R E VI STAI STORICAROMANA

MCMXLVVOL. XV FASC. IV

°

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA ROMANAORGAN AI, INETITUTULUI DH ISTORIA NATIONALA DIN BUCURESTI

DIRECTOR: CONSTANTIN C. GIURESCUPROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURE*TI

SECRETARI DE REDACTIE:D. BODIN

CONFERENTIAR LA UNIVERSITATEADIN BUCURE§TI I

C. GRECESCIIPROFESO R LA §COALA DE ARHIVISTICA

CUPRINSULPagina

I. Articole 413-494Const. C. Giurescu, In legdturd cu Mircea cel Bdtrdn 413 431Florescu Gr., Cetatea TIMM 432 464Decei A., Tratatul de pace --sulhndme incheiat bare

Sultanul Mehmed II si 5.tefan cel Mare, la 1479 465-494

II. MiscellaneaI. D. $tefanescu, Tdmpla si icoanele impardtesti dela Vd-

ndtorii-Pietrii

495-514

495-498Ilie Corfus, Contribuliuni la Bibliografia romdneascd veche.. 498 sooIosif Naghiu, Contribuliuni la Bibliografia ronuineascd veche 500-504

III. Recenzil 505-522Oprescu G., Manual de Istoria Artei, vol. III (I. D. $tef6-

nescu) 505-507Oprescu G., Grafica rorndneascd in sec. al XIX-lea, vol. II

(I. D. $tefanescu) 507 510Crutescu G., Podul Mogosoaiei (I. D. ?tefAnescu) 510-511Bratianu G. I., Tradifia istoricd despre intemeierea statelor

romdnesti (Z. PAcl4anu) 511-515Com5a N., Manuscrisele romdnesti din Bibliotecd centrald dela

Blaj (Z. PAclianu) 515-516

www.dacoromanica.ro

Pagina

Mik6 Imre, Nemzetisegi jog és nemzetisegi politika (Drept mino-ritar 0 politica minoritara) (Z. Pac14anu) 516 520

[Petru Movila], Marturisirea ortodoxd. Text grec 0 text roman(C. Grecescu) i i 520 5-.2

IV. Notite bibliografice. 523-540

V. Cronieft 541

Indice 542-556

Revista Istoricd Rotrand apare in 4 fascicole pe an la d'ar§itullunilor Martie, Iunie, Septemvrie §i Decemvrie alcatuind un volumde circa 500 pagini.

Manuscrisele, cite; scrise §i in forrnd definitivd, vor fi trimise pentrufascicolele respective paná la 1 ale lunilor Decemvrie, Martie, Iunie .iSeptemvrie, pe adresa: Const. C: Giurescu, Str. Berzei, 47, BucurWi.

Pe aceia4i adres6 vor fi trimise de asemenea eartile §i periodicelepentru recenzii.

ABONAMENTUL

In tall: In strAinätate:Pe an 5000 lei I Pe an 20000 lei

Pentru institutii . . . x0000 leiPentru studenti . . . 2500 lei0 fascicolg 15oo lei

Fascicolele §i. volumelevechi pret dublu

Cererile de abonament se vor trimite pe adresa: Radu Perianu,B7Clill ICA linderu, 18, Bucure§ti; iar plata abonamentului se va facela C.B.C., cont nr. 12.563.

.

www.dacoromanica.ro

CU PR INSU L

Articole

BERINDEI DAN, Revolutia dela 18 48 in Fran/a i tinerii romdniallati la Paris

BODIN D., Priviri generale asupra istoriei Romdnilor . .

BODIN D., Elemente nationale i influenle strdine in revo-

Pagina

171-192

1 16

lutiile din Sud-Estul Europei dela inceputul sec. al XI X-lea 138-148

CORPUS ILIE, Hotarul raialei Brdilei hz 1695 335-342DECEI AUREL, Tratatul de pace-sulhndme-incheiat intre sul-

tanul Mehmed II i 5tefan cel Mare, la 1479 465-494FLORESCU GR., Cetatea Turnu 432-464GIURESCU CONST. C., Livres tures imprimis a Bucarest (1701

et 1768) 275-286

GIURESCU CONST. C., In legdturd cu Mircea cel Bdtriin . 413-431IONAKU I., Mdrturii relative la cronicarul Radu Popescu 17 35PERIANU RADU I., Raiaua Brdilei 287-333

STANCULESCU FL. D., A lost un spdtar Coman2 351-358

STOIDE C. A., Prima domnie moldoveneascd a lui GheorgheDuca-Vodd 36 73

STEFANESCU I. D., L'air de la princesse Malina 129-132

STEFANESCU I. D., Iconografia i studiile de arid religioasd 133-137

TUDOR D., Arderea Sucidava 149-156

TUDOR D., Imitafii barbare dupd monete imperiale tdrzii . 343-350

ZABOROVSCHI ION, Vasile Lupu ca dregdtor inai4te de domnie 157-170

MiscellaneaBERINDEI DAN, Note genealogiceBODIN D., Considerafiuni privitoare la reforma agrard din 1945

BODIN D., Un teoretician nou §i salvator al destinelor isto-riograliei romdnefti actuate : Berza

376-377

74 78

78 85

.

cetdfii

.

www.dacoromanica.ro

IV

CARABI§ VASILE, Doted topoare de piatrd neo-eneolitice dinjudefele Gori i Argef 373-376

CHITIMIA ION CONST., operei lui Matei Miechowita 223-225CORFUS ILIE, 0 descriere a m-rii Curtea de Argq din anul 1813 217-220CORFUS ILIE, Un vag ecou al rdzboaelor lui Napoleon la

ni-rea Neamfului 220-223CORFUS ILIE, Contribufiuni la Bibliografia romdneascd veche 498-500DARDALA I. D., Ceva despre criza din 1866-1867 . . 228-230DECEI AUREL, Din tip driturile orientale la Bucurqti n secolul

al XVIII-lea 365-371DRULA OH., Protocolum pentru insemnarea morfilor pe seama

bisericilor neunite din Palo 225-226GOSTYNSKI THADEUSZ, Despot-Vodd §i Ciprian Bazylik . 90 93IONAKU I., Vizitatori la Curtea de Arm acum o sutd de ani 85 90IONASCU I., Neamul lui Co Ilea Doicescu, un ctitor al Bisericii

Co yea 359-365NAGHIU IOSIF, Contribulii la Bibliogralia romdneascd veche 500-504NEDA IOAN M., Notd la jurdmiintul cu « trdiqtile » in Tara

Romdneascd 93 95NEDA IOAN M., Din istoricul Militare 226-228POTRA G., 0 foaie volantd ardeleneascd din anul 1789 215-217SIMONESCU DAN, N . Cartojan (1883-1944) 193-215*ERBANESCU N. I., Un apzdmdnt monahal pentru m-rea

Slatina 371-373TEFANESCU I. D., Tdmpla i icoanele impdrdteqti din Va-

ndtorii-Pietrii 495-498

Recenzii

BEU OCTAVIAN, L'Empereur lose/ II et la révolte de Horia(Z. Pacli§anu)

BIANU ION j SIMONESCU DAN, Bibliografia romdneascd ve-che, IV (C. Grecesc 11)

BIANU ION Si SIMONESCU DAN, Bibliografia romdneascd ve-che, IV (Const. C. Giurescu)

BRATIANU Gn. I., Tradifia istoricd despre intemeerea Sta-telor Romdnefti (Z. Pa.clianu)

BURICESCU ION F., Sufletul rondnesc (Radu Perianu)COM§A. N., Manuscrisele romdne§ti din Biblioteca Centrald

dela Blaj (Z. Paclianu)

233-234

98

379-380

511-515389-391

515-516

Edifiile

. .

cosloi

www.dacoromanica.ro

CRUTESCU Gm, Podul Mogofoaei (I. D. tefanescu)DAN MIHAIL P., Celli, Slovaci # Romdni 'in veacurile XIII

XVI (Ion Const. Chitimia) 391-395DEthl Jó ZSEF-GALDI LASZL6, Magyarok és Romanok (Z

Pâcli§anu) 385-388GHIDIONESCU VLADIMIR, L'enseignement roumain en Tran-

sylvanie (Z. Pacli§anu) 388-389GRAMADA N., Sdtenii §i stdpdnii in Bucovina intre 1773 qi

1848 (Ilie Corfus)IONESCU GR., Byzance et l'architecture religieuse en Rou-

manie (I. D. tef anescu) 380-382JORDAN IORGU, Stilistica limbii romdne (Ion Const

Chitimia) 395-396MANCIULEA ST., Elemente etnice strdine aezate in Banat

intre anii 1000-7870 (Iulia D. Bodin) . . . . 99-101MI10:5 IMRE, Nemzetiségi jog és nemzetiségi politika (Drept

minoritar 0 politicei minoritar5.) (Z. P g. clian u) . 516-520MOGA ION, Voevodatul Transilvaniei. Fapte fi interpretdri

istorice (Z. Paclianu) 234-235OPREscu G., Carol Popp de Szathmary desinator (C orina

Nicolescu) 101-102OPRESCU G., Manual de Istoria Artei, vol. III (Clasicismul 0

Romantismul) (I. D. t efanesc u) 505-507OPRESCU G., Grafica Romdneascd in sec. al XIX-lea, V01. 2

(I. D. tef'd.nescu) 507-510PASCU TEFAN, Din rdsunelul procesului memorandist in ma-

sele populare (Z. Paclianu) 236-237PAVELESCU GH., Pictura pesticld la Romdni (Ion Const.

ChiVimia) 237 238

[PETRu MovICA], Mdrturisirea ortodoxd (C. Grecesc u) 520-522PISKORSKI SEBASTJAN, Zywot Barlaama i lozalata (Viala lui

Varlaam §i Ioasal) (Ion Const. Chitimia) . 240-243POPOVICI D., La litterature roumaine a l' epoque des Lu-

mieres (Z. Pâclianu) 382-385PRODAN D., Teoria imigratiunii Romdnilor din Principatele

Romdne in Transilvania in veacul al XVIII-lea (Z.Po.clianu) 231-233

THEODORESCU B., Un concurs universitar (Nicolae Iorga)(D. B o din) 96 97

TOMESCU MIRCEA, Glosar din judelul Olt (Ion ConstChitimia) 239-240

V

510-511

98 99

.

www.dacoromanica.ro

VI

Notite bibliograficeI. Bibliografie

II. Opere cu caracter generalIII. Preistorie

IV. Istorie antica

V. Istoria Românilor pa.nà la intemeiereaPrincipatelor

VI. Istoria Românilor dupa.' intemeiereaPrincipatelor:1. Izvoare (Texte i studii) . .

2. Discipline alixiliare3. Biografii

4 . Istorie politica 0 diplomatica. .

5. Istorie socialà6. Istorie economica

7. Istoria dreptului i organizarea ad-ministrativa.*

8. Istorie rnilitara9. Istoria bisericii

103; 397; 523.103; 523.103-104; 244; 398; 523-524.

104; 244-245; 398-400;525--527.

105 ; 245-246 ; 400-401 ;528-529.

105-106; ?47-249; 529-

530.

107; 401; 530-531.

107-108; 249-252; 401-

402; 531--532.

108-109; 252-254;402-

403 ; 532-534.

109; 254; 404.

109; 254--2551i 404-405 ;

534--535.

II(); 256; 405-407.

II(); 256-257; 407.

no-III; 257-259; 407-

408 ; 535-536.10. Istoria artelor 111-115 ; 259-261 ; 536-

537.

Istoria literaturii (Texte i studii) 116; 261; 408; 537.

12. Culturale. Varia presa., re-latii culturale) 116-117 ; 261-262 ; 408-

409; 537-538-13. Istoria limbii 117-118 ; 262.

14. Demografie, etnografie §i fol-clor 262 ; 409.

15. Istorie localà 262-264 ; 409-410 ; 538-

540.

16. Românii de peste hotare . . 264 ; 410 ; 540.

ii.(coa.151,

. .

.

www.dacoromanica.ro

VII

Cronici

BERCIU D., t Ion Andrie§escu (date bio- 0 bibliografice) . 265-267.Institutul de Istorie Natio= ld, .5edink publice . 119-125, 267-270.

* * * * Conferinfe publice . . . . 270-273.* * * * Conferinfe la .coale secund. 273-274.» * * * Informaliuni 541.

Suciu I. D., t G. Popa-Lisseanu (date bio- 0 bibliografice) 411-412.TUDOR A. P., Revue de Transylvanie 412.

Zece Mai 1945, la Fac. de Fiosofie 0 Litere 125-128.

Indice 542-556.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU MIRCEA CEL BATRAN

(Cu prilejul aparitiei lucrarii: P. P. Panaitescu, Mircea cel Bardn,Bucurqti, 1944, 365 p. in 8°).

In cursul anului 1944 a aparut, in editura Casei coalelor, cartead-lui P. P. Panaitescu despre Mircea cel Batran. Autorul o caracteri-zeaza singur, in introducere, drept « in primul rand o carte de critica.0 de reconstituire i numai in al doilea rand o lamurire a sensului fap-telor, a curentelor mari politice, a caracterelor 0 a datinelor (p. 8).Materialul documentar de care se folosWe cuprinde i unele inedite,cum e, de pilda, actul lui Vladislav Iagello din 6 Februarie 1410 (p.354) precum i unele izvoare publicate, dar care n'au fost intrebuintatepana acum de istoricii notri. In ce prive§te planul lucrarii, el consta,in afara de introducere 0 de incheiere (« Mircea cel Batran in istoriaRomanilor »), din douà mari impärtiri: I. Politica interna i organizatiatarii » (p. 11-183) 0 II. « Politica externa a lui Mircea » (p. 185 345).Se adaoga in anexe trei documente in limba latinä, dintre care unulinedit ; lucrarea cuprinde 0 3 harti 0 13 ilustratii.

Sub raportul metodei, trebuesc relevate douà caracteristici: r) Ten-dinla criticd, de a restabili faptele pe baza informatiilor sigure, in pri-mul rand a celor contemporane; 2) Situarea actiunii lui Mircea in cadrulgeneral al vremii, deci in legatura cu actiunile desf4urate de veciniisai. De aci rezulta o intelegere mai limpede a politicii externe.

Lucrarea d-lui Panaitescu e prima monografie ampla inchinatamarelui domn. Ea aduce o serie de contributii sigure i inseamna un pasmai departe in luminarea trecutului nostru.

Ea cuprinde i o serie de ipoteze care Weapta verificarea prin mate-rial documentar nou sau noui interpretari ; cuprinde i unele afirmatiicare au nevoie de rectificdri i compleari.

Studiul de fatä avand acela0 caracter ca i lucrarea fund inprimul rand un studiu critic e normal sa insiste asupra ultimelordoua. categorii. Dar mai intai sa prezentam cateva din contributifie

*

iwww.dacoromanica.ro

414 CONSTANTIN C. GIURESCO

sigure sau probabile. D-1 Panaitescu arata 0 pe temeiul documentelorposterioare, ca Dan 0 Mircea au fost frati numai dupd tatd, Radu flindcasatorit de cloud ori : odata cu Ana, a doua oara cu Calinichia (p.41-42). In ce prive§te pe sotia lui Mircea, Mara, mama lui Mihail, eimportant actul din 2 Februarie 1400, dat de regele Sigismund, dincare se vede &à ea era mare proprietara in TJngaria de sud-vest, inregiunea lacului Balaton (p. 48-50). Data suirii pe tron a marelui voievode dedusa pe baza unei cronici bulgare ca fiind 23 Septemvrie 1386:ipoteza d-lui Panaitescu pare probabila (p. 45). Cucerirea Dobrogei 0 aSilistrei ar fi avut loc in anii 1388-1389, in legatura cu luptele dintreIvanco Dobrotici 0 Turci, lupte in care osta§ii munteni au intervenitimpotriva Turcilor : e probabila 0 aceasta concluzie (p. 208-212). Foarteinteresanta pomenirea pe temeiul unui act grec din 1412, Martie 28publicat de Lambros a unui sat al lui Baldovin, logoatul lui Mircea,in regiunea Caliacrei : dovada Ca boierii munteni aveau rno§ii in Dobro-gea (p. 214). Capitolul relatiilor lui Mircea cel Batran cu Tdtarii (p.285 290) cuprinde faptul nou al trecerii Tatarilor lui Toktami§ prinMoldova 0 Tara Romaneasca in 1401. Ocuparea Chiliei are loc in 1404iar cetatea 0 portul comercial au fost intotdeauna la Chilia Noud deastazi, iar nu la Chilia Veche (p. 297-305). Mircea a fost un bun gos-podar : lui i se datore§te 0 punerea in lucrare, in 1392, a minelor deamnia dela Bratilovo (p. 91-92).

Trecand la observatiile critice, am in primul rand un cuvant despus asupra planului. Cred ca primal capitol « Europa rasariteand lasfar§itul veacului al XIV-lea » ar trebui mutat, dela inceputul pärtiiintai unde se aflä acum la inceputul pärtii a doua. Inteadevar, el nu seleaga atat de « Politica internd 0 organizatia tarii » cat mai ales de« Politica externd a lui Mircea », fiind o bung. introducere la intelegereaacesteia. Intr'un atare caz, s'ar impune 0 o inversare a celor doua parti.

Sub raportul metodei, o observatie in legaturd cu atitudinea fatäde predecesori. Fiecare lucrare, sprijinindu-se intr'o anumitä masurape lucrarile predecesorilor, avand o parte secanta cu ele, e incontestabilcà opiniile acestora trebuesc mentionate pentru partea respectiva.Trebuesc redate exact aceste opinii ; atunci dud ele s'au schimbat, tre-buesc redate ultimile ; in orice caz, nu trebue sa li se atribue predece-sorilor opinii pe care nu le-au avut. Pe de alta parte, dacà sesocote§tenecesara mentionarea divergentelor fata de antecesori, dreptatea ceresh se mentioneze 0 identildlile sau similitudinile. Nu §tiu cum a procedatd-1 Panaitescu Ltd' de alti autori citati, dar am avut prilejul s'o constat,in cateva cazuri, in ce ma prive§te. De pada, domnia-sa, discutand dre-gdtoria spätarului, afirmd (p. 116, nota 29 ) ca eu inclin « spre oetimolo g i e romaneasc a , dela spat a *, 0 citeaz a lucrare a mea Contribuliila studiul marilor dregdtorii, p. 126 0 urmatoarele, aparuta in 1926. Dadar fi cercetat insä lucrarea mea de sinteza I storia Ronuinilor,aphruta in a patra editie, in 1943, ar fi vazut, in capitolui referitor la

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU M1RCEA CEL BATRAN 415

mash dregatori (vol. II, p. 384) ca nu Mclin spre o asemenea etimo-logie, ci ca o mentionez numai, and, alcituri de ea, 0 pe cealaltà, dinbizantinul npurrca Tra96.pioc. Cu privire la teritoriile pomenite in titlullui Mircea cel Batran, d-1 Panaitescu afirma : o Cei mai multi istoriciau socotit c Inca din primul an al domniei sale Mircea a stapanit toateaceste teritorii, ba chiar ca. el le-a mostenit dela inaintasii lui » (p. 188).Ca o ilustrare a acestei afirmatii, domnia-sa trimite la lucrarea meaIstoria Romdnilor, I, editia a patra, p. 437-438. Dad deschide insacineva aceasta lucrare la pagina indicata, va constata, cu surpriza, eaeu nu susfin ceea ce afirma d-1 Panaitescu. Intr'adevar, in primul rand,eu ma ocup acolo, in legatura cu domnia lui Dan Voievod, nu de toate,ci numai de uncle din posesiunile ce vor apare ulterior in titlul lui Mirceasi anume de Amlas, de Fagaras, de partea ramasä Ungurilor din Banatulde Severin si de posesiunea transdanubiana. Nu e vorba nici de « partilede peste munti >, nici de regiunea din sudul Bugeacului, cunoscutà subnumele de « spre partile tataresti ». Dar chiar in legatura cu posesiunilede care ma ocup, en afirm altceva cleat ceea ce mi se atribue. Intre-bandu-ma asupra motivului razboiului dintre Dan si Unguri, exprimbdnuiala « ca voievodul muntean a vrut sä reia posesiunile de odi-nioar5. ale lui Vladislav, Amlasul, ragarasul i partea ce ramaseseUngurilor din Banatul de Severin ». Adaog apoi: « Pare foarte probabilca a si reusit s'o facd, deoarece urmasul san in domnie poarta chiardin primii ani (1389-1390) mentiunea stapanirii tuturor acestor teri-torii. Ca Mircea le-ar fi capatat la suirea sa in scaun, dela regele Sigis-mund este putin probabil, desi nu cu desavarsire exclus (p. 437).Arat deci precis, subliniind chiar, anii cand zisele teritorii apar in titlullui Mircea (nu e asa dar « primul an al domniei ») i formulez chiaripoteza ca nu Dan, ci Mircea le-ar fi dobandit.

Pe de altd parte, in ce priveste posesiunea transdanubiana, spun,referindu-md la rdzboiul lui Dan cu 5isman, urmatoarele: o sa fi izbutitel, in cursul acestui razboi, s. cucereasca posesiunea transdanubianacare apare in 1390-1391, in titlul fratelui i urma;sului sau la tron,Mircea ? Nu putem s'o afirmam ». Ceea ce inseamna, cu alte cuvinte,ca nu sunt de loc sigur ca. Dobrogea i Silistra ar fi fost mostenite deMircea dela predecesorul sau Dan. In rezumat asa dar, eu nu afirm,cum mi se atribue, ca. Mircea ar fi stapanit Inca din primul an aldomniei toate teritoriile ce figureaza in titlul san, nici cä el le-ar firnostenit dela inaintasii sài. Asi dori ca la o noud eventuala editie acartii d-lui Panaitescu, sa nu mi se puie in seamd decal ceea ce amspus in realitate. De altfel adaog era mult mai simplu ca, in cepriveste posesiunile lui Mircea, d-1 Panaitescu sä fi consultat capitolulspecial in care ma ocup, in o pagina i jumatate, de titlul acestui voievod,

nu un scurt pasagiu dintr'un capitol anterior referitor,la Dan. Dacäar fi procedat in felul acesta felul normal ar fi evitat inadvertentarelevata mai sus.

I.

si

a

www.dacoromanica.ro

416 CONSTANTIN C. GIURFSCU

Ocupandu-se de relatiile lui Mircea cu Turcii, d-1 Panaitescu afirma:patià acum nu a fost istoric care sä nu admità, pe temeiul §tirilor

ce privesc pe Vlad-Voda, ea Mircea a plait tribut dela inceput Tur-cilor n (p. 313). Nu vreau sa' verific ce au sustinut toti ceilalti istoriciromâni in aceasta privinta ; §tiu insa sigur Ca unul cel putin autorulacestor rAnduri n'a sustinut ceea ce i se atribue de catre d-1 Panai-tescu. Invit pe oricine sa deschida lucrarea mea Istoria Romanilor fieredactia desvoltata, dela rundatiile Regale, fie redactia rezumata, edi-tata de Delafras, 0 se va convinge: nicaieri n'am afirmat ca Mirceaar fi plata dela inceput tribut Turcilor. Dimpotriva, am aratat limpede,ca abia la sfc2r0tul domniei, in 1417, dupa treizeci de ath de luptà darza,marele voievod a fost nevoit sä recunoasca inevitabilul (vezi vol. II,editia a patra, Bucure§ti 1943, p. 475-478 0 rezumatul, editia a doua,Bucure§ti, 1944, p. 186).

Dar daca d-1 Panaitescu ma citeaza pentru lucruri pe care nu le-amspus, in schimb nu md citeazd pentru lucruri pe care inteadevar le-amspus i la care marturisesc tin. A§a, de pilda, in ce prive§te unuldin meritele de seama ale lui Mircea, acela de a fi rezistat cu dozzenieTurcilor timp de trei decenii, pastrând prin aceasta fiinta statului mun-lean, in timp ce celelalte state balcanice cadeau sub loviturile Semilunei,d. Panaitescu nu-mi face cinstea sä ma citeze ; cred cà ar fi putut totu§is'o faca. E una din ideile pe care le-am pus in evidenta, in capitoluldespre Mircea cel Baran din lucrarea de sinteza. Am insistat asupraei in cloud locuri : odata la p. 465 (vol. I, editia a patra) uncle Ii consacruo jumatate de pagina, a doua oarä la p. 478 ; in ambele locuri insistasupra « rezistentei » marelui voievod termenul insu§i revine la d.Panaitescu, p. 39 §i asupra consecintelor ei.

Hotarul dintre Muntenia 0 Moldova in epoca veche a fost una dinproblemele desbatute ale istoriografiei române§ti. S'a crezut multàvreme cà Vrancea ar fi apartinut la inceput Munteniei ; documenteledin vremea lui Alexandru cel Bun arata totu§i in mod limpede Ca re-giunea intre Putna i Milcov era a Moldovei. Am aratat in « IstoriaRomânilor » I 500 acest lucru, citând documentul asupra satuluiBdtine.Fti, din 12 Martie 1423 ; parintele meu a citat de asemeni primul,dacä nu ma in§el, in istoriografia romand pasagiul din tratatul lui*tefan cel Mare cu Mateia§ Corvin (1475) in care se amintea de hotaruldintre Muntenia 0 Moldova potrivit actelor incheiate in acest scop decdtre Mircea cel Bdtrdn §i Alexandru cel Bun, acte care, din nefericire,nu ni s'au pastrat. D-1 Panaitescu, ocupAndu-se de aceastd problema ahotarului i mentionand i documentul din 1423 i pasagiul din tra-tatul lui .tefan cu Mateia§, citeaza in nota (p. 226, nota 12, cf. p.225 nota 6) lucrarile lui M. Costachescu, R. Rosetti i Cristofor Miro-nescu, nu insä i lucrarea mea Istoria Romdnilor 0 a parintelui meu(in Convorbirt Literare, XXXIII, p. 837 840). Cred ca era prefe-rabil s'o faca.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATITRA CII KERMA cci, I3A.TRA1 417

Aceeasi procedura a citarii trebuia aplicata de d. Panaitescu si ince priveste dreptul rumanilor sub Mircea de a se muta dintr'un locintealtul, de a schimba stapanul. Dependenta de stapan, iar nu deglie, ca tr5satura caracteristica a rumaniei la noi a fost formulatàpusa in relief de p5.rintele men in studiul sau Despre rumdni 1. Aceststudiu trebuia citat la locul unde d. Panaitescu discuta problema legariide glie a taranimii (p. 74).

Cateva observatiuni acum asupra unora din ipotezele pe care le cu-prinde lucrarea de care ne ocupam. Pare putin probabil ca Sapatul » dindocumentul lui Mircea pentru Manastirea Coziei s. fi fost « lacul numitazi Cdldrcgi » (p. 62). Numele insusi evoca mai de graba ideia uneigdrle, a unui canal sau prival, care inteadevar pot fi sdpate, decal aunui lac. Iar cand lacul de fapt balta sau iezerul Calarasilor aremdrimea pe care o stim cu toii, ipoteza identificarii lui cu Sapatulmi se pare, pe drept cuvant, putin probabild. Observ, de altfel, caintr'un document din 1402-1408, privitor la manastirea Cozia, docu-ment publicat chiar de d. Panaitescu, Sapatul este calificat in douaranduri ca # Oita »: Inca este un om care s'a inchinat staretuluiSofronie, sa fie poslusnic manastirii, anume Tampa, care si acestaa ddruit o gdrld Sdpatul. Nimeni dintre functionarii domniei mele sä nuia cu sila pe Tampa, fie ca.' este judecator, fie orice boier, ci Tampa sa,fie liber sà ia vama dela gdrla Sdpatul » 2.

In privinta pricinii pentru care nu se lua dijmä pe cai i pe boi,ea este, dupà d. Panaitescu, « sisteinul fiscal al vremii, care era zeciuiala,dijma din produse ; se putea lua zeciuiala spune domnia-sa dinnoua generatie a animalelor prolifice, ca oi i porci, nu insa dela cai

vaci, unde aceasta ar fi fost o apasare de nesuferit. Poate dease-menea adaoga. domnia-sa nu era socotit drept sa se ia oamenilorinstrumentul muncii kr, vita si calul cu care mergeau la oaste * (p.88). Observ, in primul rand ca zeciuiala sau dijma nu insemna numaidecat a zecea parte ; astfel, in privinta porcilor i oilor tocmai soiurilecitate mai sus ea varia putea fi i una din zece, dar i una din douazeci

chiar una din treizeci 3 (in Transilvania, in epoca veche, exista # quin-quagesima ovium ! »). Apoi, daca vita era « instrumentul muncii », acelasiargument se putea aplica i turmelor de oi care, pentru numerosii pas-tori ai tärii, constituiau singurul mijloc de existenta. Dar credem cäpricina de capetenie pentru care nu se lua dijma din cai i boi era alta

1 A apa'rut, intr'a dona editie, in Studii de Istorie sociald, Bucuresti, 1943,p. 161x66. Prima editie e din 1916.

2 P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romcinesti, I, Bucuresti, 1938,p. 81-83.

3 Vezi Const. Giurescu, Studii de istorie sociald, Bucuresti, 1943, p. 184nota ; cf. Const. Giurescu, Organizarea linanciard a Tdrii Romdne§ti in

epoca lui Mircea cel Beltran, in Mem. Sect. Ist. ale Academiei Române, seria 3,t. VII, p. 2 0-2 I .

«

cci

ai

ai

ai

si

www.dacoromanica.ro

418 CONSTANTIN C. GIURESCTJ

anume faptul ca de ele se lega o obligatie fiscal& insemnatd, aceea acdrdturilor sau podvezilor1. Cu boii i cu caii se faceaa diferitele trans-porturi pentru domnie, se earau dijmele din grâne, din vin, fânullemnele, apoi materialele pentru cetati, poduri i mori, se duceau, insfârsit, proviziile i munitiile pentru oaste. Caii mai erau apoi supusi

obligatiei olacului adica a postei rapide domnesti. Fata de toateaceste indatoriri fiscale, a mai supune vitele de povara si la dij ma ar fifost inteadevar prea mutt ; de aceea nu intAlnirn in epoca veche o ase-menea dijma ; de aceea, atunci cand ea se va introduce mai tArziu, vaprovoca o vie reactiune, accentuata de imprejurarea ca marii posesoride cirezi i herghelii erau boierii, nedeprinsi cu apasarea fiscala.

Avem foarte putine stiri asupra conducatorilor judetelor din TaraRomaneasca in epoca veche. D-1 Panaitescu analizand, documentuldin 1406 in care e amintit « jupan Bratu, judetul Jiului », erede eapoate trage totusi urmätoarea concluzie: « ar rezulta de aci ca pe vremealui Mircea erau in fruntea judetelor boieri mari cu titlul de judet careaveau i atributia de a hotarnici mosille si de sigur, dupà titlu, cu dreptde judecata » (p. 118). Ni se pare cä mai cu multä dreptate s'ar puteasustine ca judetele muntene erau conduse, in epoca veche, de pdrailabi,dregeitori de caracter, n primul rdnd, militar. Argumentele in sprijinulacestei pãreri sunt urmAtoarele: 1) Cele mai vechi documente mun-tene scrise latineste, din veacul al XIV-lea, amintesc pe cctstellant, adicäpe comandantii cetatilor. i apar in 1368 si in 1369 ; in acest din urman e pomenit i comitele « Dragomir Valahul, castelanul de Dâmbo-vita » (« comes Dragmer Olachus, castellanus... de Domloyka ») 2. and*tefan eel Mare cucereste, in 1474, cetatea Teleajen, letopisetul zis delaBistrita ne spune cá au fost taiate « capetele pdrcdlabilor » iar « femeile1.01* robite filYkKaiL16041111 PrIelKH HOCAVIE H MINH 19(k npHKFAouist) 3.

Bchivalenta parealab-castelan a fost dovedita documentar pentru Mol-dova 4 ; ea este, credem, valabila i pentru Muntenia. « Gyrgina Castel-lanus Castri Poynar » din tratatul incheiat de Radu eel Mare, la 3 De-cemvrie 1507, en regele Ungariei este tot una cu « Gherghina parealabulceatii Poenari » din alte marturii istorice 5. Iar Panigrad A quondamcastellanus oppidi Thargovista* mentionat intr'un act din 1553, delaMircea Ciobanul, e un fost phredlab de Targoviste. Cum in MoldovaOrcalabii, resezand in cetatile i orasele tarii, erau conduatorii jude-

1 Cu caii se fáceau transporturile numite in documentele slave nosoaamarfurile erau transportate pe cai; cf. povodnic, calul de alárie 1) ; cu carulcu boi se efectuau podroadele. Cu privire la acesti doi termeni, al ckor intelesnu era precizat pân5. acum, voiu reveni intr'un articol deosebit.

2 Const. C. Giurescu, Istoria Ronilinilor, II, editia patra p. 422; cf. Acelas,Contribufiuni la studiut marilor dregdtorii, p. 3o-32.

3 I. Bogdan, Cronice inedite, Bucuresti, 1895. P. 40.Const. C. Giurescu, Contribuliuni, p. 30.

5 Vezi de pilcM, doc. din 1503 in Istoria Romdnilor, II, ed. 4, p. 501.

si

si

i

sr

www.dacoromanica.ro

IN LEGATuRA CU MIRCEA CEL RAMAN 419

telor respective, pare foarte probabil ca si in Muntenia sal fi fost aceeasisituatie. Si aci parcalabii sau castelanii, avandu-si resedinta in cetatile

orasele tarii, vor fi fost i conducatorii judetelor respective 2). Maitarziu, pana la reforma liii Constantin Mavrocordat, conducerea jude-telor este incredintatä asa cum recunoaste insusi d. Panaitescu 1

unor dregatori de caracter militar, cdpitanii ; e probabil ca si mai inaintesä fi fost o situatie asemanatoare, adica tot niste astfel de dregatori,pdrcdlabii, sà fi carmuit judetele. 3) Avandu-si resedinta in orase, enormal ca ei sá fi fost i organul de capetenie al Domniei in acesteorase. De aceea inclinam sà credem cä parcalabii judetelor sunt totuna cu « parcälabii de orase » cari apar in diverse porunci domnestidin veacul al XV-lea, cum e porunca din 7 Octomvrie 1476, a lui VladTepes, sau aceea din 1482, a hii Vlad Calugarul 2.

In stadiul actual al izvoarelor istorice, problema originii Musatinilornu se poate rezolva in mod sigur. Existä o suma de ipoteze la cared. Panaitescu mai adaoga una. Domnia-sa crede cà tatal lui Petru alMusatei, Costea, « a murit probabil fail a domni, inainte de LatcuFata de aceasta ipoteza, avem insa marturia clara i categorica, a unniizvor moldovenesc de cea mai mare insemnatate, Pomelnicul dela Bis-trifa. Acesta, insirand, chiar in frunte, pe binecredinciosii domniiOrli » Moldovei, aminteste « pe Bogdan voievod ; pe Latco ; peCostea Voievod ; pe Petru voievod ; pe Roman voievod ». Atatdomnii cari preceda pe Costea cat i cei cari-i succed se constata docu-mentar cà au ocupat tronul Moldovei ; logic este sd admitem acelasilucru i pentru Costea i anume la locul pe care-1 indica pomelniculadica dupd Latco i inainte de Petru. Credem asa dar, pe temeiul Po-melnicului dela Bistrita un document aproape contemporan si de omare exactitate cà nu se poate sustine moartea lui Costea inaintede Latcu i faptul cà el n'a domnit.

Sunt i cateva ipoteze pe care totusi d. Panaitescu le prezintä cacertitudini. Astfel, de pilda, situarea manastirii Strugalea « in partileGiurgiului » (p. 62) sau « langa Giurgiu » (p. 161). Elementele pe careni le dà documentul lui Mircea cel Batran, singurul in care se amin-teste aceasta mai:1536re, nu ingaduie certitudine. Faptul cã satulPulcovat, inchinat manastirii de mai multi boieri, era situat in apro-pierea Dunarii (avea obligatia de a pescui morunii trei zile pe an !)faptul ca documentul e dat in Giurgiu, nu sunt criterii suficiente pentrua situa mandstirea Strugalea in preajma acestui oras. Cunoastem doaro sumä de mänästiri care aveau posesiuni la Dunhre, Oe fiind totusila mare distanta de fluviu.

E sigur oare cà raul pe malul caruia s'a dat lupta dela Rovine « nupoate fi altul decat Argesul » (p. 243) ? D-1 Panaitescu urmeaza in pri-

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, p. 118.2 Const. C. Giurescu, Istoria Romani tor, II, ed. 4, p. 462-463.

si

5.

www.dacoromanica.ro

420 CONSTANTIN C. GIIIRESCU

vinta aceasta pe Jirecek 1; observ insa ca clack potrivit tot opinieid-lui Panaitescu, « lupta nu poate fi cautata cleat pe linia ce une§teTurnu cu Arge§ » (p. 243), atunci aceasta linie taie mai intAi rad Cdl-mdluiul, apoi Vedea, dupa aceea Teleormanul 0 abia la urma Argesul.Ea poate de asemenea sà tale rOul Burdea, eventual chiar Cotmeana 2.De unde §tie d. Panaitescu in mod precis raul pe malul caruia s'a datlupta?

Si precizarea datei 1400 la care se incheie tratatul de delimi-tarea granitei comune, intre Mircea 0 Alexandru (p. 281), mi se pareea' nu se sprijine pe o dovada peremptorie. Acest tratat nu ni s'a pastratnici in original, nici in copie ; §tim despre el numai dintr'o simpla men-tiune in tratatul lui Stefan cel Mare cu Mateia§ al Ungariei, din 1475.Aceasta mentiune nu cuprinde insa nicio indicatie cronologica. S'arputea ca tratatul de delimitare sa se fi incheiat inteadevar la inceputuldomniei, s'ar putea insa ca el sa fi avut loc 0 mai thrziu. In stadiulactual al informatiei documentare, parerea d-lui Panaitescu trebue pre-zentata cu titlul de ipoteza, nu cu acela de certitudine.

Alaturi de ipotezele de mai sus, sunt 0 unele afirmatii in studiuld-lui Panaitescu pe care ne ingaduim sa nu le socotim intemeiate. Astfel,de pilda, afirmatia privitoare la brani§tile domne§ti din Muntenia.Domnia-sa sustine ca in timp ce in Moldova au existat « brani§ti dom-ne§ti foarte intinse », « nu §tim sigur dacä au fost brani§ti domne§ti0 in Muntenia » (p. i22). Lucrul nu mai comporta indoiala. Prin hri-sovul din 8 Septemvrie 1525, Radu dela Afumati darue§te bisericiiEpiscopiei din Buzau cate patru care de lemne pe lima din branisteadomneasca. Exista deci o brani§te domneascd in apropierea orasuluiBuzau, poate pe dealul Istritei unde 0 astazi e padure mare. 0 a douase afla la Slatina ; Vlad Calugárul o därue§te manastirii Glavaciocprin hrisovul din 4 Septemvrie 1495. Nimeni nu va avea voie sä intrein acea brani§te filth' §tirea egumenului ; cei ce intra, vor plati manas-tirii « ce va fi legea ». A treia brani§te se afla iv vecinatatea Orasuluide Floci. La 15 Ianuarie 1467, Radu cel Frumos, confirmand mangstiriiTismana balVile ei dela Dunäre, hotara§te ca nimeni sa nu se ames-tece in venitul acestor balti « nici pArcalabii Flocilor, nici brdnistari ».D-1 Panaitescu citeaza acest document, crede insa ca prezenta brani§-tarilor se explica prin faptul ca e vorba de baltile dela Dunare din careo o mare parte... apartinea domniei », deci acolo vonatul pe§telui eraoprit. In realitate, prezenta brani§tarilor ca dregdtori domnesti, alaturide pArcalabii Flocilor, implica existenta unei brani§ti domne§ti care seafla probabil in balta Dui:aril, loc ideal in aceasta privinta. Brani§teaimplica intr'adevar urmatoarele elemente: padure, faneata, vânat 0

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, p. 247, nota 32: e Jirecek crede §i elca' lupta s'a dat pe Arge§c

' Vezi harta Romaniei in Stieler, Grand Atlas de Giographie moderne, 29-elivraison, Gotha, 1937.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU MIRCEA CEL BATAAN 421

pescuit ; tus patru se gasesc din abundenta in balta Dunarii 0 in luncaacestui fluviu. 0 a patra bran4te domneasca a fost, se pare, in regiuneamarilor paduri dela Comana (VlaFa) unde gasim, la 1700, satul Brd-n4tari, existent, de altfel, 0 astazi 1.

Despre dregatorii judecatore§ti 0 fiscali, d. Panaitescu afirma urma-toarele: « Interesant de constatat este ca aceti functionari ai justitieica 0 cei ai fiscului nu stateau in sate, ar fi fost nevoie de prea multi,ci veneau dela centru 0 treceau prin tarà la anumite date. Am avutin Evul Mediu in Tara Romaneasca o magistratura ambulanta 0 unfisc ambulant » (p. 120). Cateva randuri mai jos repetà ideea, atenuandinsã centralismul exagerat din pasagiul precedent: « ... Constatam cadela centru sau din anume centre (sublinierea noastra !) domnul tri-mitea boieri 0 functionari mai mici pentru judecati, amenzi, stran-gerea birului 0 a darilor in natura, punerea oamenilor la munca pentruprestatiile domnWi » (p. 120). In sfar0t, peste cateva pagini, afirrna:« Domnul nu platea un mare numar de functionari, am vhzut &á ei erauambulanti, deci putini * (p. 127). Existenta dregatorilor mici judeca.-torWi, fiscali 0 administrativi in sate, ca elemente stabile, nu ambu-lante, atat in Muntenia cat 0 in Moldova, este in afara de orice indoialä.Chiar daca n'am avea documente precise in acest sens 0 avem des-tule , am putea-o totu0 deduce din structura statului medieval 0din greutatea de comunicatii pe acea vreme. Sub raportul fiscal, depilda, era nevoie de o serie intreaga de mici dregatori ca sa adune 0 sadepoziteze numai dijmele, numeroase, variate 0 care la inceput se per-cepeau in naturd. Pentru dijma din grane, importanta 0 trebuind a fistransa mai in toate satele, erau gdletarii, pentru dijma din yin carese aplica in intreaga podgorie, dela Severin pana la Foc§ani, erauvindricerii, pentru cea din pWe, stolniceii, pentru cea din fan, fdnarii(camp intr'un act dela Alexandra Aldea, din 15 Iunie 1434). Se mailua dijma apoi din oi, din porci, din produsele laptelui (branza, ca§ca-val), din poame, din miere 0 Ceara. Toate aceste produse trebuiau masu-rate, depozitate, 0 adeseaori, transportate. Era cu putinta o asemeneavastd operatiune fara o armatci intreagd de agenli locali, avanduli rqe-dinta nu numai in capitalele de judet 0 in celelalte targuri dar 0 infoarte multe sate? Cum ar fi putut, din pilda, agentii fiscali, yen« dela centru » sä masoare 0 sa stranga dijma din gran 0 din orz innumeroasele sate ale tarii? Sau pe aceia din miere, care trebuia stransain butoia§e, 0 pe aceea din ceara, care forma apoi blocuri de o anumitàrnarime?

Tehnica fiscald a statului medieval impune prezenta in sate a unornumero0 agenti. Aceea0 e situatia 0 in domeniul judecdtoresc 0 admi-nistrativ. Sunt o serie de subalterni ai marilor dregatori cari locuesc

1 Vezi pentru toate aceste brani*ti Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor,Ir, editia 4, p. 364.

www.dacoromanica.ro

422 CONSTANTIN C. GIURESCII

nu numai in ora§ele i targurile Orli, dar i in sate ; ei au atributiuniin legatura cu acelea ale superiorilor lor ierarhici ; au, unii, i dreptde judecata iar cu totii formeaza bresle » militare i fiscale, avand infrunte vatafi i mari vatafi 1 Astfel, in actul de delimitare a Tarii Roma-ne0i fata de Ardeal, din 1520, gasim, intre hotarnici, adica intre localnici,cunoscatori ai muntilor, iar nu oameni dela centru, pe Radul logoldt dinBoreti, pe Socol logoltit din Baia, pe Stanciul postelnic din Crasna, peAlbul postelnic i pe Bran postelnic din Polovragi 2. Cand la 8 Ianuarie1526, Radu dela Afumati (là porunca sa nu intre nimeni in satele manas-tirii Tismana : vdtafii nici marl, nici mici, nici banii, nici slugile bdneiti,nici slugile tnarelui dvornic, este evident ca macar o parte din acestinumero0 subalterni trebuiau sa se gaseasca in sate, ca elemente stabileacolo, iar nu venite dela centru 3. Intr'un document anterior cu treiani, din 7 August 1523, gasim, pe langa un Serban vdtaf din Targul- Jiu,

pe un Stan vdtaf din Galce§ti i pe Joan marele vdtaf din Frumo0 4.In 1569 intalnim o suma de armd§ei in satul Balaci ; in 1673, o suma devistiernici in satele Baltati i Paurei 5.

Este evident, dupd toate acestea, ea existau o suing de dregatorifiscali i judecatore,ti in satele tarii, ca elemente stabile, nu venitedela centru, deci teza d-lui Panaitescu nu se poate sustine.

In legatura tocmai cu acesti mici dregatori din sate sta problemacurtenilor. D-1 Panaitescu crede ea prin curteni se intelegeau « sateniprivilegiati in anume sate pe pamant domnesc, sate militare, scutite,obligati sh fie gata repede cu armele la dispozitia dornnului » (p. 131).Observ in primul rand cá nu poate fi vorba de « scutire » fiscald in ceprivqte curtenii ; acWia platesc dimpotrivä un impozit apreciabil:in timpul lui Gheorghe Stefan, pe la 1654, impozitul lor insumeazd29.000 de ughi sau galbeni din totalul de 70.000 cat se strangea inintreaga lard 6. Birul de « curtenie » era chiar un bir apasator ; uniicautau sa scape de el, trecand in alta categorie fiscalà. Nici afirmatiacä satele de curteni ar fi fost pe pdmdnt domnesc nu corespunde reali-tatii. Multi curteni se aflau in satele de rdze0 sau mopeni, deci in afaraproprietatii domnqti. Adevarul este ca acesti curteni erau tocmaimultimea dregatorilor mici de prin sate, subalterni ai marilor dregatori,agenti fiscali, administrativi i judecatore§ti. In catastiful de contri-buabili al lui Petru Schiopul, din 20 Februarie 1591, gasim un totalde 4.948 de curteni, plus 626 de « vata0 », deci 5.574 in totul 7. Plateau

1 Vezi Const. C. Giurescu, Istoria Rominilor, II, ed. 4, p. 504--506; cf.P. 488.

2 Ibidenz.3 Ibidem.4 Ibidem.5 Ibidem.° Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, II, ed. 4, p. 507.7 Ibidem.

si

www.dacoromanica.ro

IN IXGATURA CU MIRCFA CBI. BATRAN 423

un impozit apreciabil fiindcà aveau i venituri in calitatea lor de drega.-tori, de agenti ai domniei. Tot de aceea trebuiau sà fac . serviciumilitar, constituind oastea permanentd a voievodului i venind pe randla curte, o perioada din an, spre a fi inspectati i trimi0 in diferite insar-cinäri. Curtenii au fost in vechime un element fundamental al societatiironianeti sub raportul militar, fiscal 0 administrativ.

Tocmai de aceea nu putem primi nici caracterizarea pe care o faced. Panaitescu vechei o§tiri romane§ti care ar fi fost, dupà domnia-sa« mai mult o masä de oameni de jos, tarani i targoveti, total deosebitàde oastea de cavaleri a Apusului » (p. 132). Izvoarele ne arata, dimpo-trivd, cà oastea permanentd romaneasca in vechime a fost oaste deboieri, proprietari de pamant, man i mici, 0 de dregdtori, de asemeneaman i mici. Toti ace§tia slujeau cdltiri, cu caii lor ; pedestra0 eraunumai rumanii, gloatele, cand se ridica, in mod exceptional, oastea ceamare, 0 targovetii. 0 caracterizare generala nu poate pleca insä delaaceste doua elemente din urmd, prezente numai in vremuri exceptio-nale, ci dela cele doua dintai, care formeaza temeitil §i permanentaarmatei.

Tot cu privire la domeniul militar, observ Ca intre cetatile TariiRomane§ti in epoca lui Mircea nu poate fi trecuta Brdila, aa cum faced. Panaitescu, punand-o alaturi de Giurgiu, Turnu i Severin (p. 137).Braila n'a fost cetate in veacul al XV-lea. Oridecateori e pomenitä incronicele moldoveneti sau in documentele muntene, nu i se a.' numelede rpm% prin care se desemneaza in mod ob4nuit cetatile. In timpullui Radu Paisie, in 1540, Turcii iau in stapanire Braila, cedata lor dedomn in schimbul ajutorului pe care i-1 dadusera and lb readuseseräin scaun, dupà revolta banului Serban ; in acelaqi an, ei incep sd constru-iascd o cetate de zid (arcem muro): ne-o spune lamurit un documentcontemporan 1.

In timp ce despre micii dregatori, d. Panaitescu crede cà « vor fiavut an venit ca o parte din cel pe care-1 adunau » adicä o cota-parte,despre cei mari, din sfatul domnesc, crede ca « erau mo0eri bogatinu erau platiti, cel putin in epoca lui Mircea 0 in veacul al XV-lea »(p. 127). Daca. termenul « platiti » e luat in sensul de « primind o platain numerar » asemenea salariului de azi, atunci de sigur, marii dre-gatori nu erau platiti ; leala lunara s'a introdus la noi, tarziu, abia inveacul al XVIII-lea. Daca. insä 11 ludm in sensul de a primi o contra-valoare a serviciilor prestate, a.a cum primeau subalternii lor, dre-gatorii cei mici, 0 cum rezulta din context, atunci afirmatia d-lui Panai-tescu nu mai poate fi acceptata. Marii dregatori aveau chiar venituriimportante de pe urma dregatoriilor lor, fie in legaturä cu atributiilespecifice fiecaruia, fie ca o urmare a dreptului de judecata, fie in sfar0tsub forma de daruri dela subalterni. Domnul renunla la o parte apre-

1 Ibidem, p. 528.

hi

'

www.dacoromanica.ro

424 CONSTANTIN C. GIORESCU

ciabila a sumelor 0 produselor ce i se cuveneau in favoarea acestor cola-boratori ; cu cat colaboratorul era mai insemnat, cu atat 0 venitulrespectiv era mai mare. A§a se explica marile averi pe care dregatoriiincep sa le facd, atat in Muntenia cat 0 in Moldova, Inca din veaculal XV-lea.

Cred ca ar trebui modificate 0 unele pareri ale d-lui Panaitescuin ce privWe vieata economical. In primul rand parerea ca Moldova arfi fost « mai bogata ca Muntenia, din cauza marelui drum comescialdela Lemberg la Cetatea Alba * (p. no). Socotim cà inversul e ade-varat: Muntenia era mai bogata decal Moldova in epoca lui Mircea.Afirmam aceasta pe temeiul urmatoarelor argumente: 1) Munteniaera o -Vara mai bine populatd decat Moldova ; numarul satelor era maimare ; nu existau, pe de alta parte, locuri pustii, a.a cum se constataintre Prut 0 Nistru 0 chiar la apus de Prut. Dar multimea 0 desimeapopulatiei este intotdeauna in raport direct cu starea economica; este0 punctul de vedere al d-lui Panaitescu 1. Aceasta inseamna insd càstarea economica a Munteniei era superioara celei a Moldovei 2) Dacain Moldova era un curent comercial intre LwOw 0 Cetatea Alba, inMuntenia erau trei asemenea curente: unul intre Bra§ov-Bra.ila-Chilia,altul intre Sibiu 0 porturile apusene dunarene (Calafat, Turnu), cel deal treilea intre Bra§ov 0 porturile dundrene orientale (Giurgiu, Ora0ilde Ploci). Chiar dacã am admite cal ultimul din aceste trei curente nuegala in insemnätate pe celelalte cloud, nu e mai putin adevarat ca oretea intreaga de 0eauri strabatea crud§ 0 curmez4 Muntenia, u0.1-rand transportul marfurilor 0 schimbul bor. 3) Existä dovezi docu-mentare despre marea bogatie munteana inca din secolele XIII 0 XIV,inainte de Mircea. E in primul rand suma importanta platita de Barbat,fratele lui Litovoi, regelui ungar, spre aii rascumpara libertatea ;izvorul istoric care poveste0e imprejurarea spune ca s'a plait « nonmodicam quantitatem pecunie »; faptul s'a petrecut intre 1272-1276 2.

Cand apoi Basarab intemeietorul, in 1330, vrea sã incheie pace cuCarol Robert, el se ofera sa-i plateasca, pe langa tribut, 0 o despd-gubire de razboi de 7.000 de maid de argint ceea ce facea 1.680.000 dedinari, o suma considerabila pentru vremea aceea 0 care arata bogatia0 inflorirea economica deosebitä a Tarii RomanWi 3. Vesmintele 0podoabele de aur 0 margdritar gasite iii mormantul lui Radu Basarab,tatal lui Mircea cel Batran, la Biserica Domneasca din Curtea de Argqdovedesc 0 el o btma stare economica, ingaduind tin lux 0 un fast

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bcitrcin, p. 60, unde comparAnd, sub raportulpopulatiei Moldova cu Muntenia, spune cA in aceasta din urmil a mai depArtatáde stepele RAsAritului, mai in organicA legáturà cu sudul balcanic si cu Ardealul,populatia avea asezari mult mai vechi, in sensul cA desimea populatiei ajunsesemai de vreme foarte mare, in legAturg cu posibilitàtile economice ale vreraii*.

g Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, ed. 4, p. 363.a Ibidem, p. 369-370.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU MIRCEA eEl. BATRKN 425

intru nimic mai pre jos decat al curtii ungare sau al altor monarhieuropeni contemporani 1. Cat de bogat era parintele lui Mircea sepoate deduce si din cifra de 10.000 de armuri pentru calareti pe carele-ar fi cumparat din Venetia 2 Admitand cá cifra e exagerata ostim dinteo cronica italiana nu e mai putin adevarat ca un voievodcareli putea permite o comanda chiar pe jumatate sau pe sfert cataceasta, trebuia sä dispuie de mari venituri, adica de o tara infloritoareeconomiceste. 4) Daca adaogam la toate acestea impulsul pe care 1-a datinsusi Mircea economiei muntene, incheind tratate comerciale cu vecinii,atragand deci numerosi negustori in Vara, deschizand exploatari miniere,ca aceea a aramei la Bratiovo, in Mehedinti, favorizand apoi exportul,bätand monete, trebue sa ajungem in mod necesar la concluzia cabogatia Munteniei sub Mircea cel Batran a fost remarcabila i cä ea aintrecut pe aceea a Moldovei.

Astfel stand lucrurile, e greu sà admitem afirmatia d-lui Panai-tescu, potrivit careia Muntenia « era dependenta de Ardeal pentrutoate fabricatele, chiar sapunul, armele i franghiile, uneori i pentrugrau » (p. Ho). E adevärat cã multe fabricate ne veneau din Ardeal,nu insd toate. A crede ca gospodinele noastre nu stiau sa fabrice sapunul,este a nu cunoaste realitatile vietii rurale. Din Ardeal aduceam seifiunde lux, parfumat, asa cum se aduce çi azi din strainatate, pentru fetelesubtiri. i unele arme, precum arcurile obisnuite, sulitele, ghioagele,scuturile se faceau in Vara. Chiar i sabii se faceau in Vara ; in Moldova,pe vremea lui atefan cel Mare, intalnim pe Andreica Sabierul s au cor-darul dela care a Jamas pada' astazi numele satului Cordareni 3. DinArdeal aduceam arme mai complicate precum arbaletele, iar mai tarziu,armele de foc. Acelasi lucru pentru textile si pentru impletituri. Taxan-cele faceau o foarte buna panza de conepa cu aproape doua mileniiinainte, Hero dot läudase mestesugul localnicilor in ce priveste tesutulcanepei iar taranii i targovetii lucrau la piue sau darste postavulordinar numit aba i cergile mitoase 4. atiau de asemenea sa impleteascafunii i franghii: mestesugul nu e greu ; din Ardeal s'au adus numaiunele categorii, mai fine sau mai complicate, de asemenea impletituripentru curtea domneasca i pentru boierime. Grau nu s'a adus decatin anii exceptionali, de recoltd rea ; altfel, in mod obisnuit, aveam prisosde grdne, dovada exportul prin Chilia, in epoca dominatiei genoveze 5,

prin Calatat. Tariful vamal pentru aceastä din urma schelä, din 30

Ibidern, p. 430-435-2 Gh. I. BrItianu, L'expédition de Louis l-er cl, Hongrie contre le Prince

de Valachie Radu I-er Basarab en r377, Valenii-de-Munte, 1925, p. 12.3 Const. C. Giureseu, Istoria Romdnilor, II, ed. 4, p. 545-546.

Ibidem, p. 543-544.5 s Caricatoria frumenti* (e schele de genii *) sunt caracterizate Chilia §i

vecinatatile in actul din 1359: vezi N. Iorga, Studii istorice asupraCetdiii Albe, Bucure§ti, 1899, p. 49.

Chiliei ,si

m

si

www.dacoromanica.ro

426 CONSTANTIN C. GIURESCU

Aprilie i5oz, prevazand o taxa de doi aspri pentru o un sac de grail *exportat I reproduce de sigur un altul mai vechi, din veacul al XV-lea,poate chiar din timpul lui Mircea, marele oranduitor al comertuluimuntean.

Trecand acum la räzboaiele pe care le-a purtat Mircea, am de for-mulat o serie de observatiuni asupra concluziior la care ajunge d.Panaitescu. Domnia-sa, rezumand luptele din anii 1395-1397 in lega-tura cu izgonirea lui Vlad Voievod i cu reinstalarea lui Mircea, afirma:o Se facusera deci patru expeditii din Ardeal, la scurt interval una dealta, pentru readucerea in scaun a lui Mircea: prima cu banul Stefande Losoncz, terminata prin moartea acestuia, a doua a lui Sigismundinsu0 terminata prin lupta in munti la Posada, a treia a voievoduluiArdealului Stibor, care aduse pe Mircea la Nicopole, a patra a aceluia0voievod ardelean and a fost prins in sfar0t Vlad Voda » (p. 273). Inrealitate n'au fost cleat doud expeditiuni: una in 1395, avand ca avan-gardä corpul de 400 de cdlareti al lui Stefan de Losoncz, a doua inAugust 1396Ianuarie 1397, terminata prin prinderea lui Vlad.

Inteadevar, trecerea peste munti a lui Stefan de Losoncz, insotitde numai 400 de osta0, nu poate constitui o expedgie, in intelesul carese dá in mod obi0mit acestui termen. El nu forma decal avant-gardaarmatei regale 0 avea ca scop sa se informeze asupra adversaruluipentru ca regele sa. poata ataca in cunotintä de cauza. Ca aceasta einterpretarea exacta, rezulta 0 din cronica franceza pe care o citeazad. Panaitescu 0 a carei povestire o reproduce. Iatä pasagiul respectiv:o Ilustrul rege al Ungariei a adunat impotriva lor (a Turcilor !) oastede luptatori dintre nobili i nenobili, clerici i alti cre§tini i de0 erauputini fata de numarul du§manilor, 0-au pus nadejdea in Dumnezeu0 au hotdrit sa incerce norocul rãzboiului. Regele trinzisese in primulrand efoo de bdrbali a1ei, pe cari i-a socotit demni de a in frunte in fatadu§manului, a§a ca ei, alland de chipul cum pot /1 atacati, sd se intoarcdcu §tiri sigure. Dar pe cand treceau peste un ran, pe nea$eptate s'auivit barbarii, cari i-au atacat de toate partile, inconjurandu-i » i « nimi-cindu-i ». Dupä aceea, continua cronica, a pornit i regele cu oasteasa in lupta. 2. Se vede clar caracterul de avantgardà pe care 1-a avutdetaamentul lui Stefan de Losoncz.

Cat despre a treia 0 a patra expeditie, credem cà ele nu formeazain realitate decat una singurd. Voievodul Ardealului Stibor a participatimpreund cu Mircea la nenorocita batalie dela Nicopole, la finele luiSeptemvrie 1396. Dupä infrangere, el a trecut pe tarmul muntean, aateptat « chtva timp » o corabie venetiana, a insotit in corabie pe regelefugar Sigismund pada' la gurile Dunarii apoi s'a intors in Ardeal. D-1Panaitescu crede c5. indata dupa intoarcere, Stibor a plecat din nou

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Be:Iran, p. 86 0 go, nota 51.2 Ibidem, p. 254-

fi

www.dacoromanica.ro

IN LAGATURA CU MIRCEA CBI, BATAAN 427

peste munti, a asediat pe Vlad Voievod in cetatea Dambovitei, din susde Campulung, 1-a luat prizonier, impreung cu sotia si familia sa si 1-adus in Ardeal unde 1-a infatisat regelui 1 Paptul ar fi avut loc in Decem-vrie 1396 si in Ianuarie urmator.

Mi se pare greu de admis aceasta a patra expeditie intreprinsa ince-dial dupá intoacerea acasa din cea de a treia, intr'un moment nepriel-nic, in miezul iernii, si in starea de spirit care urmeaza unei infrangeri.

A avut Stibor oare timpul material ca sa. se duca la gurile Dunarii,de acolo &à se intoarcd in Ardeal, sa-si stranga un corp de oaste si satreaca din nou muntii, toate acestea pana la inceputul lui Decemvrie?Mai normal ar fi sä admitem ca pe drumul de intoarcere dela Dundre,Stibor impreunä cu Mircea au urmarit pe Vlad, 1-au inconjurat in cetateain care acesta se retrasese sä fie ea oare cetatea Dambovitei cea din susde Cdmpulung? §i dupa un asediu care a produs destule pierderi,1-au silit sa se predea. Expeditia cea de a patra nu e in realitate, incazul acesta, cleat sfarsitul celei de a treia.

