Download - Etica si Observatia

Transcript
Page 1: Etica si Observatia

Aspecte etice şi deontologice ale cercetării experimentale

Standarde etice ale Asociaţie Americane de Psihologie

Principii care reglementează cercetările cu participanţi umani şi a cercetărilor care

folosesc animale.

a. Dreptul la consimţământul informat.

Participanţii la cercetare sunt îndreptăţiţi să fie complet informaţi despre motivul,

scopul şi obiectivele investigaţiei, să ştie exact ce anume va implica investigaţia şi ce se

va întâmpla cu datele care sunt obţinute de la ei.

b. Dreptul de a se retrage în orice moment

Toţi participanţii la o cercetare psihologică au dreptul absolut de a se retrage din

cercetare în orice moment, fără a da un motiv şi au dreptul să ia cu ei toate datele cu care

au contribuit la investigaţie până în acel moment, dacă doresc acest lucru. Ei trebuie să fie

informaţi în mod explicit despre acest drept, înainte de începerea cercetării.

c. Protecţia împotriva vătămării

Cercetarea nu trebuie să se desfăşoare dacă există posibilitatea de a fi

ameninţătoare, în orice mod, pentru integritatea fizică, psihologică sau pentru demnitatea

umană a participanţilor.

Cercetătorul are responsabilitatea etică de a minimaliza riscurile şi de a proteja

participanţii de accidente. De exemplu, în cazul ingerării anumitor substanţe de către

participanţi, cercetătorul trebuie să se asigure că participanţii nu sunt sensibili sau alergici

la respectivele substanţe.

d. Discuţia finală (debriefing)

Tuturor participanţilor trebuie să le fie oferită oportunitatea unei raportări finale,

după ce datele au fost colectate. Uneori, acest lucru nu va fi necesar mai ales atunci când

toate informaţiile despre cercetare au fost deja furnizate dar, în anumite cazuri, participanţii

vor găsi binevenită oportunitatea de a şti mai multe despre cercetarea la care au contribuit.

Indiferent de natura cercetării, este esenţial, cel puţin să se verifice faptul că participantul

Page 2: Etica si Observatia

nu părăseşte cercetarea cu sentimente negative de orice tip.

e. Confidenţialitatea

Cercetarea psihologică este corectă dacă se respectă spaţiul privat al

participanţilor. Este însă dificil de ales gradul de anonimat şi confidenţialitate, acesta

depinzând de mai mulţi factori: sensibilitatea informaţiilor, contextul, nivelul de

răspândire / diseminare al rezultatelor studiului, posibilitatea de identificare a

participanţilor.

f. Copiii

Cercetǎtorul are responsabilitatea specială de a privi cu mare grijă orice cercetare

care îi implică pe copii. Consimţământul pentru cercetare, dacă este posibil în scris,

trebuie să fie dat de către părinte sau de către altcineva, cum ar fi un tutore care ţine locul

părintelui. Dacă cercetarea se desfăşoară în şcoală, acordul directorului trebuie să fie

întotdeauna obţinut. Trebuie să fie obţinut şi consimţământul informat al copilului şi

astfel, evident, orice explicare a cercetării trebuie să fie adecvată vârstei şi capacităţii de

înţelegere a copiilor.

Multe experimente au demonstrat că expunerea copiilor la modele agresive din

mass-media duce la creşterea incidenţei comportamentelor imitative din partea lor. Aceste

cercetări au suscitat şi dezbateri etice, deoarece s-a pus întrebarea cum au fost

contracarate efectele pe termen mediu induse de aceste experimente la nivelul

participanţilor - copii.

g.. Cercetarea comportamentului animal

Utilizarea animalelor în cercetarea psihologică ridică numeroase probleme etice.

Deşi rozătoarele reprezintă cea mai mare categorie de animale de laborator, cercetătorii

folosesc o mare varietate de specii în cercetările lor (maimuţe, câini, pisici, peşti, păsări,

etc.)

