Desertificarea Presentation - [Download PPT Powerpoint]

CuprinsCuprins

◊ Deserturile si desertificarea◊ Consecinţele deşertificǎrii◊ Combaterea desertificarii◊ Desertificarea Romaniei◊ Solutii◊ Orase afectate◊ Efecte◊ Despaduririle si

desertificarea

◊ Deserturile si desertificarea◊ Consecinţele deşertificǎrii◊ Combaterea desertificarii◊ Desertificarea Romaniei◊ Solutii◊ Orase afectate◊ Efecte◊ Despaduririle si

desertificarea

DEŞERTURILE ŞI DEŞERTIFICAREADEŞERTURILE ŞI DEŞERTIFICAREA

◊ Deşerturile sunt zone cu ploi extrem de rare, în care trǎiesc puţine specii de plante şi animale, iar populaţia este foarte restrânsǎ. Chiar dacǎ condiţiile de viaţǎ sunt foarte aspre plantele şi animalele s-au adaptat la mediul deşerturilor. Broaştele de deşert îşi construiesc vizuine în nisip unde hiberneazǎ pânǎ la venirea sezonului ploios, când ies la suprafaţǎ pentru a se hrǎni şi a se reproduce.Unele mamifere din deşert şi-au dezvoltat urechi mari sau alte formaţiuni organice pentru a reduce cǎldura corpului. Altele îşi procurǎ necesitǎţile de apǎ din hrana care o consumǎ. În Namibia , planta Welwitschia mirabilis supravieţuieşte absorbind umiditatea din ceţurile zilnice care plutesc deasupra deşertului namibian.

◊ Datoritǎ adaptǎrilor specifice, speciile din deşerturi sunt foarte vulnerabile la modificǎrile condiţiilor de mediu. În mod surprinzǎtor, se cunosc foarte puţine lucruri despre deşerturi din punct de vedere al caracteristicilor biologice, ecologice şi culturale. Fiecare deşert de pe pǎmânt este unic d.p.v. al originii, istoricului evoluţiei şi al specificului climatica. Pentru a le proteja sunt necesare politici şi strategii adecvate.

◊ Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scǎzut al precipitaţiilor şi o ratǎ înaltǎ a evaporǎrii apei. Ele ocupǎ cca. 41 % din suprafaţǎ, oferind adǎpost şi hranǎ pentru peste 2 miliarde de locuitori. Jumǎtate din aceştia trǎiesc în sǎrǎcie, fiind total dependenţi de resursele mediului local. Locuitorii din zonele uscate, 90 % aparţinând ţǎrilor în curs de dezvoltare, sunt mult în urmǎ faţǎ de restul lumii, în ceea ce priveşte standardele de viaţǎ. În ţǎrile în curs de dezvoltare, mortalitatea infantilǎ din zonele uscate este de cca. 54 copii la 1000 de naşteri, de douǎ ori mai ridicatǎ decât cea din zonele neuscate şi de 10 ori mai mare decât cea din ţǎrile dezvoltate.

◊ Datoritǎ adaptǎrilor specifice, speciile din deşerturi sunt foarte vulnerabile la modificǎrile condiţiilor de mediu. În mod surprinzǎtor, se cunosc foarte puţine lucruri despre deşerturi din punct de vedere al caracteristicilor biologice, ecologice şi culturale. Fiecare deşert de pe pǎmânt este unic d.p.v. al originii, istoricului evoluţiei şi al specificului climatica. Pentru a le proteja sunt necesare politici şi strategii adecvate.

◊ Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scǎzut al precipitaţiilor şi o ratǎ înaltǎ a evaporǎrii apei. Ele ocupǎ cca. 41 % din suprafaţǎ, oferind adǎpost şi hranǎ pentru peste 2 miliarde de locuitori. Jumǎtate din aceştia trǎiesc în sǎrǎcie, fiind total dependenţi de resursele mediului local. Locuitorii din zonele uscate, 90 % aparţinând ţǎrilor în curs de dezvoltare, sunt mult în urmǎ faţǎ de restul lumii, în ceea ce priveşte standardele de viaţǎ. În ţǎrile în curs de dezvoltare, mortalitatea infantilǎ din zonele uscate este de cca. 54 copii la 1000 de naşteri, de douǎ ori mai ridicatǎ decât cea din zonele neuscate şi de 10 ori mai mare decât cea din ţǎrile dezvoltate.

◊ Deşertificarea este definitǎ de Convenţia ONU pentru Combaterea Deşertificǎrii drept “degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride şi subumid-uscate ca rezultat al acţiunii diferiţilor factori, inclusiv ai schimbǎrilor climatice, precum şi datoritǎ activitǎţilor umane”. Degradarea solului în zonele uscate este definitǎ ca o reducere sau diminuare a productivitǎţii biologice sau economice. Ea afecteazǎ o treime din suprafaţa terestrǎ şi peste 1 miliard de oameni.

