinţa după mărire de la mai marii lumii acesteia, ela condamnat la moarte pe un om nevinovat. Dacă Pilat ar fi procedat con-form convingerii sale, atunci el nu ar fi avut nimic de-a face cu condamnarealui Isus.

Înfăţișarea și cuvintele lui Isus în timpul interogatoriului Său au făcut oadâncă impresie în sufletele multora dintre acei care erau prezenţi la aceastăocazie. Urmările acestei influenţe s-au observat după învierea Sa. Printreacei care se atașaseră apoi comunităţii se găseau mulţi a căror convertire sedatora acelui timp de judecată a lui Isus.

Furia lui Satana a fost mare când a recunoscut că toată tirania pe careiudeii o dăduseră pe faţă contra lui Isus nu putea scoate nici un murmur depe buzele Sale. Deși El primise natura omenească totuși a fost sprijinitprintr-o tărie de caracter dumnezeiască și nu s-a abătut nici în cel mai micpunct de la voinţa Tatălui.

CRUCIFICAREA LUI HRISTOS

Fiul lui Dumnezeu a fost predat poporului spre a fi răstignit; cu strigătede triumf ei L-au dus pe iubitul Mântuitor. Din cauza lipsei de odihnă, adurerilor suferite și a pierderii de sânge, El slăbise trupește și se împleticea;cu toate acestea crucea cea grea pe care El avea să fie pironit a fost pusă peumerii Lui, dar El a căzut sub greutatea ei, lipsit fiind de puteri. În treirânduri I s-a pus în spate crucea și de trei ori a căzut la pământ leșinat.Unul dintre urmașii Săi, un bărbat care nu mărturisise pe faţă credinţa înHristos, dar credea totuși în El a fost reţinut cu forţa și i s-a pus cruceaîn spate și el a purtat-o până la locul crucificării. Cete de îngeri erau adunate

Crucificarea lui Hristos

(- 174 - 175 -)

Page 110: Experiente Si Viziuni

110 Experienţe şi viziuni - E.G. White

în văzduh deasupra acestui loc. Un mare număr de ucenici ai lui Hristosi-au urmat la Golgota în adâncă tristeţe și plângând cu amar. Ei și-au amintitde intrarea Sa triumfală în Ierusalim cu câteva zile mai înainte, când eistrigau: “Osana în cerurile prea înalte și își întindeau veșmintele și ramurifrumoase de palmieri în calea sa. Atunci ei crezuseră că El Își va luaîmpărăţia și va domni peste Israel ca rege vremelnic. Dar cât de mult eraschimbată acum scena! Așteptările lor pline de bucurie dispăruseră. Acumnu-l mai urmau cu strigăte de bucurie și cu inimile pline de speranţă, cistăpâniţi de o nedescrisă disperare, ei pășeau încet și triști după El, celcare era atât de înjosit și dispreţuit și care acum trebuia să moară.

Mama lui Isus era de asemenea acolo. Ea a fost străpunsă cu unsimţământ de groază așa cum nimeni, în afară de o mamă iubitoare nupoate simţi; totuși ea nădăjduia împreună cu ucenicii că El va face uz deputerea Sa dumnezeească și va scăpa din mâinile mulţimii omorâtoare. Eanu putea să suporte gândul că El se va lăsa să fie crucificat. Dar pregătirileerau terminate și Isus a fost pus pe cruce. Au fost aduse ciocane și piroane.Inimile ucenicilor tremurau de groază. Mama lui Isus a fost aproape copleșităde durere și mai înainte ca Mântuitorul să fie pironit pe cruce ea a fost luatăde ucenici și îndepărtată de această scenă îngrozitoare spre a nu auziloviturile de ciocan și bătaia piroanelor ascuţite în carnea Sa cea plăpândă.Isus nu a murmurat, dar gemea în agonie. Faţa Sa era palidă și picături maride sudoare se scurgeau de pe fruntea Sa. Satana se bucura de suferinţele pecare Fiul lui Dumnezeu trebuia să le îndure, dar se temea însă că sforţărilesale de a împiedica planul de mântuire au fost zadarnice, că împărăţia sa vafi pierdută și el va fi în cele din urmă nimicit.

După ce Isus a fost pironit pe cruce, ea a fost ridicată în picioare șibătută cu mare forţă în pământ, încât a pricinuit Mântuitorului cele maigrozave chinuri. Spre a face moartea lui Hristos cât mai înjositoare posibilau fost răstigniţi și doi tâlhari împreună cu El, unul într-o parte și altul într-alta. Tâlharii au fost luaţi cu forţa și după multă împotrivire, braţele lor aufost apucate cu putere și pironite pe cruce. Isus însă S-a supus fărăîmpotrivire. Pentru El nu a fost nevoie de nimeni care să-I întindă cu forţamâinile pe cruce. În timp ce tâlharii blestemau pe chinuitorii lor, MântuitorulSe ruga în durerea Sa sufletească pentru vrăjmașii Săi: “Tată, iartă-i căcinu știu ce fac.” Isus nu a avut de suportat numai dureri trupești nespuse, cipăcatele lumii întregi zăceau asupra Lui.

În timp ce Hristos era atârnat pe cruce, unii dintre cei ce treceau pelângă El L-au batjocorit clătinând din cap și zicând: “Tu, care dărâmi templullui Dumnezeu și în trei zile îl zidești iarăși, mântuiește-Te pe Tine Însuţi.Dacă ești Fiul lui Dumnezeu pogoară-Te jos de pe cruce.” Satana folosise

(- 175 - 177 -)

Page 111: Experiente Si Viziuni

111

aceleași cuvinte când a ispitit pe Isus în pustie, zicâdu-I: “Dacă ești Fiullui Dumnezeu!” Preoţii, cărturarii și mai marii poporului batjocoreau șihuleau pe Fiul lui Dumnezeu muribund și ziceau: “Pe alţii i-a mântuit și peSine nu Se poate mântui. Dacă El este împăratul lui Israel să Se pogoarejos de pe cruce și vom crede în El.” Îngerii care pluteau deasupra loculuide răstignire al lui Hristos au fost umpluţi de mânie când mai marii poporuluiÎl huleau și ziceau că dacă El e Fiul lui Dumnezeu să Se mântuiască pe SineÎnsuși. Ei doreau să vină și să salveze pe Isus; dar nu le-a fost permis acestlucru. Scopul misiunii Sale nu era încă împlinit. Când Isus Se afla spânzuratpe cruce ore întregi în chinuri sufletești, El nu uită pe mama Sa. Ea veniseiarăși la scena îngrozitoare căci nu era în stare să fie despărţită mai multtimp de Fiul ei. Ultima învăţătură a lui Isus a fost o învăţătură de milă și deiubire de oameni. El a privit la faţa îndurerată a mamei Sale și apoi la Ioan,ucenicul Său cel iubit. Apoi a zis către mama Sa: “Femeie, iată fiul tău”, șiîntorcându-se către ucenic a zis: “Iată mama ta”. De la acea oră Ioan aluat-o la sine sub propriul său acoperământ. În chinurile Sale sufletești, luiIsus I s-a făcut sete; unul din ostași a muiat un burete în oţet și fiere și i l-aoferit să bea. Dar când a gustat El l-a respins. Îngerii au observat chinurilesufletești ale iubitului lor Suveran până când ei nu mai puteau suporta maideparte și și-au acoperit feţele lor în faţa grozavei priveliști. Soarele a refuzatsă fie martor la această scenă de groază. Isus a strigat cu glas tare, care aumplut de spaimă pe omorâtorii Săi: “S-a sfârșit!” Catapeteasma templuluia fost ruptă în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat și stânciles-au despicat. Întuneric mare s-a lăsat peste pământ. Ultima speranţă aucenicilor părea a fi dispărut când Isus a murit. Mulţi dintre urmașii Săierau martori ai suferinţelor și ai morţii Sale și durerea lor era adâncă.

Satana a încetat să mai triumfe ca mai înainte. El nădăjduise să dărâmeplanul de mântuire; dar acesta era prea adânc întemeiat. Dar abia acum, lamoartea lui Isus și-a dat seama că și el va muri în cele din urmă, iar împărăţiasa va fi dată Mântuitorului. El a ţinut o consfătuire cu îngerii săi. El nu areușit să învingă pe Fiul lui Dumnezeu; acum ei trebuiau să-și îndrepte șisă-și mărească sforţările lor împotriva urmașilor Săi. Ei trebuiau săîmpiedice pe toţi cei care puteau să primească mântuirea pe care Isus le-arăscumpărat-o. În felul acesta Satana va putea lucra mai departe împotrivastăpânirii lui Dumnezeu. De asemenea el voia să reţină de la Isus cât demulţi cu putinţă. Păcatele acelora care sunt răscumpăraţi prin sângele luiIsus, vor fi puse în cele din urmă asupra autorului păcatului, și el va trebuisă sufere pedeapsa lor, în timp ce acei care nu primesc mântuirea prinHristos vor suferi pedeapsa pentru păcatele lor proprii.

Viaţa lui Isus a fost întotdeauna fără bogăţie, onoare și pompă lumească.

Crucificarea lui Hristos

(- 177 - 178 -)

Page 112: Experiente Si Viziuni

112 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Umilinţa și tăgăduirea Lui de Sine erau în contrast izbitor cu mândria șicedarea în faţa plăcerilor a preoţilor și a mai marilor. Curăţia Sa nepătatăera o impută continuă pentru păcatele lor. Ei Îl dispreţuiau pentru umilirea,sfinţenia și curăţia Sa. Dar acei care L-au dispreţuit aici, Îl vor vedea odatăîn mărirea Cerului, înconjurat de strălucirea Tatălui Său. În sala de judecatăEl era înconjurat de vrăjmașii care însetau după sângele Său; dar aceștiîmpietriţi care strigau atunci: “Sângele Lui să cadă asupra noastră și asupracopiilor noștri!” Îl vor vedea odată ca pe un rege onorat. Întreaga oștire acerului Îl va însoţi în calea Sa cu cântări despre biruinţa, maiestatea șiputerea Celui care a fost ucis și totuși trăia, un puternic biruitor. Oameniisărmani, nevoiași și slabi scuipau în faţă pe Regele Măririi în timp ce unstrigăt ordinar de triumf răsuna din gloată la această insultă degradatoare.Ei maltratau cu lovituri barbare acea faţă care umplea cerul întreg deadmiraţie. Ei vor vedea încă odată acea faţă strălucind ca soarele la amiazăși vor voi să fugă din faţa ei. În loc de a mai arunca strigăte ordinare detriumf ei se vor jeli și vor plânge. Isus le va arăta mâinile cu semnelerăstignirii Sale. Semnele acestei tiranii El le va purta mereu. Găurile cuielorvor povesti istoria minunată a răscumpărării omului și vor da pe faţă preţulcel scump plătit pentru el. Aceeași bărbaţi care au împuns cu suliţa coastaPrinţului Vieţii vor vedea rana suliţei și se vor jeli din adâncul sufletului căau maltratat atât de mult corpul Său. Iudeii erau foarte înfuriaţi pentruinscripţia: “Acesta este Isus, Împăratul iudeilor”, care era așezată pe cruce,deasupra capului Său. Dar ei vor trebui să-L vadă în strălucirea și putereaSa regească. Ei vor vedea scris pe veșmintele și pe coapsele Sale: “ÎmpăratulÎmpăraţilor și Domnul Domnilor.” Când El era pe cruce ei strigau cubatjocură: “Dacă El este Hristosul, Regele lui Israel să Se pogoare de pecruce pentru ca noi să vedem și să credem în El. Ei Îl vor privi odată înputerea și autoritatea Sa împărătească. Atunci ei nu vor mai pretinde nici odovadă dacă El ar fi Împăratul lui Israel, ci prin maiestatea și strălucirea Saextraordinară ei vor fi constrânși să recunoască: “Binecuvântat fie cel cevine în numele Domnului!”

Cutremurarea pământului, crăparea stâncilor, întunericul care a acoperitpământul și strigătul puternic al lui Isus: “S-a sfârșit!” când Și-a dat viaţaau umplut de neliniște pe vrăjmașii Săi și au făcut pe omorâtorii Săi să secutremure. Ucenicii se minunau de aceste descoperiri supranaturale; darsperanţa lor dispăruse. Ei se temeau că iudeii vor căuta să-i omoare și peei. Ei priveau ca ceva sigur că o astfel de ură așa cum a fost dată pe faţăcontra Fiului lui Dumnezeu nu se va termina numai cu El. Ei petreceau însingurătate, plângând pentru dezamăgirea lor. Ei așteptaseră că Isus vaguverna ca Împărat vremelnic; dar speranţa lor a murit odată cu El. În

(- 178 - 180 -)

Page 113: Experiente Si Viziuni

113

întristarea și decepţia lor, ei se îndoiau dacă nu cumva El i-a înșelat. Chiarși mama Sa s-a zdruncinat în credinţa că El ar fi Mesia.

Deși ucenicii erau dezamăgiţi în speranţele ce le nutriseră despre Isusei totuși Îl iubeau și doreau să înmormânteze în cinste corpul Său, dar nuștiau cum să-l obţină. Iosif din Arimateea, un membru bogat și cu influenţăal marelui sfat și un ucenic al lui Isus a mers în ascuns, dar cu curaj la Pilatși l-a rugat pentru corpul lui Isus. El nu a cutezat să meargă pe faţă dinpricina urii iudeilor. Ucenicii se temeau că iudeii s-ar împotrivi ca trupullui Hristos să aibă un loc de odihnă onorabil. Pilat a aprobat cererea luiIosif și ucenicii au luat corpul lui Isus de pe cruce plângându-și în tristeţealor adâncă speranţele lor dispărute. Corpul a fost înfășurat cu grijă într-opânză albă și pus în mormântul cel nou al lui Iosif.

Femeile care fuseseră urmașe umile ale lui Isus în timp ce El trăia nuvoiau să-L părăsească până când nu l-au văzut pus în mormânt și pânăcând nu a fost pusă o piatră mare la intrare pentru ca vrăjmașii să nu furecorpul lui Isus. Ei nici n-aveau nevoie să se teamă, căci eu am văzut căoștiri cerești păzeau locul Său de odihnă cu un interes nespus așteptând cuîncordare să li se dea porunca spre a face și ei partea lor pentru liberareaÎmpăratului Măririi din închisoarea Sa.

Omorâtorii lui Hristos se temeau că El va învia și le va scăpa iarăși dinmână. De aceea ei au rugat pe Pilat să pună pază care să supraveghezemormântul până după a treia zi. Acest lucru le-a fost îngăduit și piatra depe ușa mormântului a fost sigilată pentru ca să nu vină ucenicii Săi să-Lfure și apoi să spună că El a înviat dintre morţi.

ÎNVIEREA LUI HRISTOS

Ucenicii s-au odihnit în Sabat întristaţi pentru moartea Domnului lor întimp ce Isus, Împăratul Măririi Se odihnea în mormânt. Când a început săse însereze au fost puși soldaţi pentru păzirea locului de odihnă al lui Isus,în timp ce îngerii pluteau neobservaţi deasupra locului sfânt. Noaptea atrecut încet, și pe când era încă întuneric îngerii veghetori știau că timpulpentru eliberarea Fiului scump al lui Dumnezeu, Suveranul lor iubit seapropiase. În timp ce ei așteptau ora biruinţei Sale cu o adâncă încordaresufletească, un înger puternic a venit în zbor iute din cer. Faţa sa străluceaca fulgerul, iar hainele sale erau albe ca zăpada. Lumina sa a împrăștiatîntunericul în drumul său și a făcut pe îngerii cei răi, care pretindeau întriumf corpul lui Isus să fugă plini de groază din faţa măririi și frumuseţiisale. Unul din ceata îngerească care fusese martor al umilinţei lui Isus șicare supraveghea acum locul Său de odihnă s-a atașat celui care tocmai

Învierea lui Hristos

(- 180 - 181 -)

Page 114: Experiente Si Viziuni

114 Experienţe şi viziuni - E.G. White

venise din cer; și acum au mers împreună la mormânt. Pământul tremura șise clătina când ei se apropiau și s-a făcut un mare cutremur de pământ.

Garda romană a fost umplută de spaimă. Unde era acumn puterea lorde a păzi corpul lui Isus? Ei nu se mai gândeau la datoria lor sau la aceea căucenicii L-ar fi putut fura. Când lumina îngerilor, mai strălucitoare casoarele a înconjurat garda romană, ei au căzut la pământ ca morţi. Unuldintre îngeri a luat piatra cea mare, a dat-o la o parte și s-a așezat pe ea. Unalt înger a intrat în mormânt și a luat legăturile de la capul lui Isus. Apoiîngerul cel puternic a strigat cu o voce care a făcut să se cutremure pământul:“Isuse, Fiu al lui Dumnezeu, vino, Tatăl Tău te cheamă!” Moartea nu maiputea să-L ţină mai departe în stăpânirea ei. Isus S-a sculat acum dintremorţi ca un biruitor glorios. Oștirea cerească privea cu adorare sfântă laaceastă scenă. Când Isus a ieșit din mormânt, îngerii plini de strălucire aucăzut la pământ și I s-au închinat, salutându-L cu cântări triumfale debiruinţă.

Îngerii lui Satana au trebuit să fugă în faţa luminii strălucitoare șipătrunzătoare a îngerilor cerești și cu mare durere s-au plâns regelui lor căli s-a smuls cu forţa prada din mână și Acela pe care ei L-au urât atât demult a înviat dintre morţi. Satana împreună cu îngerii săi se bucuraserămult că puterea lor asupra omului căzut a făcut pe Domnul vieţii să fie pusîn mormânt; dar triumful lor infernal nu a durat decât puţin timp, căci dupăce Isus a ieșit din închisoarea Sa ca un cuceritor puternic, Satana știa căîmpărăţia sa va trece în mâna Aceluia căruia îi aparţinea de drept. El sevăita plin de furie, căci cu toate sforţările sale nu a putut să biruiască peIsus, ci din contră s-a pregătit o cale pentru mântuirea oamenilor pentru caoricine va voi să umble pe ea, să poată fi salvat.

Îngerii cei răi și cu conducătorul lor au ţinut iarăși sfat, cum ar putea sălucreze mai departe contra stăpânirii lui Dumnezeu. Satana a trimis pe îngeriisăi la preoţi și la mai marii poporului. El a spus: Noi am avut succes înamăgirea acestora spre a-i orbi și a împietri inimile lor contra lui Isus. Noiam ajuns așa de departe încât i-am făcut ca să-L ia pe Isus drept un amăgitor.Acea gardă romană va duce mai departe solia îngrozitoare că Isus a înviatdin morţi. Noi am amăgit pe mai marii preoţilor și pe mai marii poporuluica să urască și să omoare pe Isus. Acum căutaţi să-i faceţi a înţelege cădacă se va face cuoscut că Isus este înviat ei vor fi omorâţi cu pietre decătre popor, pentru că au osândit la moarte pe un om nevinovat.

După ce cetele cerești au plecat de la mormânt și după ce lumina șistrălucirea dispăruseră, garda romană îndrăzni să-și ridice iarăși capul și săprivească la cele petrecute în jurul lor. Ei au fost îngroziţi când au văzut căpiatra cea mare era dată la o parte de pe ușa mormântului și corpul lui Isus

(- 182 - 183 -)

Page 115: Experiente Si Viziuni

115

dispăruse. Ei au alergat în grabă în oraș spre a spune preoţilor și mai marilorpoporului cele ce ei văzuseră. Când preoţii, cărturarii și mai marii au auzitacest raport minunat, feţele lor s-au îngălbenit. Inimile lor au fost cuprinsede frică la gândul despre ceea ce făcuseră. Dacă acest raport avea să seconfirme, atunci ei erau pierduţi. Câtva timp ei nu putură scoate nici uncuvânt și se uitau unul la altul, neștiind ce să mai zică și ce să mai facă. Aprimi ca bun acest raport ar fi însemnat să se condamne pe ei înșiși. Ei s-auconsfătuit în ascuns ce să facă. Ei și-au dat seama că dacă raportul ostașilorde gardă ar fi răspândit în popor, atunci acei care au ucis pe Isus vor trebuisă sufere și ei moartea ca omorâtori ai Săi. Ei s-au hotărât deci să mituiascăgarda și să ascundă lucrurile. Preoţii și mai marii au oferit gărzii o sumămare de bani și le-a spus: “Spuneţi că ucenicii Săi au venit noaptea și L-aufurat în timp ce noi dormeam.” Când ostașii s-au interesat ce s-ar întâmplacu ei, dacă ar fi găsiţi vinovaţi că au adormit la post, preoţii i-au asigurat căîl vor convinge pe guvernator și vor fi în siguranţă. Soldaţii romani și-auvândut onoarea pentru bani și au urmat după sfatul preoţilor și mai marilor.

Când Isus a strigat de pe cruce: “S-a sfârșit”, stâncile s-au despicat,pământul s-a cutremurat și unele morminte s-au deschis. Când El a ieșit cabiruitor al morţii și al mormântului pământul s-a cutremurat și mărireacerului a luminat locul cel sfânt, mulţi dintre cei drepţi au ieșit dinmormintele lor la cuvântul Său, ca martori ai învierii Sale. Acei sfinţi careau avut favoarea să fie înviaţi au ieșit din mormintele lor proslăviţi. Aceștiaerau aleși și sfinţi din toate veacurile de la creaţiune și până la Hristos.Astfel în timp ce conducătorii iudei căutau să ascundă faptul învierii luiHristos Dumnezeu a hotărât să scoată din mormintele lor o ceată care sămărturisească faptul că, Isus a înviat din morţi, și să proclame slava Sa.

Cei înviaţi erau diferiţi în statura și înfăţișarea lor; unii aveau o figurămai nobilă decât alţii. Mi-a fost arătat că locuitorii pământului au degeneratși au pierdut din puterea și graţia lor. Satana are putere peste boli și pestemoarte și cu fiecare epocă efectele blestemului sunt mai vizibile și puterealui Satana se dă pe faţă mai mult. Acei care au trăit în timpul lui Noe șiAvraam se asemănau cu îngerii la statură, înfăţișare și tărie. Dar generaţiileurmătoare au devenit fiecare din ce în ce mai slăbite, din ce în ce maisupuse bolilor și viaţa lor de o mai scurtă durată. Satana a învăţat din ce înce mai mult ca să degradeze și să slăbească omenirea.

Acei care au ieșit din mormintele lor la învierea lui Isus s-au arătatmultora și au raportat că sacrificiul adus pentru oameni și-a ajuns plinătateasa, că Isus pe care iudeii L-au crucificat, a înviat din morţi. Ca dovadădespre adevărul cuvintelor lor, ei au declarat: “Noi am înviat împreună cuEl.” Ei mărturiseau că ei au ieșit din mormintele lor prin puterea Sa cea

Învierea lui Hristos

(- 183 - 184 -)

Page 116: Experiente Si Viziuni

116 Experienţe şi viziuni - E.G. White

mare. Cu toate rapoartele mincinoase răspândite, atât Satana cu îngerii săi,cât și mai marii poporului nu au putut ascunde învierea lui Hristos; căciaceastă ceată sfântă care ieșise din morminte, a răspândit minunata vesteîmbucurătoare. De asemenea Isus S-a arătat ucenicilor Săi întristaţi și adâncmâhniţi, gonind teama de care erau cuprinși și i-a făcut iarăși veseli șifericiţi.

Când vestea s-a răspândit din oraș în oraș și din sat în sat, iudeii s-autemut pentru viaţa lor și și-au aruncat ura pe care o hrăneau contra ucenicilor.Ei nu voiau decât să răspândească raportul lor mincinos și acei care doreauca această minciună să fie adevăr, aceia au și primit-o. Pilat s-a cutremuratcând auzi vestea despre învierea lui Isus. El nu putea pune la îndoialămărturia aceasta și de la acea oră n-a mai existat pentru el nici o pace. Dedragul onoarei lumești și de teamă să nu-și piardă autoritatea și viaţa, el adat pe Isus la moarte. Acum el a fost pe deplin convins că Acela de al căruisânge se făcuse vinovat nu era numai un om nevinovat, ci era Fiul luiDumnezeu. Până la moartea Sa el a dus o viaţă mizerabilă. Disperarea șimustrările de conștiinţă nimiceau într-ânsul orice speranţă și pace. El nuvoia să primească nici o mângâiere și a avut un sfârșit trist.

Inima lui Irod* devenise și mai împietrită și când el a auzit că Isus aînviat această veste nu l-a tulburat atât de mult. El a luat viaţa lui Iacob șicând a văzut că aceasta place atât de mult iudeilor, a pus mâna și pe Petrucu intenţia să-l omoare și pe el. Dar Dumnezeu avea pentru Petru o lucrarede făcut și a trimis pe îngerul Său ca să-l scape. Irod a fost lovit de judecăţilelui Dumnezeu. Pe când el se îngâmfa în prezenţa unei mulţimi mari deoameni, el a fost lovit de un înger al Domnului și a murit de o moarteîngrozitoare.

Înainte de revărsatul zorilor, spre ziua întâi a săptămânii, femeile sfinteau mers la mormânt cu miresme spre a unge corpul lui Isus. Ele au observatcă piatra cea grea era dată la o parte de pe mormânt și corpul lui Isus nu

* Irod Antipa a luat parte la judecata lui Hristos și Irod Agripa l-a dat la moarte peIacob. Agripa era nepotul și cumnatul lui Antipa. Prin intrigă el a obţinut tronul lui Antipa șicând a ajuns la putere a urmat faţă de creștini aceeași atitudine pe care a avut-o și Antipa. Îndinastia Irodienilor au fost șase persoane care au purtat numele de Irod. Acesta servea într-o măsură ca un titlu general, persoanele fiind desemnate prin alte nume ca Antipa, Filip,Agripa, etc. Astfel, noi putem spune Ţarul Nicolae, Ţarul Alexandru, etc. În cazul de faţăaceastă folosire a termenului devine mai naturală și potrivită având în vedere că Agripaocupa tronul lui Antipa atunci când a dat la moarte pe Iacob, Antipa care cu puţin înainte afost în legătură cu judecarea lui Hristos și manifestase același caracter. Acesta era acelașispirit irodian, numai în altă persoană, tot așa cum “Balaurul” din Apocalips 12,17 esteacelași cu balaurul din versetul 3, adevărata putere inspiratoare din fiecare fiind balaurul dinversetul 9. Într-un caz el lucrează prin Roma păgână, în celelalte prin propriile noastre guverne.

(- 185 - 186 -)

Page 117: Experiente Si Viziuni

117

mai era acolo. Inimile lor se cutremurau și se temeau ca nu cumva vrăjmașiilor să fi furat corpul lui Isus. Deodată ele au văzut doi îngeri în veșmintealbe, ale căror feţe străluceau. Aceste fiinţe cerești înţeleseseră pentru ceveniseră femeile și le-au făcut cunoscut imediat că Isus nu mai era acolo, cia înviat; ele puteau totuși cerceta locul unde zăcuse. Ei le-au spus să meargăîn grabă și să spună ucenicilor că El va merge înaintea lor în Galileea. Cufrică și cu bucurie mare femeile au alergat la ucenicii întristaţi și le-auraportat cele ce văzuseră și auziseră.

Ucenicii nu puteau să creadă că Isus a înviat și au alergat la mormântîmpreună cu femeile care le aduseseră această veste. Ei nu L-au mai găsitpe Isus acolo; ci au văzut pânzele cu care fusese înfășurat corpul, dar ei nuputeau crede vestea îmbucurătoare că El ar fi înviat din morţi. Ei s-au întorsiarăși înapoi și se mirau despre ceea ce văzuseră și despre ceea ce raportaserăfemeile.

Maria a mai întârziat încă la mormânt; ea cugeta la toate câte văzuse șiera foarte îndurerată la gândul că ea ar fi putut fi înșelată. Ea simţea că altegreutăţi noi îi stăteau în faţă. Durerea ei era mare și ea plângea cu amar. Ease plecă încă o dată spre a privi în mormânt și uitându-se în mormânt avăzut doi îngeri îmbrăcaţi în veșminte albe. Unul stătea unde odihnise capullui Isus, iar celălalt la picioarele lui. Ei i-au vorbit cu amabilitate și auîntrebat-o de ce plânge. Ea a răspuns: “Au luat pe Domnul meu și nu știuunde L-au pus.”

Când s-a întors de la mormânt, ea a văzut pe Isus în apropiere, dar ea nuL-a cunoscut. El i-a vorbit cu compătimire și interesându-Se de întristareaei, a întrebat-o pe cine caută. Ea gândea că cel care-i vorbește e grădinarulși l-a rugat că dacă el a luat pe Domnul ei să fie așa de bun și să-i spunăunde L-a pus ca ea să-L poată lua. Atunci Isus i-a vorbit cu glasul Săuceresc și i-a zis: “Marie!” Acest glas plăcut îi era bine cunoscut și ea i-arăspuns imediat: “Rabuni!” În bucuria ei, ea voia să-L îmbrăţișeze, darIsus i-a spus: “Nu Mă atinge, căci nu M-am suit la Tatăl Meu, dar du-te lafraţii Mei și spune-le că Eu Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru și laDumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru.” Cu inima plină de bucurie, Mariaa alergat la ucenici spre a le duce vestea cea bună. Dar Isus S-a urcatimediat la Tatăl Său spre a auzi de pe buzele Sale că jertfa Sa este acceptatăși ca să primească orice putere în cer și pe pământ.

Îngerii au înconjurat pe Fiul lui Dumnezeu asemenea unui nor și audeschis larg porţile veșnice ca să poată intra Regele Măririi. Eu am văzutcă pe când Isus era împreună cu ceata cerească în strălucire și înconjurat deglorie în prezenţa Tatălui, El nu a uitat pe ucenicii Săi de pe pământ, ci aprimit putere de la Tatăl Său, spre a Se întoarce și a le transmite din această

Învierea lui Hristos

(- 186 - 187 -)

Page 118: Experiente Si Viziuni

118 Experienţe şi viziuni - E.G. White

putere. În aceeași zi El S-a întors și S-a arătat ucenicilor Săi. Acum El S-alăsat a fi atins de ei căci El Se urcase la Tatăl și primise puterea.

În acest timp, Toma nu a fost de faţă. De aceea el n-a vrut să primeascăraportul umilit al ucenicilor, ci susţinea hotărât și încrezător în sine că el nuva crede până când nu va pune degetul său în găurile cuielor și până cândnu va pune mâna sa în coasta împunsă. Prin aceasta el a arătat neîncrederefaţă de fraţii săi. Dacă toţi cei de azi ar dori același lucru, atunci nimenin-ar primi astăzi pe Hristos și să creadă în învierea Lui. Dar era voia luiDumnezeu ca raportul ucenicilor să fie primit de acei care nu vor puteavedea și auzi personal pe Mântuitorul înviat. Necredinţa lui Toma n-a fostplăcută înaintea lui Dumnezeu. Când Isus S-a întâlnit pentru a doua oarăcu ucenicii Săi era și Toma cu ei și când el a văzut pe Isus a crezut. Dar eldeclarase că nu va fi mulţumit până când nu va pipăi rănile și Isus i-a datdovada cerută, iar Toma a strigat: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” Isusl-a mustrat însă pentru necredinţa sa și i-a spus: “Toma, ai crezut pentru căai văzut; ferice de cei care nu văd și cred.”

