Download - eroziunea solului

Transcript
Page 1: eroziunea solului

 

Eroziunea solului - este acţiunea de desprindere, transport şi depunere

a particulelor de sol sau rocă, sub acţiunea factorilor subaerieni (factori

exogeni). Deci, din cele trei componente : desprindere, transport şi depunere,

arată că fenomenul erozional este un proces mecanic, care implică acţiunea

unor forţe care să conducă, pe de o parte, la desprinderea şi transportul

(depăşirea rezistenţei particulei de sol, respectiv la atenuarea forţelor

respective), fie sub aspectul reducerii fenomenului respectiv şi a

materializării lui, în limitele (normale), admisibile.

Cea mai gravă formă de degradare a solului este eroziunea. Eroziunea

solului este provocată de întrebuinţarea incorectă şi nu trebuie confundată cu

eroziunea naturală.

Eroziunea naturală este un proces lent care nu poate fi oprit. Dar,

odată cu această uzură naturală, se formează solul nou. Oamenii de ştiinţă au

estimat că durata de erodare şi îndepărtare naturală a unui metru pătrat de

pământ este aproximativ de 30.000 ani. Dar, administrarea incorectă a

pământurilor poate să accelereze în aşa măsură acest proces, încât suprafeţe

mari de teren fertil se pot de-grada în câteva decenii.  

Din punct de vedere al practicii agricole - fenomenul de eroziune,

trebuie conceput ca un fenomen distructiv, care conduce la deprecierea

calităţilor productive ale solurilor şi în final, la degradarea completă a

teritoriilor respective, ca urmare a proceselor de eroziune, a spălării

orizonturilor de sol.

Eroziunea solului se produce pe terenurile care au fost cultivate sau

păşunate prea intens. Suprasolicitarea solului, apare, în condiţiile în care

anumite plante sunt cultivate an de an, dar nu se face fertilizarea şi

substanţele nutritive nu sunt reintroduse în sol. Cultivarea intensă reduce

2

Page 2: eroziunea solului

fertilitatea pământului şi provoacă scăderea producţiei la hectar. Este redusă,

de asemenea, coeziunea solului, scăzând astfel rezistenţă lui la eroziune.

Deteriorarea păşunilor se produce dacă omul creşte prea multe animale pe o

suprafaţă dată. Numărul prea mare de animale consumă vegetaţia într-un

ritm mai rapid, decât ritmul de regenerare naturală a acesteia, lăsând în urmă

pământul gol.

Eroziunea solului se produce în două faze. În prima fază se sfărâmă

bulgării de pământ (masa coezivă a solului) în particule separate si in faza a

doua, acestea sunt îndepărtate de şuvoiul apelor curgătoare şi de vânt.În

zonele cu precipitaţii abundente, picăturile de ploaie se lovesc de pământ, cu

o forţă considerabilă. În mod normal plantele absorb mare parte a acestei

forţe, dar dacă vegetaţia lipseşte, picăturile de ploaie zdrobesc solul dezgolit.

Particulele de praf sunt ridicate în aer şi pot fi deplasate până la 1,5 metri.

Forţa izbiturilor picăturilor de ploaie, tasează solul formându-se o crustă

compactă la suprafaţă acestuia. Crustele împiedică infiltrarea apei de ploaie

în sol şi în rocile de bază. În consecinţă, cea mai mare parte a apei se va

scurge pe suprafaţa pământului.

În funcţie de agentul provocator, fenomenele de eroziune se clasifică

în:

-         eroziunea prin apă;

-         eroziunea prin vânt;

-         eroziunea chimică;

-         eroziunea mecanică;

-         eroziunea biologică;

-         eroziunea prin sărăturare;

-         eroziunea provocată sub acţiunea gheţarilor;

-         eroziunea provocată sub acţiunea valurilor.

3

Page 3: eroziunea solului

În funcţie de intensitatea producerii fenomenului, procesele de

eroziune se clasifică în:

-         eroziune normală (geologică);

-         eroziune accelerată (antropică).

Eroziunea normală - reprezintă procesul de desprindere, spălare,

transport, ce are loc în condiţiile în care, procesele de solificare, de

acumulare a materiei organice şi procesele de desprindere şi transport (de

dislocare a particulelor de sol) include şi o discordanţă, în sensul că,

procesul de acumulare, de formare a solului, este predominat faţă de

procesul distructiv al solului. Acest fenomen are loc în condiţiile în care,

factorii de mediu, de vegetaţie, nu sunt modificaţi de intervenţia factorului

uman (în consecinţă, predomină elementele de acumulare).

