Download - ecoalimente 2003

Transcript
Page 1: ecoalimente 2003

Furajarea ecologica a vacilor de lapte versus lapte ecologic

Indrumator stiintific: Masterand:Chis Maria-SimonaConf.dr.Tibulca Dorin

Cluj Napoca2013

Motto:‘’In agricultura trebuie sa fie alese nu cele mai biologice dintre solutiile economice, ci solutiile cele mai economice dintre cele biologice’’.

P. Popa Costea, 1976Nevoia de schimbare….

1

Page 2: ecoalimente 2003

Mulţi cercetători şi observatori au arătat că o mare parte dintre bolile şi sindroamele contemporane sunt în relaţie cu condiţiile de întreţinere şi furajare sau de metodele de creştere care au fost adoptate pentru mărirea producţiei şi a eficienţei economice. Astfel, au apărut noi probleme care solicită noi soluţii din partea nutriţioniştilor şi specialiştilor în domeniul creşterii animalelor.

O parte din cele mai semnificative probleme ale sănătăţii şi fertilităţii sunt strâns legate de intensivizarea producţiei. Nivelul producţei la vacile de lapte este strâns dependentă de nivelulinfertilităţii, mastitelor şi podotehniilor, iar rata concepţiei arată de asemenea o legătură direct cuefectivul de animale şi producţia (Boehncke, 1985, 1986).

O influenţă importantă o are şi utilizarea unei cantităţi mari de fertilizanţi pe păşune. O raţie conţinând un nivel ridicat de potasiu poate conduce la probleme de fertilitate, tulburări alemetabolismului şi reducerea cantităţii de furaje ingerate, în timp ce o încărcătură ridicată de nitraţi în timpul gestaţiei este corelată cu febra laptelui, retenţia placentară şi inflamaţii ale uterului.

Nitraţii din furaje pot fi convertiţi de bacteriile rumenale în nitriţi, care sunt toxici prin formarea methemoglobinei sau prin blocarea activităţii enzimatice conducând, de exemplu, la simptomul deficienţei în vitamină A, chiar în condiţiile în care aportul de caroten este normal.

Acidoza este de asemenea o problemă importantă în sistemele de îngrăşare pe bază de orz. O importantă proporţie din taurinele îngrăşate cu orz suferă de abcese ale ficatului, în care nivelul ridicat de acid conţinut în rumen întăreşte peretele rumenal, cauzând probleme la nivelul acestui compartiment gastric. Uneori se poate produce penetrarea peretelui intestinal cauzând inflamaţii, pătrunderea bacteriilor în circulaţia sanguină şi atacul ficatului.

Antibiorezistenţa la animale este o problemă care face dificilă găsirea unei conduiteterapeutice în unele infecţii bacteriene simple. Scăderea imunităţii animalelor se datorează producerii de hormoni ai stresului (corticosteroizi) în cazul supraaglomerării sau existenţei altorcondiţii care împiedică dezvoltarea graduală a imunităţii lor. Prezenţa reziduurilor de pesticide sau metale grele afectează imunitatea animalelor, existând o interrelaţie între grup şi fiecare animal în parte (Gross & Siegel, 1982).

Cea mai recentă problemă este a Encefalopatiei Spongiforme Bovine (BSE), sau sindromul "vacii nebune". Boala, descoperită pentru prima dată în Marea Britanie în Decembrie 1996, a apărut datorită furajelor contaminate cu agenţi infecţioşi de screpie, o boală neurologică a oilor şi caprelor,creierul acestora conţinând o mare cantitate de agenţi transmisibili. Utilizarea în hrana bovinelor a făinurilor de origine animală, ca sursă ieftină de proteină, a făcut ca boala să se transmită la acestea din urmă, În anul 1998, imediat ce s-a observat legătura cauzală cu utilizarea făinurilor animale la bovine, s-a hotărât interzicerea folosirii acestora în furajare.

Contaminarea laptelui cu antibiotice este bine cunoscută şi s-au făcut paşi importanţi încombaterea acestui flagel, deoarece sunt probleme serioase cu implicaţii în activitatea de procesare.

Utilizarea hormonilor ca promotori de creştere este criticată datorită potenţialului de riscpentru sănătate. Aceşti hormoni, altfel descrişi ca "identic-natural", sunt adesea copii imperfecte ale substanţelor naturale permise ca produse comerciale. Argumentul că hormonii utilizaţi ca promotori de creştere nu pot fi depistaţi este fals, testele utilizate pentru detectarea animalelor la care s-au făcut implanturi ilegale de hormoni relevând posibilitatea detectării acestora.

Uniunea Europeană interzice utilizarea hormonilor ca promotori de creştere la animale. În

2

Page 3: ecoalimente 2003

vara anului 1988, utilizarea hormonilor a fost descoperită în Germania, ceea ce a determinatmişcarea vacilor din aceste ferme în Tara Galilor, iar fermierii au ajuns la concluzia că testele dedetectare a hormonilor sunt eficiente iar folosirea lor nu mai poate fi ascunsă.

Tot mai multi oameni din Uniunea Europeana cauta produsele lactate bio pe rafturile magazinelor. Oamenii acestia cred ca alimentele bio sunt mai sanatoase si mai gustoase. Aceste credinte ale consumatorilor sunt confirmate in ultima perioada de o serie de studii stiintifice care confirma superioritatea produselor bio (organice) asupra celor non-organice din punctul de vedere al impactului pe care-l au asupra starii de sanatate.