◊ Consecinţele deşertificǎrii şi secetei includ: nesiguranţa hranei, foametea şi sǎrǎcia. Tensiunile sociale, economice şi politice care apar pot crea conflicte, determinând o sǎrǎcire suplimentarǎ şi o accelerare a degradǎrii solului. Expansiunea fenomenului de deşertificare la nivel planetar ameninţǎ cu o creştere de milioane de oameni în cǎutarea de noi adǎposturi şi surse de hranǎ.

◊ Între 10 şi 20 % din zonele uscate sunt deja degradate. Situaţia cea mai grea apare în ţǎrile în curs de dezvoltare. Suprafaţa totalǎ afectatǎ de deşertificare este estimatǎ între 6 şi 12 milioane km pǎtraţi.

◊ Deşertificarea este definitǎ de Convenţia ONU pentru Combaterea Deşertificǎrii drept “degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride şi subumid-uscate ca rezultat al acţiunii diferiţilor factori, inclusiv ai schimbǎrilor climatice, precum şi datoritǎ activitǎţilor umane”. Degradarea solului în zonele uscate este definitǎ ca o reducere sau diminuare a productivitǎţii biologice sau economice. Ea afecteazǎ o treime din suprafaţa terestrǎ şi peste 1 miliard de oameni.

◊ Consecinţele deşertificǎrii şi secetei includ: nesiguranţa hranei, foametea şi sǎrǎcia. Tensiunile sociale, economice şi politice care apar pot crea conflicte, determinând o sǎrǎcire suplimentarǎ şi o accelerare a degradǎrii solului. Expansiunea fenomenului de deşertificare la nivel planetar ameninţǎ cu o creştere de milioane de oameni în cǎutarea de noi adǎposturi şi surse de hranǎ.

◊ Între 10 şi 20 % din zonele uscate sunt deja degradate. Situaţia cea mai grea apare în ţǎrile în curs de dezvoltare. Suprafaţa totalǎ afectatǎ de deşertificare este estimatǎ între 6 şi 12 milioane km pǎtraţi.

◊ Zonele uscate conţin 43 % din terenurile cultivate. Degradarea solului cauzeazǎ o pierdere a producţiei agricole, estimatǎ la 42 miliarde $ anual. Aproape o treime din terenurile agricole au fost abandonate în ultimii 40 de ani pentru cǎ eroziunea le-a fǎcut neproductive. În fiecare an 20 milioane ha terenuri cultivate devin prea degradate pentru agriculturǎ, sau pentru extinderi urbane.

◊ În ultimii 30 de ani, cererea de suplimentare a producţiilor agricole pentru a hrǎni populaţia planetei în creştere, a exercitat o presiune crescǎtoare asupra solului şi resurselor de apǎ. Comparativ cu anii 1970, astǎzi trebuie hrǎniţi 2,2 miliarde locuitori în plus. Dacǎ producţia agricolǎ va ţine pasul cu creşterea demograficǎ , în urmǎtorii 30 de ani va fi nevoie de o suplimentare a hranei cu 60 % şi o creştere a suprafeţei cultivate prin despǎduriri cu 60-80 %.

◊ Zonele uscate conţin 43 % din terenurile cultivate. Degradarea solului cauzeazǎ o pierdere a producţiei agricole, estimatǎ la 42 miliarde $ anual. Aproape o treime din terenurile agricole au fost abandonate în ultimii 40 de ani pentru cǎ eroziunea le-a fǎcut neproductive. În fiecare an 20 milioane ha terenuri cultivate devin prea degradate pentru agriculturǎ, sau pentru extinderi urbane.

◊ În ultimii 30 de ani, cererea de suplimentare a producţiilor agricole pentru a hrǎni populaţia planetei în creştere, a exercitat o presiune crescǎtoare asupra solului şi resurselor de apǎ. Comparativ cu anii 1970, astǎzi trebuie hrǎniţi 2,2 miliarde locuitori în plus. Dacǎ producţia agricolǎ va ţine pasul cu creşterea demograficǎ , în urmǎtorii 30 de ani va fi nevoie de o suplimentare a hranei cu 60 % şi o creştere a suprafeţei cultivate prin despǎduriri cu 60-80 %.

◊ Deşertificarea a fost descoperitǎ la 30 % din terenurile irigate, la 47 % din terenurile nerigitate şi la 73 % diverse alte terenuri. Anual o cifrǎ estimatǎ între 1,5 şi 2,5 milioane ha terenuri agricole irigate, 3,5 – 4 milioane ha terenuri agricole neirigate şi cca. 35 milioane ha alte terenuri îşi pierd parţial sau în totalitate productivitatea datoritǎ eroziunii solului.