Tot în același fel și acei care n-au avut nici o experienţă în prima și adoua solie a îngerului trebuie s-o primească de la acei care au făcutexperienţă în această privinţă și care au urmărit mai de aproape soliile. Euam văzut că după cum Isus a fost lepădat tot astfel au fost lepădate și acestesolii. Și după cum apostolii au declarat că nici un alt nume nu este datoamenilor în care să putem fi mântuiţi, tot astfel și servii lui Dumnezeutrebuie să avertizeze cu credincioșie și fără teamă pe acei care nu primescdecât o parte din adevărurile care sunt în legătură cu solia îngerului altreilea; că ei trebuie să primească cu bucurie toate soliile pe care Dumnezeule trimite lor, iar dacă nu, ei nu vor avea nici o parte la ele.

În timp ce sfintele femei răspândeau raportul că Isus a înviat, soldaţiiromani vesteau acea minciună pe care le-o insuflaseră mai marii poporului,afirmând că ucenicii ar fi furat corpul lui Isus în timpul nopţii în timp ce eidormeau. Satana insuflase această minciună mai marilor preoţilor și poporulera gata să primească cuvântul lor. Dar Dumnezeu asigurase aceastăchestiune dând la o parte orice îndoială cu privire la acest evenimentînsemnat pe care se întemeiază mântuirea noastră. Astfel preoţilor și maimarilor poporului le-a fost imposibil să ascundă veracitatea acestui fapt.Au fost înviaţi martori ca să mărturisească învierea lui Hristos.

Isus a petrecut încă patruzeci de zile cu ucenicii Săi, i-a umplut cubucurie și speranţă, descoperindu-le și mai pe deplin realitatea împărăţieilui Dumnezeu. El le-a dat însărcinarea să meargă și să dea mărturie despreceea ce ei văzuseră și auziseră cu privire la suferinţele, moartea și înviereaSa. Ei trebuiau să raporteze că El a adus o jertfă pentru păcat și toţi cei ce

(- 188 - 189 -)

Page 119: Experiente Si Viziuni

119

vor să vină la El vor găsi viaţă veșnică. În iubire sinceră El le-a spus că eivor trece prin strâmtorări și prigoniri, totuși vor găsi ajutor când își voraminti de experienţele și de cuvintele pe care El li le-a vorbit . Hristos le-a spus că El a biruit ispitirile lui Satana și a ieșit victorios prin suferinţe șistrâmtorări. Satana nu mai are putere asupra Lui, dar că se va apropia acumde ei cu ispitirile sale și de toţi acei care au devenit credincioși în numeleSău. Dar ei vor birui după cum și El a biruit. Isus a împărtășit ucenicilorSăi puterea de a face minuni și le-a spus că deși ei vor fi prigoniţi de oameniicei răi, El va trimite din timp în timp îngerii Săi spre a-i scăpa. Viaţa nuputea să le fie curmată înainte ca misiunea lor să fie terminată. Apoi eitrebuiau să pecetluiască poate cu sângele lor ceea ce vesteau.

Urmașii Săi zeloși ascultau cu plăcere la învaţăturile Sale și se desfătaula orice cuvânt care ieșea de pe buzele Sale. Acum ei știau în mod sigur căEl e Mântuitorul lumii. Cuvintele Sale au prins rădăcini adânci în inimilelor și ei se întristau la gândul că aveau să se despartă în curând de cerescullor Învăţător și nu mai puteau asculta cuvintele pline de har și mângâiere,care veneau de pe buzele Sale. Totuși inimile lor erau din nou umplute deiubire și de mare bucurie când Isus le-a făcut cunoscut că El va merge săpregătească pentru ei locuinţe și apoi iarăși va veni spre a-i lua la Sine,pentru ca și ei să fie unde este El. El le-a făgăduit de asemenea că le vatrimite pe Mângâietorul, pe Spiritul Sfânt care să-i conducă în tot adevărul.Și “Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.” (Luca 24,50 u.p.)

ÎNĂLŢAREA LUI ISUS LA CER

Întreg cerul aștepta ceasul de triumf, când Isus avea să Se urce la TatălSău. Îngeri au venit să ia în primire pe Regele Măririi și să-L conducă întriumf spre cer. După ce Isus a binecuvântat pe ucenicii Săi, El a fost luatde la ei și ridicat la cer. Când El S-a înălţat, L-au urmat totodată și mulţimeacaptivilor care au fost chemaţi la viaţă odată cu învierea Sa. O mulţime decete cerești Îl însoţea în timp ce o mulţime nenumărată de îngeri așteptausosirea Sa în cer. Când ei s-au apropiat de cetatea sfântă, îngerii care Îlînsoţeau pe Isus au strigat: “Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-va porţiveșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Îngerii care așteptau la porţi au întrebatplini de entuziasm: “Cine este acest Împărat al slavei?” Cu cântări triumfaleîngerii însoţitori au răspuns plini de bucurie: “Domnul cel tare și puternic,Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă porţiveșnice ca să intre Împăratul slavei!” Îngerii care așteptau au întrebat încăodată: “Cine este acest Împărat al slavei?” Iar îngerii însoţitori răspundeauîn tonuri melodioase: “Domnul Oștirilor; El este Împăratul slavei.” Convoiul

Înălţarea lui Isus la cer

(- 189 - 190 -)

Page 120: Experiente Si Viziuni

120 Experienţe şi viziuni - E.G. White

ceresc a intrat apoi triumfal în cetatea lui Dumnezeu. Toate cetele cereștiL-au înconjurat atunci pe maiestuosul lor Suveran, apoi s-au plecat în faţaLui în adâncă adorare și au aruncat coroanele lor strălucitoare la picioareleLui. După aceea ei și-au atins harfele lor de aur, și glasuri dulci și melodioaseau umplut întreg cerul de o muzică măreaţă și de cântări triumfale în onoareaMielușelului care a fost înjunghiat, dar care acum trăiește în mărire șislavă.

Când ucenicii priveau spre cer plini de întristare, până când a dispărutși ultima licărire a Domnului lor care se înălţa, doi îngeri în veșminte albeau stat lângă ei zicându-le: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi și vă uitaţi sprecer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelașifel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1,11). Ucenicii și cu mama luiIsus care au fost martori ai înălţării Fiului lui Dumnezeu la cer, au petrecutnoaptea următoare cu toţii, discutând împreună despre faptele minunateale lui Isus și despre evenimentele pline de însemnătate care au avut locîntr-un timp atât de scurt.

Satana s-a consfătuit din nou cu îngerii săi și plin de ură contra stăpâniriilui Dumnezeu le-a spus că deoarece el are încă autoritatea și puterea asuprapământului, trebuie ca sforţările lor contra urmașilor lui Hristos să fie dezece ori mai mari ca până acum. La Isus n-au putut avea nici un succes dardacă ar fi posibil, trebuiau să biruiască pe urmașii Săi. În fiecare generaţietrebuie să se străduiască să prindă în cursele lor pe acei care cred în Isus. Ela povestit îngerilor săi că Isus a dat ucenicilor putere de a-i mustra și izgoniși de a vindeca pe cei ispitiţi de ei. Îngerii lui Satana s-au răspândit apoirăcnind ca leii, căutând să nimicească pe urmașii lui Isus.

UCENICII LUI ISUS

Cu mare putere vesteau ucenicii pe Mântuitorul cel crucificat și înviat.În numele lui Isus erau făcute semne și minuni; bolnavii erau vindecaţi prinei; un oarecare om care fusese olog din naștere a fost restabilit pe deplin șia mers în templu împreună cu Petru și cu Ioan, umblând și sărind, lăudândpe Dumnezeu în faţa întregului popor. Această veste s-a răspândit foarterepede, iar poporul s-a adunat în jurul ucenicilor. S-au adunat foarte mulţifiind uimiţi de vindecarea făcută.

Când Isus a murit, preoţii credeau că nu se va mai săvârși nici o minuneîntre ei, și că mișcarea va fi înăbușită curând, iar poporul se va îndreptacătre tradiţiile oamenilor. Din contră, ucenicii săvârșeau minuni tocmai înmijlocul lor și poporul a fost plin de uimire și consternare. Isus era crucificatși ei se mirau de unde au primit urmașii Săi această putere. Ei credeau că El

(- 191 - 192 -)

Page 121: Experiente Si Viziuni

121

le-ar fi dat putere numai în timp ce era încă în viaţă; dar când El a murit eiașteptau ca minunile să înceteze. Petru a înţeles nedumerirea lor și le-aspus: “Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţicu ochii ţintă la noi ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicianoastră am fi făcut pe omul acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam,Isaac și Iacob, Dumnezeul părinţilor noștri a proslăvit pe Fiul Său Isus pecare voi L-aţi dat în mâna lui Pilat și v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcarcă el era de părere să-I dea drumul. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt șiNeprihănit și aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaș. Aţi omorât pe Domnulvieţii pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.Prin credinţa în Numele lui Isus a întărit Numele Lui pe omul acesta, pecare-l vedeţi și-l cunoașteţi.” (Fapte 3,12-16)

Preoţii și mai marii poporului nu puteau suporta aceste cuvinte și dinporunca lor Petru și Ioan au fost prinși și aruncaţi în închisoare. Mii desuflete au fost însă convertite prin această cuvântare a ucenicilor crezândastfel în învierea și înălţarea lui Isus la cer. Preoţii și mai marii poporuluierau foarte tulburaţi. Ei omorâseră pe Isus în speranţa că vor câștiga iarășiminţile poporului, dar lucrurile se schimbaseră și mai rău ca până acum. Eierau acuzaţi de ucenici în public, că ar fi omorâtorii Fiului lui Dumnezeuși ei nu știau cât de departe vor merge lucrurile și cum vor fi priviţi depopor. Ei ar fi vrut cu plăcere să omoare pe Petru și pe Ioan, dar nuîndrăzneau de teama poporului.

În ziua următoare, apostolii au fost aduși în faţa marelui sfat. Aceeașibărbaţi care strigaseră cu atâta zel după sângele Celui Neprihănit erau defaţă. Ei aflaseră cum Petru tăgăduise pe Domnul său cu jurământ și blesteme,la întrebarea dacă nu cumva și el este unul dintre ucenici și ei nădăjduiauiarăși că-l vor intimida. Dar Petru se pocăise și acum el avut ocazia săînlăture pata acelei tăgăduiri lașe și pripite și să înalţe Numele pe care-Ldezonorase. Cu un curaj sfânt și în puterea Spiritului el a declarat fărăteamă: “Omul acesta se înfăţișează înaintea voastră pe deplin sănătos înnumele lui Isus Hristos din Nazaret pe care voi L-aţi răstignit, dar pe careDumnezeu L-a înviat din morţi. El este “piatra lepădată de voi, zidarii,care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuirecăci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fimmântuiţi.” (Fapte 4,10-12).

Poporul se minuna de curajul lui Petru și al lui Ioan și îi cunoșteaufoarte bine că fuseseră cu Isus; căci purtarea lor nobilă și curajoasă seasemăna cu aceea a lui Isus când se afla în faţa vrăjmașilor Săi. Isus l-amustrat pe Petru printr-o privire compătimitoare și îndurerată, atunci cândL-a tăgăduit, iar acum când el L-a recunoscut cu curaj pe Domnul său,

Ucenicii lui Isus

(- 193 - 194 -)

Page 122: Experiente Si Viziuni

122 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Petru a fost aprobat și binecuvântat. Ca dovadă că el a fost recunoscut decătre Domnul Isus, Spiritul Sfânt a venit asupra lui.

Preoţii n-au îndrăznit să dea pe faţă ura pe care o nutreau contraucenicilor. Ei le-au poruncit să iasă afară și s-au consfătuit spunând: “Cevom face oamenilor acestora? Căci este știut de toţi locuitorii Ierusalimuluică prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.” (Fapte4,16) Ei se temeau că vestea despre această faptă bună se va răspândi maideparte în popor. Preoţii își dau seama că dacă avea să se facă cunoscutpretutindeni acest lucru, puterea lor proprie avea să fie pierdută și ei ar fifost priviţi ca omorâtori ai lui Isus. Dar tot ce putea să facă era de a ameninţape apostoli și de a le porunci să nu mai înveţe în numele lui Isus, iar dacănu ascultă vor trebui să moară. Dar Petru a răspuns cu curaj că ei nu pot sănu vorbească despre lucrurile pe care le-au văzut și le-au auzit.

Prin puterea lui Isus, apostolii au continuat să vindece pe bolnavii careerau aduși la ei. Sute de suflete treceau sub stindardul Mântuitorului celcrucificat, înviat și înălţat la cer. Preoţii și mai marii poporului, precum șiacei care aveau de a face cu ei erau îngroziţi. Ei au aruncat din nou peucenici la închisoare, în speranţa că agitaţia din popor se va liniști. Satanași îngerii săi tresăltau; dar îngerii lui Dumnezeu au deschis ușile închisoriiși tocmai contrar ordinelor date de preoţi și de mai marii poporului ei auporuncit ucenicilor: “Duceţi-vă, staţi în Templu și vestiţi norodului toatecuvintele vieţii acesteia.” (Fapte 5,20).

Marele sfat s-a adunat și a trimis la închisoare ca să fie aduși ceiîntemniţaţi. Slujitorii au deschis ușa închisorii, dar nu au găsit acolo peacei pe care îi căutau. Ei s-au întors iarăși la preoţi și la mai mari și le-aspus: “Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija și pe păzitori stând înpicioare la uși; dar când am deschis n-am găsit pe nimeni înlăuntru... Cinevaa venit și le-a spus: “Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă, stau întemplu și învaţă pe norod. Atunci căpitanul templului a plecat cu aprozii șii-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebatastfel: “Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod înNumele acesta? Și voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastrăși căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acestui om.”

Acei conducători iudaici erau făţarnici și iubeau lauda de la oamenimai mult decât pe Dumnezeu. Inimile lor deveniseră atât de împietrite,încât chiar și cele mai puternice fapte săvârșite de apostoli îi făceau să seînfurie. Ei știau că dacă ucenicii vor predica crucificarea, învierea și înălţarealui Isus la cer, aceasta nu va face decât să arunce și mai multă vinovăţieasupra lor ca omorâtori ai Săi. Ei nu erau acum așa voioși de a lăsa să vină

(- 194 - 195 -)

Page 123: Experiente Si Viziuni

123

asupra lor sângele lui Hristos ca atunci când strigau în furia lor: “SângeleLui să cadă asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Apostolii au declarat cu îndrăzneală că ei trebuie să asculte mai mult deDumnezeu decât de oameni. Petru a spus: “Dumnezeul părinţilor noștri aînviat pe Isus pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest IsusDumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor ca sădea lui Israel pocăinţa și iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestorlucruri ca și Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”(Fapte 5,30-32). Când acei omorâtori au auzit aceste cuvinte rostite fărănici o teamă s-au înfuriat și s-au hotărât a-și mânji încă odată mâinile cusânge și să omoare pe apostoli. În timp ce ei puneau la cale acest lucru, unînger al lui Dumnezeu l-a influenţat pe Gamaliel ca să facă preoţilor și maimarilor propunerea următoare: “Nu mai necăjiţi pe oamenii aceștia șilăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni seva nimici; dar dacă este de la Dumnezeu n-o veţi putea nimici. Să nu văpomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.” (Fapte 5,38-39). Îngerii ceirăi căutau să facă pe preoţi și pe mai mari ca să omoare pe apostoli; darDumnezeu a trimis pe îngerul Său ca să zădărnicească aceasta trezind chiarîntre conducătorii iudei o voce care să vorbească în favoarea servilor Săi.Lucrarea apostolilor nu era încă terminată. Ei aveau să fie aduși în faţaregilor spre a da mărturie despre numele lui Isus și despre lucrurile pe careei le văzuseră și le auziseră.

Preoţii au lăsat pe captivii lor iarăși să plece, deși cu neplăcere; ei i-aubiciuit însă și le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus. “Ei auplecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciţi să fiebatjocoriţi pentru numele Lui. Și în fiecare zi, în templu și acasă nu încetausă înveţe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” Astfelcuvântul lui Dumnezeu a crescut și a prosperat. Ucenicii mărturiseau fărăteamă despre lucrurile pe care le văzuseră și le auziseră și în numele luiIsus ei săvârșeau minuni mari. Fără sfială ei au declarat vinovaţi de sângelelui Isus pe acei care erau atât de voioși să-l ia asupra lor, atunci când li s-apermis să aibă putere asupra Fiului lui Dumnezeu.

Am văzut că îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinaţi să păzească cuîngrijire adevărurile sfinte și importante care aveau să servească ca ancorăucenicilor lui Hristos din toate generaţiile. Spiritul Sfânt plana într-odeosebită măsură asupra ucenicilor, care erau martori ai răstignirii, învieriiși înălţării la cer a Domnului - adevăruri importante, care trebuiau să fiesperanţa lui Israel. Toţi ar trebui să privească la Mântuitorul lumii ca unicalor speranţă și să umble pe calea pe care El a pregătit-o prin jertfirea proprieiSale vieţi; ei trebuie să păzească legea lui Dumnezeu și să aibă viaţă. Eu

Ucenicii lui Isus

(- 195 - 196 -)

Page 124: Experiente Si Viziuni

124 Experienţe şi viziuni - E.G. White

am văzut înţelepciunea și bunătatea lui Isus, că a dat ucenicilor putere săcontinue aceeași lucrare pentru care El a fost urât și omorât de iudei. Înnumele Său ei aveau putere asupra lucrurilor lui Satana. Raze de lumină șide strălucire au fost revărsate peste timpul morţii și învierii lui Isus princare adevărul cel sfânt că Hristos este Mântuitorul lumii a fost eternizat.

MOARTEA LUI ŞTEFAN

Numărul ucenicilor a crescut repede în Ierusalim și mulţi preoţi au datascultare credinţei. Ștefan, plin fiind de credinţă făcea minuni și semne mariîn popor. Căpeteniile iudaice erau umplute însă de și mai mare mânie cândau văzut cum unii dintre preoţi se întorseseră de la prescripţiile și jertfele lorși primiseră pe Isus ca jertfa cea mare. Cu putere de sus, Ștefan a mustrat pepreoţii și pe bătrânii necredincioși și a înălţat pe Isus în faţa lor. Ei nu puteausă reziste înţelepciunii și puterii cu care el vorbea și când au văzut că nu potreuși nimic au mituit oameni care să jure fals că l-ar fi auzit vorbind cuvintedispreţuitoare contra lui Moise și contra lui Dumnezeu. Ei au răsculat poporul,au prins pe Ștefan și l-au acuzat prin martori mincinoși că ar fi vorbit contratemplului și legii. Ei au susţinut că chiar ei înșiși L-ar fi auzit zicând că acestIsus din Nazaret va schimba rânduielile date de Moise.

Când Ștefan stătea în faţa judecătorilor, mărirea lui Dumnezeu se oglindeape faţa sa. “Toţi cei ce ședeau în sobor s-au uitat ţintă la Ștefan și faţa lui lis-a arătat ca o faţă de înger.”(Fapte 6,15). Când a fost somat să răspundă laacuzaţiile aduse contra lui, el a început de la Moise și de la profeţi; a repetatistoria fiilor lui Israel și felul cum i-a condus Dumnezeu și a arătat cumHristos a fost vestit de mai înainte în profeţie. El i-a făcut atenţi la istoriatemplului și a spus că Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini.Iudeii adorau templul și erau plini de mare furie, când se zicea ceva contraacestei clădiri, mai mult chiar decât atunci când s-ar fi vorbit contra luiDumnezeu. Când Ștefan vorbea despre Hristos și-i făcea atenţi asupratemplului, au observat că poporul a lepădat cuvintele sale și i-a mustrat fărănici o teamă: “Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima și cu urechile!Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt.” (Fapte 7,51) În timp ce eirespectau formele exterioare ale religiei lor, inimile le erau corupte și plinede răutate ucigătoare. El le-a atras atenţia asupra tiraniei părinţilor lor că auprigonit pe profeţi și au declarat că acei cărora le vorbea au comis un și maimare păcat prin lepădarea și crucificarea lui Hristos. “Pe care din proorocinu i-au prigonit părinţii voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinaintevenirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum și L-aţi omorât.” (Fapte7,52).

(- 197 - 198 -)

Page 125: Experiente Si Viziuni

125

La rostirea acestor adevăruri lămurite și tăietoare, preoţii și bătrâniis-au înfuriat foarte tare, au năvălit asupra lui scrâșnind din dinţi, dar el,plin fiind de Spirit Sfânt a ridicat ochii spre cer și văzând mărirea luiDumnezeu a spus: “Iată văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând înpicioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte7,56) Poporul nu voia să-l asculte.“Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustittoţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre.”El însă a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: “Doamne, nu le ţinea înseamă păcatul acesta!” (Fapte 7,57. 58 p.p. 60).

Am văzut că Ștefan era un bărbat al lui Dumnezeu puternic, rânduitîndeosebi ca să ocupe o poziţie importantă în comunitate. Satana a triumfatasupra morţii sale; căci el știa că ucenicii vor simţi mare durere pentrupierderea sa. Dar bucuria lui Satana nu a fost decât scurtă; căci în aceamulţime care era martoră a morţii lui Ștefan se afla unul căruia Isus voia săI se descopere. Saul nu luă parte la omorârea cu pietre a lui Ștefan, dartotuși el se învoi la moartea sa. El a fost zelos în a prigoni comunitatea luiDumnezeu urmărind pe credincioși în casele lor, îi prindea și îi preda aceloracare îi omorau. Saul era un om învăţat și plin de talent; prin zelul și prinstudiile sale el era foarte bine văzut de iudei, în timp ce era temut de mulţidintre ucenicii lui Hristos. Capacităţile sale au fost întrebuinţate cu succesde către Satana pentru a duce răscularea sa contra Fiului lui Dumnezeu șicontra acelora care cred în El. Dar Dumnezeu poate sfărâma puterea mareluivrăjmaș și să libereze pe cei prinși de el. Hristos rânduise pe Pavel ca “vasales” al Său spre a predica numele Său, spre a întări pe ucenicii Săi înlucrarea lor și pentru a face mai mult decât a umple golul făcut prin moartealui Ștefan.

CONVERTIREA LUI SAUL

Când Saul se afla pe cale spre Damasc cu scrisori de împuternicire sprea duce legaţi la Ierusalim pe bărbaţi și femei care predicau pe Isus, eraînconjurat de îngeri răi. Dar deodată o lumină din cer a venit asupra lui,care a împrăștiat pe îngerii cei răi și pe el l-a făcut să cadă la pământ. El aauzit o voce care i-a zis: “Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?” Saul aîntrebat: “Cine ești Doamne?” Domnul a zis: “Eu sunt Isus pe care-Lprigonești. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuș?”Tremurând și plin de frică el a zis: “Doamne ce vrei să fac?” “Scoală-te,i-a zis Domnul, intră în cetate și ţi se va spune ce trebuie să faci.”

Oamenii care erau cu el, s-au sculat și erau înlemniţi, căci auzeau voceași nu vedeau pe nimeni. Când a dispărut lumina, Saul s-a ridicat de la

Convertirea lui Saul

(- 199 - 200 -)

Page 126: Experiente Si Viziuni

126 Experienţe şi viziuni - E.G. White

pământ și a constatat că își pierduse vederea. Strălucirea luminii cerești îlorbise. Ei l-au luat de mână și l-au dus la Damasc, unde a stat trei zile fărăvedere și fără să mănânce sau să bea ceva. Dar Domnul a trimis îngerul Săula un bărbat pe care Saul tocmai voia să-l ia prins și i-a spus într-o viziuneca el să meargă în strada care se numește Dreaptă, și să întrebe în casa luiIuda de unul care se numește Saul din Tars: “ căci iată el se roagă; și a văzutîntr-o vedenie pe un om numit Anania intrând la el și punându-și mâinilepeste el ca să-și capete iarăși vederea.”

Anania se temea însă că poate fi o încurcătură în această chestiune șia început să istorisească Domnului ceea ce el auzise despre Saul. DarDomnul a vorbit lui Anania: “Du-te căci el este un vas pe care l-am ales casă ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor și înainteafiilor lui Israel; și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”Anania a ascultat de instrucţiunile Domnului și a mers în acea casă, a pusmâinile peste el și a spus: “Frate Saule, Domnul m-a trimis; Isus care ţi s-aarătat pe drumul pe care veneai m-a trimis ca să capeţi vederea și să teumpli de Duhul Sfânt.”

Saul a primit imediat vedere și în acel moment s-a sculat și a fost botezat.Apoi a mers și a predicat în sinagogile iudeilor că Hristos este cu adevăratFiul lui Dumnezeu. Toţi cei care îl auzeau se uimeau și ziceau: “Nu esteoare acesta cel care a ucis în Ierusalim pe cei care chemau acest nume? Șipentru aceasta a venit aici ca să-i ducă legaţi la mai marii preoţilor? DarSaul se întărea din ce în ce mai mult și punea pe iudei în nedumerire. Acumei se găseau într-o altă încurcătură. Toţi știau cât de mult era Saul contra luiHristos și cu cât zel se străduise el să caute pe toţi care credeau în acestnume și să-i predea spre a fi omorâţi. Convertirea sa minunată i-a convinspe mulţi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Saul a raportat experienţa sa înputerea Spiritului Sfânt. El prigonise de moarte, legând și aruncând întemniţă pe bărbaţi și pe femei, când deodată a venit o lumină din cer pesteel în drumul său spre Damasc și Isus Însuși i s-a descoperit și i-a arătat căEl este Fiul lui Dumnezeu.

Faptul că Saul a predicat cu îndrăzneală pe Isus a avut o influenţăputernică. El cunoștea Sfânta Scriptură și după convertirea sa a strălucit olumină dumnezeiască asupra profeţiilor cu privire la Isus prin care el a fostpregătit a expune cu bucurie adevărul în mod lămurit și a corecta oriceinterpretare greșită a Sfintelor Scripturi. Spiritul lui Dumnezeu plana asupralui, și el a putut conduce pe ascultătorii săi într-un mod accentuat prin toateprofeţiile până la timpul primei veniri a lui Hristos și arătându-le căScripturile referitoare la suferinţele, moartea și învierea Sa s-au împlinitdeja.

(- 200 - 202 -)

Page 127: Experiente Si Viziuni

127

IUDEII HOTĂRĂSC SĂ OMOARE PE PAVEL

Când mai marii preoţilor au văzut succesul experienţelor lui Pavel, aufost plini de ură contra lui. Ei observau că el predica cu îndrăzneală peIsus și făcea minuni în numele Său, încât o mare mulţime de oameni îiascultau și se întorceau de la tradiţiile lor acuzând pe conducătorii iudei cafiind omorâtorii Fiului lui Dumnezeu. Mânia lor s-a aprins, și ei s-au adunatspre a se consfătui ce să facă pentru a înăbuși agitaţia din popor. Ei s-auînvoit că mijlocul cel mai sigur ar fi omorârea lui Pavel. Dar Dumnezeu acunoscut intenţiile lor și îngerii au fost însărcinaţi să ocrotească pe Pavelspre fi păstrat în viaţă până își va îndeplini misiunea sa.

Aţâţaţi de Satana, iudeii păzeau porţile Damascului ziua și noapteapentru ca atunci când Pavel va vrea să treacă, ei să-l omoare imediat. DarPavel a fost înștiinţat că iudeii caută viaţa lui și ucenicii l-au lăsat noapteaîntr-un coș afară peste zidul cetăţii. Pentru că n-au putut să-și aducă laîndeplinire planul lor, iudeii au fost rușinaţi și indignaţi și intenţia luiSatana a fost din nou zădărnicită.

După întâmplarea aceasta Pavel a mers la Ierusalim spre a se întovărășicu ceilalţi ucenici. Dar ei se temeau toţi de el și nu puteau crede că el ar fiun ucenic. Iudeii din Damasc căutaseră să-l omoare și acum nici chiar fraţiisăi nu voiau să-l primească; dar Barnaba l-a luat la sine, l-a dus la apostoliși le-a spus că el ar fi văzut pe Domnul pe cale și că a vestit cu multă râvnănumele lui Isus în Damasc.

Satana i-a stârnit pe iudei ca să omoare pe Pavel, dar Isus i-a poruncitsă părăsească Ierusalimul. Însoţit de Barnaba el a mers în alte orașe, apredicat pe Isus și a făcut minuni și multe suflete au fost convertite. Cândun om care era olog din naștere a fost vindecat, poporul care se închina laidoli a vrut să aducă jertfe ucenicilor. Pavel a fost întristat de aceasta și le-a spus că el și conlucrătorii săi nu sunt decât oameni, și că numai Dumnezeucare a creat cerul și pământul, marea și tot ce este într-ânsa, trebuie să fieadorat. În felul acesta, Pavel a înălţat pe Dumnezeu în faţa poporului,neputându-i opri decât cu greu de la hotărârea de a-i aduce jertfă. Primaidee despre credinţă în adevăratul Dumnezeu și despre închinarea și adorareacare I se cuvin li se forma în minte; dar pe când ei ascultau la predica luiPavel, Satana a influenţat pe iudeii necredincioși din alte cetăţi săurmărească pe Pavel și să nimicească lucrarea cea bună pe care el o săvârșea.Acești iudeii au aţâţat minţile acelor idolatri prin zvonuri mincinoasecontra lui Pavel. Admiraţia care cuprinsese la început poporul s-a schimbatacum în ură și acei care cu puţin înainte erau gata să se închine ucenicilor,l-au lovit pe Pavel cu pietre și l-au târât afară din cetate presupunând că a

Iudeii hotărăsc să omoare pe Pavel

(- 202 - 203 -)

Page 128: Experiente Si Viziuni

128 Experienţe şi viziuni - E.G. White

murit. Dar când ucenicii s-au adunat și îl jeleau, el s-a sculat spre bucurialor și a mers cu ei în cetate.

În timp ce Pavel și Sila predicau iarăși pe Isus, o femeie stăpânită deun spirit de ghicire îi urma strigând: “Acești oameni sunt robii DumnezeuluiCelui Prea Înalt și vă vestesc vouă calea mântuirii.” În felul acesta ea amers multe zile după ucenici. Dar Pavel s-a supărat căci acest strigăt abăteaminţile oamenilor de la adevăr. Scopul lui Satana era de a face ca poporulsă fie dezgustat și să nimicească influenţa ucenicilor. Spiritul lui Pavel s-atulburat înlăuntrul său și el s-a întors și a spus duhului: “Îţi poruncesc înnumele lui Isus Hristos să ieși afară din ea”, și duhul cel rău a părăsit-o.

Stăpânilor ei le plăcea că ea striga după ucenici; dar când spiritul celrău a părăsit-o și ei au văzut în ea o urmașă umilă a lui Isus ei s-au înfuriat.Ei adunaseră mulţi bani prin prezicerile ei și acum speranţa câștigului lordispăruse. Scopul lui Satana a fost zădărnicit; dar agenţii săi i-au apucat pePavel și pe Sila, i-au târât în piaţa cetăţii înaintea mai marilor și ducându-i lacăpeteniile lor au spus: “Acești oameni care sunt iudei tulbură cetateanoastră.” Atunci poporul s-a înfuriat contra lor și căpeteniile sfășiindu-leveșmintele au poruncit să-i bată cu nuiele. După ce le-au dat multe loviturii-au aruncat în închisoare și au poruncit temnicerului să-i păzească bine,care la primirea acestui ordin i-a aruncat în fundul închisorii și le-a puspicioarele în butuci. Dar îngerii lui Dumnezeu i-au însoţit în închisoare șile-au făcut astfel ca această captivitate să fie spre onoarea lui Dumnezeu șispre a arăta poporului că Dumnezeu era cu lucrarea și cu slujitorii Săialeși.