Eroziunea accelerată - reprezintă procesul prin care, între rata de

desprindere, de transport şi rata de formare, de acumulare a materiei

organice, se formează un dezechilibru, în sensul că, volumul transportat

(cantitatea de sol sau de rocă transportată) depăşeşte volumul de acumulare

(cantitatea de materie organică). De aceea, fenomenul de eroziune ce

acţionează asupra terenurilor (a solurilor) reprezintă un proces distructiv, de

degradare a mediului, deoarece în situaţia în care, nu se iau măsurile

corespunzătoare de atenuare a fenomenelor, poate conduce la dispariţia

orizontului de sol, al apariţiei rocilor şi fundamentării procesului de

deşertificare biologică.

Eroziunea accelerată, este o consecinţă a intervenţiei brutale,

neraţională a factorului uman asupra mediului de existenţă a acestuia,

materializat prin: defrişări masive, păşunat abuziv şi excesiv, luarea în

cultură a terenurilor cu pante necorespunzătoare, fără a se lua măsuri de

prevenire şi conservare a solului.

4

Page 4: eroziunea solului

În situaţii specifice s-au introdus în cultură plante, ce asigură o mai

slabă protecţie a solului. Acest concept de eroziune antropică implică în mod

explicit şi factorul social-economic, ca element determinat în degradarea

terenurilor, a solurilor, ca urmare a proceselor erozionale.

Conceptul de eroziune antropică, subliniază, că factorul uman poate şi

trebuie să intervină în asemenea măsură încât să poată conduce la prevenirea

fenomenului erozional, la atenuarea acestui flagel, în limite admisibile,

tolerabile. Limitele adimisibile, tolerabile, reprezintă cantitatea de sol spălat,

admisă, în aşa fel încât, fenomenul erozional să nu conducă la dispariţia

proprietăţilor fundementale ale solului respectiv, să nu degradeze gradul de

fertilitate al acestuia, la degradarea însuşirilor fizice şi chimice ale mediului

de sol.

5

Page 5: eroziunea solului

Sub acest aspect, pornindu-se de la valoarea medie estimată a cantităţii de

sol ce se poate forma şi rata de sol ce se poate spăla, s-a stabilit nivelul de

toleranţă  T.

Se consideră că, în medie, pe suprafaţă de 1 ha., în decurs de un an, se

poate acumula circa 10 tone de materie organică (to./ha./an). Pornindu-se de

la acest nivel de referinţă, deoarece pe terenurile în pantă fenomenul

erozional nu poate fi eliminat, s-a recurs la stabilirea anumitor limite ale

pierderilor respective. Cantitatea medie admisibilă, exprimată în

tone/hectar/an, trebuie să fie sub 6 tone. Acest nivel T se diferenţiază de la

zonă la zonă, în funcţie de grosimea stratului de acumulare cu humus, în

funcţie de riscul producerii fenomenului erozional.Pentru condiţiile ţării

noastre, pierderile admisibile, se recomandă a fi între 5 - 6 tone, cu

particularităţi în funcţie de zonă.

Pentru a se stabili corect, acest nivel trebuie să se recunoască în fiecare

zonă fizico-geografică, în funcţie de condiţiile pedo-climatice, în funcţie de

structura culturilor, de cantitatea de materie organică ce se poate acumula în

sol şi coeficientul de transformare în humus. Acest coeficient se mai

numeşte şi coeficient izohumic.

În funcţie de cantitatea admisibilă a pierderilor de sol, se poate recurge la

stabilirea strategiilor privind alegerea structurilor de cultură şi a raportului

acestora, a ponderii acestora în cadrul unui asolament a culturilor cu o foarte

bună, bună sau slabă, de protecţie a solului.

Formele de manifestare a eroziunii se clasifică în:

-         eroziune de suprafaţă;

-         eroziune de adâncime.

Eroziunea de suprafaţă - este un proces erozional ce se produce sub

acţiunea scurgerilor superficiale (de la suprafaţa pământului).

6

Page 6: eroziunea solului

În urma ploilor torenţiale, scurgerile se produc sub forma unei pânze

laminare, repartizată pe suprafaţă terenului. Ca urmare a acestor procese de

scurgeri, odată cu şuvoaiele de apă sunt antrenate particulele de sol şi

deplasate pe distanţe mai mari sau mai mici. Ca urmare a acestui proces,

după un interval de timp, în funcţie de frecvenţa şi durata ploilor torenţiale

care generează scurgerile de suprafaţă, în final, se conduce la spălarea totală

a orizonturilor de acumulare cu humus şi în final se ajunge la roca mamă sau

roca de fundare.

