I

66 EMrL CToRAN

Filozofia este un corectiv impotriva triste-Iii. $i rnai sint oameni care mai cred in pro-lfiinzimea filozofiei...

Singurul rnerit al filozofilor este cI s-aurrrginat uneori ci sirrt oameni. Platon qi Nietz-sche fac excep{ie: ei s-au ruginat totdeauna.Prirnul a vrut si ne scoati din lume, iar aldoilea din noi ingine- PinX gi sfin{ii ar aveaceva de invSlat de [a ei- Astfel s-a salvatonoarea filozofiei-

Ceea ce-i face pe sfrn{i antipatici este bu-ndtatea, decolorare afectiv6 impreunat5 cu oemasculare generalS a fiin(ei. De cite pro-stern5ri n-am fi capabili in fala lor, dacX n-arsuferi de aceast5 indiferen{5 suprern5, careprirnegte totul, fiindcd nu ader5 la nici oeroare temporali! De-i voi rnai frecventamult, voi fi silit sE refac, prin reactie, tot pro-cesul de reirrtoarcere spre om. $i atunci voielirnina toate contribuliile singurdtdlii, toatepiscurile inXl{ate din regrete gi tristeli, pentruca, redevenind omul de totdeauna, sX uit cEam plins vreodat5 cu sfin{ii...

Crearea lumii nu-gi are alt6 explicafie inafard de frica de singurdtate a lui Durnttezew-Cu alte cuvinte, rostul nostru, al creaturilor,nu este altul decit a-l distra pe Creator. Bie{imiscirici ai absolutului, uitirn cd tr5im dra-rne pentru plictiselile unui spectator ale c5-rui aplauze n-au ajuns inc6 la urechea vreu-nui muritor- $i Durnnezeu pare atit de apisatde chinul singurdtSlii, cE gi-a inventat sfin{ii

- pretexte de dialog

- pentru a-qi desc5rca

68 Eurl CroreN

povara izoldrii. Cine vrea sd facX din sfinlirnai rnult decit nigte confesori ai lui exage-reazd nepermis. Asculti gi ei nigte spoveda-nii, din care indiscre{iile unora ne-au permissX b5nuim ce mare e singurdtatea Atotputer-nicului de-l rnistuie o atit de rnare sete deiubire-

Mi sirnt demn in fa{a lui Durnnezeu nu-rnai opunindu-i alte singur6tSli. Firi acestean-ag fi decit un nrSsc5rici in plus. $i dac5 nurni cred dernn sX respir fbri triste{e, cum a;privi spre Durnnezeu fXrI singurdtate?

Doarnne, nu mi rnai tem cX voi dispdrea,cici nurnai tu rodegti in singurXtSli gi petulpina ta imi voi altoi lacrirrrile!

Sint inirni in care nici Dumnezeu nu poateprivi frrI sX-gi piard5 inocenta- Tristelile auinceput di.ncoace de crea{ie, iar Dumr:ezewn-a pdtruns atit de adinc in lunre; c5ci qi-ar fiputut rnenline echilibrul in fa{a inimii ome-negti?

Doarnne, se va stinge soarele, dar ce ocea-ne voi rev5rsa peste flXcirile inin-rii?

Cine mai crede cX se mai poate muri n-acunoscut anurnite dureri gi singur6t5li- Im-posibilitatea de a descrie irtctt,itabilul r:,e-rnuririi- - .

Se spune ci sfin{ilor ntr le rniroase cada-vrul... O dovad[ in plus pentr-u inaderen(alor la aceastd lume. Sffntele chiar ar rXspindiparfurnuri- Exist5 in aer miresrrre, care se la-

Lacnrvr $I SFINTI 69

sa pe creler gr care ne transpun ca o agonrede sfintX- Ah, de cite ori n-am inchis pleoapede sfinte!

Fericirea noastrS, a modernilor, este cXne-am descoperit infernul ?n suflet- (Jnde arnfi ajuns cu reprezentarea lui exterioarX gi ,,is-toricS"? DouE rnii de ani de fric5 ne-ar fispinzurat de noi in;ine. Cind citeqti descrie-rea JudecS{ii de apoi a Sfintei Hildegarda,ur[gti toate raiurile gi iadurile qi nu poti s5-gist5pinegti bucuria transpozi{iei lor subiecti-ve. Psihologia este salvarea gi superficiali-tatea noastrE. Alt5dat6, lumea s-a niscut din-tr-un cdscat de diavol (viziunea cregtin5).Pentru noi, accidentul lumii nu este mai rnultde o eroare-.. psihologici,

Ci rnuzica nu este in nici un fel de esen!5uman5, ce-ar dovedi rnai mult decit cX nicio-dat[ nu rni-a trezit reprezetlltarea infernului?Nici rnicar marqurile funebre- Infernul esteo actualitate; ceea ce insearnnX cX nu ne pu-tem arninti decit de paradis- Daci am fi cu-noscut in trecutul nostru imemorial infernul,nu ne-arn arninti de el cu suspine dulci giregretele noastre n-ar vorbi de un infernpierdut?

Muzica este o arheologie a memoriei- $is[piturile ei nu descoperi in nici un ungherun infern ce at preceda arnintirile-

70 Elrrr- CronaN

De ce eforturile noastre r5rnin zadarnicede cite ori incerc5m s5 spargem materia carene in5bu;5 frearnXte extatice? Nu este voin!5pe p5rnint care sX induplece rezistenla mate-riei, dar citeva adieri rnelodice risipite inspa(iu gi tangenliale sufletului o topesc ca unfoc subit, venit din toate dep5rt5rile- $i totulse desface atunci in noi, c5ci rnateria nu poa-te rezista atingerilor rnuzicale-

incepi sX gtii ce e singur5tatea cind auziticerea lucrurilor. i1l aai atunci seama curnfiecare obiect in parte igi are respiralia lui,secretul mort in piatri ;i deqteptat in plantX,ritrnul tainic sau vidit al intregii firi- Miste-rul ciudat al singur5t5{ii deriv5 din faptul cipentru ea nu exist5 fiin{e neinsufle{ite- Toateobiectele iqi au un grai pe care infelegereanoastrS il descifreazdin tScerile frrE de pere-che- Singuriti{ile arzdtoare in care tot e via-yd.-- Spiritul doarme qi viseazd in naturS- Agvrea si t6lmdcesc visele plantelor- - -

$i urnbrele au via{a lor net6lmdcitS- Preapulini poeli au existat in ornenire- Atiteaobiecte au r[mas inchise in ele insele, striinede propriul lor infeles- Cine-ar putea sE lesalveze printr-un cimp de singur6tate identiclumii?

in afar5 de rnaterie, totul este rnuzicX. in-sugi Dumraezew nu pare a fi decit o halucina-lie sonorS-

La.cntvtt $I SFINTI 7t

De cite ori timpul este suspendat, iar con-gtiinla se epuizeazd in perceplia spa{iului, oclispozifie eleatici pune st5pinire pe noi giatunci inrn5rrnurirea lucrurilor anul eazd arnin-tirile intr-o clipi veqnicX- Priveqti spre tot gitotul nu pare decit o agteptare inutil[ gi frride sfirqit, in aqa rn[suri spaliul s-a fixat insufletul nostru- $i atunci ne incearci singu-rul dor, dorul dupi alte inrnirrnuriri- CXcitentaliile spa{iului sint un frearnSt dupi imo-bilit5!i.

