Download - Cursuri Literatura Romana

Transcript
  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    1/68

    CUPRINS

    POEZIA______________________________________________________________________________3UNITATEA DE NV ARE 1 : SIMBOLISMUL POETIC________________________________3Modernism s i simbolism (dup E. Lovinescu)_______________________________________________3Simbolismul n n elegerea lui G. C linescu_________________________________________________4Poe i simboli s ti_______________________________________________________________________5

    Alexandru Macedonski_______________________________________________________________5S tefan Petic_______________________________________________________________________6Dimitrie Anghel_____________________________________________________________________7Ion Minulescu______________________________________________________________________8

    UNITATEA DE NV ARE 2 : AVANGARDISMUL I SUPRAREALISMUL.____________9Poetica avangardist ___________________________________________________________________9Poe i avangardi s ti_____________________________________________________________________9

    Tristan Tzara_______________________________________________________________________9

    Ion Vinea_________________________________________________________________________10B. Fundoianu (B. Fondane)___________________________________________________________12Ilarie Voronca_____________________________________________________________________12Stphane (sau Stephan) Roll (Gheorghe Dinu).___________________________________________13Geo Bogza________________________________________________________________________13

    Suprarealismul_______________________________________________________________________14Poetica suprarealist ________________________________________________________________14Poe i suprarealisti _______________________________________________________________14

    Eugen Ionescu___________________________________________________________________14Gherasim Luca___________________________________________________________________15Gellu Naum_____________________________________________________________________15Virgil Teodorescu________________________________________________________________16

    UNITATEA DE NV ARE 3 : MODERNISM I TRADI IONALISM .__________________16Tudor Arghezi_______________________________________________________________________16G. Bacovia__________________________________________________________________________18Lucian Blaga________________________________________________________________________20Ion Barbu___________________________________________________________________________21Alexandru A. Philippide_______________________________________________________________23Ion Pillat___________________________________________________________________________24Vasile Voiculescu____________________________________________________________________25

    UNITATEA DE NV ARE 4 GRUPUL ALBATROS SI CERCUL DE LA SIBIU.__25Poetica grupului Albatros____________________________________________________________26Poe ii grupului Albatros______________________________________________________________26Poe ii grupului din "Cercul de la Sibiu"___________________________________________________29

    PROZA INTERBELIC_______________________________________________________________29UNITATEA DE NV ARE 5 : PROZA POETIC . ______________________________________29

    Proza poetic s i estet ._________________________________________________________________29

    UNITATEA DE NV ARE 6 : POLIVALEN A EPIC ________________________________33Mihail Sadoveanu____________________________________________________________________33Liviu Rebreanu______________________________________________________________________36

    UNITATEA DE NV ARE 7 : POLIVALEN A EPIC (I I)_____________________________39Mircea Eliade________________________________________________________________________39G. C linescu________________________________________________________________________41

    UNITATEA DE NV ARE 8 : RESTRUCTUR RI EPICE. _____________________________43Psihologismul oniric si erotic.___________________________________________________________44

    Gib I. Mih escu____________________________________________________________________44

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    2/68

    Analitismul_________________________________________________________________________45Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955)_______________________________________________45Camil Petrescu_____________________________________________________________________47Anton Holban_____________________________________________________________________48

    UNITATEA DE NV ARE 9 : PROZA DE AVANGARD . ____________________________49Urmuz_____________________________________________________________________________49

    UNITATEA DE NV ARE 10

    : TEATRUL.___________________________________________52Camil Petrescu_______________________________________________________________________53Lucian Blaga________________________________________________________________________55George Ciprian______________________________________________________________________57

    UNITATEA DE NV ARE 11 : CRITICA SI ISTORIA LITERAR_____________________60E. Lovinescu. (1881-1943)_____________________________________________________________60Tudor Vianu. (1897-1964)______________________________________________________________62G. C linescu________________________________________________________________________64

    NTREB RI DE VERIFICARE, EXEMPLE DE SUBIECTE DE EXAMEN _______________67Bibliografie obligatorie selectiv_________________________________________________________67

    UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE LITERECATEDRA DE LITERATURA ROMN, UNIVERSAL SI COMPARAT

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    3/68

    I. D.

    Anul al III-lea sem. 1Prof. univ. dr. Marian Victor BuciuForma de examinare: examen

    CURSUL.Literatura romn interbelic.

    .

    POEZIA

    UNITATEA DE NV ARE 1 : SIMBOLISMUL POETICObiective: - cunoasterea fenomenului literar romnesc n poezie prin evenimente, operesi autori semnificativi si ilustrativi;- nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare;

    Timp alocat : 2 ore

    Modernism si simbolism (dup E. Lovinescu)

    Dup E. Lovinescu, n literatura romn modernismulera un moment de sincronizaresi de difereniere, n raport cu literaturile occidentale, n primul rnd cu literatura francez. Nuera considerat nici mprumut, nici imitaie. Dimpotriv, diferenierea era marcat ntr-o dublrelaie, nti fa de literatura romn, apoi fa de literaturile strine.Prin modernism, literatura romn se maturizeaz, capt constiin de sine.Modernismul este un catalizator mai eficient dect premodernismele, dect romantismul,

    ultimul dintre ele, autohtonizat ntr-o manier mult mai mimetic.Aici se poate constata intervenia criticului, cu instrumente oarecum statistice,cantitative, msurnd disproporia dintre ponderea mult sporit a imitaiei literaturii

    premoderne si aceea considerabil redus a literaturii moderne."Proporional, influena literaturii franceze asupra literaturii noastre nu este mai mareacum dect a fost la nceputul veacului trecut; putem afirma chiar c influena lui Lamartineasupra lui Eliade, Crlova, Alexandrescu si Alecsandri, sau a literaturii germane asupra luiEminescu, a fost mai considerabil dect, de pild, influena lui Baudelaire asupra lui T.Arghezi sau Minulescu. Literatura modernist nu poate fi, deci, privit ca literatur deimitaie si nici chiar ca o soluie de continuitate, ntruct saltul de nivel al literaturiirenasterii noastre fa de realitile naionale a fost cu mult mai mare dect saltul literaturiimoderniste."Lovinescu era adeptul unui echilibru teoretic, critic, istoric, ntre antiteze: tradiia si

    modernitatea.Lovinescu nu s-a delimitat nici el energic de tradiia inerial, conservatoare, dect attct aceasta putea s admit sincronizarea literar cu literatura occidental.Lovinescu reaciona ns n felul su, temtor de extrem, condus de msur siechilibru.Admiterea modernismului era cotat ca o provocare la dislocare, la anihilareaidentitii construit n marginea sau la limita inferioar a artei literare. Coliziunea dintre falsasi adevrata identitate literar era reala primejdie."Prin disocierea esteticului de etic si etnic, modernismul, de altfel, nu putea dect snspreasc si mai mult rezistena smntorismului si poporanismului, altoite pe aceast

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    4/68

    confuzie."Micul creuzet al preparrii modernismuluipentru literatura romn a fost revistaLiteratorul. Ea a aprut, cu poticneli de multe luni si ntreruperi de muli ani de zile, dinianuarie 1880 pn n martie 1919. Lipsise din 1904 pn n 1918. O fondase Al. Macedonski.Ultimul care a condus-o a fost esteticianul, stilisticianul si comparatistul Tudor Vianu. Acestrol va fi transmis imediat revistei Sbur torul , a lui E. Lovinescu, teoretician, critic, istoric

    literar militant pentru direcia antitradiional, modern.Simbolismul n nelegerea lui E. LovinescuRefuzndu-l pn si el, privindu-l cu circumspecie, apoi admindu-l pentruestetismul su trans-etnic,simbolismule neles de E. Lovinescu drept un modernismincipient.Biografic, Lovinescu nu era contemporan cu acest curent literar. Acest privilegiu lavusese Macedonski.n anul n care criticul si istoricul literar romn E. Lovinescu publica cea de-a douaediie aIstoriei romne contemporane si constata impunerea modernismului si a autonomieisau primatului esteticului, mpotriva tradiionalismului, n Frana, P. Valry (Le Symbolisme,1886-1936, Bruxelles, 1936) contesta individualitatea estetic a simbolismului.Pe de alt parte, Valry reuseste s vad n simbolism deopotriv extremismavangardist si eclectism:"Nu exist o estetic simbolist. Numai o negaie le e comun. (...) Simbolismul nu e oscoal. El admite, dimpotriv, diferite scoli si dintre cele mai divergente."Si la noi, simbolismul fusese abandonat istoriei literare, marginalizat de uraganeleavangardelor, futurism, dadaism, constructivism, expresionism, suprarealism.Acestea toate l ngrijorau pe promotorul modernismului interbelic. El nu s-a sfiit sle ostracizeze.A mai admis, ca referin, expresionismul. Despre simbolism a scris ns mai mult. Ancercat s-l popularizeze, s-l explice ori s-l "defineasc":"n esen, simbolismul reprezint adncirea lirismului n subconstient prinexprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc. Naturafondului impunea de la sine strile sufletesti vagi, neorganizate; natura formei sugestiveimpunea solubilitatea versului si revoluia prozodic, privit apoi de unii critici ca notdiferenial a simbolismului.Dup ce a produs o n literatura noastr, ca si n literaturile apusene,

    depsit n propria lui direcie de expresionism, iar n direcia potrivnic ntmpinnd oreaciune prin ncercarea de intelectualizare a emoiilor, simbolismul a ncetat ca scoalorganizat . si supravieuieste ns nu numai prin cstigurile trecute n patrimoniul obstesc allirismului, ci si prin civa poei de talent, nvestii cu toate caracterele simbolismului pur."nelegerea psihologiei creatoare simboliste este convingtoare. Dar analiza

    poetologic i rmne exterioar. Ea nici nu putea fi realizat cu instrumentele criticiiimpresioniste. Criticul reduce forma, simplist separat de fond, la prozodie.Pentru el, asadar, simbolismul, ca nceput al modernismului, nu ajunge o poetic arupturii, ci a continuitii. La noi, ntr-o literatur parial interesat de nnoire, dar si laliteraturile occidentale, fundamental atrase de inovaie.Dar nu inovaia rmne pentru Lovinescu termenul esenial, ci nnoirea. De aceeaexlude ruptura, bulversarea pur si simplu a literaturii.

    Simbolismul n nelegerea lui G. ClinescuG. C linescu ofer , n asimilarea simbolismului, nti o n elegere personal , situat n afara literaturii.Simbolismul n-ar ine de evoluia organic , estetic , a literaturii, ca fenomen fundamental autoreproductiv, desprins din, si evolund prin, el nsusi.Clinescu explic literatura prin psihologia social, colectivist, cu accent apsatsocialist, marxist, pe realitatea claselor, supuse n moduri difereniate maladivului, a cruiexpresie (anti)naturalist pare a fi considerat simbolismul. Simbolismul, ne spune Clinescu,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    5/68

    provine din ftizia proletar si din nevroza aristocrat.Explicaia sa nu rmne doar la sociologie, ea trece si pe teritoriul esteticii, negat, dealtfel, ca disciplin adecvat literaturii. Iat:"Fundamentul simbolismului, neles bine doar de Andr Gide, e nlocuirea

    picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul muzical si olfactiv, conduct almetafizicului. Poezia simbolist e o poezie de cunoastere si miasmele ori efluviile de arome

    din scoala baudelairian sunt iniieri n misterul dezagregrii si germinaiei materiei cosmice."Nici o cauz, nici o aspiraie social nu mai sunt acum recunoscute. Psihologiacreatoare se dispenseaz de psihologia maladivitii, difereniat prin clasa social.Clinescu nu conceptualizeaz simbolismul. El doar ader, ferm, exclusivist, laconceptul lui Gide de simbolism, singurul care i se pare adecvat, incontestabil.