Eroziunea de suprafaţă se clasifică în mai multe categorii:

-         erosiunea de gradul I (slabă);

-         erosiunea de gradul II (moderată);

-         erosiunea de gradul III (moderată către puternică);

-         erosiunea de gradul IV (puternică);

-         erosiunea de gradul V (foarte puternică, excesivă).

Eroziunea de suprafaţă, deşi se produce relativ uniform totuşi, ca urmare

a denivelărilor de teren, a obstacolelor întâlnite pe aliniamentul de ape

scurse, au loc concentrări ale apelor scurse pe suprafaţă, iar forţa distructivă,

forţa de eroziune a acestor scurgeri se amplifică şi afectează strate mai

profunde de sol, manifestându-se sub forma unor excavaţii de diferite

profunzimi şi forme.

Formaţiunile elementare ale eroziunii de suprafaţă, sunt:

-         şănţuleţe (şiroiuri), cu înălţimea (h) = 5 - 10 cm;

-         rigole, cu înălţimea (h) = 10 -25 cm.

        Caracteristicile fundamentale ale eroziunii de suprafaţă sunt:

-         înălţimea (h) redusă, sub 20 - 25 cm;

-         sunt formaţiuni ce pot fi eliminate prin lucrări simple ale solului.

7

Page 7: eroziunea solului

Eroziunea de adâncime - este forma cea mai avansată de manifestare a

eroziunii solului şi este cea mai distructivă.

Caracteristica fundamentală a eroziunii de adâncime, este:

-         aceasta apare în urma scurgerilor concentrate;

Ca urmare a scurgerilor concentrate, forţa de eroziune se amplifică,

deoarece: Ec = (m x v2) / 2 (distructivă), este în funcţie de masă şi viteză.

Sub aspectul arealului, eroziunile de adâncime ocupă o suprafaţă redusă,

în limitele secţiunii respective, dar aceste formaţiuni de adâncime, în funcţie

de profunzimea şi distanţa dintre ele, pot avea consecinţe foarte grave asupra

zonei de manifestare.

Formaţiunile erozionale de adâncime prezintă pericolul, că se pot

mainifesta simultan cu procesul erozional de suprafaţă şi cu procesele de

alunecări de teren, de unde rezultă deteriorarea excesivă nu numai a solului

ci şi a terenului.

„Canalele” apar atunci când există un strat cimentat de pământ sub

suprafaţa solului, compus adesea din argilă sau în cazul trecerilor bruşte de

la sol la roca erodată şi care împiedică infiltrarea apei. Canalele ies la iveală

doar atunci când straturile superioare se prăbuşesc.

Suprafeţele afectate de eroziunea de suprafaţă, asociate cu cele ale

eroziunii de adâncime şi cu alunecările de teren, transformă terenuri întinse

în suprafeţe neproductive, în zone cu pământuri rele (este stadiul cel mai

avansat de degradare).

Spre deosebire de formaţiunile erozionale de suprafaţă (şanţuleţe sau

rigole), fromaţiunile erozionale de adâncime nu mai pot fi desfiinţate prin

lucrări simple ale solului, ci implică măsuri inginereşti, lucrări de

terasamente, lucrări hidrotehnice constructive, ori de stopare,

corespunzătoare formelor de manifestare a eroziunii de adâncime.

8

Page 8: eroziunea solului

Formele de manifestare ale eroziunii de adâncime, sunt:

-         rigole adânci, cu înălţimea (h) = 25 - 50 cm;

-         ogaşe, cu înălţimea (h) = 0,5 - 2 m;

-         ravene, cu înălţimea (h) = 2 - 10 m (şi chiar mai mult);

-         torenţi, cu înălţimea (h) > 10 m.

Eroziunea pe versanţi.

Eroziunea de suprafaţă se datorează scurgerii difuze pe versanţi, a

apelor din precipitaţii, care spală un strat subţire de sol. În faza iniţială acestă

eroziunea este aproape imperceptibilă. În cele din urmă însă recoltele scad,

deoarece solul devine mai puţin fertil. Mult mai dramatică este eroziunea în

adâncime, care, se produce mai ales, pe terenurile înclinate, unde scurgerea

de suprafaţă se adună în curenţi, după o ploaie puternică devin torenţi şi taie

şanţuri adânci în pământ denumite ogaşe, ravene, torenţi.

 

Chiar cu o climă secetoasă

pământul neperturbat poate

susţine o vegetaţie bogată.

Pădurile şi ierburile protejea-ză

împotriva eroziunii.

Prin cultivarea terenurilor plate şi

tăierea pomilor de pe pante, omul

expune solul eroziunii cauzate de

apă şi vânt.