Principiile etice referitoare la tratamentul subiecţilor în cadrul cercetărilor

constituie partea cea mai importantă a Codului Etic al Asociaţiei Americane de

Page 3: Etica si Observatia

Psihologie, dar există şi alte principii, referitoare la sensibilitatea unor aspecte privind

utilizarea şi distribuirea datelor obţinute în cadrul unui proiect de cercetare, raportarea

corectă a rezultatelor, plagiatul şi respectarea drepturilor intelectuale.

Plagiatul, adică prezentarea ideilor şi muncii altuia ca fiind proprii, este o practică

incorectă şi non-etică; cu toate acestea an de an mass-media prezintă cazuri de plagiat

apărute în comunităţile ştiinţifice.

Referinţe:

Aniţei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iaşi, 2000

Vîrgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura

Mirton, Timişoara, 2004

Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii în psihologie, Editura Universitǎţii Titu

Maiorescu, Bucureşti, 2004

Page 4: Etica si Observatia

Observaţia şi experimentul

Def: Observaţia (ca metodă) reprezintă urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă,

sistematică, a diferitelor manifestări comportamentale ale subiectului ca şi a contextului

situaţional al comportamentului.

Prin observaţie se înregistrează comportamentul efectiv al oamenilor şi multitudinea de

factori ce determină acţiunile şi interacţiunile lor. Scopul observaţiei este acela de a înţelege

ce fac oamenii în anumite situaţii şi nu neapărat de a cerceta ce gândesc ei despre ceea ce fac.

(Vîrgǎ, 2004)

Roger Mucchielli (1974) spune că există trei puncte de reper în fiecare efort de

observare:

1. A fi atent la comportamente şi atitudini, a învăţa să le notezi şi să le descrii aşa cum

se prezintă.

2. A sesiza contextul situaţional al comportamentelor observate, aşa cum este el trăit de

subiect.

3. A dispune de un fel de simpatie intelectuală prin intermediul căreia suntem capabili de a

înţelege trăirile altora fără a le încerca în mod real în propria noastră afectivitate

(empatia).

Cercetătorii care aplică metoda observaţiei nu chestionează subiecţii asupra opiniilor şi

atitudinilor lor, nu îi stimulează în vederea exteriorizării anumitor comportamente, nu provoacă

deliberat situaţii specifice şi nu manipulează participanţii (Baban, 2002). Observaţia

presupune urmărirea desfăşurării evenimentelor dar a observa nu presupune o atitudine

pasivă ci a selecta, a clasifica, a analiza şi a organiza datele înregistrate. Observaţia are ca scop

final înţelegerea şi atribuirea de semnificaţii celor observate.

Conţinutul observaţiei

- Simptomatic ă stabilă:

• trăsăturile bio-constituţionale ale individului (înălţimea, greutatea, lungimea şi

Page 5: Etica si Observatia

grosimea membrelor, circumferinţa craniană, toracică, abdominală). De ex.

tipologia lui Kretchmer prezintă tipurile picnic, astenic, atletic şi displastic iar

Sheldon, luând în considerare 17 variabile supuse observaţiei (de ex. înălţime,

greutate, dezvoltarea toracelui şi a capului ş.a.) şi interpretate sub unghi

embriologic, a identificat trei tipuri morfologice: endomorf, mezomorf, ectomorf

ce corelează cu tipurile psihologice corespunzătoare: viscerotonul, somatotonul şi

cerebrotonul (N. Mărgineanu, 1973).

• trăsăturile fizionomice (aspectul corpului, feţei, relaţia dintre diferite detalii

anatomice: frunte, nas, ochi, bărbie).

Aceste date trebuiesc interpretate cu prudenţă, pentru a nu duce la concluzii pripite

sau eronate.

- Simptomatic ă labilă: multitudinea comportamentelor şi conduitelor flexibile,

mobile ale individului, de exemplu conduita verbală, motorie, mnezică,

inteligenţa, ca şi varietatea expresiilor afectiv-atitudinale (cum merge,

vorbeşte, etc).