◊ Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 cm de sol. Furtunile de praf reprezintǎ o problemǎ tot mai acutǎ în multe zone afectând sǎnǎtatea oamenilor şi a ecosistemelor locale cât şi a celor de la distanţǎ mare. Norii groşi de praf ridicaţi din deşertul Gobi afecteazǎ o mare parte din China, Coreea şi Japonia, determinând creşterea cazurilor de febrǎ, tuse şi dureri de ochi în perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele problemelor respiratorii apǎrute în America de Nord şi a afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean.

◊ Deşertificarea a fost descoperitǎ la 30 % din terenurile irigate, la 47 % din terenurile nerigitate şi la 73 % diverse alte terenuri. Anual o cifrǎ estimatǎ între 1,5 şi 2,5 milioane ha terenuri agricole irigate, 3,5 – 4 milioane ha terenuri agricole neirigate şi cca. 35 milioane ha alte terenuri îşi pierd parţial sau în totalitate productivitatea datoritǎ eroziunii solului.

◊ Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 cm de sol. Furtunile de praf reprezintǎ o problemǎ tot mai acutǎ în multe zone afectând sǎnǎtatea oamenilor şi a ecosistemelor locale cât şi a celor de la distanţǎ mare. Norii groşi de praf ridicaţi din deşertul Gobi afecteazǎ o mare parte din China, Coreea şi Japonia, determinând creşterea cazurilor de febrǎ, tuse şi dureri de ochi în perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele problemelor respiratorii apǎrute în America de Nord şi a afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean.

Consecinţele deşertificǎrii sunt:

◊ diminuarea producţiei de hranǎ, reducerea productivitǎţii solului şi o scǎdere a capacitǎţii de regenerare a terenului;

◊ creşterea inundaţiilor în zonele din avalul râurilor, reducerea calitǎţii apei, sedimentarea în râuri şi lacuri şi colmatarea lacurilor de acumulare şi a canalelor navigabile;

◊ agravarea problemelor de sǎnǎtate datorate furtunilor de nisip şi praf, în special a infecţiilor oculare, a dificultǎţilor respiratorii, a alergiilor şi a stress-ului;

◊ reducerea mijloacelor de trai, forţând populaţia afectatǎ sǎ migreze.

◊ diminuarea producţiei de hranǎ, reducerea productivitǎţii solului şi o scǎdere a capacitǎţii de regenerare a terenului;

◊ creşterea inundaţiilor în zonele din avalul râurilor, reducerea calitǎţii apei, sedimentarea în râuri şi lacuri şi colmatarea lacurilor de acumulare şi a canalelor navigabile;

◊ agravarea problemelor de sǎnǎtate datorate furtunilor de nisip şi praf, în special a infecţiilor oculare, a dificultǎţilor respiratorii, a alergiilor şi a stress-ului;

◊ reducerea mijloacelor de trai, forţând populaţia afectatǎ sǎ migreze.

Terenurile uscate se degradeazǎ deoarece:Terenurile uscate se degradeazǎ deoarece:

◊ în aceste zone locuiesc oameni sǎraci, în special femei, rareori având dreptul la opinie şi adesea lipsiţi de servicii esenţiale cum ar fi: protecţia sǎnǎtǎţii, agriculturǎ modernǎ, educaţie; în plus femeile sunt discriminate datoritǎ lipsei de reglementǎri adecvate;

◊ locuitorii din zonele uscate nu au utilaje moderne pentru agriculturǎ, fertilizatori, apǎ, pesticide şi seminţe corespunzǎtoare , nu au acces la pieţele de desfacere, rareori obţinând preţuri bune, din cauza calitǎţii proaste a produselor proprii;

◊ comunitǎţile locale eşueazǎ în acţiunile de a beneficia de alte resurse locale, cum ar fi resurse minerale, biodiversitate, atracţii turistice;

◊ accesul la apǎ şi drepturile asupra acestei resurse sunt neadecvate, deseori apa fiind prost gestionatǎ, ducând la uzare şi salinizare;

◊ terenurile sunt adesea supracultivate şi suprapǎşunate, conducând la scǎderea productivitǎţii;

◊ comunitǎţile din zonele uscate sunt vulnerabile la secetǎ; ele depind adesea de recoltele anuale , ducând lipsǎ de rezerve de hranǎ, bani, asigurǎri sau alte forme de protecţie socialǎ necesare pentru a depǎşi anii cu dificultǎţi

