Download - Drept internaţional privat

Transcript
Page 1: Drept internaţional privat

Cursul 1

ISTORICUL APARI łIEI DREPTULUI INTERNA łIONAL PRIVAT

Cunoaşterea apariŃiei şi dezvoltării normelor dreptului internaŃional privat prezintă o importanŃă deosebită, în sensul că în raport cu alte ramuri de drept, ajută la cunoaşterea diferitelor teorii şi doctrine specifice dreptului internaŃional privat. ApariŃia primelor norme de soluŃionare a conflictelor de legi a fost opera juriştilor timpului care căutau soluŃii problemelor ridicate de dezvoltarea socială, iar cunoaşterea diferitelor doctrine privind dreptul internaŃional privat este necesară tocmai pentru cunoaşterea acestui drept.

Dintre factorii care au determinat apariŃia normelor dreptului internaŃional privat putem aminti:

- un schimb intens de mărfuri între locuitorii unor Ńări sau provincii diferite şi, deplasări de oameni dintr-o parte în alta;

- un drept civil diferit prin conŃinutul său de la o provincie la alta sau de la o Ńară la alta, între care existau relaŃii economice;

- posibilitatea de a recunoaşte străinului unele drepturi dobândite potrivit legii sale personale şi, deci, posibilitatea de a se recunoaşte efectele unei legi străine.

a) Cauzele care au impus apariŃia normelor de drept internaŃional privat. ApariŃia normelor de drept internaŃional şi a problemelor care au impus edictarea unor norme a fost provocată, aşa cum am mai arătat, de anumite condiŃii economico-sociale corespunzătoare fiecărei societăŃi în parte; ele au părut într-un anumit stadiu al societăŃii şi anume, atunci când dezvoltarea forŃelor de producŃie a dus la un anumit nivel al producŃiei, nivel ce s-a tradus printr-un schimb intens de mărfuri şi deplasări de oameni, dar şi printr-un sistem juridic corespunzător. În societatea sclavagistă au luat naştere unele raporturi juridice – ca urmare a unor relaŃii comerciale – pe care literatura juridică ulterioară le-a încadrat în domeniul dreptului internaŃional privat şi le-a privit ca fiind probleme de drept internaŃional privat, probleme care se refereau la situaŃia juridică a străinilor, adică la drepturile pe care le putea avea un cetăŃean într-o Ńară străină. Istoria a cunoscut cu privire la situaŃia juridică a străinilor următoarele sisteme: 1) cel mai vechi sistem este acela care îi refuza străinului orice drept, în sensul că nu i se aplicau nici legile sale proprii şi nici legile locale, astfel că, acesta era ca şi cum nu ar fi existat ca entitate; nu putea să execute nici o operaŃie juridică; nu se bucura de o protecŃie legală, ci se afla în afara societăŃii. 2) al doilea sistem era cel în virtutea căruia străinului i se aplicau toate legile sale personale, dar se făcea abstracŃie de legile Ńării pe teritoriul căreia se afla - principiu care mai este cunoscut şi sub numele de "principiul personalităŃii legilor" (sec. V-X). ExplicaŃia acestui sistem se datorează mai multor împrejurări şi anume:

• între imigranŃi şi populaŃia locală nu exista un schimb echivalent pentru că acesta era înlocuit prin tribut sau prestaŃii obligatorii;

• triburile imigrante considerau dreptul lor ca fiind aplicabil numai membrilor tribului ca un privilegiu exclusiv al lor;

Page 2: Drept internaţional privat

• între legile imigranŃilor – care erau expresia unui nivel inferior de dezvoltare a economiei, deoarece triburile cuceritoare abia păşeau pe calea organizării de stat – şi legile romane – care erau expresia unui anumit grad de dezvoltare a economiei şi schimbului – era o mare deosebire, în sensul că legile romane erau superioare legilor imigranŃilor;

• situaŃia teritorială a statelor prefeudale din sec. V – X nu era destul de precisă pentru a se putea aplica cu uşurinŃă o lege teritorială.

Acest sistem juridic al statelor prefeudale din apusul Europei în care pe acelaşi teritoriu se aplicau două sau mai multe legi a fost cunoscut şi în dreptul roman, iar în cadrul acestui sistem fiecare populaŃie era reglementată de propria lege (de exemplu: romanii erau cârmuiŃi de legile romane; burgunzii de legile burgunde; francii de legea salică, etc.) 3) al treilea sistem este cel al teritorialităŃii legilor, sistem în cadrul căruia toŃi indivizii aflaŃi pe un teritoriu – fie că erau străini, fie că erau cetăŃeni – erau supuşi numai legilor locale ale Ńării pe teritoriul căreia se afla, este propriu orânduirii feudale unde situaŃia juridică şi socială era accesoriul pământului. În cadrul orânduirii feudale şi în lupta cu sistemul teritorialităŃii legilor au apărut primele norme conflictuale legate de faptul că sistemul era incompatibil cu recunoaşterea drepturilor străinilor. În orânduirea feudală fiecare unitate teritorială – care era în acelaşi timp şi o unitate politică – era sub stăpânirea unui senior, avea legile ei proprii, ceea ce a determinat ca judecătorul sesizat cu un litigiu să aplice numai legea teritoriului unde se află, iar cursul procesului depindea de locul unde se desfăşura. În concluzie, cele trei sisteme prezentate erau exclusiviste cu privire la drepturile acordate străinilor; nu erau de natură să cunoască şi să rezolve conflicte de legi, ci numai să evite orice fel de conflict de legi. 4) un al patrulea sistem este acela potrivit căruia străinului se aplică în parte legile Ńării sale şi în parte legile Ńării pe teritoriul căreia se află, astfel că numai în cadrul acestui sistem s-au putut ivi probleme de drept internaŃional privat. Pentru a se putea ajunge la edictarea normelor de drept internaŃional privat trebuiau să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

• să existe schimburi de mărfuri de o anumită intensitate între diferite Ńări sau regiuni; • străinii să aibă dreptul de a participa la operaŃiuni juridice pe teritoriul Ńării unde se

află (Ńara de reşedinŃă); • dreptul civil al acestor Ńări sau regiuni cu sisteme juridice de egală valoare să fie

diferit prin conŃinutul său.

b) Apari Ńia conflictelor de legi şi a normelor conflictuale în nordul Italiei Pentru ca sistemul economic feudal să-şi arate superioritatea asupra sistemului sclavagist a trebuit să treacă mult timp din cauza ritmului extrem de lent de dezvoltare al forŃelor de producŃie. Creşterea forŃelor de producŃie a dus la creşterea comerŃului interior şi, mai ales, a celui exterior, care trece din mâinile arabilor şi bizantinilor în mâinile europenilor în urma cruciadelor. Astfel, ca urmare a nevoii tot mai mari de bani a feudalilor, relaŃiile personale încep să fie înlocuite cu relaŃiile băneşti, în sensul că pretutindeni un raport personal era înlocuit cu altul bănesc, unde o prestaŃie bănească înlocuia o prestaŃie în natură, acolo un raport burghez înlocuia un raport feudal. În nordul Italiei oraşele s-au îmbogăŃit de pe urma cruciadelor şi a comerŃului cu Levantul, astfel că oraşele: VeneŃia, Genova, Pisa, monopolizează întregul comerŃ dintre orient şi occident, deoarece prin aceste oraşe treceau marile drumuri comerciale dintre orient şi FranŃa, Flandra, łările Germanice. Burghezia în lupta împotriva feudalităŃii s-a aliat şi cu meşteşugarii pe care îi folosea ca instrument de luptă şi, chiar cu regalitatea, care reprezenta un factor de progres pentru că

Page 3: Drept internaţional privat

reprezenta "ordinea" în mijlocul dezordinei, naŃiunea care se constituia opusă stării de frământare din statele vasale, rebele. Mai mult, noile condiŃii cereau un sistem de drept corespunzător, deoarece dreptul roman care la începutul orânduirii feudale – în condiŃiile economiei de tip natural – era dreptul unei societăŃi ce cunoştea producŃia de mărfuri, nu îşi mai putea găsi aplicarea. c) SoluŃionarea conflictelor de legi în doctrina burgheză franceză din sec. al XIX-lea. RevoluŃia burgheză a dus la edictarea unor norme de drept care să consacre poziŃia burgheziei de clasă privilegiată, norme care şi-au găsit cea mai deplină expresie în codul civil francez, care a servit ca model şi pentru alte Ńări. Astfel, în art. 3 din codul civil francez au fost consacrate cele mai importante norme conflictuale:

• legile de poliŃie şi siguranŃă se aplică tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Ńării; • imobilele, chiar cele posedate de străini sunt cârmuite de legea franceză; • normele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor cârmuiesc pe francezi, chiar

dacă au reşedinŃa într-o altă Ńară; • regulile fixate de statutari au suferit o modificare, în sensul că drept lege personală s-a

adoptat legea naŃională în locul legii domiciliului. Formula lex patriae în locul domiciliului s-a impus ca o consecinŃă a revoluŃiei burgheze care, înlocuind economia feudală cu economia burgheză, a dus la o unificare legislativă şi a apărut ca o expresie a eliberării de sub exploatarea feudală, de legătura cu pământul. Această poziŃie consacrată de normele codului civil era susŃinută de burghezie pentru cetăŃenii săi, chiar şi atunci când se duceau în străinătate, în Ńări unde puterea feudală nu a fost răsturnată.

d) Teoria statutarilor olandezi (sec. al XVII-lea) łările de Jos – în care este cuprinsă şi Olanda – s-au aflat sub stăpânirea Spaniei până în secolul al XVII-lea când au reuşit să se elibereze, constituind o republică federativă independentă, iar această situaŃie se poate traduce din punct de vedere juridic printr-un sistem care să permită menŃinerea şi garantarea privilegiilor de exploatare şi de monopol ale negustorilor olandezi în toate Ńările în care aceştia şi-ar desfăşura activitatea lor comercială. Ideile principale ale teoriei statutarilor olandezi sunt:

• legile oricărui stat au putere în limitele teritoriului său, deci principiul teritorialităŃii legilor.

Pe acest teritoriu legile se aplică tuturor persoanelor care se află în acel loc, indiferent dacă sunt cetăŃeni sau străini, deoarece legile unui stat nu se aplică în afara limitelor teritoriului său. Se admite extraneitatea statutului personal pentru că altfel îşi pierde orice valoare în cazul deplasării persoanei dintr-o parte în alta.

• Se poate aplica o lege proprie în străinătate sau o lege străină pe teritoriul propriu, dar nu în virtutea unei idei de drept, ca o obligaŃie, ci în virtutea unei formule de politeŃe internaŃională, de curtoazie, în virtutea formulei "comitas gentium". Aplicarea legii străine în baza formulei de politeŃe menŃionată mai înainte constituie o atenuare a principiului teritorialităŃii, dictată de necesitatea relaŃiilor economice pe care Olanda le întreŃinea în perioada analizată.

Mai mult, curtoazia internaŃională era o formulă care permitea judecătorului să determine în mod concret aplicarea legii străine, având o mare putere în privinŃa aplicării unei astfel de legi. Prin urmare, în privinŃa fundamentului aplicării legii străine teoria statutarilor olandezi se deosebea de teoria franceză a statutelor din secolul al XVI-lea.

Page 4: Drept internaţional privat

e) SoluŃionarea conflictelor de legi în doctrina germană Dintre doctrinele germane, aceea reprezentată de Savigny prezintă o deosebită importanŃă, prin faptul că ea reprezenta interesele de clasă şi ideologia burgheziei germane din epoca capitalismului premonopolist – jumătatea sec. al XIX – lea – când burghezia germană avea nevoie de libertate de acŃiune pe scena economică a lumii capitaliste. Ideile doctrinei germane sunt:

• toate legile nu se pot clasifica apriori în personale şi reale, deoarece în unele cazuri legile sunt teritoriale, iar altele sunt extrateritoriale în funcŃie de natura şi scopul lor. Aceste două clasificări nu trebuie confundate pentru că au la bază criterii diferite cum ar fi: obiectul – în prima clasificare – şi întinderea aplicării în spaŃiu – în cea de a doua clasificare.

• rezolvarea conflictului de legi este redusă la localizarea raportului juridic, pentru a se cunoaşte ce lege trebuie să guverneze un raport juridic, pentru a se vedea care este sediul acelui raport juridic, adică legătura lui cu un anumit sistem de drept. Pentru a se utiliza acest stadiu se folosesc două prezumŃii: - prezumŃia de localizare a raportului juridic – orice raport juridic are o legătură materială în spaŃiu, iar punctul de unde pleacă această legătură determină legea care îl guvernează. Astfel, persoanele fizice au sediul juridic la domiciliul lor, persoanele juridice la sediul lor, lucrurile au sediul la locul unde sunt situate, obligaŃiile delictuale sunt localizate la locul unde s-a produs faptul păgubitor, obligaŃiile contractuale sunt localizate la locul executării acestora; - prezumŃia de supunere voluntară a părŃilor faŃă de legea locului unde raportul este localizat prin sediul său – Rezolvarea conflictelor de legi nu se poate face în toate cazurile cu ajutorul ideii de localizare a raporturilor juridice, ceea ce a făcut pe Saligny ca pentru aceste situaŃii să propună ca determinarea legii aplicabile să se facă în funcŃie de natura lucrurilor ori în funcŃie de natura raporturilor juridice respective.

• în materia contractelor, ca şi a altor raporturi juridice, părŃile pot, prin voinŃa lor, să suporte raportul juridic al legii pe care o doresc – locală sau străină.

• în cazul în care sunt competente, legile străine se aplică în temeiul unei obligaŃii juridice şi nu ca urmare a unei curtoazii internaŃionale, deoarece judecătorul nu trebuie să aplice legile Ńării sale decât persoanelor şi cazurilor pentru care au fost făcute, ceea ce justifică şi aplicarea legilor proprii în străinătate.

f) Teoria italiană a personalităŃii legilor ( teoria lui Mancini) Această teorie a fost elaborată de Mancini şi exprimă interesele burgheziei italiene care

lupta să scape de sub stăpânirea străină, de a-şi realiza unitatea naŃională şi de a-şi crea condiŃiile necesare pentru propria ei dezvoltare.

Ideile acestei teorii sunt: • legile sunt personale, iar nu teritoriale pentru că legile sunt făcute pentru persoane, în

consideraŃia şi folosul acestora şi de aceea ele trebuie să îndrume persoanele oriunde s-ar găsi. Teoria lui Mancini poartă şi numele de doctrina personalităŃii legilor, idee ce constituie contrariul teoriei statutarilor olandezi, după care legile sunt teritoriale şi nu personale.

• Principiul personalităŃii legilor cunoaşte unele excepŃii şi anume: - legea străină nu se aplică ori de câte ori contravine "ordinii publice"; - regula "locus regit actum" – forma exterioară a actelor juridice scapă legii personale pentru a fi reglementată de legea locului unde se încheie actul juridic;

- principiul autonomiei de voinŃă, potrivit căreia în materia contractelor părŃile puteau deroga de la principiul personalităŃii legilor, fie în mod expres, fie în mod tacit.

Page 5: Drept internaţional privat

Regula personalităŃii legilor era reprezentată ca având un caracter bilateral, în sensul că se admitea , sub condiŃia reciprocităŃii şi aplicarea legilor străine pe teritoriul italian. g) Doctrina anglo-americană Această doctrină s-a format mai întâi în SUA şi apoi în Anglia, unde până la mijlocul sec. al XVII-lea nu s-au întâlnit conflicte între cutume, aşa cum s-au întâlnit în Italia, FranŃa, Olanda şi, în consecinŃă, nu s-a format o doctrină corespunzătoare celei de pe continent. În cazul în care se iveau astfel de conflicte, instanŃele engleze ori se declarau necompetente, ori aplicau dreptul englez intern. În SUA datorită mai multor factori, printre care faptul că fiecare stat federal avea propria legislaŃie civilă şi că s-au dezvoltat legături economice între aceste state, în sec. al XVIII-lea s-au ridicat în faŃa instanŃelor americane probleme conflictuale. Ideile doctrinei anglo – americane sunt:

• DominaŃia principiului teritorialităŃii legilor – care se exprimă prin tendinŃa de a se aplica dreptul local tuturor raporturilor juridice şi prin aceea că în dreptul anglo-american legea personală este legea domiciliului;

• Drepturile dobândite în virtutea legii străine sunt recunoscute, în sensul că recunoaşterea are loc potrivit formulei "politeŃe internaŃională" potrivit căreia efectul extrateritorial nu îl are legea străină pentru că judecătorul trebuie să aplice propria lege. În practica judecătorească americană şi engleză se arată că formula "politeŃe internaŃională" nu înseamnă lipsa de obligaŃie a instanŃelor de a recunoaşte drepturile născute sub imperiul legilor străine, ci numai că normele conflictuale aplicate de acestea au caracter intern, naŃional.

• În materia contractuală se admite principiul autonomiei de voinŃă, părŃile putând astfel să-şi aleagă legea competentă a reglementa raportul lor juridic.

• Unele instituŃii care în dreptul altor state sunt considerate ca aparŃinând dreptului material, în practica engleză şi americană se consideră ca fiind instituŃii de drept procesual civil (de exemplu: prescripŃia acŃiunii şi compensaŃia obligaŃiilor reciproce de aceeaşi natură sunt considerate probleme de procedură şi, în consecinŃă, li se aplică legea forului, adică legea engleză sau americană)

Page 6: Drept internaţional privat

Cursul 2

CONłINUTUL DREPTULUI INTERNA łIONAL PRIVAT

1. Norma conflictuală

Normele de drept internaŃional privat au drept scop să prezinte, cu privire la un raport

juridic, având un element de extraneitate, care dintre legile în vigoare urmează să se aplice.

Normele conflictuale nu reglementează raportul juridic cu element de extraneitate; nu arată

direct şi nemijlocit drepturile şi obligaŃiile raportului juridic, ci arată numai legea competentă a fi

aplicată acestui raport juridic. Un exemplu de normă conflictuală este art. 19 din Legea nr.

105/1992 potrivit căruia forma încheierii căsătoriei este supusă legilor Ńării unde se celebrează.

Norma conflictuală poate figura în dreptul intern al fiecărei Ńări (de exemplu,normele

conflictuale cuprinse în Legea nr. 105/1992) – caz în care normele conflictuale pot diferi de la

stat la stat (ex. norma conflictuală în materie civilă şi capacitate, care este pentru Ńările de pe

continentul european, legea naŃională, iar pentru alte Ńări cum ar fi Anglia, Danemarca,

Norvegia, legea domiciliului) sau poate figura în cuprinsul unei convenŃii ori tratat internaŃional

(de exemplu, normele conflictuale din tratatele bilaterale de asistenŃă juridică încheiate de Ńara

noastră cu diferite Ńări) – caz în care normele conflictuale sunt uniforme pentru statele

participante la convenŃie sau tratat (de ex. cele cuprinse în tratatele bilaterale de asistenŃă

juridică încheiate de Ńara noastră cu diferite Ńări) .

Norma conflictuală este formată din două elemente de structură:

• ConŃinutul normei conflictuale – este acea parte a normei care cuprinde raporturile de

drept la care se referă.

• Legătura normei conflictuale – este acea parte a normei care indică legea competentă

a reglementa raportul de drept respectiv.

(Dacă ne referim la norma conflictuală cuprinsă în art. 19 din Legea 105/1992 – conŃinutul îl

formează raporturile privind forma încheierii căsătoriei, iar legătura este indicarea că aceste

raporturi sunt cârmuite de legea locului încheierii actului).

Astfel, putem arăta că structura normei conflictuale cuprinde trei elemente:

- sfera sa de aplicare (ex. forma exterioară a actelor juridice);

- punctul de legătură prin mijlocirea căruia se face trimiterea la o anumită lege (ex. locul

încheierii actului juridic);

- legea desemnată ca aplicabilă într-un anumit caz (lex causae).

Page 7: Drept internaţional privat

Legătura normei conflictuale se poate prezenta într-unul din următoarele feluri:

- indicarea directă – când se precizează legea cărei Ńări este competentă a reglementa

raportul juridic respectiv (ex. cazul normei conflictuale cuprinse în art. 2 alin. 2 din Codul civil

român care preciza că este legea română – text de lege abrogat în prezent)

- indicarea generală – când cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea

competentă, caz în care norma conflictuală nu ne indică direct legea unui anume stat, a unui stat

determinat direct.(de ex. este indicarea normei conflictuale cuprinse în art. 11 alin. 1 din Legea

nr. 105/1992 care prevede că starea civilă, capacitatea şi relaŃiile de familie ale persoanei fizice

sunt reglementate de legea naŃională, afară numai dacă prin dispoziŃii speciale nu se prevede

altfel).

Elementele prin care se stabileşte legătura "dintre un raport juridic şi o lege" se numesc

elemente sau puncte de legătură, iar cele mai importante sunt următoarele:

a) cetăŃenia - este punctul de legătură, în mod obişnuit, în problemele privind starea

civilă şi capacitatea persoanelor, precum şi în raporturile succesorale privitoare la bunurile

mobile;

b) teritoriul – prezintă mai multe aspecte şi anume:

• domiciliul - care este punct de legătură, în unele sisteme de drept(englez, norvegian,

danez) în raporturile juridice privind starea civilă şi capacitatea persoanelor,

îndeplinind acelaşi rol ca şi cetăŃenia,

• sediul persoanei juridice – care este punct de legătură pentru cele mai importante

raporturi juridice la care persoana juridică ia parte,

• locul unde s-a încheiat actul juridic – este punctul de legătură pentru determinarea

formei actului în sens de "instrumentum" şi pentru stabilirea legii aplicabile în acel

raport juridic, adică drepturile şi obligaŃiile părŃilor ce rezultă din actul juridic,

• locul executării contractului – este punct de legătură pentru determinarea legii

contractului potrivit unor sisteme de drept, îndeplinind acelaşi rol, ca şi locul

încheierii contractului, în alte sisteme de drept,

• locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu – constituie punctul de legătură

pentru raporturile juridice care se nasc din acel fapt,

• locul unde se găseşte situat bunul – este punctul de legătură pentru raporturile juridice

cu privire al imobile (modul de dobândire, transmisiune, stingerea drepturilor asupra

bunului)

Page 8: Drept internaţional privat

• locul unde se judecă litigiul determină legea procesuală care se aplică litigiului

respectiv, întrucât instanŃele judecătoreşti sau de arbitraj se călăuzesc după legile

procesuale ale Ńării căreia îi aparŃin.

c) pavilionul unei nave sau aeronave – este punctul de legătură în cadrul relaŃiilor de

comerŃ

exterior pentru contractele de transport maritim, precum şi pentru raporturile cu privire la aceste

nave.

d) alte puncte de legătură – se pot ivi în situaŃii în cale legea competentă se stabileşte în

raport de elemente cum ar fi: voinŃa părŃilor sau alte împrejurări pentru legea contractelor;

autoritatea competentă sesizată pentru determinarea legii potrivit căreia se instrumentează;

ultimul domiciliu al soŃilor (în materia regimului matrimonial).

Normele conflictuale se pot clasifica din punct de vedere al elementelor lor de structură,

astfel:

• Clasificarea normelor conflictuale după conŃinutul lor pot fi grupate pe categorii de

norme

corespunzătoare raporturilor cu element străin care pot forma obiectul dreptului internaŃional

privat şi anume:

- normele conflictuale privitoare la persoane;

- normele conflictuale privitoare la proprietate;

- normele conflictuale privitoare la contracte;

- normele conflictuale privitoare la moştenire;

- normele conflictuale privitoare la raporturi de dreptul familiei, etc.

• Clasificarea normelor conflictuale după felul legăturii pot fi grupate în mai multe

categorii

de norme şi anume:

- norme conflictuale unilaterale – cele care determină numai cazuri când legea română

este competentă fără a arăta şi cazurile în care legea străină poate fi competentă. (ex. art. 14 alin.

2 din Legea nr. 105/1992 care dispune că ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la

muncă săvârşite în România este asigurată potrivit legii române) Există unii autori care

consideră că norma conflictuală trebuie să aibă un caracter unilateral, situaŃie în care legea

proprie nu este competentă ar urma să se procedeze în felul următor: judecătorul sesizat să se

declare incompatibil de a soluŃiona cauza; determinarea legii străine competente să se facă în

condiŃiile în care această lege se vrea a fi aplicată; se aplică legea forului dacă nici o lege străină

nu se vrea aplicată. AlŃi autori consideră că există situaŃii în care legile proprii sunt aplicabile

Page 9: Drept internaţional privat

unilateral, situaŃie în care legile de aplicaŃie imediată sunt ale forului; în materia recunoaşterii

hotărârilor judecătoreşti străine, dacă potrivit normei conflictuale a Ńării unde urmează să se

acorde recunoaşterea nu a fost competentă legea proprie, iar instanŃa care a pronunŃat hotărârea

a aplicat altă lege, se va refuza încuviinŃarea; în cazul conflictului de sisteme, adică atunci când

momentul naşterii situaŃiei juridice nu a avut nici o legătură cu Ńara unde urmează să se invoce

situaŃia juridică; în cazul chestiunilor prealabile dacă acestea sunt supuse legii Ńării la care a

trimis norma conflictuală a forului pentru problema principală.

- norme conflictuale cu acŃiune dublă – sunt cele care determină, în acelaşi timp, cazurile

când este competentă legea locală şi cazurile când este competentă legea străină. Această normă

arată ce se întâmplă în situaŃiile în care legea locală nu este competentă într-o anumită

materie.(ex. de normă conflictuală cu acŃiune dublă este art. 13 din Legea nr. 105/1992 care

prevede că începutul şi sfârşitul personalităŃii sunt determinate de legea naŃională a fiecărei

persoane).

În concluzie, având în vedere că norma conflictuală soluŃionează conflicte de legi,

indicând legea competentă a reglementa raportul juridic, înseamnă că o asemenea normă nu

poate exista decât în acele materii în care pot apărea conflicte de legi şi, deci, se admite luarea în

considerare şi aplicarea legii străine. Mai mult, norma conflictuală nu poate exista în privinŃa

acelor raporturi reglementate exclusiv de legea forului, deoarece legea străină nu-şi găseşte

aplicare.

InstanŃele judecătoreşti şi de arbitraj aplică, pentru determinarea legii competente să

reglementeze raporturile juridice devenite litigioase, normele conflictuale ale statului căruia îi

aparŃin – principiul "normele conflictuale sunt ale forului".

2. Obiectul dreptului internaŃional privat

Obiectul de reglementare al dreptului internaŃional privat îl formează raporturile în care

părŃi sunt persoanele fizice sau juridice, iar unul sau mai multe elemente sunt străine,

internaŃionale, de extraneitate.

Prin element de extraneitate se înŃelege împrejurarea de fapt în legătură cu un raport

juridic datorită căreia acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept. El determină,

uneori, aplicarea normelor materiale interne ori unificate, iar alteori, dă naştere conflictului de

legi, de unde rezultă că elementul de extraneitate nu este un element de structură al raportului

juridic – în sensul teoriei generale a dreptului – care să adauge celor ale oricărui raport.

Page 10: Drept internaţional privat

Pe de altă parte, elementul de extraneitate nu este, în toate cazurile, element internaŃional

în sensul dreptului comerŃului internaŃional. Nu orice element de extraneitate adăugat unui raport

juridic din dreptul intern îl poate transforma în raport de dreptul comerŃului internaŃional, deci în

raport "internaŃional", ci numai acele elemente de extraneitate care, pentru acel raport, sunt

considerate că au o importanŃă deosebită.

ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din

11.04.1980 consacră un criteriu unic pentru definirea internaŃionalităŃii, şi anume, părŃile

contractante au sediul în state diferite. De aceea, vânzarea internaŃională nu este o vânzare

internă, complicată cu un element de extraneitate ce poate antrena aplicarea normelor de drept

internaŃional privat, ci ea este un contract original ce se naşte şi se realizează în mediul

internaŃional, cu finalităŃi şi caracteristici proprii. Trebuie precizat că raportul de dreptul

comerŃului internaŃional nu este un raport de drept comercial la care se adaugă un element

internaŃional, ci este raportul juridic prin care se realizează o operaŃie de comerŃ exterior, de

cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃională, astfel cum această operaŃie este

înŃeleasă ori definită de lege sau de tratatul internaŃional.

Elementul de extraneitate poate consta în:

a) părŃile raportului juridic sau numai una din aceste părŃi, în sensul că au cetăŃenia (în

cazul persoanelor fizice) sau naŃionalitatea (în cazul persoanelor juridice) a unei Ńări străine (ex. o

firmă străină încheie un contract cu o firmă elveŃiană prin care se obligă să-i livreze o anumită

cantitate de mărfuri, în acest caz, pentru noi, una din părŃile raportului juridic constituie un

element de extraneitate)

b) obiectul raportului juridic, în sensul că acesta este situat într-o Ńară străină (ex. cazul

bunurilor mobile care se găsesc în străinătate, într-un raport de succesiune ori obiectul vânzării

– cumpărării se găseşte într-o Ńară străină) Tratatele de asistenŃă juridică încheiate de Ńara

noastră cu alte Ńări prevăd că dreptul de moştenire a bunurilor imobile se reglementează de

legislaŃia acelei părŃi pe teritoriul căreia se află bunurile.

c) locul producerii faptului generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic este

în străinătate, caz în care deosebim mai multe situaŃii şi anume:

- locul încheierii actului juridic este în străinătate (ex. doi cetăŃeni români se căsătoresc

în străinătate ori un cetăŃean român aflat în străinătate îşi întocmeşte acolo testamentul);

- locul producerii faptului cauzator de prejudicii sau locul unde apare prejudiciul este în

străinătate (ex. un cetăŃean român sau o persoană juridică română este victima unui fapt

păgubitor, produs într-o Ńară străină);

- locul decesului unei persoane este în străinătate;

Page 11: Drept internaţional privat

- locul executării actului juridic este în străinătate (ex. predarea unei cantităŃi de mărfuri

vândută de o firmă română unei firme străine se face într-un port dintr-o Ńară străină, iar plata

pentru marfa vândută se face într-o a trei Ńară, potrivit înŃelegerii părŃilor) .

d) locul judecării litigiului se găseşte într-o Ńară străină (ex. doi soŃi străini cer desfacerea

căsătoriei în faŃa instanŃelor române sau în faŃa CurŃii de Arbitraj de pe lângă Camera de

ComerŃ şi Industrie a României)

Potrivit art. 140 alin. 1 din Legea nr. 105/1992, instanŃele române sunt competente să

soluŃioneze litigiile în care pârâtul domiciliază în străinătate, dar are reşedinŃa sau fondul de

comerŃ în România sau în care numai reclamantul are reşedinŃa în Ńară, pârâtul din străinătate

având domiciliul necunoscut

RelaŃiile politice, economice, tehnico - ştiinŃifice, culturale şi de altă natură care se

stabilesc între state îşi găsesc expresia, atât în raporturi juridice dintre state – ca subiecte de drept

internaŃional public -, cât şi în raporturi dintre persoane fizice şi juridice aparŃinând acestor state.

(ex. statele încheie tratate comerciale, acorduri de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică

sau alte acorduri internaŃionale prin care îşi reglementează problemele vamale, fiscale, de

credit, transport internaŃional, relaŃiile lor comerciale, de cooperare economică sau alte aspecte

care prezintă interes reciproc).