• Obiectivele agriculturii ecologice privind creşterea animalelor:- optimizarea raportului plante/animale, atât în ce priveşte valorificarea furajelorobţinute, cât şi utilizarea eficienta a dejecţiilor rezultate în ferme;- realizarea unei încărcături optime de animale pe suprafaţa agricolă, încât să nuse depăşească prin dejecţii 170 kg azot pe an şi hectar;- conservarea şi dezvoltarea fondului genetic cu punerea în valoare a raselor şipopulaţiilor autohtone, rezistente la factorii de mediu oscilanţi;- asigurarea biodiversităţii;- aplicarea codului de bune practici în creşterea animalelor, bazat pe asigurareabunăstării şi protecţiei animalelor;- asigurarea biosecurităţii fermelor, prevenirea poluării mediului şi a zoonozelor.Vitele sunt cea mai importanta specie de animale din agricultura ecologica. Hranirea lor

corespunzatoare este o premisa a sanatatii, bunastarii si randamentului lor. Practicantii agriculturii ecologice se confrunta deseori cu dificultuati in stabilirea unei ratii corecte de hrana pentru vitele lor.Conversia animalelor şi a produselor animaliere

Cabaline şi bovine pentru producţia de carne 12 luniRumegătoare mici 6 luniVaci de lapte 6 luniPorci 6 luniPăsări pentru producţia de ouă 6 săptămâniPăsări pentru producţia de carne 10 săptămâni

Bioterra Romania, (2001)- Indrumator pentru agricultura ecologica

Managementul, principiile generale şi avantajele zootehniei ecologice sunt prezentate în fig.1:

3

Page 4: ecoalimente 2003

Figura 1: Managementul, principiile generale şi avantajele zootehniei ecologice

Obiectivele alimentaţiei în agricultura ecologică

• Animale sănătoase şi longevive;

• Productivitate pe termen lung şi la un nivel de calitate superior;

• Producţie de calitate obţinută prin alimentaţie cu furaje produse la fermă;

• Evitarea importului de concentrate;

• Obţinerea de produse alimentare cu valoare nutritivă ridicată.

Provenienta vacilor de lapte. Vacile trebuie sa provina din gospodarii care practica agricultura ecologica. Introducerea animalelor (vaci si juninci) din fermele neconventionale nu trebuie sa de paseasca 10% din efectivul total. Taurii de reproductie pot fi procurati din gospodarle conventonale daca dupa cumparare sunt furajati conform regulilor ecologice.

4

Page 5: ecoalimente 2003

Conversia fermei de vaci la tehnologia eco. Aceasta se realizeaza in decurs a 12 saptamani, respectiv 4 luni. In fermele de bovine pentru carne conversia dureaza 12 luni.Exigente generale. In fermele ecologice de crestere a vacilor de lapte tehnologia de crestere se realizeaza in regim extensiv. Vacile trebuie sa aibe acces obligatoriu la pasune iar intretinerea are loc in sistem nelegat. Marimea fermei depinde de resursele furajere, dar se poate admite o incarcatura mai mare de 2 UAM/ha.Alimentatia. Aceasta trebuie realizata in primul rand prin furaje si concentrate cultivate ecologic. Minim 50% din furaje trebuie sa provina din ferma. Silozul este limitat la 50% din substanta uscata a ratiei zilnice, iar concentratele sunt limitate la 30% din ratie. Cel mult 10% dintre concentrate pot provenii din fermele conventionale, dar se exclud produse OMG (organismele modificate genetic). Se va respecta cu strictete lista furajelor, aditivilor, substituientilor si adausurilor admise.Sanatatea animalelor. Lupta impotriva bolilor se face in principal prin metode fitoterapeutice si homeopatice. Medicamentele de sinteza sunt limitate numai pentru a salva animalele sau a evita suferintele lor. Sunt interzise mutilarile de orice fel dar pot fi aprobate castrarea, ecornarea si taierea cozii.Ameliorarea animalelor. Zootehnia ecologica nu agreaza materialul biologic excesiv de modelat genetic, specializat si orientat spre productii epuizante. Se promoveaza rasele si metisii autohtoni, cu mare rezistenta naturala, indici buni de reproductie, vitalitate si productii mixte. Se acorda importanta maxima insusirilor calitative ale productiei si nu celor cantitative. Este interzis orice manipulare genetica ca transplantarea de embrioni ori clonarea.Adapostirea si confortul animalelor. Principiul de baza in zootehnia ecologica este apropierea animalelor de mediul natural, aplicarea de metode si tehnici care respecta tehnologia normala a animalelor. Adaposturile trebuie sa corespunda cerintelor fiziologice, igienice si de productie. Se vor respecta normele de suprafata si de volum: 6 metri patrati/cap de vaca; 10 metri patrati/cap de taur; 1,5-5 metri patrati/cap de tineret; 25 metri cubi/cap (volum).Animalele trebuie sa aibe acces la padoc. Se prefera intretinerea nelegata. Priponitul animalelor pe pasune este interzisa. Pardoseala trebuie sa fie intreaga cu asternut bogat. Se admite si gratar pe zone limitate de depunere a dejectiilor.Microclimatul adapostului. Acesta trebuie sa ofere confort astfel:

temperatura 5-25 grade C; umiditate 55-75%; curenti de aer 0,1- 0,5m/s; gazele nocive in limitele admise: dioxidul de carbon 0,04-0,15%, acceptabil între 0,10-

0,25% amoniacul optim-absent, limita maximă 0,02 mg/m; hidrogenul sulfurat optim - absent, admisibil 0.01 mg/l;

lumina 60 – 70 de lucsi, cu o durata maxima de 16 ore/zi; aeromicroflora redusa; ventilatia naturala trebuie sa asigure schimbul de aer curat, cca 120-250 mc/cap de vaca

si ora; la pasune animalele trebuie ferite de insolatii, ploi reci cu vant puternic si grindina.