Cu privire la izbanda lui Mircea impotriva Turcilor din 1397 pecare d. Panaitescu n'o admite s'i aceea din 1400 asupra cdreia ede acord observ o contrazicere fundamentala in felul de argumentareal domniei sale. Und e vorba de victoria din 1397, admisa 'Ana acumde toti istoricii nostri, d. Panaitescu sustine cà o asemenea infrangerea sultanului « n'ar fi ramas necunoscuta tuturor cronicilor vremii, inspecial celor sarbesti si bulgare * 2. Acestea nepomenind-o, victoria n'aexistat deci 3. Totusi nici in 1400, victoria romaneasca nu e pomenitade cronici. D-1 Panaitescu gaseste o explicatie : o Lupta din 1400 intoamnä a fost o mare izbanda a domnului, a lui singur. De aceea nu s'afacut multa veste in Europa, ca pentru luptele Ungurilor si cronicariicrestini n'au insemnat aceastä izbanda romaneasca » 4. Explicatia sepotriveste foarte bine si pentru imprejurarile din 1397: si atunci a fosttot o victorie a lui Mircea, numai a lui Mircea, de aceea potrivitrationamentului d-lui Panaitescu, n'au pomenit-o cronicarii crestini.In ofice caz, se impune o consecventa logica : aceeasi argumentarenu poate duce la doua concluzii contrarii.

Observ o contrazicere si in ce priveste parerile d-lui Panaitescuasupra stäpanirii Severinului sub Radu si sub Dan. Aratand ca Raduse impdcase cu Ungurii, chiar inainte de moartea regelui Ludovic (1382),domnia-sa crede ca domnul nluntean « probabil.. drept rasplatä aprimit Severinul, dovadd infiintarea tocmai atunci a ierarhiei catolicela Arges si Severin precum si redeschiderea comertului Tarii Roma-

1 Ibidem, p. 272.2 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdirdn, p. 275.3 Ea e povestità totu§i pe larg de cronicarul bizantin Chalkokondyl ; d-1

Panaitescu o socote*te insii drept « o confuzie cronologica *, ea referindu-se inrealitate dupg pdrerea d-sale la lupta dela Rovine.

4 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdirdn, p. 282.

www.dacoromanica.ro

428 CONSTANTIN C. GIIIRESCII

neti cu Sibiu]. Cateva randuri mai jos insa, referindu-se la Dan,d. Panaitescu afirma ca acest frate al lui Mircea « a fost in du§maniecu Ungaria, folosindu-se poate de interregnul din acea tara ca sà incercereluarea Severinului...* 2. Din moment ce Radu a primit Severinuldela Ungufi 0 din moment ce dupa aceea, nu se semnaleazi pierdereaacestei posesiuni, de ce trebuia Dan sd o reia prin lupta. ? Contrazicereaeste evidentä.

Voiu incheia aceste observatiuni asupra lucfarii d-lui Panaitescuprin cateva completdri. Intre vaile bine populate Inca din vremea luiMircea trebue trecutal i valea Ialomiei (p. 62). Satele se in0rau peaceasta vale neintrerupt, din regiunea dealurilor pana la värsare. Unuldin ele, Alexienii, este intarit, impreunä cu Razvadul, la 17 Noemvrie1431, de catre Alexandru Aldea manastirii Dealu.11.

Lunca Dunarii i balta au fost inteadevar foarte bine populateInca din preistorie. La satele pe care le aminte§te d. Panaitescu inregiunea baltii, se mai pot adaoga Borduqanii, Steanche i Glagodeqtiiele sunt trecute, la un loc cu Vladenii, Facaienii i Cornenii, in hrisovuldin 15 Ianuarie 1467 al lui Radu cel Frumos pentru manastirea Cozia 3.

Printre targurile din vremea lui Mircea trebue trecuti i Sdcuienii(p. 64-65). Ei apar in circulara pe care o da Dan al II-lea in 1431, tar-gurilor i vamilor din Tara Romaneasca, in urma reconfirmarii privile-giului comercial al Braovenilor. Domnul se adreseaza i « Sacuienilor

Buzäenilor i Flocenilor ». Unde era aezat acest targ Sacuienii nu setie; se banuWe cà pe raul Teleajen 4. i Gherghita exista, dupa toate

probabilitatile, ca tdrg, pe vremea lui Mircea. Prima mentiune docu-mentara asupra ei este in circulara din 1431 sus amintitä. Nu esteexclus de asemenea ca spre sfar0tul domniei lui Mircea sa mai fi fostInca douä targuri, in partile Olteniei, anume Tismana i Tdrgul Gilor-tului. Cel dintaiu apare cu titulatura de « ora. » intfun document din3 Septemvrie 1491 prin care Vlad Calugarul ordonä tuturor celor cetin mo0i de ale manastirii Tismana « sä se stranga in ora. la Tismana(8 &vow 8 THCMEHA) inaintea cinstitilor bani ai domniei mele » 5. Cel deal doilea decazuse i devenise un simplu sat la inceputul veacului alXVII-lea ; intr'un document din Ianuarie 1619, dela Gavril Moghila,i se spune a4a. « satul Targul Gilortului » (8 cE/tOK TAPI.MAOOTSAOK) 6

In privinta Tiganilor, pe langa indeletnicirea lor de muncitori inocne, relevata de d. Panaitescu, trebue amintitä i aceea de cdutdtori

1 Ibidem, p. 191-192.2 Ibidem, p. 192.a Dan M. Iliescu, Un vechiu orcq dispiirut : Cetatea de Floci, Bucuresti, 1930,

p. 21-22.Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, II, p. 441.

5 Ibidem, p. 440.Ibidem, p. 441.

n 1

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU MIRCEA CBI, BATAAN 429

de aur in mine si in nisipul raurilor. Un raport austriac din 12 Iu lie1728 asupra exploatarii aurului in Oltenia, publicat recent, arata càasemenea tigani « aurilotores » au fost dati manastirii Cozia de direintemeietorul mandstirii, aurul recoltat revenind la inceput acestuislant lams 1.

Nu e exclusa si exploatarea fierului, la Baia de Fier, in judetul Gorj,pe timpul lui Mircea cel Batra.n. Numele e vechiu, el apare in docu-mente, in secolul XVI sub forma Baia, ceea ce inseamna mind. E pro-babil ca exploatarea, intocmai ca aceea a aramei la Bratilovo, sä ficunoscut o epoca de inflorire sub Mircea. Caci, impresia noastra este ca,in ambele locuri, inceputul exploatarii minereurilor e anterior lui Mircea ;el dateaza din evul mediu, dinainte de intemeierea Principatelor, dacanu cumva chiar din antichitate.

La manastirile din epoca lui Mircea, pomenite de d. Panaitescu,trebue adaogata V4ina, in judetul Gorj ; ruinile ei se mai vedeau Incain gura defileului Jiului, la Bumbesti, in 1900. Un hrisov dela NeagoeBasarab, din 14 Decemvrie 1514, intareste acestui lams, cu hramulsfintei Treimi, mosia sa « cu gradini 0 cu toate hotarele pe unde au fostbatrâne Inca din zilele lui Mircea Voievod ». Si manastirea Bolintinula existat, dupa toate probabilitatile, pe vremea lui Mircea. Ctitorul ei,logofatul Pilea, e constatat documentar sub Mihail Voievod, la 22Iunie 1418, la cateva luni dupal moartea marelui voievod. Mircea a fostctitor si la manastirea Arm. Chipul sau se afla pe peretele ctitorilor,purtand inscriptia ItV1111 muptrk KoesoA ceea ce inseamnä cà voievodula ridicat aci o biserica, sau cä a reparat vechiul lams sau ea', in sfarsit,a fäcut daruri si a inzestrat mänästirea. Cred ea' tot in timpul lui Mirceaau existat si manastirile Dealul, SI. Nicolae din Bucureqti (mai tarziuMihai Voda I), Govora, Coqu#ea 0 SdrdcineVi ; am aratat in IstoriaRomdnilor I, editia a patra, p. 487-488, argumentele care ma fac,pentru fiecare din ele, sa. le socotesc contemporane stralucitului voievod 2.

Un manuscris slay cuprinzand « pripelele » alcatuite de « Kir Filoteimonahul, fost logoat al lui Mircea Voievod » (Tgopgrag Kip ZISHAWOM

Alwitip 11011'00ETA siligwaro nuipthi KontoAm) 3 se afla in biblioteca mea ;mi-a fost daruit de regretatul Mihail Seulescu, un mare pretuitor al tre-cutului nostru in genere 0 al Olteniei in special. Manuscrisul dateaza dinsecolul al XVII-lea ; reproduc alaturat pagina 57 a lui, cu randurile incare se arata. autorul.

1 C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt Austriaci,II, Bucuresti,1944, p. 281-282: . Hos Zingaros a Pundatore Monastery Kozia eidem Monas-terio in originarios subditos et mancipia fuisse dedicatos e.

2 In ce priveste manAstirea Seirdcinefli (VAlcea), netrecutd in editia a patra,ma intemeiez pe hrisovul din 1436-1437 (6945) prin care Vlad Dracul ii con-firma mosia pe care era situatà. Ceea ce inseamnä cd 15.casu1 data, dupA toate,probabilitatile, din vremea lui Mircea.

3 P. 57 a ms. meu.

2www.dacoromanica.ro

430 CONSTANTIN C. GIURESCU

In harta infatiOnd e sud-estul Europei la inceputul domniei luiMircea cel Batran * (p. 17) trebue adaogata cetatea Enisala, in Dobrogea.Trebue de asemenea corectata asezarea localitätii Comedian care nu seafla la gura din spre Marea Neagra a Bosforuhii, ci la extremitateaCornuhii de Aur.

CONSTANTIN C. GIURESCU

RESUMEL'auteur procede a une analyse critique de l'ouvrage de Mr. P. P.

Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, (Mircea le Vieux), Bucuresti, 1944,365 p. in 8° ; il releve les contributions que cet ouvrage apporte a laconnaissance de l'Etat et de la société valaques a la fin du XIV-e siecleet au commencement du XV-e siecle ; il souligne les hypotheses ;enfin il complete certaines données et corrige plusieurs affirmationsinexactes.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA CU MIRCEA CEI, BATRAN

**4--

ktoidagntii3.01 CI C Si-AZ 0172E E:wia.z

Clio lisuierriairtor-rtio ,A411 itiI

.19,

r

:1.41 ake,tt 4fitMocAt C CAN airy C 411,T,*-sariiii.afitite-hittra, a C.21A7.14. /1,17,314444 Pal lir

431

I. +tor'

e

.0 it prik. 1cc rg g- Tirref.:AI *-'

:40% rib-e WATT rA.it i'E re* ; Yitsty.-ia !IAA***

qatiLl, 710 p 7 nil y Ifi Ili i1,11

- /41A- rprelriiiklittritit9tH2V1a . Pi 6 IliCITA4 h

ilertiliTrAt .,,,, KO LI (AIL RIM-WM el s. fi C 93-`61.enI 0 , 'vv. .--p .1

.1'11i-MCitl.th' i'lcirpAtifiktifteklittP0VCI . HAwkr- /vs ..-- ' ..,.-v 1. .

Alta vivrAtevrfon . it p fru-4 sAdv, Lit ua erafh-: , ,.,,,f, e -- 1 f

z-mice-4-tt-liou!I nal. WAA a 1,3_, E rAnoe irciN.-11-

0 ./.. &

till e Ci . kiAlf Hill f ill to ,,-..v... . ..

,..e.-- --- . 7 r #3 ' , ./

C if ingieli o Tat; 0 i K4 f gi'le 4),,hurEciril,,, e 4,A441

A/or A di Or0+ f TA g.tita iS mAre stit Li rIAKof/10,6 o VrA 8 rip, 011*-9,41koi

''''reofht .:"" Tr e tieettIeTh.14117i

ril0E70415,. . Ai IMAHAer 4:8 AO

E're; p p TV411./i

Pag. 57 a manuscrisuIui slay cuprinzand pripelele" lui Kir Filoteirnonahul, fost levier al lui Mircea Voievod".

41i

e. ..

.,- '!"r . ........... - . , ..), ---;4-

0. tit .0"... .. .

--t -1 6/ - - Z" '4;7'if enAt4 -tioLitekt ./ el' 4. If4' oi

6 dittiKvi. dre.. -....v

. 17,, ...... ,

. KC--, ..

! :. .-pe-,.,!.. - 4c---- ..--rii:5277 vi'l

-r -all . I xsit ,,..,r, . 1'

, '`

'I": ' I

- --,-.' ,

,.: -,Ai,

.,.........__

-1,-*- i

.. : ' ":'

5, .

. ,, ,, .

.'"' 5. ......di-- ....",

7 ha .."--- ti 4, 2K h.,. ..- .. .....? - _......... .. e -:, -

itti)i,444441; 0 4,. ,

-4, , ,,t-4iitt 1...... - . ,..,- r- 4 ;---

:-4---' :'...... -..a......". e"."7 0,

!I !iv

A ... 1, 1 ...

5,.

.

-1,164yr.

Tito

/

. -

.

/

r ...:.- 0/

..- i.--

t

r

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNU(TURNU - MAGURELE)

In câmpia, azi inundabila, dintre gura Oltului i Dunare, la circakm distal:4a de ambele 0 la vreo 3 km dela T.-Magurele, se

afla ruinele vechiului turn ocupat de Turci phna la räzboiul ruso-turcterminat in 1829 prin pacea dela Adrianopol, and turnul a fost &à-râmat.

In ultima vreme, la suprafata terenului, nu se mai vedea nimic.Era doar o movila mare de pamânt cu un diametru de circa 50 macoperitä cu arbori, in special ulmi, salchmi i duzi, ale cdror radacini

dupà cum s'a constatat in cursul sapaturilor patrunsesera adâncprin darâmaturi i ziduri, ca un paianjen4, ceeace a produs mari di-ficultati in executarea sapäturilor. Doar intr'un colt era vizibila o bu-catà de zid, un fel de bastion masiv dupa cum vom vedea indatacu placaj de blocuri mari paralelipipedice i cu zidaria interna dinpiatra neregulata de toate marimile 0 mortar foarte tare, ceeace a facutpe multi sa creada cà e zid roman.

Din nefericire acest bastion a fost despuiat in mare parte de auto-ritatile ora4ului, ca sä infrumuseteze un pare amenajat in fata0, de sigur, tot turnul ar fi fost transformat In cariera cum se in-tampla de obiceiu daca d-1 General R. Rosetti, cu ocazia unor studiide caracter istorico-militar in aceastä regiune, n'ar fi intervenit pe lânga.Comisiunea Monumentelor istorice, care imediat a luat masuri sä seinceapa sapaturi.

Delegat de Comisiune cu aceste sapaturi, am executat mai intai,in Noemvrie 1936, un sondagiu, printr'o sectiune transversala, ca sa-raidau seama de elementele ascunse sub darâmaturi. Rezultatele acestuisondagiu le-am publicat in articolul « Turnul antic dela Turnu-Ma-gurele » aparut in volumul « Omagiu lui Constantin Kiritescu », 1936.In vara urmatoare, cu fonduri modeste date de prefectura i primariaora§ului Turnu-Magurele am inceput sapaturile dupà planul stabilitpe baza sondagiului. De la inceput sapatura a intAmpinat dificultati

Si

girt,

www.dacoromanica.ro

CeTATA T URNII 433

din pricina padurii crescute pe movila 0 a radacinilor patrunse pana inadanc printre daramaturi 0 din pricina dificultatii in ridicarea darama-turilor, spre a degaja zidurile, care nu se putea face cleat cu carutelespre a fi duse mai departe, inteun loc viran, de jur imprejur flindlocuri cultivate.

In felul acesta, in curs de trei campanii consecutive, am pututridica numai daramaturile ultimei epoci, cea turceasca, ajungand lao adancime de circa 5 m, adica aproape de nivelul solului inconjurator.Continuarea sapaturilor In adâncime, pentru cercetarea straturilor maivechi, necesita fonduri mai mari intrucat carutele nu mai puteau fiincarcate direct cu daramaturi din cauza zidurilor degajate nu puteaufi trase la locul sapaturilor ci daramaturile trebuiau scoase afara curoabele sau cu targile iar de acolo puse in carute i transportate maideparte. Fondurile insã nu numai cà nu s'au sporit dar tin s'au maidat deloc. Astfel pana in vara anului 1943 sapaturile au fost intrerupte.In acest an, facand apel la Institutul de Istorie Nationala din Bucu-re§ti, mi s'a raspuns cu tooth bunavointa cuvenitä, punandu-mi-sela dispozitie suma necesarà ca sa duc la sfar0t lucrarile. Firete nu mgmai gandeam acum la o degaj are completä a ruinelor i apoi la o con-solidare a lor aceasta necesita fonduri prea mari ci numai la ocercetare prin sondagii pentru a culege informatii cat mai completeasupra epocelor anterioare ale turnului.

Rezultatele acestor cercetari le voi prezenta aici insotindu-le de odescriere cat mai amanuntita a ruinelor, pentruca, fard indoiala, dacànu se vor lua masuri de consolidare, cu timpul ele vor disparea sub ac-tiunea distrugatoare a intemperiilor sau chiar a oamenilor 0 nu vamai fi posibil sä mai fie revazute i studiate din nou.

Inainte insä de a trece la aceastä parte a studiului e necesar salcunoWem cele afirmate pana acum cu privire la numele i istoriculturnului nostru.

In ceeace prive§te numele, incepand din a doua jumatate a sec.XIV, toti istoricii nc*ri au admis pe eel de Nicopolul mic. C. C. Giu-rescu, vorbind de fortificarea liniei Dunarii de Mircea, spune: Credemcá tot in aceastä vreme a intarit Mircea i cetatea cealaltä dela Turnusau, cum Ii spuneau contemporanii, dela « Nicopolul mic » in opozitiecu eel mare, din fatal, de pe tairmul drept al Dunarii »1, Nicolae Iorgaintrebuinteaza frequent numele de Nicopoia mica =-2 Gr. Tocilescuocupandu-se de fortareata noastra cu ocazia studiului unor inscriptiiromane gasite in ruinele ei, spune cä aceastä fortareata « pe la a douajumatate a secolului XIV reapare In fantane documentale i cronicesub numele de fortareata Nicopoli-mic, Nicopoiul-cel-mic *3. Pentru

1 Const. C. Giurescu, Istoria Romeinilor, II, partea II, p. 530.3 N. Iorga, Istoria Romdnilor, III, p. 229, 294, 302.3 Gr. Tocilescu, Monumente epigrafice i sculpturale, p. 249 sq. i nota 3.

r

www.dacoromanica.ro

434 GR. FLORESCU

numele « Nicpoli-mic* citeaza in nota 3 mai multe documente delaSigismund, iar pentru « Nicopoiul-cel-mic * citeaza tot acolo un pasagiudinteo cronica româneasca inedità, in care se citete: «Si a doocli aupornit Jakmont Crain toate o§tile spre Nicopoiul cel mit- ce iaste intarmurile Dunarii 0 1-au ocolit, 0 in cetate era Munténi, iar in ora.era Turd. Si incepu a'i bate foarte tare, 0 din launtru Inca sä aparabine. Iar déca sfarâmarà zidul oraplui, 0 al cetatii, facura mare navalä0 indat a luar a cetatea 0 oraul, 0 i-au taiat 0 i-au robit foarte rau0 au pus oaste in cetate, iar cu o séma de o§ti s'au tutors inapoi 0.

Rezultà din acestea ca Nicopoiul §i. Nicopoia erau forme populareromâneti, trecute 0 in uzul oficial, ale numelui grecesc Nicopolispastrat in documentele ungure§ti. Forma Nicoboht/ este forma roma-nizata moderna.

Curând insa, probabil alaturi de acest nurne, incepe sa se intrebu-inteze un altul, care nu este altceva cleat numele ob4nuit al formeifortaretii, adica « Turnu ». D-1 Const. C. Giurescu 1 citeaza un docu-ment slay din 1432, dela Alexandru Aldea, in care fortareata noastraeste numita Miproc, ceeace este insu0 numele grecesc Ilórroc careinsemneaza turn.

Probabil cà cu timpul denumirea de « Turnul* devine din ce in cemai ob4nuitä, fara alt apelativ, astfel incat, in toate documenteleimediat posterioare lui 1829, nu se intrebuinteaza decat aceasta denu-mire 4 Turnu* sau in traducere turceasca 4 Kule* 2.

Pentru istoricul acestei fortarete nu avem documente decat cAtevapentru epoca lui Mircea 0 pentru epoca de sfo.r0t, adica dela 1829.

Pentru celelalte epoci s'au emis diferite pareri, unele, pentru epoca pos-terioara lui Mircea, prin analogie cu istoricul cetatii Giurgiului, iar al-tele, pentru epoca anterioara lui Mircea, tpe baza ruinelor pastrate lasuprafata terenului 0 a unor informatii din autorii antici.

Despre vechimea turnului, Laurian, cel dintAi care 1-a vizitat, in1846, spune: « dupa intoarcerea noastra dela Nicopoli la Turn, mer-seram la castelul cel darâmat dupg departarea Turcilor, care se aflain o distanta de un patrar de miliariu catre Sud-Vest dela ora§ul celnou intemeiat. Fundamentele lui formeaza o figura mai patrata cu undiametru de 35 pa.0, 0 sunt incongiurate cu un §ant lat de 5 pa0. Inaceste fundamente aflaram mai multe pietre taiate de o marime gro-zavA, mai multe bucati, de caramida, 0 un ciment ce Inca s'ar socotide lucru roman. Eu sunt de parere ea aceastä zidire nota s'a ridicatpe ruinele unui turn roman, ca 0 cea dela Giurgiu* 8.

In adevar =de ziduri cum e, in special, bastionul, care terminazidul §antului in coltul dinspre Sud-Vest, cu blocuri de talie ca placaj,

1 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 530.2 Vezi M. Popescu, Raiaua Turnul, in Revista Arhivelor, III, Nr. 8, 1939.3 Magazin istoric, II, p. 83.

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNU 435

iar emplectonul facut dupa tehnica romana 0 foarte tare par a firomane. In realitate insà, dupà cum vom vedea mai departe, ele nu suntromane, iar pe cele adevarat romane, pe care le-am descoperit sub ni-velul pavajului turcesc dela 1829, Laurian nu putea sa le vada fara sa-paturi, pe care nu le-a facut. Totu0 parerea lui, de altfel nejustificatade el, ca. Turnul s'a ridicat peste o constructie romana, se constataacum valabila.

Gr. Tocilescu, Ca sail adune informatii pentru studierea inscrip-tiei lui Iulius Capito in legatura cu portorium Illyrici et ripae thracicae,inscriptie gravata pe un bloc mare de marmora, ce servea de bazastatuei lui Iulius, 0 care a fost gasit in 1829 in zidul portei turnului,a vizitat 0 el Turnu, dupg cum rezulta din cele spuse de el: « Din acesteruine, situate in raza unghiului dintre gura Oltului 0 linia Dunarii,la distanta egala ca de 500 m dela ambele rauri, nu se mai vede decato ridicaturä de pamant, pe care se gäse0e un bordeiu servind de ada-post pandarilor viilor. La intrarea acestui bordeiu am aflat baza uneistatui cu urmatoarea inscriptiune... »1. T.Jrmeaza inscriptia in care evorba de imparatul Deciu. Tocilescu admite apoi ca, probabil, 0 acestmonument epigrafic a fost adus tot din colonia Oescus ca 0 acela allui Iulius Capito. Cautand insa sa determine timpul and au fost aduseaci 0 intrebuintate in constructiunea turnului spune: « Ruinele acestuicastel ne arata, pe langa o zidarie mai noua de piatra moale de pesteDunare legata cu var, caramizi late bine arse 0 un mortar tare, a4acum numai Romanii §tiau sa fabrice. Astfel nu incape indoiala ca for-tareata turceasca, daramatà in urma tratatului dela Adrianopole, afost claclitä pe ruinele unui castel fimdat poate deja de Traian 0 men-tionat de Prokopios. Acesta zice ca Slavii neincetand cu nävälirilein imperiul bizantin, « Justinian le-a propus sà le dea vechiul oraTunis, situat dincolo de Istru, zidit de Traian imparatul Romanilor0 care de mult era deert, pustiit fiind de barbarii de prin acele locuri »(De Bello Golhico, II, 436, 13). In acest caz Justinian ar fi numai re-constructorul castelului care servea drept cap de pod al fortaretei ceacela0 impärat zidise pe malul opus la rasarit de gura raului Osma,sub numele de Nicopolis, adica Nicopoli de azi. Cu aceastä ocaziunecele douà monumente epigrafice luate dela Oescus impreuna cu altemateriale vor fi fost puse in zidirea castelului din stanga Dunarii. Po-topul neamurilor barbare a distrus apoi castelul bizantin, care pe laa doua jumatate a secolului XIV reapare in fantane documentale0 cronice sub numele de fortareata Nicopoli-mic, Nicopoiul-cel-mic * 2.

Prin urmare Tocilescu este de parere ea cele douä monumente epi-grafice au fost aduse dela Oescus 0 intrebuintate in constructie pe timpullui Justinian. Aceasta parere nu poate fi admisä ; mai intai pentruc5.

1 M on. epigrafice fi sculpturale, p. 247.2 Ibidem, p. 248 sq.

www.dacoromanica.ro

436 GR. FLORESCII

cele doug monumente au fost ghsite: cel al lui Julius Capito in ziduldesigur cea dinspre Nord-Est, care si acum se pastreaza destul

de bine, care nu e roman, iar al liii Decius, la pragul bordeiului pan-darilor, care era a,ezat deasupra turnului rotund din mijloc, care sigure turcesc, si din care, cu siguranth, a fost scos monumentul, mai aleschi tot placajul acestui turn e Mout din blocuri de talie desigur tot aduse.Mari de aceasta, e inadmisibil ca Justinian sh-si fi despuiat cethtilede pe malul drept al Dui:1AM iar cu materialul luat din ele sà fach altelepe malul sting, pe care sh le dea barbarilor. Romanii, in epoch thrzie,intrebuintau monumente de tot felul, arbitectonice, sculpturale, epi-grafice, la refacerea zidurilor cetatilor, dar niciodath nu luau dela 0cetate sh duch la alta, ci le intrebuintau pe Mc, eel mult mai aduceaudin satele vecine, de pe teritoriul cethtii Insài, monumentele pe carele ghseau acolo, funerare, votive, etc.

Putem deci sh afirmhm cu siguranth. ch tot materialul roman,intrebuintat in constructia turnului nostru a fost adus aci in epochturceasch. Numai atunci cetatile romane de pe nialul drept al Dunariierau de mult parasite, färã niciun rol i deci puteau fi despuiate ;numai atunci, child era acelas sthphnitor pe ambele maluri ale Dunhrii,se putea intreprinde operatia de a scoate astfel de pietre din minesi a le transporta pe malul de dincoace, la o departare de circa 40 km.

Identificarea turnului nostru cu Tunis pomenit de Procopiusatribuit lui Traian nu e sprijinith pe nimic altceva de Tocilescu cleatpe citatul din Procopius, amintit mai sus. Dar acesta nu dh niciunindiciu de localizare la Turnu-Mhgurele. Numai numele nu poate fiun indiciu pentruch mai erau i alte Turres pe malul drept al Du-narii.

Asa dar Turris al lui Procopius nu poate fi localizat la Turnu-Magurele, i nici n'a fost reconstruit de Justinian pentruch in althlucrare a lui Procopius, De aediliciis, in care sunt arhtate toate lucrhrilede fortificatie ale lui Justinian pe ambele maluri ale Dunárii, niciunan'a putut fi localizath la Turnu-Mhgurele 1

N. Iorga, vorbind de noua politich la hotarul dunhrean a lui Con-stantin cel Mare si ardtâncl lucrhrile infhptuite de el aci, intre ele aseazh.

Turnu nostru, spunând: Turnula lui Constantin, Turnul nostrudela Magurele, HU pyo.; Toi.; OcyMu xcd. ileyeaou Kcovcrrav-rtvou

6acra66.4, 11 cunoaste langh pod si Constantin Porfirogenetul » 2. Podul

1 Acelasi lucru i despre pArerea lui G. Popa-Lisseanu (Izvoarele IstorieiRomdnilor, XV, p. 22), care e aceea§i cu a lui Tocilescu, desi nu-I citeazA, cise sprijin 5. pentru intArirea pasajului din Procopius pe inscriptia lui IuliusCapito, ca si and nu s'ar vedea din chiar textul ei cä e adusá aci din Oescus,

pe pArerea lui Aur. Sacerdoteanu (Consideraltiuni asupra Istoriei Romdnilorin evul mediu, p. 263), care banueste c'ar fi vorba de Turnu-MAgurele iar nude Turnu-Severinc

2 N. Iorga, Istoria Romdnilor, II, p. 39.

Toi3

porta,

oi

gi

t

oi

www.dacoromanica.ro

CETATRA TURNU 437

despre care e vorba aci e podul lui Constantin dela Sucidava, Celeiulde azi. Dela Celei panä la turnul nostru sunt vreo 40 kin deci nu sepoate spune deloc cä turnul nostru era langa pod. Dar daca Iorga aintrebuintat gre0t 1 citatul din Constantin Porfirogenetul, totu0 nuputem spune ca atribuirea turnului nostru lui Constantin este gre0ta.La aceasta atribuire, fara indoiala ajunge Iorga pe baza viziunii darepe care o are asupra operei Constantiniene la Dunäre 2 Vom vedeamai departe, documentat, pe baza traditiei monumentale, indrepta-tirea parerii lui Iorga.

In sfo.rsit tot pentru epoca antica mai mentionam i parerea emisade Dr. M. A. Halevy 3. Anume d-sa identifica fortareata romana delaTurnu-Magurele, fàrà nicio justificare ,cu acel Pyrgos Iudaios desprecare vorbe0e Procopius in (De Aedificiis (vol. III, 2, p. 129 (Teubner)).E adevarat ca Procopius nu da nicun fel de amanunte de orientarepentru localizarea diferitelor constructii ale lui Justinian ci numai lein0ra i, ici colo, la câte una din aceste constructii ii mai arata i carac-terul constructiv-militar. Totti0 se poate observa clar ca, in in0rareaacestor constructii, el urmeaza o ordine, anume le in0ra una dupa alta,dela Apus spre Rasarit venind pe Dunare in jos. Numai in ceeace pri-ve0e localizarea unora din aceste constructii pe malul drept sau stangal Dunärii textul lui Procopius nu ne d nicio indicatie i deci, dad, avemalte marturii, nu poate fi o piedeca. A lua insä pe acel Pyrgos Iudaiosde lthiga. Dorticum care se afla la gura Timocului 0 a sari cu el pesteatatea localitriti in0rate de Procopius, intre care 0 stravechile 0 binecunoscutele cetati Bononia, Ratiaria, Oescus, nu poate fi admis nicichair de textul ins5.0 al lui Procopius, in care se pastreaza acea ordineamintita.

Colegul prof. C. Blum dela Constanta imi atrage atentia asupranotei 56 dela pag. 717 din lucrarea lui Forbiger, .Flandbuch der alienGeographie von Europa, zweite Anflage, 1877, care ar fi in sprijinulidentificarii acelui Pyrgos Iudaios cu Turnu-Magurele. N'am putut con-trola acestä non pentruca la Biblioteca Academiei am gasit numaiprima editie a acestei lucrari 0 in aceasta nu existä nota amintità.A avut insä gentileta colegul Blum sa mi-o trimità in transcrierea sa,dupa care o dau intocmai aid: « Ebenso wie an der Miindung des TimokDorticum, so scheint er an der Miindung des Olt einersets mid Vid(Utus?) anderseits Ioudaios erbaut zu haben ». Analizând aceasta notaconstatam ca afirmatia cuprinsa in ea « Ioudaios erbant zu haben

1 D. Tudor, Constantin cel Mare fi recucerirea Daciei Traiane, in Rev. Isl.Rom., XIXII (1941-1942, p. 36 nota i, cercetând pasajul din care a luatIorga citatul, constata cl acest pasaj se referä la podul lui Traian dela T.-Se-verin si la turnul lui Constantin de rangd acest pod.

2 N. Iorga, ibidem, p. 39 si 225.3 Raporturile dintre Judaism §i pdmantul romdnesc (in antichitatea greco-

romand §i in epoca bizantind), in Anuarul Evreilor din Romania, 5937, p. 43.

www.dacoromanica.ro

438 GR. FLORESCII

nu se sprijina pe nicio dovada. E adevdrat. in prima editie am gasito altà nota, asemanatoare in ceeace prive§te redactia cu cea reprodusaaici dupa transcrierea d-lui Blum, in care e vorba de o serie de turnuri,in compunerea numelui carora se aflä cuvântul « burg » 0 despre careForbiger face ipoteza eà le-ar fi construit trupe compuse din Gertnani 1Aci insa Forbiger se sprijina pe prezenta acestui element germanic« burg » in compunerea numelui turnurilor, pe când pentru cele delagura Oltului nu ne arata niciun element justificativ. Totu0, chair dacaar fi adevarata afirmatia cuprinsä in nota trimisa de d-1 Blum 0 pe caren'am avut posibilitatea s'o cercetez in original, aceasta nu ne indrep-tatqte cu nimic ca sä luam pe acel Pyrgos Ioudaios 2 de lânga. Dorti-cum 0 sa-1 aducem tocmai la Turnu-Magurele. Ca aceasta identificarea d-lui Halevy nu este un adevar §tiintific, dobandit metodic, fail altepreocupari, rezultd din complexul pasagiului citat. Anume, dupa cearata descoperirile lui Jezo Petrovici la Stoboi « o sinagoga deco-rata cu mozaicuri, ca in Palestina cohtemporanA, bai rituale cu « ntikva»indispensabila, un tricliniu cu säli de ospätare 0 de dormit, pentru ca-Mori evrei in trecere prin localitate », d-sa continua : « Ceeace a fost laStoboi, trebuie sa fi fost 0 in alte parti: la Dunare, in dreptul orauluiTurnu-Magurele, unde se afla acel « Pyrgos Iudaios », cetatea Evreilor,de care vorbe§te Procopiu ; la Tyras, uncle, cu mijlocirea Cazarilorjudaizati 0 a caraitilor s'a mentinut continuitatea evreeasca panala ob§tea din Cetatea-Alba, de astazi. Ritul liturgic al Europei sud-estice, acel « nusah Romania », a ramas o realitate istorica dela acelJudaism infloritor. Mi se va obiecta ca., pe cand pentru cele dinthisecole, abunda relativ izvoarele documentare, ele se raresc insa deodata,disparand apoi cu totul, pentru Evul-Mediu mai vechiu adicd 'And inveacul al XII-lea. La care voiu räspunde printr'o intrebare: Dar parcadespre Românii in0i este pomenire in cronici, dela evacuarea Dacieide atre Aurelian in 271? Si nu este oare adevarat ca momentul, incare reapar in arena istoriei (fie 0 in Macedonia româneasca), coincidecurios cu mentiunea legdmântului de fratie dintre Români 0 Evrei ?Au impart4it aceia. soarta 0 b4tina§ii 0 conlocuitorii lor Evrei »

Se vede, deci, ca d-1 Halevy, in acest articol, urmare§te un scop,destul de fnimos de altfel, dar, cu toate acestea, tiintfficqte nu se poateadmite a muta o localitate dinteun tinut (Elyria) in altul (Thracia)la o departare de circa ioo km.

A§a dar, din cele spuse pand acum cu privire la vechimea turnuluinostru, rezultä ea el nu a fost intemeiat de Traian sub numele de Tunisdupg cum sustine Gr. Tocilescu 0. dupà el 0 altii, nici de Justiniansub numele de « Pyrgos Joudaios », ci a fost intemeiat de Constantincel Mare, a§a cum clar a dedus Iorga din imprejurarile istorice din acW5.

1 op. cit., ed. I (1848), vol. III, p. 1090, nota 3.2 Ilie Remus, in Revista Istoria, XI, p. 27, il a§eaz6 la Recidnita.

www.dacoromanica.ro

CETATE TURNU 439

vreme la Dunare, fara ca in sprijinul acestei pareri a lui s. poata fi uti-lizat Constantin Porfirogenitul care, dupà cum am vazut, se referala constructiile lui Constantin dela T.-Severin.

Cat a durat vieata romana In acest timp nicio informatie de caracterliterar nu ne-o spune. Din descoperirile arheologice rezulta cã existentaturnului, a incetat in urma unei violente. Zidurile sunt distruse in uneleparti aproape pana la temelie iar printre daramaturi zac straturi decarbuni i cenuse. Poate cà in timpul lui Justinian turnul nu maiexista i nici n'a mai fost refacut. Urme de o refacere in aceasta vremenu exista si, desigur, de aceea nu e pomenit nici de Procopius.

Abia tarziu In secolul XIV, dupä intemeerea principatului Tarii-Românesti, este refacut de voevozii acesteia, ca sa serveasca la pazaDunärii impotriva inaintarii Turcilor, 0 este cunoscut in documentelevremei sub numele de Nicopoli cel mic sau Nicopoiul, Nicopoia mica.

N. Iorga 1 vorbind despre ambitia lui Vladislav care voia sa-si in-tinda stapanirea pe malul drept al Dunarii, zice: « Vladislav va pa-trunde, in circumstante neclare, venite din navalirea turceasca de carevom vorbi, deosebit, la Nicopol (nu pare sä fie numai Nicopoia micaa lui); va rasari la Vidin sau aparand drepturile surorii al carei barbate Sracimir, sau urmarind propriile sale planuri ambitioase ro.

Din fraza pusa intre paraateze « (nu pare sa fie numai NicopoiaMica a lui) ar rezulta cal Nicopoia mica fusese refacuta de Vladislavsi push' in functiune. Cred ea nu putem atribui lui Vladislav atataprevedere ca, atunci, cand ambitiona planuri de hegemonie in Balcani,trecand Dunarea i ocupand diferite cetati pe malul drept, sä segandeasca la masuri defensive inapoi, fortificand malul stang alfluviului.

D-1 N. A. Constantinescu 2 admite, sub forma de probabilitate,ca Vladislav a facut, poate, o intaritura de lemn (restelia) la Giurgiu,intrucat pe tarmul opus nu era o cetate de seama. La Turnu fug existape tarmul opus cetatea puternica a Nicopolului. Este deci cu multmai probabil ca atat cetatea Giurgiului, construitá din piatra, cat si aTurnului au fost ridicate de Mircea. D-1 Const. C. Giurescu 8 crede càaceasta s'a intamplat dupa batalia din Campia Mierlelor i c5. amandouaaceste cetati au fost intarite de Mircea in aceeasi vreme. N. Iorga 4spune cã in timpul usuratecului Soliman (urmasul lui Baiazid) u Mirceaintrebuinteaza acest ragaz, al canii capat nu se poate prevedea, nu casa incerce o noua intindere peste fluviu, ci ca sa se intareasca pe malulstang. Are aici Severinul i cbeltueste ,cum ne va spune mai tarziu

Istoria Rorndnilor, III, p. 229.2 Cetatea Giurgiu, in An. Ac. Rom., Mem. sect. ist., seria II, XXXVIII

(1916), p. 499.3 1st. Rom., p. 455.

Ibidem, p. 318.

a

www.dacoromanica.ro

440 GR. FLORRSCU

Vlad Dracut ', multi drobi de sare ca s. ridice acele intarituri ale Giur-giului, care ar trebui cautate supt inveli011 turcesc de mai tkziu i com-parate cu zidurile, cam din aceea0 vreme, ale Filgara§ului ». PentruGiurgiu ar putea fi admisä i aceasta data, pentrucd, dacä pentruintarirea acestei cetati Mircea trebuie sä cumpere piatra de pesteDunare, aceasta nu putea s'o Lea' decat sau inainte de ocuparea cetà-tilor de pe malul opus de catre Turd sau in timpul urma0lor lui Ba-iazid cand Mircea devine iar stapanitorul acestui mal. In mice cazinsä Turnu a trebuit sa fie refacut inainte de 1394-1395 cand esteconstatat prin documente ca exista. Astfel Gr. Tocilescu 2 citeaza unpasagiu dintr'o cronica romaneasca inedita, in care, povestindu-seevenimentele din 1394-1395, se spune: « 0 a doocii au pornit Jake-mont Craiu toate otile spre Nicopoiul cel mic ce iaste in tarmurile Du-narii i l'au ocolit, 0 in cetate era Munteni, iar in ora4 era Turd. Siincepu a'i bate foarte tare, 0 din launtru Inca se apara bine. Iar decasfiramari zidul ora§ului 0 al cetatii, facuri mare navali i indataluard cetatea i ora0.11, i i-au taiat i i-au robit foarte rail, 0 au pusoaste in cetate, iar cu o seama de Wi s'au intors inapoi *. De asemeniTocilescu mai citeaza i cateva documente dela Sigismund, regeleUngariei. Astfel intr'unul, din anul 1397, regele zice: « Dupa intrareanoastra in (Tara-Romaneasca) puseratn pe fuga pe Romani i pe Turdcu capeteniile lor i luaram cu multa varsare de sange fortareata Ni-copoli-cel-mic, situata in Tara-Romaneasca *. In alt document pentruJohann Maroth din anul 1404, tot Sigismund spune cum Baiazid na-valise in Tara-Romaneasca, o pustiise, luase cu forta dela VoevodulMircea fortareata Nicopolis-cel-mic i lasase acolo trupele sale ca gar-nizoana. In sfar0t alte documente dela Sigismund, pentru Gara dinanii 1406 0 1408 mentioneaza luptele pentru Nicopoli-cel-mic dinanii 1394-1395 3. Este deci cert ca la 1394 fortareata dela Nicopdecel mic exista. Ea trebuie sa fi fost reficuta de Mircea inainte de anul1393 cand Turcii au cucerit Bulgaria 0, deci, s'au instalat in cetatilede pe malul drept al Dunatii, intre care 0 Nicopolul Mare din Ltd.Numai aa se poate explica numele nouei fortarete refacute de Nico-polul, Nicopoaia sau Nicopoiul cel Mic, adica insu0 numele, diminu-tivizat, al cetatii mari de pe malul opus. Aceasta nu se putea intamplacleat intr'un timp cand i cetatea de pe malul opus era in stapanireavoevodului roman. Probabil ca, dupa trecerea malului drept in sta.-panire turceasca, numele de Nicopolul mic a inceput sa fie inlocuitdin ce in ce mai mult cu cel de Turnu, care era insu0 numele comunal acestei fortarete mai mid cu forma de turn.

1 Vezi Wavrin, Enchiennes cronicques, reproduse de N. Iorga in Bul. Com .Istorice, VI, p. 132 §i de N. A. Constantinescu, kc. cit., p. 498 sqq.

2 Gr. Tocilescu, Mon. epigr. i sculpturale, p. 249, nota 3.3 Vezi la Tocilescu, kc. cit., nota 3 cu trimiterile respective.

0

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNII 441

Cucerit de Baiazid in 1394, Turnu este reluat de Mircea cu ajutordela Sigismund in toamna anului 1395 1, dar nu mult dupà aceea, Inacelas an, este din nou ocupat de Turci 2 In 1396, Stibor, voevodulArdealului, impreunä cu Mircea trec in Tara-Romaneasca, bat peVlad uzurpatorul, recuceresc Turnu i tree Dunarea la Nicopole ca saia parte la cruciata 3. Dupa dezastrul dela Nicopole Turcii reocupaTurnu, dar, probabil, cand Mircea, tot cu ajutorul lui Stibor, in De-cemvrie 1396, ajunge iarasi stapan pe toata Tara-Româneasca, Vladfiind luat prizonier in lupta dela cetatea Dâmbovita, este cucerit dinmana. Turcilor i Turnu: in 1396 Mircea trirnite o scrisoare lui Sigis-mund de ad 4. Dupà aceasta nu mai avem nicio stire despre Turnu.Probabil insa din 1417 a fost cucerit de Mohamed odata cu cetateaGiurgiu 2.

Din acest moment suzeranitatea turceasca este impusa Tarii Ro-mânesti i mentinuta prin ocuparea cetatilor dela Dunare, Giurgiu,Turnu si

LTnii dintre voevozi nu o accepta i ca sa o inlature cautd sa recu-cereasca cetatile dela Dunare ocupate de Turci si din care-0 exercitauautoritatea. Pentru aceasta ei recunosc suzeranitatea regelui ungur

cu ajutor dela acesta ei cauta sä recucereasca cetatile pierdute.Intre acesti rAsvratiti se pot numara: Dan II in 1427, Vlad Draculin 1445, Vlad Tepe i Mihai Viteazul in 1594. Dupa. Mihai numaiMihnea III Radix mai intreprinse o expeditie de recucerire. Stiri precisedespre aceste recuceriri in leggtura cu Turnu nu avem cleat una sin-gura din timpul lui Mihai Viteazul. Anume, e relatia din « Weissen-burgen » din II Decemvrie 1594, dupä care solii lui Mihai ammtauacolo ca: « oastea noastrà a cucerit castelul Braila i Turnu (Turnus)fard vreo paguba, au luat targul Giurgiu (den Flecken oder MarktGergie) » 6. In cursul sapaturilor, de fapt, am constatat pentru epocarespectiva mai multe straturi de darâmaturi cu carbuni i cenuse,care nu puteau proveni cleat din atacurile de recucerire din parteavoevozilor români räsvratiti 7. Nu stiu dacà in epoca Fanariotilor,Turnu a avut vreun rol, asa ca Giurgiu, in razboaiele dintre Rusi,Austrieci si Turd. Din sapaturi nu se constata o distrugere mai impor-tanta in aceasta verme. E mai probabil cà garnizoana turceasca dead a fost neturburata panà la razboiul ruso-turc din 1828-29. In acest

1 Const. C. Giurescu, Ist. Rom., I, p. 456; N. Iorga, Ist. Rom., II, p. 302sq.; P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrein, p. 257.

2 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 257.3 Idem, ibidem, p. 261.

Idem, ibidem, p. 272, 275.5 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 456.6 Vezi la N. A. Constantinescu, loc. cit., p. 502, cu trimitere la N. Iorga,

Acte Fi fragmente, I, p. 130; vezi §i Magazin. ist., IV, p. 288.7 Vezi capitolul unnator.

si

www.dacoromanica.ro

442 GR. FLORESCU

rlzboiu Turnu e luat cu asalt de generalul rus Malinofski in ziva de25 Ianuarie 1829, care cucereste dela Turd 32 tunuri i 5 steaguri 1Prin tratatul dela Adrianopol Turdi sunt obligati sa pardseasca raiauaTurnului, casi pe a Giurgiului i Brailei, iar cetatea Turnu este darâ-maid'. Nu mult in urma se muta i orasul pe platoul dinspre Nord lacirca 4 km luand numele de Turnu-Magurele. Raman insa in jurul ce-tatii loturi cu pomi fructiferi i vii, care, replantate in cursul timpului,se mentin pand astazi. Ruinele, incet, incet se niveleaza i incep sa fieacoperite de vegetatie, iarba, burueni, arbori. Totusi, din timp, intimp sunt turburate de vecinii viticultori cari scot piatra ca sa-si con-struiasca pimniti, puturi, etc., sau vreunul din apropiere Ii construestecum vom vedea, pimnita chiar in mijlocul ruinelor. In ultima vremeinsä cetatea era sä fie transformata in adevarata cariera chiar de catreautoritatile orasului ca sa scoata piatra pentru pavarea strazior saupentru alte constructii de infrumusetare. Noroc ca, datoritá d-lui Ge-neral Radu Rosetti, Comisiunea Monumentelor Istorice a intervenitla timp, mijlocind cercetarile arheologice in acest loc. Ramâne cainterventia ei sà se exercite 0 mai departe, provocand interesul localpentru conservarea monumentului.

DESCOPERIRILE ARHEOLOGICE

Lucrarile de desgropare a cetatii au fost incepute in 1936, cândam facut numai niste sondagii pentru a-mi da seama de importantaruinelor. Ele au continuat apoi aproape In fiecare yard ate o lunä

cateva zile. Aceasta din pricina, putinitatii fondurilor necesare, pecare le puteam obtine dela autoritatile locale. Numai cloud eampaniiau fost mai fericite. Aceasta, pentruca s'a intAmplat sa fie in frunteajudetului un prefect, care a dovedit multà solicitudine fata de acestmonument al trecutului. De aceea socotesc o dclicata obligatie dinpartea mea de a-i mentiona numele aici i a-i aduce i pe aceasta calevii multumiri : este d-1 General M. Stefanescu. In ultimii ani, nemai putând obtine fonduri, lucrarile stagnasera. In cele din urmaam obtinut sprijinul Institutului de Istorie Nationala 0 am pututduce la bun sfârsit aceste lucrari. Fireste ele nu au epuizat totul. In stra-turile mai vechi n'am facut decat sondagii, din ele, insa, am pututscoate informatiile necesare pentru trasarea in linii mail a istoriculuicetati.

Voi prezenta acurn exegetic tot ceeace a iesit la ivealä prin sapaturi,mai int5i constructiile, apoi monumentele scrise sau sculptate ca sidescoperirile marunte.

1 Tocilescu, kc. cit., cu trimitere la Moltke, Der russisch-turkische Feldzug,1828-1329, p. 223.

www.dacoromanica.ro

CETATE TURN', 443

Privit in general, turnul avea o forma de poligon neregulat. Aceastaneregularitate provine, dupa cum vom vedea, din modificarilc in plansuferite cu ocazia diferitelor refaceri din cursul timpului. Se compunedin trei elemente: p.r4 de jur imprejur, incinta i, in rnijloc, un turnrotund (vezi pla-nul si fig. I i 2).Santul este larg de6 m i adanc decirca 2,50 m. Are

?peretii verticalicaptusiti cu zid. 4

Zidul dinspre ex- .

terior n'a putut fiurmarit pe tot tra-seul santului dinlipsä de fonduridar 1-am constatatpe latura dinspreNord-Est, unde, Fig. I. Vedere generall zidul interior al t}antului, in-

dupa cum vomvedea, era poartacu un pont-levis. La mijlocul acestei laturi, in dreptul portii, zidul are oproeminenta de circa i m, pe o lungime de 2,50 m. Este, fart indoiala,proeminenta pe care se spriiinea capatul podului. Spre capetele laturii

lunga de 17 m inaltimea zidului se micsoreaza pant ce, pe laturile urmatoare, la dreapta 0 la stanga, abia i se pastreaza terneliile.Totusi acesta este un indiciu sulicient cà zidul continua pe tottraseul peretelui exterior al santului.

Ca tehnica, zidul e facut din piatra brutd, de calcar. Cea din para-ment, usor fatuità din ciocan, e de dimensiuni variabile0,25-0,40 m, inaltime 0,20 0,30 m numai cea din proeminentaceva mai mare si asezatã in randuri mai mult sau mai putin orizontalegolurile dela conexiuni fiind umplute cu mortar si pietre mai mici.Interiorul zidului emplecton-ul este un amestec de pietre maimid de forma neregulata .0 mortar compus din nisip cu pietris maruntel

var, totul bine inchegat 0 solid. Data Bind lipsa din compunereazidului a unui material adus din alte monumente caramizi, frag-mente arhitectonice etc. cum si soliditatea lui, s'ar putea spune cael apartine primei intemeieri a cetatii, adica epocei constantiniene.Cum lust in aceasta epocä peretii santului, de obiceiu, nu se faceauverticali ci inclinati, zidul trebue atribuit mai de graba epocei a douaadica a refacerii cetatii de catre voievodul roman, Mircea. Asemanareatehnicei acestui zid cu tehnica romana poate fi usor explicata, dartne gandim ca pe acest loc erau ruinele turnului, construit de Constantin.Dupa ce lucratorii romani au ridicat daramaturile, din care au ales tot

cinta cetAtii §i turnul rotund din mijloc.

latime

,._ -.E..

..;0%.P,

. . ;.7.1,Niki.±-.4t7.,/k.-fr.4:1-4-ab

'Af-nre

44se

$

.7 7

-

5i r

ai

www.dacoromanica.ro

444 GR. FLORESCU

materialul bun pentru constructie mai tot piatra brutä, dupä cumvom vedea mai departe au ramas zidurile, a-tat cat se pastrau, pecare lucratorii le-au observat si le-au imitat tehnica.

In sectiunea facutà in sant (Pl. II sectia AB) am gasit, dea-supra terenului virgin 0 pe mijlocul santului, tm strat inalt deC. 25 cm, compus din pamant amestecat cu moloz si piatra marunta,care, probabil, e din epocà constantiniana, ramas dupa ce s'a scos dinel tot materialul de constructie, pe timpul lui Mircea; deasupra, tinstrat de C. 20 cm de pamant curat, depus, probabil, in rastimpul delaMircea pana la 1829, cand, cetatea fiind darâmata, santul s'a umplutcu tot felul de daramaturi, ramanand gol pe o adancime numai dec. i m masurata la mijlocul lui. Deasupra stratului de pamânt depusdela Mircea pana la 1829, s'a gasit un ulcior de forma cilindrica cupartea inferioara evasata, cu gura frumos profilata pe un gat cilindric,

avand intr'o parteo toarta, ce se in-doaie sus aproapein unghiu drept,iar in cealalta o

4t, tatana de altfeldistrusa prinare curgea lichi-

Suprafata va-snlui e smaltuitacu verde pana a-proape de fund,ramas rosu, adicain coloarea pastei,

brazdata de pa-tru brauri orizon-

tale compuse, trei din linii ondulate fin trasate cu un instrument in formade pieptene, iar unul din linii drepte, i unele i altele umplute cu ocoloare alba. Inaltimea 18,3 cm; largimea la fund 10,5 cm, la umeri8,5 cm, la gat 2 cm, la gull 4cm. Este fard indoiala un ulciorturcesc. din ultima epoca.

Al doilea zid al santului, cel din spre interior, a urmarit pe tottraseul santului, dar numai pana la adancimea la care se gasea pastrat,ca sa-i pot fixa traseul; pant in fundul santului nu 1-am cercetatde cat in sectiunea din dreptul portii. Aid se pastreaza pe o inaltimede 2,85 m 0 se termini sus cu un prag format dintr'un bloc de mar-mura, sub care ies inafara trei console, formate din trei blocuri marlde piatra bagate cu lungimea in zid cel din mijloc rupt, cel dindreapta putin deteriorat pe care probabil era asezata o grindafixata cu scoabe de fier in piatra pragului, dupà urmele pastrate Inea de care se prindea podul care se ridica si se rasa dupa nevoie.

Fig. 2

."-tvrls--A.v Airt

.)4:4,o;-

VA.2.'K'- ,

- 4.4

-

*,3111.

_ _

%

,IL

- Pill-

::'<AMP

.,

'

www.dacoromanica.ro

CE1 ATEA TIIRNII 445

Blocul de marmura, intrebuintat la prag, facea parte din arhitravaunui edificiu maret, probabil un templu, si a fost adus, dupà cumvom vedea, dela Oescus, de Turci cancl ei au trebuit sa repare cetatea(Fig. 2).

Traseul acestui zid formeaza un poligon neregulat cu o bazä largade o forma si mai neregulata, avand la capete cate un bastion masiv,cel dela apus de forma dreptunghiulara iar cel dela fasOrit de formatriunghiularä (vezi planul Pl. I). Aceasta baza, de altfel, nu e numaizidul santului, ci acesta se uneste cu zidul incintei turnului, servindu-iacestuia din urma numai ca un fel de taluz.

Laturile libere ale zidului interior al santului nu au nici aceeasilungime, nici aceeasi grosime. Astfel, incepand dela bastionul triun-ghiular dela rasarit, prima latura are lungimea de 20 m i grosimeade I,70 in; a doua, aceea a portii, are 15 m lungime 0 2,20 grosime

aceasta grosime incepand, de altfel, Inca de pe latura precedentala 2 m dela colt si continuand i pe latura urmAtoare inca 2 in. Aceastase explica prin prezenta porthi la mijlocul acestei laturi, ceea ce necesitao mai puternica soliditate a ei, atacnrile fund indreptate, de obiceiuasupra porii. Deschiderea portii nu mai poate fi determinata intru catzidul din stanga e distrus pana la prag.

A treia latura e lunga de 15 m i groasä de 1,70 m ; a patra, 20,50 mlungime i i m grosime, numai la capat Ii pastreaza grosimea obis-nuitä de 1,70 m. Aceasta micsorare a grosimii se explica prin dOramareafetei zidului panà la c. I m in interior si refacerea ei pe grosimea ramasa.

In sfarsit, a cincea latura, lunga de 17,50 m, si a sasea, lunga de17 in, aproape cä sunt In continuare, unghiul format de ele fiind aproapeimperceptibil. Grosimea lor e de 1,70 m. La capaul ultimei laturi seaflä bastionul masiv de forma dreptunghiulara care se uneste cu zidulincintei. Dela acest bastion inainte, pe partea de Sud a turnului, zidulsantului e lipit de incinta, formand un fel de taluz, pe o distanta de31 m, la mijloc facand o burta inafara. Dupa aceea iarasi se desprindde incinta formand un colt 0 merge in linie dreapta, pe o distanta de20 In i o grosime de 1,50 m, pana se une§te cu bastionul triunghiulardela coltul din spre RásOrit.

Aceasta forma neregulata a traseului zidului din spre interior alsantului rezultà, de fapt, din refacerile pe care le-a suferit acest zidin cursul timpului. Astfel in zidul laturilor 1,2 si 3, la bazii, se observáaceeasi tehnica, pe care am constatat-o in zidul din spre exterior alsantului, adica tehnica din timpul lui Mircea. Sus, insa, 0 in generalin zidul celorlalte laturi tehnica se schimba. Dacä mortarul este totatat de constiincios legat, intre caementa, bask sunt intrebuintate,inafara de piatra bruta, i buckti de pietre lucrate sau de cáramizi.In afara de aceasta, un element nou apare in constructia zidului, anumeintrebuintarea lemnului. In cele douà bastioane ca 0 in colturile, facutede latura portii cu alaturatele ei, se veld golurile unor grinzi groase

3www.dacoromanica.ro

446 GR. FLORESCU

o,t5o,2o m, care, unele strabateau grosimea zidului iar altele taiaucoltul in curmezis (Fig. 3). Intrebuintarea lemnului in zidurile de forti-ficatie e foarte veche. 0 gasim la Egipteni in fortificatia dela Samnehde asemenea in Mesopotamia, la Persi, apoi la Greci i foarte obisnuita

Fig. 3

la Bizantini, dela care a trecut la Turd. Se gaseste apoi si in zidulburgului dac dela Costesti. Fara indoialä ca aceste grinzi intrebuintatein zid aveau o functiune. In cazul burgului dac dela Costesti, widezidul e construit din blocuri mari, fara niciun fel de mortar intre ele,

'1 ...,v

i "+"e

4eliki i .06 ,, .1 , , 7 ' 4. q .,,-._ :rt., .. ,.- , . .... .... ._. ..... .. ,..,_ . "....,_ -..... % 4. ,..,t 4 I . .. '

,u 1-7 e2yr 1

_,'? ,?; :'r M .*4.°41 .''

'''' i e ;.krAiq'0I

.'1/4',781'

;-70T' AiiiiiT,9? t ..,.:, .:

tl' 111. 'j* --1''''-4: k

01-75 -.3 "kv. ..-.. . i .' 1..2

i.' '''._ , ' ri-n "

1

' "V. u. ,

0 '. A

.,.. .

, ,,,4

*ritia. I

...4.

1

'

- .''

' '1-:-.--=- 1

4c.

A

. . L41*

°- ,

ct: ,

." .05:4C.

Nto

41;

.,

.13

40.

If4

t,. .

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNII 447

grinzile de lemn, pe de o parte, serveau sä fact legatura intre blocuri,iar pe de alta, sa repartizeze greutatea superioara in chip egal pe toatagrosimea zidului, functie, pe care o indeplineste xnortarul acolo undeeste intrebuintat, din orice material ar fi facut el, var cu nisip, argil&sau chiarnumai nisip, ca la Egipteni in unele massive. 0 alta functiea grinzilor de lemn, care de fapt este adevarata lor functie in ziclurilede fortificatie fäcuta cu mortar, este aceea d ea repartiza efectul lovitu-rilor de proiectile In cazul unui atac. De sigur aceasta a fost functi-unea §i a grinzilor din zidul nostru, mai ales ca zidul e bineinchegat.intetm mortar solid. Aceasta tehnica constructiva, dupà cum vomvedea §i mai departe, este intrebuintata obi§nuit in refacerile turce§ti.Prin urmare zidul nostru, suferind distrugeri in cursul timpului, atrebuit sa fie refacut de Turci, cari, cu aceasta ocazie, i-au schimbat,in parte, §i traseul. La ultima refacere i-au adaugit i cele douà ba-stioane, dintre care cel dela apus selipe§te chiar de taluzul zidului incintei,pe cand cel dela Rasarit ramane liber iarunirea cu zidul incintei nu se face decatdupà 20 m printr'un zid care formeazaaproape un unghiu drept cu latura exte-rioara a bastionului. Ambele bastioaneau parametrul laturilor exterioare con-struit din blocuri de,talie lungi de c. I-1,50 m, inalte de c. 0,50o,6o m, iar ba-stionul din spre Apus are i o scara largàde c. i m, din care se pastreaza 8 trepteinake de 0,25 in, §i care este aezatà chiarpe latura de conexiune cu zidul incintei(Fig. 4). Aceasta presupune ca tot zidul din spre in terior al santuluise ridica deasupra nivelului pavajului cu cel putin inaltimea unui om,el servind ca prima linie de rezistenta.

Intre zidul din spre interior al §antului i zidul incintei este uncoridor larg de 4 m. Numai pe latura de Vest, aceea care se terniinacu bastionul dreptunghiular, largimea lui variaza intre 3 m, raniaproape de bastion, §i 4,50 m langa bastion. Aici, insa, zidul §antului,dupa cum am vazut, a suferit modificari importante, pe care le vomarata mai jos,

Aa cum se prezinta astazi, incinta turnului are o forma poligonalacu 9 laturi, dintre care 6 bine determinabile, celelalte 3 insa dinpartea din spre Dunare, adica acolo unde incinta se unWe cu zidulsantului mai aproximative, de sigur, din cauza refacerilor tarzii. Ininterior insa zidul incintei are un traseu circular (vezi planul). Lun-gimea laturilor, in exterior, variaza intre 11,50 m i 13 m, numai ceadin dreptul laturii a patra a atitului are o lungime mai mare, 15 m.Grosimea zidului e de 4 m iar la colturi 5 m, numai laturile din spre

Fig. 4

3°

E.11

--

www.dacoromanica.ro

448 GR. Fr.oRnscu

Vest au o grosime mai mare, 4,50 m i chiar 5 m cea care se unestecu bastionul iar la colt, tot aceasta din urma, 6,50 in. La mijloculacestor laturi este practicata o deschizatura, de formá neregulata insain general, mai larga la mijlocul zidului i mai ingusta la capete, mai

ales la cel din spreexterior c. 0,25 m.Neregularitateaacestor deschiza-

Fig. 5

turi se explicäprin aceea ea' elen'au fost constru-ite odata cu zidulintreg, in ceea cepriveste grosimealui (vezi mai de-parte) ci, foarteprobabil, numaicu zidul din spreexterior iar cela-lalt a trebuit sa fie

spart. In latura din spre pragul portii constatati In zidul santului era,probabil, chiar poarta, care insa in ultima epoca a fost astupata inzidul din acest loc se obcerva o reparatie i facutà o alta, probabil,pe latura din spre Dunare, unde de altfel nu se poate constata, zidulhind ran distrus aci. De asemeni in aceasta parte, din cauza distrugeriizidului, nu se poate constata nici existenta acelor deschizdturi. Existainsä aid un element nou. Anume, cam la jumatate distanta intre celedouà bastioane dela colturi, existà un nou bastion masiv, insa in inte-rior, de forma dreptunghiulara cu dimensiunile 4,50 x 6 m (Fig. 5).Acesta. impreuna cu cele doui dela colturi, ofereau o forth' defen-sivi suficienta pentru aceasta latura redusa la un singur zid prinunirea zidului santului cu al incintei i strapunsä de poartapoate si de una sau douà deschizaturi ca cele pe care le-amvazut pe celelalte laturi. Deschizaturile acestea, dupd cum amvazut, dateaza din epoca mai nota i serveau, lard indoialà, pentrugurile de foc.