Raporturile de drept internaŃional privat sunt raporturi civile, comerciale, de muncă, de

procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate conform dispoziŃiilor

art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1992 (ex. firme române încheie cu firme străine contracte de

vânzare – cumpărare de mărfuri ori licenŃă pentru folosirea invenŃiilor) .

Atunci când se invocă problema determinării domeniului de aplicare a legii proprii şi a

legilor străine cu care raportul juridic are legătură prin elementul de extraneitate apare conflictul

de legi, conflict ce presupune posibilitatea aplicării legii străine. Se pune însă întrebarea dacă

aplicare legii străine este posibilă, în afară de raporturile de drept civil, în sens larg, şi în alte

domenii cum ar fi: dreptul administrativ, financiar, penal ori procesual penal, când există un

element de extraneitate.

Aplicarea legilor penale române poate fi însă condiŃionată de aplicarea legilor de drept

civil străine în sens larg. De exemplu: pentru a exista infracŃiunea de bigamie, trebuie să existe

două căsătorii în care se găseşte o persoană, iar dacă este aplicabilă legea străină, aceasta va fi

luată în considerare de instanŃa penală română pentru a decide dacă este îndeplinită condiŃia

prevăzută de legea penală română.

Este distinctă problema în cazul pedepselor civile prevăzute de legea civilă în sensul

larg, cum ar fi de exemplu: interdicŃia legală ale cărei consecinŃe decurgând din faptul ascunderii

Page 12: Drept internaţional privat

ori dării la o parte a unui bun ce face parte din succesiune de către un moştenitor sau decăderile

din drepturi, pot fi luate în considerare, în cazul în care legea străină care le prevede este

aplicabilă.

3. Metoda de reglementare a dreptului internaŃional privat

Raportul juridic cu element de extraneitate poate fi reglementat fie cu ajutorul normelor

conflictuale – care indică numai legea competentă a reglementa raportul cu element străin -, fie

cu ajutorul normelor materiale ori substanŃiale – care se aplică direct, nemijlocit raportului

juridic cu element străin.

După izvorul lor, normele conflictuale şi cele materiale pot fi de drept intern ori adoptate

pe calea convenŃiilor internaŃionale. Folosirea metodei conflictualiste presupune: a) alegerea legii

competente – ceea ce înseamnă că, de regulă, norma conflictuală are caracter bilateral; b) fiecare

stat are propriul său sistem de norme conflictuale, ceea ce nu exclude existenŃa unor astfel de

norme stabilite pe calea convenŃiilor internaŃionale; c) norma conflictuală desemnează legea unui

anumit stat; de unde s-a formulat concluzia că această metodă este o soluŃie de tranziŃie spre o

soluŃie compatibilă cu exigenŃele comerŃului internaŃionale.

Pentru aprecierea corectă a metodei conflictualiste trebuie avute în vedere următoarele

împrejurări: a) această metodă presupune aplicarea legii care are cea mai mare legătură cu

raportul juridic, adică aceea care este socotită a fi cea indicată să reglementeze acel raport

juridic; b) exigenŃele specifice raporturilor de dreptul comerŃului internaŃional nu se întâlnesc şi

la raporturile care aparŃin dreptului privat, de aceea nu există coduri civile internaŃionale; c)

metoda conflictualistă se diversifică pentru a corespunde mai bine cerinŃelor vieŃii sociale, astfel,

normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanelor fizice prezintă unele deosebiri faŃă

de acelea privind contractele, mai ales cele din domeniul comerŃului internaŃional, unde părŃile

au posibilitatea să-şi determine regimul juridic aplicabil contractului încheiat, inclusiv folosind

principiul autonomiei de voinŃă; d) pentru reglementarea raporturilor cu element de extraneitate,

dreptul internaŃional privat foloseşte, deci, metode diferite, dobândind o tot mai mare importanŃă

normele conflictuale uniforme şi normele materiale uniforme.

Spre deosebire de normele conflictuale, cele materiale reglementează în mod direct

raporturile juridice cu element de extraneitate, norme care se subclasifică la rândul lor în norme

de drept material sau substanŃial şi norme de drept procesual.

Page 13: Drept internaţional privat

1. Metoda utilizării legilor de aplicaŃie imediată - Folosirea metodei utilizării legilor de

aplicaŃie imediată prezintă următoarele aspecte specifice faŃă de metoda conflictualistă în condiŃii

obişnuite şi anume:

a) legile de aplicaŃie imediată au o importanŃă deosebită şi exclud aplicarea legilor

străine, înlăturând totodată aplicarea metodei conflictualiste obişnuite, în timp ce această din

urmă metodă presupune o opŃiune între legea forului şi legea străină care se face în raport de

punctul de legătură;

b) legile de aplicaŃie imediată ridică o problemă de determinare aplicării lor în spaŃiu,

aceste legi aplicându-se datorită importanŃei lor, a caracterului de obligativitate pe care îl

prezintă, adică se pleacă de la aceste legi pentru a se vedea dacă se aplică ori nu situaŃiei juridice

respective, în timp ce la metoda conflictualistă se porneşte de la situaŃia juridică pentru a se

vedea ce legi i se aplică în raport de punctul de legătură;

c) legile de aplicaŃie imediată au caracter unilateral, în timp ce normele conflictualiste au

caracter bilateral.

Metoda utilizării legilor de aplicaŃie imediată reprezintă o formă particulară a metodei

conflictualiste, deoarece aplicarea acestor legi presupune o anumită legătură între situaŃia

juridică şi legea forului, fiind în prezenŃa unui punct de legătură care poate consta în domiciliul

persoanei, situarea bunului, încheierea actului juridic ori alt element, localizate în Ńara forului.

2. Metoda proper law - Considerându-se că metoda conflictualistă obişnuită nu dă

rezultate satisfăcătoare în toate cauzele de răspundere delictuală, s-a elaborat metoda propter

law, mai întâi în dreptul common law, apoi metoda fiind folosită şi în alte sisteme de drept.

Această metodă este o formă a metodei conflictuale şi înseamnă că pentru fiecare situaŃie

juridică trebuie determinată legea aplicabilă în raport de totalitatea împrejurărilor de fapt şi a

particularităŃilor pe care le prezintă. Legea aplicabilă putând să difere de la o cauză la alta

privind aceeaşi materie (de ex. răspunderea pentru cauzarea de prejudicii).

În dreptul common law metoda propter law este folosită în materia contractuală, cea a

răspunderii pentru prejudiciile cauzate şi cea privind regimul matrimonial, dar ca orice metodă şi

aceasta prezintă unele inconveniente dintre care amintim:

a) soluŃia nu se poate cunoaşte înainte ca o instanŃă judecătorească să se pronunŃe şi să

determine legea aplicabilă;

b) legea aplicabilă se determină prin compararea conŃinutului legilor în conflict, în timp

ce potrivit metodei conflictualiste obişnuite determinarea legii competente se face de norma

conflictuală înainte de a se cunoaşte conŃinutul acestor legi, ceea ce înseamnă că judecătorul are

un rol important în determinarea legii aplicabile.

Page 14: Drept internaţional privat

3. Domeniul dreptului internaŃional privat

a) Conflictul de legi – se înŃelege situaŃia în care privitor la un raport cu element de

extraneitate sunt susceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparŃinând unor sisteme de

drept diferite, cu care raportul prezintă legătura prin elementul străin.

De exemplu în cazul vânzării – cumpărării unui bun situat într-o Ńară străină şi când

părŃile au cetăŃenie diferită, adică în cazul în care raportul are mai multe elemente de

extraneitate, capacitatea de a contracta a părŃilor va fi determinată de legea personală a

acestora, iar problemele care privesc situaŃia bunului vor fi reglementate de legea locului unde

se află situat bunul respectiv. În cazul unei infracŃiuni săvârşite în Ńara noastră de un cetăŃean

român sau străin se sancŃionează potrivit legii române.

Conflictele de legi sunt determinate de existenŃa diferitelor sisteme de drept – care sunt

deosebite în reglementarea ce cuprinde şi deplasările de persoane şi bunuri dintr-o Ńară în alta.

b) Conflictul de jurisdicŃii – Raportul juridic cu element de extraneitate poate da naştere

la următoarele probleme de ordin procesual:

- competenŃa jurisdicŃională în dreptul internaŃional privat;

- procedura aplicabilă în litigiul privind un raport juridic cu element de extraneitate;

- efectele hotărârilor judecătoreşti date de instanŃele judecătoreşti străine, respectiv

efectele sentinŃelor arbitrare străine.

În consecinŃă, instanŃele judecătoreşti îşi determină competenŃa de a soluŃiona un litigiu

de drept internaŃional privat după propria normă juridică, procedura fiind supusă legii forului, iar

efectele hotărârilor judecătoreşti străine se determină după norma juridică proprie.

c) CondiŃia juridică a străinului – interesează capacitatea de folosinŃă a străinului şi este

determinată de legea statului în care acesta se află sau cu jurisdicŃia căruia are legătură. Există o

legătură între condiŃia juridică a străinului şi conflictul de legi, în sensul că se poate pune

problema conflictului de legi numai în măsura în care se recunoaşte străinului un anumit drept,

ceea ce conduce la concluzia că studiul condiŃiei străinului se face în cadrul dreptului

internaŃional privat.

d) CetăŃenia – se înŃelege ansamblul normelor juridice care reglementează legătura

politico – juridică dintre o persoană fizică şi un stat, în temeiul căreia persoana fizică – în calitate

de cetăŃean – este titularul anumitor drepturi şi obligaŃii care constituie statutul ori condiŃia sa

juridică.

Page 15: Drept internaţional privat

În dreptul internaŃional privat, cetăŃenia constituie un criteriu pentru determinarea legii

aplicabile în cazul unui litigiu. În consecinŃă, dreptul internaŃional privat reprezintă totalitatea

normelor care soluŃionează conflictul de legi ori conflictul de jurisdicŃii, precum şi cele privind

condiŃia juridică a străinului. Astfel, Legea nr. 105/1992 prevede în art. 1 că ea cuprinde norme

pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaŃional privat şi norme de

procedură în litigii privind un asemenea raport, iar art. 2 , art. 167 şi art. 168 din legea

menŃionată reglementează condiŃia juridică a străinului persoană fizică şi persoană juridică.

Page 16: Drept internaţional privat

Cursul 3

CONFLICTELE DE LEGI ÎN TIMP ŞI SPAłIU

1. NoŃiunea de conflict de legi în timp şi spaŃiu

În soluŃionarea unei probleme conflictuale interesează să cunoaştem dacă ne aflăm în

momentul naşterii, modificării, transmiterii sau stingerii raportului juridic, ori în momentul

existenŃei raportului juridic, a cărui punere în valoare se cere . Astfel, conflictul de legi în timp şi

spaŃiu se poate prezenta sub două forme:

a) raportul juridic se naşte, se modifică, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului

intern al unei anumite Ńări, dar se invocă apoi în altă Ńară, astfel încât problema conflictuală apare

ulterior când raportul juridic respectiv se invocă în altă Ńară.

b) raportul juridic se naşte, se modifică, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului

internaŃional privat şi se invocă ulterior în altă Ńară decât cea în care s-a născut, modificat,

transmis sau stins. În cadrul conflictului de legi în timp şi spaŃiu se pune problema dacă o situaŃie

juridică dobândită conform unei legi competente (a unei Ńări) poate fi recunoscută în altă Ńară,

adică problema eficacităŃii internaŃionale a unei situaŃii juridice dobândite – teorie ce poartă

denumirea de "teoria recunoaşterii drepturilor dobândite" sau "teoria efectelor extrateritoriale ale

drepturilor câştigate". Potrivit art. 9 din Legea nr. 105/1992 drepturile câştigate în Ńară străină

sunt respectate în România, afară numai dacă sunt contrare ordinii publice de drept internaŃional

privat român.

Conflictul de legi este o noŃiune specifică dreptului internaŃional privat, deoarece poate

apare numai în raporturile juridice reglementate de această ramură de drept. ExistenŃa

elementului de extraneitate într-un raport juridic face ca, în legătură cu acel raport juridic, să se

nască un conflict de legi.

Într-o definiŃie juridică, conflictul de legi este situaŃia care apare în cazul în care într-un

raport juridic există un element de extraneitate, şi care constă în aceea că acel raport juridic

devine susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept aparŃinând unor state

diferite.

Conflictul de legi este pasibil însă şi de o definiŃie „metaforică” , şi anume el este o

îndoială, o întrebare care se pune în mintea judecătorului competent pentru soluŃionarea

litigiului: care dintre sistemele de drept în prezenŃă se aplică raportului juridic respectiv?

În conformitate cu teoria extrateritorialităŃii drepturilor dobândite, exprimată mai sus,

pentru a explica validitatea unui act încheiat în străinătate şi potrivit legii străine s-a arătat de

Page 17: Drept internaţional privat

unii autori că judecătorul nu sancŃionează legea străină, deoarece aceasta are autoritate numai în

Ńara care a

edictat-o, ci sancŃionează drepturile dobândite în temeiul legii străine sau a hotărârii

judecătoreşti străine. AlŃi autori justifică extrateritorialitatea drepturilor dobândite prin principiul

neretroactivităŃii legilor, sens în care drepturile dobândite în temeiul unei legi străine sau al unei

hotărâri judecătoreşti străine sunt respectate.

Pentru facilitarea înŃelegerii noŃiunii de conflict de legi, luăm următorul exemplu: un

contract de vânzare – cumpărare încheiat între o firmă română (vânzătoare) şi una germană

(cumpărătoare). Contractul s-a încheiat la Bucureşti, iar marfa se livrează în Germania. Între

părŃi a izbucnit un litigiu generat de neexecutarea corespunzătoare a contractului de către una din

părŃi. Problema primordială care se pune pentru judecătorul competent să soluŃioneze acest

litigiu este care anume dintre cele două sisteme de drept se va aplica, caz în care există, un

conflict de legi, iar raportul juridic respectiv este de drept internaŃional privat.

Din definiŃia juridică a noŃiunii de conflict de legi se desprind elementele esenŃiale ale

acestei instituŃii, şi anume:

a) izvorul conflictelor de legi este elementul de extraneitate;

b) conflictul de legi nu implică în nici un fel un conflict de suveranităŃi, între statul

român şi cel străin, cu care elementul de extraneitate are legătură. Se poate considera că noŃiunea

de „conflict de legi” ar putea fi redată cel mai bine prin sintagma „concurs de legi”, deoarece

esenŃa acestei instituŃii este că, în legătură cu unul şi acelaşi raport juridic, sunt „în concurs”

două sau mai multe legi aparŃinând unor sisteme de drept diferite.

c) conflictul de legi apare în sistemele de drept ale unor state diferite. Aşadar, în

sintagma „conflicte de legi”, noŃiunea de lege trebuie luată în sensul de „sistem de drept”,

aparŃinând unui anumit stat.

DistincŃia dintre conflictul de legi în spaŃiu şi conflictul de legi în timp şi spaŃiu se

manifestă din mai multe puncte de vedere, şi anume:

- soluŃiile în cele două categorii de conflicte de legi diferă în unele cazuri. Astfel, o

acŃiune pentru stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei într-o Ńară care nu cunoaşte o astfel de

acŃiune sau o cunoaşte în condiŃii restrictive, nu poate fi primită, dar cadă paternitatea este

stabilită într-o Ńară care cunoaşte o astfel de acŃiune, paternitatea va fi invocată şi în Ńara care nu

cunoaşte stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei.

- împărŃirea normelor în teritoriale şi extrateritoriale este corespunzătoare numai din

punctul de vedere al conflictului de legi în spaŃiu, nu ş din punctul de vedere al conflictului de

legi în timp şi spaŃiu, deoarece există norme juridice care dintr-un anumit punct de vedere sunt

Page 18: Drept internaţional privat

teritoriale, iar din alt punct de vedere sunt extrateritoriale. Astfel, instanŃa română recunoaşte şi

plică legea străină privind regimul juridic al bunurilor dobândite într-o Ńară străină, fapt ce

determină ca această lege să fie considerată o lege teritorială.

2. Formele şi soluŃionarea conflictelor de legi în timp şi spaŃiu

2.1. Conflictul de legi în cazul succesiunii de state

Ipoteza la care mă refer este cea a dispariŃiei unui stat, la al cărui sistem de drept trimite

norma conflictuală română, între momentul naşterii raportului juridic şi cel al litigiului.

Problema care se pune este dacă judecătorul dintr-o Ńară terŃă (în speŃă, cel român) va aplica într-

un litigiu dat legea statului care a încetat să existe sau cea a statului succesor.

Pentru soluŃionarea acestei probleme se impune o distincŃie:

a) dacă statul a fost desfiinŃat prin constrângere, înclinăm către o soluŃie întemeiată pe

ideea ocrotirii intereselor legitime ale persoanelor afectate nemijlocit prin schimbarea abuzivă de

suveranitate. Practic, în aplicarea acestei soluŃii, urmează a se Ńine seama de voinŃa reală a

părŃilor actului juridic şi de principiul că actul trebuie interpretat în sensul de a se produce efecte

juridice.

b) în cazul în care un stat a fost desfiinŃat prin contopire voluntară cu alt stat, se vor aplica

regulile de drept tranzitoriu din Tratatul de unificare a celor două state, iar, ca principiu trebuie

să Ńină seama de dispoziŃiile intertemporale din sistemul de drept străin (la care noma

conflictuală română a trimis), iar nu de cele stabilite de legea forului (română).

2.2. Conflictul de legi în cazul statului nerecunoscut

SoluŃia generală admisă în practica judecătorească şi în literatura de specialitate este aceea

că legile unui stat nerecunoscut de statul forului poate da naştere la conflicte de legi. La început,

rezolvarea problemei a depins de natura care s-a atribuit recunoaşterii statului sau guvernului

respectiv.

Considerarea recunoaşterii statului sau guvernului ca având caracter constitutiv, deci în

lipsa acesteia precizându-se că acel stat nu există, a dus la consecinŃa că nici legile statului

nerecunoscut n-au fost luate în considerare şi nu au putut da naştere la conflicte de legi.

Dimpotrivă, considerarea recunoaşterii statului sau guvernului ca având caracter declarativ –

adică statul există şi în lipsa recunoaşterii, care nu are efectul de a da naştere statului – a dus la

consecinŃa că legile respective au putut duce la conflicte de legi.

Legile unui stat nerecunoscut pot şi trebuie luate în considerare şi aplicate, ele pot şi

trebuie să dea naştere conflictelor de legi.

Argumente în favoarea aplicării legilor statului nerecunoscut:

Page 19: Drept internaţional privat

a) recunoaşterea statului străin de către statului forului are caracter declarativ, iar nu

constitutiv pentru statul respectiv. În caz contrar, consecinŃa ar fi încălcarea suveranităŃii statului

respectiv;

b) dacă nu se aplică legile statului nerecunoscut, atunci ar trebui să se aplice cele care au

existat anterior în acel stat, ceea ce poate duce la consecinŃe injuste pentru părŃi;

c) fiind vorba de raporturi de drept privat, ar fi injust ca drepturile persoanelor

participante să fie micşorate sau înlăturate pe motivul că aceste persoane aparŃin unui stat

nerecunoscut.

2.3. Conflictul dintre legile statelor în care coexistă mai multe sisteme legislative

Conflictele între legile statelor în care coexistă mai multe sisteme legislative, şi anume între

legile statelor membre ale unei federaŃii (ca, de exemplu S.U.A.) ori între provinciile dau

regiunile unui stat (ca de pildă în cazul Belgiei, Marii Britanii etc.) – pe care le denumim,

conflicte interprovinciale – sunt conflicte interne, care se soluŃionează conform normelor

conflictuale editate în statele respective.

Prevederi în acest sens există în art. 5 din Legea nr. 105/1992 conform cărora, în cazul în

care legea străină aparŃine unui stat în care coexistă mai multe sisteme legislative, dreptul acelui

stat determină dispoziŃiile aplicabile.

Conflictele de legi interprovinciale prezintă anumite particularităŃi, care le deosebesc în

mod semnificativ faŃă de conflictele de legi propriu-zise (între sistemele de drept ale diferitelor

state suverane) sub mai multe aspecte, şi anume:

a) din punct de vedere al naturii lor, deosebirile rezidă, în următoarele aspecte:

- conflictele interprovinciale nu pun probleme de suveranitate, deoarece apar în cadrul

aceluiaşi stat suveran;

- elementul de extraneitate din cadrul acestor conflicte este numai aparent. De aceea,

hotărârile judecătoreşti date într-un stat federal se execută în alt stat membru al federaŃiei fără

exequatur.

b) frecvenŃa conflictelor de legi interprovinciale este mult mai redusă faŃă de cea a

conflictelor de legi propriu-zise, deoarece posibilitatea adoptării de legi uniforme (de drept

internaŃional privat şi de drept material) în cadrul aceluiaşi stat suveran este mai mare. De

asemenea, în cazul în care apar, conflictele interprovinciale pot fi soluŃionate în cadrul intern al

statului suveran respectiv, pe cale jurisdicŃională, de către CurŃile supreme de justiŃie, care în

principiu sunt unice.

c) regulile soluŃionării conflictelor de legi propriu-zise nu sunt în toate cazurile aceleaşi cu

cele aplicabile pentru rezolvarea conflictelor de legi interprovinciale. Astfel, de exemplu, dacă

Page 20: Drept internaţional privat

statutul persoanei fizice este supus, la nivelul conflictului de legi propriu-zis, legii naŃionale, în

cadrul conflictului interprovincial punctul de legătură în această materie nu poate fi decât

domiciliul (cetăŃenia fiind comună pentru toŃi resortisanŃii statului suveran);

d) excepŃia de ordine publică, care poate fi întâlnită în cadrul conflictului de legi propriu-

zis, este foarte puŃin probabilă în conflictele dintre statele membre ale federaŃiei şi este practic

inexistentă în conflictele interprovinciale.

e) retrimiterea nu a fost posibilă între statele federaŃiei. Retrimiterea nu este posibilă

deoarece instanŃa va Ńine seama de sistemul de drept străin, la care a trimis norma conflictuală,

pentru a stabili care din legile provinciale ale acestui stat se vor aplica, dar cu toate acestea, poate

apărea un caz de retrimitere forŃată de gradul al II-lea. Astfel, atunci când norma conflictuală

română trimite la legea unui stat federal, ca lege a cetăŃeniei, dacă în acel stat nu există o lege

federală privind statutul personal, ci numai legi ale statelor componente ale federaŃiei, punctul de

legătură – cetăŃenia – trebuie schimbat cu domiciliul, care operează o trimitere forŃată mai

departe (retrimitere de gradul al II-lea), la legea statului membru al federaŃiei, care va determina

statutul personal.

2.4. Conflictul interpersonal

Conflicte interpersonale pot apărea în cazul în care, în cadrul aceluiaşi stat, diferite grupuri

de indivizi (colectivităŃi) sunt supuse unor legi diferite – eventual şi unor jurisdicŃii diferite

(speciale) – în funcŃie de apartenenŃa lor la o anumită religie. Asemenea conflicte apar mai ales

în probleme de familie, în acele sisteme de drept în care religia produce efecte juridice, precum

în dreptul mozaic, musulman, hindus, etc. Conflictele interpersonale prezintă importanŃă pentru

dreptul internaŃional privat român, în următoarele situaŃii:

a) atunci când norma conflictuală a forului (română) trimite la legea unui asemenea stat,

pentru a reglementa statutul personal, trebuie văzut cărei religii îi aparŃine persoana în cauză,

pentru a se putea astfel stabili ce lege de fond i se aplică.

b) atunci când se pune problema executării în România a unei hotărâri pronunŃate de un

tribunal confesional din străinătate, instanŃa română de exequatur trebuie să verifice şi

competenŃa acestui tribunal, în conformitate cu legea statului unde hotărârea a fost pronunŃată.

Prin resortisant, se înŃelege, în sens larg, atât persoanele fizice, cetăŃeni sau supuşi ai

statului cât şi persoanele juridice care au naŃionalitatea acestui stat.

Page 21: Drept internaţional privat

Cursul 4

CALIFICAREA ŞI CONFLICTUL DE CALIFIC ĂRI

1. NoŃiunea de calificare ConŃinutul şi legătura normei conflictuale se determină cu ajutorul unor noŃiuni juridice şi

anume: conŃinutul normei conflictuale se determină cu ajutorul unor noŃiuni cum ar fi: starea civilă, capacitate, forma actului, succesiunea bunurilor mobile, raport obligaŃional, raport procesual, etc., iar legătura normei conflictuale se determină cu ajutorul unor noŃiuni cum ar fi: locul încheierii contractului, locul unde s-a produs faptul păgubitor, locul executării contractului, domiciliul, etc.

NoŃiunile prin care se determină conŃinutul sau legătura normei conflictuale nu au acelaşi conŃinut în diferitele sisteme juridice, motiv pentru care ele însele au nevoie de determinarea sensului lor, a realităŃii la care se referă sau pe care o cuprind.

De exemplu: în cazul dizolvării şi lichidării unei societăŃi comerciale pentru determinarea legii aplicabile, adică legea naŃională a societăŃii ori lex rei sitae – care totodată este şi lex fori - interesează calificarea care se face cu privire la natura personalităŃii juridice a societăŃii în lichidare, cu privire la continuarea personalităŃii juridice a societăŃii comerciale în curs de dizolvare sau cu privire la o persoană juridică nouă care se substituie celei dizolvate pentru interesele lichidării.

Dacă ne referim la factorii care determină calificarea, aceştia sunt următorii: - noŃiunile şi termenii au sensuri diferite în sistemele de drept, cum este de exemplu:

domiciliul; - sistemele de drept au noŃiuni ori instituŃii juridice care sunt necunoscute altora, cum este

de exemplu: instituŃia juridică numită trust în dreptul englez; noŃiunea de aufhebung în dreptul german;

- sistemele de drept încadrează aceleaşi situaŃii în categorii deosebite ori noŃiuni deosebite, cum este cazul de exemplu: ruperea logodnei – care poate fi considerată că şine de răspunderea delictuală ori de răspunderea contractuală;

- sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acelaşi rezultat, cum este de exemplu: actul cu titlu gratuit supus unor cerinŃe legale diferite.

Calificarea înseamnă determinarea conŃinutului noŃiunilor folosite de norma conflictuală, atât în partea în care artă obiectul reglementării sale, cât şi în partea în care arată legea competentă a reglementa raportul juridic. Calificarea poate fi definită şi pornind de la acte, fapte, raporturi sociale pentru a vedea în ce categorie juridică se încadrează.

2. ImportanŃa şi felurile calific ării Calificarea prezintă importanŃă în dreptul internaŃional privat pentru că de felul în care

aceasta se face, depinde în cele din urmă soluŃia practică a conflictului de legi. Unii autori de drept internaŃional privat consideră că există două categorii de importanŃă a calificării şi anume:

a) importanŃa calificării noŃiunilor din cuprinsul normei conflictuale – caz în care, de felul cum se face calificarea depinde conŃinutul normei conflictuale şi,în final,legătura acesteia, fapt ce determină ca în funcŃie de cum va diferi conŃinutul normei conflictuale va diferi şi legătura acestei norme.

Page 22: Drept internaţional privat

b) importanŃa calificării noŃiunilor din legătura normei conflictuale – caz în care, fără a se schimba conŃinutul normei conflictuale, soluŃia conflictului de legi depinde de felul în care se face calificarea.

Când legile care se găsesc în conflict au aceeaşi calificare privitor la o anumită noŃiune, calificarea nu constituie o dificultate în dreptul internaŃional privat şi nu are o înrâurire asupra soluŃiei conflictului de legi dacă ea se face după cum una sau alta din legile aflate în calificare o reglementează. În acest caz soluŃia conflictului de legi va fi aceeaşi indiferent după care din legile în conflict se va face calificarea, deoarece aceasta va fi aceeaşi.

Calificarea noŃiunilor din conŃinutul normei conflictuale schimbă însăşi norma conflictuală aplicabilă, iar calificarea noŃiunilor din legătura normei conflictuale schimbă legea aplicabilă.

Felurile calificării: a) calificarea primară – aceea care determină legea competentă, în sensul că în funcŃie de

felul în care se face o calificare, depinde de legea competentă a cârmui raportul juridic respectiv, fiind o problemă de drept internaŃional privat;

calificarea secundară – aceea care nu are influenŃă asupra legii competente a reglementa raportul juridic, fiind o problemă a legii interne competentă a reglementa raportul juridic, după ce s-a făcut calificarea primară. Fiind o problemă de drept intern, în cazul calificării secundare se admite ca legea internă care a fost declarată competentă să facă şi calificarea secundară.

b) calificarea noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a desemna conflictele de

legi care le reglementează, adică conŃinutul normei conflictuale şi calificarea noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a desemna sistemul de drept aplicabil, adică legătura normei conflictuale.

Deosebirea între cele două calificări menŃionate, rezultă din momentul expunerii noŃiunii de calificare, pentru că în cazul calificării noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a desemna conflictele de legi care le reglementează se schimbă însăşi norma conflictuală, iar pe această cale se determină legea competentă a reglementa raportul juridic, în timp ce în cazul calificării noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a desemna sistemul de drept aplicabil nu se schimbă norma conflictuală, dar în funcŃie de calificare depinde soluŃia conflictului de legi.

3. Conflictul de calificări şi importan Ńa soluŃionării conflictului de calific ări Există conflict de calificări atunci când noŃiunile folosite de norma conflictuală sunt

calificate în mod diferit de sistemele de drept care se află în litigiu, ceea ce determină ca în mod practic, problema calificării în dreptul internaŃional privat să intereseze mai mult în conflictul de calificări decât în conflictul de legi.

SoluŃionarea unui conflict de legi depinde de felul în care se soluŃionează conflictul de calificări, deoarece, în primul rând, se soluŃionează conflictul de calificări şi apoi conflictul de legi, iar soluŃia dată în primul caz determină soluŃia celui de al doilea conflict.

ImportanŃa soluŃionării conflictului de calificări este de actualitate, dând naştere la numeroase dispute, atât în dreptul european, cât şi în cel american cu privire la determinarea legii aplicabile publicităŃii pe internet şi a lămuririi noŃiunilor folosite în această materie. În această materie – a publicaŃiilor pe interne – distingem între situaŃiile în care reglementarea este de drept civil şi de drept comercial, caz în care se pot ivi conflicte de legi şi situaŃiile în care reglementarea este de drept penal. De exemplu: apar probleme în măsura în care aceeaşi situaŃie,

Page 23: Drept internaţional privat

cum ar fi publicitatea prin care destinatarul este lăsat să creadă că a câştigat un premiu de mare valoare, deşi în realitate acest premiu valorează mai puŃin.