Practicile agriculturii ecologice create să asigure bunăstarea animalelor pot să contribuie la o imagine mai atrăgătoare a agriculturii pentru cei din afară, deoarece toate speciile de animale au acces la zone libere şi la păşuni. Pe fiecare teren există un număr mai mic de animale care pasc.

5

Page 6: ecoalimente 2003

Bunăstarea animalelorFermierii care cresc animale în sistem ecologic le hrănesc cu furaje ecologice care ajută

animalele să crească şi să producă, şi, în acelaşi timp, le îmbunătăţesc sănătatea.De exemplu, actualul Regulament UE privind agricultura ecologică cere fermierilor din

sistemul ecologic să hrănească animalele cu furaje 100% organice pentru a-şi putea vinde produsele ca ecologice sau pentru a putea folosi sigla UE.

Între timp, noul Regulament UE bazat pe regulile actuale, cere ca furajele ecologice pentru animale să fie produse:

din materie primă ecologică, în afară de cazul când aceasta nu este disponibilă în formă ecologică.

cu o cantitate minimă de aditivi şi substanţe complementare de procesare, care pot fi folosite numai în cazul unei nevoi esenţiale sau pentru un scop nutriţional aparte.

Principiile şi regulamentele ecologice impun, de asemenea, ca animalele crescute ecologic să aibă acces permanent la păşune în aer liber şi la furaje grosiere, şi de asemenea hrana trebuie să îndeplinească cerinţele nutriţionale pentru fiecare etapă de dezvoltare.

Următoarele ingrediente sunt interzise în furajele ecologice: Agenţii de creştere Aminoacizii sintetici Organismele modificate genetic (OMGuri)

Creşterea animalelorUn concept important în creşterea animalelor este crearea unui mediu corespunzător fiecărei specii. În cadrul acestui concept sunt câteva practici comune care includ:

Acces permanent la aer liber Păşunat corespunzător pentru satisfacerea nevoile nutriţionale şi de comportament Interzicerea legării permanente sau a izolării animalelor Aşternut şi adăpost corespunzător Densitatea mică a animalelor pe suprafaţa de păşunat Eforturi pentru limitarea timpului de transport

Creşterea animalelor în ferme ecologice se realizează în sistem extensiv, cu acces obligatoriu la păsune, întreţinere în sistem liber. Mărimea fermei depinde de resursele furajere, dar nu se poate admite o încărcătură mai mare de 2 UVM/ha.

În procesul de creştere şi exploatare a bovinelor în condiţii ecologice se disting două faze:1. faza de conversie;2. faza propriu-zisă de producţie ecologică.În faza de conversie intreţinerea animalelor se face în adăposturile existente, prin trecerea

de la sistemul legat la întreţinerea în sistem liber. Adăposturile trebuie să corespundă cerinţelor fiziologice, igienice şi de producţie. Se vor respecta normele de suprafaţă astfel:

6mp/cap la vaci;

1,5-5mp/cap la tineret ;

10mp/cap la tauri;

norme de volum de aer: 25mc/cap de animal;

6

Page 7: ecoalimente 2003

indice de luminozitate 1/18 (1mp de geam la 18 mp de pardoseală).

În faza de producţie ecologică este obligatorie respectarea riguroasă a condiţiilor ce stau la baza zootehniei ecologice astfel:

spaţiu corespunzător, unde animalul poate să-şi manifeste comportamentul fără nici o restricţie;

clădirea, prin structura şi construcţia ei, trebuie să asigure parametri optimi corespunzători;

acolo, unde condiţiile climatice permit, animalele pot fi crescute libere, fără adăpost, cu condiţia să fie asigurată suprafaţa necesară de păşune pentru întregul efectiv.

Trebuie asigurată suprafaţa necesară pentru păşunat, adică 0,5 ha./cap de vacă, care, în mod obligatoriu se tarlalizează şi se utilizează raţional: deparazitarea spaţiului şi eliminarea rozătoarelor, dar numai cu substanţe şi metode aprobate de legile în vigoare.

Spaţiul corespunzător, unde animalul poate să-şi manifeste comportamentul fără restricţii îl constituie grajdul închis în trei părţi, deschis spre sud, cu aşternut abundent. Adăpostul trebuie să aibă legătură cu spaţiile de hrănire acoperite şi să fie legat cu un coridor cu pavaj solid de păşune sau padocul pentru plimbare.

În adăpost trebuie să funcţioneze adăpători automate, care nu îngheaţă iarna, în număr corespunzător cu efectivul de animale. Evacuarea dejecţiilor, este indicată să se facă direct în bazinele colectoare, iar la locurile de odihnă să se asigure aşternut suficient.

Furajarea animalelor se face numai cu furaje ecologice, iar furajarea cu furaje convenţionale se poate face cu maxim 10% din raţia furajeră.