Pe la miezul nopţii, Pavel și Sila s-au rugat și au lăudat pe Dumnezeu.Deodată s-a făcut un mare cutremur de pământ, încât s-au zguduit temeliileînchisorii și am văzut că îngerul lui Dumnezeu a desfăcut imediat toatelegăturile. Când paznicul închisorii s-a deșteptat și a găsit ușile închisoriideschise a fost îngrozit. El a crezut că cei închiși au scăpat și el va fipedepsit cu moartea. Acum el voia să-și scoată sabia ca să se sinucidă.Pavel a strigat cu voce tare: “Nu-ţi face nici un rău, căci suntem aici.”

Puterea lui Dumnezeu l-a convins pe temnicer. El a cerut o lumânare, asărit înăuntru și tremurând a căzut la picioarele lui Pavel și Sila, i-a chematafară și le-a zis: “Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Și ei i-aurăspuns: “Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta.”După aceasta paznicul închisorii a adunat pe toţi din casa sa și Pavel le-avestit pe Isus. Astfel inima temnicerului s-a unit cu inima fraţilor săi; le-aspălat rănile și a fost botezat în acea noapte împreună cu toată casa. Elle-a dat apoi să mănânce și s-a bucurat împreună cu întreaga casă a sa că adevenit credincios în Dumnezeu.

(- 203 - 205 -)

Page 129: Experiente Si Viziuni

129

Această veste minunată despre descoperirea puterii lui Dumnezeu, prindeschiderea ușilor închisorii și prin convertirea temnicerului cu întreagasa casă s-a răspândit repede. Mai marii poporului, au auzit și s-au temut; eiau trimis la temnicer și i-au poruncit să pună în libertate pe Pavel și pe Sila.Dar Pavel nu voia să părăsească închisoarea pe ascuns; el nu voia cadescoperirea puterii lui Dumnezeu să rămână ascunsă. De aceea el le-aspus: “După ce ei ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi,pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă și acum ne scot afarăpe ascuns? Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară.” Cândaceasta a ajuns la cunoștinţa căpeteniilor și au aflat că apostolii erau romani,s-au înspăimântat de frică că vor fi acuzaţi în faţa cezarului pentru fapta lornelegală. Ei au venit și le-au vorbit, i-au scos afară și i-au rugat să plece dinoraș.

PAVEL VIZITEAZĂ IERUSALIMUL

După convertirea sa, Pavel a vizitat Ierusalimul și a predicat acolo peIsus și minunile harului Său. El a povestit despre convertirea sa minunatăcare i-a înfuriat atât de mult pe preoţi și pe conducători, încât ei voiau să-lomoare. Dar Isus i s-a arătat spre salvarea sa într-o viziune, pe când se aflaîn rugăciune și i-a spus: “Grăbește-te și pleacă repede din Ierusalim; pentrucă nu-ţi vor primi mărturia despre Mine.” Pavel a răspuns: “Doamne, eiînșiși știau că eu puneam în închisoare și băteam prin sinagogi pe cei careau crezut în Tine. Și când se vărsa sângele lui Ștefan martorul tău, eram șieu însumi de faţă și încuviinţam uciderea sa și păzeam veșmintele celorcare-l omorau.” Pavel își închipuise că iudeii din Ierusalim nu vor putea staîmpotriva mărturiei lui, ci vor vedea ce mare schimbare a putut să aibă locîn el prin puterea lui Dumnezeu. Dar răspunsul a fost mai hotărât ca pânăaici: “Pleacă că Eu te voi trimite între neamuri în depărtare.” În timp cePavel se aflase în afară de Ierusalim el trimisese multe scrisori în diferitelocuri, povestind experienţele sale și dând o puternică mărturie prin ele.Dar unii se străduiau să distrugă influenţa acestor scrisori; ei recunoșteaucă aceste scrisori sunt importante și puternice, declarau însă că înfăţișareasa trupească este slabă și cuvântarea sa fără valoare.

Totuși realitatea era că Pavel era un bărbat de o cultură înaltă, încâtînţelepciunea și purtarea sa puneau în uimire pe ascultătorii săi. Bărbaţiiînvăţaţi se bucurau de cunoștinţele sale și mulţi credeau în Isus. Când el seafla în faţa regilor și a mulţimii mari de oameni, el era în stare să vorbeascăcu atâta elocvenţă, încât fermeca pe toţi cei care se aflau în faţa lui. Aceastaîi făcea pe preoţi și mai mari să se înfurie foarte mult. Pavel putea să

Pavel vizitează Ierusalimul

(- 205 - 206 -)

Page 130: Experiente Si Viziuni

130 Experienţe şi viziuni - E.G. White

introducă cu ușurinţă pe popor în cele mai înalte sfere de cugetare și să ledescrie bogăţia harului lui Dumnezeu și iubirea uimitoare a lui Hristos. Apoiel se putea iarăși coborî în toată simplitatea la înţelegerea poporului de jos șisă le povestească experienţele sale într-un mod cât se poate de puternic,deșteptând în ei dorinţa arzătoare de a deveni și ei ucenicii lui Hristos.

Încă o dată S-a arătat Domnul lui Pavel și i-a făcut cunoscut că el trebuiesă meargă la Ierusalim și că acolo va fi legat și va suferi pentru numele Său.Deși el a fost prizonier timp îndelungat, totuși Dumnezeu Și-a făcut lucrareaSa deosebită prin el. Legăturile sale erau mijlocul pentru răspândireacunoștinţei lui Hristos și pentru preamărirea lui Dumnezeu. Când el a fosttrimis pentru judecată din cetate în cetate, mărturia sa despre Isus șievenimentele importante ale propriei sale convertiri au fost povestite înaintearegilor și guvernatorilor pentru ca ei să fie fără nici o scuză cu privire la Isus.Mii credeau în El și se bucurau în numele Său. Eu am văzut că prin călătorialui Pavel pe mare a fost împlinită intenţia deosebită a lui Dumnezeu. Intenţialui era ca corăbierii să fie martori despre descoperirea lui Dumnezeu prinPavel, pentru ca neamurile să audă în felul acesta despre numele lui Isus șimulţi să fie convertiţi prin învăţăturile lui Pavel și prin minunile săvârșite deel. Regii și guvernatorii erau uniţi de cuvântările sale și când el, plin fiind dezel și în puterea Spiritului Sfânt predica pe Isus și istorisea întâmplărileimportante din experienţele sale, ei erau convinși că Isus este Fiul luiDumnezeu. În timp ce unii ascultau cu uimire la cuvintele lui Pavel unuldintre ei a strigat: “Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!”Mulţi însă dintre cei care îl ascultaseră gândeau că vor medita mai târziu lacele ce auziseră. Satana a profitat de această amânare și pentru că au neglijatocazia când inimile lor se muiaseră, n-au mai întâlnit-o niciodată după aceea,și inimile lor s-au împietrit.

Mi-a fost arătat că lucrarea lui Satana consta mai întâi în orbirea ochiloriudeilor pentru ca ei să nu primească pe Isus ca Mântuitor al lor, și apoi elîi provoca să ceară viaţa lui și aceasta din invidie pentru faptele Saleputernice. Satana intrase într-unul din urmșii lui Hristos și l-a determinatsă-L trădeze în mâinile vrăjmașilor Săi, pentru ca ei să răstignească peDomnul vieţii și al măririi.

După ce Isus a înviat din morţi, iudeii și-au adunat păcat după păcat,pentru că au încercat să ascundă fapta învierii sale mituind garda romanăca să spună o minciună. Dar învierea lui Hristos este asigurată în măsurăîndoită prin învierea unei mulţimi de martori în același timp. După înviereaSa, Isus S-a arătat ucenicilor Săi și apoi la mai bine de cinci sute de fraţideodată în timp ce acei pe care El îi adusese cu sine (din mormintele lor)s-au arătat multora și au confirmat faptul că Isus a înviat.

(- 207 - 208 -)

Page 131: Experiente Si Viziuni

131

Satana a făcut pe iudei să se ridice contra lui Dumnezeu prin aceea căau refuzat să primească pe Fiul Său și și-au pătat mâinile lor cu preţiosulSău sânge. Fără a lua în consideraţie cât de puternică era dovada care leera adusă că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, ei Îl omorâserăși nu voiau să primească nici o dovadă în favoarea Sa. Singura lor speranţăși mângâiere consta întocmai ca și aceea a lui Satana după cădere sa, înstrăduinţa de a birui pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea ei au continuatrăscularea lor prigonind și dând la moarte pe ucenicii lui Hristos. Nimic nusuna atât de aspru la urechea lor, ca numele lui Isus, pe care ei Îl crucificaseră;și ei nu puteau să se lase să fie îndemnaţi să asculte vreo dovadă în favoareaLui. Când Spiritul Sfânt adusese prin Ștefan dovada puternică că Hristoseste Fiul lui Dumnezeu ei și-au astupat urechile ca să nu poată fi convinși.Satana avea pe omorâtorii lui Isus în toată puterea sa. Prin faptele lor releei se făceau de bună voie uneltele sale, și el era la lucru prin ei pentru atulbura și chinui pe credicioșii lui Hristos. Prin iudei el aţâţa pe păgânicontra lui Isus și contra urmașilor Săi. Dar Dumnezeu a trimis pe îngeriiSăi spre a întări pe ucenici pentru lucrarea lor; pentru ca să poată da mărturiedespre ceea ce ei văzuseră și auziseră și ca să poată în cele din urmă, prinstatornicia lor, să sigileze mărturia dată cu însuși sângele lor.

Satana se bucura că iudeii erau prinși în mod sigur în cursele sale. Eicontinuau încă datinile, jertfele și prescripţiile lor nefolositoare. Când IsusSe afla atârnat pe cruce, și a strigat: “S-a sfârșit!”, atunci catapeteasmatemplului s-a sfâșiat în două de sus până jos spre a arăta că Dumnezeu nuva mai fi de acum încolo cu preoţii în templu, pentru a primi jertfele șirânduielile lor și că zidul de despărţire dintre iudei și păgâni este dărâmat.Isus a adus prin Sine Însuși o jertfă pentru amândouă aceste clase și atâtunii cât și alţii trebuia să creadă în El ca singura jertfă pentru păcat și caMântuitor al lumii, dacă voiau să fie mântuiţi.

Când soldaţii împunseseră coasta lui Isus, când El se afla pe cruce,două râuri ieșiseră din coastă, unul de sânge și altul de apă. Sângele trebuiasă spele păcatele acelora care urmau să creadă în numele Său, iar apareprezenta apa cea vie, care vine de la Isus și care dă viaţă acelora carecred în El.

MAREA APOSTAZIE

Mi s-a atras atenţia la timpul când păgânii idolatri prigoneau și omoraucu cruzime pe creștini. Sângele curgea în torente. Atât nobilii învăţaţi cât șicei din poporul de jos erau uciși fără cruţare. Familii bogate deveniserăsărace pentru că nu voiau să-și părăsească religia. Dar cu toate prigonirile

Marea apostazie

(- 208 - 210 -)

Page 132: Experiente Si Viziuni

132 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și suferinţele ce le îndurau creștinii, ei totuși nu voiau să cedeze de la poziţialor. Ei și-au păstrat religiunea lor curată. Eu am văzut că Satana tresălta șise bucura de suferinţele lor. Dar Dumnezeu a privit cu multă bunăvoinţăasupra martirilor Săi credincioși. Creștinii care trăiau în acest timpprimejdios erau foarte iubiţi de El pentru că erau voioși să sufere pentrucauza Lui. Orice suferinţă suportată de ei le mărea răsplata lor în cer.

Dar deși Satana se bucura de suferinţele sfinţilor totuși el nu eramulţumit. El vrea să pună stăpânire în totul atât pe raţiune cât și pe corp.Suferinţele pe care ei le suportau nu făceau decât să-i apropie și mai multde Domnul și să se iubească unii pe alţii. Ele îi făcuseră să se teamă maimult ca oricând de a întrista pe Domnul. Satana voia ca ei să-și atragămânia lui Dumnezeu; atunci ei își vor pierde tăria, curajul și statornicia lor.Deși mii dintre ei au fost uciși, totuși alţii se ridicau spre a le lua locul.Satana a văzut că își pierde supușii, căci deși ei sufereau prigonire și moarte,totuși ei erau asiguraţi de Hristos că sunt supușii împărăţiei Sale. De aceeaSatana își făcuse planurile sale astfel ca să poată lucra cât mai cu succescontra stăpânirii lui Dumnezeu și să nimicească biserica. El a provocat pepăgânii idolatri să primească o parte din religiunea creștină. Ei îșimărturiseau credinţa în crucificarea și învierea lui Hristos și au propus a seuni cu urmașii lui Isus fără vreo transformare a inimilor. O, ce primejdiegrozavă pentru comunitate! Acesta era un timp de strâmtorare spirituală.Unii gândeau că dacă vor ceda și se vor uni cu acești închinători la idolicare prinseseră o parte din credinţa creștină, atunci acesta ar putea fi mijloculpentru convertirea lor deplină. Satana căuta să sucească învăţăturile Bibliei.

Am văzut că standardul credinţei creștine a fost lăsat mai jos și păgâniis-au unit cu creștinii. Deși acești închinători la idoli pretindeau a fi pocăiţi,totuși ei aduseseră cu sine idolatria lor în comunitate, ei nu au schimbatdecât obiectul adorării lor în chipuri de sfinţi, ba chiar în imaginea lui Isusși a Mariei, mama Sa. Pe măsură ce urmașii lui Hristos se uneau cu ei înmod treptat, religiunea creștină se strica și comunitatea își pierdea curăţiași puterea ei. Unii au refuzat a se uni cu idolatrii; ei și-au păstrat curăţiacredinţei lor și se închinau numai lui Dumnezeu. Ei nu voiau săîngenuncheze în faţa vreunui chip al celor ce sunt în cer sus sau al vreunuilucru de jos de pe pământ.

Satana se bucura de căderea multora; apoi el aţâţa biserica decăzută săconstrângă pe acei care vor să-și păstreze curăţia religiunii lor să se supunăceremoniilor lor și să se închine la icoane sau să fie daţi la moarte. Foculprigonirilor a fost aprins iarăși împotriva bisericii adevărate a lui Hristosși milioane de suflete au fost ucise fără milă.

Aceste lucruri mi-au fost înfăţișate în modul următor: O gloată mare de

(- 210 - 211 -)

Page 133: Experiente Si Viziuni

133

închinători la idoli păgâni purta un steag negru, pe care se afla chipulsoarelui, al lunii și al stelelor. Această gloată părea a fi foarte agitată șiînfuriată. Apoi mi-a fost arătată o altă ceată care purta un stindard curat șialb pe care se afla scris: “Curăţie și sfinţenie Domnului!” Feţele lor purtauexpresia statorniciei și devotamentului ceresc. Am văzut păgânii idolatriapropiindu-se de ei și a avut loc o mare vărsare de sânge. Mulţi creștini seîmprăștiau și totuși ceata de creștini se aduna mai strâns și ţinea stindardulcu mai mare tărie. Pe măsură ce mulţi cădeau, alţii se adunau în jurulstindardului și ocupau locurile lor.

Am văzut ceata închinătorilor la idoli consfătuindu-se împreună.Nereușind să facă pe creștini să se supună, ei au căzut de acord asupra altuiplan. Am văzut că ei lăsaseră steagul lor jos și s-au apropiat apoi de ceatacreștinilor hotărâţi și le-au făcut propuneri. Mai întâi propunerile lor aufost respinse în totul. După aceea am văzut cum ceata creștinilor s-aconsfătuit împreună; unii ziceau ca să lase și ei stindardul jos să primeascăpropunerile și să-și salveze viaţa; și în cele din urmă ei vor putea dobândiiarăși putere spre a ridica stindardul între păgâni. Unii din contră nu acceptăsă se învoiască la acest plan, ci erau ferm hotărâţi mai bine să moară ţinândstindardul sus, decât să-l lase jos. După aceea am văzut cum mulţi au lăsatstindardurile lor jos și s-au unit cu păgânii; dar cei hotărâţi și statornici auapucat iarăși stindardul și l-au ridicat sus. Am văzut că unii părăseau într-una ceata acelora care purtau stindardul cel curat și se uneau cu ceataînchinătorilor la idoli de sub steagul cel negru spre a prigoni pe acei carepurtau stindardul cel alb. Mulţi au fost uciși, totuși stindardul cel alb eraţinut sus și credincioșii se ridicau unindu-se în jurul lui.

Iudeii care au aţâţat mai întâi mânia păgânilor contra lui Isus n-au scăpatnepedepsiţi. Când Pilat, în sala de judecată ezita să condamne pe Isus,iudeii strigau în turbarea lor: “Sângele Său să cadă asupra noastră și asupracopiilor noștri.” Naţiunea iudaică a trebuit să vadă împlinirea acestuiblestem grozav pe care ei și l-au rostit asupra capului lor. Păgânii și pretinșiicreștini erau vrăjmașii lor. Asemenea creștini cu numele gândeau în zelullor pentru Hristos pe care iudeii L-au crucificat, că în măsura în care vorîngrămădi mai multe suferinţe asupra lor, cu atât mai bineplăcuţi vor fiînaintea lui Dumnezeu. De aceea mulţi iudei necredincioși au fost omorâţiîn timp ce alţii erau izgoniţi din loc în loc și chinuiţi în tot felul.

Sângele lui Hristos și al ucenicilor Săi pe care ei îi osândiseră la moarteera asupra lor și ei erau loviţi de judecăţi îngrozitoare. Blestemul luiDumnezeu îi urmărea și ei au devenit proverbiali și de batjocură, atâtpentru păgâni cât și pentru așa numiţii creștini. Ei erau huliţi, ocoliţi șiurâţi ca și când semnul lui Cain ar fi fost pus pe frunţile lor. Totuși eu am

Marea apostazie

(- 212 - 213 -)

Page 134: Experiente Si Viziuni

134 Experienţe şi viziuni - E.G. White

văzut că Dumnezeu a păstrat pe acest popor în mod foarte minunat și l-aîmprăștiat în toată lumea spre a vedea fiecare cum blestemul lui Dumnezeua venit peste el. Eu am văzut că Dumnezeu a lepădat pe iudei ca naţiune;totuși individual se pot converti fiecare dintre ei și vor fi în stare să dea lao parte acoperământul de pe inima lor și vor recunoaște că profeţia cuprivire la propriul lor popor s-a împlinit. Ei vor primi pe Isus ca Mântuitoral lumii și vor vedea marele păcat al naţiunii lor că L-au crucificat și lepădat.

TAINA FĂRĂDELEGII

Intenţia lui Satana a fost întotdeauna de a abate cugetele poporului dela Isus și a le îndrepta spre oameni și de a distruge răspunderea personală.La ispitirea Fiului lui Dumnezeu intenţia lui Satana a dat greș, dar când ela venit la oamenii căzuţi, aici a avut un mai bun succes. Creștinismul adecăzut. Papii și preoţii s-au încumetat să ocupe poziţii înălţate și învăţaupoporul să privească la ei pentru iertarea păcatelor în loc să-i îndrepte spreHristos.

Oamenii au fost în totul duși în rătăcire. Învăţătura era că papii și preoţiiar fi reprezentanţii lui Hristos în timp ce ei nu reprezentau decât pe Satanași acei care îngenuncheau în faţa lor se închinau lui Satana. Poporul doreaBiblia dar preoţii considerau ca ceva primejdios de a o da în mâinile lorspre a o citi ei înșiși, căci prin aceasta ei s-ar putea lumina și ar demascapăcatele conducătorilor lor. Oamenii au fost învăţaţi să primească oricecuvânt de la acești amăgitori ca venind din gura lui Dumnezeu. Ei exercitauo atât de mare putere asupra conștiinţei, așa cum numai lui Dumnezeu I secuvenea. Dacă cineva îndrăznea să urmeze propria sa convingere aceastaaprindea aceeași ură contra lui pe care Satana și iudeii o dăduseră pe faţăcontra lui Isus și cei cu autoritate însetau după sângele lui.

Mi-a fost prezentat un timp când Satana triumfa îndeosebi. O mulţimemare de creștini au fost omorâţi în mod îngrozitor, pentru că voiau să-șipăzească curăţia religiunii lor. Biblia a fost urâtă și s-au făcut sforţări cas-o stârpească de pe pământ. Poporului îi era interzis sub pedeapsă de moartecitirea ei și orice copie a ei care putea fi găsită era arsă. Dar am văzut căDumnezeu a avut o purtare de grijă deosebită pentru cuvântul Său. El l-aocrotit. În anumite timpuri nu existau decât câteva exemplare din Biblie;totuși El nu avea să lăse să se piardă cuvântul Său, ci în zilele din urmă eaurma să fie multiplicată astfel încât fiecare familie s-o poată poseda. Eu amvăzut că în acel timp când nu existau decât puţine exemplare din Biblie eaera foarte scumpă și consolatoare pentru urmașii prigoniţi ai lui Isus. Eaera citită în modul cel mai secret și acei care aveau această favoare măreaţă

(- 213 - 214 -)

Page 135: Experiente Si Viziuni

135

simţeau că printr-ânsa ei aveau o convorbire cu Dumnezeu, cu Fiul SăuIsus și cu ucenicii Săi. Dar această favoare preţioasă i-a costat viaţa pemulţi dintre ei. Când ei erau descoperiţi, erau prinși și duși la eșafod larugul de martir sau aruncaţi în peșteri și lăsaţi acolo să moară de foame.

Satana nu a putut împiedica planul de mântuire. Isus a fost crucificat șia treia zi a înviat. Dar Satana a spus îngerilor săi că el va întoarce chiarcrucificarea și învierea lui Isus în folosul său. Lui îi convenea ca acei cemărturisesc credinţa în Hristos să creadă că legile care rânduiau jerfele șidarurile iudaice au încetat cu moartea lui Isus numai dacă i-ar fi putut duceapoi mai departe și i-ar fi putut face să creadă că și legea celor zece porunciar fi încetat la fel. Am văzut că mulţi au căzut în această amăgire a luiSatana. Întreg cerul a fost umplut de indignare când locuitorii săi au văzutlegea cea sfântă a lui Dumnezeu călcată în picioare. Atât Isus, cât și toatecetele cerești erau deprinși cu natura legii lui Dumnezeu; ei știau că El nuo va schimba și nici desfiinţa. Starea desnădăjduită a omului după cădere aprovocat în cer o întristare adâncă și a mișcat pe Isus să ia hotărârea sămoară pentru călcătorii legii sfinte a lui Dumnezeu. Dar dacă această legear fi putut să fie desfiinţată atunci omul putea fi mântuit fără moartea luiIsus. Așa dar moartea Sa nu a distrus legea Tatălui Său, ci din contră apreamărit, a onorat și a impus ascultare faţă de toate prescripţiile ei sfinte.

Dacă comunitatea ar fi rămas curată și statornică, atunci Satana n-ar fiputut s-o amăgească ca să calce în picioare legea lui Dumnezeu. În acestplan îndrăzneţ Satana a intrat în luptă directă contra principiilorfundamentale ale stăpânirii lui Dumnezeu în cer și pe pământ. Din cauzarăsculării sale el a fost exclus din cer. După ce s-a răzvrătit, el dorea caDumnezeu să-Și schimbe legea Sa, pentru ca să poată fi salvat. Dar i s-aspus în faţa tuturor cetelor cerești că legea lui Dumnezeu e de neschimbat.Satana știa că dacă va putea face și pe alţii să calce legea lui Dumnezeuatunci el îi va putea câștiga pentru scopurile sale; căci orice călcător alacestei legi trebuie să moară.

Satana s-a hotărât să meargă și mai departe. El a spus îngerilor săi căunii vor fi atât de zeloși pentru legea lui Dumnezeu, încât nu vor putea fiprinși în această cursă. Cele zece porunci sunt așa de lămurite, încât mulţivor crede că ele sunt obligatorii și de aceea el trebuia să caute ca să stricemăcar una din ele. El a călăuzit pe reprezentanţii săi să schimbe porunca apatra, adică Sabatul, singura din cele zece care dă pe faţă pe adevăratulDumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Satana le-a prezentat înfaţă învierea glorioasă a lui Isus și le-a spus că Domnul prin învierea Sa înprima zi a săptămânii ar fi mutat Sabatul din ziua a șaptea în ziua întâi.

Astfel Satana a întrebuinţat învierea lui Isus în folosul său. El s-a bucurat

Taina fărădelegii

(- 215 - 216 -)

Page 136: Experiente Si Viziuni

136 Experienţe şi viziuni - E.G. White

împreună cu îngerii săi că rătăcirile pe care ei le pregătiseră erau primite cuatâta ușurinţă de pretinșii prieteni ai lui Hristos. Ceea ce pe unul îl umpleade groază și de sfială pioasă era primit de altul. Astfel erau primite și apăratecu zel diferite rătăciri. Voinţa lui Dumnezeu care e descoperită atât de lămuritîn cuvântul Său a fost acoperită de rătăciri și tradiţii care erau învăţate caporunci ale lui Dumnezeu. Deși aceste amăgiri strigătoare la cer vor durapână la a doua venire a lui Hristos, totuși Dumnezeu n-a fost lăsat fărămartori prin tot acest timp de rătăcire și amăgire. În mijlocul întunericuluiși al prigonirii comunităţii au existat întotdeauna suflete sincere șicredincioase care au ţinut toate poruncile lui Dumnezeu.

Am văzut că ceata îngerilor a fost umplută de uimire la vedereasuferinţelor și a morţii Regelui Măririi. Dar am văzut de asemenea că pentruei nu era nici o minune că Prinţul vieţii și Domnul Măririi care umpleaîntreg cerul de bucurie și strălucire avea să rupă legăturile morţii și să iasădin închisoarea Sa ca un biruitor triumfător. Dacă prin urmare ar fi trebuitsă fie sărbătorit vreunul din aceste evenimente printr-o zi de odihnă apoirăstignirea ar fi fost cea mai potrivită. Dar am văzut că nici unul din acesteevenimente n-au fost hotărâtoare pentru schimbarea sau desfiinţarea legiilui Dumnezeu, ci din contră ele sunt dovada cea mai puternică desprecaracterul ei neschimbător.

Aceste două evenimente importante își au amintirea lor. Prin participareala cina Domnului, la frângerea pâinii și la gustarea din rodul viţei noi vestimmoartea Domnului până la venirea Sa. Scenele suferinţelor și ale morţiiSale ne sunt împrospătate în memorie în felul acesta. Învierea lui Hristoseste comemorată prin înmormântarea cu El la botez și scularea împreunădin mormântul de apă asemenea unei învieri spre a umbla într-o viaţă nouă.

Mi-a fost arătat că legea lui Dumnezeu va sta neștirbită pentru totdeaunași va exista pe noul pământ în toată veșnicia. La creaţiune, când au fostpuse temeliile pământului, fiii lui Dumnezeu priveau cu admiraţie la operaCreatorului și toate cetele cerești scoteau strigăte de bucurie. Atunci a fostîntemeiat Sabatul. La sfârșitul celor șase zile de creaţiune, Dumnezeu s-arepauzat în ziua a șaptea din săptămână de toate lucrările Sale pe care le-afăcut și El a binecuvântat ziua a șaptea și a sfinţit-o pentru că El s-a odihnitîn ea de toată lucrarea Sa. Sabatul a fost instituit în Paradis înainte de cădereaîn păcat și a fost respectat de Adam și Eva și de toate cetele cerești.Dumenzeu S-a repauzat în ziua a șaptea, a binecuvântat-o și a sfinţit-o.Am văzut că Sabatul nu va fi desfiinţat niciodată, ci va fi respectat în toatăeternitatea de toţi sfinţii mântuiţi și de întreaga ceată îngerească spre onoareamarelui Creator.

(- 216 - 217 -)

Page 137: Experiente Si Viziuni

137

MOARTEA NU E O VIAŢĂ VEŞNICĂ ÎN CHINURI

Satana a început amăgirile sale în Paradis. El a spus Evei: “Nu veţimuri”. Aceasta a fost prima lecţie a lui Satana despre nemurirea sufletuluiși el a continuat această amăgire de la acel timp și până în zilele noastre șio va continua încă până când captivitatea fiilor lui Dumnezeu se va sfârși.Atenţia mea a fost îndreptată la Adam și Eva în Paradis. Ei au gustat dinpomul oprit; apoi a fost pusă o sabie de foc în jurul pomului de viaţă și eiau fost izgoniţi din grădină pentru ca să nu mănânce din pomul vieţii și sădevină păcătoși nemuritori. Fructele acestui pom transmiteau viaţă veșnică.Eu am auzit un înger întrebând: “Cine din familia lui Adam a trecut pelângă sabia de foc și a mâncat din pomul vieţii?” Am auzit un alt îngerrăspunzând: “Nimeni din familia lui Adam nu a putut trece pe lângă sabiade foc și să mănânce din pomul vieţii; de aceea nu există păcătos nemuritor.”Sufletul care păcătuiește va trebui să moară o moarte veșnică - o moarte dela care nu mai există nici o speranţă de înviere. Prin aceasta va fi satisfăcutămânia lui Dumnezeu.

Pentru mine era de mirare succesul pe care l-a avut Satana în a face peoameni să creadă că afirmaţia lui Dumnezeu: “Sufletul care va păcătui vamuri”, ar însemna că: “Sufletul care va păcătui nu va muri, ci va trăiîntr-o suferinţă veșnică.” Îngerul a spus: “Viaţa este viaţă, fie în durere, sauîn fericire. Moartea este fără durere, fără bucurie, fără ură.”

Satana a poruncit îngerilor săi să facă o deosebită sforţare spre a răspândiamăgirea și minciuna care a fost înfăţișată la început Evei în Paradis:“Negreșit nu veţi muri”. Când amăgirea a fost primită de oameni și ei auajuns la credinţa că sunt nemuritori, Satana i-a făcut mai departe să creadăcă păcătosul va trăi în suferinţă veșnică. Atunci calea a fost pregătită pentruSatana de a lucra prin reprezentanţii săi și de a înfăţișa pe Dumnezeu înainteapoporului ca pe un tiran răzbunător care aruncă în iad pe toţi cei ce nu-iplac făcându-i să simtă mânia Sa în toată veșnicia; și în timp ce ei suferăchinuri de nedescris se zvârcolesc în focul veșnic, El este reprezentat caprivind în jos către ei cu satisfacţie. Satana știa că dacă această rătăcire vafi primită, mulţi vor urî pe Dumnezeu în loc să-L iubească și să-L adore.Alţii însă aveau să fie determinaţi să creadă că ameninţările cuvântului luiDumnezeu nu vor fi împlinite niciodată literal, căci aceasta ar fi contracaracterului Său milostiv și iubitor de a arunca fiinţele create de El în chinuriveșnice.

O altă exagerare la care Satana a condus pe oameni constă în aceea dea trece în totul cu vederea dreptatea lui Dumnezeu și ameninţările din

Moartea nu e o viaţă veşnică în chinuri

(- 218 - 219 -)

Page 138: Experiente Si Viziuni

138 Experienţe şi viziuni - E.G. White

cuvântul Său și a-L înfăţișa ca și când El ar fi numai har, încât n-ar pedepsi penimeni, ci cu toţi atât sfinţii, cât și păcătoșii vor fi mântuiţi în împărăţia Sa.

Din cauza rătăcirilor predominante despre nemurirea sufletului și desprechinurile nesfârșite, Satana înșeală o altă clasă de oameni făcându-i săprivească Biblia ca pe o carte neinspirată. Ei cred că ea învaţă multe lucruribune, dar că ei nu-și pot pune încrederea în ea și nu o pot iubi pentru că aufost învăţaţi că ea învaţă doctrina chinului veșnic.

O altă clasă e condusă de Satana și mai departe așa încât tăgăduieștechiar existenţa lui Dumnezeu. Ei nu pot vedea în ea nici o armonie cucaracterul Dumnezeului Bibliei, când El vrea să chinuiască o parte dinfamilia omenească în toată veșnicia în torturi grozave. De aceea ei tăgăduiescBiblia și pe Autorul ei și privesc moartea ca pe un somn veșnic.