Zidul incintei nu este omogen in toata grosimea lui, ci, 'Ana la oinaltime, in unele locuri de C. 3 in, in altele mai putin, se observa corn-ponenta lui din doua ziduri iar la temelie si al treilea. Astfel, facando sectiune in interior, intre incinta i turnul rotund din mijloc, la oadancime de c. 1,40 m dela pavajul ultimei epoce, am gaslt un zid careiese inafarà de sub zidul incintei cu c. 0,50 m i e inalt cu C. o,6o indela pamântul virgin (Fig. 6 0 Pl. II). Acest ziod a fost urmarit pe olungime de 4 m la stanga si la dreapta sectiunii 0 se pastreaza peaceeasi grosime, variind numai inaltimea. L-am regasit pe partea de

. 1 A MU" '11,"" t_ s " :

. - srs ..r 74" . ,.. -

. .....,

sr.". ..#4s4ii-:'.,-,- i- .

f::i'fi ,4 , ! :I ..s 1-,I0

rr-..-Az .- . . -1:'....1. .., .

'-f.' A ,

:,4.-. ,-.

-,h.s.,7...-- oc --t".;1.:,

.

; , '

- , sd,z-..-tsN-.....-ertJac..4,7:4frt-

si

www.dacoromanica.ro

CETATE TURN1:1 449

Sud, unde incinta este distrusa rata si a trebuit sä fac sapaturi maiadanci in cautarea ei, cum si la Nord aproape la suprafata ultimuliupavaj (vezi in plan petele negre cu puncte albe). Fara indoiala ca acestzid se &este, cu diferite inaltimi bine'nteles, de-a-lungul incintei,pana in locul unde iese aproape de suprafata pavajului ultim. Aicise observa o ingustare a lui, din ce in ce mai mare cu cat inainteazaspre stanga, pana ce se pierde. In adevar, facand un sondaj intre celedoua deschizdturi din spre Apus, nu1-am mai gäsit. Fara indoiala C.el trebue sa fie si aici insa a fostcuprins in zidul-refacere al incintei.Acest lucru se poate observa 0 inplan, cad in acest loc incinta numai pastreaza rotunzimea traseului,ci se turteste in spre interior. Insfarsit, e clar Ca zidul acesta repre- _

zinta epoca cea mai veche a tur-nului. El avea un traseu circulariar, din distanta in distal*, scoteaturnulete mid, masive, cu frontulrotund, masurand atat pe perpen-diculara pe zid cat i pe directiazidului 2 m. Doug din aceste tur-nulete au iesit la ivealà: unul,in intregime, in fata bastionuluitriunghiular dela Est si al doilea,numai varful, langa scara basti-onului dela Vest. Ele se deosebescde celelalte atat prin dimensiuni

fiind mai mici dupa cum se poate vedea la cel dela Est, cat siprin tehnica constructiva, dupa cum vom vedea indata.

Despre tehnica constructivä intrebuintata in acest zid putem spunecã e romana, din epoca tarzie. Astfel, ca material de constructie eintrebuintata numai piatra niciun element strain luat din alta con-structie daramatä nu se observa. In epoca thrzie romana totusi acestlucru era frecvent, insä, numai in cazul child se refacea o constructiedaramatd, in special fortificatii. Atunci se intrebuinta in refacereazidurilor tot felul de monumente luate de pe loc sau din apropiere. LaTurnu-Mdgurele insa, in acea vreme, vreun monument roman daramatnu se gasea iar, peste Dunare, probabil ca toate erau in functiunepvntru apararea hotarului. In cat, pentru intemeierea unei fortificatiiaci, a trebuit sa se scoata piatra din carierele de pe malul opus. Inceea ce priveste aranjarea acestui material in zid, se observa, la para-ment, o grijä in asezarea pietrelor mai mari, numai putin fatuite dinciocan, in randuri mai mult sau mai putin orizontale, ca un compromis

44"7:1041,7,

Fig. 6

crn77°c-7

a

"."14Z-1

*-. E,

,

. _

-Av.

-v2.Vottivi 6

kivai

t.

www.dacoromanica.ro

450 GR. FLORESCU

intre opus quadratum i opus incertum, asa ctun se constatä la toatecetatile romane din secolul IV. Interiorul zidului emplecton ecompus din pietre mai mici caementa neregulate ca forma sidimensiuni, bine inchegate intr'un mortar puternic intarit. Un altindiciu de atribuire a acestui zid secolului IV este paramentul celordouá turnulete, despre care am spus cà apartin acestui zid din primaepoca. El este facut din blocuri cioplite de forma' regulata dreptun-ghiularä, inalte de c. 0,45 m i lungi intre 0,50-0,75 m. Acest sistemse &este iarasi in mod frecvent la cetatile romane din sec. IV, la caretoate turnurile au paramentul in acest opus quadratum tarziu, pecand curtinele 11 au, ca i zidul nostru in opus quasi-incertum.

Asa dar. zidul nostru apartine secolului IV, mai precis, pentruconsideratiile istorice pe care le vom vedea mai departe epocei luiConstantin eel Mare. Putem, deci, spune cà turnul intemeiat de Con-stantin avea o forma rotunda cu 9 turnulete cu front rotund, careieseau inafara In fata acestei incinte, la o departare de c. 3 m, eraun sant, cu peretii inclinati, iar intrarea era, probabil, in partea dinspre Sud, adica din spre Dunare.

In sectiunea facutä, in stratul corespunzator acestui zid am gasitnumai fragmente de vase si nimic altceva. Ele fiind prea marunte nuse poate determina forma vasului sau a diferitelor lui elemente i nicinu prezinta vreun element decorativ. Dup5. pasta ins5, de culoarerosu-galbui, ele stint caracteristice epocei tarLii romane. S'au gasittutusi in acest strat i fragmente de ceramica smaltuità, ba chiar nflulcioras aproape intreg ii lipseste doar gura i tuarta inalt dec. TO Cm i avand un diametru la pantece de 7 cm. Smaltul e subtire0 de o culoare verzuie. Fara indoiala ca aceasta ceramic5 e mai tarzie,poate chiar dupa parasirea turnului de Romani. Ea a fost amet,tecatacu lucrurile romane din stratul respectiv, probabil cand Mircea a pussa se scoatà materialul de constructii din darmaturi pentru refacereacetat it.

Cat a durat acest turn roman, in sondajele ciente in stratul res-pectw n'am gasit mcio indicatie. Cred totusi a in timpulpoate ale Slavilor, el a fost parasit de Romani. In locul uncle zidulincintei e distrus, in coltul din spre bastionul triungbiular, si se pa-streazal numai zidul roman, am gasit in stratul respectiv trei doburidintr'un vas caracteristic epocei migratiunilor (Pig. 7). Vasul are o.pasta cenusie cu suprafata bine netezita, lustruita chiar, 0 mai inchisa.Spatiul dintre umeri i gat e ornamentat cu manunchiuri de linii, trasecu un instrument in forma de pieptene, care pornesc dintr'un punctsi se rasfrang in curba spre dreapta i spre stfinga. Jos, aceasta orna-mentatie e limitatà de o lithe orizontala adanca, care alearga in juruloalei.

Asa dar, in aceasta epoca sec. VIVII turnul nostru a fostparasit de Romani 0, fail indoiala distrus. El a lamas astfel pang

-

na.valirilor,

-

www.dacoromanica.ro

CE

TA

TE

A T

UR

NII

45 I

www.dacoromanica.ro

452 GR. FLORESCU

in secolul XIV, co.nd este refacut din nou. La aceasta refacere, judecanddupd stratul roman foarte subtire i compus numai din moioz i foarteputine ac1iii de piatra, trebue sa admitem ea darâmaturile au fostrascolite ca sa se aleaga din ele tot materialul bun de constructie. Acestmaterial, de sigur, era in cantitate destul de mare, incat putin a maitrebuit sa fie adus de peste Dunäre. De aceea in refacerea aceasta alui Mircea tehnica constructiva este aproape la fel cu aceea dinzidul roman, al lui Constantin cel Mare. Pe langa cà lucratorii aveaumodelul in fata in zidurile pastrate sub daramaturi, ei au intrebuintat

materialul de constructie constantinian.In ceea ce prive;te planul refacerii lui Mircea, el este ace1a0 ca

al imintci constanciniene. 0 singura schimbare se observa: nu s'acontinuat zidul, in elevatie, exact pe zidul ruinat constantinian, ci s'ascos nitel inafara cu c. o,6o m. ram5nand astfel vizibil, in interior,zidul constantinian, pe aceasta grosime. Aceastd deplasare a ziduluinou era ceruta de necesitati constructive: el trel-tria sa ia contact cupamantul, macar in parte, ca sä aibá rezistenta. Din aceastà deplasarerezulta ;i dimensiunile mai mari ale turnuletelor din timpul lui Mirceafop:. de cele constantiniene, dupa cum se poate observa comparandu-lecu cel constantil.Lian pastrat in fata bastionului triunghinlar (veziplanul). Pe latura de Sud, foarte probabil, refacerea lui Mircea aveaInca doua turnulete, elc fund däramate 0 parasite la refacerile ulte-rioare. De asemeni pe latura de Vest traseul zidului era mult maiinafara, dupa cum se poate deduce din fragmentul de turn constanti-nian, pastrat langa scara care duce pe bastionul dreptunghiular dinaceastä parte. Celdlalt turn, de pe aceasta latura, a fost distrus com-plet in timpuri moderne spre a se face acolo o pivni, probabil, decare proprietarii de vii din imprejurimi. Cele doua ziduri care tra-verseaza coridorul dintre zidul antului i zidul incintei, la distantade c. 5 m unul de altul, sunt ziduri moderne ale acestei pivnite. Schim-barea traseului zidului lui Mircea se explica prin refacerea ulterioaràa acestui zid rãu distrus in aceastä parte. Atunci, tot din necesitateade a se infige in pamant o parte macar din temelia zidului-refacere,a Lst impins in spre interior en c 2 m.

Poarta acestei incinte era probabil in dreptul pragului constatatin zidul antului de pe latura din spre Nord-F,st. Ea a fost pastratacatva timp i de Turci, cari au facut reparatii, probabil, la cea dinzidul antuIui, a;ezand pragul acela de marmura. Mai tarziu, faràindoiali, in urma umsi noui daramari, aceasta poarta a fost parasitàiar zidul reparat, umplandu-se i deschizatura porii. Lucrul acesta sepoate deduce din tehnica constructiva, caci zidul, chiar de jos, delacel roman, are un parament mai neregulat, in care, ici-colo, aparecate o cardmida ca sI completeze golurile dintre pietre. De sigur eapoarta atunci a fost mutata pe latura de Sud.

si

si

www.dacoromanica.ro

CETATEA TUR.NII 453

E foarte probabil ca incinta lui Mircea a avut de suferit §i in timpulluptelor acestuia cu Baiazid: intre 1394 si 1396, child Turnu e ocupatcand de Turd cand de Romani. Se pare insa ca distrugerile, cauzatein aceste atacuri, au fost reparate fara sa fi fost nevoie de schimbareaplanulni. Dupa ocuparea cetatii insa de Mahomed, in 1417, incintatrebue sá fi suferit schimbari de plan, anume, prin astuparea portiidin spre Nord-Est si modificarea laturii din spre Sud. In sectiuneafacuta in spatiul dintre incinta i turnul rotund din mijloc am con-statat, deasupra stratului de daramaturi roman, Inca trei straturi pangla pavajul din 1829, ceea ce ar reprezenta trei distrugeri ale cetatii.Pentru datarea acestor distrugeri n'am gasit nicio marturie in dara-maturile straturilor ceramica, de altfel, foarte putina i faramitatärau, probabil, prin rav:isirea fiecarui strat la timpul sãu pentru a sescoate materialul bun de constructie, nu prezinta deosebiri insemnatedela strat la strat. Cred insä cà ele s'ar putea data cam astfel: prima,in timpul luptelor lui Mircea cu Baiazid, a doua, in timpul ocupariiturcesti din 1417, a treia in timpul lui Mihai Viteazul care, dupá cumam vazut mai sus, a cucerit i Turnu dela Turci. Probabil cal in aceastaultimã distrugere a fost ddramat ran zidul de pe latura de Vest, pecare, la refacere, Turcii 1-au deplasat In spre interior, iar, la colt, aufacut un taluz in Iinie dreaptä, spre Sud, &and astfel zidului, aid, ogrosi m e mare, ca i cand ar fi fost un bastion. Mai tarziu au intaritmai mult acest colt, adaugind un alt bastion pe care 1-au alipit talu-zului, fapt care se poate observa, cad linia de conexiune merge oblicde jos in sus, ceea ce inseamna ea' bastionul din urmà a fost asezatpeste taluzul bastionului anterior.

Poate tot in aceasta vreme, sau nu mult mai tarziu, Turcii au sin-4itnevoia sä mareascä grosimea zidului spre a-1 face mai rezistent fatäde atacurile cu o artilerie perfectionatd. Pentru aceasta ei au adaugitin exterior un nou zid gros de c. 2,50 m, cuprinzand in el turnuletelevechii incinte. In chipul acesta incinta, ramanand rotunda in interior,capeith in exterior o forma poligonalà. Totodata se amenajeaza in toatagrosimea zidului pe fiecare latura, afara, poate, de partea de Sud uncleera intrarea, Cate o deschizatura, pentru a se putea folosi gurile de foc.

Tehnica constructivà a acestui adaus turcesc se deosebeste totalde a vechiului zid. Mai intai, in el este intrebuintat un material luatdin alte constructii: fragmente arhitectonice, sculpturale, epigraf icecaramizi i chiar blocuri de talie simple. In parament pietrele suntasezate la intamplare fara o prea mare grija de liniile de conexiune,ramanand goluri intre ele, din care cauza se desfac cu usurinta. Ininterior, emplecton-ul, de asemeni, este lucrat in graba i pietrele nusunt bine asezate in mortar, ci, aruncate, oarecum, cu gramada intfunmortar faramicios, prezinta multe goluri intre ele i lasa impresia unuizid gdunos. Cred insa ea" acest zid a fost privit chiar de Turd ca unzid de umplutura, pentruca in bastionul dela Vest, cam din aceeasi

www.dacoromanica.ro

454 GR. FLORESCU

epoca, se observa o tehnica care a facut pe cercetatorii anteriori sa osocoteasca romana.

Dela incltimea de c. 2 m dela pavajul din 1829, in sus, zidul incinteia fost refacut in aceasta vreme pe toata grosimea lui, adica i parteamai veche, care, probabil, fusese daramatä. Aceasta se deduce din faptulcä la colturi, dela inaltimea amintita in sus, sunt intrebuintate, in zidgrinzi de lemn, care strabat toatà grosimea zidului panà la fata inte-rioara.

Contemporan cu aceasta refacere turceasca este 0 turnul rotunddin mijloc. Acesta se pastreaza pana. la 7 m inaltime iar grosimea ziduluie de 3 m. Are temeliile infipte prin straturile de daramaturi, aratatemai sus, pana in pamantul virgin 0 pavajul, de caramida, ridicat maisus cleat pavajul dinafara cu C. 1,50 m, este aezat pe o platformagroasà de c. 1,50 m, construità din piatra 0 mortar 0 strabatuta,aproape imediat sub pavaj, de un gratar de grinzi de dimensiunile0,25 x 0,30 m. Färä indoialä cä aceastä platforma servea i ca sa fereascainteriorul turnului de umezeala. Deci acest turn servea ca depozit demunitiuni. Dovada mai mult e ea in el s'au gàsit cateva arme iarperetii afumati ba chiar partea din spre Est a zidului despicata, pro-babil, in urma exploziei munitiunii. Turnul avea acoper4: in dara-maturi s'a gasit multä olana.

Ca tehnica constructiva, intreg acest zid e facut aproape numaidin blocuri mari, arhitectonice, sculpturale etc., aduse de sigur dinvreo cetate romana de peste Dunare, dupä cum am vazut, Oescus.Pe liniile de conexiune sunt puse caramizi, sistem care era intrebuintat0 de Romani in epoca tarzie, adica atunci cand incep i ei sã intre-buinteze material din constructii ddramate. Acest sistem servea sacorecteze neregularitatea liniilor de conexiune provenita din formaneregulata a materialuhii. Poate ca, la Turci, acest sistem sa fie rezul-tatul unei tehnice cerute de materialul intrebuintat dar nu-i mai putinadevarat ca ei puteau sa alba sub ochi o multime de ziduri romanede acest fel in cetatile ruinate de pe malul Dunarii.

In sfarsit, deasupra acestui turn si dupà daramarea lui, s'a facuto constructie dreptunghiulara de zid, servind probabil tot ca pivnità.

In coridorul dintre incinta i turnul rotund, se afla i un put cughizduri de piatra. Dincolo de put, spre Nord coridorul este barat deun zid mai gros de c. o,8o m.

MONUMENTE EPIGRAFICE SI SCULPTURALE

Toate monumentele epigrafice i sculpturale dela cetatea Turnuau fost gasite in daramaturile ultimului strat, datat dup5. 1829. Eleprovin deci, dupá cum am vazut mai sus, din zidurile refacute deTurci, in special din zidul turnului rotund din mijloc. Am aratat maisus cä toate aceste monumente, ca i toate blocurile de talie, numai

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNII 455

ecuarisate fara vreo ornamentatie in relief, au fost aduse cle.Tgrci depeste Dunare, anume dela Oescus. Aceasta ne e confinnata precis deuna din cele doua inscriptii gasite mai inainte in ruinele cetatii. Aceastäinscriptie, publicata in CIL, III, 753 apoi, revizuità de Tocilescu,ibidem, Suppl. 7429, spune: ..Iul(io) Capitoni c(onductori) p(ublici)p(ortorii) Ill yric(i) [e]t r(ipae) T (hraciae), omnib(us) honorib(us) abord(ine) [co]l(oniae) Fl(aviae) Sirnziatium honorato; et [s]ententiaedicundae item sacerdotalib(us) ab online col(oniae) Ulp(iae) Oesc(ensium) et statu[a] aere col(lato), decretis iam pridem ab eodem ordineornamentisII viral(ibus); item decurionalib(us) ornamentis honorato abordinib(us)coloniar(um) Ulpiae Poetoviensis ex Pannonia superiore,Ulp(iae) Ratiar(iae) ex Moesia superiore, Traianae Sarmizegetlzusensiumex Dacia superiore; item II viralib(us) ab online muncipi Romulensium;buleutae civitatis Ponticae Tomitanorum; patrono Aug(ustalium) col(o-niae) Ulp(iae) oesc(ensium) statuam aer[e] collato cum ornamentis sacer-dotalib(us) ex decreto. et ornament(is) II viral(ibus) iam pridem hono-rato, ob eius erga se nzerita. Honore contentus impendium remisit. L(ocus)d(atus) d(ecreto) d(ecurionum).

Rezultä din aceastä inscriptie ca colonia Oescus a ridicat lui IuliusCapito o statua, a carei baza era insu0 blocul de marmura, pe caree gravata inscriptia noastra. Blocul acesta, deci, nu putea fi adus laTurnu decât din Oescus (Ghighen de astazi), i fireste nu putea fi adussingur in vreun scop special, ci impreuna cu multe altele cu scopulde a fi utilizate in constructia cetatii. De sigur Ca in aceasta vremeOescus era de mult in stare de mine, iar Turcii, stapani pe ambelemaluri ale Dunarii, puteau sä dispunä de materialul de constructieaflat la indemâna i sa-1 transporte unde aveau nevoie de el.

A doua inscriptie, gasita de Tocilescu i publicata de el in A.E.M,XIV, p. 10, nr. 4 si in Mon. epigr. qi sculpt., p. 248, este gravata totpe o baza de statua i apartine impäratului Traian Deciu: m]p ( era-tori) Caes(ari) C (aio) Messio Q (uinto) Traian[o] Decio P(io) F(elici)invicto Au[g(usto)] pont(ilici) m(aximo), trib(unicia) pot(estate) co(n)-s(uli) ILI?] designato, p(atri) p(atriae) proco(n)s(uli) reparatori disci-plinae militaris fundatori sacr(ae) urbis lirmatori sp(ei) Rom(anae)...

Cum aceasta inscriptie dateaza din timpul lui Deciu iar Cetatea,noastra e intemeiata abia de Constantin cel Mare, e evident ca ea afost adusà ad ca material de constructie, de sigur, tot dela Oescus.Fara indoiala ea' tot de aci provin i celelalte monumente epigraficesau sculpturale pe care le voiu prezenta in acest capitol.

1. Fragment dintr'un bloc cu inscriptie, de ealcar. Indltimea 27 cm,latimea 30 cm, grosimea 16 cm. Se pastreaza fragmente din don&litere, probabil 0 0 A (Fig. 8). Literele sunt foarte mari, inalOmeatotalä era probabil de 30 (cm. De sigur, blocul era asezat in frontis-piciul unei cladiri, inscriptia fachnd parte din categoria inscriptiilorpe edificii.

www.dacoromanica.ro

456 GR. PLORESCU

2. Partea superioara a unui monument in forma de altar, de calcar.Inaltimea pastrata 75 cm, latimea 52 cm, grosimea 62 cm. Profilulcoronamentului e retezat, pentru ca piatra sit poata fi a§ezata in zid.De asemeni s'a mai taiat 0 din fetele laterale, ceea ce explica latimeamai mica cleat grosimea. Fata sciisa prezinta mici deteriorari la mar-ginile laterale (Fig. 9).

Din inscriptie se pastreaza trei randuri dela inceput i fragmentedin douà litere alaturate dela mijlocul randului al 4.lea. Literele,ingrijit gravate, sunt inalte de c. 6 cm. Din cauza ea piatra a fost rete-zatil in stanga 0 in dreapta, literele dela inceputul i sfarsitul randurilorstint fragmentare sau lipsesc cu totul. Totusi se poate ceti:

Faniae[./(iliae)] Carpillae..Faniu[s]..

In randul r, din prima litera se pastreaza cele doua bare orizontale,care ne indica sigur litera F. La sfar0tu1 randului e tin spatiu destul

de mare ca pentru trei litere liber.Poate i la inceput sa fi fost acest spatiu,care a disparut prin retezarea pietrei. Incazul acesta cuvantul Faniae era aezat lamijlocul randului.

In r. 2, admitand spatiul disparut prinretezarea pietrei, trebue sa admitem ca lip-sesc cel putin doua litere prin care searata, abreviat, filiatia, adica initiala pra-

Fig. 8 enomen-ului tatalui i initiala cuvantuluifliliae). Pe piatra, din prima litera se pas-

treaza douà fragmente, capetele de sus 0 de jos, ale literei C. Restulliterelor se pastreaza bine, iar la sfar0t mai ramânea, probabil, unmic spatiu liber.

In r. 3 lipsesc dela inceput cel putin dou'à litere, adica abreviatiaunui praenomen. Prima 0 a doua liter. pastrate pe piatra, de0 aupartea inferioara distrust', sunt sigur F 0 A. A §asea litera lipsWedar in chip necesar trebue s admitem un S. Dupa aceea, socotindspatiul ramas, trebue sa mai admitem Inca doua litere.

In r. 4 nu se pastreaza decat doua litere la mijlocul randului: un Iun S. In acest rand probabil era filiatia i cognomenul lui Fanius.Dupa elementele pastrate putem aeza aceasta inscriptie sau in

categoria inscrippor funerare, sau in a celor onorifice. Ne lipsescelementele pe ham carora sà putem preciza, cum ar fi, de pildä, for-mula D. M., sau varsta, pentru inscriptiile funerare.

Numele Fanius e un nume vechiu roman, care, fart indoiala, apatruns in provincii pe calea acordarii dreptului de cetatenie. In regiu-nea Sud-Bstului se gage§te mai mult in provinciile mai apropiate de

t ;,"

.,

t.

.

si

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNU

Italia Dalmatia, Panonia i chiarse giseste in niciuna din inscriptiileca. la Oescus a fost adus prinlegionarii aveau lagarulacolo. Cat priveste cognomenulCarpilla, al fiicei lui Fanius,idea indoialà, n'are nicio lega-tura cu numele Carpilor, ci eun derivat dintr'un nume comunin felul cognomenului Caligulasau Caracalla. Se mai gasesteacest cognomen, in aceeasi forma.,intr'o singura inscriptie delaAncyra 1.

Pentru datarea inscriptiei nuavem alte elemente decat formaliterelor. Cum monumentul pro-vine din Oescus, forma literelorpoate fi folositi ca element dedatare, pentruca In Oescus, cen-tru orasenesc important, trebucsä fi existat ateliere de gravatinscriptii cu o traditie In aceastaaria. Literele din inscriptia noastraa doua a secolului al doilea d. Cr.: un duct

457

Dada in Moesia inferioara nupublicate in Corpus. E probabil

Fig. 9

prezinta caracterele jumatatiiingrijit, proportie armoni-oasa intre elemeutele corn-ponente i tendinte spre oforma mai inalta care seva realiza in timpul Se-verilor.

3. Fragment dintr'ostela funerara, de calcarcoquilifer o portiune dincampul inscriptiei. In51-timea, 0,40 m ; latimeapastrata in intregime

m ; grosimea, 0,33m. Fata scrisa, lata. de

Fig. 10 0,31 M, este incadrata deo parte si de alta, de un

chenar, in care, dupà urmele pastrate in stanga,alearga vrejul devita cu frunze i struguri (Fig. io). Din inscriptie, foarte stearsa, sepastreala 5 randuri din al cicilea numai cateva fragmente de litere,

1 CIL, III, 279.

:

;t*I.! ;,'' t'fzeief-

N 1:9:11

Al'. N.

,.sfAL-4I

'

'1:

r4--tt\it k 042'p.'-' °-914) .1%

* t.

r'

.

AT;

0,74

, 4: I i.7." -1 ,

7)-4.444.

t

t

www.dacoromanica.ro

458 GR. FLORESCU

la mijloc. Literele, de o inaltime variabila intre 5 %-6 cm suntde o forma stangace i neregulat a§ezate In eanduril Foarte putinse poate ceti:

Vixit annisXXV Z (?) VSA V (?) S////E R B///

In randul r, prima litera, unghiul de jos al lui V; din a doua, parteade jos a lui I; a treia, mult §tearsa, este totu§i sigur X; a patra i acincia IT; a vLsea e o ligatura. AN 0 I; ultima litera clar S.

In r. 2, e clar XXV, apoi un semn in forma lui Z i dupä aceea,clar V.

In r. 3, prima litera S ; a doua A grä bara orizontala ; a treIa, ne-clara., pare un fragment rotund, dar ar putea fi o deteriorare ulterioaraa pietrei peste un V din care se observa ca.teva urme ; a patra un S ;a cincia iar un fragment rotund, apoi un spatiu de doua. litere.

In r. 4, e un spatiu gol in care ar fi putut intra o litera, dar nu secunoWe nicio urma; vine apoi ER, iar un spatiu liber ceva mai mare,apoi un B insa de o formä scalciata; dupa aceea iar un spatiu liberde C. 3 litere.

In r. 5, spatiu de o literä clistrus ; un fragment neclar: hasta verticalacu o barà in cap ; apoi o haste.' oblica ce formeaza unghiu jos, deci,poate V. N sau M; dupa aceea o alta hasta ()Mica..

Dupa forma literelor, neregularitatea ra.ndurilor i utilizarea liga-turilor, inscriptia poate fi datatä intr'o epoch' tarzie romana, poatesecolul IV i in acest caz, ca inscrptie funerara, ar putea fi chiar localà.

4. Fragment dintr'o stela funerara, de calcar: partea inferioarà cuo mica portiune din campul inscriptiei, dar lard sä se pastreze ceva dininscriptie, care probabil se termina mai sus. Inaltimea i m; latimeacat se pastreaza, pentruca piatra a fost retezatà de ambele parti, 0,78 m ;grosimea 0,32 m.

Câmpul inscriptiei era incadrat intr'un chenar, in care alerga vrejulde vita cu frunze §i. struguri, care pornea de jos, de o parte §i alta aunei tufe de acant. Lucrare buna, probabil din a doua jumatate asecolului II.

5. Alt fragment dintr'o stela funerara, de calcar: o portiune dinchenar, cu vrejul de vita, i un colt din câmpul inscriptiei darnicio litera. Caracteristic in acest chenar e tehnica reliefului formelesunt lipsite de rotunzimea naturalä, ci sunt numai conturate prinsaparea suprafetei plane a pietrei. B o tehnicà proprie epocei târziiromane sau romano-bizantine, sec. IVVI. S'ar putea, deci caacest fragment sa provina dintr'un monument funerar local (Fig. In).

si

si

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNII 459

6. Fragment dintr'un relief, poate, de pe capatul capacului unui sar-cofag, de calcar. Inaltimea 24 cm ; latimea 29 cm ; grosimea 13 cm (Fig. IA).

Figuratia reprezinta capul meduzei partea inferioara a fetei,distrusa care e obi§nuita pe capetele capacelor de sarcofagii. P5ru1,pornind din cre§tet intr'o parte 0alta a capului, se desface In 0iviterasfirate i erpuitoare. Ochii mari,holbati fic0, sub sprânceneleridicate putin in sus, la imbinarealor, inspirà groaza. Lucrare bunadin sec. II.

7. Fragment dintr'un relief, demarmura. Inaltimea 18 cm, latimea23 cm ; grosimea 23 cm. Din cauzaprea putinelor elemente conservate0 a relei stari de conservare, figu-ratia e foarte greu de Miura. Ladreapta, o mana care tine o tortaintoarsa in jos ; langa aceasta, instanga, un caine, cu piciorul dreptridicat pe ceva, in sus, iar capul0 el indreptat in sus, pare ea latra ;mai sus niste umflaturi. Dupaaceea piatra face colt i pe fatacealalta, un obiect in forma' de arc ; dedesubt mai multe profiluri cala o corn*. Pe baza celor aratate nu ne putem gandi cleat la unrelief in legatura cu Mythras sau mai de graba Hecate. Se pare

totu0 cà piatraa avut mai multeintrebuintari ladiferite epo c e.Probabil, lucraredin sec. II.

8. Fragmentdintr'un r el i e f, ,

de calcar. IsiS-timea 30 cm ; là-

Fig. 12. Fig. 13.timea 35 cm ;grosimea 14 cm (Fig. 13). Figuratia reprezinta torsul unui tartar nud,dela mijloc pang aproape de glezna. Stä in pozitia de fandare, cupiciorul stang dus inainte i indoit dela genunchiu, iar dreptul intinsinapoi. Este, de fapt, o mi§care asemanatoare cu aceea a jucatoruluide arOce 1. Lucrare bunk probabil din sec. II.

Fig. x x

I Gr. Tocilescu, Catalogul Muz. Nal. de Antichil., igo6, fig. 3.

' 1

;447., e/

:4-11 ,

f, de. t11.4

s

' f

rf

_ _

i

Ait

www.dacoromanica.ro

460 GR. FLORESCII

9. Bloc de marmura cu o fata sculptata, a§ezat ca prag la poartaveche a cetatii. Lungimea 3 m; latimea 0,50 m; grosimea o,6o m(Fig. 2). Facea parte din arhitrava unui edificiu maret, de sigur, untemplu. Fata lui se compune din trei benzi netede, cuprinse intre §iruride astragal, iar, sus, se termina cu o corn* lucrata in felul unei kyma

Fig. 14. Fig. i5

lesbica. Avem deci o arhitrava de stil ionic. Dupã executie dateazafoarte probabil dela jumatatea secolului II.

10. Fragment, de calcar, probabil dinteun mare capitel de pilastru.Inaltimea 50 cm ; latimea 8o cm; grosimea 60 cm (Pig. 14). E decoratpe partea de jos cu frunze de acant grupate in patru tufe iar pe partea

Fig. 16. Fig. iry

de sus, intrata mai inauntru, cu frunze stilizate de palmete, cu bazaplink despartite intre ele prin sageti lungi. Pupa executie, s'ar puteadata la mijlocul sec. II.

Fragment, de calcar, probabil tot din& un capitel de pilastru.Inaltimea 72 cm ; latimea 45 cm; grosimea 42 cm. Aceea§i decoratieca i la precedentul: in registrul inferior frunze de acant grupate intufe, In cel superior, mai inauntru, palmete stilizate. Aceea§i data.

12. Fragment dintr'o arhitrava ionica, de calcar. Inaltimea 0,63 m ;latimea 0,57 m; grosimea 0,37 m (Fig. 15). Se compune din doua fasciinetede, separate de Oruri de astragal, iar sus, se termina cu o corn4e

'MN_MO

1

1,1*' f. ,

}

111114411.2' 'le .9

9aA:671'"1

t . a

ir-

rztitzlo_ .

, ,

.7,71

II.

www.dacoromanica.ro

CETATEA. TURNII 46 I

compusa din frunze in formà de inimà separate de sageti. Lucrarebunä din sec. II.

13. Bloc, de calcar compact, intrebuit4at, prohabil, la trabeatiaunui edificiu Lungimea 1,10 m ; latimea 0,56 m; grosimea 0,39 m(Fig. 16). Are un capät lucrat in forma de capitel corintic iar o Ltãcu palmete stilizate. Pare neterminata. Lucrare tarzie din secolul III-IV.

14. Piatrà de calcar cu inscriptie slava. lnatimea 29 cm. latimea25 cm. marginile se pastreaza neatinse afara de cea din dreapta careeste putin stirbità. Dau aci lectura i traducerea d-lui Damian Bogdan:

t tvEHOISHC* all I I

rpdA KVK1IHKk I IHAAHPHM I I

SAABHT H flH cS flMama . . Wa

gkrkp. .

t S'a innoit aceasta cetate (ora.,) Holavnic in timpul impäratuluiIlderim Baiazid i in timpul suba;ei in anul ... 7001 < 1493 > .

25 Octomvrie 1945. DAMIAN P. BOGDAN

Cu privire la cetatea Holdvnic d-1 Prof. P. P. Panaitescu ma anuntaca a vazut la d-na Greceanu o harta veche, datata de d-sa, dupd aspect,

Fig. z8.

intre 1600-1650, i avand titlul: Fluviorum in Europa ptin_ipisDanubii cum adiacentibus regnis nec non totius Graeciae et Archipelaginovissima tabula. Auctore J. Baptista Homano, Norimbergae. In aceastaharta cetatea Turnu este trecuta cu numele Nicopolis minor, iar intreea si Olt numele Cholownic. D-1 Panaitescu observa cà multe localitätisunt scrise cu doua nume.

4

non Rap*

Kk I

sa.

I

.

...

www.dacoromanica.ro

462 GR. FLORESCU

15. Moneta de argint taler olandez gásita pe vatra ultimelordaramaturi. Dupà parerea d-lui E. Condurache, caruia ii datorez Mum-ririle ce urmeaza, moneta n'ar fi autentica.

Av. CONFIDENS DNO NON MOVETV[R] [I.6?j8Leul in doua labe.

Rv. MO ARG CIV IMP Bt.. CAMPDENCavaler inarmat, jos scut cu leu olandez.

16. Banut de bronz, gasit tot pe vatra ultimului strat de &Ora-mäturi. In margine are o gaura, probabil ca sa fie legat 0 purtat la gat.0 prezint numai in desen intru cat nici speciali,tii n'au putut sa-midea vreo lamurire:

DESCOPERIRI MARUNTE

In stratul ultim de daramaturi s'au gdsit 0 cateva arme in starefragmentara, ghiulele de piatra 0 fier, crampoane, cioburi multe devase de lut 0 cateva de metal.

Arme, au fost descoperite urmatoarele piese:1. Doua tevi de 1)11.'cà de fier de forma' octogonalä, lungi, una de

0,95 m, a doua de 85,5 m 0 groase, la baza, 4,5 cm 0 3 cm iar sus,2,5 cm amandoua. Jos au un calcaiu 0 o proeminenta in stanga. Gurae larga de 1,3 cm.

2. Teava de puFa, de bronz, octogonalà, lunga. 54,5 cm; diametruljos, 4,3 cm, sus 3,9 cm. Jos gura e larga de 2,8 cm pe o distanta de6,6 cm, apoi se stramteaza la 1,5 cm. La 22,5 cm dela varf are o pro-eminenta de 4,2 cm inaltime 0 3,5 cm lungime cu fata din spre varfurcand in zig-zag.

3. Alta teavà de pu0:a, tot de bronz, lunga. de 58,8 cm, groasala bath' de 4,2 cm pe o distanta de 31,5 cm, de unde grosimea se mic-§oreaza. la 3,5 cm, iar fetele se schimba in dreptul muchiilor. Gurala bazä e de 2,9 cm larga pe o distanta de 5 cm, apoi scade la 1,2 Cm.Si la aceasta exista proeminenta cu o fata in zig-zag.

4. Fragment dintr'o teava de tun partea unde se aprindea pul-berea. Se compune din douà parti: una subtire, cu diametrul 7,5 cm,0 alta groasà, cu diametrul 10 cm. Lungimea, 35 cm partea subtire,16 cm cea groasä.

5. Douà fragmente de teava de tun de fonta, groase in perete de8 cm iar a doua de 10 cm.

6. Foarte multe ghiulele de piatra 0 de fier. Marimea lor variaziintre 4,5 cm 16 cm in diametru, cele de piatra, iar cele de fier intre4,2-13,5 cm in diametru. Unele din cele de fier sunt goale inguntru.

6. Crampoane de asemeni s'au gasit foarte multe. Ele sunt inpatru muchii *i cu floare la cap. Sunt lucrate din ciocan. Sunt de dife-rite marimi dela 5 cm pana la 31 cm lungime.

www.dacoromanica.ro

CETATEA TURNU 463

Ceramica descoperita in majoritate cioburi apartine ultimeiepoce a ceta.tii.

7. Borcan cu cloud toarte, de forma bitronconica, cu fundul plat,rutin reliefat. Inaltimea 38,5 cm, largimea la pantece 33,5 cm, la gura14,7 cm, cu buza evazata pe c. 1,7 cm, diametrul fundului 13,2 cm.Pasta e cenusie. E, probabil de data recenta.

8. Fragment dintr'o oala cu toarta, tot de pasta cenusie. Inaltimea12 cm, diametrul la umeri 13,5 cm, la fund 7,3 cm. Tot de data recenta.

9. Castron in formä de cupà, pasta rosie, cu fundul reliefat in formade picior. Inaltimea 14,1 cm, largimea la gura 13,2 cm, buza rastrantain gall cu 0,5 cm. Fundul are un diametru de 9 cm si e inalt de 3,7 cm.Suprafata peretelui, re dinafara, e lasata din rosu. Sub buza insil areo dunga de vopsea alba din care s'a sours ici-colo pe burta vasuluiin jos. Interiorul e smaltuit in verde.

Taler mai adânc. Inaltimea 8,5 cm din care 2,5 cm inaltimeafundului care e reliefat i cu un diametru de 9,2 cm. La gura talerulare un diametru de 24 cm. In exterior nicio decoralie, pasta rosie lasatàasa. In interior smalt alb veste care din loc in loc cate trei siroaie desmalt galben pornesc dela bura spre fund.

In sfarsit, tot printre descoperirile marunte din epoca recenta s'augasit i cateva vase de arama: un ibric cu cioc pentru turnat, i douacapace de forma celor pentru ceainice.

GR. FLORESCU

RESUMELaurian et Tocilescu, les premiers, ont emis l'opinion, que la cite

de Turnu aura it été élevee sur les ruines d'un castellum roman. Lesmurailles qu'ils croyaient romaines sont toutefois d'origine turque.Les murailles romaines profondément enfouies n'ont été découvertesque grace a nos fouilles. Tocilescu a essayé meme d'identifier l'ancienTurris de Trajan en se fondant sur un passage de Procope, De helloGothico, II, 436, 13. Cette idée doit etre abandonnée. Nos fouilles ontdemontre que ce qui est romain date de l'epoque de Constantin.. Desrestes de l'enceinte constantinienne subsistent en effet au-dessous del'enceinte actuelle plusieurs fois refaite. Elle etait ronde et pourvuede petites tours massives, au nombre de neuf a ce qu'il parait. Selonle systeme romain, elle etait défendue par un fosse a escarpc et con-tr'escarre. La technique et les objets qu'on y a trouvés la datent d'uneépoque romaine tardive. On sait que c'est a Constantin-le-Grand qu'ondoit la nouvelle organisation politique et militaire du Bas-Danube,consequence du transfert de la capitale a Byzance. La forteresse sembleavoir duré jusqu'au VI on VII siecle, époque a laquelle nous repor-tent les fragments de céramique retrouvés dans la couche romaine.

10.

www.dacoromanica.ro

464 GR. FLORESCII

La forteresse a été refaite par Mircea, vers la fin du XIV siecle,avant l'occupation de la rive droite du Danube par les Turcs. En effet,on a dii chercher la pierre dont on a eu besoin sur la rive droite duDanube, et la chose n'aurait pas été possible apres l'établissement desTures, dans ces regions. Mircea a utilise les restes des murailles romaineset n'a fait que deplacer un peu vers l'extérieur ces dernieres afin d'ac-croitre leur puissance. La forteresse de Mircea a pris le nom de laPetite-Nicopolis, la Petite-Nicopoia, qui rappelle Nicopolis de la rivedroite, autre indice de l'epoque a laquelle Mircea regnait sur les deuxrives. Le nom de Turnn remplace vite le nom ancien: il derive de laforme meme de la forteresse.

Pendant la bataille de Nicopolis, la forteresse fut occupée par lesTures, reprise par Mircea et réoccupée en 1417 par les Tures, qui lagarderent jusqu'en 1829 et en firent le centre de la « raia ».

Les Turcs ont refait la forteresse, tres probabletment apres 1417.Bs en ont épaissi les murailles de l'enceinte A laquelle ils donnerentla forme d'un polygone, A l'extétieur. Ils fernierent la porte nord-estet ouvrirent une autre au sud, tout en y élevant trois bastions massifs.C'est a la meme époque que fut elevée la t.our ronde du milieu oil l'ongardait les munitions. Les matériaux de construction furent apportesd'Oescus, ainsi que nous le montre une inscription, et se composentde monuments épigraphiques, sculptures, fragments d'architecture etblocs A peine équarris

La forteresse a et6 démolie de nouveau a l'epoque de Michel-le-Brave, fait confirmé par des sources littéraires. Elle n'a eu ensuite

souffrir jusqu'en 1829, lorsque, abandonnee par les Tures, on ladémolit completement.a

www.dacoromanica.ro

CETATEA TYRNY.

I male.

LeGen 0

f22r22Zrifei't1vtallft,t:71:4f: (ft ISATitAw

1111 U4VL 14471222:21EF (A rattAft& I I TinULIA1ei3E531 (01IT A79lng

P L. I

/./

I llllll4

MEM 44444

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

TRATATUL DE PACE-SULHNAME-INCHEIAT INTRE SULTANUL MEHMED II

SI STEFAN CEL MARE, LA 1479.Raporturile dintre 1omâni i Turci, in primele timpuri, i indeosebi

raporturile dintre Principatele Romane i Imperiul Otoman, stint i astazidestul de putin cunoscute. Izvoarele istorice romanesti au fost utilizatein masura cuvenità, in vederea elucidarii punctelor intunecate dintrecutul nostru. Nu acelasi lucru s'ar putea spune, insa, despre izvoa-rele turcesti, fiindcal ele au ramas aproape in intregimea lor fie cro-nici, fie documente propriu zise, fie orice fel de insemnare lalmuritoarea unui crampeiu de vieata apusa inaccesibile pana astazi. Nu e loculsal le evocam si sal le examinam ad. Nadajduim totu0 ca. din cele expusemai jos, complexul de probleme istorice turco-romane va aparea inteolumina noual.

Raporturile i pozitia juridical a larii Romanesti fata de ImperiulOtoman de pe urma primelor contacte, pe timpul lui Mircea cel Baran(1386-1418), nu sunt inca, dupa cum se stie, definitiv deslusite 1.Dupà unele indicatii, in general vagi, din izvoarele contemporane, seconstatal pentru epoca de mai tarziu o stare de drept, care indeamnäla supozitii numai, f dral a ingadui o precizare irecuzabila. Atata timpcat nu va iesi la iveala, sub o forma oarecare, vreunul din actele tur-cesti ale vremii, campul ralmane deschis pentru aceste supozitii.

Al doilea stat roman cu care au ajuns Turcii ulterior in contact,este Moldova. Raporturile juridice dintre Moldova 0 Poartal ne sunt

1 Vezi Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor. Din cele mai vechi timpuri !Andla Alexandru cel Bun, I3ucuresti, vol. I, ed. III, 1938, p. 468. RegretAm cl aici,la Istambul, nu am putut consulta studiul F. Babinger, Cel dintdi bir alMoldovei cdtre Sultan, Bucuresti, 1936 (Extras din Volumul omagial Al. siI. I. Lapedatu), nici pe acela A. H. Golimas, Sensul inchindrii dela Vas-lui a lui Petru Vodd Aron, Iasi, 1941. §i tinem sA exprimAm t-AnAtulai istoricturc, d-lui Adnan Erzi, multumirile noastre pentru amabilitatea doveditä de

fatá de alcAtuirea acestui studiu.

al;1-lui

d-sa

www.dacoromanica.ro

466 A uRril, DECEI

mai cunoscute, ind din prima epod, prin faptul cà ni s'a pästratactul de confirmare a p5Icii acordate Moldovei dedtre ultanul Meh-med II 1451-1481). El poartà data de 5 sOctomevrie [1456] si a fostdescoperit numai intr'o traducere slavon51. Pentru comoditatea cerce-falrii noastre, ii reproducem in traducere româneasca in intregime:

Tugra. Binevoitoare salutare din ,partea marelui Domn i mareluitmir, Sultanul Mehmed, dtre nobilul si inteleptul i vrednicul detoatà cinstea i lauda Ioan Petru, Voevodul i Domnu1 Maurovlathiei.Ai trimis ca sol pe nobilul Mihail logolgul impreunà cu instiintareadin care aflu cà vei p15.ti Domniei mele un tribut anual de 2000 deduca0 aur. Sal fie deci pace legatà intre noi i timpul in care tributulva trebui plätit se hotdreste la 3 luni. Dupà trecerea acestora, dadii voiu primi, voiu tinea pacea, dad insä voiu primi, stiVi ceasteaptd. $i Dumnezeu sä te mangaie. Luna bctomvrie in 5, o in sar-chan beglie*1. Sultanul trimisese anume o solie, care s5. cearä hara-ciul din partea Moldovei, ind « la sfarsitul toamnei, in 1455 * 2. Voe-vodul Petru Aron, in fata necesit4ii inexorabile, convod marele sfatal boierilor, in frunte cu -Mitropolitul Teoctist si in adunarea Vinutàprobabil la Vaslui se ia in examinare situatia politid a tarii, in urmacererii repetate a /T&rcilor de a li se plAti suma de 2000 de galbeni catribut. (HO ICSAKKOCK WOK% H IHIOCIATit 8 HACK AAHld Ark rfickto

1 Actul a fost publicat mai intai de Uljanickij, apoi reprodus de Dr. E.Kaluiniacki, In Hurmuzaki, Documente, II, 2, p. 671. Dam traducerea roma-neasca a lui C. Giurescu, Moldovei cu Poarta Otomanci. Studiuistoric. Bucuresti, 1908, p. 57. Enigmaticul 8 Copan, same a in sarchan beglie »,pentru care Kaluiniacki pusese urmatoarea notil: Haec vocabula haud dubieaedem quandam Constantinopoli sitam designant, attamen situs et condicioeius nunc destinari non possunt *, este pur i simplu a Saruhan Beg ili », adeca

Tinutul Saruhan Beg *, la Chalkokondyles (Bonn), p. EctpxCarlc, carese afla in Anatolia si se intindea la Nord de Izmir, spre Mama Egee. Originarun principat fondat de catre Saru Han, a devenit la inceputul secolului al XV-leaun vilqet turcesc. Capitala acestui guvernatorat, Manisa (Magnesia), Jra rrese-dinla prefeiYti a ffilor celor mai batrani ai tkzei lui Osman. MehmerII insusia fost in doca randuri Vali * (guvernator) in Saruhan, de unde a si urcat tro-nul in anul 145i ; cf. Xramers, In Enzvhlopaedie des Islam. Geographisches,ethnographisches und biographisches WOrterbuch der muhammedanischen VOlker,herausgegeben von Houtsma, Wensinck, etc., vol. III, Leiden-Leipzig, 1936,p. 711. Cuceritorul Istanbulului, dupa durerosul insucces dela Belgrad, s'aintors, dupa. 21 ulie 1456 (cf. Joseph von Hammer, Geschichte des OsmanischenReiches, vol. I, ed. II-, Pesth, 1834, p. 442 si N. Iorga, Geschichte des OsmanischenReiches, vol. II, Gotha, 1909, p. 77), in vechea capitala, la Adrianopol, uncle asezut catva timp odihnindu-se (Sadeddin, Taciittevarih, Istanbul, 1280, vol. I,p. 460) I unde a fost invitat i fiul,sau Mustafa, valiul de Saruhan. Nu e exclusca dupa aceea sa fi plecat Mehmed II la Manisa, de unde a datat actul nostru.

8 Const. C. Giurescu, I R., p. 30.

nu-1

i

Capitulafille

g

vh

hq,

$

www.dacoromanica.ro

TRATATUL DE PACE SITI,HNAME 467

XPOPCKItIrlt anent) 1 si se decide in mod unanim sà « ne plecamcapul acestui pagan. . . sà nu piara tara noastra » 1CA1111 SCH 11

110X141111TH C0614 LOAOKS TOMS rormicTitS). Data la care a fost luataaceastä importanta hotdrire din partea Moldovenilor trebue sa fi fostinainte de 6 lank 1456 deoarece la aceasta data ( 5 Recep 86o

_Hegira), 'Sltanul Mehmed II a dat un firman, in lagarul dela Rudnic(be-yurt-i Rudnik) din centrul Serbiei, prin care acorda negus-torilor din Cetatea Alba bogatul port din sud-estul Moldoveidreptul « sã vina cu vasele lor i sa incheie cumparari i afaceri i safaca comert cu locuitorii din Edirne (= Adrianopol), Brusa si Istanbul ».Acest firman incepe prin a anunta ea « am facut pace acuma cu vestitul

excelentul Bey al Moldovei,Noevodul Petru », «qimdiki haldemulahhariiliimerd, elmiiterneyyiz Boidan Ili Beyi Pitri V oyvoda ilebari§iklik idiip » 2. Astfel, in prima jumatate a anului 1456, Moldovaacceptase s. pläteasca tribut Turcilor.

La cateva zile dupa emanarea acestui firman, oastea lui Mehmed IIse gasea in fata Belgradului. Considerata in aceasta perspectiva, faptainchinarii lui Petru Aron apare ca un act politic util si in oHce cazjustificabil.

Dupà ce in Moldova s'a luat aceastä hotarire, a fost delegat logoftul Mihul sä mearga la i'urci i sa se straduiascata sa reducal din sumade 2000 de galbeni suma tributului iar dacä nu se va putea, s'oplateascä in intregime, ca astfel sa se faca pace. Mihul, om prudent,a cerut de bunk' seama el insusi o dovada in scris a faptului ca nu dinproprie initiativa s'a dus sä faca pace cu Mehmed II, platindu-i sumaceruta, ceea ce i s'a i dat prin diploma amintità, intaritä cu semndturileMitropolitului Teoctist si ale celor 57 de boieji ai divanului, pe langl« Noi, Petru Voevod din mila lui DumnezeuVonm al Tarii Moldovei ».Intre anii 1457 data urcarii pe tron a lui tefan cel Mare si 1460,

Mihul, ca fost boier de frunte al voevodului precedent, a trebuit sapribegeasca impreuna. cu Petru Aron in Polonia. In acest ultim an,in douä patente consecutive, Stefan il iarta, ii restitue toate mosiile

averile i Ii da voie sal se intoarca in Moldova 2. E de presupus càtot grupul acesta de documente scrise in slavoneste, impreund cu otraducere in slavoneste a actului inchinarii insusi, au fost purtate cusine in pribegie de catre numitul ministru de externe al Moldovei

Hurm., II, 2, p. 669 sq.2 Dr. Fr. Kraelitz, Osmanische Urkunde in tarkischer Sprache aus der zweiten

Holfte des 15. Jahrhunderts. Ein Beitrag zur osmanischen Diplomatik, Wien,1921, p. 44, in Akademie der Wissenschaften in Wien, Philos.-hist. Klasse, 297B. 3 Abh. Originalul acestui document se afl6. in Arhivele Statului din MOSCON a.Kraelitz a intrebuintat o fotografie a originalului, pe care o reproduce in Ta-fel I*.

3 Hurm., II, 2, p. 685 i p. 683-684.

WAHAH

iehr-i

Trincipe,

5i

5i

2

www.dacoromanica.ro

468 AuRer, Dec=

in felul acesta au putut fi regasite i publicate de Uljanickij, pe lamijlocul veacului trecut.

Inainte de anul 1456, care au fost rporturile dintre Tits rci si Mol-dova? Se inchinase oare vreunul din 06mnii tanarului stat românescputernicilor sultani cari ajunsesera la linia Dunarii i o fortificasera?

E greu de raspuns in mod categoric la aceste intrebari in stadiulactual al cunostintelor noastre. Istoriografia noastra pragmatica nucunoaste o atare inchinare formald, inainte de anul 1456 1 -Riipesatul-C. Giurescu inmanunchiase, in studiul amintit 2, o serie de informatiunisub acest raport, pe care le constitu4se intr'o supozitie afirmativä.Inteadevar, se pare ca primul atac al 'turcilor aehingiii dela Silistratntreprins pe teritoriul Moldovei, care a dus la asediul Cetatii Albe laanul 1420, pe tpu1 lui Alexandruicel Bun, a fost lichidat printr'ointelegere intre Turd i Moldoveni. Ta .426 Domnul Moldovei e acuzatde 15;mnu1 Tarii Românesti, Dan II, ct. s'a aliat cu Turcii ; de ase-menea la i1430-1432, iarasi este aratat c s'ar fi inchinat sultanuluiMurad II 3. Fiul i urmasul sau, tefan, refugiat in Tara Româneasca

supusa dupa cum se stie se adreseaza la 1433 aceluiasisultan, cerandu-i ajutor contra lui Ilie, fratele sau ; o spune contempo-ranul si bine informatul Dlugosz : o a TurCorum Caesare, petito et obtentoin gentibus subsidio, in Valachiam (= Moldova) rediit 4. La 1454, baskexista o marturie formala in acest sens : solul polon, Luka Brzeski, incuvântarea tinutä in fata Imparatului si a dietei germane la Ratisbona,prin care cere ajutorul Germaniei contra turcilor, declara raspicat:« Jam Valachiam Moldaviamque terras Regni Poloniae Turcus iuris suifecit. Jam vectigal liii annuum praestatur et capite censos omnes illarumregionum accolas constituit» 5. De altfel, Petru Aron, in momentul cânclemite logoatului Mihul exonerarea din partea divanului pentru calatoriasa la sultan, la 16 Iunie 1456, recunoaste ea' Turcii au cerut in repetaterânduri « daruri (11>KE FlelKOMH H REptkrit. HO KSAKOCk pitSOKII H 1111HCATA

S Hu% Ammi). C. Giurescu credea, cu drept cuvant, ca inainte de anul1456 ceea ce se dadea Turcilor erau mai curand « daruri » 6, care auizbutit sa-i tind departe de pame.ntul Moldovei pe u pagâni », in toata

Const. C. Ginrescu, IR, II-13, p. 30: 4 Era pentru Innia oará când sefácea o asemenea cerere n.

2 Of) citp. 54-2q.3 Ibid., p. 55, citându-se I. Ursu, Relaliile Moldovei cu Polonia, peind la

rnoartea lui .tetezn cel Mare, Piatra, 1900, p. 48-49.Historia Polonica, Lipsiae, 1712, c. XI, p. 640, ap. C. Giurescu, I. c.

5 HUM., II, 2, p. 51-52.Textul slavon al actului Hurnt., II, 2, p. 669, are 6 daruri * A41414, care'

se poate traduce si prin 4 dajdie *, * tribut *, asa cum o fac5isaepius tributum exigebant *. In schimb, actul din 5 bctomvrie acelasi an

contine termenul turcesc haraci,:i pspiucs, Hurtn., II, 2, p. 671, pe careKaluiniacki 11 redá in latineste tot cu tributum *.

o

Kaluiniacki:

Turcilor,

r

1

°

www.dacoromanica.ro

TRATATUD DE PACE- SIIDENAME 469

perioada dela 1420 pana la Petru Aron, intr'o epoca de biruitoareexpansiune politicä i teritoriala a noilor stapani ai PeninsuleiBalcanice.

Un accsl poltic, a*a dar, de natura celui incheiat intre Petru AronMehmed II, nu pare sa fi existat inainte de aceasta data. La anul

1456 se constata, pentru prima data, atata cat ne permit documen-tele a o constata ea Turcii au cerut suma de 2000 de galbeni dreptharacip, pentru a face pace cu Moldova 8,1111-111T% lithWh 1%HYh, ceea cese confirmá chiar din partea sultanului (barifiklik idap). In felul acestase consfinMte prin tratate formale starea de f apt a « inchinarii * ante-rioare, impusa §i ea de necesitate, insä mentinuta pe planul trimiteriide daruri, la care probabil s'a ajuns printr'o invoiala reciproca prealabilá.

Care a fost situatia, din acest punct de vedere, pe timpul lui Stefancel Mare? Se §tie ea noul Domn al Moldovei a plätit i eLla "i'nceput,in mod regulat, tributul de 2000 de galbeni lui Mehmed II. Numaidela anul 1470 inainte se constata o abatere dela aceasta obligatie 1.

Actul descoperit de noi recent la Istanbul ne va ajuta sà lamurimunele puncte neclarificate ale acestei probleme.

La Silleymaniye Kuluphanesi, biblioteca construità de celebrularhitect Sinan anexa a geamiei Siileymaniye, se pastreaza, in fondulEsad Efendi, Nr. 3369, un codice miscelaneu (miimeat), de 12,6 x 9 cm ;scris pe hartie « ebril > i imbracat pe jumatate in piele ; fiecare paginaare 17 randuri ; scrisul este neshi vechii, neregulat, titlurile cu ro01;are 452 de pagini, numerotatie noual cu creionul, la inceput i la sfar§itfiind defect. Acest codice are o deosebità valoare documentara, cacie scris pe timpul lui Stefan cel Mare: ,ultima data pomenita intrepaginele lui este anul 896 H. (i mvrie 1490-4 Nckmvrie 1491).

Incipit, pagina 2 : in bandagi be-Hadrat-i Mawkind maliku'lhukameiakmalu'l-din tahrir ultdd. .. (Din scrisorile celebrului poet

mistic Mevlana Celaleddin Rumi, in limba persana).Printre autorii copiati in acest codice sunt: Seyh Mehmed ibn-i

Seyh Kutbeddin (cf. Ahmed Ta0copriizade, 5akaik el-numaniye Iiiilema el-devlet el-Osnianiye, textul original arab, pe marginea editkidin Bulak, Egipet, 1299, a operei lui Ibn Challikan, WafaylituVayan,p. 491) i Tacizade Ca'fer celebi, un celebru miin# (secretar, autor demostre de stil; cf. Enzykl. des Islam., II, p. 545-546), tot contem-poran cu Stefan cel Mare 2.

P. 192, 12-15: tamma al-kitcib wa husina tawfikihifichir afar chatamca-lcihi wa'llafar fi tarich sanatin sitta1 Const. C. Giurescu, I R, 11-13, p. 57 sq.2 Cf. F. Babingei, Die Geschichtssehreiber der Osmanen und ihre Werke, Leipzig,

1927, p. 49. A murk in anul 1515. Una din scrierile lui Tacizade, intitulat5.Feiihndme (« Cartea cuceririi *) a Moldovei se pAstreaz6 in manuscrisul turcescNo. 5723 dela Biblioteca ttniversitatii din Istanbul si o vom publica in cufandinipreunä cu alte fetihndme.

wa'l-atibbd

/1 bi'Lharri

www.dacoromanica.ro

470 AUREI, DECEI

wa tis`in wa s'a terminat cartea spre lauda liii Allahfie-i infrumusetat succesul la sfarsitul lunii is,afar; a incheiat-o

Allah cii binecuvantarea i biruinta sa la data anului 896 ».Aceast5. ultimà indicatie de pe pagina 192 a codicelui nostru aratä

in mod neindoios ca el a fost terminat de copiat scris $>) intre 20-29(osfarsitul ») ale lunii far a anului hegirei 896, ceea ce corespundela 5-15 Ianuarie 1491. Prin urmare, ii putem considera ca fundscris in anul 1490, in ultimele clonal luni.

In codicele acesta, la paginele 472-497,e a fost copiat i tratatulde pace incheiat intre Sultanul MehmeelI 0 Stefan cel Mare, &up&anul 1476.

Iata-i textul turcesc, in transcriere cu litere moderne:

472 SULHNAME-I/SULTAN MEHMED-TABE SERAHV-BAKARAB ODAN/

vacibiiliz'an-i hakani ye tugray-i/garray-i ciha-naray4 ebbede Allahu teala 1 nifazehii // bihfirmetilseb'ilmesaniisdar olunmaga His budur kim/:

Karabogdan, kim kadimillezmandan asitan-i hilafet/ asiyan-ial-i Osmani, hususa benim siidde-i gerdim fehamet/ye asuman cela-letiime miiruvvetvar ye bendesilr vezaif-i // hismetkari ye riisum-iferman-berdari'de dakika/ihmal itmeyfip, evamirime imtisal ye vaz'it-diigiim haraci/yaktinde bi ihmal eda iderdi.