    Nu ar fi vorba de o dereglare senzorial, de o interferare a simurilor, de o de-realizarea lor prin sinestezia care ar intermedia constiina irealitii.Simbolismul, apoi, nu e o poezie a nchiderii n subconstient si a subiectivuluisuficient siesi.Lsnd raionalitatea sub controlul iraionalitii, metafizicul, potrivit lui A. Gide,mut existentul ntr-o nou zon dominant, n fond infra-fizic.De altfel, lumea continu s existe pentru poetul simbolist, care nu att o cunoaste, cto transform. Poetul se cunoaste mai nti pe sine, n ipostaza creatoare. Adic el setransform pe sine, pentru ca apoi s transforme, iluzoriu desigur, lumea.

    !Cunoasterea simbolist apare ca un efect al transform rii sinelui si a cosmosului. Edefapt o trans-cunoastere ori o infra-cunoastere, pentru c nu- si mai accept natura, o distrugesau o uit , o deconstruie ste pentru a o regenera. Dar cunoasterea poetic simbolist , trans- sauinfra-formatoare, denatureaz fiin a poetului si ambientul s u social si cosmic. si provoaciluzia propriei realiti. Ajunge la autoreferenialitate si la opiunea logic pentru antimimesis.

    Poei simbolisti

    Alexandru MacedonskiPrima verba, 1872,Poezii, 1892,Excelsior, 1895,Flori sacre, 1912,Poemarondelurilor, 1927,Bronzes, Paris, 1897.Alexandru Macedonski (1854-1920) este un scriitor important, un reper al comunicriiliterare sincronice, rupnd cel puin parial cu trecutul si tradiia.Dar n-a scpat nici el de eclectism. S-a dovedit din plin disponibil si indecis,contradictoriu ca un spirit baroc.Se arat spiritualizat n civa psalmi, dar n alte poezii e tragic si histrionic.A fost atras de nnoirile simboliste, dar ntr-un fel moderat. A putut s revin frdram artistic la vechile sale relaii estetice cu clasicismul, romantismul ori parnasianismul.A cltorit si studiat n Austria, Italia, Elveia si a ncercat s-si impun opera nFrana. n 1894, la Lige, a colaborat cu poezii la cteva publicaii. A publicat la Paris, frecoul dorit, mai nti un volum de poezii scris n limba francez,Bronzes, 1897, apoi unul de

    proz poetic,Le Calvaire du feu, 1906, devenit n traducere un original, inclasabil romanpoetic romnesc, cu titlul Thalassa, 1925.Dup articolulArta versului, 1890, devine autorul primului manifest care importsimbolismul n literatura romn,Poezia viitorului, 1892, publicat n revista sa,Literatorul.

    Nu devenise un teoretician personal. Meritul su rmne doar acela de a prinde pulsultimpului. Si reuseste s o fac cu o bun receptivitate.Principiile propagate ale noii poetici se refer la muzicalitatea verlaine-ian, frngereagtului retoricii printr-o elaborare sintactic diferit de sintaxa gramaticii si a prozei (ilogiculenunrii poetice), preeminena imaginii.Macedonski nu exalt tehnica poeziei.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    6/68

    El nu angajeaz asadar modernitatea poetic n linia intelectualist dus pn la captde P. Valry.Poetul e considerat un medium al unui limbaj diferit de cel comun. Se las purtat ncde milenara inspiraie. Iar poezia continu s rmn efectul lingvistic al "schinteiiDivinitii".Macedonski se informase de la surse restrnse. El suplineste cunoasterea profund

    teoretic printr-o real capacitate de intuiie poetic. Aceasta este chiar uimitor de rezistent.Ea se ntinde pn la un alt constructor excepional de limbaj poetic modernist, de dup 1960,Nichita Stnescu, pentru care relaia poezie-poet este nc una rsturnat, de la efect la cauz.Iat propoziii devenite importante obsesii poetologice pentru multe decenii, desprinse dintrunarticol din 1894:"Poezia este natura. Poetul nu este dect un instrument al senzaiunilor ce primeste dela natur, senzaiuni pe care muli le transform, n urm, n simiri si cugetri."Domeniul poeziei, mai afirm Macedonski, n spirit romantic, nu este realul, greu desuportat de adevratul poet, ci irealul, himericul.Simbolismul urmat de Macedonski este fluid si muzical, exprimat n poezii ca Oumbr dincolo de Stix oriPe bolta clar.Poetul se arat puin tentat de o poezie de sonoriti. Dar, nnmormntarea si toatesunetele clopotului sauLupta si toate sunetele ei, el experimenteaz ntr-un cerc si orizontefemer, pe urmele instrumentalismului lui Ren Ghil, cu un vocabular si o sintax cutate nmodul ludicului strident. Aceast aventur poetic rmne ns fr urmri.Dup ce sucise gtul retoricii n poezia romn, poetul se ntoarce pentru a-l ndrepta.Scrie poezii cu form fix, rondeluri, dar pstreaz muzicalitatea simbolist, condus pn laexperimentele sonore, obsesia vidului existenial, estetismul floral graios, livrescul,imagismul exotic.Macedonski e primul poet romn care renun ntr-o poezie,Hinov, la corsetul

    prozodic, elibernd poezia de versificaie, de rim si msur. Elibernd versul, las liberlimbajul poetic. El este acela care inaugureaz la noi aceast sensibilitate la nou, ntr-un moddecisiv pentru secolul XX.Tradiia modernitii moderate si ezitante, inaugurat de Macedonski, va fi urmat deali poei. Acestia au ei nsisi un schimb complicat, timid adesea, insolit uneori, cumodernitatea poetic. Este experiena modern pe care ne-au fcut-o cunoscut Stefan Petic,D. Anghel, G. Bacovia si, dup ei, T. Arghezi, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, I. Pillat, I.

    Barbu.

    Stefan PeticFecioara n alb, Cnd vioarele tcur, Moartea visurilor, 1902, Cntecul toamnei,Serenade nocturne, 1909.Simbolismul exist cu adevrat n literatura romn o dat cu macedonskianul StefanPetic (1877-1904).El a avut o mare influen asupra generaiei simboliste. Desi n-a fost nici el lipsit deopiuni eterogene. Ori de evidente inegaliti.Poezia l-a preocupat cel mai mult. Ea i-a umbrit uimitorul spirit teoretic, insuficientconstientizat si pus n oper.Poetul era floral si sepulcral, idealizant n erotic si nevrotic. Traversa o biografiefrnt de moartea prematur, dar si de inconsecvena ideologic si politic.Ajunsese un adevrat caz. Era poliglot, cultivat, avizat n cteva culturi. Dar sixenofob, sovin, citadin, socialist trecut la dreapta extrem.Poetul avea constiina vanitoas a damnrii.Aflase mai ales de procedeul corespondenelor. S-a referit, de exemplu, la "Izolareasenzaiilor si darea lor printr-un echivalent de imagini" (Poezia nou, 1900), desi abstragereasenzorial n u putea fi totuna cu interferarea simurilor si realizarea sinesteziilor.La Petic au fost identificate chiar si unele propensiuni expresioniste, rare, desiguraccidentale sau intuitive.Simbolismul dominant venea si din prerafaelitismul serafic, extatic, pornit prin real,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    7/68

    natural, spre ireal. Sau chiar din muzicalitatea lui Eminescu.Vagul, misterul, olfacia, dezorganizarea senzitiv n general, ca la G. Bacovia, aparinunui poet de o rafinat si subtil artificialitate, cobort spre abstracia retoric.Pentru poezia romneasc, Petic a fost la nceputul secolului XX un salvator tardiv siconjunctural. Dar un vizibil cap de pod. Un modernist remarcabil de avizat teoretic pe spaiiliterare, estetice, foarte largi. Un veritabil european, familiarizat nu doar cu marea serie

    simbolist francez, dar si cu E. A. Poe.

    Dimitrie Angheln grdin, 1903, Caleidoscopul lui A. Mirea, I, 1908, II, 1910, Fantazii, 1909.Mai mult dect oricare dintre primii poei romni moderni,Dimitrie Anghel(1872-1914) se prezint ca un poet al unui evantai foarte larg de formule, al unui sincretism de un

    profund si rafinat tradiionalism, desi nu cu totul ndeprtat de tendine etniciste.Boemul, din Parisul anilor 1893-1902, n Romnia a fost un intelectual angajat nsensul tradiionalismului poporanist, dar si cu atracii socialiste. n plus, a fost colaborator larevista Smntorulcu poezii fanteziste, aprnd drept efecte ale unor contemplaii extatice,derealizante.Structura sa complex, ambivalent, si asumase creator extremele. La vremea aceeafaptul era posibil cu o minim striden.

    Anghel a lucrat la propria sa sintez, modelnd contradiciile afective, reflexive ori deconcepie poetic.Fr ironie lucid si deconstructiv, si el pare a rescrie revizuind, potrivitdisponibilitii estetice, poeticile (mult) anterioare, nainte de a ajunge la cele curente, dintrecare simbolismul capt oarecum un rol nglobant.El este, astfel, clasic prin identificare tematic, frna abstract, raionalitate siconceptualism. E drept c rmne atent n permanen de a le deturna metaforic.Face recurs si la romantismul minor, sentimental, dar si sarcastic ori grotesc, cu o notde gravitate adnc. Rmne aproape de reverie si exerseaz cu insisten retorica imaginii.Reconverteste poetic, prin modificare de sensibilitate, visul feeric eminescian, proiectat nspaiul ambivalent, diurn si nocturn, al grdinii florale, alegorice si simbolice, descoperit caun microunivers antropologic misterios si seductor.Poeziile sunt pasteluri executate cu instinctul evocrii si al imaginaiei marcate de un

    apropiat exotism rsritean.Tradiionalismul lui Anghel capt unele vagi virtualiti pre-proustiene, atunci cndpoemul nu-si ascunde punctul originar n memoria actualizat cu o mare disponibilitate.Sensibilitatea si constiina modern l conduc spre livresc si ludic.Anghel are chiar o intuiie surprinztoare a productivitii textuale a cuvintelor.El e simbolist n accepia lui Valry, de maxim divergen a manierei, cu acces lamisterele corespondenelor, trecut usor prin extazele agoniei si morbideei.Anghel e un estet, un decadent al rigoarei si luciditii. Supune senzorialitatea vie siexact unui control raional, stenic, fr delirul nevrotic cruia i se las prad voluptuostragicsimbolistii individualizai.n cazul lui, sufletul muzical si evanescent ncearc expansiuni si corespondene ntrunreal poetic reorganizat nu prin interferene senzoriale, ci prin exacerbarea olfaciei,deplasnd spaiile semantice spre simbolul plurivoc, n fapt metaforic, desi nu definitiv smulsalegoricului.De altfel, trebuie observat c ambiguitatea semnific rii p streaz la el si o sorginte

    baroc , prin retorica oximoronic ori hiperbolic . Sintaxa poetic r mne fluid , f r marcaje distopice, nv luit totodat ntr-o

    prozodie premodern, clasic, romantic, parnasian.Fr a modifica natura versului n sensul modernitii experimentale, Anghel extindeconceptul de poezie dincolo de lirism, spre narativul mitologic sau cotidian, prin baladescul

    postromantic ori obiectualismul prozaicului.E cazul s recunoastem n el un dublu, desi timid, precursor. O dat al baladistilorCercului de la Sibiu, Stefan Aug. Doinas, Radu Stanca, Ioanichie Olteanu, si a doua oar al

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    8/68

    poeilor metonimici A. Maniu, Petre Stoica, C. Ablu etc.

    Ion MinulescuRomane pentru mai trziu, 1908,De vorb cu mine nsumi, 1913, Spovedanii..., 1927,Strofe pentru toat lumea, 1930,Nu sunt ce par a fi, 1936.Cu fantezia sa neoromantic, retorica histrionic, talentul de a scenariza poeticul,Ion

    Minulescu (1881-1944) a tratat teme si motive simboliste: reveria citadin si domestic,spleen-ul cotidian, spaiile exotice, evaziunea dublat de invaziune, o mistic a echivocului,muzicalitatea nsoind inovaia prozodic prin ritm, msur, rim etc.Si nici mcar nu si-a disimulat structura extravertit. Dar el a aflat si creat f r dificultate un public oriental, solar, bucuros s-i valideze impostura simbolist, pn la a-lrecunoaste drept exponenial pentru primul lirism modernist.Minulescu avea o for mimetic integratoare. Si, prin imaginaia poetic insolit, nudoar a confiscat la un moment dat poetica simbolist romneasc, dar si, n postumitate,(neo)modernismul fantast.