(1) conduita expresivă:

• pantomima (atitudinile corporale, mers şi gesturi), De exemplu, gesturile rapide dar

imprecise denotă hiperexcitabilitate, gesturile prompte, sigure şi precise reflectă

stăpânire de sine, calm, încredere în forţele proprii, gesturile lente, dar sigure şi

precise - meticulozitate, grijă pentru detalii, gesturile oscilante ca viteză şi lipsite de

precizie - lipsă de antrenament, slabă mobilizare energetică (Aniţei, 2000).

• mimica (părţile mobile ale feţei, ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele la care se

adaugă elemente proprii fizionomiei: culoarea ochilor, părului, forma lor, profil, proporţii

între partea superioară a craniului şi partea inferioară) De ex.

• privirea şi mobilitatea ei

• modificările vegetative: intensitatea, amploarea, durata reacţiilor emoţionale.

(2)conduita verbală:

• aspectul formal: intensitatea, fluenţa, debitul, intonaţia, pronunţia

Page 6: Etica si Observatia

• intonaţia, tipul de pronunţie, inflexiunile

• aspectul semantic: structura vocabularului, cantitatea de informaţie, nivelul de abstractizare

a termenilor, adecvarea lor la conţinutul comunicării, coerenţa în judecăţi şi

raţionamente, etc.

(3) conduita reflexivă: reflectă poziţia, atitudinea subiectului faţă de situaţia

experimentală, faţă de'sarcina dată, faţă de experimentator

(4) aspecte globale: utilizarea obiectelor, timpul alocat diferitelor comportamente,

localizarea spaţială faţă de alte persoane, normele de grup, acorduri / dezacorduri.

Simptomatică labilă poate fi observată în orice situaţie şi context de viaţă

• Atitudini prezente la debutul activităţii (opoziţie, pasivitate, cooperare, entuziasm).

• Atitudinea din timpul activităţii (atitudine generală şi specifică: iritare, spontaneitate,

curiozitate, etc).

• Respectarea consemnelor

• Acţiuni şi mişcări necontrolate (agitaţie, ticuri, mişcări ale ochilor, gurii, mâinilor,

picioarelor)

• Vorbirea (pronunţie, numărul cuvintelor spontane, comportament verbal)

• Metode spontane de lucru

• Reacţie la incidentele materiale, la eşecuri, dificultăţi.

Formele observaţiei

Există mai multe criterii după care se clasifică observaţia:

a) După orientarea actului observaţional avem :

- auto-observaţia (surprinderea particularităţilor propriului comportament). Observaţia se

aplicată asupra cunoaşterii gândurilor, sentimentelor, aspiraţiilor proprii (introspecţia) şi

cunoaşterea de pe urma activităţilor proprii, din succese şi eşecuri, din încercările vieţii.

- observaţia propriu-zisă (spre alte persoane). Reprezintǎ act de clasificare, de încadrare

Page 7: Etica si Observatia

a informaţiei în anumite concepte şi de anticipare a unor relaţii cauzale.

b) Prezenţa sau absenţa intenţiei de a observa:

- ocazională (întâmplătoare, nu ţine cont de reguli). De exemplu, profesorul în clasă,

supervizorul în organizaţie, ziaristul, etc.

- sistematică, care urmăreşte înregistrarea obiectivă a faptelor, face apel la un proiect care

reduce câmpul studiat. În observaţia sistematică se pot crea situaţii specifice, în scopul

provocării comportamentelor urmărite.

Observaţia sistematică se realizează după un plan riguros, în cadrul unui proiect de

cercetare, investigaţie sau experiment. Se subordonează unor scopuri precise, se consemnează în

mod riguros datele în urma unei planificări, a unui adevărat „proiect de observaţie” prin care

sunt anticipate conduitele, manifestările avute în vedere.