Parci arn ridicat toate lespezile pirarnide-lor egiptene, aga rn5 apas5 acest blestem pecare oarnenii il numesc vegnicie, otravX a ti-nerelii qi rningiiere pentru inirni descornpu-se. ,,S5nbtatea" unui om se recunoaqte dupirezisten(a la veqnicie, dupi ura gi irrverguna-rea irnpotriva ei. ,,Boala" sfin{ilor nu estedecit nonrezisten{a la vegnicie-

Cind vidul tirnpului dX nagtere eternititii,ne putern rnicar aprinde intr-un curaj reli-gios- Vidarea temporalitSlii, fie in plictisea-15, fie in groazd, ne arunc5 intr-un neant vi-brant care este plin de promisiuni. Dar cindveqnicia se desprinde din perspectiva intin-derilor, sintern o Sahar[ frrd oaze;i fErS du-ne care si ne ingroape.

Nici un sfint n-a descifrat vegnicia dinspafiu- Ce-ar ciuta ei in intinderile din afa-rX? Nu este doar intiiul pas spre sfin(enie,deqertul lduntric?

72 Etutr CtonaN

Durnnezeu aterizeazd in golurile sufletegti-La orizorrtul deqertului l5untric trage el cucoada ochiului- CXci Durnlaezet:', ca qi boala,se incuibl in.locul celei mai rnici rezisten{e-

O fiin!5 armonioasl nu poate crede inDurnnezeu. Lepra asta de crirninali, de sfrn{igi de siraci l-au ,,lansat" pentru uzul arn6rX-ciunii lor-

\ Sirrt clipe cind fierbe in mine o ur5 cosrni-I

. \ "a irnpotriva tuturor ,,agen(ilor" unei alte

, vlumi, pe care nu gtiu la ce chinuri i-ag supu-ne ca sX rnintuiesc aparenfele. Ce convingeretainic5 gi dureroasd imi spune repetat qi ire-zistibil c5, de aq tr5i printre sfin{i, ag ascundeun pumnal? SX nu mirturisesc cd rni-ar facepl6cere o noapte a Sfintului Bartolomeuprintre ingeri? Nu rn-ar speria nici petele desinge plecate dintr-o inim5 de sfintX- Pe toliagen(ii dezer{iunii din lurne i-ag spinzura delirnbX qi i-ag 16sa sX cadX intr-un leag6n decrini- Curn de n-avem atita pruden{i, incit sisuprirndm in fagi orice vocalie supranaturaliqi sd inchidern pe veci toate ferestrele inimiideschise spre altl lume? Nu existi deliciumai arnar gi incintare mai sfigietoare decit inslXbiciunea noastri pentru ea- Este ca o iubi-re disperatS, in care ingrop5rn fl5c5ri gi la-crirni gi scoborim in nop{i pentm a ne min-giia cu intuneric- Cine a descoperit bleste-mul fascinator al altor orizonturi, acela',nevrind sX se mSrgineasci nurnai cu cerul,

Lecntur gr sFrNTr

sacrific5 lurne qi tot pentru supremele ingel5-ciuni ale unui azur irnemorial.

Curn s5 nu ur5gti pe ingeri, pe sfinli, peDumnezeu gi pe toat6 gleahta paradisului,care intre(in gi provoaci o sete bolndvicioas5dupi alte urnbre gi lumini, dupi alte adipos-turi 9i ispite?! Va veni o vrerne cind mX vacuprinde ruginea de pasiunile mele ceregti,de leginul religios care e sfinlenia gi de sen-zualitatea transcendentd care e mistica- Ce-rul mE exaspereazd, iar in forma lui creqtin5md irit5. Orice delir ajunge la el, ca apoi sEse reintoarc5 decep(ionat. Cum de nu s-aumai terrninat odat5 crizele religioase irr ome-nire? PinX cind va rnai profita Dumnezeu deatitea semne de intrebare? Cit ne vor rnaiplictisi chestiunile ultime? LJnde sint parfir-murile irnb5t5toare, si uit atitea irezolvabilegi s6-rni adorrn inima la adipostul umbrelor?$i unde-i btrava care, spulberind arnintirile,sX-mi ajute sd fug din Dumnezeu?

Acele torente de bucurie pentru care re-gret5rn cX n-avern lacrirni... Daci exist5 altcriteriu pentru adincirnea bucuriilor qi adurerilor... Lacrima este criteriul adevdntluiin lurnea sentirnentelor. Ea nu inseamni insEpltns- Existd o dispozilie spre lacrimi qi carese exprirni intr-o avalang5 internd. Cine inviala sa a virsat tn afard o singur6 lacrirndnu le cunoagte nici sursa gi nici adincirnea.De unde pleacS gi plni unde ajung ele, nueste mister ochilor uscali. Sint iniliali in Ia-

73

74 Evrr, CronaN

crirni, care n-au plirrs elfectiv niciodati. Aceg-tia se striduiesc totuqi s5 nu fie autorii unuiinec cost:r:-ic. . .

Paroxismul bucuriei este tot aqa de pericu-los lumii ca gi acela al durerii. Cdci lacrimileei nevdrsate, vrtnd sE incunune fiinlele inrou5, le-ar irrbrE{iga pin5 la inec.

Senzafia ciudati a singurit5tii: pare cE seaduni valuri peste valuri qi se ridicE pestebarierele fiintei noastre

- gi teama cX nu

vorn mai putea opri fluxul ernanind dinfun-durile de mctre ale singur5tetii. - -

Cine n-a frecventat poefii nu gtie ce e ires-ponsabilitatea qi nici dezrnE{ul spiritului- Decite ori iti ,,pierzT vremea cu poezii, de ati-tea ori sim{i cd totul e permis. CEci poelii iliinspiri regrete absurde gi rnonstruoase: i{ipare r5u, citindu-i, ci nu eqti un ciine cuaripi de inger ca sE vegh'ezi asasin rnuritorii;cE nu mori ca elefan{ii sau ci nu egti un dia-vol roman(ios. Nedind socoteal5 de nimic,fiindc[ nu se adreseazd nimdnui (decit luiinsugi), poetul se identifici ondulafiilor luisufleteqti- Iubesc poe{ii, fiindc5 nu ajung qinu vor sE ajung5 la nimic. Poezia lor nu ducenic5ieri. Atita inutilitate in armonie! Este unmare blestem a-i irrlelege- fnveli prin ei sEnu mai ai ce pierde.