4. Legea după care se face calificarea Principala problemă care se pune în dreptul internaŃional privat în privinŃa calificării este

aceea de a şti după care lege se face calificarea, cum se soluŃionează conflictul de calificări, motiv pentru care vom analiza mai multe situaŃii şi anume:

a) calificare după legea forului – opinia majoritară este aceea potrivit căreia calificarea se

face după legea instanŃei sesizate (lex fori), invocând următoarele argumente: - normele dreptului internaŃional privat sunt norme naŃionale, care aparŃin sistemului de

drept al instanŃei, situaŃie în care calificările avute în vedere de legiuitor sunt tot cele ale sistemului de drept naŃional, deoarece legiuitorul care a formulat normele de drept internaŃional privat a înŃeles noŃiunile folosite de aceste norme după sensul pe care îl aveau în sistemul său juridic;

- calificarea este o etapă intermediară în aplicarea normei conflictuale , iar calificarea primară influenŃează soluŃia litigiului, fapt ce determină ca în soluŃionarea conflictului de legi, succesiunea operaŃiunilor săvârşite de jurişti este următoarea: calificarea noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a arăta conŃinutul său, adică pentru a şti ce normă conflictuală are aplicare; calificarea noŃiunilor folosite de norma conflictuală pentru a arăta sistemul de drept intern aplicabil; calificarea legii interne care se cunoaşte după ce a fost făcută calificarea primară;

- dacă nu s-ar face calificarea după legea forului, ar însemna că forul nu are niciun control asupra aplicării legii străine, ceea ce nu poate fi admis. Se poate considera că admiterea calificării după legea forului nu exclude, pe de o parte, un anumit rol al legii străine în calificare şi, pe de altă parte, adaptarea şi uneori deformarea categoriilor dreptului intern. b) calificarea după lex causae – în această teorie, calificarea se face după legea străină principial competentă asupra unui raport juridic, sens în care,orice normă juridică se califică potrivit sistemului de drept căruia aparŃine. Argumente invocate în sprijinul acestei teorii sunt: - trimiterea la legea străină competentă implică şi trimiterea la calificarea acestei legi, sens în care, dacă nu se Ńine seama de calificarea pe care o face legea străină, înseamnă că se impune acestei legi o competenŃă pe care ea însăşi nu o poate primi, adică se denaturează această lege; - legea străină la care face trimitere norma conflictuală trebuie aplicată astfel încât să se obŃină apărarea efectivă a drepturilor subiective născute sub acŃiunea ei, fapt ce nu s-ar putea realiza dacă s-ar face calificarea în toate cazurile după legea forului; Totodată, argumentul în favoarea acestei teorii, potrivit căruia aplicarea legii străine independente de calificarea proprie ar însemna alcătuirea unei competenŃe acestei legi, pe care ea însăşi nu o poate primi, poate fi întors împotriva teoriei calificării după lex causae. c) teoria calificării autonome – potrivit acestei teorii, noŃiunile folosite de norma conflictuală se califică autonom, adică independent de calificarea aceloraşi noŃiuni făcute de legea materială internă a unui anumit stat. ConŃinutul noŃiunilor folosite de norma conflictuală nu poate fi acelaşi cu conŃinutul noŃiunilor folosite de legislaŃia internă, diferite de legislaŃiile statelor.

Page 24: Drept internaţional privat

Această calificare autonomă este rezultatul generalizării calificărilor diferite ale aceleiaşi noŃiuni în legislaŃiile statelor, iar pe baza comparării acestor calificări se obŃine o calificare care reprezintă generalizarea calificărilor aceleiaşi noŃiuni. De asemenea, această teorie prezintă interes pentru că ea constituie o critică a teoriei calificării după legea forului şi arată că uneori conŃinutul unei noŃiuni nu corespunde cu conŃinutul aceleiaşi noŃiuni din legislaŃia internă, că prin urmare calificarea după legea forului nu poate fi primită întotdeauna.

d) calificarea după un singur criteriu nu este posibilă – Problema interpretării normei conflictuale este complexă, neputând fi rezolvată după un singur criteriu. De exemplu: dacă o normă conflictuală ar spune că momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui lucru se determină după legea situaŃiei bunului, noŃiunea "dreptul de proprietate" asupra lucrurilor situate într-un stat poate avea înŃeles diferit de noŃiunea "dreptul de proprietate" asupra unui lucru situat în alt stat. Prin urmare, aceeaşi noŃiune nu se califică în toate situaŃiile, după legea forului sau după legea străină competentă, în unele situaŃii, calificarea se face după legea forului, iar în altele după legea străină. e) calificarea după proper law – potrivit acestei metode din dreptul englez, legea după care se face calificarea, depinde de la caz la caz, ceea ce înseamnă că uneori se face după lex fori, alteori după lex causae, în raport de particularităŃile speŃei apreciate de instanŃa de judecată. În concluzie, din cele menŃionate mai sus, există suficiente temeiuri pentru a considera că nu se poate face calificarea, în toate cazurile, numai după lex fori,fără a se Ńine seama de lex causae, ori după lex causae, fără a se Ńine seama de lex fori, dar se poate stabili principiul potrivit căruia calificarea se face după legea forului, afară numai dacă din lege, din acordul părŃilor ori alte împrejurări întemeiate nu rezultă altfel. În dreptul român, art. 3 din Legea nr. 105/1992 prevede că în cazul în care determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituŃii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificare juridică stabilită de legea română. De asemenea, calificarea unei probleme ca fiind de drept procedural sau de drept material se face după legea română potrivit dispoziŃiilor art. 159 alin.ultim din Legea nr. 105/1992, iar în cazul contractului încheiat între persoane aflate în state diferite, prin schimb de scrisori, telegrame, telefon, acesta se consideră încheiat în Ńara domiciliului sau sediului părŃii de la care a pornit oferta fermă de contractare ce a fost acceptată (conform dispoziŃiilor art. 79 alin. ultim Legea nr. 105/1992). ExcepŃii:

a) autonomia de voinŃă – în măsura în care părŃile pot să aleagă legea competentă a se aplica raportului juridic, ele au posibilitatea să decidă asupra calificării, astfel că pot determina ce se înŃelege prin locul încheierii contractului, locul executării contractului ori alte noŃiuni care interesează în legătură cu contractul încheiat;

b) calificarea secundară – fiind o problemă de drept intern, aceasta nu se face după legea forului, ci după lex causae, sens în care menŃionăm calificarea bunurilor mobile şi imobile pentru determinarea regimului lor juridic, atunci când se aplică lex rei sitae (art. 50 Legea nr. 105/1992);

c) retrimiterea – în măsura în care se admite retrimiterea, trebuie admis că şi calificarea noŃiunilor folosite de norma care retrimite se face după această lege. De exemplu: dacă în materie de statut personal legea străină (norma conflictuală) retrimite la legea domiciliului persoanei care presupunem că se află într-o a treia Ńară, calificarea domiciliului se face după legea ce a retrimis;

Page 25: Drept internaţional privat

d) instituŃii juridice străine necunoscute de legea forului – unele sisteme de drept cunosc instituŃii juridice care le sunt proprii, sens în care putem menŃiona instituŃia juridică din dreptul englez denumită "trust" care nu are corespondent în dreptul Ńărilor de pe continent şi instituŃia juridică din dreptul german denumită "aufhebung", dar pentru aceste instituŃii juridice, în privinŃa calificării, trebuie să se Ńină seama de legea care le recunoaşte şi le reglementează;

e) tratatele internaŃionale – unele norme conflictuale se găsesc în izvoare internaŃionale, pentru că dacă avem în vedere tratatele, în cuprinsul lor se menŃionează sensul pe care îl au anumiŃi termeni ori noŃiuni la care se referă;

f) cetăŃenia – determinare cetăŃeniei unei persoane este o problemă de calificare, deoarece se consideră că ea se determină în raport de legea statului al cărui cetăŃean este sau pretinde că este persoana în cauză. În acest sens, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 prevede că determinarea şi proba cetăŃeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărui cetăŃenie se invocă, iar alin. 3 al art. 12 din Legea nr. 105/1992 prevede că legea naŃională a străinului care are mai multe cetăŃenii este legea statului unde îşi are domiciliul sau, în lipsă, reşedinŃa. Prin urmare, excepŃia de la calificare forului există în cazul în care persoana are o singură cetăŃenie străină, dar neavând cetăŃenia forului.

Page 26: Drept internaţional privat

Cursul 5

APLICAREA LEGII STR ĂINE CA „LEX CAUSAE”

1) NoŃiuni generale Prin lege străină trebuie să înŃelegem dreptul străin, indiferent care este izvorul său: actul

normativ; cutuma; practica judiciară, etc., iar aplicarea legii străine înseamnă determinarea efectelor juridice în conformitate cu legea respectivă pentru o anumită situaŃie, deoarece aplicarea legii străine nu se impune prin autoritatea ei proprie pentru că ar constitui o încălcare a principiului suveranităŃii şi egalităŃii statelor, ci pentru că normele conflictuale ale unui stat reglementează aplicabilitatea legii străine în statul respectiv.

De exemplu: dacă dreptul străin aplicabil ar fi dreptul englez, precedentul judiciar este obligatoriu, astfel că, legea străină nu trebuie înŃeleasă în sensul restrâns de lege propriu – zisă.

Pentru soluŃionarea litigiilor de drept internaŃional privat nu este suficient să existe numai norme conflictuale care să prevadă aplicarea legii străine, ci este necesar ca sistemul de organizare al instanŃelor fiecărui stat să cunoască un sistem de măsuri de garanŃie şi control privitoare la aplicarea şi interpretarea legii străine. Aşadar, aplicarea legii străine se impune judecătorului numai fiindcă legea forului, prin normele sale conflictuale, ordonă sau permite aplicabilitatea acestei legi, dar atunci când judecătorul aplică o lege străină nu înseamnă că el este supus ordinului legiuitorului străin, ci se supune ordinului legii Ńării sale care îi ordonă să aplice o lege străină.

Trebuie precizat că aplicarea legii străine presupune un act al unui organ competent, de exemplu, al instanŃei judecătoreşti, prin care se realizează prevederile acestei legi, în sensul că se naşte, se modifică, se transformă sau se stinge un raport juridic, iar aceasta se face în conformitate cu dispoziŃiile legii străine aplicabile în temeiul normelor conflictuale proprii.

În această privinŃă deosebim: a) lex fori determină regimul juridic al problemelor menŃionate mai sus cu privire la

aplicabilitatea legii străine. Astfel, conŃinutul legii străine, modalitatea ei de aplicare - fie că legea străină se aplică din oficiu, fie la cererea părŃii interesate -, modalitatea de interpretare a legii străine, sancŃiunea greşitei aplicări sau neaplicări a legii străine, rezultă din legislaŃia fiecărui stat, ceea ce înseamnă că instanŃele judecătoreşti ori alte organe competente chemate să aplice legea străină se vor conduce în soluŃionarea problemelor ivite în unele cauze după propria reglementare – adică după lex fori.

De exemplu, instanŃele judecătoreşti române se vor conduce după legea română pentru a stabili conŃinutul legilor străine care urmează a se aplica într-o anumită cauză, folosind mijloacele pentru cunoaşterea acestor legi care sunt permise de legea română.

În acest sens, modalitatea de a cunoaşte legea străină este diferită, potrivit numeroaselor sisteme de drept, în care problema mijloacelor utilizate pentru a cunoaşte legea străină este o problemă de ordine internă reglementată de lex fori.

b) colaborarea juridică dintre state – pornind de la necesitatea aplicării legii străine şi pentru a înlătura dificultăŃile ce pot interveni în legătură cu această aplicare, în vederea creării unui cadru juridic care să permită dezvoltarea relaŃiilor lor politice, economice, tehnico-ştiinŃifice şi de altă natură, statele au încheiat diferite convenŃii sau alte acte internaŃionale prin care se rezolvă unitar sau se creează facilităŃi pentru soluŃionarea problemelor generale ridicate de aplicarea legii străine.

Page 27: Drept internaţional privat

În actualele condiŃii se admite de către state că raportul cu element străin nu poate fi reglementat numai prin aplicarea legii forului pentru că măsura în care se aplică legea străină diferă de la un stat la altul.

2) Aplicarea din oficiu a legii străine Cu privire la problemele generale ivite odată cu aplicarea legii străine au fost exprimate

în doctrină mai multe teorii dintre care putem aminti: a) teoria drepturilor dobândite – potrivit acestei teorii aplicarea legii străine este

determinată de necesitatea respectării drepturilor dobândite în străinătate sub imperiul legilor competente . Astfel, pentru determinarea drepturilor părŃilor contractante – adică pentru stabilirea obligativităŃii contractului – urmează a se Ńine seama de legea sub imperiul căreia a fost încheiat.

b) teoria recepŃionării dreptului străin – potrivit acestei teorii dreptul străin devine propriu şi se încorporează în sistemul de drept al forului. În cadrul acestei teorii se consideră că legea străină îşi pierde caracterul său străin, aceasta devine lege a forului, de unde consecinŃa că legea străină se interpretează ca în dreptul forului şi nu ca în sistemul de drept străin. Se poate afirma că, legea străină aplicabilă nu are valoare decât dacă se integrează în ordinea juridică internă a forului.

c) teoria după care legea străină se aplică în calitate de element de fapt - această teorie consideră că legea străină se aplică în calitate de element de fapt , cu toate consecinŃele ce rezultă din această afirmaŃie, deşi în practica instanŃelor judecătoreşti ale unor state există deosebiri în privinŃa anumitor probleme generale ivite cu ocazia aplicării legii străine, considerată element de fapt. – teorie împărtăşită de mai multe sisteme de drept contemporane, cum ar fi: sistemul de drept englez, francez, belgian, elveŃian, american.

d) teoria după care legea străină se aplică în calitate de element de drept – în literatura noastră juridică se consideră că legea străină este un element de drept, astfel că, în dispoziŃiile art. 1 din Legea nr. 105/1992 se prevăd normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaŃional privat şi normele de procedură privind raporturi de drept internaŃional privat, însă, aceasta nu înseamnă că legea străină devine parte integrantă a sistemului nostru de drept.

În dreptul nostru având în vedere şi principiile care stau la baza reglementării noastre privind procesul civil, trebuie să admitem că legea străină se bucură de aceeaşi consideraŃie ca şi legea naŃională, în cazurile în care aplicarea ei este admisă, sens în care art. 7 din Legea nr. 105/1992 prevede că stabilirea conŃinutului legii străine se face de instanŃa de judecată prin atestări obŃinute de la organele care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat.

Rolul activ pe care îl are organul de jurisdicŃie în stabilirea conŃinutului legii străine nu degrevează părŃile de orice obligaŃie în această privinŃă, ele trebuind să colaboreze pentru determinarea conŃinutului legii străine.

Aplicarea legii străine poate fi favorabilă sau nefavorabilă părŃilor sau uneia dintre ele, ceea ce va determina ca nici una din părŃi să nu ceară aplicarea legii străine, ori părŃile să aibă interesul de a nu aplica legea străină pentru a evita în acest fel cheltuielile ce ar fi necesare pentru stabilirea conŃinutului acestei legi, situaŃii în care se pune întrebarea de a şti dacă instanŃa poate aplica din oficiu legea străină, sens în care se cunosc mai multe soluŃii:

a) instanŃa nu poate aplica din oficiu legea străină, ci numai dacă aceasta este invocată de partea interesată, considerându-se că judecătorul poate să aplice din oficiu legea străină fără a avea această obligaŃie.

b) instanŃa este obligată să aplice legea străină, sens în care se poate afirma că, legea străină este independentă de voinŃa părŃilor, afară de cazul când părŃile au posibilitatea în privinŃa

Page 28: Drept internaţional privat

obligaŃiilor contractuale să-şi aleagă legea aplicabilă, părŃile putând să renunŃe la legea străină aplicabilă prin voinŃa lor expresă. c) în dreptul român aplicarea legii străine, în cazurile şi limitele prevăzute de norma conflictuală, nu poate fi lăsată la libera apreciere a judecătorului sau la dispoziŃia părŃilor, instanŃele noastre având obligaŃia ca din oficiu să procedeze la determinarea legii competente când este vorba de litigii ce izvorăsc din raporturi juridice cu element de extraneitate.

3) Proba legii străine În unele sisteme de drept dat fiind principiile care stau la baza dreptului procesual, legea

străină aplicabilă se bucură de aceeaşi consideraŃie şi de acelaşi tratament ca şi legile forului, astfel că, în stabilirea conŃinutului lor judecătorul naŃional are aceeaşi răspundere şi trebuie să procedeze în acelaşi mod, ca şi cum ar fi vorba de legea forului.

Cât priveşte problema de a şti cine are obligaŃia de a stabili conŃinutul legii străine, există teoretic trei sisteme şi anume:

- sistemul de drept în care sarcina probei revine părŃii care invocă legea străină (de ex. dreptul englez) – potrivit acestui sistem, organul de jurisdicŃie hotărăşte cine are obligaŃia de a proba legea străină aplicabilă, ori judecătorul are obligaŃia de a lua cunoştinŃă directă de legea străină (ex. dreptul SUA), sau prin aceea că implicaŃiile probei legii străine sunt de competenŃa judecătorului şi nu a juriului ca în dreptul englez, ori prin obligaŃia judecătorului de a aplica din oficiu legea străină (cum s-a propus a fi legiferat în dreptul francez);

- sistemul de drept în care obligaŃia de a stabili conŃinutul legii străine revine în exclusivitate organului de jurisdicŃie, părŃile având numai obligaŃia de a face dovada elementelor de fapt ale cauzei – potrivit acestui sistem, organul de jurisdicŃie este chemat să cunoască şi să aplice normele juridice faptelor cu care este sesizat de către părŃi, dar el nu poate fi realizat integral în litigiile cu element de extraneitate, constituind numai o perspectivă pentru viitor;

- sistemul de drept mixt, potrivit căruia trebuie să existe o colaborare între instanŃă şi părŃi pentru stabilirea conŃinutului legii străine – sistem ce se aplică în legislaŃia română, dar este cunoscut şi în alte sisteme de drept cum ar fi: - cel german, în care instanŃa poate cere concursul părŃilor pentru stabilirea conŃinutului legii străine sau poate să nu se limiteze la dovezile aduse de părŃi având îndreptăŃirea de a folosi alte izvoare de informare; - cel italian, în care obligaŃia părŃilor este subsidiară faŃă de obligaŃia instanŃei în stabilirea conŃinutului legii străine.

Mijloacele pentru stabilirea conŃinutului legii străine sunt diferite, corespunzătoare izvoarelor străine, particularităŃilor speŃei şi potrivit reglementării variatelor sisteme de drept. Astfel, dacă este vorba de stabilirea conŃinutului unui act normativ, care este considerat în dreptul nostru element de drept, această stabilire se poate face prin procurarea textului actului normativ de la organul competent sin acel stat.

Mijloacele de probă se prezintă într-o gamă foarte largă fără posibilitatea de a se stabili o ierarhie de valoare între ele, dintre care putem aminti:

- expertiza scrisă – este mijlocul de probă cel mai utilizat, în sensul că instanŃele solicită consultaŃii instituŃiilor ştiinŃifice (ex. în cazul tribunalelor germane), instituŃii care se pronunŃă asupra legii străine, nu în abstracto, ci asupra cazului concret, ceea ce ar putea fi interpretat ca un transfer al funcŃiei judiciare de la tribunale către instituŃii ştiinŃifice şi o prejudecare asupra fondului;

- proba orală – acest mijloc de probă este specific dreptului anglo – american. Astfel, în dreptul englez proba dreptului străin trebuie să se facă de către un expert competent în interpretarea legii străine şi cu oarecare experienŃă practică, expert care nu este numit de instanŃe, ci este numit de către partea interesată care îl cheamă şi îl plăteşte să vină la instanŃă pentru a confirma cele susŃinute de partea care l-a solicitat, fiind un expert – martor;

Page 29: Drept internaţional privat

- certificate de cutumă – se utilizează în practica franceză şi reprezintă tot o expertiză scrisă, redactată la cererea uneia dintre părŃi, de către un jurist străin competent şi conŃine informaŃii asupra aplicării legii străine, mijloace de probă ce sunt lăsate la aprecierea instanŃei.

În problema aplicării dreptului, prin intermediul procesului civil, se află implicate nu numai interesele părŃilor, ci şi interesele colectivităŃii, iar pentru a înlătura dificultăŃile în faŃa cărora se află judecătorii când trebuie să aplice o lege străină, unele sisteme de drept prevăd posibilitatea de a obliga unele autorităŃi de stat, fie din Ńara forului, fie din Ńara de origine a legii străine să-şi dea concursul pentru stabilirea legii străine aplicabile, precum şi la determinarea conŃinutului acesteia, în timp ce în alte sisteme de drept, se admite soluŃia ca un organ oficial al statului forului să-şi dea concursul pentru a informa instanŃa asupra existenŃei şi conŃinutului legii străine.

4) Legea străină în faŃa instanŃelor supreme

În ceea ce priveşte interpretarea legii străine de instanŃele supreme se deosebesc două aspecte şi anume: a) cum se interpretează legea străină; b) sancŃionarea greşitei interpretări a legii străine. SoluŃiile privind interpretarea legii străine depind, în primul rând, de natura recunoscută acestei legi în sensul că, dacă legea străină se consideră element de fapt se pune o problemă de stabilitate a faptelor care este la aprecierea instanŃei de fond, iar în al doilea rând, soluŃiile depind de organizarea instanŃei judecătoreşti şi a căilor de atac în Ńara forului.

Astfel, dacă instanŃele supreme exercită controlul asupra hotărârilor instanŃelor de fond atât în ceea ce priveşte problemele de drept, legalitatea acestora, cât şi în privinŃa problemelor de fapt, a temeiniciei lor, sancŃiunea greşitei interpretări a legii străine poate primi aceeaşi soluŃie, indiferent dacă legea străină este considerată element de drept sau element de fapt.

De asemenea, soluŃia interpretării legii străine depinde şi de unele particularităŃi ale reglementării juridice din Ńara forului, de unde şi concluzia că, greşita interpretare a legii străine nu trebuie să dea loc la admiterea recursului la instanŃa supremă. În sprijinul acestei teze sunt mai multe argumente:

- dificultăŃile de ordin practic pun pe judecătorul fondului în imposibilitatea de a cunoaşte legea străină – ceea ce reprezintă o derogare de la principiul că judecătorul cunoaşte dreptul;

- legea străină nu este o lege în sensul legii locale, ea nu este publicată în Ńara forului la fel ca legea locală, prin urmare, legea străină nu este un element de drept, ci un element de fapt lăsat la libera apreciere a judecătorului de fond cu toate consecinŃele ce decurg din interpretarea acesteia.

- există situaŃii în care se susŃine că rolul instanŃei supreme este de a asigura unitatea în aplicarea legilor locale şi, nu de a se ocupa de legile străine.

În dreptul nostru, legea străină este interpretată la fel ca şi în statul care a emis legea respectivă, iar dacă norma se găseşte într-o convenŃie internaŃională, instanŃa nu este Ńinută de interpretarea străină. Pentru soluŃionarea litigiilor de drept internaŃional privat nu este suficient să existe numai norme conflictuale care să prevadă aplicarea legii străine, ci mai este necesar ca sistemul de organizare a instanŃelor fiecărei Ńări să cunoască un sistem de măsuri de garanŃie şi control privitoare la aplicarea legii străine.

Neaplicarea legii străine trebuie sancŃionată cu admiterea recursului la instanŃa superioară în cazul Ńărilor care cunosc această ale de atac, pentru următoarele motive:

- neaplicarea legii străine înseamnă totodată neaplicarea normei conflictuale a forului, care a declarat competentă legea străină – ceea ce presupune ca legiuitorul forului să se găsească în contradicŃie cu el însuşi, impunând pe de o parte aplicarea legii străine, iar pe de altă parte dând judecătorului fondului posibilitatea de a o înlătura indirect;

Page 30: Drept internaţional privat

- neaplicarea legii străine şi aplicarea propriilor legi în locul celei străine, înseamnă o deformare a autorităŃii legii proprii, în sensul că, deformarea autorităŃii unei legi înseamnă extinderea sau restrângerea domeniului de aplicare a acestei legi. În consecinŃă, există deformare prin extinderea domeniului de aplicare a legii şi deformare prin restrângerea domeniului de aplicare, astfel că, admiterea recursului la instanŃa superioară este acceptată în cazul deformării legii proprii, prin restrângerea domeniului său de aplicare, adică atunci când legea străină se aplică în locul legii proprii.

În mod corespunzător, trebuie admis recursul la instanŃa superioară şi în cazul deformării autorităŃii legii proprii prin extinderea domeniului său de aplicare, căci în caz contrar ar însemna înlăturarea arbitrară a legii străine şi aplicarea legii proprii într-o materie unde ea nu este competentă.

- neadmiterea recursului la instanŃa superioară pentru neaplicarea legii străine lipseşte normele de drept internaŃional privat de eficienŃa corespunzătoare, fiind în interesul relaŃiilor economice internaŃionale ca fiecare stat să admită, prin dreptul său conflictual, aplicarea legii străine.

În dreptul nostru neaplicarea legii străine constituie un motiv de recurs, deoarece ea poate cere casarea unei hotărâri judecătoreşti, când instanŃa a încălcat sau aplicat greşit legea străină.

În concluzie, trebuie reŃinute în privinŃa statutului legii străine în dreptul nostru a următoarelor idei:

a) legea străină înseamnă dreptul străin indiferent care sunt izvoarele acestuia şi care sunt diferite de la un sistem de drept la altul;

b) legea străină se aplică în temeiul normei conflictuale a forului; c) legea străină se aplică cu titlu de element de drept, fără a se încorpora în sistemul de

drept al forului, între acestea existând unele deosebiri în ceea ce priveşte statutul lor în faŃa instanŃelor de judecată şi de arbitraj;

d) instanŃa trebuie să ia toate măsurile pentru a stabili conŃinutul legii străine, putând să ceară concursul părŃilor;

e) în cazul excepŃional în care nu se poate stabili conŃinutul legii străine, se aplică legea forului, deoarece instanŃa nu poate refuza soluŃionarea cauzei;

f) instanŃa de judecată şi cea de arbitraj aplică din oficiu legea străină la care trimite norma conflictuală a forului, independent dacă a fost sau nu invocată de părŃi;

g) legea străină se interpretează ca în sistemul de drept din care face parte, aşa cum se aplică în practica judiciară Ńării care a emis legea, ir greşita interpretare a acesteia dă dreptul la exercitarea căii de atac a recursului la instanŃa superioară (hotărârile date de Curtea de Arbitraj Comercial InternaŃional sunt definitive);

h) neaplicarea legii străine competente dă dreptul la exercitarea recursului la instanŃa superioară.

Aplicare legii străine, în condiŃiile prevăzute de norma conflictuală, constituie o obligaŃie juridică, pe care statul forului şi-a asumat-o în exercitarea propriei sale suveranităŃi, iar nu ca o curtoazie internaŃională.

Page 31: Drept internaţional privat

Cursul 6

CAZURILE DE ÎNL ĂTURARE DE LA APLICARE A LEGII STR ĂINE

1) Retrimiterea

Retrimiterea înseamnă procedeul juridic prin care legea străină desemnată ca aplicabilă

potrivit normei conflictuale a forului refuză competenŃa ce i se oferă de a se aplica şi, atribuie, la

rândul ei prin normele conflictuale proprii, această competenŃă legii unui alt stat.

Problema retrimiterii nu se pune în cazul unui conflict pozitiv de legi –care se

soluŃionează, de regulă, prin aplicarea unei norme conflictuale a forului de instanŃa în faŃa căreia

a ajuns litigiul -, ci în cazul unui conflict negativ de legi.

În cazul conflictului pozitiv de legi, fiecare din normele conflictuale revendică

reglementarea raportului juridic respectiv pentru sistemul de drept căruia aparŃine, în timp ce în

cazul conflictului negativ de legi, nici una din normele conflictuale aplicabile nu pretinde

reglementarea raportului juridic respectiv pentru sistemul de drept căruia îi aparŃine, astfel că,

ambele sisteme de drept, prin normele conflictuale se declară necompetente a reglementa

raportul juridic.

În cazul trimiterii la legea străină trebuie, mi întâi, înŃeleasă noŃiunea de lege străină şi

anume:

- să se considere că trimiterea este făcută la legea materială a Ńării respective, fără a se

Ńinea seama de normele sale conflictuale , norme care ar putea dispune retrimiterea;

- să se considere că trimiterea este făcută la întregul sistem de drept străin, adică inclusiv

la normele sale conflictuale, norme care pot accepta trimiterea , fără a se mai pune problema

retrimiterii, dar este posibil ca ele să nu accepte trimiterea făcută, să se declare necompetente şi

să dispună retrimiterea.

Există două forme de retrimitere şi anume:

a) retrimiterea de gradul I sau simplă – adică retrimiterea făcută de legea străină la legea

forului, în sensul că, dacă retrimiterea este acceptată, instanŃa sesizată aplică – în ultima analiză –

propria sa lege materială;

b) retrimiterea de gradul II sau complexă – adică legea făcută de legea străină la legea

unei Ńări terŃe şi nu la legea forului. În faŃa instanŃei franceze s-a invocat problema retrimiterii de

gradul II în materia societăŃilor comerciale

Page 32: Drept internaţional privat

Principiul în dreptul internaŃional privat este că se aplică norma conflictuală a forului şi,

nu aceea care aparŃine sistemului de drept străin. Admiterea retrimiterii nesocoteşte acest

principiu, deoarece instanŃa se conduce după norma conflictuală străină pentru a determina legea

materială aplicabilă.

Retrimiterea nu poate fi admisă,deoarece sporeşte incertitudinea în dreptul internaŃional

privat şi constituie o excepŃie de la cazurile certe şi normale de aplicare a dreptului străin, fapt ce

determină ca unele tratate şi convenŃii internaŃionale nu mai admit retrimiterea.

Argumente invocate împotriva admiterii retrimiterii:

- admiterea retrimiterii ar însemna că legea forului cedează în faŃa dispoziŃiilor legii

străine şi că instanŃa locală ascultă de legea străină;

- nu se poate admite că instanŃa ar trebui să judece ca şi cum s-ar judeca unde se cere

exequatur-ul hotărârii, deoarece aceasta nu este posibilă întotdeauna, în sensul că a Ńine seama de

locul executării unei hotărâri în determinarea competenŃei legislative înseamnă a adopta o soluŃie

ilogică, având în vedere că locul executării este întâmplător şi nesigur;

- teoria instanŃei străine nu rezolvă problema retrimiterii, deoarece ea schimbă numai

datele , în sensul că, în loc ca punctul de plecare să fie legea forului, este legea străină, fără a

înlătura obiecŃiile invocate împotriva retrimiterii;

- prin trimiterea dispusă de norma conflictuală a forului s-a vrut ca în cauza respectivă să

se aplice legea străină, ceea ce nu se poate realiza dacă se acceptă retrimiterea;

- retrimiterea duce la coordonarea sistemelor de drept în unele cazuri, dar în altele are ca

rezultat schimbarea reciprocă a soluŃiilor;

- în cazul retrimiterii de rangul II, dacă legea statului terŃ se declară necompetentă şi face

trimiterea la legea altui stat şi acesta procedează a fel, înseamnă că se poate face înconjurul lumii

fără să se poată determina legea competentă.

Argumente invocate în favoarea admiterii retrimiterii:

- legea străină trebuie înŃeleasă în sens larg cuprinzând şi normele conflictuale – în sensul

că, trimiterea făcută de legea forului la legea străină trebuie considerată ca fiind o trimitere în

sistem de drept străin, adică inclusiv normele sale conflictuale;

- legea străină trebuie aplicată când ea se va declara competentă – în sensul că,

retrimiterea trebuie admisă, deoarece altfel ar însemna că se admite aplicarea legii străine într-o

materie în care ea însăşi se declară necompetentă;

Page 33: Drept internaţional privat

- teoria instanŃei străine (foreign court theory) – adică instanŃa forului ar trebui să judece

ca şi cum s-ar găsi în Ńară străină la a cărei lege se face trimitere la legea străină;

- retrimiterea asigură executarea hotărârii judecătoreşti – adică retrimiterea trebuie

admisă pentru că numai astfel hotărârea judecătorească va avea eficienŃă, având în vedere şi

faptul că dintre toate Ńările în care este posibil că se vor invoca efectele acesteia, cea mai

probabilă este Ńara cu a cărei lege raportul juridic are legătură prin elementul său străin;

- retrimiterea este un mijloc de coordonare a sistemelor de drept aplicabile, dacă unul

dintre ele nu acceptă retrimiterea – există cazuri în care retrimiterea nu poate armoniza sistemele

de drept aplicabile, ceea ce conduce la schimbarea reciprocă a soluŃiilor faŃă de situaŃia în care

nu s-ar admite retrimiterea;

- retrimiterea de gradul II poate fi un mijloc de coordonare a sistemelor de drept aplicabil.