Apoi există încă și o altă clasă care este fricoasă și descurajată. Peaceasta Satana o amăgește la păcat și după ce au păcătuit el le pune în faţăteoria că plata păcatului nu este moartea, ci o viaţă în chinuri îngrozitoare,care vor fi suportate în decursul veacurilor fără sfârșit ale veșniciei.Înfăţișând înaintea minţilor slabe grozăviile unui iad veșnic el ia în stăpânireminţile lor și ei își pierd raţiunea. Atunci Satana și îngerii săi se bucură șinecredincioșii și ateii se unesc în a arunca ocări asupra creștinismului. Eideclară că aceste rele ar fi o urmare firească a credinţei în Biblie cum și înAutorul ei, în timp ce ele nu sunt decât urmările rătăcirilor populare pecare le-au primit.

Am văzut că oastea cerească era plină de indignare asupra acestei ope-re infernale a lui Satana. Am întrebat cum se face că toate aceste amăgiri auputut să pătrundă atât de mult în mintea poporului când îngerii lui Dumnezeusunt destul de puternici și ar putea ușor să sfărâme puterea vrăjmașului,dacă ar primi însărcinarea să facă aceasta. Atunci am văzut că Dumnezeuștia că Satana avea să facă toate cercările posibile spre a nimici pe oameni;de aceea El a lăsat ca cuvântul Său să fie scris și a lămurit atât de bineintenţiile Sale cu privire la neamul omenesc, încât nici cel mai slab dintreoameni n-ar trebui să rătăcească. De când cuvântul Său a fost dat oamenilor,El l-a păzit cu îngrijire spre a nu fi distrus prin puterea lui Satana și aîngerilor săi sau a vreunuia din slujitorii sau reprezentanţii săi. În timp cealte cărţi pot fi distruse, Biblia avea să fie nemuritoare și aproape de timpulsfârșitului, când amăgirile Satanei aveau să creadă ea avea să fie multiplicatăîntr-un număr așa de mare, încât toţi cei care doreau să poată să aibă unexemplar și să fie înarmaţi împotriva amăgirilor și minunilor mincinoaseale lui Satana.

Am văzut că Dumnezeu a ocrotit Biblia într-un mod deosebit; totușicând nu existau decât numai puţine exemplare din ea, unii dintre învăţaţi

(- 219 - 220 -)

Page 139: Experiente Si Viziuni

139

au schimbat din cuvintele ei în diferite timpuri, crezând că prin aceasta levor da un înţeles și mai lămurit, pe când în realitate ei au mistificat ceea ceera clar, pentru a se armoniza cu punctele lor de vedere care erau guvernatede tradiţie. Dar eu am văzut că cuvântul lui Dumnezeu ca întreg este unlanţ desăvârșit, legând o parte de alta și explicând-o pe cealaltă. Cercetătoriisinceri după adevăr n-au nevoie să rătăcească; căci cuvântul lui Dumnezeunu numai că explică în mod lămurit și simplu calea vieţii, ci și SpiritulSfânt e dat ca o călăuză la înţelegerea acestei căi de viaţă care se descopereîn el.

Am văzut că îngerii lui Dumnezeu nu vor stăpâni niciodată voinţa.Dumnezeu pune omului în faţă viaţa și moartea. El poate alege. Mulţi dorescsă aibă viaţă, dar continuă mai departe să umble pe calea cea largă. Ei serăscoală contra stăpânirii lui Dumnezeu, deși în harul și mila Sa cea mare,El a dat pe Fiul Său să moară pentru ei. Acei care nu primesc mântuirea ceaatât de scump plătită vor trebui să fie pedepsiţi. Dar am văzut că Dumnezeunu-i va arunca în iad, spre a suferi chinuri veșnice și nici nu-i va lua în cer;căci a-i lua în ceata sfântă și curată însemnează a-i face peste măsură denenorociţi. Dar El îi va nimici în totul și va face cu ei așa ca și când ei n-arfi existat niciodată; atunci dreptatea Sa va fi satisfăcută. El a făcut pe omdin ţărâna pământului; cei nesfinţiţi și neascultători vor fi mistuiţi prin focși făcuţi iarăși ţărână. Am văzut că bunăvoinţa și îndurarea lui Dumnezeuîn această chestiune ar trebui să facă pe toţi să admire caracterul Său și săadore sfântul Său nume. După ce nelegiuiţii vor fi nimiciţi de pe pământ,toate cetele cerești vor zice “Amin”.

Satana privește cu multă satisfacţie asupra celor ce mărturisesc numelelui Hristos și care totuși ţin cu tărie la amăgirile ce vin de la el. Lucrarea saconstă încă în a născoci amăgiri noi și puterea și dibăcia sa iau mereuproporţii în această direcţie. El face pe reprezentanţii săi, pe papi și pepreoţi să se înalţe pe ei înșiși și să aţâţe poporul, să prigonească și să distrugăcu furie pe acei care nu sunt voioși să primească amăgirile sale. O, cesuferinţe și ce durere sufletească au trebuit să suporte urmașii credincioșiai lui Isus! Îngerii au luat un raport exact despre acestea. Satana și îngeriisăi cei răi ziceau lăudăroși către îngerii care serveau sfinţilor suferinzi cătoţi vor fi omorâţi, așa încât nici un adevărat creștin nu va mai fi pe pământ.Am văzut că atunci comunitatea lui Dumnezeu era curată. În acel timp numai era nici o primejdie că oamenii cu inima stricată vor mai veni între ei;căci adevăraţii creștini care cutezau să-și mărturisească credinţa pe faţăerau expuși primejdiei de a fi predaţi la chinuri, în flăcări și la orice altătortură pe care ar fi putut-o născoci Satana și îngerii săi cei răi, sau ar fiputut-o insufla în sufletele oamenilor.

Moartea nu e o viaţă veşnică în chinuri

(- 221 - 222 -)

Page 140: Experiente Si Viziuni

140 Experienţe şi viziuni - E.G. White

REFORMAŢIUNEA

Cu toate prigonirile sfinţilor s-au ridicat totuși pretutindeni martori viipentru adevărul lui Dumnezeu. Îngerii Domnului făceau lucrareaîncredinţată lor. Ei cercetau locurile cele mai întunecoase și alegeau dinîntuneric bărbaţi cu inimi sincere. Ei erau toţi căzuţi în rătăcire, darDumnezeu i-a chemat așa cum a chemat pe Saul pentru a fi un vas ales sprea duce adevărul Său și spre a ridica glasul lor contra păcatelor pretinsuluiSău popor. Îngerii lui Dumnezeu au mișcat inimile lui Martin Luther, a luiMelanchton și ale altora din diferite locuri și i-a determinat să însetezedupă mărturia vie a cuvântului lui Dumnezeu. Vrăjmașul năvălise peste eiasemenea unui potop și stindardul trebuia ridicat împotriva lui. Luther afost unul dintre cei aleși ca să înfrunte furtuna, să se ridice împotriva furieiunei biserici căzute și să întărească pe cei puţini care erau credincioșimărturisirii lor sfinte. El se temea întotdeauna să nu supere pe Dumnezeu.El încercase să câștige favoarea Sa prin fapte; dar el nu a fost mulţumitpână când o rază de lumină cerească a pătruns întunericul din sufletul săuși l-a făcut în stare să nu se mai încreadă în faptele sale proprii, ci în meritelesângelui lui Hristos. El a fost în stare apoi să vină personal la Dumnezeu nuprin papi și duhovnici, ci numai prin Isus Hristos. O, cât de preţioasă eraaceastă lumină măreaţă pentru Luther care luminase mintea sa întunecatăși care îndepărtase superstiţia sa. El o preţuia mai presus decât orice comoarăpământească. Cuvântul lui Dumnezeu era nou pentru el. Totul a fostschimbat. Cartea de care el se temea că nu putea vedea nici o frumuseţe înea a fost acum viaţă pentru el - viaţă veșnică. Ea era de acum bucuria,mângâierea și învăţătorul său binecuvântat. Nimic nu-l putea împiedica dea o studia. El se temuse de moarte, dar când a citit cuvântul lui Dumnezeua dispărut toată groaza sa și el admira caracterul lui Dumnezeu și-L iubea.El a cercetat Biblia pentru sine însuși și s-a ospătat din comorile bogate pecare ea le conţinea; apoi el le-a studiat pentru biserică. El a fost plin deindignare contra păcatelor acelora în care își pusese încrederea pentrumântuirea sa; și când a văzut pe mulţi alţii învăluiţi de același întunericcare îl acoperise și pe el altădată, s-a străduit cu râvnă după o ocazie dea-i îndrepta către Mielul lui Dumnezeu, singurul care ridică păcatele lumii.

Ridicând vocea sa contra rătăcirilor și păcatelor bisericii papale, el sestrăduia în același timp cu toată seriozitatea să rupă lanţurile întunericuluicare ţineau legate mii de suflete și îi îndemna să-și pună încrderea în lucrareade mântuire. El dorea să fie în stare a deschide minţii lor adevărata bogăţiea harului și mărimea mântuirii ce se dobândește prin Hristos Isus. El s-aridicat în puterea Spiritului Sfânt contra păcatelor dominante ale

(- 222 - 223 -)

Page 141: Experiente Si Viziuni

141

conducătorilor bisericii și când el s-a izbit de furtuna împotrivirii din parteapreoţilor, curajul său nu a scăzut; căci el se încredea cu tărie în braţul celputernic al lui Dumnezeu și aștepta cu încredere biruinţa de la El. Când ela dus mereu lupta mai departe, furia preoţilor a fost aprinsă contra lui dince în ce mai mult. Ei nu voiau să fie reformaţi, ci mai bine să fie lăsaţi înpace, în plăcerile lor ușuratice și în nelegiuirea lor; ei doreau, de asemenea,să ţină și biserica în întuneric.

Am văzut că Luther era înflăcărat și zelos, fără teamă și plin de curaj înmustrarea păcatelor și în apărarea adevărului. El nu se sinchisea de oameniinelegiuiţi sau de diavoli; căci el știa că el avea cu el pe Unul mai puternicdecât ei toţi. Luther avea zel, curaj și îndrăzneală și uneori era în primejdiede a merge prea departe. Dar Dumnezeu a ridicat pe Melanchton care erade un caracter tocmai contrar spre a fi de ajutor lui Luther pentru săvârșirealucrării de reformaţiune. Melanchton era timid, fricos, prevăzător și aveamultă răbdare. El era foarte mult iubit de Dumnezeu. Cunoștinţa sa înScripturi era mare, iar judecata și înţelepciunea sa excelentă. Iubirea sapentru lucrarea lui Dumnezeu era asemenea cu a lui Luther. Domnul alegat inimile acestor doi bărbaţi împreună și ei au devenit prieteninedespărţiţi. Luther a fost pentru Melanchton un mare ajutor când acestaera în primjdie de a fi fricos și încet; tot astfel și Melanchton era un mareajutor pntru Luther când acesta era în primejdie de a proceda prea pripit.Prevederea cea mare a lui Melanchton a înlăturat adesea greutăţile care arfi putut veni peste lucrarea lui Dumnezeu, dacă ar fi fost lăsată numai peseama lui Luther și adesea lucrarea n-ar fi progresat dacă ar fi fostîncredinţată numai lui Melanchton. Mi-a fost arătată înţelepciunea luiDumnezeu că a ales pe acești doi bărbaţi să ducă lucrarea de reformaţiune.

Mi s-a atras atenţia înapoi la zilele apostolilor și am văzut că Dumnezeua ales ca tovarăși pe un Petru înflăcărat și zelos și pe Ioan cel blând șirăbdător. Petru era câteodată impetuos și când se întâmpla aceasta, uceniculcel iubit trebuia să-l oprească. Totuși aceasta nu a adus lui Petru nici oschimbare. Dar după ce L-a tăgăduit pe Stăpânul său, după ce s-a căit și afost transformat nu mai era nevoie decât de o avertizare blândă din partealui Ioan spre a liniști zelul și râvna sa. Lucrarea lui Hristos ar fi suferitadesea din cauza aceasta, dacă ea ar fi fost încredinţată numai lui Ioan.Râvna lui Petru era necesară. Îndrăzneala și curajul său îi scăpa de multeori din greutăţi și aducea la tăcere pe vrăjmașii lor. Ioan era câștigător desuflete. El câștiga pe mulţi pentru lucrarea lui Hristos prin prudenţa sarăbdătoare și prin adânca sa predare.

Dumnezeu a trezit bărbaţi care să se ridice contra păcatelor care domneauîn biserica papală și să facă lucrarea de reformaţiune. Satana a căutat să

Reformaţiunea

(- 224 - 225 -)

Page 142: Experiente Si Viziuni

142 Experienţe şi viziuni - E.G. White

nimicească pe acești martori vii, dar Domnul a făcut un zid de apărare înjurul lor. Unii dintre ei au trebuit să sigileze mărturia cu sângele lor, spre aonora numele Său; erau apoi alţi bărbaţi puternici asemenea lui Luther șiMelanchton care puteau mai bine preamări pe Dumnezeu, rămânând înviaţă și dând pe faţă păcatele preoţilor, papilor și regilor. Aceștia tremuraula glasul lui Luther și al conlucătorilor săi. Prin acești bărbaţi aleși întunericula fost luminat de raze luminoase și mulţi au primit cu bucurie lumina și auumblat în ea. Când un martor era ucis se ridicau doi sau mai mulţi spre alua locul celui dintâi.

Dar Satana nu era mulţumit. El nu putea avea putere decât asupracorpului. El nu putea răpi credincioșilor credinţa și speranţa lor. Și chiar înmoarte, ei erau triumfători cu speranţa nemuririi la învierea drepţilor. Eiaveau un curaj mai mult decât omenesc. Ei nu cutezau să dormiteze nici unmoment, ci încinși cu armătura creștinismului, gata pentru luptă nu numaicu vrăjmașii spirituali, ci cu Satana în chip omenesc al cărui strigăt continuuera: Părăsește-ţi credinţa sau mori! Acești puţini la număr erau tari înDumnezeu și mai preţioși în ochii Săi decât o jumătate de lume, care purtaunumele lui Hristos, dar erau lași faţă de cauza Sa. În timpul când comunitateaera prigonită membrii ei erau uniţi în iubire; ei erau puternici în Dumnezeu.Păcătoșii n-aveau voie să se unească cu comunitatea. Numai acei care eraugata să părăsească totul pentru Hristos puteau fi ucenicii Săi. Ei voiau cuplăcere să fie săraci, umiliţi și asemenea lui Hristos.

UNIREA BISERICII CU LUMEA

După aceasta am văzut pe Satana consfătuindu-se cu îngerii săi șimeditând la câștigul său. Era adevărat că el a împiedicat unele suflete carese temeau de moarte ca să primească adevărul; pe de altă parte erau totușimulţi chiar dintre cei mai fricoși, care primiseră adevărul și apoi oricefrică și spaimă i-a părăsit imediat. Fiind martori la moartea fraţilor lor șivăzând statornicia și răbdarea acestora, ei știau că Dumnezeu și îngerii Săisfinţi le ajutau să poată suporta asemenea suferinţe și prin aceasta ei s-auîntărit și au prins curaj. Atunci când ei erau chemaţi să-și jertfească viaţalor proprie își păstrau credinţa cu atâta răbdare și statornicie, încât chiar șiomorâtorii lor se cutremurau. Satana și îngerii săi au ajuns la convingereacă ar exista o metodă mult mai cu succes de a aduce sufletele la pieire. Deșicreștinii trebuiau să sufere totuși prin statornicia și speranţa lor fericităcare îi încuraja, ei au făcut prin aceasta ca și cei mai slabi să fie întăriţi șiîmbărbătaţi spre a se apropia de rugul aprins și de flăcări. Ei își luau caexemplu răbdarea cea nobilă a lui Hristos când sta în faţa omorâtorilor Săi

(- 225 - 226 -)

Page 143: Experiente Si Viziuni

143

și prin statornicia lor și prin slava lui Dumnezeu care plana asupra lor,mulţi au fost convinși de adevăr.

De aceea Satana s-a hotărât să procedeze într-un mod mai blând. Elfalsificase deja învăţăturile Bibliei și datinile care aveau să ruineze milioanede suflete s-au înrădăcinat adânc. Înăbușindu-și ura el s-a hotărât de a numai impune supușilor săi nici o prigonire înverșunată, ci să determine cabiserica să se lupte pentru diferite datini în loc să se lupte pentru credinţadată sfinţilor odată pentru totdeauna. Influenţând astfel asupra bisericii caea să primească onoarea și favorurile lumii, sub pretext că prin aceasta aravea mai multe avantaje, favoarea lui Dumnezeu le-a fost retrasă din ce înce mai mult. Ea a pierdut în mod treptat puterea ei pentru că ea a refuzat săvestească adevărurile pătrunzătoare care ar fi exclus pe cei iubitori de plăceriși care căutau prietenia lumii.

Astăzi, biserica nu mai e acel popor deosebit și separat ca în timpulcând focul prigonirilor se ridica împotriva ei. Cum s-a întunecat aurul!Cum s-a schimbat aurul cel fin. Am văzut că dacă biserica și-ar fi păstratmereu caracterul ei sfânt și deosebit puterea Spiritului Sfânt care a fostdată ucenicilor ar fi rămas încă și astăzi cu ea. Bolnavii ar fi fost tămăduiţi,diavolii ar fi fost mustraţi și izgoniţi; ea ar fi fost puternică și o groazăpentru vrăjmașii ei.

Eu am văzut o ceată mare care mărturiseau numele lui Isus, dar Dumnezeunu-i recunoștea ca ai Săi. El nu avea nici o plăcere în ei. Satana părea a luaun caracter religios și îi convenea foarte mult ca oamenii să creadă că suntcreștini. El se străduia a-i face să creadă în Isus, în răstignirea și învierea Sa.Chiar Satana și îngerii săi cred aceasta și se cutremură. Dar dacă aceastăcredinţă nu duce la fapte bune și dacă acei care o mărturisesc nu suntdeterminaţi să imite viaţa tăgăduitoare de sine a lui Hristos, atunci Satana efoarte liniștit; căci aceștia nu au primit decât numele de creștin, în timp ce eisunt încă firești. În această stare el îi poate mai bine întrebuinţa pentru serviciulsău decât când n-ar face nici o mărturisire. Astfel, acoperindu-și diformităţilelor cu numele de creștin, ei sunt priviţi ca creștini cu toate însușirile și cutoate patimile lor rele și nesfinţite. Aceasta dă destulă ocazie necredincioșilorsă batjocorească pe Hristos prin defectele lor și să facă pe acei care au oreligiune curată și nepătată să primească un nume rău.

Predicatorii predică blând, așa cum place înclinaţiilor firești ale celorcare poartă numele de creștini. Ei n-au curajul să vestească pe Isus șiadevărurile tăietoare ale Bibliei, căci dacă ar face aceasta, atunci aceștimărturisitori făţarnici n-ar mai rămâne mai departe în biserică. Dar pentrucă unii dintre ei sunt bogaţi, ei trebuie menţinuţi în comunitate, deși ei sepotrivesc aici, tot așa de puţin ca și Satana și îngerii săi. Tocmai așa vrea și

Unirea bisericii cu lumea

(- 226 - 228 -)

Page 144: Experiente Si Viziuni

144 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Satana. Religiunea lui Isus Hristos e privită de lume ca ceva popular șionorabil. Se zice că acei care mărturisesc a fi religioși sunt mai multrespectaţi de lume; dar asemenea învăţături se depărtează mult de cele alelui Isus. Învăţătura Sa și învăţătura lumii nu se pot împăca. Acei care I-auurmat Lui, au trebuit să renunţe la lume. Aceste lucruri frumoase șisclipitoare vin de la Satana și de la îngerii săi. Ei au pus planul lor pentruaceasta și creștinii cu numele l-au adus la îndeplinire. Se povestesc și seprimesc cu plăcere fabule plăcute; făţarnicii și păcătoșii pe faţă aparţinbisericii. Dacă adevărul ar fi predicat în toată curăţia sa, atunci aceastăclasă de oameni ar fi exclusă. Dar acum nu este nici o deosebire întrepretinșii urmași ai lui Hristos și lume. Am văzut că dacă acest acoperământfals ar fi dat la o parte de pe membrii bisericii, atunci s-ar da pe faţă o astfelde nedreptate, stricăciune și răutate, încât nici cel mai puţin credinciosdintre fiii lui Dumnezeu n-ar mai ezita nici o clipă de a numi pe aceștipretinși creștini cu numele lor adevărat, fii ai tatălui lor, diavolul; căci eifac faptele lui.

Isus și întreaga ceată cerească privea cu dezgust la această scenă;totuși Dumnezeu a avut pentru biserică o solie sfântă și plină de însemnătate.Dacă aceasta ar fi fost primită, atunci ea ar fi provocat o reformaţiunetemeinică în biserică, făcând să reînvieze iarăși mărturia cea vie prin carefăţarnicii și păcătoșii ar fi fost daţi afară și ar fi adus biserica iarăși în graţialui Dumnezeu.

WILLIAM MILLER

Dumnezeu a trimis pe îngerul Său pentru a mișca inima unui fermiercare nu crezuse în Biblie ca să cerceteze profeţiile. Îngerii lui Dumnezeuvizitau în repetate rânduri pe acest ales spre a călăuzi mintea lui și sprea-i lămuri profeţiile, care au fost întunecate poporului până atunci. Începutullanţului adevărului i-a fost dat și el a fost îndemnat să cerceteze punct cupunct până când a ajuns să privească cu uimire și admiraţie asupra cuvântuluilui Dumnezeu. El a văzut acolo un lanţ desăvârșit al adevărului. Acel cuvântpe care el îl privise ca neinspirat s-a deschis acum înaintea priceperii saleîn frumuseţea și slava sa. El a văzut că un text lămurește pe altul și cândceva îi era neînţeles, găsea acest lucru explicat într-o altă parte a Bibliei. Ela privit cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profundrespect.

Urmărind astfel profeţiile, el găsi că locuitorii pământului trăiau scenelefinale ale istoriei lumii, dar ei nu știau aceasta. El a privit asupra bisericilor,și a văzut că ele erau corupte; iubirea lor s-a întors de la Isus și s-a îndreptat

(- 228 - 229 -)

Page 145: Experiente Si Viziuni

145

către lume; ele tindeau după onoarea lumească, și nu după onoarea carevine de sus. Ei își adunau comori pământești, în loc să își asigure comori încer. El vedea pretutindeni făţărnicie, întuneric și moarte. Spiritul său eraneliniștit. Dumnezeu l-a chemat, să părăsească ferma sa tot așa cum El l-achemat pe Elisei să-și părăsească boii și câmpul pentru a urma lui Ilie. Cucutremur a început William Miller să desfășoare în faţa oamenilor taineleînpărăţiei lui Dumnezeu, conducând pe ascultătorii săi prin toate profeţiilepână la a doua venire a lui Hristos. Cu orice sforţare făcută, el câștiga înputere. După cum Ioan Botezătorul a anunţat prima venire a lui Hristos șii-a pregătit calea, tot astfel William Miller și adepţii săi vesteau a douavenire a Fiului lui Dumnezeu.

Mi s-a atras atenţia la timpul apostolilor și mi-a fost arătat că Dumnezeua avut o lucrare deosebită pentru Ioan cel iubit. Satana era hotărât săîmpiedice această lucrare și a însărcinat pe servii săi să înlăture din cale peIoan. Dar Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și l-a ocrotit în mod minunat.Toţi acei care au fost martori despre puterea cea mare a lui Dumnezeu îneliberarea lui Ioan, au fost plini de uimire și s-au convins, că Dumnezeuera cu el, și că mărturia pe care el o vestea despre Isus, era dreaptă. Aceicare au încercat să-l piardă, se temeau să mai facă încă o dată încercarea dea se atinge de viaţa lui, și lui i-a fost îngăduit să sufere mai departe pentruDomnul. El a fost acuzat, în mod fals, de vrăjmașii săi și în cele din urmă afost exilat pe o insulă singuratică, unde Domnul l-a trimis pe îngerul Săusă-i facă cunoscut evenimentele, care aveau să aibă loc pe pământ și stareabisericii până la sfărșit - apostaziile ei și poziţia pe care ea trebuia s-o iadacă voia să placă lui Dumnezeu, și să câștige biruinţa finală.

Un înger din cer a venit la Ioan în strălucire; înfăţișarea sa strălucea deslava lui Dumnezeu. El i-a descoperit lui Ioan lucruri de un interes adânc șihotărâtor, cu privire la istoria bisericii lui Dumnezeu și i-a prezentatstrâmtorările pe care membrii ei aveau să le sufere. Ioan i-a văzut trecândprin încercări grele, albiţi și încercaţi și în cele din urmă biruitori, mântuiţiîn mod glorios în împărăţia lui Dumnezeu. Faţa îngerului strălucea debucurie și era peste măsură de frumoasă, când el i-a arătat lui Ioan biruinţafinală a bisericii lui Dumnezeu. Apostolul, privind eliberarea finală abisericii a fost copleșit de strălucirea scenei și plin de respect și adoraresfântă, a căzut la picioarele îngerului pentru a i se închina. Solul ceresc l-aridicat însă imediat, i-a atras atenţia cu blândeţe și i-a spus: “Ferește-te săfaci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu fraţii tăi carepăstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia luiIsus este duhul proorociei.) (Apoc.19,10) După aceea îngerul a arătat luiIoan cetatea cerească cu toată strălucirea și frumuseţea ei orbitoare. Răpit

William Miller

(- 229 - 231 -)

Page 146: Experiente Si Viziuni

146 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și covârșit de această scenă și uitând mustrarea anterioară a îngerului, el acăzut încă o dată la picioarele îngerului pentru a i se închina. Pentru a douaoară i s-a dat cu amabilitate avertismentul: “Ferește-te să faci una ca aceasta!Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu fraţii tăi proorocii și cu cei cepăzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu!” (Apoc.22,9).

Atât predicatorii, cât și poporul au privit cartea Apocalipsei ca pe cevatainic și de mai puţină însemnătate decât celelalte părţi ale Sfintei Scripturi.Dar eu am văzut că această carte e de fapt o descoperire dată în mod deosebitpentru cei care trăiesc în zilele din urmă, spre a-i conduce să-și recunoascăadevărata lor poziţie și datorie. Dumnezeu a îndreptat mintea lui WilliamMiller asupra profeţiilor și i-a dat mare lumină cu privire la carteaApocalipsei.

Dacă viziunile lui Daniel ar fi fost înţelese, atunci poporul ar fi priceputmai bine viziunile lui Ioan. Dar Dumnezeu a mișcat la timp potrivit peservul Său ales care a tâlcuit profeţiile cu claritate și în puterea SpirituluiSfânt a prezentat armonia dintre viziunile lui Daniel și ale lui Ioan și cualte părţi din Biblie și a întipărit în inimile oamenilor avertismentelesfinte și înfricoșătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu spre a-i pregăti pentruvenirea Fiului Omului. Peste toţi care îl ascultau plana o convingere so-lemnă și atât predicatorii, cât și poporul, atât păcătoșii, cât și necredincioșiise întorceau la Dumnezeu și se străduiau după o pregătire care să-i facă înstare să poată rezista la judecată.

Îngerii lui Dumnezeu însoţeau pe William Miller în misiunea sa. Elavea o hotărâre fermă și vestea fără teamă solia încredinţată lui. O lumecare zăcea în răutate, și o biserică rece și lumească au fost îndeajuns sprea pune în mișcare toate puterile sale și să-l facă să suporte cu bucurie oricemuncă, lipsă și suferinţă. Deși avea împotrivire atât din partea creștinilorcu numele, cât și din partea lumii și deși Satana și îngerii săi se luptaucontra lui, totuși el nu s-a lăsat împiedicat de a vesti Evanghelia cea veșnicăpretutindeni unde era invitat, făcând să răsune în lung și în lat strigătul:“Temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui.”

PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ

Am văzut că Dumnezeu a fost în vestirea timpului de la 1843. IntenţiaSa a fost de a trezi poporul și a-i aduce la un punct de cercare unde eitrebuiau să se decidă pentru sau contra adevărului. Predicatorii erau convinșidespre corectitudinea poziţiei care era luată faţă de perioadele profetice șiunii au renunţat la mândria lor, au părăsit salariile și bisericile lor spre amerge din loc în loc pentru a vesti solia. Dar pentru că solia din cer nu a

(- 231 - 232 -)

Page 147: Experiente Si Viziuni

147

găsit primire decât în puţine inimi dintre pretinșii predicatori ai lui Hristos,lucrarea a fost pusă pe umerii multora dintre cei care nu erau predicatori.Mulţi au părăsit câmpurile lor pentru a merge și vesti solia în timp ce alţiierau chemaţi din afacerile și prăvăliile lor. Și chiar unii dintre bărbaţii cuvază erau siliţi să părăsească profesiunile lor și să se angajeze în lucrareanepopulară de vestire a primei solii îngerești.

Predicatorii și-au dat la o parte vederile și sentimentele lordenominaţionale și s-au unit pentru a vesti a doua venire a lui Isus. Oriundepătrundea solia, poporul era mișcat. Păcătoșii se căiau, plângeau și serugau pentru iertare, iar acei ale căror vieţi erau pătate prin fapte necinstitese străduiau în mod serios să se îndrepte. Părinţii simţeau cea mai adâncăgrijă pentru copiii lor. Acei care primeau solia, lucrau cu prietenii și rudelelor nepocăite și în timp ce sufletele lor se plecau sub povara soliei solemneei îi avertizau și-i rugau să se pregătească pentru venirea Fiului Omului.Numai cazurile cele mai împietrite nu se supuneau sub greutatea doveziloraduse prin avertismentele date din toată inima. Această lucrare curăţitoarede suflete abătea afecţiunile de la lucrurile lumești și le îndrepta către oconsacrare ce nu mai fusese simţită până acum.

Mii de suflete au fost determinate să îmbrăţișeze adevărul vestit deWilliam Miller și servi ai lui Dumnezeu s-au ridicat în spiritul și puterea luiIlie pentru a vesti solia. Asemenea lui Ioan, atemergătorul lui Isus, aceicare predicau această solie solemnă se simţeau îndemnaţi să pună secureala rădăcina pomului și să îndemne pe oameni să aducă roade vrednice depocăinţă. Mărturiile lor urmăreau să trezească bisericile și să le mișteputernic spre a se da pe faţă adevăratul lor caracter. Și când s-a dat soliasolemnă de a fugi de mânia viitoare mulţi dintre cei ce erau legaţi cubisericile au primit solia vindecătoare. Ei și-au recunoscut decăderea lor șicu lacrimi amare și cu durere sufletească adâncă ei s-au umilit înaintea luiDumnezeu. Când Spiritul lui Dumnezeu plana asupra lor, ei au ajutat ladarea strigătului: “Temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasuljudecăţii Lui!”