Bazi ahyanda yesvese-i/eytan-i inad dimagina bagy ye fesad ilkaitmekle, daire-i adab-i/ubudiyyetden tasra kadem basup 2, suret-igayy // fizre ma'nay-i temerrfid ve tarik-i ithatdan taassuf izhar/itdfigi haysiyyetden izzet-i din-i ilahi ye hamiyyet-i san-i padisa[hi] 3/harekete geliip, mehabet-i sarsar-i gazabimden niicum-i tiindbad-i1/

481 ecnad Asa ye nejad-i mamure-i memleketini mânend-i bilad-i Semildye Ad/kilup, dest-i kahraman-i kahrimdan gfismal-i ber-kemal yir-misdim./

Bu vesile ile rakde-i cehaletden uyanup, tayiben ye ayiben/ma-kam-i inabetde sad hezar tazarru' ye enva'-i tezelliille zemin-i hizmeteyfiz sfiriiyii[p], dergah-i cihanpenahima lltica idfip, gerden-i/ubu-diyyeti ber karar-I sabik ribka-i rikiyyete teslim idfiben/ye beriden/fizerfime vaz'olunan harac ki her yil iic/bin sikke-i efrenci filori idi,muzaaf idfip, her yil/alti bin sikke idüben, dosta dost ye diismana 4dfisman // olup, sevabik-i eyyamdaki gibi sebil-i istikametden huruc/

I Cod. numai literele lh i t.C3d., gresit, basdim: prez. sing. persoana I, fArá sens.

3 hi e nota. marginala.Cod. ortografiat'gresit: dumana.

santiini

(o

ali§an-i

2

6

°Kid'

Nithn-i

www.dacoromanica.ro

TRATATLD DE PACE - SUM-MIME 471

itmeyflp, bu asitan-i gerdfin-sipihr ye asiimân-i rif'atin eba/an cedhizmetkarlarindan deyii yalvarip, siihab mutavaatdan/gird-i senaatindef-itmegiçiin, ab-i dide-i mehabet-didesin / seylab kilup, afv talepeylediigi cihetden deryay-i mfiruvvet // ye bahr-i atifetim cii sucundangegdim ye akd 2-1 / ahdi tecdid kildim. Ve AllahulkerImUlvedüdiillezi

491 kale / : o bilahdi. Innelahde kdne mes'uld. » Madam ki bu // serait-imezkfire Uzre asitan-i saltanat-asiyanima dogrulugla mfintemi yemiintesip ola nefsine ye maline ye memleketine benden / sancaldarirabeglerinden ye sair kullarimdan taarruz olmayup, / andan asar-i isti-kamet görfindiikge ayn-i inayet-i sahanemle / melhfiz ye ayatif-i hiisre-Vânimden 111S117SIZ 3 ola.

bu ahd/namey-le ser-efraz kildim ki elude cihet-i itikad 4 yesebeb-i / itimadi ola.

Traducerea in romaneste, cat mai fidela, este urmatoarea :

TRATATUL DE PACE AL SULTANULUI MEHMED FIE-ITAR-ANA WARA CU MOLDOVA

Pricina emanarii acestui semn hakanal preaslavit, caruia i secuvine ascultare 6, §1 a stralucitei tugra 7 sultanale, podoaba a lumii,

Cod. fhb, ceea ce nu cla niciun sens.2 Cod. akdi.3 Cod. malifUz.4 Cod. i' . ad.5 Hakan, Han al hanilor »; cf. W. Barthold, Enzyk. des Islam., II, 938.° Expresiile cancelariei sultanale se regasesc in limbajul cronicarilor turci.

De ex., la unul dintre cei mai vechi si mai importanti, Idris Bitlisi (Heft Bihift,vol. VII, manuscrisul dela Berlin, Preussische Staatsbibliothek, Petermann, NA.395, fol. 229 b) se spune despre Siileyman Pasa Hadambula, cá « eienhukm-ivdc1;ibu'l-ittibd s - 4 cand porunca careia treble sk i te supui », a sosit, a exe-cutat-o. La Sadeddin, Taciittevarih, 1, p. 93-94, unde se dau conditiile supuneriilui isman din Bulgaria: ferman-i iilifan isddr buyuruldu, a emanat firmanulpreaslavit *, i p. 77: ber mucib-i ferman-i fah& conform firmanului sahului ;

ibid., vol. II, p. 44, aengiii porneau la navala astfel: Malkofoglu ferman-imucibi Uzre Bokdan ildyetine akincl diliiverleri ile revan olup,

Malkocioglu a plecat cu vitejii ac14ngii spre tara Moldovei, conform porunciicareea i se cuvine supunere *.

7 Denumirea actului nostru este: /erman (persan), sau emir (arab: amr),sau hakiim (arab: hukm, la cronicarii nostri e hochim *), care catesi trele insem-neaza e porunca, ordin *. Kraelitz, cat p. 9, ii, le spune skaiserliche Erlasseoder Befehlschreiben*.

Fiecare din aceste acte purta sus o invocatio: huve (huwa, arab), El (sc.Allah)*. Apoi urma tugra. Vezi definitia acestui semn al knitanului, in Enzykl.desIslam., IV, 890 (articolul lui J. Deny): e Tughra, osmanisch-tfirkisch (und sel-djukisch), Monogramm oder graPhisches Emblem des Oghuzen dann desSeldjuken und spater des Osmanen-Herrschers, das nach und nach zum

/

I'

4

EvId

Ve

s

,www.dacoromanica.ro

472 AIIREL DEcnr

vesniceasca.-i Allah Preamaritul eficacitatea prin respectul produsde seb'iilmesdni1 este aceasta 2:

Wappen des Staates wurde und von dem Herrscher nicht nur auf Erlasse oderFirmane, sondern auch auf Grundbesitztitel, Mfinzen, öffentliche Gebäude.Kriegsschiffe und in neuerer Zeit auf Personalausweise, Passe, Briefmarken,Stempelpapier, Kontrollstempel an Goldarbeiten, usw. gesetzt wurde a. Cf. stu-diile urmetoare: Ali, Tugray-i hamayun, in Tarihi Osmani Encameni Mecmuasi,VIII (19j7), No. 43, p. 53-58 §i No. 44, p. 109-125 ; F. Babinger, Die grossherr-liche Tughra. Ein Beitrag zur Geschichte des osmanischen Urkundenzesen, in vo-lumul Beitrdge zur Kunst des Islam, Festschrift far Friedrich Sarre rookVollendungseines 60. Lebensjahres, Leipzig, 1925, p. 188-196, cu o serie de reproduceri; I. H.Uzuncar§ili, TufFra ye PenFeler, in revista9Belleten, XVIIXVIII (1941), p. 10r-157. Babinger arate i neverosimilitatea existentei unei diplome date d Murad Irepublicei Ragusa, purtfind ca semnature urma de cerneale a manelasa cum a fost acreditat de Hammer (GOR, 12, p. 152) ; cf. §i F. Giese, Die osma-nisch-liirkischen Urkunden im Archive des Rektorenpalastes in Dubrovnik ( Ra-gusa), in Festschrift Georg Jacob, Leipzig, 1932, p. 42. Cea mai veche tugracunoscuta pe vreun act turcesc e, de altfel, mult mai veche cleat credea d-1Babinger : ea s'a pestrat pe o vakfiye (act pentru proprietate religioase, vacuf s) ;cf. Prof. I. H. Uzunçar§111, Gazi Orhan Bey vakfiyesi 725 RebialevvelMart, in revista Belleten, vol. 19, 1941, p. 277 s., cu fotocopie.

Pentru executarea tugrei exista un functionar special la Poarta, numittugraltef sau

Actul nostru, fiind o copie intr'un codice, nu originalul, este lipsit §i deinvocatie §i de tugra. Tugra care se afla pe documentul original avea de sigurinscriptia : Mehmed ibqtMurad Han, muzaffer daima, Mehmed, fiul lui MuradHan, pururea victorios *; cf. Kraelitz, Osm. Urk., p. 21, 47, 49, 51, 53, 55, 57,etc. §i reproducerile fotocopii dela urine.

1 Seb'almesdni o sunt socotite sau cele 7 verseturi care alcatuesc primasura a Coranului (= Fatiha, corespunzfind Tatalui Nostru cre§tin), dupe: cumarate D. Kélékian, Dictionnaire furc-francais, Constantinople, 1911, p. 9,sau toate surele din Coran sau o parte din ele a, dupe. expresia marelui ic-tionar turcesc Kamus, Istanbul, 1305, vol. IV, p. 894. F,v1iya Celebi, Seyahatndme, Istanbul, 1314, vol. III, p. 349, viziteaza loca§ul de pelerinaj din ValeaBatovei, Dobrogea, al sfantului Akyazill, ruh-i adz ifan bir sure-i seb'filmesdniokuyunca, recitand o sura- seblilmeseni pentru sfantul lui suflet s.

2 Dupe. tugra care mai este numita §i tevki;, tevki'-iferif-i dlian, alcimet-i ferif, etc., punerea, aplicarea a, * aplicarea inaltate a,

semnul, semnatura a, semnatura nobila, preaslevita *, semnul nobil*toate acestea fiind asa dar sinonime; cf. Kraelitz, 41-p. io adice dupeiscalitura a propriu zise a Atanului, urma formula, in scris:

hamdy4n hakma oldur ki, o porunca semnaturii imperiale este ca ...*;ni,sdn-i essulteini ve tugray-i garray-i sdmi-mekdn-1 hakani nefeze

bilavnirrahmtini Mama oldur porunca sublimei, preaslevitei, sultanaleisemneturi §i a inaltatei, strälucitei tugre hakanale petrunda cu ajutorulPreamilostivu'ui I este ca

Vezi o formula mai ample, dar aproape identica, intr'un act donationaldat de sSkultanul Mehmed III Marelui Vizir Ibrahim Vasa anul 1600 (in P.

4

1324,V, 1Cfii:

nifanci.

refi',

a,

n4dn-i

ki,

la,

nisdnd

I

seri f-i 411401

www.dacoromanica.ro

TRATATIII, DE PACE SIJULNAME 473

Moldoveanull, care din vremurile vechi era plin de omenie 2 §i robsupus al pragului acoper4 al califatului familiei Osmanilor, in deosebial vestibulului cerului mAretiei i al boltii grandoarei mele, neamânând

Babinger, Asia Siidslaviens Tarkenzeit, Berlin, 1927, p. 13): nisdn-i serif-isdmi-mekdn-i sultani ye tukray-i garray-i cihan-sitdn-i hakaninefeze bilavnirrabdni velsavilsamddni /llama oldur ki, pe care d I Babingero real in nemteste, p. 19, astfel: Des edlen, hochwardigen, erlauchtortlichen,sultanischen Zeichens und des glanzenden, gliickweisenden, weltallbezwingen-den chaqanischen Namenszuges mog'er wirken mit der gottlichen Hilfe unddem Schutze des Ewigen und der Macht des Allgiitigen ! Weisung ist folgende :4

0 serie de exemple i explicatii da i d-1 profesor I. H. Uzunçarsili, in subs-tantiala sa carte Introducere in organizatia statului otoman *, Osmanli devletiteskildtina inedhal, Istanbul, 1941 [Turk Tarih Kurumu yayinlarindan, VIIIseri, lig. If)] : pentru tuffra, p. 27-28, 75, 331; pentru tevki, p. 9, 75, 290-295,298-299, etc.; pentru p. 46, 171-174, 177-179, etc.

Formula din fruntea 4 tratatului de pace * al nostru corespunde intru toatecu formularele cunoscute si din alte documente ; cf. L. Fekete, Einfiihrung indie osmanisch-tarkische Diplomatik, Budapest, 1926, p. XLII sq., impreuna cudocumentele reproduse in fotocopii minunate.

1 Karabokdan din text insemneaza, dupa cum se §tie, Moldova; cf. V. Bogrea,Note si observalii istorico-filologice, III. 4 Bogdan-ili * 0 allele, in Anuarul Insti-tutului de Istorie Nationald din Cluj: III (1924-1925), p. 508-509; A. Decei,Bokdan, in Isldm Ansiklopedisi, 19 ciiz, Istanbul, 1943, p. 697 8 4. $i in izvoa-rele grecesti, de ex. Chalkokondylas (Bonn), p. 506: rijg MsAalvtic lloySavlag

e interesanta concomitpta ambeloir denumiri, in tratatul de pace, textullatinesc, dintre Ba§azid II si Vladislav II al Ungariei, Hurm., II, I, p. 20: 4 etterris Moldaule quam etiam Transalpine cum eorum Waimodis Kara Bogdanet Radwl a. Se mai stie, insa, ca Turcii aveau obiceiul de a desemna tarile prinnumele intemeietorului lor: de ex. A ydinili, Tara lui Aydin *, la Sud de Izmir ;Selcuhiyye (cu collectivum arab -iyya), Selgiucizii, Tara Selgiucilor Las(dela kneazul Lazar) vildyeti, sau numai Las, Serbia * (cf. Asikpasazade, ed.F. Giese, Die altosmanische Chronik des 'Afikpagazdde, Leipzig, 1929, p. 142a Laz vilayeti *, p. 203 a Laz kirall *, a Regele Serbiei *). De vreme ce Bogdan II(I2.X.1449-17.X.1451), tatal lui Stefan i fiu al lui Alexandru cel Bun, nua avut niciun contact cu Turcii (vezi Const. C. Giurescu, I R, p. 25-28),trebui sä admitem cá denumirea L Wan. Karabok'dan, dat fiind i bunul obiceiuturcesc amintit, deriva dela Bogdan Intemeietorul. In cazul nostril, traducemprin allfOldoveanul a, cu atat mai mult cu cat fraza intreaga se befera la o per-soana, nu la tar& Cf. alte exemple de substituirea tarii prin Domn, la croni-carul Dursun (Tursun Beg, Tarih-i Ebalfeth Sultan Mehmed Han, in revistaTarihi Omani Encümeni Mecmuasi, 1916, Nr. 36, p. 161: Karaboidan ki ddcib-1cakiride . . ihmal gosteriip, flioidoveanul, care se potrivea in cercul cuviintelor *;Asikpasazade, b cirp. 178: Padisah. . . Karabokdani okudular: a Bu gez senkeratin getur haracini I a, a Padisahul 1-au poftit pe Moldovean: De asta dataadu tu insuti haraciul a.

2 interesant acest atribut dat de Mehmed II IM Stefan: miiruvvelvdr.Muruunva, In turceste miiruvvet, avea la Arabii pre4slamici sensul de barbatie,virtus, generozitate, curaj i revine mereu in Mu'allaka, poeziile poetului pre-

n4dn,

a

;

I

s

dliyandiklailaturndeei

e

E

www.dacoromanica.ro

474 DECE1

o c1ip5. indatoririle slujitore§ti i obiceiurile fixate prin firman, pläteafa'rà arnanare la timp haraciul pe care il impusesem i il orânduisemprin porunca mea.

Dela o vreme, Varindu-i §oaptele incapátinatei Satane sburdAciuneastrickiunea in creieri, a calcat in afara cercului cuviintelor robiei

funded manifestase, din duh de nesupunere, o rätAcita.' abatere delacalea ascultdrii 1, forta religiei divine 0 zeul onoarei padi§ahale s'aupus in m4care i prefdcând, prin majestatea crivdtului furiei melea Vazduhului furtunei asemenea ltighioanelor, poporul VIE sale pros-pere 2 precum tinuturile Semild 0 Ad 3, i-am dat o sdrav5.115. pedeaps5.4cu viteaza m5nà a mâniei mete 5.

islamic Antara ; cf. Enzylel. de., Islam., I, p. 1042. De§i i se recunosc, insa, acestecalitAti, Domnului Moldovei care §tim ea' le-a dovedit cu prisosintatotu§i termenul acesta nu trebue scos din complexul terminologiei islamice, a§acum 0-1 atribue sie§i §i Mehmed, mai jos: derydy-i mitruvvet, t marea mArinimie *.

Expresiile acestea nu trebue sa ne mire, intr'un tratat de pace s, care0 el era construit pe temei de inflorituri de stil, atat de iubite la Turciin vremea aceea. Vezi, de ex., manunchiul de epitete ornante, mult mai grave,intr'o Scrisoare (vdme), trimisa la 1522 de cAtre Sultanul Selim I fiului sariSiileyman, viitorul Sultan, dupa victoria sa asupra lui B67fqzid II, detronatul,laid i mof al amcindurora, in miin§eaturile din manuscrisul din Istanbul, tni-versite Kitapsaryl, T. Y. Nr. 3160, fol. 43 a: bundan ikdam vesvese ye igvd-i1 blis-i layin ve iffrd ve ilkay-i bi temkin vasitasiyleolmakhar bi prik yemidefahir-i selldk, hddim-i banyan-i ndmus-i sultani ve hdrik-i perde-i irz-io. mani. . . reis-i zamre-i tdgydnve kadde-i yafiydn, pir ye Mervan ve

ezid-i cebbar-i anid dna uhuvvet Bayezid, aslah Allahu§anihi . . inainte de asta, prin mijlocirea §oaptelor turburarilor blestema-tului .Diavol 0 a atatarilor §i a josniciilor sufletului sau lipsit de demnitate,acel alfirisit necurat §i laludAros sAngeros, distrugatorul cladirilor cinstei sulta-nale §i aprinzatorul valului onoarei otomane capetenia cetelor rasculatilor

pilda neamului inamic, liatrAnul §i Mervan fost calif, sinonim al senilitatii§i Yezid calif, sinonim al domnitorului farä grije de binele omenirii tiranincapat3nat, adecA distrugAtorul clAdirilor infratirii, Bayezid, indrepte-i Allahonoarea !...*. Iar pasajul, in care fiul se exprima despre tatal sari astfel, fol.43 b: cadde-i mutdvadt ye nehc-i nviitdbadtdan kadem birdn itdi, a calcat afaradin calea ascultArii §i din ilfumvl supunerii *, pare rupt din tratatul de pacedintre musulmanul Mehmed II 0 cre§tinul Stefan cel Mare. Sadeddin, cronicarfoarte gustat de-a-randul veacurilor, nu e de loc mai crutiltor, I, p. 557:Karaboidan hdkitni olan layin hi ,sey anetde .eytan ondan mastein idi, Afurisitulde Domn al Moldovei, care in dracii Ii intrecea pe Satan *; iar 1 a p. 558: BoOdanhandziri, porcii de Moldoveni *.

2 zndmure-i memleketini , tara sa cultivatA, prospers& infloritoare s. Rapor-tAnd cuvintele lui A§ikpa§azade (ed. Giese), p. ',Maar ye yakdIlar ve malinye davarin ne buldularsa tarap itdiler, s au distrus 0 au ars §i au jefuit toatebogAtiile §i vitele gAsite *, la aceastA expresie care evoca, tara Semild §i Ad(vezi nota urmAtoare 1), constatAm cA ele infAti§au o durA realitate, nu o remi-niscenta coranicA. De altfel i celálalt contemporan, Dursun Beg, 1. c., p. 162,

1

tailedY hddim-i batiyan-i

si

si

*

grates..

si

si

nelis-i

s

S

Igts:

www.dacoromanica.ro

TRATATUI, DE PACE suLlINAME: 475

In felul acesta, desteptandu-se el din somnul prostiei caindu-seintorcandu-se la locul pocaintei cu o sula de mii de plecaciuni

felurite frecat fata de pamantul servitutii 2 si s'a ada-postit la burtea mea, refugiu al lumii, i oferindu-si robiei grumazuldupa fosta randuiala in jugul sclaviei 3, iar haraciul pus de mine odi-nioard, care era trei mii de bath francesti florini in fiecare an, dublan-

spune: asker-i mansur. tulan-i Nuh gibi ol diyara akdl, « ostenii biruitoriau curs ca potopul lui Noe spre acea tar5. ».

3 Semüd si Ad stint numele a cloud popoare din preistoria islamului ; cf.art. 'Ad, in Enzykl. des Islam., I, p. 128-129, de P. Buhl si Thamfid, Ibidem,IV p. 797, de H. H. Brfiu. Ambele popoare au trecut in literatura ante-islamicksi in Coran. Prin numele lor se desemnau unele neamuri care au fost pedepsite deforta divink si care au dispArut, ramAnAnd drept pildA pentru omenire. Cf. Cora-nul, XI, 62: « acest popor Ad negase adeviirul Dotnnului sAu ; s'a rAsculat fall detrimiii lui si a urmat poruncile oamenilor puternici i rebeli »; XLI, 14: *Ad s'aumflat de mandrie pe pAmAnt », la fel, LIV, 18 : VII, 62-63, 70, 72. Din cauzA cAn'au primit cuvAntul lui Allah, ambele popoare au fost exterminate : VII, 70« i Ii terminarAm panti la until pe aceia, cari socotirA semnele noastre dreptminciuni i cari nu crezurk s. Semild pieri printr'o sguduire violentk a p5mAn-tului, VII, 7a, sau printr'o furtunA groaznicb, ca i Ad, XI, 12: s vb vestesco furtuna asemenea furtunei lui Ad si Semild ». Sulhneime e conceput 5. in lint-bajul acesta exorcist. Coranul, XLI, 15, proclamA: s am tritnis impotriva lorun crivAt (;sarsar, t vont rece, violent », ca in sulhname); LIV, i rih sarsarLXIX, 6. Nu numai expresiile coranice pot fi regasite in tratatul » nostru,dar insusi actul e conceput in cadrul ideologiei s rAzboiului sfAnt s (cihad),Mehmed II si cancelaria sa mentinAndu-se intre limitele legii musulmane(fer'idt), civile i sfinte. Moldova, ddrül-harb (v. mai jos), tark neislamizatá,putea fi comparatä cu o tark preoislamicd, cdhiliyye. Cf. si Caussin de Perceval,Essai sur l'histoire des Arabes avant l'islamisme, vol I, Paris, 1847, p. 259 eel:-

alte aplicAri ale acestei terminologii la Hammer, Sur les origines de Vasarusse, Saint Petersbourg, 1825, p. 24-29.

4 Sensul prim: « palma ».5 Cf. un act dela Murad II, in persana% la Peridun Bey, Munodt esseldlin,

vol. I, ed. II, Istanbul, 1274, p. 169: hahr-i kahramdni md fed dmdn neddde,u viteaza manie a noastrA nu i-a dat iertare o.

1 Vezi T. H. Weir, Djahiliya, Enzylel. des Islam., I, p. 1041-1043: a Bezei-chnung der in Arabien vor der Verbreitung des Islam herrschenden Zustände,oder im engern Sinne der prophetenlosen zwischen Jesus und Muhammedliegende 7.eit s.SuMndme are singularul cehdlet, s prostie, simplitate ». V. si nota Semild si Ad.

2 freca fata ...» de asemenea o expresie consacratA in limbajulepocei. Sadeddin, II, p. 44, spune -despre solul trufasului Mateias Corvinul:Ungurus hiralinin dahi elpisi gaup dergdh-i cihdnpendha ytiz sürdü, s venindsolul Regelui Ungariei, si-a frecat fata de )Surtea acläpost al lumii »; Sismanal Bulgariei face la fel, I, p. fix ; chiar i cei doi 'ylerbeyi, al Anatoliei si alRumeliei: 'Paz stirmek içün, s pentru a-si frees fata. 3.

3 rfklyyet, din cuvfintul aralfrikkiy, servil, de rob »; cf. R. Dozy, Supple-ment aux dictionnaires arabes, vol. I, Leyde, i88/, p. 545.

§i.

a

71

umilinte,

si

www.dacoromanica.ro

476 AURE1, DECEI

du-1, 1-am facut sä fie in fiecare an p.se mii de bani 1, 0 sa se considereprieten prietenului 0 du0nan du0nanului 2, sä nu mai iese din drumuldreptatii ca in vremile trecute 3. Implorand acest prag al sferei uni-versale 0 inaltata-i bola, zicand ca-i este unul dintre servitorii dintatä i moq 4, ca sä tearga. pulberea rautatii de pe locul supunerii,reva a torentul lacrimilor de teama, pentru ca ceruse iertare, s'ataldzmt marea marinimiei 0 oceanul bunavointei mele, i-a iertat vinaqi am innoit legamantul contractual. Caci Allah cel milostiv 0 iubitore acela care a zis: <4§i fineli-vd legdmdntul, cdci suntcli rdspunilitor demice legdmdnt! » 5. Deoarece *tefan s'a apropiat 0 s'a legat cu ade-varat, conform conditiilor acestora amintite, de pragul acopr4u1uisultanului meu, el 0 averea 0 Vara lui nu vor mai suferi nicinn atacdin partea mea 0 a beilor sangeacurilor 0 din partea ce1orl4 robiai mei 6 ; vazandu-1 in fagasul cel drept, va fi atintit cu ochiul augusteimele favori *i se va bucura de marinimille mele impdrateti.

I sake, in sens general de moned5 *, nu de subdiviziune a leului s.2 Formula aceasta, cunoscut i diplrapcei crestine, se regAseste, de ex.,

in ahidraime, tratat 4u1 dintre Murad. II si Ibrahim Bey din Karamania,publicat de I. H. ITzun9arsi1i, Karamanogullari devri vesikalarindan Ibrahimbeyin Raraman imareti vaktiyesi, in Belleten, I, 1937, p. /21: dosta dost ye dils-mana di4man, prieten prietenului ;;*1 dusman dusmanului s.

eyyam are sensul prim de zile*.Acesta e sensul lui ebli an ced nu mosi strAmosi s, nefiind pluralul.

5 Coran, XVII, 34.Sancak, u sangeac insemneazA 4 steag sancakbeys, beiul sangeacului*,

se zicea la noi tot a sangeac s. M. d'Ohsson, Tableau general de l'Ernpire Otho-man, vol. VII, Paris, 1824, p. 275 sq., aratá cA panA pe timpul lui Mehmed IIstApAnirile ototnane au fost impartite In mici U gouvernements s numite Sancak,sau Liva, ambele insemnand a steag s, fund administrate de un sancak-heys saunirliva (din emir-liva). Cei din Balcani ascultau de Beylerbeyi-ul Rumeliei,cu resedinta la Sofia. Cf. si A. Ubicini, Lettres sur la Turquie ou Tableau Statisliquede l'Empire Ottoman, vol. I, deux. éd., Paris, 1853, p. 44 sq., cu tablele admini-strative. Sangeacii, cari aveau drept la steaguri cu Ufl tuiu, stApaneau un teri-toriu care producea peste too.000 de akce (aspri) pe an, insA teritoriul nu formaproprietatea lor. Ei aveau numai a posesiunea lui, tasarruf ; de aci i numelelor de mittesarrif ; cf. articolul andicik al d-lui J. Deny, in Enzykl. des Islam.,IV, p. 16o, unde se mai aratA CA, 171 caz de mobilizare, sangeacii erau obligatial. se adune cu trupele de sub ordinele lor inteun loc anumit, de ex. la Isaccea.

Moldova era expusa mai cu seana sangeacilor din Dobrogea, dela Siliqtra ;cf. Sadeddin, II, p. 45, care raporteaza cA Bayazid II, dupá expeditia sa dinanul 1484, Rumeli ilmerasl miyaranda pir-ii p4kadem olan Malkopofflu BaliBeye Silistre vildyetinin eydletini idilp hudud-i Bogdan muhafazatint ona tehtzbuyurdular, dandu-i stiipAnirea provinciei Silistrei lui Bali Bey, fial lui Mal.cocioglu, care era cel mai in virstä si mai de seamä printre beii Rumeliei, 1-ainsArcinat pe el cu paza hotarelor Moldovei s. Jehan de Wavrin (ed. Iorga,in Buletinul Comisiei Istorice a Romdniei, VI, 1927, p. 112) cunoaste numai

4

$

*;

$

e

t, C

www.dacoromanica.ro

TRATATIJI, DE PACE SIII,HNAMU 477

cu acest leggmânt scris 1-am invrednicit sã aibg in mânile saledovadg de credintg i pricing de incredere 1

Acest « tratat de pace » dintre Mehmed II i $tefan ceI Mare, de0pare s5. fie, la prima vedere, surprinzgtor, dac5.-1 considergm in luminacelor spuse mai sus, completeazä in mod fericit cunotintele noastrelacunare cu privire la raporturile dintre statul suveran otoman i statulvasal moldovenesc.

E interesant de relevat aici un hicru: unul dintre ultimii Vak'a-niivis(istoriograf oficial al Imperiului Otoman), Ahmed Cevdet Pa.w. (18221895) care, dupg cum se tie, II insotise pe Fuad Pap, in misiuneasa la Bucure§ti in anul revolutiei 1848, intr'un « Memoriu » (Ijilaika)cu privire la Tara Româneascd i Meldova 2, in care infa44earg istoria

starea de drept a celor doug rrincipate române, acceptà in intregime

termenul de suba§i (4 soubachin »), care insemna o comandant al centrelor impor-tante » (cf. I. H. Uzuncarsili, Osmanli Devleti tqkileitina medhal, cit., p. 112).pe timpul lui Murad II, la 1445 ; ins& la Silistra se strinsese o armatá de 30.000de oameni.

Raporturile dintre Stefan i sangeacii dela sudul Dunarii rezultg clar dinclauzele tratatului de pace incheiat la 1499 deci du/A 1484, cand l parttear5sluitá din sud-estul Moldovei constituia o baza.' de operatii pentru Turci

cu loan Albert, Regele Poloniei, unde se insira, ca l in sulhndme: $ultanul,2) sangeacii i 3) ceilalti e robi Hurrn., II, 2, p. 443: e et nullum consilium nequeauxilium ipsis Thurcis debemus dare excepto quod in quantum vis vel potenciaimperatoris Thurcorum aut Sanczagorum aut quorumcumque subditorumeiusdem supervenerit, nosque astringeret, coartaret ad dandum auxilium eis ».

1 Dat fiind cá actul din Cod. Esad Efendi Nr. 3369 nu e originalul tratatuluide pace care poate sg fie g44, vreodatá ci o copie, cuprinsá printre alteproductii literare, explic lipsa (protocolului final: datarea. Miinseaturile, careerau Inainte de toate mostre de stil, nu inseilau, fireste, nici tugra, nici proto-colul final. Cf., de ex., o altá sulhndme intre Siileyman Kanuni i nhul PersieiTahmasp, in C d. Mecmua-i miinfeat esseldtin, Istanbul, Vniversite Kitapsarai,T. ., Nr. 3160, fol. 39 b-43 a ; Feridun Bey, MS, I', p. 99: un ahic4ndine,

leg mânt », prin_ pare Hiiseyin Bey, din principatul anatolian Hamidili, i sesupu e lui Mura&"II si care nu contine datarea ; in schimb, r5sp0nsul (cevab)rltan Atli, ibid., p. tot, are fi evail-i Muharremiilharam sene 778 der

Dimetoka, la inceputul lunii Muharren, anul 778, in bine plIzitaDiotiài . De altfel ca si in diplomatica occidentald sau slavo-romandse c\nos i documente originale turcesti, carua e lipseste datarea ; cf. actulorigin svgendndme = ahidndme al lui Murad II, publicat de I. H. Uzungar-sill, .Kar anogullari, cit., care nu are datare. Exista chiar o categorie de acte,din care lipsea iu mod regulat datarea : temltkndme pentru spahii ; cf. J. H.Mordtmann, Türlaischer Lehensbrief aus dem jahre 1682, in ZPitschrift der Deut-schen Morgenldrdischen Gesellschaft, LXVIII (1914 , p. 141 . C ... in den Lehens-briefen das Datum regelmässig fehlt Lipsa protocolului final la sulhndme dintreMehmed II si Stefan nu prejudiciazd de loc, asa dar autenticitatea acestuiimportant act politic.

Publicat in vol. I, ed. II (tertib-i cedid), Tarih, Istanbul, 1309, p. 296-302.

5

si

I)*,

ehr-imahrus

*.

a

$i

-i ft

1

www.dacoromanica.ro

478 AUREL DEcEr

concluziile memoriului « Tractaturile prezentat de delegatia boierilormunteni i moldoveni reprezentantilor Rusiei i Austriei, in preajmaincheierii pacii dela Kticiik Kaynarca, care nu se intemeia pe niciundocument din secolul al XV-lea. Cevdet Pasa a primit de sigur delavreo delegatie de boieri similara acest <Memoriu », care (cf. ed.cit., p. 298) cuprinde i « legamântul (Cevdet: ahidndme) incheiatintre Bayazid Yildirim i Mircea cel Baran ; i se da pana i dataeronata : hurrira A qahr Rabi'u'l-awwal sanatin 795 (arabeste: s'ascris in lunaRebiiil-evvel anul 795). Restul informatiilor « Memo-riului lui Cevdet Pasa sunt evident tot din sursa romaneasca, prini ntermediul limbii franceze. E de remarcat c. nici el nu pomenestenimic despre situatia Moldovei, din acest punct de vedere, i nici nu-1mentioneaza pe Petru Aron, sau pe Stefan cel Mare. Imprejuraile,in care a fost conceput acest memoriu al boierilor, au fost limpezitein mod definitiv de C. Giurescu, in studiul sàu amintit 2. NiciSublima Poarta, prin urmare, in mod oficial, nu-si mai reprezenta clarraporturile din primele decenii, dupa scurgere de atata amar de vreme,cu Moldova.

Insa, dupa cum am vazut mai sus, marele voevod al istoriei noastrea plait tribut PirciIor, incepand cu primul an al lungii sale domnii.Biograful lui Stefan, I. Ursu, studiind raporturile acestuia cuconstata. 3: « el a continuat politica predecesorului sàu i a plait Tur-cilor tributul, care era mijlocul cel mai sigur pentru cumpararea pacii,atat de necesara consoliddrii tronului sau » 4.

Marturii formale confirma acest lucru.Contemporanul Dlugosz o afirma: « Vastationem Valachiae (pentru

Polonezi: Moldova), Stephanus, Palatinus Valachiae, ex tam propinquavicinitate per Turcum fiendam, veritus, in tributum Turci et ipse,quamvis Regis et Regni Poloniae vasallus et feudalis, Casimiro Regenequicquam per literas et mincios prehibente, concesseret, et tributumquotannis Turco reddebat » 5. Dupa. ocuparea Chiliei, la 1465, Stefan ilimpacd pe Sultanul infuriat prin trimiterea unui sol « cum tributo etmuneribus» 6. Un alt contemporan, care 1-a urmat chiar pe Sultanin expeditia sa din Moldova, italianul Angiolello, vistiernic al lui

Vezi Const. C. Giurescu, IR, P, p. 469.2 In deosebi, p. -sqq.3 5 fefan cel Mare, Domn al Moldovei dela 12 Aprilie 1457 pdnd la 2 Iulie

1504. Bucuresti, 1925, p. 25.Cf. si N. Iorga, Istoria lui $tefan cel Mare pentru poporul roman, Bucureti,

1904, p. 79, 213 ; C. Giurescu,,4 c,, p. 6o sck; Const. C. Giurescu, IR, II-12, p.57; Andrei Rädulescu, Luptele lui 5tefan cel Mare en Turcii in anul 1475 fi1476, Bucuresti, 1908, p. 5.

Diugosz, ed. dit., XIII, 344, ap. C. Giurescu.6 Ibid., XIII, 458.

a

a

s1

a

T-Lcii,

1

21

2

6

Woo, .

www.dacoromanica.ro

TRATATUL DE PACE- SULENAME 479

Mehmed II, declara de asemenea raspicat ea. Stefan VA-tea tribut7Lt\urcilor 1

MI6 la 1470 anul rascoalei 0 al inceputului de transformare infapta a planului de eliberare 0 a Tarii Roma.pe§ti de sub TIurciDomnul Moldovei fusese tributar credincios urcilor, asa cum recu-noa§te i sulhndme a noastra: «... care din vremuril chi era plinde omenie si rob supus al pragului acoper4 al califatului familiei Osma-nilor... neamânând o clipa indatoririle slujitoresti i obiceiurile fixateprin firman, platea fara amânare la timp haraciul ». Campania depedepsire, terminata dezastruos pentru turci, a lui Sfileyman 2 Pap.,la inceputul anului 1475, nu a rezolvat nimic pentru suzerani.

insa, care suferea de guta i avea in Anatolia o sumedeniede probleme Inca de deslegat, a incercat o impacare cu biruitorul delaVaslui. La solia trimisa de Stefan la Istanbul in acelasi an 1475, dupacdderea Mangopului, unde fusese luat prizonier cumnatul sau Ale-xandru 3 ceea ce de bunä seama rasa sà se creada posibila iar5.0o pace -- Mehmed II raspunde tot printr'o solie, pe care Dlugosz omentioneaza precum urmeaza: «.. . nunciis ad Stephanum Voiewodammissis, imperiose ilium requireret, quatenus illi Byalogradum (=CetateaAlba) et Kiliam resignaret, tributum quoque neglectum, in praesenset in futurum exsolveret, pro hoste illum si secus ageret, habiturus.. .Sciturus quoque illum propediem venturum et loca ipsa potenter, eoinuito conquisiturum » 4. Un italian din Pera Istanbulului scria in 1476,

la 23 Mai, cà ultanul a trimis un sol cu ordin ca sä ceara Chilia (nue mentionata i Cetatea Alba) tributul pe cei trei ani trecuti 5,ca unul din copiii lui Stefan &a.' fie trimis la Poarta, prizonierii turciluati in batalia dela Vaslui sal fie restituiti, impreunä cu vasul turcesccapturat pe când se intorcea dela Caffa 6

Solia aceasta dintre cele doyä razboaie, menita sa restabileascapacea vasalitätii intre cei doi vinni, a fost lucru total necunoscutpana acum i nerelevat nici de istoricii turci pusä sub conducerea

Ursu, of, c, p. 26. 0 §tire din eeptemvrie, 1474, arata ca Stefan avusesemai inainte de aceastä data o lupta. cu UrCi1 §i ca. pe urmd fdcuse pace cu ei;A. Radulescu, op. cit., p. 6, dupa N. Iorga, Acte fi fragments cu privire la istoriaRomdnilor, vol. III, Bucure§ti, 1897, P. 40.

2 Cf. un murk GOAkMAIHIL, printre boierii cari intaresc actul dela 1456 datlui Mihul, Hurm., II, 2, p. 669.

Ursu, op. cit., p. 121; Const. C. Giurescu, R. 66.Ed. cit., XIII, 516, ap. Ursu, op. cit., p. 82, nota r. Ursu credea, in mod

gre§it, cA Dfugosz fixeaza. anul 1474. Se povesteau insa evenimentele de dui:41474, anume din 1476.

6 Prin urmare, Stefan nu mai platise haraciul din anul 1473, dacA nu cumvaInca din 1470, and a inceput actiunea de revolta fata de Poarta.

Ursu, Radulescu, C. Giurescu, dupa Iorga, Acte i Fragments, III,p. 56

5"

IR, 11-13,4

Sultana!,

www.dacoromanica.ro

480 AUREI, DECEI

unuia dintre cei mai vechi si mai de seama cronicari ai Otomanilor,Asikpasazade 1.

Iatä, In traducere, inceputul capitolului CLII 2, care istorisestetocmai aceste evenimente :

4:tAcest capitol poves1e4te cum Sultan Mehmed Han cazi a picut expe-dilia impotriva Moldovei p: mai povestqte ce a /acid cu bomnul 3 Moldovei.

1 Asupra lui, cf. Babinger, GOW, p. 35-38. El apare §i sub nurnele de Dervi§Ahmed. Era stranepotul poetului Aslk Pasa (r221I332!), autor al epopeiiGaribruime. A§Ikpasazade s'a nascut in anul 8o3'111: = 1400 Anul mortiisale, care nu era cunoscut in mod cert (cf. Babinger, ibid., p. 38: a Als Todes-Jahr steht nicht genau fest. Seinen eigener Worten nach schrieb er als 86 jail-riger im Jahre 889/1484 an seinem Geschichtswerk. Er muss unmittelbar her-nach gestorben sein *; cf. §i id., Wann starb `.Aliqpalazdde?, inf,Mitteilungenzur Osmanischen Geschichte, II (1923), p. 315). 0 cercetare recenta, bazata penoi informatiuni, a d-lui Raif Yelkenci, unul dintre cei mai priceputi librari-anftfari din Istanbul, dovedeste ins& cã Asikpasazade a murit Vineri,22 Iguharrein 886, cu 42 de zile inainte de moartea lui Mehmed II, ceea cecorespunde la 22 ilartie, 1481; cf. articolele .Asik Pasazade tarihi üzerinde birarastirma, in ziarul Vakit, 18-20 Mayis 1943, Nr. 9813-9815. Asikpasazadeistoriseste substantial si precis; limba lui e neviciata 'Inca de infloriturele istori-cilor turci de mai tarziu I pentru secolul al XV-lea, in speciA, e un izvor deprim rang, quorum pars magna fuit (a participat, de ex., si la a campania lunga.*a lui Huniade din 1448).

Istoria sa a fost publicata in intregime, mai intai de catre Ali Bey, Tevarih-iell-i Osman, Istanbul, 1332 (1916/17). 0 editie critica a alcatuit in acelasi timpFriedrich Giese, citata mai sus, care o utilizeaza si pe a lui Ali Bey.

3 Ed. Giese, p. 178; ed. Ali Bey, Istanbul, p. 185.3 .5tef an e numit de Asikpa§azade Bok'dan tekdru, in timp ce Laiota Basarab

e numit Efldk Beyi, a Beiul (ririncipele) Tarii Romanesti a. La fel e numitstapanitorul Caffei; Kefe tekaru. Aceasta denumire, prin care sunt desemnatimai intai imparatii bizautini, apoi principii, regii, guvernatorii etc., are si pro-nuntarea populara tekir (cuvant ce insemneaza in acelasi timp pestrit. baltat r)) :de ex. Tekirsarayi, pe care oamenii d gaEte II explick prin Tegursarayi, celebrulpalat al Porfirogenetilor din secolul X dela Istanbul; Tekirdal (Rodosto, laMarea de Marmara), la Asikpasazade, ed. Giese, p. 46, 62: TeArclati, derivatdin Tekfurdaffi, Dealul Imparatului*; Tekiir Cayiri, Tekf,T, 9vir1, LivadaImparatului*, localitatea din Anatolia unde a murit Mehmed II. J. Th. Zenker,Dictionnaire turc-arabe-persan, vol. I, Leipzig, 1866, p. 306, s. v. teklitr, ii pre-supune o origine gre§ita: a Verstiimmelung von Nvoicpdeog *. Pare mai verosimiláetimologia data de K. P. Patkanov, 14cTopig Moaro.nowb, Hamm Maragin, XIII'Aga, San.ktpeterburg, 1871, nota 32, unde explica termenul nostru din arme-nescul takavor, tpurtator de coroana»: c0o6craemio : HOMO Kopoay,uapb, Kopona, nepewno 13% apa6cat 113b1K% takfOUT AIM 060311ageHIR apidia-cKirb Ropoller1B% KHIIHR111, miorua ci, suageaiehub Boo6lue xpacTiaucKaro ugpsi.Patkanov citeaza un exemplu din cronicarul arab Abirl-faradj: wa mina'l-Arman al-Kundastabl alifa-Takfür Hatams = s ex Armenia Condestablus fraterAl Tacphour Hatemic Prin urmare, filiatia ar fi: armeana-arabli-turca. Aceastatitulatura data Domnului Moldovei nu trebue sá ne surprinda, deoarece la

intq

AS,

81

S

a o

loshmmig

www.dacoromanica.ro

TRATATUL DU PACE, SULHNAME 481

« Padisahul, care a cucerit toate tarile th-yilor necredinciosi i peei inii lui Allah Preamaritul, 1-au poftit pe Moldoveanul, spunand:« De asta data adu tutisuti haraciul. Caci -Munteanul 1 il aduce sin-gur », au spus: « c5ci lkyul Tarii Romanesti e al nostru i Inca sa stimin ce chip vei trai impreuna cu noi », au spus. Aceste vorbe le-au trimisde veste necredinciosului. Na venit de loc. Nici nu si-a batut capul.Iar Padisahul m'a trimis pe mine 2: « Du-te, intra in tara necredincio-sului, vezi, cautà, ea sa vad acei necredincio0 ce-or face cu tine ! »,a zis. Iar eu, ascultand i supunandu-ma poruncii?adisahului, amplecat in tara Moldovei 3. Intr'o bunä zi, acestia stateau nebanuitorisi erau i dintre osteni i dintre garibi 4. Afurisitul acela, atragandu-iin cursa, s'a napustit asupra lor, multi dintre musu1mani au fost ucisi 5,desi nnii dintre ei erau prizonieri. Iar eu, impreuna cu omul care amai ramas, fiind cei din urma, am iesit, am umblat, am venit la

Ce a facut acel afurisit de necredincios, i-am dat de veste unacate una Padisahului 6.

autorii turci se gaseste uneori i Efldk kirali, Bqclan OranRomanesti, kegele Moldovei ».

1 Vezi mai sus nota despre substituirea o Moldovei » prin t.574/o:dyne. Asikpasazade spune clar vildyet-i Eflelk kendii geturn

o Regele Taxi

oldovean in, « Tara Roma-

neascd aduce singurb 6.2 Text : bu kulunu, pe acest rob »; mai jos: Padisahin kulu, robul Yadi-

§ahului ; iar constructia gramaticala e, bine inteles, tot la persoana a treia:acest rob . .. a ajuns la Dunbre a trecit Dunar-a * din umilinta islamica.

Alte formule tipice pentru a-1 exprima pe autorul insusi al operei, sunt: buhakir, acest umil » ; bu o acest Oxman ; bu hakir pfir-teksir, acest umilplin de neputinta. », etc.

' Ramble impresia ea aid lipseste o fraza sau cloud.4 Garib, strain, ciudat, curios ». M. d'Ohsson, Tableau, cit., vol. VII, p 309,

insira printre corpurile de trupà infiintate din primele timpuri ale imperiului:o Les Djanbazan, enfants perdus, et les Gariban, &rangers, étaient places engarnison sur les elites de l'Anatolie. Selim II les supprima a, in secolul al XVI-lea.Cele douà escadroane propriu zis companie a) de garibi constituiau,impreuna cu cele doua escadroane de ulufeciyan, cea mai veche cavalerie al\Imperiului 4toman i faceau parte din Kapukulu siivaria< cavaleria de garda ;

cf. I. H. Uzunçarsili, Osmanli devleti tekildtindan Kapukulu Ocaklari), vol. II,Ankara, 1944, P. 146, 153-154, 214-216, etc. [Turk Tarili Kururnu yayin-larindan, VIII seri, Nr. 12, 2]. Erau cunoscuti si sub numele de garib

vitejii garibi ».5 Text: ehid oldu, 6 a devenit martir ro. Teminus technicus pentru moartea

acelora dintre musulmani, carCmureau in lupta contra necredinciosilor, sau dincauza lor. Astazi, in turceste, are sensul curent de a erou ); e Moan-mentul Eroilor ».

6 Textul turcesc al lui Asikpasazade, in transcriere cu litere moderne:o Bu bâb anu beyan ider kiln Sultan Mehmed Han Gazi Karabogdan gazasiul

ne suretlen itdi ye hem Bogdanin tekfirile neyledi, anu bildirir.

»

*

faAir,

-

e

e

e

(tidal,

friudinO,

www.dacoromanica.ro

482 ADAM, DECEI

Un alrcronicar turc contemporan, Dursun Bey 1, aminte0e aceastäsolie pentru pace pentru o pace, pe care insa Stefan nu o puteaaccepta in care se afla a§a dar §i A§1kpa§azade, prin cuvintele:ye efferçe bir ednd kulun gondermekle Karabojdan kam'ina ka'fi idi, acând a trimis un rob umil, a fost de ajuns pentru supunerea Moldovei * 2.

Marea expeditie de pedepsire contra Moldovei a pornit, cu toateacestea, in primgvara anului1476.Este prima oara cand, in epoca de gloriea armelor turceti, pamântul Moldovei este alcat de insu0 S,Iultanul ;de aceea, cronicarii turci povestesc destul de circumstantiat aceastäincercare de a lichida problema MoldozeiRare insa s'a dovedit apoinereu§it5.. La Varna, la 22 Slai, Mehmed II il primete pe solul polonal lui Cazimir, Marcyszek Wrocimowski, care se stràdue§te si-i impacepe cei doi du0nani, 0 declarà cä e dispus sal opreasca expeditia, dacaStefan li va plati tributul din urma pe trei ani, precum §i pe cel viitor0 daca ar preda Chilia Tàrii Române§ti 0 i-ar libera pe prizonieriiturci 8 ceea ce, iar5.0, Stefan nu putea accepta. Ràzboiul a fostdeclanp.t.

Sulhndrne relevä pompos faptul c5. \$ultanul a condus personalcampania de pedepsire: «...forta religiei divine 0 zelul onoarei padi-p.hale s'au pus in mi§care 0 preacand, prin majestatea crivaVuluifuriei mele 0 a v5.zduhului furtunei asemenea leghioanelor, poporultarii sale prospere precum tinuturile Semiid 0 Ad, i-am dat o sdravangpedeapsã cu viteaza mana a mâniei mele *. Insa nu se precizeaza nimiccu privire la rezultatul imediat al pustiirii Moldovei din vara anului1476. Cronicarii turci nu pomenesc nimic, cu acest prilej, despre vreoinchinare *, sau impaciuire. a Sultanul, lira sa fi realizat until macardin scopurile ceii fixase, adicä inaturarea lui Stefan, supunerea tarii§iStexarea Chiliei 0 Cetatii Albe, fu nevoit sá dea semnalul retragerii.Care retragere a semanat mai mult ca o fuga * 4.

Padisah kim cemii kiifir Beylerinin vilâyetlerini ye kendiilerini Hakk-1Teti.16, buna musahhir eyledi, Karabogclan1 okudular: # Bu gez sen kendiingetiir haracin1 I *, dediler ; Netilkim vilgyet-i BHA kendii getiiriir *, dediler ;

Ve Efla Beyi biziim olasin ye hem biziiinle zindeganin ne vecihle dir, bililim *,(Miler. Bu sözle kgfire haber gonderdiler. Gelmedi asla. Itibar dahi itmedi.Padisah dahi bu kulunu gonderdi: Var kafirin vil'ayetine gir, gör, tefahhiisit kim ol kifirler goreyam seniinle neyler I *, dedi. Bu kul dahi PadisahIn emrine mut?' ye miinkad olup, yiiriidii, Tunaya yardi, Tunayi gecdi, Bogdan yin:yetine girdi. Bir giin bunlar gafil dururlardi ve hem ez leskerdi ye gariblardi.01 men!' bunlari gafil avlayup, iizerlerine geldi, miisliimanlardan hayli sehidoldu ve nicelerden dahi itdiler. Padisahln kulu dahi kalan adamile ahir geliip,9ikdi, siiriidii, Padisaha geldi. 01 merlin kafirun itdiklerini Padisaha bir birhaber virdi *.

1 Cf. Babinger, GOW, p. 26.2 loc. cit., p. r61.2 Ursu, op. cit., p. 118; C. Giurescu, op. cit., p. 61.2 Const. C. Giurescu, IR, 11-13, p. 68.

si

I

www.dacoromanica.ro

TRATATUI, DE PACE- SULI-LNAMP. 483

A§a dar, este imposibil sä admitem ca data a incheierii pacii intreStefan i Mehmed II anul 1476. De altfel, din textul nostru nu rezultain mod peremptoriu cà el a fost o consecinta imediata, stante pede, aexpeditiei. Din cuvintele maiestrite ale tratatului se poate desprinde,sub acest rayort, doar atat: dupd campanie din 1476 s'a produs actulinchinarii 1:(omnului Moldovei.

Codicele Esad Efendi Nr. 3369 flind, dupa cum am váz4 copiatinainte de anul 1491 deci pe timpul gultanului BayazieII (14811512) i continand chiar in titlul « tratatului euloghiatdbe serdhii, « fie-i tarâna u§oara. », la adresa lui Mehmed II, care a muritla 1481, trebue sä cautam data « tratatului » intre 1476 expeditiapersonala a lui Fatih 0 3 Mai 1481, data mortii lui, in timp ce sepregatea de o noua expeditie in Asia.

Credem cä anul inchindrii lui Stefan a fost De0 o marturiecategorica in aceasta privinta nu posedam 1, totu0 se pare ca seriaistorica se poate stabili in felul urmator: k

In fata presiunii crescande i constante a T`urcilor, Domnul Moldoveis'a vazut in doug rânduri redus la proprille sale puteri. Niciunul dintrevecinii i aliatii sai, interesati de-a-dreptul i ei In chestiunea indepen-dentei Moldovei fata de Poarta, nu I-a ajutat in clipele de cumpana.Dupa neizbanda 'Sultanului din 1476, e adevarat, Stefan a incercatInca sa reziste, intervenind direct 0 mereu in Tara Romaneasca, insäfara succese altele decat cele momentane. Tara Romaneasca ramâneatributara Portii i du§mana Moldovei. Mateia§ Corvinul, in vederearázboiului inceput la 1477 cu Imparatul Frederic pentru Boemia, voindsä aibal lini§te la Dunare, incheie acorduri comerciale cu M.untenii, deciera in raporturi bune cu Turcii 2. Venetienii de asemenea se pregateaude pace cu Poarta pace pe care o i incheie la 1479. Polonezii erauin termeni de pace cu gultanul. Tatarii i§i struneau caii numai panace li se comunica porunca i invitatia Vtanului de a ataca Moldova.Prin urmare, pozitia politica a Moldova nu era 61110 de putin inchn-tatoare.

Justificarea psihologica. pe langa toate aceste contingente poli-tice a inchinarii lui Stefan ni s'a pastrat in expunerea facuta infata Marelui Consiliu al Republicii Venetia, la 8 \Mai 1479, de catreIoan Tamblac, trimisul lui Stefan. Aminttind « tuto quello interveneda turchi in el dominio so », trimisul Tomnului prin rostul caruiavorbea insu§i Stefan arata care au fost cauzele: « veramente quel chee seguito non seria intervenuto sel havesse intexo che li principi chris-tiani, et visini soi non havesse tracta, comme lhano tracta », cu atat

1 Mai ales, aid, la Istanbul, unde lipseste bibliograia ompletA romineascl.2 Un document din 19 Iunie 1478 aratA cl Tepelus, pionanul TArii Romfinesti,

negocia, prin oamenii sad, pacea intre Ungaria i Poarta, ceea ce insemneazicA avea aprobarea fltanului pentru asta. Cf. Ursu, op. ciL, p. 160 .

dettpav »

www.dacoromanica.ro

484 ADAM, DECEI

mai mult ca existau e convention et sagramenti » intre ei si Moldova.Fraza aceasta explica totul: « Ma loro mi lasorono solo et e seguidout supra »... i Inca unii dintre vecini s'au bucurat de pagubele Mol-dovei ! El cere ajutorul Venetiei, caci in altà parte nu are unde sa semai adreseze, dându-si seama cà Turcii tintesc ocuparea Chilieia Ceatii Albe i odata cu ele a intregului hinterland dintre Dunare

Nistru, pentru a pregati baza de operatii contra Moldovei. Corolarulmisiunii era acesta: « Et se dio permettera che io non sia aiutato, duocosse sara, o veramente se perdera questo paexe, o veramente saroastreto da hi necessitd a sottomettermi a inledeli, la qual cossa mai nonfaro preponendo piu tosto centomillia morte che questo »1.

Nici aceasta extrema interventie jiu a dat niciun rezultat practic:in acelasi an, Venetia facea pace cu lurcii.

Cu toate cä *tefan fagaduia ca nu se va supune niciodata necre-dinciosilor, totusi trebue sa presupunem ca necesitatea a infrant sufletulacestui neobosit luptator pentru Moldova. In loc de a-si « pierde tara o 2,in fata necesitatii inexorabile, biruitorul dela 1475 si neingenunchiatuldela 1476 se vazu silit sa s supunA « paganilor ». Mai tfirziu a, el declaracä a trebuit sä restitue 4ultanului pe refugiatii din Caffa desprecari fusese vorba in soliile premergatoare campaniei lui Fatih i sàplateasca scump la Camenita pentru cei adapostiti acolo. E de remarcatCa intre anii 1479 presupus de nO ca an al suptmerii lui tefan

1481 anul mortii lui Mehmed II, se poate constata o epoca deliniste in raporturile dintre Turci i Moldoveni: tefan acceptase supu-nerea.

Aceasta supunere e confirmata printr'un alt document turcesc.Bayazid0kII7dupa expeditia din 1484, care s'a terminat, dupà cum sestie, prin ocuparea Chiliei i Cetatii Albe, trimite o fetihndme, care saanunte meghistanilor din toate centrele mai importantemarea fapta, in care intrebuinteaza in acelasi timp un limbaj similarcu sulhndme: <4Moldova, care din vremurile trecute i prin intelegeriIncheiate, din pilrinti i stramO, cu conditiile robiei si ale sinceritatiisi cu scopul subjugärii i cu tot devotamentul, a venit ca un rob laaceastä Poarta si a dat in fiecare an haraciul trebuitor...* 4. Mai

1 Hurin., VIII, p. 23-25. Vezi traducerea acestei confesiuni la Ursu, op.p. 157, unde insa u serajo », adeca lacãtul, cetatea de aparare », care era

Moldova pentru Ungaria i Polonia, devine 4 seraiul Ungariei si al Poloniei2 Cf. si inscriptia pusa de tofan bisericii ridicata la Razboieni: au

vLnit sA prade ,si sd ieie lara Moldouei ; Iorga, hiscriplii din bisericile Roma-ntei, vol. I, Bucuresti, 1903, p 43.

3 Notii lorga, Istoria Ronuinilor, ol. IV, Bucuresti, 1938, P. 189, dupaI. Bogdan, I ocunientele lui cel Mare, Bucurcsti, 1914, vol. II, p. 364.

Pästratd intr'un codice miscelaneu la Cairo, Biblioteca Nationald, AdabTurki, Nr. 131 Di; cf. Ali Efendi Hilmi ed-Daghestani, Catalogul tnanuscriptelor

tipdriturilor turcoti dela Biblioteca Regald din Cairo (in ardbe§te), Cairo,

ca.,

telan

§i

si

ei

ei

5. gi

www.dacoromanica.ro

TEATATUL DE PACE SULIINAME 485

departe ii mai pomenWe odata pe aba-i kirdm ye ecddd-i a'zdm (fol.103 b), 4 cinstitii parinti i marii stramo0 ».

In consecintä, in sulhndme dintre Mehmed II 0 *tefan care cre-dem ca poate fi plasata in timp, pana la o proba contrarie, in anul1479 ni s'a pastrat amintirea primei inchinäri a Domnului Moldovei,a inchinärii lui considerand ea platirea haraciului intre 1457 0 1470reprezenta o situatie inWenita precum 0 a acceptarii -turor sarciniin plus fata de predecesorul sau.

Cifra initialä a tributului moldovenesc, de 2000 de galbeni pe tim-pul lui Petru Aron, a trebuit sä fie marita 'Inca din primii ani ai dom-niei lui 5tefan, la 3000, incat sa poata fi « dublatä prin noul acorddela 1479, la 6000. Sulhndme precizeaza bani francesti florini u,sikke-i efrenci filori. Acestora le corespunde in actul dela 1456 « douàmii de galbeni ungurWi* (wk Turkikii XropocHrk smr.). Florinul,o moneta realà de aur, batutd intai la Florenta, a fost pe urmabatuta 0 in Ungaria, de unde a patruns 0 la no ca « florin ungu-resc *1. Era, in ace1a0 timp, o moneta in care ';&cii aveau deplinaincredere i pe care o cautau. 4stf6le prima « chitanta (/onessiik,« ternesuchio »), data, de Mehmed II /Ikaguzanilor cari se aflau inace1ea0 raporturi cu Imperiul atoman, ca. 0 Moldova 0 Tara Roma-neasca 2 se refera la 1500 filori 3, cari trebuiau achitaTi anual, pentruun termen care mergea dela i ,kemvrie pang IA N'Eictonivrie. A0k-paazade povestWe de asemenea cum MuraCII trimitea in fiecare

1306, p. 159 si Babinger, GOW, p. 66, nota i. Pasajul citat de noi se gra pefol. 103 a.

Nu este exclus ca la redactarea fetihndnie-ului, scribul lui Bayazid II sáfi avut inaintea ochilor o copie dupá sulhneime a noastra. lath' consonantele,care nu par sa fie numai efectul unei identitsti de limbaj cancelaresc:

Fetihnzime (1484) Sulhndme (1479 ?)Karaboffclan dir ki sevdlil-i eyydnz ye Karaboiklan kim kadimeilesmdndan

seydbik-i aydandan ebd an ced . . .hal aci vaktinde bi item& edd iderdi...ubiediyyet ye ihlds ye rnerdm-i rikiyyet dddb-i ubadiyyetelen . . , riblea i riMyyeteye ihti.sas bu dergdha kulluk ide teslim idizben . . . üzertime vaz'olunangetup ye her yil ldzim olan haracin harac Li her yil . . . ebd an ced hizmet-virerdi. kdrlarirndan dept.

1 Cf. Const. C. Giurescu, IR, 11-13, p. 553, unde se arata ca. Vlad Calughrulconfirma, la 1485, o mosie cumparata cu 35 de florini unguresti.

2 Cf. Enzykl. des Islam., IV, p. 1186-1188 (F. Babinger) i Kraelitz, frcAunde sunt publicate o serie de documente raguzane-turcesti i unde sunt expusepregnant raporturile dintre Poarta piomana i A.(..publicatdin Adriatica, caresi-a asigurat o larga autonomie prin inchinarea fair). de turci.

3 Fr. Giese, Die osmanisch-tUrkischenUrkunden im Archive des Rektorenpalastesin Dubrovnile ( Ragusa), cit., p. 47. Traducerea contemporana italieneasca preci-zeazä a moneta d'oro ), care era considerat bir yillik haraci, haraciul pe un an a.

4 Ed. Giese, p. 210: her yU itc[bin?] be,syiiz filori, in fiecare an trei miicinci sute de florini a.

*

i

*

I

aft

Ferdit-i

lisre

4,

www.dacoromanica.ro

486 ATJ REL DEcnI

an 35oo de florini de cheltuiala Ierusalimului, Medinei i Mekkei. Sumade 6000 de florini prin aceste comparatii nu apare ca o suingexcesiva. Cu toate cã Inca Petru Aron incercase sà reduca din cifraprimului haraciu, fàrà rezultat, iar mai tarziu suma a fost adausa,totusi atata timp cat cele dota puternice i bogate cetati-porturi,Chilia i Cetatea Alba, apartineau Moldovei, vistieria tarii putea suportaun asemenea efort. Itapindu-i-se mai tarziu aceste doua nestimate,Moldova era mult slabital i economiceste si de sigur acesta fusese unuldin motivele principale pentru care Poarta pretindea, in decursul veacu-rilor, in mod constant, un tribut mai mic dela Moldova, decat delaTara Romfineasca 1

Actul politic al lui Stefan a fost insa un act de intelepciune politica.Prin el a fost salvat statul, care intr'o epoca de feudalitate generala,numai asa putea continua o vieata proprie.

