Download - Curs Slava Veche

Transcript

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA: ROMANA / LIMBA STRAINA INVATAMANT LA DISTANTA

SUPORT DE CURS DISCIPLNA Paleoslav

Specializarea Romana-Limb strin

Anul I Semestrul II

Titularul disciplinei asist. Banica Mihaela

I. Limba slav veche i redaciile slavone În a doua jumtate a secolului al IX-lea a aprut o nou limb scris, numit slav

veche sau paleoslav. Aceast limb a aprut alturi de celelalte limbi de cultur al

Europei, i anume latina i greaca bizantin.

La baza limbii slave vechi se afl graiurile slave din partea de rsrit a Peninsulei

Balcanice i, în special, cele din împrejurimile Salonicului, de unde erau originari

întemeietorii scrierii slave, fraii Chiril i Metodie.

Prin aspectul fonetic i prin structura gramatical, slava veche era foarte apropiat

de slava comun, limb din care provin limbile slave. De aici rezult importana

limbii slave vechi în studierea comparativ-istoric a limbilor slave i în reconstituirea

limbii slave comune.

Limba slav veche a fost prima limb scris a slavilor pentru care s-au folosit

dou alfabete: mai întâi un alfabet glagolitic, iar mai târziu – alfabetul chirilic.

Ca instrument de cultur, limba slav veche a avut o arie larg de rspândire,

cuprinzând Marea Moravie (pe teritoriul Cehiei i al Slovaciei), Bulgaria veche,

Serbia, Croaia i Rusia veche. Ulterior, aceast limb a fost adoptat ca limb de

cultur i în ri neslave, i anume în rile Române i în Lituania.

Datorit influenei graiurilor slave locale, limba slav veche a început s se

modifice i, ca urmare, au aprut aa-numitele variante sau redacii slavone ale

limbii slave vechi: morav, sârb, croat, rus, bulgar i, mai târziu, ucrainean.

Pe teritoriul românesc. Limba slav veche a fost influenat de limba român, în

special în vocabular, ceea ce a dus la apariia unei redacii numit slavon

româneasc. Textele din aceast perioad au fost numite de ctre cercettori texte

slavo-române sau texte româno-slave.

II. Relaia dintre limba slav veche i limba român

Limba slav veche scris a ptruns pe teritoriul românesc în secolul al X-lea, fapt

dovedit de inscripia descoperit la Dobrogea, datat 943.

În forma mai nou, slavon, ea a cptat o rspândire mare în cancelariile

domneti, în mnstiri i în biserici, începând cu secolul al XIV-lea. Slavona

româneasc a fost folosit în scris, alturi de limba latin, pân la începutul secolului

al XVI-lea, secol în care apar primele texte româneti, originale i traduse. Dup

aceast dat, slavona a continuat s fie folosit înc aproape dou secole, paralel cu

limba român, pierzând treptat din însemntate.

Introducerea slavonei în rile Române se motiveaz prin ambiana politic,

religioas i cultural existent în acel timp în sud-estul Europei. Astfel, dup o prim

faz a cretinismului în limba latin, acesta s-a rspândit i în limba greac i,

începând cu secolul al IX-lea, în slava veche.

În limba slavon s-au copiat în rile Române numeroase cri religioase, scrieri

juridice, filosofice, istorice, didactice, filologice i literare. Mai mult decât atât, au

fost scrise i opere originale, printre care Letopiseul de când s-a început ara

Moldovei (Letopiseul lui tefan cel Mare), variantele acestuia din secolul al XV-lea –

începutul secolului al XVI-lea, Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su

Theodosie, cronicile lui Macarie, Eftimie i Azarie (secolul al XVI-lea).

De asemenea, au fost redactate multe acte interne i externe, inscripii sau

însemnri în limba slavon între secolele al XIV-lea i al XVI-lea, parial chiar în

secolul al XVII-lea.

Primele tiprituri din rile Române, începând cu anul 1508, au fost scrise în

limba slavon.

Alfabetul chirilic al limbii slave vechi a fost folosit în scrierea româneasc

începând cu secolul al XVI-lea, pân la sfâritul secolului al XVIII-lea, când a fost

înlocuit cu alfabetul latin. Trecerea oficial la noua scriere s-a fcut la un an dup

Unirea Principatelor (1860).

III. Slavii i limbile slave

Triburile slave, care vorbeau o limb unic, numit în tiin slav comun, erau

rspândite în primele secole al erei noastre pe teritoriul de astzi al Poloniei i în

prile vestice al Rusiei.

Primele tiri scrise despre slavi dateaz din secolele I-II e.n., când acetia apar

menionai la scriitorii antici Plinius cel Btrân, Tacitus i Ptolemeu, sub numele

veneti sau venedi. Mai târziu, slavii erau cunoscui i sub numele de sclaveni i

sclavi. Ultimele dou denumiri reproduc numele pe care slavii înii i-l ddeau –

slovne. Acest nume generic s-a pstrat la tribul slovenilor din împrejurimile

Novgorodului, la slovinii de pe rmul Mrii Baltice, la poporul sloven (Slovenia de

astzi) i la poporul slovac.

Ca urmare a dispersrii triburilor slave, limba slav comun s-a divizat treptat,

între secolele al V-lea i al VIII-lea, în mai multe limbi. Acestea se grupeaz astfel:

Limbile slave rsritene, dezvoltate din limba rus veche:

- rusa (velicorusa)

- belorusa

- ucraineana

Limbile slave sudice, care formeaz dou subgrupe:

a) ramura rsritean, cunoscut ca o limb unic, numit slav veche,

paleoslav sau bulgara veche. Astzi, aceast ramur este reprezentat de

dou limbi naionale: bulgara i macedoneana (limba vorbit în Republica

Macedonia).

b) ramura apusean, din care fac parte limbile sârb, croat i sloven.

Limbile slave apusene, care se împart în trei subgrupe:

a) ramura nordica sau lehitic:

- polona

- slovina (o limb disprut, vorbit în nordul Poloniei)

- polaba (limb disprut, vorbit pe râul Elba).

b) ramura sudic:

- ceha

- slovaca

c) ramura apusean:

- luzaciana (soraba) inferioar

- luzaciana (soraba) superioar, limbi vorbite pe teritoriul fostei Republici

Democrate Germane.

Apariia i dezvoltarea limbii slave vechi.

Activitatea frailor Chiril i Metodie i a ucenicilor lor

Istoricul bizantin Prokopios din Cezareea i istoricul goilor Iordanes ne dau tiri

precise referitoare la ptrunderea slavilor de sud în Peninsula Balcanic în secolul al

VI-lea, mai exact în anul 527. O parte dintre acetia s-au aezat pe teritoriul rii noastre,

asimilându-se treptat populaiei daco-romane. Cei mai muli îns, au ocupat regiunile de

la sud de Dunre, ajungând pân în Grecia de nord i pe teritoriul de astzi al Albaniei.

Împreun cu bulgarii, slavii din rsritul Peninsulei Balcanice au întemeiat, la sfâritul

secolului al XVII-lea, primul stat slavo-bulgar. Relaiile cu Imperiul Bizantin au dus la

adoptarea oficial a cretinismului i la rspândirea culturii bizantine în rândul pturii

stpânitoare a statului bulgar. De altfel, slavii aflai în cuprinsul Imperiului Bizantin

intraser mai demult în sfera de influen direct a culturii greceti.

Tocmai din acest mediu, al slavilor din oraul Salonic, situat în nordul Greciei, pe

rmul Mrii Egee, provin cei doi „apostoli” ai slavilor, fraii Constantin-Chiril i

Metodie. Ei studiaser la înaltele coli greceti ale vremii. Cel mai mare dintre frai,

Metodie, primind o bogat cultur greac, a fost într-un timp conductor al unei provincii

slave din Imperiul Bizantin, iar mai târziu s-a clugrit. Constantin a fcut studii la

Constantinopol, în gramatic, matematic, teologie, retoric, filozofie, devenind

bibliotecar al bisericii Sfânta Sofia, de pe lâng Patriarhie, iar apoi profesor la coala în

care el însui învase. Ca unul dintre cei mai cunoscui filosofi i teologi ai timpului,

Constantin (supranumit Filosoful) a fost trimis în dou misiuni religioase, mai întâi la

arabi, în califatul Bagdad (anul 851), iar apoi, împreun cu Metodie, la hazari, în oraul

Cherson (în Crimeea de astzi), în anii 858-859.

Dar cea mai important misiune religioas i cultural încredinat celor doi frai a

fost cea din Marea Moravie (teritoriul de astzi al Cehiei i al Slovaciei), creia i-au

dedicat întreaga lor activitate, începând cu anii 862-863. Aceast misiune a fost prilejuit

de cererea lui Rostislav, cneazul Marii Moravii, adresat împratului Bizanului, Mihail

al III-lea, în anul 862. În lupta sa împotriva expansiunii germane, exercitat i prin

biseric, Rostislav s-a orientat spre Bizan, cerând s i se trimit crturari care s

propovduiasc învtura cretin în limba slav, limba poporului su, i nu în latin, sau

în greac, limbi pe care slavii nu le înelegeau: „Au venit la noi muli învtori din Italia,

Grecia i din Germania, care ne înva în felurite chipuri – spune Rostislav prin

intermediul soliei sale. – Dar noi, slavii, suntem un popor simplu i nu avem pe nimeni

care s ne îndrepte pe drumul adevrului i s ne arate înelepciunea. Trimite-ne deci,

stpâne, un astfel de brbat, care s ne lmureasc tot adevrul” (fragment din Viaa lui

Metodie, scriere anonim în limba slav veche de la sfâritul secolului al IX-lea).

Cei doi frai se îndreapt spre Moravia i ajung acolo în anul 863, cu o parte din

crile fundamentale pentru cult gata traduse. Este evident c aceast aciune nu putea fi

realizat în mai puin de un an.

Continuând activitatea început mai înainte, Constantin i Metodie traduc, în

decurs de mai puin de patru ani, cât stau în Moravia, Evanghelia, Apostolul, Liturghia,

pri din Psaltire i alte cri bisericeti, învând pe ucenicii lor regulile slujbei, citirea i

scrierea glagolitic slav. Pentru a-i întri autoritatea i a cpta confirmarea aciunii lor,

cei doi frai se îndreapt spre Roma, unde fuseser chemai de papa Nicolae I, ca urmare

a interveniilor clerului german. În drum, trecând prin Panonia de apus, ei se opresc

pentru puin timp la cneazul Koel, care stpânea peste strmoii slovenilor de azi, i care

îi primete cu mult cinste, dându-le la învtur cincizeci de ucenici. În continuare,

Constantin i Metodie trec prin Veneia, unde, într-o disput cu clericii locali, Constantin

se manifest va un aprtor înfocat al dreptului slavilor de a avea o cultur în limba lor,

combtând cu argumente istorice i logice „erezia celor trei limbi”, potrivit creia numai

greaca, latina i ebraica erau considerate „sfinte”.

Ajuni la Roma, la sfâritul anului 867, cei doi frai i ucenicii lor sunt primii de

noul pap, Adrian al II-lea, care recunoate în mod oficial liturghia slav i dreptul

slavilor apuseni de a avea episcop i preoii lor, cu condiia ca în biseric s se citeasc

Evanghelia i Apostolul mai întâi în limba latin i apoi în limba slav.

Obosit i bolnav, dup ce îi ia schima monahal i numele de Chiril, Constantin

moare la Roma în anul 869, lsând fratelui su misiunea de a continua opera început.

Metodie devine arhiepiscop al Moraviei i desfoar în decurs de mai muli ani o vast

activitate cultural. În anul 885 moare i el, lsând urma pe cel mai bun ucenic al su,

Gorazd.

Moartea lui Metodie a constituit un prilej pentru adversarii si i ai culturii slave

de a împiedica desfurarea mai departe a acestei activiti în Moravia i Panonia.

Ucenicii si sunt prigonii, i chiar omorâi. Unii dintre ei ajung în Croaia, iar alii,

printre care cei mai cunoscui erau Climent i Naum, îi gsesc adpost în Bulgaria.

Primii de cneazul Boris-Mihail (852-888), ucenicii lui Chiril i Metodie încep o intens

aciune de traducere în continuare, din greac, a crilor religioase i de copiere a celor

traduse. Climent îi desfoar activitatea în regiunea sud-vestic (Kutmicevia),

devenind în anul 893 episcop de Ohrida (astzi Ohrid), iar Naum în rsritul Bulgariei, la

Preslav, pe atunci capitala statului bulgar. Acum se formeaz o adevrat pleiad de

învai, printre care se numr, în afar de primii ucenici ai lui Chiril i Metodie –

Climent i Naum-, Constantin de la Preslav, clugrul Hrabr i alii.

În epoca chirilo-metodian (anii 863-885) au fost traduse aproape toate crile

Bibliei. În perioada imediat urmtoare (sfâritul secolului al IX-lea – prima jumtate a

secolului al X-lea), când ucenicii lui Chiril i Metodie îi desfoar activitatea în

Bulgaria i Macedonia, se continu traducerea crilor religioase, crora le-au fost

adugate predici, panegirice, opere istorice. Activitatea din aceast perioad se

concentreaz în dou centre principale: Ohrida (în Macedonia) i Preslav. Scrierile Viaa

lui Constantin i Viaa lui Metodie au fost scrise în slava veche, dar nu se cunosc cu

exactitate autorii lor. La începutul secolului al X-lea clugrul Hrabr a scris în slava

veche lucrarea sa Despre litere.

Dup secolul al XI-lea, cultura slav veche capt o mare extindere teritorial,

fiind rspândit în diverse centre din Bulgaria, Rusia, Serbia, Croaia, rile Române.

Îns, noile texte, elaborate sau traduse în aceast perioad, nu mai aparin limbii slave

vechi, ci redaciilor ei slavone.