DacX se poate g5si ceva mai rnirrgiietordeclt poezia sfin(ilor! Parci faci drumul in-tors al ur:.ei raze, pentru a te sfrrgi la o peri-ferie de stele! Un indefinit ascensional im-

La,cnrrvrr sI SFINTI

prumutd poeziei sfinlilor caracterul unei frn-tini sEritoare ce-{i risipegte stropii in inimS-Adresindw-se cuiwa, ei igi lirniteazd" fatal ge-niul poetic de prezen{a lui Durnnezeu. Frea-mdtele de sfrnlenie frri Durnnezeu sirrt irr-sugi indefinitul poezieil De-ar fi gtiut sfin{iicit pierd efuziunile lor lirice prin apelul laDivinitate, ar fi renun(at la sfintenie gi s-ar frfrcut poe(i. in lume s-ar fi inregistrat maipu{ine ocazii de mirrgiiere, dar in schimbne-am fi simfit mai liberi qi mai iresponsa-bili- Sfrnfenia nu cunoagte decit libertatea fnDurnnezeu. Dar rnuritorii nu pot fi pugi inposesia unui farmec, fir afarE de destrlb5la-rea poetic6.

Viziunile sfrntelor sirrt uneori atit desomptuoase, inclt inclini a crede cE ele auadus in sfrn{enie toatd ferninitatea, cu plusullncint6tor de vanitS(i-

,,fimpodobirea sufletului" din viziunea Sfrn-tei Caterina de Ricci este o transpozi{ie sirn-bolic5 a splendorilor p5minteqti, o proiec(ietn culori orbitoare a strXlucirilor efernere irrcare se cornplace degertdciunea oricErei fe-mei fermec5toare. La 3 rnai 1542, Caterina,intr-o exaltare divin5, se vede inconjuratd deo sum5 de sfin{i. Sf. Toma d'Aquino, Sf.Marta, Sf. Caterina de Siena, Sf. Maria Mag-dalena gi Sf. Agnes, care o impodobesc cucele rnai pre{ioase obiecte, o imbrac5 irr per-le gi o stropesc cu parfumuri gi arome. Colie-re, manta de purpurS, centur6 in culori dife-

75ii

l

I

iiiii;;

i

iir

llir

I

I

I

I

llj

llI

rliljl'llrl

ll,rlrllilill

riii

l

l

76 Eurr CroneN

rite, pietre rare -

toate sirnbolizlnd virtulide ordin superior gi inferior_ Flori de paradisi se spulberi pe git, ca simbol al dorinlelorpure, iar cununa de perle insearnn5 virtu{irare qi sfrnte.

Astfel g5titS, cu suita de sfin(i apare infala lui Isus, care o imbrilige azd. gi o s5ruti,stringind-o la inima lui-

Sfinta Magdalena de pazzi gi Sfrnta Terezaau avut viziuni asern5nitoare- Cea din urmiera irnbr5catd, intr-un asemenea transport, cuo rnanta alb5 gi inv5luitoare ca o aureoli. Fe_cioara Maria o incredin\eazd ci este cur5litide picate- $i rimasi singurd, ea cade victi_ntd unei consoldri inexprimabile- Ce vertigiide lurnin5 au trebuit si fie in sfinte de s_auputut proiecta atit de sornptuos!

DacS adev5rrrl n-ar fi plictisitor, qtiinfa arfi scos pe Dumneze;u de mult din circula{ie.Dar atit Dumnezeu, cit gi sfin{ii sint ocaziide a sc5pa banalitd{ii lui ucigXtoare-

Sfrnta Tereza este un alt cuvint pentnt ini_md-

,,Fiica mea, arn ales sufletul t5tr pentrua-rni fi un cer de odihn5 pe p5mint gi inima tava fi un tron de delicii dragostei rnele divi_ne" (Isus c5tre Margareta-Maria). $i aceasta,adiugind: ,,De atunci, totul era liniqtit in_lSuntrul rneu gi rnX temearn sX tulbur odihnaM?ntuitonrlui rneu."

Lecntur $I SFINTI 77

Sau viziunea Sfintei Mechtilda, proster-nindu-se in fa(a r6nilor lui Isus, dar mai cusearnd in fafa r5nii inimii, care era deschisd.$i Isus zicindu-i:

,,Intr5 qi parcurge lungimea qi l5limeadurnnezeiegtii mele inimi- Lungirnea sa esteiubirea qi dorin{a eterni a mintuirii tale, pecare arn avut-o din vegnicie. Parcurge aceas-ti lungirne gi l6!ime, care sint ale tale, !ie-{iaparfine tot binele pe care-l vei gXsi in Inirnamea.t'

Se prea poate ca sfinlenia sX md interesezepentru delirul de grandoare ce se ascunde indosul acestor suavitS{i, pentru avintul monu-mental rnascat de umilin{5, pentru voin{a deputere pulsind sub bunitate- CXci sfin{iigi-au exploatat deficien{ele cu o rniiestriesupranaturalS- Megalomania 1or este ins5 ne-definibilS, stranie gi tulbur[toare. Fiinfe carenu pot locui decit in inirna lui Isus gi nu potconversa decit cu Durnnezeu mai pot ficreztate inwinse? De unde totugi cornp6timi-rea pentru sfinfi, comp5timirea noastri ne-rnirturisit[? A crede irr ei, nu se rnai poate-Le adrnirdrn doar iluziile. De aici pleacEacea compdtirnire...

Cine ar putea preciza care e clipa in careapare paradisul la suprafala congtiinlei? Es-te un frearn5t rnultiplicat in ungherele noas-tre, care risipegte toate rezisten{ele qi intensi-ficd un tremur ascuns, circulind in singe, innervi qi apoi in arbori, in pietre, pentru a se

7a Errrr, CronaN

pierde ln aer cu rniresrnele qi regretele. Osl5biciune a tuturor organelor gi o subtilizarebolnivicioasi a fesuturilor dezvolti un leginintern, amenin{Etor qi difiiz, de o voluptateprelungit[, chinuitoare ca o absurditate p15-cut5. Culori neb6nuite, nuan(e neintrez5ritecapiti un relief orbitor, rEs5rind din v5giu-nile unei rnemorii striine. Materia, atinsE deextaz, pare a se desfEqura pe fondul unei lu-mini tremur5toare gi totul vibreazd furtr-ostr5lucire nefireascd, ale c5rei ispitiri te in-vit5 la convulsiuni aeriene, la gesturi de ere-mit sau la implor5ri de arnant. Privirea su-ferd de prezentp stelelor, a azurului sau a zd-pezii. Ofensa atitor imaterialitdti! $i atuncise degajeazd, din amefelile creierului, dingolurile miinilor, din trepidalia invizibild aorganelor irnaginea paradisului, risipiti prinascunzigurile materiei- Se pare c[ paradisulnu este numai tnttia amintire a individului

- adice cea rnai grea de relinut

-, ci qi a

materiei.Vibra{ia absolutE crescut5 pe un gol gi ex-

tazrtl pe o disolutie sint condiliTle actuali-zdrii paradisului- $i o inactualitate egali invia{5.