Se consideră că nu se aplică retrimiterea în următoarele situaŃii:

a) părŃile au ales legea aplicabilă contractului lor (autonomia de voinŃă) – sens în care,

ConvenŃia de la Haga din 15 iunie 1955 asupra legii privind vânzarea internaŃională de bunuri

mobiliare corporale aplică principiul desemnării de către părŃi a legii aplicabile şi exclude

retrimiterea;

b) când se aplică regula "locus regit actum" – situaŃie în care se admite că trimiterea pe

care o face norma conflictuală este la dispoziŃia legii locului încheierii actului privind forma

exterioară a acestui, fără a se lua în consideraŃie normele conflictuale ale sistemului de drept

respectiv.

În legislaŃia noastră se prevede că dacă legea străină determinată potrivit dispoziŃiilor din

legea menŃionată, retrimite la dreptul român, se aplică legea română, afară de cazul în care se

prevede în mod expres altfel, adică se prevede retrimiterea de rangul I dacă nu se prevede altfel

(art. 4 Legea nr.105/1992).

Când norma conflictuală trimite la legea unui st care nu este unitară, ci diferă pe provincii

sau regiuni, atunci legea străină la care a trimis norma conflictuală română va spune ce lege

materială se va aplica, caz în care nu este vorba de retrimitere, ci de o problemă de drept intern a

Ńării în cauză. În această situaŃie se va Ńine seama de dispoziŃiile legii străine în ceea ce priveşte

aplicarea sa în spaŃiu, dar numai pe teritoriul statului respectiv, după cum se Ńine seama de

dispoziŃiile legii străine şi în privinŃa aplicării sale în timp (art. 5 Legea nr. 105/1992).

Retrimiterea nu este posibilă în cazul tratatelor bilaterale de asistenŃă juridică încheiate de

România, deoarece retrimiterea este posibilă numai în cazul în care normele conflictuale ale

diferitelor Ńări sunt diferite.

Page 34: Drept internaţional privat

În cazul admiterii retrimiterii norma conflictuală străină nu este nici un element de fapt,

nici drept naŃional propriu, astfel că, în dreptul nostru, casarea hotărârii judecătoreşti se poate

cere în cazurile prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

2) Ordinea publică de drept internaŃional privat

Normele conflictuale indică legea competentă a reglementa raportul juridic cu element de

extraneitate, în sensul că legea competentă poate fi legea forului sau legea străină.

Ordinea publică în dreptul internaŃional privat a fost elaborată în cursul sec. al XIX-lea,

luându-se ca punct de plecare ordinea publică în dreptul intern, fără a se confunda cu aceasta,

deoarece în dreptul intern ordinea publică arată caracterul imperativ al unor norme juridice de la

care părŃile nu pot deroga prin actele lor juridice.

Între noŃiunea de ordine publică în dreptul intern şi ordine publică în dreptul internaŃional

public există următoarele deosebiri:

a) fiecare îndeplineşte o funcŃie diferită, deşi în ultimă analiză exprimă şi apără interesele

statului respectiv, având în vedere că ordinea publică internă indică limitele domeniului lăsat

liberei iniŃiative juridice a părŃilor, în timp ce ordinea publică în dreptul internaŃional privat

indică limitele aplicării legii străine;

b) nu toate normele de ordine publică din dreptul intern sunt de ordine publică în dreptul

internaŃional privat, deoarece numai o parte din normele de ordine publică din dreptul intern sunt

de ordine publică în dreptul internaŃional privat.

Ordinea publică în dreptul internaŃional privat nu se confundă cu normele teritoriale,

deoarece norma teritorială este cea care limitează aplicarea legii străine, cea care exprimă ideea

că judecătorul aplică propria sa lege raportului juridic litigios, în timp ce ordinea publică în

dreptul internaŃional privat intervine în cazul în care dreptul străin este competent să

reglementeze un raport juridic, potrivit normelor conflictuale ale Ńării forului.

Ordinea publică în dreptul internaŃional privat nu se confundă nici cu normele de aplicare

imediată, deoarece ordinea publică se invocă după ce s-a desemnat legea străină ca fiind cea

competentă, în timp ce norma de aplicare imediată intervine atunci când se consideră că raportul

juridic respectiv interesele sociale importante, încât nu se poate aplica decât legea forului.

Ordinea publică în dreptul internaŃional privat se deosebeşte şi de retrimitere, în sensul

că, retrimiterea presupune o neconcordanŃă între norma conflictuală a forului şi norma

conflictuală străină care determină conflictul negativ de legi, pe când ordinea publică presupune

nu numai o neconcordanŃă, dar şi deosebiri esenŃiale, de principiu, între legea materială a forului

Page 35: Drept internaţional privat

şi legea străină, ceea ce determină ca deosebirea dintre cele două noŃiuni să se refere în primul

rând la felul normelor între care nu există concordanŃă şi, în al doilea rând, la măsura sau

intensitatea neconcordanŃei dintre cele două situaŃii.

Caracterele ordinii publice în dreptul internaŃional privat sunt:

- ordinea publică apare ca un corectiv în aplicarea legii străine, în sensul că se lasă

judecătorului posibilitatea de apreciere dacă o lege străină contravine intereselor statului căruia

el aparŃine;

- ordinea publică este diferită în ceea ce priveşte conŃinutul său, de la o Ńară la alta, în

sensul că în unele Ńări este permisă, în anumite condiŃii, stabilirea unui raport juridic, în timp ce

în alte Ńări stabilirea unui anumit raport juridic nu este permisă ori este permisă restrictiv acolo

unde un astfel de raport juridic ar fi respins ca fiind contrar ordinii publice locale;

- ordinea publică este diferită în ceea ce priveşte conŃinutul său, în cadrul aceleiaşi Ńări şi

în acelaşi timp, în sensul că dacă se schimbă concepŃia reglementării raporturilor juridice se

schimbă corespunzător şi conŃinutul ordinii publice;

- ordinea publică este actuală, în sensul că dacă în momentul naşterii raportului juridic şi

până în momentul litigiului în legătură cu acest raport juridic s-a schimbat conŃinutul ordinii

publice, nu se ia în considerare conŃinutul acesteia din momentul naşterii raportului juridic, ci pe

cel din momentul litigiului.

În cazul încheierii unui tratat internaŃional nu înseamnă că nu se poate invoca ordinea

publică a unei dintre părŃi pentru a înlătura aplicarea legilor celeilalte Ńări, afară de cazul

existenŃei unor dispoziŃii care să prevadă în mod expres o altă situaŃie. Astfel, ConvenŃia de la

New York din anul 1958 prevede că se poate invoca ordinea publică pentru a refuza

recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine, în timp ce ConvenŃia Europeană de

Arbitraj Comercial InternaŃional de la Geneva din anul 1961 nu prevede expres ordinea publică

printre cauzele de refuz a recunoaşterii şi executării sentinŃelor arbitrale străine.

Cu privire la conflictele de legi interprovinciale este de remarcat faptul că, având în

vedere că elementul de extraneitate este numai aparent, nu se poate invoca ordinea publică

pentru a se înlătura, într-o provincie sau regiune legile unei alte provincii sau regiuni, în timp ce

în cazul conflictelor între legile statelor federale este posibilă invocarea ordinii publice.

ConŃinutul ordinii publice se determină, de la caz la caz, de către instanŃele judecătoreşti,

ceea ce conduce l concluzia că efectele invocării ordinii publice sunt mai întinse când este vorba

de naşterea raporturilor de drept, faŃă de situaŃia în care este vorba de efectele drepturilor

dobândite în străinătate, dar în ambele situaŃii ordinea publică în dreptul internaŃional privat are

un conŃinut diferit de cel al ordinii publice din dreptul intern.

Page 36: Drept internaţional privat

Efectele invocării ordinii publice sunt:

a) ordinea publică se invocă în materia naşterii raportului juridic - adică în materia creării

de drepturi, caz în care se consideră că ordinea publică are un efect negativ.

b) există păreri care consideră că, efectul ordinii publice îl constituie substituirea legii

forului, celei străine – adică aplicarea legii forului în locul celei normal competente, caz în care

se consideră că ordinea publică are un efect pozitiv, pentru că distincŃia între efectul negativ şi

efectul pozitiv este aparentă, având în vedere că în orice litigiu trebuie dată o soluŃie, soluŃie care

nu poate avea loc decât în temeiul unei legi, care este cea a forului.

c) ordinea publică se invocă în materia drepturilor dobândite – caz în care efectele

invocării ordinii publice sunt mai atenuate decât în cazul celor menŃionate mai sus, în sensul că

pot fi unele raporturi juridice care nu ar fi putut lua naştere pe teritoriul legii locale, având în

vedere că se opune ordinea publică.

Invocarea ordinii publice în dreptul nostru produce efectul negativ al înlăturării legii

străine , în timp ce în privinŃa efectului pozitiv nu se aplică întotdeauna legea română, ci legea cu

care raportul juridic respectiv are o legătură mai mare, ceea ce nu înseamnă că efectele invocării

ordinii publice într-o Ńară se iau în considerare şi în altă Ńară decât Ńara în care se invocă efectele

ordinii publice.

În concluzie, efectele invocării ordinii publice într-o Ńară nu se produc datorită autorităŃii

acesteia în altă Ńară, ci numai pentru că ordinea publică a Ńării din urmă permite, în condiŃii

stabilite de legislaŃiile Ńărilor respective, menŃinerea efectelor produse, atâta timp cât totul

depinde de ordinea publică a Ńării unde urmează a fi recunoscute efectele ordinii publice

invocate. SoluŃia este conformă cu caracterul naŃional al ordinii publice.

3) Frauda legii în dreptul internaŃional privat

Fraudarea legii = operaŃiunea prin care părŃile unui raport juridic folosesc mijloace legale

pentru a înlătura aplicarea unor dispoziŃii care s-ar fi aplicat dacă nu ar fi intervenit fraudarea

legii. Ea se întâlneşte atât în dreptul intern, cât şi în dreptul internaŃional.

Este vorba de o încălcare indirectă a legii, deoarece părŃile raportului juridic creează voit

condiŃii pentru a se sustrage de la aplicarea unor dispoziŃii mai puŃin favorabile lor şi a se supune

unor dispoziŃii mai favorabile.

Fraudarea legii rezultă dintr-o comportare a părŃilor destinată să supună raportul lor

juridic, artificial, unor legi care nu le sunt aplicabile în mod normal şi care poate interveni în

următoarele cazuri:

Page 37: Drept internaţional privat

• în privinŃa statutului personal, prin schimbarea cetăŃeniei sau a domiciliului, dar şi în

materia divorŃului sau a stabilirii filiaŃiei din afara căsătoriei;

• în privinŃa bunurilor mobile, partea interesată le poate deplasa în cuprinsul teritoriului

unui stat a cărui legislaŃie este mai favorabilă;

• în privinŃa formei exterioare a actelor pentru a evita aplicarea unor dispoziŃii legale

mai anevoioase , cum ar fi de exemplu: schimbarea locului unde urmează a se încheia

actul pentru a se aplica o lege mai favorabilă.

În materia contractelor poate interveni fraudarea legii dacă părŃile folosesc principiul lex

voluntaris în aşa fel încât în anumite împrejurări să se aplice o lege care nu are o legătură

rezonabilă cu contractul încheiat, ceea ce înseamnă în realitate eludarea legii care ar fi

competentă.

• în materia succesiunii, cel care vrea să dispună de o cotitate disponibilă mai mare

decât îi permite legea sa personală schimbă cetăŃenia, dobândind o cetăŃenie a unui

stat a cărei legislaŃie permite o cotitate disponibilă mai mare.

Fraudarea legii este folosită şi de persoanele juridice, în vederea realizării unor scopuri

Ilicite, în sensul că domeniul principal în care se realizează aceste scopuri este cel al impozitelor

şi taxelor, astfel încât noŃiunea de fraudare pare sinonimă cu evaziunea impozitelor şi taxelor.

CondiŃii ale fraudării legii:

a) este nevoie de un act de voinŃă al părŃilor în folosirea ori aplicarea normei conflictuale,

ceea ce înseamnă că fraudarea legii se poate realiza în cadrul acelor materii în care voinŃa

părŃilor poate interveni pentru a supune un raport juridic unei anumite legi, prin intermediul

normei conflictuale, schimbând punctul de legătură;

b) utilizarea unor mijloace care sunt licite şi nu ilicite. Din acest punct de vedere

fraudarea legii se deosebeşte de încălcarea directă, pe faŃă a legii normal competente, ea fiind o

încălcare indirectă a legii;

c) intenŃia frauduloasă a părŃilor, adică acestea au creat în mod voit condiŃiile în care se

realizează încălcarea legii;

d) un rezultat ilicit prin operaŃia săvârşită de părŃi – rezultat care constă în încălcarea unei

norme materiale imperative sau prohibitive a forului sau a unei Ńări , considerându-se în general

că, fraudarea legii are în vedere norma materială a forului, sancŃionarea urmând să intervină

pentru încălcarea acesteia.

Page 38: Drept internaţional privat

SancŃionarea fraudării legii

a) unii autori consideră că fraudarea legii nu poate fi sancŃionată, deoarece în acest fel

s-ar ajunge la nesiguranŃa operaŃiilor juridice, fiind aduse în sprijinul acestei opinii următoarele

argumente:

- când părŃile au săvârşit operaŃia fraudării legii, ele au uzat de un drept al lor, acordat de

legislaŃia internaŃională în vigoare – argument care nu rezistă criticii, deoarece sancŃiunea care

trebuie să intervină nu este pentru exercitarea unui drept de către părŃi, mijloacele folosite fiind

în fond licite, ci pentru faptul că prin aceste mijloace licite se contravine aplicării normale a

dispoziŃiilor conflictuale;

- dacă s-ar sancŃiona fraudarea legii, ar însemna să se Ńină seama de prea multe mobile

care au determinat părŃile să încheie actul juridic şi, deci s-ar intra într-un domeniu foarte greu de

cunoscut, foarte nesigur – argument care nu rezistă criticii, deoarece mai sunt şi alte domenii în

care activitatea judecătorului este consacrată cercetării momentelor subiective.

b) alŃi autori admit fraudarea legii numai în materia formei actelor şi pentru contracte,

invocând faptul că obŃinerea unui nou statut personal este o consecinŃă indirectă a schimbării

cetăŃeniei cu scopul de a putea invoca aplicarea a unei legi mai favorabile, ceea ce constituie şi

scopul principal urmărit de operaŃiunea frauduloasă;

c) majoritatea autorilor susŃin ideea sancŃionării fraudării legii, considerând că

sancŃionarea fraudării legii trebuie sancŃionată pentru că şi în dreptul internaŃional privat trebuie

să îşi găsească aplicare principiul că un act ilicit nu trebuie să-şi producă nici un efect.

Mai mult, sancŃionarea fraudării legii în dreptul internaŃional privat constituie un caz de

aplicare a ordinii publice, dar cele două noŃiuni – respectiv fraudarea legii şi ordinea publică – nu

se confundă, deoarece ordinea publică ia în considerare conŃinutul legii străine competente, în

timp ce în cazul fraudării legii se ia în considerare activitatea frauduloasă a părŃilor, datorită

căreia o lege se aplică în locul alteia, şi nu conŃinutul legii străine pentru a se putea aplica

sancŃiunea.

În dreptul nostru, fraudarea legii poate interveni foarte rar, deoarece frauda la lege nu se

poate întâlni, de exemplu, în cazul formei actelor de stare civilă făcute în străinătate, deoarece

acestea se înregistrează la întoarcerea persoanei în cauză în Ńară, la organele noastre de stare

civilă, prilej cu care se procedează la verificarea îndeplinirii tuturor cerinŃelor prevăzute de legea

română.

În literatura noastră juridică s-a ridicat problema legii aplicabile acŃiunii în revendicare

privind bunurile proprietate de stat sustrase în Ńara noastră şi apoi transferate fraudulos în

străinătate – în sensul că aceste bunuri sunt supuse acŃiunii în revendicare care este reglementată

Page 39: Drept internaţional privat

de legea română ca lege a statului de unde au fost sustrase bunurile şi care s-a fraudat prin

aducerea lor în străinătate.

Deosebiri între noŃiunea de fraudare a legii şi alte noŃiuni:

• fraudarea legii şi simulaŃia – în cazul persoanelor juridice trebuie deosebită fraudarea

legii de simulaŃie sub forma fictivităŃii, în sensul că, dacă sediul statuar sau social al persoanei

juridice este stabilit numai în mod fictiv într-o anumită Ńară pentru a beneficia de prevederile

legislaŃiei acesteia suntem în prezenŃa simulaŃiei în forma fictivităŃii. În literatura juridică se

precizează că sediul persoanei juridice trebuie să fie real, adică acolo unde este centrul de

comandă al persoanei juridice, unde se concentrează activitatea sa juridică şi funcŃionează în fapt

serviciile de decizie ale persoanei juridice. (art. 40 Legea nr. 105/1992);

• fraudarea legii şi încălcarea directă a legii – fraudarea legii constituind o încălcare

indirectă a legii pentru că se folosesc mijloace licite, dar pentru obŃinerea unor rezultate ilicite se

deosebeşte de încălcarea directă a legii care exclude, prin aparenŃa legală, folosirea de mijloace

legale, sancŃiunea legii intervenind pentru încălcarea directă a legii;

• fraudarea legii în dreptul intern şi fraudarea legii în dreptul internaŃional privat – în

cazul fraudării legii în dreptul intern, se rămâne în sfera de acŃiune a aceluiaşi sistem de drept, în

sensul că fraudarea legii se realizează nemijlocit prin schimbarea conŃinutului faptic al raportului

juridic , pe când în cazul fraudării legi în dreptul internaŃional privat nu se mai rămâne în sfera de

acŃiune a aceluiaşi sistem de drept, ci se trece în sfera de acŃiune a unui alt asemenea sistem, sens

în care, fraudarea legii se realizează prin schimbarea conŃinutului faptic conflictual, care nu este

decât mijlocul pentru a obŃine apoi fraudarea legii materiale competente.

Page 40: Drept internaţional privat

SpeŃa I La 22 iulie 2002 reclamantul N.O. – cetăŃean român - a chemat în judecată un stat străin

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.500 de euro cu titlu de despăgubiri materiale şi 100.000 euro cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea cererii sale a arătat că, în perioada 29 mai 2002 – 31 mai 2002 a fost reŃinut ilegal de lucrători ai poliŃiei statului străin şi i-a fost aplicat un tratament inuman,în sensul că nu a avut dreptul la un interpret, la avocat, la telefon sau medic şi că în urma acestui tratament inuman a rămas cu suferinŃe fizice şi psihice. În cererea sa reclamantul a mai arătat că în perioada în care a fost reŃinut i-au fost sustrasă suma de 3.500 euro. Tribunalul Bucureşti, prin sentinŃa civilă pronunŃată a declinat competenŃa de soluŃionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, motivând că potrivit dispoziŃiilor art. 504 C.pen.. şi art. 506 C.pen., în cazul în care o persoană a fost scoasă de sub urmărire penală sau a fost achitată după ce a fost reŃinută preventiv pentru cercetări, se poate adresa tribunalului judeŃean în a cărui rază teritorială domiciliază, în vederea reparării pagubei suferite şi, având în vedere că domiciliul reclamantului era în judeŃul Cluj, a declinat competenŃa de soluŃionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Tribunalul Cluj a declinat la rândul său competenŃa de soluŃionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivând că în cauză există un element de extraneitate, fapt ce conduce la concluzia ca, determinarea competenŃei să fie în funcŃie de dispoziŃiile Legii nr. 105/1992, deoarece în conformitate cu dispoziŃiile art. 149 şi art. 150 din această lege, există o competenŃă relativ, iar în cazul dispoziŃiilor art. 151 din aceeaşi lege există o competenŃă absolută, astfel încât Tribunalul Cluj a constatat conflict negativ de competenŃă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie pentru a soluŃiona conflictul negativ de competenŃă şi a stabili instanŃa competentă să soluŃioneze cererea reclamantului. Întrebări: 1) Care este instanŃa competentă să soluŃioneze cererea reclamantului? 2) Care este textul de lege aplicabil? ArgumentaŃi soluŃia. SpeŃa II La data de 04 mai 2005, reclamanta S.C. K.S.BV Olanda a solicitat în contradictoriu cu S.C. N. Co.I. SRL Bucureşti, recunoaşterea şi încuviinŃarea executării în România a hotărârii judecătoreşti 00/3690 pronunŃată de Judecătoria Haga la data de 30.01.2003. În susŃinerea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin hotărârea menŃionată a fost obligată societatea pârâtă la plata sumei de 1.274.311 euro plus dobânda de 10% stabilită prin contractul

Page 41: Drept internaţional privat

de împrumut încheiat de părŃi la data de 27.01.2000, începând cu data încheierii contractului şi până la data achitării debitului. Prin sentinŃa civilă pronunŃată Tribunalul Bucureşti a admis cererea astfel cum a fost formulată reŃinând că sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de Legea nr. 105/1992 pentru recunoaşterea şi încuviinŃarea executării în România a hotărârii menŃionate în cererea reclamantei. Împotriva sentinŃei Tribunalului Bucureşti a declarat apel pârâta susŃinând că, realitatea împrumutului nu a fost niciodată dovedită, aspect sub care instanŃa nu a avut în vedere că hotărârea străină încalcă ordinea publică, în sensul că nu au fost respectate reglementările legale de creditare din România, că nu există dovezi ale aprobării împrumutului de către organele de conducere ale persoanei juridice străine, precum şi ale intrării sumei menŃionate în Ńară. Întrebări:

1) SoluŃia Tribunalului Bucureşti este legală? 2) Care este temeiul legal aplicabil în cauză? 3) MenŃionaŃi soluŃia legală. ArgumentaŃi soluŃia legală.

Page 42: Drept internaţional privat

Cursul 7

NORMELE CONFLICTUALE ÎN MATERIA SUCCESIUNII

1) NoŃiune

În Ńara noastră se recunoaşte străinilor dreptul de moştenire în condiŃiile Legii nr.

105/1992, mai exact potrivit dispoziŃiilor art. 66 din legea menŃionată dreptul de moştenire

asupra bunurilor mobile, oriunde s-ar afla acestea, este supus legii naŃionale pe care persoana

decedată o avea la data decesului, iar moştenirea privind bunurile imobile şi fondul de comerŃ

este supusă legii locului unde fiecare dintre aceste bunuri este situat.

Legea succesorală astfel determinată se aplică atât succesiunii legale, cât şi succesiunii

testamentare, dar dispoziŃiile art. 68 din Legea nr. 105/1992 prevăd că, testatorul poate supune

transmiterea prin moştenire a bunurilor sale altei legi decât cea prevăzută de dispoziŃiile art. 66

din lege, fără a avea dreptul să înlăture dispoziŃiile ei imperative. De asemenea, legea succesorală

prevede ansamblul normelor privind organizarea şi funcŃionarea succesiunii, iar convenŃia de

încredere instituită în Ńara străină, poate fi recunoscută în Ńara noastră unde urmează să-şi

producă efectele, dacă nu contravine ordinii publice în dreptul internaŃional privat.

Potrivit dispoziŃiilor art. 651 C.civ. succesiunea se deschide "prin moarte", efect care este

produs şi în cazul declarării morŃii unei persoane prin hotărâre judecătorească, dar trebuie reŃinut

că în cazul declarării dispariŃiei unei persoane prin hotărâre judecătorească nu se aplică aceste

dispoziŃii, deoarece dispărutul este considerat a fi în viaŃă.

Pentru ca o persoană să poată moşteni trebuie să îndeplinească anumite condiŃii şi anume:

a) să aibă capacitate succesorală – capacitatea succesorală este supusă legii

succesorale şi nu legii personale, deoarece nu este o problemă care priveşte capacitatea de

exerciŃiu a unei persoane. În acest sens art. 67 lit. b şi c din Legea nr. 105/1992 prevede că legea

succesorală stabileşte persoanele cu vocaŃie de a moşteni, precum şi calităŃile cerute pentru a

moşteni, legea personală aplicându-se în ceea ce priveşte prezumŃia timpului legal al

concepŃiunii copilului, pentru a se stabili că acesta a fost conceput înainte de deschiderea

succesiunii.

b) să nu fie nedemnă de a moşteni – legea succesorală reglementează

nedemnitatea succesorală, astfel că, în legea nr. 105/1992 se prevăd cazurile în care există

Page 43: Drept internaţional privat

nedemnitate succesorală (de ex. potrivit dreptului român atentatul la viaŃa defunctului, acuzaŃia

capitală calomnioasă la adresa defunctului, precum şi nedenunŃarea omorului sunt cazuri de

nedemnitate succesorală).

De asemenea, legea succesorală reglementează cazul în care nedemnitatea succesorală

operează de drept sau dacă este necesară pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti; reglementează

efectele nedemnităŃii succesorale în ceea ce priveşte raporturile între nedemn şi ceilalŃi

moştenitori, dar şi raporturile dintre nedemn şi descendenŃii săi.

c) să aibă vocaŃie succesorală – vocaŃia succesorală se stabileşte prin lege sau

testament în funcŃie de felul moştenirii, dacă aceasta este legală sau testamentară, iar

determinarea persoanelor chemate să moştenească patrimoniul unei persoane fizice decedate se

numeşte devoluŃiunea moştenirii.

Legea succesiunii nu poate fi aplicată în ceea ce priveşte vocaŃia succesorală în cazul în

care contravine ordinii publice în dreptul internaŃional privat, cum ar fi de exemplu legea străină

care ar înlătura de la moştenire pe copilul din afara căsătoriei.

Art. 67 lit. g din Legea nr. 105/1992 prevede că legea succesorală stabileşte drepturile

statului asupra succesiunii vacante fără a distinge între bunuri mobile sau imobile, aşa cum în

dreptul nostru se admite ca bunurile mobile să revină statului al cărui cetăŃean a fost defunctul la

data decesului, iar bunurile imobile să revină statului pe al cărui teritoriu se găsesc.

Pentru a fi valabil testamentul trebuie să îndeplinească anumite condiŃii de formă şi de

fond, dar trebuie avute în vedere şi dispoziŃiile art. 63 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 care în

dreptul internaŃional privat permite testatorului posibilitatea de a supune transmiterea prin

moştenire a bunurilor sale altei legi decât legii naŃionale sau legii situaŃiei bunului imobil, fără a

avea dreptul să înlăture dispoziŃiile ei imperative, caz în care legea aleasă de testator se aplică în

calitate de lege succesorală şi având domeniul de aplicare prevăzut de art. 67 din aceeaşi lege.

Testamentul trebuie să respecte următoarele cerinŃe legale pentru a fi valabil încheiat:

a) capacitatea – incapacităŃile speciale de a dispune prin testament îşi găsesc temeiul în

considerarea persoanei, de unde punctul de vedere al dreptului internaŃional privat că, ele

urmează a fi reglementate de legea personală, deşi ele interesează şi succesiunea. ConcepŃia

legală privitoare la concepŃiunea gratificatului este un element al succesiunii, fapt ce determină

aplicarea legii succesiunii, iar capacitatea persoanei juridice de a dobândi prin legat este

reglementată de legea sa naŃională.

IncapacităŃile relative de folosinŃă de a primi prin testament sunt şi incapacităŃi de a

dispune printr-un asemenea act, astfel că, prin aceste incapacităŃi se urmăreşte ocrotirea

Page 44: Drept internaţional privat

testatorului împotriva celui gratificat, faŃă de care se află într-o stare de dependenŃă, dar care

interesează şi succesiunea.

b) consimŃământul – este supus legii aplicabile testamentului, adică legii succesiunii, iar

viciile succesiunii sunt reglementate tot de legea succesiunii.

c) obiectul – legea succesiunii reglementează condiŃiile de validitate ale legatului (cum ar

fi de exemplu desemnarea legatarului care trebuie făcută personal de testator prin testament);

reglementează rezerva şi cotitatea disponibilă; desemnarea şi puterile executorului testamentar.

În ceea ce priveşte sezina executorului testamentar se va aplica lex rei sitae, art. 67 lit. d

din Legea nr. 105/1992 reglementând faptul că exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la

defunct este supusă legii succesorale, dar regimul juridic al posesiei nu poate fi supus decât legii

situaŃiei bunului.

Legea succesiunii reglementează cauzele de ineficacitate a legatelor – respectiv

caducitatea, revocarea judecătorească şi unilaterală, nulitatea – în timp ce interpretarea

testamentului este reglementată de legea aplicabilă acestuia.

d) cauza – este supusă legii succesiunii.

În ceea ce priveşte condiŃiile de formă ale testamentului se aplică dispoziŃiile art. 68 din

Legea nr. 105/1992 potrivit căruia întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt

considerate valabile dacă actul respectă condiŃiile de formă aplicabile, fie la data când a fost

întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre

următoarele legi: legea naŃională; legea domiciliului acestuia; legea locului unde actul a fost

întocmit, modificat, revocat; legea situaŃiei imobilului ce formează obiectul testamentului; legea

instanŃei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite.

2) Transmisiunea şi împăr Ńirea moştenirii

În ceea ce priveşte transmisiunea moştenirii deosebim între transmisiunea activului şi

transmisiunea pasivului succesiunii, iar în ceea ce priveşte transmisiunea activului succesiunii

trebuie să distingem între transmisiunea posesiunii moştenirii şi transmisiunea dreptului de

proprietate şi a altor drepturi cuprinse în moştenire sau legat.

Astfel:

a) posesiunea moştenirii (sezina) – determinarea succesorilor care au sezina şi a celor

care nu au sezina este strâns legată de stabilirea bunurilor asupra cărora există această sezină.

Cu privire la efectele sezinei putem menŃiona că, intrarea în stăpânirea bunurilor lăsate de

defunct este reglementată de legea situaŃiei bunului, în timp ce exerciŃiul activ şi pasiv al

Page 45: Drept internaţional privat

acŃiunilor care au aparŃinut defunctului este supus legii aplicabile succesiunii, deoarece nu este

vorba de posesiunea supra bunurilor.

Art. 67 lit. d din Legea nr. 105/1992 prevede că legea succesorală stabileşte exercitarea

posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct, putându-se considera că textul are în vedere

sezina, adică exercitarea posesiei care este supusă legii succesorale.

b) opŃiunea succesorală – legea succesiunii se aplică privitor la următoarele aspecte:

subiectul dreptului de opŃiune succesorală; posibilităŃile pe care le are succesibilul; termenul

pentru exercitarea dreptului de opŃiune succesorală; situaŃia juridică a succesibilului până la data

expirării opŃiunii sau până la prescrierea dreptului la opŃiune; transmiterea dreptului de opŃiune al

succesibilului decedat înainte de exercitarea sa de către moştenitorii săi.