◊ în aceste zone locuiesc oameni sǎraci, în special femei, rareori având dreptul la opinie şi adesea lipsiţi de servicii esenţiale cum ar fi: protecţia sǎnǎtǎţii, agriculturǎ modernǎ, educaţie; în plus femeile sunt discriminate datoritǎ lipsei de reglementǎri adecvate;

◊ locuitorii din zonele uscate nu au utilaje moderne pentru agriculturǎ, fertilizatori, apǎ, pesticide şi seminţe corespunzǎtoare , nu au acces la pieţele de desfacere, rareori obţinând preţuri bune, din cauza calitǎţii proaste a produselor proprii;

◊ comunitǎţile locale eşueazǎ în acţiunile de a beneficia de alte resurse locale, cum ar fi resurse minerale, biodiversitate, atracţii turistice;

◊ accesul la apǎ şi drepturile asupra acestei resurse sunt neadecvate, deseori apa fiind prost gestionatǎ, ducând la uzare şi salinizare;

◊ terenurile sunt adesea supracultivate şi suprapǎşunate, conducând la scǎderea productivitǎţii;

◊ comunitǎţile din zonele uscate sunt vulnerabile la secetǎ; ele depind adesea de recoltele anuale , ducând lipsǎ de rezerve de hranǎ, bani, asigurǎri sau alte forme de protecţie socialǎ necesare pentru a depǎşi anii cu dificultǎţi

Combaterea desertificariiCombaterea desertificarii◊ Agricultura ecologică contribuie la combaterea deşertificării,

prevenind eroziunea solului, uscarea şi pierderea fertilităţii acestuia, dar este şi o metodă de regenerare a terenurilor degradate.

◊ Deşertificarea înseamnă distrugerea stratului fertil al solului, urmată de pierderea capacităţii acestuia de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane.

◊ Schimbările climatice pot determina apariţia acestui fenomen, însă supracultivarea, suprapăşunarea, defrişarea pădurilor şi lipsa irigaţiilor sunt principalii vinovaţi pentru instalarea acesteia. Motiv pentru care specialiştii spun că agricultura ecologică ar trebui să fie una dintre componentele-cheie ale programelor de stopare a deşertificării. Şi asta deoarece, prin practicile agricole cât mai apropiate de natură pe care le promovează, acest sistem agricol îmbunătăţeşte fertilitatea solului, “stimulează” infiltrarea apei în sol şi creşte capacitatea acestuia de a reţine umezeala, protejează puţina apă disponibilă în zonele uscate de contaminarea cu pesticide şi alte chimicale de sinteză. Şi nu permite supracultivarea sau suprapăşunatul

◊ Combaterea deşertificării presupune luarea de măsuri la nivel global , fapt realizat începând cu anul 1977 în urma primei conferinţe mondiale asupra deşertificării (Nairobi–Kenya). Dintre acestea amintim: -adoptarea unor programe de utilizare durabilă a solurilor şi a resurselor agricole; -plantarea de arbori rezistenţi la secetă (aşa numitele „baraje verzi” ex. Algeria 1500 km lungime şi 5-20 km. lăţime); -reducerea suprapăşunatului şi crearea unor surse alternative de venituri pentru populaţia din zonele afectate; - utilizarea echilibrată a resurselor de apă, etc.

◊ Agricultura ecologică contribuie la combaterea deşertificării, prevenind eroziunea solului, uscarea şi pierderea fertilităţii acestuia, dar este şi o metodă de regenerare a terenurilor degradate.

◊ Deşertificarea înseamnă distrugerea stratului fertil al solului, urmată de pierderea capacităţii acestuia de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane.

◊ Schimbările climatice pot determina apariţia acestui fenomen, însă supracultivarea, suprapăşunarea, defrişarea pădurilor şi lipsa irigaţiilor sunt principalii vinovaţi pentru instalarea acesteia. Motiv pentru care specialiştii spun că agricultura ecologică ar trebui să fie una dintre componentele-cheie ale programelor de stopare a deşertificării. Şi asta deoarece, prin practicile agricole cât mai apropiate de natură pe care le promovează, acest sistem agricol îmbunătăţeşte fertilitatea solului, “stimulează” infiltrarea apei în sol şi creşte capacitatea acestuia de a reţine umezeala, protejează puţina apă disponibilă în zonele uscate de contaminarea cu pesticide şi alte chimicale de sinteză. Şi nu permite supracultivarea sau suprapăşunatul

◊ Combaterea deşertificării presupune luarea de măsuri la nivel global , fapt realizat începând cu anul 1977 în urma primei conferinţe mondiale asupra deşertificării (Nairobi–Kenya). Dintre acestea amintim: -adoptarea unor programe de utilizare durabilă a solurilor şi a resurselor agricole; -plantarea de arbori rezistenţi la secetă (aşa numitele „baraje verzi” ex. Algeria 1500 km lungime şi 5-20 km. lăţime); -reducerea suprapăşunatului şi crearea unor surse alternative de venituri pentru populaţia din zonele afectate; - utilizarea echilibrată a resurselor de apă, etc.