Cultivarea prea intensă de-

gradează terenurile plate,

destinate acum păşunatului.

Cultivarea plantelor creşte

ritmul de pierdere al solului.

9

Page 9: eroziunea solului

De pe coasta dealului se spală

tot mai mult pământ fertil şi

păsunatul permanent

accelerează procesul de ero-

ziune.

Peisajul aproape gol este

încredinţat de om oilor şi caprelor,

”cosaşii pajiştilor”, pentru cură-ţenie

totală.

În final, tot ce rămâne în locul

pământului fertil de odinioară,

este deşertul, dez-golit de sol şi

incapabil să susţină vreo

vegetaţie.

Eroziunea prin apa

Eroziunea prin apa duce în aceeaşi măsura la pierderea solului de pe

terenurile arabile situate pe panta, ca si de pe terenurile care sunt alternativ

sub folosinţa la arabil si apoi cultivate cu plante perene daca sunt situate pe

pante. Procesele erozionale se pot produce atunci când apa din precipitaţii

este mai mare decât cantitatea de apa pe care o poate absorbi solul.

Evenimentele climatice care provoacă scurgeri nu sunt atât de rare pe

cât se crede. Exista un risc semnificativ al proceselor erozionale de

suprafaţă-ogaşe şi rigole-care se produc pe terenurile susceptibile atunci

când cad peste 15 mm precipitaţii/zi sau peste 4mm/ora. Eroziunea moderata

se produce pe solurile nisipoase, uşor lutoase atunci când cad ploi puternice,

pe terenuri în panta, cu infiltraţie redusa.

Eroziunea poate fi sub forma unor simple scurgeri (run-off) care

conţin particule fine de sol sau poate deveni mult mai serioasa prin formarea

ogaşelor si rigolelor (rills, gullies).

În tara noastră procesul erozional s-a intensificat, cu precădere, din

păcate în ultimii ani ca urmare, atât a exploatării neraţionale a fondului

forestier dar si a fondului funciar si a aplicării unui sistem tehnologic total

necoresunzător în special pe terenurile aparţinând gospodăriilor mici si

mijlocii.

10

Page 10: eroziunea solului

Eroziunea prin apa s-a intensificat mai ales datorita cultivării

prăsitoarelor, urmelor ce rămân pe sol în urma efectuării diferitelor operaţii

din amonte în aval si invers, pregătirii unui pat germinativ fin si îndepărtării

gardurilor vii si altor bariere de protecţie. Înainte de efectuarea tuturor

lucrărilor agricole, cu deosebire a arăturii, ori reînsămânţării pajiştilor care

sunt situate pe pante ori în zone de câmpie de revărsare a râurilor, trebuie

avut în vedere posibilitatea producerii eroziunii.

Păşunatul, chiar mai puţin intensiv în astfel de zone nu face decât sa

stimuleze intensificarea proceselor erozionale. Este dăunător păşunatul pe

digurile de protecţie de pe lângă râuri de către animale; distrugerea acestora

este inevitabila si constituie o sursa importanta de creştere a cantităţii de

sedimente.

Eroziunea prin apa poate apare în câmpurile cultivate în panta

(preluata după Codul de Bune Practici Agricole – Protecţia Solului, realizat

de Marea Britanie).

În zonele de risc pentru prevenirea eroziunii sunt necesare masuri

speciale elaborate si planificate la nivel local, de ferma, de parcela, punctând

zonele de risc ridicat la scurgere. Zonele cu relief neuniform, deluroase,

muntoase, abrupte sau cu pante lungi sunt în mod special vulnerabile,

scurgerile acumulându-se în vai. În zonele cu nivel ridicat de neuniformitate,

care sunt străbătute de vai înguste, scurgerile se acumulează în cantităţi

apreciabile.Controlul apei drenate din zonele cultivate se efectuează prin

lucrări specifice de drenaj.

Trebuie acordata atenţie speciala eliminării sedimentelor care se

acumulează în canale si drenuri. Riscul erozional poate fi semnificativ redus

printr-un management agricol cât mai bun.Evitarea lucrărilor sau reducerea

11

Page 11: eroziunea solului

numărului lor, lucrarea solului sau intrarea pe soluri umede sunt de o mare

importanta.

Pe solurile susceptibile la eroziune, compactarea de suprafaţa reduce

abilitatea, capacitatea solului de a absorbi apa, aceasta determinând apariţia

băltirii si intensificarea eroziunii. Aceste procese negative ar trebui corectate

înainte de a semăna cultura următoare.