ALFABETELE SLAVE VECHI

Textele vechi slave pstrate pân astzi sunt scrise în dou alfabete: glagolitic i

chirilic. Denumirea celui de-al doilea alfabet este veche, fiind legat în mod evident de

numele lui Chiril (Constantin), dei nu el este creatorul lui. Termenul glagolitic este mai

nou, fiind luat din limba sârbocroat: în Croaia, preoii catolici care oficiau liturghia în

limba slavon erau numii glagoljaši, cuvânt derivat de la glagoljati „a vorbi, a oficia

slujba (în limba slavon)”, provenit din vsl. „a vorbi, a spune”. Aadar, în

croat glagoljica înseamn „alfabetul crilor religioase slavone”. Într-adevr, acest

alfabet, disprut în alte ri slave, s-a pstrat, pân aproape de zilele noastre la croaii

catolici, cu unele modificri în forma literelor.

Între cele dou alfabete slave exist o serie de asemnri, ceea ce a condus pe

cercettori la ipoteza unei origini apropiate: se observ cu uurin c alfabetul chirilic

provine din alfabetul uncial grecesc; în ceea ce privete alfabetul glagolitic, se admite c

modelul su principal îl constituie alfabetul minuscul grecesc. Prezentm, în continuare

alfabetul grecesc i alfabetul chirilic:

ALFABETUL GRECESC Majuscule Minuscule Valoarea

numeric

Corespondentele

latine

Pronunarea Denumirea Observaii

Α α 1 a alfa

Β β 2 b b (gr.mod. v) beta (vita)

Γ γ 3 g gamma γ înainte de

guturale

(γ, χ, ξ) se

pronun n

velar

∆ δ 4 d delta

Ε ε 5 e scurt e psilon

Ζ ζ 7 z zeta

Η η 8 e lung

(gr.mod.i)

eta (ita)

Θ ϑ, θ 0 th theta

Ι ι 10 i iota

Κ κ 20 k kappa

Λ λ 30 l lambda

Μ µ 40 m mi

Ν ν 50 n ni

Ξ ξ 60 x (ks) xi (ksi)

Ο ο 70 o scurt o micron

Π π 80 p pi

Ρ ρ 100 r ro

Σ σ, ς 200 s sigma ς la sfâritul

cuvintelor,

σ în celelalte

cazuri

Τ τ 300 t tau

Υ υ 400 y ü (german) ü psilon

Φ ϕ 500 ph f fi

Χ χ 600 kh h (gutural) hi

Ψ ψ 700 ps psi

800 o lung o mega

ALFABETUL CHIRILIC Alfabetul

chirilic

Valoarea

numeric

Denumirea

literelor

Transcrierea

în alfabet

latin

Observaii privind pronunarea

1 a

- b

2 v

3 g

4 d

i 5 e, je je = ie

- ž ž = j românesc

6 dz

7 z

8 i

(i ) 10 (iota)

[[[[ ]]]] - g’ ca în rom. ghici

20 k

30 l

40 m

50 n

70 o

!!!! 80 !!!! p

100 """" r

200 s

300 t

#### 400 u

$$$$ 500 $$$$ f

%%%% 600 %%%% ch, x

"""" 900 """" c c = românesc

&&&&'''' 90 &&&& ca românete cere, cine

- š š = românesc

(((((sau

)

- (((( št št = t românesc

- (ier

mare)

(sau ) apropiat de românesc

))))**** - )))) y apropiat de î românesc

- (ier

mic)

(sau ) ei redus

- ea

- ju iu

- ja ia

++++ 900 ius mic en

,,,, - ---- j ien

.... - ius mare on on

//// - ---- jon ion

0000 60 0000 ks

700 ps

11112 9 2 gr. (th)

3333 400 3333"""" gr. (i)

4444 800 ---- o

Problema anterioritii unuia dintre cele dou alfabete slave a fost i continu s

fie i astzi obiectul a numeroase cercetri i dispute tiinifice. Totui, în prezent,

majoritatea cercettorilor sunt de acord s interpreteze tirile transmise de clugrul

Hrabr, în lucrarea sa, Despre litere, în sensul c Constantin-Chiril a creat alfabetul

glagolitic i c înainte de epoca chirilo-metodian nu a existat o scriere slav în

adevratul îneles al cuvântului, dei rudimente de scriere evident c au putut fi cunoscute

de popoarele slave. Alfabetul slav – spune Hrabr – a fost alctuit de Constantin Filosoful,

numit Chiril, care a fcut 38 de litere, dintre care 24 dup sistemul celor greceti, iar 14

potrivit pronunrii slave. Întrucât nu ne este cunoscut numrul iniial al literelor

glagolitice sau al celor chirilice, aceste cifre nu ne pot da indicaii precise despre care

anume dintre cele dou alfabete este vorba în lucrarea lui Hrabr. Totui, dac inem

seama de faptul c una dintre copiile lucrrii pstreaz urme ale unui original glagolitic,

precum i de alte considerente de ordin istoric, ajungem la concluzia c Hrabr a scris cu

alfabet glagolitic. Este de presupus c, în vechime, acest alfabet purta numele autorului

su. Cercettorii au artat c, dup prsirea alfabetului glagolitic în rile slave (cu

excepia Croaiei), a fost posibil ca tradiia s atribuie lui Chiril singurul alfabet folosit

ulterior, i anume pe cel pe care astzi îl numim chirilic.

Câteva observaii referitoare la literele alfabetului chirilic

În texte, unele cuvinte des întrebuinate erau scrise de copiti prescurtat, pentru economie de spaiu. Pentru aceasta se folosea un semn special, numit titl, vsl. (< gr. < lat. titulus), scris deasupra cuvântului:

!5!55"5"6

Drept semne de punctuaie se foloseau (.), punctul i virgula (;), cu valoare

interogativ, dou sau mai multe puncte (:, :.), la sfâritul unei perioade etc.

Literele alfabetului chirilic erau folosite i pentru redarea numerelor. Astfel, pentru redarea unitilor se foloseau literele încadrate de puncte i cu titl deasupra:

1 = 663 = 667 pentru notarea cifrelor de la 11 la 19 se trecea întâi litera care însemna uniti, iar apoi cea care nota cifra zece:

686=+(11), 686=14;

În rest, ordinea era: sute, zeci, uniti:

66=372; 6!6=184.

Miile erau notate prin cifrele reprezentând uniti având un semn special în colul din stânga jos:

x66=1000, x66=6000; x$=6501, anul inscripiei arului Samuil, respectiv

993 (se scade 5508, dup cronologia bizantin).

Semnul apare numai cu valoarea cifric 6, nu i pentru a reda vreun sunet.

Pentru 90 se folosete i semnul , iar pentru 900 i semnul preluate de la greci.

VALORILE NUMERICE ALE LITERELOR ALFABETULUI CHIRILIC

9::::

1 2 3 4 5 6 7 8 9

8 0 ! &9::::

10 20 30 40 50 60 70 80 90

$ % 4 +9":

100 200 300 400 500 600 700 800 900

Baza dialectal a limbii slave vechi

Cunoscând faptul c cei doi frai, Constantin-Chiril i Metodie, originari din

Salonic, au plecat în anul 863 în Moravia cu unele traduceri începute i c ei cunoteau

bine dialectul slavilor din Salonic i din împrejurimi, se poate presupune c limba

primelor texte slave vechi s-a constituit tocmai pe baza acestui dialect. În acea epoc,

limbile slave erau înc destul de apropiate unele de altele, pentru ca aceast limb scris

s fie îneleas de slavii moravi, iar mai târziu s devin limb de cultur a tuturor

slavilor de sud i de rsrit.

În ceea ce privete baza dialectal a limbii slave vechi, pe baza datelor istorice i a

analizei textelor vechi slave, cercettorii au concluzionat c acestea sunt scrise în

dialectul slavilor din Salonic, adic în limba veche bulgar (bulgaro-macedonean).

Argumentele acceptate i dezvoltate de slavitii care s-au ocupat de aceast problem

sunt, în esen, urmtoarele:

1. Constantin i Chiril au plecat în Moravia cu primele traduceri gata

înfptuite. Evident c ei puteau scrie doar într-un dialect slav pe care îl cunoteau

dinainte, în dialectul slavilor din Salonic i din împrejurimi.

2. Trsturile lingvistice ale celor mai vechi texte pstrate indic faptul c

aceste traduceri au fost efectuate într-o regiune apropiat de Grecia, i anume în mediul

slavilor din rsritul Peninsulei Balcanice.

Este adevrat c, mai ales în epoca imediat urmtoare activitii lui Chiril i Metodie,

se disting în textele vechi slave unele trsturi particulare, care le împart în apusene

(respectiv, macedonene) i rsritene (specific bulgreti), dup regiunea în care au fost

copiate sau scrise (Ohrid sau Preslav).

În legtur cu determinarea bazei dialectale a limbii traducerilor chirilo-metodiene

apare problema denumirii acestei limbi. Unii cercettori o numesc veche bulgar, în

sensul c aceast limb reprezint, în esen, faza veche a limbii bulgare de astzi.

Împotriva acestui termen se ridic obieciunea c în timpul lui Chiril i Metodie numele

bulgarilor înc nu se extinsese pe deplin asupra slavilor din rsritul Peninsulei

Balcanice, care au format primul stat slavo-bulgar.

Denumirea de limb slav este astzi prea general i nu poate fi folosit în tiin, de

aceea este concretizat prin determinativul veche – deci limba slav veche sau

paleoslav, inând seama de caracterul ei vechi (cea mai veche limb scris a slavilor),

cât i de importana ei ca limb de cultur pentru mai multe popoare slave. Termenul de

slav veche este totui lipsit de precizie din punct de vedere geografic, cci nu arat locul

acestei limbi în aria slav. Pe acelai plan cronologic au existat limbile rus veche, polon

veche, ceh veche etc., care sunt de asemenea limbi „slave vechi”. Se creeaz, uneori,

impresia c termenul de slav veche se asociaz cu noiunea de limb scris, detaat de

baza ei dialectal. În schimb, termenul de veche bulgar se ataeaz în primul rând ideii

c aceast limb oglindete dialectele vorbite în rsritul Peninsulei Balcanice.

Fiecare dintre cei doi termeni are, deci, avantajele i dezavantajele sale. De aceea,

aceast limb este numit slav veche sau paleoslav.

În ceea ce privete termenul veche slav bisericeasc, acesta este astzi tot mai rar

folosit, întrucât introduce o noiune de prisos în denumirea limbii respective. Este

adevrat c cele mai multe texte vechi slave sunt religioase, dar acest fapt nu confer

limbii nici o trstur în plus, în afar de unii termeni bisericeti.

TEXTELE VECHI SLAVE Primele texte vechi slave au fost traduse de Chiril i Metodie i de ucenicii lor

începând din a doua jumtate a secolului al IX-lea, în epoca pe care o numim chirilo-

metodian. Aceste texte nu s-au pstrat în original, ci în copii ulterioare, de la sfâritul

secolului al X-lea i mai ales din secolul al XI-lea. Criteriul principal pentru a data un

text ca aparinând epocii slave vechi (pân în secolul al XI-lea inclusiv) este

întrebuinarea corect a iusurilor, cci dup aceast dat, acestea au suferit unele

modificri.

Unele dintre textele vechi slave sunt scrise în alfabet glagolitic i provin în special din

Macedonia, fiind în genere mai vechi, iar altele sunt scrise cu alfabet chirilic, provenind

mai ales din rsritul Bulgariei.

TEXTE GLAGOLITICE

1. Foile de la Kiev reprezint, dup opinia mai multor cercettori, cel mai vechi text

glagolitic, aparinând secolului al X-lea.

2. Codex Zographensis (Codicele sau Tetraevanghelul de la Zograf) este o copie

dup un text mai vechi, fcut în Macedonia.

3. Codex Marianus (Codicele sau Tetraevanghelul de la mnstirea sf. Maria)a fost

gsit la Athos i a fost scris în Macedonia.

4. Codex Assemanianus (Codicele sau Evangheliarul lui Assemani) – este un

evangheliar incomplet, care dateaz din secolul al XI-lea. A fost descoperit de

orientalistul Assemani într-o mnstire de la Ierusalim i adus la Biblioteca Vaticanului,

unde se gsete i astzi (de aceea manuscrisul mai este numit i Codex Vaticanus).

5. Codex Clozianus – un manuscris glagolitic din secolul al XI-lea, care conine

fragmente de omilii. S-au pstrat numai 14 file, dintre care 12 erau proprietatea contelui

Cloz în secolul al XIX-lea (de unde i numele manuscrisului).

6. Psalterium Sinaiticum (Psaltirea de la Sinai) – este o psaltire scris în secolul al

XI-lea. Se pstreaz la mnstirea Sinai de la Muntele Sinai.

7. Euchologium Sinaiticum (Molitvenicul de la Sinai) – o culegere de slujbe i

rugciuni.

8. Foile glagolitice de la Ohrid – reprezint un fragment de evanghelie pe dou file.

9. Foile glagolitice de la Rila – opt foi care conin câteva rugciuni, descoperite la

mnstirea cu acelai nume din Bulgaria.

TEXTE CHIRILICE

Cele mai vechi scrieri chirilice nu sunt manuscrise, ci inscripii cu caracter istoric,

funerar sau religios.

1. Inscripia dobrogean – este cea mai veche inscripie chirilic datat (943) i a

fost descoperit în localitatea Mircea Vod din Dobrogea.

2. Inscripia lui Mostici de la Preslav – este nedatat, dar, cu siguran, este mai

veche decât inscripia arului Samuil i ar putea fi atribuit anilor 927-969.

3. Inscripia arului Samuil (993), descoperit în apropierea lacului Prespa, în

Macedonia Egee (Grecia).

4. Inscripia arului Ioan Vladislav, descoperit la Bitola (Macedonia), este o

inscripie chirilic din 1015-1016.

5. Inscripiile de la Murfatlar (Basarabi), dateaz din secolele X-XI, i au fost

descoperite în localitatea cu acelai nume din Dobrogea.

6. Inscripia de la Bucov (Ploieti), dateaz din secolul al X-lea i a fost descoperit

pe peretele unui atelier de fierrie.

Exist, de asemenea, o serie de manuscrise, care fac parte din „canonul” limbii slave

vechi:

1. Evanghelia lui Sava – dateaz din secolul al XI-lea i este o copie dup un

original glagolitic. Poart numele preotului Sava, care, probabil, a fost copistul

manuscrisului. A fost descoperit în Bulgaria rsritean.