Observaţia sistematică permite studierea comportamentului care se produce spontan

în condiţii normale sau de laborator. Cercetătorul înregistrează comportamentul manifest fără să-l

influenţeze. Faptele de conduită înregistrate dezvăluie un sens, poartă o semnificaţie şi a

desprinde această semantică, uneori complexă, a manifestărilor de conduită înseamnă, de fapt,

cunoaştere psihologică.

c) Prezenţa sau absenţa observatorului:

- directă (observatorul este prezent şi subiecţii sunt conştienţi de prezenţa sa)

- indirectă (observatorul este plasat în spatele unor geamuri cu vedere unidirecţională sau

TV cu circuit închis)

- cu observatorul uitat, ignorat (observatorul este cunoscut foarte bine de grup)

- cu observatorul ascuns (după draperii, paravane) care oferă posibilitatea unei desfăşurări

naturale a comportamentului copiilor, persoanelor cu handicap intelectual sau în

condiţii de grup

d) Implicarea sau non-implicarea observatorului:

- pasivă (fără implicare directă);

- participativă (observatorul devine membru al grupului)

Page 8: Etica si Observatia

D. Mc Burney (1983) (apud. Aniţei, 2000) semnalizează unele probleme. El

avertizează asupra modificării inerente a comportamentului membrilor grupului în prezenţa

observatorului. Se sugerează un raport invers proporţional între mărimea grupului şi

amplitudinea efectelor prezenţei observatorului.

În cazul observaţiei desfăşurate pe parcursul unui experiment realizat în condiţii de

laborator, prezenţa experimentatorului este obligatorie (în cele mai multe situaţii) şi constituie o

variabilă străină ce trebuie controlată (printr-o atitudine constantă neutru-binevoitoare!).

Calitatea observaţiei depinde de particularităţile psihice individuale ale

observatorului (capacitatea sa de a-şi concentra atenţia, de a sesiza esenţialul, de gradul sau de

sugestibilitate, etc).

Tipuri de observatori (după A. Binet):

- tipul descriptiv (înregistrează minuţios, exact, sec);

- tipul evaluativ (face aprecieri, estimări, interpretări);

- tipul erudit (furnizează informaţii savante suplimentare);

- tipul imaginativ şi poetic (neglijează faptele şi deformează realitatea).

Personalitatea observatorului, o anumită curiozitate epistemică în raport cu acţiunile lor din

jurul nostru şi spiritul de observaţie, ca aptitudine, joacă un rol important în evaluarea

conduitelor observate. De asemeni, gradul de similitudine între observator şi observat (aceeaşi

rasă, mediu social) influenţează acurateţea observaţiei.

Calitatea observatorului depinde şi de anumite caracteristici ale percepţiei: selectivitate;

câmpul perceptiv (observaţional) şi factorii sociali.

Condiţiile unei bune observaţii

Condiţiile care trebuie respectate pentru optimizarea observaţiei sunt următoarele:

1. Stabilirea clară, precisă a scopului

2. Selectarea formelor potrivite, a condiţiilor şi mijloacelor necesare (cronometre,

Page 9: Etica si Observatia

casetofoane, aparate foto, filme)

3. Elaborarea unui plan riguros de observaţie ( de la ce sistem conceptual şi de la

ce ipoteze se va porni, unde şi când va fi efectuata, cat timp va dura etc)

4. Consemnarea imediată a celor observate (protocol de observaţie)

5. Efectuarea unui număr optim de observări

6. Desfăşurarea în condiţii cât mai variate

7. Discreţia

Sunt necesare măsuri ale consistenţei interne în cazul raportării rezultatelor unui studiu

observaţional. în funcţie de nivelul măsurării folosit, se pot folosi pentru evaluarea

consistenţei fie o măsură procentuală agreată (pentru date nominale), fie un coeficient de

corelaţie (pentru date ordinale, interval sau ponderate).

Măsuri eficiente de combatere a obstacolelor în realizarea unei observaţii adecvate

• influenţa dispoziţiei în care se afla observatorul în momentul efectuării

observaţiei;

• tendinţa observatorului de a decodifică faptele observate în conformitate cu

teoria la care adera;

• tendinţa ca aşteptările şi anticipările observatorului să inducă rezultate în

conformitate cu acestea (efecte "de anticipare");

• observarea unui fapt de mai mulţi observatori;

• analiza comparativă a protocoalelor de observaţie;

• observaţia pe bază unor grile comune.