Furajele folosite in fermele ecologice de bovine de lapte din tara

amestec uruială de porumb, grâu, orz, floarea soarelui sau produse secundare ale acestora;

furaje suculente formate din: siloz, sfeclă furajeră, sfeclă de zahăr, dovleac, cartofi administraţi în întregime sau preparate;

furaje fibroase formate din: fân natural şi de leguminoase de bună calitate;

produse secundare formate din: tăiţei de sfeclă, borhot de spirt, borhot de sfeclă, coceni de porumb, paie de cereale.

Lucerna, faina de lucerna,trifoi, faina de trifoi, iarba, iarba mauntitaIarba este unul dintre cele mai ieftine si complexe furaje, iar pasunatul o ferma

economica de valorificare a acesteia. Masa verde de pe pasune are o digestibilitate ridicata, contine de cca 10 ori mai multe vitamine B, C, D, decat fanul, iar clorofila din partile verzi ale plantelor mareste continutul în hemoglobina.

7

Page 8: ecoalimente 2003

Porumbul însilozat. Este cel mai răspândit furaj cu valoare energetică pentru hrănirea vacilorde lapte, prin faptul că dă producţii mari la hectar şi producerea lui se poate mecaniza aproapecomplet. Consumabilitatea porumbului însilozat este în funcţie de aciditatea acestuia, care la rândul său este condiţionată de conţinutul de S.U. pe care l-au avut plantele la însilozare. Conţinutul de S.U. cel mai adecvat este de 30-35%, care de obicei determină un pH de 4,2-4,5, format în special pe baza acidului lactic.

Pentru aceasta, porumbul trebuie recoltat în faza de lapte-ceară, boabele trebuie să reprezinte 30% din masa însilozată şi să asigure circa 50% din valoarea energetică a acesteia. Cantitatea recomandată este de circa 3 kg/zi (sau 1 kg S.U.) pentru 100 kg masă corporală.

Hranirea vacilor de lapte pe pasune, de primavara devreme pana toamna tarziu, este o actiune rentabila prin care se economisesc sursele de energie folosite pentru recoltarea si transportul furajelor. Date fiind avantajele biologice, sanitare si economice, se manifesta tendinta de crestere a importantei pasunatului în contextul deplasarii animalelor spre surse de furaje.

Pasunatul are efect favorabil atat asupra functiei de reproductie, productiei de lapte (care creste cu 13-14 % fata de stabulatie), cat si asupra sanatatii vacilor la care îmbolnavirile sunt mai reduse decat la animalele întretinute în grajduri.

O pasune foarte buna, pe care s-au aplicat toate lucrarile de întretinere si pe care se practica un sistem de pasunat rational, poate asigura necesarul de principii nutritive pentru productii zilnice de 15-18 kg de lapte, fara adaosuri de concentrate.

Recomandabil este sistemul de pasunat pe parcele, în interiorul carora se delimiteaza (cu ajutorul gardului electric) portiuni mai mici ce asigura necesarul de iarba pentru 2-5 zile, în functie de numarul animalelor. Consumul maxim de masa verde se realizeaza în faza de vegetatie tanara a plantelor, cand coeficientul de digestibilitate este de peste 75 %.

O data cu avansarea în vegetatie, creste continutul de celuloza, digestibilitatea se reduce pana aproape de 60 %, iar valoarea nutritiva a furajului scade. In aceasta situatie pasunea nu mai asigura necesarul de hrana, iar administrarea unui supliment de concentrate, dimineata, înaintea scoaterii la pasune, devine obligatorie.

Cantitatea de substanta uscata ingerata la pasune este dependenta în primul rand de greutatea corporala a vacilor, ceea ce creeaza o mare variabilitate în privinta cantitatii de iarba consumate, fiind necesare 3,1-7,6 kg de iarba proaspata pentru producerea unui kg de lapte.

Inaltimea plantelor, densitatea si omogenitatea covorului ierbos, componenta floristica a acestuia si temperatura exterioara împreuna cu asigurarea necesarului de apa potabila, sunt factorii care influenteaza cantitatea de masa verde consumate de animale.

In perioada de vara, caldurile mari din timpul zilei, diminueaza productia de lapte a vacilor, organismul acestora trebuind sa faca mari eforturi în vederea desfasurarii normale a procesului de termoreglare. Cercetarile în domeniu au demonstrat ca temperaturile excesive, de peste 25 °C, influenteaza negativ productia de lapte mai mult decat temperaturile de –10°C din timpul iernii.

8

Page 9: ecoalimente 2003

Daca temperatura exterioara depaseste 25°C, consumul de furaje se reduce, pentru ca la 49°C sa înceteze complet, cu influente negative asupra productiei de lapte.

Studiile facute au scos în evidenta faptul ca temperaturile ridicate din timpul zilei afecteaza si calitatea laptelui, în compozitia caruia se constata diminuarea unor componente importante precum grasimea, substanta uscata, lactoza si unii acizi grasi.

In conditiile unui consum normal si eficient de masa verde pe pasune, productia maxima de lapte se obtine cand temperatura mediului este între +10, +20°C. In acest sens se recomanda ca în zilele cu temperaturi excesive, vacile de lapte, si nu numai, sa fie tinute sub umbrare, sa fie îmbaiate în rauri sau lacuri si sa fie introdus pasunatul de dimineata, de seara si de noapte, iar adaparea sa se faca mai des.

