Secțiune Journal: Medicinǎ și Patologie oralǎTipuri de publicare: Review

Zirconiu în proteza fixă. O analiză a literaturii

Agustin Ruben-Baker 1 Juan-Luis Rodríguez-Román 1, Alberto Ferreiro 2 Maria-Fernanda Solá-Ruiz 3, Antonio Fons-Font 4

1 asociat Lector. Departamentul de Medicină Dentară, Facultatea de Medicină și Stomatologie, Universitatea din Valencia, Spania

2 Colaborarea Lector. Departamentul de Proteze Bucofaciale, Facultatea de Odontologie, Universitatea Complutense din Madrid

3 Asistent universitar. Departamentul de Medicină Dentară, Facultatea de Medicină și Stomatologie, Universitatea din Valencia, Spania

4 Conf. Departamentul de Medicină Dentară, Facultatea de Medicină și Stomatologie, Universitatea din Valencia, Spania

Corespondenta:Departamentul de StomatologieFacultatea de Medicină și StomatologieUniversitatea din ValenciaAgustin Ruben panadero@gmail.comPrimit: 17/09/2013Acceptate: 21/11/2013

AbstractStarea problemei: Dovezile sunt limitate cu privire la eficacitatea protezei dentare fixe pe

bază de zirconiu.Obiectiv: Pentru a efectua o revizuire a literaturii de specialitate cu privire la

comportamentul restaurǎrii dentare pe bazǎ de oxid de zirconiu.Materiale și metode: Acest literatura de specialitate a cercetat bazele de date: Pubmed,

Scopus, Medline și Biblioteca Cochrane folosind cuvinte cheie de căutare "oxid de zirconiu", "zirconiu", "restaurări nemetalifere", "oxizi ceramici," "placaj, "ceramice", “proteze dentare fixe pe bază de zirconiu". Au fost incluse studii a comportamentului restaurǎrii dentare pe bazǎ de oxid de zirconiu atat in vivo cȃt și in vitro.

Rezultate: Studiile clinice au evidențiat o rată ridicată de fracturi pentru restaurările tip fateta pe bază din zirconiu care variază între 6% și 15% pe o perioadă de 3 până la 5 ani, în timp ce pentru restaurǎrile ceramo-metalice rata de fracturǎ varia între 4 și 10% în peste 10 ani. Aceste rezultate provoca incertitudine cu privire la prognoza pe termen lung pentru acest materialul din mediul oral. Cauza fracturilor fațetare a portelanului / ceramicii este necunoscutǎ, dar ipotetic ar putea fi asociată cu insuficienta / slaba legătură între materialele pentru fatete și sub-structura de zirconiu

Cuvinte cheie: de fațetare ceramica, restaurare ceramicǎ, coroanǎ, zirconiu, proteza fixa sprijinita pe dinti.

IntroducereTratamentele protetice au căutat în mod tradițional la restabilirea funcției pierdute,

(mestecatul, vorbirea, ȋnghițirea), oferind în același timp o esteticǎ ce îndeplinește criteriile contemporane pentru atractivitatea. Cererea pentru o estetică optima este condiționată atât de presiunea socială cȃt și de interesele profesiei dentare. Doar acum câteva decenii în urmă, unele tipuri de restaurare dentară, cum ar fi coroanele fenestrate sau coroanele cu acoperire parțială, au fost descrise ca fiind estetice și în anumite medii / domenii cererea pentru aceste restaurări rămâne înalt. Cu toate acestea, în present, termenul "restaurări estetice" se referă la restaurari ceramice și în particular la restaurǎri de porțelan fără nici un fel de metal. Spre sfârșitul secolului trecut, un climat de neacceptare a aliajelor metalice în cavitatea bucală a apărut în rândul unor stomatologi și în industria de produse dentare și, având în vedere cererea tot mai mare pentru tratamente estetice, acești factori au condus la dezvoltarea de noi restaurǎri protetice integral ceramice. Din acest motiv, cercetările recente (1-8) s-au concentrat pe ceramicǎ, căutând restaurări care oferă o estetică optimǎ în timp și pe înlocuirea restaurărilor metalo-ceramice, cu restaurările din ceramicǎ totalǎ de rezistență mecanică similară.