Există anumite aspecte care deşi interesează opŃiunea succesorală nu sunt supuse legii

succesiunii, ci unor alte legi, cum ar fi de exemplu: legea naŃională care reglementează

capacitatea cerută pentru a putea opta, precum şi întregirea lipsei sau restrângerii capacităŃii de

exerciŃiu; regula locus regit actum care reglementează formele exterioare ale acceptării sau ale

renunŃării; regula lex rei sitae care se aplică în ceea ce priveşte întocmirea inventarului bunurilor

succesorale, formele de publicitate referitoare la aceste bunuri, actele de conservare cu privire la

bunurile succesorale.

c) transmiterea pasivului succesiunii – aşa cum s-a mai precizat, prin moştenire se

transmite nu numai activul, ci şi pasivul succesoral, astfel că, legea succesiunii arată care este

cuprinsul pasivului succesoral, cine este Ńinut de pasivul succesoral (de ex. de pasivul succesoral

sunt ŃinuŃi - numai succesorii universali şi cei cu titlu universal - de datoriile şi sarcinile

succesiunii)

Împăr Ńirea moştenirii poate interveni numai în cazul în care defunctul a lăsat mai mulŃi

succesori universali sau cu titlu universal, situaŃie în care legea succesiunii reglementează:

determinarea celor care se găsesc în indiviziune şi a celor între care intervine împărŃirea

moştenirii; raportul donaŃiilor şi al datoriilor, deoarece influenŃează partea ce revine fiecărui

moştenitor; formarea loturilor moştenitorilor; obligaŃia de garanŃie reciprocă a copărtaşilor.

Formele procedurale ale raportului sunt reglementate de legea forului, în timp ce legea

situaŃiei bunului mai reglementează şi următoarele aspecte privind împărŃirea moştenirii: regimul

juridic al indiviziunii (ex. în ce condiŃii se pot face acte de folosinŃă, administrare sau dispoziŃie

privind bunurile aflate în indiviziune); termenul în care se poate cere împărŃirea bunurilor

moştenirii, inclusiv actele juridice care pot interveni în această privinŃă (ex. convenŃia de

indiviziune); punerea peceŃilor; inventarul bunurilor; măsurile de conservare a bunurilor; efectul

declarativ al împărŃirii moştenirii.

Page 46: Drept internaţional privat

În materia moştenirii se mai aplică şi legea forului şi legea personală, astfel că, legea

forului se aplică în ceea ce priveşte formele procedurale ale împărŃirii, iar legea personală se

aplică în ceea ce priveşte capacitatea pentru a putea face împărŃirea.

Page 47: Drept internaţional privat

Cursul 8

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA ŞI CAPACITATEA

PERSOANELOR (lex personalis)

1. NoŃiuni generale Starea civilă reprezintă un ansamblu de elemente care rezultă din actele şi faptele de stare

civilă, ansamblu de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi societate. Starea civilă nu trebuie confundată cu fiecare din elementele care o compun, aşa cum

patrimoniul ca noŃiune juridică nu se confundă cu drepturile şi obligaŃiile ce fac parte din acesta, fiecare drept şi obligaŃie rămânând distincte de patrimoniu, astfel încât modificările aduse în privinŃa lor nu alterează identitatea acestuia care apare ca o universalitate juridică.

Starea civilă este o noŃiune distinctă de elementele ei componente, deşi, uneori starea civilă rezultă, în condiŃiile prevăzute de lege dintr-un act juridic al părŃilor (exemplu: căsătoria ori adopŃia), totuşi starea civilă nu se confundă cu actul pe care se bazează, acestea fiind distincte.

De asemenea, starea civilă nu se confundă cu urmările pe care le produce privind capacitatea de exerciŃiu şi cea de folosinŃă a persoanei respective, de unde rezultă că legile aplicabile stării civile, a elementelor ori urmărilor acesteia pot să difere, existând împrejurarea care generează conflictele de legi în această materie.

AcŃiunile de stare civilă se individualizează după elementul ce-i este obiect (de exemplu: acŃiunea pentru stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei), iar starea civilă este cea care individualizează persoana fizică, nu numai în familie, ci şi în societate.

În ceea ce priveşte capacitatea civilă se poate aprecia că ea prezintă două aspecte şi anume: capacitatea de folosinŃă – este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii; capacitatea de exerciŃiu – este aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice.

2. Starea civilă Elementele stării civile care derivă din apartenenŃa ei la o uniune conjugală şi familială

Ńin de raporturile de familie, sens în care se poate considera că starea civilă este determinată de anumite fapte şi acte juridice. Astfel, naşterea şi decesul sunt fapte juridice (evenimente materiale) din care rezultă începutul şi, respectiv, sfârşitul calităŃii de subiect de drepturi şi obligaŃii, iar recunoaşterea voluntară a filiaŃiei, stabilirea judecătorească a filiaŃiei, adopŃia, căsătoria, divorŃul şi declararea judecătorească a morŃii sunt acte juridice, fapt ce conduce la concluzia că actele şi faptele de stare civilă sunt supuse înregistrării în registrele de stare civilă.

În cazul în care există un element de extraneitate la înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă deosebim mai multe situaŃii şi anume:

a) înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în Ńară privind pe străini – potrivit dispoziŃiile art. 4 Legea nr. 119/1996 această înregistrare este supusă următoarelor reglementări:

- actele şi faptele de stare civilă privind persoanele fără cetăŃenie (apatride) se înregistrează în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul cetăŃenilor români;

- actele şi faptele de stare civilă privind străinii care se găsesc pe teritoriul Ńării noastre (au domiciliul sau se află temporar în România) şi au cetăŃenia unui alt stat se pot înregistra în registrele de stare civilă ale locului unde îşi au domiciliul sau se află temporar şi Ńinute în

Page 48: Drept internaţional privat

România, străinii putând solicita ca înregistrarea acestor acte şi fapte de stare civilă să fie Ńinute de reprezentanŃii lor diplomatici sau consulari din România;

- cetăŃenii străini pot cere, iar apatrizii sunt obligaŃi să solicite înscrierea de menŃiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române în conformitate cu dispoziŃiile art. 4 alin. 3 Legea nr. 119/1996;

b) înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă intervenite în străinătate privind pe

cetăŃenii români aflaŃi în străinătate – înregistrarea se face astfel: - întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăŃenii români aflaŃi în străinătate se face

la misiuni diplomatice, la oficiile consulare ale României sau la autorităŃile locale competente (art. 42);

- şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României încheie căsătorii între cetăŃenii români sau dacă unul din viitorii soŃi este cetăŃean român, dacă aceasta este în concordanŃă cu legislaŃia Ńării în care sunt acreditaŃi (art. 43 alin. 1) ;

- actele de stare civilă ale cetăŃenilor români întocmite de autorităŃile străine au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în Registrele de stare civilă române, iar transcrierea se efectuează cu aprobarea Ministerului AdministraŃiei şi Internelor;

- cetăŃeanul român este obligat ca în termen de 6 luni de la întoarcerea în Ńară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la autoritatea administraŃiei publice locale în a cărei rază administrativ – teritorială are domiciliul;

Art. 162 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat dispune că actele oficiale întocmite sau legalizate de către o autoritate străină pot fi folosite în faŃa instanŃelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică şi în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României spre a li se garanta astfel autenticitatea semnăturilor şi sigiliului; iar art. 161 alin. 4 din aceeaşi lege prevede că dovada stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt reglementate de legea locului unde s-a întocmit înscrisul invocat.

c) înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă produse în împrejurări diferite – potrivit

dispoziŃiilor art. 8 Legea 119/1996 se disting următoarele situaŃii: - înregistrarea naşterii, căsătoriei sau decesului ce au avut loc pe o navă sub pavilion

românesc în timpul unei călătorii în afara graniŃelor Ńării se face de către comandantul navei care este investit cu atribuŃii de ofiŃer de stare civilă;

- naşterea sau decesul care a avut loc pe o aeronavă – sub pavilion românesc – în timpul unei călătorii în afara graniŃelor Ńării se consemnează de comandantul aeronavei în caietul de drum şi eliberează o dovadă constatatoare, urmând ca la sosirea în Ńară să înainteze un extras de pe carnetul de drum, prin comandantul de aeroport, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

În legislaŃia noastră, termenul "nume" este folosit în două sensuri şi anume: pentru a desemna numele de familie şi prenumele unei persoane fizice sau pentru a desemna numai numele de familie al unei persoane fizice. FaŃă de cele menŃionate, putem afirma că starea civilă este înŃeleasă de toŃi autorii de drept internaŃional privat ca stare de fapt care rezultă din întrunirea următoarelor elemente: persoana respectivă poartă în mod constant numele părinŃilor; părinŃii considera acea persoană drept copilul lor; celelalte persoane consideră că acea persoană este copilul acelor părinŃi.

Mai trebuie arătat că, dreptul la nume este un drept personal nepatrimonial, că orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit potrivit legii şi că acest drept corespunde unei obligaŃii legale în conformitate cu care fiecare persoană trebuie să poarte un nume. În privinŃa numelui deosebim:

Page 49: Drept internaţional privat

- dobândirea numelui prin filiaŃie – caz în care numele este supus reglementării legii care se aplică în ceea ce priveşte stabilirea filiaŃiei, adică legea naŃională (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 care prevede că numele persoanei este cârmuit de legea sa naŃională, fiind vorba de numele dobândit prin filiaŃie);

- stabilirea numelui de către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul;

- modificarea numelui de familie – poate interveni în cazurile în care se modifică starea civilă a persoanei – respectiv ca efect al căsătoriei, ca efect al nulităŃii sau anulării căsătoriei; ca efect al divorŃului; ca efect al adopŃiei; ca efect al morŃii unuia dintre soŃi; ca efect al acŃiunii în constatarea filiaŃiei din căsătorie; ca efect al acŃiunii în tăgada paternităŃii – şi poate fi aplicată legea care reglementează efectele căsătoriei sau adopŃiei;

- schimbarea numelui pe cale administrativă – caz în care numele de familie se modifică fără a interveni şi o modificare a stării civile (sediul materiei este O.G. nr. 41/2003 cu modificările şi completările ulterioare).

Art. 14 din Legea nr. 105/1992 dispune că ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România, este asigurată potrivit legii române, iar această ocrotire se referă la numele persoanei fizice în oricare din situaŃiile prezentate mai sus, adică numai cu privire la numele dobândit prin naştere.

Domiciliul este un mijloc de identificare a persoanei, existând mai multe feluri de domicilii în România şi anume:

a) domiciliu de drept comun – în acest caz străinii pot solicita stabilirea domiciliului în România, dar acest domiciliu se aprobă sau, după caz, se revocă de către preşedintele Ńării, fiind aplicate în mod corespunzător dispoziŃiile legale privitoare la domiciliu sau reşedinŃă stabilite pentru cetăŃenii români;

b) domiciliu legal – se determină potrivit legii naŃionale a persoanei despre al cărei domiciliu legal este vorba (de exemplu: legea naŃională a minorului sau interzisului);

c) domiciliu ales – se determină printr-o clauză a actului juridic al părŃilor, el fiind reglementat de legea care este aplicabilă chiar actului juridic respectiv.

ReşedinŃa se determină în mod corespunzător, ca domiciliul de drept comun, iar străinii pot avea reşedinŃa în Ńara noastră.

3. Capacitatea persoanelor (lex personalis) Prin statutul personal se înŃelege ansamblul materiei care, în dreptul intern aparŃine stării

civile şi capacităŃii persoanei, iar în dreptul internaŃional privat este supusă legii personale, deoarece raporturile juridice care Ńin de statutul persoanei sunt localizate în funcŃie de persoană, adică de subiectul acestor raporturi, luând în considerare cetăŃenia sau domiciliul persoanei – legea determinată în acest fel se numeşte lege personală.

Legea personală se prezintă sub două aspecte şi anume: a) legea naŃională (lex patriae) – în cadrul acestei legi capacitatea se determină potrivit

legii Ńării a cărei cetăŃenie o are persoana în cauză (sistem ce este cunoscut în dreptul italian, francez, grec, japonez şi dreptului unor Ńări din America Latină)

b) legea domiciliului (lex domicilii) - în cadrul acestei legi capacitatea se determină potrivit legii Ńării în care se găseşte domiciliul persoanei în cauză (sistem ce este cunoscut dreptului englez, danez, norvegian, islandez şi dreptului unor Ńări din America Latină).

În sprijinul fiecăreia din aceste legi se aduc unele argumente atât în favoarea legii domiciliului – cum ar fi de exemplu: domiciliul este locul unde se găseşte locuinŃa statornică a persoanei fizice şi reprezintă centrul vieŃii juridice a acesteia; domiciliul stabilit într-o anumită Ńară reprezintă voinŃa persoanei de a se supune legii acelei Ńări; domiciliul este preferabil cetăŃeniei, deoarece pe de o parte, în materia raporturilor de familie este unic pentru toŃi membrii

Page 50: Drept internaţional privat

familiei, deşi aceştia pot avea cetăŃenii diferite şi, pe de altă parte, există principiul unicităŃii domiciliului, în sensul că persoana nu poate avea decât un domiciliu; domiciliul exclude din punct de vedere al legii aplicabile diferenŃa dintre cetăŃeni şi străini; domiciliul asigură securitatea creditului şi exigenŃele comerŃului internaŃional, deoarece acesta este mai uşor de cunoscut decât cetăŃenia; domiciliul ca punct de legătură în dreptul internaŃional privat favorizează asimilarea străinilor imigranŃi; domiciliul se impune în situaŃia statelor care cunosc mai multe reglementări juridice în cadrul teritoriului respectiv; domiciliul asigură mai bine interesele persoanei, ale terŃilor şi ale statului pe teritoriul căruia se află persoana în cauză - cât şi în favoarea legii naŃionale – cum ar fi de exemplu: cetăŃenia are caracter de stabilitate mai accentuat decât domiciliul şi deci permanenŃa statului poate fi mai uşor asigurată prin legea naŃională decât prin legea domiciliului; cetăŃenia interesează statul şi, ca atare, acesta este îndreptăŃit a organiza condiŃia juridică a propriilor lui cetăŃeni; dacă statul personal este supus legii domiciliului, înseamnă că statul este lipsit de posibilitatea de a asigura ocrotirea cetăŃenilor proprii; statul personal este reglementat de norme edictate în raport de temperamentul, nevoile şi obiceiurile persoanelor respective şi deci, aceste norme urmează a fi aplicate numai cetăŃenilor; dobândirea unei noi cetăŃenii implică, în general, acceptarea şi a unui nou regim juridic al statului personal; domiciliul prezintă uneori dezavantaje, ceea ce implică favorizarea legii naŃionale; cetăŃenia prezintă un grad de certitudine mai mare decât domiciliul, etc.

În practică există şi un alt sistem, cel mixt, în care capacitatea persoanei se poate determina pentru străini şi după legea proprie a statului unde se găsesc, iar pentru cetăŃenii proprii aflaŃi în străinătate după legea naŃională a persoanelor, sistem care este cunoscut în dreptul elveŃian şi a altor state din America (exemplu: Mexic, Ecuador, Venezuela, Uruguay, Peru, etc.)

În dreptul nostru deosebim următoarele situaŃii în ceea ce priveşte capacitatea persoanei fizice şi anume:

a) norma conflictuală – potrivit dispoziŃiilor art. 2 alin. 2 C.civ. legile relative la starea civilă şi la capacitatea persoanelor urmăresc pe români, chiar dacă îşi au reşedinŃa în străinătate – normă ce a fost interpretată în practica judecătorească în sensul unei norme conflictuale bilaterale, deci, şi capacitatea străinilor în România este determinată de legea lor naŃională aşa cum legea noastră naŃională îi urmăreşte pe cetăŃenii străini chiar dacă îşi au reşedinŃa în altă Ńară.

b) norma conflictuală română se impune instanŃelor române şi în cazul în care litigiile au fost judecate de instanŃele străine în următoarele situaŃii: când cetăŃeanul român cere anularea hotărârii judecătoreşti străine în faŃa instanŃelor române; când străinul care a dobândit câştig de cauză cerea în România executarea hotărârii judecătoreşti.

În prezent în dreptul nostru, potrivit dispoziŃiilor art. 168 alin. 2 din Legea nr. 105/1992 recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanŃa care a pronunŃat hotărârea a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internaŃional privat român, afară numai dacă priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăŃean român, iar soluŃia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Page 51: Drept internaţional privat

Cursul 9

NORMELE CONFLICTUALE ÎN DOMENIUL RAPORTURILOR DE FA MILIE

1. NoŃiuni generale

Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din rudenia firească şi din adopŃie. În

legislaŃia noastră găsim dispoziŃii privind conflictele de legi în materia raporturilor de familie în

art. 11-38 din Legea nr. 105/1992 privitoare la starea, capacitatea şi relaŃiile de familie, precum

şi în art. 4 şi 42 din Legea nr. 119/1996 privitoare la actele de stare civilă.

Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaŃional privat înŃelege prin statutul

persoanei fizice starea, capacitatea şi relaŃiile de familie ale acesteia, statut ce este supus legii

naŃionale a persoanei fizice, cu excepŃia cazurilor când prin dispoziŃii speciale se prevede altfel.

Determinarea (calificarea) şi proba cetăŃeniei se fac în conformitate cu legea statului a

cărui cetăŃenie se invocă (art. 12 alin. 1 Legea nr. 105/1992). Astfel, dacă o persoană invocă

cetăŃenia franceză în faŃa instanŃelor române, într-o problemă de capacitate de exerciŃiu,

întrebarea dacă este sau nu cetăŃean francez se soluŃionează, de instanŃa română respectivă

potrivit legii franceze.

În concluzie, determinarea legii naŃionale, a domiciliului ori reşedinŃei –

indiferent de cetăŃenia pe care o are o persoană fizică sau dacă este apatrid – se face după legea

forului.

Art. 15 din Legea nr. 105/1992 reglementează conflictul mobil de legi în materia

capacităŃii, în sensul că schimbarea legii naŃionale, nu aduce atingere majoratului dobândit

potrivit legii anterioare aplicabile, dar în situaŃia inversă, când persoana a fost incapabilă după

legea aplicabilă anterior şi capabilă după noua lege poate fi considerată capabilă.

CondiŃiile, efectele şi anularea unei hotărâri prin care se constată moartea prezumată,

absenŃa sau dispariŃia, precum şi prezumŃiile de supravieŃuire sunt reglementate de ultima lege

naŃională a persoanei dispărute. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă ori lipsa de capacitate de

exerciŃiu, determinate de legea naŃională nu pot fi opuse ca o cauză de nevalabilitate, de către

persoana respectivă, celui care a considerat-o cu bună-credinŃă ca fiind deplin capabilă în

conformitate cu legea locului unde actul juridic a fost încheiat (art. 17 din Legea nr. 105/1992).

2. Căsătoria

Pentru încheierea căsătoriei sunt necesare următoarele cerinŃe legale:

a) existenŃa condiŃiilor de fond – în dreptul comparat pentru legea aplicabilă condiŃiilor de

fond ale căsătoriei se cunosc mai multe sisteme şi anume: se aplică legea naŃională a viitorilor

Page 52: Drept internaţional privat

soŃi; se aplică legea domiciliului viitorilor soŃi; se aplică legea locului încheierii căsătoriei; se

aplică legea naŃională pentru cetăŃenii proprii care se căsătoresc în străinătate şi legea

domiciliului pentru străinii care se căsătoresc în Ńară (sistem mixt).

În dreptul român condiŃiile de fond ale căsătoriei sunt supuse potrivit dispoziŃiilor art. 18

Legea 105/1992 după cum urmează:

- când se încheie căsătoria în străinătate între cetăŃeni români – se aplică legea română;

- când se încheie căsătoria în străinătate între un cetăŃean român şi un cetăŃean străin –

fiecare dintre viitorii soŃi este supus legii sale naŃionale;

- când se încheie căsătoria în Ńara noastră între cetăŃeni străini, cu aceeaşi cetăŃenie – se

aplică legea lor naŃională;

- când se încheie căsătoria în Ńara noastră între un cetăŃean român şi unul străin – se aplică

legea naŃională a fiecărui soŃ;

- când se încheie căsătoria în străinătate între un cetăŃean român şi o persoană fără

cetăŃenie – se aplică legea Ńării unde îşi are domiciliul în cazul apatridului, iar în lipsă legea Ńării

unde îşi are reşedinŃa şi legea română în cazul cetăŃeanului român;

- când se încheie căsătoria în Ńara noastră între un cetăŃean român şi un apatrid – se aplică

legea Ńării unde îşi are domiciliul în cazul apatridului, iar în lipsă legea Ńării unde îşi are reşedinŃa

şi legea română în cazul cetăŃeanului român;

- când se încheie căsătoria în Ńara noastră între doi străini de cetăŃenie străină – se aplică

fiecăruia legea sa naŃională;

- când se încheie căsătoria în Ńara noastră de doi apatrizi – se aplică fiecăruia legea Ńării

unde îşi are domiciliul, iar în lipsa acestuia, legea Ńării unde îşi are reşedinŃa.

b) lipsa impedimentelor la căsătorie;

c) îndeplinirea condiŃiilor de formă – Art. 19 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 dispune că

forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează (locus regit

actum), ceea ce înseamnă că o căsătorie încheiată în Ńara noastră, în faŃa organelor de stare civilă

locale, se încheie potrivit legii române privind condiŃiile de formă, iar dacă se încheie într-o altă

Ńară – viitorii soŃi fiind ambii cetăŃeni români sau numai unul dintre ei – condiŃiile de formă sunt

cele prevăzute de legea Ńării unde se încheie căsătoria.

CetăŃenii români se pot căsătorii în străinătate în faŃa autorităŃilor locale de stat

competente ori în faŃa agentului diplomatic sau funcŃionarului consular român, fie al statului

celuilalt soŃ (art. 19 alin. 1 Legea nr. 105/1992).

Regula "locus regit actum" nu se aplică dacă cerinŃele legale nu exprimă condiŃii de

formă ori acestea nu pot fi primite, fiind inadecvate, această regulă reglementând organul

Page 53: Drept internaţional privat

competent pentru încheierea căsătoriei; formalităŃile prealabile încheierii căsătoriei; opoziŃiile la

căsătorie; procedura îndeplinirii căsătoriei.

Efectele căsătoriei – sunt privitoare la raporturile personale dintre soŃi, la capacitatea de

exerciŃiu a femeii care se căsătoreşte înainte de a împlini vârsta de 18 ani şi privitor la raporturile

patrimoniale dinte soŃi.

Determinarea legii care reglementează raporturile personale şi patrimoniale dintre soŃi se

deosebeşte – conform dispoziŃiilor art. 20 din Legea nr. 105/1992 – în funcŃie de cetăŃenia soŃilor

şi anume:

- dacă soŃii au aceeaşi cetăŃenie – se aplică legea comună a soŃilor;

- dacă soŃii au cetăŃenii diferite – raporturile personale şi patrimoniale ale soŃilor sunt

supuse legii domiciliului lor comun, adică ale Ńării în care ei îşi au domiciliul, fie că locuiesc

împreună, fie că locuiesc separat;

- dacă soŃii nu au nici cetăŃenie comună şi nici domiciliu comun - raporturile personale şi

patrimoniale ale soŃilor sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinŃa

comună sau cu care întreŃin în comun cele mai strânse legături.

Art. 21 din Legea nr. 105/1992 distinge între următoarele situaŃii:

- condiŃiile de fond cerute pentru încheierea convenŃiei matrimoniale sunt cele prevăzute

de legea naŃională a fiecăruia dintre viitorii soŃi, ceea ce înseamnă că se aplică cele două legi în

mod distributiv, în sensul că fiecare trebuie să respecte condiŃiile cerute de legea sa naŃională;

- condiŃiile de formă ale convenŃiei matrimoniale se determină potrivit legii nr. 105/1992

(art. 71 alin. 1 şi art. 86), adică aceste condiŃii de formă sunt reglementate de una din

următoarele legi: legea care reglementează fondul convenŃiei matrimoniale; legea locului

încheierii acestei convenŃii; legea aplicabilă potrivit dreptului internaŃional privat a autorităŃii

care examinează validitatea convenŃiei matrimoniale; părŃile care se găsesc la data când au

încheiat convenŃia matrimonială, în state diferite au îndeplinit condiŃiile de formă prevăzute de

legea unuia dintre aceste state; legea statului unde reprezentantul părŃii s-a aflat în momentul

încheierii convenŃiei matrimoniale şi dacă a îndeplinit condiŃiile de formă prevăzute de această

lege.

- regimul şi efectele convenŃiei matrimoniale sunt reglementate de legea aleasă prin acord

de către viitori soŃi, iar în lipsă de legea aplicabilă efectelor căsătoriei, ceea ce conduce la

concluzia că viitorii soŃi pot să aleagă prin acordul lor legea aplicabilă regimului şi efectelor

convenŃiei matrimoniale, adică se aplică lex voluntatis.

În principiu legea care reglementează cerinŃele legale pentru încheierea căsătoriei se

aplică nulităŃii căsătoriei şi efectelor acestei nulităŃi (art. 24 alin. 1 Legea 105/1992), deoarece

Page 54: Drept internaţional privat

aceeaşi lege care se aplică pentru cerinŃele încheierii căsătoriei arată şi consecinŃele legale ale

nerespectării acestora. În consecinŃă, nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condiŃiilor de fond ale

încheierii acesteia se declară în conformitate cu legea competentă a reglementa aceste condiŃii;

nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condiŃiilor de formă ale încheierii ei se declară în

conformitate cu legea competentă a reglementa asemenea condiŃii.

Căsătoria putativă – legea aplicabilă nulităŃii căsătoriei şi efectelor acesteia

reglementează şi condiŃiile existenŃei căsătoriei putative, precum şi efectele pe care această

căsătorie le produce, efecte care sunt strâns legate de efectele nulităŃii căsătoriei (art. 18, art. 19

şi art. 20 din Legea nr. 105/1992 sunt aplicabile şi în cazul căsătoriei putative).

Potrivit dispoziŃiilor art. 22 din Legea nr. 105/1992 divorŃul este reglementat de legea

aplicabilă efectelor căsătoriei şi anume:

- legea naŃională comună a soŃilor;

- legea domiciliului comun al soŃilor dacă au cetăŃenii diferite;

- legea statului pe teritoriul căruia soŃii au ori au avut reşedinŃa comună sau cu care

întreŃin în comun cele mai strânse legături, în cazul în care soŃii nu au cetăŃenie comună sau nu

au domiciliul comun.

Legea naŃională comună sau legea domiciliului comun se aplică în cazul divorŃului chiar

dacă după data introducerii acŃiunii de divorŃ soŃii nu mai au, după caz, cetăŃenia comună sau

domiciliul comun, soluŃie care rezultă din art. 20 alin. 2 Legea nr. 105/1992 (text de lege care

este aplicabil prin asemănare).

Legea nr. 105/1992 reglementează următoarele aspecte:

- dreptul de a cere desfacerea căsătoriei prin divorŃ;

- motivele de divorŃ – ceea ce înseamnă că faptele invocate pentru divorŃ să constituie

motive de divorŃ după legea aplicabilă divorŃului;

- efectele divorŃului – aceste efecte pot fi cu privire la relaŃiile dintre soŃi sau dintre

aceştia şi copii;

Invocarea ordinii publice în dreptul internaŃional privat poate fi făcută împotriva legii

divorŃului sau a unora din dispoziŃiile acesteia, iar unele aspecte privind divorŃul sunt

reglementate de legea forului.

3. Raporturile dintre părin Ńi şi copii lor minori

Minor = persoana care datorită vârstei sale nu are capacitatea deplină de exerciŃiu, deoarece potrivit dreptului român, capacitatea deplină de exerciŃiu se dobândeşte în următoarele

Page 55: Drept internaţional privat

situaŃii: când ajunge la vârsta majorităŃii civile, adică la împlinirea vârstei de 18 ani; prin efectul căsătoriei pe care o încheie femeia minoră. Orice persoană care are vârsta de până la 14 ani se consideră că nu are capacitate de exerciŃiu, iar persoanele cu vârsta între 14 – 18 ani sunt considerate ca având capacitate de exerciŃiu restrânsă. Modul de stabilire a filiaŃiei copilului diferă după cum acesta este din căsătorie sau din afara căsătoriei. Astfel, stabilirea filiaŃiei copilului din căsătorie este reglementată de dispoziŃiile art. 25 Legea nr. 105/1992 de legea care reglementează efectele căsătoriei părinŃilor la data la care a fost născut, iar în lipsa acesteia, legea domiciliului comun al părinŃilor ori legea pe teritoriul căruia au avut sau au reşedinŃa comună părinŃii. În cazul copiilor din afara căsătoriei stabilirea filiaŃiei este reglementată de aliniatul 2 al art. 25 din Legea nr. 105/1992. Legea nr. 105/1992 se aplică pe lângă stabilirea filiaŃiei copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei şi în următoarele cazuri: tăgada paternităŃii copilului născut din căsătorie; dobândirea numelui de către copil; raporturile dintre părinŃi şi copil, inclusiv obligaŃia părinŃilor de a întreŃine copilul, de a-l educa şi de a-i administra bunurile. În cazul în care părinŃii sunt în drept să procedeze a legitimarea prin căsătorie subsecventă a copilului născut anterior încheierii căsătoriei, condiŃiile cerute sunt cele prevăzute de legea nr. 105/1992 (art. 20) ca fiind aplicabile efectelor căsătoriei. Legea nr. 105/1992 reglementează şi aspecte privind filiaŃia din afara căsătoriei cu privire la următoarele aspecte: recunoaşterea filiaŃiei şi efectele ei; contestarea recunoaşterii filia Ńiei; raporturile dintre părinŃi şi copii, inclusiv obligaŃia părinŃilor de a întreŃine copii, de a-i educa şi de a le administra bunurile. Ordinea publică în dreptul internaŃional privat – ca în orice altă materie – poate interveni pentru a înlătura aplicarea legii naŃionale în ceea ce priveşte stabilirea filiaŃiei atât din căsătorie, cât şi din afara căsătoriei. În ceea ce priveşte ocrotirea părintească, legea nr. 105/1992 reglementează: cazurile în care se instituie ocrotirea prin părinŃi şi vârsta până la care există aceasta; cazurile în care ocrotirea părintească nu revine ambilor părinŃi, ci numai unuia dintre ei; întinderea ocrotirii părinteşti, în sensul dacă aceasta există privitor la persoana şi bunurile minorului; drepturile şi obligaŃiile pe care le au părinŃii; actele pe care copilul le poate face singur şi actele pe care copilul nu le poate face; sancŃiunea nerespectării dispoziŃiilor legale privind întregirea capacităŃii de exerciŃiu a minorului; decăderea din drepturile părinteşti – ca sancŃiune civilă. AdopŃia – condiŃiile de fond pentru încheierea adopŃiei sunt stabilite de legea naŃională a adoptatorului şi a celui ce urmează a fi adoptat, în sensul că aceştia trebuie să îndeplinească şi condiŃiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naŃionale (art. 30 alin. 1 Legea 105/1992), adică fiecare este supus legii sale naŃionale şi cumulativ pentru condiŃiile obligatorii. Efectele adopŃiei, precum şi relaŃiile dintre adoptator şi adoptat sunt reglementate de legea naŃională a adoptatorului, iar în cazul adopŃiei consimŃite de soŃi este aplicabilă legea care reglementează efectele căsătoriei (art. 31). Desfacerea adopŃiei este supusă aceleiaşi legi privind efectele adopŃiei. În ceea ce priveşte dobândirea şi pierderea cetăŃeniei prin adopŃie, în dreptul român, acestea sunt reglementate de dispoziŃiile Legii nr. 21/1991 privind cetăŃenia. Potrivit dispoziŃiilor art. 34 din Legea nr. 105/1992 deosebim în ceea ce priveşte obligaŃia de întreŃinere următoarele aspecte: - în raporturile dintre părinŃi şi copii se aplică legea care reglementează efectele căsătoriei părinŃilor; - în raporturile dintre soŃi se aplică legea care reglementează efectele căsătoriei; - în raporturile dintre foştii soŃi se aplică legea care reglementează divorŃul;

Page 56: Drept internaţional privat

- în raporturile dintre alte persoane se aplică legea naŃională a creditorului, iar în cazul în care se schimbă cetăŃenia, noua lege naŃională se aplică numai prestaŃiilor ulterioare schimbării cetăŃeniei. În art. 35 din legea nr. 105/1992 se determină în principal: - persoana creditorului şi debitorului, precum şi ordinea de prioritate între mai mulŃi debitori; - întinderea obligaŃiei de întreŃinere; - modul de exercitare a obligaŃiei şi termenele pentru satisfacerea acesteia. Pentru a se determina întinderea obligaŃiei de întreŃinere, chiar dacă legea străină dispune altfel, trebuie să se Ńină seama de posibilităŃile materiale ale debitorului şi de nevoile efective ale creditorului.