2. Codex Suprasliensis (Codicele de la Suprasl) – aparine secolului al XI-lea i a

fost descoperit la mnstirea Suprasl din Polonia.

3. Apostolul de la Enina – este ultimul manuscris slav vechi din secolul al XI-lea i a

fost descoperit în satul Enina din Bulgaria.

4. Foile de la Hilandar – descoperite la mnstirea Hilandar de la muntele Athos.

O situaie aparte o au cele mai vechi texte slavone, dintre care cel mai însemnat este

Evanghelia lui Ostromir, scris între anii 1056-1057, probabil la Kiev.

FONETICA LIMBII SLAVE VECHI Sistemul fonetic al limbii slave vechi se caracterizeaz, pe de o parte, prin

continuarea sistemului fonetic slav comun din epoca târzie i, pe de alt parte, prin

apariia unor trsturi fonetice noi, specifice dialectelor sud-slave rsritene.

Asupra sistemului fonetic al limbii slave vechi au acionat dou legi cu caracter

general slav, i anume legea silabelor deschise i legea palatalizrii consoanelor.

Legea silabelor deschise a început s acioneze înc din slava comun, constând în

aceea c fiecare silab, indiferent de locul pe care îl avea în cuvânt, trebuia s fie

„deschis”, adic s se termine într-un element vocalic (vocal sau sonant). Deci,

structura silabei poate avea urmtoarele variante: o vocal (V), o sonant (S), o consoan

i o vocal (CV), de exemplu: ----&--”învtor al legii”, - ”a

spune”, -”fug”, -”lup”, -”moarte”.

Legea silabelor deschise a determinat o serie întreag de transformri fonetice, unele

dintre ele fiind generale, pe toat întinderea ariei slave, altele având un caracter local,

sud-slav. Dintre acestea, cele mai importante au fost:

1. Modificarea limitei silabelor. Înainte de aciunea legii silabelor deschise,

silabele unui cuvânt erau formate din morfemele sale componente. Prin deschiderea

silabelor s-a modificat limita dintre acestea, estompându-se totodat i grania dintre

morfeme. De exemplu: *rek-ti > - ”a spune”, *chot--ti > %--”a vrea”.

2. Înlturarea desinenelor consonantice. Ca i în celelalte limbi vechi, existau i

în slava comun terminaii consonantice în flexiunea nominal, pronominal sau verbal.

Aceste desinene de origine indo-european au fost înlturate în urma aciunii legii

silabelor deschise. De exemplu: *kleuos > ”cuvânt”, *neuos > ”nou”.

3. Apariia vocalelor nazale. Din grupurile diftongale em (en), om (on), am (an)

aflate la sfâritul silabelor i constituind deci silabe închise iau natere, pentru

deschiderea acestora, dou foneme vocalice [en] i [on], numite vocale nazale i redate

grafic prin [+] i [.]. De exemplu: *penktis > !+”cinci”, *pontis > !.”drum”.

4. Metateza lichidelor, reprezint modalitatea de deschidere a silabelor prin

schimbarea poziiei consoanelor lichide în grupurile diftongale [or], [ol], [er], [el]. De

exemplu: *orbos > ”rob”, *bergos > ”rm, mal”, *golva > ”cap”,

*melko > ”lapte”.

5. Apariia unor ieruri neetimologice. Pentru deschiderea silabelor din cuvintele

împrumutate, sunt introduse adeseori ieruri neetimologice. De exemplu: gr.

> ; ”Constantin”.

Fac excepie de la legea silabelor deschise:

a) prefixele -----6De exemplu: <=-----”a urî”,

>=---”a schimba”, ?@-- -”a întoarce”, ?A--”tânr”,

BC=---”a izgoni”.

b) unele cuvinte în cadrul crora nu s-a efectuat metateza lichidelor. De exemplu:

@CD--”balt, mlatin”, CD--”a flmânzi”. (Din aceleai familii de cuvinte

exist, totui, termeni cu metateza realizat: @DC-”balt”, DC--”lacom”).

Legea silabelor deschise înceteaz s mai acioneze în epoca târzie a slavei vechi,

odat cu dispariia ierurilor din poziie slab.

Legea palatalizrii consoanelor. Aceast lege se exercit prin intermediul unor

elemente specifice, palatalizante, care modific articularea consoanelor. Ea genereaz

numeroase variante fonematice poziionale i foneme palatale noi, care îmbogesc

inventarul consonantic al limbii slave vechi.

Accentul. În limba slav veche, accentul era dinamic, liber i mobil, asemenea celui

din limbile rus sau bulgar, dei locul nu coincide întotdeauna cu cel din aceste limbi.

Prin accent dinamic se înelege pronunarea cu o intensitate mai mare a uneia dintre

silabele cuvântului. Celelalte dou caracteristici ale accentului privesc locul acestuia în

cuvânt: accentul este liber, ca i în limba român, adic nu este fixat pe o anumit silab

a cuvintelor, i mobil, deoarece în cadrul paradigmei se poate muta de pe o silab pe alta.

Calitatea modificrii tonalitii în cursul vorbirii, specific unora dintre limbile slave,

se numete intonaie sau accent muzical. În slava comun intonaia era de dou feluri:

acut (sau ascendent, manifestat prin urcarea tonului) i circumflex (sau

descendent, manifestat prin coborârea tonului).

Sistemul vocalic

În limba slav veche au existat urmtoarele vocale: [a], [e], [], [en], [i], [o], [on], [u],

[y], [], [], deosebite între ele dup locul de articulare i gradul de apertur.

Dintre caracteristicile speciale de articulare, cele mai importante sunt urmtoarele:

1) vocalele [o] i [u] se pronun rotunjit, labializat;

2) vocala [] are pronunare diftongal [ea];

3) vocalele [en] i [on] se pronun cu rezonan nazal [en], [on], asemenea

grupurilor –in, -on din limba francez, de exemplu fr. fin, bon.

Din punctul de vedere al cantitii vocalice, limba slav veche nu prezint perechi de

vocale scurte i lungi, ca limba latin, de exemplu. În schimb, în plan diacronic, apar clar

deosebiri vocalice cantitative, care genereaz caliti diferite. Astfel, privite retrospectiv,

vocalele din limba slav veche se pot împri în urmtoarele categorii: vocale reduse []

i [], vocale scurte [e] i [o] i poziional [y], [i] i vocale lungi [en], [on], [], [a], [u],

[y], [i].

Caracterizând aceste vocale prin prisma criteriului înmuierii, constatm c vocalele

anterioare sunt moi ([i], [e], [], [], []), în timp ce medialele ([y]) i posterioarele ([u],

[o], [on], [a], []) sunt dure. Se poate realiza o înmuiere suplimentar a vocalelor prin

preiotare, proces care cuprinde atât vocale anterioare, cât i posterioare. Prin preiotare se

obin o serie de pseudodiftongi (sau diftongi monofonematici), cum sunt [ie] (), [ia] (),

[iu] (), [ien] (,), [ion] (/). Vocalele [y] i [] nu se înmoaie niciodat.

Evoluia ierurilor

În limba slav veche exist dou grade de reducere a fonemelor vocalice: o reducere

relativ i o reducere absolut. Reducerea relativ apare poziional la vocalele [i] i

[y] aflate înainte de [i] sau [j]. Prin aceast reducere relativ, vocala continu s se

pronune cu acelai timbru, îns mai scurt. Astfel, [i] i [y] prin reducere poziional trec

din irul vocalelor lungi la cele scurte ([] i []). De exemplu:

E”nou”,.>”arme”,.>”judector”,>”frai”.

Caracterul redus al acestor foneme se manifest frecvent prin oscilri de grafie, în

locul vocalei [] aprând adesea în texte [], iar în locul vocalei [] - []. De exemplu:

>F”trei”, >FG”bun”.

Reducerea absolut se manifest la anumite ieruri, rezultatul acestui proces fiind

dispariia fonemelor respective. Vocalele [] i [] sunt condiionate în evoluia lor de

poziia pe care o au în cuvânt; deosebim dou poziii în care se pot afla ierurile: o poziie

intens i o poziie slab. În mod convenional, poziia intens se marcheaz prin notat

sub vocala respectiv, iar poziia slab prin .

Poziia slab se întâlnete:

a) la sfâritul cuvintelor bi- sau plurisilabice:

.H”brbat”,G”cuvios”,G”iubit”;

b) înaintea unei silabe cu o alt vocal decât ier:

!H”adevr”,G”cine”,H”întuneric, negur, mulime”;

c) înaintea unei silabe cu un ier intens: !HH „adevrat”.

Poziia intens se întâlnete în urmtoarele situaii:

a) înaintea unei silabe cu un ier slab: IJ„zi”, HKL„tat”.

b) Înaintea unei silabe cu [i] sau [u] reduse: G)„credincios”, G)

„uor”.

c) în silaba iniial sub accent: IML„întunecos”, G„el chem”.

În cazul cuvintelor care au mai multe silabe consecutive cu ieruri, stabilirea

poziiei se face prin numrtoare de la sfâritul ctre începutul cuvântului, în felul

urmtor: în silabele impare vor fi ieruri în poziie slab, în silabele pare – ieruri în poziie

intens (legea lui Havlik).

Aceste dou poziii au constituit elementul determinant al evoluiei ulterioare a

ierurilor. Deoarece în cele mai vechi texte paleoslave aceste vocale erau notate totdeauna

corect, pe locul lor etimologic, deducem c în epoca clasic se pronunau indiferent de

poziia avut în cuvânt. Mai târziu, probabil de pe la sfâritul secolului al X-lea, ierurile

din poziie slab încep s se articuleze din ce în ce mai redus, pân la pierderea total a

valorii lor fonetice. Aceast perioad este oglindit în textele slave vechi prin

confundarea sau amestecul celor dou grafeme i prin omiterea total, în unele cazuri, a

ierurilor aflate în poziie slab. Avem deci de-a face tot cu o reducere poziional, care

îns merge pân la anularea total a fonemului respectiv.

Ierurile în poziie intens, fiind pronunate mai pregnant, îi mresc cantitatea, trecând

de la stadiul de vocale reduse la cel de vocale scurte. Acest proces este impropriu numit

în tiin vocalizare. Paralel cu amplificarea cantitii s-a produs i o schimbare de

timbru, cu rezultate diferite în diversele limbi slave.

În unele limbi, printre care i slava veche, evoluia ierurilor în poziie intens s-a

realizat cu respectarea principiului deosebirii articulatorii dintre cele dou ieruri, astfel c

rezultatul procesului de transformare se întruchipeaz în dou noi foneme, diferite unul

de altul: [L] >[o], iar [M] > [e], de exemplu: GL> N(somn, vis), HM> O(zi).

În alte limbi slave, cele dou vocale se unific din punct de vedere articulatoriu înc

înainte de vocalizare, fapt care se oglindete de exemplu în textele de redacie sârba, în

care, pentru ambele ieruri se generalizeaz o singur liter,H. Rezultatul transformrii

celor dou ieruri va fi, astfel, unic: [L], [M] > [e]; [L], [M] > [a].

Dispariia fonologic a ierurilor în poziie slab (chiar dac grafic, în virtutea

normelor conservatoare de scriere, continu s fie notate) marcheaz încetarea aciunii

legii silabelor deschise i genereaz o serie de noi fenomene, printre care: apariia de

silabe nou închise, mutarea unor accente, formarea de noi grupuri consonantice.

Grupurile diftongale [[[[or]]]], [[[[ol]]]], [[[[er]]]], [[[[el]]]]

Grupurile diftongale [or], [ol], [er], [el], existente în limba slav comun, formau

silabe închise. În momentul începerii aciunii legii silabelor deschise, acestea au fost

supuse modificrilor. În dialectul care a stat la baza limbii slave vechi, deschiderea

acestor silabe s-a fcut prin metatez i lungirea elementului vocalic.

Prin metatez înelegem inversarea locului elementelor componente ale grupului

diftongal : [or] > [ro] , [ol] > [lo], [er] > [re], [el] > [le]. Paralel cu metateza s-a produs i

lungirea elementelor vocalice: [e] > [] > [], [o] > [] > [a]. Iat câteva exemple de

transformare a grupurilor diftongale:

a) în poziie iniial : sl.com.*ORmo > v.sl. BC9umr), sl.com.*OLkomL> v.sl.

DCL(lacom);

b) în poziie interconsonantic: sl.com. *kORva > v.sl. BC(vac), sl.com.* zOLto

> v.sl. PDC(aur).

Transformarea diferit a grupurilor diftongale în limbile slave ajut la marcarea unor

isoglose precise i la determinarea influenelor slave în limbile neslave. Astfel, în limba

român exist multe cuvinte de origine slav care au reflexul sud-slav în acest caz (drag,

glav, grdin, mldi), ceea ce constituie un indiciu clar asupra contactului în trecut

dintre români i slavii meridionali.

Pentru stabilirea vechimii acestui proces se citeaz, de obicei, ptrunderea în

limbile slave a numelui împratului german Carol cel Mare (742-814) i transformarea lui

în substantive comun, cu sensul “împrat, rege”, în care fonemele [ar] au fost supuse

acelorai modificri ca i diftongul [or]: germ. Karl > v.sl. QR, scr. kralj, rus. korol',

pol. król.

Sonantele Sonante sau lichide silabice sunt acele consoane lichide care au calitatea de a

forma silabe. Acestea sunt: r sonant dur, r sonant moale, l sonant dur i l sonant moale.

Apropierea lor de elementele vocalice se observ i în pronunare, cci, de exemplu, r

sonant dur se pronun [îr], l sonant dur se pronun [îl]. Caracterul vocalic al acestor

foneme se marcheaz în scris printr-un ier (dur sau moale, dup calitatea sonantei),

alturat literei cu care se noteaz consoana respectiv. De regul, ier dur este ierul mare,

iar moale – ierul mic. Astfel, r sonant dur se noteaz SG sau GS, r sonant moale - SH sau

HS, l sonant dur - RG sau GR i l sonant moale - RH sau HR : SGGS(târg),

RG!GR!(stâlp), SHHS(jertf), RHHR(lacrim). O

dovad gritoare a modului de pronunare a sonantelor în limba slav veche o constituie

i reflexul lor în cuvintele românati de origine veche sud-slav : târg, stâlp, cârm.