Materiale și metodeO căutare exhaustivă a literaturii de specialitate publicatǎ ȋntre 1995-2013 a fost făcută ȋn

baza de date on-line (Medline, PubMed, Scopus și Biblioteca Cochrane), folosind următorii termeni cheie la căutare: "oxid de zirconiu", "zirconiu", "restaurări non-metalice", "oxizi ceramici", "fațetare ceramicǎ", "proteze dentare fixe pe bază de zirconiu". Toate articolele identificate au fost publicate în reviste științifice internaționale (Journal Citation Reports). Studiile, atât in vitro cât și in vivo ale performanței proteze dentare fixe bazate pe oxid de zirconiu au fost incluse. Articolele au fost apoi evaluate, pentru a fi incluse în revizuire, de către cinci cercetatori care lucreazǎ ȋn mod independent, aplicând următoarele criterii de includere: studii clinice controlate aleatorii și nealeatorii; studiile in vitro de comportament mecanic; comentarii sistematice; meta-analize; studii de mulțime și de caz-control. Rapoarte izolate de cazuri clinice, articole exprimȃnd opinii, articole cǎrora le lipsesc dovezi științifice sau motivate de interese comerciale sau de sponsorizare au fost eliminate. Un total de 225 de articole au fost identificate în căutarea inițială, din care 177 au fost eliminate pentru că nu au îndeplinit criteriile de includere descrise mai sus. Informațiile conținute în articolele rămase fost colaționate pentru comparație și analiză.

Literatura de revizuire a rezultatelorEfortul de a înlocui metalul în restaurările metalo-ceramice cu ceramicǎ de înaltă

rezistență a început spre sfârșitul secolului XX și nu a ajuns încă la o concluzie. În prezent, oxidul de zirconiu este principalul obiectiv al cercetărilor și studiilor clinice. Caracteristicile principale care favorizează utilizarea sa ca un biomaterial sunt stabilitatea chimică și dimensională, rezistența mecanică, duritatea, și un grad de elasticitate de același ordin ca și oțelul inoxidabil (1).

Oxidul de zirconiu a fost în uz ȋncǎ din 1960. De la început, promițător în proprietăți in vitro a atras atenția cercetǎtorilor stomatologi (și ortopedici) și, în ultimul deceniu a dobândit tot mai proeminențǎ. Proprietățile care favorizează utilizarea sa în stomatologie sunt biocompatibilitatea, conductivitatea termică scăzută, rezistență la coroziune și la ȋnalta tenacitate,

datorită microstructurii sale total cristaline. Totuși, fiind opac, trebuie să fie acoperit cu un strat / o mai translucidǎ ceramicǎ feldspaticǎ pentru a îmbunătăți estetica.

Când funcția restauratoare, atât ceramicǎ totalǎ cȃt și metalo-ceramicǎ, este evaluatǎ în timp, există două concepte care sunt adesea considerate ca sinonime: succes și supraviețuire. Supraviețuirea unei restaurǎri înseamnă că își îndeplinește funcția în gură, chiar dacă ar putea fi suferit unele afecțiuni suplimentare. Succesul poate fi definit ca o restaurare care pǎstreazǎ intactǎ menținerea calității de suprafață, forma și funcția anatomicǎ, precum și estetica optimǎ (1,2).

În protezele dentare fixe pe baza de zirconiu, în ciuda rezistenței mari a materialului la fractură, fateta din porțelan se poate ciobi în timpul masticației și aceasta este o problemă frecventă (3,4). Aceasta complicație generează o anumită incertitudine în ceea ce privește performanța de utilizare, pe termen lung, a materialului în restaurări dentare (5).

Studiile clinice au arătat o rată ridicată de fractură pentru restaurări pe bază de fatete din porțelan cu baza din zirconiu care variază între 6% și 15% pe o perioadă de 3 până la 5 ani. Acestea sunt valori ridicate comparativ cu rata de fractura de 4% arătat de restaurările metalo-ceramice convenționale de peste 10 de ani (6) (Fig. 1). Cauza acestor fracturi este necunoscută, dar ar putea fi asociatǎ cu slabǎ legătură între fateta din porțelan și structura zirconiului (7).