0 paralelä facuta intre Moldova si Bulgaria lui Sisman, avânddrept bazá recapitularea izvoarelor primordiale turcesti din cunoscutacronica a lui Sadeddin, ne prezinta toate evenimentele aduse de noiin discutie aici, in reala lor perspectiva:

Anul 778 = 1376/1377 D. In fata presiunii lui Murad IHiidavendigar care venise « ca sa-i cucereasca. taxa » (memleketiniteshir iciin), tarul bulgar : «... dandu-si seama de neputinta rezistentei,a apucat calea care duce spre curtea cerurilor. i aducand ploconelilecuvenite i darurile curate, si acceptand sa. fie tributar (harac-gilzdr),s'a gräbit sä fie primit in prezenta hu1ui. Pripa dorintei supunerii

grabirea ofertei robiei pläcandu-i curtii Sahului, 1-a invrednicit cuprisoselnice generozitati i distinctii, alegandu-1 ca pe o pilda a desa-varsitei bunavointe. L-a pus din nou stdpdn pe tam lui i cu condifiaca ori de ate ori va emis pentru el semnul prea malt, sd fie gata i sdasculte poruncile sultanale i i-a dat un firman prea strillucit 2.

1 Data märirii haraciului dela 3000 de galbeni la 6000 ar fi sä rAmAnä des-chisA, dacA examinAm, dupA Iorga, Gesch. des osm. Reiches, II, p. 215, o listà aveniturilor casei otomane (41 ein venezianisches, nach den osmanischen Registernausgeschriebenes Verzeichnis zählt für das Jahr 1470 care lnregistreazApentru anul 1470 caragi de la Valachia Altta, 17 m, caragi de la Valachia Bassa,6 m *, unde Valachia Bassa e consideratá de Iorga ca fiind Moldova. Ins5. cre-dem cA e mai probabil ca prin Valachia Altta sà fie desemnatA 'Ava0Aca1a dinEpir, iar prin Valachia Bassa s, o Kdsw Blaxla tot din Peninsula Balcanie5. : cf.Const. Giurescu, IR, P, p. 310. Informatiile venetiene nu erau totdeauna exacte.Astfel, Ursu, op. cit., p. 209, nota 5, citeazá duptt celebrii Diarii ai lui Sanuto,vol. V, p. 464: carazzo. . . da Stefano Vajvoda di Moldavia ducati 4 milia, daRado transalpino, dicto Caloiero, ducati 8 milia *, pentru anul 1503, deci cuun an inaintea mortii lui Stefan; cifra aceasta e acceptatA si de Iorga, IR, IV,p. 219, insá pentru anul 1489. Dat fiind cA sulhndme stipuleazä pentru anul1479, suma de 6000 de galbeni, rezultä cl informatia lui Sanuto era inexactl.

2 Sadeddin, I, p. 93-94: mukavemetten acizine intibah ile dergAh-i felekistibith savbina azm-i rtth itdi. Ve tebrikfit-i lfiyika ve tuhaf-i rAyika ihzar ve

I.

. .*),

i *

41

si

Ii

a a

a

www.dacoromanica.ro

TRATATIII, DE PACE - SULTINAME 487

Anul 791 = S4man « care de multa vrerne aratasesupunere i indeplinea actul inchinarii la curtea lui sultan Cazi [Mu-rad I] *1, se « rascoala i incep luptele. Invins i prins la Nicopol deAli Pa§a, « la rugamintea sa-i fie admisa umilirea i pocainta... facandlegamant de slujitorie acceptand robia », fu dus in fata lui Murad I,unde, « dupa ce s'au primit haraciul pe cativa ani i darurile i cadou-rile cuvenite i ploconelile curate », Nltanul « a condescins sd-i acorde,odatd CU un legdmdnt scris, conform legilor contractuale, restul provincieifdrii sale » 2. Murad I cere Insà Silistra s'o anexeze la ddriilisldm, « Varaislamului ». Siman refuza ; reincepe lupta, insa e invins din nouprins tot la Nicopol de Ali Pa§a, care-1 duce iara0 la Murad I. De astädata soarta Bulgariei este pecetluita: « a fost iertat, insd, ocupdndu-itoate fortdrefele i cetdfile i fdrile i finuturile, le-a adaus la ddrillisldm» 8.

Si Serbia, puternica Serbie, care se ridicase la rangul de primaputere balcanica in secolul al XIV-lea, are aceea0 soarta.

Pentru comparatie, citam aici una din treptele pe care a coboritstatul lui Stefan Dup.n, pang la inglobarea in ddrillisldm:

Anul 777 H. -- 1375/1376 A. D. Dupg. ocuparea Niplui de catreMurad I, tkeazul Lazar « s'a sfatuit cu mai marii Orli sale... trimitandun sol cu darurile cuvenite i cadourile curate, prin rugamintea robiei0 a incovoierii a cerut respectul atentiei i scotand haraciul pe treiani, 1-a trimis spre curtea adapost al lirniii. Si a fost sorocit ca in fiecarean sa. trimità 50 de ocale de argint. i trimitand pe§che0iri beilorinaltilor demnitari 0 mai marilor sultanatului, s'a rugat sg fie trecutprintre obi§nuintele celorlalti domnitori tributari i i-au fost acceptatecererile * 4.

harag-giizar olmagi ihtiyar idiip, istikbal-i Sah bâ ikbale istical eyle1i. Arz-imutavaata mabadereti ye izhar-i ubfidiyyetine miisaraati dergah-i $aha hosgeliip miizeyyed-i i'zaz ile ser-feraz ye kemal-i iltifat ile emsalinden miimtazkilup, gerii memleketinde hakim eyledi, ve her seferde ki huzuruna isaret-ialiye sudur ede, hazir ye varad-u evamir-i sultaniyyeye miintezar ola deyii,ferman-i âliân isdar buyuruldu.

I I, p. ro8: ki miiddet-i medid Sultan Gazi dergahfna itaiit veizhar-i matabaat eyledi.

2 I, p. ye tezelliil ye tövbesi kabulunun ricasinda taahhud-1 hfide-mat ye tekabul-i ubadiyyat idiip Ve nice ylllik harag ile tuhaf ve hedayay-ilayika ye tebrikat-i rayikasl kabulundan tevsik-i uhud birle kanun-umahad iizre bakiyeyi vilayeti eyaleti kendiiye erzani buyuruldu.

I, p. 113: aff buyurdu, ammo, ame-i husun ye killini ve bilad ve bika'inizapteyleyfip zemayin-i clariilislamdan eylediler.

4 I, 93 : Lasoglu... lyan-i memleketile istisare eyledi... tuhaf-i layika vehedayay-i rayika ile elgi gonderiip, arz-I ubildiyyet ve inkisar ile taleb-i zinhareyledi ve fig yillfk harag ihrag idiip dergah-i cihanpenah savbina iblag eyledi.Ve her 31l elli vakiyye gumii irsalini iltizam eyledi. Ve iimera ye erkfin-i devletye ayan-i saltanata piskesler gonderap, sair harag-gazar adadindanolmagf istidfi eyledikde, niüdaâyâti telakki bilkabul buyuruldu.

I38QX-FY.

i

sonra

s

si

i

gi

deyky-I

t

malak.i

www.dacoromanica.ro

488 AUREL DECEI

Tari le româneti càci, dupg cum se §tie, situatia Tarii RoniânWiera identicii cu aceea a Moldovei nu au fost anexate Imperiului

cOSktoman ca ddriilisldm, a.a cum a fost toatà Peninsula *alcanica panãla Duniire 0 mai tArziu i Ungaria. Ambele àri românWi au avut

ca i Transilvania mai tarziu o situatie speciala in cadrul Tm-pieriulni care din punctul de vedere juridic musulman poatefi infat4ata precum urmeazd:

Una din datoriile religioase care revin comunitAtii musulmane intotalitatea ei (1,24 ald'l-hilciya) este rAspandirea islamului prin djihcid(turc. scxis cihad), adeck" räzboiul « pe calea lui Allah »,rblzboiul sfânt, care trebue purtat aiat contra idolatrilor, cAt 0 contraacelor popoare care au < Cartea ahl al-kita, cum stint retinii, Mo-zaicii i ZoroWli, insà cad nu au acceptat Coranul 1.

Pasagiile principale din Coran asuprardzboiului dant sunt acestea:II. 186-187: luptati-va pe calea lui Allah contra acelora cari se

lupta: cu voi (wa katilfi yukatilukum). . ucideti-ipretutindeni unde-i gAsiti i scoateti-1 de unde v'au scos.

II, 212 : v'am prescris räzboiul i voi l-ati tuft.II, 215: cei ce cred cei ce-0 pardsesc tara 0 se luptà pe calea

lui Allah, aceia pot spera mila lui Allah, cad Allah e ingaduitormilostiv.

IV, 76: cei ce-0 jertfesc viata de aici pentru viata viitoare aceiase luptá pe calea lui Allah 0 acelora ce se luptä pe calea lui Allah, fiecá sunt uci0, fie 61 sunt biruitori, le vom da o ilsplatà mare.

IX, 36, 38, 40 41, 49 0 mai ales 42: u§ori sau inchcati, umblatiluptati-v6 cu averile voastre i cu persoanele voastre pe calea lui

Allah (wa djaidu bi-amwalikum wa antasikum fi frazacea niai des citatà, sub acest raport vb." va fi mai folositor dacA inte-legeti aceasta.

XLVII, 5: cei ce vor fi fost uci0 pe calea lui Allah, faptele lor nuvor fi pierdute.

Obligatia aceasta a 4 bisericii luptdtoare » musulmane a contribuitimens la ra'spfindirea islamelui 0 la universalizarea lui 2 Djihdd-ula fost insu0t imediat deilrci, popor _per excellentiam luptAtor.

1 Cf., de ex. Feridun Bey, MS, 12, p. 163: Mehmed I in cihad contra TariiRuniânesti si a Ungariei. Lisa, ibid., p. iso, Murad I porneste o expeditie con-tra lui Ali Bey din Karamania, care era vinovat de /u#ydn, revolta n asacum il acuth i Sadeddin pe Stefan cel Mare si, cu sprijinul ulemalelor,ispitind textele saciosancte, intreprinde un cihad contra unui principe musul-man. Decizia a fost luatà printr'o felva, decizie canonica' *, in conformitatecu ser'iatul, adeca cu legea sfantii: fetaudy-i mucibince.

2 Cf. Juynboll, Handbuch des islamischen Gesetzes, Leyden, 1914, p. 57,336 sq. si articolul djhdd de D. B. Macdonald, Enzyld. des. Islam, I, p. 1087;id., Handuorlerbuch des Islam, herausgg. von A. J. Wensink und J. H. Kramers,Leiden, 194r, p. 112.

'toman,

fi

i

§i

s

fer'iyeleri

If saiiii'lldhi'lladina

si

sattlilldhi

5 --

a

www.dacoromanica.ro

TRATATIJI, DE PACE SULFINAME 489

Procesul ocuparii i supunerii tarilor noastre, din punctul de vederestrict legal musulman, rezultà limpede din enuntarile sub acest raportale lui D. B. Macdonald: « Poporul, contra caruia se indreapta djihad-ul,trebue sã fie provocat in prealabil sä primeasca islamul. Dacä refuza,are de ales intre a se supune dominatiei musulmane, devenind dining

platind diizya i charddi, sau sä lupte. In primul caz, le este garan-tata viata, familia 0 proprietatea, insa ajung intr'o situatie inferioarafara niciun drept civil, ca nite minori ce au nevoie de sprijin. Dacase luptl, ei i familiile bor pot fi ramp robi, li se poate lua totul caprada, din care 4/5 se imparte,te armatei victorioase 1 Legea musul-mana separa pamântul cii locuitorii lui 2 in don& maxi categorii: dayal-harb (pron. turc. ddriilharb: «taxa, teritoriul razboiului ») i ddral-islant pron. turc. ddriilisldm: « 0.ra, teritoriul islamului »). Cazulnostru, adus in discutie, este altul: tarile române§ti nu au facut parteniciodata din ddr ele au facut parte insa, inainte de inchinare,din ddr al-harb, ramânând in mod teoretic tot in situatia aceastadupa inchinare, care comporta un contract cu islamul. Tank noastreerau « teritoriu al legamantului ». Inteadevar, unele scoale ale drep-tului canonic musulman mai cunosc, pe langa cele doua categorii ara-tate mai sus, o a treia categorie, intermediara: Ddr « teritoriulpacii », zisa i tidy al-`ahd, « teritoriul legamântului » cum e cazultarilor noastre 0, in speta, al Moldovei, careia ultanul Ii acorda osulhndme. Se inteleg, prin acestea, teritoriile care nu se aflau sub admi-nistratie musulrnana, ci stäteau in raport de tributare fata de islam 3.Se cunoaste si se citeaza, in acest sens, raportul contractual stabilitde insusi Profetul cii populatia Nedjran 4 din Arabia, « care le crea

Ibid.,2 Max von Berchem, La propriéti territoriale et l'imptit foncier sous les pre-

miers califes. Etude sur l'imped du khardg. Geneve, 1886, p. 7, citeazà, dupe'.Buchari, spusa (hadith, traditio ») Profetului: Phmintul e al lui Allah, alProfetului shu si al musulmanilor ».

3 Cf. D. B. Macdonald, Enzykl. des. Islam., §i Handwarterbuch, loc. cit. Apoi,J. Wellhausen, Das arabische Reich und sein Slurs, Berlin, 1902, p. 18, care arath cáfundamentul raporturilor dintre nouii supusi i islam 11 constituia vechiul dreptarab, al prdzii, sanctionat si in Coran: a Wenn eine Stadt oder eine Landschaftsich ohne Kampf (culhan) den Muslimen ergeben hatte, so behielten die Ein-wohner Leben, Freiheit und Eigentum, mussten aber fiir die Schonung undden Schutz Tribut bezahlen, in einem Betrage oder nach einem Satze der durchdie Kapitulation festgelegt war ». Dach erau supusi cu arma ('anwatan), pier-deau orice drept i deveueau proprietatea integralh a cuceritorilor.

M. V. Berchem, op. cit., p. 17, arath conditiile in care au fost a aliate *aceste teritorii de chtre Profet, printr'un e traité particulier appele `alid n: a Lesigne extérieur du traité est le kildb, l'acte officiel par lequel le Prophete leuraccorde la sauvegarde de leurs personnes (amdn), la possession de leurs biens, laliberté religieuse et la protection de l'islam. En retour, ceux-ci payent la capita-tion (eizya) et observent certaines conditions spécifiées par le trait& ce der-nier éta.nt valable aussi longtemps que les allies en observaient les conditions ».

1

«

si

gi

c

www.dacoromanica.ro

490 AuREL DECEI

siguranta in schimbul unor anumite dari, considerate mai tarziu fieca charial, fie ca djizya *1.

Summa drepturilor politice in lumea musulmana a fost alcatuitäde celebrul Maverdi 2, in secolul al XI-lea. Cartea sa intitulata al-Ahkam al-Sultaniyya, « Statutele guvernarii », e normativa in ceea ceprivWe drepturile gintilor in functie de islam.

Maverdi arata, in cap. XII, 3 cd pamanturile intrate in stapanireamusulmanilor ((Lar al-islam) sunt de trei categorii:

i. Cucerite prin forta sau violenta, pamânturi ai caror locuitoriau fost facuti prizonieri sau au fost uci§i. Populatia ramasa platWecharadj, iar proprietatea lor trece in mainile musulmanilor 4.

2. Parasite in mod panic de catre locuitori, cari totui platesccharadj.

« 3. Acele5 pamanturi a caror proprietate a trecut in mainile noastreprin tratat, insä cu conditia cà ele vor ramânea in mainile lor prinplatirea unui charadj. Ele sunt de dou5. feluri:

«a) Aranjamentul incheiat cu ei de catre imam 6 comporta caproprietatea solului ne apartine. In acest caz, solul este imobilizatdevine dãr al-islam i nu poate fi nici vandut, nici trecut asupra altuia,

Cf. art. Kharadj de Juynboll, Enzeyhl. des Islam., II, p. 968 sq. 0 Djizyade Becker, Enzylel. c-lTs Islam., I, p. ro97; M. v. Berchem, op. cit., p. 9 ; Maco-donald, loc cit., de unde ipprumutgm citatul. Cf. si Wellhausen, op. cit., p. 176:pe timpul califului Omar II der Chardg ruhte auf dem Acker und entehrtedie Person nicht s. In pritnul secol al st'apfinirii musulmane, pe temeiul drep-tului roman, care specifica limpede indatoririle fiscale ale indivizilor si alestatelor, djizya §i charddj-ul, pe cale de constituire ca obligatiuni, nu au fostra'spicat separate ; cf. Dr. C. H. Becker, Bjitrdge zur Geschichte Aegyptensunter de»: Islam, II. Heft, Strassburg, 1903, p. 95: # Tatsächlichfinden wir nun in der Mitte des 2. Jahrhunderts ein volkommen anderes Systemvor, Auf den Kopfen der Schutzgenossen liegt die gizya, auf dem Bodeu derharag den auch muslimische Inhaber bezahlen miissen m.

2 Abu'l Hasan Allal-Maward17 /algh (# jurisprudent #) din scoala /mamuluiuna din cele patru scoli fundamentale ale jurisprudentei inusulmane

a ocupat diferite functiuni inalte pe langá calif ii din Bagdad, uncle a muritla 1058 Ar-D. Cartea lui al-Ahhdm al-Sultdniyya (ed. araba' R. Enger, Bonn,1853 ; Cairo, 1298, 1324, 1327) a fost tradusA de mai multe ori in limbile euro-pene. Cea mai build traducere este a lui E. Fagnan, sub titlul Mawerdi. Lesstatu's gouvernamentaux ou regles de droit public et adtninistratif. Traduits etannotés. Alger, 1915.

3 Ed. Cairo, 1298, p. r3x ; cf. p. 164. Traducerea Fagnan, p. 289 sq.4 E de remarcat ea prima expeditie condus5. personal de l'Aultin contra

Moldovei_ cáci celelalte luari de contact cu Turcii musulmani au fost subsemnul atniagiilor aceea dela 1476, nu a izbutit sa" supuno: tam prin arme.Expeditia s'a terminat printr'o renuntare la cucerire i la legalizarea cuceririi.De aceea i s'a acordat o sulhneime lui Stefan cel Mare.

5 Citam intocmai.6 Saul comunitatii islamice.

...1:** si

Sofa

387,

www.dacoromanica.ro

TRATATUD DB PACE SIII,HIcAMB 491

iar charcidj-ul, redeventa reprezentativa, nu dispare cleat prin faptulconvertirii ocupantilor.

«b) Aranjamentul incheiat cu ei comporta ca pamanturile le ramanlor, insa cal dimpotriva ei vor plati un clzarficlj. Acesta devine atunciechivalentul capitatiei (djizycz). Pamanturile lor nu devin clarele sunt day al-`ahd i ei vor putea sä le liana i sa treacä asupraaltora 1. Musulmanul caruia i se consimte transferul, nu datoreazacharddj. Musulmanii vor ramanea acolo atata timp cat ei respectäcOnventia intervenità i ei nu sunt supusi capitatiei, deoarece suntinafara « teritoriuhn islamului ». Insd, dupa. Abri kianif a 2, teritoriullor, prin conventia intervenità, e transformat in diir al-islam, iarei Inii sunt transformati in tributari supusi pläii capitatiei 3.

« and exista violare din partea lor a tratatului incheiat in modcuvenit cu ei, opiniile sunt impärtite. 4 spune ca, dacà proprie-tatea pamanturilor lor le-a fost luata, nu e nimic a schimbat ; clack'nu le-a fost luata. 3, aceasta tard devine « teritoriu de razboiu ». DupaAbri klanifa, daca in tara lor exista un musulman, sau dacä existaintre ei i teritoriul de razboiu » o tub: apartinand musulmanilor,atunci aceasta Vara [a necredinciosilor violatori ai credintei jurate]este « teritoriu al islamului », iar locuitorii ei sunt tratati ca rasculati.Daca la ei nu existä niciun musulman i nici nu exista vreo Vara musul-mana intre ei i « teritoriul de razboiu », -tam lor e considerata ca teri-toriu de razboiu ».

In cap. XIII, Maverdi expune apoi teoria celor douà dari funda-mentale 6 :

Ed. Cairo, 1298, p. 132: yacluriba 'alayha cliarodja ya'uddunahu 'anhawa hada'l-charadju fi wa Id tasira arclihim ddru'l-isldmawa takiinuddr `ahd.

2 Intemeietorul scoalei juridice hanefite, mort la 767 Imperiul Cho-man avea la baza jurisdictiei sale in deosebi categoriile hanefite.

3 Ed. cit., p. 132: had fdrat ddruhum ddra7-isldma.4 Intemeietorut scoalei juridice safiite, mort la 8203 Cum era cazul Moldovei.6 Ed. Cairo, 2298, p. 135; trad. Fagnan, p. 299-303. Noi mentinem aceastii

traducere explicativ 5. a celor doi termeni adeseori confundati. Terminologialui Maverdi este clara: djizya sau capitatia, care se apnea pe capul fiecdruiadintre supusi, Ii derivä numele din djatzd (retributie, remuneratie, in turceste

pedeapsào) s. Tot Maverdi citeazd Coranul, XXIII, 74, aratand cá acolose intrebuinteaza charddj, cu sensul de salariu si chdrddj cu sensul de sub-eistenta * In arabeste verbul charadja insemneazd a a scoate *; de aci expresiaturceasca hara9 ihrcip etmek, a scoate haraciul *. Ca si In pasagiile istorice pecare le vom reproduce mai jos, nici autorii de dictionare nu sunt in elar cusensul acestor termeni; cf., de ex., Zenker, Dictionnaire, II, p. 404: haraf:impôt foncier, capitation, Grundsteuer, Kopfgeld; iar Kélaian, Dictionnaireturc-français, Constantinople, 911, p., 534: capitation.

hukmi'l-djizyatin...

A-. D.._ -

*atil

a

a

A.-Er

ri

www.dacoromanica.ro

492 AUREL neciu

djizya, capitation, Kopfsteuer, inoce9c0Eov, Co3ptali (Enzykl. desIslam., I, 1097 si Handbuch, p. 114), si

charãdj, impot foncier, Grundsteur, xoplytcc (Enzykl. des Islam.,II,968 si Handbuch, p. 302). Maverdi spune:

«Djizya i chareidj-ul sunt dota sarcini cu care Allah i-a lovit pepoliteisti 1 in folosul credinciosilor si care prezinta trei puncte comune:a) Si unul i altul din aceste impozite sunt incasate dela politeisti casà li se arate conditia lor de inferioritate i umilirea lor ; b) Ele alimen-teaza fay'-ul 3, iar produsul lor e afectat acelora cari au dreptul la fay' ;c) Plata lor trebue facuta odata cu sfarsitul anului, insa nu e scadentainainte de aceasta data ».

Cu privire la sol, Maverdi distinge 4 categorii: Solul defrisat demusulmani: acesta e supus la 'usr (dela radicalul arab `cqar, « zece »,dijma 3 ; 2) Solul ai caror proprietaIi au devenit musulmani : tot `uviyya;3) Solul a carui proprietate a fost luata politeistilor prin forth' sauviolenta ;

( 4) Partea de pamanturi pentru care s'a facut un tratat de pacecu politeitii i care alcatueste pamantul lovit in special de charddj » 4.Si acestea se subimpartesc in alte doua categorii: a) acelea la a carorproprietate se renunta., in favoarea musulmanilor i b) acelea la acaror proprietate nu se renunta si care nu sunt despoiate de dominiumeminens, care cu toate acestea sunt grevate cu pretul unui charcidj.

1 Handbuch, p. 121: * toate lucrurile care sunt castigate dela necredinciosifdrd luptd, precum si mai ales solul i pOmOntul in teritoriile cucerite 5. Hlraciul

djizya sunt parti constitutive ale fay'-ului.2 musriktin, sing. musrik, dela radicalul sirk, e asocialie, asociarea unei divi-

nitAti pe lânga Dumnezeu, politeism ». Sinonim cu kdfir, « necredincios », pro-nuntat popular turceste gdvur, ghiaur. In operele de tikh (legislatie religioasámusulmand), musrik este termenul curent pentru necrediniosi; cf. Handbuch,p. 693.

3 Cf. C. H. Becker, Die Entstehung von `U.fr- uond tiareig- Land in Aegypten,inZeitschrift tdr A ssyriologie und verwandte Gebiete, XVIII (1904-1905), p. 31o:

nach islamische Anschauung 'ulr-Land streng genommen Ergentum ist, hardi-Land aber immer nur Besitz ; denn der 'tar ist eine Steuer, der hardj ein Pacht-zins ». Becker mai aratá cá, dacá timp de 3 ani tocmai intervalul care seintalneste des si in legáturl cu plata haraciului catre Poartá, din partea tarilorvasale ptimOntul rAmine nelucrat, isi pierde dreptul de `u5r si este impusmult mai gray.

M. V. Berchem, op. cit., p. to citeazrt o altá spusA a lui Mohamed, dupäBuchari: Pamantul castigat prin tratat de pace e al lui Allah si al Profetuluisáu *. Apoi aminteste cá, rezervându-si dreptul de proprietate, Profetul intre-buinta veniturile in favoarea comunitatii: pdstrând o mica parte pentru intre-tinerea sa a familiei sale, restul 11 cheltuia cu milostenii i pentru utilitateapublica, conform preceptelor Coranului, LIV, 7. Se stie, pe de altà parte, cafaimoasa i frumoasa geamie Bayazid din Istanbul a fost zidita de Sultanulomonim dui:a si din campania dela 1484 contra Chiliei si Cetatii Albe.

1)

«

si

Si

s

www.dacoromanica.ro

TRATATUI, DE Pecs Su LH-NAME 493

Atunci, acest charddj nu e altceva cleat o capitatie (djizya), pe careei o achita atat timp cat raman po1ite4ti 0 de care ii desarcineazaconvertirea. E permis, in acest caz, sal nu se cearä dela ei capitatiapropriu zisa. Ei pot sa vanda acest pamant cui voiesc ei, fie unuiadintre ei, fie unui musulman, fie unui tributar. In primul caz, pamantulramane in aceea0 situatie in ceea ce privete charadj-ul; in al doileacharddi-ul nu mai este obligator ; in al treilea, se poate ca charddj-uls. greveze asupra tributarului cumparator pe masura ce persista innecredinta... Suma charddf-ului e fixata dupa capacitatea de impu-nere a pamantului »1.

Fraza lui Maverdi: « Acest chariidj nu e altceva cleat o djizya, pecare o achita atata timp cat raman polite4ti » explica i ovairea inaplicarea Sermenului de tributum, in multe cazuri, la cronicarii turci.De ex.1 Mircea cel Baran prateste cizye, pe timpul lui Bayazid I ; totel plateste cizye i hara9, pe timpul lui Mehmed I 2. In textul tratatuluinostru de pace e termenul propriu hara9, termenul care s'a incetatenitin limbajul oficial i neoficial al trecutului nostru 3, inlocuindu-1 pestravechiul bir 4. Tributar » se zicea in turcWe, dupa cum am vazut,harac-gitzdr (arabo-persan: plätitor de haraciu). Bine inteles, haraciulimpus de MehmetII cuprindea in sfera sa, atat darea pe cap de-Mol-dovean, cat i aceea datorità pentru pämantul Moldovei, contraselaolaltä in una singuld.

Din punctul de vedere al conceptiei musulmane ortodoxe, asa-dar,aPlegilor juridice care toate izvorau din litera 0 din spiritul Cora-

rmlui atat teritoriul Moldovei, cat 0 al Tarii7RomanWi, 0 maitarziu al Transilvaniei, faceau parte din a treia categorie de teritorii:ddr turceste ddriisulk, echivalentä cu dar al-`ahd, turce§te

1 Ed. Cairo, p. 135 ; Fagnan, p. 312-312.c-Sadeddin, I, p. 130 : vire geldii#i cizyenin is'afini vi mek; ibid., p. 284:

her sal i'tdy-i cizye ye hara9 iden Efldk kdfiri; la 1484, mnul Tarii Romd-nesti, ibid., II, p. 43: cizye ye haraf ile ibtihac eylerdi. Dursun Bey, loc. cit.p. 185: cizye, iar la p. 162: haraf, pentru Karabogdan. In miinfeat-ul lui Ahmedibni Mahmud, Berlin, Preussische Staatsbibliothek, Ms. Or., Nr, 1209, fol. 237 b,pentru anul 1713: 30 kiselik altun Efldk cizyesinden, e 30 de pungi de galbenidin cizya Tárii Românesti *. Cf. Becker, Beitrdge, cit., p. 87: diese Ausdriickewerden promiscue gebraucht

3 Vezi, de ex., Tractaturile vechi ce au avut Moldova cu Poarta Otomaniceascd,la M. Kogálniceanu, Cronicele Romdniei sau letopiselele Moldaviei i Valachiei,ed. II, Bucuresti, 2874, passim.

I. Bogdan, Vechile cronici moldovenefti pdnd la Ureche, Bucuresti, 1891,p. 224: 4 In zilele acestui Voevod (Petru Aron) incepura. Moldovenii a plAtibir Throned. Cf. si p. 239. i Const. C. Giurescu, I R, II-23, p. 563.

Termenul de 4 haraciu era incetaitenit si in italieneste, limba diplomaticga Levantului in acea vreme ; cf. Iorga,Gesch. des osm. Reiches, II, p. 217: caragi,dar i tributo. Nemte0e, la 1497: den Thurken czinszhaltig; cf. C. Giurescu,op. cit., p. 6o nota 4-

6

4

al-sulh,

*.

'

*

oi

www.dacoromanica.ro

494 ADAM, DECEI

ddriilahid. Strict canonic, si locuitorii acestor trei taxi românesti eraudimmi, turceste zimmi', insä practica politica admisa i prin ana-

Aogiile (kiyds) 2 de pe timpul Profetulului, precum i prin pozitia geo-politica a tarilor românesti le-a indicat turcilor un drum interme-diar. Forma 0 organizatia proprie a statelor romanesti era de preferatsa ramanà tale quale, iar obligatiunile financiare-feudale trthuiau säfie indeplinite nu de zimmi, Aecà de contribuabilii izolati, ci de statul

prin organul sau suprem, care este Domnul. E o impacare, aceastäpractica politica, intre* civikt5 Allahi, pe care musulmanii erau tinutis=o realizeze, i intre realitatile feudalismului european, in cadrul caruiase formasera si Tara Roniâneasca si Moldova.

Dupa cum indica- aceasta suMndme, incheiata intre Mehmed II siStefan cel Mare printr'un fel de compromis, mentinand Vara acestuiaintr'o situatie acceptata de arnbele parti, la anul 1479 s'a ajuns la oformula politica intermediara, care a constituit veacuri de-a-randultemelia insäsi a existentei tarii Moldovei.

Istanbul, Noefrnvrie 1945.AUREL DECEI

RESUMÉM. Decei vient de decouvrir dans la bibliotheque Siileymanie

hanesi de Constantinopole un manuscrit composite (Nr. 3369), quicomprend le texte d'un traite de paix conclu entre le sultan Mehmed.II et le prince Etienne-le-Grand de Moldavie. C'est une copie de1490. Nous ne connaissons pas la date exacte de l'original. M. Deceiest d'avis que le traité, d'une tres grande importance pour les rela-tions politiques turco-moldaves au XV-e siecle, a ete conclu apres1476 et tres probablement en 1479. Il en donne le texte turc etla version roumaine accompagnee de precisions concernant le contenuet les expressions qu'on y emploie.

Zimmi erau populatiile din teritoriile devenite musulmane, insa care iipastreaza veclwa credintai_ahl al-dimma, 4 oarnenii obligatiunii Bi erau &es-tinii, vreii, abeenii i ioroastrienii, deci tot o Oamenii Cartii Ei plateaudjizya i charddj. Cf. Handbuch, p.

2 Analogia * este admisa in lurnea care gandeste teologic-juridic a isla-mului; cf. D. B. Macdonald, DeveloAnent of Muslim Theology, Jurisprudenceand Constitutional Theory, London, 1903, p. 106 sq.

1

*.

Kfitiip-

r.

96,

www.dacoromanica.ro

rviiv.141477rig(-1"- 01 (4-41 17:reo' zyw'rd!r

zt

:19t:0;11-1i2>dA19e).,,10).,,,i0)16.f°14

6-"ii I v01, (A;) 1..AisJkatefi

14

(51.;10 Lc- i1.1.1!)-1.2,.-J1gi

,,,-z1 Cs3 t15),131.6L--zsgolv!ilj-

zr;. - t

i43 1

*7 7 di1,23 6\fr.;e.1/2 s.)Arro f.'s>) /341.4,,;( I

5

71 a r_Pt)

71::r., s

rtrAr E 4o/

r. Cod Esad Efendi, Nr. 3369 p. 47. Textul tratatului de pace" incepela sfir§itul rindului al doilea. Textul e scris cu cernealà

:i '.,,. . . 7

i :,

).;4710.0,

1 tiolt..- lb,3 .1111000,- i A

4: ,' i -dii') .(.;.._:

--:. 1,.,..

.. ,:--;',_, .a.;.tgre.431:)1/1(;:ter6V..." ..--'::.. ... .

ft.. :....f..,-. /,,,N (el,/ , . --'.,:-.',; ... e:J2) WV. .r...):,?,_,J1j a,,,AS.SgPc)t..17 '''c

4, ,..0.5. 4r) 41i:.40 ';',.

0._. . .

;k 4.3...1 II 1 i ..::,,:7; rc-t-.-.6317 le., Ityliatar,vi iat,0143-ti.:43 ... ..1

-

± V - , ..

.,, -,j4 t .1 CVQ : 53).;;.-5\ : ., ,-VS 16.)a2.4 ':,. / . , .--" .- .

t' .:': r,I5 ).-31,:

# s L. 1 C3,,,5ct;A 0):,2. Tj 1jil .v

/.,. .,. 'i° . 0.,' / 4:. / '4".11 1 e...k

. r

c

ji

16.

rosie.

www.dacoromanica.ro

A

at; ;

1 L-`; ve ;14,/,Z014Pfil..14--4-4?

3:/ giAll0A2 6/1 ''?* ilfr#L7i).114')*

oav,44)

7g.1A

2 " --i-2.4;--43 CY'114.) tfi''''';) I.

'1..34;1d? 4y4;16 r024.1,

uorr, 0 Ao, . ,

zA),,...-ria.,-),):;,../ /"..,..P.L.A1,,,,,,a.).4.e." a ) , ....4(d..../,

')41,4

,f134.(6.-0

,fr)pre (A il.stL-Ab 4Ase) I 6/ I/4-0 1/

4 "1

2. -- Cod. Esad Efendi, Nr. 3369, p. 48. Textul Tratatului de pace".

,4,...

1:1;):;4A.i ',

,,2 t)fri,1%,;1.0e..41,t4-1,..t,

.#i ,/

'1-7 11 'a s

"P4 ..4

m .

fk Col \ Ps10- .., .. ..._ .... , .,

? )7 u Cob IL'', =1..) ; 1 6 ',,,..iJJ

_

.r,

t .'?(.14.(.11c5P,-edift I

.10 'Jo i.. .ti L6

& t.11:1jP lja.,44:7 1 k 4, ' 6,4.1 J Az'

vt.:A.

g 1

Cid,?1":' iild Z;Ls-C4.1',.,

.1,

.. r

, . j'eljt-- Milz' 1e4,.; ,

L_

.

-:--Ai.,.-0-

. ,

*4C,!cli-A.

J

.)

- .

..".

I

*I- #

www.dacoromanica.ro

%

a,e7,4114,j1Juik.*fti.J. 1

)._j`,/..4,P)1;154 Le 3CifyVi! .ta.A6 Lf1-1,Arci? g '1 dO I .p--e-111 ,JP j;,346

--(31Asle Lzve 4t; ir ;lb itia.)

r,"11fr

; 4#11 :1 I . Z:0 kJ 4#14

; 1::;°111S41 IA 1,44 k

.4? fiP4

i;i4j.,ZA))19,10

4:.:08;#41141144i°61<if] 000,1* t ° 2,11:1 Vt:001

,Irio3s4,-aTs;r4 r

us;

:-CdC17 ;"-)

3. Cod, Esad Efendi, Nr. 3369, p. 49. Sffir§itul Tratatului de pace",

L

1:64,144:"°°O

41...1.1, .1 ;Slit, -::1J1/4161.111t4A.Ksi5).4Afr)

.

..

_

7

1:

C;i/ifts

- - i

ry .

ij? j :(1!:°74#1 47;14L 01y.to)J cfre'rq

1AV`

44;es); t;t I>)

1

ke-J

www.dacoromanica.ro

-<0Z> *;JI 1 014 11,

'.A.74+161-1'414

- 371(

*, ,

-

4. Cod, Esad Efendi, Nr. 3369, p. 192. Pagina continand ultima data acodicelui: anul 893 H. (1490 1491).

,

, -

ia

Nt', 1.--- "''' - j----4-3-.,

i 0 .1 .1rall/

1

' ' A '6,/ -.: ; V;I AL".1.ebt4 H.:):r0"I'l (A JAij")J:rj4 -

.4 / ;40i 0 . ...I : .

k ;14 1.1?0:44. ..J.LI r 0 a .L j'-'. (jA.L'ill, l ;&,..:$ La 6

'11740-210:5 Liik. ifa''1. i / i ,_, Z.

6/14)1.: aPatel-,66'/V.,':454bkke,(414,Z)\*&/ - :

ov 4

..6oue.,.) -(Ifi:::Aup;,i.."Jfkil4 Iel.t/- J.) 12-)..) 13 41112--t:s f

)1; 11.-:;11::411/75.ii, '.i.e-; ir -

5.

ecii.5), c.:,..--1.;.? 3,--AIVA

.-..,

,4

.*..rr

1144.0_

Cf4 1 Air j1.11: ,

;AR,1

-

A7.7,...g.reilf , 1

.

f:j

)0

ic-).0-sa:56

. n;

www.dacoromanica.ro

MISCELLANEATAMPLA SI ICOANELE IMPARATESTI DIN VANATORII-PIETRII

In preajma orasului Piatra-Neamt, sub dealul care poarta soseauasi cazarmile, o bisericuta modestä de lemn pastreaza amintirea unuischit de maici desfiintat, se pare, numai care 1804, cand calugariteleau fost mutate la Agapia. Schitul se numeste Vanatorii-Pietrii, si faceparte dintr'o serie de asezari manastiresti, de care azi pomenesc doarbisericute de lemn uitate ori pietre de mormant cu inscriptii, tainuitein codri. Amintim Valenii, fosta manastire de maici, unde am descope-nit un tezaur de icoane de deosebita importanta, de care ne-am ocupataiurea 1; Nichidul, vechiu schit de calugari, Mascatestii de care amin-teste doar o piaträ de mormant i o traditie Inca vie, Garcina, Doamna,Topolita, Draga i multe altele, fiindca este vorba de inteadevar maibine de cinci zeci de schituri i mândstiri din judetul Neamtu, ruinateori folosite ca biserici de mir. Studiul lor se leaga de istoria Neamtuluisi de o vieata calugareasca, care a avut deosebita insemnatate in aceststravechin colt de tara.

Biserica din Vanatorii-Pietrii, folosità astazi ca biserica de mir,pastreaza o frumoasa tampla de lemn i un numdr de icoane asupracarora voim sa atragem luarea aminte a cercetdtorilor. Impodobita cureliefuri pictate i aurite, tampla reproduce un model bogat i luxos,care se poate asemui cu cele mai frumoase tample manastiresti dinMoldova. Ea este opera unui mester de seamb:, calugar ori mirean, carea dovedit multà indemanare in organizarea decorului i, mai ales, inarmonizarea tonurilor: aur pe rosu, albastru, rosu inchis si verde. Injudetul Neamt, avem, se stie, minunata lucrare in lemn sculptat, usabisericii din Taslau, opera mesterului Cosma Mitru din zilele lui IeremiaMovila. Stranele dela Voronet au venit, dupd traditie, tot din muntiiNeamtului unde au impodobit pe vremuri un schit naruit de zapezi.In locurile acestea starnie path' astazi arta sculpturii in lemn, care e

Byzanton, t. X, p. 553-590, Bruxelles, 1935.

6*www.dacoromanica.ro

496 I. D. vrrFAIinscu

cu adevarat traditionala, i fiecine poate admira tampla bisericutiidin Agapia Veche, sculptata in stejar masiv de mesterii Razmeritadin Grumazesti, i infloratä cu o intelegere exceptionala.

Icoanele, despre care am pomenit, impodobesc tampla: icoaneimparatesti, praznice, portrete de Sfinti Apostoli i Prooroci. Alteleimpodobesc peretii absidei principale i naosului, i nadajduim eaimprejurärile din ultimii ani vor fi resat la locul lor toate cele pe carele-am vazut noi, acum opt ani de zile. Una, dintre cele mai de seama0 mai bine pastrata, infatiseaza pe Mantuitorul stand pe Tronul Sau

binecuyantand. Cu mane stanga sustine Evanghelia, rezemata pegenunchiul stang i deschisä. In limba slavona, citim pe ea inscriptiaurnfitoare: Veniti blagoslovitii Parintelui Meu i mosteniti impära-tia ce y'a fost gatita You'd dela inceputul . . . ». Capul lui Iisus,cu ochii apropiati, fin desenat i cu nimb cruciger in relief, este incadratde Fecioara Maria 0 Ioan Botezatorul, in atitudinea din Deisous,Mainile sunt exceptional de fin desenate. Cea dreapta se vede stransäla incheetura in epimanikia brodata in fir de aur i margaritare. Tu-nica rosie, inchisa i aproape nemodelata, are aceleasi podoabe debroderii i margaritare. Mantia albastrà e cutata bogat, i imità unmodel de draperie savant-à. Picioarele goale se sprijina pe un reazimde lemn cu luciri de marmora. Douasprezece iconite laterale supra-puse, lase pe stanga i ase pe dreapta, inrarlreaza subiectul principal,

infatiseaza pe Sfintii Apostoli. Tab lia de lemn a lost intai cioplita.Mestertd a organizat cadrul ingust, rectangular in care a pictat peApostoli i 1-a. marginit, gore interiorul icoanei, cu ajutorul unei fran-ghii fasucite sculptate in relief. Suportul a fost acoperit cu un stratsubtire de ghips, deasupra careia mesterul a lucrat in tempera. Lapartea superioara au fost stampate flori in relief (crucifere i flori cu*ase petale). Adaugam cä suportul e format dintr'un lemn (par, cimsir?)greu i rezistent pe care nu 1-au deteriorat nici carli, nici umezeala(fig. I).

0 a doua icoana, perechea celei dintai i zugravità in aceleasi con-pe Maica Domnului stand pe tron i purtand pe Iisus

pe bratul stang. Inganduratä, cu mana dreapta deschisä i lipitä depiept, Fecioara Maria priveste gray. Tunica e modelata cu stiintamult sims de materie. Maphorion-ul, rosu inchis i bogat brodat cuaur, inyaluie, in schimb, capul i trupul Fecioarei fara cute si fara pre-tentii de stil. Iisus este invesmantat intr'o tunica alba modelatà cu

drapat cu o mantie stilizata in genul picturii monumentale.Mama dreapta frumos desenata subliniaza o vorbire, iar cea stanga,gresit pictata, tine un rotulus strâns. Chipul e lucrat dupg canon, cuochii migdalati i mari, apropiati i plini de lumina. Doi arhangheliinvesmantati in stihare i chlamide rosii apar la partea superioaraa icoanei i prezintafiecare un disc de argint insemnat cu monogramullui Christos. Sase prooroci sunt pictati in marginea din stanga, i alti

ditii, infatiseaza

si

o

Si

si

www.dacoromanica.ro

f

ilk

CA!ki 31firrTOEr.511

4 Eir,.:ifitW. Il I4flilalEltIgklA5P

bi!

I. 1115ntuitorul pe tron; icoanii pe Iemn din biserica

_

f/OVEtHr-

."'t weif,soe70:1;uitrTi

414

5

VinAtorii-Pietrii.

4

IR A.

www.dacoromanica.ro

ei

www.dacoromanica.ro

3. Sf. Nicolaie; icoani pe lernn din biserica Vithátord-Pietrii.

t

\FtrdFA,

).'n--

*Th2'21,

ri

kI it

111

o

4;r

73.a. ET

Il

AliAl

41 ' r 1 .W.

A'id

.eri,..rI -:-

4 1-. .--....-.., ,t,..1

!..,.N..-

www.dacoromanica.ro

TAMPIA *I ICOANEIX /MPARATETI DIN VANATORD-PETRII 497

pse pe marginea din dreapta a tabliei. Distingem pe David, Solomon0 Daniil. Ei au capul inconjurat de nimb, 0 tin rotuli cu inscriptii(greu de citit) in limba slavona. Cativa au 0 atribute: David, o coroanape cap 0 un chivot in maim stangd ; Solomon coroana pe cap 0 templulin mana dreapth ; Daniil imaginea muntelui din care s'a desprins pia-.tra etc. (fig. i).

Amandoua icoanele sant executate cu lux 0 indemanare technicape lemn greu 0 rezistent. Franghia care inchide subiectul central 0formeaza la partea superioara un arc in acolada, este thpata cu mana.Aderenta preparatiei este perfecta, iar crapaturile care se vad suntpricinuite de izbituri. Pigurile Mantuitorului 0 Maicii Domnului suntran aezate pe tronuri, in intelesul ea busturile par prea inalte fathde partea inferioara a corpului. Fetele 0 mainile sint fin desenate,a§a cum am mai observat: privirea e concentrata 0 grava. Pictorula §tiut sal zugraveasca stofele 0 sä imbrace trupurile. Stangaci 0 des-tul de incurcat, cand zugravWe mantiile, el le intnultWe cutele, §ise simte cà incearca sa reproduca din memorie un model pe care nu1-a inteles. rigurile mici ale peoorocilor 0 ale apostolilor dovedescmai multal indemanare. Armonia tonalä e simplä 0 forma-a dintr'unrosu inchis, aur, albastru 0 alb-ivoriu cu aspect lucitor.

0 a treia icoana infati§eaza pe Sfantul Nicolae in picioare, cu ocarte inchith in maim. stânga 0 binecuvantand cu dreapta (fig. 3).E inve§mantat intr'un stihar alb 0 intr'un polistavrion cu cruci mariro0i. Partea inferioara a omoforului mare e ridicath 0 acopere maimstanga, pe care sfantul tine cartea. Capul este inconjurat cu un nimbin relief, aurit 0 impodobit cu vrejuri de acant stilizat. Fruntea inaltareprezinta jumatate din figura. Patru randuri de cute orizontale, obath verticala 0 o §uvith de par, desenatal cu grijä, amintesc canonulintalnit de noi, la Rasca, intr'o icoanal din secolul al XVI-lea, intr'oa doua datata din aceia. vreme 0 pastrath la Valeni 0 aiurea, in pic-turi din veacul al XVI-lea. Tipul dela Vanatorii-Pietrii este insä altul.Figura e mai aproape de oval ; ochii sunt apropiati, pometele obrazilorin relief. Doua ridicaturi la coada ochilor, parul capului format dinsuvite groase desenate cu mare atentie completeaza aci o fizionomieaspra concentrata 0 foarte vie. Pictorul a lucrat cu o pensula filth0 cu atata aplicatie Ca distingem u§or directia 0 cadrul fiecarei tra-saturi. Se vede bine ca a numb:rat trasaturile de pensula, ceea ce do-vedqte cã a urmat un model. Mantuitorul, cu capul incadrat de nim-bul cruciger 0 cu Evanghelia inchisä in mama stanga, este pictat ladreapta capului Sfantului Nicolae. La stânga apare, Fecioara Maria,in maphorion rou: ea prezinta un omofor alb impodobit cu cruci mariro0i.

Sfântul Nicolaie dela 124ca are figura prelungal, nasul lung 0 sub-tire, globurile ochilor pronuntate, parul capului 0 barba matasoase0 pictate cu 0 pensula bogata 0 mladioasä. Expresia apoi este cu totul

www.dacoromanica.ro

498 ILIE CORPUS

alta, mai distanta mai solemna. i hieratical. La Vanatorii Pietriisfantul are chipul unui preot care oficiazal. La Itasca ni se infatiseazaun portret cu privire interioara i meditatival. Mantuitorul delaVandtorii-Pietrii se deosebeste, la randul lui, puternic, de Mantui-torul dela Valeni. Bustul acestuia e mai elegant si draperiile stilizatecu reala intelegere de stil. Chipul e mai plin, obrajii de bronz patinat

palrul matasos. Tot asa de mafi deosebiri intalnim intre portretulFecioarei Maria dela Valleni i cel dela Vanaltorii-Pietrii. Pictorul delaValeni e un artist cu experientä, care stie sà stilizeze. Expert ii artadraperiilor, el picteazal expresii nobile, ceea ce dovedeste o formatiesavanta i cunostinta modelelor bizantine din veacul al XVI-lea. Pic-torul dela Vanatorii-Pietrii e un bun mestesugar, care lucreazal dinmemorie si urmeaza modele superioare.

Aceste obsrevalri ne aratà ca icoanele dela Vanaltorii-Pietrii provindin alt centru cleat cel dela Valeni si cleat cele cunoscute de noi inMoldova. Pare a fi vorba de un mester sau chiar de o scoala localä.Dacal acest fapt se va dovedi exact, el ne va ajuta sa pricepem bogal-Via vietli artistice din regiunea manastireasca a Neamtului, unde apare,care 1850-1860, i anume la Agapia Veche, George Lefteriu, deco-ratorul bisericii din Tutuieni, autorul Fugii in Egipt, care se poatevedea in muzeul manästirii Agapia, i dascalul de pictur5. bisericeascalal lui Nicolae Grigorescu.

Icoanele din Vanaltorii-Pietrii nu poartal data si nici semnalturd.Nici un alt element documentar nu ne ajutà sà cumnoastem epoca

origina bor. Dupal iconografie, technical i stil, icoanele se pot insadata cu multal probabilitate, din cei din urma ani ai veacului al XVII-lea.

I . D. ,tefdnescu

CONTRIBUTII LA BIBLIOGRAFIA ROMANEASCA VECHE

Intre cartile bisericesti din fosta biblioteca a Casei Bisericii, donatede Comisiunea Monumentelor Istorice, in anul 1942, Academiei Romaneam aflat trei exemplare necunoscute bibliografiei noastre vechiAcestea sunt catalogate 2 la depozitul de carti vechi romfinesti alBibliotecei Acaderniei.

Ele sunt:Antim [Ivireanul] episcopul Ramnicului, Invcipurd pre scurt pentru

taina pocdintii, [Ramnic] 1705..1K1IVILTXPI. j IIPeGKXPTh I narrin; Tirma flOKIFHIJ,1 I tIKSiuk

4Tpauirra mink Tor:Ann-hi 111H TVIVNAT'h. aliitfelE flp*ASMIIHAT8AVI

I. Bianu, N. Hodos, D. Simonescu, Bibliogr alia romlineascd veche 15081830, IIV, Bucuresti 1903-1944.

2 Catalogarea s'a fácut in luna Noemvrie 1945.

1.

1

si

si

14

www.dacoromanica.ro

CONTRIBU1II T,A BIBLIOGRAPIA ROMANEASCA VECHE 499

A6anink, I : K&IITfflIAiIIh fi : fi : ROGKOA : I KS IMATS/MitiiiiiirriiT8S11 &Sind Frkiiik LtSi1 file-Pain Kin1TYIKX31111Ca ICliltt KEA INKApHHKk. I MA KS EXpocnOttitaM nirk COOTS- I ari diaTpo-n0AATk KVP : 060A0146. I A6 ku4T61110n M uiaS KVP

4fic6lIsmt Pisminixsait 3usnis AMAIn -8° mic (14,5 x 10) de 25 foi (4 farg numar 0 21 numerotate;

intre f. 8 0 9 o foaie nenumerotata, la fel intre f. 9 0 II, 11-13 ; lipsgf. 16) ; in 3 caiete de Cate 8 foi i i f. singurg la sfagit. Tipar negru,cu 18 randuri pe paging.

Pe verso paginei de titlul se aflä o gravura pe lemn, reprezentandpe Mantuitorul (tip Deisis), cu legenda de desubt:

Marturisi-m5.-voiu Tie Doamne cu toata inima mea ».Urmeaza capitolele: Pentru pocdintd in scurt i invdtdturd de folos,

Pentru pocdintd ce lucru iaste i cu ce mijloc si cdstigd si cum sd sd feted.Partea cea dentdi, Pentru ispovedanie, Pentru facerea canonisirei, A doaoparce. in ce chip sd cade sd fie duhovnicul si cum sd ispoveduiascd si sdindirepteze pre oameni.

La sfarsit, pe f. 25 v., se afla insemnarea:(4Ae'asta filadà pentru invatatura ispovidaniei fiind a mea, am

dgruit-o finului mien 0 neportugui Gherasim ierodiiaconului ot Roman,la anul 1787, Iuli 4 [dni]. Ghermano[s] ieromonah ot Putna ».

(Bucureti, Biblioteca Academiei Romane, Bibliografie rorndneascdveche, nr. 149 A).

[Acatistul Nascatoarei de Duninezeu, Bucureti, inainte de imoj.In -8° mic (13,5 x 9) de 125 foi numerotate, dintre care lipsesc f.

I, 2, 5, 17, zo, 36, 41-45, 48-57, 6o, 68, 69, 72, 74-76 (rupte pe jumg-tate), Ioo, 105, 108 (ruptg pe jum.) 0 dela 125 inainte, cate vor fi fost ;in 31 de caiete a 4 foi. Tipar negru i row, cu 17 randuri pe paginaincadratg in chenar cu motive de compozitie tipograficg. Unele pagineau vignete la inceputul capitolelor. 0 gravurg mica' la f. 7 r. i alta catpagina la f. 13 v., ambele reprezentand pe Maica Domnului, a treia micala f. 29 V. 0 a patra mare la f. 94 v., amandoug cu chipul Mantuitorului.

In exemplarul nostru lipsWe foaia de titlu. Locul tiparului s'afixat, comparand cu editia Acatistului Maicei Domnului din 1745(Bibl. Rom. Veche, nr. 228), iar data s'a stabilit cu aproximatie, folo-sindu-se insemnarea dela f. 83 v., din anul 1740. Este cel mai vechiAcatist i Paraclis al Maicei Domnului, cunoscut acum in bibliografiaveche romaneascg.

(Bucureti, B.A.R., Bibl. Rom. Veche, nr. 216 A).

LITURGIM Sibiu 1807.

olisfiTim I wa MNEBEiglliAN AVTXPrill I I iiinop AuurpSWitpriHRHAwp HOwpiii. I a Agit I ItVAHH BA4T0i;CT, 1 ail I Eldinie

ICZ

At

iiliP.,idi

I 11.! X, 00

I

a

I

qin

www.dacoromanica.ro

500 IOSIP NAGIIIII

11/hilif, I h I HilfiKARVClpillHill. I fei ACSAWNYK TVWK(IIIT% I 4 alimm Hp*..firiolkaTSari .4knurkiLiT I (1)Pf1H1.1,11GIMG fid ,&H'1Hi. I KS cnoso-siiiiRt 4Urh%IJ,8TSa1S KKCKSjSIi 1SiiI i T6T lifi,k*OnSri. I GASTvrrhillyr 4 Gusiii 4 Tvnorpa*ia ASA farm Livr.11807.

In -4° de 2 foi fara. numar 0 316 pagini (lipsa f. 41) ; in 30 de caietede cate 4 foi, 2 foi izolate la inceput i alte 2 la sfar0t. Tipar negrucu ro0.1, cu 24-35 randuri pe pagina. Pagina de titlu incadrata in chenarcu motive de compozitie tipografica.

Pe p. 73 se afrà o gravura, care reprezinta pe Sf. Ioan Gura-de-Aur, binecuvântând, la p. 126 pe Sf. Vasile cel Mare, iar la p. 176pe Sf. Grigore Dialogul.

0 vigneta cu Mântuitorul, incadrat de Sf-tii Pavel 0 Ioan, la p.36, 57, 74, 127, 177 0 217.

(Bucure,ti, B.A.R., Bibl. Rom. V eche, nr. 721 A).

Ilie Cor /us

CONTRIBUTII LA BIBLIOGRAFIA ROMANEASCA VECHE0 CARTE LATINEASCA DIN 1774

In colectia de carp vechi dela Episcopia Româna-Unità din Lugoj,in cunoscuta tiparitura blajana din 1763 Sancti Patris Nostri JoannisDamasceni Monachi et Presbyteri Hyerosolimitani Opera philosophicaet theologica este cusuta o tiparitura latina din 1774 necunoscuta inBibliografia Româneasca Veche i foarte importanta pentru cunoa--terea a douà personalitati din istoria bisericeasca a Transilvaniei seco-lului al XVIII.

Tiparitura are format in 8°, 16 pagini. Titlul complet este urmatorul:Assertiones Theologicae Ex Tractatibus

De Incarnatione Verbi, Angelis, Beatitudine ct Actibus HumanisQuae

In Alma Ac Regio Principali Universitate ClaudiopolitanaAnno Salutis MDCCLXXIV. Mense Augusto DiePub lice propugnavit Reverendus ac Eximius Dominus

Abrahamus MehesiSacrosanctae Theologiae Auditor emeritus Graeci Ritus-Unitorum

Diocesis Fogarasiensis Presbyter.Claudiopoli

Typis Coll. Reform. Anno 1774.

Autorul disertatiei, Avram Mehe0 a aparut in lume la Cluj-Md-n4tur in 1749. A urmat liceul la Colegiul Piar4tilor din Cluj, iar teologiala Academia Iezuitilor din Cluj. A fost hirotonit de Episcopul GrigoreMaior al Blajului i trimis paroh la Gherla, unde ajunge in curând

I

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII I,A BIBLIOGRAFIA ROMANEASCA VECHE 501

protopop. In 1792 a fost numit prefect de studii in seminar, apoi parohin Manasturul Clujuhti. Dupã cativa ani e nunait canonic. A muritla 9 August 1809 si a fost inmormantat in cimitirul din MangsturulCluj ului 1.

E pomenit de Episcopul Ioan Bob al Blajului in Instiintare despreradicarea capitulumuhti in Blaj (Blaj, 1808) printre primii canonici.Seria incepe cu Dinarie Caian, iar al doilea este Avram Mehesi 2.

Dupa foaia de titlu urmeaza numele membrilor comisiei de exami-nare, cu toate titlurile lor eclesiastice si scolare. Comisia e forrnatadin: Iosif Bela, Paul Székelly si Mihail Benla

Dupd numele acestora urmeaza o dedicatie frumoasa, EpiscopuluiGrigorie Maior dela Blaj.

SubMunificentissimis

AuspiciisExcellentissimi Il-

lustrissimiAc

ReverendissimiDomini DominiGabr. Gregorii

MajorDe Szarvad, Dei et Apostolicae Sedis Gratia Graeci Ritus Catho-

licorum in Magno Transylvaniae Principatu, partibusque eidem adnexisEpiscopi Fogarasiensis, Sacrae Cesareae et Apostolico Regiae Majes-tatis Status Consiliarii Actualis Intimi Etc. Etc.

Domini Praelati et Maecenatis sui Gratiosissimi.Episcopul Grigore Maior, cunoscutul luptator din secolul al XVIII-a,

caruia i s'a facut elegia:Plota, ploua prin copaciRobu-i Maior la Muncaci.In temnita, sub pamantNu simte boare, nici \rant,In temnità la prinsoareNu vede raza de soare.

Avram Mehesi scrie o dedicatie de 6 pagini Episcopului Maior, im-portanta pentru cunoasterea activitätii acestui mare conducator bise-ricesc si politic din secolul al XVIII-a :

ExcellentissimeIllustrissime

etc1 §ematismul Veneratului Cler al Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice

Romane de Alba-Iulia §i Pagáras pe anul Domnului Isoo. De la SantaUnire zoo, p. 64-65.

' Bibliografia Romaneasa. Veche Vol. II, p. 534.

www.dacoromanica.ro

502 IOSIF NAGHIU

ReverendissimeDomine Praesul

Domine Praelateac

Maecenas Munificentissime ! Quum me sub Excellentissimi T unominis auspiciis primum in arenam Theologicarn descendere, ipsamqueadeo praesentiam Tuarn actui huic, eo nomine gloriosissimo indulgerevoluisti, novum quoddam, longeque Clarissimum eximiae Tuae mmii-ficentiae, religionis ac sapientiae document= edidisti. Ac munificentiaquidem Tua non me solum, verum etiam Reginam illam scientiarumomnium Theologiam plurimum Tibi obligati: cupiebat illa in ipsopublicae lucistheatro ab Tui nominis umbra splendorem mutari: admis-sisti orantem summoque illo judicio in omnium aestimatione collocasti.Debeant jam plurimi opes, famam, felicitatem illi : debet illa Tibi glo-riarn existimationem: reserant acceptos illi honores alii: referet illa Tibi:ipsis adeo ceterorum ornamentis es ornamento.

Sed nirnirum non est novum hoc desiderium, quo divina ipsa scien-tia tanti splendore nominis illecta per Te illustrari cupit. Novit Te,quis, quantusve jam inde a pritnis illis temporibus fueris, quum ejusRomae olim discipulus ita amplissima mente illius effata complexus es,ut non tam singula discere, quam meminisse omnia videreris: cujus reiamplissimum testimonium Roma ipsa orbis et religionis caput prodidit,quum Te, aetate quidem adhuc juvenem, sed moribus, scientia virtu-tibus, et amplissima expectatione jam tunc bene meritum, dignum,su.fficientem, et idoneum habitum in philosophia et Sacra Theologiadoctorem ac Magistrurn creavit, fecit, solemniter pronunciavit et ordi-navit. Novit acre illud judicium Tuum longo usu Yindobonae in libro-rum Graeci ritus censura, variorumque idiomatum notitia collectum, acfirmatum, a quo probari fatis sit ad boni apud omnes nominis opinionemadfirmandam. Novit propensam illam in ejus ornamenta voluntatemqua inductus non modo Balasfalvae ornatissimum scientiarum Lyceuminstituisti, ex quo velut Ecclesiae, cui praees, centro sincerae doctrinae,ac religionis dogmata in circumsitos derivarentur : verum etiam idcirco,Tuos per celebriores Academias partiri solitus es, ut quidquid scien-tiae, ac virtutis in aliis divisum, in Tuis veluti collectum haberes.