Consoane dure, moi, palatalizate Cel mai important criteriu de difereniere în consonantism este cel de înmuiere,

care, în majoritatea cazurilor, determin opoziii ternare (C dur: C înmuiat: C

palatalizat). Înmuierea este condiionat de învecinarea cu vocalele anterioare, în cadrul

aceleiai silabe, procesul producându-se, de obicei, regresiv. Palatalizarea este o înmuiere

a consoanelor, realizat prin diverse modaliti i în condiii diferite, determinat de doi

factori: 1) de [j], ca element general de palatalizare, pentru toate consoanele; 2) de

vocalele anterioare, element de palatalizare special, pentru consoanele velare. Aadar,

consoanele limbii slave vechi prezint o invariant (dur) i dou variante poziionale

(moale i palatalizat). De la aceasta fac excepie consoanele velare [k], [g], [ch], care

apar numai în dou ipostaze (dur i palatalizat) i consoanele [š], [ž], [], [c′], [dz′],

care au numai ipostaza palatal.

Palatalizarea cu [j] a cuprins toate consoanele slave comune, cu excepia

palatalelor.

Consoanele labiale prin palatalizare cu iot dezvolt pe lâng consoan un

apendice palatal [l′], numit l epentheticum:

p + j > pl′: !(a cumpra), ! (< ∗kup-ja - cumprtur)

b + j > bl′: (a iubi), /(<∗ljub-jon - eu iubesc)

v + j > vl′: LTUL(mort), LVTU9<∗umrtv-jenie – ucidere)

m + j > ml′: L(de pmânt), (<∗zem-ja – pmânt, ar).

Consoanele dentale din slava comun prin palatalizare cu iot îi modific

articularea, dând uneori natere unor consoane compuse:

t + j > št: TL(lumin),WUVTX(<∗svt-ja – lumânare)

d + j > žd: (a îngrdi),YZ.(<∗ograd-jon – eu îngrdesc)

s + j > š: [MWXT\ (a scrie), [\V. (<∗pis-jon – eu scriu)

z + j > ž: U+PXT\ (a lega), U+Y. (<∗venz-jon – eu leg)

l + j> l′: %(a luda),%/(<∗chval-jon – eu laud)

n + j > n′: (a alerga),/(<∗gon-jon – eu alerg)

r + j > r′: (a dojeni),/(<∗kor-jon – eu dojenesc).

Consoanele velare se palatalizeaz atât sub influena lui iot, cât i a vocalelor

anterioare.

I. Palatalizarea consoanelor velare cu iot duce la urmtoarele rezultate:

k + j> : !(a plânge),!&.(<∗plak-jon – eu plâng)

g + j> ž: L(a mini),LY(<∗lLg-ja – minciun)

ch + j> š: ]L(spirit),V( <∗duch-ja – suflet).

II. Palatalizarea consoanelor velare sub influena vocalelor anterioare se prezint

sub trei forme diferite, corespunzând unor stadii de palatalizare distanate în timp i

realizate cu mijloace specifice pentru fiecare stadiu în parte. Aceste stadii au fost numite

palatalizarea I, II i III.

Palatalizarea I se produce atunci când [k], [g], [ch] se afl înainte de vocalele

[e], [en], [], [M], [i] sau de sonantele [l] i [r] moi. Rezultatele acestei palatalizri sunt

urmtoarele: [k] > [], [g] > [ž], [ch] > [š].

De exemplu: .(eu strig),^V(<∗krik-iši – tu strigi); ^M_`UaL (om),

^M_`U^b (<∗Mlovk-e – omule!) etc.

Palatalizarea a II-a se produce atunci când [k], [g], [ch] se afl înaintea

vocalelor [] sau [i] provenite din diftongi. Rezultatele acestei palatalizri sunt: [k] > [c′],

[g] > [dz′], [ch] > [s′]. De exemplu: .(mân), .K(ronk-ai > ∗ronk- – dou

mâini); ]L(spirit),( ∗duch-oi > ∗duch-i – spirite).

Palatalizarea a III-a se produce atunci când [k], [g], [ch] se afl dup [i], [M],

[en] i [r] sonant moale i înainte de alt vocal decât [L] sau [y]. Rezultatele acestei

palatalizri sunt urmtoarele: [k] > [c′], [g] > [dz′], [ch] > [s′]. De exemplu: MKM(tat)

< ∗otMkM; !+M (ban) < v.germ.sup. pfenning.

Dintre cele trei palatalizri, primele dou sunt regresive, în timp ce cea de a treia

este progresiv.

Modificrile grupurilor consonantice

Sistemul fonetic slav a tins spre înlturarea aglomerrii de consoane. Aceast

tendin s-a realizat, în general, prin aciunea legii silabelor deschise i prin procesele

complementare provocate de aceasta. În unele cazuri, pentru înlturarea grupurilor

consonantice incompatibile cu sistemul fonetic slav vechi, s-au aplicat diferite procedee,

cum ar fi reducerea sau modificarea prin asimilare i disimilare.

Înainte de apariia scrierii slave vechi s-au produs reduceri ale grupurilor

consonantice, de tipul:

[tl] i [dl] > [l]: ∗pletlL > !L (împletit); ∗vedlL > L (dus): [ps] i [ss] > [s]:

∗opsa > (viespe); ∗iessi > (tu eti); [pt] i [bt] > [t]: ∗supti > (a aterne);

∗pogrebti > !(a îngropa); [pn] i [bn] > [n]: ∗sLpnL > LL (somn); ∗dabno >

L(fund): [tm] i [dm] > [m]: ∗vertmen > +(vreme); ∗dadmL > L (eu voi

da); [kst] > [st]: ∗rkste > (ai spus).

Prin asimilare i disimilare se înlocuiesc grupurile consonantice incompatibile în

sistemul slav vechi cu grupuri consonantice compatibile, egale numeric, de exemplu: [tt]

> [st]: ∗gnetti > (a apsa); [dt] > [st]: ∗sdti > (a se aeza); [zt] > [st]:

∗vLlezti > L(a intra); [zg] > [žd]: ∗rozgije > Y(nuiele).

Alternane fonetice

Atât în flexiune, cât i în formarea cuvintelor se observ adeseori înlocuirea unui

fonem prin altul, în forme derivate din aceeai rdcin. Acest proces poart numele de

alternan fonetic. O parte dintre alternanele existente în limba slav veche sunt

motenite, altele s-au format în aceast limb, oglindind diverse transformrii fonetice,

cum ar fi palatalizrile, evoluia ierurilor.

Alternanele vocalice pot fi calitative sau cantitative. Alternanele vocalice sunt

calitative atunci când în cadrul aceluiai morfem alterneaz în formele derivate sau

flexionate foneme diferite. De exemplu: [e] / [o], [L]/[M], [a] / [e], [y] / [i], [u] / [iu], [e]

/ [ie]. Se numesc cantitative acele alternane vocalice în care fonemul alternant este

istoricete acelai ca timbru, dar de cantiti diferite.

Împrirea alternanelor vocalice în calitative i cantitative este doar teoretic,

deoarece ambele tipuri se regsesc împletite în aceleai iruri. De exemplu:

[e]/[o]/[M]/[]/[i]: .(eu spun)/ L(termen) /MMMMK (spune!) /]L(am

spus) /"(a nega).

Spre sfâritul perioadei vechi slave, la alternanele motenite se altur altele,

condiionate de vocalizarea, respectiv, dispariia ierurilor, de exemplu: [M]/[e]/[∅]:

MMMMM/M(zi) /(zile).

Alternanele consonantice sunt condiionate, în cea mai mare msur, de

transformrile articulatorii produse de palatalizare. De exemplu:

[k]/[]/[c']: .(târsc) /^L(târte) /K(s târâi!).

Cunoaterea alternanelor vocalica i consonantice este foarte util pentru

înelegerea proceselor fonetice, morfologice i derivative ale limbii slave vechi.

Morfologia

În ceea ce privete morfologia, slava veche prezint forme apropiate de cele din

slava comun.

Cuvintele din limba slav veche se grupeaz în 10 clase lexico-gramaticale:

substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepoziia, conjuncia,

interjecia i particula. Aceste pri de vorbire se împart în dou grupe: flexibile i

neflexibile. Sunt flexibile: substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul i verbul, iar

neflexibile: prepoziia, conjuncia, interjecia i particula. În ceea ce privete adverbul,

acesta ocup o poziie de mijloc, deoarece este neflexibil, dar prin gradele de comparaie

se leag de adjectiv, respectiv de prile de vorbire flexibile.

Substantivul

Limba slav veche a motenit din slava comun urmtoarele categorii

gramaticale:

1. Trei genuri: masculin, feminin i neutru.

2. Trei numere: singular, plural i dual.

3. apte cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ i vocativ.

Genul. Dintre cele trei genuri, masculinul indica iniial fiine masculine,

femininul fiine feminine, iar neutrul, de regul, obiecte, noiuni abstracte i, uneori, fiine

tinere, neajunse la maturitate. De exemplu: .YM(m) brbat, Y(f.) –

femeie,^+(n.) – copil.

În cadrul substantivelor de genul masculin, slava veche a creat o nou categorie,

subgenul personal, format din nume de persoan, la care acuzativul singular este înlocuit

prin genitiv. La celelalte nume, care aparin subgenului impersonal, acuzativul singular

este identic cu nominativul. De exemplu: M Q<BQQcQ

&DQ=QBQ"l-a vzut de departe pe Avraam i pe Lazr în

sânul lui" (Codex Zographensis, Luca, XVI, 22).

Numrul. Cele trei numere din slava veche erau o categorie vie. Astfel, L

("rob, robul"),("doi robi") i("mai muli robi"). Pstrarea dualului –

categorie disprut în alte limbi europene – este atestat în exemple ca:

!)LdQRQeGAQ^("cel care a primit doi talani spuse"). De obicei,

formele de dual apar însoite de numeralul LL. Formele nominale de dual apar

îns i fr numeral. Cu excepia limbilor sloven, luzacian i a unor graiuri caube care

mai pstreaz dualul, în toate celelalte limbi slave, în diversele etape ale dezvoltrii lor,

categoria dualului a disprut, fiind absorbit de plural.

Declinarea substantivelor. Flexiunea substantivelor din slava veche prezint mai

multe tipuri, determinate de natura elementului final al vechii teme. Conform unei

împriri clasice, în care se ia în considerare elementul tematic, substantivele se grupeaz

în substantive cu teme vocalice i substantive cu teme consonantice.

Pronumele

Din punctul de vedere al categoriilor gramaticale, pronumele din slava veche se

grupeaz în: personale i nepersonale. Pronumele personale prezint forme, deosebite

numai pentru persoanele I i a II-a, particularitate pe care o aveau i alte limbi indo-

europene, ca limba latin. Tot în grupa pronumelor personale se include i pronumele

reflexiv.

Pronumele personale sunt:

pers. I sg. L, pl.), du.;

pers. a II-a sg. ), pl.), du.;

pron. reflexiv +(ac.).

Pronumele nepersonale sunt cele a cror flexiune nu cunoate categoria

persoanei, ci a genului. Aceste pronume se grupeaz în mai multe categorii semantice:

- demonstrative: M(acesta);(acela).

- relative: YYY(care).

- anaforic: *jM, *je, *ja (acela).

- posesive: (al meu,…);(al tu,…).

- interogative: (cine),&M(ce).

- nehotrâte: MMMM(tot).

Adjectivul

În limba slav veche existau trei tipuri de adjective: calificative, relative i

posesive.

Adjectivele calificative exprim caliti ale obiectelor. Acestea se refer la

dimensiunea, culoarea, aspectul fizic sau psihic al obiectului sau fiinei:

(mare),(mic),(alb),&M(negru),(sntos),

(drag),(dârz).

Adjectivele relative exprim, în general, însuiri ale obiectelor în raport cu ale

altor obiecte, în particular definesc materia din care este constituit obiectul: (de

lemn),M(de ap),M(de aur).

Adjectivele posesive sunt adjectivele care, însoind substantivele determin

apartenena acestora. Dup genul lor, adjectivele au trei terminaii: G (m.),

N(n.), Q (f.) – bun, bun.

O alt clasificare a adjectivelor se refer la originea acestora, la modul lor de

formare. În funcie de acest criteriu, adjectivele pot fi:

Primare: --(nou), +--(sfânt), !--(frumos,

bun).

Derivate cu sufixe. Printre cele mai frecvente sufixe care formeaz adjective

calificative sunt:

---M: Y(crud), (înalt),(dulce).

-M: M(bolnav),&MM (cinstit).

--M: (milostiv, cf. subst. M- mil),

M(invidios) < M(invidie).

Adjectivele compuse. Sunt foarte numeroase în textele vechi slave, fiind calcuri

dup limba greac: M(credincios, evlavios), M(înzestrat).

Declinarea adjectivelor

Limba slav veche a motenit din slava comun dou tipuri de flexiune a

adjectivului: nedeterminat (nominal) i determinat (pronominal), distincte prin

funcia sintactic. Nu toate adjectivele au ambele declinri. De exemplu, adjectivele

posesive sunt, de regul, nedeterminate. Un numr mic de adjective sunt invariabile:

(liber),&M(diferit),(potrivit, plcut).

Gradele de comparaie

Grade de comparaie au numai adjectivele calificative. Ca i în limba român,

adjectivele au în slava veche dou grade de comparaie: comparativ i superlativ.

Comparativul

Dup modul de formare, se cunosc dou tipuri ale comparativului: forma scurt

i forma lung. Forma scurt este mai veche i mai puin frecvent în textele slave vechi.

Aceasta se formeaz cu suf. –jMs (m.), -jes (n.), -jMsM (f.), care se adaug direct la rdcina

adjectivului. De exemplu: (drag); YM(m.),Y(n.),YM (f.).

Al doilea tip al comparativului este denumit forma lung, deoarece la formarea lui

particip sufixul lrgit -jMs > (m.), -jes > (n.), -jMsMj > (f.). De exemplu:

(nou) – comp. (m.),(n.), (f.); &(curat) –

comp.&(m.),&(n.),& (f.).