Sa se evite pregătirea unui pat germinativ fin care determina apariţia

proceselor de degradare fizica la suprafaţa: colmatarea spaţiului poros si

crustificarea. Este necesar în aceste condiţii creşterea conţinutului de materie

organica pentru prevenirea proceselor degradării fizice de suprafaţa.

Pentru protecţia solului, mai ales la suprafaţa, acoperirea cu vegetaţie

este cruciala. Acolo unde riscul erozional este ridicat semănatul culturilor de

iarna si reînsămânţarea culturilor ierboase este de mare importanta. Cel puţin

25% din suprafaţa arabilă ar trebui acoperita cu astfel de culturi; in astfel de

situaţii, prăşitoarele trebuie evitate.

Spatiile destinate trecerii maşinilor agricole pentru efectuarea

tratamentelor chimice, chiar în cazul culturilor neprăşitoare, vor fi deschise

numai după răsărirea plantelor. Daca acest lucru nu este posibil, datorita

managementului de cultivare al culturii respective, atunci în spatele roţilor

maşinilor agricole se recomanda un sistem de afânare superficiala, care sa

contribuie la reducerea compactării zonei respective si astfel a riscului

erozional.

Semănatul si cultivarea plantelor, ca si toate celelalte operaţii agricole

pe terenurile care sunt situate în panta sa se efectueze doar pe curbele de

nivel. Pentru agricultura mecanizata este de preferat ca la arabil să se

utilizeze doar acele terenuri care au panta rezonabila.

12

Page 12: eroziunea solului

Pentru zonele care au terenuri în panta abrupta sau nivel ridicat de

neuniformitate, doar efectuarea lucrărilor pe curbele de nivel nu sunt

suficiente. În aceste zone, lucrările agricole efectuate transversal pe curbele

de nivel conduc la intensificarea proceselor de scurgere, cu deosebire pe

urmele maşinilor agricole. Pe terenurile cu panta mare acest risc este

deosebit de mare.

Culturile prăşitoare, cu deosebire rădăcinoasele si legumele nu sunt

potrivite pentru terenurile situate în panta si afectate de eroziune.

Atunci când se foloseşte plugul reversibil şi se efectuează arătura

perpendicular pe panta se recomanda ca întoarcerea brazdei sa se efectueze

spre amonte pentru a reduce eroziunea si deplasarea (alunecarea) lenta a

solului.

După efectuarea lucrărilor de recoltare, pentru protejarea solului la

suprafaţa, este necesar ca resturile vegetale tocate sa rămână pe teren.

Solul nu va fi niciodată menţinut “ca ogor negru sau curat de resturi

vegetale”. De altfel, aceasta măsura este recomandabila pentru toate solurile

care sunt în folosinţa la arabil. Pentru aceasta lucrarea de arătura cu

întoarcerea brazdei poate fi înlocuita cu o lucrare superficiala de discuit sau

o alta lucrare asemănătoare efectuata de exemplu cu cizelul (uneori

recunoscute ca lucrări de conservare a solului). Astfel de practici au

avantajul ca, conduc la creşterea conţinutului de materie organica în stratul

superficial al solului.

Un pat germinativ mai grosier este mai puţin vulnerabil la procesele

erozionale decât unul fin. După culturile semănate toamna, mai ales pe

terenurile vulnerabile la eroziune, si în condiţii de umiditate ceva mai

ridicata, tăvălugirea nu este recomandată.

13

Page 13: eroziunea solului

În anumite condiţii sunt recomandate plante protectoare semănate în

cultura ascunsa sau plante cum sunt: secara, muştarul, lupinul semănate

toamna timpuriu, care apoi sunt încorporate în sol primăvara înainte de

semănat printr-o arătura superficiala, oferă un foarte bun control pentru

eroziunea eoliana si prin apa pe solurile susceptibile la astfel de procese. De

asemenea, o astfel de metoda poate reduce spălarea nitraţilor.

În perioada de iarna este de preferat ca solul sa fie acoperit cu

vegetaţie (sa rămână nelucrat), deci ca mirişte, porumbişte, sau acoperit cu

mulci vegetal. Porumbiştea nu oferă suficienta protecţie împotriva eroziunii

si din acest motiv, nu numai porumbul, dar si alte prăsitoare sunt evitate.

Terenul pregătit pentru plantarea cartofilor (bilonat), dar în general patul

germinativ pregătit pentru cultura legumelor prezintă un risc ridicat fata de

procesele erozionale.