Verum quales Tuos esse velis, Praesul Excellentissime, nulla remagis doces, atque ubi talem Te nobis exhibes imitandum, qualemomnes demirarnur. Turn intelligo religionis amplificandae, ac ornandaeardorem, quem tantum esse in Tuis cupis, quanto ipse praeditus es.Atque istuc est, quod Tibi publicum omnium et Augustae imprimisDominae nostrae favorem adeo conciliavit, ut dignus viderere, quiExcellentissimos inter intimorurn consiliorum administros censearis:cujus rei luculentum testimonium in ipsis Regiis tabulis honoris Tibicollati restibus orbis universus leget, ac nominis Tui, cui nunquamsufficiens gloriae vestigal dependi potest, amplitudinem ex his verbis

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA BIBLIOGRAFIA ROBLINEASCA VECHE 503

metietur: Perpensis ergo Sacra Caesareo-Regiaque Apostolica Majes-tas tot ex tantibus meritis Domino Episcopo Fogarasiensi semina dig-nationis dare argumentum, dum constituit, eundem in coetum consi-liariorum suorum intimorum proprio suae motu clementissime dig-nata est: istuc est, quod Te in nunc sacrae dignitatis apicem dudumjam Tibi debitum extulit: istuc est quo subjectorum Tibi populorumamorem ita demereris, ut metum illis non adimas: ita sacro quodamtimoris fraeno illos in officio contines, ut amorem eorum non amittas.Et certe quid in Tuo regimine ad summam omnium felicitatem desi-deretur, ubi vel scelerati imperia quidem Tua reformidant, sed amantimperantem ? qui possint populi mores ire praecipites Tua in Ecclesia, ubilegis divinae praecepta non tam in tabulis, quam in Tuis moribus egun-tur ? Atque his artibus id effecisti, ut ubi primum Dioccesi Tuae novus.

Praesul datus es, oyes errantes Te Pastorem ad verum Ecclesiaeovile non tam sequerentur vocantem, quam ut se reciperes, ultro ipsaeTe advocarent: his artibus omnes Ecclesiae Tuae partes eo fructu inordinem redigere adlaboras, ut ex omnium de Te praesente laetitiacolligere liceat, quantum fuerit abientis desiderium.

Tot tantisque ornamentis Tuis, tantaeque gloriae quoniam istudquoque gloriosissimi adjunxisti, ut decretum laboribus meis in sacrascientia exantlatis publicum honoris proemium favore publico prose-qui, munificentia promovere velles; hoc ipsum Tibi non tam dicari,quam ut debitum reddi patieris.

Accipe Praesul Excellentissime, arcanas Incarnati Verbi laudes abimpiis sectariorum, erroribus vindicatas: sinceras actionum humana-rum regulas e purissimis sacrae doctrinae fontibus derivatas, atque adeopraecipuas religionis Orthodoxae veritates, hoc est partem curarumTuarum maximam et vel hoc nomine Tibi gratissimam: accipe illaspraeclarissimo Magni illius Damasceni opere velut amictu quodamvestitas et vel inde Tibi, Tuique animi sensibus simillimas, ut hac totin re Te Ipsum, Tuumque religionis tuendae, ac ornandae studium velut-in speculo intueare: accipe illas, ut qualecumque grati, Tibique obstric-tissimi animi mei monumentum. Quod quidem uti perpetuum sit,dabo pro viribus operam, ut tenuae istud gratitudinis erga Te, meaeOfficium aeterna beneficiorum recordatione compertem, utque proTua benignitate finis, ac benevolentia mereris, aeternum esse admitar.

Excellentissimi, Illustrissimi ac Reverendissimi Tui Nominis devo-tissimus Cultor.

Abrahamus Mehesi.

UN COD DE MANIERE ELEGANTE

2. In biblioteca Episcopiei Lugojului se gäseste un cod al manie-relor elegante, tipärit la Buda, in i8ox, cu ortografie ungureasc6:

Poveczuire szau ducsere de maené kétré csinszte si direptáteadéké

www.dacoromanica.ro

5°4 IOSIF NAGHIII

'Carte Raenduité szpre Csetanie pentru Kopii Romaenesti csej cseenvácze en Skoalele czéle micsi.

La BudaTipérité ku keltujala Kréjestii Orientalicséstiij Tipografij a Universzi-tatej Pestij. i8oi, (in 8°, 157 p.).

Transcriem cuprinsul cu ortografia de azi:1. Pentru ceea ce trebue sã invete ucenicul in coald si. cum sa se

arate cu cinste.2. Pentru bunul narav sau pentru omenia oarecarui om in ganduri,

fapte 0 intru purtarea lui.3. Pentru multe feluri de societati, de stari 0 de mete§uguri 0

cum trebue omul sa se arate in fiecare stare 0 catra fiecine de treabasau de omenie.

4. Pentru tinerea casei 0 ce sa' facem 0 sa fim, ca sà fim gazdebune 0 tiitori buni de case.

5. Pentru starea satenilor 0 cum trebue sà se tina pre sine cu cinsteoameni din starea aceasta.

Iasi/ Naghiu.

www.dacoromanica.ro

RECENZIIOprescu Gh., Manual de Istoria Artei, vol. III (Clasicismul §i Romantismul),

Editura tUniversul*, 1945, 365 p. + 261 ilustratii.Un manual de Istoria Artei, care pane fla punct o un curs fAcut studentilor,

este un lucru nespus de folositor. Cartea d-lui Oprescu are drept temei cursulsalt dela Universitate. Se observa aceasta mai greu de cat in alte lucrari aleDomrdei-Sale. In afarl de alte semne, gasim insA expresia dela pagina 221 :*Pentru a va da un exemplu de..., e destul s5, III spun c5. la Academia deArte Frumoase ... s. 0 asemenea carte, de obiceiu, se consultA ori #se invata *.Manualul domnului Oprescu se citege 0, intru cat ne prive§te, 1-am cetit cuplAcere 0 cu deosebit interes, de oarece el nu este o in0rare de nume, de date0 de caracterithri, ci o lucrare de Istoria Artei.

Istoria Artei studiath geneza curentelor artistice, evolutia §i transformarealor. Ea caracterizeath, deosebindu-le 0 scotandu-le in relief, insu0ri1e esen-tiale cu care s'au impus spiritului vremii, 0 acelea cu care au rAmas insemnate,pentru noi, dupä trecerea timpului 0 stingerea pricinilor care le-au dat na9tere.Istoria Artei este intai istorie. Cu acest titlu, ea cerceteath socieratea 0 ideile,evenimentele importante, de ordin politic 0 cultural, care au rAscolit omenireacivilizatA. Face istoricul 0 portretele personalitatilor inoitoare, 0 ne ajut5. O.pricepem cum toate acestea, curente de idei 0 personalitAti, 0-au gasit expresiain opere durabile, monumente de arhitecturA, sculpturA, picturA, muzicA, etc.Autorul manualului, pe care suntem nespus de bucuro0 s5,-1 infa4i0m, va-de0e, ca 0 in alte scrieri mai vechi, insuOri deosebite 0 o formatie de istoric.De aici, plAcerea cu care se cete§te cartea sa, caracterizat5, prin expunere vie,inlantuire logica de fapte, 0 observitri care hotarAsc pozitii de curente 0 fizio.nomii de artisti, intr'un chip care nu se uita 0 care de0eapt5. gandire.

Un manual* este obligat sa treacA in revistA un numar mare de artisti0 opere de artA care se leagA de epoci diferite, de temperamente 0 idei co ntra-dictorii 0 complexe. Autorul se fergte, pe de o parte, sa judece, cu temperamen-tul 0 ideile sale, minti 0 opere divergente. Se fereste adicA de subiectivism.Pe de alta parte, cu greu se poate desface de ideile §i subiectivismul altor cer-cetittori, pe care a trebuit sa-i consulte, 0 care 1-au atras mai mult prin potri-virea de idei cu sine, ori prin puterea lor de judecatA 0 caracterizare. Aceastaeste, in genere, pricina pentru care manualele spar mai totdeauna formatedin bucAti, din (pikes de rapport s, care se leaga, greu impreunA. Manualuldomnului Oprescu este unitar, 0 vade§te vederi largi de cercetAtor obiectiv,

www.dacoromanica.ro

506 BECENZII

lipsit de prejudecati, ins& nu si de convingeri. Va fi aci i influenta istoriculuide arta Foci lon, pe care d-1 Oprescu marturiseste a-1 fi consultat i avut desin vedere. Dar si aceasta influenta trebuia folosita cu rost, i asa s'a i intamplat.

Istoria Artei este, in al doilea rand, studiu de ordine technica, care are deobiect lamurirea idealurilor i problemelor urmarite de artistii de seama, capide small ori executanti de valoare, chiar i atunci cand acestia nu le-au for-mulat i nici definit In moduri de ordine intelectuala. Studiul problemelortrebuie sä mearga mana in manà cu studiul mijloacelor de expresiune, analizasistemelor ori modurilor de compozitie, a desenului, coloritului etc.... Ma-nualul d-lui Oprescu cuprinde, in aceasta directie, lumini limpezi de mare folosofi calla cercetator de muzee. Citam intre altele observarile la culoarea picto-rilor romantici: ogama coloritului, felul cum este amestecata pasta chiar, totulare important& pentru un pictor clasic. Dace.' avea sà astearna pe tabloul luiun roz, de pilda, n'avea decat sa frece impreuna rosu cu alb, pane', capatanuanta de care avea nevoie. Aceasta nuanta o intindea apoi omogen acolo undeera necesar, Un pictor romantic va amesteca culorile chiar pe tablou, va punerosul i albul impreuna, le va tritura la voia intamplarii, albul va patrunde caniste vine in rosul purpuriu, i invers, asa ca dela o anumita diltanta sà ob-tina exact rozul, pe care intentionase, de o calitate mai placuta pentru ochi,mai vibranta (pag. 129 . Citam iarási lamuririle asupra desenului la Dela-croix: »Delacroix e un dinamic pe el nu-1 intereseaza trupul in nemiscareci, din contra, tocmai trupul omului sau al animalului in momentul in carese pregateste pentru o actiune decisive... Evident, pentru arta lui, care se adre-seaza ochiului, si care nu dispune decat de un dreptunghiu de panza, nu-iposibil sa prinda toate momentele succesive ale unei actiuni. Pictorul trebuese% se multumeasca cu unul din acele momente ; se cuvine insa sa fie astfel ales

desenat and e vorba de desenul pur in cat conturul se' reiasa oarecumdin succesiunea pozitiilor pe care trupul le ia in spatiu si in timp. In lope delinia continua i aproape nigida, desi foarte frumoasa, a lui Ingres, la Delacroixvom avea o linie intrerupta, cu curbe brusce, cu accente, cu reveniri. Trupulomenesc apare atunci cum apar, agitandu-se, un peste sau o pasáre prinsi in-tr'un caud in loc sa ai o imagine precis& a formelor, vezi numai ceva carese misca si se zbate, prin acea miscare determinand mai mult sau mai putinraportul reciproc al volumelor a (pag. 201). Oameni pretentiosi vor spune c.acestea erau lucruri cunoscute. Li se poate raspunde frantuzeste : «Encorefallait prendre la peine de les dire ». Tot in ordinea explicarilor technice,nu ne putem opri de a cite cele scrise cu privire la pictura lui Constable : »Elreproduce oarecum obiectiv ceea ce vede in nature... Evident nu poate sa iafiecare fir de iarba in parte si sa-1 deseneze, cum faceau unii maestri germaniin secolul al XVI-lea : dar in loc sa se serveasca de un ton sau doua, rezumative,pe care se' le intinda pe o suprafata destul de mare, deasupra careia sá desenezedetaliile de care vorbiam, el procedeaza analitic ; descompune suprafata pecare trebuia s'o picteze, suprafata pe care in nature' o ocupa pajistea, in miciportiuni, pe care le picteazá cu trásAturi de pensulá independente una dealta din punct de vedere al formei i chiar din punct de vedere al tonului.Evident, baza tonalitätii are sl fie verdele ; dar dupä cum in naturá verdeleunui fir de iarbá nu e verdele cu care se prezintä o buruianá sau alta, el aláturämai multe nuante de verde, le aseath una lânga alta, asa cum se prezentau def apt. De aproape, pictura... clä impresia unei tapiserii. .s (pag. 207).

»

§i

las,

,

www.dacoromanica.ro

OPRESCU GH., MANUAL DE ISTORIA ARTEI, VOL III 507

Manualul este inviorat de o singire calda si de un ton convins, care Sinelegat pe cetitor i intereseaza continuu. Ilustratii numeroase sprijina lamuri-rile si slut, la randul lor, explicate in vorbe puine, f alese asa fel ea 0, luminezecaracterul fiecarei opere.

* *

.tim bine ca un curs universitar nu se poate ocupa de o sum& de detaliitechnice, pe care profesorul le rezerva exerciSiilor de seminar. Un manual nupoate face mai mult decal un curs. Ar trebui totusi sa se gaseasca mijloculca sa se evite un neajuns de ordin educativ. Iata despre ce voirn sA vorbim.Manualul intrebuinSeaza termeni de atelier numerosi i dintre cei mai greu decunoscut pentru aceia care nu posed& practice de atelier. Daca acesti termeniraman neexplicati, cetitorul trece cu vederea i intelege superficial multe lucruri.

mai ales dintre cei mai tineri, Ii inregistreaza i ii folosesc in vorbirein scris f Ara. sa le cunoasca cu adevarat intelesul precis. Daca adaugam laaceasta i imprejurarea ca in manual gaseste cineva bine definite opere, artisti

curente, alaturi de caracterizari care se resin usor, inSelegem usor primej-dia. Asa, vorbesc oamenii de frdsca, pe care o confunda cu similifresca, carese execute: tot pe perete umed, i cu tempera. *i exista. i o fresca, care se pie-teaza «al secco » pe tencuiala uscata. Dar, termenii « execuSie grasa, suculenta »,etc.! Dar discuSiile despre temperamente clasice si romantice i cele privitoarela contradicSiile ce se intampina in unele cazuri! Daca, din potriva, fiecarelucru este lainurit cu minimum de arnanunte, dar cu maximum de preciziune

claritate, cetitorul va intelege cate lucruri trebue sa stie i cate are deinvatat, i poate nu va mai lua usor o serie de cunostin0 i o experienta, carenu se poate improviza. Ne gandim, in al doilea rand, la nevoia de a folosiin istoria artei scris5 in romaneste, sintaxa romaneasca i termeni romanesti.Stim cat de greu este sa gasim pe acestia din urna cand este vorba de termenitechnici in arhitectura pictura, etc. Munca noastra va fi big). r5.3platita,fiindca i cautarea, singura, aduce dupa sine patrunderea intelesului i clefi-niSia faptului.

Frumoasa i temeinica carte a domnului Gh. Oprescu este firesc sa tre-zeasca multe reflectii. Am cetit-o cu placere, cu creionul in inanA, i cu folos.Cuprinsul ei bogat ne preocupa mereu.

I. D. .*Ianescu

Opreseu Gh., Grafica Romtineascci in secolul al XI X-lea, vol. II Bucuresti,1945, 187 p., 97 ilustratii.

In primul sau volum, autorul a fost obligat, din lipsa « personalitatilormarcante », sA arate «evoluSia unui gen de exprimare, aclica a unei technice,in decursul unui ir de ani, atunci cand cei care il faceau sa traiasca se asema-nau inteatata, Inca desenul sau litografia unuia, puteau foarte bine trecedrept ale altuia ». «Personalitatile marcante existand, in aceasta de a douajumatate de veac, in volumul al doilea autorul defineste, «nu scoate in evidenta »notele caracteristice ale unor naturi mai originale sau cel putin deosebite intreele 4. Grafica romaneasca, reprezinta in intentia domnului Oprescu, o cotnple-tare a Picturii RomdneVi in secolul al XIX-lea.

Teodor Atnati i contemporanii sai deschid studiul. Dupa. un numar deinformaSii asupra formatiei artistice a acestui deschizator de drumuri, ur-meaza o caracterizare precisa asupra artei sale grafice : «Technica de care s'a

Al Sii,

pi

www.dacoromanica.ro

508 RECENZII

servit Aman este acuaforte, procedeul clasic. Uneori morsura acidului esteinsotitä qi de retuqe cu acul (pointe seche) aqa cum se obiqnuia adesea, delaRembrandt incoace. Urma barbelor este vizibila, de exemplu in cateva dingravurile imprimate de Cadert, unde lucratorii erau mai experimentati ca lanoi... de cele mai multe od insA planqa este uobosita*, cum se zice cu un ter-men de atelier, prin marele numir de reveniri. Aman n'are curajul sa simpli-Lice trasaturile, pentru ca apoi, prin actiunea morsurii qi prin gradarea timpuhtiin care planqa este supusa bail. de acid, sa obtina diferenta de valori, ca q'i con-trastele, care constitue frumusetea unei gravuri. El incearcii sá suplineascaaceste operatii... printr'o preluerare insistenta qi greoaie, care are de rezultato imbacsire monotona a desenului... * (pag. 19-20). Activitatea de pictor,gravor qi indrumator al artelor frumoase la noi este pusa apoi in lumina cu unsims de dreptate care face mare onoare istoricului.

C. I. Stancescu (1837-1909) este tratat de d-1 Oprescu cu o severitaterail. *Pentru desenul dupa antic qi chiar pentru portretul in creion contéqi in carbune, aqa cum se practica atunci in multe qcoli de arta, Stancescuavea o mare indemanare, servita de o rabdare ingereasca*. Observarea estea d-lui Oprescu. Stancescu a avut ins& qi un rol in invatam&ntal nostru artis-tic, qi acesta nu poate fi judecat numai dupa revolta artiqtilor de mai tarziu,necapti ca intalnesc in drum pe acest personaj prea convins qi intarziat fatade atmosfera tuturor. Printre desenele lui Gh. Tattarascu, d-1 Oprescu desco-pere un nud qi o femeie dormind care denota to promptitudine a mainii, o ma-turitate pe care nu le-am fi banuit la Tattarascu, daca 1-am fi judecat numaidupa tablourile lui definitive ajunse pana la noi. Linia qerpueqte cu deciziese inmbladie oprindu-se iei qi colo, pentru a sugera un volum mai proeminent,ascuns sub piele, sau un detaliu semnificativ... Pretutindeni o economie demijloace, o alegere a liniilor expresive, ca la bunii practicieni, o forta chiarqi o suple, ce lipsesc mai totdeauna din operele terminate* (pag. 32).

N. Grigorescu este considerat de d-1 Oprescu drept cel mai mare qi maiautentic desenator al nostru. oGrigorescu poseda geniul desenatorilor adeva-rati *. Autorul a avut sub ochi qi a studiat un mare numar de desene qi maiales pe cele care formeaza colectiile muzeelor Toma Stelian qi Kalinderu,Bancii Nationale, Primariei din Campina qi Dr. I. Cantacuzino. Ne vom ingl-dui sa aratam ca exista desene importante, qi dintre cele mai alese, care nuau apärut inca in public. Aceasta nu zdruncina concluziile d-lui Oprescu, caresunt de cea mai mare insemnatate. Cea dintai priveqte technica de desenatora lui Grigorescu: it Nevoia de a se exprima iute qi precis, de a da impresia fiin-telor in miqcare, il va sili sa elimine tot ce era inutil:..., sa varieze dupa nevoieductul, adica expresivitatea liniei. Va disparea mai Intel excesul de umbre.Trasatura de creion, egala pana atunci in toatá intinderea ei, ca la academici,va serpui mai capricios, se va intrerupe uneori, va primi alteori accente cuvArful unui creion moale... uneori in cerneall, in trasaturi tot asa de delicate,sau in linii mari consistente, trase cu o apriga decizie, cu oarecare brutalitatechiar, mai adesea in creion. Fiecare din aceste note ne desvaluie un aspect altalentului lui Grigorescu, cu care nu prea ne-a obisnuit pictura lui, mai alescea in care se credea obligat sá duca' un motiv pan& la ultima limit& a unuitablou terminat, adicä din nefericire sa-i rapeasa ceea ce era mai liber, maisincer qi mai avantat : urtna vizibill a inspiratiei a) (pag. 48). Aceastà de a douaconcluzie se leaga de altele acute de d-1 Oprescu, cu 0 energie qi un inteles,

_

www.dacoromanica.ro

OPRESCU GH., MANUAL DE ISTORIA ARTEI, VOL III 509

care trebuesc relevate. Cea dintai priveste tspecilicul national, asa cum il in-.telege publicul obisnuit si chiar o seatna de critici care vorbesc de acest subiectfara sa.-1 fi adancit si precizat. Specificul national, n'a adus noroc, adauga dom.nia sa, lui Grigorescu *. Este vorba apoi ode slabiciunea pe care a avut-o Gri-gorescu sa ia in serios pe burghezii si ointelectualii o, care-si inchipuiau ca. 11inteleg *. La pag. 8o, intalnim observari referitoare la ocultura lui Grigorescuaproape inexistentd, preocupärile sale zilnice mai oterre-a-terre *, prieteniilesale en oamenii distinsi, ce e dreptul, ca Vldhuid, Delavrancea si altii, dar de-parte de a-i egala pe cei pe care ii intdlnea f i cu care sclarnba idei Delacioix *.Se aminteste, mai departe, oinsuficienta formatiei profesionale, din alt punctde vedere de cat al mestesugului, al lui Grigorescu etc.*. Amandoug conclu-ziile sunt de ordin peremtoriu si prea generale. Le relevdm, Ufa a le discuta aciin cadrul frumoasei ca.* pe care o recenzam. Vom relua insa chestiunea, fiindeáinfatiseaza laturi pe care autorul, om de stiinta, va fi bucuros, cu siguranta,sa le cunoascá si altfel decal din ecoul si pretuirea unor oameni pretentiosi.

Sava Hentia si loan Georgescu sunt studiati cu luare aminte si cu dreptate.Georgescu a lásat desene si acuarele interesante. oDesi sculptor, adica inclinatsä vada intr'un subiect mai ales raporturile volumelor in spatiu... el s'a ser-vit adesea de coloare. Subiectul sail preferat, cand nu era vorba de un studiude detaliu in vederea unei sculpturi, au fost florile. In pete largi si sigure, cutonuri proaspete si transparente, armonios puse in cadru, cu ceva mai multavigoare decat cerea acest gen, el a pictat in acuarela buchete mari, roze maiales, singure in vase, sau in compozitii de natura moarta, pe o masa, alaturide alte obiecte ... s (pag. 90). Foarte interesante notele prin care se pune inlumina activitatea si insusirile lui Em. Panaiteanu-Bagdasare si C. D. Stahi.<an chipul acesta se invedereaza ca. Moldova, care in domeniul picturii nu sepoate compara cu ceea ce intalnim in Bucuresti, in vremea lui Grigorescu,in domeniul artelor grafice, mai ales al gravurei, ocupau un We cu totul distins.oDupa analiza operei grafice al lui Mirea si Smighelschi, urmeaza un capitolprivitor la editorii de litografii populare, institute grafice in Bucuresti (pag.119-137) si un altul in care se vorbeste de ilustratia calendarelor si perio-dicelor (pag. 138-152). «Dupa aceasta trecere in revista a unui material cenu putea oferi nici o satisfactie de ordin artistic, nici cercetatorului, nici lec-torului..., ajungem la opera lui Stefan Luchian. Luchian a desenat toataviata... Aceasta dragoste pentru forma cea mai purl si mai abstracta a ex-presiei picturale, cea mai desbracata de continutul greu, material& al vietei,nu numai ca n'a slabit, ci s'a accentuat cu varsta: ori cand si oriunde, Luchiandeseneaza, in negru, cu bastonasul colorat al pastelului, cu pensula de aFua-rela, cu acul. Desenele sale sunt asa de personale bleat nu numai cà nu sepot confunda cu cele ale altora, dar au caractere asa de pregnante fata de oricealtà lucrare similara, incat le putem distinge de departe » (pag. 157). a Gravurán'a facut. S'a servit Wsá de un ac, cam tot in felul in care procedeaza gravoriiin pointe-seche. Astfel, in desenele sale, de multe ori el schiteaza conturileservindu2se de varful ascutit de metal, uneori printr'o linie singura, trasa cuhotarire, direct si de sus in jos, alteori prin linii márunte, in aceeasi directlesi apropiate intre ele. Mid, dupa aceasta preparaVw, el revine cu creionulsau cu cdrbunele, foarte multe din desenele sale sunt in fusain pulbereaneagra se opreste in santul lasat de varful de ac, produce o linie de un negrucatifelat, intensa si usoara, in acelasi timp... Technica preferata a lui Luchian

7www.dacoromanica.ro

5 0 RECENZII

este carbuncle, singur sau asociat cu estompa i cu acul. El este asezat, in petemArunte, in linii usoare, gra reveniri... Abia atingand foaia alba, el plimbabastonasul negru cu o mare delicate i destul de uniform, asa inclit, la primulaspect, peisajul pare fantomal, ca vAzut prin ceatA. Acolo unde acul a sApatun mic sant i unde pulberea de cArbune se opreste in mai mare cantitate, in-cep sa se fixeze conturele... (pag. 157-158).

Gabriel Popescu, Vermont si A. Baltazar sunt asezati la locurile de onoarela care ii indreptatesc lucrärile lor de deosebita valoare artistica. Bibliogra-fiei Ii urmeazA un indice cu nume de artisti, alcatuit cu grija i cuprinzanddate biografice, atunci cand e vorba de artistii cei mai de seamA. (Aman, An-dreescu, Baltazar, Grigorescu, Georgescu, Irentia, Luchian etc.). IlustratiileformeazA o bogatA i folositoare documentare.

Cartea d-lui Oprescu deschide un drum, pune probleme si indica o metoda.I. D. 51e1tinescu

Crutescu Gh., Podul Moqwaiei, Socec et Co., Bucuresti, fara data, 298 p.+ 24 ilustratii.

Autorul implineste o foarte mare nevoie. Bucurestii se transforma, an dean, cu o repeziciune si cu o uimitoare lips& de inteles. Ulita cea mai de seama,Calea Victoriei, vechiul Pod al Mogosoaiei, poate sluji drept pilda, intru aeeasta,pentru viata intregului oras. Calea Victoriei, menita cu ocoluri i mArginitade cladiri modeste inconjurate de gradini i livezi, a fost ulita care trebuia, unuioras de campie, cu adAposturi impotriva viscolului si a arsitei de nesuferitdin timpul verei. Din dorinta de a o transforma intr'o avenue de l'Opéra, saude a se intrece cu marile bulevarde din Apus, Podul Mogo§oaiei a cazut pradatarnAcopului. Au vrut toti o ulita largA i dreapta, cu edificii inalte, din PiataVictoriei pana la Dambovita, transformata si ea intr'un canal de murdarie.Pe Calea Victoriei, care a avut o fizionomie particulara i o istorie, nimic nua fost crutat. Au fost daramate biserici, fiindca. erau vechi i cu o infatisaremodesti. Para n'ar fi vAzut nimeni dintre ai nostri cum au respectat Pari-zienii biserica Saint-Séverin i, cu deosebire, Saint-Julien-le-Pauvre, aceastadin urmA exclusiv din pricina amintirilor istorice legate de ea, fiindca nuinfatiseaza in nici un chip un monument de arta. Para. iarasi nu ar fi vazutnimeni cum au respectat Athenienii Kapnikarea i Vechea Mitropolie, careii deapana. amintirile lor, batrane de opt si nouA veacuri, la umbra Acropoleisi in preajma strAlucirii Parthenonului. i, in centrul Sofiei, poate sà admireoricine astAzi vechea Sfanta Sofie, i bisericuta mai noul, pe jumfitate ingro-patA in pAmant a amintirilor stapanirii turcesti. Au daramat bucuresteniihanuri vechi, din cele ce a stiut sa. pAstreze Plovdivul bulgaresc, si case bole-Testi, martori pretiosi a vremilor de munca si de durere i uneori i interesantemonumente de arta.

D-1 G. Crutescu en'a scris un rand, care sa. nu se intemeeze fie pe texte,fie pe vreo traditie verbala*. i, chemand Ia sine pe cei ce nu cred ca strAinosiinostri erau cu totii niste sAlbateci, i ca. adevarata noastrA civilizatie a inceputodatA cu automobilele... *, ne-a dat istoria unei strAzi.

Calea Victoriei, vechiul Pod al Mogosoaiei, a fost intemeiata de ConstantinBrancoveanu, pentru a lega Palatul din Bucuresti cu castelul dela Mogosoaia,pe care tocmai ii isprAvise s. Aceasta s'a petrecut in anul *. Dealtingul

noi croite, pe terenuri intinse cat o movie, au inceput boierii sa-si facA

i

1692...uliei

www.dacoromanica.ro

CRIITESCII GH., Popui, mocosoAIEI 511

case... simple 0 armonioase, minunat potrivite cu asprimea climei noastre,cu ziduri ca de cetate, cu tinda care apara iarna de crivgt, vara de cglduri do-goritoare, cu pridvoare §i sAli mari, iatacul 0 odgi de musafiri, 0 sacnasii cuzgbrele... *. Interiorurile sunt descrise de martori ai vremii, cAlátori strain/ca Sulzer, Recordon 0 Alpfonse Royer. oCapitolul edilitAtii s, plin de informatiisigure 0 pitore§ti este urmat de acela in care se descrie viata strAzii 0 eveni-mentele istorice petrecute in Tara Romaneasco., in cursul veacurilor XVIII0 XIX, §i legate in vreun chip de ea.

Intrand in miezul subiectului, autorul intrebuinteazg metoda cea mai po-trivitg, pornind dela intemeierile cele mai vechi, casele boiere0i ridicate laDgmbovita, a cgror istorie o urmgre§te pang in pragul vremii noastre sau panála desfiintarea bor. De deosebit interes sunt amintirile despre Academia delaSfantul Sava, mutatg in metocul dela Mggureanu. Ele cuprind 0 evocgri pu-ternice ale invdtgmantului de pe atunci 0 ale profesorilor de altA datg. Ur-meazg un minunat portret al lui EnAchitg Vgcgrescu, Ti date precise cu privirela, bisericile Sf. Dumitru, Stavropoleos, Sf. Ion-cel-Mare, de mult dispgrutg,Zratarii, Doamnei 0 Sgrindar, aceasta din urma disparutg 0 ea, din neferi-cire, Mfg urme.

Cartea domnului Crutescu 1mplete0e, intr'un chip nea0eptat de viu 0folositor, §tiri istorice 0 portrete de oameni, care au insemnat mult in viataBucure0ilor 0 a Tgrii, cu descrierea caselor in care ace*tia au locuit §i caremistuite de multe ori desfiintate de oameni, se Walt& acum din nou, din darulscriitorului, 0 dobandesc o existentg pe care nu o va mai putea nimici nimeni.0 a doua 1nsu0re tura a autorului impresioneazg mai la fiecare paging. Estevorba de simtirea entuziast& a trecutului 0 de patriotismul discret 0 concentratcare mi*cg pe cetitor, 11 Invatg 0 il emotioneazg. Nimeni nu se va putea lipside *tirile bogate cuprinse in cartea pe care o prezentgm 0 din care am avutbucuria sA ne impArtg0in ca dintr'o adevaratg lucrare de artg, culegand 0numeroase fapte precum 0 caracterizgri vii 0 adevgrate.

Ne inggduim o observatie. Cunoa§tem greutgtile legate de tiparirea unei&Atli de §tiintg in zilele de astgzi. Potografiile puteau fi ins a. mai numeroasesau, mai degrabg, trebuia sg fie mai numeroase 0 alese dintre gravurele 0 acua-relele, izvoare istorice. Posedgm apoi 0 portrete de domnitori §i boieri, do-cumente de nespusg valoare care ar fi ilustrat atgt de folositor minunata cartea domnului Crutescu. I. D. 51eldnescu

Britianu I. Gheorghe, Tradilia %storied despre intemeerea Statelor Rona-nefti, Bucuresti 1943, 263 p. in 80.

Domnul profesor Gh. BrAtianu strange in volum comunicArile si conferin-tele pe care le-a tinut cu diverse ocaziuni despre traditia istoricA privitoarela intemeierea Statelor romanesti, insotindu-le de o foarte instructivA intro-ducere in care aratA felul cum cercetArile stiintifice recente au isbutit sA desco-pere samburele de adevar istoric cuprins in atatea din traditiile socotite purefantezii.

Astfel volumul cuprinde rezultatele cercetArilor autorului despre AsAnesti,despre traditia istoricA a descAlecatului Tgrii Ronigne0i, despre descglecatulMoldovei, Moldova inainte de descAlecat 0 despre Voevodatele din Ardeal.In Attexti d. Gh. I. BrAtianu reproduce izvoarele istorice ale traditiei intemeeriistatelor romanesti, incheind volumul cu un rezumat cronologic al principalelor

7*www.dacoromanica.ro

5 I2 RECENZII

evenimente din vieata romaneasca intre sfarsitul veacului al to-lea i sfarsitulveacului al 14-lea.

Ca toate celelalte lucrari ale invatatului profesor, i volumul recent se dis-tinge prin vioiciunea i claritatea stilului, prin logica stransa a argumentarii

prin bogatia informatiei care nu neglijeaza nici cel mai neinsemnat amanuntin stare sã arunce o raza de lumina asupra problemei ce-1 preocupa.

Prin natura insasi a chestiunilor pe care le studiaza, multe din afirmatiileconcluziile d-sale sunt discutabile i Vara indoiala nime nu doreste mai mult

cleat autorul, ca ele sa fie discutate. Astfel d. p. poate fi discutatá incercaread. Gh. Bratianu de a reabilita traditia istorica privitoare la descalecatul luiRadu Negru. Incercarea o Meuse, cu un aparat stiintific mai modest, AugustinBunea in Stapanii Tdrii Oltului si in Incercare de istoria RomIlnilor pdnd la1382, amândoua lucrari postume, in care autorul n'a avut deci putinta sa-sispuna parerea ultimà i definitiva. In ambele, Augustin Bunea arata i impre-jurarile istorice, care au determinat pe Radu Negru sá paraseasca Tara 01-tului, sa treaca muntii i sà intemeieze aci un stat roman. In Stdpdnii TdriiOltului (Bucuresti 1910 p. 5-7) Bunea scria: »Indata ce Tara lor, tara 01-tului a fost impresurata de catre Apus de Sash dela Sibiu, de catre miaza-noapte de Sasii colonizati intre Olt si Tarnava Mare, de catre rasárit i miaza-noapte de Secui., si se faceau pregatiri i pentru cucerirea Tarii Barsei, Ro-

trebuiau sa se teama de o cotropire straing, de care, cum vom vedea,nu au scapat. Aceasta teama va fi indemnat pe Radu Negru, ca impreuna cufamilia sa i cu alti multi Romani din Ardeal, care il vor fi urmat, sa treacaintre anii 1186-1200 peste Carpati in Muscel i sa infiinteze un stat roman...Existenta voevoduhii Radu Negru i trecerea lui in Tara Romaneasca nu esteadeverita prin nici un document contemporan, ci numai prin traditia istorica,care a trecut si in cea mai veche cronica. Aceeasi traditie s'a pastrat si la Ro-manii din Tara Oltului, care si acum arata ruinele cetatii lui Radu Negru, suspe muntele Coltul Brezei de rang& poteca ce duce spre Campulung... Toateimprejurarile politice dela sfarsitul veacului al 12-lea erau favorabile pentrudescalecarea lui Radu Negru in TaraRomanea sea intre anii 1186-1200...Traditia istorica despre descalecatul lui Radu Negru intre anii 1186-1200in Tara Romaneasca, fiind in armonie perfecta. cu toate imprejurarile aceluitimp, nu avem nici un motiv de a o lepada, ci trebue sá o curatam de elementelestraine prin care ea a fost intunecatä mai tarziu... ».

Problema este reluata de Bunea cu aproape aceiasi termeni in cealalta lucrarea sa Incercare de Istoria Rondinilor panel la 1382, Bucuresti 1912, p. 206-208.

Intemeiat deci, pe traditia pastrata in Cronica anonimd a Tarii Românestipe traditia locald, care vorbeste de o cetate a lui Radu Negru pe muntele

Coltul Brezei, Bunea admitea si existenta lui Radu Negru si descalecatul luidincoace de munti, unde a intemeiat Tara Romaneasca fixAndu-i capitala inCampuiung. Din motivele istorice aratate, ansul aseaza aceasta descalecareintre anii 1186-1200.

Domnul Gheorghe I. Bratianu aduce In sprijinul traditiei, in afara de textulcunoscut al Cronicei o serie de alte argumente, dintre care uncle cele lin-guistice d. p. nu-mi par a avea nici o legatur& cu problema, iar altele facdescalecatul numai posibil, far& insá a dovedi realitatea lui.

Autorul stabileste ca data probabild a descalecatului lui Radu Negru anul1290. Data o gaseste justificata cu situatia deosebit de critica in care se g5sea

si

manii

1

si

www.dacoromanica.ro

BR.ATIANU I. GH., TRADITIA INTEMEIHRII STATEDOR ROMINE.5TI 513

atunci regatul ungar si care iticeet posibild evadarea domnului fagaraseanin politica de prigonire a Romanilor care explicd aceasta evadare. In 1291 Ro-mann sunt invitati la dieta Ardealului alAturi de nobili, de Secui si de Sasi ;in anul urmAtor insa locul kr este luat de Cumani. ObservAm cà d. Ion Mogaadmite nu numai descillecatul insusi ci i anul 1290 ca data care acorresponda la verite historiqueo (Les Roumains de Transylvanie au moyen age, Sibiu1944, p. 18 nota).

Sigur, argumente pentru a dovedi posibilitatea unei evadari din Ungariala data amintità a voevodului din Tara Oltului, pot fi invocate in numar cumult mai mare decal cum o face d. Gh. Briitianu, i avand in vedere anarhiaaproape permanenta care domnea in tara vecina, pot fi invocate pentrudate mai timpurii sau mai tarzii.

Este foarte greu insa de admis anul 1290 pentru o descalecare i intemeierea Tani RomAnesti din cauza imprejurArilor din aceastd Ord. Autorul se gandeste,fara indoiala, la o intemeiere a Tarii Romanesti de care Radu Negru in sen-sul in care vorbim si de intemeierea Moldovei de catre Bogdan din Maramures:la unirea sub o singurá domnie a micilor voevodate ori chinezate existente acoloinainte de descalecarea .sa.. Din diploma din 1247 a regelui ungar Bela IV, cu-noastem, in dreapta Oltului chinezatele lui Man, al lui Parkas si al voevoduluiLitovoi, care cuprindea i Tara Hategului, iar in stanga Oltului «Tara luiSeneslau voevodul Romanilor ». (0 judicioasa analizà a diplomei amintite inConst. C. Giurescu, Istoria Romanilor 11 p. 337 si urm.). In 1278 sau 1279 a avutkc actul de nesupunere cu urmari atat de tragice al voevodului Litovoi (celdin 1247? . In 1324 se aminteste Basarab, fiul /ui Tihomir. Sá fi putut avealoc descalecatul si opera de unificare politica a lui Negru Voda intre Litovoi

Tihomir ? Sa fie Tihomir insui, caluia pare a se putea atribui opera de uni-ficare, identic cu Radu Negru ? Greu de admis.

Aci e locul sa amintim ea' traditia deschlicatului lui Negru Voda o gasimla Paul de Alep in Coildtoriile Patriarchului Macarie (ed. E. Cioran, p. 140-48)si ea pare a fifost foarte raspAndita in veacul al XVIDlea. Matei Basarab spuneintr'un hrisov din xi Aprilie 1647 cá intemeietorul bisericii din CAmpulung,satul BAdesti, a fost intdiul Domn al acestei fdri, Radu Negru Vodd cdruia ifzic i desceilecdtorul fdrii o. (C. Giurescu in Vechimea rumdniei in Tara Roma-neascd, Analele Acad. Romane, Mcmoriile sectiunii istorice, seria II, vol. 37,P. 484-85)-

Cred cá, daca traditia cuprinde tin sambure de adevar, i, nu este exclusca ea sa cuprinda un astfel de sAmbure, trebue cautata o altà data pentru des-calecarea unificatoare a lui Radu Negru. Evident, aceasta data nu poate fiaceea indicata de Bunea, pentruca, cum s'a vazut, in 1247 nu gasim in sudulCarpatilor numai una, ci patru Teiri Romdnept supuse regelui ungar BelaIV. Prin urmare, opera de unificare si de neatarnare s'a putut indeplini numaidupd acest an.

In nici un caz traditia intemeierii Tarii Românesti nu poate fi comparatAcu traditia intemeierii Moldovei. Aceasta din urma e sprijinita de documentecontemporane, pe cand in sprijinul celei dintaiu nu pot fi invocate decalimprejurari cari au facut posibila o descalecare. InsA a posse ad esse nonvalet conclusio, ne invata o regula esentiala de logica. Istoricul maghiarKropf, care a dedicat un mic studiu descalicatului lui Negru Voda (S-dzadokdin 1897) credea, intemeiat pe traditia pastrata de Paul de Alep, ca Radu

si

si

si

Si

e

www.dacoromanica.ro

514 RECENZII

Negru a trecut Muntii ca trimis al regelui ungur si a ocupat tara in aceastdcalitate.

Un mare capitol din cartea d-lui Gh. I. BrAtianu este inchinat Tradiieiistorice despre voevodatele din Ardeal, (p. 181-215). In legAturA cu problemsvoevodatelor ardelene, care in realitate e unul singur, (e vorba, evident, devoevodatul Ardealului nu de micile voevodate thspandite in toate partite

d-sa examineath o multime de alte chestiuni (valoarea informatiunilornotarului anonim al regelui Bela, existenta Romanilor in Ardeal la data ase-thrii ad a Ungurilor, etapele cuceririi provinciei de dare Unguri, etc., etc.)care, sigur, toate sunt foarte interesante si in jurul fiethreia din ele s'au scris0 se vor mai scrie multe volume.

In liniile lor esentiale chestiunile care ne intereseath pe noi sunt lAmurite.Astfel existenta unei organizatii politice si administrative autohtone, a unuivoevodat, in Transilvania la data descAlecarii ad a Ungurilor poate fi soco-titA certA. Taganyi Karoly, cel mai pAtrunzAtor istoric ungar modern, scriainainte cu aproape o jumAtate de veac cA, populatia autohtonA a Transilva-niei era condusA inainte de venirea Ungurilor de voivozi, numire, pe care noiistApani ai provinciei au pastrat-o, numind pe guvernatorul trimis de ei voivod,vajda, In ungureste. (Szolnoh-Doboka varmegye teraletének tortinete a honlog-laldstd1 az dnkornanyzat behozataldig, a IX szazadtol a XIV szazadig, in Szol-nok Doboka varmegye monographiaja I. Dej Igor, p. 228). Cercetarile recenteale d-lui I. Moga despre Voevodatul Transilvaniei nu mai ingAduie nici o indoiallin aceastA privinta.

In ceea ce priveste valoarea afirmatiunilor cronicarului anonim al regeluiBela, care, cum a dovedit-o Konrad Heilig in studiul sAu atat de ingenios Werwar Anonymus publicat in Anuarul Institutului de Istorie Maghiath. din Vienaa. 1932) a fost notarul lui Bela II, Barnabas, chestiunea este in stareaactual& a cunostintelor noastre cu neputinta, de solutionat in intregime.Din tot ce spune despre Romani un lucru este ?nth. in afar& de mice discutiesi asupra lui a atras atentiunea i istoricul maghiar Pauler Gyula, in Istorianafiunei maghiare pe timpul dinastiei arpadiene (A magyar nemzet tarteneteaz arpadhazi kiralyok allat, I 2 Budapesta 1899, p. 376 nota ro) i anumecA pe tiinpul &and Anonimus si-a scris cronica) jumAtatea a doua a vea-cului al XII) dansii erau locuitori atat de vechi ai Transilvaniei, incat cro-nicarul se credea indreptAtit sA afirme cA au fost ad si la venirea Ungurilor.Din cronica lui Anonimus rezultA cu certitudine cA Romanii nu s'au pututstrecura in Ardeal in veacul al 12-lea cu atat mai putin In veacul urmAtor,cum sustin unii compatrioti moderni ai sAi, fiindcA ar fi fost imposibil ca dan-sul sA afirme pentru contemporani, cAci cronica a fost scrith pentru ei, ca. Ro-manii erau aci la venirea Ungurilor i sA dea i amAnunte din vista lor, andacesti contemporani erau inii martori ai asezArii intre ei a Romanilor.

In ceeace priveste pAtrunderea Ungurilor in Transilvania, problema a fAcutin ultimul timp progrese considerabile in stiinta maghiarA inths. Impulsulacestor progrese 1-a dat Karicsonyi Ianos cu lucrarea sa Hontoglalas és Erdal y.(Ocuparea Patriei i Transilvania) apArutA in 1896. Concluziile lui erau:Ungurii au patruns pe timpul Sf. Stefan (+1038) numai pana in valea So-mesului, pe timpul S. Ladislau (5077-1095) au ocupat vAile Muresului si aleTarnavelor, pe timpul lui Geza II, in jurul anului 5550, imprejurimile Sibiului

abia dupli 5255 9U ocupat teritoriul judetelor Brasov, Ciuc si Trei Scaune.

%Aril),

II

www.dacoromanica.ro

COMA N., MANTJSCRISELE ROMANMTI DIN DIAJ 515

Karacsonyi a reluat problema in studiul Halvdy sejtelmek Magyarorszdghatarairol S. Islvdn kordbdn. (Idei vagi despre frontierele Ungariei pe timpulS. Stefan) publicat in 1901 in revista Szaxadok, organul societatii istorice ma-ghiare. Teoria si-a fAcut drum, cu toatg. rezistenta vechii scoli istorice maghiare.Taganyi incepe studiul citat cu afirmatia cA deosebirea esentialg intre Un-garia i Transilvania este cg aceea a fost desccilecatd, pe and aceasta a fost cu-ceritd de cgtre puterea central& a Statului. In 1913 dansul i-a dedicat insusiun amplu studiu, publicat in revista A magyar nyelv (Limba maghiarg) subtitlul Gyepti es gyepiieelve (Intgrituri i teritoriul de dincolo de intgrituri).Recent problema a fost reluatg de Kniezsa Istvan in studiul Magyarorszagnepei a XI szazadban (Popoarele Ungariei in secolul XI) publicat in vol. IIal marei lucrgri colective inchinatg comemorgrii S. Stefan cu prilejul impli-nirii a 900 de ani dela moartea lui (1938) si de Kring Miklos in Magyarorszaghatdrai sz. Istvdn kordban (Frontierele Ungariei pe timpul S. Stefan) publicattot acolo.

De altfel Kring dedicase un studiu mai amplu fruntariilor vechi ale pa-triei sale : A magyar dllamhatdr kialakuldsdról (Despre formarea frontierelorstatului ungar), publicat in Anuarul Institutului de cercetdri istorice ungareKlebelsberg Kuno IV (1934) PP. 3-26. Dansul aratA cg pang la mijlocul veacu-lui al 13-lea incg nu se poate vorbi de o frontierg a Statului ungar (p. 14). Infine, mai amintim, cA profesorul ckliart Ferencz precizeazg in a sa Istoriea Ungariei (Magyarorszag tbrtenete) apgruti in 1933 cA frontiera Ungarieiera la inceput aproximativ identicg cu aceea care i-a fost fixatg de Tratatuldela Trianon din 4 Iunie 1920.

Cum vedem, cartea d-lui Gh. I. BrAtianu prilejuieste numeroase discutiiobservatii, ceea ce constituie, sigur, un mare merit al ei face lectura atilt

de utila i interesantg.Z. Pdclifanu

Comvi N., Manuscrisele romdneVi din Biblioteca centrald dela Blaj., Blaj,1944, 288 p. in 8 0.

Lucrarea d-lui prof. N. Comp., apgrutg in colectia Biblioteca Bibliogralicdde sub ingrijirea d-lui Ioachim Craciun, da. un catalog descriptiv al manuscri-selor, care se ggsesc In Biblioteca central& archidiecezang din Blaj. Sunt mann-scrise, cea mai mare parte, de cuprins religios i bisericesc si de o valoare cutotul inegalg. Unele atAt de fArg nici o valoare incgt, daa biblioteca, e ne-voitg, prin rosturile ei, sg le pgstreze, lucrarea autorului nu pierdea nimic omi-tandu-le. MA gfindesc la bietele conferinte pe care profesorii erau siliti a leting elevilor cu prilejul unor sgrbgtori scolare patriotice, impuse de stApanireamaghiarg, cum sunt acelea ale lui loan Ratiu despre legile dela ri Aprilie 1848,sau aceea tinutg in 19 Noemvrie 1912 cu ocaziunea aniversgrii reginei Elisa-beta a Ungariei (Nr. 230, 251) precum i atAtea predici rostite de contemporanifgrg nici un talent oratoric sau literar. Nu toate manuscrisele ggsite In bibliotecaoriarui decedat profesor sau canonic meritg inregistrarea intr'o opera biblio-graficA, nici chiar manuscrisele unor biete manuale despre care nu ni searatg cel putin, la toate, cg au fost tipgrite.

Un defect care face lectura arta d-lui prof. Comp atit de supgrgtoaresunt oribilele greseli de latineascg, care se intAlnesc la fiecare pas. Astfel lap. 10 gasim Finis harmoniae evangelico In loc de harmoniae evangelicae, la p.

i§i

si-i

www.dacoromanica.ro

516 RECENZII

: 8- hora in loc de 8-a hors, ad compana pulsum in loc de ad campanaepulsum, 1 a p. 122 dominia prima quadragesinia In loc de dotninica prima qua-dragesimae, la p. 136-38 gasim urmatoarele lucruri imposibile : de existentiaPargatoriu in loc de Purgatorii, dualiter sit amondus Deus in loc de qualitersit amandus Deus, De transita originalis pecati in Mos in loc de De transituoriginalis peccati in nos, efficattia in loc de ellicacia, de gaudio quod ex ascen-si one Dominus nu are nici un sens si nu poate fi iista titlul predicii, fiindcaautorul ei, Vasile Erdelyi stia bine latineste ; de studio legis im plende trebuescris implendae, de fide vero in loc de fide vera, de inordinatis desiderus In locde desideriis, de puritate conscientia in loc de conscientiae, de condiqua cele-bratione Pesti Nativitati in loc de de condigna celebratione Pesti Nativitatis,de passione esti in loc de De passione Xsti (Christi), in festo circumcisione Do-mini, de perversa hominum consuetudine aliorum vita propraandi sua veroprotegendi in loc de aliorum vitia propalandi etc., qualiter miteinur bonitatemD ei in loc de imitentur bonitatem Dei, de obligatione debita era principem inloc de erga principem, de affectu quo nos turn patientem prosequi oportet nu arenici un senz, asemenea nici cazu (sic) est seguela (sic) inertis seu ineficacis (sic)fidei sau de sanclitate vitae ad quatn Duo emitendum est, sau la p. 151 ano (sic!)1803, 23 octo novo Noembris.

Nr. 64 se semnaleaza o Coleclie de documente in copie, adunate de Timo-teiu Cipariu. Un cuprins al colectiei ar fi fost necesar, mai ales ca. la alte lu-crari de mai mica importanta autorul da cuprinsul pe pagini intregi. Aseme-nea ar fi trebuit dat cuprinsul Manuscrisului de sub Nr. 136 despre care auto-rul spune insus ca «volumul este o colectie de acte importante s dintre anii178o-185o, precum si al Manuscrisului dela Nr. 183 (al copiilor dupá diferiteacte, nu al extraselor din Herodot i Benki5).

Autorul manuscrisului de sub Nr. 95 nu e Dr. I. Vonica ci Dr. Ion Vancea,mitropolitul de mai tarziu, care tiparise in 1861 la Oradea Dialog despre con-slitufiunea bisericii ;i despre sinoade.

Din manuscrisul lui Simeon Barnutiu : M itropolia de Alba-Iulia. 0 vorbdla tzmpul sdu despre libertatea ;1: unitatea bisericei rornangti (Nr. 174) avein unexemplar, cu prefata scrisa de Al. Papiu Ilarian i Nerva Hodos (Vezi studiullui V. Parvan, Activitatea politica' a lui Alex. Papiu Ilarian in "'linos lui D.A. Sturza p. 387 nota 1).

Zaconicul de sub Nr. 219 e tiparit de Cipariu in A cte ;i Fragmente (Blaj1855 p. 257-263). Daca autorul ar fi confruntat textul manuscrisului cutextul tiparit de Cipariu nu ar fi cetit stand gandul toti protopopii ci strdngan-du-se toti protopopii, asemenea nu ar fi citit... alt rand de scule care le-aulacut greuta'i i anume Saul etc. » ci « alt rand de scule care le-au facut Grecii(Grecii) i anume Saul etc ».

Cartea prof. Coma este, pe langa toate defectele, de o incontestabila uti-Mate. Vor ceti-o cu mult kilos mai ales cercetatorii vietii i activitatii lui Sa-mull Micu, cari vor gasi in ea informatiuni bio-bibliografice pretioasebogate.

D. Ioachim Craciun, directorul coleetiei, n'a vazut manuscrisul prof. Compivainte de a-I da la tipar ?

Z. Paclisanu

Mikb Imre, Nemzetisegi jog es nemzetisegi politika (Drept minoritar i poli-tica minoritara), Cluj, Minerva 1944, 551 p. in 8 0.

0

La

a

si

www.dacoromanica.ro

MIKO ImRE, NEmZETISEGI JoG AS NEmZETISEGI POLITIKA 517

Autorul acestei voluminoase lucrari nu este necunoscut acelora dintre noicare am urmaxit cu atentiune viata publica a maghiarimei din Romania inaintede Dictatul dela Viena (30 August 1940) 0 am avut posibilitatea sä urmarimviata publica din Nordul Ardealului dupi aceasta data. Dansul a jucat un anumerol 0 in politica conationalilor sal din Romania 0 a continuat sa joace un rolmai important in politica inauguratá de guvernul dela Budapesta, dincolo dedealul Feleacului, fiind unul din frunta0i partidului maghiar ardelean. Cuscrisul s'a indeletnicit de mult, colaborand la revista Magyar Kisebbsgg (Mino-ritatea rnaghiara) din Lugoj, condusi de Jakabfy Blémer. Lucian le din aceltimp ale sale despre autonomia secuiasci, despre problema Ardealului in fataopiniei publice europene §. a. le-am urmárit cu multi atentiune i interes. In-teresul era dublat de legaturile cu parintele situ, un foarte distins frunta§ albisericii unitariene, de care ma leaga amintirea unei agreabile colaborari in timpulcand conduceam directiunea Cultelor minoritare din Ministerul Cultelor i Artelor.

Lucrarea de care e vorba ad a fost scrisa cu prilejul implinirii a trei sfer-turi de veac, dela promulgarea legii ungare pentru egala indreptatire a natio-nalitatilor (Legea 44 din 1868 , despre care autorul are cele mai bune parerisocotind-o Magna Gharta a drepturilor nationale ale popoarelor nemaghiaredin Ungaria, care, lege, e unica in genul ei 0 care de§i a fost alcituita inaintece trei sferturi de veac, formeaza i azi temelia relatiilor natiunilor uemaghiarecu Statul Ungar.

Legea amintita, care formeaza miezul lucrarii, da prilej D-lui Mik5 sa scrieistoria politicei minoritare a Ungariei inainte de 1868 0 dela 1868 pana inzilele noastre imbrati§and i perioada de dupa Dictatul dela Viena. Conceputaastfel cartea este, fara indoiala, utill prin bogatul material informativ, ce-1cuprinde de§i primejdia pe care o prezinta, pentru necunoscatorii temeiniciai problemei prin ceea ce omite sa spuna i prin conceptia mniti pe care o aredespre politica minoritara a Ungariei, este incomparabil mai mare.

Titlul cel mai potrivit al cartii ar fi Goncesiunile Idcute de Ungaria popoa-relor nemaghiare in cursul polilicei sale dc maghiarizare. Caci dela sfar§itul vea--cului al XVIII, sau mai precis dela moartea lui Iosif al II-lea 0 pana la pra-bwirea regimului horthyst, guvernele i parlamentele ungure§ti au urmaritstatornic, cu mijloace care variau, in forma, dela epoca la epoca 0 dela impre-jurari, realizarea himerei Stalului negional maghiar. Din cauza reactiunii po-poarelor nemaghiare, din cauza opozitiei Curtii imparate§ti 0 din cauza opinieipublice straine, guvernele i parlamentele ungare au fost nevoite sa faca uneoriconcesiuni, care erau insa uitate a doua zi.

Limba oficila a Ungariei a fost pant.), tarziu, la sfar0tu1 veacului al XVIII-lealimba latina. Iosif II a incercat sit o inlocuiasca cu limba germana. Dupa moartealui guvernantii Ungariei n'au mai admis revenirea la limba latina ci cereauinlocuirea ei cu limba maghiara. Latina este insa o limba moarta 0 ea apartinetuturora i astfel folosinta ei ca limba oficiala a Statului i administratiilorpublice nu putea jigni susceptibilitatea nationala a nitnanui.

Limba maghiara era insa limba unei natiuni conlocuitoare, a unei natiunicare constituia minorilalea populatiei tarii aceasta minoritate urmarea prinincercarile de a-si impune limba sa ca limba oficiala interese nu numai de punttehnict adfninistr.alivd, ci urmarea mari planuri de dominare. Acest ideal deimperialism national ca sa folosim un cuvant la moda poate fi urmaritpas de pas in toate propunerile i proectele dietelor ungare.

si

www.dacoromanica.ro

518 RECENZII

Peczéli Jozsef, editorul unei publicatii culturale, Mindenes gyiljternény(Magazin general) scria in 1790 cA. introducandu-se limba maghiarl ca limbAoficialA locuitorii Ungariei i ai Transilvaniei vor deveni in 50 de ani ma-ghiari Un alt scriitor maghiar, Revai Miklos, li exprima nAdejdea oA cuajutorul scoalei, dacA aceasta va fi maghiarA, se vor maghiariza bucuros Slo-vacii, Sarbii, Romanii si Germanii, iar duiosul ganditor si poet KazinczyiFerencz scria la inceputul anului 1790 el daca limba oficiall a tArii va ficea maghiarl, atunci strAinii, adia nemaghiarii, sau vor deveni Maghiari sauvor pieri de foame. (Szekfii Gyula, Iratok a magyar Allamnyelv kérdésénektörténetéhez (Documente referitoare la problema limbei maghiare ca limbloficiall a Statului, Budapest i926 p. 25).

AceastA conceptie cAlluzea clasa conducAtoare, cand a inceput lupta pen-tru introducerea limbei maghiare ca limbl oficialA. AccentuAm din nou, cAera vorba de limba unei minoritciii a populatiei, cAd i peste o jumAtate deveac, dupl datele statistice ale lui Fenyes Elek, Ungaria avea 12.133.581 lo-cuitori din care maghiari erau abia 4.812.759, fatA de 2.202.542 Romani, 1.273. 677Germani, 1.687.256 Slovaci, 886.079 Croati, 828.365 Sarbi Si 422.903 Ruteni.

Cu toate acestea dieta Ungariei din 1792 (Legea 7) cerea ca «intra certamtemporis periodum publica munia intra regni limites non nisi tales obtineantqui penes reliqua rite absoluta studia cognitionem etiam linguae patriaeprofessorum testimoniis edocuerint *. Curtea vienezA a refuzat sanctionareaproectului de lege, luand in considerare raportul din 16 Octomvrie x795 alcancelarului Izdenczy care spunea cA ((Wenn man iiberdenkt, dass die nichthungarische Bewohner des Konigreichs Hungarn die eigentlichen Ungarn ander Zahl wenigstens dreimal iibertreffen, so ist leicht einzusehen was darausfür ein Unheil einstehen werde, wenn man die der hungarischen Sprache un-kundige ihres furgehabten Amts entsezetn oder den fibrigen, aus Mangel derhungarischen Spracbkunde den Weg allen Aemtern sperren werde*.

In 1807 dieta Ungariei cerea ca r. dupA zece ani nimeni sA nu poatA fi numitprofesor la cursul inferior «qui linguam hungaricam prorsus ignorat », 2. inclasele superioare, dupA cinci ani, toate materiile sa. se predea in ungureste3. la scolile teologice ale celor don& confesiuni evanghelice (luterani si re-formati) sA se admitA numai candidata cari cunosc limba maghiarA, asemeneapreoti i invAtAtori sA fie numiti numai candidatii cari stiu ungureste. 4. incolile normale sA se predea i limba maghiarA pentruca invatAtorii sA o

poatA introduce in scolile primare. SA se instituie premii pentru normalistiicari fac progrese in inv4Atura limb:i maghiare. Aceste conditiuni sA fie impuse

greco-catolicilor i ortodocsflor, adicA atat in scolile lor primare existentecat si in cele ce se vor infiinta sA se introducA limba maghiarA.

Cererea de maghiarizare a invAtAmantului se repetA si de cAtre dieta din1811. In dieta din 1825 delegatul comitatului Heves propune ca nimeni sA nupoatA fi numit preot sau invAtAtor dace'. nu stie ungureste. Delegatii comita-telor Pozsony, Veszprem i Maramures cer ca instructia copiilor sA se facAin ungureste, iar delegatul conntatului Torontal ca nimeni sA nu poatit fi in-scris in breslele meseriasilor dacA nu posedA limba maghiarA. Propuneri deacest fel s'au fAcut i in diets, anului urmAtor.

In aceastA diet& delegatul comitatului slovAcesc Pozsony declara cA dacAlimba maghiarit nu se rAspandeste, vina o poartirt preotii. Delegatul comita-tului Vesprem Meek) cunoscut cA in comitatele Bekes i Fejer s'au maghiarizat

00

()

D.

ti

www.dacoromanica.ro

AIIKO EYRE, NEMZETISEGI JOG KS NEDSZETISGI POLITIKA 519

sate intregi cu sprijinul preotilor. In alte comitate ca Arva i Trencseu, slo-vAcesti amandouA, lucrul merge mai, greu. De aceea propunea ca tAranii maibogati din aceste comitate s5. fie siliti s'A-0 trimitA copiii in coli unguresti oriin serviciul comunelor unguresti i numai acestia, formati astfel, sA fie admisiin consiliile comunale si in posturile de primari. Delegatul comitatului Sza-boles accentua i &instil c preotii sunt educatorii poporului, deci in semi-narii trebue sA se invete ungureste i nime s5. nu fie hirotonit dad, nu cunoasteaceastA limbA.