    Numele su e foarte des amintit ori de cte ori vine vorba despre importani poei dingeneraii ulterioare. Ca aceea a celui de-al doilea rzboi mondial, a lui Constant Tonegaru.Apoi a oniricilor si, n primul rnd, a lui L. Dimov. Ori numai a himericilor ca Emil Botta.Umbra sa se ntinde pn la postmodernul dimovian din anii 80, M. Crtrescu. l atinge

    chiar si pe un poet al sfrsitului de secol, Cristian Popescu, stins nainte de vreme. Iar rupturaultim de modelul poetic modernist nc i mai confer lui Ion Minulescu o anume actualitate.Sau cel puin o persisten n memorialul poeticii.A impus cu adev rat marea ncredere n sine a poetului, fericit ntlnit cu un public care astepta s devin receptiv la o poezie modernist destinat , dup cum se mai promisese,tuturor. Or, Minulescu avea toate datele temperamentale si artistice pentru a realiza poeziaunui modernism temperat, f r a face concesii tradi iei desuete, dar si f r a- si trage pe figurmasca unui autist si intolerant.Aceasta era o linie, de altfel, comun modernismului romnesc, cruia el i-a conferitlrgime proprie, seducnd prin capacitatea sa neobisnuit de ascundere si revelare. El a reusits mpace privirea din afar cu aceea dinluntru, retorica si muzicalitatea, unindu-le sub omasc histrionic insolit, verbioas, dar si surprinztor de vie si natural.

    Marea calitate a poetului era aceea de a convinge c propune un limbaj poetic diferit,chiar dac neconform principiilor simboliste.S-a recunoscut c poezia sa se ntemeia pe asimilarea poetic a unor cuvinte pn la elevitate, cu o uimitoare art a contextualitii. Noile cuvinte sunau n afara realului, ceea cecrea premisele unei structurri autorefereniale.E. Lovinescu i-a intuit direcia nnoitoare, desi nu si-a reinut decepia c Minulescunu revoluiona prozodia, cnd, de fapt, aceasta nceta, o dat cu simbolismul, s mai marchezenoul concept de poeticitate.Forma modernist nu poate fi redus la prozodie. Criticul nu se decidea usor dac s-lostracizeze ori s-l admit n curentul simbolist. L-a primit pn la urm ca simbolist "atipic".Poezia, literatura romn, n definitiv, rmn "nonconformiste", neverificate nconfruntarea universal. Poate de aceea ele impuneau selecia personalitii deloc comune nacest undergroundliterar.Ludicul poet l-a cucerit pe criticul E. Lovinescu. El i s-a insinuat cu fora fatalitii:"i-a fost dat simbolismului romn s se identifice de la nceput cu aceast poezieostentativ, de o cuceritoare muzicalitate extern."Minulescu apare sntos, stenic, solar. ntr-adevr, si de o insolit, mimat decadensi artificiozitate estetic.Minulescu devine un Proteu care-si expune si-si retrage feele si, totodat, mstile, cudezinvoltura si graia natural a celui care reuseste s conving de faptul c el nu rateaz niciun act.Fr travestiurile proprii publicului si criticii nssi, Minulescu n-ar fi fost acelasireper al unei poezii disponibile mai degrab la nnoire mimetic dect la voina de inovaie

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    9/68

    proprie.

    !Minulescu reprezint de aceea poezia hibrid , a mimesis-ului superior, deschisformelor celor mai spectaculoase. Aceste forme ajung epuizate n propria manier remarcabilde permisiv , cu mai bine de un deceniu nainte de ncheierea biografiei poetului. Iar faptulapare posibil n ciuda unei intuiii, insuficient exploatate, a poeticului tranzitiv, uman, de un

    umor atasant.

    UNITATEA DE NV ARE 2 : AVANGARDISMUL ISUPRAREALISMUL.Obiective: - cunoasterea fenomenului literar romnesc n poezie prin evenimente, operesi autori semnificativi si ilustrativi;- nelegerea specificitii estetice si a contextelor de realizare;

    Timp alocat : 2 ore

    Avangarda poetic. Poetica avangardist. Poei avangardisti. Tristan Tzara, Ion Vinea,B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stphane Roll (Gheorghe Dinu), Geo Bogza.Suprarealismul. Poetica suprarealist. Poei suprarealisti. Eugen Ionescu, M. Blecher,Gherasim Luca, D. Trost, Paul Pun, Mihail Cosma (Claude Sernet), Victor ValeriuMartinescu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu.Avangarda poetic

    Poetica avangardistE. Lovinescu n-a urmat avangardapoetic. S-a strduit s o dezintegreze din poeziamodern. Cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismulsunt pentru elpoezie extremist. Cubismul, constructivismul si integralismul, crede el, au ucisemoia estetic, s-au abstractizat. Dadaismul si suprarealism s-au pus la dispoziia ilogicului,iraionalului, st rii onirice.Pe Lovinescu l speria libertatea anarhic , total - "panlibertate am putea spune" -, ducnd la o "violare a conceptului estetic". Dar l speria si pierderea total a specificuluiartistic naional. O poezie, "o art internaional", echivala pentru el cu una fr naionalitate.Acceptase cndva, dup unele ezitri, simbolismul, pentru c era omenesc si trans-etnic, darnu se gndise c ar eradica specificul popular.

    Poei avangardisti

    Tristan TzaraLa premire aventure cleste de M. Antipyrine, Zrich, 1916, Vingt-cinq pomes,Zrich, 1918, Cinma calandrier du coeur abstrait maison, Paris, 1920,Des nos oiseaux,

    Paris, 1923,Lhomme aproximatif, Paris, 1931,Primele poeme, urmate deInsurecia de laZrich, prezentate de Sasa Pan, 1934,La deuxime aventure cleste de M. Antipyrine, Paris,1938,La fuite, Paris, 1947,Le surralisme et laprs guerre, Paris, 1947.Poemele romnesti ale lui Tristan Tzara (1896-1963), de pn la "insurecia de laZrich", din 1916, aparin aceluiasi autor avangardist, dadaist, desi ndrzneala lor sintacticsi lexical sau operaiile de selecie si combinare par inexistente. Ele sunt n fapt obnubilatesau mai degrab repliate. Insolitul estompeaz insolena novatoare, potrivit contextului literarcare le ngduia.Aceste texte au aprut de-abia n 1934, cu titlulPrimele poeme, urmate deInsureciade la Zrich, cu o prezentare a lui Sasa Pan.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    10/68

    G. Clinescu le-a sesizat retorica dadaist si suprarealist, pe lngspleen-ulsimbolist, al iritrii nevrotice, ca efect al unor triri precizate, ca boala, singurtatea,monotonia etc., n forme apropiate de sensibilitatea poetic deja fixat ntr-o anume tradiie.Iat c nici Tzara nu evit un sincretism pornit dintr-un instinct de echilibrare simoderaie.Schimbarea contextului naional si literar a fcut mai vizibil vocaia sa de

    transformator al poeticului. De la un context natural, asimilat organic, ca respiraia zilnic,Tzara se mut ntr-un context strin, de care s-a distanat vrnd-nevrnd. Astfel, a putut operacu luciditate si glacialitate, eliminnd ntreaga cangren a ncrcatei si mai ales vetusteiconvenionaliti poetice de pn n acel moment.Pn atunci, revoluia sensibilitii, dorit de toi avangardistii cu anvergur teoreticsi vocaie poetic manifest, de la Ion Vinea, la Voronca, l preocupase n mod hotrtor si peTzara. Rupndu-se de limba iniial, romna, Tzara s-a nstrinat brusc de un mod de a simi

    prin cuvnt, ntrerupndu-si emisia liric a plintii si melancoliei senine.De aceea, ntr-un nou context, cu o alt materie lingvistic, a suportat o ruptur si otransformare de personalitate artistic. Si-a reliefat cu deosebire zonele secundare si, totodat,le-a pus n umbr pe acelea primare. Acestea din urm erau identificabile, cum am spus, si n"primele poeme".O lectur atent , ea ns si transcontextual , deceleaz , pn la urm , un alt montaj al motivelor, apariia recurent a unei retorici bazat pe imagistica dispersat . E prezent metafora a sa-zis tare, nscris pe largi spa ii analogice.Imprevizibilul si insolitul seleciei si combinrii cuvintelor, de- si re-semantizate,schimb tipul de enunare. l distorsioneaz, n raport cu travaliul sintactic exersat anterior

    pn la epuizare.Iat cum o tehnic poetic nou bulverseaz tradiia. i modific relaia, schimb sursa,originea, natura poeziei. ncalc apsat convenia curent, verificat si ncurajat de poeii sicititorii profesionisti, aflai si ei mereu cu un ochi la tradiie si cu cellalt la realitatea sinecesitatea poeziei n aciune.Tzara instituie o poetic a desemnificrii suverane si a eliberrii eului de oriceconstrngeri, liber s-si descopere plenitudinea n vacuumul pluralitii, ca efect alaneantizrii sensului comunicrii poetice, dup epuizarea si excluderea sensibilitii.DADA "nu nseamn nimic", pentru c "Nu este cu putin s construiesti

    sensibilitatea pe un cuvnt. Orice sistem converge spre o plicticoas perfeciune, stagnantidee a unei mlastini aurite, relativ produs uman", cum scria n 1924, n Sept manifestes Dada.El adusese poezia la limita nou, a sensibilitii antisensibilitii, interzicndu-i oricealt cale, att de exteriorizare, ct si de interiorizare.Suprarealismul, recunoscut de el abia la nceputul deceniului al patrulea din secolulXX, a dovedit pentru cteva decenii c blocajul (de)convenionalizrii poetice nu era decttranzitoriu.

    Ion VineaOra fntnilor, 1964.Ion Vinea (1895-1964), mpreun cu la fel de tinerii Tzara si plasticianul MarcelIancu, a condus revista Simbolul, 1912, si Chemarea, 1915. Apoi, singur, Contimporanul,1923-1932, siFacla, 1930-1940.Disponibilitatea si flexibilitatea nu i-au fost strine, deopotriv omului si scriitorului.n regimul comunist, Ion Vinea a fost redactor la Editura pentru Literatur. Dar n-a preluat, caunii avangardisti, reeta ideologic n literatur. N-a rmas, dac fusese vreodat, un radical.Se accept n general ideea c avangarda literar romneasc n-a dorit ruptura, cisinteza. Ar fi fost mai puin inovatoare dect modernismul. De aici o anumit suspiciunelegat chiar si de natura modernismului literar romnesc. Sinteza ar fi proprie

    postmodernismului, adic, totusi, modernismului slab, incipient, ceea ce ar confirma si tezalui Lyotard: postmodernismul "preced", de fapt inaugureaz modernismul.n poezie, Ion Vinea a urmat, asadar, dup obi snuina literelor romne,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    11/68

    eteromorfismul.Si-a nceput adolescena literar ca simbolist. Curnd a devenit unul dintre mentorii siteoreticienii avangardei literare romnesti. Fr a exclude relaia puternic si vie cu tradiia.Poetul era un vistor lucid.El nu-si refula sentimentele, voluptatea realismului transgresat n pastel. ns nici nuse lsa dominat de tristeea minor. i ddea acesteia o valen ironic si escatologic, precum

    expresionistii.Structura liric si limbajul poetic capt astfel o natur artificial, marcat dehibridizare.Ion Vinea e sentimentalizant si intelectualizant, liric si antiliric, metaforic simetonimic, referenial si autoreferenial, mimetic si antimimetic.Adopt prozodia premodern ori urmeaz versificaia liber, modern.Reformeaz sintaxa si suprim punctuaia.Dar realizeaz totul prin constructivism si sintez, nu prin proiect deconstrucionist.Extremismul avangardei, cum l numea E. Lovinescu, era un calificativ care avea

    proprietate, n cazul lui, numai dac l raportm la o literatur care si-a sacralizat formeletradiionale.Este vorba de o literatur dominat de o scar, cu mai multe trepte lungi si largi, atradiiei. De la treapta cea mai antiliterar, antiestetic, nchinat slujirii altor comandamentedect celor estetice, pn la treptele integrabile conceptului propriu de literatur.Ion Vinea si-a limitat sinusoida poetic n marginile personalizrii poeticului si areunit n formule proprii moduri si stiluri poetice strine si autohtone.Faptul c nu si-a strns producia poetic n volume n-a rmas fr urmri nconfigurarea operei si a analizei sale. Poetul pleca din aceast lume cnd i aprea uniculvolum, Ora fntnilor, n 1964.Bibliografic, cazul su e reversibil fa de cel al lui Ion Barbu. Acesta ncheia cunceputul, n singurul su volum,Joc secund, din 1930. I. Vinea ncepea, propriu-zis, abia cusfrsitul.Transformarea liric i-a marcat ns si pe unul si pe cellalt, pe durate cronologice sin formule poetice personale. Acestea sunt mai greu de distins la Ion Vinea. n plus, la el s-a

    produs o profund modificare a constiinei literare, afectat, desigur, de contextul istoric care,n proletcultism, a avut o etap antimodernist, chiar antiliterar, n orice caz ndreptatagresiv mpotriva poeziei.