Abilitatea solului de a rezista proceselor de degradare fizica, mai ales

erozionale poate fi îmbunătăţită, în condiţiile cultivării legumelor, numai

realizând biloanele perpendicular pe direcţia pantei, si săpând mici gropite

între biloane de-a lungul brazdelor pentru a îmbunătăţi absorbţia apei si

reducerea scurgerilor si deci de a preveni procesele erozionale. Aceste

metode sunt eficiente mai ales pentru culturile irigate.

Daca irigarea este necesara, atunci aplicarea apei trebuie astfel

realizata încât procesele de scurgere si erozionale sa fie evitate. Este necesar

ca apa de irigaţie sa se aplice în acord cu cerinţele culturilor, sa nu se aplice

în exces, sa nu se aplice norme de udare mari, iar daca este aplicata prin

aspersiune mărimea picăturii este de preferat sa fie cât mai redusa.

Picăturile mari conduc rapid la dezvoltarea proceselor de degradare la

suprafaţa solului cauzând mai ales: înnămolirea, colmatarea spaţiului

macroporos, crustificarea datorită destructurării agregatelor structurale.

14

Page 14: eroziunea solului

Daca procesele de scurgere încep sa apară se va renunţa la irigaţie sau se va

trece la irigare localizata.

Scurgerile prin conducte trebuie evitate si apa trebuie drenata cu mare

grija de la echipamentul deconectat.

Micile obstacole în calea apei realizate pe curbele de nivel reduc

scurgerea (preluata dupa Codul de Bune Practici Agricole – Protecţia Solului

realizat de Marea Britanie). Daca eroziunea prin apa este o problema

serioasa atunci este necesar sa se aplice ca prima urgenta următoarele

masuri:

a) crearea de benzi înierbate permanente ca mijloace tampon, ca spatii

strategice pe terenurile situate în panta pentru reducerea proceselor de

scurgere si colmatarea văilor adiacente, sau a apelor de suprafaţa;

b) modificarea structurii culturilor în rotaţie, introducerea ierburilor perene,

păstrarea acoperita cu resturi vegetale a suprafeţei solului;

c) îmbunătăţirea hidrostabilităţii agregatelor structurale ale solului la

suprafaţa prin aplicare de materiale organice (îngrăşăminte de la complexele

de animale, nămoluri compostate, resturi vegetale, etc.) sau prin utilizare de

stabilizatori sau condiţionatori chimici (PAM, VAMA, POLINILI) acolo

unde este posibil;

d) construirea unor mici diguleţe, gărduleţe de-a lungul curbelor de nivel

pentru reducerea scurgerilor;

Benzile tampon sunt permanent înierbate cu ierburi cultivate sau cu

vegetaţie naturala. Acestea au un rol deosebit de important în prevenirea

proceselor de scurgere si astfel în pătrunderea si depunerea sedimentelor în

apele de suprafaţa. Totuşi, acestea nu reprezintă o soluţie de lunga durata

pentru reducerea poluării apelor cu sedimente ori pentru reducerea levigării

nutrienţilor şi altor agrochimicale. Acolo unde exista un proces erozional

15

Page 15: eroziunea solului

sever, sau scurgeri excesive, acestea pot fi diminuate pe alocuri prin

realizarea unor canale preferenţiale de scurgere.

Benzile tampon sunt cele mai potrivite si eficiente pentru prevenirea

scurgerilor excesive de apa pe terenurile situate în panta daca interceptează

aceste canale de scurgere si în acest mod se reduce si viteza de înaintare.

Totuşi, aceasta metoda nu este fezabila, nu poate fi considerata o soluţie

general valabila, de exemplu, unde terenul este în sistem de folosinţă în

rotaţie, adică anumite perioade nu este cultivat. Cele mai bune rezultate sunt

obţinute daca se plantează benzi tampon cu arbuşti (gard viu).

Trebuie sa precizam ca benzile înierbate sunt deosebit de eficiente în

mişcarea (spălarea) nitraţilor si atunci când pânza de apa freatica este situata

la mica adâncime. Acesta nu este însa un caz frecvent, dar condiţiile de

anaerobioza din terenurile saturate (cu exces de apa) pot fi îmbunătăţite prin

benzile înierbate care pot contribui la reducerea concentraţiei de nitraţi prin

procesele de denitrificare. Acolo unde aceste benzi tampon sunt eficiente,

lăţimea lor optima depinde de tipul de sol, climat, topografie si aceasta ar

putea fi cuprinsa între 2 si 50 m.

Mărimea (lăţimea) acestor benzi tampon este variabila de la un loc la

altul fiind dependenta de condiţiile locale. În cele mai multe cazuri aceasta

lăţime ar fi de 20 m minimum. În Uniunea Europeana s-a pledat pentru

reducerea acestei lăţimi, astfel ca 2 până la 6 m poate fi considerata o lăţime

acceptabila.