Desertificarea RomanieiDesertificarea Romaniei

◊ Schimbările climatice, defrişările abuzive şi metodele greşite de exploatare a culturilor accelerează fenomenul deşertificării.

◊ Temperatura aerului a depăşit frecvent vara trecuta 32 de grade C (adică valoarea biologică de rezistenţă a plantelor prăşitoare cum sunt porumbul şi floarea-soarelui). Cele mai afectate sunt culturile din sudul Câmpiei Române şi din Câmpia de Vest, precum şi din sudul Moldovei.

◊ Conform datelor statistice, anul trecut, cele mai mari valori ale intensităţii şi duratei fenomenului de „arşiţă“ s-au înregistrat la Giurgiu, Griviţa, Călăraşi, Brăila, Alexandria, Buzău, Turnu Magurele, Bechet şi Caracal. În aceste zone, au fost şi 6-7 zile consecutive cu temperaturi maxime de peste 32 grade C, susţine şeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), Elena Mateescu. Cu alte cuvinte, cel mai bun „teren“ pentru fenomenul de deşertificare şi pentru instalarea secetei.

◊ Suntem într-o zonă de risc◊ Un amplu studiu privind impactul încălzirii globale asupra Europei,

dat publicităţii anul trecut, situează România alături de Spania, Italia şi Grecia, în zona cu risc mare de deşertificare din sudul continentului. În cazul ţării noastre, efectele majore vor deveni vizibile încă din 2015 şi se vor manifesta în special în Dobrogea, Oltenia şi Banat, când terenuri din cel puţin zece judeţe vor intra într-un proces de uscare.

◊ Avertismentul a fost reconfirmat anul acesta de un studiu al Agenţiei Europene de Mediu, care prognozează pentru România o serie de anomalii meteorologice, precum precipitaţiile extreme, dar şi accelerarea fenomenului deşertifică rii. Acesta se face deja simţit în partea de vest a Olteniei şi în sud-vestul Banatului.

◊ Schimbările climatice, defrişările abuzive şi metodele greşite de exploatare a culturilor accelerează fenomenul deşertificării.

◊ Temperatura aerului a depăşit frecvent vara trecuta 32 de grade C (adică valoarea biologică de rezistenţă a plantelor prăşitoare cum sunt porumbul şi floarea-soarelui). Cele mai afectate sunt culturile din sudul Câmpiei Române şi din Câmpia de Vest, precum şi din sudul Moldovei.

◊ Conform datelor statistice, anul trecut, cele mai mari valori ale intensităţii şi duratei fenomenului de „arşiţă“ s-au înregistrat la Giurgiu, Griviţa, Călăraşi, Brăila, Alexandria, Buzău, Turnu Magurele, Bechet şi Caracal. În aceste zone, au fost şi 6-7 zile consecutive cu temperaturi maxime de peste 32 grade C, susţine şeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), Elena Mateescu. Cu alte cuvinte, cel mai bun „teren“ pentru fenomenul de deşertificare şi pentru instalarea secetei.

◊ Suntem într-o zonă de risc◊ Un amplu studiu privind impactul încălzirii globale asupra Europei,

dat publicităţii anul trecut, situează România alături de Spania, Italia şi Grecia, în zona cu risc mare de deşertificare din sudul continentului. În cazul ţării noastre, efectele majore vor deveni vizibile încă din 2015 şi se vor manifesta în special în Dobrogea, Oltenia şi Banat, când terenuri din cel puţin zece judeţe vor intra într-un proces de uscare.

◊ Avertismentul a fost reconfirmat anul acesta de un studiu al Agenţiei Europene de Mediu, care prognozează pentru România o serie de anomalii meteorologice, precum precipitaţiile extreme, dar şi accelerarea fenomenului deşertifică rii. Acesta se face deja simţit în partea de vest a Olteniei şi în sud-vestul Banatului.

Sahara Olteniei se extindeSahara Olteniei se extinde

Unul dintre cele mai afectate judeţe din sud este Doljul, unde fenomenul deşertificării, semnalat de mai mulţi ani, este alimentat de secetă, de solul nisipos, de fenomenul de deflaţie eoliană (spulberarea nisipului de vânt), dar şi de defrişările masive. În zona Calafat - Poiana Mare - Sadova - Bechet - Dăbuleni şi fluviul Dunărea, din sudul judeţului, peste 100 de hectare de teren au devenit aride, solurile nisipoase având o tendinţă spre deşertificare. Din cauza fenomenului, zona a fost botezată „Sahara Olteniei“. În ultimii trei ani, în zonă a fost calamitat un procent foarte mare de suprafeţe (între 50% şi 100%). În consecinţă, şi pierderile de recolte au fost considerabile (între 73,8%, în 2001, şi 92,8%, în 2002).