Fig. 1. Ciobirea a fatetei din ceramica pe restaurǎrile metalo-ceramice.

Potrivit lui Heintze și Rousson, ciobirea fatetelor din porțelan pote fi clasificatǎ dupǎ severitate și tratamentul necesar pentru reparații, după cum urmează:• Gradul 1: Ciobirea unei suprafațe mici. Tratament: lustruirea suprafaței restaurației (Fig 2).• Gradul 2: Ciobirea unei suprafețe moderate. Tratament: utilizarea unui sistem de reparații compozit de rășină. (Fig. 3)• Gradul 3: Ciobirea severǎ a fatetei ceramice descoperind miezul zirconiului. Tratament: înlocuirea protezei deteriorate (8).

Comentariile de specialitate, cum ar fi cele făcute de Raigrodski, Anusavice și Heintze arată că cele mai frecvente tipuri de ciobiri a protezelor dentare fixe pe bazǎ de zirconiu sunt cele de gradul 1 și 2, care nu implică eșecul restaurǎrii (5, 8, 9).

Fig. 2. Fig. 3.

Factorii care reduc puterea / forța fatetei din porțelan a restaurărilor bazate pe zirconiu bazate și prin urmare cresc riscul de ciobire sunt:• Stresul rezidual datorat diferențelor de coeficientul de dilatare termică (CTE) între miezul zirconiului și fatetelor porțelan.• Slaba capacitate de înmuiere a miezului fatetelor din porțelan, ceea ce duce la o legǎturǎ slabă între materiale și centralizarea / ȋmbinarea micromecanicǎ deficitarǎ săracǎ.• Defecte de fabricatie (defecte Griffith) (8).

Performanța protetică nu este omogenă și diverși factori pot influența comportamentul: tehnica de fabricație, gradul de extensie al zona endentate dintre dinții stȃlpi ai protezei / punții parțiale fixe, sau procedura folosită pentru obținerea materialului de bază. Ȋn acest fel, un număr mare de eșecuri mecanice apar la / pentru:• Ceramica tradițional stratificatǎ manual decât ceramica presat la căldură (8).• Proteze parțiale fixe (punți) decât coroane individuale.• Restaurari din / cu zirconiu fabricate prin măcinarea grea a oxidului de zirconiu sinterizat decât prin frezare / mǎcinarea moale a zirconiului pre-sinterizat (11).

- Comportamentul clinic al protezei dentare fixe bazate pe zirconiu.Ciobirea de fatetelor apare, în general, ca un defect estetic de mică importanță și este ușor

de corectat prin lustruire sau reparare intraoralǎ; aceasta de multe ori trece neobservat de către pacient (8). Din acest motiv, ratele de supraviețuire a protezelor dentare fixe bazate pe zirconiu și a restaurărilor metalo-ceramice sunt estimate a fi echivalente (97-99% peste cinci ani) (5).

Cel mai mare număr de complicații care decurg din utilizarea de oxid de zirconiu în tratamentele protetice apar la protezele parțiale fixe sau punți. Prezenta revizuirea a literaturii a identificat numeroase studii clinice în care fractura de coeziune al materialului fatetei este vina principală și cea mai frecventă. Totuși, există unele controverse cu privire la frecvența acestui eșec mecanic din cauza variațiilor în variabilele analizate în diferite studii (Tabelul 1):• POSPIECH (24 de luni de monitorizare), Beuer (40 de luni), Bornemann (18 luni), Crisp (12 luni), Tinschert (37,5 luni), Schmitter (25 de luni), și Eschbach (54.4 luni) au găsit un procentaj de ciobire variind ȋntre 3% și 6% (10, 11, 12-16).• Vult von Steyern (24 de luni de monitorizare), Peláez (36 de luni), Edelhoff (39,1 luni), Schmitt (34.2 luni), WOLFART (48 ± 7 luni), Roediger (50 de luni), Kern (74,6 luni), și