În cele din urmă este important să fie controlate posibilele influenţe ale reactivităţii şi

erorilor la nivelul observatorului (Zechmeister, Zechmeister şi Shaughnessy, 1997).

- Reactivitatea constă în influenţa pe care observatorul o are asupra

comportamentului observat.

- Erorile de observare pot fi generate de aşteptările observatorului în legătură cu

posibilitatea manifestării anumitor comportamente în situaţia dată, şi pot fi

controlate prin automatizarea relativă a procesului de generare a datelor

Page 10: Etica si Observatia

observaţiei şi prin profesionalismul cercetătorului.

Avantaje şi dezavantaje ale metodei observaţiei

Dezavantajele acestei metode sunt determinate de subiectivitate, de implicarea

personalităţii observatorului, de prezenţa acestuia şi de dificultatea asigurării exigenţelor de

fidelitate şi validitate.

De asemeni, alt dezavantaj constă în faptul că observaţia nu permite stabilirea unor

legături cauzale între evenimente. Poate cea mai importantă limită a observaţiei este dificultatea

de a controla toate variabilele implicate în fenomenul studiat.

Observaţia poate deveni o metodă costisitoare din punct de vedere al timpului , precum

şi financiar sau al personalului instruit necesar.

Avantajele metodei observaţiei sunt certe atunci când acesta este folosită pentru

descrierea cât mai precisă a unui comportament. Ea furnizează o mare cantitate de informaţii,

conducând la rezultate neaşteptate care pot deschide noi orizonturi cercetării. Datele obţinute

sunt din viaţa reală, deci nu ridică problema validităţii ecologice ca şi în cazul experimentului

(Baban, 2002).

Metoda poate fi utilizată într-o manieră exploratorie, pentru a sugera ipoteze, care

ulterior vor fi verificate cu ajutorul altor metode. Observaţia poate oferi informaţii nu numai

despre faptul studiat ci şi despre contextul cercetării, putând să acceadă la fenomene ascunse,

ambigui şi neaccesibile experimentului, ajutându-ne să interpretăm date furnizate de acesta.

Relaţia dintre observaţie şi experiment

Experimentul constă în provocarea unui fapt psihic în condiţii bine determinate cu

scopul de a găsi sau a verifica o ipoteză.

Diferenţa dintre observaţie şi experiment ţine de natura întrebării legate faptul respectiv.

În observaţie întrebarea este în mare parte supusă hazardului, cercetătorul nu cunoaşte răspunsul

şi are doar o idee vagă. în experiment întrebările devin ipoteze, ele presupun existenţa unei

relaţii între fapte pe care experimentatorul îşi propune să le verifice.

De asemeni, în observaţie situaţiile sunt definite într-o manieră mai puţin riguroasă

decât în experiment.

Page 11: Etica si Observatia

Puncte tari şi slabe ale observaţiei în comparaţie cu experimentul (Vîrgǎ, 2004)

Puncte tari Puncte slabeEste mai puţin intruzivă. Controlul variabilelor externe este redus.Probabilitate redusă de a genera comportamente dezirabile.

Dificil de stabilit şi de dovedit o relaţie cauzală.

Observaţia sistematicăControl relativ al:• variabilelor externe• diferenţelor datorate

observatorului şi a erorilor deobservare

ArtificialitateSistem de clasificare rigid, astfel încât există şansa de a rata observarea anumitor comportamente

Observaţia naturalăComportamentul observat apare natural şi nu este influenţat de teamă sau de nevoia de a impresiona. Include întregul contest social în care se manifestă comportamentul. Validitate ecologică crescută. Utilizabilă în cazul în care experimentul este imposibil sau non-etic.Utilizabilă în cazul indivizii nu vor să coopereze (ex. pacienţi, victime, etc.)