Vegetaţia din sud va migra spre nord

◊Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole şi al resurselor de apă, realizat de ANM, arată că vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României. Studiul pleacă de la premisa că, în condiţiile în care emisiile de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan) nu sunt stopate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului XXI. Potrivit coordonatorului studiului, prof. Vasile Cuculeanu, aceste măriri de temperaturi vor avea impact asupra ecosistemelor agricole. Una dintre puţinele plante agricole neafectate de acest fenomen va fi grâul, deoarece acesta metabolizează dioxidul de carbon şi dă o producţie mai mare.

◊ O prognoză realizată recent de ANM arată că, până în 2050, producţia grâului va creşte cu 14% datorită efectului creşterii concentraţiei asupra fotosintezei. În plus, grâul este recoltat în luna iunie şi scapă astfel de stresul termic din lunile de vară. Cele mai vulnerabile sunt însă culturile prăşitoare, spre exemplu porumbul, floarea-soarelui sau soia, care cresc în lunile anului cele mai calde şi mai expuse secetei.

◊ Aceeaşi proiecţie a ANM arată că producţia de porumb se va diminua cu 14% până în 2020 şi cu 21% până în 2050 din cauza deficitelor de apă din sol.

◊Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole şi al resurselor de apă, realizat de ANM, arată că vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României. Studiul pleacă de la premisa că, în condiţiile în care emisiile de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan) nu sunt stopate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului XXI. Potrivit coordonatorului studiului, prof. Vasile Cuculeanu, aceste măriri de temperaturi vor avea impact asupra ecosistemelor agricole. Una dintre puţinele plante agricole neafectate de acest fenomen va fi grâul, deoarece acesta metabolizează dioxidul de carbon şi dă o producţie mai mare.

◊ O prognoză realizată recent de ANM arată că, până în 2050, producţia grâului va creşte cu 14% datorită efectului creşterii concentraţiei asupra fotosintezei. În plus, grâul este recoltat în luna iunie şi scapă astfel de stresul termic din lunile de vară. Cele mai vulnerabile sunt însă culturile prăşitoare, spre exemplu porumbul, floarea-soarelui sau soia, care cresc în lunile anului cele mai calde şi mai expuse secetei.

◊ Aceeaşi proiecţie a ANM arată că producţia de porumb se va diminua cu 14% până în 2020 şi cu 21% până în 2050 din cauza deficitelor de apă din sol.

SolutiiSolutii◊ Degradarea solurilor provine în principal de la

gestiunea proastă a terenurilor, arată Cătălin Simota, director adjunct la Institutul de Pedologie (ICPA). El propune şase modalităţi de contracarare.

◊ 1. Pentru a evita eroziunea, pământul nu trebuie lucrat din deal în vale.

◊ 2. Echipamentele folosite în agricultră trebuie să fie mai uşoare; cele grele duc la compactarea solului.

◊ 3. Aratul, metodă nepotrivită pentru solurile medii şi uşoare din sudul ţării, trebuie înlocuit cu discuitul. „Prin arat, apa din primul strat de sol se evaporă“, explică pedologul.

◊ 4. Este necesară o rotaţie corectă a culturilor. Spre exemplu, floarea-soarelui nu se pune decât o dată la cinci ani.

◊ 5. Trebuie folosite perdelele forestiere care să asigure protecţia solului. Perdelele forestiere au început să fie tăiate în România încă din anii ’50.

◊ 6. Lipsa de precipitaţii ar putea fi contracarată şi prin amenajarea teritoriului, respectiv prin crearea unor „neomogenităţi“ (păduri şi ape) care să determine vaporii din atmosferă să se transforme în picături şi să plouă.

◊ Degradarea solurilor provine în principal de la gestiunea proastă a terenurilor, arată Cătălin Simota, director adjunct la Institutul de Pedologie (ICPA). El propune şase modalităţi de contracarare.

◊ 1. Pentru a evita eroziunea, pământul nu trebuie lucrat din deal în vale.

◊ 2. Echipamentele folosite în agricultră trebuie să fie mai uşoare; cele grele duc la compactarea solului.

◊ 3. Aratul, metodă nepotrivită pentru solurile medii şi uşoare din sudul ţării, trebuie înlocuit cu discuitul. „Prin arat, apa din primul strat de sol se evaporă“, explică pedologul.