Nurnai intru cit i(i duci existen{a in dinli,triiegti cu adev6rat.

Toate volupt5tile pimintului nu pot echi-vala infinitul trecdtor de fericire, care ur-rneazd marilor nefericiri. Pe acest punct

La.cnrlar gr sFrNTr 79

coincid cu tofi sfin{ii. Imposibilitatea de amai fi pesimist dupi ce ai gustat toati sufe-rin{a...

tn ce fel au cdzut ingerii, modul prin carea apirut tragicul in serafrsrn nu poate fi de-terminat prin analogie cu pr5buqirile oame-nilor. Noi c5.dem fiindcE ne uz5m in preamult5 individualizare, ne indoim sub bleste-mul individua{iei; ingerii, fiindc5 nu mai potsuferi atita perfec{iune incolor5. Plictisealade paradis, exasperarea de inocenfi qi curio-zitatea vicioas5 a cunoagterii toarn6 o neli-nigte in suflet, care nu este decit o sete depimint. Pe clnd omul este chinuit de regretulparadisului, ingerii sufer5 de nostalgia lumii-

Clipele eterate, consecutive marilor des-compuneri, ne provoacd pXrerea de r6u cE nusintem ingeri- $i numai atunci ii tnlelegem.[n mod firesc, n-a existat o singur5 fiin16 ca-re sE regrete cE nu e inger. Drojdia omeniriieste mai iubiti decit aceste fic(iuni ale incli-nirilor noastre ceregti. Cilld incepi s5-i ftr1e-legi, ai ajuns la capitolul interzis al biogra-fiei tale. Congtiin{a care-i genereaz{" este maiturmentatS, decit asediatd de vicii. Nu sepoate spune ceva precis gi clar despre ei, irrafarE de faptul ci sint un arit5tor al niveluluiunei tragedii. Nu po{i scobori mai jos de re-giunea in care iqi fac ei aparilia la orizontulconqtiinfei-

Cu cit un om este mai ,,sin5tos", cu atit seferegte mai mult de tentalia ingerilor, qi furli-

80 Eurr CronaN

turi groaza din care se nasc, ca o compen-satie iluzorie. Aparilia lor este identicX limi-telor ciderii noastre.

Nu s-a remarcat aproape deloc momentulin care sfinlii se pling ci nu mai pot gindi.S-a vorbit de indistinc{iunea total5 a con-ceptelor in extaz, dar nu de acel indefinit alsufletului, care-, fErS si se ridice la flSc5rileextatice, suspend5 totugi gindirea propriu-zi-s5- Acest vag sufletesc rni-i apropie mult pesfinli qi, ffirX el, nu qtiu dac-ag cuteza a m5r-turisi o slSbiciune pentru ei. Ci incandescen-(a extaztrlui anulea zd, activitatea inte le ctualS,se infelege de la sine, dar cX in r5scolireasurdi a vagului sufletesc nu mai putem dis-tinge nimic, in afard de un vis ftsri fir, esternai greu de coreceput. $i cu toate acestea, nuse mai poate deosebi nimic in aceste senzatiide animal r5nit- De cite ori arn ftscut apel lafilozofie sX urnple astfel de rnomente, n-amreu;it. Cici filozofii fac distittctii mai depar-te, iar pe noi ne las6 in drurn fErX sprijin,incit de frica naufragiului ne agilXrn deaceste epave care se chearni sfin{i.

Nu este destul5 suferin{X in lume? Pare-secd nu, dup5 sfinlenie- Cdci altcumva de cegi-ar fi inrnullit sfinlii chinurile pinX laabsurd qi qi-ar fi inventat rnetode criminalede autotorturi? Nu exist5 sfinlenie f6rd vo-luptatea durerii gi fErS un rafinament perversal chinului. Nu gtii aprecia senin6t6lile decit

L;rcntrrtt $I SFINTI 81

dupl ce ai frecventat sfinlii. Exasperat de ei,cerul nu nrai e r{et-ormat cle prisrna unei la-crimi- O per-versiune fErh pereche este sfin-fenia. LJn viciu al cer-r-rlui"

Oare cum arl abandonat sfitrlii fErX regretfericirile piluinteqti? N-au observat ei in lu-rrrea asta sublunai-d zile de o fericire at?t devast5, incit singtrritX{ile noastt"e n-au curajtllsX le imbrXligeze? De ce atita neparticipareintr-un cadru cle splendori? Gr:eu arl- gdsifiinle rnai nepreghtite pentru feriaire-

Deliciile cer-egti sint substittrtul unei inca-yracitSli organice de a gusta lucrur:iIe trecitoa-re- hlu le ieff sfin{ilor de a se fi larnsat intr-oaventurX at?t ele rBare fEri sd cunoascS aceleclipe de plenitr.tdine a vreznrelnic:iei, cind nel'5sare soarele pe cerul gurii qi pdmirrttrl ni se::vircoleq;te la picioare. $i nu le iert c:i din ri-sipa tror de lacrinri n-au gdsit un& ca recunoq-1 in{I lucrurilor l-recXteare "

Sint clipe in care agonia unrri l'ierme irnipare !-rn reauern rnai sigtrr clec?t toate ceruri-le. Oricit al vrea sfin{ii, ei nu rnX pot despX-minteni pinX Ia pierderea antinti.t ii p5m?ntu-lr.ri. $i nu s", dat5, aceast[ errrrintire zdrobeqterrostalgiile ce:'egti -

De cite ori lrE apucil sete;a pasionatX qiintensd de pXneint, cle tot ceea ce se nagte Eirrroare, intr-o Lrucurie spor-ltan5 -f)urnnezeueste elruncat pe nu qtiu al c?t-elea plarr ai uitS-rii- T ot ce este in ;-nine pSrnint qi trec6tor seopune, cu ultirrrd r:ezisten!5, prez-en(ei divine-

82 Er"rrr, Cronar't

$i de cite ori aud goaptele vrernelniciei, il as-cund pe Durnnezou de ura rnea- Lagitd{i,niscute din wegnicie, md fac si-l cru{- DarmX ginde sc la rdzbunarea lucrurilor trec6toa-re gi trernur pentru El.

FXrX aceast5 presimfire a nop{ii care e

Durnnezeu, via{a este un amurg vesel-

Cind n-ar rnai rimine nirnic din cer qi dinpimint, lacrirnile sfrn{ilor ar supraviefui ca orou5 ce ar inrpirtzi straturile de aer- S-ar nag-te astfel o alt5 lume din lurninl gi din la-crimi, irr care am putea si ne vindec5rn toateamintirile.