Minerale pentru furajeIn aceasta categorie sunt incluse urmatoarele produse:

Sodiu: sare de masa nerafinata, sare gema grunjoasa, sulfat de sodium, carbonat de sodium, bicarbonat de sodiu, clorura de sodiu;

Calciu: carbonat de calciu, lactate de calciu, gluconat de calciu; Magneziu: sulfat de magneziu, clorura de magneziu, carbonat de magneziu; Sulf: sulfat de sodium.

Aditivi alimentari permisi de agricultuta ecologica pentru a fi utilizati in hrana vacilor de lapte

a) Oligoelemente: E 1 fier E 2 iod E 3 cobalt E 4 cupru E 5 mangan E 6 zinc

Necesarul total de oligoelemente al vacilor de lapte

Productia de lapte kg/zi

Consum de masa uscata

kg/zi

Calciug/zi

Fosforg/zi

Magneziu g/zi

Sodiug/zi

20 16 82 51 25 2130 20 115 71 32 2840 23 14 90 34 35

Dupa Elisabeth Stoger, Wernwr Zollitsch, Wilhelm Knaus,2009b) Enzime

Enzime si preparate enzimatice obtinute fara utilizarea GMOc) Microorganisme: cele care nu sunt GMOd) Agenti de conservare:

E 236: acid formic numai pentru insilozare; E 260: acid acetic numai pentru insilozare; E 270: acid lactic numai pentru insilozare; E 280: acid propionic numai pentru insilozare.

9

Page 10: ecoalimente 2003

Referitor la adapare, ideal ar fi ca vacile sa aiba în permanenta si la discretie apa curata,

proaspata. Adaparea vacilor, doar de doua ori pe zi, înseamna o pierdere de 15 % din productia de lapte. Aceasta deoarece o vaca cu greutate medie de 500 kg, consuma zilnic 40-100 litri de apa, în functie de hrana ingerata, productia de lapte si temperatura mediului.

La un consum de furaje cu 1 kg substanta uscata sunt necesari 3-6 litri apa. De aceea, vacile cu productii mari de lapte trebuie adapate de 4-6 ori pe zi în perioada de vara, avand în vedere ca numai pentru obtinerea unui kg de lapte sunt necesari 2-3 litri de apa.

Aceasta trebuie sa corespunda din punct de vedere igienic (periodic se trimit probe la laborator), iar punctul de adapare sa fie suficient de larg pentru ca animalele sa nu se îmbulzeasca. Sursele de apa si jgheaburile vor fi mentinute permanent curate si dezinfectate periodic.

Deoarece, vara, prin lapte, dar si prin transpiratie, se elimina multa apa, ce antreneaza si o importanta cantitate de saruri, vacile trebuie sa aiba pe pasune, brichete cu continut complex de saruri, sau bulgari de sare.

Lipsa sarurilor minerale din organism duce la scaderea rezistentei fata de boli, la o slaba valorificarea hranei, scaderea productiei de lapte, decalcifierea organismului si aparitia sterilitatii. Pentru ca în lunile de seceta, iulie-august, cand productia de iarba de pe pasune nu mai satisface necesarul, sa nu fim obligati sa furajam animalele la grajd, se va retine în incinta pasunii o parcela care sa fie cultivata din toamna cu secara masa verde sau raigras.

Aceasta suprafata creaza un dublu avantaj: asigura, în primul rand, primavara timpuriu, masa verde necesara obisnuirii animalelor cu consumul furajelor verzi si, în al doilea rand, aceeasi suprafata reînsamantata cu varza furajera, iarba de sudan sau rapita (culturi care în 60-100 de zile ajung sa produca 15-30 t/ha masa verde), asigura suplimentul de nutret tocmai în cele doua luni scetoase.

Toamna, pasunatul se poate face pe lucerniere si trifoisti, dar cu multa atentie si pentru o perioada redusa de timp.

Dupa caderea brumelor, pasunatul pe lucerniere poate crea pericolul meteorizarii, cauzat de o substanta proteica ce are caracter de enzima (ferment). Pentru a preveni acest fenomen, vacile vor primi dimineata un tain de fibroase iar pasunatul va începe numai dupa ce roua s-a evaporat de pe cultura respectiva.

Adapostul animalelor sau administrarea altor nutreturi suculente, se va face cu cel putin o ora înainte sau dupa consumul lucernei.

Toate aceste furaje trebuie administrate în raţii furajere echilibrate. Cele mai importante principii ce trebuie respectate în timpul păşunatului sunt parcelarea păşunii; asigurarea cu apă pentru adăpat în permanenţă; asigurarea locului de odihnă şi umbră; asigurarea densităţii corespunzătoare a animalelor.

10

Page 11: ecoalimente 2003

Îngrăşămintele utilizate pentru fertilizarea păşiunilor nu poate depăşi echivalentul a 170 kg azot/ha/an. Această cantitate să nu fi fost depăşită în ultimi 3 ani. Păşunatul animalelor ecologice nu se poate face alături de alte animale din aceeaşi specie dacă nu sunt crescute după norme ecologice.

Produse autorizate pentru curatirea si dezinfectia adaposturilor si a instalatiilor Sapun potasic si sodic, apa si aburi, lapte de var, var, var nestins, esente naturale

de plante, acid citric, acid formic, lactic, acetic si oxalcic; Alcool etilic; Acid nitric (echipamente pentru prelucrarea laptelui); Acid fosforic (echipamente pentru prelucrarea laptelui); Formaldehida.