    Cnd murea Vinea, perioada aceea se ncheia. Poetul si pierduse n bun m sur constiina avangardist-modernist. Ori simise necesitatea de a si-o ascunde. Proceda astfel, camuli dintre colegii lui de generaie, care nu plecaser n exil.Moda patetic, de mod neoromantic, l-a marcat, cu sau fr voie.Urmele simboliste ori chiar expresioniste s-au retras, acum nu mai sunt la fel devizibile ca n reviste, ele abia se ntrezresc.Volumul reuseste de aceea s-i mistifice biografia poetic.Dominant rmne lirismul elegiac, susinut de volupti spiritualiste, ntr-o ultimformul, ncercuindu-le pe toate cele care o preced. E formula unei dialectici poetologicesupus reformrii nesigure. Vinea nu s-a pierdut ntr-o manier. Nu s-a regsit nici n maimulte moduri poetice. El doar s-a nstrinat n spatele unei succesiuni de msti, de latradiionalism la concretism.

    Niciuna si toate la un loc nu l-au condus la revelaia poetic. A inut ca nimic din ceea

    ce i era cunoscut ca poetic s nu-i r mn str in. S-a identificat cu toate aceste forme. Le-aalterat si totodat le-a apropiat si nsusit.Prin aceasta disponibilitatea sa creatoare a trecut proba graiei si naturalitii.Proteismul lui Vinea e spectaculos, dar nu fr o not caracateristic de sterilitateexemplar. Ea e proprie poeilor care si poart mstile nu att pe chipul vizibil, ct pe acelaascuns, abisal, creator.

    B. Fundoianu (B. Fondane)Privelisti, 1930. n Frana: Ulysse, 1933, Titanic, 1937,Exode, 1965.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    12/68

    Structura psihologiei creatoare a luiB. Fundoianu (B. Fondane) (1898-1944) eramodern, stpnit de incertitudine, ambiguitate, vid existenial. Asa se explic si constiinateoretic nelinistit, dominat de cutrile pozitive ale avangardei, nc din perioada sa dedinaintea opiunii pentru limba si literatura francez. Avea atunci convingerea c p r sea o colonie cultural si literar si lsa n urma sa marginea, pentru a ajunge ntr-un centru culturalsi artistic ca cel al Franei.

    Tradiionalismul su era estetic si nu ideologic, livresc, universal si nu autohton, frlegtur, asadar, cu smntorismul, poporanismul ori gndirismul.Fundoianu ref cea, n context modern, o experien poetic clasicizant sineoromatic, de atitudine si expresie dubl si contradictorie. Pe de o parte spiritualist, pe dealt parte vitalist.Pn la urm, si el ajunge la sinteza avangardist romneasc. si apropie si sintreste limitele si liniile unei poezii plasate pe direcia modernismului moderat, definitoriun acel context literar.Prin profunzimea si prin controlul hibridizrii formelor poetice, el l-a urmat, pn laemigrare, pe T. Arghezi.Modulnd modernismul simbolist, deja cu certe valene infrarealiste, prin infuziatradiionalismului estetic ori prin poetica referenial, realist, metonimic, el lrgestestructura liricii n direcie prozaic. ntreste n mod semnificativ poezia realului umil,exprimat prin lirica de notaie narativ, ce va fi resuscitat de poeii de la revista Steaua dup1956, de un P. Stoica n primul rnd.A oscilat evident ntre materialitate si spiritualitate. Dar le-a aflat punctele decomuniune ntre realitate si idealitate, reprezentare si prezentare a unui spaiu biografic siafectiv.B. Fundoianu a evitat cantonarea ntr-o poezie dialectal si bucolic, graie conectrii

    practicii semnificante a poeziei la o constiin teoretic aplicat, cu deschidere spre literaturasi filosofia existenialist vitalizat de mistic.

    Ilarie VoroncaRestristi, 1927, Colomba, 1927, Ulise, 1928,Plante si animale, 1929,Braranopilor, 1929,A doua lumin, 1930,Zodiac, 1930,Invitaie la bal, 1931,Incantaii, 1931,Act de prezen, 1932,Peter Schlemil, 1932, Ulysse dans la Cit, 1933,Patmos, 1934,

    Pomes parmi les hommes, 1934,La Posie Commune, 1936,La Joie est pour lhomme,1936,La Cl des ralits, 1944, Souvenirs de la plante Terre, 1945,Pomes choisis, 1956,Pomes indits, 1964.O constiin teoretic si poetic expus contradiciei a avut siIlarie Voronca (1903-1946). Iat nc un autor bilingv, care si-a p r sit marginea cultural si a reusit s se fac remarcat centrului parizian. Unde ajunge n 1925 si, dup momentele de rezistenantifascist, se va sinucide n 1946. Se va face cunoscut doar ca poet, spre deosebire deFondane, mai apreciat ca eseist si gnditor.Modernismul su deja eclectic - de la o poezie a mimesisului la poezia ca practicsemnificant, textualist, antimimetic -, se raporteaz cu totul personal la tradiia uneiidentiti originare romnesti, care nu elimina nici grefele folclorice, realiznd o originalgramatic poetic, cu cele mai insolite liberti expresive.

    N-a urmat, asadar, un singur traiect poetic si nu s-a limitat la teorie; de altfel, o teoriede grup, neindividual.Rigoarea integralist a cedat repede laxitii retorice, imagistice, metaforizante. Poetulsi edific viziunea proprie pe o etic umanitarist persuasiv. Ea e sprijinit de un autenticcurent afectiv, dar si de o substan foarte consistent, mitologic si livresc. O retoric si ostilistic echilibreaz realul si imaginarul, n forme poetice mai apropiate expresionismuluidect simbolismului.Poezia aceasta tematizeaz descompunerea materiei, spiritului si limbajului.Integralismulde la nceputuri, ca expresie romneasc a avangardei, inteniona srealizeze racordul cu un clasicism modern, de substan. Asa se dorea, de altfel, siconstructivismul. Amndou sunt direcii ale modernismului, lucide si riguros controlate. Ele

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    13/68

    urmreau programatic "nu dezagregarea bolnav, romantic, suprarealist, ci ordinea sintez,ordinea constructiv, clasic, integral".Ilarie Voronca a urmat mistica hedonic a universului intim, pe linia tradiionalismuluilui I. Pillat, reluat, cu o bine articulat teorie a poeticului, n deceniul 7, de oniriciihiperrealisti, L. Dimov ori E. Brumaru.I. Voronca a avut si instinct textualizant. Presimea fora magic autoproliferant a

    cuvntului, articulat organic n fiina poetic nelimitat, de o extrem vitalitate si tensiune afanteziei, unind raiunea si senzaia si construind un univers de o plasticitate reliefat,absorbant pentru receptorul poetic.Voronca este un spirit etic si totodat estetizant, nsetat deopotriv de real si metafizic,ntr-o pluralitate de forme autentificate poetic, estompndu-si limitarea idealist si relativist,cu nfiorare existenialist si rafinament hedonic.Voronca, cel de la revistele 75 HPsiPunct, era un autentic nnoitor, ca si aliavangardisti romni, nc nainte de a prsi Romnia.Pictopoezia, sintetismul, integralismul, discutate si ilustrate n texte originale,bulverseaz poezia, att ct s-i deturneze, n epoc, mersul peste limita nelegerii criticecurente.

    Stphane (sau Stephan) Roll (Gheorghe Dinu).

    Poeme n aer liber, 1929,Moartea vie a Eleonorei, 1930,Manifestaie, 1945.La revista unu a lui Sasa Pan, alturi de Ilarie Voronca si Geo Bogza, scria siStphane (sau Stephan)Roll(Gheorghe Dinu) (1903-1974).Pe urmele lui Tzara, Roll a eliminat afectul, tratnd cu luciditate relaia verbal a

    poeziei. Poezia devine act de limbaj, practic semnificant eliberatoare a eului si a gramaticiipoetice, n toate compartimentele sale. Transpoziia metaforicului n metonimic l scoate desub stricta inciden suprarealist, unde l-a adus logica hazardului obiectiv bazat pe anomiaenunrii si, cu prioritate, eroziunea desemnificant a cuvntului, apt doar de structurareautoreferenial, textualist.Dup rzboiul care a plasat Romnia n sfera sovietic de influen, s-a ncercat orecuperare ori numai o reconsiderare a lui, pentru disidena de la linia apolitic-exclusivist alui Breton si apropierea de linia comunist, ca o erezie suplimentar, a lui Aragon, cu pretinsascendent n estetica si poetica de tip colectivist-utopic a lui Lautramont. Principiul acestuia

    Poezia trebuie fcut de toi gsea terenul tradiional pregtit de stereotipul necritic, desubstrat pretins popular, care susine vanitatea potrivit creia romnul s-a nscut poet, iarpe de alt parte o realitate literar controlat de ideologia extremei stngi.Dar nu toi comentatorii poetului l-au validat pe criteriul ideologic. Unii emuli ai lui G.Clinescu, asadar nc regsii ntr-o clasicitate anacronic, rezisteni la modernitate, l-auexclus, fr recurs tranzitoriu la blam, pe criteriul estetic neresimit ca revolut.Unul dintre acestia l-a neantizat pe avangardistul de la unu cu nume de mprumut cutot, declarndu-l de fapt un poet fr rol.La extrema opus se situeaz cei care i-au recunoscut vocaia de modelator allimbajului poetic, similar cu preocuprile poeilor care apreau n anii 1980, dup hiatusulantipoetic proletcultist, refacerea modernismului n formule deja constituite n interbelic,uneori cu vdit vocaie experimental (onirismul estetic), doar civa ani tolerat la scendeschis, n a doua parte a deceniului al saptelea.

    Geo BogzaJurnal de sex, 1929,Poemul invectiv, 1930,Ioana-Maria, 1937, Cntec de revolt,de dragoste si moarte, 1945, Orion, 1978.Are si Geo Bogza (1908-1993) un loc vizibil ntre avangardisti.Marin Sorescu l-a recitit si s-a artat convins c opera sa "suprarealist" va dura.Poezia ca expresie a revoltei afisa un suprarealism al stngii care se deschidea laextrem. Poemul politic renaste si n avangard.La revista unu, Bogza a publicat chiar articole de idei, nnoitoare si iconoclaste pentru

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    14/68

    transformarea poeziei. Atunci s-a inut seama de ele.n poemele sale, dup acomodarea vitalismului si a nihilismului, au urmat textelascive, orgiastice, de o paroxistic eliberare senzual. Poezia sa devenise expresia deplin asenzorialitii explozive, meninut obsesiv.Poemele nu cutau metafora tare, suprarealist, distana dintre formele cele maidiferite ale realului, ci limbajul nonfigurativ, ludic si oral.