Acordurile rnuzicale trezesc viziuni ce-regti tuturor sufletelor rnistice- F;xtazul esteprecedat totdeauna de o dispozi[ie rnuzicalSsau poate fr provocat de un acord obiectiv-Astfel, Mariana lui Isus, din Quito, ilt urrnainvitaliei unei prietene, Petronilla, venitd invizitd, incepu sE cinte la chitarS- DupE pri-mele acorduri, c4de in extaz o or[ irrtreagS,cu ochii fixali spre cer. Revenindu-gi, suspi-ni: ,,Ah, scurnp6 Petronilla, cite lucruri strtin cer!" $i lacrimile o Podidiri-

F;xtazwl este suprema posibilitate de muzi-cE a omului- Dincolo de el nu mai existi ni-mic. De aceea este gi fenornenul cel mai rarpe care-l intilnim la oameni. PinE 9i la sfintiel este o exceplie.

Acel ce nu cunoagte dezgustul d" "frrrtl)este pierdut. Daci nu m-ar apuca uneori o Lur6, sus{inut5 de sclrb5, impotriva acestui /doliu al inirnii care este sfinfenia, nici lepr5 fn-ar putea fi nurnit5 boala c5reia i-ag fi cdzut

Iprad5. Tot farrnecul vie{ii se epuizeazd intr-o

/

leg5nare plinX de uitare, ln visul unei seninS- l

t[{i melancolice; dar sfin{enia nu este decit }

sistematizarea unei insomnii. O veghe frrE icap6t. P5zesc sfin{ii somnul lurnii sau ii lin ide urit lui Dumnezew? Nu gtiu; dar atit reiese Isigur din rnirturisiri gi din via{a lor, ci supri- jmarea cornpleti a somnului este arnbilia lor I

constantS- Petru de Alcantara, pe care Teresa {

d'Avila l-a recunoscut din via!5 ca sfint, n-a I

dormit ln decurs de 40 ani mai mult de o ori I

qi jurnitate pe noapte. Foamea gi insornnia IvoluntarE sint condi{ii indispensabile sfin{e- jniei. )

...tIneori, to{i sfin{ii laolalt6 nu fac cit unsentiment erotic in lnser5ri, iar alteori toateextazele lor nu echivaleazi lncintarea uneisingurdt5{i p5gine- Cine gtie dac6 toati sfin-fenia nu este decit o perfecfiune irr ordineanegativS! Iubesc prea mult lucrurile care se

/

A4 Et"ttt- Cton,rx

nasc gi rrlol', pentnu a ma inlelege prea binecu ea- O rezerv5 de sin5*rte irni irrstrdineazicer-ul qi, deqi clrnosc trolile ce se trateazidoar r:u [}urnnezett, paliativele pirnintenernd secluc cu o atracqie chinuitoare. Din mo-rnent ce rr-alrl dartll bucuriilor qi durerilor in-suportalrile, care art-lncall pe Teteza d'Avilasau pe Angela de Foligr-ro Ia. pdmint, intr-r>crispa{ie firX pereche" n-am dreptul sd rnaclespSrnirrtenesc- A fi sinf,tos, adic6 a puteavorbi verti<:ul despre Dumnezetl, a nu c:tirJea

ia gindut lui. f)oamne, scttrrlp se pl5teqte s5-n5tatea!

Si de cite ori n:h gindesc Ia asprele singu-r5tS(i suhlunare, urnl:re de ntin6stiri se prot-i-\eazd pe cenlr$it I slegerturilclr, 9i incerc sd

in{eleg clupS-ami ezele duneinicilcr in minls-tiri, pauzele triste ale piet6!ii. plictiselilecemite ;i prelungite sau agteptirile fErd spe-ran{h" Pasiunea singr"rrdta}ii, care dd naqtere

,,absotrutului urindstiresc", setei <levorante cie

a-!i ingropa sltfletut ?n 1)ururrtezer-!, creqte cudezolarea caclrului. Si viid priviri fiinte ?n

urnbre de ziriuri, inirni fErX tentalii. tristetiffird nauzic5. Disperarea niiscutd intre un de-gert implacabil qi un cer irnobil a dus la bi-ciuirea crtnceni a sfinleniei" ,,Ariditatea con-5tiin!ei"" de care se pling sfinfii este echiva-lentul psihic al de;ertului exterior- flevelar{iainilialir a orichrei rn?nXstiri: totttl sste nirnic-Aga itrcepe orice nli'sticX" Ile Ia nirnic la

Lecnrur gr sFrNTr 85

Dumnezeu nll este nici m6car un pas. CEciDunrnezeu este expresia p <tzitivci a nirnicului-

Cine nu presiurte ce trebuie sd fie rarefie-rea aerului intr-o rninistire qi evacuarea tim-pului intr'-o celu.li in zadar va incerca sX irr-(eleagi vreodatl tenta{ia singurXtdlii, a luiDumnezeu sau a disper5rii- $i rnd gindesc inspecial la rnin5stirile spaniole, in care gi-auadipostit ati(ia regi rnelancoliile qi gi-au in-grijit nebuniile atilia sfrn{i. Spania este sirn-bolul deqertului nernilos al sufletului, al de-zolXrii cu parfurn divin, al cXldurilor rnaxi-rne ale inimii- FXri ea, arn atribui mai pulin5nebunie sfin(ilor gi spectacolul vielii lorrle-ar dezabluza, ca bundtate gi fadoare- Meri-tul Spaniei nu este nurnai in a fi salvat absur-dul in lume, ci gi in a fi aritat cd temperaturanormalX a omului este nebunia. De aceea,nirnic rnai firesc decit sfinlii la acest poporcare a suprirnat distan{a dintne cer qi pXmint-Daci Durnnezeu ar fi ciclop, Spania i-ar ser-vi de ochi-

Trebuie sd te gindeqti zi gi noapte la Dum-nezeu, pentru a-l wza, a-l termina ?n tine-Atita vreme c?t el va rezista la banalitate,trXiegti sub imperiul lui ffiri putin{5 de sc5-pare- Nu ne putem elibera de el decit che-mindu-i cu insistenld, prezen{a, pentru a neobosi qi a-l face superfluu. Continuitateaunei obsesii consum5 cu tirnpul con{inutulei. Insistenla cu care Dumnezeu se instalea-zd in spaliul nostru interior il va arunca pe

rl

l

lr

rir

1l

l

lr

tlitii

i

iliI

i

l

86 Eurr CronaN

linia moart5. Cici va veni o vreme cind el seva fi coltt in gr5dinile singur5tl(ilor noastregi atunci va c5dea, ca un fruct putred, pe fun_dul atitor dezn5dejdi- pin5 atu-nci, el este in_tervalul dintre b5t5ile inimii...

Sint lacrimi care sfredelesc p5mintul ;i rE_"?I ". agtrii pe alte tlrimuri. Cine ne_o fiplins stelele noastre? Dar eu imi caut lacri_mile pe intunericul atitor ceruri- -.