Page 57: Drept internaţional privat

Cursul 10

NORMA CONFLICTUAL Ă PRIVIND FAPTELE JURIDICE

1. NoŃiuni introductive

Faptul juridic are două sensuri: a) stricto sensu (sensul restrâns); b) lato sensu (sensul

larg). Astfel, în sens restrâns, faptul juridic desemnează evenimentele materiale, adică acelea care

se produc independent de voinŃa omului, care produc însă efecte juridice, cum sunt naşterea şi

decesul persoanei fizice, faptele naturale care constituie forŃa majoră, scurgerea termenului

prevăzut de lege pentru stingerea dreptului material la acŃiune în justiŃie, precum şi faptele

voluntare ale persoanelor fizice şi juridice, săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar

care potrivit legii generează asemenea efecte.

Sistemele de drept cunosc mai multe soluŃii pentru reglementarea delictului civil cu

element de extraneitate. Astfel:

a) legea locului unde faptul ilicit a fost săvârşit (lex loci delicii comissi) este una din

soluŃiile cele mai vechi şi mai răspândite, fapt ce a determinat ca atât faptul ilicit, cât şi obligaŃia

la care el dă naştere să fie considerate a fi supuse legii locului unde a fost săvârşit. După cum s-a

mai arătat, aplicarea legii teritoriale este primul gând pe care îl avem în legătură cu legea

competentă privind faptele juridice.

În legătură cu aplicarea legii locului faptului ilicit putem deosebi două situaŃii:

• cele mai multe sisteme de drept prevăd că această lege se aplică în exclusivitate, cu

excepŃia cazurilor în care legea străină nu se poate aplica, de exemplu pentru motivul că

este contrară ordinii publice în dreptul internaŃional privat;

• unele sisteme de drept aplică legea locului faptului cumulativ cu legea forului. Potrivit

dreptului englez, dreptul la reparaŃie există dacă delictul civil săvârşit în străinătate are acest

caracter atât după legea străină, cât şi după legea engleză, adică delictul civil este acŃionabil

după ambele legi, şi dacă nu există cauză exoneratoare de răspundere după legea străină,ceea

ce înseamnă că faptul trebuie să nu fie justificabil după legea locului săvârşirii lui.

b) Legea forului este o altă soluŃie susŃinută în literatura juridică. Pornindu-se de la ideea că

normele care reglementează răspunderea civilă delictuală au un caracter atât de imperativ încât judecătorul,

sesizat cu un litigiu privind un delict civil, nu ar putea sa aplice o lege străină, s-a considerat că materia

răspunderii civile delictuale are caracter de ordine publică, fiind supusă legii forului.

Page 58: Drept internaţional privat

c) legea proprie delictului (the proper law of the tort) este o altă soluŃie propusă,

considerându-se că regula lex loci delicti commissi nu duce la rezultate satisfăcătoare în toate

situaŃiile, deoarece locul săvârşirii faptului ilicit poate fi fortuit, întâmplător şi care constă în

aceea că răspunderea civilă delictuală urmează să fie supusă acelei legi care rezultă din

totalitatea factorilor în legătură cu faptul ilicit săvârşit şi a particularităŃilor pe care le prezintă,

deci Ńinându-se seama nu numai de locul săvârşirii delictului civil, ci şi de cetăŃenia ori domiciliul

părŃilor, eventual şi al moştenitorilor victimei delictului, locul de înmatriculare a vehiculului sau

alte puncte de legătură, aplicându-se legea care are cea mai mare legătură cu delictul civil, legea

centrului de gravitaŃie sau a ansamblului punctelor de legătură (grouping of contract rules),

astfel încât legea aplicabilă poate să difere de la un delict civil la altul.

S-au formulat obiecŃii împotriva teoriei the proper law of the tort. Astfel, după cum se

cunoaşte, metoda proper law a fost extinsă din materia contractului în aceea privind răspunderea

civilă delictuală, dar în timp ce părŃile contractante au posibilitatea de a atenua inconvenientul

metodei proper law prin folosirea principiului autonomiei de voinŃă, putând să determine ele

legea competentă, în materia răspunderii civile delictuale nu există această posibilitate, deoarece

se aplică normele juridice competente independent de voinŃa părŃilor obligaŃiei juridice care

rezultă din faptul cauzator de prejudiciu.

De asemenea, această teorie înlătură certitudinea, previzibilitatea şi unitatea în privinŃa

legii aplicabile, deoarece legea competentă se poate cunoaşte numai după ce a fost sesizată şi s-a

pronunŃat instanŃa de judecată, iar soluŃia poate să difere de la o cauză la alta, având în vedere că

răspunderea delictuală poate interveni şi în domeniul raporturilor de comerŃ exterior,

inconvenientele menŃionate nu sunt de natură decât să stânjenească desfăşurarea relaŃiilor între

diferite Ńări.

Regula the proper law of the tort a găsit un ecou favorabil în practica judecătorească a

unor Ńări şi în unele convenŃii internaŃionale privind răspunderea în materia accidentelor de

circulaŃie rutieră. Se consideră că legea mediului social pentru reglementarea răspunderii civile

delictuale (de exemplu grupul de naŃionali care face o excursie într-o Ńară străină când legea

delictului nu se determină nici după locul faptului ilicit, nici după locul producerii prejudiciului,

ci după mediul în care delictul îşi are rădăcina, este o soluŃie similară teoriei the proper law ofthe

tori). Părerea care consideră că se aplică lex loci delicti commissi, dar că pentru un anumit număr

de delicte localizarea ar trebui făcută după norme proprii, poate fi apropiată de teoria the proper

law ofthe tort, dar unele din ideile teoriei the proper law ofthe tort pot fi folosite în unele situaŃii

speciale.

Page 59: Drept internaţional privat

d) pe lângă teoria mediului social şi aceea potrivit căreia pentru un anumit număr de

delicte civile ar trebui să existe norme proprii de localizare, pe care le putem apropia de teoria the

proper law ofthe tort, există încă unele soluŃii propuse de autori, dar care nu mai prezintă decât

un interes istoric. Astfel, s-a considerat că delictul civil ar urma să fie reglementat de legea

naŃională a celui ce a cauzat prejudiciul, dar această soluŃie nu poate fi primită, deoarece nu Ńine

seama de temeiul statutului personal, care este ocrotirea intereselor persoanei, şi de obiectul

acestui statut, care se referă, în principiu, la raporturi personale nepatrimoniale .

2. Legea locului delictului civil (lex loci delicti commissi)

Potrivit acestei reguli, răspunderea civilă delictuală este supusă legii locului unde a intervenit

faptul cauzator de prejudiciu, fapt ce a determinat ca cele mai multe sisteme de drept să prevadă că

răspunderea delictuală este supusă legii de la locul delictului .

Mai mult, norma conflictuală lex loci delicti commissi este tradiŃională în dreptul român, ea

aplicându-se şi în prezent, fiind prevăzută de art. 107-111 din Legea nr. 105/1992, cu precizările pe care

le vom face pentru unele situaŃii speciale şi în măsura în care nu există convenŃii internaŃionale cuprinzând

reglementări deosebite. Tot astfel, art. 139 alin. 2 din aceeaşi lege dispune că pentru faptele intervenite în

porturi şi aeroporturi se aplică legea locală. Lex loci delicti commissi este una din normele conflictuale cu

caracter tradiŃional şi se justifică atât din punct de vedere teoretic, cât şi în ordinea practică. Astfel:

a) Legile privind răspunderea civilă delictuală, atât prin funcŃia lor preventiv-educativă, cât şi

prin aceea represivă şi reparatorie, au ca scop social precumpănitor asigurarea ordinii pe teritoriul

statului şi apărarea tuturor persoanelor împotriva pagubelor ce le pot fi pricinuite de oricine prin fapte

juridice ilicite, creând astfel condiŃii care să permită convieŃuirea membrilor societăŃii.

b) Legile privind răspunderea civilă delictuală au ca finalitate, de asemenea, să asigure un

numit echilibru între drepturile persoanelor, ceea ce nu se poate realiza decât dacă ele se aplică

tuturor faptelor ilicite survenite pe teritoriul statului. Aşadar, regula lex loci delicti commissi

asigură realizarea interesului statului.

c) Aplicarea legii locului delictului corespunde noŃiunii de fapt juridic în sens restrâns,

deoarece obligaŃia de despăgubire se naşte direct din lege, prin săvârşirea faptului ilicit, fără ca

părŃile să fi înŃeles să se oblige una faŃă de cealaltă, cu alte cuvinte legea Ńării pe teritoriul căreia

s-a săvârşit acel fapt este aceea care îi conferă efecte juridice, fără de care ar rămâne un fapt pur

şi simplu, având în vedere că voinŃa autorului faptului nu a fost emisă cu scopul de a se produce

efecte juridice;

d) localizarea raportului juridic de răspundere civilă delictuală se poate face în modul cel

mai adecvat prin temeiul său juridic, adică faptul ilicit cauzator de prejudiciu. Mai mult, trebuie

Page 60: Drept internaţional privat

precizat că, localizarea acestui raport juridic nu se poate face prin obiectul său, deoarece acesta

este un bun incorporal, o creanŃă care nu se poate localiza în spaŃiul juridic al unei anumite Ńări.

De asemenea, localizarea raportului juridic de despăgubire nu se poate face prin subiectele sale,

aplicându-se legea autorului ori cea a victimei, deoarece are caracter patrimonial chiar dacă este

vorba de un prejudiciu cauzat prin încălcarea drepturilor personalităŃii, nefiind deci vorba de

statutul personal. Aşadar, localizarea raportului juridic de răspundere civilă delictuală este

obiectivă, fiind făcută prin locul unde s-a produs faptul ilicit;

e) Lex loci delicti commissi se justifică şi din punct de vedere practic prin simplitatea

soluŃiei bazată pe localizarea obiectivă a raportului juridic. În sprijinul acestei norme conflictuale

se poate invoca şi dreptul comparat deoarece majoritatea sistemelor de drept cunosc norma

conflictuală lex loci delicti commissi, cu unele nuanŃări şi precizări.

Ca şi în alte materii, răspunderea civilă delictuală poate fi reglementată, pentru anumite

situaŃii, prin convenŃii internaŃionale, (de exemplu în cazul accidentelor de circulaŃie rutieră, în

materia transportului internaŃional aerian ori maritim, în domeniul energiei nucleare etc.) În acest

sens, codul aerian prevede în art. 10 alin. ultim, că daunele cauzate pe sol de aeronavele române

de la bordul aeronavelor civile române într-un zbor internaŃional dincolo de graniŃele Ńării sunt

supuse legislaŃiei statului pe teritoriul căruia s-au produs cu excepŃia cazurilor când se prevede

altfel prin convenŃii internaŃionale.

Aplicarea legii locului delictului presupune, ca şi aplicarea oricărei alte legi străine normal

competente, că nu se contravine ordinii publice în dreptul internaŃional privat a forului, ceea ce

înseamnă că între cele două legi în prezenŃă - lex loci delicti commissi şi legea forului - trebuie să

existe o comuniune juridică, dar nu orice deosebire între cele două legi justifică invocarea ordinii

publice în dreptul internaŃional privat.

3. Determinarea legii locului delictului civil

În ceea ce priveşte abordajul ori coliziunea acestora este posibil ca activitatea delictuală

să se desfăşoare în marea liberă ori în spaŃiul aerian de deasupra acesteia, cum este - de exemplu -

ciocnirea unor nave sau aeronave. în asemenea situaŃii se pune întrebarea de a şti cum se

determină legea locului delictului, având în vedere că este vorba de locuri care nu sunt supuse

legii unui anumit stat.

Abordajele maritime şi coliziunea aeronavelor intervenite în marea liberă, respectiv în

spaŃiul aerian de deasupra acesteia, sunt supuse legii pavilionului. SoluŃie ce se sprijină pe

următoarele argumente:

Page 61: Drept internaţional privat

a) art. 143 din C. pen. care defineşte infracŃiunea săvârşită pe teritoriul Ńării; prin

asemenea infracŃiune se înŃelege orice infracŃiune comisă pe teritoriul astfel cum este definit de

art. 142 din acelaşi cod (în noul Cod penal, teritorialitatea legii penale este reglementată prin art.

101) sau pe o navă ori o aeronavă română; infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul Ńării şi

atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sau aeronavă s-a efectuat numai un act de executare

ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. Textul se referă, desigur, la acŃiunea penală, dar pentru

identitate de motive se aplică şi acŃiuni civile, iar pe cale de analogie, acest text se aplică şi în

cazul în care ne aflăm în faŃa unui delict civil, care nu constituie infracŃiune;

b) art. 141 alin. 2 şi art. 144 alin. ultim din Legea nr. 105/1992 prevăd aplicarea legii

pavilionului navei sau aeronavei.

În ce priveşte determinarea legii pavilionului deosebim:

a) ambele nave sau aeronave implicate în abordaj ori ciocnire au aceeaşi naŃionalitate,

adică acelaşi pavilion. în această situaŃie se aplică legea naŃionalităŃii comune a navelor ori

aeronavelor (art. 141 alin. 2 şi art. 144, alin. ultim din Legea nr. 105/1992), de unde rezultă că

legea română este aplicabilă când ambele nave sau aeronave au pavilion român .

b) Navele sau aeronavele între care intervine abordajul ori ciocnirea nu au acelaşi pavilion

- caz în care se apreciază că abordajul sau ciocnirea trebuie considerate ca un delict civil în care

fapta care dă naştere răspunderii s-a comis pe un teritoriu (nava sau aeronava celui care

abordează ori loveşte), iar dauna se produce pe un alt teritoriu (nava sau aeronava celui abordat

ori lovit), urmând să se aplice legea pavilionului navei sau aeronavei abordate ori lovite, ca lege a

locului unde apare prejudiciul ce desăvârşeşte delictul civil, cu precizarea că se recunoaşte

competenŃa şi a legii pavilionului navei sau aeronavei care abordează ori loveşte, ca lege a

locului unde s-a săvârşit faptul, dar numai cu privire la caracterul licit sau ilicit al faptului săvârşit

şi numai în măsura în care răspunderea poate fi înlăturată pentru lipsă de culpă.

Art. 144 alin. 1 şi art. 144 alin. ultim din Legea nr. 105/1992 prevăd cazurile în care se

aplică legea naŃională a navelor sau aeronavelor, şi anume:

a) dacă navele ori aeronavele au naŃionalitate diferită, se aplică legea naŃională a navei

avariate;

b) dacă navele ori aeronavele au naŃionalitate diferită, ambele nave ori aeronave fiind avariate, iar una

are naŃionalitate română, se aplică legea română, dacă nava ori aeronava avariată nu alege naŃionalitatea

celeilalte nave ori aeronave.

În consecinŃă, fără a deosebi dacă navele ori aeronavele au aceeaşi naŃionalitate sau nu, se aplică

legea locului delictului, sens în care dispoziŃiile art. 141 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 dispun că

răspunderea izvorâtă dintr-un abordaj survenit într-un port sau în apele teritoriale este supus legii

Page 62: Drept internaţional privat

locului abordajului. Astfel că, prin asemănare soluŃia se aplică şi aeronavelor şi se consideră că, dacă

navele ori aeronavele au aceeaşi naŃionalitate care este totodată comună cu legea instanŃei sesizate (lexfori),

se aplică legea forului.

Art. 143 din Legea nr. 105/1992 prevede că dispoziŃiile legii române referitoare la rutele şi

securitatea zborului în spaŃiul aerian român se aplică oricărei aeronave, independent de statul

înmatriculării precum şi echipajului şi călătorilor aflaŃi la bord.

Potrivit art. 142 din Legea nr. 105/1992, obligaŃiile ce decurg din actele de asistenŃă şi salvare a

persoanelor şi bunurilor sunt supuse legii locului evenimentului, dacă acesta s-a produs în apele teritoriale,

iar dacă a survenit în marea liberă, legii naŃionale a navei care a acordat asistenŃă sau a realizat salvarea.

Această lege reglementează modul de repartizare a compensaŃiei pentru asistenŃă şi salvare între armator

şi echipajul navei salvatoare sau care a acordat asistenŃa tehnică.

La bordul navei sau aeronavei se pot săvârşi delicte civile, astfel că unele din acestea pot constitui

şi infracŃiuni, iar în privinŃa determinării legii locului delictului, deosebim următoarele situaŃii:

a) navele sau aeronavele se găsesc în marea liberă ori în spaŃiul aerian de

deasupra acesteia - delictele civile, ca de altfel toate faptele juridice ce nu afectează exteriorul,

sunt supuse legii pavilionului, considerată ca lege a locului delictului. Astfel, dacă abordajul sau

coliziunea în marea liberă şi spaŃiul aerian de deasupra acesteia sunt supuse legii pavilionului,

când acesta este comun navelor ori aeronavelor respective, cu atât mai mult trebuie admis că se

aplică legea pavilionului când este vorba de delictul civil săvârşit la bordul unei nave ori

aeronave. Codul aerian prevede că actele şi faptele juridice petrecute la bordul aeronavelor civile

înmatriculate în Ńara noastră, deci sub pavilion român, precum şi condiŃia juridică a încărcăturii

aflate la bord sunt supuse legii române, în timpul unui zbor internaŃional dincolo de graniŃele

Ńării, fără a se distinge dacă aeronava se găseşte în spaŃiul aerian de deasupra mării libere ori în

spaŃiul aerian de deasupra teritoriului unui stat străin, text ce are în vedere situaŃia în care delictul

civil nu afectează exteriorul aeronavei. Tot astfel, art. 139 din Legea nr. 105/1992 prevede că

legea pavilionului navei sau legea statului de înmatriculare a aeronavei se aplică faptelor şi actelor

juridice intervenite la bord, dacă în conformitate cu natura lor, acestea sunt supuse legii locului

unde au survenit, sens în care textul nu deosebeşte dacă nava sau aeronava se găseşte în apele

teritoriale ori spaŃiul aerian de deasupra sau în marea liberă ori spaŃiul aerian de deasupra.

Domeniul de aplicare a legii pavilionului este reglementat de art. 140 din lege;

b) navele sau aeronavele se găsesc în marea teritorială ori în spaŃiul aerian de deasupra

acesteia - Pentru motivele arătate mai sus, delictul civil, ca şi actele şi faptele săvârşite la bordul

navelor şi aeronavelor, sunt supuse legii pavilionului. Delictul civil nu trebuie să afecteze, însă,

mediul exterior navei sau aeronavei;

Page 63: Drept internaţional privat

c) delictul afectează mediul exterior navei ori aeronavei - Această situaŃie intervine dacă

persoane ori bunuri aflate la sol sunt vătămate de o aeronavă în zbor ori delictul este produs pe o

navă ancorată în port sau pe o navă aterizată ori delictul s-a produs pe o navă dar au fost

vătămate persoane ori bunuri aflate în exteriorul acesteia. Acest delict civil este supus legii locului,

care este a statului căruia aparŃine marea teritorială şi spaŃiul aerian de deasupra, în general

despre al cărui teritoriu este vorba, ci nu legii pavilionului navei sau aeronavei. În acest sens art. 139

alin. 2 arată că în porturi şi aeroporturi se aplică legea locală, iar art. 144 alin. I din aceeaşi lege dispune

că daunele cauzate pe sol de aeronavă sunt supuse legii statului pe al cărui teritoriu s-au produs.

Se pot ivi situaŃii în care faptul ilicit este săvârşit pe teritoriul mai multor state, raportul juridic de

răspundere civilă delictuală fiind stabilit între aceleaşi persoane, sens în care pot fi date următoarele

exemple: publicitatea frauduloasă făcută simultan în mai multe state; fapte de concurenŃă neloială

săvârşite pe teritoriul mai multor state. în cazuri de acest fel, activitatea ilicită din fiecare stat trebuie

privită ca un delict civil distinct, fiind cârmuit de legea proprie.

În situaŃia în care fapta generatoare de răspundere săvârşită într-un stat şi prejudiciul produs în alt

stat se pune întrebarea de a şti care este legea delictului civil - respectiv locul unde s-a săvârşit faptul

ilicit sau locul unde a apărut prejudiciul cauzat de acel fapt.

Art. 108 din Legea nr. 105/1992 arată că în cazul în care toate sau o parte din consecinŃele

păgubitoare ale actului ilicit se produc într-un alt stat decât în cel unde a avut loc, se aplică reparaŃiei

corelative legea acestui stat, în conformitate cu dispoziŃiile de la lit. b - h din art. 107, adică: condiŃiile şi

întinderea răspunderii; cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere şi de împărŃire a răspunderii

între autor şi victimă; răspunderea comitentului pentru fapta prepusului; natura daunelor care pot să dea

naştere la reparaŃie; modalităŃile şi întinderea reparaŃiei; transmisibilitatea dreptului la reparaŃie;

persoanele îndreptăŃite să obŃină reparaŃia pentru prejudiciul stabilit.

Prin urmare, exceptând capacitatea delictuală, toate celelalte cerinŃe legale pentru răspunderea

civilă delictuală, prevăzute de art. 107 din Legea nr. 105/ 1992, sunt supuse legii locului unde a

intervenit prejudiciul. în consecinŃă, ar rezulta că această lege se aplică şi pentru caracterul ilicit al faptei

ori pentru problema dacă răspunderea poate fi înlăturată pentru lipsă de culpă şi alte împrejurări,

deci nu s-ar aplica, în această măsură, legea locului faptului, dar art. 110 din Legea nr. 105/1992 prevede

că regulile de securitate şi comportament din statul unde a avut loc actul ilicit trebuie să fie respectate în

toate cazurile. Din acest punct de vedere se aplică, pentru a determina caracterul ilicit al actului, legea

locului unde a intervenit actul. în aceeaşi măsură, pentru lipsa de culpă, ar urma să se aplice tot legea

locului faptului ilicit.

Faptul cauzator de prejudiciu poate constitui şi o infracŃiune, situaŃie în care, partea vătămată are un

drept de opŃiune, putând să exercite acŃiunea civilă fie în cadrul procesului penal, fie să se adreseze direct

Page 64: Drept internaţional privat

instanŃei civile (art. 14 C. pr. pen.). În ultimul caz, judecata în faŃa instanŃei civile se suspendă până la

rezolvarea definitivă a cauzei (art. 19 alin. 2 C. pr. pen.), iar hotărârea penală are autoritate de lucru

judecat şi în civil (art. 22 C. pr. pen.). în dreptul internaŃional privat trebuie să deosebim după cum

acŃiunea civilă se judecă în altă Ńară decât aceea în care se judecă acŃiunea penală sau, dimpotrivă,

ambele acŃiuni se judecă împreună de instanŃa penală. în prima situaŃie, acŃiunea civilă are caracter

autonom faŃă de acŃiunea penală, atât din punct de vedere al competenŃei legislative, cât şi din acela al

autorităŃii de lucru judecat şi al precăderii judecăŃii penale asupra judecăŃii civile. în consecinŃă, acŃiunea

civilă nu se suspendă până la judecata celei penale, iar hotărârea penală nu se bucură în civil de autoritatea

de lucru judecat.

4. Domeniul de aplicare a legii locului delictului civil

Trebuie să deosebim delictul civil de unele fapte juridice - astfel, faptele juridice

generatoare de drepturi reale, cum sunt ocupaŃiunea şi posesia, sunt supuse legii locului unde

este situat bunul (lex rei sitae), dar trebuie deosebită şi repararea unui prejudiciu de pedepsele

civile, sens în care, sancŃiunile care lovesc dreptul succesoral sunt reglementate de legea aplicabilă

moştenirii, ci nu de legea locului unde a fost comisă dosirea sau darea la o parte a unor bunuri din

moştenire.

Se consideră că legea delictului civil se aplică numai în cazul în care este vorba de

nesocotirea unei obligaŃii care se naşte direct din lege, dar dacă este vorba de nesocotirea unor

obligaŃii care constituie elemente de organizare a unor instituŃii, de exemplu a drepturilor reale,

în acest sens obligaŃiile uzufructuarului, sau ale dreptului familiei, în acest sens obligaŃiile

tutorelui se aplică legea care reglementează acele obligaŃii, adică în exemplele menŃionate lex rei

sitae ori lexpatriae.

Potrivit dreptului nostru, răspunderea delictuală poate fi directă, adică pentru fapta

proprie, şi indirectă, adică pentru fapta altuia, pentru animale, pentru lucruri neînsufleŃite şi

pentru edificii. Lex loci delicti commissi reglementează răspunderea directă. În ce priveşte

răspunderea pentru fapta altuia se impun unele precizări.

Răspunderea comitentului pentru faptele prepusului este supusă legii locului delictului, ci

nu legii care reglementează contractul dintre comitent şi prepus, deoarece raportul de prepuşenie

nu se naşte întotdeauna din contract; dar, regresul comitentului împotriva prepusului este supus

legii care reglementează raporturile dintre aceştia, nu legii locului delictului. Răspunderea

părinŃilor pentru faptele copiilor minori este supusă legii locului delictului civil, nu statutului personal,

căci şi răspunderea institutorilor şi meseriaşilor este supusă aceleaşi legi, ceea ce înseamnă că obligaŃia de

Page 65: Drept internaţional privat

creştere (şi supraveghere) a părinŃilor faŃă de copiii lor minori este un element de organizare a

răspunderii acestora pentru copiii minori. Aşadar, răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor este

supusă legii locului delictului. Legea locului delictului se aplică şi răspunderii pentru ruina edificiului,

deoarece faptul lucrului nu este decât un element de organizare a răspunderii .

Trebuie precizat că, legea locului delictului civil reglementează elemente constitutive ale delictului

civil. Astfel, această lege defineşte faptul generator de răspundere, adică noŃiunea de fapt delictual, dacă

se răspunde numai pentru acte de comisiune sau şi pentru acte de omisiune, dacă faptul păgubitor

este sau nu ilicit, dacă răspunderea civilă delictuală se poate naşte ori nu din exerciŃiul abuziv al

unui drept. Aceeaşi lege reglementează împrejurările care apără de răspundere, ca de exemplu

forŃa majoră, starea de necesitate, legitima apărare, consimŃământul victimei.

De asemenea, legea locului delictului reglementează prejudiciul, ceea ce determină natura

şi caracterele prejudiciului reparabil, dacă deci, se poate invoca de către victimă numai

prejudiciul direct sau şi cel indirect, dacă este supus dezdăunării numai prejudiciul material sau

şi cel moral, aspecte care Ńin de prejudiciul actual, viitor şi prejudiciul eventual, deci întinderea

prejudiciului şi modalitatea de reparaŃie. în acest sens, repararea prejudiciului rezultat dintr-un

fapt juridic ilicit de comerŃ exterior, atât referitor la modul de reparaŃie (în natură sau prin

echivalent), cât şi referitor la întinderea obligaŃiei de dezdăunare este supusă normei lex loci

delicti commissi.

Legea care reglementează un drept subiectiv (lex causae) se aplică şi în ce priveşte prescripŃia

extinctivă, soluŃia fiind în acelaşi sens şi pentru prescripŃia dreptului la acŃiune în despăgubire pentru dauna

pricinuită prin fapta ilicită, adică această prescripŃie este supusă normei lex loci delicti commiss, în timp

ce, prescripŃia dreptului de a cere executarea silită este supusă legii forului.

În cazul în care faptul păgubitor constituie şi o infracŃiune, se consideră că prescripŃia acŃiunii

penale stinge şi acŃiunea civilă, deoarece ar fi contrar ordinii publice ca o faptă privită de legea penală

ca fiind infracŃiune să mai poată fi invocată în justiŃie, după ce rigorile legii penale au fost stinse prin

curgerea timpului; cu alte cuvinte, termenul de prescripŃie al acŃiunii civile este identic cu cel al acŃiunii

penale, dreptul penal absorbind dreptul civil în această privinŃă şi înlăturând normele conflictului de legi.

în dreptul nostru, acŃiunea civilă este independentă de acŃiunea penală şi în consecinŃă acŃiunea civilă

poate fi exercitată chiar şi după ce acŃiunea penală s-a stins prin prescripŃie. Aşadar, acŃiunea penală şi

acŃiunea civilă sunt supuse, fiecare, prescripŃiei extinctive prevăzute de legea aplicabilă, adică legea

penală şi lex causae.

Legea locului delictului reglementează unele aspecte în situaŃia moştenitorilor victimei unui

accident mortal, situaŃie în care se nasc două acŃiuni şi anume: una în persoana victimei; alta direct în

persoana celor prejudiciaŃi prin moartea victimei. în primul caz, legea succesorală reglementează

Page 66: Drept internaţional privat

calitatea de moştenitor şi modul în care asemenea creanŃă se împarte între moştenitori; în privinŃa

cesibilităŃii creanŃei în reparaŃie se aplică legea locului delictului; naşterea dreptului de creanŃă în

reparaŃie (despăgubire) este supusă legii locului delictului; calitatea de părinte sau fiu al victimei sau

moştenitorilor ei se determină după legea personală. în cel de-al doilea caz, adică cel al acŃiunii născute

direct în persoana celor prejudiciaŃi prin decesul victimei, se aplică numai legea locului delictului.

Problema cumulului răspunderii delictuale cu răspunderea contractuală se reduce în practică la a şti

în cazul în care între autorul prejudiciului şi cel păgubit există un contract a cărui neexecutare s-a

concretizat în producerea prejudiciului, dacă cel păgubit are o opŃiune între acŃiunea contractuală şi cea

delictuală. In dreptul internaŃional privat, cele două răspunderi sunt supuse unor legi deosebite, adică lex

loci delicti commissi şi lex contractus. In consecinŃă, în cazul în care un fapt juridic ilicit a fost săvârşit

în executarea unui contract cu element de extraneitate, cumulul răspunderii contractuale şi delictuale

trebuie să fie admis de cele două legi, adică lex loci delicti commissi şi lex contractus.