Superlativul

Superlativul este mai puin folosit în textele vechi slave. Superlativul poate fi

absolut i relativ.

Superlativul absolut se formeaz cu ajutorul adverbelor _`9: i

Mcare însoesc adjectivul, ori cu prefixul augmentativ !-: fSg'hiAj

(în numele preacuratei lui maici) – Codex Suprasliensis, 124.

Superlativul relativ se exprima prin comparativul adjectivului i prefixul Q>-:

&Y.Q>ABg@Gkh(i simmintele sunt cele mai trebuincioase) –

Codex Suprasliensis, 339. Superlativul relativ mai poate fi exprimat printr-un comparativ

precedat de genitivul plural al pronumelui <HiH:

% .<HiglGcHhh(dac cineva vrea

s fie mai mare, s fie mai mic decât toi) – Codex Zographensis, Marcu, IX, 35.

Numeralul

Numeralele din slava veche erau cardinale, ordinale, colective, multiplicative i

distributive.

Numeralul cardinal

Numeralele de la 1 pân la 10:

1 = Mm. (un, unic, singur),n.,f.

2 = m. (doi),n. i f. (dou).

3 = Mm. (trei),n. i f.

4 = & m. (patru),& n. i f.

5 = !+M; 6 = M; 7 = M; 8 = M; 9 = +M; 10 = +M.

Numeralele de la 1 la 4 au valoare de adjective, au forme diferite dup gen i se

acord în gen, numr i caz cu substantivul pe care îl însoesc. Numeralele de la 5 la 10

nu au forme diferite dup gen.

Numeralele compuse între 11 i 19 (inclusiv) se formeaz astfel: unitile sunt

urmate de prepoziia i de locativul singular al numeralului +M: 11 =

9:+6

Numeralele compuse de la 11 la 19 se caracterizeaz prin faptul c se declin

numai unitatea, iar +rmâne invariabil.

Sistemul numeric slav are la baz sistemul zecimal. Zecile se formeaz prin

multiplicare, astfel: 20 = +30 = M+etc., cu numeralul +Mla

nominativ dual, nominativ plural sau genitiv plural.

Observaie: Numeralele 11-19 din limba român reproduc sistemul slav:

unsprezece, doisprezece, etc., în care prepoziiei îi corespunde spre (< lat. super

″deasupra, peste″).

Numeralele compuse 21-29, 31-39, 41-49 etc., se formeaz cu zecile respective

urmate de conjuncia copulativ sau i apoi de uniti: 21=

+9:6

De la 100 în sus numeralele se formeaz adugându-se la ″sut″ conjuncia

copulativ sau , apoi zecile i unitile: 101 = 102 = .

Ca i zecile, sutele se formeaz prin multiplicare: 200 = 300 =

. i varianta fonetic + ″mie″ este un substantiv feminin,

declinat ca i cele cu tema în –a-, varianta moale (tipul ).

Numeralele ordinale

Sunt adjective cu forme diferite dup gen. Ca i adjectivele, pot fi nedeterminate

i determinate. În texte apar mai frecvent formele determinate. Numeralele ordinale

simple sunt urmtoarele:

masculine:

! M& !+ +-

+ ;

neutre:

!&!+ +

feminine:

!&!+ +-

Numeralele colective

În slava veche numeralele colective se folosesc la numrul singular, precum i la

dual i plural, la cele trei genuri. Acestea, având i valoare distributiv, indic fie un grup

de mai multe lucruri sau persoane, fie lucruri de diferite feluri. Formele de singular sunt:

i (amândoi, ambii, câte doi, grup de doi, de dou feluri); în

mod analog: etc.

Numeralele multiplicative

Se formeaz din numeralele cardinale urmate de substantivul masculin

(oar, dat): (de dou ori),(de trei ori).

Numeralele distributive

Pentru a exprima repartizarea i gruparea obiectelor sau a persoanelor, s-au folosit

i numerale distributive, formate din numerale cardinale însoite de prepoziia !:

!(câte doi),!M(câte trei).

Verbul

Dintre toate prile de vorbire din limba slav veche, cea mai bogat în forme i

cea mai complex este verbul. În limba slav veche, ca i în alte limbi indo-europene

slave i neslave, verbul se distinge printr-un numr mare de categorii morfologice.

Modurile: Din punctul de vedere al prezenei sau absenei persoanei i numrului,

formele verbale din slava veche pot fi clasificate în dou mari grupe: forme verbale

personale i forme verbale nepersonale. Formele verbale personale din limba slav veche

le sunt proprii urmtoarelor moduri: indicativ, imperativ i condiional (sau optativ). Spre

deosebire de alte limbi indo-europene, în slava veche, ca i în celelalte limbi slave, vechi

sau moderne, nu exista un mod conjunctiv.

Formele verbale nepersonale ale verbului sunt tot trei: participiul, infinitivul i

supinul.

Timpurile

În limba slav veche, categoria timpului se manifest la modurile personale i la

participiu. Infinitivul i supinul nu aveau timpuri în limba slav veche.

Corelaia dintre moduri i timpuri este urmtoarea:

Indicativ: prezent, aorist, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor I i viitor

II (viitor anterior).

Imperativul are numai forme de prezent.

Condiionalul, dei putea s aib îneles de condiional prezent sau de condiional

trecut, nu dispunea decât de forme de prezent.

Dintre formele verbale nepersonale cunosc categoria gramatical a timpului

numai participiile, care pot fi: participii prezente i participii trecute.

Diatezele

Pe plan morfologic, categoria gramatical a diatezei se manifest în mod vdit

numai la nivelul participiilor, care disting forme active i forme pasive.

La modurile personale, verbul în slava veche nu cunoate categoria diatezei

pasive, în sensul c nu dispune, ca verbul din latin, de exemplu, de o conjugare special,

pasiv, care s se opun morfologic celei active.

Pentru exprimarea strilor pasive, în slava veche s-a recurs la procedee sintactice,

în primul rând la construcii constând din formele personale ale auxiliarului (a fi)

i un participiu pasiv.

În ceea ce privete diateza reflexiv, ea se exprim printr-un procedeu sintactic

cunoscut tuturor limbilor slave i altor limbi indo-europene, inclusiv limbii române: cu

ajutorul unei particule invariabile provenite dintr-un pronume reflexiv. În limba slav

veche aceast particul este +. Ea poate urma sau preceda verbul la care se refer. Cf.

opoziia de diatez: (a pregti – infinitiv activ) ∼ +(a se pregti –

infinitiv reflexiv).

Aspectul

Categoria morfologic a aspectului, necunoscut limbii române, constituie o

trstur caracteristic a sistemului verbal al limbilor slave, inclusiv al limbii slave vechi.

Aspectul verbal este o categorie gramatical relaional, i anume una binar.

Cele dou ipostaze în care îi gsete expresie i prin care se realizeaz aspectul verbelor

slave sunt perfectivitatea i imperfectivitatea. Un verb oarecare din limbile slave nu poate

fi decât perfectiv, imperfectiv, sau perfectiv i imperfectiv în acelai timp. Nu exist

verbe în afara categoriei gramaticale a aspectului.

Procedeele de perfectivare i imperfectivare

Formarea verbelor perfective de la cele imperfective i a verbelor imperfective de

la cele perfective are la baz câteva procedee, dintre care cele mai productive sunt:

- prefixele perfectiveaz verbele simple imperfective. Printre cele mai frecvente

prefixe cu ajutorul crora se formeaz verbe perfective de la verbe simple imperfective se

numr: --------!-!-!-!-!-.

- verbele perfective cu sufixul -.-se opun celor imperfective cu sufixul --.

Aciunea celor dintâi este momentan, iar a celorlalte – iterativ.

- Verbele perfective cu prefix se opun celor imperfective formate cu acelai prefix,

dar au în plus i un sufix de imperfectivare, cel mai adesea -C-sau, dup o vocal, -<C-.

Totodat, se constat alternana în vocalismul radical, i anume lungirea vocalelor scurte,

fenomen pe care limba slav veche îl reflect prin alternanele F, MF\, LF), MmF\mX.

De exmeplu: !(pf. a cdea) ∼!(ipf.),&+(pf. a începe)

∼&(ipf.).

Temele verbale

Toate formele simple ale verbului din slava veche deriv de la dou teme, numite

teme verbale. Acestea sunt tema prezentului i tema infinitivului.

Tema prezentului se poate afla prin înlturarea desinenei - de la pers. a II-a

singular a prezentului. De exemplu, verbul imperfectiv (a duce). Prezentul acestui

verb are la pers. I singular forma ., iar la pers. a II-a singular forma . Dându-se

la o parte desinena - , se obine tema prezentului, care este -.

Tema infinitivului se poate afla prin înlturarea de la infinitiv a sufixului

caracteristic acestei categorii, -. De exemplu, de la verbul tema infinitivului este

Formele verbale din slava veche derivate de la tema prezentului sunt: prezentul,

imperfectul, imperativul, participiul prezent activ, participiul prezent pasiv. De la tema

infinitivului se formeaz aoristul, imperfectul, participiul trecut activ I, participiul trecut

activ II, participiul trecut pasiv, infinitivul i supinul.

Clasele verbale

În funcie de structura temei prezentului, verbele din limba slav veche pot fi

grupate în cinci categorii, numite clase verbale. Clasele verbale I-IV se numesc tematice,

iar clasa a V-a – atematic.

Deosebirea dintre clasele verbale tematice i clasa celor atematice const în

urmtoarele: în timp ce tema prezentului verbelor din primele patru clase este alctuit

din radical i sufix, numit sufix tematic al prezentului, tema prezentului verbelor din clasa

a V-a coincide cu radicalul însui, adic nu cuprinde vreun sufix tematic.

Adverbul

În limba slav veche, adverbele erau primare i derivate.

Adverbe primare

Din categoria adverbelor primare, puine la numr, putem meniona adverbele:

M9:"îndat, imediat","abia, cu greu", "acum",Y9Y:"deja,

pe atunci", "înc", !"mcar, cel puin",P"aproape".

Adverbe derivate

Majoritatea adverbelor din limba slav veche sunt derivate de la pronume,

adjective, substantive i numerale.

Adverbele derivate de la pronume pot fi: adverbe de

loc:(acolo),(aici),(încotro),(încoace), .(pe

acolo),.(pe aici), .(pe acolo); adverbe de timp:

9:(când),9:(atunci),M(totdeauna),(pe

atunci); adverbe de mod: (aa, astfel),(cum,

precum),(altfel),9Y:(cum, precum),Y(astfel, asemenea);

adverbe de cantitate: M9M:(cât), M9M:(atât).

Adverbele derivate de la adjective pot fi adverbe de mod (în cea mai mare parte)

i adverbe de loc. De exemplu:

(mult),(puin),(bine),(dulce), (vesel),

&(curat).

Adverbele derivate de la substantive pot fi adverbe de loc i adverbe de timp:

(afar),PP(jos),(diminea),&(sear).

Adverbele derivate de la numerale sunt puin numeroase. De exemplu:

!!(mai întâi),(a doua oar),(a treia oar).

Gradele de comparaie

În general, adverbele nu sunt flexibile. Totui, ca i adjectivele, unele adverbe, în

special adverbele de mod, identice ca form cu adjectivele, precum i unele adverbe de

loc i de timp, au grade de comparaie.

Comparativul adverbelor se formeaz la fel cu comparativul adjectivelor neutre.

De exemplu: + 9:(mai mult), 9:(mai

bine),!Y9!:(mai înainte)6

Superlativul relativ al adverbelor se formeaz la fel cu cel al adjectivelor: cu

particula urmat de forma gradului comparativ: (cel mai repede),

+ (cel mai mult).

Superlativul absolut se formeaz cu un adverb de cantitate sau

M (foarte), însoit de forma adverbului la gradul pozitiv: ! +(au

venit foarte de diminea) Codex Zographensis, Luca, XXIV, 1.

Prepoziia

Prepoziiile au exprimat mai întâi raporturi concrete: spaiale i apoi temporale,

finale, sociative, cauzale etc. Evoluia funcional a prepoziiilor a mers de la concret la

exprimarea celor mai abstracte raporturi.

În slava veche, unele prepoziii se construiesc cu un singur caz, altele cu dou sau

trei cazuri; cele care se construiesc cu dou sau trei cazuri pot avea valori diferite.

Valoarea prepoziiei într-un anumit context este determinat i de sensul cuvintelor pe

care le leag.

Prepoziii cu genitivul: P(fr),P(aproape),9la, pân la),P(de la,

din),(de la, din, de, dintre),(în afar de, în afar),!Y(înainte, înainte

de),(pentru, din cauza),(lâng, la, de la).

Prepoziii cu dativul: (ctre, spre, la),!.(împotriva, în întâmpinare,

dup, conform),!(în fa, înaintea).

Prepoziii cu acuzativul: P(pentru, în

schimb),(de),PP(prin, de-a lungul).

Cu cazul instrumental se construiete adverbul de loc Y (între).

Cu cazul locativ se construiete prepoziia ! (lâng, la, spre), care are sens local

i temporal.

Exist i prepoziii care se construiesc cu dou cazuri. De exemplu: prepoziiile

i , cu acuzativul i locativul; prepoziiile ! i ! se construiesc cu

acuzativul i instrumentalul.

Unele prepoziii se construiesc cu mai multe cazuri: cu acuzativul, locativul i,

uneori, cu genitivul; prepoziia se construiete cu genitivul, acuzativul i

instrumentalul.

Conjuncia

Cele mai frecvente conjuncii din limba slav veche pot fi considerate

urmtoarele: (dar, îns, ci, i), (= ), (îns, dar, ci), (dac, chiar dac),

(cci, deoarece, pentru c), (ca s, s, pentru ca s), (când, atât timp cât), Y

(cci, c, pentru c), Y (iar, îns, ci, dar), (cci, deoarece, din cauz c), (sau, fie,

ori), (sau, fie, ori), (dar, îns, ci), !, !Y (cci, pentru c, de când), (i),

(atunci, în acest caz), (deci, prin urmare, aadar), (cum, precum).

Interjecia

Dintre interjeciile cu frecven mare în textele vechi slave pot fi menionate:

(vai), i 4 (o, of, oh), (vai, aoleu, au), (iat).