Vestirea unui timp hotărât a provocat împotrivire în toate clasele de lapredicatorul de la amvon și până la păcătosul cel mai nepăsător. Nimeni nuștie ziua și ceasul se auzea de la predicatorii cu o sfinţenie prefăcută și dela batjocoritorii răutăcioși. Ei nu voiau să fie învăţaţi și îndreptaţi de aceicare fixau anul, când credeau că timpul profetic se termină și care le atrăgeauatenţia asupra semnelor care prevesteau că venirea lui Isus este aproape,chiar la uși. Mulţi păstori de turmă care mărturiseau că iubesc pe Isusziceau că ei n-ar avea nimic contra vestirii soliei despre venirea lui Hristos;dar ei se ridicau contra fixării timpului. Dar ochiul atotvăzător al lui

Prima solie îngerească

(- 232 - 233 -)

Page 148: Experiente Si Viziuni

148 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Dumnezeu le citea inimile. Ei nu doreau venirea în curând a lui Isus. Eiștiau că viaţa lor necreștinească nu va rezista cercării, căci ei nu umblau pecărarea umilinţei prescrisă de El. Acești păstori mincinoși stăteau în calealucrării lui Dumnezeu. Adevărul rostit cu putere convingătoare a trezitpoporul și oamenii au început să întrebe ca și temnicerul: “Ce trebuie săfac ca să fiu mântuit?” Dar acești păstori treceau între adevăr și popor și lepredicau lucruri plăcute spre a-i abate de la adevăr. Ei s-au unit cu Satanași îngerii săi strigând: “Pace, pace!” când nu era nici o pace. Acei careiubeau viaţa lor comodă și erau mulţumiţi cu poziţia lor depărtată deDumnezeu nu voiau să fie treziţi din siguranţa lor trupească. Am văzut căîngerii lui Dumnezeu luau notă de toate acestea; veșmintele acestor păstorinesfinţiţi erau mânjite cu sângele sufletelor.

Predicatorii care nu voiau să primească această solie salvatoareîmpiedicau și pe alţii de a o primi. Sângele sufletelor se află asupra lor.Predicatorii și poporul s-au unit spre a se împotrivi acestei solii din cer și aprigoni pe William Miller și pe acei care se uniseră cu el în această lucrare.Au fost răspândite tot felul de minciuni pentru a distruge influenţa sa. Demulte ori, după ce el expunea în mod lămurit sfatul lui Dumnezeu și aduceala inima ascultătorilor săi adevăruri pătrunzătoare se ridica o mare mâniecontra lui și când el părăsea locul de adunare unii îl pândeau pe ascuns sprea-i lua viaţa. Dar Dumnezeu a trimis pe îngerii Săi ca să-l ocrotească și ei îlconduceau sigur prin mulţimea furioasă. Lucrarea lui nu era încă terminată.

Cei cu totul consacraţi au primit cu bucurie solia. Ei știau că ea a venitde la Dumnezeu și la timp potrivit. Îngerii supravegheau cu cel mai adâncinteres rezultatele soliei cerești și când bisericile i-au întors spatele și aulepădat-o, ei s-au consfătuit în tristeţe cu Isus. El Și-a întors faţa de labiserici și a poruncit îngerilor Săi să vegheze cu credincioșie asuprasufletelor preţioase care nu lepădaseră mărturia căci o altă lumină urma săstrălucească asupra lor.

Am văzut că dacă pretinșii creștini ar fi iubit apariţia Mântuitorului lor, șidacă și-ar fi îndreptat afecţiunile către El și ar fi simţit că nu există nimic pepământ care să fie comparat cu El, atunci ei ar fi salutat cu bucurie primelesemne ale venireii Sale. Dar neplăcerea pe care au manifestat-o când auauzit despre venirea Domnului lor era o dovadă hotărâtă că ei nu-L iubeau.Satana și îngerii lui triumfau și reproșau în faţa lui Isus și a sfinţilor Săi îngerică pretinsul Său popor are atât de puţină iubire de Isus, că el nu dorește adoua Sa venire. Am văzut poporul lui Dumnezeu în așteptare voioasă, dorinddupă Domnul lor. Dar Dumnezeu a hotărât să-i încerce. Mâna Sa a acoperito greșeală în socotirea perioadelor profetice. Acei care așteptau pe Domnullor nu au descoperit greșeala și nici bărbaţii cei mai învăţaţi care se

(- 234 - 235 -)

Page 149: Experiente Si Viziuni

149

împotriveau timpului fixat nu au putut-o observa. Dumnezeu a vrut ca poporulSău să treacă printr-o decepţie. Timpul a trecut și acei care în așteptare voioasăpriveau spre întâmpinarea Mântuitorului lor au fost întristaţi și descurajaţi întimp ce acei care n-au iubit arătarea lui Isus, dar care primiseră solia numaide frică se bucurau că El nu venise la timpul așteptat. Mărturisirea lor numișcase inimile lor și nu le curăţise viaţa. Trecerea timpului a fost o bunăocazie pentru descoperirea unor astfel de inimi. Ei au fost cei dintâi care s-auîntors și care râdeau de cei întristaţi și înșelaţi care iubeau într-adevăr apariţiaMântuitorului. Am văzut înţelepciunea lui Dumnezeu în încercarea poporuluiSău dându-le o piatră de încercare sigură de a descoperi pe acei care aveausă dea înapoi în ceasul strâmtorării.

Isus și cetele cerești priveau cu compătimire și iubire la cei care erauîntr-o dulce așteptare dorind să vadă pe Acela pe care sufletele lor Îl iubeau.Îngerii îi umbreau pentru a-i sprijini în ceasul cercării. Acei care au dispreţuitsolia din cer și n-au primit-o au fost lăsaţi în întuneric și mânia lui Dumnezeua fost aprinsă împotriva lor pentru că nu voiau să primescă solia trimisădin cer. Sufletele credincioase care se înșelaseră și nu știau de ce Domnullor n-a venit, nu au fost lăsate în întuneric. Ei au fost conduși iarăși laBibliile lor pentru a cerceta perioadele profetice. Acum mâna Domnului afost dată la o parte de pe cifre și greșeala a fost descoperită. Ei au văzut căperioadele profetice se întindeau până la 1844 și că aceeași dovadă pe careei o susţinuseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în anul1843, dovedea că ele se sfârșesc în 1844. Lumina din cuvântul luiDumnezeu strălucea asupra poziţiei lor și ei au descoperit un timp deîntârziere - “și chiar dacă (viziunea) ar întârzia, așteapt-o.” În iubirea lorpentru venirea neîntârziată a lui Hristos ei au trecut cu vederea un timp deîntârziere al profeţiei care era bine potrivit pentru a descoperi pe așteptătoriisinceri. Din nou ei au avut o fixare a timpului. Am văzut însă că mulţi carenu se puteau ridica peste decepţia lor dureroasă nu mai posedau gradul dezel și curaj care caracterizase credinţa lor la 1843.

Satana și îngerii săi au triumfat asupra lor și acei care nu voiau săprimească solia se felicitau pe ei înșiși pentru judecata lor prevăzătoare șipentru înţelepciunea lor că n-au primit amăgirea - după cum ziceau ei. Einu-și dădeau seama că lepădaseră sfatul lui Dumnezeu faţă de ei înșiși și călucrau în unire cu Satana și cu îngerii săi pentru a duce în încurcătură pepoporul lui Dumnezeu care trăia potrivit soliei trimisă din cer.

Cei credincioși acestei solii erau persecutaţi în biserici. Pentru un timpacei care nu voiau să primească solia au fost reţinuţi de frică ca să acţionezeconform sentimentelor inimilor lor; dar trecerea timpului a descoperitadevăratele lor simţăminte. Ei doreau să aducă la tăcere mărturia pe care

Prima solie îngerească

(- 236 - 237 -)

Page 150: Experiente Si Viziuni

150 Experienţe şi viziuni - E.G. White

sufletele care așteptau se simţeau obligate a o vesti și anume că perioadeleprofetice se întind până la 1844. Credincioșii lămureau greșeala lor în totulși arătau motivul pentru care ei așteptau pe Domnul lor la 1844.Împotrivitorii lor nu puteau aduce nici o dovadă contra argumentelor lorputernice. Totuși ura bisericilor a fost aţâţată; ele s-au hotărât să nu ascultedovada și să înlăture mărturia din biserici spre a nu putea fi auzită și dealţii. Acei care nu cutezaseră să oprească pe alţii de la această lumină pecare Dumnezeu le-o dăduse au fost excluși din biserici; dar Isus era cu ei șiei se bucurau în lumina feţei Sale. Ei erau pregătiţi a primi solia îngeruluial doilea.

SOLIA ÎNGERULUI AL DOILEA

Când bisericile au refuzat să primească solia primului înger au lepădatprin aceasta lumina din cer și au pierdut favoarea lui Dumnezeu. Ei seîncredeau în propria lor putere și împotrivindu-se primei solii, au ajuns casă nu poată vedea lumina îngerului al doilea. Dar iubiţii lui Dumnezeu careerau persecutaţi au primit solia: “A căzut Babilonul” și au părăsit bisericile.

Aproape de încheierea soliei îngerului al doilea am văzut o lumină maredin cer lucind asupra poporului lui Dumnezeu. Razele acestei luministrăluceau ca soarele; eu am auzit glasurile îngerilor strigând: “Iată Mirelevine; ieșiţi-I în întâmpinare.”

Aceasta era strigarea de la miezul nopţii, care a dat putere soliei îngeruluial doilea. Îngerii din cer au fost trimiși spre a trezi pe sfinţii descurajaţi șia-i pregăti pentru marea lucrare ce le stătea în faţă. Bărbaţii cei mai cutalent nu erau cei dintâi care au primit această solie. Îngerii erau trimiși lasufletele umilite și devotate pe care să le îndemne să dea strigarea: “IatăMirele vine; ieșiţi-I în întâmpinare!” Ei au fost însărcinaţi să ducă cu grăbirestrigătul și să vestească solia și puterea Spiritului Sfânt a îmbărbătat pefraţii lor descurajaţi. Această lucrare nu consta în înţelepciune și filosofieomenească, ci în puterea lui Dumnezeu și sfinţii care au auzit strigarea nuputeau să i se împotrivească. Cei mai spirituali au primit această solie, daracei care erau mai înainte în lucrare au fost ultimii care au primit-o și auajutat la întărirea strigătului: “Iată Mirele vine; ieșiţi-i în întâmpinare!”

În toate părţile ţării a fost dată lumina cu privire la solia îngerului aldoilea și strigătul a mișcat inimile a mii de suflete. Ea a mers din oraș înoraș și din sat în sat până când poporul care aștepta a fost în totul trezit. Înmulte biserici vestirea soliei nu era permisă și o ceată mare care aveamărturia cea vie a părăsit aceste biserici decăzute. Prin strigătul de la miezulnopţii a fost săvârșită o mare lucrare. Solia a examinat inimile și a făcut pe

(- 237 - 238 -)

Page 151: Experiente Si Viziuni

151

cei credincioși să caute pentru ei înșiși o experienţă vie. Ei știau că nu sepot sprijini unul pe altul.

Sfinţii așteptau în mod serios pe Domnul lor cu post și veghere șirugăciuni stăruitoare. Chiar și unii dintre păcătoși priveau cu groază înviitor; dar majoritatea mulţimii a dat pe faţă spiritul lui Satana în împotrivirealor contra soliei. Ei batjocoreau și huleau repetând pretutindeni: Nimeni nuștie ziua și ceasul. Îngerii cei răi i-au făcut să-și împietrească inimile și sălepede orice rază de lumină din cer pentru a fi prinși în lanţurile lui Satana.Mulţi dintre cei care pretindeau a aștepta pe Hristos nu luau nici o parte lalucrarea soliei. Mărirea lui Dumnezeu despre care ei mărturisiseră, umilinţași predarea adâncă a sufletelor care așteptau, puterea dovezilor covârșitoarei-a condus la mărturisirea de a primi adevărul; dar ei nu erau pocăiţi; ei nuerau pregătiţi pentru venirea Domnului lor.

Un spirit de rugăciuni serioase și solemne a fost simţit la sfinţii depretutindeni. O solemnitate sfântă plana asupra lor. Îngerii supravegheau cuadânc interes succesul soliei și înălţau pe cei care o primeau atrăgându-i dela lucrurile pământești, pentru a fi adăpaţi cu bogăţie de la izvorul mântuirii.Atunci poporul lui Dumnezeu a fost primit de El. Isus privea cu bunăvoinţăasupra lor, căci chipul Său era reflectat de ei. Ei aduseseră o jertfă deplinăși o consacrare totală și așteptau să fie preschimbaţi în nemurire. Dar eitrebuiau să treacă încă odată printr-o decepţie amară. Timpul spre care eipriveau așteptând eliberarea a trecuse; ei erau încă pe pământ și urmărilepăcatului nu păruseră niciodată atât de vizibile ca acum. Sentimentele lorerau îndreptate către cer și ei gustaseră salvarea nemuritoare în dulcepregustare; dar speranţele lor nu au fost împlinite.

Temerea care planase asupra multora din popor nu a dispărut imediat;ei nu au triumfat numaidecât asupra sufletelor decepţionate. Dar când niciun semn vizibil nu s-a arătat despre mânia lui Dumnezeu atunci ei și-aurevenit din teama pe care o simţiseră și au început să râdă și să batjocorească.Poporul lui Dumnezeu a fost din nou examinat și cercat. Lumea râdea șibatjocorea; acei care au crezut fără nici o îndoială că Isus va veni acum casă învieze pe morţi, să schimbe în nemurire pe cei vii și să ia împărăţia sprea o moșteni pe veci, simţeau ca și ucenicii la mormântul lui Hristos: “Auluat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.”

O DESCRIERE A MIŞCĂRII ADVENTE

Am văzut un număr mare de grupe care păreau legate prin funii unelede altele. Mulţi care se găseau în aceste grupe erau cu totul în întuneric;ochii lor erau plecaţi la pământ și părea că nici o legătură nu există între ei

Solia îngerului al doilea / O descriere a mişcării advente

(- 239 - 240 -)

Page 152: Experiente Si Viziuni

152 Experienţe şi viziuni - E.G. White

și Hristos. Dar printre aceste grupări diferite erau răspândite persoane alecăror feţe străluceau și ale căror ochi erau îndreptaţi către cer. Raze delumină de la Isus asemenea razelor soarelui veneau asupra lor. Un îngermi-a poruncit să privesc mai cu atenţie și am văzut că asupra fiecăruiadintre cei care aveau o rază de lumină era un înger veghetor, în timp ce aceicare erau în întuneric erau înconjuraţi de îngeri răi. Eu am auzit glasul unuiînger strigând: “Temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă pentru că a venitceasul judecăţii Lui!”

Atunci o lumină măreaţă a strălucit asupra acestor grupe spre a luminape toţi care voiau să o primească. Unii dintre cei din întuneric au primitlumina și s-au bucurat de ea. Alţii se împotriveau luminii din cer și ziceaucă ea n-a venit decât pentru a-i duce în rătăcire. Lumina a dispărut de la ei,și ei au fost lăsaţi în întuneric. Acei care primiseră lumina de la Isus s-aubucurat de lumina preţioasă crescândă care a fost revărsată asupra lor. Feţelelor străluceau de sfântă bucurie în timp ce privirile lor erau îndreptate cumare interes către Isus spre cer; glasurile lor au fost auzite în armonie cucele ale îngerului: “Temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă căci a venitceasul judecăţii Lui!” La ridicarea acestui strigăt am văzut că acei careerau în întuneric îi îmbrânceau. Atunci mulţi dintre cei ce iubeau luminacea sfântă, au rupt funiile cu care erau legaţi și s-au despărţit de acestecete. Când ei au făcut aceasta unii dintre bărbaţii ce aparţineau diferitelorgrupe și de care erau onoraţi au mers printre ei, unii cu cuvinte amabile, iaralţii cu priviri mânioase și cu gesturi ameninţătoare și au legat iarăși și maistrâns funiile care se desfăcuseră. Acești bărbaţi ziceau într-una: Dumnezeueste cu noi. Noi suntem în lumină. Noi avem adevărul. Eu am cercetat săvăd cine ar fi acești bărbaţi și mi s-a spus că sunt predicatori și bărbaţiconducători care au lepădat ei înșiși lumina și nu voiau să lase nici pe alţiis-o primească.

Am văzut că acei care iubeau lumina priveau cu dorinţă arzătoare sprecer și așteptau ca să vină Isus și să-i ia la Sine. Îndată un nor a venit asupralor și feţele lor au fost cuprinse de întristare. Am întrebat de cauza acestuinor și mi-a fost arătat că aceasta e decepţia lor. Timpul când ei așteptaserăpe Mântuitorul lor trecuse și Isus nu venise. Când cei care așteptau au fostcuprinși de descurajare, predicatorii și conducătorii amintiţi mai sus sebucurau și toţi care au respins lumina au triumfat foarte mult în timp ceSatana și îngerii săi cei răi se bucurau.

Apoi am auzit glasul unui alt înger spunând: “A căzut, a căzutBabilonul!” O lumină a strălucit asupra acestor suflete descurajate și eiși-au îndreptat iarăși ochii lor spre Isus dorind cu înfocare arătarea Sa. Amvăzut o mulţime de îngeri conversând cu cel care strigase: “A căzut

(- 240 - 241 -)

Page 153: Experiente Si Viziuni

153

Babilonul!” Ei s-au unit cu el strigând: “Iată Mirele vine, ieșiţi-I înîntâmpinare!” Glasurile frumos răsunătoare ale acestor îngeri păreau apătrunde pretutindeni. O lumină extraordinar de strălucitoare și măreaţăînconjura pe acei care iubeau lumina dată lor. Feţele lor străluceau de slavaextraordinară și ei s-au unit cu îngerii în strigătul: “Iată Mirele vine!” Cândei au înălţat în mod armonios strigătul în diferite grupe, acei care lepădaserălumina i-au alungat, dispreţuindu-i și batjocorindu-i cu priviri mânioase.Dar îngerii lui Dumnezeu întindeau aripile lor asupra celor prigoniţi întimp ce Satana și îngerii săi căutau a-i înconjura cu întuneric și a-i face sălepede lumina din cer.

După aceea am auzit un glas zicând către cei prigoniţi și batjocoriţi:“Ieșiţi din mijlocul lor și nu atingeţi nimic necurat.” În ascultare faţă deacest glas o mulţime de suflete au rupt funiile cu care erau legate și aupărăsit grupele care erau în întuneric, s-au atașat celor care își câștigaserămai înainte libertatea și și-au unit cu bucurie glasurile lor cu ei. Am auzitglasul rugăciunii serioase și stăruitoare a câtorva persoane care mairămăseseră în cetele celor din întuneric. Predicatorii și bărbaţii conducătorimergeau printre aceste grupe diferite și legau funiile și mai strâns, dar euauzeam încă glas de rugăciuni serioase. Am văzut pe acei care se rugauridicându-și mâinile după ajutor către acei care se liberaseră și se bucurauîn Domnul. Aceștia le-au răspuns privind serios către cer și atrăgându-leatenţia: “Ieșiţi din mijlocul lor și despărţiţi-vă de ei.” Am văzut pe uniiluptându-se pentru eliberarea lor și în cele din urmă legăturile care îi ţineaulegaţi au fost rupte. Ei s-au împotrivit sforţărilor de a strânge și mai tarefuniile și au refuzat a mai lua în seamă susţinerea de atâtea ori repetată:Dumnezeu este cu noi. Noi avem adevărul.

Persoane părăseau mereu cetele care se găseau în întuneric și se asociaucetei libere care părea a fi așezată pe un câmp deschis înălţat deasuprapământului. Privirile lor erau îndreptate spre cer, iar mărirea Domnuluiplana asupra lor și ei vesteau cu bucurie lauda Sa. Ei erau strâns uniţi uniicu alţii și păreau a fi înconjuraţi de o lumină cerească. În jurul acestei ceteerau unii care ajunseseră sub influenţa luminii, dar nu erau încă uniţi directcu ceata. Toţi care iubeau lumina, care se revărsase asupra lor se uitau cuun interes încordat către cer, iar Isus privea cu bună plăcere asupra lor. Eiașteptau venirea Sa și doreau după arătarea Sa. Ei nu mai aruncau nici oprivire cu regret asupra pământului. Dar iarăși a venit un nor peste cei careașteptau și eu am văzut ochii lor obosiţi căzând la pământ. Am cercetat săaflu cauza acestei schimbări. Îngerul meu conducător mi-a spus: “Ei s-auînșelat din nou în așteptarea lor. Isus nu poate veni încă pe pământ. Eitrebuie să sufere încă și mai mari cercări pentru El. Ei trebuie să renunţe la

Solia îngerului al doilea / O descriere a mişcării advente

(- 242 - 243 -)

Page 154: Experiente Si Viziuni

154 Experienţe şi viziuni - E.G. White

rătăcirile și tradiţiile pe care le-au primit de la oameni și să se întoarcă întotul la Dumnezeu și la cuvântul Său. Ei trebuie să fie curăţiţi, lămuriţi șicercaţi. Acei care suferă această încercare amară vor câștiga o biruinţă eternă.

Isus nu a venit pe pământ după cum aștepta ceata veselă și doritoarepentru a curăţi Sanctuarul, prin curăţirea pământului prin foc. Am văzut căsocotirea perioadelor profetice era exactă; timpul profetic s-a terminat înanul 1844 și Isus a intrat în Sfânta Sfintelor pentru a săvârși curăţireaSanctuarului la timpul sfârșitului. Greșeala lor consta în aceea că nu înţelegeauce însemna Sanctuarul și curăţirea sa. Când mi-am aruncat din nou privireaasupra cetei așteptătoare și dezamăgite ei păreau a fi triști. Ei au examinat cuîngrijire dovezile credinţei lor și au revizuit din nou calculul perioadelorprofetice, dar nu au putut descoperi nici o greșeală. Timpul s-a împlinit, darunde era Mântuitorul lor? Ei Îl pierduseră.

Mi s-a arătat decepţia ucenicilor când ei au venit la mormântul lui Isus șin-au găsit corpul Lui. Maria a spus: “L-au luat pe Domnmul meu și nu știuunde L-au pus.” Îngerii au spus ucenicilor întristaţi că Domnul lor a înviat șică merge înaintea lor în Galileea.

În același mod am văzut că Isus privea cu adâncă compasiune asupracelor dezamăgiţi care Îi așteptau venirea și El a trimis pe îngerii Săi pentrua conduce cugetele lor spre a-L urma acolo unde era El. El le-a arătat căacest pământ nu era Sanctuarul, ci că El trebuia să intre în Sfânta Sfintelordin Sanctuarul ceresc pentru a face ispășire pentru poporul Său și pentru aprimi de la Tatăl Său împărăţia. Și atunci El va veni pe pămnât pentru a-i luasă locuiască cu El în veșnicie. Decepţia primilor ucenici reprezintă foartebine decepţia acelora care au așteptat pe Domnul la 1844.

Mi s-a atras atenţia la timpul când Isus a intrat în mod triumfal în Ierusalim.Ucenicii plini de bucurie credeau că El Își va lua acum împărăţia și va domnica un domnitor pământesc. Ei urmau Regelui lor cu mari speranţe. Ei rupeauramuri împodobite de palmieri, dezbrăcau veșmintele lor și le așterneau pecale cu un entuziasm de nedescris; unii mergeau înaintea Lui, iar alţii înurma Lui și strigau: “Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine înnumele Domnului!” Această mare mișcare tulbura pe farisei și ei doreau caIsus să certe pe ucenicii Săi. Dar El le-a spus: “Vă spun că dacă vor tăcea ei,pietrele vor striga.” Profeţia din Zaharia 9,9 trebuia să se împlinească, totușiucenicii trebuiau să întâmpine o amară decepţie. După câteva zile ei au urmatlui Isus la Golgota și L-au văzut sângerând și desfigurat atârnând pe cruce. Eiau fost martori ai morţii Sale plină de chinuri și L-au pus în mormânt. Inimilelor erau zdrobite de durere; așteptările lor nu au fost împlinite în nici opărticică, iar speranţele lor au fost îngropate împreună cu Isus. Dar când ElS-a sculat din mormânt și S-a arătat ucenicilor Săi întristaţi, speranţa lor a

(- 243 - 244 -)

Page 155: Experiente Si Viziuni

155

reînviat. Ei pierduseră pe Domnul lor, dar acum L-au regăsit.Am văzut că decepţia acelora care credeau în venirea Domnul în 1844 nu

era atât de mare cât a fost decepţia primilor ucenici. În prima și a doua solie,profeţia a fost împlinită. Ele au fost date la timpul potrivit și au împlinitlucrarea pe care Dumnezeu hotărâse s-o realizeze prin ei.

O ALTĂ DESCRIERE

Mi-a fost arătat interesul pe care întreg cerul l-a avut în lucrarea care sedesfășoară acum pe pământ. Isus a însărcinat pe un înger puternic să coboareși să avertizeze pe locuitorii pământului pentru a se pregăti pentru a douaSa venire. Când îngerul a părăsit prezenţa lui Isus în cer o luminăextraordinar de strălucitoare mergea înaintea lui. Mi s-a spus că lucrarealui constă în aceea de a lumina pământul cu strălucirea lui și de a avertizape oameni faţă de mânia viitoare a lui Dumnezeu. Mulţi au primit lumina.Unii dintre aceștia păreau a fi foarte serioși în timp ce alţii erau veseli șiplini de admiraţie. Toţi cei ce primeau lumina și-au îndreptat feţele lorcătre cer și preamăreau pe Dumnezeu. Deși această lumină a fost revărsatăpeste toţi, totuși unii nu au venit decât sub influenţa ei, dar nu au primit-odin inimă. Mulţi au fost umpluţi de mare mânie. Predicatorii și poporuls-au unit cu cei de rând și s-au împotrivit cu îndărătnicie luminii pe careacest înger puternic a revărsat-o. Dar toţi acei care au primit-o, se retrăgeaudin lume și se uneau strâns unii cu alţii.

Satana și îngerii săi erau foarte ocupaţi ca să abată minţile a cât demulţi posibil de la lumină. Ceata care a lepădat-o a fost lăsată în întuneric.Am văzut pe îngerul lui Dumnezeu veghind cu cel mai adânc interes asuprapretinsului Său popor, pentru a lua notă de caracterul pe care acesta l-a datpe faţă când a fost prezentată această solie de origine divină. Și când foartemulţi dintre cei care mărturiseau a iubi pe Isus se întorceau plini de mânie,dispreţ și ură de la solia cerească, îngerul care ţinea un pergament în mânăa închis acel rușinos raport. Întreg cerul a fost plin de indignare că Isus eraatât de puţin preţuit de pretinșii urmași ai Săi.

Am văzut decepţia sufletelor credincioase când nu văzuseră pe Domnullor sosind la timpul așteptat. Dar era în intenţia lui Dumnezeu de a ascundeviitorul și de a duce pe poporul său la un punct hotărâtor. Fără vestirea unuitimp precis pentru venirea lui Hristos lucrarea hotărâtă de Dumnezeu nus-ar fi săvârșit. Satana a amăgit pe mulţi ca să caute la viitorul îndepărtatevenimentele care erau în legătură cu judecata și cu sfârșitul timpului decercare. Era necesar ca poporul să fie adus în stare să se pregătească înmod serios pentru timpul de faţă.

O altă descriere

(- 245 - 246 -)

Page 156: Experiente Si Viziuni

156 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Când timpul a trecut acei care nu primiseră în totul lumina îngeruluis-au unit cu acei care dispreţuiseră solia și s-au întors cu batjocură contracelor decepţionaţi. Îngerii au luat notă de starea pretinșilor urmași ai luiHristos. Trecerea timpului fixat i-a examinat și foarte mulţi au fost cântăriţiîn cumpănă și găsiţi prea ușori. Ei susţineau tare că sunt creștini, dar ei nuurmau lui Hristos aproape în nici un punct. Satana s-a bucurat de stareapretinșilor urmași ai lui Isus. El i-a prins în laţul său. El a făcut majoritateasă părăsească calea cea dreaptă i-a făcut să încerce să intre pe alte căi încer. Îngerii vedeau în Sion pe cei curaţi și sfinţi amestecaţi cu păcătoșii șicu făţarnicii care iubeau lumea. El vegheaseră asupra ucenicilor sinceri ailui Isus; dar păcătoșii influenţau pe sfinţi. Acelora în a căror inimă creșteadorinţa fierbinte de a vedea pe Isus le era interzis din partea pretinșilor lorfraţi de a vorbi despre venirea Sa. Îngerii priveau la scenele de pe pământși simpatizau cu cei rămași care iubeau apariţia Domnului lor.

Un alt înger puternic a fost însărcinat să se coboare pe pământ. Isus i-adat o scrisoare în mână și când el s-a coborât pe pământ a strigat: “A căzut,a căzut Babilonul!” Apoi am văzut pe cei decepţionaţi ridicându-și iarășiochii către cer și privind în credinţă și plini de speranţă în așteptareaDomnului lor. Dar mulţi păreau a rămâne într-o stare de amorţeală ca șicând ar fi dormit; totuși eu am văzut expresia unei dureri adânci pe feţelelor. Cei decepţionaţi au văzut din Scripturi că ei erau în timpul întârzierii șică trebuiau să aștepte cu răbdare împlinirea profeţiei. Aceeași dovadă carei-a făcut să aștepte pe Domnul lor în 1843, i-a determinat să-L aștepte și în1844. Dar am văzut că majoritatea nu mai poseda puterea care caracterizasecredinţa lor în 1843. Decepţia înăbușise credinţa lor.

Când poporul lui Dumnezeu s-a unit cu strigătul îngerului al doileacetele cerești au luat notă cu cel mai adânc interes despre efectul soliei. Eiau văzut pe mulţi dintre cei ce purtau numele lui Hristos întorcându-se cumânie și dispreţ contra acelora care suferiseră decepţia. Când cuvintele auieșit de pe buzele batjocoritoare: “Nu v-aţi urcat încă la cer?”, un înger aluat notă de ele. Îngerul a spus: Ei batjocoresc pe Dumnezeu. Mi s-a atrasatenţia asupra unui păcat asemănător din timpurile vechi. Ilie a fost luat lacer, iar mantaua sa a căzut asupra lui Elisei. Atunci au venit niște tinerinelegiuiţi care învăţaseră de la părinţii lor să dispreţuiască pe omul luiDumnezeu; ei mergeau în urma lui Elisei și strigau batjocorind: “Suie-tepleșuvule! Suie-te pleșuvule!” Insultând pe servul Său, ei au insultat prinaceasta pe Dumnezeu, și pedeapsa a venit imediat spre ei. Tot astfel și aceicare au râs și batjocorit ideea despre ridicarea sfinţilor la cer vor fi loviţi demânia lui Dumnezeu și atunci vor trebui să simtă că nu e puţin lucru a vorbiușuratic contra Creatorului lor.

(- 246 - 247 -)

Page 157: Experiente Si Viziuni

157

Isus a însărcinat pe alţii îngeri să zboare repede spre a reînsufleţi și aîntări credinţa poporului Său și să-i pregătească pentru a înţelege soliaîngerului al doilea și mișcarea importantă care trebuia să aibă loc în cer.Am văzut că acești îngeri au primit mare putere și multă lumină de la Isusși au zburat repede către pământ spre a-și aduce la îndeplinire însărcinarealor de a da ajutor îngerului al doilea în solia sa. O mare lumină a strălucitasupra poporului lui Dumnezeu atunci când îngerii au strigat: “Iată mirelevine, ieșiţi-i în întâmpinare!” Atunci am văzut pe cei dezamăgiţiridicându-se și proclamând în armonie cu îngerul al doilea: “Iată mirelevine, ieșiţi-i în întâmpinare!” Lumina de la îngeri a pătruns întunericulpretutindeni. Satana și îngerii săi căutau să împiedice răspândirea luminiiși obţinerea efectului intenţionat. Ei se combăteau cu îngerii cerului șiziceau că Dumnezeu a înșelat oamenii și că toată lumina și puterea lor nuva putea face lumea să creadă că Hristos vine. Dar cu toate că Satana aîncercat să închidă calea și să abată cugetele poporului de la lumină, îngeriilui Dumnezeu au continuat totuși lucrarea lor.

