Download - curs1 egov

Transcript

E-GovernmentCurs 1

Prof. dr. ing. Nirvana [email protected]

Introducere în E-Government

1. Definire

2. Concepte

3. Obiective

4. Participanţi

5. Principalele componente ale guvernării electronice

Bibliografie

Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre guvern,

parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor

electronice.

Informarea asupra proiectelor de lege aflate în

discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni

plata taxelor de către contribuabili,

completarea unor plângeri şi petiţii online

mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat

pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale

cetăţenilor.

Stat

Cetăţean

E-Government utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei

implică o creştere a

eficienţei,

transparenţei

responsabilităţiieficacităţii

Guvernului

„Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului

public prin digitalizare şi noi tehnici de management al informaţiei, proces al

cărui scop final este creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi

eficientizarea aparatului administrativ.”

Caracteristici fundamentale:

1) folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (email,

chat, site-uri Internet etc.) sau paradigma tehnică

2) aplicarea unor noi metode de management al informaţiei sau

paradigma manageriala

3) creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi creşterea

eficienţei aparatului administrativ sau paradigma funcţională.

Obiectivele generale ale guvernării electronice sunt:

• asigurarea accesului la informaţia oficială prin intermediul paginilor

WEB în reţeaua Internet;

• prestarea serviciilor publice prin intermediul mijloacelor

electronice pentru cetăţeni şi mediul de afaceri;

• sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare;

• eficientizarea activităţii administraţiei publice prin optimizarea utilizării

resurselor materiale şi umane, precum şi a timpului prestării

serviciilor;

• consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.

Obiectivele specifice ale guvernării electronice constituie:

• asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice;

• crearea şi implementarea sistemelor informaţionale automatizate,

menite să susţină procesele de reformă şi dezvoltare politică, socială

şi economică din ţară;

• dezvoltarea infrastructurii informaţionale de stat;

• creşterea nivelului de pregătire a angajaţilor publici în domeniul

tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;

• dezvoltarea cadrului juridic şi democraţia electronică.

E-guvernarea reprezintă, în acest moment, marea provocare a

Europei, fiind un rezultat al activităţii de cercetare şi, ca atare, se

poate considera a fi un domeniu aflat în plină dezvoltare.

În cadrul Strategiei Comunitare de Orientare pentru perioada 2007-

2013, Comisia Europeană a pus accentul pe oferirea unor servicii

publice eficiente şi efective, în particular pe

e-Guvernare

e-Learning

e-Health,

care au un impact semnificativ asupra creşterii economice şi în

facilitarea efectivă a accesului cetăţenilor la servicii.

Accentul în e-Guvernare s-a mutat de la

„oferta de servicii prin internet”,

către surprinderea „impactului programelor de e-Guvernare pentru

oferirea unor servicii de mai bună calitate clienţilor, mai eficient şi în

condiţii de incluziune socială”.

O tipologie specifică serviciilor de e-Guvernare cuprinde:

• e-administraţia;

• e-democraţia;

• e-asistenţa.

Iniţiative tehnologice comune

un mod nou şi inteligent de a coopera în vederea atingerii scopurilor

stabilite de către liderii europeni în cadrul strategiei de la Lisabona, privind

creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă.

constau în parteneriate între sectoarele public-privat realizate la nivel

european pentru abordarea domeniilor strategice în care cercetarea şi inovaţia sunt esenţiale pentru competitivitatea europeană.

Exemplu:

Piaţa sistemelor informatice integrate se confruntă cu provocări fărăprecedent, cu presiuni concurenţiale dure din partea actorilor globali

existenţi şi nou intraţi pe piaţă, precum şi cu numărul şi complexitatea

crescute ale sistemelor şi aplicaţiilor integrate.

Structura actuală a industriei UE în acest sector este extrem de fragmentatăşi nu asigură cadrul necesar pentru a face faţă acestor provocări. Acesta este

scopul iniţiativei tehnologice comune Artemis (ARTEMIS Embedded

Computing Systems Initiative) care vizează consolidarea industriei

europene şi întărirea poziţiei sale de lider mondial în tehnologiile

informatice integrate.

Clase de participanţi implicate în procesul de guvernare:

1) participanţii publici, guvernul sau statul, organizaţiile de la nivel

local, precum şi organizaţiile de la nivel central [G]

2) cetăţenii ţării respective [C]

3) firmele private care organizează activităţi comerciale, luând în

considerare profitul şi activând într-un context concurenţial de piaţă.

[B]

relaţii specifice de comunicare şi tranzacţionale

împărţite în câteva mari grupe de componente

ale guvernării electronice.

Principalele componente ale guvernării electronice

G2C - (relaţia dintre Guvern şi cetăţean) permite cetăţenilor unei ţări accesul

la informaţii şi servicii guvernamentale rapid, eficient, convenabil, din orice

loc, folosind diverse metode de comunicaţie.

Serviciile din aceasta categorie urmăresc mai întâi aducerea on-line a unor

informatii simple, apoi relatia cetatean guvern devine interactiva

existand comunicare si schimburi de date in ambele directii...

relatiile devin tranzactionale.

Unele servicii furnizate de guvern cetatenilor pot fi prestate si on-line pe

siteurile de Internet ale institutiilor publice respective sau pe portaluri

guvernamentale globale (portaluri “one stop shop”).