Impresionatl de aceste propuneri dieta din 1826 voteazA un proect delege in care cere : oca. dupA 12 ani nimeni sA nu fie admis in servicii civile oribisericesti dacä nu posedA limba maghiar5. (art. 4) si In toate co1ile s'a' se in-vete totul, afarà de religie i limba materna, in ungureste.

tin proect similara fost votat si de dieta din 1830.Comitatele au sprijinit statornic i entusiast, cum s'a vAzut, aceastA ac-

tiune. Comitatul Vas a dispus ca in cuprinsul lui sA nu se judece nici un procesdecal in limba ungarA i nimeni s5. nu poatA exercita o meserie Fara cunostintalimbei maghiare. (1830).

In 1814 comitatul Esztergom hotArise maghiarizarea tuturor numelorslave si germane. In urma interventiei Cancelariei aulice 0 a Consiliului deStat, aplicarea bizarei hotariri a fost interzisA.

Dieta din 1835 hotärAste ca limba tuturor serviciilor publice si a instan-telor judecatoresti sA fie cea maghiarA, in aceastA limb& sA fie redactate matri-colele conf esionale. Asemenea liturghia i toate slujbele religioase care se fa-ceau panA atunci In limba latinA, O. se facä pe viitor, in ungureste i ca intoate colile limba de predare sä fie limba maghiara. Aceias dietá dupä ce con-statA ca do minatia limbei maghiare e evidentiata prin maghiarizarea numelorde familie, cere ca maghiarizarile de nume sá fie scutite de once taxa. Aceiasicerere o face si dieta din 1836.

Dieta din 1840 impune (art. 5) preotilor i invatatorilor datoria de a rAs-pandi limba maghiarA i cetAtenilor datoria de a o invàa. Pentru a fi siliti sAo facA, dieta cere (art. 6) ca dupg zece ani nimeni sä nu poatä astiga aparte-nenta (illetoseg) intr'o comunA daca nu stie ungureste, asemenea eine nu cu-noaste aceastA limbA sit nu poatA obtine titlul nobilitar nici donatiuni regale.

Topoarele Ungariei (0 ale Transilvaniei, cAci i aci se urmäreau aceleasiscopuri) au reactionat i rezistat. Reactiunea i rezistenta lor s'a vAzut, san-geros, In anii 1848-49. Dui:a acesti ani a urmat absolutismul cu nenumAra-tele incercAri de a solutiona problema Monarhiei habsburgice.

Solutia a fost gUita : dualismul din 1867, adicA impartirea ei in douA statecoordonate : deoparte imperiul austriac supus dominatiei minoritatii salegermane, de cealaltA regatul ungar supus dominatiei minoritatii sale maghiare.

Celelalte popoare continuau ins& sä murmure pi s5. se agite. Ardelenii nurecunosteau unirea cu Ungaria i dualismul avea dusmani redutabili la Viena.

Trebuia deci fAcutä popoarelor nemaghiare o mica concesiune lath a jertfiidealul supreni. Astfel a fost intocmitA legea 44 din 1868. Mike) Imre o numesteMaghpa charld a nqionaliteitilor. Mare gresalA i regretabil5. gresal5.! Legea des-fiinteazA pur simplu toate natiunile Ungariei, admitAnd in acest Stat o sin-gurA natiune : natiunea unica i indivizibilA maghiarA. Paimoasa lege, pe careautorul o reproduce textual la p. 501-506 ale cArtil sale, numai stabileste,0 asta se spune limpede in preambulul ei citeva norme care sá slujeascA

5

pi

www.dacoromanica.ro

520 RECENZII

de indreptar la folosirea oficiala a diverselor limbi, intru cat aceasta folosintae compatibill cu unitatea tarii, cu guvernarea i administratia ei i intru cate reclamat a. de nevoile justitiei. Din acest motiv popoarele maghiare s'au de-clarat, dela inceput, nemultumite, continuand lupta pentru drepturile lornationale.

Caracterul de concesiune al legii ii arata faptul c'et guvernele ungare aucontinuat eforturile pentru realizarea statului national maghiar, netinandseama nici de micile concesiuni facute de legea 44 din 1868, care n'a fost res-pectata niciodata. Din aceasta. nerespectare n'au facut nici un secret : a mar-turisit-o limpede baronul Banfy in lucrarea sa, scrisä drip& ce se ratrasese dinfruntea guvernului, Magyar nemzetisegi polihka (Politica minoritara maghiara),a marturisit-o contele Tisza, in calitate de prim-ministru, in discursul rostitin §edinta dela 20 Februarie 1914 a Camerei 0 a marturisit-o Guvernul din 1920in unul din memoriile prezentate Conferintei de Pace dela Paris.

Evident, privind lucrurile prin alt.& prismä, Mik6 Imre da un alt aspectprezinta in alta lumina politica minoritara a vechilor guverne ungure0i.Aceasta lumina nu este ins& cea adevarata i deci cea realá. In loc sa apará

din expunerea d-sale statornica tentativa, darza i hotaritä a politicei maghiarespre realizarea unei himere, apar eforturile ei de a ferici popoarele nemaghiare.Autorul asta o dovede0e, din motive care se desprind u§or din pasagiul ultimal prefetei cartii sa vadá Europa 0 s'a judece inainte de a determina pentrumult timp relatiile intre Maghiarime i nationalitati. De dragul scopului propusautorul trece sub tacere tot ce crede ell nu trebue cunoscut i interpreteazafals ceeea ce vrea sa fie cunoscut. Asta poate fi uneori o utila opera de pro-paganda, nu poate fi insl opera de 0iinta. i e pacat, fiindca avem impresiaca Miko Imre ne-ar fi putut da i o astfel de opera.

Z. Pdslianu

[ Petru ], Marturisirea ortodoxd. Text grec incdit, ins Parisinus1265, text roman ed. Buzau 1691, editata de preotul Niculae M. Popescu

diac. Gheorghe I. Moisescu, cu o precuvantare de Tit Simedrea, Bucure§ti1942, p. LXVIII 4- 352 + 8 pl.

Editiile de fata ale Marturistrit ortodoxe, una in limba greacA i alta inlimba romana comemoreaza cei 300 de ani dela tinerea Sinodului de la Ia0(15 Septemvrie 27 Octomvrie 1642), cu care prilej s'a cercetat i s'a tradusdin latina in greaca Marturisirea ortodoxl intocmita de Petru Movila, roman

fiu de donm, ajuns arhiepiscop mitropolit al Kievului, al Galitiei 0 al intre-gei Rusii.

Cuvantul inainte al I.P.S.S. Tit Simedrea se ocupa pe scurt de imprejura-rile care au facut necesara M. 0., de editiile ei in limbile bulgara, engleza,germana, greaca, maghiara, olandeza, romana, rusk §i sfirba, apoi de cativadin detractorii ei actuali.

Parintele profesor Nic. M. Popescu face o introducere mai desvoltata a-supra motivelor care au determinat redactarea M. 0. de catre Petru Movili,cercetarea ei de Sinodul dela Kiev (Sept. 1640) i apoi de Sinodul dela Ia0(15 Sept. 27 Oct. 1642) unde a 0 fost tradusa din latina in greaca de Me-letie Sirigul. Trimisa la Constantinopol, Partenie, patriarhul ecumenic, impreungcu sinodul §i clerul sau cerceteaza din nou M.O. i o aproba. Aprobari ulterioareyin §i dela patriarhii Ioanichie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei, Paisie alIerusalimului §i dela Partenie mitropolitul de Hios.

)

si

si

www.dacoromanica.ro

MARTUR1SIREA ORTODOXA 521

Prima editie in limba greaca a M. 0. s'a facut in Olanda in 1667, la indemnuldragomanului Portii, Panaiot Nicusios. A doua la Lipsca, in 1695, dupä editiatiparita in Olanda, de catre profesorul din Upsala Laurentius Normannus, care,pe langa note marginale, a facut si o traducere in latineste.

A treia editie greactt s'a facut in Romania, la Snagov, la 1699, cu o prefataa lui Dositeiu al Ierusalimului, tipograf fiind Antim de la Ivir, iar diortositorPanaiot din Sinope. ditia dela Snagov a folosit un ms care se apropie maimult de ins Parisinus 1265, decat de editia din 1667. Mai sunt 0 alte elitii gre-cesti, amintite de altfel de I. P. S. S. Tit, dar nu prezintá interes, afara de editialui Ernestus Iulius Kimmel, din 1843, care a fost folosita mult si care intro-duce in text lecturi si conjecturi din editia Normannus cat si variante noucreate.

Toate aceste 4 editii constituesc aparatul variantelor la ms Parisinus 1265,publicat acum prima data de parintele profesor Nic. M. Popescu. Parisinus1265 e un ms complet 0 necorupt.

Diaconul G. Moisescu se ocupa, de editiile in limba romana ale M. 0. si ga-seste 17 editii (recte 15 editii) intre 1691 si 1930. Aceste editii romanesti se im-part in patru grupe.

Prima grupa cuprinde editiile din 1691, 1745, 1827 si 1859. Fditia din 1691,tiparita la Buzau, e traducerea romaneasca a logofatului Radu Greceanu,necontestat, dupg tiparitura facuta in Olanda la 1667.

Editia din 1745 reproduce pe cea din 1691 de multe ori si cu greselile detipar, pe cand cea din 1827 desvalue multe inbunatatiri ale asperitatilor delimbl si revizuiri dupa izvoarele grecesti, toate datorite, crede diac. Moisescu,Mitropolitului Grigorie dascalul. Dupá aceasta a fost reprodusa editia din1859 cu inlaturarea unor cuvinte de origine slava.

A doua grupä o formeaza editiile traducerii lui Filaret Scriban, traducerefactra din rcseste. Mai curgatoare ca limba, cu identificarea mai multor ci-tate din Scriptura, dar si cu scaderile ce le poate prezenta o traducere dupaalta traducere. Prima editie a lui Scriban e tiparita la Neamt in 1844, dupacare s'a reprodus la Sibiu, la 1855, iarasi la Neamt in 1864, la Iasi in 1874 deIosif Bobulescu si din nou la Sibiu, in 1914, de care Dr. Pavel Rosca.

A treia grupa o formeaza editiilt ce au la baza traducerea lui Barbu Con-stantinescu publicata prima data la Buc. in 1872. Dupa aceastá editie into-cuindu-se neologismele, a aparut la Sibiu in 1877 o noua editie, iar la Bucu-resti, dupal doi ani, In 1879, o alta editie sinElara celei dela Sibiu.

A patra grupà de traduceri in romaneste si tiparituri o formeaza traducerileintocmite din initiativa Sf. Sinod. Prima editie apare abia in 1899, a doua in1922 si a treia in 1930, toate tiparite la Bucuresti.

Toate concluziile de mai sus ale Diaconului Moisescu pot fi indreptatiteinsa stiintificeste sunt lipsite de documentarea necesara. Ma explic. Parinteleprofesor Nic. Popescu a folosit cele 4 editii Olanda (0), Normannus (N), Sna-gov (D) 0 Kimmel (K) ale Marturisirii Ortodoxe in greceste ca variante la msParisinus pe care il tipareste; de aceea la textul grecesc vom gasi in aparatnotate deosebirile ce le prezinta susamintitele editii si paralel et' aceste va-riante si identificarea si trimiterile la parintii bisericii din care se fac citate .

Diaconul G. Moisescu imparte si dansul cele 17 recte 15 editii in ro-maneste ale M. 0. in patru grupe. Fiecare din cele 4 grupe e formata din edi -tiile ce pornesc de la un prototip astfel botezate : grupa I : GI, GI, Gg, Gc,

www.dacoromanica.ro

522 RECENZU

grupa II : PI, F2, F2, Pb, Fr, grupa III: CI, C2, Cs, si grupa IV : Sa, Sp,S1, S2, 82. Am fi dorit insa ca siglele acestea care marcheazä editii sa fi avutnumai exponenti numerici pentru consecventa nu si exponenti literali.De ce Gg i Gc si nu Gs, G4, ? De ce Pb, Pr pi nu P4, P2, de ce Sa, Sp si nuS2, Si ? Cu toate c Sa si Sp nefiind epublicate*, nici nu trebuiau notate.

Dupa aceasta paradá de sigle cu exponenti numerici si literali s'ar asteptaoricine sa vada un aparat critic al variantelor pentru documentarea conclu-ziilor de mai sus, pentru o prezentare similara editiei grecesti precedente. Uncercetator ar fi putut oricand sa reconstitue editia cutare sau cutaredea searna de deosebirile profunde sau superficiale intre grupe i editii. i aicise putea vedea i pretui priceperea i indemanarea editorului. Nimic din toateacestea. Siglele acelea au fost puse pentru o aparenta docta, caci DiaconuluiMoisescu nici prin gand nu i-a trecut sit fad. la textul romanesc ceea ce a f Acutpreotul profesor Nic. Popescu la textul grecesc. Ziceni enici prin gand nu i-atrecut i editorului, deoarece singura dorinta neimplinitA e sun studiu asupraglosarului acestei editii s pe care *era. sa-1 realizeze in vremile de pace ce vorurma.

C. Grecescu

si

i sa-si

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICEI. BIBLIOGRAFIE

1. Naghin I. E., Mcfrunfisuri bibliografice, in Hrisovul, IV (1944), p. 130-146. - Contributii la Bibliografia RomAneascA Veche. Ilie Corfus

2. Tomeseu liircea, Revista pentru istorie, archeologie i tilologie, IXVI(1882-1922). Repertoriubibliogratic, Bucuresti, 1945, 60 Notà bibliograficAasitpra Revistei de sub conducerea lui Gr. Tocilescu, ca organ al Soc. istoriceromane, sub directia si in proprietatea lui Em. E. Kretzulescu : fascicole, volume,tipografie, ani de aparitie, format, pagine i planse, apoi cuprinsul acestui organperiodic repartizat pe urmitoarele zo capitole Bibliografie, Societd(i (Soc. isto-rica romAna, birou, comitet, conferintele tinute), Redagionale, Invd(dmint,Metodologie, Folclor (Texte, studii, dad de seam5.), Arid populard, Filologie(studii, dari de seama), Tipografii (Studii, dad de seamA), Arhitecturd i artdbisericeascd (Studii, dari de seaml), Biserici, mcindstiri, schituri (Studii, inscrip-tiuni bisericesti, excursii la lAcasuri sfinte, dari de searnA), Muzee, Sigilografie-Numismaticd (Studii, dad de seamA), Muzicd, Literaturd (Texte reproduse, studii,elan de seamA), Editdri de texte istorico-literare, Istorie (Excursii istorice, docu-mente, studii, (rani de seamA), Geografie, Arheologie (Studii, dAri de seamA),Biogratie (Figuri culturale, figuri istorice) si Genealogie. Repertoriul da o listaa ilustratiilor facsimilelor neincadrate in text, un indice analitic i altul deautori. E o lucrare de informare asupra cuprinsului unei reviste cum nu sepoate mai utilA. C. Gr.

II. OPERE CU CARACTER GENERAL3. Britianu Gh.I., L'histoire roumaine &rite par les historiens hongrois,In Revue

historique du sud-est européen, XX (1943), p. 80-165. Se urmAreste interesuldeosebit pe care tanAra small istoricA ungarA 11 dA Istoriei Roma/111ot.

R. I. Perianu

III. PREISTORIE4. Bereht D. oi &rein Ion, Cercetdri i sdpdturi arheologice n judefele Turda

si Alba (1943), in Apulum, vol. II (1943-1945), P. /-8o, cu un rezumat in limbafrancezA ; si extras. Se publicA descoperirile arheologice din numeroase sta..tiuni preistorice identificate scum pentru prima oarA de cAtre autori. In prima

p.

si

www.dacoromanica.ro

524 NOT1TE BIBLIOGRAFIC

parte a studiului se prezinta materialul arheologic, bogat i variat, iar in cap.II d. D. Berciu se opreste asupra observatiunilor de caracter stilistic, cronologic

stratigrafic scoase din studierea acestor descoperiri in timpul sapáturilor.Se arata aci contributia descoperirilor din 1943 la elucidarea mai multor pro-bleme din preistoria Transilvaniei si in general din aceea a Daciei si a Sud-Estului. D. B.

5. Berciu D., Contribufia lui Ion Andriefescu la Preistoria Daciei ,si a Sud-Es-tului european, in Buletinul Muzeului fudelului Vla,sca Teohari Antone,cu *, vol.III (1945), p. 1-31 si extras. Este textul comunicarii facute la Institutul de Is-torie Nationala din Bucuresti la 15 Martie 1945. D. D. Berciu prezinta opera depreistorician a profesorului Ion Andriesescu, creatorul preistoriei stiintifice delanoi. Piindu-i elev i colaborator multi ani in sir, autorul arata problemele maridin preistoria Daciei si a Sud-Estului la care Andriesescu a adus contributi asa de savant de formatie istorica. Aceasta' contributie ar fi depasit, dupa autor,pe aceea a lui Vasile Parvan, Andriesescu fiind creatorul unei fcoli autohtoniste§i tracizante la noi, ale carei idei stau la baza istoriografiei rontline (p. 28). Lasfarsitul studiului se da i bibliografia lucrarilor cu caracter arheologic ale luiIon Andriesescu. D. B.

b. Berciu D., Paleoliticul si Mesoliticul in Balcani, in Illyrica, vol. Ip. 1-16. In primul volum al revistei Illyrica, publicatie a Instituttilui Romandin Albania, al carui director este autorul, d. D. Berciu da o privire general&asupra paleoliticului i mesoliticului din Balcani, asa cum se oglindesc acestecivilizatii in lumina ultimelor cercetari i descoperiri arheologice. Se spulberavechea parere cä Sud-Estul european n'ar fi fost locuit in primele perioade alepreistoriei decat in mod sporadic. jaloanele cunoscute pana acum arata dincontra ca. toata Peninsula Balcanica n'a fost ocolitá de omul paleolitic. Cele mairecente descoperiri sunt cele din Albania. Studiul de mai sus face parte dintr'oserie de prelegeri tinute de d. D. Berciu la Pacultatea de FiIozofie i Litere dinBucuresti. D. B.

7. Iloredt Kurt, Stoinaxt mit tierkopllormiger Spare aus Siebenbiirgen, inDacia, vol. IX-X (1941-1944), P.539-540. 0 secure din roc& durà (ser-pentin) descoperitä in regiunea Alba-Iulia, de o formá caracteristica, avand labratul-tais o interesanta stilizare a capului unui animal. Autorul o pune inlegatura cu sceptrele dela Pedeleseni, Salcuta i Casimcea, care apartin cotn-plexului cu ceramica pictata de stil Cucuteni i civilizatiei Gumelnita-Salcvt t.D-1 Horedt crede ca secuxea amintita se dateaza in perioada de transitie dintreeneolitic i inceputul bronzului. Piesa merita toata atentiunea.

D. Berciu

8. Popescu Doria, Fibeln aus dem Nationalmuseum fur Altertilmer in Bucu-re,sti, in Dacia, IXX, p. 485-511. Autorul continua prezentarea fibulelorpreistorice, romane, bizantine i barbare aflate la Muzeul National de Anti-chitati din Bucuresti, descoperite in diferite regiuni ale Orli. Insotit de clisee

descrieri precise, acest material e impartit in grupe tipologice, ?neat, formeazaun util catalog necesar pentru deterrnitari cronologice iu sapituri sau desco-periri IntilmplAtoare. D. Tudor

(1945),

ti

a

www.dacoromanica.ro

IV. ISTORTE ANTICX 525

IV. ISTORIE ANTICA.9. Borza Al., Informations nouvelles sur le camp romain de Cenad, in Dacia

IXX, p. 551-553. Determinarea zonei de stApanire sau protectorat romanIn vestul Daciei capAtä preciziuni noi, prin descoperirea unor cArAndzi stam-pilate in castrul roman de pe Mures, in apropiere de vIrsarea raului in Tisa.AceastA fortificatie desi cunoscutá, rAmanea un punct de intrebare in ceea cepriveste garnizoana ce a ocupat-o. CArAmizile prezentate de d. B. ne aratAdetasamente ale legiunii XIII Gemina, din armata Daciei. CArAmizile cu stain-pila Sisc(ia) trebuesc socotite a fi turnate la Cenad, de un detasament militarvenit aci pentru lucrari sau lupte, din armatele Pannoniei inferioare, dela Siscia.Sunt numeroase exemple, cancl unitAtile romane detasate in asemenea situatiisemneazA cArämizile numai cu numele localitOtii de garnizoang. Sunt de ase-meni pretioase, indicatiile topografice asupra statiunii romane dela Cenad si aunor monumente descoperite intAmplAtor. D. Tudor

TO. Cantanzino GB., Le grand camp romain situe prês de la commune deBdneasa (ddP. de Teleorman), in Dacia, IXX, P. 445-472. Studiile topo-grafice i arheologice asupra limesului transalutan sau valahic se gAsesc inteunstadiu inapoiat. De aceea, au apárut o multime de ipoteze asupra epocei

pärasirii lui de Romani. Castrele ce-1 apfirau, in afarl de caldela SApata de jos, nu s'au bucurat de sApAturi sistematice. Pentru acestemotive reluarea cercetArilor arheologice pe acest limes este binevenith i sAp5.-turile d-lui Gh. C. la BAneasa aduc interesante contributii. Autorul are neno-rocul a cerceta un castru foarte sArac in material arheologic i constructiv.Lacuna este umplutA printr'o serioas 5. analizI topograficA a stratigrafiei sAp5.-turilor, pe care le incadreazA in tirile ce le avem panA acum despre acest limes.Prin descrierea amanuntita a regiunii Blneasa se poate stabili importanta stra-tegicA a castrului pentru apArarea limesului transultan. Tot atAt de uti1ä estetrecerea In revist 5. a intregei bibliografii, privind problema acestui sistem defen-siv. CercetArile d-lui C. s'au extins deocamdatA numai asupra castrului maredela Baneasa, pe care 1-a sondat prin nouA transee In punctele esentiale si careau dat toate aceeasi situatie stratigraficA. Castelul fusese inconjurat cu un ziddin pAinfint ars Incoronat cu crenele de cArOmid 5. rOzimat pe un val de pAmAnt.In fata zidului exista obisnuita berme'. (2 m. lArgime) i un sant lat de 8 in. siadanc de 2,50 m. Studiul d-lui C. reprezintl rodul unei atentii deosebite puseIn sApAturi si a unor analize stratigrafice prezentate cu un exces de amAnuntedescriptive. D. Tudor

Ir. Floes Oct., Der römische Ziegelofen von Sarmizegetusa, in Dacia, IXX,P. 435-440- Autorul, care este un activ cercetAtor arheolog in regiuneaHategului, a avut marele noroc sA descopere un interesant cuptor din dn.&midfi romanA. Buna conservare a cuptorului i-a permis o reconstituire perfectAa arhitecturii i sistemului de ardere. El se &este langA Sarmizegetusa, in &Au-nul Hobita, pe dealul Sucionilor. Se folosea pentru ars cArAmizi, tigle, bucAtide mozaic din teracotl, tuburi de hypocaust i probabil vase. Cuptorul se com-punea dintr'un subsol pentru foc i o camerA etajat 5. pentru pus materialul dears. Comunicarea intre ele priu orificii marl. Intreaga constructie e ziditá pepanta dealului spre a fi feria' de umezealA. Conditiile de functionare sunt sta-

8

i

ridickii 1

www.dacoromanica.ro

526 NOME BIBMOGRAPICE

bilite de autor printr'o descriere iscusita a topografiei si arhitecturii cuptorului.a§a cum aratä tiglele stampilate, apartinea proprietarului Marcus,

Ser(vius) Donatus. Studiul e insotit de ridicari topografice i reconstituiri.D. Tudor

rz. Florescu Gr., Monumenti antichi di Durostorum, in Dacia, IXX, p.427-430. Sunt grupate cateva descoperiri intamplatoare, unele putin cunos-cute, altele inedite, facute la Durostorum (Silistra). Primul monument repre-zintà ospat funebru, reprezentat dupa normele romane. Fata de mareamasa a pietrelor funerare romane sculptate rudimentar, cel din Durostorum sedistinge printr'o arta ingrijita. Un cap de marmora probabil imperial, publicatde V. Parvan, este revizuit in ceea ce priveste descrierea, caracterele stilistice

datarea lui. D. Tudor

13. Luchian Oct., linilafie barbard a unui dinar dela Traian, in Cronica numis-malice fi arheologicri, XIX (1945), nr. 133-134, P. Dinarul roman pecare il descrie d. inginer Oct. Luchian are pe avers chipul lui Traian, iar perevers o columna, a carei legenda se refera la Antonin Piul.

Nestor Cainariano

74. Nam lL, Le trésor de Frirca5ele (dep. de Ronzanci(i). La penetration ducommerce romain dans la petite Valachie, avant la conquite de la Dacie, in Dacia,IXX, p. 359-397. Muzeul National de Antichitati a intrat in pcsesia unuinou tezaur cu dinari romani, descoperit la Farchsele in Romanati, inteun vaslocal get. Inventarul acestor inonete e prezentat intr'o ampla descriere biblio-grafie de d. M. Cronologia celor 84 piese care formau acest tezaur se extindedela 172-38 a. Chr. Dintre ele meritti o deosebita atentie pe care le-o acorda

autorul un numar de 13 variante rare in secolul I a. Chr., o serie de contra-marci si trei imitatii barbare. Cu aceasta ocazie d. Mitrea trece in revistatoate tezaurele republicane romane gasite in Oltenia. Prin acei numi male fabri-cati, semnalati de Laurian in tezaurul dela Islaz, trebuesc intelese i piese ranccnscrvate. In acest tezaur s'au mai introdus i piese tarzii, descoperite tot laIslaz dar in altd parte. Extrem de necesara era catalogarea sumara a depo-zitelor monetare descoperite la Roesti-Valcea, Capreni-Dolj etc. Cat privesteclasificarea facuta dupa criteriul perioadelor lui Grueber, acest criteriu nu poatefi aplicat cu succes la Oltenia (cum remarcä i autorul) deoarece tezaurele dinaceasta regiune nu au precizate continutul i felul descoperirii. Se stabilesc douàcurente de penetratie ale monetei romane: pe Valea Jiului i pe a Oltului. Ar finecesar (ceea ce autorul o va face in viitor) ca fenomenul penetratiei monetareromane sa fie legat si de alte descoperiri de natura arheologica. Din punct devedere numismatic studiul d-lui M. ramane excelent i o baza sigura pentruurmarirea unor legaturi economice ce preced cu mult cucerirea Daciei.

D. Tudor

15. SIveanu Sauciuc Th., Callatis. V II l-e rapport priliminaire. Fouilles et recher-ches des années 1937-1940, in Dacia, IXX, p. 243-347. Se continua prezen-tarea bogatelor descoperiri arheologice facute la Mangalia, unde, din cauzaasezárii moderne, cea mai mare parte din ruinele antice sunt acoperite de case.Din aceasta cauza, cu maxi dificultati, d. S. este silit a sapa acolo unde-i permitproprietarii i cu multa migala cautà a reconstitui din fragmente izolate, aspec-tul urbanistic §i cultural al Callatidei. Sunt descrise o serie de morminte,zidarii, conducte de canalizare etc., descoperite cu ocazia unor lucriiri de tera-

Officina,

un

i

cladiri,

si

5-6.

si

www.dacoromanica.ro

IV ISTORIA ANTIcA 527

samente i lucrdri urbanistice fAcute la Mangalia in ultimii ani. Un loc impor-tant il ocup& descrierea unor fragmente arhitectonice, sculpturi In marmorA,mAnusi de amfore stampilate, fragmente epigrafice pe piatrA, figurine de tera-cotA, lImpi de lut, ceramicA etc. Toate acestea dau o puternicA lumin& despreinflorirea la care ajunsese colonia ponticA. Dintre monumentele epigrafice maiimportante sunt de semnalat doul decrete, unul in onoarea lui Phi Ion, fiullui Ifecataios i altul pentru Ariston, fiul lui Ariston. D. Tudor

16. $tetan Gh., Monuments inédits de Noviodunum, in Dacia, IXX, p.473-483. Mai multe descoperiri intAmplAtoare fAcute la Isaccea, formeazAobiectul acestui articol. Materialul a fost cules dintr'o carier& de piatrA, caredistruge pe incetul cetatea Noviodunum, fárd a se putea pune capAt acestuimodern si oficial vandalism. Un altar mic pomeneste numele lui Romanus,miles leiT(ionis) I Ital(icaP) i e dintr'o epocA posterioarA reformelor lui Dio-cletian. Un alt altar mic, cu o inscriptie tot asa de tarzie, prezinte se-rioase dificultati epigrafice. UrmeazA un altar anepigraf i patru lmpi romaneobisnuite. 0 placA de plumb rectangulara (nr. 9, fig. 8) este in realitate o ramáde oglindà care avea la colturi pietre colorate (cf. Michon, Bull. arch., 1909,p. 233 sqq., nr. 4_( i Strena Buliciana, Zagreb, 1924, p. 161 sqq.). Prezenta-rea se incheie cu un plumb sigilat bizantin semnat Iaccmo; 8carm-L-14

D. Tudor

17. Stefan Gh., Un petit trésor de monnaies découvert en Valachie, in Dacia,IXX, P. 349-357. In 1944, Muzeul National de AntichitAti a achizitionatun mic tezaur monetar format din 21 dinari republicani romani 9 tetradrachme,descoperit in corn. Butculesti-Teleorman. Piesele romane prezinta emisiuni dela172-77 a. Chr. Tetradrahmele sunt thassiene : opt originale, iar una barbarizantA.Lipsa unor informatii satisfAcAtoare asupra continutului real al acestui depozit

felul descoperirii, ii determinA pe autor la o justificatA prudentA in ceea cepriveste formularea unor concluzii de circulatie monetarà si de natur& istoricA.Descrierea pieselor este amplä cu o ilustratie precisA. D. Tudor

18. Tudor D., Monuments de pierre de la collection Cezar Bolliac au MuséeNational des Antiquités de Bucuresti, in Dacia, IXX, p. 407-426. Dincolectia lui Cezar Bolliac sunt publicate o serie de bassoreliefuri i fragmentestatuare romane, cu caracter votiv, religios i funerar. La o bun& parte dintreaceste monumente, nu li se cunoaste locul descoperirii. Cele identificate suntdela SlAveni-Romanati, Drobeta, Sucidava, Romula, Zimnicea si Alexandria.Dintre cele care prezintA important& religioasA locall sunt monumente mi-thraice, statuete ale divinitAtilor, Hercule, Fortuna, Scrapis, Bacchus, Jupiter,Hekate Nemesis, Cavalerul thrac, etc. Cu aceastà ocazie se public& complet sio dedicatie gasitA la Romula, pentru Jupiter Turmasgadis (CIL. III, 8027).

D. B.

19. Tudor D., Spdtriimische Gartelbeschlage aus Sitdrumitnien, in Dacia, IXX (1941-1944), P. 513-519. Autorul publicA o catarami. de bronz pro-venind din säpAturi regulate in 1942 la Celei (Sucidava) I o piesi dela Turnu-Severin (Drobeta). Obiectele se dateaz& in prima jumaitate a secolului al V-lea,dupd monetele lui Teodosiu II (408-450) descoperite la Celei In acelao stratde culturA, in care d. D. Tudor a gasit bronzurile amintite. Observatiuni sti-

listice, cronologice i stratigrafice interesante. D. Berciu

8°

gi

www.dacoromanica.ro

528 NOflT BIBIJOGRAFICE

V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREAPRINCIPATELOR

20. BineRcu N., Preciari istorice cu privire la ducatele bizantine Paristrion(Paradunavon) i Bulgaria, in Acad. Rom., Mem. Seq. 1st., ser. III, tom. XXVI,mem. 3, p. 6o-8i si extras, Bucuresti, 1943, in 8°, 23 p. Ma cum spune inrandurile dela inceputul comunicarii, autorul isi expune o ideile mai in-semnate ale lucrärii de sintezá* pe care o pregateste in legatura cu cele douäducate bizantine intemeiate in locul statului bulgar, distrus de imparatii bizan-tini Tzimiskes si Vasile al II-lea. Comunicarea are trei parti. In prima, careincepe cu a cateva consideratiuni generale, asupra situatiei politice a Bulgarieisub stapanirea Bizantului *, autorul arata., in concentrate randuri, parerileinvatatilor bulgari, cari au atacat problema, scotand in evidenta insuficienteleacestora in raport cu ceea ce stabilise d-sa, in studiile mai vechi din 1922si 1923 asupra chestiunii. La aceeasi concluzie cu deosebirea cä mai adaugaun al treilea ducat, pe cel de Sirmium ajunsese cu multi ani inainte si inva.-tatul rus N. Skaba1annovi6 pe care dupa cum ne-o spune subliniind d.Banescu nu-1 cunoscuse. Dupa ce discutä afirmatiile acestuia, eliminand exis-tenta unui ducat de Sirmium, trece la un alt invatat care s'a ocupat cuproblema aceasta a organizarii administrative a Peninsulei Balcanicedupa victoria lui Vasile al II-lea, la grecul Kyriakides. In finalul acestei primeparti a articolului, se evidentiaza ca contrar parerilor celorlalti invatati, sin-gura afirmatie care se poate face in privinta organizatiei administrative in acesteparti, este aceea c5. vechiul stat bulgar, dupá infrangerea sa, a fost impArtitin o doug theme bizantine* Paristrion (Paradunavon), situata la Nord-EstulPeninsulei, intre Balcani, Pont si Dunare, corespunzand vechei Bulgariidanubiene, anexata la imperiu de Tzimiskes (97r) si ducatul Bulgariei,la Vest, in regiunile care formasera central statului cucerit al lui Samuel,care gravitau in jurul fluviului Vardar *. Concluzia sta in picioare fiindanumai in aceasta forma isi gaseste sprijinul in izvoare si nu cum sustin cei-lalti in cercetarile lor. Partea a doua a articolului treateaza in chip specialdespre thema Paristrion (Paradunavon). Sunt aratate aid evenimentele poli-tico-militare care au dus la infrangerea bulgara si la crearea themei acesteiade dare bizantini si se inlatura cu argumente afirmatiile invatatului bulgarZlatarski, acolo unde ele ignora izvoarele. Numele acestei provincii de frontierseste discutat si se inlatura apropierea a cu tardivul IloAorlasTa al Bulgarilor *.Se da apoi o lista definitiva a guvernatorilor themei, atestati de izvoare delaintemeierea ei *, si se amintesc unele evenimente mai importante, pana in secolulal XII-lea, vreme in care ducatul s'a bucurat de multä prosperitate. Dupa acestsecol, izvoarele propriu zise nu mai amintesc fapte din vieata acestei theme.Singura sigilografia 4 rezerva adesea surprize * si mai cla &ate o informatieasupra ei. In a treia parte este discutata vieata themei a doua, o Bulgaria*, dupaacelasi criteriu. Se da si pentru acest ducat lista guvernatorilor, dupa ce se dis-cuta chestiunea dregatorilor cu titlurile de praetor §i pronoetes §i din care, dupacum spune : a In seria pe care o dam, am omis deci pe asa zisii , lasandsub beneficiu de inventar, numai pe pretori*. Se incheie chip& ce se arunca oprivire asupra populatiei acestei theme, care, atat de variata cum se prezinta,o trebuia sa fie bine ocupata militar * de Bizantini spre a oferi garantie in pri-vinta ordinei si a stapanirii. G. T. Ionescu

www.dacoromanica.ro

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTRIISISREA PRINCIPATELOR 529

21. Mirada Al., Un depozit de mici dinari ap vienez din veacul 23-lea, laTurnu-Severin, in Oltenia, IV (1943), P. 37-52. -

22. Berza AL, N. Iorga, historien du moyen dge, in Revue hist. du sud-esteuropéen, XX (1943), P. 5-30. Autorul, intemeiat pe studiile si cercetArilelui N. Iorga asupra epocei medievale, incearcA sA. fixeze, cu ajutorul multorcitate, aportul lui N. Iorga in diferite domenii speciale evului-mediu, subliniindpunctele de vedere sub care Iorga a privit istoria medievall in general sau pro..blemele controversate din aceastA epocA. R. I. Perianu

23. Brfitianu Gh. I., Le problime de la continuité daco-roinaine, in Revuehistorique du sud-est europeen, XX (1943), P. 48-79. Plecand dela observArilelui P. Lot asupra lucrArii, a Une énigme et un miracle historique, le peuple rou-main », ed. II, d. Gli. Brátianu discutI din nou problema continuitatii, anali-zAnd cele patru argumente principale pe care P. Lot le consider& cd ar vorbicontra continuitAtii. Cele patru puncte sustinute de P. Lot sunt: 1. Dispa-ritia orickei urme de civilizatie roman& sub forma oraselor, drumurilor, moue-zilor, ceramicei etc. 2. Identitatea idiomului aromân cu cel moldo-valah. 3. Li-turgia slavA. 4. Toponimia. I. R. Perianu

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA iNTEMEIEREAPR1NCIPATELOR

1. IZVOARE(Texte gi Studii)

24. Balau T., Din corespondenp lui Mihail Koganiceanu cu Ircipi Hurmu-zachi (1840-5865), in Arhiva Ronuineascd, IX, partea 1 (1943), P. 59-72.

25. Grecescu C., Despre Cronica Bdldceneascd, in Hrisovul, IV (1944), P.116-121. - Autorul arat& ca asa numita cronic& BIldceneasa. (1629-1724),cuprinsA intr'un ms ce se pastreaz1 in biblioteca Episcopiei romAne dela Oradia,nu este altceva decat un fragment al cronicei lui Radu Popescu, fragment identiccu ms 537 din Biblioteca Academiei Române. Deci nu existii o cronic& BMA-ceneascA ; cea numiti astfel (de N. Iorga) este opera lui Radu Popescu. Totusiexistd o inlocuire in cronica lui Radu Popescu precizeazá autorul princronica Cantacuzinestilor, privind reabilitarea lui *erban Cantacuzino. Aceastae cronica dela Cluj (ms 646 din Biblioteca Universitatii), care la rAndul ei e iden-flee', cu cea cuprinsA in ms 436 din Biblioteca Academiei Române.

Ilie Colitis

26. NicoMescu-Plopsor C. S. dr., Hronogralul lui Moxa, in Oltenia, IV (1943)p. 1-28. Cu acest prilej, autorul da la ivealà un nou manuscris al Hronogra-fului, despre care se credea pinä acum cA nu s'a faspAndit, nu s'a copiat oi n'aavut influentä asupra cArturarilor timpului. Noul manuscris a fost gAsit laCotofeni (Dolj) si a apartinut seminaristului N. R. Pretorian din acea comunkintre anii 1875-1878. Manuscrisul este miscelaneu si cuprinde : Pildele luiEsop, continuA cu Hronogralul lui Mihail Moxalie §i sfArseste cu Istoria TdriiRomanesti de and au descdlecat pravoslavnicii crestini aici in tars. Hronografuleste intitulat De inceputut lumii de intdi. Deosebirea acestui manuscris fatA de

www.dacoromanica.ro

530 NOTITE IMILIOGRAFICE

editia cunoscutA e cd are limba mai curgdtoare. Existenta unui al doilea manuscrisal acestei cronici ne aratã cl e a circulat i s'a raspandit i cà in linistea man&stirilor oltene, istoriografia a fost cultivatA 'Inca de tirnpuriu.

Ioan M. Neda

27. Sava A., Corespondenfa lui Ilie Kogalniceanu cu Irate le sdu I ancu, inArhiva Romilneascd, IX, I (1943), p. 3-58.

28. Ungureanu Gh., Documente relative la inceputul domniei lui loan SanduSturza Voievod, in Revista Arhivelor, VI (1944), P. 47-59. Stint publicate oSerie de documente, gAsite inteo condicA, in care sunt trecute toate copiiledocumentelor cAimAcArnii lui Vogoridi i inceputul domniei lui loan SanduSturza. C. Nicolescu

2. DISCIPLINE AUXILIARE

29. Andreescu C., ti.i.ntd i tehnicd in istorie, in Hrisovul, IV (1944), P. 5-59.Un temeinic studiu, utilizAnd o literaturA de inAna intAia si mai ales apuseanA.Principalele capitole trateaza despre istoria ca stiintA i despre metoda%ilicá in istorie, pentru a termina cu rostul Scoalei de ArhivisticA.

Ilie Corlus

3o. Berza M., Genealogia disciplind auxiliarci a Istoriei, in Hrisovul, IV(1944), P 81-99. Lectie de deschidere a cursului de Genealogie, la Scoala deArhivisticA (Decemvrie, 1944) Ilie Corlus

3z. Karadja Constantin 1., Portretul si sterna lui Grigorie Tamblac i misiuneasa la Conciliul din Constanla, in Acad. Rorn., Mem. Seq. Lt., ser. 3, torn. 26,mem. 6, p. 141-150, 0 extras, Bucuresti, 1944, in 80, io p. + X pl. Aminthidde pArerile pe care le emisese cu prilejul unor publicatii ale sale mai vechi, totin Analele Academiei Romfine, in legAturä cu 4 stema en cele trei capete denegri », ca si de ipoteza ce fAcea, i prin care a sterna atribuitA lui Grigorie Tam-blac fusese alcAtuità din initialele mitropoltului », autorul desbate iar ches-tiunea acestei steme constatand ca atunci, nu avea decAt partial dreptate.De data aceasta crede cA, prin examinarea mai de aproape a miniaturii stemei,deformatA in editia crovicei lui Anton Sorg, se pot observa unele arnAnuntecare ar da dreptul sA se creadA cA avem de a face cu un autentic portret allui Gr. Tamblac. Se descrie miniatura a reprodusä de pe cel mai vechi si maibun manuscris al cronicei lui Ulrich von Richental ». Revenind i asupra pareriidupa care credea..c5. Gr. Tamblac a venit la conciliul din Constanta chiar lainceputul Iui, admite ca marele prelat nu a fost prezent cleat la sfArsitul lui,acceptand pArerea admisä de toti istoriografii c5. Tamblac a sosit la Constantain Pevruarie 1417. Autorul are credinta cA Grigorie Tamblac n'a sosit la con-ciliu insotit de delegatia romAnä sau alte delegatii de preoti i mireni din Sud-Estul Europei. PatA de actul de supunere fAcut de Tamblac bisericii catolice,delegatiile bisericii ritsáritene au fost chiar ostile, asa cá el, cel mult, a angajatnurnai biserica ruteanA si atilt. Cronica lui Ulrich von Richental, dupii care dáinformatiile din acest nou articol al sAu, mai ales in partea care descrie sosireadelegatiilor ca i in privinta cronologiei, este lipsitit de plan si siguranta. tirilestint chiar fanteziste cAnd este vorba de tad pe care cronicarul nu le cunoaste.Plansele dela sfiirsit stint o completare a celor din articolul publicat in 1926,privind aceeasi chestiune. G. T. Ionescu

www.dacoromanica.ro

DISCIPLINE AUXILIARE 531

32. Moisil Coot., Realipirea Ardealului de Nord fi importankt ei pentrunumismaticd fi arheologie, in Cronica numismaticd i arheologicd, XIX (1943), nr.133-134, p. 1-3. Dup 5. patru ani de subjugare Ardealul de Nord, cu o po-pulatie romaneascA compact 5. a trecut din nou cu ajutorul marilor nostrialiati sub stApAnirea romaneascA. AceastA regiune a Ardealului are o importantAdeosebitA pentru arheologie si numismatic& fiindcä are multe localitati bogatein antichitati din epocele preistorice cat si din timpul Dacilor si a stApaniriiromane. Dt S. eateva nume de localitAti cunoscute prin ceramica pictatA, obiectede bronz i tezaure de monete dace si romane republicane i imperiale : Ariusd(judetul Trei Scaune), Otomani (jud. Bihor), Dej (jud. Somes), Toci (jud. NA-

Prundul BfirgAului (jud. Trei Scaune), Feleac (jud. Somes),Silvaniei (jud. SMaj) etc. Tot in aceastA parte a Ardealului se af là ruinele cet&-tilor romane Porolissum i Napoca, precum i numeroase urme de castre, castelesi vile romane. Nestor Camariano

33. Potra George, Contribufiuni la istoricul arhivelor romdneFti, in RevistaArhivelor, VI (1944), p. 1-28. Dupà cAteva consideratii de ordin generalasupra modului de a pAstra arhivele in decursul timpului, cercetAtorul atrageatentiunea asupra importantei pe care o au pentru secolul al XVI-lea, in spe-cial, arhivele pAstrate in Transilvania, la Sibiu, Brasov si Bistrita. Nestatorniciavietii din Principate nu a permis pAstrarea arhivelor : nu exista obiceiul de aface copii dup.& acte, poate cel mult sá fi existat o ciornA In româneste a actuluiredactat pe uring In limba slava, numai actele de mare important5., tratate depace, tratate comerciale etc. erau fAcute in dublu exemplar si erau pAstratela cancelaria domneascA. Abia din vremea lui Mihai Viteazul se iau masuri depAstrare a actelor, iar mai tarziu domnitorii Constantin BrAncoveanu, Nicolaesi Constantin Mavrocordat etc. se ingrijesc de pAstrarea arhivelor. Familiileoeresti Buzestii, Grecenii, Cantacuzinii aveau arhiveIe lor, de asemenea

negustorii romAni din Sibiu si Brasov au lAsat arhive bogate.Corina Nicolescu

34. Sacerdo(eanu A., Introducere in arhivisticd, in Hrisovul, IV (1944), P.6o-80. Lectie de deschidere a cursului de arhivisticii la Scoala de Arhivis-

cA (28 Noemvrie, 1944). Hie Cor fus

35. Saeerdoteanu A., e Regest * fi a rezumat *, in Hrisovul, IV (1944), P.

36. Saeerdoteanu A., V aloarea e numdrului s documentelor medievale, in Hri-ovul, IV (1944), p. 123-130.

3. BIO GRAPH37. Wilma Dumitro, pr., Despre familia lui Alexandru al II-lea Voevod

noui bazate pe inscripfiile descoperite la mandstirea Bucovdful Vechi-Doli), inOltenia, IX (1943), nr. r-r2, p. 29-36. Aduce unele ainAnunte.

loan M. Neda

38. Map Ion, pr., Document re feritor la etrarul Iancu Jianu, in Oltenia,IX (1943), p. 122. Are data 1837 Oct. 19 si emanA dela CArmuirea judetuluiRomanati. Ioan M. Neda

39. Otetea A., Kogdlniceanu istoric, in Ethos, I (1944), Iasi-Alba-Iulia, nr.p. 224-23x. Se urmareste activitatea lui Mihail KogAlniceanu ca istoric,

saud),

zooIII.

Simleul.

(511ri

0-3,

www.dacoromanica.ro

532 NOME BIBLIOGR&FICE

punandu-se in lumina marele merit de a fi cel dintai istoric critic al nostrude a fi introdus pentru prima data stilul stiintific, opera lui istorica fiind valo-roas& pima, azi. C. Nicolescu

40. Popov lel D., Din legdturile lui M. Koganiceanu cu Transilvania, in ArhivaRomdneascd, IX x (x943), p. 125-143.

41 Rilduleseu A., Din viala si activitatea lui Mihail Kogdlniceanu in anii1865-1867, In Arhiva Ronidneascd, IX I (1943), P. 87-123.

4. ISTORIA POLITICA I DIPLOMATICA

42. CorIvan N., Preciziuni in legdturd cu revolufia dela z148, In Arhiva Roma-neascd, IX I (1943), P. 145-188. Un articol bine informat, autorul aducand

pretioase lámuriri la cunoasterea trecutului nostru mai nou.Ilie Corlus

43. Dobreseu Ion. Documente de mosneni, in Revistd Arhivelor, VI (/944),P. 30-46. Peste cincizeci de documente stranse din satul de mosneni Bra': letdin judetul Mehedinti. C. Niculescu

44. Lapedatu Al., In chestiunea disgrafierii lui M. Kogdlniceanu de cdtreCuza-Vodd, In Arhiva Romdneascd, IX I (1943), P. 73-85.

45. Macartney C. A.. Problems 01 the Danube Basin, Cambridge, UniversityPress, ed. 2-a 1944, 160 p, in 8° mic..Prima editie in 1942.

C. C. G.

46. Pavel Pavel, W hy Rumania failed, London, 1944, 282 p. in 80, 8/6 shil-lingi. Pricina aderii Romaniei e mai ales eroarea AIiailor a de a nu fi urma-.nit o politica agresiva antigerman& in aceasta parte a Balcanilor ». Cf. darea deseam& din Foreign A airs, an american quarterly Review, Iuly 1945, p. 698.

C. C. G.

47. Petrapu N. N. §i Bezviconi G. G., Uniunea Republicelor Socialiste Sovie-lice, Bucuresti, 1945, 124 p. in 8°, 5.200 lei. 6 o prezentare sintetica amarelui nostru vecin, sub raportul geografic, juridic, administrativ, economic,social si cultural. C. C. G.

48. Petrapu N. N. §i Bezviconi G. G., Relafiile ruso-romdne, Bucuresti, 1945,120 p. in 8°, 1.500 lei. Lucrarea, inchinata generalisimului Stalin si M. S.Regelui Mihai I, e a o incercare de a schita trecutul relatiilor ruso-romane 5.Vom reveni asupra ei intr'o recenzie desvoltata, aducand o serie de contributiunila studiul acestor relatii. C. C. G.

49. Preen Pompillu, Meetingul dela OxIord, in Transilvania, 76 (1945), nr.3-4, P. 69-74. Tratamentul atat de neomenos aplicat de Unguri Romanilordin Transilvania, in procesul Memorandului, a fa:cut cunoscut lumii Apusuluifaptul cd Rominii nu cereau favoruri nimánui ci numai drepturi care li se cuve-neau. Intre Apusenii cari au plecat urechea la suferintele Romanilor, a fost

natiunea engleza. Profesoara francea. Jeanne Del'Homme, care studia laOxford si Londra, reuseste, impreuna cu Dimitrie I. Ghica, fiul lui Ion Ghica,fost ministru al Romaniei la Londra l cu profesorul Marin Demetrescu, salamureasca lumea engleza in privinta cauzei românesti i sä provoace tinereaunui meeting la Oxford, in 1894. In ziva de 5 Martie, adunarea are loc in salade festivitati a Facultatii St. Johns. In buletinul oficial al ITniversitatii locale,

E s

si

si

www.dacoromanica.ro

ISTORIA POLITICA §I DIPLOMATICA 533

Oxford Magazine, s'a facut i o dare de seain a. a meetingului tinut. La el a par-ticipat o serie de personalitilti din lumea cult& si mai ales de mare influentaengleza, intre care e de amintit profesorul universitar W. R. Morfil, care a siprezidat meetingul, apoi Carlyle, Roberto cu sotia sa, W. Hobhouse0 deosebitä satisfactie a produs aceasta dovada de simpatie engleza, in ran-durile Romani lor din Transilvania. Ei si-au arátat multumirea fatä de ini-tiatorii meetingului, printeo serie de scrisori i telegrame pe care le-autrimes acestora. Aceste telegrame trimese de Romani organizatorilor i perso-nalitatilor fruntase ce au participat la meeting, fac obiectul principal al arti-colului. La randul lor Englezii au fost placut surprinsi, mai ales de scrisorile

telegramele trimese din partea taranilor, de preotul Vasile Suciu din Capusulde Campie. G. T. lonescu

5o. Rosetti Radu, general, Un capitol al luptei pentru neatdrnare, in Acad.Rom., Mern. Seq. Ist., ser. 3, tom. 26, mem. 5, p. 105-140 si extras, Bucuresti,rg44, in 8°, 36 p. Chestiunea independentei romane inainte de razboiul din1877 a fost foarte mult dezbatuta. V. Boerescu a sustinut-o cu ardoare in ziarul(Pressa), iar Domnitorul Carol, cu toata. opozitia unora dintre cei cari socoteauea nu era Inca momentul punerii acestei chestiuni, dintre cari unii faceau partechiar din guvern, nu inceteaza de a lucra pentru reusita ideii ce-si propusesefaurirea independentei. El incearca o serie de relatii cu ministrii puterilor inte-resate, spre a-i face sà inteleaga necesitatea indeplinirii unui asemenea act.Dorinta Principelui si a tarii, curand va ajunge la cunostinta puterilor marl.Marea insufletire ce domnea In Romania pentru implinirea acestui act, toatediscutiile pro si contra si mai ales activitatea Principelui, a lui V. Boerescusi a guvernului in aceasta privinta, sunt urmarite en atentie de cousulul austro-ungar din Bucuresti, care tine mereu la cureut guvernul sáu. Diplomatia pru-siana, ruseasca l austro-ungara este mereu tatonata de principele Carol, pentrua se putea gasi un mijloc infaptuitor. Manevrele din toamna anului 1874 alearmatei romane, pun pe ganduri puterile interesate i extrasele din comentariilebaronului Haan, redate de autor, sunt elocvente. In aceasta lupta pe care Ro-mania o da pentru a-si putea capata neatarnarea pe calea intelegerii si in fata ca-reia se ridica opozitia unor puteri vecine l interesate, ce doreau intarziereapatarii neatarnarii cat s'ar fi putut mai mult, autorul scoate in evidenta i unincident ce intereseaza Academia Romana. El priveste chestiunea publicariiunor acte din Arhivele Vienei, ce urmau &A fie date publicitatii in colectia Hur-muzaki si pentru care se alocase de Stat o suma. specialà. Cum ele ar fi pututfolosi In scopuri politice in dauna Austro-Ungariei, prestigiul acesteia ar fi fostatins daca publicarea lor ar fi fost subventionata de statul roman Reprezentantulaustriac, Calice, tine mereu la curent guvernul SäU, cu opinia din Romania, in pri-vinta incercarilor fácute pentru punerea In practicá a neatarnarii. Se dau, ca do-cumentare, rapoartele lui Calice, din care se pot vedea i parerile altor agentidiplomatici, ca spre pilda ale celui al Prantei, care socotea t ca. independents.Romaniei va fi f apt indeplinit pana intr'un an o, intr'o discutie ce a avut-o cureprezentantul austro-ungar. Agentul diplomatic francez insa, se pare cà nuinspira prea multa incredere, mai ales lui V. Boerescu, care-I banuia Ca intrigaimpreuna cu opozitia i anumite persoane din Belgrad, din Constantinopoldin Viena spre a rasturna pe domnitor s. Anglia nu vedea cu ochi buni rastur-narea domnitorului Carol. I. Ghica lámureste in privinta chestiunii acesteiape Vivian, consulul general englez, care-i adusese la cunostinta. fostului

el-

si altii.

www.dacoromanica.ro

534 NOTITE BIBLIOORAFICE

prim ministru roman, parerea statului sat'. Mare temere Iii randurile diploma-tilor tarilor interesate a fost cu prilejul rascoalelor din. Balcani, ca nu cumvaRomanii O. se alieze cu rasculatii, mai ales cu Sarbii, cari se bucurau de simpatiela noi. Si Domnitorul i oamenii nostri politici, contrar temerilor diplomatilor,vedeau realizarea neatfirnarii trtrii numai pe cale pasnica, prin intelegere si nupe calea armelor. Fata de insistentele puterilor mari de a nu lua atitudine inconflictul nascut in Balcani, Romania va cauta sa dna, o politica de neutrali-tate, dand a intelege totusi cà dad. Turcia ii va da sfarsitul (acurn) va filegitim pentru Romania ca sá traga toate foloasele posibile n.

G. T. Ionescu

6. ISTORIA BCONOMICA

51. Borza AL, L'4 alac s (Engrain, Triticum monococcum) chez les Roumains.Etude botanique et d'histoire culturelle, Sibiu, 1945, 43 P. + 2 planse, f. pr. (for-ineaza. nr. XVI din Bibliotheca rerum Transsilvaniae). Alacul, cii numeroman, este cultivat azi numai in nord-vestul Transilvaniei ; termenul acestanu se intalneste la niciunul din popoarele Peninsulei Balcanice i nici la Macedo-romani ; el constitue astfel o Indrturie clasicd a continuitiiiii Romanilor in Daciasuperioard. C. C. G.

52. I/ACME Elena, 0 noted monetd moldo-polond, in Cronica numismaticdarheologicd, XIX (1945), nr. 133-134, p. 6-7. Moneta de care se ocupa autoa-rea provine din vechea colectie a inginerului Alex. Isacescu din Cernauti, carea fost un mare colectionar. Pe aversul monetei se gra* un bust de cavaler tinandin mana stangà un stindard, in dreapta un pumnal, iar pe piept purtand orasa, pe care e reprezentata stema Moldovei ; in partea dreapta, langa capulcavalerului, este semiluna, iar in partea stanga soarele. Pe reversul monetei,se diá urmatoarea legenda in caractere latine : G.ROS(us) A RG(enteus) T RI P(les)G/V/(tatis) /?/GE(ensis), de asemenea se afla i anul 1580. Autoarea inclinasä admita cà aceasta monetà este falsa si este posibil sà fi fost batuta in timpuldomniei lin Stefan Razvan chiar in Moldova, la Suceava, unde exista o banarieasa zisii clandestina Nestor Camariano

53. <Nicolieseu-nopSor C. S.>, V ama dela Jiu, in Oltenia, IV (1943), p. 151152. Varna Craiovei s'a numit qi Varna Jiului, dupa cum vama Slatineis'a numit i Vama Oltului. loan M. Neda

54. Siruni Dj. H., Armenii in viala economicd a Idrilor Romane, Bucuresti,1944, 93 p. 16 fot. in afará de text, extras din Balcania, II-III. Se urma-resc emigrarile Armenilor in decursul timpului in diferite regiuni i asezarilearmenesti in tinuturile romanesti in diferite epoce. Cercetatorul considerà ca oexagerare afirrnatia prezentei elementului armenesc la Cetatea-Alb5. si In Tran-silvania Inca din secolul X. Socoteste intemeiatá afirmatia profesorului N.Iorga, in leg6turA cu prezenta unor grupuri compacte de Armeni in Mol-dova, anterioarft descAlecarii lui Dragos Vodà. Elementele armenesti din Crimeia,in deosebi dela Caffa, constitue baza armenimii moldovenesti. Pentru TaraRom5.neasc5. asezarea Armenilor trebue fixatà cu mult mai tarziu, abia Inveacurile XVI si XVII. Pe baza documenteIor, se urmAreste atitudinea Dorn-nitorilor fatà de negustorii armeni, deosebit de binevoitoare. Bi se bucuraude o anumità independenta administrativi judecAtoreasca. In epoca fanariot5.,datorità concurentei fácutli de negustorii greci i persecutiile religioase, Armenii

a

cui-

i

ct

C.

si

www.dacoromanica.ro

ISTOR/A SISERICII 535

nu mai detin un rol tot atgt de inseinnat in vieata economicg ; multi dintre eiinsg, se ocupg cu zargfia, procurAndu-le bani, chiar Domnilor Fanarioti delaConstantinopol, pentru lua tronul sau plAti obligatiile fall de Poartg.Perioada de dupg 1858 este socotitg ca o epocg de decadent1 a armeninlii dinPrincipate. C. Nicolescu

9. ISTORIA BISERICII

55. Bujoreanu St., Schitul Ghirea.sca-Covurlui, in Revista Arhivelor, VI(1944), P. 136-139. Se dau o serie de date asupra mosiei Ghireasca si a schi-tului de aici. Predoslovia unei Evanghelii, care a apartinut schitului, din r754.

C. Nicolescu

56. Irineu, Mitropolitul Moldovei, Petru Movild i Sinodul dela Ia0,1945, 39 p. in 8°. Autorul se ocupg de tineretea lui Petru Movilg, de intrarealui in monahism, de lupta ce a dus cu thiiii, de urcarea lui pe scaunul mitro-politan al Kievului, de activitatea lui culturalg i literarg, oprindu-se asupralucrgrilor : Slujebnic sau Liturghier, Lithos sau Piatra aruncata din prastiaadevarului sfintei biserici ortodoxe ruse..., Evhologhiu sau Molitvelnic i Mgr-turisirea ortodox g. a credintei catolice i apostolice a bisericii de rgsgrit. Deasemenea Mitropolitul Irineu se ocupg si de Sinodul dela Iasi, de membrii cariau luat parte la el, de durata i lucrarile Sinodului. Studiul Mitropolitului Irineueste o prezentare utilg pe baza unui material cunoscut. Nestor Camariano

57. Miniat Ilie, Didahii i predici traduse de pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1945,710 p. in 8°. Didahiile i predicile episcopului grec Ilie Miniat au fost foartemult citite in 'raffle Romane atat in limba greacá cat si in limba romana. Intotal avem cinci versiuni romanesti. Prima este a mitropolitului Neofit, tiparitala 1742 ; a doua a profesorului G. Sgulescu, in doug editii, una tipgritg la Iasiin 1837 §i cealaltg la Bucuresti in 1897 ; a treia e facuta de preotul C. Mosescu,fiind tiparita la Braila in 1863 ; a patra se datoreste preotului Dem. Iliescu-Palanca, care a vgzut lumina zilei In Bucuresti acum un an, in 1944, si ultimaeste cea prezentg, a pgrintelui D. Fecioru. Aceastg versiune, dupg cum ne spunepreotul Fecioru in Cuvantul &Au, ci are la bazg textul grec editat de Arhiman-dritul Antim Mazarachis in a 16-a editie, tipgritg la Atena in 1935 *. Tculmaci-torul mai adaogl. cg textul editiei lui Mazarachis a fost confruntat in cursultraducerii cu editia greacg din Venetia dirt 1720, fiind notate in subsol variantele.Pgrintele Fecioru fiind un bun cunoscgtor al litnbii grecesti, cum de altfel s'avgzut si din celelalte lucrari publicate pang acum, a reusit sg pung la dispozitiapublicului. romgnesc nu numai o traducere bung din toate punctele de vedere,dar si mai bogatg fatal de celelalte traduceri amintite mai sus, ba chiar i fatgde traducerea pgrintelui D. Iliescu-Palanca, publicata anul trecut. De notat cäaceasta traducere, dupg cum poate vedea orice cunoscgtor al limbii grecesti,

dupg cum a argtat pgrintele Fecioru inteo documentatg recenzie, publicatgin revista Sf. Sinod (Biserica Ortodoxii, LXII, 1944, P. 77-92), nu este facutgdin greceste, cu toate cg pgrintele profesor Iliescu-Palanca spune in titlu :It traducere din limba greacg 5, iar in prefatg cg a depus o muncg de zece anide lucru migalos*. Este dureros cg preotul Iliescu-Palanca nu numai cg n'atradus din limba greacg, pe care probabil n'o posedg, dar a falsificat in multeparti i textul bietului Miniat ca sA dea o nou g. infatisare versiunii prof. Sgu.

a-pi a-pi

Iapi,

pi

e

www.dacoromanica.ro

536 NOTITE BIBLIOGRAFICE

lescu, de care s'a servit. *i cu toate acestea s'a gasit un profesor universitar,Arhimandritul Iu liu Scriban, s'o recomande cu cAldurl in prefata sa preotilora pentru a imbogäti simtirea lor, a polei graiul lor II.