    Bogza s-a lsat atras chiar si de modelul oracular folcloric, inventiv lexical si desfrnatpn la injuria cea mai violent.A experimentat sintactic, n discurs mimetic, univoc, antipoetic.S-a expus invaziei realului n textul literar.Experimentul s u e hiperrealist. Retoric, el se afl n marginea dicteului suprarealist. Bogza a ncetat s epatez e etica si estetica poeziei stereotipe si anacronice ori pe burghezi,trecnd si printr-un proces n care a fost acuzat de obscenitate.El a prsit uneltele poetului pentru reportajul pornit n cutarea realitii autentice,dar pe care l-a pus ulterior n slujba ideologiei comuniste. A evitat, astfel, s ajung,asemenea unor avangardisti rmasi n ar, poet proletcultist.Dup 1990, opera care-i conferise un prestigiu literar si moral considerabil, n contextcomunist, s-a erodat galopant. Delirul su tezist si ceremonios nu mai putea confisca cititorii.Limbajul su poetic detabuizat, senzorial, visceral, dup ce el nsusi scrisese mult nregistru solemn, a revenit, din cnd n cnd, n inconstientul poeziei tinerilor, care profitau desansa de a putea publica f r cenzur politic .

    Suprarealismul

    Poetica suprarealistAl doilea val suprarealist ar fi opus celui dinti, politizat, n slujba revoluieicomuniste modiale, marcat de ideologia marxist.Suprarealistii romni se divizeaz si ei. Fie n revoltai total de epoc, precum G.Luca, fie n revoltai de ideologia marxist, ca D. Trost. E. Simion subliniaz marxismul chiarsi la Breton! Marxisti ar fi Naum, P. Pun si V. Teodorescu, n manifestul lorCritica mizeriei,1945.Suprarealismul a revenit mai ales prin Naum din deceniul 7, ntr-o cultur care se

    pref cea a fi marxist .

    Poe i suprarealisti

    Eugen IonescuElegii pentru fiine mici, 1931.Poezia, credeaEugen Ionescu (1909-1994), este efemer si nu etern, accesibilexclusiv contemporanilor, sfrsind prin a-si avaria codul. Poezia nici nu poate avea public, eaoricum nu trebuie s in seama de el, iar publicul romnesc e iremediabil neinstruit. Poezia aravea doar originalitate tehnic, ar exprima doar ingeniosul si nu adevrul ori frumosul.Ionescu crede c poezia este indefinibil, inefabil, totusi aproape de jurnal, dedocument, de autenticitate. Nu face distincie ntre proz si poezie dect prin gradul deconcentrare a limbajului.Calea poeziei - va spune apoi: calea teatrului - este una singur: metafizica si abisurileeului.n limba romn, el a scris poezii (Elegii pentru fiine mici, l93l), proz scurt sifragmente de roman (l927-l938), republicate n volumulEu (l990).Chiar si-nElegiile pentru fiine mici, unde nesigurana este adesea evident, poate fi

    bine ntrevzut, n spatele unei cortine conjuncturale, adevratul scriitor.Metaforele ontologice trdeaz retorica umilinei, uneori grotesti. Derizoriul irumpe nelementul originar.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    15/68

    Existentul poetic apare artificios. Spaiul predilect este ara de carton si vat, unde seafl biserica de mucava ori gara mic de carton.Erosul e strnit de artificial. Un Cntec de dragoste si centreaz melosul retoric pe"Chipul ei ca o basma;/nasul ca de mucava." O ontologie a vidului si a urtului opresiv estedeja pre-figurat. Ea e circum-scris universului mic, cazanier.Poeticii simboliste, dominante, li se adaug aceea suprarealist ori aceea expresionist

    (v.Copacii

    ).Unele motive lirice vor fi reluate n dramaturgie.Jean din Setea si foameapoate fi redescoperit, printr-o lectur analeptic, n locutorulElegiilor pentru fiine mici: "Rtcesc prin mrcini/fr aripi, fr lumini."Obositul ins, paratext emblem si simptom, anticip rul imanent. "Din el o forrea/crestea si-l cuprindea."Totul plnge sfsietor nfiina pentru moarte. Universul thanatic supravieuieste

    printr-o hipercomunicare disperat si disperant. Vorbesc stelele, soptesc pietrele. Limbangerilor pare accesibil. Tcerea e fabul stpnitoare acolo unde nu te astepi.

    Gherasim LucaRoman de dragoste, 1933,Fata morgana, 1937, Quantitativement aime, 1944, Unmare lup vzut printr-o lup, 1945,Le vampire passif, 1945,Inventatorul iubirii urmat de

    Parcurg imposibilulsi deMoartea moart, 1945,Prsentation de la graphies colores, dechabomanies et dobjets, en colab. avec D. Trost, 1945,Dialectique de la dialectique, encolab. avec D. Trost, 1945,LInfra-Noir, en colab. avec Gellu Naum, P. Pun, V. Teodorescuet Trost, 1946,Eloge de Malombra, en colab. avec Gellu Naum, P. Pun, V. Teodorescu etTrost, 1947.Hros-limite, 1953, Chant de la carpe,Paralimpomenes, Thtre de bouche,Laproie s'ombre, 1991.Gherasim Luca (1913-1994), marele poet suprarealist de limb francez (dup G.Deleuze etc.) de mai trziu, pn la exilul nceput n 1947, era de la debut un avangardist cuvocaie teoretic si cu constiina unei practici textualizante, autoproliferante, centrat pe celemai insolite si temerare analogii.

    !Originar, poetica suprarealist este si la el o erotic textualist , antimimetic , autoreferenial , a semnului proliferant si sensului dependent de, ori inclus n, semnificant.Luca s-a necat voluntar n Sena, ca Paul Celan, lsnd un mesaj de protest fa delumea care ignor cu inconstien aproape absolut poeii. Era lumea care i conferise oinconsolat notorietate, dup ce-i oferise spectacole poetice obsedante.Insurecia si resurecia poetic, gnostic, ontologic, sacral, adus la marginitensionale si senzoriale siderante, nu-i asigurase confraternitatea n subversiune.Fusese un inconformist singular care trise doar n limitele iniiatice ale poeziei sialesese provocarea tragic a unui destin poetic mplinit tulburtor.

    Gellu NaumDrumeul incendiar, 1936,Libertatea de a dormi pe o frunte, 1937, Vasco da Gama,1940, Culoarul somnului, 1944, Spectrul longevitii - 122 de cadavre, n colab. cu V.Teodorescu, 1946.n 1940 sau 1941 se constituie grupul suprarealist al lui Gellu Naum, Paul Pun, D.

    Trost, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, care va tipri trei manifeste literare.Gellu Naum (1915-2001) debutase ca poet, sub pseudonim, n 1931, la Cuvntul liber,si cltorise, n anii 1938-1940, n Frana si Italia.n perioada celui de-al doilea val avangardist, spart de rmul ornduirii "socialiste",Gellu Naum urmeaz nega ia creatoare, mutaia limitelor epistemologice nspre apropriereatotalitii. n contrapartid, pretenia de gndire, de cunoastere, e luat drept o mistificare ce

    poate fi eliminat prin infantilizare voluntar : "S cretinizm limbajul."Adopt comuniunea cu un panteism cosmic, ezoterismul magic, alchimia,hermetismul, noncontradicia, vastele analogii, revolta, poemul ca "dveloppement dune

    protestation" (A. Breton,Notes sur la posie), vizionarismul ca practic paradoxal de

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    16/68

    exacerbare a cecitii, ntruct "Poetul vede n msura n care orbeste".Accept dereglarea metodic a simurilor, tehnica surprizei si a umorului, imaginaiaviolent si exact, practicat ca abatere de la real, ca derealizare ("Se poate numi poet numaiacela care deformeaz cu preciziune."), exacerbarea anxietii spirituale, tentaia continu a

    posibilului, miza pe hazardul obiectiv.

    Virgil TeodorescuPoem n leopard, exemplar unic, 1940,Diamantul conduce minile, n colab. cu P.Pun si D. Trost,Blnurile oceanelor, 1945,Butelia de Leyda, 1945, Critica mizeriei, 1945,n colab. cu Gellu Naum si Paul Pun, Spectrul longevitii, 1946, n colab. cu Gellu Naum,Au lobe du sel, 1947,La provocation, 1947,Eloge de Malombra, en colab. avec GherasimLuca, Gellu Naum, Paul Pun et D. Trost, 1947.De la o vrst imatur, cu o precocitate surprinztoare, Virgil Teodorescu (1909-1988)a urmat, ntr-un limbaj revoluionar din unghi retorico-stilistic, linia suprarealismului. Aacelui suprarealism care a dus eliberarea constiinei n direcia unui anarhism aliat cudogmatismul fanatic, politic, comunist. Asa cum era ilustrat de Aragon sau Eluard. Diferit dedogmatismul estetic, anticomunist, al lui Breton.Virgil Teodorescu a militat publicistic pentru direcionarea politic a suprarealismuluimpotriva capitalismului imperialist, ideologiilor si practicilor fasciste, ntr-un timp n care

    foarte muli, fie ignorau democraia, fie o substituiau cu stnga extrem, aflat la putere nRusia sovietic din 1917.De la nceput, suprarealismul su a fost utopic. n dublu sens, estetic si ideologic.Ideologic pentru c urma ideologia totalitar de extrem stng. Si estetic, pentru c implica o

    practic literar a interioritii profunde, a subconstientului, n realitatea exterioar, pretinsobiectiv, printr-un suprarealism ce ajungea realism ideologic dogmatic. Faptul poate avea oexplicaie de ordin istoric general. Dar n particular, pentru literatur, el rmne o direcienefast, slujind o ideologie, dar mai ales o estetic, nu doar contradictorii, dar chiar esenialeronate.

    UNITATEA DE NV ARE 3 : MODERNISM ITRADIIONALISM.

    Obiective: - cultivarea capacitii disociative ntre tipurile de texte literare si neliterare(sau paraliterare);

    - cultivarea aptitudinii de a integra lectura si interpretarea literaturii nambientul artistic, cultural, social;

    Timp alocat : 2 ore

    Poei moderni semnificativi. Tudor Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga, I. Barbu, Al.Philippide, Emil Botta.Tradiionalismul poetic. Ion Pillat, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu.

    Poei moderni semnificativi

    Tudor ArgheziCuvinte potrivite, 1927,Flori de mucigai, 1931, Cartea cu jucrii, 1931, Versuri desear, 1935, Ce-ai cu mine, vntule?, 1937,Hore, 1939, Una sut una poeme, 1947,Prisaca,1954, 1907-Peizaje, 1955, Cntare omului, 1956, Stihuri pestrie, 1957,Frunze, 1961,Poeme noi, 1963, Cadene, 1964, Silabe, 1965,Ritmuri, 1966,Noaptea, 1967,Frunze, 1968,Crengi, 1970,XC, 1970, Cltorie n vis, 1973.Si Tudor Arghezi (1880-1967) e legat de Al. Macedonski, prin debutul s u poetic, n

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    17/68

    1896, la 16 ani, n revista acestuia,Liga ortodox.ntr-o progresie organic , poetul a asimilat muzicalitatea romantic elegiac sisenzual prin Eminescu, pulsiunile vitalist-morbide, moderniste, ale lui Baudelaire,nclinaiile eterat-distructive ale subconstientului simbolist.Si-a ridicat tensiunea poetic, prin emisia din punctul alturat al expresionismuluiinfrarealist si vizionar, ntr-o expresie inovatoare, recupernd limbaje vitale ale marginalitii.

    A dovedit astfel o rar intuiie a principiului de comunicare privind centralizareairepresibil a ceea ce este ignorat prin opresiune. Altfel spus, Arghezi a stiut s fac mereu comunicabil ceea ce multora li se prea a rmne inexprimabil. El a adus o stiin superioar aseleciei si combinrii. Venea prea puin pe urme strine. Cu o insisten de maximdezinvoltur, el clca pe propriile urme.Poetul a creat, cum observa Lovinescu, o"nou estetic : estetica poeziei scoas din detritusuri verbale (...) o nou art poetic de puternice reliefuri".