Sorensen (36 de luni), au descoperit, în studiile in vivo asupra protezelor parțiale fixe posterioare, o incidență de ciobire cuprinsă între 9% și 15% (3, 17-23).• În cele din urmă, diverse studii in vivo de Raigrodski (31,2 luni de monitorizare), Sailer (40,3 ± 2,8 luni), Beuer (35 ± 14 luni), Schmitt (62,1 luni) și Rinke (84 de luni) susțin că incidența de ciobire a materialului fatetei pe protezele parțiale parțiale fixe variază între 19% și 28% (24, 11, de 25-27).

Ȋn special, unii autori - Molin (60- de luni de monitorizare) și Suárez (18 luni) - nu au detectat nici o complicație mecanicǎ printre restaurările studiate (28,29).

Cele câteva studii clinice in vivo disponibile în literatura de specialitate de coroană cu sub-structuri de zirconiu - Beuer (35 ± 14 luni), Örtorp (60 luni de monitorizare), Poggio (20,9 luni) și Rinke (36,5 ± 6 luni) - dezvăluie un comportament diferit de cel al protezelor parțiale fixe, cu o incidență de ciobire variind de la 0% până la 4% (11, 30-33) (Tabelul 2) (fig. 4).

- Comportamentul in vitro de proteze fixe cu sub-structura de zirconiu.În ceea ce privește comportamentul mecanic al restaurărilor protetice fixe, cea mai

importantă cerință este că acestea trebuie să reziste la forțele masticatorii fără să se rupă. Primul molar este supus unor forțe de aproximativ 300-800 N, în timp ce zona anterioară este supusă unor forte masticatorii de 60-200N. În unele cazuri parafuncționale forțele ocluzale pot ajunge la 1000N (34).

Autor Tipul studiului

Durata de monitorizare

Numǎrul de restaurații

Sistemul cu zirconiu

Numǎrul și tipul complicațiilor

Rata de supraviețuire

Pospiech(2003)(1)

Prospectiv 24 de luni 38 (36 pacienți) proteze parțiale fixe (PPF)

Lava Frame/ Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

2 x ciobire (5.2%) 100%

Bornemann(2003)(12)

Prospectiv 18 luni 59 (46 pacienți) PPF. 44 x 3-pǎrți și 15 x 4-pǎrți

DeguDentCercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

2 x ciobire (3.38%) 96%

Suárez (2004) (28)

Prospectiv 18 luni 18 (16 pacienți) PPF (3-pǎrți)

In-Ceram Zirconia /Vitadur Alpha (Ceramic stratification technique)

o fracturǎ radicularǎ tratatǎ post endodontic0 x ciobire (0%)

94,5%

Vult von Steyern (2005)(3)

Prospectiv 24 de luni 20 (18 pacienți) PPF (3-5-pǎrți)

DC-Zirkon/Vita D (Ceramic stratification technique)

3 x ciobire (15%) 100%

Raigrodski (2006)(26)

Prospectiv 31,2 luni 20 (16 pacienți) PPF (3-pǎrțȋ)

Lava Frame/ Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

un dinte a necesitat tratament endodontic5 x ciobire (25%)

100%

Sorensen (2007)(23)

Prospectiv 36 de luni 19 (19 pacienți) PPF (3-pǎrți)

e.max ZirCAD/e.max Ceram (ceramic stratification technique)

2 x ciobire (10.52 %) 100%

Edelhoff (2008)(18)

Prospectiv 39,1 luni 22 (18 pacienți) PPF (3- și 6-pǎrți)

e.max ZirCAD/e.max Ceram (ceramic stratification technique)

o fracturǎ adezivǎ a fatetei ceramice1 x ciobire (9.09%)un dinte a necesitat tratament endodontic

90,5%

Molin (2008)(29)

Prospectiv 60 de luni 19 (18 pacienți) PPF (3-pǎrți)

Denzir/Vita D y IPS Em-press (Ceramic stratification technique)

o fracturǎ adezivǎ0 x ciobire (0%)