Necesarul de nutrienti al vacilor de lapte

Necesarul de energie (NEL) al vacilor de lapteNecesarul total de energie al unui animal se stabileste, pe de o parte, in fuctie de

necesarul pentru mentinerea functiilor vitale si a substantei corporale (nevoile de supravietuire) si, pe de alta, in fuctie de necesarul de energie pentru secretia de lapte, cresterea in masa corporala si cresterea fetusului (nevoile pentru randament).Este valabila urmatoarea formula:Necesarul total de energie= necesarul pentru supravietuire+necesarul pentru randamentNEL pentru supravietuire in cazul vacilor de lapte este redat in urmatorul tabel:

Masa vie in kg

Necesarul de energie pentru supravietuire MJ/zi

500 31,0600 35,5700 39,9800 44,1

Dupa Elisabeth Stoger, Wernwr Zollitsch, Wilhelm Knaus,2009Cerintele de hrana pentru vacile de lapte cu productii ridicate se refera la

necesarul zilnic de nutrienti, proteine, substante energetice (glucide si lipide), fibra (polizaharide nonamidonice: celuloza, hemiceluloza, pectine, lignina), saruri minerale, macroelemente (calciu, fosfor, magneziu) si microelemente (fier, mangan, cobalt, seleniu, zinc) si vitamine corespunzator nivelului productiv propus a se obtine. Cerintele de hrana trebuie sa se exprime in acelasi mod, adica unitati de masura in care este exprimata si valoarea nutritiva a nutreturilor: cerintele de fibra in substanta uscata (SU), cerintele de energie in unitati furajere lapte (UFL), proteina digestibila intestinala de origine microbiana permisa de continutul in azot a ratiei (PDIN), cerintele in proteina digestibila intestinala de origine microbiana permisa de continutul in energie a ratiei (PDIE). Cerintele organismului in diferiti nutrienti sunt impartite in cerinte pentru intretinere si respectiv productie si reproductie. In calculul cerintelor in diferiti nutrienti s-au respectat normele de hrana in vigoare cu privire la urmatoarele:

11

Page 12: ecoalimente 2003

- capacitatea de ingerare s-a asigurat intre 1,30 -1,60 (in medie 1,50) kg SU/ 100 kg greutate vie pentru intretinere si 0,46 kg SU / l lapte, astfel ca pentru o vaca cu o productie de 8000 l lapte / lactatie normala si o greutate de 650 Kg au revenit 22,17 kg SU din care 9,75 kg SU pentru intretinere si respectiv 12,42 kg SU pentru lapte; - necesarul de energie s-a asigurat intre 0,85-1,20 (in medie 1,02) UFL/ 100kg greutate vie pentru intretinere si 0,44 UFL / l lapte, astfel ca pentru o vaca cu o productie de 8000 l lapte / lactatie normala si o greutate de 650 Kg au revenit 19,70 UFL din care 7,80 UFL pentru intretinere si respectiv 11,90 kg UFL pentru lapte; - necesarul de proteina s-a asigurat intre 60-90 g PDIN /100 kg greutate vie pentru intretinere si 50 g PDIN/ l lapte, astfel ca pentru o vaca cu o productie de 8000 l lapte / lactatie normala si o greutate de 650 Kg au revenit in medie 1935 g PDIN din care 585 g PDIN pentru intretinere si respectiv 1350 g PDIN pentru lapte; -necesarul de elementele minerale la vacile de lapte la calciu, fosfor si sare s-au stabilit: pentru functiile vitale: 6- 10 g calciu / 100 kg greutate vie, 4-5 g fosfor/ 100 kg greutate vie si 5 sare / 100 kg greutate vie;

Pentru o vaca cu o productie de 8000 l lapte / lactatie normala si o greutate de 650 Kg au revenit in medie 153 g calciu si 82,50 g fosfor pentru un litru lapte: 3,5 g calciu; 2,1 g fosfor si 2 g sare.

Cum se pot preveni bolile in zooehnia ecologica?

Având în vedere că ne referim la sistemul de creștere în regim ecologic, utilizarea medicamentelor veterinare alopatice, obţinute prin sinteză chimică sau a antibioticelor pentru tratamentele profilactice este interzisă. De asemenea, fermierii nu pot utiliza hormoni de creştere, substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător pentru a preveni infectarea şi apariţia organismelor purtătoare de boli. Pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor şi a ustensilelor se vor utiliza numai produsele speciale.

În cazul în care animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc, acestea vor fi tratate imediat, în condiţii de izolare şi în adăposturi adecvate. Tratamentele se vor face cu produsele fitoterapeutice, homeopatice și oligoelementele.

În cazurile speciale pentru evitarea suferinţei animalului se pot folosi antibioticele sau produsele medicamentoase veterinare alopatice-chimice de sinteză, dar numai sub responsabilitatea unui medic veterinar. Antibioticele şi alte substanţe chimice pot fi utilizate pentru tratament, dar perioada de aşteptare corespunzătoare va fi dublată faţă de cea indicată pe etichetă sau se impune o aşteptare de 14 zile (se va alege perioada cea mai lungă), înainte ca animalul tratat să poată fi considerat din nou ca ecologic. Din acest motiv este absolut necesar ca animalele să fie marcate cu crotale şi identificabile.