    Noua estetic a culminat n volumul suFlori de mucigai, cartea unei poezii "triviale",tranzitive, refereniale, de un realism al elementaritii existeniale, declasate, si de decadenartistic.Ea propune pe termen lung si ntr-un mod cu adevrat spectaculos un limbaj adecvat,autentic si inovator, aflat la limita naturalismului cu expresionismul.Arghezi pornise de la o poezie a semnificantului muzical, eterat, lichefiat, spre o

    poezie a semnului iconic autonom, integral material. O retoric imagistic modern, ntr-oprozodie apropiat de tiparele premoderne, pstreaz ca obiect teme majore de patrimoniuestetic, dar proiectate n cadre etnice si sociologice, adesea de un specific limitat la formaoriginar.Dup Eminescu, Arghezi va fi astfel cel chemat s recreeze poezia n limba romn,s-i transforme limbajul si structurile, pregtindu-le pentru cteva treceri si revenirispectaculoase.Autor cu biografie discret si secret, T. Arghezi a luat viaa si opera exclusiv pe cont

    propriu. Si-a cunoscut si urmat ascendena olteneasc, folosit n structurarea caracterului, darsi-a mistificat rdcinile si unele evenimente biografice, de ordin familial.S-a dezvluit ca un individualist, revoltat, anarhist, dar si cu nclinaii colectiviste,oportuniste si chiar colaboraioniste (cu germanii n primul rzboi, cu comunistii dupsovietizare), deopotriv prin temperamentul iritabil si caracterul amoral.

    Chiar si demagogia sa izvora din anarhismul su bine instrumentat. Desi nuntotdeauna eficient organizat. ns, pn la urm, izbvitor; iar cel mai sigur, pe suprafaasocial.Arghezi nu s-a dedat unui discurs demagogic travestit n ideologie, ca celsmntorist, poporanist, gndirist. A avut doar o ideologie personal, mai curnd pragmaticdect idealist. De aceea, nici n-a hrnit himera satului etern. Si, n general, n-a cunoscututopia. Dect ca viclenie exterioar , pe care s-a str duit s o n sele.Etica sa teoretic era una a victori ei cu orice pre, ntr-o lume a tuturor constrngerilorsi nfrngerilor n f r delege. Concret, aceast etic era una a (supra)vie uirii. O putemconsidera o etic de sorginte absolut, instrumentat prin depsirea oricrei conjuncturi si prinobnubilarea diferenelor morale si politice.Energia lui T. Arghezi a emanat constant din nencrederea si disperarea impuse deexperiene negative de ordin moral, existenial, spiritual.

    Arghezi a pus, ns, sinceritate si adevr n oper.Aciunea sa biografic si literar a fost realist si vizionar. Dar niciodatnecontrolat. Pornirile negative n-au fost vreodat la Arghezi autoprotectoare. Dimpotriv, eleau avut ca obiect, cauz si int, sinele existenial si creator. Arghezi s-a negat ntr-un feltragic pe el nsusi. Si a fcut-o cu o furoare de revolt ipseist. Doar n mod subiacent, el s-aechilibrat prin gesturi de oportunism biografic si creator.Religiozitatea sa a ajuns profund si extrem. Nu ns si proprie unei anumitedimensiuni biblice si psaltice.Exist la Arghezi o religiozitate centrat pe jalea fundamental a eului expus(pe)trecerii patetice. Eul poetic devine doar prizonierul suferinei.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    18/68

    !Arghezi n-a tr it religiozitatea confortabil , pur retoric . Si nici ireligiozitateaaparentnu i-a fost dect o ocazie adnc de trecere spre tensiunea (im)pur a credin ei ntranscenden. ntr-o transcenden care nu se ntoarce, nu mai coboar, la propriu, n modparticular, pentru el.

    Arghezi a refuzat realul existenial, pentru a-l primi pe acela transcendent si creator,drept unic substitut ideal. Ontologia absenei ajunge astfel s fie dislocat de o onto-teologie a

    plintii vizionare, orict de inaparente.Poetul are religia tensiunii integrale, care refuz s acopere ultimul rest al r ului. El are credina care si asum c derea, abaterea, r t cirea, ndep rtarea de origine. n primul rnd, prin alienarea si impersonalizarea sinelui dilatat, expresionist, si ajuns un mediator allimbajului. Al limbajului care depoziteaz deopotriv mythos-ul si realitatea lumii.Trirea luminoas si convulsiv, prin spiritul adevrat crestin, este probat iniiatic deameliorarea momentelor de maxim tensiune, dus pn la limita tragicului.Poet al comuniunii (meta)fizice, al erosului total, (im)pur si al ludicului copilrescdemiurgic,Arghezi rmne un liric existenial al gravei si insolubilei probleme antropologice,adus, prin perspectiv si expresie, la limita cea mai comun, apropiat si seductoare, a

    familiaritii.Negndu-si sinele, abia astfel si l-a "realizat" si, prin urmare, salvat. Prin eul poetictranscendentul a fost cobort si asimilat, ntr-un cadru cotidian, nemetafizic, al unui real subtilsi misterios reconstruit.Viziunea sa particular nu distinge obiectivul de subiectiv, transformate si pstrate negal m sur . Poetul are astfel controlul totalit ii, printr-o miraculoas subiectivizare aexterioritii si obiectivizare a interioritii.Arghezi r mne unul dintre poe ii cu cea mai ampl deschidere, deopotriv spre real siireal, cu acces la fizic si metafizic.Pe deplin stiute i-au fost cile poeticii sale sincretice, cu deschidere la marea poezietrans-istoric, fundamentat pe cea mai productiv dialectic a diferenei si repetiiei

    poetologice. Poetul acesta a lsat urme pe toate drumurile poeziei. El posed instinctul unic dea apropia, pn la confundare, schimbrile propriei poetici, de marele concept poetic transistoric.

    n poezia sa sunt impusi n secret, dar si expusi la vedere, operatorii funcionali sautansformaionali ai poeticii eseniale. Doar o estetic restrictiv si dogmatic i poate contesta.Opera lui poetic are toate ferestrele deschise spre secolul modernismului celui mai suplu siintegrator.De aceea, Arghezi nu a rmas indiferent nici unui alt poet important. El a devenit un

    purttor de esen poetic fertilizatoare. Personalitatea si originalitatea sa au devenit ntr-unfel stnjenitoare. Mai ales cnd acestea ajung subminate de prescripii poetice dintre cele maispectaculoase si apte de creaia diferenei. Drumurile poetice romnesti vor duce, mai multdect n alte locuri, la poezia arghezian.Arghezi nu ajunge la obisnuitul eclectism. Si aceasta pentru c el estompeaz, pn lastergere, limitele formelor - tradiionalismul, simbolismul, avangardismul, expresionismul;sau, ca exces datorat amoralitii si lipsei de prejudeci estetice, poezia proletcultist! Petoate le reliefeaz, conform unei peratologii poetice, de cea mai evident libertate creatoare.

    G. BacoviaPlumb, 1916, Scntei galbene, 1926, Cu voi, 1930, Comedii n fond, 1936, Staneburgheze, 1946.G. Bacovia (1881-1957), care a publicat pentru prima oar poezii n revista lui Al.Macedonski,Literatorul, n 1899, este unul dintre marii poei modernisti, sincronizatconsecvent si pe o lung durat de timp cu sensibilitatea si modalitile poetice universale.Marea sa originalitate n-a fost observat de la nceput.Cel mai mult a fost apropiat de simbolisti pentru propensiunea nnscut spre

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    19/68

    sinestezii, muzicalitate ori verbalizarea nevrotic.Lipsa de travaliu formal a putut s descumpneasc. Poezia era doar o emanaie asubconstientului eliberat pe calea verbului. Procedeele de enunare nu mai erau legate de

    precedene refereniale, ele erau generate simultan cu emisia verbal .Acest inconformism prea cu att mai straniu, cu ct, ntr-o msur considerabil, seconforma cursului poetic european. Dar altfel, fr trucuri, adic fr principii poetice.

    Conceptul succesiv de poezie care i-a fost aplicat l-a descoperit pe poet parial, darcontinuu, semnalnd tot attea limitri teoretice ale comentatorilor lui.Mai mult dect evoluia poetic , s-a manifestat, ns , evolu ia exegetic asupra opereisale, una dintre cele mai unitare si tensionate din cte are literatura romn.Din scrupul critic si de concept poetic, s-a crezut c simbolismul ar avea n Bacoviachiar un inaugurator, desprins n sfrsit de secolul trecut, nc romantic, n literatura romn,cu poei precum Macedonski, Anghel, Petic, liberi n fantezie, dar blocai ntr-un formalism

    parnasian sterilizant.I s-au recunoscut lui Bacovia o hiperluciditate estetic, o tensiune a expresiei tradusdintr-un tragism pur, singular, al constiinei existeniale si artistice.Dup modelul cosmologic al lui Eminescu ori cel metafizic al lui Arghezi, Bacoviaaducea un model antimetafizic, nereflexiv, de consemnare narativ, metonimic, ntr-o emisie

    perlocuionar precar si totodat esenializat.Expresia sa poetic deriv dintr-o enunare dizarmonic inovatoare, fcnd uz, cunaturalee, de sintaxa sincopat, fracturat ori suspendat.A fost considerat mai trziu nu att simbolist, ct expresionist. La aceastdezorganizare savant organizat a universului su poetic, devenit un "paradis artificial", se vareferi, nBacovia, sfrsitul continuu, si poetul si eseistul Ion Caraion.

    !Bacovia este sincron cu expresionismul poetic german si apoi european, ca estetic aip tului si a relief rii cu deosebire a expresiei n art , prin picturalitatea dureroas a tr irii colosale, care se stinge n fiina afectiv si creatoare.

    Mai rar a fost apropiat de suprarealisti.(S-au creat premizele pentru a fi urmrit de-a lungul avangardelor, de la poeziadicteului, a unei poetici de o intranzitivitate extrem, la antipoezie, altfel spus la o poezie

    tranzitiv, antimetaforic, metonimic.)Poemul devine astfel dicteul automat al tririi prin expresia "simbolic" a senzaieiizolate si nealterate.Bacovia este revoluionar ntruct deconvenionalizeaz - si evidentreconvenionalizeaz - gramatica poetic, adevratul su reper deconstructiv, pentru gramaticalingvistic, poetul manifestnd o savant indiferen.Bacovia nu s-a supus, dar chiar a depsit modurile poetice succesive. Le-a marcat cu

    personalitatea sa original si profund, consonant cu farsa tragicului obscur si de o extremanxietate, a existenialistilor si a literaturii nonsensului.Realul su poetic configureaz un univers specific modernist, al vidului, absurdului sinevrozei. El este alctuit din elemente proprii lumii anomice si entropice: focul agonic, apadizolvant, vntul anxietii si imanenei fr sfrsit, din aceeasi geografie literar cu Kafka,Beckett ori romnul Cioran.Esena demersului poetic bacovian este una ontologic, ntruct actul scriptural devinela el un act existenial.Chiar si cei care l-au apreciat s-au trezit subevalundu-l, pentru c poetul nu seconforma canoanelor, conceptelor, preceptelor, poeticilor, curentelor n curs. Dar nu i-au

    putut nega expresia poetic extrem de personal . Au pus totul pe seama mai puin a excelenei poetice, ct, cu deosebire iar uneoriexclusiv, pe psihologia original a poetului. Si s-a spus c poezia aceasta este efectulexpresiv al unei dezorganizri sufletesti, un document psihic pur al unei insolite dezafectri

    biografice si nicidecum primordial literare.Un tnr publicist care semna cu pseudonimul Nicodim, viitorul filosof C. Noica,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    20/68

    scria, n 1929, n Vremea, c "Bacovia pare cel mai autentic dintre poeii nostri, ca viasufleteasc... realiznd poezia cea mai sincer din cmpul scrisului romnesc."Marginalitatea sa poetic avea s avanseze treptat spre centru. Opera lui Bacovia adevenit n timp tot mai nsemnat.Bacovia din ultima perioad literar e recunoscut drept un model viu pentru cea mainou sensibilitate poetic, post-modernist.