Acei care primeau lumina păreau a fi foarte fericiţi. Ei priveau neîncetatcătre cer și doreau după apariţia lui Isus. Unii plângeau și se rugau în dureremare. Ochii lor păreau a fi îndreptaţi asupra lor înșiși și nu cutezau săprivească spre cer. O lumină din cer a împrăștiat întunericul din faţa lor,iar ochii lor care mai înainte erau îndreptaţi în descurajare asupra lor înșișis-au ridicat spre cer în timp ce pe feţele lor se observa expresia mulţumiriiși a bucuriei sfinte. Isus și toate cetele îngerești priveau cu bună plăcereasupra credincioșilor așteptători.

Acei care au respins lumina primei solii îngerești și i s-au împotrivitau pierdut și lumina celui de al doilea înger și nu au putut avea nici un folosde la puterea și strălucirea care însoţea solia “Iată Mirele vine!” Isus s-aîntors de la ei cu mânie, căci ei Îl dispreţuiseră și Îl lepădaseră. Acei careprimiseră solia erau învăluiţi într-un nor de strălucire. Ei se temeau foartemult de a nu supăra pe Dumnezeu și așteptau, vegheau și se rugau pentrua-I cunoște voia. Am văzut că Satan și îngerii săi au căutat să îndepărtezeaceastă lumină dumnezeiască de la poporul lui Dumnezeu; dar atâta timpcât sufletele așteptătoare iubeau lumina și păstrau privirile îndreptate spreIsus, Satana nu avea nici o putere pentru a le răpi razele preţioase. Soliavenită din cer a făcut pe Satana și pe îngerii săi să se înfurie și a amăgit peacei care pretindeau că iubesc pe Isus, dar care dispreţuiau venirea Sa săurască și să batjocorească sufletele sincere și credincioase. Dar un îngernota orice insultă, orice neglijenţă și orice nedreptate pe care copiii luiDumnezeu le-au avut de suferit din partea pretinșilor lor fraţi.

Mulţi au ridicat glasurile lor la strigătul: “Iată Mirele vine!” Ei au părăsit

O altă descriere

(- 248 - 249 -)

Page 158: Experiente Si Viziuni

158 Experienţe şi viziuni - E.G. White

pe fraţii lor, care nu iubeau apariţia lui Isus și nu voiau să sufere ca să li sepredice despre a doua venire. Am văzut că Isus Și-a întors faţa de la aceicare au lepădat și dispreţuit venirea Sa și apoi a poruncit îngerilor să scoatăpe poporul Său dintre cei necuraţi pentru ca să nu se mânjească și ei. Aceicare au dat ascultare soliei s-au ridicat de la sine și s-au unit între ei și olumină strălucitoare s-a arătat asupra lor. Ei au renunţat la lume, au sfinţitinteresele lor pământești renunţând la comorile lor lumești și au îndreptatprivirile lor pline de dor spre cer, de unde așteptau să vadă pe Salvatorullor iubit. O lumină sfântă strălucea de pe feţele lor, care da mărturie desprebucuria și pacea care locuia în ei. Isus a poruncit îngerilor Săi să meargă șisă-i întărească pentru că ceasul cercării lor s-a apropiat. Am văzut că acestesuflete așteptătoare nu au fost încă încercate așa cum ar fi trebuit să fie. Elenu erau libere de rătăciri. Am văzut harul și bunătatea lui Dumnezeu printrimiterea unui avertisment poporului Său de pe pământ prin solii repetatespre a-i conduce la o examinare scrupuloasă a inimilor și la studiul SfinteiScripturi pentru ca să se cureţe pe ei înșiși de rătăcirile care erau introdusede păgâni și de papistași. Prin aceste solii Dumnezeu a scos pe copiii Săiacolo unde El putea lucra pentru ei cu o mai mare putere și unde ei săpoată păstra toate poruncile Sale.

SANCTUARUL

Mi-a fost arătată decepţia dureroasă a poporului lui Dumnezeu când nua văzut pe Isus venind la timpul așteptat. Ei nu știau de ce Mântuitoruln-a venit, căci ei nu puteau găsi nici o dovadă că timpul profetic nu s-ar fiterminat încă. Îngerul a spus: “A dat cuvântul lui Dumnezeu greș? A neglijatDumnezeu să-și îndeplinească făgăduinţele Sale? Nu! El a împlinit tot ceeace a făgăduit. Isus S-a ridicat, a închis ușa Locului Sfânt în Sanctuarulceresc, a deschis ușa Locului Prea Sfânt și a intrat spre a curăţi Sanctuarul.Toţi cei ce așteaptă cu răbdare vor înţelege taina. Omul a greșit; dar dinpartea lui Dumnezeu nu era nici o greșeală. Totul s-a împlinit din cele ce afăgăduit Dumnezeu; dar oamenii credeau în mod greșit că pământul ar fiSanctuarul care va trebui să fie curăţit la sfârșitul perioadelor profetice.Așteptările oamenilor sunt cele care au dat greș, și nu făgăduinţele luiDumnezeu.

Isus a trimis pe îngerii Săi să îndrepte cugetele sufletelor decepţionatecătre Sfânta Sfintelor, unde intrase El pentru a curăţi Sanctuarul, și spre asăvârși o deosebită ispășire pentru Israel. Isus a spus îngerilor că toţi ceicare Îl vor găsi vor înţelege lucrarea pe care El o face. Am văzut că în timpce Isus se afla în Sfânta Sfintelor avea să fie căsătorit cu noul Ierusalim și

(- 249 - 250 -)

Page 159: Experiente Si Viziuni

159

după ce lucrarea Sa în Sfânta Sfintelor va fi terminată, atunci El Se vacoborî în putere regească pe pământ spre a lua la Sine sufletele preţioasecare au așteptat cu răbdare înapoierea Sa.

Mi-a fost arătat ceea ce a avut loc în cer la încheierea perioadelorprofetice în 1844. Când Isus a terminat lucrarea Sa de mijlocire în Sfânta șiușa a fost închisă la această despărţitură un întuneric mare s-a îngrămăditpeste acei care auziseră solia despre venirea Sa și o lepădaseră și ei aupierdut din vedere pe Isus. Apoi Isus S-a îmbrăcat cu veșminte preţioase.Pe marginea de jos a veșmintelor Sale erau clopoţei și rodii de diferiteculori. Un pieptar lucrat în modul cel mai iscusit atârna de pe umerii Săi înjos. Când El Se mișca, acesta strălucea asemenea pietrelor scumpe,oglindind literele care păreau scrise sau brodate pe pieptar. Pe capul Luiera ceva care semăna cu o coroană. Când a fost complet îmbrăcat, El a fostînconjurat de îngeri și mergând într-un car de foc a intrat în a douadespărţitură.

Mi s-a poruncit apoi să privesc cele două despărţituri în sanctuarulceresc. Catapeteasma sau ușa era deschisă și mi s-a îngăduit să intru. Înprima despărţitură am văzut policandrul cu cele șapte braţe, masa cu pâinilepunerii înainte, altarul tămâierii și vasul cu tămâie. Toate obiectele acesteidespărţituri păreau a fi de aurul cel mai curat și reflectau chipul aceluiacare pășea în acest loc. Perdeaua care despărţea aceste două încăperi erade diferite culori și de material diferit, cu o margine pe care erau brodatediferite imagini ce reprezentau pe îngeri. Perdeaua a fost ridicată și eum-am uitat în a doua despărţitură. Am văzut acolo un chivot care la vedereera asemenea aurului. O lucrătură plină de splendoare în chip de coroaneînconjura marginile chivotului ca o ferecare. În chivot se aflau table depiatră care conţineau cele zece porunci.

Doi heruvimi frumoși care umbreau cu aripile lor chivotul stau unul laun capăt, iar celălalt la altul. Ei se atingeau unul de altul deasupra capuluilui Isus, când El stătea în faţa tronului de har. Feţele lor erau îndreptate unaspre alta și ei priveau în jos asupra chivotului. Ei reprezentau întreaga ceatăîngerească care privește cu interes spre legea lui Dumnezeu. Între heruvimiera un tămâietor de aur și când rugăciunile sfinţilor aduse în credinţă seridicau spre Isus și El le prezenta Tatălui Său, un nor de miros bineplăcutse ridica de la altarul tămâierii care era la vedere asemenea fumului înculorile cele mai strălucite. Peste locul din faţa chivotului unde stătea Isus,era o strălucire extraordinară încât eu nu puteam privi spre ea. Era asemeneatronului lui Dumnezeu. Când fumul de tămâie se ridica la Tatăl, strălucireacea mare de pe tron trecea asupra lui Isus și de la El se revărsa asupraacelora ale căror rugăciuni se ridicau asemenea unui miros bineplăcut. O

Sanctuarul

(- 251 - 252 -)

Page 160: Experiente Si Viziuni

160 Experienţe şi viziuni - E.G. White

lumină abundentă a fost revărsată asupra lui Isus și reflecta asupra tronuluide har; mărirea lui Dumnezeu a umplut templul. Eu n-am putut privi multtimp splendoarea extraordinară. Nici o limbă nu o poate descrie. Am fostcovârșită și m-am întors de la măreţia și strălucirea scenei.

Mi-a fost arătat de asemenea și pe pământ un Sanctuar care avea douădespărţituri. El semăna cu cel ceresc și mi s-a spus că acesta e o asemănarea celui ceresc. Mobilierul primei despărţituri a Sanctuarului pământesc eraasemănător celui din prima despărţitură a Sanctuarului ceresc. Perdeaua afost ridicată și eu m-am uitat în Sfânta Sfintelor și am văzut că vasele șimobilierul erau aceleași ca și în Sfânta Sfintelor din Sacntuarul ceresc.Preotul slujea în amândouă despărţiturile Sanctuarului pământesc. El intrazilnic în prima despărţitură, dar în Sfânta Sfintelor numai o dată pe anpentru a curăţi Sanctuarul de păcatele transmise asupra lui. Eu am văzut căIsus slujea în amândouă despărţiturile Sanctuarului ceresc. Preoţii intrauîn sanctuarul pământesc cu sânge de animale ca jertfă pentru păcat.

Hristos a intrat în Sanctuarul ceresc cu jertfa propriului său sânge. Preoţiipământești își încheiau serviciul prin moarte; de aceea ei nu puteau con-tinua mult timp; dar Isus era un preot veșnic. Prin darurile și jertfele careerau aduse în Sanctuarul pământesc, fiii lui Israel erau instruiţi ca săînţeleagă meritele unui Mântuitor viitor. În înţelepciunea lui Dumnezeu nis-au dat amănuntele acestei lucrări pentru ca privind la aceasta să înţelegemlucrarea lui Isus în Sanctuarul ceresc.

Când Isus a murit pe Golgota a strigat: “S-a sfârșit!” și “catapeteasmatemplului s-a rupt in două de sus până jos.” Aceasta arăta că serviciulSanctuarului pământesc s-a terminat pentru totdeauna și că Dumnezeu nuvrea să mai fie cu preoţii în Sanctuarul pământesc pentru a primi jertfelelor. Sângele lui Isus a fost vărsat atunci și avea să fie adus de El Însuși înSanctuarul ceresc. După cum preotul nu intra decât o dată pe an în SfântaSfintelor pentru a curăţi Sanctuarul pământesc, tot astfel și Isus a intrat înSfânta Sfintelor din ceruri la sfârșitul celor 2300 de zile din Daniel 8 în1844, spre a face o ispășire finală pentru toţi care vor să li se ajute prinmijlocirea Sa și să curăţească astfel Sanctuarul.

SOLIA ÎNGERULUI AL TREILEA

Când serviciul lui Isus a fost terminat în Sfânta și El a intrat în SfântaSfintelor și stătea în faţă chivotului care conţinea legea lui Dumnezeu, Ela trimis un alt înger puternic cu o a treia solie către lume. Un pergament afost dat în mâna îngerului și când el s-a coborât în putere și maiestate pepământ a dat o avertizare înfricoșată cu cele mai grozave ameninţări care

(- 252 - 254 -)

Page 161: Experiente Si Viziuni

161

au fost făcute vreodată oamenilor. Această solie avea drept scop săavertizeze pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul de cercare și de groazăcare le sta în faţă. Îngerul a spus: “Ei vor fi aduși într-o luptă înverșunată cufiara și chipul ei. Singura lor speranţă în viaţă veșnică consta în “răbdareastăruitoare.” Deși viaţa lor e pusă în joc ei trebuie totuși să ţină cu tărie laadevăr.” Îngerul al treilea a încheiat solia sa cu cuvintele: “Aici este răbdareasfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus!” Cândel a repetat aceste cuvinte a indicat către Sanctuarul ceresc. Cugetele tuturoracelora care primesc această solie sunt îndreptate către Sfânta Sfintelorunde Isus stă în faţa chivotului și face ultima Sa mijlocire pentru toţi aceicare au călcat legea lui Dumnezeu din neștiinţă. Ispășirea se face atât pentrudrepţii morţi, cât și pentru cei vii. Ea cuprinde în sine pe toţi cei care aumurit cu încredere în Hristos, dar care au păcătuit din neștiinţă călcândprescripţiile Sale pentru că n-au avut lumină asupra poruncilor luiDumnezeu.

După ce Isus a deschis ușa în Sfânta Sfintelor, lumina despre Sabat afost văzută, iar poporul lui Dumnezeu a fost cercat ca și Israel pe vremuri,spre a vedea dacă ei păzesc legea lui Dumnezeu. Am văzut pe îngerul altreilea indicând spre cer și arătând sufletelor decepţionate calea către SfântaSfintelor din Sanctuarul ceresc. Intrând prin credinţă în Sfânta Sfintelorele găsesc pe Isus, iar speranţa și bucuria lor se trezește din nou. Le-amvăzut privind înapoi revăzând trecutul de la proclamarea celei de a douaveniri a lui Isus și experienţa lor la trecerea timpului din 1844. Ele văddecepţia lor lămurită și bucuria și siguranţa le reînsufleţesc iarăși. Îngerulal treilea a luminat trecutul, prezentul și viitorul și ei știu că Dumnezeu i-acondus într-adevăr prin minunata Sa providenţă. Mi s-a arătat că “ceirămași” au urmat lui Isus în Sfânta Sfintelor, au văzut chivotul și tronulharului și au fost răpiţi de strălucirea lor. Isus a ridicat apoi capacul chivotuluiși iată că acolo erau tablele de piatră care aveau scrise pe ele cele zeceporunci. Ei au privit cu de-amănuntul expresiile cele vii ale lui Dumnezeu,dar s-au dat înapoi cu groază când au văzut porunca a patra între cele zeceprecepte sfinte înconjurată de o lumină strălucitoare și cu o coroană deslavă, deosebindu-se de celelalte nouă. Ei nu au găsit aici nimic din ceea cei-ar învăţa, că Sabatul s-ar fi desfiinţat sau că s-ar fi schimbat din ziua așaptea mutându-se în ziua întâi a săptămânii. Poruncile sună încă tot așadupă cum au fost rostite de vocea lui Dumnezeu în maiestatea solemnă șiînfricoșată pe muntele Sinai, în timp ce fulgerele străbăteau, iar tunetele serostogoleau prin văzduh. Sunt aceleași cuvinte care au fost scrise cu propriulSău deget pe tablele de piatră: “Șase zile să lucrezi, și să-ţi faci lucrul tău;dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului

Solia îngerului al treilea

(- 254 - 255 -)

Page 162: Experiente Si Viziuni

162 Experienţe şi viziuni - E.G. White

tău.” Ei sunt uimiţi când văd grija cu care au fost tratate cele zece porunci.Ei le văd așezate în apropiere de Dumnezeu, umbrite și ocrotite de sfinţeniaSa. Ei văd că porunca a patra a decalogului a fost călcată în picioare și aurespectat o zi pe care păgânii și papiștii au introdus-o în locul zilei sfinţitede Iehova. Ei se umilesc înaintea lui Dumnezeu și deplâng abaterile lor dintrecut.

Am văzut tămâia fumegând în cădelniţă când Isus aducea în faţa Tatăluimărturisirile și rugăciunile lor. Când fumul se ridica, o lumină strălucitoareplana asupra lui Isus și deasupra tronului de har; sufletele serios rugătoarecare erau întristate pentru că descoperiseră că erau călcătoare ale legii luiDumnezeu au fost binecuvântate și feţele lor străluceau în speranţă șibucurie. Ele au luat parte la lucrarea îngerului al treilea și au ridicat glasurilelor spre a vesti avertismentul solemn. La început nu au primit-o decât puţini,dar ei au continuat cu curaj să vestească solia. Am văzut apoi că mulţiprimeau solia îngerului al treilea și își uneau glasul lor cu acei care dăduserăavertizarea la început. Ei onorau pe Dumnezeu prin respectarea zilei Salesfinte.

Mulţi care primeau solia a treia nu făcuseră nici o experienţă în celedouă solii anterioare. Satana știa aceasta și ochiul său cel rău era îndreptatasupra lor spre a-i dărâma. Dar îngerul al treilea le îndrepta atenţia cătreSfânta Sfintelor și acei care aveau o experienţă în soliile de mai înainte learătau calea spre Sanctuarul ceresc. Mulţi vedeau lanţul desăvârșit aladevărului în soliile îngerești, îl primeau în succesiunea lui și urmau luiIsus în credinţă în Sanctuarul ceresc. Aceste solii mi-au fost înfăţișate ca oancoră pentru poporul lui Dumnezeu. Acei care le înţeleg și le primesc nuvor fi răpiţi de multele amăgiri ale lui Satana.

După marea decepţie de la 1844 Satana și îngerii săi erau foarte ocupaţica să pună laţuri spre a zdruncina credinţa mulţimii. Ei influenţau sufletelepersoanelor care aveau o experienţă în aceste solii și o înfăţișare de umilinţă.Unii arătau că împlinirea primei și a celei de a doua solii ar fi în viitor, întimp ce alţii ziceau că s-au împlinit de mult în trecutul îndepărtat. Aceștiaau câștigat o influenţă asupra sufletelor celor fără experienţă și cu o credinţăneîntemeiată. Unii cercetau Biblia pentru a-și forma o credinţă proprie,independentă de corpul comunităţii. Satana se bucura de toţi aceștia căci elștia că acei care părăseau ancora aveau să fie influenţaţi de diferite rătăciriși el îi va putea duce în orice vânt de învăţătură. Mulţi care în prima și adoua solie au fost conducători au tăgăduit-o acum și s-a născut o dezbinareși încurcătură în întreaga comunitate.

Atenţia mea a fost îndreptată apoi asupra lui William Miller. El priveaconfuz în viitor și era zdrobit de griji și durere pentru poporul său. Ceata

(- 256 - 257 -)

Page 163: Experiente Si Viziuni

163

care la 1844 era unită în iubire și-a pierdut acum iubirea. Ei se împotriveauunii altora și au căzut într-o stare rece și apostaziată. Când el a văzutaceasta, amărăciunea sufletească i-a consumat puterea. Am văzut că el erasupravegheat de bărbaţii conducători care se temeau că el ar putea primisolia îngerului al treilea și poruncile lui Dumnezeu. Și când el voia săîncline către lumina din cer acești bărbaţi puneau diferite planuri spre aabate cugetele sale de la aceasta. Orice influenţă omenească a fost exercitatăpentru a-l ţine în întuneric și a reţine influenţa sa de partea celor care seîmpotriveau adevărului. În cele din urmă Miller a ridicat vocea sa contraluminii din cer. Greșeala lui consta în aceea că nu a primit solia care explicaîn totul decepţia sa și care ar fi turnat lumină și măreţie peste trecutul său.Ea ar fi reînsufleţit iarăși puterile sale istovite ar fi luminat speranţele saleși l-ar fi condus la preamărirea lui Dumnezeu. El s-a sprijinit pe înţelepciuneaomenească, și nu pe cea dumnezeească; dar din cauza lucrului greu pentruMaestrul său și încovoiat de bătrâneţe, el nu era atât de răspunzător ca aceicare îl reţineau de la adevăr. Ei sunt răspunzători, păcatul zace asupra lor.

Dacă William Miller ar fi văzut lumina îngerului al treilea atunci multelucruri care i se păreau întunecate și misterioase i s-ar fi lămurit. Dar fraţiisăi mărturiseau o așa de adâncă iubire și atâta interes pentru el încât elgândea că nu se poate rupe de ei. Inima sa voia să încline spre adevăr; darel privea apoi spre fraţii săi care se împotriveau adevărului. Putea el să sedespartă de acei care stătuseră cot la cot cu el la vestirea venirii lui Isus? Elgândea că ei desigur nu-l vor duce în rătăcire.

Dumnezeu a îngăduit ca el să cadă sub puterea lui Satana și substăpânirea morţii și l-a ascuns în mormânt de acei care voiau să-l abatăcontinuu de la adevăr. Moise a făcut o greșeală în timp ce era în perspectivăsă intre în pământul făgăduit. Eu am văzut că William Miller a făcut deasemenea o greșeală când era aproape să intre în Canaanul ceresc, prinaceea că și-a îndreptat influenţa contra adevărului. Alţii l-au condus laaceasta, alţii trebuie să dea socoteală pentru aceasta. Dar îngerii păzescţărâna preţioasă a acestui serv al lui Dumnezeu și el se va scula la sunetulcelei din urmă trâmbiţe.

O TEMELIE NECLINTITĂ

Am văzut o ceată care stătea neclintită și veghetoare și nu dădea niciun sprijin acelora care voiau să zdruncine credinţa întemeiată a comunităţii.Dumnezeu privea cu plăcere asupra lor. Mi-au fost arătate trei trepte -prima, a doua și a treia solie îngerească. Îngerul meu conducător a spus:“Vai de cel care va schimba câtuși de puţin din aceste solii. Înţelegerea

O temelie neclintită

(- 257 - 258 -)

Page 164: Experiente Si Viziuni

164 Experienţe şi viziuni - E.G. White

corectă a acestor solii e de cea mai mare importanţă. Soarta sufletelordepinde de felul și modul cum ele sunt primite.” Eu am fost condusă iarășiprin aceste solii înapoi și am văzut cât de scump a câștigat poporul luiDumnezeu experienţele sale. El le-a adunat prin multe suferinţe și prinlupte grele. Dumnezeu a condus pe copiii Săi pas cu pas până când i-a puspe o temelie sigură și de neclintit. Am văzut persoane apropiindu-se deaceastă poziţie și cercetând fundamentul ei. Unii se urcau pe ea repede șicu bucurie; iar alţii au început să găsească greșeli la temelie. Ei doreau săfacă îndreptări și atunci temelia ar fi mai desăvârșită și poporul mai fericit.Unii se urcau pe temelie spre a o cerceta și declarau că ea ar fi zidită greșit.Dar eu am văzut că aproape toţi stau neclintiţi pe temelie și îndemnau peacei care coborâseră să înceteze cu plângerile lor, căci Dumnezeu esteArhitectul și ei se luptă contra Lui. Ei descriseseră încă o dată lucrareaminunată a lui Dumnezeu, care i-a dus pe o temelie neclintită și au ridicatcu toţii împreună ochii lor către cer și lăudau pe Dumnezeu cu voce tare.Aceasta a mișcat pe unii dintre acei care se plângeau și care au părăsittemelia și ei au urcau din nou pe ea cu o înfăţișare umilită.

Mi s-a atras atenţia la timpul primei veniri a lui Hristos. Ioan a fosttrimis în spiritul și puterea lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Aceicare au lepădat mărturia lui Ioan nu au beneficiat de învăţătura lui Isus.Împotrivirea lor contra soliei care prevestea venirea Sa i-a dus acolo undeei nu erau gata să primească nici cea mai puternică dovadă că El este Mesia.Satana a făcut pe acei care lepădaseră solia lui Ioan să meargă și mai departeși să lepede și pe Hristos și chiar să-L răstignească. Făcând aceasta, eis-au adus pe ei înșiși într-o astfel de situaţie, încât n-au putut primibinecuvântarea în ziua Cincizecimii care i-ar fi învăţat calea către Sanctuarulceresc. Sfâșierea catapetesmei Sanctuarului arăta că jertfele și ceremoniileiudaice nu vor mai fi primite. Marea jertfă fusese adusă și primită, iarSpiritul Sfânt care se pogorâse la Rusalii a îndreptat cugetele ucenicilor dela Sanctuarul pământesc spre cel ceresc unde Isus intrase prin propriul Săusânge spre a revărsa binefacerile ispășirii Sale peste ucenicii Săi. Dar iudeiierau lăsaţi în totul în întuneric. Ei pierduseră orice lumină pe care ar fiputut s-o aibă despre planul de mântuire și se încredeau încă în jertfele șidarurile lor nefolositoare. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc,dar ei nu aveau nici o cunoștinţă despre această schimbare. De aceea ei nuputeau avea nici un folos din mijlocirea lui Hristos în Sanctuar.

Mulţi privesc cu groază asupra comportării iudeilor că au lepădat șicrucificat pe Hristos. Când ei citesc istoria înjosirii Sale gândesc că ei L-arfi iubit și nu L-ar fi tăgăduit ca Petru sau să-L fi crucificat ca iudeii. DarDumnezeu care citește inimile tuturor a cercat iubirea pe care ei pretindeau

(- 259- 260 -)

Page 165: Experiente Si Viziuni

165

că o au. Întreg cerul supraveghea cu cel mai adânc interes felul cum a fostprimită prima solie îngerească. Dar mulţi care susţineau că iubesc pe Isusși care au vărsat lacrimi la citirea istoriei despre cruce dispreţuiau vesteaîmbucurătoare despre venirea Sa. În loc s-o primească cu bucurie, ei audeclarat-o ca o amăgire. Ei urau pe acei care iubeau apariţia Sa și îi excludeaudin biserici. Acei care au lepădat prima solie îngerească nu puteau aveanici un folos de la a doua solie, cu atât mai puţin de la “strigătul de lamiezul nopţii”, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus prin credinţăîn Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Prin lepădarea primelor douăsolii ei și-au întunecat atât de mult priceperea, încât ei nu pot vedea nici olumină în solia a treia care arată calea spre Sfânta Sfintelor. Am văzut cădupă cum iudeii au crucificat pe Isus, tot astfel și bisericile cu numele aucrucificat aceste solii și de aceea ei nu au nici o cunoștinţă despre caleacătre Sfânta Sfintelor și nu pot avea nici un folos din mijlocirea lui Isusacolo. Ca și iudeii care aduceau jertfele lor nefolositoare tot astfel și eitrimit rugăciunile lor nefolositoare către despărţitura pe care Isus apărăsit-o. Mulţumit de această amăgire, Satana ia o înfăţișare religioasă șiabate cugetele acestor pretinși creștini asupra lui însuși, căutând a-i prindeîn cursele sale prin puterea, semnele și prin minunile lui mincinoase. Peunii îi înșeală într-un fel, iar pe alţii într-altul. El a pregătit diferite amăgiripentru a influenţa diferite suflete. Unii privesc cu groază asupra unei amăgiriîn timp ce pe alta o primesc cu voioșie. Pe unii îi amăgește Satana prinspiritism. El vine și ca înger de lumină și răspândește influenţa sa pestepământ prin mijlocirea reformaţiunilor false. Bisericile sunt mândre șigândesc că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ele, în timp ceaceasta este lucrare unui alt spirit. Excitarea va dispare și va lăsa lumea șibiserica într-o stare mai rea ca cea dintâi.

Am văzut că printre adventiștii cu numele și bisericile decăzuteDumnezeu are încă copii sinceri și înainte de vărsarea plăgilor atâtpredicatorii, cât și poporul vor fi chemaţi afară din aceste biserici și vorprimi cu bucurie adevărul. Satana știe aceasta și mai înainte ca marea strigarea îngerului al treilea să fie dată, el va provoca o excitare în aceste asociaţiireligioase pentru ca acei care au lepădat adevărul să gândească că Dumnezeue cu ei. El speră să amăgească pe cei sinceri, făcându-i să gândească căDumnezeu ar lucra încă pentru biserici. Dar lumina va răsări și toţi ceisinceri vor părăsi bisericile decăzute și vor lua poziţie cu “cei rămași”.

Articolul “Spiritismul” se găseşte în întregime în capitolul Supliment,punctul 5, “Manifestări Spiritiste”.

O temelie neclintită

(- 260 - 261 -)

Page 166: Experiente Si Viziuni

166 Experienţe şi viziuni - E.G. White

LĂCOMIA

Am văzut că Satana poruncește îngerilor săi să pună laţurile saleîndeosebi pentru acei care așteaptă a doua venire a lui Hristos și ţin toateporuncile lui Dumnezeu. Satana a spus îngerilor săi că bisericile suntadormite; el vrea însă să crească puterea și minunile sale mincinoase și maimult și să-i ţină prinși. “Dar noi”, spune el, “urâm secta sabatiștilor; căci eilucrează mereu contra noastră și ne răpesc supușii pentru a ţine legea luiDumnezeu cea atât de urâtă nouă. Mergeţi și umpleţi de griji pe acei careau ţarine și bani. Dacă îi veţi putea determina ca să-și îndrepte inimile cătreaceste lucruri atunci totuși îi vom putea câștiga. Ei pot mărturisi credinţacât vor vrea, numai faceţi-i să poarte mai multă grijă pentru bani decâtpentru prosperitatea împărăţiei lui Hristos; sau pentru răspândireaadevărurilor pe care noi le urâm. Înfăţișaţi-le lumea în lumina cea maifavorabilă pentru ca ei s-o poată iubi și adora. Noi trebuie să păstrăm înrândurile noastre toate mijloacele asupra cărora putem câștiga stăpânire.Cu cât urmașii lui Hristos vor consacra mai multe mijloace în serviciulSău, cu atât mai mult vor vătăma împărăţia noastră, căci vor atrage la ei pesupușii noștri. Când ei rânduiesc adunări în diferite locuri noi suntem înprimejdie. Atunci fiţi foarte veghetori. Provocaţi dacă e posibil încurcăturiși tulburări. Distrugeţi iubirea dintre ei. Descurajaţi și întristaţi pepredicatorii lor; căci noi îi urâm. Înfăţișaţi celor cu mijloace orice scuzăposibilă ca ei să nu dăruiască ceva. Puneţi stăpânire dacă e posibil pe oriceafacere bănească și aduceţi pe predicatorii lor în sărăcie și mizerie. Aceastava slăbi curajul lor. Luptaţi-vă pentru orice palmă de loc. Faceţi ca lăcomiași iubirea de comori pământești să fie trăsăturile principale ale caracteruluilor. Atâta timp cât aceste trăsături vor predomina în caracterul lor, harul șisfinţirea vor fi înăbușite. Strâmtoraţi-i din toate părţile și atunci ei vor fi ainoștri cu siguranţă. Prin aceasta nu numai că vom fi siguri de ei, dar influenţalor pe care o urâm nu va mai conduce și pe alţii pe calea care duce spre cer.Când vreunul va încerca totuși să dea puneţi-i în inimă gândul ca să fie câtmai zgârcit.”