Particula

Cele mai frecvente particule din textele vechi slave sunt: Y- care apare de multe

ori ca particul enclitic i ca element postpus la pronume i adverbe;(oare) – este o

particul interogativ enclitic, utilizat în formularea întrebrilor ipotetice

directe;(oare, nu cumva) – particul interogativ i conjuncie;- particul care

servete la formarea gradului comparativ i la formarea superlativului relativ al

adjectivelor i al adverbelor; -Y - particul ataat unor pronume i adverbe: Y:

n Y (acelai), M: MnY (acelai), Y: nY (în acelai fel),

Y: nY (în alt parte). Cu particula oYM s-au format pronume ca: YM

(fiecare), YM: nYM (fiecare, oricare).

Sintaxa

Prile propoziiei. Subiectul

În limba slav veche, subiectul este exprimat – ca i în limba indo-european i în

slava comun – cel mai frecvent prin substantiv, comun sau propriu, precum i prin

pronume. Ulterior, acesta s-a exprimat i prin alte pri de vorbire: adjectiv substantivizat,

numeral, participii, infinitiv.

Predicatul

Predicatul în limba slav veche putea fi de dou feluri: predicat verbal i predicat

nominal.

Predicatul verbal putea fi simplu sau compus.

Predicatul nominal era exprimat printr-un verb copulativ ( - a fi,

p+- a se numi, !- a pune, a numi) i un substantiv, adjectiv, care

stau, de obicei, în nominativ, aa cum era în indo-european, în greac, în latin i în

slava comun.

Verbele copulative erau: , ..- ca verb copulativ, dar cu sensul ″vor

deveni, se vor preface″, p+!(a rmâne).

Numele predicativ putea fi exprimat prin: substantiv în nominativ i instrumental,

prin adjectiv, participiu activ, participiu pasiv i prin adverb.

Atributul

În slava veche atributul putea fi de mai multe tipuri, i anume: atribut

substantival, adjectival, verbal. Cel mai frecvent dintre acestea era atributul adjectival.

Atributul adjectival putea fi exprimat prin adjectiv, numeral i pronume.

Atributul substantival era exprimat prin: genitiv cu sau fr prepoziie, dativ

posesiv, nominativ (atributul substantival apoziional).

Atributul verbal era exprimat cel mai frecvent prin participii i, mai rar, prin

infinitiv i supin.

Complementul

Ca parte secundar a propoziiei, complementul determin un verb, un adjectiv,

un substantiv verbal, un adverb i o interjecie predicativ. În limba slav veche

complementele necircumstaniale erau: complementul direct, complementul indirect i

complementul de agent.

Complementul direct se putea exprima cu ajutorul cazurilor acuzativ i genitiv.

Complementul direct exprimat prin genitiv era cerut de verbe modale sau care exprimau

o aciune senzorial: (a asculta), (a flmânzi), ! (a cere),

(a privi) etc. Complementul direct putea fi exprimat i prin infinitiv dup verbe

ca: (a putea), ! (a porunci), ] (a vrea), &+ (a începe) etc.

Complementul indirect se exprim cel mai frecvent prin dativ, indicând cui i se

atribuie o aciune sau o însuire caracteristic. Exprimarea complementului indirect prin

dativ era cerut de anumite verbe ca: (a plcea), . (a judeca),

!+ (a se asemna), M (a se rzbuna), P (a expune),

!+ (a se închina), (a merge).

Complementul de agent arat de cine este fcut aciunea pe car o sufer

subiectul. Determin verbe la diateza pasiv, la modul participiu sau la diateza reflexiv

cu valoare pasiv. În limba slav veche complementul de agent se exprima frecvent prin

instrumental, indiferent dac e persoan sau inanimat. Acesta pare s fie cel mai vechi

mod de exprimare a complementului de agent în slava veche. S-a pstrat mai mult în

limbile rus, ceh i slovac, pe când în limba polon s-a afirmat mai mult complementul

de agent – persoan i animat în general. Complementul de agent putea fi exprimat prin

substantive care denumesc elementele naturii i prin pronume.

Complementele circumstaniale

Diferitele împrejurri în care se svârete aciunea verbal se exprim în slava

veche prin adverbe, substantive, adjective, numerale, fie singure, fie însoite de prepoziii,

precum i prin verbe nepredicative. Exprimarea raporturilor circumstaniale în cadrul

propoziiei exista atât în slava comun, cât i în indo-european.

Complementul circumstanial de loc indic împrejurrile spaiale ale aciunii

verbale. Se exprima, la fel ca i în limbile indo-europene prin adverbe de loc, prin

instrumental cu i fr prepoziie, prin locativ cu i fr prepoziie, prin acuzativ cu

prepoziie, prin dativ (uneori singur i frecvent cu prepoziii) i prin genitiv cu prepoziie.

Complementul circumstanial de timp era exprimat cel mai frecvent prin adverbe

de timp. Timpul se exprima i prin forme cazuale simple cu prepoziii, de exemplu cu

genitivul, cu acuzativul, cu dativul i prin locativ.

Complementul circumstanial de mod era exprimat prin adverbe de mod, prin

cazul instrumental cu i fr prepoziie.

Complementul circumstanial de scop se exprima în slava veche prin supin, prin

acuzativ cu prepoziie, prin genitiv cu prepoziia , i prin dativ simplu sau cu

prepoziia .

Complementul circumstanial de cauz exprim motivarea intern sau pricina

aciunii verbale. Raportul de cauzalitate era exprimat cel mai frecvent prin instrumental i

apoi prin genitiv cu prepoziie. Ulterior, instrumentalul a fost înlocuit prin alte cazuri

prepoziionale: genitiv, dativ i acuzativ.

Complementul circumstanial sociativ exprima participarea la aciunea

subiectului sau complementului direct. La început, raportul sociativ era exprimat prin

formele cazului instrumental fr prepoziie. Ulterior, raportul sociativ s-a exprimat i

prin cazul genitiv cu prepoziia .

Complementul circumstanial instrumental era exprimat înc din epoca slavei

comune prin cazul instrumental simplu sau cu prepoziia mijlocul-, persoana sau

instrumentul-, prin care se realizeaz aciunea verbal.

Complementul circumstanial de relaie. Prin complementul circumstanial de

relaie se delimiteaz un domeniu sau un obiect al aciunii verbale, când st pe lâng

verb, sau se determin o anumit latur a însuirii, a calitii, când st pe lâng un

adjectiv ori pe lâng un substantiv.

Lexicul limbii slave vechi

Calitatea de prim limb literar a slavilor poate fi conferit limbii slave vechi nu

numai cu argumente din domeniul foneticii i al morfologiei, ci i din domeniul lexicului.

Originea indo-european a elementului slav motenit din lexicul slav vechi poate

fi demonstrat prin exemple de tipul:

MKM″tat″(cf. got. atta); ″mam″ (cf. lat mater); M"″oaie″(cf. lat. ovis).

Elementele motenite sunt mai numeroase, reflectând în bun msur lexicul

popular, curent în graiurile din rsritul Peninsulei Balcanice, cât i în celelalte graiuri

slave în stadiul de dezvoltare al acelei vremi.

Principalele categorii lexico-semantice ale elementelor motenite sunt:

Termeni referitori la om, prile corpului, boli:

&(om),(oameni), (cap), (ochi), % (ureche), " (fa),

(nas), . (dinte), . (mân), (picior), !M (deget), MM" (inim),

Y (piele), (sânge), M (os), (ran), &M (doctor) etc.

Termeni referitori la familie, grade de rudenie:

M"M(tat),(mam), (fiu), (fiic),(frate),

(sor),.YM(so),Y%(mire),Y(soie),(mireas),(nepot),

M(vduv),(neam, rud),M(printe) etc.

Termeni referitori la agricultur i la creterea animalelor: (sat),

!(câmp), (brazd), ! (plug), ! (topor), ! (lopat), +

(smân), ! (fruct), ! (a rodi), ! (pleav), MM (ovz), (vac),

(porc), (lup), .M (gâsc), ! (a pate), !%! M (pstor),

(iesle) etc.

Termeni referitori la hran, alimente: % (pâine), (unt),

(pete), (lapte), (vin), ! (butur), (a mânca), ! (a bea).

Termeni referitori la munc, gospodrie, cas: (munc), +

(a munci), (sclav, lucrtor), (slug, servitor), Y (a servi, a sluji),

(lucru), ! (a împleti), M (a zidi), M (ac), %%

(cas), (curte).

Termeni referitori la natur, relief, fenomene al naturii: (copac, lemn),

(pdure), (mesteacn), . (stejar), & (floare), (iarb),

(pmânt), (rm), (ap), (râu), (munte), (lac),

(zpad), % (aer), MM (zi), M (noapte), (an).

Termeni referitori la însuiri ale fiinelor i lucrurilor: Y (viu), M

(mort), (bun), (mare), (mic), (tânr), (btrân, vechi),

(slab), (sntos), & (curat, pur), (alb), &M (negru), &M

(rou).

Termeni referitori la noiuni abstracte: M (buntate), M (mil),

!M (adevr), (adevr), (glorie, slav), Y (speran),

(putere), (voin), (ruine), % (calomnie), (minte),

(înelepciune), .(judecat, raiune).

Termeni referitori la circumstane (adverbe): M (îndat), (aproape),

M (totdeauna), & (departe), (bine), ! (iar, din nou),

!Y(înainte), M (aici), 9Y: (aa).

Pronume: personale: (eu), (tu); demonstrative: (acesta,

aceasta); posesive: (al meu), (al tu), M (al nostru), M (al vostru);

interogative: (cine), & (ce).

Numerale: cardinale: (unu), (doi), !+M (cinci), +M (zece),

(sut); ordinale: ! (primul), (al doilea).

Lexicul motenit din slava comun cuprinde îns i termeni care erau, la rândul

lor, împrumuturi. Astfel, se consider a fi împrumutate din limbile baltice: . (mân)

(cf. lit. rankà); din limbile iraniene: q (Dumnezeu) (cf. ir. baga), (rai), !

(topor), & (cup); din limbile celtice: ; din limbile germanice: +M

(principe) (cf. v.germ. kuning), +M (osta); din limba greac: M (corabie),

M (viin), MKM (castravete).

Principalele categorii de termeni de origine greceasc din textele vechi slave sunt

urmtoarele:

Termeni religioi: (iad), (înger), ! (apostol); termeni cu

prefixul %-%-%-%-, ca: %%!!% (arhiereu), %

(na, magister convivii); .

Termeni social-administrativi i militari: (funcionar fiscal,

perceptor), (administrator), (conductor), (strateg),

% (conductor suprem).

Nume de plante i animale: (aloe), M (smirn), (cedru),

3 (chimen), ! (arpe), % (viper), (balen).

Toponime i antroponime de origine ebaic: r, ;!,

>, ; de origine latin: s, 2$, f, >, t.

Termeni greceti de alt origine (ebraisme i latinisme)

Dac în textul grecesc al evangheliei cuvântul era de origine ebraic, atunci acesta

a fost un motiv în plus de a-l lsa netradus. Aa sunt cuvinte ca: (amin),

(Mesia), (gheen), !% (Pate), (Satana). Uneori, termenii greceti

împrumutai au provenit din limba latin: (<lat. centurio) (comandant peste

o sut de ostai), (<lat. custodia) (paz, straj), L (<lat. Caesar)

(împrat), ! (<lat. praetorium). La aceste cuvinte se adaug i cele împrumutate

direct din latina balcanic de slavii tesaloniceni, care pot fi numite "populare". De

exemplu: (<lat. altare) (altar), + (<lat. calendae) (colind), "M (<lat.

acetum) (oet), ! (<lat. paganus) (pgân).

Calcurile

În dorina de a oferi slavilor cri religioase în limba lor, contieni c textele

traduse vor fi folosite de oameni care nu tiau limba greac, Chiril i Metodie s-au

strduit s gseasc termenul potrivit din graiul slav vorbit în Salonic. Ei au lsat

cuvântul netradus numai când a fost necesar. Astfel, se explic faptul c, în cadrul

aceluiai text sunt prezente dublete lexicale, unul grec (sau latin), iar cellalt slav. De

exemplu: % – ; L – .

De asemenea, foarte rspândite sunt calcurile în care primul termen este -

sau -: , (a binevoi), (a mulumi),

(a binecuvânta).

Lexicul textelor traduse sau copiate pe teritoriul morav

Întrucât nu s-a pstrat nici un text manuscris din anii 862-863, aparinând

nemijlocit lui Constantin-Chiril, nu se poate stabili exact cum a procedat el în primele

traduceri. Totui, meritele lui de traductor pot fi apreciate pe baza textelor care s-au

pstrat (copii din sec. XI-XII), dac se stabilete i gradul de intervenie a copitilor.

Aceast intervenie a cptat nuane diferite, în funcie de coala creia îi aparinea

copistul (Marea Moravie, Ohrid, Preslav). Astfel, în textele cele mai vechi, aparinând

colii din Moravia (Foile de la Kiev, Fragmentele de la Praga), se întâlnesc aa-numitele

moravisme (cuvinte slave morave sau cuvinte de origine latin sau german din lexicul

slavilor moravi).

Printre cele mai cunoscute moravisme lexicale se numr:

Cuvinte autohtone din graiul slavilor moravi, care au înlocuit cuvintele din

primele traduceri: (în loc de &M) "doctor", (în loc de &L) "or",

(în loc de !).

Împrumuturi

Din limba latin: alturi de termeni mai vechi (L!L"ML) apar noi

termeni de origine latin: !$" (lat. praefatio) "prefa, precuvântare", ,

(lat. communicare, communio) "a împrti, împrtire", M (lat.

missa) "liturghie", M (lat. castellum) "biseric", YM (lat. crux) "cruce".

Din limba german (unele dintre ele sunt tot de origine latin): KL "biseric",

!!YM "pap", !M"post, srbtoare", M "împrat, rege", L%L "monah,

clugr".

Calcuri

M (lat. omnipotens) "atotputernic", p (lat. benedicere) "a

binecuvânta", Y (lat. servus Domini) "robul lui Dumnezeu".