Aşadar, problemele referitoare la executarea obligaŃiei, la solidaritate, transmiterea creanŃei în

despăgubire, modurile de stingere a obligaŃiilor sunt supuse legii locului delictului civil, fiind vorba de

obligaŃiile care se nasc din delictul civil.

În concluzie, din cele arătate rezultă, aşa cum prevede şi art. 107 din Legea nr. 105/1992, că

legea locului faptului reglementează îndeosebi în ce priveşte: capacitatea delictuală; condiŃiile şi

întinderea răspunderii; cauzele de limitare sau de exonerare de răspundere şi de împărŃire a răspunderii

între autor şi victimă; răspunderea comitentului pentru fapta prepusului; natura daunelor care pot să dea

naştere la reparaŃie; modalităŃile şi întinderea reparaŃiei; transmisibilitatea dreptului la reparaŃie;

persoanele îndreptăŃite să obŃină reparaŃia pentru prejudiciul suferit.

Cu privire la pretenŃiile de reparaŃii întemeiate pe o atingere adusă personalităŃii de către mass-

media, îndeosebi prin presă, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sunt cârmuite, la

alegerea persoanei lezate, de:

a) legea statului domiciliului sau reşedinŃei sale;

b) legea statului în care s-a produs rezultatul păgubitor;

c) legea statului în care autorul daunei îşi are domiciliul sau reşedinŃa ori sediul social.

Astfel, în cazurile prevăzute la lit. a şi b se cere şi condiŃia ca autorul daunei să fi trebuit în mod

rezonabil să se aştepte ca efectele atingerii aduse personalităŃii să se producă în unul din cele două state

(art. 112 din Legea nr. 105/1992).

Dreptul la replică împotriva daunelor aduse personalităŃii este supus legii statului în care a apărut

publicaŃia sau de unde s-a difuzat emisiunea (art. 113).

Page 67: Drept internaţional privat

Potrivit art. 114 din Legea nr. 105/1992, pretenŃiile de reparaŃii întemeiate pe un defect al

produsului, pe o descriere defectuoasă de natură să creeze confuzii sau pe lipsa instrucŃiunilor de folosire

sunt supuse, la alegerea consumatorului prejudiciat:

a) legii domiciliului sau reşedinŃei sale obişnuite;

b) legii statului de unde a fost dobândit produsul, afară numai dacă fabricantul, producătorul sau

furnizorul fac dovada că produsul a fost pus în circulaŃie pe piaŃa acelui stat fără consimŃământul său.

PretenŃiile de reparaŃii menŃionate pot fi formulate dacă produsul face parte dintre cele destinate

unei folosinŃe personale sau familiale a consumatorului şi este lipsit de legătură cu activitatea sa

profesională sau comercială. În acest sens, instanŃele române pot să acorde despăgubiri în cadrul

răspunderii pentru produse, întemeiate pe o lege străină numai în limitele stabilite de legea română

pentru prejudicii corespunzătoare.

Asemenea pretenŃie întemeiată pe un act de concurenŃă neloială sau pe un alt act care provoacă

restrângeri nelimitate liberei concurenŃe este supusă (art. 117 şi 118):

a) legii statului pe a cărui piaŃă s-a produs rezultatul dăunător;

b) la cererea persoanei prejudiciate, în locul legii arătate, se poate aplica:

- legea statului de sediu al acestei persoane, dacă actul de concurenŃă neloială a produs

daune care o privesc în exclusivitate;

- legea contractului dintre părŃi, dacă actul de concurenŃă neloială a fost săvârşit şi a adus

prejudicii raporturilor dintre ele.

InstanŃele române pot acorda despăgubiri pentru pretenŃii întemeiate pe o lege străină, numai

în limitele stabilite de legea română pentru prejudicii corespunzătoare.

Potrivit art. 111 din Legea nr. 105/1992, dispoziŃiile legale prevăzute pentru răspunderea

întemeiată pe un act ilicit (art. 107-110) se aplică în mod corespunzător oricărei forme de răspundere

izvorâtă din acte ilicite, dacă nu se prevede expres altfel, în ce priveşte răspunderea pentru atingeri aduse

personalităŃii, răspunderea pentru produse şi răspunderea pentru concurenŃă neloială.

Sunt fapte juridice licite gestiunea intereselor altei persoane, plata nedatoratului şi

îmbogăŃirea fără justă cauză. în situaŃii frecvente, raporturile de obligaŃii iau naştere pe temeiul

acestor fapte juridice, adică ele sunt izvoare de obligaŃii.

Faptele juridice licite sunt supuse legii locului unde acestea intervin. într-un sens larg, lex

loci delicti commissi arată că faptele juridice, atât cele ilicite cât şi cele licite, sunt supuse legii

locului unde se produc . Pentru faptele licite se impun unele precizări.

a) gestiunea intereselor altei persoane - fiind fapt juridic, gestiunea intereselor altei

persoane este supusă legii locului acesteia (lex loci). Sunt dificultăŃi în determinarea acestui loc

în cazul în care faptele care formează obiectul gestiunii intervin în mai multe Ńări sau în cazul

Page 68: Drept internaţional privat

când aceste fapte se săvârşesc într-o Ńară, iar rezultatul gestiunii se produce în altă Ńară, situaŃii în

care legea locului gestiunii se consideră că este acolo unde se localizează interesele gerate,

deoarece sunt mai caracteristice obligaŃiile geratului decât cele ale gerantului. Art. 106 din

Legea nr. 105/1992 prevede că gestiunea de afaceri este supusă legii locului unde persoana care

îndeplineşte actele curente de gestiune exercită această activitate, deci, locul exercitării activităŃii

de gestiune este mai caracteristic şi ca urmare se aplică legea acestui loc, iar regimul juridic al

obligaŃiilor este supus, de asemenea, legii locului gestiunii din care ele rezultă, inclusiv

prescripŃia dreptului la acŃiune.

b) plata nedatoratului - Pentru aceleaşi raŃiuni, plata nedatoratului este supusă legii locului ei (lex

bei), adică acolo unde s-a făcut plata. în acest caz, faptul plăŃii, deci al micşorării patrimoniului solvens-

ului, este elementul predominant, caracteristic . De aceea, dacă elementele plăŃii nedatoratului nu se

localizează în aceeaşi Ńară (ci în Ńări deosebite), plata nedatoratului este supusă legii locului unde s-a

făcut plata. Legea aplicabilă reglementează condiŃiile plăŃii nedatorate, adică faptul generator de

obligaŃii, şi efectele plăŃii nedatorate, adică obligaŃiile părŃilor (accipiens-\A şi solvens-ul). Aceeaşi lege

reglementează prescripŃia dreptului la acŃiune şi regimul obligaŃiei (aspectele privind executarea,

transmiterea obligaŃiei, modurile de stingere).

c) ÎmbogăŃirea fără justă cauză - şi în acest caz este competentă legea locului (lex bei) adică legea

îmbogăŃirii f ără justă cauză. în acest sens, hot. nr. 20/1968 a CurŃii de Arbitraj, menŃionată mai înainte. Dacă

micşorarea patrimoniului unei persoane şi mărirea patrimoniului altei persoane se localizează în Ńări

deosebite se aplică (în calitate de lex bei) legea locului măririi patrimoniului, deoarece aceasta

justifică acŃiunea de in rem verso .

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 105/1992 prevede că îmbogăŃirea fără cauză a unei

persoane fizice sau juridice este supusă legii statului unde s-a produs. în cazul în care îmbogăŃirea fără

cauză decurge dintr-o prestaŃie întemeiată pe un raport juridic anual sau ale cărui efecte încetaseră în

orice alt mod, legea acestuia este aplicabilă şi îmbogăŃirii (art. 105). Uneori, îmbogăŃirea fără just

temei rezultă din executarea unui contract nul. în această situaŃie, se consideră că legea care

reglementează contractul nul se aplică şi pentru obligaŃia de restituire. Sub rezerva invocării ordinii

publice în dreptul internaŃional privat, legea care reglementează nulitatea unui contract se aplică deci şi în

ce priveşte efectele nulităŃii, inclusiv obligaŃia de restituire.

5. DispoziŃiile comune obligaŃiilor contractuale şi extracontractuale

a) pluralitatea de debitori - creditorul care îşi valorifică drepturile împotriva mai multor debitori

trebuie să se conformeze legii aplicabile în raporturile sale cu fiecare dintre ei (art. 124).

b) regresul - dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai

Page 69: Drept internaţional privat

dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit (art. 125 alin. 1). CondiŃiile de exercitare a regresului sunt

determinate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are faŃă de creditorul urmăritor (art. 125

alin. 2). Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat şi debitorul plătitor sunt supuse legii

aplicabile datoriei acestuia din urmă (art. 125 alin. 3).Dreptul unei instituŃii publice de a exercita

regresul este stabilit de legea sa organică, iar admisibilitatea şi exerciŃiul regresului sunt cârmuite de

dispoziŃiile art. 125 alin. 2 şi 3.

c) moneda de plată - este definită de legea care a emis-o (art. 126 alin. 1), iar efectele pe care

moneda le exercită asupra întinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabilă datoriei (art. 126

alin. 2). Legea statului în care trebuie efectuată plata determină în ce monedă urmează ca ea să fie făcută,

afară numai dacă, în raporturile de drept internaŃional privat născute din contract, părŃile au convenit o

altă monedă de plată (art. 126 alin. 3).

6. PrescripŃia achizitivă şi extinctivă

1. PrescripŃia achizitivă - Potrivit art. 145 din Legea nr. 105/1992, aceasta sau

uzucapiunea este supusă legii statului unde bunul se află la începerea termenului de posesie în acest sens.

În cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împlineşte durata

termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt

reunite cu începere de la data deplasării bunului, toate condiŃiile cerute de menŃionata lege (art. 146).

2. PrescripŃia extinctivă a dreptului la acŃiune - Este supusă legii care se aplică dreptului

subiectiv însuşi (art. 147).

7. Cambia, biletul la ordin şi cecul

DispoziŃii comune

a) Capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet la ordin şi cec - Această capacitate este supusă legii

naŃionale a persoanei care se angajează prin aceste titluri. În cazul în care persoana este lipsită de

capacitatea de a se angaja, potrivit legii naŃionale, prin cambie, bilet la ordin şi cec se obligă totuşi valabil

printr-un asemenea titlu, dacă semnătura a fost dată într-un stat a cărui lege consideră capabil pe

subscriitor (art. 127). Prin urmare, capacitatea este determinată şi de legea locului asumării

angajamentului;

b) CondiŃiile de formă - Angajamentul asumat în materie de cambie, bilet la ordin sau cec este

supus condiŃiilor de formă ale legii statului unde angajamentul a fost subscris, deci se aplică regula locus

Page 70: Drept internaţional privat

regitactum. În materie de cec, îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de legea locului de plată este

suficientă (art. 128 alin. 1).

Dacă angajamentul este nevalabil, potrivit legii locului subscrierii, respectiv al plăŃii cecului, dar

se conformează legii locului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă

a primului angajament nu infirmă valabilitatea celui ulterior (art. 128 alin. 2);

c) Termenele stabilite pentru exercitarea acŃiunii de regres - sunt determinate, faŃă

de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat naştere (art. 129);

d) Forma şi termenele de protest - acestea şi condiŃiile de formă ale unor acte

necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec sunt

stabilite de legea statului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar (art. 130).

Cambia şi biletul la ordin

a) Efectele obligaŃiilor acceptantului unei cambii şi semnatarului unui bilet la ordin - sunt

supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile (art. 131 alin. 1).

Efectele pe care le produc semnăturile celorlalŃi obligaŃi prin cambie sau bilet la ordin sunt

determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile (art. 131 alin. 2);

b) Dobândirea creanŃei - legea locului unde titlul a fost constituit stabileşte dacă

posesorul cambiei dobândeşte creanŃa care a dat loc emisiunii titlului (art. 132);

c) Acceptarea parŃială şi plata parŃială - legea statului unde este plătibilă cambia

stabileşte dacă acceptarea poate fi restrânsă la o parte din sumă, precum şi dacă posesorul titlului este sau

nu obligat să primească o plată parŃială (art. 133);

d) Pierderea ori furtul titlului - legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt

plătibile determină măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului.

Cecul

a) Trasul - legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra

cărora poate fi tras un asemenea titlu (art. 135);

b) Cecul nul - în cazul în care, potrivit legii arătate la art. 135, cecul este nul din

cauză că a fost tras asupra unei persoane neîndreptăŃite, obligaŃiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu

în alte state, ale căror legi nu cuprind o asemenea restricŃie, sunt valabile (art. 136);

c) Efectele obligaŃiilor - Legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligaŃiile ce decurg

din cec determină efectele acestor obligaŃii (art. 137);

Domeniul de aplicare a legii locului plăŃii. Legea statului unde cecul este plătibil determină

îndeosebi (art. 138) dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la

vedere, precum şi efectele postdatării;

Page 71: Drept internaţional privat

� termenul de prezentare;

� dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat şi care sunt efectele produse de aceste

menŃiuni;

� dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată parŃială;

� dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza „plătibil în cont" ori o expresie

echivalentă şi care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;

� dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor;

� dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziŃie la plata acestuia;

� măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau furt al cecului;

� dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară

Page 72: Drept internaţional privat

Cursul 11

NORMA CONFLICTUAL Ă

CU PRIVIRE LA FORMA ACTELOR JURIDICE

1. NoŃiuni generale

În literatura de specialitate există mai multe feluri de forme ale actelor juridice şi anume:

a) Forma exterioară - această formă se ia în opoziŃie cu forma intrinsecă, internă a actului

juridic. Forma exterioară a actului juridic este o modalitate de exteriorizare, de manifestare a voinŃei

celor ce săvârşesc actul juridic, dacă de exemplu actul juridic trebuie să se încheie în forma înscrisului

sub semnătură privată sau în forma înscrisului autentic ori este posibilă încheierea lui numai oral.

Dimpotrivă, fondul sau condiŃiile de fond ale actului juridic sunt însăşi voinŃa părŃilor. CondiŃiile de fond

privesc conŃinutul actului juridic, iar condiŃiile de formă se referă la forma pe care o îmbracă acest

conŃinut. In unele cazuri, tăcerea valorează consimŃământ şi deci se aplică adagiul qui tacit consentire

videtiir.

b) Forma de publicitate - este aceea prevăzută în interesul celui de-al treilea, astfel este

transcrierea în registrul de transcripŃii a unui act de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, pentru a-1

face opozabil terŃilor. între părŃi, actul juridic este valabil şi fără îndeplinirea acestei publicităŃi care este

prevăzută de lege în interesul terŃilor. Tot astfel este inscripŃia unei ipoteci.

c) Forma de abilitare - este aceea prevăzută de lege pentru validitatea actului juridic încheiat în

numele unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu sau încheiat de o persoană cu capacitate de

exerciŃiu restrânsă, cum ar fi autorizarea organului tutelar în vederea încheierii unui act de dispoziŃie

în numele incapabilului. Deşi încuviinŃarea autorităŃii tutelare se înfăŃişează aparent ca o cerinŃă de formă,

iar lipsa satisfacerii formelor cerute de lege pentru validitatea actului este sancŃionată obişnuit cu nulitatea

absolută, nu mai puŃin aici, avem de-a face, nu cu o formă propriu-zisă, ci cu o măsură de întregire de

către autoritatea tutelară a puterilor de reprezentare ale tutorelui, cât priveşte încheierea actului de dispoziŃie,

în numele şi pe socoteala minorului, măsură prevăzută de lege în scopul de a ocroti cât mai eficient pe

minor. Această încuviinŃare a autorităŃii tutelare este „forma de abilitare".

d) Forma de procedură - este aceea care interesează desfăşurarea procesului civil, cum ar fi, de

exemplu, forma în care se face mărturisirea, forma în care se face vânzarea judiciară.

Forma exterioară a actului juridic poate avea unul din următoarele scopuri:

- de a condiŃiona însăşi existenŃa actului juridic. în acest caz, forma exterioară este o formă

solemnă, care este cerută de lege pentru însăşi validitatea actului juridic (ad validitatem). Astfel,

testamentul nu este valabil decât dacă este făcut într-una din formele prescrise de lege (de exemplu

Page 73: Drept internaţional privat

testamentul în formă olografă sau în formă autentică), iar donaŃia, pentru a fi valabilă, trebuie făcută în

formă autentică, în afara unor excepŃii, când este valabilă chiar dacă nu îmbracă forma autentică.

Contractul de vânzare-cumpărare a unei construcŃii trebuia încheiat în forma autentică, îmbracă cel

mai des forma solemnă şi constă în forma autentică, fără însă a se reduce la aceasta. Forma olografa a

testamentului este o formă solemnă dar nu este autentică, dar pe de altă parte, redactarea actelor în

formă autentică poate fi consimŃită de părŃi pentru a uşura probaŃiunea lor, deşi legea nu impune această

formă, din cauza avantajelor pe care le prezintă forŃa probantă a înscrisului autentic;

- de a servi ca mijloc de probă a actului juridic respectiv (ad probationem) - astfel, în principiu,

contractul de vânzare-cumpărare, potrivit dispoziŃiilor art. 971 şi 1295 din C. civ. Român este un contract

consensual, nefiind necesară îndeplinirea nici unei forme pentru validitatea lui. În practică, părŃile

întocmesc un act scris sub semnătură privată sau chiar autentic, deşi legea nu -1 cere, iar vânzarea există şi

în lipsa lui, pentru a avea un mijloc de dovadă, în caz de nevoie. în această situaŃie, forma pe care o

îmbracă actul juridic urmăreşte deci doar uşurarea dovezii actului care de altfel există şi fără această

formă.

Potrivit regulii locus regit actum, forma exterioară a actului juridic este regleemntată de

legea locului unde se încheie actul, regulă ce este cunoscută diferitelor sisteme de drept, fie că

este formulată în mod expres în text de lege, fie că este acceptată în mod tacit ca o norma

cutumiară. în dreptul nostru era consacrată prin art. 2 alin. 3 din C. civ., iar în prezent este

prevăzută de art. 19 alin. 1 care se referă la forma încheierii căsătoriei şi art. 71 alin. 2 şi art. 86

care se referă la forma actelor juridice, inclusiv a contractelor, aceste texte fiind din Legea nr.

105/1992.

De asemenea, alte texte din această lege prevăd regula menŃionată pentru diferite alte acte,

ca de exemplu, testamentul, cambia, biletul la ordin şi cecul. Tratatele internaŃionale şi

convenŃiile consulare la care Ńara noastră este parte prevăd regula locus regit actum. Totuşi,

trebuie avut în vedere că art. 71 şi 86 din Legea nr. 105/1992 precizează că legea care se aplică

fondului actului juridic ori contractului reglementează şi condiŃiile de formă ale acestora. în primul

rând, deci, pentru condiŃiile de formă se aplică legea fondului actului juridic ori contractului. Actul

juridic se consideră valabil, din punct de vedere al formei, dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute

de una dintre legile următoare (art. 71 alin. 2 din Legea nr. 105/1992), respectiv:

a) legea locului unde a fost întocmit;

b) legea naŃională sau legea domiciliului persoanei care 1-a consimŃit;

c) legea aplicabilă potrivit dreptului internaŃional privat al autorităŃii care

examinează validitatea actului juridic. Prin urmare, regula locus regit actum are caracter subsidiar.

Page 74: Drept internaţional privat

Tot astfel, art. 86 alin. 2 din Legea nr. 105/1992 arată că contractul este supus în

mod corespunzător aceloraşi condiŃii de formă, dar că se consideră valabil din punct de vedere al

formei şi dacă:

1. părŃile care se găsesc la data când l-au încheiat, în state diferite, au îndeplinit

condiŃiile de formă prevăzute de legea uneia din aceste state;

2. reprezentantul părŃii a îndeplinit condiŃiile de formă ale statului unde s-a aflat în

momentul încheierii contractului. Rezultă acelaşi caracter subsidiar al regulii la

care ne referim. în sfârşit, în cazul testamentului, condiŃiile de formă respectate,

pot fi ale uneia din cinci legi, în care cea a locului încheierii. în acest caz nu mai

este vorba de caracterul subsidiar al acestei reguli.

Regula locus regit actum îşi găseşte justificarea în consideraŃii de ordin practic, astfel,

dacă persoana aflată în străinătate ar trebui să încheie actul juridic în forma, (de exemplu,

prevăzută de legea ei naŃională) s-ar putea găsi uneori în situaŃia de a nu putea încheia actul, deşi

acesta ar fi trebuitor pentru aceea persoană. Ar fi astfel cazul actelor autentice care nu se pot face

într-o anumită Ńară şi de către autorităŃile sale competente decât în forma prevăzută de legea

acelei Ńări. AutorităŃile competente a autentifica un act pot diferi de la o Ńară la alta, (de exemplu,

în unele Ńări autentificarea se face în faŃa judecătorului iar în altele autentificarea se face în faŃa

notarului de stat) şi chiar în cazul actelor sub semnătură privată dificultăŃile practice nu sunt

înlăturate.

Mai trebuie adăugat interesul statului de a supune forma actelor juridice legii locului

încheierii dacă încheierea are loc pe teritoriul său. în acest fel, se vor aplica dispoziŃiile legilor

proprii. Cu toate acestea, în unele sisteme de drept, ca principiu, sau numai în anumite condiŃii,

forma exterioară a actului juridic este supusă fie legii personale a autorului actului, fie legii care

reglementează cerinŃele de fond şi efectele actului juridic respectiv, fie legii forului.

Această regulă reglementează următoarele materii:

a) Forma exterioară a actului juridic, fără a face vreo distincŃie între formele care sunt

cerute pentru însăşi existenŃa actului juridic (ad solemnitatem) şi fonnele cerute numai pentru

proba actului juridic (ad probationem).

b) Formele de redactare a actelor (înscrisurilor) sau de determinare a persoanelor chemate

să intervină cu acest prilej. Astfel, dacă s-ar asuma o obligaŃie prin contract unilateral, în Ńara

noastră, de către un străin, înscrisul sub semnătură privată ce s-ar întocmi va trebui, potrivit legii

noastre ca lege a locului încheierii, să poarte menŃiunea „bun şi aprobat". Dacă s-ar asuma

obligaŃii printr-un contract bilateral, înscrisul ce se va întocmi va trebui redactat în atâtea

exemplare câte părŃi cu interese contrare sunt (regula multiplului exemplar).

Page 75: Drept internaţional privat

c) Durata valorii actelor, când ele au o durată limitată, precum şi forŃa probantă a actelor.

Sunt unele acte, ca de exemplu, testamentele întocmite în condiŃii speciale, pentru care legea

prevede unele înlesniri din punctul de vedere al formelor, care au validitate limitată în timp.

Legea locului în conformitate cu care s-a întocmit testamentul va hotărî şi în privinŃa valabilităŃii

lui.

d) Legea locului încheierii actului arată dacă proba testimonială este admisă şi până la ce

sumă sau dacă, dimpotrivă, este necesar un act în scris. Un act întocmit într-o Ńară a cărei lege

admite libertatea nestânjenită a probaŃiunii cu martori va putea fi probat tot cu martori chiar dacă

legea forului eventual n-ar admite sau ar îngrădi această probă. Aceiaşi lege va hotărî dacă un act

are valoarea unui început de dovadă scrisă, îngăduind completarea aceste dovezi prin proba cu

martori.

Art. 161, alin. 1 din Legea nr. 105/1992 dispune că mijloacele de probă pentru dovedirea unui act

juridic şi puterea doveditoare a înscrisului care îl constată sunt cele prevăzute de legea locului încheierii

actului juridic sau de legea aleasă de părŃi, dacă ele aveau dreptul să o aleagă.

Dar, art. 161 alin. 3 din aceeaşi lege arată că se va aplica legea română, dacă aceasta admite şi alte

mijloace de probă decât cele prevăzute de legea locului încheierii actului ori legea aleasă de părŃi. Legea

română mai este aplicabilă şi în cazul în care ea îngăduie proba cu martori şi cu prezumŃii ale instanŃei,

chiar dacă aceste mijloace de probă nu sunt admisibile potrivit legii străine. Art. 161 alin. 4 din lege mai

prevede că dovada stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt reglementate de legea

locului unde s-a întocmit înscrisul invocat.

e) SancŃiunile care pot lovi actele juridice întocmite vicios. De vreme ce legea locului încheierii

actelor cârmuieşte forma acestora, aceeaşi lege va arăta sancŃiunea nerespectării acestei forme.

Regula locus regit actum nu-şi găseşte aplicare în privinŃa formelor de publicitate, formelor de

abilitare şi a formelor de procedură, în cazul cărora se aplică altă reglementare, după cum vom arăta mai

departe, decât aceea a locului încheierii.

ExcepŃii de la competenŃa legii locului încheierii actului juridic. Sunt unele situaŃii când legea

locului încheierii actului nu este competentă în privinŃa formei exterioare a acestuia, sens în care deosebim

două feluri de excepŃii: a) generale, adică acelea care intervin oricare ar fi competenŃa legislativă

avută în vedere (formă, drepturi reale, obligaŃii, etc); b) speciale, adică acelea ce privesc categoria

conflictelor de legi în domeniul formei exterioare a actelor juridice.

ExcepŃii generale:

Page 76: Drept internaţional privat

1) Ordinea publică în dreptul internaŃional privat, care poate constitui un obstacol în calea aplicării

legii locului încheierii actului juridic, în privinŃa formei exterioare, ca şi în privinŃa oricărei alte competenŃe

legislative (în altă materie decât forma exterioară a actului). In acest sens art. 19 alin. 2 din Legea nr.

105/1992 arată că cetăŃeanul român aflat în străinătate poate încheia căsătoria în faŃa autorităŃii

locale de stat competente. Rezultă că este vorba de căsătoria civilă, laică.

2) Frauda la lege în dreptul internaŃional privat. S-a arătat însă că frauda la lege în dreptul

internaŃional privat prezintă o importanŃă redusă.

3) Retrimiterea. Aceasta şi-ar putea găsi aplicare şi în această materie, de exemplu legea

locului încheierii actului juridic, la care trimite norma conflictuală, nu ar primi această competenŃă

şi ar retrimite la altă lege, cum ar fi legea naŃională sau legea care cârmuieşte fondul actului.

ExcepŃii speciale:

1) Ipotecile constituie în Ńară străină asupra unor construcŃii situate în Ńara noastră nu pot

avea efect aici (în Ńara noastră) decât dacă au fost făcute prin acte autentice, dispune art. 1773 din

C. civ. român, iar potrivit art. 1789 din acelaşi cod actele încheiate în străinătate care constată

consimŃământul pentru stingerea sau reducŃiunea unei inscripŃii nu sunt executorii în Ńara noastră

decât dacă îndeplinesc aceleaşi condiŃii. Dacă am rămâne pe terenul regulii locus regit actum, ar

trebui să admitem valabilitatea şi a unei ipoteci asupra unui imobil situat la noi şi constituită în

formele prevăzute de legea locului, de exemplu prin act sub semnătură privată, dacă această

posibilitate este permisă de legea locului. Textele menŃionate dispun însă o derogare de la regula

ce o avem în vedere. Dacă legea locului încheierii prevede forma solemnă a autentificării pentru

constituirea de ipotecă, pentru stingerea sau reducŃiunea acesteia, atunci dat fiind că astfel nu se

poate, condiŃiile formale ale îndeplinirii acestei autentificări sunt determinate de legea locului

încheierii actului.

2) Potrivit art. 885 din C. civ. , cetăŃeanul român care s-ar afla în Ńară străină va putea

face testamentul său, ori în formă olografă după normele prescrise de legea română, ori în formă

autentică întrebuinŃată în locul unde se face testamentul. Acest text ridică problema dacă

cetăŃeanul român aflat în străinătate poate să recurgă şi la alte forme de testament admise de

legea locului încheierii, dar care n-ar corespunde exact nici cu forma olografă prevăzută de legea

română, nici cu forma autentică, prevăzută de legea străină. Răspunsul pare a fi negativ şi deci

textul art. 885 urmează a fi interpretat în sensul că el nu se referă la regula locus regit actum

decât cu privire la formele de realizare a autentificării testamentului, în rest găsindu-se în faŃa

unei excepŃii de la competenŃa legii locului încheierii. Această soluŃie restrictivă pare a fi mai

conformă cu ideea că regulile de formă ale testamentului, fiind reguli de apărare personală,

urmează pe cetăŃenii români în orice Ńară. Textul urmează a fi considerat modificat implicit prin

Page 77: Drept internaţional privat

art. 68, alin. 3 din Legea nr. 105/1992 care prevede că întocmirea, modificarea sau revocarea

testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiŃiile de formă aplicabile, fie la data când a

fost întocmit, modificat sau renovat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile

următoare:

a) legea naŃională a testatorului;

b) legea domiciliului acestuia;

c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;

d) legea situaŃiei imobilului ce formează obiectul testamentului;

e) legea instanŃei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor

moştenite.

În privinŃa efectelor actului încheiat în străinătate cu respectarea regulii locus regit actum

deosebim:

a) Actul juridic încheiat într-o Ńară străină, în mod valabil, va avea în Ńara noastră aceeaşi forŃă

probantă cu aceea prevăzută în legea Ńării unde s-a efectuat actul. în consecinŃă, în Ńara noastră se va putea

face dovada cu martori a actului juridic încheiat în străinătate chiar peste valoarea de 250 lei, dacă legea

locului încheierii permite aceasta. In mod asemănător se rezolvă problema de a şti dacă proba testimonială

este sau nu admisă în contra sau peste ceea ce cuprinde actul scris.

Trebuie însă avute în vedere dispoziŃiile art. 161 alin. 3 din Legea nr. 105/1992, care prevede

aplicarea legii române dacă admite şi alte mijloace de probă decât cele arătate de legea locului încheierii

actului, precum şi în cazul în care ea (legea română) îngăduie proba cu martori şi prezumŃii ale

instanŃei, chiar dacă aceste mijloace de probă nu sunt admise de legea străină.

b) Actul juridic încheiat într-o Ńară străină în formele prevăzute de legea locului încheierii lui, nu va

avea, în Ńara noastră şi forŃă executorie, chiar dacă el ar avea această forŃă după legea locului încheierii.

SoluŃia se întemeiază pe principiile suveranităŃii şi egalităŃii statelor. Dacă s-ar admite că un act juridic

încheiat într-o Ńară străină are în Ńara noastră forŃa executorie prevăzută de legea locului încheierii, ar

însemna a pune autorităŃile noastre la dispoziŃia acelei suveranităŃi, ştiut fiind că orice suveranitate nu poate

să dea ordine decât în limitele teritoriului său. Actul juridic ce avem în vedere va putea obŃine forŃă

executorie în Ńara noastră în cadrul unei proceduri numite exequatur.

2. Caracterul regulii locus regit actum

În acest sens, se pune întrebarea dacă această regulă are caracter imperativ sau caracter facultativ,

în sensul că partea interesată este obligată să se conformeze locului încheierii sau are posibilitatea să alegă

între legea locului încheierii actului şi o altă lege, cum ar fi, de exemplu, legea naŃională a părŃii, legea

locului unde se găseşte bunul etc.