Ceea ce a adus nou cre;trnisrnul in lumenu este nici iubirea, nici p5catul, nici peDumnezeu qi nici mlcar pe ingeri- Toate aufost inainte, gi oarnenii au-trEit"qi au murit cuele- Dar ei n-au trdit gi ..-.r, -r. it cu volulz_tetea de a muri- Sub toate inimile, creqtini's_mul s-a instalat ca un spin. $i ele s_au dilatatde cite ori inlep5turili lui nu le atingeau1l]fejnile - Cdci petele ro;ii au fost totdeaunadeliciul ascuns al cregtinisrnului, qi martiriilui n-au fEcut decit si transfigureze cosmo_sul intr-o mare de singe- Ei au plins lacrimirogii, ca tot cregtinismul de altiel- Sinistrulinfringe sublimul in aceast5 religie de amur_guri incendiare_

Alte religii au conceput fericirea unei stin-geri-lente; cregtinismul a ftcut din rnoarte osSmin{5, iar din via{i rid5cinile ei. DacX maiexistX rernediu irnpotriva acestei mor{i ger_minative, impotriva wie{ii acestei rnor{i..._Nimeni nu va pricepe vreodati de ce fiinteatit de simple, currl au fost sfinlii, .,-r prtrt

"i

Lacnn"rr $r sFrNTr 87

rupX cu toate formele vielii gi sE inceap5 areforma lurnea in ciuda tuturor adversitElilor

- dacX nu se va gindi la inspiralia transcen-

denti a tuturor profeliilor. Francisc din Assisin purces la intemeierea ordinului siu dup5ce i-a poruncit o voce in tirnpul rugiciunii:,,Pleaci gi refr casa mea d5rirnat6." Cit dato-regte biserica acestei inchipuiri!

To{i sfin{ii cu elan reforrnator au pornit ladrum in urma unei porunci divine, cornuni-cate direct sau rnijlocite de ingeri. Altcumnu se poate explica atit curaj, atita renunlare,atita nebunie- Ei se credeau irrcredin{a{i deDurnnezeu cu o misiune a cXrei realizare eradatorie gi a c5rei neArdeplinire

- p5cat. Din

indernn propriu, nici unul n-ar fi. plecat ladrurn; sau ar fi cedat unei laqitX(i inevitabile.Dar cu goaptele ingerului proaspete ta urechi,ce obstacol este prea mare?

E nefericirea noastrS, a rnuritorilor derind, de a nu. avea atita febr5 pentru a neproiecta in afar6 pretexte de absolut. Vorberlu se aud irr calmul gindurilor gi ingerii sintmu{i llngi urechi ftrE melodii.

Cind ai prea mult5 muzici Ar tine, spa(iulcintE- $i daci Dumnezeu igi amestec5 glasul,cine ar rnai gti de ce pleaci el din spa{iu saudin inim6!

Ceea ce rni-l instriineazd pe Francisc dinAssisi este perfec{iunea lui excesivE. Nu-igXsesc goluri inspre care sd arunc punfi. Ci-ne irni spune c5 a$i sfin{i au incercat irr viala

88 EuIr Cronau

Lor regretul urnarritX(ii lor pierdute gi ciudape o perfec(iune nefolositoare, strbin5 ins5abuzului de absolut al lui Francisc?

Nu gtiu cum sX-i iert perfec{iunea. Pare,totu.si, cX am g5sit o scuzi. Cind, in arnurgulviefii sale, era aproap€ sX orbeasc5, mediciiau gdsit canuza: excesul de lacrimi. -.

De cite ori citeqti viala rnartirilor, a sfinfi-lor, a lui Nietzsche sau a lui Dostoievski,sirnli nevoia sX-!i spinzuri carnea de stele, sEp6qegti sub nopfi gi s5-{i sfXrimi rnernbrelede un vis de intuneric. un trernur de bucuriete cuprinde apoi gi intr-un extaz crepuscularirnbraci agtrii cu ttn nimb de suspine-

Recunogti gradul de pierzanie al unui omdup5 reacfia in fa{a ,,creaturii". LJnii se des-fat6 in sentimentul nimicniciei creaturale; al-fii se acceptX cu resemnare, pentru ca o parteinfim5 sX sufere pinX la deznddejde- Acegtiadin urrni sint sfin{ii- Ei par a-qi fi canalizattoat6 ura pe care rr-all putut-o im,irrge iinpo-triva ,,creaturii"- Sfindenia nu este, irr fond,decit dep5girea condiliei creaturale- Dorin{ade a fi in Durnnezeu nu se rrrai potrivegte cuexisten{a aldturi sau szb el, ce definegte c5-derea creaturii- t:

.--$i daci nu pot tr5i, ag vrea rndcar sirnor in Dumnezeu- Sau sX le irnpac pe amin-dou5, sE mX fngrop de vhr in El-

Lacnrur Sr SFINTI

Acel crescendo muzical ce pune stXpinirepe tine ceasuri intregi, cind notele par a se

incSleca intr-o garn6 incendiar5, semnificinddizolvarea sufletului gi dilatarea lui intr-ovaria(ie ascendent6, sfirgeqte, pare-se, intr-oultim6 not5, limit5 a rnuziciileagX de Durnnezeu- Leag6nul acestuia estela cap5tul vibra(iilor noastre. Cind epuizXmun rnotiv melodic pind la ultirna rezers,S aposibilit5lilor lui, vidul ce cregte in loc nueste decit lipsa de margini a lui Durnnezeu-Nirnic nu este mai propriu a ne revela divini-tatea la frontierele avintului sonor ca rnulti-plicarea interni

- prin atnintire

- a unei

.fugi de Bach. Cind ne revine in rremoriernotivul gi febra ei ascensional5,, atunci oreintregi lunec6m spre o zor:^d de note finale,din care ne arunc6m drept in bra{ele LuiDumnezeu- Muzica este emana{ia ultimS a

universului, precurn Durnnezew este emana-{ia ultirn5 a muzicii.

S+t o *"." ""tetrage aPele Pentru aface loc lui DurnnezeE*Tiirperialismul divin--esrererluffi

Ocea;eleE;8rile sint lacrima v6rsat5 deDumnezeu sub irnpresia singur5t5lii mate-riei. Nevoia misterioasb a intinderilor rnari-t" nocol

"p..@rimalui-***CIie nfi-SirnteTeroia*I.? plinge sub toatestelele gi pe toate m6rile nlr cunoaqte vecinS-

89

90 Ervrrr CronaN

tXlile tulburi ale Divinit5tii, singur5tatea carene sileqte la una qi rnai rnatre.