În anumite condiţii specifice, ierburile perene pot fi introduse în

rotaţiile culturilor arabile sau, mai mult decât atât, se pot introduce benzi

care sunt permanent înierbate sau împădurite.

Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara

construirea de terase continui ori individuale. Cele continui se fac paralele

16

Page 16: eroziunea solului

cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi. Ele se fac putin

inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.

Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase

individuale, insa dupa efectuarea pichetajului.

In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza

canale de coasta inclinate longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces.

Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin

inierbare si distantate la 24-50 m, in funcţie de panta terenului.

În multe cazuri trebuie elaborate metodologii specifice la nivel

naţional, pentru zonele care au nivel ridicat de susceptibilitate în raport cu

diferitele procese de degradare -compactare de adâncime, eroziune, poluare

cu nitraţi sau alte substanţe toxice - zone, care sa fie sub permanenta

supraveghere, acestea devenind pe cât posibil zone cu un nou tip de habitat,

încurajându-se trecerea de la arabil la alte folosinte.

Organizarea teritoriului ar trebui sa permită ca zonele cu terenurile

cele mai vulnerabile sa fie protejate prin introducerea culturilor ierboase

perene.

Daca un proprietar are un teren arabil impozabil, dar care este afectat

de către eroziune sau un alt proces grav de degradare, atunci exista

posibilitatea de a trece la alta categorie. De aceea, este necesar sa fie

consultaţi specialişti în domeniul respectiv.

Atunci când se trece la împădurirea sau defrişarea unei zone este obligatoriu

sa se ia masuri pentru evitarea procesele erozionale.

Pentru a preîntâmpina procesele de compactare determinate de către

maşinile de semănat (plantat) în special pe pante, pe solurile subţiri, pe

solurile turboase, de fapt toate solurile care manifesta sensibilitate fata de

acest proces de degradare, se vor păstra resturi vegetale sau alte materiale

17

Page 17: eroziunea solului

organice la suprafaţa solului, acolo unde este posibil. Atenţia va fi mărită

acolo unde sunt instalate canale de irigaţie, căi de acces, drumuri.

Creşterea animalelor poate, de asemenea, spori riscul erozional, mai

ales al eroziunii prin apa, a compactării de suprafaţă. Trebuie evitate

practicile care determina călcarea excesiva a terenului, aceasta conducând la

creşterea scurgerii si eroziunii. Probleme pot apărea datorită următoarelor

cauze:

- număr prea mare de animale pe unitatea de suprafaţa în special în condiţii

de umiditate ridicata a terenului;

- păşunat intensiv în benzi si în apropierea spatiilor de hrănire din cursul

iernii;

- urme intense de animale sau maşini agricole în apropierea cursurilor de apa

sau zonelor naturale

umede;

- păşunat intens în apropierea cursurilor de apa, a malurilor, a digurilor;

- acces necontrolat la cursurile de apa determinând erodarea malurilor.

Masuri antierozionale

Lucrări agrotehnice antierozionale - se pot aplica în bazinul de

recepţie al torentului şi depind de cerinţele fiecărei folosinţe, iar cele mai

importante sunt:

lucrări de mobilizare a solului - sunt reprezentate prin lucrări de

arătură, de desfundare, subsolajul, prăşitul, răriţatul, biloanele,

copcile, trasarea brazdelor pe păşuni etc.;

lucrări de mărire a fertilităţii solului - se asigură prin folosirea şi

aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice;

18

Page 18: eroziunea solului

aplicarea diferitelor sisteme de cultură în scop antierozional - se pot

aplica la culturile agricole, sub formă de: cultură în fâşii, cultură cu

benzi înierbate, culturi intercalate cu plantele prăşitoare;

lucrări de ameliorare a păşunilor - pentru ameliorarea pajiştilor, este

nevoie să se folosească plantele ierboase corespunzătoare condiţiilor

ecologice, să se amelioreze şi să se menţină covorul vegetal, prin

aplicarea măsurilor agrotehnice de suprafaţă sau radicale, după caz;

lucrări silvice antierozionale - pe terenurile distruse de eroziune, cu

ogaşe, râpe, ravene, precum şi cele cu nisipuri, plantaţiile silvice

constituie, nu numai un mijloc de stăvilire a eroziunii de lungă durată,

un mijloc de ameliorare al terenurilor, dar şi singura formă de

folosinţă economică, pe suprafeţe de teren dezgolite;