Page 78: Drept internaţional privat

a) Răspunsul este în sensul că regula ce avem în vedere are caracter facultativ, iar nu imperativ,

când este vorba de un act sub semnătură privată. În consecinŃă:

- cetăŃenii români vor putea încheia în străinătate acte juridice sub semnătură privată, în formele

prevăzute de legile române, deci fără respectarea regulii locus regit actum. în faŃa instanŃelor şi a

celorlalte autorităŃi ale statului nostru, aceste acte vor fi considerate valabile;

- cetăŃenii străini vor putea încheia în Ńara noastră acte sub semnătură privată, în formele

prevăzute de legile lor naŃionale, deci fără respectarea regulii locus regit actum. Dacă privitor la

aceste acte se vor ivi litigii, care ajung în faŃa instanŃelor noastre, acestea vor considera că actele

ce avem în vedere vor fi valabile, afară de cazul când vreo dispoziŃie imperativă a legii noastre s-

ar opune la aceasta. Astfel, de exemplu, căsătoria încheiată numai religios în Ńara noastră,

conform legii naŃionale a părŃilor şi care ar pretinde să beneficieze de caracterul facultativ al

regulii locus regit actum, nu va fi considerată valabilă de către organele noastre competente,

deoarece i se opune ordinea publică în dreptul internaŃional privat român. Prin urmare, potrivit

dreptului nostru internaŃional privat, în materia actelor sub semnătură privată, în privinŃa formei

exterioare a actelor, se stabileşte în principal competenŃa legii locului încheierii actului şi în

subsidiar competenŃa legilor naŃionale a părŃilor actului juridic.

Legea naŃională a părŃilor nu se poate aplica, în calitatea de lege care cârmuieşte forma

exterioară a actului, în locul legii locului încheierii, chiar în materia actelor sub semnătură privată,

în cazurile în care părŃile au cetăŃenii diferite. în acest caz nu se vede cum s-ar putea sacrifica

legea naŃională a uneia din părŃi, faŃă de legea naŃională a celeilalte, iar ambele legi naŃionale nu s-

ar putea aplica deoarece, ele fiind deosebite în conŃinutul lor, n-ar corespunde cu caracterul

unitar al actului juridic. Totuşi, dacă legile naŃionale ale părŃilor actului juridic ar avea acelaşi

conŃinut, s-ar putea admite că regula locus regit actum are caracter facultativ şi în acest caz. S-ar

putea deci admite caracterul subsidiar al referirii la legea naŃională a părŃilor chiar dacă au

cetăŃenii diferite.

La cele arătate, mai trebuie precizate următoarele:

1) Actul juridic, inclusiv contractul, este valabil dacă îndeplineşte condiŃiile de formă

prevăzute de una dintre următoarele legi: legea care cârmuieşte fondul contractului ori al altui act

juridic şi care este soluŃia de principiu pentru condiŃiile de formă (art. 71 alin. 1 din Legea nr.

105/1992); legea naŃională sau legea domiciliului persoanei care 1-a consimŃit; legea locului

unde a fost încheiat; legea aplicabilă potrivit dreptului internaŃional privat al autorităŃii care

examinează validitatea contractului ori a actului juridic.

2) Mijloacele de probă ale actului juridic şi puterea doveditoare a înscrisului ce îl constată

sunt cele prevăzute de legea locului încheierii actului juridic sau de legea aleasă de părŃi, dacă ele

Page 79: Drept internaţional privat

aveau dreptul să o aleagă, cum ar fi legea aleasă pentru a reglementa fondul contractului şi care se

aplică şi condiŃiilor de formă ale acestuia (art. 161 alin. 1 din Legea nr. 105/1992);

3)Testamentul poate fi încheiat în ce priveşte condiŃiile de formă după una din legile

menŃionate de art. 68 din legea nr. 105/1992, între care se află şi Legea locului încheierii, aşa cum

s-a precizat. Rezultă că regula locus regit actum nu are caracter imperativ, ci facultativ în

condiŃiile arătate.

De asemenea, art. 128 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 prevede că angajamentul asumat în

materie de cambie, bilet Ia ordin sau cec este supus condiŃiilor de formă ale legii statului unde

angajamentul a fost subscris. în materie de cec. îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de

legea locului plăŃii este suficientă. Pe de altă parte, potrivit alin. 2 al art. 128 din aceeaşi lege se

prevede că dacă angajamentul este nevalabil, potrivit legii arătate de alin. 1, dar se conformează

legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a

primului angajament nu infirmă valabilitatea celui ulterior. Tot astfel, art. 130 din Legea nr.

105/1992 prevede că forma şi termenele de protest, cât şi condiŃiile de formă ale unor acte

necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau

cec sunt stabilite de legea locului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar.

In privinŃa actelor autentice întocmite de cetăŃenii români în străinătate sau de cetăŃenii

străini în Ńara noastră, regula locus regit actum are caracter imperativ, iar nu facultativ, deoarece

agentul instrumentator nu poate instrumenta decât în conformitate cu legea Ńării căreia aparŃine.

Regula ce avem în vedere are caracter facultativ şi în privinŃa actelor autentice, dacă

părŃile actului juridic au posibilitatea de a folosi oficiile reprezentanŃilor lor diplomatici sau

consulari, care vor instrumenta în conformitate cu legea statului trimiŃător, potrivit regulii auctor

regit actum.

3. Celelalte feluri de forme ale actului juridic

a) Forma de publicitate. In această materie este competentă legea locului unde se face

publicitatea, deoarece numai în acest fel se asigură cel mai bine interesele terŃilor. Astfel, de

exemplu, publicitatea privind drepturile imobiliare se face la locul situaŃiei bunului iar în ce

priveşte navele şi aeronavele la locul unde sunt înmatriculate. în consecinŃă, formalităŃile cerute

de legea noastră în privinŃa transcrierii actelor translative de drepturi reale imobiliare, măsurile de

publicitate privitoare la conservarea drepturilor reale, ca, de exemplu, inscripŃia unei ipoteci, se

aplică nu numai cetăŃenilor români, ci şi străinilor, având domiciliul în România, dacă bunul

asupra căruia există dreptul real se găseşte în Ńara noastră. Forma de publicitate este supusă legii

situaŃiei bunului indiferent dacă ea se îndeplineşte numai pentru a face dreptul opozabil terŃilor,

Page 80: Drept internaţional privat

cum este transcrierea, sau pentru a opera efectul translativ chiar între părŃile contractante, cum

este cazul înscrierii (intabulării) în cartea funciară. Potrivit art. 64 din Legea nr. 105/1992,

formele de publicitate , realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile

la data şi locul unde se îndeplinesc, iar art. 65 din aceeaşi lege dispune că formele de publicitate

arătate, precum şi cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii

statului unde acesta se găseşte situat, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii

sau stingerii dreptului real ori garanŃiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. Pe de altă parte,

formele de publicitate necesare spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului prin care se

constituie, se modifică, se transmit, ori se sting drepturi asupra bunurilor corporale, sunt supuse

legii locului unde acestea se află sau sunt situate (art. 87 din Legea nr. 105/1992). O altă formă

de publicitate este cea prevăzută pentru opozabilitatea transmisiunii drepturilor privitoare la

brevet, produc efecte faŃă de terŃi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială a menŃiunii transmiterii înregistrate la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi

Mărci (potrivit art. 47 din Legea nr. 64/1991, republicată).

b) Forma de abilitare. Această formă este supusă legii personale a celui în cauză. Astfel,

de exemplu, în cazul minorului aflat sub tutelă, legea personală - respectiv legea naŃională a

copilului potrivit reglementarii noastre interne - arată în ce condiŃii tutorele poate înstrăina un

bun al celui aflat sub tutelă sau în ce condiŃii poate încheia un act juridic în numele acestuia,

respectiv - potrivit dreptului nostru - încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare. Realizarea

practică a formelor de abilitare se face în condiŃiile de procedură prevăzute de legea forului.

c) Forma de procedură (procedurală). Aceasta interesează desfăşurarea procesului civil.

În consecinŃă, este supusă legii forului. Trebuie făcute unele precizări. Calitatea părŃilor

(reclamant şi pârât) şi sarcina probei ce revine acestora sunt supuse legii care reglementează

fondul raportului juridic. In cazul prezumŃiilor legale se deplasează obiectul probei de la un fapt

imposibil ori greu de dovedit la unul vecin şi conex cu acesta, care dacă este dovedit se consideră

că s-a dovedit însuşi faptul imposibil sau greu de dovedit, ceea ce înseamnă că prezumŃiile legale

sunt supuse legii care se aplică fondului raportului juridic. în acest sens, prezumŃia de culpă în

materia răspunderii delictuale civile este supusă regulii lex loci delicti commissi, rolul de pârât pe

care posesorul îl are în procesul de revendicare a bunului imobil este supus regulii lex rei sitae.

Regula locus regit actum se aplică mijloacelor de probă preconstituite. Astfel, înscrisul

întocmit este supus acestei reguli, în ce priveşte condiŃiile sale formale de validitate, forŃa sa

probantă, dacă are valoarea unui început de probă în cazul neregularităŃii sale, valoarea pe care o

are data înscrisului. Problema dacă proba testimonială este ori nu admisă şi până la ce sumă ori

dacă este sau nu necesar un înscris, toate acestea sunt reglementate de legea locului încheierii.

Page 81: Drept internaţional privat

Potrivit art. 161 alin. 3, se aplică şi legea forului sub anumite aspecte: dacă aceasta admite şi alte

mijloace de probă decât cele arătate de legea locului încheierii actului; dacă această lege

îngăduie proba cu martori şi cu prezumŃii ale instanŃei, chiar în cazul în care acestea nu sunt

admise de legea străină. În sfârşit, mijloacele de probă şi puterea lor doveditoare pot fi prevăzute

de legea aleasă de părŃi, dacă ele aveau posibilitatea să o aleagă (art. 161, alin. 1 din Legea nr.

105/1992). Administrarea mijloacelor de probă, interesând procedura, este reglementată de legea

forului. Această lege se aplică în ce priveşte, de exemplu propunerea martorilor, înscrierea în

fals, verificarea scriptelor, luarea interogatoriului, formele vânzării la licitaŃie.

În consecinŃă, legea forului reglementează, de exemplu, în cazul mijloacelor de probă,

numai administrarea probelor (litis ordinatoria), iar nu şi admisibilitatea probelor (litis

decisoria)2, care este supusă altei legi, de exemplu în cazul unui înscris preconstituit în vederea

dovedirii actului juridic, legea locului încheierii (locus regit actum). Dacă ne referim la proba cu

martori, legea forului reglementează numai modul în care se propune proba, se cheamă martorul,

se ascultă acesta etc., nu şi admisibilitatea probei cu martori.

Page 82: Drept internaţional privat

Cursul 12

NORMA CONFLICTUAL Ă CU PRIVIRE LA DREPTUL DE PROPRIETATE

1. NoŃiuni introductive

NoŃiunea de bunuri şi drepturi reale - în stricto senso, bunurile sunt lucrurile care pot fi

obiecte de drepturi şi obligaŃii patrimoniale, precum şi operele de creaŃie intelectuală şi energia

de orice fel, în măsura în care pot fi obiect de drepturi şi obligaŃii patrimoniale, iar în lato sensu,

prin bunuri se înŃeleg atât lucrurile, operele de creaŃie intelectuală şi energia de orice fel, ca

obiect ale drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale, cât şi drepturile patrimoniale şi acŃiunile

privitoare la bunurile în accepŃiunea restrânsă.

Drepturile patrimoniale sunt drepturi reale privind imobilele şi mobilele, precum şi

drepturile de creanŃă, astfel acŃiunile privind bunurile în sens restrâns sunt cele privind drepturile

reale şi cele privind drepturile de creanŃă. Dreptul real are ca obiect un lucru, de aceea, dreptul

real este bun în măsura în care avem lucrul care constituie obiectul lui sau lucrul prezintă

importanŃă prin drepturile reale care există asupra lor. Codul civil (art. 471 li art. 475) consideră

drepturile patrimoniale şi acŃiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezintă,

împreună cu aceste valori economice, că sunt bunuri în sensul larg.

Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii Ńării unde acestea se găsesc,

rezultând că punctul de legătură pentru aceste raporturi juridice îl reprezintă locul situării

bunurilor. În aplicarea regulii lex rei sitae interesează dacă bunul este considerat "ut singuli",

adică individualizat sau se prezintă sub forma de universalitate juridică sau universalitate de fapt

(de exemplu patrimoniul ori fondul de comerŃ al unei societăŃi comerciale), daca bunul este

corporal sau incorporal, acesta din urmă având diferite regimuri juridice şi trebuie sa se Ńină

seama de particularităŃile pe care le pot avea unele bunuri cum sunt navele si aeronavele aflate în

tranzit şi cele care aparŃin statului străin.

2. Legea situaŃiei bunurilor ( lex rei sitae)

RaŃiunea acestei reguli se găseşte în interesul pe care statul îl are în a stabili regimul

juridic al bunurilor de pe teritoriul acestuia întrucât un stat nu poate admite ca un bun aflat pe

teritoriul său, mai ales terenul şi clădirile, să fie reglementate de o lege străină. ExplicaŃia

adoptării regulii lex rei sitae se găseşte în asigurarea securităŃii operaŃiunilor juridice privind

Page 83: Drept internaţional privat

bunurile în cadrul aceluiaşi stat., iar avantajele, cârmuirii de către aceeaşi lege a tuturor bunurilor

de pe teritoriul unui stat indiferent cine este proprietarul, sunt reprezentate pe de o parte a

uşurinŃei încheierii operaŃiunilor judiciare şi pe de altă parte fereşte de surprize, căci această lege

se poate cunoaşte cu uşurinŃă.

Dacă, de regulă, nu sunt dificultăŃi pentru determinare locului unde se află situat bunul

(mai ales dacă acesta este corporal şi imobil), se pot ivi asemenea dificultăŃi când bunul se

găseşte în marea liberă ori în spaŃiul aerian de deasupra acesteia şi în cazul conflictului mobil de

legi privind mobilele. Astfel navele şi aeronavele sunt supuse legii pavilionului care le determină

naŃionalitatea, fiind înmatriculate într-un anumit loc, cel mai adesea într-un port sau aeroport;

bunurile aflate în nave şi aeronave în marea liberă sau în spaŃiul aerian de deasupra acesteia sunt

supuse legii pavilionului ca lege a locului situării lor. Legea locului actelor şi faptelor juridice

intervenite la bordul navelor şi aeronavelor în marea liberă şi în spaŃiul aerian de deasupra

acesteia este legea pavilionului.

Astfel, în art. 55 din Legea nr. 105/1992 se arată că constituirea, transmiterea

sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse:

a) legii pavilionului pe care îl abordează nava sau aeronava;

b) legii aplicabile statului organic al întreprinderii de transport sau

vehiculele feroviare şi rutiere din patrimoniul lor.

Iar art. 56 din aceeaşi lege se aplică deopotrivă:

a) bunurile aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică;

b) creanŃelor, care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenŃa

tehnică, întreŃinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

Potrivit art. 139 din aceeaşi lege, legea pavilionului sau legea de înmatriculare a

aeronavei se aplică faptelor şi actelor juridice intervenite la bord, dacă, în conformitate cu natura

lor, acestea sunt supuse legii locului unde au intervenit. În porturi şi aeroporturi se aplică legea

locală (art. 139 alin. 2).

Pentru cea de-a doua situaŃie, adică în cazul conflictelor de legi privind mobilele sunt

dificultăŃi în determinarea în determinarea domeniului de aplicare a celor două legi aflate în

prezenŃă. Legea Ńării unde bunul mobil este introdus reglementează conŃinutul drepturilor reale,

care au ca obiect acel imobil, adică prerogativele pe care titularul drepturilor reale le are. Astfel,

creditorul gagist care putea să reŃină (să-şi însuşească) bunul în cazul în care debitorul nu-i

execută obligaŃia, pierde acest drept dacă bunul este introdus într-o Ńară care nu cunoaşte această

prerogativă, deoarece este vorba de conŃinutul dreptului de gaj. În acelaşi mod, un bun

Page 84: Drept internaţional privat

inalienabil după legea străină devine alienabil dacă se introduce într-o Ńară a cărei lege prevede

astfel soluŃia urmează să fie, în mod corespunzător în cazul invers.

În cazul în care un bun face parte din domeniul public şi este dobândit printr-un act

juridic, iar bunul este adus apoi în Ńara forului şi revândut unui subdobânditor, deşi primul act

juridic este nul, potrivit legii statului respectiv, totuşi subdobânditorul dobândeşte dreptul asupra

bunului dacă aşa prevede legea Ńării forului, în care fusese adus, cu toate că primul dobânditor nu

a dobândit dreptul real asupra bunului, deoarece actul juridic este nevalabil.

Rezultă că cele două legi se aplică succesiv, fiecare pentru actul juridic încheiat cât timp

bunul s-a aflat pe teritoriul statului respectiv, fiind vorba de modurile de dobândire a bunurilor

supuse – aceste moduri – legii locului unde intervin.

Art. 52 din Legea 105/1992 prevede că constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor

reale asupra unui bun care şi-a schimbat aşezarea sunt cârmuite de legea locului unde acestea se

află în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul

respectiv. Uzucapiunea este cârmuită de legea statului unde se află la începerea termenului de

posesie, prevăzut în acest scop (art. 145 din Legea nr. 105/1992). În cazul în care bunul a fost

într-un alt stat, unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se

aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării bunului,

toate condiŃiile cerute de menŃionata lege (art. 146 din Legea 105/1992).

Legea statului pe teritoriul căreia se găseşte bunul reglementează:

a) Clasificarea bunurilor în mobile şi imobile, respectiv categoriile de mobile (prin natura

lor, prin anticipaŃie, prin determinarea legii) şi mobile (prin natura lor, prin destinaŃie, prin

obiectul la care se referă), precum şi a altor categorii de bunuri (corporale şi incorporale,

fungibile şi nefungibile,etc.) - Art. 50 din Legea nr. 105/1992 prevede că natura mobiliară sau

imobiliară, cât şi conŃinutul drepturilor reale asupra bunurilor se determină în conformitate cu

legea locului unde se află sau sunt situate bunurile. În ceea ce priveşte platformele şi alte

instalaŃii durabile de exploatare a resurselor minerale situate pe platoul continental al altui stat

sunt considerate bunuri imobile – art. 51 din Legea nr. 105/1992;

b) Bunurile care se găsesc în circuitul civil şi nu se găsesc în acest circuit;

c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum şi clasificarea acestor

drepturi;

d) CondiŃiile de existenŃă a drepturilor reale, de exemplu dacă, în cazul gajului, debitorul

trebuie ori nu deposedat, dacă ipoteca trebuie să fie ori nu specializată, etc. Ipoteca, fiind un

drept real, poate exista numai in condiŃiile prevăzute de legea situaŃiei. Art. 64 din Legea nr.

Page 85: Drept internaţional privat

105/1992 prevede că formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sunt

supuse legii aplicabile la data şi locul unde se îndeplinesc.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 105/1992 formele de publicitate arătate la art. 64, precum şi

cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde

acesta se găseşte situat, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau

stingerii dreptului real ori garanŃiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

e) regimul juridic al dreptului de proprietate şi al celorlalte drepturi reale - se admite că

uzufructul se poate dobândi şi prin uzucapiune. Pentru acest uzufruct se aplică legea situaŃiei

bunului, în sensul că, dreptul de uz şi cel de abitaŃie sunt varietăŃi ale dreptului de uzufruct (de

exemplu, dreptul de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor este supus legii succesorale pentru condiŃiile

de existenŃă, întinderea şi surata dreptului, iar regimul juridic este supus legii situaŃiei bunului).

Această din urmă lege se aplică celorlalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

f) sarcinile fiscale ale bunurilor - Bunurile situate în Ńara noastră sunt supuse impozitelor

prevăzute de legea română.

h) Măsurile de urmărire şi executare silită - acestea presupun concursul organelor statului,

care nu ar putea acŃiona în afara teritoriului acestuia.

i) Modurile de dobândire, transmitere sau stingere a drepturilor reale, de exemplu,

ocupaŃiunea, accesiunea, uzucapiunea, înscrierea în cartea funciară, precum şi modurile de

încetare a acestor drepturi reale - În acest sens art. 147 din Legea nr. 105/1992 prevede ca

prescripŃia extinctivă a dreptului la acŃiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv

însuşi. Uzucapiunea este cârmuită de legea statului unde se află bunul la începerea termenului de

posesie, prevăzut în acest scop (art. 145). Art. 146 din aceeaşi lege prevede că în cazul în care

bunul a fost adus în alt stat, unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate

cere să se aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării

bunului, toate condiŃiile cerute de menŃionata lege. Constituirea, transmiterea sau stingerea

drepturilor reale, care sunt supuse legii unde se află bunul în momentul când s-a produs faptul ce

a generat, modificat sau stins dreptul respectiv ( art. 52 din Legea nr. 105/1992). Art. 91 din

Legea nr. 105/1992 arată că legea aplicabilă vânzării reglementează validitatea şi efectele între

părŃi ale clauzelor de rezervă a proprietăŃii. Din art. 65 din Legea nr. 105/1992 rezultă aplicarea

unei alte legi decât a situaŃiei bunului pentru naşterea, transmiterea, restrângerea sau stingerea

dreptului real sau a garanŃiei reale. Din art. 91 din Legea nr. 105/1992 rezultă că legea aplicabilă

vânzării reglementează momentul când cumpărătorul suportă riscurile referitoare la bunul sau

marfa transmisă.

Page 86: Drept internaţional privat

j) regimul juridic al posesiunii - Posesiunea este un mod de dobândire a dreptului real,

astfel că este supusă legii situaŃiei bunului, art. 49 din Legea nr. 105/1992 – se referă la posesie.

k) mijloacele de apărare a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, adică

acŃiunile reale.

În principiu regula lex rei sitae nu reglementează următoarele: capacitatea persoanei care

contractează cu privire la un bun, chiar dacă acesta este imobil, este reglementată de legea

naŃională; forma actelor juridice, chiar a acelora referitoare la imobile, poate fi cârmuită de legea

locului unde se efectuează actul locus regit actum (art. 71 si 86 din Legea nr. 105/1992);

cerinŃele de fond şi efectele contractului chiar referitoare la imobile sunt cârmuite de legea

contractului (art. 91 lit. b din Legea nr. 105/1992); bunurile considerate ca un lot, o

universalitate, uneori nu sunt cârmuite de lex rei sitae; unele probleme conflictuale privitoare la

bunurile aparŃinând persoanelor juridice sunt reglementate naŃională a persoanei juridice.

Bunuri cărora nu li se aplică lex rei sitae. Datorită naturii lor specifice,

unele bunuri nu sunt supuse legii situaŃiei bunului:

a) navele şi aeronavele. Potrivit art. 14 din Codul nostru aerian, toate

aeronavele civile se înmatriculează în registrul unic de înmatriculare de aeronave civile, iar

dovada naŃionalităŃii române se face prin certificatul de înmatriculare. SituaŃia este aceeaşi în

ceea ce priveşte navele, care sunt obligate să se înmatriculeze pentru a obŃine dreptul de a naviga

şi a aborda pavilionul român. Potrivit art. 55 şi 139-140 din Legea nr. 105/1992, navele şi

aeronavele sunt supuse legii pavilionului sau legii statului de înmatriculare. Această lege

reglementează:

a) puterile, competenŃele şi obligaŃiile comandantului navei sau aeronavei;

b) contractul de angajare a personalului navigant, dacă legile nu au ales o altă lege;

c) răspunderea armatorului navei sau a companiei de transport aerian pentru faptele

şi actele comandantului şi echipajului;

d) drepturile reale şi de garanŃie asupra navei sau aeronavei, precum şi formele de

publicitate privitoare la actele prin care se constituie, transmit sau sting asemenea

drepturi (art. 55 din Legea nr. 105/1992).

b) mărfuri în tranzit res in transitu. Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr.

105/1992 dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil,

cârmuieşte drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică. Art. 53 din Legea nr.

105/1992 prevede că bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost

expediat, afară numai dacă: părŃile interesate au ales prin acordul lor o altă lege, care devine

astfel aplicabilă; bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor

Page 87: Drept internaţional privat

măsuri asiguratorii sau ca urmare a vânzării silite; bunul face parte din cele personale ale unui

pasager, in acest caz fiind supus legii sale naŃionale. CondiŃiile şi efectele care decurg din rezerva

dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sunt cârmuite de legea statului

exportator, dacă părŃile nu au convenit altfel (art. 54 din Legea nr. 105/1992).

c) bunuri care aparŃin statului străin, potrivit principiului imunit ăŃii statului şi a

bunurilor sale. Un stat este considerat străin în raporturile sale cu alte state. În lipsa unei

excepŃii la imunitatea de executare silită, prevăzută printr-un tratat, nu se pot urmării şi executa

bunurile statului sau a organelor lui, indiferent dacă printr-un tratat au fost prevăzute excepŃii de

la imunitatea de jurisdicŃie.

Drepturile de creanŃă. În dreptul internaŃional privat drepturile şi datoriile

corespunzătoare pot fi privite din două puncte de vedere:

a) ca efecte ale actului juridic sau ale delictului civil din care izvorăsc;

b) sub aspectul bunurilor incorporabile, ca făcând parte din patrimoniul debitorului ca

datorie (obligaŃie în sensul restrâns).

Cesiunea de creanŃă ridică problema legii aplicabile creanŃei cedate, iar în dreptul

internaŃional privat se disting următoarele aspecte:

a) caracterul cesibil ori incesibil al creanŃei,

b) cesiunea de creanŃă, care este un contract, trebuie să îndeplinească toate

condiŃiile de validitate ale contractului,

c) raporturile dintre cesionar şi debitorul cedat sunt supuse legii care

reglementează creanŃa la naşterea sa,

d) raporturile dintre cesionari, ceea ce presupune cel puŃin două cesiuni ale

creanŃei.

Legea nr. 105/1992 prevede prin art. 120 că cesiunea de creanŃă este supusă legii creanŃei

cedate, dacă nu exista alte prevederi convenite de părŃi. ObligaŃiile dintre cedent şi cesionar sunt

supuse legii care se aplică raportului juridic pe care s-a bazat cesiunea (art. 120 alin. 2).

Dreptul de gaj general. AcŃiunea pauliană şi acŃiunea în simulaŃie sunt supuse

concomitent, legii actului atacat şi legii creanŃei ocrotite. AcŃiunea oblică este supusă legii

creanŃei ocrotite, deoarece interesul terŃilor nu este în cauză.

Titlurile de Valoare. Emiterea de acŃiuni normative, la ordin sau la purtător, precum şi de

obligaŃiuni este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice (art. 57 din Legea

Page 88: Drept internaţional privat

nr. 105/1992). CondiŃiile şi efectele transmiterii unui titlu de valoare sunt supuse, conform art. 58

din Legea nr. 105/1992:

a) legii aplicabile statului organic al persoanei emitente, cât priveşte titlul nominativ;

b) legii locului de plată a titlului la ordin;

c) legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile

dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia şi terŃele persoane.

Titlurile de Credit. Legea nr. 105/1992 se referă la cambie, biletul la ordin şi cecul.

1. DispoziŃii comune:

a) Capacitatea - Persoana care potrivit legii sale naŃionale este lipsită de capacitatea de a

se angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec, se obligă totuşi valabil printr-un asemenea titlu,

dacă semnătura a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră capabil pe subscriitor (art. 127 din

Legea nr. 105/1992);

b) CondiŃii de formă - În materie de cec îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de

legea locului plăŃii este suficient (art. 128 alin. 1). Dacă angajamentul este nevalabil, potrivit

legii mai sus menŃionate, dar se conformează legii locului unde are loc subscrierea unui

angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infimă valabilitatea celui

ulterior (art. 128 alin. 2);

c) AcŃiunea de regres - Termenele stabilite pentru exercitarea acŃiunii de regres sunt

determinate, faŃă de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat naştere.

d) Protestul - Forma şi termenele de protest sunt stabilite de legea statului unde trebuia

întocmit protestul sau un alt act necesar.

2. Cambia şi Biletul la Ordin

a. legea aplicabilă efectelor obligaŃiilor - Efectele obligaŃiunilor acceptantului

unei cambii şi semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt

plătibile (art. 131 alin. 1). Legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile determină

efectele pe care le produc semnăturile celorlalŃi obligaŃi prin cambie sau prin bilet la ordine(art.

131 alin. 2).

b. dobândirea creanŃei - Legea locului unde titlul a fost constituit stabileşte

dacă posesorul cambiei dobândeşte creanŃa care a dat loc emisiunii titlului(art. 132).

c. acceptarea - Legea statului unde este plătibilă cambia stabileşte dacă

acceptarea poate fi restrânsă la o parte din sumă precum şi dacă posesorul titlului este sau nu

obligat sa primească plata parŃială (art. 133)

Page 89: Drept internaţional privat

d. pierdera sau furtul titlului - Măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt a

titlului(art. 134).

3. Cecul

a) traseul - persoanele asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu sunt determinate de

legea statului unde cecul este plătibil(art. 135);

b) nulitatea cecului - în cazul în care cecul este nul din cauză că a fost tras asupra unei

persoane neîndreptăŃite, obligaŃiile ce decurg, obligaŃiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu

în alte state, ale căror legi nu cuprind o asemenea restricŃie, sunt valabile (art. 136);

c) Efectele obligaŃiilor - legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligaŃiile ce

decurg din cec determină efectele acestor obligaŃii(art. 137).

d) domeniul de aplicare - legea statului unde cecul este plătibil reglementează îndeosebi

(art. 138): dacă titlul trebuie tras la vedere sau poate fi tras la un anumit termen la vedere,

precum şi efectele postdatării; termenele de prezentare; dacă cecul poate fi acceptat, certificat,

confirmat sau vizat şi care sunt efectele produse de astfel de menŃiuni; dacă posesorul poate cere

şi dacă este obligat să primească o plată parŃială; dacă cecul poate fi barat sau poată să cuprindă

clauza „plătibil în cont” ori o expresie echivalentă si care sunt efectele acestora; dacă posesorul

are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor; dacă trăgătorul poate să revoce

cecul sau să facă opoziŃie la plata lui; măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau furt al

cecului; dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului

de regres împotriva giranŃilor, trăgătorului şi celorlalŃi obligaŃi.

În ce priveşte drepturile asupra operelor de creaŃie intelectuală în reglementarea internă

deosebim (art. 60-68 din Legea nr. 105/1992):

a. dreptul de autor - naşterea, conŃinutul şi stingerea dreptului de autor asupra

unei opere de creaŃie intelectuală sau supuse legii statului unde acesta a fost întâia oară adusă la

cunoştinŃa publicului prin publicare, prezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat (art.

60 alin. 1). operele de creaŃie nedivulgate sunt supuse legii naŃionale a autorului (art. 60 alin. 2).

b. proprietatea industrială - naşterea, conŃinutul şi stingerea dreptului de

proprietate industrială sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau

unde s-a produs cererea de depozit sau de înregistrare (art. 61).

c. reparaŃia materială sau morală - obŃinerea reparaŃiei materiale sau morale

este supusă legii statului unde a avut loc încălcarea dreptului de autor sau de proprietate

industrială (art. 62).

d. drepturile străinilor - dreptul de autor şi de proprietate industrială ale

Page 90: Drept internaţional privat

persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine sunt ocrotite pe teritoriul român conform legii

române si convenŃiilor internaŃionale la care România este parte (art. 63).

Formele de publicitate realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sunt supuse legii

aplicabile la data şi locul unde se îndeplinesc (art. 64) şi aceste forme, precum şi cele cu efect

constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde se găseşte

acesta situat (art. 65).