12

Page 13: ecoalimente 2003

Laptele ecologic

Susţinătorii produselor organice consideră că ele conţin puţine substanţe chimice dăunătoare, sunt mai bune pentru mediul înconjurător şi pot avea un potenţial nutritiv mai mare. Există diferenţe fundamentale între practicile de producţie organice şi cele convenţionale, ceea ce se poate reflecta asupra nivelului şi calităţii nutrienţilor produselor obţinute (Mitchell şi Chassy, 2004)

In general, studiile au aratat ca laptele organic contine nivele mai mari de nutrienti si vitamine fata de cel non-organic, de o deosebita importanta fiind acizii grasi esentiali omega-3, vitamina E si precursorul vitaminei A. De asemenea, si antioxidantii luteina si zeaxantina se gasesc in cantitatii mai mari in laptele provenit de la vacile din fermele bio.

Beneficiile nutritionale ale laptelui bio pot fi explicate prin furajarea pe care o au aceste animale. Ele au o alimentatie naturala intr-o masura mai mare, constand in iarba proaspata sau furaje verzi si uscate. Spre deosebire de acestea, vacile din fermele non-organice sunt hranite cu concentrate de cereale, in special porumbul si suplimente nutritionale.

Inca din 1991, exista o directiva a Uniunii Europene care impune o cota de 60% din dieta zilnica a unei vaci care sa fie compusa din iarba proaspata sau conservata. In plus, se recomanda, pe cat posibil, ca jumatate din acest furaj sa fie produs in ferma respectiva sau in apropierea ei, pentru a asigura prospetimea alimentatiei.

Esenta unei ferme bio sta in legatura stransa dintre sanatatea solului, sanatatea animalelor si sanatatea omului, aceasta din urma ca o consecinta a primelor doua.

In fermele ecologice de vaci cu lapte, aceste consuma mai mult trifoi rosu si produc un lapte cu continut crescut de acizi grasi polinesaturati, mai cu seama acid alfa-linolenic. O crestere de 3 ori a nivelului de acid alfa-linolenic a fost observata in lapte atunci cand vacile au mancat nutret pe baza de trifoi rosu fata de alimentatia acestora cu grane insilozate. Concluzia este ca lucerna si trifoiul rosu pot sa imbunatateasca serios continutul in acizi grasi polinesaturati din laptele organic. In plus, sa constatat o scadere a nivelului acidului palmitic in laptele organic, acesta fiind un element implicat, dupa cum se stie, in geneza tulburarilor aterosclerotice ale omului.

Pentru ca o ferma sa produca lapte atestat ecologic, trebuie sa fie ecologic in totalitate: animale; pasune; culturi furajere; alte furaje administrate, fluxul tehnologic si interventii eco.

In agricultura ecologica, zootehnia capata un rol esential, intrucat pentru fertilizarea solului se utilizeaza preponderent si obligatoriu dejectiile animaliere si resturile vegetale.

Calitatea globala a laptelui ecologic

13

Page 14: ecoalimente 2003

Laptele bio trebuie sa fie un lapte cu zero dfecte de calitate, adica sa corespunda pe deplin la toate criteriile de calitate: nutritional, sanitara, bacteriologica,tehnologica, senzoriala, si pshiho-sociala.

Laptele bio ar trebui sa fie obtinut in conditiile tehnice ale agriculturii ecologice si sa prezinte urmatoarele insusiri de calitate:

Substante utile: 7% (grasime 3,8% +protein 3,2% NTG/ml: sub 50 000 germeni Spori butirici: sub 1000/l Numar celule somatice: sub 250 000/ml Lipoliza:sub 0.18% Inhibitori: absenti Pesticide: absente Metale grele:absente Micotoxine: absente Conditii senzoriale normale Calitate cmerciala optima

Dupa Cornel Man, Cornel Podar si Ilarie Ivan,2002Între avantajele considerate pentru agricultura organică (ecologică) este şi

securitatea alimentară. Se apreciază că produsele alimentare de origine animală obţinute după tehnologie organică, între care şi laptele, au o compoziţie chimică şi microbiologică optimă, fiind lipsite de pesticide, antibiotice, metale grele, micotoxine, germeni patogeni.

O serie de cercetări comparative referitoare la compoziţia laptelui organic şi/sauconvenţional evidenţiază faptul că modificarea unor componente este influenţată demetabolismul animalelor producătoare, unele boli ale ugerului, compoziţia furajelor. De exemplu, o raţie furajeră cu un conţinut redus de proteină determină o scădere nesemnificativă a conţinutului proteic din lapte, în timp ce o dietă cu concentraţie ridicată de proteină produce o creştere a proporţiei de N - neproteic (Walstra ş.a., 1999).

Fracţiunea lipidică. Datorită unui conţinut ridicat de acizi graşi saturaţi, grăsimea laptelui a fost multă

vreme considerată ca responsabilă pentru o serie de boli cardiovasculare.Însă, studii (Parodi, 1997) au evidenţiat efecte benefice ale acizilor linoleic

conjugaţi (CLA) asupra sănătăţii omului. Grăsimea laptelui este cea mai bogată sursă dietetic de CLA în care izomerul cis-9 trans-11 reprezintă 90% din totalul izomerilor CLA.

În acest context, s-au întreprins cercetări pentru creşterea conţinutului de CLA din lapte prin diferite mijloace: o dietă dirijată a animalului, păşunat, suplimente cu ulei, o proporţie corectă de furaje concentrate.