◊ 4. Este necesară o rotaţie corectă a culturilor. Spre exemplu, floarea-soarelui nu se pune decât o dată la cinci ani.

◊ 5. Trebuie folosite perdelele forestiere care să asigure protecţia solului. Perdelele forestiere au început să fie tăiate în România încă din anii ’50.

◊ 6. Lipsa de precipitaţii ar putea fi contracarată şi prin amenajarea teritoriului, respectiv prin crearea unor „neomogenităţi“ (păduri şi ape) care să determine vaporii din atmosferă să se transforme în picături şi să plouă.

Orase afectateOrase afectate◊ DOLJ

Pepenii de Dăbuleni favorizează aridizarea◊ Regiunea cea mai afectată de deşertificare se află în sudul judeţului,

fiind cuprinsă între Calafat, Poiana Mare, Sadova, Bechet, Dăbuleni şi Dunăre. Zona măsoară 104.600 hectare, conform datelor de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Craiova.

◊ În ultimii ani, plantele au ars pur şi simplu sub razele soarelui, iar cartofii s-au copt sub pământ. Lanurile de porumb, care nu a mai apucat să crească înainte să se usuce complet, fac deja parte din peisajul sudului arzător. Anul trecut, după înregistrarea temperaturilor-record de peste vară, 44,2 grade Celsius la Calafat, fenomenul a intrat în atenţia publicului şi a autorităţilor locale. Specialiştii în protecţia mediului spun că fenomenul persistă şi că aridizarea nu poate fi oprită doar pentru că într-o vară se înregistrează temperaturi cu câteva grade mai mici. Statisticile arată că, în ultimii 38 de ani, suprafaţa ocupată de păduri s-a înjumătăţit, ajungând la 7 la sută din întreaga întindere a Doljului, în condiţiile în care, la nivel naţional, media este 29-31 la sută, iar în Europa - 37 la sută.

◊ La Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni se caută soluţii de ani buni pentru aclimatizarea unor noi specii de plante care să ajute la stoparea fenomenului. Pe nisipurile Olteniei se testează soiuri de plante rezistente la condiţii de ariditate şi se încearcă noi tehnologii de cultivare. Specialiştii susţin însă că pepenii favorizează aridizarea şi că aceştia trebuie înlocuiţi cu viţă-de-vie, pomi fructiferi şi culturi legumicole.

◊ DOLJ

Pepenii de Dăbuleni favorizează aridizarea◊ Regiunea cea mai afectată de deşertificare se află în sudul judeţului,

fiind cuprinsă între Calafat, Poiana Mare, Sadova, Bechet, Dăbuleni şi Dunăre. Zona măsoară 104.600 hectare, conform datelor de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Craiova.

◊ În ultimii ani, plantele au ars pur şi simplu sub razele soarelui, iar cartofii s-au copt sub pământ. Lanurile de porumb, care nu a mai apucat să crească înainte să se usuce complet, fac deja parte din peisajul sudului arzător. Anul trecut, după înregistrarea temperaturilor-record de peste vară, 44,2 grade Celsius la Calafat, fenomenul a intrat în atenţia publicului şi a autorităţilor locale. Specialiştii în protecţia mediului spun că fenomenul persistă şi că aridizarea nu poate fi oprită doar pentru că într-o vară se înregistrează temperaturi cu câteva grade mai mici. Statisticile arată că, în ultimii 38 de ani, suprafaţa ocupată de păduri s-a înjumătăţit, ajungând la 7 la sută din întreaga întindere a Doljului, în condiţiile în care, la nivel naţional, media este 29-31 la sută, iar în Europa - 37 la sută.

◊ La Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni se caută soluţii de ani buni pentru aclimatizarea unor noi specii de plante care să ajute la stoparea fenomenului. Pe nisipurile Olteniei se testează soiuri de plante rezistente la condiţii de ariditate şi se încearcă noi tehnologii de cultivare. Specialiştii susţin însă că pepenii favorizează aridizarea şi că aceştia trebuie înlocuiţi cu viţă-de-vie, pomi fructiferi şi culturi legumicole.

◊ PRAHOVA◊ Potrivit specialiştilor Direcţiei Agricole şi

Dezvoltare Rurală (DADR) Prahova, zone întinse din sudul şi sud-estul judeţului, de peste 100 de hectare, sunt afectate de lipsa precipitaţiilor din ultimii ani. „Terenurile s-au degradat atât de mult încât nu mai pot fi cultivate. Singura soluţie pentru salvarea acestor suprafeţe ar fi punerea la punct a unui sistem de irigaţii“, a declarat Aurel Anghel, directorul DADR Prahova. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Prahova susţin că deşertificarea a fost cauzată şi de factorul uman, nu doar de cel natural. „Se impune de urgenţă un plan de împăduriri în zonele afectate de secetă, pentru stoparea fenomenului deşertificării“, propune Camelia Steliean, directorul APM Prahova.