Variabilele externe nu sunt controlate eficient.Probabilitate crescută de eroare de observare, deoarece comportamentul vizat este de obicei puţin previzibil. Echipamentul necesar înregistrării este dificil de transportat şi de folosit în mod discret.Observaţia poate crea comportamenteartificiale.Dificultate pentru cercetător de arămâne necunoscut.Dificultate de replicare.Sistem de clasificare rigid, astfel încâtexistă şansa de a rata observareaanumitor comportamente

Observaţia participativăCulegerea datelor în manieră flexibilă,ne-structurată poate produce o validitateecologică superioară şi o informaţie maibogată.Participanţii acţionează natural fără a seascunde.Relaţiile care apar în interiorul grupuluipermit observarea unor comportamentereale.Se obţin informaţii în mod direct înlegătură cu aspectele cercetate.

Sistemul ne-structurat de culegere a datelor creează:

• distorsiuni şi erori de observare;• dificultăţi în verificarea datelor prin

alte cercetări;• dificultăţi de generalizare.

Dificil de a înregistra fără a fi văzut;memoria fiind singura bază ainformaţiilor pot apărea omisiuniimportante.Probleme etice legate de observaţia fără acordul participanţilor. Implicarea emoţională a cercetătorului poate afecta obiectivitatea observaţiei.

Page 12: Etica si Observatia

Grila de observaţie

Mijlocul cel mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea rapidă a datelor de

observaţie este grila de observaţie care are la bază planificări şi documentări prealabile.

Planificarea observaţiei presupune formularea răspunsurilor la câteva întrebări

(Jorgensen, 1989, apud Baban, 2002):

• De ce se iniţiază observaţia, care este scopul acesteia?

• Cine va fi observat?

• Unde va fi realizată observaţia?

• Pe ce perioadă de timp se va întinde observaţia?

• Care sunt aspectele comportamentului verbal şi non-verbal care vor fi observate şi

cum se va face înregistrarea datelor?

Observaţia, fiind o metodă subiectivă, este necesar să utilizăm cel puţin doi observatori

independenţi care îşi vor confrunta aspectele consemnate, fiind reţinute cele care au cea mai

mare concordanţă inter-observatori. Elaborarea unei grile de observaţie asigură caracterul

sistematic al acestei metode.

Grila de observa ţie este lista de rubrici care oferă cadrul de clasificare a datelor brute.

Trebuie să conţină în medie 10-15 categorii, pentru că nu se poate opera simultan cu mai multe

rubrici de clasificare. Aceste categorii trebuie să fie disjuncte (Radu, 1991). Grila se poate

constitui ca un tabel cu două intrări:

- pe coloana: se trec anumite fapte de conduită, înregistrate prin observaţii

- pe linie: semnificaţiile posibile sau trăsăturile pe care le dezvăluie aceste

comportamente

Grila se elaborează înainte de realizarea propriu-zisă a observaţiei, fiind un

document comun pentru ambii observatori care urmăresc acelaşi subiect, în acelaşi timp

dar completează grila în mod independent.

Page 13: Etica si Observatia

Protocolul de observaţie, document final rezultat în urma derulării observaţiei propriu-

zise, cuprinde următoarele aspecte:

• Descrierea contextului în care are loc observaţia(ziua, ora, locul);

• Descrierea participanţilor

• Detalii despre observatori

• Descrierea acţiunilor participanţilor, a secvenţelor comportamentale, a incidentelor

intervenite;

• Interpretarea faptelor, găsirea de semnificaţii comportamentelor urmărite

• Oferirea de interpretări alternative, rezultate din discuţiile purtate de observatori

• Analiza reflexivă a observatorilor (cum s-au simţit, dacă au avut de surmontat

probleme etice ş.a.)

Referinţe:

Aniţei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iaşi, 2000

Vîrgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura

Mirton, Timişoara, 2004

Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii în psihologie, Editura Universitǎţii Titu

Maiorescu, Bucureşti, 2004