G2C este o componenta constand in aplicatii complexe

3 mari tipuri de aplicatii:

1. aplicatii care realizeaza functia majora a statului de a facilita

transparenta si schimbul liber de informatii intre cetatean si stat;

2. aplicatii care constau de fapt in indeplinirea rolului statului de furnizor

de servicii guvernamentale. Aceste aplicatii grupate si sub eticheta

Furnizare Electronica de Servicii [FES]

3. votul electronic, care desi nu este in esenta un serviciu guvernamental

face parte din sfera relatiilor dintre stat si cetateni – un mod de

exercitare si reintarire a contractului social.

Experimentul “Arizona” – folosirea votului electronic prin

intermediul Internetului la alegerile primare ale democraţilor

din martie 2000.

Exemplul 1: eCitizen Centre

Source: http://www.usa.gov

Exemplul 2: eCitizen Centre

Source: http://www.ecitizen.gov.sg

www.e-guvernare.ro punct de contact unic !

www.portaleromania.ro

G2B - (relaţia dintre Guvern şi sectorul privat) permite oportunitatea de

a administra tranzacţii online cu Guvernul, simplificând astfel procesele

business şi sporindu-le competitivitatea: e-procurement, e-auctions,

colectarea taxelor.

G2G - (relaţia dintre Guverne) depinde de nivelele guvernamentale ale

statelor, de gradul de eficientizare a serviciilor şi responsabilităţilor.

Facilitează accesul în comun la baze de date şi alte diverse resurse,

sporind astfel eficienţa acestui proces.

Ideal: un singur punct de acces pentru orice informaţie guvernamentă!!!

cooperarea diverselor departamente şi agenţii guvernamentale

G2E - (relaţia dintre Guvern şi angajaţii guvernamentali) este o subcategorie a

G2G

Aplicatii care facilitează indeplinirea unor responsabilitati de serviciu.

Exemplu:

folosirea de catre angajatii Primariei Bucuresti a bazelor de date cu

hotarari si decizii mai ales in domeniul retrocedarilor imobiliare.

(accesare cu parola a bazei de date)

Aplicatii pentru managementul situatiei de salariat a angajatului

guvernamental.

(- accesare fişă personală,

- modificare de informaţii, - cerere concediu in anumite perioade distribuindu-se astfel echilibrat

cererile de

concediu,

- completare număr de ore lucrate suplimentar etc.)

Relaţia trunghiulară: Guvern – Cetăţeni - Business

Există multiple moduri în care informaţia poate fi transmisă între

participanţii la procesul de guvernare.

Fluxuri informaţionale şi tranzacţionale:

• fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase de participanţi – de

exemplu cele dintre instituţii publice, precum 2 ministere, sau

Parlament şi guvern etc.

• fluxurile externe sunt cele care apar între participanţi din clase

diferite, de exemplu fluxurile care au loc între cetăţeni şi o instituţie

publică precum Parlamentul.

E-government reprezintă, mai mult decât orice, un proces de

schimbare prin care Guvernul informează şi foloseşte servicii

eficientizând munca de back office.

Proiecte de E-Government coordonate de agenţii independente...

a fost redus costul cetăţenilor privind accesul la diverse servicii

a scăzut corupţia

au crescut câştigurile guvernamentale provenite din taxe

Evoluţia sistemelor de guvernare electronică

Faza I: prezentarea de informaţii.

Faza II: posibilitatea de a descărca formulare necesare în interacţiunea cu

autorităţile, care după tipărire şi completare sunt prezentate autorităţilor pe

cale clasică.

Faza III: a oferit posibilitatea completării formularelor on-line, efectuarea altor

tranzacţii ( de ex. plăţile datorate autorităţilor).

Faza IV: soluţiile sunt regândite pentru a face uz deplin de posibilităţile

tehnologiei şi a fi simplificate, mai ales sub aspectul facilitării interfeţei cu

persoanele care apelează sisteme de e- Government.

proceduri manuale sisteme informatice marirapid

Necesitatea existenţei cadrului legal!!!!!!

asigură impunerea unei minime protecţii a părţilor implicate şi/sau terţilor

şi standardizări (la nivel naţional) a practicii, calităţii serviciului/produsului şi a

altor elemente, care definesc conţinutul serviciului/produsului.

Cadrul legal naţional aferent unor servicii on-line (achiziţii publice,

comerţul electronic) este structurat în:

• norme juridice de baza privind comerţul electronic

• norme juridice adiacente şi complementare privind:

contractele la distanţă,

clauzele abuzive,

drepturile utilizatorilor cu privire la reţele şi serviciile de comunicaţii

electronice,

semnătura electronică,

protecţia datelor cu caracter personal,

marca temporală,

criminalitatea informatică,

publicitatea etc.

Bibliografie

„Comparative e-Government”, editor Christopher Reddick, Ed.

Springer, ISBN 978-1-4419-6535-6, 2010.

„Understanding E-government. Information systems in public

administration”, Vincent Homburg, Ed. Routledge, ISBN 978-0-415-

43094-4, 2008.

„From electronic government to information government”, editori

Viktor Mayer Schonberger, David Lazer, MIT Press, ISBN 978-0-262-

63349-9, 2007

„The world of E-Government”, editori Gregory Curtin, Michael

Sommer, Veronika Vis-Sommer, Haworth Press, ISBN 0-7890-2306-7,

2007

„Digital Government. Technology and public sector performance”,

Darrel West, Princeton University Press, ISBN 978-0-691-13407-9,

2005