100%

Crisp(2008)(13)

Prospectiv 12 luni 38 PPF (3- și 4-pǎrți)

Lava Frame/ Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

2 x ciobire (10.52%) 100%

Tinschert (2008)(14)

Prospectiv 37,5 luni 65 (46 pacienți) PPF (3- și 10- pǎrți)

DC-Zircon/Vita D (Ceramic stratification technique)

4 x ciobire (6.15%)3 dinți au necesitat tratament endodontic2 x fracture adezive

100%

Sailer (2009)(25)

Aleatoriu 40,3±2,8 luni

36 PPF (3-5-pǎrți)

Cercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

un dinte a necesitat tratament endodontic9 x ciobire (25%)

100%

Schmitt (2009)(19)

Prospectiv 34,2 luni 30 (30 pacienți) PPF (3-4-pǎrți)

Lava Frame/Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

un dinte a necesitat tratament endodontic3 x ciobire (10%)

100%

Schmitter (2009)(15)

Prospectiv 25 de luni 30 (27 pacienți) PPF (4-7-pǎrți)

DeguDent.Cercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

o fracturǎ a protezei parțiale fixe datoritǎ eșecului mecanic al conectorului (3.33%)2 fracturi adezive1 x ciobire (3.33%)un dinte a necesitat tratament endodontic

96,6%

Wolfart (2009)(20)

Prospectiv 48±7 luni 24 (21 pacienți) PPF (3-pǎrți)

Cercon/Cercon Ceram Ex-

un dinte pierdut datoritǎ cariilor secundare2 dinți au necesitat tratament

96%

press (Injection technique)

endodontic2 fracturi adezive3 x ciobire (12.5%)

Eschbach (2009)(16)

Prospectiv 54,4 luni 65 (58 pacienți) PPF (3-pǎrți)

In-Ceram Zirconia/VItadur Alpha (ceramic stratification technique)

o fractuǎ complete a PPF (1.53%)un dinte pierdut datoritǎ cariilor2 fracturi adezive4 x ciobire (6.15%)

94%

Beuer (2010)(11)

Prospectiv 35±14 luni

18 PPF și 50 coroane dintr-o bucatǎ (38 pacienți)

IPS e.max ZirCAD/IPS e.max Ceram (Ceramic stratification technique)

fracturi au fost gǎsite numai la FFP-uriun dinte a necesitat tratament endodontic (PPF-ul a trebuit sǎ fie ȋndepǎrtat)5 x ciobire (27.77%)2 dinți au necesitat tratament endodontic2 cazuri de carii secundare

88,2%

Roediger (2010)(21)

Prospectiv 50 de luni 99 (75 pacienți) PPF (3-4-pǎrți)

DeguDent.Cercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

un dinte a necesitat tratament endodontic3 cazuri de carii secundare6 fracturi adezive13 x ciobire (13.13%)un dinte pierdut datoritǎ leziunilor paradontale

94%

Schmitt (2012)(24)

Prospectiv 62,1 luni 25 (25 pacienți) PPF (3- și 4-pǎrți)

Lava Frame/Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

2 dinți au necesitat tratament endodontic7 x ciobire (28%)o fracturǎ complete a PPF-ului5 pierderi ulterioare datoritǎ eșecurilor biologiceo fracturǎ adezivǎ

92%

Kern (2012)(22)

Prospectiv 74,6 luni 20 x PPF: 17 x 3-pǎrți și 3 x 4-pǎrți (15 pacienți)

In-Ceram Zirconia

3 x ciobire (15%)un dinte a necesitat tratament endodontic

85%

Peláez (2012)(17)

Prospectiv 36 de luni 20 (17 pacienți) PPF (3-pǎrți)

Lava Frame/Lava Ceram (Ceramic stratification technique)

2 x ciobire (10%) 100%

Rinke (2013)(27)

Prospectiv 84 de luni 99 PPF: 81 x 3-pǎrți și 18 x 4-pǎrți (75 pacienți)

DeguDentCercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

12 fracturi a protezei parțiale fixe, proteza a necesitat ȋnlocuirea ()12.12%19 x ciobire (19.19) (ciobiri rezolvate clinic)o fracturǎ de dinte tratatǎ endodontic2 dinți pierduți datoritǎ bolilor

83,4%

paradontale3 dinți pierduți datoritǎ cariilor secundare4 cazuri de carii secundare fǎrǎ pierderi de dinți (pierdere a vitalitǎții)7 fracturi adezive

Tabelul 1

Autor Tipul studiului

Durata de monitorizare

Numǎrul de restaurații

Sistemul cu zirconiu

Numǎrul și tipul complicațiilor

Rata de supraviețuie

Örtorp (2009)(30)

Retrospectiv 36 de luni 204 coroane dintr-o bucatǎ (161 pacienți)

Procera Zirconia (Nobel Biocare)

4 x ciobire (1.96%)5 dinți extrași datoritǎ eșecului biologic4 fracturi adezive

97,5%

Beuer (2010)(11)

Prospectiv 35±14 luni

18 PPF și 50 de coronae dintr-o bucatǎ (38 pacienți )

IPS e.max ZirCAD/IPS e.max Ceram (Ceramic stratification technique)

fǎrǎ complicații0 x ciobire (0%)

100%

Örtorp (2012)(31)

Retrospectiv 60 de luni 205 coroane dintr-o bucatǎ (162 pacienți)

Procera (Nobel Biocare)

6 x ciobire (2.9%)7 dinți extrași datoritǎ eșecului biologic15 fracturi adezive9 dinți au necesitat tratament endodontic

88,8%

Poggio (2012)(32)

Retrodprctiv 20,9 luni 102 coroane dintr-o bucatǎ (31 pacienți)

Different systems:BiotechDiademIPS e.max ZirCADLavaProceraWieland

un dinte extras datoritǎ problemelor endodontice2 x ciobire (1.96%)

99%

Rinke (2013)(27)

Prospectiv 36,5±6 luni

52 coroane din zirconiu dintr-o bucatǎ

Zirconia: DeguDentCercon/Cercon CeramS (Ceramic stratification technique)

2 fracturi complete a miezului din zirconiu (3.84%)2 x ciobire (3.84%)un dinte a necesitat tratament endodonticun caz de carii secundare

86,8%

Tabelul 2

Fig. 4

Conform studiilor din literatură, testǎri de compresie și de flexie cu vectori verticali și perpendiculari par a fi adecvate pentru verificarea rezistenței la rupere a coroanelor sau punților. În testǎrile statice de încărcare de compresie la toate restaurările ceramice, forțele aplicate în diferite studii revizuite sunt după cum urmează (în ordine crescătoare): IPS Empress, 130-180 Mpa; In Ceram Espinel, 250-350 Mpa; IPS Empress 2, 200-400 Mpa; In-Ceram Alumina, 400-600 Mpa; In Ceram Zirconia, 570-630 Mpa; Procera AllCeram (alumină), 600 MPa; proteze dentare fixe bazate pe zirconiu (Lava, Procera zirconiu, Everest sau IPS e.max ZirCAD), 900 - 1200 MPa (34-47).

Agustín și alții au analizat comportamentul a trei tipuri de restaurare pe bazǎ de zirconiu supuse la compresiune de încărcare (Lava, IPS Emax ZirCAD, IPS Emax ZirPress); coroanele au depășit forțele considerate necesare pentru supraviețuirea clinicǎ (1,325.7-2,310.5 N) (34).

Potiket a efectuat teste de sarcină / ȋncǎrcǎturǎ de compresie a 40 de coroane de acoperire totalǎ, împărțindu-le în grupe în funcție de materialul de miez / de bazǎ: restaurări metalo-ceramice; zirconiu (Procera AllZirkon); oxid de aluminiu (Procera AllCeram). Acestea au fost supuse la compresiuni de încărcare statice; nu s-au gǎsit diferențe semnificative statistic ȋn rezistența la fracturǎ ȋntre tipurile de restaurari (2).