\ Dezintegrarea din .Itlme, fErX refi.rgiul in\.Durnnezer.l, f,rt"r poate duce decit la cinisrn qi

,_r,J.lezaberzetre- Cine nu e poet pentru a-gi leg6-J na dezrn5{ul este condamnat la o veghe incu-i rabil5. FXrX Dumrtezew totul e noapte, iar cuI EX lumairla nLL mai e folositoare. Viala pierde\-gr* atit prin absenla sau prezenla lui-

,l- Nrr-rrei v5d decit umbra in Durnnezeu- Cu,jr cit rn5 apropii de el, ea se interpune intre noi'\,

qi frg de Dumnezeu din propria mea f,ric5-

Dispreluiesc pe creqtini, fiindc5 pot iubioarnenii de aproape. FdrA deliciile izolirii,n-aq putea ierta nici un rnuritor- O grea{E deoarneni mi-a revelat sfinfii, care au mareascuzd de a fi iubit rnai rnult iubirea decit peoarneni. Trebuie si fii orb pentru a puteavorbi despre iubirea de oarneni in societate-Numai in Sahara a.s putea redescoperi dra-gostea- Arn v5zut via(a ittre patrut ochi; cemi-ar rnai spune privirile trecitorilor?

O gindire este cu atit rnai vie, cu cit iqiincoroneazd rnai mult efortul in irezolvabile.Neexistind solulie pentru nici o problernd ginici o ie;ire la nici o situalie, egti redus a teinvirti pe loc intr-o infund5tur5. Gindurilealirnentate din dureri qi arnir5ciuni iau

LACRIMI $I SFINTI 9I

forma altoriilor, acest clarobscur al gindirii.Surna de irezolvabile arunc5 o urnbr5 trernu-rdtoare asupra lucr-urilor qi irnprurnuti gindi-rii seriozitatea incurabil5 a arrurgului. Pestetot, nu existi solu(ii, ci nurnai lct;itdyi- Arnde partea rnea toate asfinfiturile-

intre pasiunea pentru extaz gi oroarea devid se i'nvirte intreaga rnistic5- Cine i:ru. cu-noagte pe una nu cunoagte nici pe cealaltS.Ca sX ajungi la ele, trebuie insS si fi elirninatdin tine toate elernentele experienlei sensi-bile, toate achizi{iile devenirii care ingreu-iazd. qi diferen(iazd inutil individualitatea, sXfi rlrnas pur de obiecte- Calea spre extaz siexperien{a vidului presupun un ef,ort de ta-bula rqsa, o strSduin{E spre un alb psihic,spre urr incolor in care se pot cornunica vi-brafii fdrd, tangenle materiale" Cind sufletuieste rnatur pentru un gol durabil qi fecund,reversibil prin voin{5 sau chiar autornat, ?rr-searnn5 ci s-a iniltat pin6 la nivelul unei eli-min5ri totale a trurnii- Dirnensiunile con;tiin-(ei se dilatX dincolo de marginile cosmice,incit extazul qi vidul lasd in urrnb orice irne-diat al experienlei- Deposedarea cornpletS acongtiinlei de imagini este condi{ia indispen-sabil5 a fiorurilor extatice qi a t-resiririlor invid- Nu rnai vezi nimic in afari de nimic- laracesta este totuL Extazul este o plenitudinein vid, o prezen.ti total5, dar f6ri obiecte" LJnvid plin, iat5 nedefinibilul s5u. IJn fior co-plegitor de fiin!5 care strdbate neantul- O

702 Evtr CronaN

un degert frrd oaze? De nu s_ar auzi prin in_tinderile lui p5riginite c?teva acorduri pier_dute de orgX, el n_ar fi mai mult de un cavoupentru v agabonzi transcenden{i-

Dezintoxicarea de sfinte este Iucrul celrnai greu, deoarece, refuzind toate vacuitili_le existentei lor, nu ne putem sustrage far_mecului lor divin. $i dac_am reugi si Lecernqi peste acesta, rnai rimine gi atunci un far_rnec echivoc de care nu ne putem dispensafEri sd deviem de la pendulaiiile vie(ii noas_tre- Este in candoarea sfintelor o solernnitatecare te irnbie si-1i rEcoregti inima in potire,iar zimbetul lor este inviluit in parfumuri cene amintesc de culori intrezdrite in alte vie{i-Cu Dumlnezeu este -ugor de terrninat, cindte-ai sdturat de e/. irnpotriva lui nu existldecit un argurnent, dar acela defrnitiv: dez_gustul- Greu am putea sd ne educim in scir_ba de sfinte, de-ndatd ce le_arn supt otravadin lacrimi gi ne-am f5cut din amarul lor olurne de delicii. N-arn luat greul sfintelor? Sin-au plins ele in noi, ca, prin naufragiul nos_tru, si le evitirn inecul? De rnult ar fi dispX_rut sfintele de qi-ar fi schimbat direc{ia lacri_milor...

Ultima treapt5 a nihilismului este absorb_fia in Durnnezeu. Ea pecetluiegte lurnea ire_rnediabil, ca un joc de umbre- Dar sint iernigi feerii in ierni qi primiveri vaste, cu sus_pine dezgropate de aurori, care fac din Durn_

Lacnrvr gI sFrNTr 103

rlezeu o urnbrd. Dacd pustiul inirnii se re-tugiazd intr-o lagitate rnetafrzicd, plenitu-dinea naturii il converteqte intr-o aparen(i-Orice-am face, Durnnezeu nu este rnai multde o dezerliune ontologic5 a tristefii noastre-

Dacd pXginii au iubit cu adev5rat natura,pentru ce vor fi construit peste unduirile ei oincurciturd de zei, pentru ce au dublat gi auderivat realitatea? Grecii n-au ftcut altcevadecit sd. priveascd natura. De-ar fi iubit-o, nui-ar fi plasat rnisterul in transcenden{X- Oriceforrni de religie este o deposedare a naturii-

Nirnic nu ,,infloregte" in Durnnezeu. Esteun teren sterp, ce se irrgragX din oftaturile pd-mintului. Pe intinderile lui cresc spini, flori-le de dincolo ale infringerilor de aici-

Dumnezeu este un, jior pur, crescut dintoate degerturile spaliului gi ale sufletului,spre a le cornpleta in sensul infinitului...Aceasta este ,,singuritatea in Durnnezew,,,de care in zadar am vorbi rnisticilor- C6ci einu ne-ar inlelege. Ce gtiu ei de tragedia careincepe nurnai in preajma lui Dumnezeu, decongtiin{a unei ritXciri esenliale, care ne tor-twreazd.la picioarele lui? Orice sfint sau mis-tic pun punct dupi intrarea in Dumnezeu gise abandoneazS. erotic acestui sfirqit triumfr-tor- Nu mai doresc nimic decit si se rnen{inXin aceasti rningiietoare infirndEturi. Totuls-a sfirgit. $i cum ei incep cu neantul qi ter-rnini cu Durnnezerl') de ce s-ar terne de o re-venire irnposibil5! DupX Durnnezeu, nu maiexisti decit doar Dumnezeu. in orice parte ai

i

1O4 Evrr Crona.N

lua-o, tot de el dai. $i astfel gusti ei prezen(ain Divinitate ca un capXt al tuturor ciclurilorposibile-

S5-i mai trezirn din beatitudinea divin6?Ce rost ar mai avea? $i apoi, ei n-ar inlelegecum pentru allii ,,succesul" lor nu dovedegtenirnic- Cind treci prin Dumnezerl, nu se poa-te si nu laqi sfin{ii in urm6. Toli

- cu rnis-

tici cu tot -

se inchini la picioarele lui giuit6 de un drum ce-ar continua undeva de-parte... Nu-i iert nici unuia de a nu se fi in-.trebat: ce incepe dupd Dumnezeu? Ar fi des-coperit probabil o rnuzicS, si cu ea lacrimidin care se inalf5 crini.-.