Am văzut că Satana își aduce cu multă dibăcie planurile sale laîndeplinire. Când servii lui Dumnezeu rânduiesc conferinţe, atunci și Satanacu îngerii săi se află în sala de conferinţe spre a împiedica lucrarea. El sestrăduiește continuu ca să insufle tot felul de cugete în sufletele poporuluilui Dumnezeu. El conduce pe unii pe această cale, iar pe alţii pe altă cale șitrage foloase din toate trăsăturile rele din caracterul fraţilor și surorilortrezind și excitând însușirile lor firești. Dacă ei pot fi duși în rătăcire ca să

(- 266 -)

Page 167: Experiente Si Viziuni

167

fie egoiști și zgârciţi atunci Satana stă lângă ei și îi ispitește cu toate puterilesale ca să cedeze păcatelor lor favorite. Harul lui Dumnezeu și luminaadevărului poate că vor îndepărta lăcomia și simţurile lor egoiste pentru ovreme, dar dacă ei nu dobândesc o biruinţă deplină, atunci Satana intră laei când ei nu sunt sub o influenţă salvatoare și le ofilește orice principiunobil și generos și ei cred că li s-a cerut prea mult. Ei obosesc în facerea debine și uită marea jertfă pe care Isus a adus-o pentru a-i mântui de puterealui Satana și din mizeria fără speranţă. Satana s-a folosit de înclinaţia lacomăși egoistă a lui Iuda și l-a făcut să murmure când Maria a turnat peste Isusmirul preţios. Iuda vedea aceasta ca o mare risipă și a declarat că mirulputea fi vândut și preţul împărţit la săraci. În realitate Iuda nu simţea nici ogrijă pentru săraci, dar el găsea că această jertfă binevoitoare pentru Isus arfi prea exagerată. Iuda preţuia pe Maestrul său numai atât cât să-L vândăpentru câţiva arginţi. Am văzut că printre acei care pretind a aștepta peDomnul lor sunt unii ca și Iuda. Satana îi stăpânește, dar ei nu-și dauseama. Dumnezeu nu poate aproba câtuși de puţin lăcomia și egoismul șiEl urăște rugăciunile și îndrumările acelora care se lasă stăpâniţi de acesteînsușiri rele. Satana, văzând că timpul său este scurt, amăgește pe oamenisă devină tot mai egoiști și mai lacomi și apoi se bucură când îi vede captivaţide lăcomie, zgârcenie și egoism. Dacă ochii acestora ar putea fi deschiși,atunci ei ar putea vedea pe Satana în triumful său infernal cum bate dinpalme pentru ei și cum râde de nebunia acelora care primesc șoptirile lui șicare merg în cursele sale.

Satana și îngerii săi notează toate faptele rele și egoiste ale acestorpersoane și le prezintă lui Isus și îngerilor Săi reproșându-le: Aceștia sunturmașii lui Isus! Ei se pregătesc pentru a fi preschimbaţi în nemurire.”Satana compară faptele și umblarea lor cu texte din Scriptură, unde acesteasunt mustrate foarte aspru și apoi ei hulesc pe îngerii cerești zicând: “Aceștiaurmează lui Isus și cuvântului Său! Acestea sunt roadele jertfei șirăscumpărării lui Hristos!” Îngerii se întorc cu durere de la această scenă.Dumnezeu pretinde de la poporul Său o umblare dreaptă și dacă ei obosescîn facerea de bine, atunci va obosi și El de ei. Am văzut că cea mai micămanifestare de egoism din partea pretinsului Său popor pentru care IsusȘi-a dat preţioasa Sa viaţă displace lui Dumnezeu foarte mult. Orice sufletegoist și lacom va rămâne pe cale. Asemenea lui Iuda, care a vândut peDomnul său, aceștia vor vinde principiile bune și un caracter nobil și generospentru un mic câștig pământesc. Toţi aceștia vor fi cernuţi din poporul luiDumnezeu. Acei care doresc cerul trebuie să încurajeze principiile ceruluicu toată energia pe care o posedă. În loc să se ascundă în egoism sufletelelor ar trebui mai bine să sporească în fapte de dărnicie. Orice ocazie trebuie

Lăcomia

(- 268 - 269 -)

Page 168: Experiente Si Viziuni

168 Experienţe şi viziuni - E.G. White

folosită pentru a face bine unul altuia și în felul acesta principiile ceruluitrebuie hrănite. Isus mi-a fost înfăţișat ca cel mai desăvârșit model. ViaţăLui era fără interese egoiste și întotdeauna se caracteriza prin bunăvoinţădezinteresată.

CERNEREA

Am văzut pe unii care în credinţă tare și cu strigăt de disperare se luptaucu Dumnezeu în rugăciune. Feţele lor erau palide și purtau expresia uneimari tulburări, exprimând lupta lor interioară. Înfăţișarea lor exprimastatornicie și o mare seriozitate; picături mari de sudoare cădeau de pefrunţile lor. Din când în când feţele lor erau luminate prin aprobarea luiDumnezeu, dar îndată aceeași expresie serioasă, solemnă și plină de neliniștese reîntorcea asupra lor.

Îngerii răi se îngrămădeau în jurul lor și-i acopereau cu întuneric sprea-i face să piardă din privire pe Isus, iar ochii lor să fie îndreptaţi asupraîntunericului care îi înconjura și astfel să fie provocaţi a arăta neîncrederefaţă de Dumnezeu și să murmure contra Lui.

Unica lor siguranţă consta în a-și păstra privirea aţintită înainte. Îngeriilui Dumnezeu vegheau asupra poporului Său și când atmosfera otrăvită aîngerilor răi se îngrămădea în jurul sufletelor pline de teamă, îngerii cereștiîi umbreau cu aripile lor în tot timpul pentru a înlătura întunericul cel des.

Când ceata rugătoare își continua strigătele lor serioase, din timp întimp câte o rază de lumină de la Isus venea asupra lor pentru a întăriinimile lor și a le lumina feţele. Eu am văzut că unii nu participau laaceastă rugăciune și luptă sufletească serioasă. Ei păreau a fi nepăsători șiindiferenţi. Ei nu se împotriveau întunericului care-i înconjura și ca urmareau fost cuprinși de un întuneric des. Îngerii lui Dumnezeu au părăsit acestesuflete și au mers să ajute celor care se rugau. Eu am văzut pe îngerii luiDumnezeu grăbindu-se ca să ajute acelora care se luptau cu toate puterilecontra îngerilor răi, și care căutau să se ajute pe ei înșiși, rugându-se custăruinţă la Dumnezeu. Dar îngerii lui Dumnezeu au părăsit pe acei caren-au făcut nici un efort să se ajute singuri și eu nu i-am mai văzut.

Eu am întrebat de însemnătatea acestei cerneri pe care am văzut-o șimi-a fost arătat că această cernere va fi provocată prin mărturia hotărâtă aMartorului credincios către comunitatea Laodiceea. Această mărturie vaexercita o influenţă asupra inimii aceluia care o primește și-l va face să-șiridice sus stindardul și să vestească adevărul lămurit. Unii nu vor suferiaceastă mărturie directă, ci i se vor împotrivi și aceasta va provoca cernereaîn poporul lui Dumnezeu.

(- 269 - 270 -)

Page 169: Experiente Si Viziuni

169

Am văzut că mărturia Martorului credincios n-a fost luată în seamă nicipe jumătate. Mărturia solemnă de care depinde soarta comunităţii erespectată numai în mod superficial, dacă nu chiar dispreţuită în totul.Această mărturie trebuie să producă o căinţă adâncă; toţi care o primesc înadevăr vor asculta de ea și se vor curăţi.

Îngerul a spus: “Ascultă!” Îndată a auzit o voce asemenea multorinstrumente muzicale care toate răsună în cea mai desăvârșită armonie.Aceasta întrecea orice muzică pe care am auzit-o vreodată, și părea a fiplină de milă și compătimire și de o bucurie sfântă și înălţătoare. Eapătrundea tot lăuntrul meu. Îngerul a spus: “Privește acolo!” Atunci atenţiamea a fost îndreptată asupra cetei pe care o văzusem mai înainte foartezdruncinată. Mi-au fost arătaţi acei pe care îi văzusem plângând și rugându-se în spaima lor sufletească. Ceata îngerilor păzitori se dublase și ei erauîmbrăcaţi în armură de sus până jos. Ei se mișcau într-o desăvârșită armonieasemenea unei oști de soldaţi. Pe feţele lor se observa expresia luptei loraprinse și a spaimei lor sufletești pe care o suferiseră. În trăsăturile feţei lorcare dădeau pe faţă chinurile lor sufletești disperate strălucea acum mărireși lumină. Ei au câștigat biruinţa și aceasta producea în ei o mulţumireadâncă și o bucurie sfântă.

Numărul acestei cete scăzuse. Unii au fost cernuţi și rămăseseră pecale. Cei nepăsători și ușuratici care nu se atașaseră acelora care preţuiserăatât de mult biruinţa și mântuirea, încât să stăruiască în rugăciune și săsufere acea luptă sufletească, nu au câștigat biruinţa și au fost lăsaţi înîntuneric în timp ce locurile lor erau ocupate repede de alţii care au primitadevărul cu tărie și au intrat în rânduri. Îngerii cei răi i-au înconjurat mereu,dar nu aveau asupra lor nici o putere.

Am auzit că acei care erau îmbrăcaţi cu armătura lui Dumnezeu vesteauadevărul cu mare putere. Acesta a avut succes. Mulţi erau legaţi, unelefemei prin bărbaţii lor și unii copii prin părinţii lor. Cei sinceri care fuseserăîmpiedicaţi de a auzi adevărul l-a primit acum cu zel. Orice teamă de rudelelor dispăruse, iar adevărul le era mai scump decât orice. Ei flămânziseră șiînsetaseră după adevăr. Acesta le era mai scump și mai preţios chiar decâtviaţa lor. Eu am întrebat prin ce a fost adusă această mare schimbare. Unînger mi-a răspuns: “Aceasta e ploaia cea târzie, reînsufleţirea de la faţaDomnului, marea strigare a îngerului al treilea.”

O mare putere însoţea pe cei aleși. Îngerul a spus: “Ia privește acolo!”Atenţia mea a fost îndreptată asupra nelegiuiţilor sau necredincioșilor. Omare tulburare domnea între ei. Zelul și puterea poporului lui Dumnezeuse trezise și i-a înfuriat. De jur împrejur era confuzie, și tulburare. Apoi amvăzut cum s-au luat măsuri contra cetei care avea lumina și puterea lui

Cernerea

(- 270 - 272 -)

Page 170: Experiente Si Viziuni

170 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Dumnezeu. Întunericul se îngroșa în jurul lor; totuși ei stăteau neclintiţi,având aprobarea lui Dumnezeu și încrezându-se în El. Am văzut că ei seaflau în mare încurcătură; apoi am auzit cum ei stăruiau serios în rugăciunezi și noapte. Ei strigau neîncetat către Dumnezeu: “Facă-se voia Ta, Doamne!Dacă prin aceasta va fi preamărit numele Tău, găsește o cale de scăparepentru poporul Tău. Scapă-ne de păgânii care ne înconjoară. Ei ne-au sortitmorţii, dar braţul Tău poate aduce mântuire.” Acestea sunt toate cuvintelede care îmi pot aduce aminte. Toţi păreau a avea o convingere adâncă anevredniciei lor și s-au predat cu totul voinţei lui Dumnezeu; dar ca șiIacob, fiecare suflet fără deosebire s-a luptat cu Dumnezeu pentru salvare.

Curând, după ce ei au început să strige cu seriozitate, îngerii cuprinșide compătimire voiau să alerge spre a le ajuta; dar un înger mare și poruncitornu le-a permis. El a spus: “Voia lui Dumnezeu nu este încă îndeplinită. Eitrebuie să bea paharul și să fie botezaţi cu botezul.”

Îndată am auzit vocea lui Dumnezeu care a făcut să se cutremure cerulși pământul și s-a făcut un mare cutremur de pământ. Clădirile au fostdărâmate pretutindeni. Apoi am auzit un mare strigăt de biruinţă frumos șiplin de armonie. Mi-am aruncat privirea asupra cetei care cu puţin înaintese găsea într-o asemenea nevoie și strâmtorare. Captivitatea lor s-a sfârșit.O lumină măreaţă îi acoperea. Cât de măreţi erau la privire! Orice semn degrijă și oboseală a dispărut și sănătate și frumuseţe se oglindea pe oricefaţă. Vrăjmașii, păgânii din jurul lor au căzut la pământ ca morţi. Ei nuputeau suporta lumina măreaţă care înconjura pe sfinţii mântuiţi. Aceastălumină și această mărire a rămas asupra lor, până când Isus a apărut penorii cerului, iar ceata credincioasă și cercată a fost schimbată într-un mo-ment din mărire în mărire. Mormintele s-au deschis și sfinţii au ieșitîmbrăcaţi cu nemurire strigând: “Biruinţă asupra morţii și a mormântului.”Și împreună cu sfinţii cei vii ei au fost răpiţi să întâmpine pe Domnul lor învăzduh, în timp ce strigăte triumfale melodioase și pline de armonie răsunaudin orice limbă nemuritoare.

PĂCATELE BABILONULUI

Am văzut că bisericile au devenit din ce în ce mai stricate de când îngerulal doilea a vestit căderea bisericilor. Ele poartă numele că sunt urmașe ale luiHristos, dar este imposibil a le deosebi de lume. Predicatorii iau textele lordin cuvântul lui Dumezeu, dar ei predică blând. Contra unora ca aceștia inimafirească n-are nimic de zis. Numai spiritul și puterea adevărului și mântuirealui Hristos sunt urâte de inima firească. În predicile obișnuite nu e nimic dinceea ce ar provoca mânia lui Satana și care să facă pe păcătos să se cutremure

(- 272 - 273 -)

Page 171: Experiente Si Viziuni

171

sau să pună în faţa inimii și a conștiinţei realităţile înfricoșătoare ale judecăţiiviitoare. Oamenii cei răi se dau mulţumiţi numai cu o înfăţișare de evlaviefără o adevărată temere de Dumnezeu și ei vor căuta să sprijine și să facă săprospere o astfel de religie.

Îngerul a spus: “Numai armătura completă a neprihănirii poate face peom în stare să înfrângă puterile întunericului și să câștige biruinţă. Satanaa pus stăpânire peste biserici în general. Ele s-au ocupat cu declaraţiile șifaptele oamenilor în loc să se ocupe cu adevărurile lămurite și tăietoare alecuvântului lui Dumnezeu. Spiritul și prietenia lumii sunt în vrăjmășie cuDumnezeu. Dacă adevărul ar fi prezentat în simplitatea și tăria sa, așa cumeste el în Isus în opoziţie faţă de spiritului lumii, aceasta ar trezi imediatspiritul persecuţiei. Foarte mulţi dintre cei ce pretind că sunt creștini n-aucunoscut niciodată pe Dumnezeu. Inima firească nu s-a schimbat și simţultrupesc stăruiește în vrăjmășie contra lui Dumnezeu. Ei sunt serviicredincioși ai lui Satana, deși ei și-au asumat un alt nume.”

Eu am văzut că de la timpul când Isus a părăsit Sfânta Sanctuaruluiceresc și a intrat prin a doua catapeteasmă, bisericile s-au umplut din ce înce mai mult cu păsările necurate și urâte. Am văzut multă răutate și mârșăvieîn biserici; și cu toate acestea membrii lor mărturisesc a fi creștini.Mărturisirea lor, rugăciunile lor și predicile lor sunt o urâciune înaintea luiDumnezeu. Îngerul a spus: “Dumnezeu nu Se simte bine în adunările lor.Egoism, înșelăciune și viclenie se practică în ele fără vreo mustrare deconștiinţă. Și peste toate aceste fapte rele ele aruncă mantaua religiei.”Mi-a fost arătată mândria pretinselor biserici. Lui Dumnezeu nu I s-a datnici o consideraţie în aceste biserici. Simţurile firești sunt îndreptate numaiasupra lor înșile ei își împodobesc corpurile lor sărmane și muritoare șiapoi privesc cu satisfacţie și cu bună plăcere asupra lor înșile; dar Isus șiîngerii privesc cu indignare asupra lor. Îngerul a spus: “Păcatul lor și mândrialor au ajuns până la cer. Soarta lor e deja pregătită. Dreptatea și judecata austat mult în adormire, dar se vor deștepta în curând. A mea este răzbunarea,Eu voi răsplăti, zice Domnul.” Ameninţările înfricoșate ale îngerului altreilea vor fi împlinite și toţi nelegiuiţii vor trebui să bea paharul mâniei luiDumnezeu. O ceată nenumărată de îngeri răi bântuie peste întreg pământulși a umplut bisericile. Acesti agenţi ai lui Satana privesc cu multă satisfacţieasupra comunităţilor religioase căci mantaua religiei acopere cele mai maricrime și păcate.

Întreg cerul privește cu indignare asupra oamenilor care au înjosit pesemenii lor în gradul cel mai mare, socotindu-i deopotrivă cu animalele.Pretinșii urmași ai scumpului Mântuitor a cărui compătimire e întotdeaunamișcată la privirea suferinţelor omenești participă cu întreaga inimă la acest

Păcatele Babilonului

(- 274 - 275 -)

Page 172: Experiente Si Viziuni

172 Experienţe şi viziuni - E.G. White

mare și grozav păcat: sclavia. Sărmanele fiinţe omenești sunt duse din loc înloc, cumpărate și vândute. Îngerii au raportat toate acestea și sunt scrise încărţi. Lacrimile robilor evlavioși, fie taţi, mame, copii, fraţi sau surori, sunttoate păstrate în cer. Dumnezeu nu va mai reţine mânia Sa decât puţin timp.Mânia Sa este aprinsă împotriva acestui popor și mai cu seamă împotrivacomunităţilor religioase, care au aprobat acest comerţ îngrozitor participândei înșiși la aceasta. Astfel de nedreptăţi, asemenea apăsări și suferinţe suntprivite cu nepăsare de mulţi dintre pretinșii urmași ai blândului și umiluluiIsus; și mulţi dintre ei pricinuiesc ei înșiși această suferinţă de nedescris cuo satisfacţie infernală și mai îndrăznesc încă să se închine lui Dumnezeu.Aceasta este o batjocură. Satana se bucură de aceasta și impută lui Isus șiîngerilor Săi această contradicţie spunând cu un triumf diabolic: Aceștia sunturmașii lui Hristos!

Acești pretinși creștini citesc despre suferinţele martirilor și lacrimilecurg de pe obrajii lor. Ei se miră că oamenii au putut fi vreodată atât de aspriși împietriţi încât să exercite o astfel de cruzime faţă de semeni. Dar aceeașioameni care vorbesc și gândesc astfel ţin în același timp fiinţe omenești casclavi. Acesta nu e încă totul; ei rup legăturile firești și apasă pe semenii lorîn modul cel mai barbar. Ei produc cele mai inumane torturi cu aceeași cruzimenemiloasă manifestată de papistași și păgâni faţă de urmașii lui Hristos. Îngerula spus: “Mai ușor va fi păgânilor și papiștilor la ziua executării judecăţii luiDumnezeu decât pentru astfel de oameni.” Strigătul celor apăsaţi a ajunspână la cer, îngerii sunt consternaţi de suferinţele nedescrise și înfricoșate pecare oamenii creaţi după chipul lui Dumnezeu le-au adus asupra semenilorlor. Îngerul a spus:

“Numele chinuitorilor sunt scrise în sânge, întipărite cu lovituri și inundatecu lacrimile amare ale suferindului. Mânia lui Dumnezeu nu va înceta pânăcând nu va da să bea paharul mâniei Sale acestei ţări de lumină și până când nuva răsplăti îndoit Babilonului. Daţi-i înapoi cum v-a dat și ea și daţi-i îndoitpotrivit cu lucrările ei; în paharul pe care ea l-a umplut turnaţi-i îndoit.”

Eu am văzut că stăpânul de sclavi va fi răspunzător pentru sufletulsclavului său pe care l-a ţinut în neștiinţă și păcatele sclavului vor fi pedepsitela stăpânul său. Dumnezeu nu poate lua în cer pe sclavul care și-a petrecutviaţă în neștiinţă și degradare, neștiind nimic de Dumezeu sau de Biblie, carenu s-a temut de nimic decât de biciul stăpânului său și care a luat o poziţiemai pe jos decât animalele. Dar El procedează cu el în modul cel mai bun așadupă cum numai un Dumnezeu milos poate să facă. El face cu el astfel ca șicând el n-ar fi existat niciodată; în timp ce stăpânul său trebuie să sufere celeșapte plăgi din urmă și apoi la a doua înviere va fi sculat iarăși spre a suferi adoua moarte îngrozitoare. Atunci dreptatea lui Dumnezeu va fi satisfăcută.

(- 275 - 276 -)

Page 173: Experiente Si Viziuni

173

MAREA STRIGARE

Am văzut îngerii alergând grăbiţi încoace și încolo prin cer, coborându-se și ridicându-se de la pământ la cer; ei se pregăteau pentru împlinireaunui eveniment însemnat. Apoi am văzut un alt înger puternic care aveaînsărcinarea să se coboare pe pământ spre a uni glasul său cu acela alîngerului al treilea și să dea soliei sale și mai multă putere. Îngerului i s-adat putere și slavă mare, și pe măsură ce cobora pământul era luminat deslava sa. Lumina care însoţea acest înger a pătruns pretutindeni când el astrigat cu glas puternic: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare. A ajuns unlocaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricăreipăsări necurate și urâte.” Solia despre căderea Babilonului, așa după cum afost vestită de îngerul al doilea se repetă, adăugându-se la aceasta toatestricăciunile care s-au strecurat în biserici de la 1844 încoace. Lucrareaacestui înger vine tocmai la timp potrivit spre a se atașa la marea lucrarefinală a soliei îngerului al treilea care crește până când devine o marestrigare. Poporul lui Dumnezeu este pregătit astfel spre a putea rezista înceasul cercării care va veni curând peste el. Am văzut o mare lumină planândasupra lor, iar ei s-au unit spre a vesti fără teamă solia îngerului al treilea.

Îngerii au fost trimiși spre a sprijini în lucrarea sa pe îngerul cel puternictrimis din cer și eu am auzit glasuri care pătrundeau pretutindeni: “Ieșiţidin mijlocul ei poporul Meu ca să nu fiţi părtași la păcatele ei și să nu fiţiloviţi cu urgiile ei. Căci păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu Și-aadus aminte de nelegiuirile ei.” Această solie părea a fi un adaos la soliaîngerului al treilea prin aceea că se atașează la ea, asemenea strigătului dela miezul nopţii care s-a atașat la solia îngerului al doilea în anul 1844.Mărirea lui Dumnezeu plana asupra sfinţilor care așteptau cu răbdare, iarei vesteau fără sfială ultima solie solemnă proclamând căderea Babilonuluiși chemând poporul lui Dumnezeu să iasă din el spre a scăpa de soartagrozavă a acestuia.

Lumina care înconjura sufletele celor așteptători pătrundea pretutindeni,iar cei din biserici care aveau ceva lumină și care încă nu auziseră și nulepădaseră cele trei solii, au ascultat chemarea și au părăsit bisericiledecăzute. Mulţi au ajuns la ani de responsabilitate de când au fost dateaceste solii; lumina a strălucit asupra lor și ei au avut privilegiul de a alegeîntre viaţă și moarte. Unii au ales viaţa și au luat poziţie alături de acei careașteptau pe Domnul și păzeau toate poruncile Lui. A treia solie trebuiasă-și facă lucrarea ei; toţi trebuiau cercaţi prin ea, iar sufletele preţioasetrebuiau somate să iasă din comunităţile religioase. O putere irezistibilămișca pe cei sinceri în timp ce descoperirea puterii lui Dumnezeu umplea

Marea strigare

(- 277 - 278 -)

Page 174: Experiente Si Viziuni

174 Experienţe şi viziuni - E.G. White

cu teamă și groază pe rudele și prietenii lor necredincioși, așa încât ei nuîndrăzneau și nici nu aveau putere de a-i mai opri pe acei care simţiseră înei lucrarea Spiritului lui Dumnezeu. Ultima solie a ajuns chiar și la sclaviisărmani, iar cei sinceri dintre ei cântau cântece de bucurie văzândperspectiva liberării lor. Stăpânii lor nu-i mai puteau opri căci frica și uimireai-a făcut să amuţească. Minuni mari erau săvârșite, bolnavii erau vindecaţi,și semne și minuni urmau pe credincioși. Dumnezeu era în lucrare și oricesfânt urma convingerilor conștiinţei sale fără teamă de consecinţe și s-auunit cu acei care păstrau poruncile lui Dumnezeu. Ei vesteau cu puteresolia îngerului al treilea. Am văzut că această solie din urmă se va încheiacu o putere și mărire care va întrece cu mult strigătul de la miezul nopţii.

Servii lui Dumnezeu înzestraţi cu putere de sus, cu feţele luminate șistrălucind de consacrare sfântă mergeau să vestească solia din cer. Sufletelecare se găseau răspândite prin diferite comunităţi religioase au răspunschemării, iar sufletele preţioase au fost izgonite din bisericile condamnateasemenea lui Lot din Sodoma care a fost scos în grabă din Sodoma înainteanimicirii ei. Poporul lui Dumnezeu a fost întărit prin slava extraordinarăcare plana în măsură bogată asupra lor, iar ei au fost pregătiţi prin aceastaspre a putea rezista în ceasul cercării. Pretutindeni am auzit o mulţime deglasuri spunând: “Aici este răbdarea stăruitoare a sfinţilor, care păzescporuncile lui Dumnezeu și credinţa lui Isus.”

ÎNCHEIEREA SOLIEI ÎNGERULUI AL TREILEA

Am fost condusă la timpul când solia îngerului al treilea a fost terminată.Puterea lui Dumnezeu plana asupra poporului Său; ei și-au îndeplinit lucrarealor și erau pregătiţi pentru ceasul cercării care le stătea în faţă. Ei primiserăploaia târzie sau reînsufleţirea de la faţa Domnului și mărturia cea vie fusesetrezită iarăși. Ultima și marea avertizare răsunase pretutindeni și aţâţase șiînfuriase pe locuitorii pământului, care nu voiau să primească solia.

Am văzut pe îngeri alergând grăbiţi încoace și încolo prin cer. Un îngercare avea o călimară la coapsă s-a întors de la pământ și a făcut cunoscutlui Isus că lucrarea sa este terminată și sfinţii sunt număraţi și sigilaţi. ApoiL-am văzut pe Isus care servise înaintea chivotului în care erau păstratecele zece porunci, aruncând vasul de tămâie, apoi a ridicat mâinile Salespre cer și a spus cu voce tare: “S-a sfârșit!” Toţi îngerii cei sfinţi și-au luatcoroanele lor de pe cap când Isus a făcut solemna declaraţie: “Cine estenedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și maideparte; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană; șicine este sfânt să se sfinţească și mai departe.”

(- 278 - 279 -)

Page 175: Experiente Si Viziuni

175

Orice caz a fost hotărât pentru viaţă sau pentru moarte. În timp ce Isusslujea în Sanctuar, s-a făcut judecata drepţilor morţi și apoi a drepţilor vii.Hristos Și-a primit împărăţia; El adusese jertfa de ispășire pentru poporulSău și a șters păcatele lor. Numărul cetăţenilor împărăţiei cerurilor era acumcompletat. Nunta Mielușelului s-a ţinut și împărăţia, mărirea și puterea desub tot cerul au fost date lui Isus și celor ce au să moștenească mântuirea;Isus va domni ca Rege al Regilor și ca Domn al Domnilor.

Când Isus a ieșit din Sfânta Sfintelor, eu am auzit sunetul clopoţeilorde la veșmântul Său și când El a părăsit-o un nor întunecos s-a lăsat pestelocuitorii pământului. De acum încolo nu mai exista nici un mijlocitor întreomul vinovat și un Dumnezeu ofensat. Cât timp Isus a stat între oameniipăcătoși și Dumnezeu, poporul a avut un zid de apărare; dar când El S-adat la o parte dintre Tatăl și oamenii, atunci acest zid de apărare a fostîndepărtat și cei rămași nepocăiţi au căzut acum în deplina putere a luiSatana. Este imposibil ca plăgile să fie vărsate atâta timp cât Isus slujeșteîncă în Sanctuar. Dar când lucrarea va fi terminată acolo și când misiuneaSa de Mijlocitor va înceta, atunci nu va mai fi nimic care să opreascămânia lui Dumnezeu și ea va izbucni cu toată furia peste capul neacoperital păcătosului vinovat, care n-a preţuit deloc mântuirea și a urât sfatul. Înacest timp înfricoșat, după ce Isus a încetat mijlocirea Sa, sfinţii trăiau fărămijlocitor în prezenţa unui Dumnezeu sfânt. Orice caz a fost hotărât, toatepietrele preţioase numărate. Isus mai rămăsese o clipă în curtea Sanctuaruluiceresc, iar păcatele care au fost mărturisite în timpul cât El petrecuse înSfânta Sfintelor au fost puse asupra lui Satan, autorul păcatului, care trebuiesă sufere pedeapsa lor.

Apoi am văzut cum Isus dezbrăcase veșmintele Sale preoţești și Și-aluat hainele Sale împărătești. Pe capul Său erau multe coroane, o coroanăîntr-alta. Înconjurat de oastea îngerească, El a părăsit cerul. Plăgile au căzutpeste locuitorii pământului. Unii au murmurat contra lui Dumnezeu și L-aublestemat; alţii alergau la poporul lui Dumnezeu spre a primi învăţătură,cum să scape de judecăţile Sale. Dar sfinţii nu mai aveau nimic pentru ei.Ultimele lacrimi pentru păcătoși au fost vărsate, ultima rugăciune fierbinterostită, ultima sarcină purtată și ultima avertizare dată. Vocea cea dulce aharului nu-i mai invita să vină. Când sfinţii și întreg cerul erau interesaţipentru mântuirea lor, ei nu arătaseră nici un interes pentru aceasta. Viaţa șimoartea le-au fost prezentate; mulţi doriseră viaţa, dar nu făcuseră nici osforţare pentru a o dobândi. Ei nu aleseseră viaţa și acum nu mai era nici unsânge ispășitor pentru a șterge vinovăţia lor, nici un Mântuitor milos caresă Se mai roage pentru ei și să strige: Cruţă, cruţă încă puţin timp pe păcătos.Întreg cerul s-a unit cu Isus, când au fost auzite cuvintele: “S-a sfârșit! S-a

Încheierea soliei îngerului al treilea

(- 280 - 281 -)

Page 176: Experiente Si Viziuni

176 Experienţe şi viziuni - E.G. White

sfârșit!” Planul de mântuire a fost adus la îndeplinire; dar numai puţinil-au primit. Iar când vocea dulce a harului a încetat, nelegiuiţii au fostcuprinși de groază și de spaimă. Cu o precizie înfiorătoare ei au auzitcuvintele: “Prea târziu, prea târziu!”

Acei care nu preţuiseră cuvântul lui Dumnezeu alergau încoace și încolode la o mare la alta și de la Apus la Răsărit ca să caute cuvântul luiDumnezeu. Îngerul a spus: “Ei nu-l vor găsi. Este foamete în ţară nu foametede pâine, nici sete de apă; ci după auzirea cuvintelor Domnului. Ce n-ar fidat ei acum pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu!? Darei trebuie să flămânzească și să înseteze. Zi după zi ei au nesocotit mântuirea,au preţuit bogăţiile și plăcerile lumești mai mult decât orice comoară sauatracţie pământească. Ei au lepădat pe Isus și au dispreţuit pe sfinţii Săi.Acum cine este necurat, trebuie să rămână pentru totdeauna necurat.”

Mulţi nelegiuiţi erau foarte înfuriaţi când au trebuit să sufere efecteleplăgilor. Era o scenă de suferinţă îngrozitoare. Părinţii făceau copiilorreproșuri amare, și copiii părinţilor, fraţii surorilor și surorile fraţilor. Jalemare se auzea pretutindeni: Tu ai fost cel care m-a împiedicat de a primiadevărul, care m-ar fi păzit de acest ceas înfricoșător. Oamenii se întorceaucu o ură înverșunată contra predicatorilor lor și ziceau: “Voi nu ne-aţiavertizat, ci ne-aţi spus că toată lumea se va mântui. Ne-aţi strigat pace,pace, pentru a înăbuși orice teamă. Voi nu ne-aţi spus nimic despre aceastăoră. Și pe acei care ne-au avertizat faţă de aceasta, voi i-aţi numit oamenifanatici și răi, care voiau să ne nimicească. Dar eu am văzut că predicatoriinu puteau scăpa de mânia lui Dumnezeu. Suferinţele lor erau de zece orimai teribile decât cele ale poporului.