◊ BRĂILA◊ Comuna Unirea, la mâna naturii

Comuna Unirea din Brăila, situată într-o zonă considerată de risc maxim, unde din cauza secetelor agresive din ultimii ani solul se va deşertifica şi va pierde şi ultima brumă de umiditate, surprinde prin contrastul culturilor. Mai puţin de jumătate din terenurile agricole pot fi încă udate prin reţeaua de captare a apei din Dunăre, veche de 40 ani. Graţie ei, sute de fermieri reuşesc să-şi dubleze producţiile agricole. În schimb, cei cu terenuri departe de sistem au rămas la mâna naturii.

◊ PRAHOVA◊ Potrivit specialiştilor Direcţiei Agricole şi

Dezvoltare Rurală (DADR) Prahova, zone întinse din sudul şi sud-estul judeţului, de peste 100 de hectare, sunt afectate de lipsa precipitaţiilor din ultimii ani. „Terenurile s-au degradat atât de mult încât nu mai pot fi cultivate. Singura soluţie pentru salvarea acestor suprafeţe ar fi punerea la punct a unui sistem de irigaţii“, a declarat Aurel Anghel, directorul DADR Prahova. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Prahova susţin că deşertificarea a fost cauzată şi de factorul uman, nu doar de cel natural. „Se impune de urgenţă un plan de împăduriri în zonele afectate de secetă, pentru stoparea fenomenului deşertificării“, propune Camelia Steliean, directorul APM Prahova.

◊ BRĂILA◊ Comuna Unirea, la mâna naturii

Comuna Unirea din Brăila, situată într-o zonă considerată de risc maxim, unde din cauza secetelor agresive din ultimii ani solul se va deşertifica şi va pierde şi ultima brumă de umiditate, surprinde prin contrastul culturilor. Mai puţin de jumătate din terenurile agricole pot fi încă udate prin reţeaua de captare a apei din Dunăre, veche de 40 ani. Graţie ei, sute de fermieri reuşesc să-şi dubleze producţiile agricole. În schimb, cei cu terenuri departe de sistem au rămas la mâna naturii.

EFECTEEFECTE◊ Culturi exotice◊ SMOCHINI. De opt ani, în

localitatea Şvinţa, judeţul Mehedinţi, există 15 hectare cultivate cu smochini.

◊ KIWI. În comuna Ostrov, judeţul Constanţa, există două hectare de teren cultivat cu kiwi. Plantaţia de kiwi a împlinit 13 ani şi a ajuns să producă aproape patru tone de fructe anual.

◊ MIGDALI. În comuna Gura Vadului, numeroşi localnici au înfiinţat livezi de migdali.

◊ MUŞTAR. În Timiş, agricultorii s-au apucat serios să planteze boabe de muştar.

◊ MĂSLINI. Specialiştii în agricultură estimează că, dacă tendinţa încălzirii climei va continua, în zece ani vor apărea primele plantaţii cu măslini în Banat. În Timişoara creşte deja primul măslin aclimatizat pe spaţiul public.

◊ Culturi exotice◊ SMOCHINI. De opt ani, în

localitatea Şvinţa, judeţul Mehedinţi, există 15 hectare cultivate cu smochini.

◊ KIWI. În comuna Ostrov, judeţul Constanţa, există două hectare de teren cultivat cu kiwi. Plantaţia de kiwi a împlinit 13 ani şi a ajuns să producă aproape patru tone de fructe anual.

◊ MIGDALI. În comuna Gura Vadului, numeroşi localnici au înfiinţat livezi de migdali.

◊ MUŞTAR. În Timiş, agricultorii s-au apucat serios să planteze boabe de muştar.

◊ MĂSLINI. Specialiştii în agricultură estimează că, dacă tendinţa încălzirii climei va continua, în zece ani vor apărea primele plantaţii cu măslini în Banat. În Timişoara creşte deja primul măslin aclimatizat pe spaţiul public.

Despaduririle si desertificarea

◊ În cadrul ecosistemelor terestre padurea are un rol foarte important constituind nivelul la care se realizeaza cele mai intense si complexe schimburi de materie si energie. Aici se produc procese de sinteza si descompunere a materiei organice pe baza energiei solare captate de la plante.

◊ În anul 1995 suparafetele impadurite reprezentau 26,6% din suprafata globului. Intr-un singur an aceasta suparafata se micsoreaza cu aproximativ 11 hectare.

◊ Acest lucru atrage dupa sine grave consecinte:

◊ Scaderea cantitatii de oxigen din atmosfera si a volumului de biomasa de pe glob