Prin mutarea centrului culturii vechi slave din Moravia în sud, la Ohrid i Preslav,

textele copiate aici vor cpta alte particulariti, inclusiv lexicale, specifice acestor medii

lingvistice. Aa se explic faptul c cercettorii au stabilit diferene lexico-semantice

pronunate între textele glagolitice, pe de o parte (Codex Zographensis, Codex Marianus,

Codex Assemanianus), i cele chirilice, pe de alt parte (Codex Suprasliensis). Primele

conin cuvinte specifice centrului de la Ohrid ca, de pild: + "a se cufunda",

"pentru", M "vame", "adunare, sobor". În celelalte apar echivalente

lexicale specifice graiului slav bulgar din regiunea Preslavului: !.Y+ "a se

cufunda", "pentru", MKM "vame", "sobor, adunare".

O alt particularitate a textelor copiate acum este prezena "grecismelor

secundare" de tipul: ! (în loc de "L), L (în loc de

!LL), (în loc de +p "sfinire").

Tradiia chirilo-metodian s-a dovedit a fi în secolele urmtoare viabil, ea

manifestându-se nu numai în ri slave ortodoxe, ci i catolice (chiar în Polonia), precum

i la alte popoare (români, maghiari). Elemente de lexic din textele scrise pe teritoriu

morav sau bulgar în secolele X-XIII s-au transmis i în redaciile slavone din rile slave

i neslave, multe pstrându-se pân târziu în limbile slave literare, în maghiar i în

româna veche.

Redacia româneasc a limbii slavone

Grafia

I. În a doua jumtate a secolului al XV-lea, în textele slavo-române apar dou

semne grafice necunoscute alfabetului chirilic slav vechi, i î (Obs.: cel de-al doilea

semn grafic nu am reuit s îl redm aa cum apare el în documente).

Litera , provenit din modificarea grafic a lui u, apare sub influena grafiei

sârbo-croate, pentru a reda sunetul g' (ge, gi) atât în cuvinte româneti, cât i în

împrumuturi din alte limbi. De exemplu: #, .

Cea de-a doua liter, obinut prin modificarea grafic a nazalei ...., noteaz

nazalitatea vocalei care preced pe n sau m. De exemplu:

#!#Î#4!#Î#(în drumul Întorsurei i din drumul Întorsurei).

II. În cuvintele româneti vocalele i î sunt redate prin literele LM) sau ..

De exemplu: ##(la mgura), $. M (Fgra).

III. În cuvintele româneti, în baza faptului c nici slava veche, nici medio-

bulgara nu au avut diftongul [oa], acesta este redat prin N sau . De exemplu:

4!N (de la poart), N (izvoarele).

Fonetica

Structura fonetic a slavonei româneti se bazeaz pe elementele slave vechi i

medio-bulgare. Textele religioase mai pstreaz înc numeroase trsturi arhaice, spre

deosebire de textele laice, în care predomin trsturile medio-bulgare, peste care se

suprapun numeroase elemente sârbo-croate (în subtipurile muntean i transilvnean),

slave de rsrit i poloneze (în subtipul moldovean).

Vocalele nazale

Pstrarea vocalelor nazale . i + reprezint numai tradiia grafic, i nicidecum

meninerea efectiv a vocalei nazale din slava veche. De exemplu: . (credin),

L.% (în mâinile).

În evoluia sa, vocala nazal redat prin . îi pierde nazalitatea i trece în ():

4LY (arme), " (jude).

Adeseori, în toate cele trei subtipuri (moldovean, muntean, transilvnean) .>

i v > . În subtipul moldovean acest fenomen reprezint influena ruso-ucrainean, iar

în cel muntean i în cel transilvnean – influena sârbo-croat. De exemplu:

(capul), " (mnui).

. > îm, în: Sub influena foneticii limbii române, în cuvinte româneti de origine

slav . > îm, în, grafic o-.--.. De exemplu: Y(jude

Dîmba), >(unde a fost Ivan Mîndrul).

Vocala nazal + îi pierde nazalitatea i prezint urmtoarele reflexe:

+> – trstur comun limbilor bulgar i sârbo-croat, care apare frecvent în

subtipul muntean i transilvnean. De exemplu: (limb), (vreme),

(nume).

+ > - acest fenomen caracterizeaz toate cele trei subtipuri: (pe nume),

(al sfântului).

+> (, > ) dup consoane palatale sau dup o vocal. Fenomenul apare

frecvent în subtipul moldovean: !& (am început).

g Vocala , caracterizat ca un diftong, aproximativ ea, ca în cuvântul românesc

veac, împrumutat din vsl. , i-a pstrat în toate cele trei subtipuri, în majoritatea

cazurilor, vechiul su caracter: (în veci), !+ (s-a predat).

Pe lâng aceast valoare, mai prezint urmtoarele reflexe:

> b: 4 (duminic la prânz).

Aceast trstur apare frecvent în subtipurile muntean i transilvnean în

exemple ca: %.

> \ - fenomenul apare numai în subtipul moldovean, sub influena limbii

ucrainene, de cele mai multe ori paralel cu pstrarea lui : M (copiilor), alturi de

M; (credin), alturi de .

Ierurile

În slavona româneasc, în marea majoritate a cazurilor, se întâlnesc aceleai

rezultate ale evoluiei ierurilor ca i în slava veche occidental. Procesul dispariiei

ierurilor "neintense" este evident, dar, datorit tradiiei grafice, grmticii continuau s

scrie i unele ieruri "neintense" i chiar ieruri finale.

Un fenomen frecvent întâlnit este permutarea sau confuzia ierurilor. Astfel,

întâlnim grafii ca: , M.

Un alt fenomen este vocalizarea ierurilor intense. Ca o consecin a acestui

fenomen, apar urmtoarele reflexe:

L> : , ML.

M > : "L, M, L".

L, M > - rareori, numai în subtipurile muntean i transilvnean, sub influena

limbii sârbo-croate: " (în temni), (a minit).

j tergerea deosebirii dintre vocalele i este un fenomen foarte bine

reprezentat în slavona româneasc. În virtutea tradiiei grafice, se mai pstreaz adesea

(scris ) etimologic: , (sgei).

> în exemple ca: % (viclenie, iretenie), 4 (din pete), #

(au fost).

tergerea deosebirii dintre i se reflect i în faptul c, adesea, în locul unui

etimologic se scrie : 4+(s sfineasc).

Reflexele grupurilor diftongale ∗∗∗∗-or-, ∗∗∗∗-ol-, ∗∗∗∗-er-, ∗∗∗∗-el-

În general, în cadrul slavonei româneti grupurile diftongale prezint aceleai

reflexe ca i în limbile slave de sud: -or- >>>> --, -ol- >>>> --, -er- >>>> --, -el- >>>> --. De

exemplu: (voce, glas), + (vreme).

În documentele emise de cancelaria Moldovei, de obicei în cele adresate

polonezilor, se întâlnesc sporadic --, --, reflexe fonetice specifice limbii polone:

" (reginei), L (regele).

Lichidele silabice

Pstrarea lichidelor silabice este atestat în toate cele trei subtipuri. Grafic,

lichidele silabice sunt redate astfel: -L-, -L-, (rareori –M-, -M-) i –L-, -L-, -M-, -M-.

De exemplu: L (ale târgului), !L# (de-a lungul).

Morfologia

Substantivul

Influena flexiunii substantivelor din slava veche a dus la generalizarea

desinenelor –(-) la pluralul substantivelor de genul masculin i neutru: +

(cneji), # (nepoi).

Influena slav s-a manifestat i în formarea pluralului în – la unele substantive

de genul masculin: , #.

Adjectivul

Formarea cazurilor genitiv i acuzativ singular al adjectivelor determinate

masculine i neutre cu desinena –: 4.

Formarea gradului comparativ în mod analitic, cu particula prefixat !n forma

gradului pozitiv: !.

În subtipurile muntean i transilvnean s-a manifestat influena sârbo-croat.

Astfel, genitivul singular al adjectivelor masculine i neutre i acuzativul adjectivelor

masculine însufleite este format cu desinena –: Lw.

Pronumele

Pronumele se caracterizeaz printr-o mare bogie i varietate de forme. Unele

reprezint pstrarea celor din limba slav veche, iar altele reflect trsturi mai noi.

Cele mai importante particulariti ale slavonei româneti în ceea ce privete

pronumele sunt:

a) folosirea unor forme lrgite ale pronumelor demonstrative alctuite din

vechile pronume demonstrative cu particula –. Aceste forme apar frecvent în subtipul

muntean i, izolat, în cel moldovean: % (am dat aceast

mnstire).

b) folosirea în subtipul muntean i transilvnean a pronumelor personale e

i w, forme caracteristice neobulgare: (noi s tim).

Influena limbilor slave de rsrit (subtipul moldovean)

Paralel cu vechiul pronume demonstrativ , , , apar, înc de la sfâritul

secolului al XIV-lea formele , , : (aceast slug a

noastr).

Influena sârbo-croat

a) folosirea, în coresponden, a pronumelui personal de persoana I , în

contexte ca: L4# (m-am jurat i eu craiului).

b) forma aton a genitivului i acuzativului singular masculin a pronumelui

personal de persoana a III-a: M!MqL (s-l ucid Domnul

Dumnezeu).

c) forma lung accentuat a genitivului i acuzativului singular masculin:

#!#!4 (au cumprat de la el).

La acestea se adaug frecventa folosire a pronumelui nehotrât sârbo-croat,

caracterizat prin metateza grupului vs > sv. De exemplu: L> L.

Numeralul

Numeralele din cadrul slavonei româneti continu, în bun parte, pe cele din

limba slav veche, cu precizarea c subtipul muntean înlocuiete numeralul mie .p

prin grecescul %. În subtipul moldovean se pstreaz forma veche slav motenit

din limba slav comun.

Verbul

În domeniul verbului, în subtipul moldovean, tradiia este mult mai puternic i

determin pstrarea cu mai mult consecven a formelor i desinenelor slave vechi.

Influena limbilor slave de rsrit se manifest la modul conjunctiv, care, apare

adeseori exprimat prin p urmat de particula : p! (ca s plteasc).

Influena sârbo-croat s-a manifestat prin dou aspecte:

a) indicativul prezent persoana I plural apare format cu desinena –:

Y (s trim în linite).

b) viitorul perifrastic este alctuit cu formele sârbo-croate ale verbului %

(a voi): %&## (voi da s îneleag).

Adverbul

Formarea unor adverbe cu particula invariabil –, fenomen frecvent în

subtipul muntean, atestat sporadic i în subtipul moldovean: (astfel), #

(aici).

Formarea comparativului în mod analitic, cu particula !n gradul pozitiv

al adverbului. În subtipul moldovean, puinele exemple care exist, sunt formate cu

particula ! n comparativul sintetic al adverbului: !Y!# (mai jos de prun).

În subtipul muntean, comparativul analitic apare în dou variante:

- cu ! n gradul pozitiv: ! (mai mult), ! (mai bine);

- cu !n vechiul comparativ sintetic: ! (mai bine).

Lexicul

Influena ruso-ucrainean

Substantive:

- cuvinte referitoare la relaiile sociale (starea social, organizarea statal):

(conductorul unui stat, ajutorul vornicului în perceperea drilor), (rege),

(regat), Y(straj), & (paharnic).

- cuvinte referitoare la comer, produse meteugreti: (târg, târguial,

comer), (marf, târguial), " (târgove).

- cuvinte referitoare la natura înconjurtoare: (balt), (lac),

(dumbrav), ! (drum), (parte).

Verbe: (a apra), + (a se întoarce), Y (a ine),

Y (a milui, a binevoi), (a face cunoscut), ! (a goni, a mâna, a

duce), ! (a îndeplini, a reliza).

Alte pri de vorbire: (principal), (unde), Y# i Y (între,

printre), (înelept).

La aceti termeni, se adaug i alii, cu trsturi specifice limbii ucrainene: Y

(comandant), (credin), (mânie), % (drum), (pdure).

Elemente lexicale poloneze

Influena limbii polone asupra subtipului moldovean apare mai pronunat în

documentele adresate Poloniei. Cuvintele poloneze sunt numeroase, majoritatea

referindu-se la terminologia social-politic i economic.

Substantive

- cuvinte referitoare la terminologia social-politic: # i #

(primar, burmistru), (vasalitate, supunere), (vasal, supus), #

(guvernator), Y(sold, leaf), Y (soldat, mercenar), " i "

(cancelar), (castelan), (coroan), i # (rege), (regin),

(mareal).

- cuvinte referitoare la cultura material: (bumbac), % (catifea), !

(bere).

- terminologie religioas, cu referire la biserica catolic a Poloniei: "!

(arhiepiscop), ! (episcop), ! (preot), " i (biseric), Y

(cruce).

- substantive din domenii variate: # (articol), (doctor),

(maiestate), (mam).

Alte pri de vorbire: (ori, sau), (ctre, spre, la), (când), !&

(în afar de). În acest subtip pot fi încadrate i dou elemente slovace: pronumele

demonstrativ (acesta) i conjuncia (sau, ori), a cror prezen poate fi

datorat diecilor care au redactat actele respective.

Influena sârbo-croat

Cu mici excepii, influena sârbo-croat se limiteaz la subtipul muntean i la cel

transilvnean.

Substantive: # (cas), (megie, iobag, vecin), #Y (arm),

!# (fiu vitreg), !% (paharnic), !" (scriitor, grmtic), ! (sol),

! (solie), !"(jumtate), !# (drum), # (mân).

Verbe: (a mini), !& (a ajuta), !#& (a porunci), # (a

judeca).

Alte pri de vorbire: , (iat), (zu, pe Dumnezeul meu), #p (a

dat), (cci, deoarece), # (unde), (între, printre), # (în partea aceea),

# (pe acolo), # (peste tot, pretutindeni).

Elemente lexicale maghiare

Influena limbii maghiare s-a exercitat asupra tuturor subtipurilor slavonei

româneti, fiind mai slab în subtipul moldovean i mai puternic în subtipurile muntean

i transilvnean. Influena lexical maghiar este o reflectare în limb a relaiilor

economice i politice ale rilor Române cu Ungaria. Este posibil ca unii dintre termenii

maghiari atestai în slavona româneasc, cum ar fi , , !, s fi ptruns chiar

prin intermediul limbii române.