TIMPUL STRÂMTORĂRII

Am văzut pe sfinţi părăsind orașele și satele și adunându-se în cete; eipetreceau în locurile cele mai singuratice. Îngerii îi îngrijeau cu hrană șiapă în timp ce nelegiuiţii sufereau foame și sete. Apoi am văzut pe bărbaţiiconducători ai pământului consfătuindu-se împreună, în timp ce Satana șiîngerii săi erau foarte ocupaţi în jurul lor. Am văzut o circulară de pe carefuseseră răspândite copii peste întreaga ţară; prin aceasta se da voiepoporului să omoare pe sfinţi - la un timp anumit - dacă ei nu vor să se lasede credinţa lor ciudată. Dar în acest ceas al cercări, sfinţii erau liniștiţi șiresemnaţi, ei se încredeau în Dumnezeu și se sprijineau pe făgăduinţa Sacă o cale de scăpare va fi pregătită pentru ei. În unele locuri, nelegiuiţiinăvăleau asupra sfinţilor ca să-i omoare mai înainte ca ordinul prigoniriisă intre în vigoare, dar îngerii în chip de ostași se luptau pentru ei. Satana

(- 281 - 282 -)

Page 177: Experiente Si Viziuni

177

voia să aibă favoarea de a nimici pe sfinţii Celui Prea Înalt; dar Isus aporuncit îngerilor Săi să vegheze asupra lor. Dumnezeu voia să fie onoratprin încheierea unui legământ cu acei care păziseră legea Sa în faţă păgânilordin jurul lor, iar Isus va fi onorat când sufletele credincioase care L-auașteptat de mult vor fi preschimbate fără să vadă moartea.

Curând am văzut că sfinţii erau în mare spaimă sufletească. Ei păreau afi înconjuraţi de locuitorii nelegiuiţi ai pământului. Totul era îndreptat con-tra lor. Unii au început să se teamă că Dumnezeu i-a părăsit, spre a pieriprin mâna nelegiuiţilor. Dacă ochii lor ar fi fost deschiși în acel momentatunci ar fi putut vedea pe îngerii lui Dumnezeu care erau tăbărâţi în jurullor. Apoi a venit mulţimea nelegiuiţilor înfuriată, după aceea o ceată deîngeri răi, care aţâţau pe nelegiuiţi să omoare pe sfinţi. Dar mai înainte caei să se apropie de poporul lui Dumnezeu, nelegiuiţii trebuiau să treacămai întâi prin mulţimea puternică de îngeri sfinţi. Acest lucru era imposibil.Îngerii lui Dumnezeu au făcut ca mulţimea nelegiuită de îngeri răi care îimânau să se dea înapoi.

Acesta era un timp de cea mai grozavă spaimă pentru sfinţi. Zi și noapteei strigau către Dumnezeu pentru scăpare. În aparenţă nu mai era nici oposibilitate de scăpare pentru ei. Nelegiuiţii începuseră chiar să triumfe șisă zică: De ce nu vă liberează Dumnezeul vostru din mâinile noastre? Dece nu vă înălţaţi la cer ca să vă scăpaţi viaţa? Dar sfinţii nu le dădeauatenţie. Ca și Iacob ei se luptau cu Dumnezeu. Îngerii doreau să-i elibereze,dar ei trebuiau să mai aștepte puţin; poporul lui Dumnezeu trebuia să beapaharul și să fie botezaţi. Îngerii continuau să vegheze credincioși misiuniiîncredinţate lor. Dumnezeu nu va suferi ca numele Său să fie batjocoritîntre neamuri. Timpul venise când El trebuia să-și descopere puterea Sacea mare și să-i elibereze pe sfinţi în mod glorios. Spre onoarea numeluiSău El va mântui pe orice suflet care a așteptat cu răbdare pe Dumnezeu șial cărui nume se află scris în carte.

Atenţia mea a fost îndreptată asupra credinciosului Noe. Când ploaia aînceput să cadă și potopul a izbucnit, Noe și familia sa erau intraţi în corabieși Dumnezeu îi încuiase acolo. Noe avertizase cu credincioșie pe locuitoriilumii antediluviene, în timp ce ei îl batjocoriseră și îl dispreţuiseră. Darcând apele s-au revărsat pe pământ și unul după altul se înecau, ochii lor seîndreptau către corabia de care râseseră atât de mult; ei vedeau cum eaplutea acum în siguranţă deasupra apei, păstrând pe Noe și familia sa. Amvăzut că tot în același chip va fi scăpat și poporul lui Dumnezeu, care aavertizat cu credincioșie lumea de mânia viitoare a lui Dumnezeu.Dumnezeu nu va răbda ca nelegiuiţii să nimicească pe acei care așteaptăschimbarea și care nu s-au plecat în faţa decretului fiarei și n-au primit

Timpul strâmtorării

(- 283 - 284 -)

Page 178: Experiente Si Viziuni

178 Experienţe şi viziuni - E.G. White

semnul ei. Am văzut că dacă nelegiuiţilor le-ar fi fost permis să ucidă pesfinţi, atunci Satana și întreaga sa ceată de îngeri răi și toţi cei ce urăsc peDumnezeu ar fi fost satisfăcuţi. Ce triumf ar fi fost pentru maiestatea satanicădacă în ultima luptă ar fi putut câștiga supremaţia asupra celor care auașteptat atât de mult să vadă pe Acel pe care Îl iubeau. Toţi care au râs șiau batjocorit ideea că sfinţii se vor urca la cer, vor fi martori ai grijii luiDumnezeu pentru poporul Său și vor privi eliberarea lor glorioasă.

Când sfinţii au părăsit orașele și satele, ei au fost prigoniţi de nelegiuiţiicare căutau să-i omoare. Dar săbiile care se ridicau contra poporului luiDumnezeu s-au rupt și au căzut neputincioase la pământ asemenea firelorde paie. Îngerii lui Dumnezeu ocroteau pe sfinţi. Când ei strigau ziua șinoaptea către Dumnezeu pentru salvare, strigătul lor a ajuns la urechileDomnului.

SCĂPAREA SFINŢILOR

Era miezul nopţii, când Dumnezeu a ales să scape pe poporul Său. Întimp ce nelegiuiţii îi înconjurau batjocoritori, deodată soarele a apărut întoată puterea lui, iar luna stătea neclintită. Nelegiuiţii priveau plini de spaimăasupra scenei în timp ce sfinţii vedeau cu bucurie solemnă semnele eliberăriilor. Semne și minuni urmau repede unele după altele. Toate păreau a fiieșite din ordinea lor naturală. Râurile nu mai curgeau; nori negri și grei seridicau spre cer și se loveau unii de alţii. Un loc lămurit, clar și luminos searăta de unde venea vocea lui Dumnezeu asemenea multor ape și care afăcut cerul și pământul să se cutremure. Un cutremur mare de pământ aavut loc. Mormintele s-au deschis și acei care au murit în credinţă sub soliaîngerului al treilea și ţinând Sabatul au ieșit din patul lor de pulbere proslăviţipentru a auzi legământul de pace pe care Dumnezeu urma să-l facă cu aceicare au ţinut legea Sa.

Cerul se deschidea și se închidea iarăși și se mișca într-una. Munţii seclătinau asemenea unei trestii bătute de vânt și zvârleau bucăţi de stânci dejur împrejur. Marea fierbea ca o căldare și arunca pietre la mal. CândDumnezeu a făcut cunoscut ziua și ora venirii lui Isus și a făcut legământulcel veșnic cu poporul Său, El rostea o propoziţie, apoi stătea până cândcuvintele se rostogoleau peste pământ. Israelul lui Dumnezeu stătea cuochii aţintiţi în sus ascultând cuvintele pe măsură ce ele ieșeau din gura luiIehova și se rostogoleau peste pământ asemenea bubuitului celui maiputernic tunet. Domnea o solemnitate înfricoșată. La sfârșitul fiecăreipropoziţii sfinţii strigau: “Mărire! Aleluia!” Feţele lor erau luminate demărirea lui Dumnezeu, și ele străluceau de slavă asemenea feţei lui Moise

(- 284 - 285 -)

Page 179: Experiente Si Viziuni

179

când s-a coborât de pe muntele Sinai. Nelegiuiţii nu-l puteau privi din cauzaacestei străluciri. Și când binecuvântarea veșnică a fost rostită asupra aceloracare onoraseră pe Dumnezeu prin păzirea cu sfinţenie a Sabatului un strigăttare de biruinţă asupra fiarei și a chipului ei a răsunat pretutindeni.

Atunci începe anul jubiliar când pământul trebuie să se repauzeze. Amvăzut pe robul credincios ridicându-se biruitor și lepădând de pe sinelanţurile care îl ţineau legat în timp ce stăpânul său nelegiuit era cuprins dedisperare nemaiștiind ce să facă; căci nelegiuiţii nu puteau înţelege cuvintelevocii lui Dumnezeu.

Îndată a apărut norul cel mare și alb pe care stătea Fiul Omului. Când els-a arătat era la început la o mare depărtare și părea foarte mic. Îngerul aspus că acesta este semnul Fiului Omului. Când el s-a apropiat mai mult depământ noi am putut vedea mărirea și maiestatea extraordinară a lui Isuscăci El ieșea spre biruinţă. O ceată de îngeri sfinţi cu coroane strălucitoarepe capetele lor Îl însoţeau pe calea Sa. Nici o limbă nu poate descrie mărireaacestei scene. Norul cel viu al maiestăţii și mărirea neîntrecută s-a apropiatși noi am putut vedea bine statura graţioasă a lui Isus. El nu mai purta ocoroană de spini, ci o coroană de mărire era așezată pe capul Său cel sfânt.Pe haina și coapsele Sale se afla scris un nume: Regele Regilor și DomnulDomnilor. Faţa Sa lumina ca soarele la amiază, ochii Săi semănau cu flăcărilede foc, iar picioarele Sale cu arama strălucitoare. Glasul Său răsuna camulte instrumente muzicale. Pământul se cutremura înaintea Lui, iar cerurilese înfășurau ca un sul de pergament și orice munte și orice insulă eraumișcatate din locul loc. Și “împăraţii pământului, domnitorii, căpitaniioștirilor, cei bogaţi și cei puternici, toţi robii și toţi oamenii slobozi s-auascuns în peșteri și în stâncile munţilor și ziceau munţilor și stâncilor:“Cădeţi peste noi și ascundeţi-ne de Faţa Celui ce șade pe scaunul de domnieși de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poatesta în picioare?” (Apoc.6,15-17). Acei care cu puţin înainte voiau sănimicească pe copiii credincioși ai lui Dumnezeu de pe pământ trebuie săvadă acum slava lui Dumnezeu planând asupra sfinţilor. Și în mijloculspaimei lor, ei au auzit glasurile sfinţilor care ziceau aruncând strigăte debucurie: “Iată acesta este Dumnezeul nostru pe care Îl așteptam ca să nemântuiască.”

Pământul s-a clătinat cu putere când glasul Fiului lui Dumnezeu achemat din morminte pe sfinţii adormiţi. Ei urmau strigătului și au ieșitafară îmbrăcaţi cu măreaţă nemurire și au strigat: “Biruinţă, biruinţă asupramorţii și a mormântului! Unde îţi este boldul moarte? Unde este biruinţata, mormântule?” Apoi sfinţii cei vii împreună cu cei înviaţi au ridicatglasurile lor în stigăte de biruinţă lungi și răsunătoare. Acele corpuri care

Scăparea sfinţilor

(- 286 - 287 -)

Page 180: Experiente Si Viziuni

180 Experienţe şi viziuni - E.G. White

zăcuseră în morminte și care purtaseră semnele bolii și ale morţii au ieșitafară în sănătate și putere nemuritoare. Sfinţii cei vii au fost schimbaţiîntr-o clipă și au fost răpiţi împreună cu cei înviaţi spre întâmpinareaDomnului în văzduh. O, ce întâlnire măreaţă! Prietenii pe care moartea îidespărţise s-au unit acum spre a nu se mai despărţi niciodată.

De ambele părţi ale carului de nor erau aripi, iar sub ele erau roţi vii;când carul călătorea spre cer, roţile strigau: “Sfânt!” și aripile strigau întimp ce se mișcau: “Sfânt!” și întreaga ceată a îngerilor sfinţi care înconjuranorul striga: “Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!”Apoi sfinţii din nor strigau: “Mărire! Aleluia! iar carul zbura în sus în sfântacetate. Înainte de a intra în sfânta cetate sfinţii au fost puși într-un careu cuIsus în mijlocul lor. El întrecea în înălţime pe sfinţi și pe îngeri cu capul șicu umerii. Statura Sa maiestuoasă și faţa Sa graţioasă putea fi văzută detoţi.”

RĂSPLATA SFINŢILOR

După aceea am văzut un număr mare de îngeri care au adus din cetatecoroane măreţe, câte una pentru fiecare sfânt, cu numele lor scrise pe ea.Când Isus a cerut coroanele, îngerii I le-au oferit și cu mâna Sa cea dreaptăEl a pus coroanele pe capetele sfinţilor. Îngerii au adus și harfe și Isus le-adat de asemenea sfinţilor. Îngerul conducător a dat tonul corului și apoitoate glasurile s-au ridicat în cântări de laudă, veselie și pline de mulţumireși orice mână mergea cu dibăcie pe coardele harfei în tonuri măreţe șidesăvârșite făcând să se audă o muzică melodioasă. Apoi eu am văzut cumIsus conducea ceata mântuită la porţile cetăţii. El a apucat poarta, arăsucit-o pe stâlpii ei strălucitori și a invitat popoarele care ţinuseră adevărulsă intre înăuntru. Înăuntrul cetăţii se afla tot ce putea să încânte privirea;măreţii bogate se zăreau pretutindeni. Apoi Isus a privit asupra sfinţilor Săimântuiţi; feţele lor străluceau, iar El îndreptându-Și ochii Săi plăcuţi asupralor zicea cu glasul Său melodios și frumos: “Eu văd lucrarea sufletuluiMeu și sunt mulţumit: Această măreţie bogată vă aparţine vouă pentru toatăveșnicia. Suferinţele voastre au luat sfârșit. De acum încolo nu va mai fimoarte, nici suferinţă, nici strigăt, nici durere nu va mai fi.” Am văzutceata mântuită plecându-se la pământ și aruncând coroanele lor la picioarelelui Isus și când mâna Sa graţioasă i-a ridicat iarăși ei au sunat din harfelelor de aur și au umplut cerul cu muzica lor măreaţă și cu cântările lor delaudă pentru Mielușel.

După aceea am văzut pe Isus conducând pe poporul Său la pomul vieţiiși noi am auzit iarăși glasul Său graţios, mai frumos decât orice muzică

(- 288 - 289 -)

Page 181: Experiente Si Viziuni

181

care a ajuns vreodată la vreo ureche omenească. El a spus: “Frunzelepomului vor servi spre vindecarea neamurilor. Mâncaţi toţi din ele.” Depomul vieţii atârnau cele mai frumoase fructe din care sfinţii puteau lua cuabundenţă. În cetate se afla un tron măreţ de la care ieșea un râu curat deapă de viaţă limpede cum e cristalul. De ambele părţi ale râului se aflapomul vieţii, iar pe malurile râului se aflau și alţi pomi măreţi, care purtaufructe bune de mâncat.

Limba este prea slabă pentru a face o descriere a cerului. Scena sedesfășura astfel în faţa mea, iar eu am rămas consternată și plină de admiraţie.Covârșită de strălucirea și frumuseţea nemaivăzută eu am pus condeiul la oparte și am strigat: “O, ce iubire! ce iubirea minunată! Limba cea mai iscusitănu poate descrie mărirea cerului sau adâncimea nepătrunsă a iubiriiMântuitorului.

PĂMÂNTUL PUSTIIT

Atenţia mea a fost îndreptată încă odată asupra pământului. Nelegiuiţiiau fost nimiciţi, iar cadavrele lor zăceau pe pământ. Mânia lui Dumnezeulovise pe locuitorii pământului prin cele șapte plăgi încât ei își mușcaserălimbile de durere și blestemau pe Dumnezeu. Păstorii cei falși erau ţintaprincipală a mâniei lui Dumnezeu. Ochii lor se uscaseră în găurile lor șilimbile lor în gurile lor, când erau încă pe picioarele lor. După ce sfinţii aufost liberaţi prin vocea lui Dumnezeu, nelegiuiţii s-au înfuriat unii contraaltora. Pământul părea a fi inundat de sânge, iar cadavrele zăceau pe pământde la o margine la alta.

Pământul semăna cu o pustie. Orașele și satele care erau distruse decutremur zăceau pustiite. Munţii au fost mișcaţi din locurile lor și formaserăpeșteri adânci. Bolovanii de stânci aruncaţi afară din mare sau rupţi dinpământ stăteau răspândiţi pe toată suprafaţa pământului. Copaci mari,dezrădăcinaţi erau împrăștiaţi pretutindeni. Aceasta trebuie să fie patrialui Satana și a îngerilor răi pentru o mie de ani. Aici el va fi închis și varătăci pe faţa pământului sfărâmat ca să vadă efectele răsculării saleîmpotriva legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani el se va hrăni cu fructeleblestemului pe care el l-a provocat. El va fi restrâns numai asupra pământuluiși nu va avea dreptul să meargă la alte planete spre a ispiti și chinui pe ceice n-au căzut niciodată. În tot cursul acestui timp, Satana va trebui să sufereîngrozitor. De la căderea sa el a întrebuinţat mereu puterile sale rele. Daratunci puterea lui îi va fi luată și va avea ocazie să mediteze la rolul pe carel-a jucat de la căderea sa și va privi cu groază și cu cutremur asupra viitoruluiînfricoșat, când va trebui să sufere pentru toate relele pe care le-a făcut și

Răsplata sfinţilor / Pământul pustiit

(- 289 - 290 -)

Page 182: Experiente Si Viziuni

182 Experienţe şi viziuni - E.G. White

să fie pedepsit pentru toate păcatele pe care el le-a provocat.Am auzit cântări triumfale din partea îngerilor și a sfinţilor mântuiţi

care semănau cu zeci de mii de intrumente muzicale, pentru că ei urmau sănu mai fie chinuiţi sau ispitiţi de Satana și pentru că locuitorii altor lumierau eliberaţi de prezenţa și ispitele sale.

Apoi am văzut tronuri care erau ocupate de Isus și sfinţii Săi; sfinţiidomneau ca împăraţi și preoţi cu Dumnezeu. Hristos judeca împreună cupoporul Său pe nelegiuiţii morţi. Ei comparau faptele lor cu cuvântul luiDumnezeu și orice caz era hotărât după faptele pe care le săvârșiseră întrup. Apoi ei hotărau pedeapsa fiecărui nelegiuit după cum erau faptelesale și scriau aceasta în dreptul numelui său în cartea morţii. Isus și sfinţiiSăi judecau de asemenea și pe Satana și pe îngerii săi. Pedeapsa lui Satanatrebuia să fie mult mai mare decât a acelor pe care el i-a dus în rătăcire.Suferinţele sale nu vor putea fi comparate cu ale lor. După ce toţi acei pecare el i-a amăgit vor fi morţi, el va trebui să trăiască și să sufere încă mult.

După ce judecata asupra nelegiuiţilor a fost terminată, la sfârșitul celoro mie de ani, Isus a părăsit cetatea, iar sfinţii, cum și întreaga suită a îngerilorsfinţi L-au însoţit. Isus S-a coborât pe un munte mare, care îndată ce a fostatins de picioarele Lui s-a desfăcut și s-a făcut un șes mare. Apoi noi amprivit spre cer și am văzut cetatea mare și strălucită, zidită pe douăsprezecetemelii și cu douăsprezece porţi trei de fiecare parte și un înger la fiecarepoartă. Noi am strigat: “Cetatea, cetatea cea mare! Ea vine de la Dumnezeudin cer! Ea se coboară în toată frumuseţea și mărirea ei orbitoare și se lasăjos pe șesul cel mare pe care Isus l-a pregătit pentru ea.

A DOUA ÎNVIERE

Apoi Isus a părăsit cetatea împreună cu întreaga Sa suită de îngeri sfinţiși cu toţi sfinţii mântuiţi. Îngerii înconjurau pe Suveranul lor și Îl conduceaupe calea Sa; iar cortegiul sfinţilor mântuiţi îi urma. Apoi Isus a strigat cu omaiestate înfricoșătoare pe nelegiuiţii morţi; și ei s-au sculat cu aceleașicorpuri slabe și bolnave cu care au fost puși în morminte. O, ce priveliște!Ce scenă!” La prima înviere toţi ieșiseră din morminte în nemurireînfloritoare; dar la a doua sunt încă vizibile toate semnele blestemului.Regii și mai marii pământului, cei mici și neînsemnaţi, învăţaţi și neînvăţaţi,toţi ies acum împreună din mormintele lor. Toţi privesc pe Fiul Omului; șiaceiași bărbaţi care L-au dispreţuit și batjocorit, care au pus cununa despini pe sfântul Său cap și care L-au bătut cu vergi Îl văd în maiestatea Saîmpărătească. Acei care Îl scuipaseră în faţă în ceasul judecăţii Sale, seîntorc acum de la privirea Sa pătrunzătoare și de la slava înfăţișării Sale.

(- 290 - 292 -)

Page 183: Experiente Si Viziuni

183

Acei care au bătut cuie în mâinile și picioarele Sale privesc acum semnelecrucificării. Acei care îl împunseseră în coastă văd acum semnul cruzimii lorpe trupul Său. Ei știu că El este Cel pe care L-au crucificat și L-au batjocoritîn chinul Său de moarte. Acum ei caută să fugă de la faţa Regelui Regilor șiDomnului Domnilor și un plâns amar de mare jale izbucnește pretutindeni.

Toţi caută să se ascundă în crăpăturile stâncilor și să se acopere faţă destrălucirea înfricoșătoare a Celui pe care L-au dispreţuit altădată. Corvârșiţiși loviţi de maiestatea și mărirea Sa extraordinară, ei au ridicat deodatăvocile lor și au strigat cu o claritate îngrozitoare: “Binecuvântat este cel cevine în numele Domnului.”

Isus și sfinţii Săi îngeri însoţiţi de toţi sfinţii se întorc înapoi la cetate,iar plângerile amare și strigătele de jale ale nelegiuiţilor condamnaţi umpleauvăzduhul. Apoi am văzut că Satana a început din nou lucrarea Sa. El mergeade la unul la altul dintre supușii săi și întărea pe cei slabi și șubrezi și lespunea că el și îngerii săi sunt foarte puternici. El le arăta nenumăratemilioane care înviaseră din morţi. Printre ei se aflau războinici și regiputernici care erau destoinici în luptă și care cuceriseră împărăţii. Printreei se aflau și uriași puternici și bărbaţi curajoși, care niciodată nu pierduserăvreo luptă. Acolo era Napoleon cel mândru și ambiţios, de apropierea căruiase cutremurau regatele. Acolo se mai aflau bărbaţi de o statură înaltă și deo înfăţișare plină de demnitate, care căzuseră în luptă în timpul când ei sestrăduiau să câștige biruinţa. La ieșirea lor din morminte și-au început iarășifirul cugetării lor de unde a fost întrerupt prin moarte. Ei posedau aceeașidorinţă aprinsă după biruinţa, pe care o nutriseră la căderea lor. Satana aţinut o consfătuire cu îngerii săi și apoi cu acei regi, cuceritori și oamenimari. Apoi el a privit asupra oștirii colosale și le-a spus că ceata din cetateeste mică și slabă și că ei vor merge și vor cuceri cetatea, vor da afară pelocuitorii ei și vor pune stăpânire pe bogăţiile și mărirea ei.

Satana reușește să-i amăgească și toţi încep să se pregătească imediatpentru luptă. În acea oaste colosală se mai aflau mulţi bărbaţi dibaci și eipregătesc tot felul de unelte de război. Sub conducerea lui Satana, mulţimeapornește înainte. Regii și războinicii urmează îndeaproape pe Satana șimulţimea le urmează în cete. Fiecare ceată are conducătorul ei și o ordinedesăvârșită este observată în timp ce ei mărșăluiesc peste suprafaţasfărâmată a pământului către cetatea sfântă. Isus închide porţile cetăţii, iargloata uriașă o înconjoară. Ei se așează în poziţie de luptă așteptându-sela o luptă înverșunată. Isus și întreaga oștire cerească împreună cu toţisfinţii împodobiţi cu coroanele lor strălucitoare se urcă pe zidurile cetăţii.Isus strigă cu maiestate: “Priviţi păcătoșilor răsplata celor drepţi! Și priviţimântuiţii mei răsplata celor nelegiuiţi!” Gloata uriașă zărește ceata cea

A doua înviere

(- 292 - 294 -)

Page 184: Experiente Si Viziuni

184 Experienţe şi viziuni - E.G. White

măreaţă pe zidurile cetăţii. Dar ei văzând frumuseţea coroanelor lorstrălucitoare, văzând feţele lor luminate de mărire, din care reflectă chipullui Hristos și apoi privind mărirea și maiestatea neîntrecută a RegeluiRegilor și Domnului Domnilor, curajul lor scade. Un simţământ desprecomoara și măreţia pe care au pierdut-o se ridică în sufletul lor și ei văd căplata păcatului este moartea. Ei văd ceata sfântă și fericită pe care audispreţuit-o îmbrăcată cu mărire, onoare și nemurire în timp ce ei se găsescafară din cetate cu tot ce este urâcios și rău.

MOARTEA A DOUA

Satana se aruncă în mijlocul urmașilor săi și încearcă să-i pună în mișcare.Dar foc de la Dumnezeu din cer cade asupra lor și cei mari și înălţaţi, săraciiși cei nevoiași sunt mistuiţi de văpaia focului. Eu am văzut că unii au fostnimiciţi repede în timp ce alţii au trebuit să sufere mai mult. Ei au fost pedepsiţidupă faptele lor. Unii stau zile întregi în foc și atâta timp cât o parte dincorpurile lor nu era încă mistuită ei simţeau de asemenea greutatea deplină asuferinţelor lor. Îngerul a spus: “Viermele lor nu va muri și focul lor nu se vastinge atâta timp cât mai e încă ceva în ei de mistuit.”

Satana și îngerii săi au trebuit să sufere mult timp. El nu a avut de suportatnumai greutatea și pedeapsa păcatelor sale proprii, ci toate păcatele sfinţilormântuiţi erau aruncate asupra lui; și el trebuie să sufere și pentru nimicireasufletelor amăgite de el. Apoi eu am văzut că Satana și întreaga gloatănelegiuită a fost mistuită și dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută. Întreagaoștire cerească și toţi sfinţii mântuiţi ziceau cu voce tare: Amin!

Îngerul a spus: “Satana este rădăcina, și copiii săi sunt ramurile. Ei suntmistuiţi acum cu rădăcină și cu ramură. Ei au murit o moarte veșnică. Ei nuvor mai învia niciodată și Dumnezeu va avea un Univers curat.” După aceeaam văzut cum focul care mistuie pe nelegiuiţi a ars toate necurăţiile și acurăţit pământului. Din nou am văzut că pământul era curăţit. Nici un semnde blestem nu se va vedea pe el. Suprafaţa sfărâmată și denivelată a pământuluiera acum un șes mare. Întreg Universul lui Dumnezeu era curat și marealuptă terminată pentru totdeauna. Ori încotro îmi îndreptam privirea, ori ceprivea ochiul nostru era frumos și sfânt. Întreaga ceată mântuită, tânăr șibătrân, mic și mare, au aruncat coroanele strălucitoare la picioareleRăscumpărătorului lor și au îngenuncheat în adorare în faţa Lui și s-au închinatCelui ce trăiește în vecii vecilor. Pământul cel frumos și nou cu toată strălucireasa au fost moștenirea veșnică a sfinţilor. Împărăţia, stăpânirea, domnia șiputerea de sub tot cerul au fost date poporului sfânt al Celui Prea Înalt, careîl va stăpâni pururea și în vecii vecilor. Amin.

(- 294 - 295 -)

Page 185: Experiente Si Viziuni

185

Experienţe și viziuniPrefaţă...............................................................................................Experienţe și viziuni ........................................................................Prima mea viziune ...........................................................................Alte viziuni .....................................................................................Sigilarea .........................................................................................Iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Său .....................................Clătinarea puterilor cerului ............................................................O ușă deschisă și una închisă .........................................................Cercarea credinţei noastre ..............................................................Către mica turmă ............................................................................Cele din urmă plăgi și judecata ......................................................Sfârșitul celor 2300 de zile .............................................................Datorii cu privire la timpul strâmtorării .........................................Ciocăniturile misterioase ................................................................Solii ................................................................................................Semnul fiarei ..................................................................................Orbi și conducători de orbi ............................................................Pregătirea pentru sfârșit .................................................................Rugăciunea și credinţa ...................................................................Timpul adunării fiilor împrăștiaţi ...................................................Visele sorei White ..........................................................................Visul fratelui Miller ........................................................................

SuplimentObservaţii explicative ....................................................................Ordinea evanghelică .......................................................................Greutăţi în comunitate ...................................................................Speranţa comunităţii .......................................................................Pregătirea pentru a doua venire a lui Hristos .................................Credincioși la adunările publice .....................................................Către cei fără experienţă ................................................................Tăgăduirea de sine .........................................................................Nepoliteţea .....................................................................................Păstori falși .....................................................................................Darul lui Dumnezeu pentru oameni ...............................................

Daruri spiritualePrefaţa ............................................................................................Căderea lui Satan ...........................................................................Căderea omului ..............................................................................Planul de mântuire .......................................................................Prima venire a lui Hristos .............................................................Lucrarea lui Hristos ......................................................................

TABLA DE MATERII

357

15171921212426283031333436394042434648

5159646669717476767778

829091929598

Page 186: Experiente Si Viziuni

186 Experienţe şi viziuni - E.G. White

Schimbarea la faţă a lui Isus .........................................................Trădarea lui Isus ...........................................................................Judecarea lui Isus ..........................................................................Crucificarea lui Isus ......................................................................Învierea lui Hristos .......................................................................Înălţarea lui Isus la cer ..................................................................Ucenicii lui Isus ............................................................................Moartea lui Ștefan .........................................................................Convertirea lui Saul ......................................................................Iudeii hotărăsc să omoare pe Pavel ...............................................Pavel vizitează Ierusalimul ...........................................................Marea apostazie ............................................................................Taina fărădelegii ...........................................................................Moartea nu este o viaţă de chinuri ................................................Reformaţiunea ...............................................................................Unirea comunităţii cu lumea .........................................................William Miller ..............................................................................Prima solie îngerească ..................................................................Solia îngerului al doilea ................................................................O descriere a mișcării advente ......................................................O altă descriere .............................................................................Sanctuarul .....................................................................................Solia îngerului al treilea ................................................................O temelie neclintită .......................................................................Lăcomia ........................................................................................Cernerea ........................................................................................Păcatele Babilonului .....................................................................Marea streigare .............................................................................Încheierea soliei îngerului al treilea ..............................................Timpul strâmtorării .......................................................................Scăparea sfinţilor ..........................................................................Răsplata drepţilor .........................................................................Pământul pustiit ............................................................................A doua înviere ...............................................................................Moartea a doua .............................................................................

101103105109113119120124125127129131134137140142144146150151155158160163166168170173174176178180181182184

(Cifrele din paranteză, din partea de jos a paginei reprezintăcorespondentul în limba engleză)