    De fapt, Bacovia n-a fost chiar un marginal, lipsit de o anumit recunoastere,niciodat.ntre cele dou rzboaie mondiale, n deceniile de democraie, a primit PremiulSocietii Scriitorilor Romni, n 1925, si Premiul Naional, n 1934.Si regimul totalitar, care a ncercat s fac din el un poet "socialist", i-a decernatOrdinul Muncii Clasa I, cu un an nainte de moarte, n 1956.E drept c ntre cele dou rzboaie mondiale erau rareori auzite voci critice care svorbeasc despre opera sa poetic major, cum se obisnuiser s se refere la Arghezi, Blaga,Barbu.Asa nct devenea ceva neobisnuit s se recunoasc "fenomenul Bacovia". CriticulSerban Cioculescu a notat aceast formul emblematic, n 1934. Era anul n care poetul

    primea Premiul Naional.A contat mult faptul c G. Clinescu s-a hazardat, si n cazul poeziei lui G. Bacovia,ntr-una din lecturile sale intempestive, care-i trdau relaia dificil cu sensibilitatea modern,fatalul su premodernism generator de prejudeci teoretice si de aplicaii exegetice dintrecele mai inadecvate.nIstoria sa, G. Clinescu numeste creaia poetic a lui Bacovia pueril, artificial,

    pastis a simbolismului francez, a sumbrului baudelaireianism, realizat prin minorul TraianDemetrescu.Conform conceptului su, sociologizant, de modernism, n formul simbolist,Bacovia rmnea n limitele modelului poetic al lui Traian Demetrescu, un afectiv n tipar

    proletar, aservit decadenei simbolismului francez din secolul XIX.Criticul nu mai suspecta originalitatea puternic, ci, dimpotriv, mimetismul adnc,

    basculnd astfel lectura de pe latura nenelegerii pe aceea a abuzului interpretrii. C siabuzul interpretrii poate interesa o semnaleaz indirect criticul nsusi, care devine consecventn paradox, ct vreme se transform pe sine nsusi n obiect al nonconformismului la normascrisului ori a lecturii. Atunci, multe dintre observaiile sale capt interes. Bune observaii,

    de pild, face criticul despre umorul straniu, patosul si precaritatea deopotriv de manierizate,ori aparena de obscuritate din Comedii n fond.Tensiunea, polaritatea personalitii lui Bacovia, desi tributare unei premize preaferme n dualismul romantic, pot ajuta recompunerii unei bivalene retorico-poetice, tradusn registre si tehnici de enunare proprii: viziunile stranii, infantile, pe de o parte, sfrmareasolemnitii retorice, simularea pierderii sirului ideilor, filosofarea, declaraia absurd ,

    profunzimea, impunnd ostentativ prozaismul, pe de alt parte.Bacovia realizeaz o gramatic poetic diferit de aceea limitativ a simbolismului, deun modernism mai relaxat si mai subtil, ntruct se arat a fi mai integrativ.Antiretoric, prozaic n expresie total liber, gramatica sa poetic tinde spre unnonfigurativism adecvat vidului comunicrii, simulndu-i deplintatea.Procedeul fundamental era epura senzorial, retoric, stilistic.Reducerea si fixarea materialului verbal au cptat un relief coplesitor, printr-un ritm

    poetic bazat pe intensificarea obsesiv a recurenelor lexicale si sintagmatice.Nimeni, la fel de semnificativ, pn la el, nu mai izbutise s aduc atta rafinament npauperitatea enunrii, nu att nihiliste, cum s-a crezut, ct, n egal msur, autonom sireferenial.

    Lucian BlagaPoemele luminii, 1919,Pasii profetului, 1921,n marea trecere, 1924,Laudasomnului, 1929, Cumpna apelor, 1933,La curile dorului, 1939,Nebnuitele trepte, 1943,Poezii, 1962.

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    21/68

    Vastul univers liric al luiLucian Blaga (1895-1961) are o uimitoare coeren, iarfoarte strnsa lui unitate si diversitate este realizat cu o retoric imagistic inconfundabil.n tradiie, Blaga afl temeiuri autohtone pentru o modernitate organic. Dar nu att netnicul, ci n esteticul popular si religios, devenit deja literatur nsemnat, desi "nesemnat",cu ocurene structurale expresioniste (stihialul, grul hristoforic, cerul apropiat pmntului).Poetul descoperea un mod de verificare a vocaiei integratoare a tradiiei si de

    mblnzire a contactului cu socul nnoitor avangardist, graie substanei si formei spiritualeproteice, depozitar depattern-uri nebnuite, nu numai n linie mimetic, dar si n linieantimimetic.Astfel neleas si urmat, tradiia conine deja mereu actualitatea, modernitatea.De aceea scrie Blaga nFeele unui veac c"Arta nou diformeaz natura, nlocuind-o cu realiti spirituale. Arta nou e fa deaspectul imediat al naturii arbitrar, si nu-i urmeaz liniile; i impune alte linii."Poemele luminii alctuiesc, folosindu-se de o retoric gnomic si imagistic, micicosmogonii lirice misterioase, vitalist-dionisiace, expresioniste, ludice. Eul poetic dilatat,categorial, aspir la identificarea intens afectiv cu sine, cellalt, cosmosul.nPasii profetului exist o poezie mitologizat, panic. Zeul Pan devine arhetipul

    poetic spiritual. Blaga recupereaz o poezie ante-crestin, htonic si cosmologic, misticestetizat n forme de simulacru bizantinist. Ea este si o poezie a marilor elanuri vitaliste,cenzurate de aspiraia, mplinit progresiv, spre un neoclasicism de substrat arcadic.O semnificativ ruptur existenial-poetic se produce prinn marea trecere. Poetuldeturneaz vitalismul senzorial ntr-un lirism thanatic. Aspiraia iniiatic si ezoteric,melancolic si sceptic-metafizic, e trit de o constiin marcat de evanescen, acaparat dehieratica vidului care disloc fiina. Desi nc nrdcinat n ruralitatea metafizic, fiinarmne depeizat spiritual de sacralitate si nsingurat.Lauda somnului e o ilustrare a cuceririi nfrnte a unui paradis acaparat de odecanden profund. Neantul atotcuprinztor ajunge, n chip expresionist, o natur negativabsolut, ntr-un univers inexpresiv, ameninat de autism, desfigurat si destrmat existenial,marcat apocaliptic. Acestui univers poetul i opune ori doar i capteaz, deopotriv patetic sidistanat moral, mesajele unei magii sibilinice.La cumpna apelorsiLa curile dorului marcheaz cu acut reflexivitate interogativinterstiiul existenial si thanatic urmat de resemnarea, deopotriv etnic si metafizic, primit

    pe filier popular, prelucrat mitic n forme de o rafinat modernitate. Sacrul, n chip de

    paleativ al religiosului, supravieuieste n vitalitatea mitic.Erosul trziu dinNebnuitele trepte, dar si din ultimele cicluri postume, Cnteculfocului siMirabila smn, reface vitalismul existenial si creator ntr-un context nou.Dialectica echilibreaz viziunea tragic si heraclitic, mntuie nevoia disperat de diferen,ntr-o repetiie acceptat, de etern rentoarcere. Pe al doilea versant nietzscheian siexpresionist, este reduplicat vitalismul debordant al tinereii si maturitii. Ritmul tririidetermin atitudinea poetic, vizionar, fa de o realitate n fond neschimbat. nrdcinarearetoric devine o garanie a salvrii comunicrii printr-o ultim, definitiv si, desigur,

    paradoxal transcenden, iar ea l apr pe poet de depeizarea ontologic:"Singur limba, limba ta deplin,/Stpn peste taine si lumin,/e-aceea-n care stii staci." (Catren, din ciclul postum Corbii de cenus)Comentator al expresionismului n eseulNoul stil, Lucian Blaga este dominat, n

    poemele sale bntuite de lumin proprie, de expresia pur a tririlor sufletesti, aspiraia spre

    regenerare spiritual, regsirea esenei umane ameninat de tehnologie si industrialism.Imaginile violente, vitale, trdeaz impulsul interior, nelinistea existenial, regsirea tririlorelementare, mitice.Poezia sa este profund marcat de sentimentul metafizic, imaginea esenializat alumii, vizionarismul, arhaicul si originarul expresionist.

    Ion BarbuDup melci, 1924,Joc secund, 1930.La revistaLiteratorul, a lui Al. Macedonski, debuta ca poet, n 1918, siIon Barbu

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    22/68

    (1895-1961). n anul urm tor el semna n Sbur torul lui E. Lovinescu.Poezia sa a fost un act pur voluntar. Si, cum a scris ntr-un poem, narcisist. Un pariucolegial cu T. Vianu, cstigat ntr-un mod spectaculos.Apoi, dup singularul volum din 1930,Joc secund, poetul a ales dereliciuneaestetic. Desi, mai multe serii de poei l-au avut drept model.Si-a nsoit totusi poezia de articole si eseuri, n care analizeaz opere majore ale

    poeilor si matematicienilor sau reflecteaz programatic asupra poeziei proprii.Desprirea de poezie va fi motivat prin faptul c acea cale "rampant", mntuitoare,mult cutat, el va considera c o va gsi doar n matematic. Un socant memoriu adresatconducerii comuniste din deceniul al saselea atest lepdarea anxioas de propria oper, nlimbajul autocriticii staliniste.Poetica sa este mozaicat, premodern, clasicizant si parnasian n ordinea formal,neoromantic, dar si modern, simbolist prin muzicalitatea si mistica subconstientului,expresionist si baroc prin hiperbolizare vitalist si retorica ntreinut de paradox sioximoron, ori ermetizant prin epura ambiguizant a semnificrii.Poetul este cu adevrat un spirit ales, dar ales, ca s spun astfel, mai ales de oinstabilitate plurivoc, mobilizat de voina epistemologic si spiritualist pentru a-si redresatentaia hedonic, spontan, cu doza de candoare estetic si etic aferent.

    Nu ntmpl tor, acest poet, care s-a consumat rapid si divers, a fost reverenios, ninteriorul operei literare, cu extrema, att de dreapta, legionar , repede trec toare, ct si destnga, comunist , instalat pentru patru decenii. Cu toate acestea, s-a impus un concept poetic barbian unic, dac nu unificator, n faptreductiv, insistndu-se asupra modalitii poetice aleas care se afl n strns rela ie cu

    poetica modern a lui Mallarm sau Valry si cu spiritul abstract al matematicii.Ion Barbu a cutat si a aflat punctul luminos unde poezia ntlnea "divina" geometrieneeuclidian, esenializat, abstract, contemporan fizicii lui Einstein.Susinea c poetul trebuie s fac o "concuren Demiurgului n imaginarea unor lumi

    probabile", iar poezia propune "o anumit simbolic" pentru reprezentarea formelor posibilede existen.Prin acest program conjunctural esenial, el excomunic din poezie marile si micilesentimente. Afl aciunea poetic major, pur, n gndirea cristalografic. Opteaz acum

    pentru o poezie a intelectului, a "Ideii", a unor mari tensiuni ale spiritului, care reflect esenaexistenei si a universului "n rarefierea lirismului pur".

    ntr-un timp scurt, puin peste un deceniu, poezia lui Ion Barbu parcurge spectaculoasecicluri transformatoare. Si, totodat, simulante.Poetica sa nu este unitar, ci contradictorie. E construit cu multiple modificri dealternativ, ca si cum ar fi lucrat cu heteronimi, ca Fernando Pessoa.Ion Barbu s-a redescoperit si nstrinat de cteva ori n propriul pseudonim.Zona premodern a poeziei sale e neoromantic, baladesc, balcanic-spiritualizat,hermetic, adic simbolizant (cu referent livresc, reinterpretat, n clasicismul bardului AntonPann) si parnasian.Dar aici se face si trecerea spre modernitate.Ion Barbu este un vitalist si un vizionar, iar retoric un poet oximoronic si mai aleshiperbolizant, din familia expresionistilor.Abstract, ermetic, mallarman, se nfiseaz doar ntr-una din perioadele sale scurtesi rapid succedate. Hermetismul si ermetismul devin versanii principali ai poeticii lui Ion

    Barbu. O stilistic uneste oximoronic aceste direcii altfel de nentlnit.Premodernul, hermeticul, scrie o poezie cu mesaj descifrabil, pe baza cunoasteriisimbolurilor mitologice, ezoterice, culturale.Modernul, ermeticul, scrie cu mna cealalt o poezie ncifrat, fr mesaj, semiotizat,autoreferenial .Ca poet parnasian-expresionist, n tradiia reveriei din spaiile geometriei barocecontinuat de L. Dimov, Barbu e autorul unor poezii riguros formalizate, htonice simitologice, de contemplaii ptrunztoare ale unui univers vitalist, dionisiac.Acest tip de poezie se doreste o expresie a contopirii cu "fierbintea, frenetica viea",aspirat de "flcri violente".