Elementele maghiare din slavona româneasc se refer, în general, la cultura

material i la terminologia social-politic.

Substantive:

- termeni referitori la cultura material: (baie, min), i forma

româneasc (dare, dijm, tax de import sau export), (vame), (ora),

(vig, val de pânz sau de stof), (sarcin, povar), (cheza, garant), &

(cheltuial, bani de cheltuial), " (la), % (marf).

- terminologie social-politic: .#(biru, primar, judector), (crua,

cru).

- substantive din domenii diferite: (gazd), (ili, impozit asupra

grâului), ! (chip, înfiare, fa, obraz), (loca, locuin), (sla).

Alte pri de vorbire: i # (a bântui), (a cheltui),

# (a locui), % (viclean, trdtor, necredincios).

Influena greac

Aria de cultur greco-slav a determinat o puternic influen greac. O bun

parte dintre termenii greceti sunt livreti i au ptruns dup organizarea bisericii i a

statelor feudale româneti. Termenii social-politici de origine bizantin sunt comuni celor

trei subtipuri, restul elementelor lexicale greceti fiind mai numeroase în subtipurile

muntean i transilvnean.

Substantive

Terminologie social-politic: (în ara Româneasc) i (în

Moldova), (comis, dregtor care se îngrijea de caii voievodului), $

(chefalie, cpetenie), $, ! i !.

Termeni referitori la ocupaii, comer i cultura material: ! (aspru, moned

mrunt), , ., #, #, # (bumbac), (grmtic),

(dascl, grmtic), (diac), $ i #$ (zugrav), (monetrie;

cmar, magazie), % (catastif, registru, condic), i

(crmid), !! (plapum), !! (perper, unitate monetar), !!, !#

(spun).

Termeni din domenii variate: ! (nepot), (angarie, sarcin,

greutate material, necaz, belea), (grij), (pereche), % (zahr), 4

(urgie, mânie), 4 (porunc), (scandal, suprare, piedic), $ (felinar),

$ (folos), %(mulumire).

Verbe: (a gusta), ! (a lipsi), i # (a porunci),

!! i !! (a pedepsi).

Alte pri de vorbire: $ (ieftin), (în fiecare), (mcar, chiar),

4 (cci, deoarece, pentru c), % (mie).

Influena turc

Elementele lexicale turceti din slavona româneasc sunt numai substantive. O

bun parte se refer la cultura material, fiind cuvinte care au ptruns în limb împreun

cu un obiect sau o noiune nou. Altele fac referire la starea social. Iat câteva exemple:

(atlaz), (pa), ##, # (dulam, hain lung îmblnit), ,

(cadiu, judector la turci), (cântar), $ (caftan), ! (bazar), !%

(pafta), ! i ! (tipsie), (testemel, basma, broboad).

Elemente lexicale româneti în textele slavo-române

I. Substantive

Termeni referitori la starea social, ocupaii: &, Y# i Y#" (jude, demnitar

cu atribuii judectoreti i administrative), $# (fierar), (arma, mare dregtor),

# (aurar), L (gletar, mic dregtor însrcinat cu perceperea impozitelor asupra

cerealelor), ! (portar, mare dregtor), # (uar, dregtor în Moldova),

(grmtic), !# i !L#, popa, #Y (slujnic), (blidar, meseria care

face blide), p (brnitar, slujitor însrcinat cu paza branitei domneti),

& (vornicel, subaltern al vornicului), ! (pzitor), ! (ploscar, cupar,

ajutor de paharnic), !L% (paharnic), # (surlar, cântre din surl), L"

(trâmbia, gornist).

Cuvinte referitoare la cultura material: , pl. & (ac, ace), #,

(cheotoare, butonier), (crie, parte a stânei unde se prepar caul), #,

!#, (nasture), ! (poart), , # (scândur), (leagn),

(stinghie).

Cuvinte referitoare la natura înconjurtoare i la regnul vegetal: (val, meterez

de pmânt care servea ca fortificaie militar), , # (grui, pisc sau coast de deal),

(coast, pant, povârni), (culme), , #, ! (paltin), !#, #,

$, ! (pltini, pdure de paltini), (gârl), , , !,

, #, !.

Termeni prin care se denumesc grade de rudenie: #, # (femeie, soie),

!, !, $, $# (fiastru, fiu vitreg).

Termeni din alte domenii: ##, #, # (codru, bucat), #, #,

XY, Y, , 4 , , (soroc, termen), Y , ! (poenar),

(tocmeal), % (hotarnic, persoan însrcinat cu stabilirea hotarelor),

# (lotru, ho).

Alte pri de vorbire: # (bun), (oare), î (în), ! (a pi), & (acest),

, !, , # (a vmui), ##.

Raporturi lingvistice slavo-române

În secolele X-XI, slavii din Pen. Balcanic erau organizai în mici districte,

numite jupe (župa). Organizaiile defensive erau conduse de jupani sau cnezi, sub care se

puteau uni, într-un mic stat federativ, mai multe clanuri.

În primele timpuri ale contactului dintre slavi i români, elementele slave intrate

în limba român au avut un caracter pronunat popular. Elementele slave crturreti au

ptruns mai târziu, în momentul constituirii societii feudale. Prin contactul cu slavii (din

sec. VI-VII), s-a produs amestecul populaiei romanizate cu populaia slav. Plugul, de

exemplu, poart o denumire slav, precum i o serie întreag de cuvinte legate de

terminologia locuinei, a hranei etc.

Termenul boier vine din limba bulgar, unde desemna pe demnitarul Curii i pe

proprietarul de pmânt. Boierii erau scutii de dri, iar aceast imunitate, acordat de

domn, se rsfrângea i asupra mânstirilor. Boierii aveau obligaii militare fa de domn.

Privilegiul de imunitate poart o denumire slav (ohab) în Muntenia i o denumire

maghiar (uric) în Moldova.

Factorul hotrâtor în procesul de asimilare a slavilor a fost, cu siguran, limba.

Slavii au învat românete, pentru c limba român participa la prestigiul civilizaiei

romane, la rolul economic precumpnitor al populaiei romanice.

Limba român prezint, în structura ei, caractere neromanice, care se explic

numai prin limbile slave i contactul cu acestea. Existena elementelor slave în structura

limbii române presupune coexistena i întreptrunderea a dou sisteme lingvistice la

acelai vorbitor: cel romanic i cel slav. Acest fenomen se explic prin traiul în simbioz

al românilor i slavilor, pân la asimilarea celor din urm de ctre primii.

Efectele bilingvismului slavo-român

Fonetica: Iotizarea vocalelor prepalatale. Pronunarea iotizat a vocalei iniiale în

limba slav veche explic diftongarea lui e- iniial în limba român vorbit: el, pronunat

iel, ea, pronunat ia etc.

Limba român nu cunotea spiranta velar surd h. Aceast a fost împrumutat

odat cu termeni precum har (<vsl. %M). La fel i fricativa prepalatal ž a ptruns în

sistemul fonetic al limbii române odat cu cuvinte de tipul vsl. žali > dr.,ar. jale.

Morfologie: Procedeul numrtorii de la 11-19 prin adunare reproduce sistemul

slav: vsl. L+M > rom. unsprezece, unde lui îi corespunde spre.

Numrtoarea zecilor, de la 20 la 90, prin multiplicare, este de asemenea slav:

vsl. + – douzeci, + – treizeci.

Fr îndoial, cea mai puternic influen a limbii slave vechi i a limbilor slave

s-a manifestat în vocabular. Vocabularul de origine slav al limbii române poate fi privit

din punct de vedere cronologic sau inându-se seama de caracterul crturresc, tehnic sau

popular al termenilor respectivi. Din punct de vedere cronologic, exist trei categorii de

cuvinte: a) cuvinte vechi, intrate în limb între sec. VI-XII; b) cuvinte intrate în sec. al

XIII-lea, în momentul organizrii statelor româneti la nordul Dunrii; c) cuvinte intrate

dup sec. al XIII-lea (din bulgar, sârbo-croat, ucrainean, rus etc.).

Iat, în continuarea, o list de termeni ce pot fi atribuii influenei slave:

Substantive: - starea social, societatea: bejenie (fug), boier, diac, grdinar,

jupân, rob, slug, stpân, voievod, zidar, zltar; familie: bab, ibovnic, maic, nevast,

rud; particulariti fizice sau morale: grij, groaz, jale, lcomie, pizm, veselie; pri

ale corpului: cârc, cosi, costeliv, crac, obraz, stomac, trup; îmbrcminte: cojoc,

izman, ruf, scufie, ub, suman; armat: izbând, puc, rzboi, sabie, steag, straj,

suli, trâmbi; comer: precupe, târg, ucenic; locuin, unelte, obiecte casnice: bici,

blan, blid, bolt, ciocan, clete, clopot, coas, colib, co, cote, cumpn, dalt,

grdin, grajd, grebl, grind, lavi, lopat, nicoval, ograd, perie, pil, pinten,

pivni, plosc, plut, pod, poli, prag, prisp, pung, rogojin, sanie, sfenic, sfoar,

sticl, sit, strun, toiag, topor, eav, uli, vadr, verig, vâsl, zvor; hran: colac,

drojdie, hran, icre, lacom, oet, pit, poft, smântân, ulei; agricultur: brazd, ogor,

plug, pogon, a sdi; pescuit: cârm, corabie, mreaj, nvod, undi; timp: ceas, rstimp,

veac, leat, vârst, vreme; medicin: boal, a boli, cium, gâlc, a obloji, otrav, pojar,

ran; superstiii: basm, diavol, iad, idol, moroi, paparud, rai, Rusalii, vârcolac, vraj,

zmeu; natur: bezn, bârlog, bolovan, bur, clocot, crâng, criv, deal, dumbrav, gârl,

grani, izvor, lapovi, livad, lunc, nisip, omt, ostrov, peter, podgorie, potop, praf,

val, vzduh, vifor, vârf, zpad, zare, zori; faun: bivol, cârti, dihor, dobitoc, gâsc,

guter, jivin, lebd, molie, nevstuic, ogar, pianjen, pstrv, pun, prepeli, rac,

ra, râs, sobol, tiuc, veveri, vidr, vrabie, zimbru; plante: bob, cocean, gulie, hamei,

hrean, lobod, mac, mslin, morcov, praz, pelin, rchit, rapi, sfecl, tir; noiuni

concrete i noiuni abstracte: cazn, ceat, ciread, comoar, a dospi, dung, glas,

gloat, grmad, hor, munc, norod, pacoste, pâlc, plocon, prieten, a rodi, scârb,

sfad, sfat, sfert, stâlp, stârv, sut, vorb, zlog, zvon, ciud, cobe, danie, dar, duh, har,

hâtru, ispit, iute, jertf, leac, lene, mil, ndejde, npast, nrav, nuc, necaz, noroc,

nevoie, obicei, obid, pagub, poveste, primejdie, rând, scump, sil, slobod, soroc, spor,

sprijin, stavil, tain, temei, tihn, treab, treaz, vesel, veste, vin, vâlv, vlag, vrajb,

vrednic; terminologie cretin i bisericeasc: a blagoslovi, a se ci, chilie, colind,

coliv, duhovnic, icoan, a ispi, liturghie, molitv, monah, mucenic, odjdii, poman,

pop, post, pravil, praznic, potir, pristol, schit, sfânt, slov, smirn, stare, stran,

denie, utrenie, vecernie; scriere: buche, cazanie, ceaslov, cerneal, grmtic, letopise,

molitvenic, slov, uricar; adjective care redau particulariti fizice sau morale: blajin,

bogat, calic, cârn, cocar, destoinic, dârz, drag, gârbov, gol, golan, grozav, haplea,

milostiv, mândru, ntâng, nerod, pestri, pleuv, pribeag, prost, rumen, srac, slab, tirb,

eapn, vinovat, viteaz, voinic, zdravn, zglobiu; verbe: a cldi, a clti, a clipi, a coborî,

a pogorî, a croi, a drui, a dobândi, a goni, a gri, a iscli, a izbi, a înveli, a învârti, a

lipi, a lovi, a miji, a nvli, a obosi, a odihni, a oglindi, a omorî, a opri, a osteni, a

otrvi, a pzi, a pipi, a pândi, a pârli, a plti, a porni, a prvli, a prpdi, a spoi, a

tvli, a tocmi, a topi, a trudi, a zri, a zdrobi, a dovedi, a izbvi, a izgoni, a glsui, a

hohoti, a huli, a iubi, a isprvi, a îngrozi, a primi, a svâri, a tri etc.

Not: Pentru redactarea acestui material s-au folosit lucrrile menionate în

bibliografie, în mod special lucrarea Slava veche i slavona româneasc, Ed. Did. i Ped.,

Bucureti, 1975.

BIBLIOGRAFIE

1. Negrescu, I.D., Limba slava veche, Bucuresti, 1961.

2. Rosetti, Al., Istoria limbii romane, E.P.L., Bucuresti, 1968.

3. Djamo-Diaconita, Lucia, Limba documentelor slavone din Tara Romaneasca in

secolele al XIV-lea – al XV-lea, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971.

4. Mihaila, G., Dictionar al limbii romane vechi (sfarsitul sec. al X-lea – inceputul sec. al

XVI-lea), Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1974.

5. Olteanu, P., + colectiv, Slava veche si slavona romaneasca, Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1975.

6. Bogdan, P.D., Paleografia romano-slava, Bucuresti, 1978.

Dictionarul elementelor romanesti din documentele slavo-romane 1374-1600, sub red.

Gh. Bolocan, Bucuresti, 1981.

7. Linta, Elena, Limba slava veche. Curs practic pentru incepatori, Bucuresti, 1986.

8. Pleter, T., Lambru, R., Puiu, C., Slavona romaneasca. Culegere de texte, Editura

Universitatii din Bucuresti, 2002.

Top Related

Recenzie „Sfintii Parinti Despre Slava Desarta”

Literatura Veche Curs

LITERATURA ROMANEASCA ÎN EPOCA VECHE · daniel vighi literatura romaneasca În epoca veche - o istorie a gÂndului Şi a faptei curs universitar

Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Slava Domnului

Istorie veche

Slava Lui Dumnezeu

Slava Sau Marire