Sint clipe de un fream6t atit de subtil, incir;absolut tot ce ne cade sub simluri ne scoatedin tirnp- intreaga realitate pare atunci oconspira(ie irnpotriva ternporalit5lii- IJn pei-saj tern qi o caterincX ne salti din ea ca oarnintire din paradis sau o rnelancolie grali-oasi de menuet- Lunecarea din timp esteprecedati de o topire lXuntric5 a organelor gide un fior rnolegitor in singe, care ne arat6 celeg5tur5 strins5 existX intre fiziologie gi eter-nitate. Este destul si fi inceput prin citevasuspenddri ciudate gi inexplicabile ale tirn-pului, pentru ca echilibrul instabil intre tem-poralitate qi eternitate si te treac[ dintr-unaintr-alta-

Pe negafia sfin{ilor cregte un dezrnX! frrEsfir;it. Orice capriciu se mdreqte, sus(inut de

Lacnrvr gr sFrNTr 1O5

o adev5rati pasiune pentru arbitrar. Ceea ceface convie(uirea cu ei atit de neplXcut5 gi deiritant5 este c5 prezerrla lor nu perrnite ni-mic. Cu cit eqti rnai aproape de sfin(i, cu atit(i se pare cE nu mai ai ce face, ce distruge qice incepe- Totul este altcuzn in sfin(enie, to-tul este neingEduit- De aceea, lichidlrii ei iiurtneazd un sentiment de libertate gi devizaanarhicX: totul este perrnis- Lumea in careplutegti dup6 ce te-ai indepErtat de sfin(i nupoate fi cornparat5 decit cu aceea a unui cri-minal dupE ispigire- Toate lucrurile ?qischimb5 aspectul, conturul gi in(elesul- Osenzafie de iresponsabilitate, intensi pini lachin, te scoate din rela(iile cu obiectele gi teface indiferent la creaturi, ca qi la Creator-Vidul care succede contactului cu sfin{ii estemai rningiietor decit cel care-l precede- in,,ghearele" lor nu cazi aga u$or- O dat5 sc5-pat, o iei razna prin lume, dornic de a-!i as_cunde obsesiile cerului qi setos de prim5ve-rile ce infloresc pe ruinele sfin{ilor.

Toat6 viala nu este in fond decit o serie deobsesii ce trebuie lichidate- Ne hrdnirn cit5-va vreme din ele, pin5 ne scirbim qi apoi fa_cem toate sforf5rile pentru a le elimina- Con_{inutul existenlei noastre este o substitu(iecontinui de obsesii, la care aderXm cu o maimare sau rnai mic5 intensitate. Cele in caream turnat pasiune constituie amintirile giculmile prin care ne descurcirn in trecut- Iu-birea, moartea, Dumnezeu sau sfinfenia, ce

106

sint ele dac5 nu obsesii reversibile? CIci dinmoment ce rru le putern extirpa in conqtiinli,reziduul gerrnineazd qi reface cu timpul con-

linutul obsesiei. in vidul lichid5rii renaqte o

pulsa{ie nouX, forma avind laten(a continuX'Via{a insSgi ce este, dacd nu o obsesie cu oreversibilitate rnai rnare? Durnnezeu2 moar-tea, sfinlenia iubirea etc- sint obsesii circurn-stanliale; numai viala este o obsesie perio-dic5...

Ra(iunea ultiml a ascezeT? Ea nu este de-cit o probX in plus pentru devitalizarea dincare se nagte Dumnezeu 9i pentru vidul luiesen{ial- Carnea redusi la un principiu de in-existenfX; singele circulind intr-un ritrn lent,pin5 la stagnare; respira-fia prelungitd qi

adaptati unui vis cosmic- in mernbre uscatecari ing5duie doar c5ldura abstractd a nervi-lor; in orgarre despuiate de suflu vital; in vi-ne albite de singe

- aici zace Durnnezeu'

Tot ce e fruct, izvot qi sdminfd este duqma-nul lui- Cu cit rnurim mai mult in carne qi intimp, cu atit sintem mai aproape de el' Asce-za este negalia biologiei- O surni de practicipentru a atinge un minus vital qi o neutrali-tate absoluti irr existenfi- Ascetul gtie c5,atita vreme cit mai rirnine irr el griunte dedorinl6, o rninimi aderen{5 la lurne, rezisten-

la la Dumnezeu este inci un obstacol efec-tiv- De aceea suprimi el farmecul sensibil qi

orice solu{ie sub soare- Ce este pentru ascettoati lurnea asta? O lumin5 ruginitd, care se

LacRwrr $I SFINTI to7

propagX irr inirni gi le macin6, intr-o ruin5lent5 qi necrufitoare.

... $i cind descoperi un farmec minim lu-crurilor de aici, atunci Dumnezeu pare o n.-gin5 care le ,,rn5ninc5" sau o igrasie a firii,sau un putregai in interiorul stincilor.. -

Asceza este un rnod de a face loc LttiDumnezeu inl5untrul fiinfei noastre- Proce-deul e sirnplu gi sigur: secituirea nerniloas6a tuturor energiilor, epuizarea ultimelor re-surse sensibile, devastarea poftelor, pentruca un eros transcendent sX impreune neantulindividual cu neantul divin-

Este greu si te l5muregti cu plus-wl care-laduce Dumnezeu in lurne- Cici fErX sufletulomenesc, el e indiferenti puri, iar cu acestsuflet, nu pare a se simti prea bine- Nelinigtileurnane il trezesc din somnul de veci, incitDurnnezeu nu gi-a gisit un dugman rnai irr-vergunat decit sufletul onlenesc, a cirui pri-rnejdie n-a simlit-o in incongtien{a Crea-tiunii-

Inser{iunea omului irr devenirea univer-sal5 este o zguduitur5 cosrnic5, ale cSreiecouri constituie coqrnarul divin. Cici omuleste un plus paradoxal in natur5, tot atit dedeparte de aceasta, cit gi de Divinitate- Dectrd cu aparifia constiinlei s-au schirnbatrosturile in cer $i pe pdmirrt. $i Durnnezew aap5rut in justa lui lurnini: un nimic in plus-

Errrl CIoneN