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    23/68

    Tendina major rmne ndreptat spre teluricul si fecunditatea existentului. Versulemblematic ar fi "Vieii-universale, adnci, ne vom reda."n poezii similare, materia liric apare vast, de la familiar la exotic si imaginar. Iartensiunea dramatic se situeaz ntre frenezia elanurilor si registrul poetic solemn, ntrenelinistea dionisiac si senintatea apolinic.Pornirile antinomice se pot armoniza, atunci cnd spiritul si descoper forme

    concrete, definitiv esenializate, geometrice sau muzicale.Poeziile "hermetice" structureaz simbolurile mitologice, folclorice, crestine si livresti.Formula aceasta elementar nu l-a mulumit cu adevrat pe Ion Barbu. El cuta o

    poezie "epistemologic", izbvitoare pentru spiritul uman, "instruind de lucrurile eseniale,delectnd cu viziuni paradisiace".Baladescul oriental, realist si spiritualizat, anun "arta combinatorie ezoteric",nclinaia spre "alchimia limbii".Poetul esenelor vizionare si al "Ideii" scrie pictural, expresionist, despre o utopiccetate Isarlk, situat "la mijloc de Ru si Bun", "ntr-o slav stttoare". Acesta este un toposliric fabulos, oximoronic, al comuniunii depline, dus pn la tragismul autodevorrii, n spiritsi materie.

    Narativitatea ajunge acum s fie absorbit de incantaia expresiv.Poemele hermetice, orfice, oraculare, nu exclud nici ele cu consecven formele

    baladesti, narative si descriptive, cum o fac poemele ermetice, eliptice, concentrate, din ciclulJoc secund.Simbolurile eseniale tematizeaz cosmogonii ori epistemologii adncite n mister.Joc secundmediaz n interiorul dualitii realului poetic, decelat ca esen ascuns,profund, tainic, dar si ca aparen fenomenal, concret, imediat, cuprinztoare. Potrivitexplicaiei autorului,Joc secundatest nclinaia sa hotrtoare pentru expresia poeticabsolut , pur , total spiritualizat , intelectualizat , devenit "semn al min ii", subiectiv ,narcisist.Ca la P. Valry sau St. Mallarm, libertatea poetului este paradoxal. Poetul rmneliber n msura n care depseste dificultile provocatoare ale limbajului. El devinemodelator, att pentru scoala textualist, a poeticii antimimetice, autarhice, ct si pentruscoala expresiei tranzitive, apropiat de concreteea si diversitatea realului, cu care fiina

    poeziei comunic sufleteste n profunzime.Poezia nu mai este de data aceasta cntec obscur, orfic, ci "cntec ncptor", care

    nchide n el fenomenalitatea cosmic, universal. Expresia poetic atinge maximum dedensitate realist si irealist.n ambele ipostaze, Ion Barbu impune o alt gramatic a poeziei, cu un lexic si osintax inovatoare, de o autentic provocare creatoare. El parcurge drumul de la expresivitateacuvntului concret, la expresivitatea cuvntului abstract, epuiznd si abandonnd aventura

    poeticului.

    Alexandru A. PhilippideAur sterp, 1922, Stnci fulgerate, 1930, Visuri n vuietul vremii, 1939,Monolog nBabilon, 1967.Fa de modernismul si faima luiAlexandru A. Philippide (1900-1979), E. Lovinescuera mefient.

    Philippide fusese remarcat la revista tradiionalist-poporanist Viaa Romneasc.Cnd nu era, ca n pasteluri, de o picturalitate desuet, poezia lui nu putea convinge cuimagismul su glacial. Ea era trdat de o verbiozitate insistent, cu intenie reflexiv, nmarginea unor concepte ca vidul, vesnicia, nimicnicia, gloria, moartea, revolta. n definitiv,tot attea teme romantice, am putea spune.Mai trziu, G. Clinescu l citea pe Alexandru A. Philippide ca pe un poet neoromanticmonoton, care miza totul pe poezie. Asa se fixa tematic, cu "spaima de moarte individual siuniversal", exprimat raional, limpede, clasic.Si mai trziu, I. Negoiescu l includea n seria marilor poei romantici siintelectualisti. Dar recunostea n el un autentic vizionar si chiar un autor de poemecapodoper,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    24/68

    pe linia Macedonski-Eminescu. Putea trece drept precursor al lui Radu Stanca siDoinas, cu un proiect poetic organic si voluntar, rezistent, msurat, "moderat n concepii

    pn la a p r ea anacronic".Sedus de reverie diurn, Philippide nu se afla departe nici de linia ulterioar aoniriciloranilor 60, mpotriva crora a scris n Contemporanul, probabil din oportunism sinu din convingere.

    si agrementa visarea cu o propensiune spre morbidee. Poetul e ntr-adevr un imagistestompat si glacial. Dar sensibilitatea poetic i se prea att de natural, nct el nu tria dectca poet si se simea ultragiat, etic, aproape ca modernii, de violena realitii goale.

    Nu concepea, asadar, realitatea dect umplut de trirea estetic si poetic. Poetulnelumit avea o singur religie, aceea a artei sale.Tradiionalismul poeticPoezia predominant "tradiionalist"(Pillat, Maniu) conserv teme, forme prozodice,chiar si retorici premoderne, dar nu fr ambiii de a acapara actualitatea printr-un codconvingtor.

    Ion PillatVisri pgne, 1912,Eterniti de o clip, 1914,Amgiri, 1917, Grdina ntre ziduri,1919,Pe Arges n sus, 1923, Satul meu, 1925,Biserica de altdat, 1926,ntoarcere, 1927,

    Limpezimi, 1928, Caietul verde, 1932, Scutul Minervei, 1933,Pasrea de lut, 1934,Poementr-un vers, 1936,mplinire, 1942.O religiozitate nedogmatic, necanonic, si un estetism poetic variat l-au circumscris

    peIon Pillat(1891-1945) unui tradiionalism fertil si atasant.Poetul are aproape mereu o bun relaie cu referentul real si livresc, obnubileaz cugraie grania dintre mimesis si antimimesis, realitatea concret si realul artistic, poetic,

    pictural, estetic.Fapt esenial, I. Pillat urmeaz tradiia literar si nu tradiia etnic.Biografic, el ar fi fost un virtual cosmopolit. Aproape ntreaga durat a studiilor sale saderulat, de altfel, n Frana, la Paris: Liceul Henry IV, Literele si Dreptul la Sorbona, undesi ia licenele n 1914 si 1915.A cltorit mult, ulterior, ca politician liberal, reprezentant cultural la Liga Naiunilor.Poetica lui Pillat e provocat, asadar, de ethosul estetic si nu de acela al patriei si

    neamului. n acest mod, el devine si un provocator, mereu sedus de (re)crearea formelorpoeticului, n succesiune si nu fr o constiin a simultaneitii lor integrative. Poetul sesupune tiraniei formale, nu numai celei prozodice.

    Neoclasic, realist pn la prozaic, parnasian cu obsesia acut a formei, simbolist cu constiina imagistic a unei metafizici autorefereniale, Pillat e un poet al tradiiei. Altfel spus,al continuitii ntemeiat pe memorie si totodat atent la realitatea curent, cotidian,existenial si artistic.Cnd polimorfismul su poetic scap de sub controlul artistic, poetul si uit ori si

    pierde instinctul creator.Trebuie recunoscut c Pillat nu are raporturi cu sine, asadar biografice, dintre cele mai

    bune.Din acest motiv, el rateaz pe deplin atunci cnd abandoneaz mistica estetic pentrumistica propriu-zis. Modelul religios i nstrineaz biografia de expresia poetic.

    Patosul sentimental l aduce n vecintatea unui expresionism soptit, epurat dedramatismul proieciei n absolut a eului, nenstrinat, n comuniune cu elementele cunoscutentr-un fel nseltor senzorial, prin medierea graioas a unei remarcabile organiciti artistice,care i este ntr-adevr proprie.Ion Pillat este un spirit nsetat de realul estetic, perceput n stare aproape genuin, prin

    precizia si puterea cuvintelor si a imaginilor.Reveria sa, desfsurat ca un simulacru al intimitii domestice, l transform ntr-un

    prevestitor al hiperrealismului oniric, avnd un descendent n linie direct ca Emil Brumaru.n poemele sale aflate n stare de vis, I. Pillat nsceneaz ptrunderea ntr-unmicrounivers instituit ca o punte, uneori ezitant si plutitoare - si-a exclus, apoi a revenit,

  • 7/29/2019 Cursuri Literatura Romana

    25/68

    partea mai nou a operei lirice - ntre tradiia continuitii clasiciste si nevoia de fractur sidisonan de expresie modernist, n cazul su generatoare a unei diferene de tip integrativ.

    Vasile VoiculescuDin ara zimbrului si alte poezii, 1918,Prg, 1921,Poeme cu ngeri, 1927,Destin,1933. Urcus, 1937,ntrez riri , 1939. Ultimele sonete nchipuite ale lui Shakespeare n

    traducere imaginar de Vasile Voiculescu, 1964.Modestul medic Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre martirii provenii dinrndurile scriitorilor romni, fiind condamnat de regimul comunist ateist la nchisoare (1958-1962).El provine din cercul gruprii tradiionalist-ortodoxiste al revistei Gndirea, condusde N. Crainic. Amestec de pgnism si misticism cosmologic, poezia sa de o expresivitatedialectal sever si disponibil, manierist, rafinat - poetul devine "surugiu la cuvinte" -adopt definitiv un tradiionalism organic.La nceput, n cutarea identitii, nc prea puin personal, poetul preia temesmntoriste: nostalgia satului patriarhal cu etica si ethosul complementare, eroismul etnic,natura pictural, credina ortodox.Gndirist si rilkean nPoeme cu ngeri, 1927, sacralizeaz limba si existena, adoptviziunea crestin popular n reinterpretarea liric a psalmilor biblici, dar si comuniunea

    franciscan cu vietile ncercate de preajma cosmic.Cerul este cobort pe pmnt, unde ngerii sunt configurai ca simboluriconceptualizate.Misterul amprenteaz tot mai adnc poezia, rostit si rostuit la limitatradiionalismului cu simbolismul, a realismului cu imaginismul manierist-barochizant, anarativului extensional cu muzicalitatea intensiv si sugestiv.Paradisul infantil nu devine un paleativ al setei celeste pn cnd "sngele si carnea nuni se fac duh".Expresia si trirea se spiritualizeaz si deopotriv se umanizeaz progresiv, spre osenectute adnc cunosctoare si ncreztoare n arta apt s nale si s purifice prin iubireadeplin si cuprinztoare.Poemele postume din volumele Veghe si Clepsidra (1968) au dramatismul existenialal unei istorii inumane, creia nu i se poate opune dect spiritul credinei n transcendentul

    mediat doar prin art. Pentru poet, creaia rmne sigurana constant, purificatoare a tot ce aajuns corupt.O sintez a temelor ntotdeauna majore si a limbajului esenializat a