Tsalouchou a făcut un studiu de 50 de coroane de zirconiu, comparând rezistență la fractură a două tipuri de fatete ceramic cu: ceramicǎ injectatǎ (IPS e.max ZirPress) și ceramică stratificatǎ (IPS e.max Ceram) pe miezuri de zirconiu. Rezistența medie pentru grupurile medie a fost de: ZirCAD + ZirPress (2135.6 ± 330.1 N) și ZirCAD + IPS e.max Ceram (2189.9 ± 317.6 N), fără diferențe semnificative statistic (35).

Agustín și alții au făcut un studiu in vitro a rezistenței mecanice a fatetei ceramice pe 120 de coroane, fie cu miezuri de metal sau de zirconiu, supunȃndu-le la o încărcare staticǎ de

compresie: IPS e.max ZirCAD / IPS e.max Ceram (1773.9 N); IPS e.max ZirCAD / IPS e.max Zirpress (1818 N); Lava Frame zirconiu / Lava Ceram (2,211 N); Cromo-Niquel / IPS d.Sign (2310.5 N); Cromo-Niquel / IPS InLine (1933.2 N); Cromo-Niquel / IPS InLinePoM (1325.7 N). Restructurǎri bazate pe zirconiu IPS e.max ZirCAD, fie cu fațete ceramice injectate (IPS e.max Zirpress) sau fațete stratificate (IPS e.max Ceram) statistic, au fost mai puțin rezistente decât d.Sign nichel-crom / IPS și Lava Frame zirconiu / coroane Lava Ceram. Notabil, grupul care a prezentat cele mai mici valori de rezistență a fost Nichel-crom / IPS InLinePoM (fateta metalo- ceramica cu ceramica injectata), care a fost, semnificativ, mai puțin rezistente decât celelalte coroane testate (36).

Studii de rezistență a legaturii fatetei ceramice din zirconiu a fost supusă la forțe forfecare (încărcare laterală de specimen pentru a evalua rezistenta la desprinderea la interfața zirconiu-porțelan) au fost, de asemenea, revizuite. López-Molla et al. a studiat șase grupuri: d.SIGN nichel-crom (13,45 MPa); IPS e.max Press / IPS e.max Ceram (24.20 MPa); IPS e.max ZirCAD / IPS e.max ZirPress (12,70 MPa); IPS e.max ZirCAD / IPS e.max Ceram (7,86 MPa); Lava Frame / Lava Ceram (10,20 MPa); Lava Frame / IPS e.max Ceram (4,62 MPa). Testul a aplicat o sarcină statică laterală la interfața miezului ceramic cu specimene montate în cilindrii de testare (dimensiuni: 15mm lungime x 8mm diametru). S-a constatat ca injectarea sub presiune a fatetelor din ceramică turnata (IPS e.max ZirCAD / IPS e.max ZirPress) s-a lipit / legat cu mai mult succes la miezul zirconiu decât la fateta aplicata folosind tehnici de stratificare sau sinterizare în straturi (37).

Choi a comparat rezistența la fracturǎ a fațetelor de porțelan (45 probe) a două tipuri de restaurare (metalo-ceramic și cu zirconiu [Cercon]). Restaurările metalo-ceramice au fost semnificativ mai rezistente (35.87 ± 4.23 MPa) decât restaurările cu zirconiu (25.43 ± 3.12 MPa) (38).

Blatz a studiat comportamentul mecanic al legăturii miezului fatetei la 120 probe (dimensiuni: 10mm x 10mm x 2mm). Nouăzeci de modele au fost fabricate cu un miez Lava oxid de zirconiu și împărțite în trei grupe în funcție fateta (Cerabien ZR, GC Inițial și Lava Ceram); alte 30 de modele aveau un miez metalic (grupul de control). Forțe de forfecare au fost aplicate pe interfețele miezului fatetei; rezistența a fost semnificativ mai mare pentru grupele din / cu zirconiu decât lotul martor (cu miez metalic). Pentru probele din oxid de zirconiu, toate fracturile a luat formǎ de ciobire, arătând spre o legătură optimă între miezul zirconiu și fatetei ceramice (39).