Profilul acizilor graşi din laptele de vacă depinde atât de acizii graşi din raţia furajeră, cât şi de procesele de biohidrogenare din rumen. În plus, numeroşi alţi factori influenţează compoziţia în acizi graşi a laptelui de vacă (rasa, sezonul, locaţia geografică, tipul furajelor)între care şi managementul organic al fermei.

Ellis ş.a. (2006) au efectuat un studiu comparativ privind conţinutul de acizi graşi din laptele organic şi convenţional, produs în unele ferme din Marea Britanie.

14

Page 15: ecoalimente 2003

S-au determinat următorii indicatori: raportul dintre acizii graşi polinesaturaţi (PUFA) şi acizii graşi mononesaturaţi, acizii graşi ω-3 şi ω -6 totali, acidul linoleic conjugat (CLA) şi acidul vaccenic.

Principalul acid gras este acidul α-linolenic (C 18 : 3), care, împreună cu aciduldocosahexaenoic (C 20 : 5) şi acidul eicosapentaenoic (C 22 : 6) îmbunătăţesc

funcţia neurologică (Contreras şi Rapaport, 2002), asigură protecţie faţă de boli coronariene (Bucher ş.a., 2002; Hu şi Willett, 2002) şi previn apariţia unor forme de cancer (Rose şi Connolly,1999; Saadatian - Elahi ş.a., 2004).

Nutriţioniştii recomandă un consum sporit de acizi graşi ω3, cu un raport optim de 1 : 1 între acizii ω6 şi ω3 în dieta umană. în plus, creşterea conţinutului total de PUFA din dietă este considerată benefică pentru sănătate, reducând incidenţa bolilor cardiovasculare.

CLA s-a dovedit că protejează faţă de apariţia unor forme de cancer în vitro (Ip ş.a.,1991 ) şi are funcţii antiaterogene şi împotriva obezităţii (Whigham ş.a., 2000). Într-o lucrare recentă (Macovei şi Costin, 2006) s-au trecut în revistă efectele benefice asupra sănătăţii omului ale unor componente ale grăsimii laptelui.

Din datele prezentate de Ellis ş.a. (2006) se constată că laptele organic şi convenţional nu diferă semnificativ cu privire la conţinutul de acizi graşi saturaţi. Pe de altă parte, laptele convenţional are un procent mai mare de acizi graşi mononesaturaţi în comparaţie cu laptele organic, care, în schimb, are un conţinut superior de acizi graşi polinesaturaţi. Conţinutul de acizi graşi cu ω 3 din laptele organic a fost de aproximativ 1,7 ori mai mare decât în laptele convenţional, pe când proporţia de acizi graşi ω 6 nu diferă în cele două tipuri de lapte.

Procentul mediu de acizi graşi (din totalul acizilor graşi) din laptele examinat timp de 12luni

Într-un studiu întreprins de Toledo-Alonzo (2003) s-a constatat că nu există diferenţe semnificative între conţinutul de proteine din laptele convenţional şi cel organic. Aceste rezultate sunt în contradicţie cu datele obţinute de Lund (1991) care a constatat o concentraţie mai mare de proteine în laptele organic decât în cel convenţional. Se consideră că aceste rezultate diferite se pot explica prin diferenţele existente între furajarea animalelor în regim organic şi convenţional.

Celule somatice. Conţinutul de celule somatice este în strânsă corelaţie cu sănătatea ugerului şi are un efect direct asupra producţiei de lapte, compoziţiei laptelui şi caracteristicilor tehnologice ale acestuia. Un conţinut ridicat de celule

15

Page 16: ecoalimente 2003

somatice înseamnă că animalele sunt bolnave de mastită şi în consecinţă au şi o producţie scăzută de lapte.

Laptele mastitic conţine o proporţie mai mare de proteine din zer şi de proteaze care hidrolizând cazeina determină reducerea randamentului la fabricarea brânzeturilor.

După datele prezentate de Toledo-Alonzo (2003) sănătatea ugerului animalelor producătoare de lapte a fost mai bună în fermele organice, conţinutul de celule somatice fiind sub 250.000 per ml lapte, valori net inferioare celor din fermele convenţionale.

Etichetarea alimentelor ecologice. Conform art. 10 din ECC 2092/91, logo-ul UE poate fi utilizat pe eticheta alimentului doar dacă acesta îndeplineşte cerinţele UE, fiind comercializat ambalat sau preambalat direct de către producător sau de către procesator consumatorului final. Eticheta trebuie să conţină numele producătorului primar, procesatorului şi distribuitorului, alături de numele sau codul organismului de certificare.

16

Page 17: ecoalimente 2003

Bibliografie: Stoger E., Zollitsch W., Knaus W.(2009)- Furajarea ecologica a

bovinelor, Editura M.A.S.T., Bucuresti; Bioterra Romania, (2001)- Indrumator pentru agricultura ecologica,

Publicatie finantata de ACDIVOCA si Asociatia Bioagrcultorilor din Romania;

Time Foundation, Comisia Europeana, Asociatia Romana pentru Agcricultura Durabila, (2005) , Ghid practic de agricultura ecologica.

Man C., Podar C., Ivan. I., (2002)- Ecologia exploatarii taurinelor,Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.

Altieri, M.A, Letourneau, D.K. (1982) Vegetation management and biological control in agroecosystems. Crop Protection 1 (4) : 405-430.

17