impăduriri masive - sunt recomandate pe teritoriul agricol, în acele

locuri unde terenul prezintă pante foarte mari, neutilizabile pentru nici

un fel de trebuinţă agricolă, cu eroziune de suprafaţă excesivă, cu

formaţiuni ale eroziunii în adâncime foarte frecvente, pe terenuri

alunecătoare foarte frământate sau pe nisipuri mobile;

perdele de protecţie - sunt folosite în agricultură sub formă de plantaţii

în fâşii lungi, care se amplasează pe terenul agricol in scopul stăvilirii

(stopării) eroziunii solului, regularizării scurgerii apelor şi reducerii

vitezei vântului;

benzile de arbuşti - aceste benzi au rol antierozional şi pentru faptul că

sunt compuse din specii de talie mică, care nu dăunează prin umbrire,

pot fi aplicate cu succes în plantaţiile de pomi şi viţă de vie. Pe lângă

faptul că protejează bine solul, ele joacă şi un rol filtrant pentru

scurgeri şi regularizează în acelaşi timp şi scurgerea apelor de pe

versanţi. Ca şi benzile din ierburi perene, ele se comportă ca nişte

19

Page 19: eroziunea solului

benzi tampon. La plantaţiile viti-pomicole se pot aplica pe marginea

din deal a canalelor de coastă sau a drumurilor de exploatare.

Contribuie în mod eficace la reţinerea zăpezilor pe versanţi.

Lucrări de amenajare hidrotehnică antierozională

Lucrările hidrotehnice şi anume: canale de coastă, valurile de pămănt,

terasele au rolul de a dirija în mod raţional scurgerea apei de pe versanţi,

micşorând viteza de scurgere, până sub limita vitezei de erodare a terenului

şi evacuează apele pe căile dorite, de a reţine total sau parţial, după cum este

cazul, apele de scurgere, contribuind astfel la ridicarea umidităţii în solurile

uscate de pe versanţii înclinaţi - pe scurt - de a atenua în mod direct influenţa

pantei în dezvoltarea proceselor de eroziune.

Terasele - se aplică pe terenurile cu pante mai mari (peste 15 %), pe

care urmează să se planteze viţă de vie şi pomi, iar în unele cazuri chiar

specii silvice de valoare în apropierea centrelor populate, iar pentru stăvilirea

eroziunii solului şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de vegetaţie se

recomandă lucrări de terasare în trepte sau terase propriu-zise;  

Consolidarea debuşeelor - se poate face numai cu anumite ierburi.

Înainte de însămânţare se îngraşă terenul cu gunoi de grajd bine fermentat, în

amestec cu îngrăşăminte chimice. Se mai poate îmbunătăţi această

cosolidare prin, traverse din brazde de iarbă sau din benzi de arbuşti late de

circa 5 - 7 metri, sau chiar din beton, îngropate la nivelul terenului.

Alte lucrări hidrotehnice de stăvilire a eroziunii în adâncime - se

referă la ravene şi se referă la consolidarea vârfului ravenelor prin: plane

înclinate, trepte şî console. Lucrările transversale sunt sub formă de praguri

şi baraje. Convenţional, sunt denumite praguri când au înălţimea de până la

1,5 metri, iar baraje, când sunt mai înalte. Au rolul de a provoca depuneri în

spatele lor şi de da fundului un profil longitudinal în trepte, cu panta între

20

Page 20: eroziunea solului

lucrări egală cu cea de proiectare. Prin depunerile formate în spatele acestor

lucrări transversale se ridică cota fundului şi deci, sunt consolidate atât

fundul cât şi malurile, care nu se vor mai surpa, având sprijinul de bază în

aceste depuneri.

Profilul în trepte asigură micşorarea vitezei apei prin disiparea

energiei curentului la fiecare cădere şi prin pante de proiectare (pantă de

calcul) care este mai mică decât panta fundului pe care o avea canalul de

scurgere până la executarea lucrărilor. Lucrările transversale pe torenţi por fi

executate din lemn, lemn cu piatră, zidărie din piatră şi din beton armat.

21

Page 21: eroziunea solului

BIBLIOGRAFIE

1. Mihai Berca – Ecologie generală şi protecţia mediului, Ed. Ceres,

Bucureşti, 2000

2. Simina-Virginia Dreve - Poluarea apelor din Delta Dunării şi a

unor medii eterogene cu uraniu, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,

Cluj-Napoca, 2009

3. I. Scurtu, Cristiana Sima - Ecologie şi protecţia mediului, Ed.

Independenţa Economică, Piteşti, 2009

4. www.anpm.ro

5. www.mmediu.ro

22