Analizând studii de rezistențǎ la fracturǎ a tuturor protezelor ceramice parțiale fixe, Rosentritt et al. au publicat valorile medii de fractura a 1500 N pentru punți din sectoarele posterioare supuse încărcării ciclice (47). Un alt studiu (41) a obținut valori de rezistență la fracturǎ pentru punți Lava ȋn trei piese de 1,816 N, deși acestea nu au fost supuse la încărcare ciclică. Stiesch-Scholz și colab. au găsit diferențe semnificative între Lava (1250 N) și Empress 2 (400 N) și a arătat cum ȋncǎrcǎtura / încărcarea ciclică a produs o scǎdere a rezistenței la fracturǎ a punților de patru piese pentru ambele materiale (42). Ludwig și colab. Au comparativ punți Empress 2, care au suferit fracturi complete atunci când au fost supuse la 729 ± 59 N, cu punți Lava, care au suferit fracturi ale fatetei ceramice la 848 ± 68 N, obținȃnd o diferență semnificativă (43). Silva și colab. Au testat coroane Lava, obținȃnd valori de 1,134 ± 182 N, acest studiu a privit fractura fatetei ceramice ca eșec al endoprotezelor, deși miezul rămâne intact (44).

Ȋn cele mai multe dintre aceste studii ale comportamentului mecanic al proteze parțiale fixe, fracturile care au apărut erau oblice, de la gingival la ocluzal, din centrul conectorului la centrul elementului intermediar. Din acest motiv, majoritatea autorilor (40-44) recomandă cǎ punțile ar trebui să fie fabricate cu o suprafațǎ de 6-9 mm2.

Potrivit lui Konstantinos și Agustín (34, 46), tipurile de fracturǎ a restaurǎrii pot fi clasificate ca:

• Coeziune (ciobire / așchierea): atunci când se produce fractura fatetei din porțelan fără a afecta interfața miezului ceramic.

• Adeziv: atunci când fractura are loc la legătura miezului ceramic.Când probe fractura, cel mai în studiile in vitro rețineți că tipul de fractură suferită de

restaurări zirconiu urmează un model coerent în zona ocluzală adiacent la punctul de contact cu antagonistul (36, 45).

Studiile in vitro ale restaurărilor cu acoperire totalǎ au observat o incidență mai mare a fracturii de coeziune pentru restaurările din zirconiu, comparativ cu restaurările metalo-ceramice (care arată fracturi predominant adezive) (34). Incidența mai mare a ciobirii este explicatǎ într-un studiu realizat de Martin Rosentritt (2009), care analizează rezistență la fractură a restaurǎrii de zirconiu, constatând că toate probele au suferit fracturi de coeziune datorita performanțelor necorespunzătoare ale materialului fatetei (49).

Agustín (2012), într-un studiu al comportamentului fatetei ceramice, pe miezuri de zirconiu și de metal, folosind microscopie electronicǎ de baleiaj (SEM) a observat că cel mai frecvent tip de fractură pentru restaurările cu miez de zirconiu a fost cel de coeziune (71.66%), comparativ cu restaurările cu miezul de metal care tote au arătat fracturi adezive (34).

Tsalouchou a analizat rezistența la încărcare statică la 50 de coroane de zirconiu, fǎcȃnd analiza SEM a planului transversal, de asemenea, arată că cel mai frecvent tip de fractura a fost cel de coeziune (35).

În același mod, Saito a făcut un studiu asupra rezistenței la fractura a fatetelor din portelan la 72 de probe cu miez din zirconiu, constatând că cel mai frecvent tip de fractura a fost de coeziune (88,8%) (48).

Până în prezent, nu s-a găsită nici o dovadă științifică pentru o legǎturǎ chimicǎ între zirconiu și fatetei ceramic

. Cele două materiale par să se lege prin intermediul acțiunii mecanice și al formǎrii rezistenței la compresiune care rezultă din contracția termică în timpul răcirii după sinterizare (34).

Referinte

Conflicte de interes

Autorul refuzǎ orice conflict de interes ce are legǎturǎ cu acest studiu.