Nestor Gamariano

58. <Nicohiescu-Plonor C. S.>, Din documentele moindstirii Sadova-Dolj, inOltenia, IX (1943), P. 137-139. Din 1683 Mai 8 si 1685 Noem. 21.

Ioan M. Neda

59. Stan Livia dr., Sfincii Romdni; Sibiu, 1945, 79 P. Se ocupA de SfintiiDaco-Romani n : Dasius, Montanus si Maxima, Nichita de Remesiana si NichitaMartirul. Apoi insirA 18 Sfinti Romani s dintre can mai importanti sunt :Leontie dela RAdauti, Ioan dela Prislop, Daniil Sihastru, Vasile dela Moldovita,Iosif cel Nou dela Partos, loan Romanul. Scopul luciarii d-lui Stan este s5. arate6. « alAturi de sfintii pe cari ii cinsteste intreaga BisericA exista si sfinti romani »cari nu ne sunt cunoscuti nouA. De aceea e bine cA s'a intocmit aceastA lucrareinsA nu in felul in care a conceput-o d. Stan. Nu-i suficient sit' se dea doarbibliografia si simple mentiuni. Ar fi fost de dorit ca faptele acestor sfinti nsl fie mai pe larg prezentate. De asemeni sA fi fost lAmurite anumite contro-verse, cum este cea privitoare la Sfantul Iosif cel Nou, mitropolitul Timisoarei,de care d. Stan nu aminteste de loc. Lucrarea nu aduce noutati, autorul multu-mindu-se a reactualiza pe inaintasii ce s'au ocupat de acest subiect.

I. D. Suciu6o. Veniamin Pocitan Ploc§teanu, Schitul Mdgarul (jud. Tutova), Barlad,

1943, 12 p. in 8°, extras din « PAstorul Tutovei », lir. 7-8, 1943. Schitul acesta,dupA date istorice, s'a infiintat cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea si a fostla inceput schit de calugari, iar mai tarziu de maice, cum este si pang astAzi.Dupl traditie ctitorii intemeietori ai schitului au fost mocanul Ion Bretcanusi pAdurarul Iftimie, care i-au pus hramul Adormirea Maicii Domnului ». Inte-resate stint cele ce ne-a pAstrat traditia despre urmele schitului. La 1825 boa-nichie, un fiu al Vornicului Gavriil Conache, fost proprietar al mosiei pe carese aflA schitul, a trecut dela mAnitstirea Neamtu in acest schit si cu banii ceprimea dela famine contribuia la nevoile schitului. La 1840 Ioanichie Conachia stricat biserica de lemn, Mena de tatAl sAti, si a ridicat una de zid, care estesi panA astAzi. Nestor Gamariano

i o. ISTORIA ARTELOR

61. Georgescu Haralamb, Ortodoxia, arta bizantind si noi, in Simetria, VI(1945), p. 23-45. Consideratii generale in legaturä cu cele don& tendinte aleartei bizantine, intre Occident si Orient. Legátura artei noastre cu arta bizan-tina, in trecut. Tendintele actuale, de a continua « in mod fals » aceast A. arta,pentrucit, socoteste cercetAtorul, artistii nostri n cari simt rezonantele sufletu-lui neamului nostru spun deja tot ce trebue spus : privirile lor sunt indreptatespre Occident n. C. Nicolescu

62. Golescu Maria, Tabloul cosmografic al creatiunii la mdndstirea Celdluia,in Revista Fundaiiilor Regale, XII (1945), nr. 2, p. 320-329, AnalizeazAmodul de a reprezenta creatiunea si animalele mitologice in Apus, in lucrArileevului-mediu, trecand apoi la ilustrarea creatiunii in cateva dintre manastiriledela noi : Cetatuia, Ilorez, Coltea etc. Socoteste aceasta temA iconograficA,foarte rank Gorina Nicolescu

-- o

I

I

www.dacoromanica.ro

ISTORTA LITERATURII 537

63. P<aleologul> V. G., Pictura olteand in secolul al XI X-lea, in Oltenia IV,(1943), p. 162-172. Stiri in legáturA cu vizita in 'raffle Române a cAlAtoruluifrancez Jean-Claude Plachat. In darea sa de seamA a cAlAtoriilor tipAritA laLion in anul 1756, vorbeste despre bogatele biblioteci particulare din tarlintesate, zice el cu ccbli de gust si de pref. loan M. Neda

ISTORIA LITERATURII(Texte Studii)

64. Cionlnescu Al., El Principe Transilvano, in Revista Fundaliilor Regale,1945, nr. I, p. 91-114. Una dintre piesele de teatru ale marelui scriitorspaniol, Lope de Vega, este inspirat 5. din capitolul atol de interesant alistoriei noastre, vremea lui Mihai Viteazul. IntitulatA e Comedia del ProdigiosoPrincipe Transilvano piesa are ca erou principal pe Sigismund Bathory,Principele Transilvaniei, al cArui rol, in lupta contra Turcilor este con-fundat cu acela, pe care, in realitate 1-a avut Mihai Viteazul, fiind multidealizat datorita propagandei catolice. Totusi, informatia istoricl a autoruluieste destul de exact i foarte bogatl. Informatorul lui Lope de Vega era unbun cunoscAtor al evenimentelor din Transilvania, din jurul anului 1595. Cer-cetAtorul ajunge la concluzia dintr'un studiu comparativ, al piesei lui Lope deVega si al informatiilor pAstrate dela iezuitul spaniol Alonso Carillo, venit inTransilvania la 1591, ca guvernator al lui Sigismund Bathory, cA acesta ar fidat toate tiri1e lui Lope de Vega, când in 1596 a venit inteo misiune diplomatic&la Madrid. Gorina Nicolescu

65. Murepanu Flores, Cazania lui Varlaam, 1643-1943. Prezentare in ima-gini, Kolozsvax (Cluj), ed. ran, 1944, in 4°, XVI + 248 p. Cartea e serfs&cu prilejul implinirii a trei sute de ani dela tipArirea « CArtii românesti cu Inv&tAtur5. a mitropolitului Varlaam al Moldovi. Autorul incearcA sä string&la un loc toate cunostintele ce avem momentan despre invatatul prelat mol-dovean, insistand asupra Cazaniei cartea reprezentativl a mitropolituluicare a avut, cum de altfel subliniazA preotul Muresanu, o circulatie putinobisnuita. Pretuirea ei de cAtre cetitori o evidentiazA prin exemple docu-mentate. In intervalul 1644 1943 a fost retipAritA de 57 ori. PreotulMuresanu cunoaste, in lucrarea sa, 24 de exemplare ale Cazaniei, pAstrate inArdealul de Nord. Mai are informatii despre existenta a Inca alte nouä exem-plare i descrie ca manuscrise copii de pe ea numai patru, dar d informatii

despre altele. Ne face de asemenea cunoscut mestesugul tipografic cu cares'a tipArit cartea si reproduce multe xilogravuri, initiale l vignete adeseori InmArimea originalA. Ajunge la concluzia cA Varlaam a tiplrit, in acelasi an,Cazania sa In dou5. editii. G. T. Ionescu

66. Popovici D., Etape in desvoltarea literaturii romane, Sibiu, 1944, 19 P.in 80, extras din Transilvania, anul 75, nr. 8-9. In linii generale acest articolface parte, ca introducere, din volumul masiv : La littérature roumaine a l'époquedes lumidres, care a apArut anul acesta la Sibiu (vezi recenzia d-lui Z. Hen-sanu, in Rev. Ist. Rom., XV, 1945, P. -). Nestor Camariano

/ 2. CULTTJRAL VARIA(5coald, Presd, Relaii Gutturals)

67. Dompt Ion, Biblioteca centralci a Asociaiiunii (Astra). Istoric. Desvoltare.Perspective, in Transilvania, 76 (1945), nr. 3-4, p. 38-58. Una din marile bi-ruinte ale Asociatiunii Culturale a Romanilor din Transilvania a fost alcatuirea

o 1.

fi

)),

si

..

www.dacoromanica.ro

538 NOTTIP BIBLIOGRAFICE

si ridicarea la un inalt rol a Bibliotecii Centrale o Astra*. Ea trebuia sä devinadepozitara produselor spirituale ale poporului roman, in deosebi cel transil-

van ». Donatiunile i-au fost primul fond al inceputului sau i canonicul T. Cipa-riu, daruitorul de temelie al ei. Se arata stracluintele inceputurilor bibliotecii

straduitorii ridicaril ei la un nivel inalt. Activitatea diferitilor bibliotecarievoIntia organizarii bibliotecii se bucura de mare atentie din partea autoruluiCa I continuele danii ce maresc depozitul. In fata adunarilor generale ale Aso-

bibliotecarul trebuia sa prezinte raportul situatiei bibliotecii in acelmoment si fireste diferitele propuneri ce avea de facut in lege:tura cu organi-zarea i bunul mers al ei. Un catalog al bibliotecii este alcatuit de NicolaePetra-Petrescu ales bibliotecar dupa ce In 1877, I. Cretu demisioneaza. o Lasffirsitul anului 1900, In pragul a 40 de ani dela intemeiere, biblioteca Aso-ciatiunii ingloba 3.944 opere in 5.613 volume, 4.203 brosuri si 22 harti *. Totin pragul secolului XX, Asociatiunea pune in programul &au ridicarea o unei casenationale care sti cuprinda pe langa un muzeu istoric-etnografic i biblioteca,aranjata in conditiuni cat mai bune ». In 1903 se pune piatra fundamentala aMuzeului si in 1904 se amenajeazd i o sail de lectura a bibliotecii adusá i eain aceasta cladire. In preajma razboiului celui mare, biblioteca avea 7.439opere in 9.345 volume, 227 periodice (in 1,677 volume) complete si 518 incom-plete, organizate dupa sistemul Academiei Romane. 0 noua organizare a depo-zitului se face de Horia Petra-Petrescu, noul bibliotecar, cand se constata ca,in 1931, biblioteca dispunea de 53.011 volume si brosuri, 1.0oo volume reviste

1.004 ziare, toate catalogate. Ultimul raport, din 1944, asupra clepozituluisau, arata o crestere vertiginoasa. Sunt 97.577 volume, 4.525 periodice, colectiide reviste i ziare. Articolul aruncd o ochire in incheiere i asupra problemelorcare s'au pus in privinta desvoltarii Bibliotecii Asociatiunii dela Unire incoace,din care unele nu au fost Inca rezolvate. G. T. Ionescu

6S. Naghiu Iosif, 0 coleclie numismaticd diecesand, in Cronica numismatictiarheologicd, XX (1945), nr. 133-134, p. 3-4. Este vorba de colectia numis-matica dela episcopia romano-unita a Lugojului. Sunt amintiti donatorii, infruntea carom se afla preotul Vicentiu Grozescu, precum i numarul monetelordonate, fara vreo descriere a lor. :Vestor Camariano

6 . Vartolomei Vasile, Mdrturii culturale bihorene, Cluj, 1944, 405 P.In pri na parte a lucrarii intitulata Epoca inceputurilor * se urmaresc primelemanifestari de vieata culturalrt din regiunea Bihariei, din secolul XIV pariain secolul al XVIII-lea, in partea a doua s Epoca realizarilor », activitatea mem-brilor o Societatii de leptura », fondata In anul 1855 la Oradea.

Corina Nicolescu

13. ISTORIA LOCALA

70. Masa D. pr., Documente, in Oltenia, IV (1943), p. 107-121. Refe-ritoare la satul Aniniful (Gorj) i satul Cdrlogeni (pe Oltet). Sunt dintxe anii1669 Aug. 25 si 1792 Ghenar 24. Ioan M. Neda

75. Ceredaree N., 0 precizare toponimicd: Ocop-Lenle§ti, in Hrisovul, IV(1944), p. 121-123. Autorul identifica numele ridicaturilor de pamant delaNord de Cernauti, pe malul stfing al Prutului carora oamenii de acolo le zico Ocope # (exact s Ocopuri s) cu satul Lentesti, cunoscut prin lupta dataacolo la 1497 intre un grup de calareti mazovieni si vornicul Boldur. Numai ca

si

si si

Mariann

ci

o

www.dacoromanica.ro

ISTORIA I,OCALA 539

autorul pentru a explica notiunea de « ocopi se adreseazA, gresit, unui dictionarde limba ucraineanA, ca de pildA Kuzela i Rudniayj, Ukrainisch-deutschesWörterbuch, Leipzig, 1943, In care erede el-sa cA a gAsit tradus substantivulokin, genetiv okórry i noar. plural okdau, prin s ant cu val* etc. DovadA eAautorul nu poate citi tiparul ucrainean. CAci in acest dictionar, ca de altfelin toate dictionarele similare i deci fireste si in insirsi limba ucraineanA nu segaseste cuvAntul « okin* ci okip (oKIn-y, pl. Wm.), cu acelasi inteles. Darnu dela cuvantul okip » a rAmas la noi nu nirea de ocopuri * pentru urmeleintAriturilor dela Lentesti. Numele, ea restul fortificatiilor, ne-au fost transmisede Poloni, in limba cirora notiunea de okop-u, plural okopy, cu intelesulde sApAturi, santuri, intArituri. Numele s'a putut pAstra i transmite mai ales

satul Lentesti sau LencAuti e cunoscut din vechime prin iarmaroacele ro-mAno-polone, ce se tineau acolo. De altfel incA din anul 1931 d. I. Nistor Inlucrarea d-sale Lagd, ele dela Lentesti i Serduji i e campaniile bucovinene * aleregelui Sobieski, in Inchinare lui Nicolae lorga, p. 297-307, a identificat loca.litatea cu « ocopurile S ei, incat precizarea toponimica.' a d-lui Ceredarec nuprecizeazd nimic nou, ci cel mrilt o lipsa de informatie bibliograficA.

Ilie Cor/us

72. Georgescu H., Bucurestii, or as nou?, in Simetria, VI (1945), P. 49-59.Cdteva juste constatAri in legAturA cu aspectul arhitectonic de azi al orasuluiBucuresti. G. Nicolescu

73. Neda loan M. si Càràbi Vasile, Documente din judepel Gorj, in Oltenia,IV (r943), p. 123-137. Referitoare la satele Stolojeni, Rosiuta (Mehedinti)

Campul Fomii. Ele sunt in majoritate zapise de vAnzare, avAnd datele intreanii 1789 Martie 3 si 1825 Mai 9, in numAr de 17 piese. Se aduc urmAtoarelerectificAri de transcriere : la doc. 2, in loc de ant asezat se va citi s'au asezat ;la doc. To, in loc de Golanusi se va citi Gomnusii ; la doc. 13, in loc de 1841 seva citi« 1842 », iar dupA jiul meu se va adAuga Ion jiind §i nu Ion Giudd; la doe. 15in loc de Tdrtoba, se va citi Tdrtava. Cat priveste nurnele de botez al d-luiCArAbis el este Vasile, iar nu Ion. loan M. Neda

74. <Nicoliescu-Plopsor> C. S., Miclausevdj, Curilo i Grcidanovdif, in Oltenia,IV (1943), P. 153-159. Satele Curilo i GArdanul au fost asezate lAng5.Cernet in stfinga Topolnitei, cuprinse intre Topolnita, orasul Sec, Valea Tur-cului, slemnea DumbrAvitei, matca MalovAtului i apa Plesuvei.

Ioan M. Neda

75. <Nicoldescu-Plopsor> C. S., Monog)craIl Dolj, in Oltenia, VI(1944), P. 1-194 ; (1944), p. 1-192 ; Se publicA,in cadrul monografiei, e obsteasca catagralie de toate satele acestii plc4i (plasa Cdm-pului-Dolj) cu ardtare anume de too ldcuitorii acestor sate si cu adunare de nu-mdrul liestecdreia stdri, precum In lduntru sd arald s. Singurul care panA acumpublic& o asemenea lucrare intinsA. SperAm cA se vor mai gasi i alte elementspentru a-I imita. loan M. Neda

76. <Nicoldescu-Plopsor C. S.>, Monografia judelului Dolj, in Oltenia, VII(1944), p. 1-192; x (1944), p 1-194.- Se publicA material folldoristic dinjudet, cuprinzAnd balade, doine i cfintece bAtrfinesti i pescAresti. Frumostezaur sulletesc oltean. Ioan M. Neda

a

4

cA

si

judejuluiIX xI (1944), P 1-192. -

r

exista

www.dacoromanica.ro

540 NOT1TE BIBLIOGRAFICE

77. <Nicolieseu-Plopsor C. S.>, Mofia Urzica din Romantifi, in Oltenia, IV(1943), P. 139-150. Documente din. anii 1747 Iunie 14 i 1789.

Loan Neda

78. Ndeollescu-Plopsor C. S,>, Satul Bucovciful, in Oltenia, IV (1943), p. 67Io7.Anexeaz5. un numár de documente dintre anii 1586 Iunie x8 i 1588.

loan M. Neda

79. <Nicohleseu-PIopsor C. S.>, Satul Bucurefti pe Luncavcif, in Oltenia, IV(1943), p. 159-161. Satul Bucurestii nu a dispArut, ci si-a schimbat doarnumele in acela de Marcea 0 este intre Ionestii Govorei i Slávitesti.

loan M. Neda

So. Nicolaescu-Plomor C. S. dr., Satul Iamnicul, in Oltenia, IV (1943), P.52-67, Sat cu un trecut destul de vechi. AllturA un num'ar de r9 acte tran-scrise din Arh. Stat. Buc., Condica mandstirii Jitianu, lir. 723.

loan. M. Neda

81. Popescu-Cilieni I. pr., Ceva despre vechii proprietari ai satului Gogo0-Mehedinf in Oltenia, IV (1943), p. 16x-162. Au fost boierii Golescuvornicul Cretulescu. Au fost don& sute in Mehedinti cu acest nume. Dela 1845until face parte din judetul Dolj. Credem cà de acesta din Dolj e vorba.

Ioan M. Neda

82. Versescu Gh., Mahalaua Valea Viei, Piatra-Neamf, Piatra Neamt, 1944,396 p. 20 fat. 0 monografie istoric& i sociologic& a unui cartier al ora;uluiPiatra-Neamt. C. Nicolescu

14. ROMANII D PESTE HOTARE

83. Lasenris M., Les Vlachorynchines, une raise au point, in Revue historiquedu sud-est européen, XX (1943), p. 182-189. Se urmäreste mentiunea Ryn-chinilor in diferite studii i conchide pe temeiul analizei in deosebi a textuluilui Uspenskij ca acesti Rynchini nu este exclus sa fie Vlachorynchini.

R. I. Perianu84. Pnpacostea V., Deux documents autographes de Moscopolis, in Balcania,

VI (1943), Bucuresti, p. 520-525. Douä contracte de vOnzare, unul din 3Martie 1807, celälalt din Iunie z8u x, perioada de decadent& a Moscopolei, dincare se desprinde rolul preponderent, pe care I-a avut in toatá aceastá vrememarele cIrturar, preotul Daniil Moscopoleanul, care inlocuia magistratii i ar-hontii orasului fugiti din cauza nenorocirilor. In anexe stint date ambele docu-mente in original, in limba greack C. Nicolescu

ei

www.dacoromanica.ro

CR ONICAInstitutal de Istorie Nationnlii din Bueuresti. 0 notg. despre L'Institut

d'Histoire Nationale de Roumanie * de Xavier d'Abry in Revue d'histoire tom-path. Etudes hongroises, XXI (1943), I% 594-595.

Reproduce expunerea de motive a Decretului aproape in intregime si aratáapoi, pe scurt, parafrazilnd decretul, organizarea Institutului. Incheie prin aafata 6. a Pactivité effective de l'Institut d'Histoire Nationale a commence dansla seconde moitie de Pannee 1942 5. R. I. R.

9

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

INDI CEAbry Xavier d', despre Institutul de

Istorie NationalA din Bucuresti,54z.

Adam Costache, avocat, viziteazACurtea de Arges in 1845, 87.

Ahmet Cevdet Pasa, despre tArileromAne, 477-478.

Alexandru, mare vornic, a fost trimesin 1695 la Constantinopol eu pri-vire la hotarul raialei Braila, 336.

Alexandru ca &Urdu, hotarul Mun-teniei i Moldovei pe timpul lui,416; ajutA eu forte militare peregele Poloniei Vladislav Iagello,352.

Alexeanu Ghiorma, ban, cAzut ucis inrAscoala Seimenilor din 1655, 361.

Alexienii, sat, 428.Alta Iacob, despre numArul popula-

tiei din Br Alla, 314.Ambrojevici C., 103.Am las, posesiunea lui Mircea cel

Batrfin, 415.Andreescu C., 409, 530.Andriegescu Ion, necrolog, 265-266 ;

bibliografia lucrarilor sale stiinti-fice de caracter arheologic, 266-267.

Angiolello, visternic al lui Mehmed II,despre tributul ce plAtea $tefancel Mare Turcilor, 478-479.

Angyal Andreas, io7.Antim, patriarh al Ierusalimului, din

indemnul lui a apArut Proschini_tariul lui Pisidios (ed. 1799), p. 278.

Antim Ivireanul, despre s InvatAturapre scurt pentru taina pocAintii *,498-499.

Antonie, pictor, a vizitat Curtea deArges in 1845, 90.

Apolzan Lucia, 259.Arges, mangstire, Mircea cel BAtrAn

a fost ctitor i la, 429.Arghiropolu Sevastifa, a vizitat Curtea

de Arges in 1845, 90.Asikpasazade, cronicar turc, date bio-

grafice, 480.Atanasache Gheorghe, medic, chemat

de Ibrahim, paso. la Br ?lila, 326.Athanasie, egumenul mAnAstirei Tis-

mans, 34r.Avramie, patriarh al Ierusalimului,

din indemnul ml s'a tipArit Pros-chinitariul lui Pisidios, 277.

Bddescu Gh., 245.Bddiceanu Valeriu D., 404.Baiazid, a luat dela Mircea cel BA-

trAn cetatea Nicopolis cel Mic, 440.Bdjescu Mares, vel vistier, 362.Bdlan T., 529.Ba lds Edit, mi.Bdlaga D., preot, 257, 531, 538.Bdlasa Ion, preot, 531.Bdlcescu N., despre revolutia dela

1848 din Brenta, 179 ; cum a traitaceastA revolutie, 186.

Baldovin, logoatul lui Mircea celBAtrAn, a avut un sat in regiuneaCaliacra, 414.

9*

www.dacoromanica.ro

544

Bdleanu N., mare dvornic, a vizitatCurtea de Arge§ in 1845, 89.

Bali T., cum a trait revolutia dela1848 din Paris, x86.

Balta, plasa in jud. Bräila, sateledin, 308-309.

Bdnescu N., 245, 252, 264, 528.Ban de Losoncz George, gayer-

nator al Transilvaniei la 1789,215.

Barbat, fratele lui Litovoi, a platito importanta suma regelui Unga-riei spre a-§i räscumpara liber-tatea, 424.

Bdrcdcila Al., 529.Barnea I., despre o tema de icono-

grafie occidentala in picturaunor biserici moldovene§ti, 224 ;no, III, 112.

Barozzi, elev la §coala militarl inanul 1849, 226.

Barrot, despre guvernul sail dela1848, 173.

Beirsan Gheorghe, 407.Bdtineiti, satul, 416.Bazjlik Ciprian, a fost originar din

Sieradz, 9x ; cu sprijinul lui Nic.Radzilvill a fost numit curteansecretar regal, 92; despre operelelui, 92 ; prietenia lui cu DespotVoda, 92-93.

Bechiz sin Abubechir, palii la Braila,326.

Bejenaru N. C., 252.Bengescu G., despre spatarul Coman,

353.Berciu D., face o comunicare despre

contributia lui Ion Andrieescula preistoria romaneasca, z 25 ;

despre Ion Andrie§escu, 265-267 ;244, 523, 524, 527.

Berciu Ion, 103 398, 523.Berindei Badea, 377.Berindei Dan, despre revolutia dela

1848 in Franta i Romanii aflatila Paris, 171-185 ; despre familiileMeri§anu j Berindei, 377.

Berindei Iane B., 377.Berindei Ilinca B., 377.

Berindei Marita, a vizitat Curtea deArge§ in 1845, 87.

Berindei Matei, postelnic, 377.Berindei Mihdifd, pitar, viziteaza

Curtea de Arge§ in 1845, 87.Berza M., D. Bodin despre, 268 ;

529, 530.Beu Octavian, 233.Bezviconi G., 262, 532.Bianu loan, 98, 379.Bilainkin 0., 402.Bistrita, manastire in Moldova, des-

pre icoanele dela, 129-130; despreun aer lucrat j !lama man. deprincesa Manna, 130-132.

Blaga Lucian, 107.Blum C., 437, 438.Bobulescu C., 257.Bodin D., Priviri generale asupra

istoriei Romanilor, 1--i6; conside-ratiuni privitoare la reforma agraradin 1945, 74-78, 125 ; despre M.Berza, 78-85, 268 ; glose i tirinoui privitoare la comisul IonicáTautu, 119 ; despre revenirea Tran-silvaniei nordice la Romania, 124 ;despre elementele nationaleinfluentele streine in revolutiiledin Sud-Estul Europei dela ince-putul secolului al XIX-lea, 138-148 ; despre Tudor Vlaclinairescu

Eteria, 268; despre lume vechelume noua, 273; 97, 107, 126,

247, 274, 524, 527.Bodin Iulia D., bor.Bogdan Damian P., 461.Boicescu N. Al., 247.Boitos Olirnpiu, 408.Boleac Chesar, pitar, a vizitat Curtea

de Arge§ in 1845, 89.Boldur Alex., 252.Bolintin, manastire, a existat pe

timpul lui Mircea cel Biltran,429.

Bolintineanu Tache, pitar a vizitatCurtea de Arge§ in 1845, 89.

Bonomia, cetatea, 437-Bordupnii, sat in regiunea

Dunárii, 428.

INDICS

baltil

I I

sisi

www.dacoromanica.ro

INDICE

Borza Al., 525, 534-Bozianu Calotd, ban, fiica lui Rada

s'a casátorit cu Co1ea Doicescu,363.

Brdila, despre hotarul Br. in anul1695, 270, 335-342 ; cand a cazutsub Turci, 289-292 ; despre planultopografic al raialei Br. ridicatde inginernl Moritz von Ott, 292-296 ; despre hotArnicia raialei,296-306 ;satele i odaile din raiaua,306-310 ; populatia din raiaua,310-318 ; centru de aprovizionare

de export pentru Constantinopol,323-326 ; functionarii 5i institu-tiile din raiaua, 326-328 ; bisericipreoti din raiaua, 328-329 ; dru-muri din raiaua, 329 ; n'a fost ce-tate in veacul al XV-lea, 423 ;in 1540 Turcii iau in stApanirealor, 423.

F?niiloiu Cornea, mare paharnic, afost trimes la 1695 la Constanti-nopol cu privire la hotarul raialeiBraila, 336 ; informatiuni biogra-fice despre, 341.

Brdncoveanu Constantin, voevod, des-pre tipografiile din timpul lui, 283.

Rrdncoveanu Paba, cAzu ucis in rAs-coala Seimenilor din 1655, 361.

Brdtianu Gh., 245, 246, 400, 511,523, 529.

Brdtianu lancu, viziteaza. Curteade Arge5 in 1845, 86.

Brdtianu Theodor, maior, iziteazaCurtea de Arge5 in 1845, 89.

Bratilovo, lui Mircea cel Batran i sedatore5te punerea in lucrare aminelor de amnia dela, 414 ; 425.

Brazda in cap, obiceiul pamintuluipentru hotarnicii in Moldova, 94.

Bucsanu Preda, vel ban, 362.Bucsanu-Urziceanu A nghelina P.,

a fost fiica lui Coltea Doicescu, 365.Bucur Th., 247.Bucuresti, despre cartile turce5ti tipa-

rite in, 27.5-286 ; despre cloud' tipà-rituri orientale tiparite in, 365-37r.

Bucula Emauoil, 401.

545

Caffa, 3tefan cel Mare a restituitpe refugiatii din, 484.

lacul, nu poate fi sapatul,417.

Caliani Augustin, 409.Camariano Nestor, despre influenta

greacä asupra prefetei Gramaticiilui Eliade Radulescu, 120 ; 105,108, 110, 113, 116, 252, 254, 258,259, 262, 402, 404, 408, 526, 531,

534, 535, 536, 537, 538,Cdnzpineanu I., membru in comisia

care a stabilit limitele vechi aleraialei Braila, 301.

Cdndea R., 407.Cantacuzino Constantin, stolnicul,

247.

Cantacuzino Gh., 525.Cantacuzino Mihai, spatar, zide5te

biserica Sf. Nicolae din raiauaBrAilei, 328 ; stabile5te hotarulraialei Braila, 336 ; 337.

Cantacuzino Pdrvu, a fAcut hotar-nicia raialei Braila, 300.

Cantacuzino .5erban, mare spatar,stabile5te hotarul raialei339.

cdpitanii, erau dregAtori de caractermilitar care conduceau judetele,419.

Capito Iulia,c, inscriptia de pe monu-mentul ridicat lui, 455 ; 435.

Cordbis Vasite, 253, 539.Caridi Gheorghe, bunicul cronicarului

Radu Popescu, dregatoriile ocupa-te, 18-20 ; uciderea lui, 20 ; datoriasatenilor din V5r55ti fata de, 28 ;da carte de alegerea hotarului

Cliciu-Ilfov a stolnicului Socoldin CernAteni, 29-30.

Caridi Hrizea, fiul lui Gh. Caridi,casAtorit cu Maria Gheorghe Ba-leanu, zo ; dregAtoriile ocupate,20-22 ; data omorirei lui, 22.

Caridi Radu Hn., vezi Popescu Radu.Cartojan N., biografia lui, 193-206 ;

biografia operelor lui, 206-215.castelanii, erau contandantii cetà-

tilor, 418.

§i

§i

Cdldrasi,

Braila,

mo-§iei

0

www.dacoromanica.ro

546 1NDIC

Catargiu Barbu, viziteaza Curtea deArges In 1845, 87.

Catargiu Necula, mare vistier, 164.Cafichi Constantin, vel clucer, stabi-

leste hotarul raialei Braila in 1695,337.

Cdtuneanul Costandin, prapornic.viziteaza. Curtea de Arges in 1845,88.

Ceredarec N., 538.Cetatea Alba, Sultanul Mehmed II

permite in 1456 negustorilor dinC. A. sá faca comert cu locuitoriidin Adrianopol, Brusa si Istambul,467-

Chilia, ocuparea ei a avut loc in

1404, 414-Chyimia Ion Const., despre editiile

operei lui M. Meichowita ChronicaPolonorum, 223-225 ; 238, 240,243, 248, 255, 263, 395, 396.

Christescu Tr., observatii la editia:Vieata si opera lui Radu Popescupublicata de, 17-18.

Ciordnescu Al., 103, 537.Cioranu Sabin, 109.Ciorogdrleanul Constantin, mare slu-

ger, a fost trimes la Constantinopolin 1695 in legatura CU hotarulraialei Braila, 336.

Codreanu Costandin, procuror laRamnic, viziteaza Curtea de Arge§In 1845, 88.

Colhoun, consul englez, viziteaza.Curtea de Arges in 1845, 89.

Colfea din Doicegti, dregatoriile ocu-pate, 361-362 ; e trimes inteo soliede Mihnea III Radu la Poarta,361 ; cand a murit, 362-363 ; copiiilui, 363.

Colfea din Popeni, 360.Conan, spatarul, istoricii despre,

353-356 ; n'a existat niciun spatarcu acest nume, 357.

Comga Nicolae, 408, 515.Condurachi Em., 244, 409.Conea Ion, despre geografia istoria

In explicarea desvoltarii Bucure-stilor, 271, 262.

Constantin cel Mare, a intemeiat ce-tatea Turnu, 436 ; 438.

Constantin Dinu, viziteaza Curteade Arges in 1845, 90.

Constantin Pompiliu, despre cena-clurile literare bucurestene, 272.

Corddreni, satul, 425.Corlus Ilie, despre o descriere a ma-

nästirei Curtea de Arges din 1813,217-220 ; despre ecoul razboaelorlui Napoleon la manastirea Neam-

220-223 ; despre hotarulraialei Braila in anul 1695, 270,335-342 ; descrie trei carti necu-noscute Bibl. Rom. Vechi, 498-5oo ; 99, 116, 401, 409, 410, 523,531, 532, 539-

Corivan N., 532.Cornenii, satul, 428.Cosmedion, localitate asezata la ex-

tremitatea Cornului de Aur, 430.Costdchel V., 256.Costachescu M., 416.Cogugtea, rnanástirea, a existat pe

timpul lui Mircea cel Batran, 429.Crdciun /., 102, 253.Crufescu Gh., 550.Cuiburi, schit, inchinat de Stana

Doicescu manastirei Slobozia, 358 ;364.

Curtea de ArgeF, manastire, o des-criere din anul 1813 a, 217-220.

curtenii, nu aveau scutire fiscala,422 ; satele de c. n'au fost pepamant domnesc, 422.

Dacia, C. Ionescu-Vasilcoiu despreromanizarea, 268.

Dan, a fost irate cu Mircea cel Ba-tran numai dupa tata, 414.

Dan Mihail P., 391.Danciul din Doicegti, 360.Dandrino Spiridon, sfetnic de curte,

viziteaza, Curtea de Arges in 1845,89.

Ddrdala T. D., despre criza din 1866--67, 228-230.

Dealul, miltastirea, a existat petimpul lui Mircea cel Batran, 429.

:

tului,

92

www.dacoromanica.ro

INDICU

Decei A urel, despre douä tiparituriorientale aparute in Bucuresti, 365-37r ; despre tratatul de pace in-cheiat intre Mehmed II si tef ancel Mare la 1479, 465-404.

Decius Traian, inscriptia de pe mo-numentul lui, 455, 436.

Deer Giuseppe, r16, 385.Despot Heraclid,veri Heraclid Despot.

spatar, primul cu aceastadregatorie in Moldova, 357.

Ditrich E., 404.Dlugosz, despre tributul ce platea

Stefan cel Mare Turcilor, 478.Dobre Ion G., 404.Dobrescu Ion, 532.Dobrogea, boierii munteni aveau

mosii in Dobrogea, 414; cucerireaei ar fi avut loc in anii 1388-1389,414-

Doicescu, neamul, ctitor al bisericiiColtea, 359-365.

Doicescu Collect, clucer, fanAlia lui,359-

Doicescu Danciu C., s'a casatorit cuAncuta Viezureasca, 363.

Doicescu Dumitrasco C., despre copiiilui, 363.

Doicescu Necula C., dispare faráurmasi, 365.

Doicescu Radu C., s'a casatorit cufiica lui Radu spätarul din

Curtisoara, 363.Doicescu Ranete U., descendentii lui,

364.Doicescu Udrea C., dregatoriile ocu-

pate de, 363.Doicesti, doll& sate cu acest nume,359.Domsa Ion, 537.Drdgan Tudor, 236.Drdghici din Greci, cazu ucis in ras-

coala Seimenilor din 1655, 361.Drdgoescu Domnica Tache, viziteaza

Curtea de Arge§ in 1845, 87.Dragomir Silviu, 402.Dragomir Valahul, castelanul de

D fimbovita, 418.Drugdnescu Elena, viziteaza. Curtea

de Arges in 1845, 87.

547

Drugdnescu Nae, viziteaz& Curtea deArge§ in 1845, 87.

Druid Gh., despre o condica de mortidin comuna Palos, 225-226; 244,253, 260, 263.

Duca Gheorghe, voevod al Moldovei,referitor la vieata lui inainte dedomnie, 36-43; imprejurarile §*1

data urcarii lui pe tron, 43-47;domnia lui §i partidele din Mol-dova, 47-48; clivanul §*1 dregatoriipe timpul domniei lui, 48-54 ;stares economic& a Moldovei petimpul lui, 54-56; moneta deschimb, 56-57; date despre evo-lutia proprietatii, 57-62 ; condu-cerea treburilor din launtrul,62-67; legaturile lui cu strái-natatea, 67-68; mazilirea lui,68-72.

Dunclrea, lunca i balta D. au fostpopulate Inca din preistorie, 428.

Dursum Bey, cronicar turc, 482.

Economidis D. V., 107, 262.Ecoveancu D., viziteaza Curtea de

Arge§ in 1845, 87.Enisala, cetate in Dobrogea, 430.Essaid Elhagi Hasan Elhihni, cadiu

la Braila, 327.

Fdcdienii, sat, 428.Fdgdrasul, posesiunea lui Mircea cel

Bltran, 415.f4narii, aduneu dijma din fail,

42 x.

Fdurei, un numar de 333 familii bul-gare din Rumelia s'au a§ezat la,312.

Fekete-Nagy A., ro6.Filipascu Al., 263.Filipescu Costache, carmuitorul jud.

viziteaza Curtea de Arge§in 1845, 87.

Filipescu Pand, vel spatar, 362.Filitti I. C., 248.Filittis, medic, chemat de Ibrahim

pass. la Braila, 326.

Dine,

Dienis,

duseel,

www.dacoromanica.ro

548

Filotei, monah, a lost logofät al luiMircea cel BAtrân, 429.

Floca Ott., 525Florescu George D., despre casa cu

lanturi, 269 ; 250, 401.Florescu Gr., despre cetatea Turnu,

432-164 ; 526.Forbiger, identifica Pyrgos Iudaios

cu Turnu-Mágurele, 437.Fortunescu C. D., 112, 257.Franga George, 261.

INDICE

Galdi L , io6 385.Gdle§asca Anica, viziteazA Curtea de

Arges in 1845, 89.gdletarii. adunau dijmele din grau,

421.Gavr^il Bistrileanul, arhirnandrit, vi-

ziteazA Curtea de Arges in 1845,87.

Gcanoglu Lesviodax A ., a fost secre-tarul cornisiei care a stabilitlimitele vechi ale raialei BrAila,301.

Georgescu Gh. I., 103, 105, 110,112, 117, 125, 270, 273, 274.

Georgescu Haralamb, 536, 539.Gereneser Istvan, Dr., 407.Gherghina, pfircalabul cetatii Poenari,

418.Gherghifa, targ pe vremea lui Mircea

cel Bltrfin, 428.Ghejea, negustor din Nicopole,

362.

Ghica Alexandru Scarlat, voevod,despre tipografia greceaseut inte-meiatil in Bucuresti de, 280.

Ghica Ion, despre atmosfera in caretràiau tinerii romfini la Paris, 175 ;despre revolutia dela. 1848 inFranta, 179-180.

Ghica S arlat, domn, i Odaia vizi-rului, 331.

Ghica Teodorache, menibru in comisiacare a stabilit limitele vechi aleraialei Braila, 301.

Ghidionescu Vladimir, 388.Gilortul, Virg pe vremea lui Mircea

cel Bátrân, 428.

Giurescu Const. C., despre cartileturcesti tipArite in Bucuresti,275-286; face o analizä criticà alucrárii lui P. P. Panaitescu:Mircea eel Batrfin, 413-430 ; 380,532, 534.

Glaffodestii, sat in regiunea bhltii Du-ii, 428.

Golescu Maria, 536.Göllner C., 256.Gorj, descrierea unui toper de piatra

glsit in judetul, 373-375.Gostyriski Tadeusz, despre Despot

Vothi. i Ciprian Bazylik,9o-93 ;257Gouillard J., 262.Govora, miinhstire, a existat pe timpul

lui `iircea eel Bàtrân, 429.Grddi§teanul Bunea, mare armas a

fost trirnes la Constantinopol la1695 in legáturd cu hotarul raialei

336.Grdmada N., 98.Grecescu Constant, despre Cronica

anonimii, 120 ; 98, 397, 40r, 522,523, 529.

Grecu Vasile, 103, 105.Grigora§ N., 110.Grigorovici Victor, major rus, vizi-

teaz6 Curtea de Arges in 1845, 88.Gui7ot, regele cere demisia guver-

nului, 173.Gusti Dimitrie, 401,

Hdbdsescu LuPu, dreghtoriile ocupatede, 163.

Hackel A. Alexej, 112.Hagiu. locotenent, primul comandant

al scoalei militare din Bucuresti,226.

Halevy M. A., identifia cetateaTurnu cu Pyrgos Iudaios, 437.

Hanes. V. V., ro8.Heraclid Despot, a fost la curtea

palatinului de Vilno Nicolai Rad-ziwill, 90 ; ridicat pe tronul Mol-dovei de Albert Laski, 91 ; prie-tenia lui cu Ciprian Bazylik, 92-93.

Hodos Enea, 248.Holdvnic, cetatea, 461.

III,

HrEila,

www.dacoromanica.ro

INDICE

Horedt Kurt, 524.Horrabin J. F., 407.Hortcath Kronstadt W 409.Hrisant, patriarh al Ierusalimului,

Manualul lui despre Ierusalim, 281.Hristea, profesor de musichie, vizi-

teaza Curtea de Arge§ in 1845,88.

Iagello Vladislav, imprumutul acordatde Voevodul Petru Mu§at lui, 351.

lancu Victor, 410.iconogralia, i studiile de arta reli-

gioasa, 133-137.rusalim, despre Proscbinitariul ora-§ului Ier. al lui Ser. Pisidios,277.

Ilief Aurora, it36, 109, 401, 403, 404.Iliescu Oct. Cctavian, 401Institutul de Istorie Nalionald, coloc-

viile din trimestrul Oct.-Dec. 1944,199-121; colocviile din trimestrulIanuarie-Martie 1945, 121-125 ;colocviile din trimestrul Aprilie-lunie 1945, 267-270; ciclul deconferinte tinute In primavara1945, 270-273; conferintele tinutela scolile secundare din Capitals&273-274; Xavier d'Abry despre,541-

loasaf I 'loponazianul, egumen lamAnastirea Sf. Gheorghe din Bucu-re§ti, cu cheltuelile lui s'a tiparitProschinitariul lui Ser. Pisidios,277.

Ioncucu Aurelian, 402.Ioncqcu I., despre cronicarul Radu

Popescu, 17-35 ; despre vizitatoriidela Curtea de Arge§ in 1845,85-90 ; despre cronicarul StoicaLudescu, 123; spitale si mediciin trecutul Bucure§tilor, 271-272 ;despre neamul lui Coltea Doicescu,359-365 ; 110, 247, 248, 249, 250,252. 254, 257, 258, 262, 264.

lonescu G. T., 2o6, 112, 115, 247,249, 252, 256, 258, 261, 528, 530,533, 534, 537, .538-

Ionescu GY., 112, 260, 380.

549

Ionescu-Vasilcoiu C., despre romani-zarea Daciei, 268.

Ionescu-Voicana Mircea, 107, 108,109, rro, III, 112, 113, 116, 262.

lordan lorgu, 117, 395.Iorddnescu A., despre pregatirea in

Universitate a candidatilor la pro-fesorat in Istorie, 121.

Iorga N., identifica cetatea Turnucu Turnu-Magurele, 436.

Ipsilante Alexandru, domn, a //mutodaia Vizirului slobozie domneascA,

331-Irineu, mitropolitul Moldovei, 535.Isac Victor, 253.Isdcescu Elena, 534.Isvoranul Radu, mare pitar, a fost

trimes la Constantinopol in 1695in legatura cu hotarul raialei Bra-ila, 336.

Iunius, 408.Ivdnka Endre, 407.

Jiga C., 397, 402, 403, 404, 405, 407,409, 410.

Jinga Victor, 402, 404.Jitaru Narahal, protoringhel, rio

Kallbrunner, 405.Karaczav, cälator ungur, despre nu-

marul populatiei Brailei, 314.Karadia C., 246, 249, 530.Karanzania, o regiune a Anatoliei,

populatia turceasca de aci faceapelerinaje la mAnastiri §i biserici,iar cre§tinii la moschele, 282.

Kiss Bcfla, 260.Klaftenegger K., 396.Knvphauser Anion, 409.Kogdlniceanu Alecu, despre Biblio-

teca RomanA dela Paris 176; des-pre revolutia dela 1848 din Franta,177-178.

Kretzu!escu Nicolae, despre vieatape care a adus-o la Paris in timpulstudiilor sale, 175-176.

Krischan Alex., 409.Kule, forma turceasca a denumirei

Turnu, 434.

le

www.dacoromanica.ro

550 INDICE

Lades H., 403.Lamartine, numirea lui ca ininistru

de externe a provocat mare bu-curie tinerilor romani dela Paris,183.

Langeron, despre populatia din Bra-ila, 314.

Lapedatu Al., 532.Lascaris M., 540.Laski Albert, a ridicat pe Despot

Voda pe tronul Moldovei, 91; a sea-pat vieata regelui Francisc I, 91.

Laski Hieronim, a fost mina dreaptaa lui Zapolya, 91.

Laski Jan, organizator al bisericilorprotestante din Flandra, 92.

Laurent V., 104, 246.Lazdr N., 263.Ldarescu Em., 245.Leca Victoria, viziteaza Curtea de

Arges in 1845, 88.Lecca 0. G., ro5.Les. ler D., artist polonez, 355.Leurdeanu Stroe, vel vornic, 362.Losonez Stefan, ban, 426.luarea de chicd, obiceiul pamantului

pentru hotarnicii in Moldova, 94.Luchian Oct., 398, 526.Ludovic-Filip, cauza abdicarii sale,

173; 185.Lukinich E ro6.Lupp tefan,Lupu Vasile, Domn, cum s'a ajuns

la imperecherea numelui, 158 ;

a venit din Tara Romaneasca, 158 ;prima dregatorie primita In Mol-dova a fost aceea de postelnic mic,159 ; boier divanit cu rangul demarele corais, i6o; se casatorestecu fiica vorniculni Coste Bacioc,160 ; ocupá dregatorie de marevistier, 16o; se desolidarizeaza depolitica lui Gaspar si a socruluisat', 161; mare comis pe timpuldomnilor Alexandru Ilia, si StefanComp., 162 ; mare spatar si marevistier pe timpul lui Miron Bar-novschi, 164; hatman, 166; marevornic al Tarii de Sus, 167.

Macartnej C. A., 532.Maior Grigorie, episcop de Blaj, o

dedicatie a lui Avram Mehesi catre,501-503.

Makkai L., ro6.Malinescu, cum a trait revolutia

dela 1848 din Paris, 186.Malinoiski, general rus, ia cu asalt

cetatea Turnu in 1829. 442.Mdlureni, sat in Arges, douil topoare

gasite in, 375-376.Manciulea St., 99, ro8, 403.Manu Elenca I., viziteaza Curtea de

Arges in 1845, 86.Mara, sotia lui Mircea cel Batran,

a fost proprietara in Ungaria deSud-Vest, 414.

Marcu Grigorie T., ro8.Matei Corvinul, incheie acorduri co-

merciale cu Muntenii, 483.Maverdi, istoric turc din secolul al

XI-lea, despre cartea sa Statu-tele guvernarii *, 490.

Meculescu Ionia, viziteaza Curteade Arges in 1845, 86.

Mehesi A vram, despre o carte a lui,500-503.

Mehmed II, actul de confirmare apacii acordatii Moldovei de, 466;textul tratatului de pace incbeiatIntre Stefan cel Mare si, 470-477.

Merisanu Constantin, 377.Merisanu lordache, 377.Merisanu Staico, 376.Merisanu Stanca, 377.Metaxopulos Partenie, traduce si ti-

pareste in turceste Hristianiki Di-dascalia, 280; despre mdnAstireaSumela, 280.

Metes Stefan, 263.Micu Emil, zo6, 405.Miechowita Matei, despre editiile o-

perei lui, 223-225.Mihdilescu Vintild, 401.Mihordea V., 249, 261.Mihul, logofait, a staruit la Turci

sa reduca tributul Moldovei, 467;a pribegit in Polonia, 467.

Mild Imre, 405, 516.

Im.

www.dacoromanica.ro

aga Turugi, pasa la Braila,33/.

Miniat Ilie, 535.Mircea cel Ir4n, a fost frate cu

Dan numai dupa. tata, ; luii se datoreste punerea in lucrarea nainelor de aroma dela Brati-lovo, 414 ; despre posesiunile po-menite in titlul lui, 415 ; and aplatit tribut Turcilor, 416 ; rezi-Ftenta lui fata de Turci, 416; ho-tarul Munteniei i Moldovei petimpul lui, 416; nu avem nicioindicatie sigura asupra datei cands'a incheiat tratatul de delimi-tarea granitei intre Mircea si Ale-xandru, 420; bogatia tatalui sau,424 -425; a fast ctitor la masa-stirea Arges, 429 ; probabil a ri-dicat cetatea Turnu, 439.

Mircea Radu Ion, 250.Mironescu Cristofor, 416.Missail Georpe, despre spätarul Co-

man, 353.Mistakide Anton, 113.Mitrea B., 526.Mitru Cosma, sculptor, 495.Moga loan, 105, 246, 234.Moisil Const., 398, 531.Moldova, bantuita de foamete in

1865, 228; Muntenia vine in aju-torul, 229; Tätarii lui Toktamisau trecut in 1401 prin, 414 ; ho-tarul ei cu Muntenia pe timpullui Mircea cel Batran i Alexandrucel Bun, 416; acceptase in primajumátate a anului 1456 sa plä-teasel tribut Turcilor, 467.

Moltke, maresal, in memoriile lui enotata populatia Brailei, 314.

Motogna Victor, 264.Movild Petru, 520.Muntenia, hotarul ei cu Moldova

pe timpul lui Mircea cel BatranAlexandru cel Batran, 416 ; au

fost branisti domnesti in, 420-425 ;Matei Corvinul incheie acorduri co-merciale cu, 483, vezi si Tara Ro-maneasca.

INDICE 551

Murepanu Florea, 537.Mufat Costea, n'a murit inainte de

',atm, 419.Mufat Petru, imprumutä lui Vla-

dislav Iagello 3000 ruble, 35/.Musat .5telan, renunta la banii ina-

prumutati de Petru Musat luiVladislav Iagello, 352.

Muvela, cadiu, trimis din Constan-tinopol in legatura cu hotarul ra-ialei Braila, 336.

Nddeidion Nicolae, pokovnic rus,viziteaza. Curtea de Arges in 1845,88.

Naghiu Iosif, despre doua carti ne-cunoscute Bibiliografiei Rom. V.,500-504; 523, 538.

Naom Lazdr, viziteaza Curtea deArges in 1845, 89.

Naboleon, un vag ecou al razboaielorlui la manastirea Neamtului, 220223.

Nazlim, doctor, viziteaza Curtea deArges in 1845, 89.

Nearnfului, manastirea, un vag ecoual razboaielor lui Napoleon la,220-223.

Neda loan M., despre juramantulcu sträistile s in Tara Romaneasca,93-95; despre istoricul scoalei mi-Mare, 226-227; 249, 530, 531,

534, 536, 537, 538, 539, 540.Negri, despre dinastia Orleans, 185 ;

cum a trait revolutia dela 1848din Paris, 186; 187.

Nicoldescu-Plopfor C. S., 258, 263,529, 534, 536, 539, 540-

Nicokscu Corina, 102, 103, 104, 107,110-115, 244-250, 257-262, 264,530-532, 535-540.

Nicopoia, forma populara a formelNicopolul Mic, 434.

Nicopoiul, forma populara a formeiNicopolul Mic, 434.

Nicopole, batalia dela, 426.Nicopolul Mic, primul nume al ce-

tatii Turnu, 433.Nicorescu P., 104, 398.

Minn;

44

Ii

www.dacoromanica.ro

552 INDICE

Odaia vizirului, alipirea ei la TaraRomineasca, 329-330 ; facutd slo-bozie dompeasca, 331 ; stabilireahotarului e4, 331-332.

Oescus, cetatea, 437.Oldnescu Pand, viziteara Curtea de

Arge§ in 1845, 86.011eanu Alexandru, 403.Oprea, mare spatar, a lost trimis

la Constantinopol in 1695 in lega-tura cu hotarul raialei Braila, 336.

Opresru G., ror, ro6, 260, 505, 507.Otetea A., 261, 531.

Pdclisanu Z., 233-237, 246, 263, 385,388, 389, 573, 516, 520

Paisie, patriarh al Constantinopo-lului, enciciica lui despre nevoilepatriarhiei din Ierusalim, 281 ; 278.

Paladi Teodor, inginer hotarnic, alucrat in comisia care a stabilitlimitele vechi ale raialei301; a alcatuit o lista a satelordin raiaua Braila, 306.

Paleologul V. G., 537.comuna, condica de rnorti

din, 225-226; romani din P.omoriti de Unguri, 225.

Panaiteanu Raltazar, 355.Panaqescu P. N., 109.Panaitescu P. P., observatiuni a-

supra lucrarii sale: Mircea cel Ba-trân, 413-430.

Panigrad,parcalab de Targovi§te,4r 8Papacostea Victor, 253, 540.Papahagi P., 399.Papp Gryorgy, 407.pdralah, e echivalent cu castelan,

418.Paris, revolutia dela 1848 din P.

descr:sa de un anonim roman,185-189.

Pascu Stefan, 236, 249.PdtrdKanu L., 253.Pavel Paved, 532.Pavelescu Gh., 237.Perianu R., despre populatia raialei

125 ; despre raiaua Brailei,287-333 ; 391, 523, 529, 540.

Petranu Coriolan, 113, 260.Petrafcu N. N., 532.Petrovici Caragheorghe, despre revo-

lutia lui, 140.Petrovici Emil, 401.Petrovici Jezo, descoperirile lui la

Stoboi, 438.Petrovski N. N., 110.Petru Aron, Domn al Moldovei, in-

cheie pace cu Mehmed II, 466 ;tributul platit de Moldova pe tim-pul lui, 485.

Petru Schiopul, catastiful de con-tribuabili pe timpul liii, 422.

Picot E., despre spatarul Coman,353.

Pilea, logofdt, ctitorul manastireiBolintinul, 429.

Pirgos, forma greceasca a denumireiTurnu, 434.

Piskorski S,bastian, 240.Platonida, maim proinstarita dela

Valeni, viziteaza Curtea de Arge§in 1845, 89.

podvoade, obligatie fiscala, 418.Poenari, cetatea, 418.Poenarul Petrache, viziteaza Curtea

de Arge§ in 1845, 87.Pohonlu Eugen, 113.Polizoe Anica, viziteaza Curtea de

Arge Ifl 1845, 87.Popa Traian, 251.Popa-Liseanu Gh., necrolog, 411 ;

bibliografia operelor sale mai im-portante, 411-412.

Popescu Dorin, 104, 524.Popescu Mihai, 116.Popescu Nicolae, 89.Popescu Salta, a fost sotia lui Ior-

dache §i nu a lui Radu Popescu,27 ; clarue§te mauastirii Radu-Vocla din Bucure§ti 500 stanjenide mo§ie la Clejani-V1a§ca, 33-34.

Popescu-Cilieni I., III, 258, 262,264, 408, 540.

Popescu-Valcea G., 713, 261.Popili Gr., despre generalul Papilla,

123.Popovici D., 382, 532, 537.

Braila,

J'alo,

www.dacoromanica.ro

Poru /its Petre, 404, 405.Posada, lupta dela, 426.Potra George, despre negustorul era-

iovean Dimitrie Aman, 125 ; despreo foaie volantg ardeleneascg dinanul 1789, 215-217; despre pa-§optistul Grigorie Serrurie, 269 ;264, 531.

PrOCCI Pompiliu, 532.Prodan D., 231.Psira lane, vistier, vinde satul Vg-

rasti, 28.Pulcovdf, sat rang& Dungre, 419.

Racotd Tuliu, ro8.Racovifd C., despre istoriografia so-

vieticg §i principiile materialis-mului istoric, 122 ; 106, 107, I IO,117, 1 I8, 253, 256, 262.

Racovifd Gr., membru in comisiacare a stabilit limitele vechi aleraialei Braila, 301.

Radu din Doicesti, 360.Radu Popescu (Caridi Radu Hriza),

cronicarul, dregAtoriile ocupate,23-26; data trecerii lui la mona-hism, 26 ; data mortii lui, 26-27;a avut un fiu Iordache l o fiicgSmaranda, 27.

Rddulescu A., 532.Radziwill Nicolai, palatin de Vilno,

Despot Heraclid la curtea lui, 90.Rasti, medic, a cgutat pe Ibrahim

pa§a la Braila, 326.Rdteascd Lufa, viziteazg Curtea de

Arge§ in 1845, 88.Ratiaria, cetatea, 437.Rdzmerifd, sculptor, 496.Rdzvadul, satul, 428.Rebreanu Romulus, 403.Regleanu M., 249.Revolulia greceascd dela 1821, despre,

143-145.Revolufia sdrbeascd, despre, 140-442-Romanescu Marcel, 248, g51, 253,

254.Romdnii dela Paris, oferg guvernulni

provizoriu un steag tricolor, 184.Rofca .D. D., zro.

INDICE 553

Rosetti Al., ro6, 117.Rosetti R., 416,Rosetti Radu, general, 432, 533.Rovina, lupta dela R. nu e sigur

cg s'a dat pe malul rgului Arge§,419-420.

Rudeanu Chirca, vel logofgtx 362.Rudeanu Nae, viziteazg Curtea de

Arge§ in 1845, 87; 90.Ruset Nicu, prezident de Mu§cel,

viziteazg Curtea de Arge§ in 1845,87.

Ruset Radu, viziteazg. Curtea deArge§ in 1845, 87.

Russu Ion, 104.

Sabdu I., 258.Sacerdoleanu A., 105, 410, 531.Sachelarie Dimitrie, revizorul mo-

§iilor Sf. viitropoIie, viziteazgCurtea de Arges in 1845, 90.

Sdcuienii, tfirg pe vremea lui Mirceacel Bgtrgn, 428.

Sadeddin, luptele lui §i§man CII

Turcii, povestite de cronica lui,486-487.

Saftu N., 117.Samarian Gh. P., 399.5dndrulescu Vlaicu, 88.Sdrdcinesti, infingstire, a ex;stat pe

timpul lui Mircea cel Bgtran, 429.Sdulescu Catinca, viziteazg Curtea

de Arge§ in 1845, 88.Sava A., 530.Sdveanu-Sauciuc Th., 526.Schema Alecu, mare aga, viziteazg

Curtea de Arge§ in 1845, 88.Schweinfurth Philip p. 114.coala militard, programa concursu-lui de admitere la, 226; conditiilede admitere, 227.

Secdseanu C., 400.Seliiiev A. M., 117.Seralim Pisidios, traduce in tur-

ceste un Proschinitar, 276.erbdnescu Nicoltie I., despre un a-§ezAmant monahal pentru ming-stirea Slatina, 371-373.

Sereda G., diac, 408.

www.dacoromanica.ro

554 INDICE

Serghiescu Toma, profesor din Pite-sti, viziteaza Curtea de Argesla 1845, 87.

Serrurie Grigorie, George Potra de-spre, 269.

Severinul, stapAnirea lui sub Radusi Dan, 427-428.

Sf. Mihail si Gavril, bisericA In ra-iaua Braila, 328.

Sf. Nicolae, bisericA In raiaua Braila,zidit& de spatarul Mihai Canta-CUzino, 328.

Sf. Nicolae, mAnastire, a existat petimpul lui ircea cel Bateau, 429.

5iadbei I., 118.Sigismund, a luat Nicopolul cel Mic,

440.Silistra, cucerirea ei ar Li avut loc

in anii 1388-1389, 414-Siloam, egumenul dela schitul

viziteath. Curtea de Argesin 1845, 87.

Silvestru Gherasim, iconom eclesiarh,88, 89.

Simache N., observatii lui I. Io-nascu la ed'itia lui Radu Popescu,publicath de, 17-18.

Simonescu Dan, despre vieata si ope-ra ha N. Cartojan, 193-215, 269;98, 114, 254, 258, 379.

Simonid, revizor scolar, viziteazACurtea de Arges in 1845, 9o.

Siruni Dj. H., 534.Slatina, mAnastire, un asezamant mo-

nahal pentru, 371-373.SIdlineanu Ion, membru in comisia

care a stabilit limitele vechi aleraialei Braila, 3or ; a alcatuit uncatastih statistic al hasului Bthiladin .1831, 306; a lAsat olist& a satelor judetului Braila,308.

Sldvescu Victor, 109, 254.Societatea studenlilor Romani,

laid la Paris in 1846, 176.Sofronie Georges, 407.Soliriti G. A., 104.spdtar, etimologia cuvAntului, 414--

415.

Stalin 1., 107.Stan Liviu, 536.Stdnculescu Fl., despre spAtarul Co-

man, 351-358; 125, 249, 250, 252,253, 261.

Steanche, sat In regiunea bAltii428.

Gh., 527.5tefan cel Mare, a plata regulat

haraciul lui Mehmed II, 469;textul tratatului de pace incheiatIntre Mehmed II i, 470-477; ju-stificarea psihologicà a inchinariilui, 483; cere ajutorul RepubliciiVenetia, 483-484; tributul plAtitde lfoldova Portii pe timpul lui,485.

t_eflinescu I. D., despre originali-tatea picturii religioase din TarileRomane, 119-120; despre restau-rarea monumentelor istorice, 121;importanta iconografiei in studiilede arta. religioasa, 124; aerul prin-cesei Malina, 129-132; iconografiasi studiile de arta religioasa, 133137 ; elementele de iconografieapuseana In pictura religioash ro-maneasca, 268; istoria artei i ar-beologia, 270 ; despre monumentelede arta religioasa dela Bucuresti,270-271, 273 ; transfornarile ur-baniste ale Capitalei, 274; despretampla i icoanele imparAtesti dinbiserica VAnAtorii-Pietrii, 495-498 ;104, io6, III, 112, 114, 259, 382,408, 409, 507, 510, 511.

voevod, 426.tirbei Barbu, Domn, infiinta la1849 o scoala militath, 226.

Stoide Constantin A., despre primadomnie moldoveneasca a lui Gheor-ghe Duca, 36-73.

stolnicii adunau dijma din peste,421.

Strugalea, manastire, nu aven do-vezi di a fost situata langa Giurgiu,419.

Sucidava, despre sapIturile dela, 150 ;arderea cetatii, 151-155 ; tin tezaur

infiin-

Dll-115.rii,

tefan

Ti-tireci,

www.dacoromanica.ro

de monete de bronz romane des-coperite in 1942 la, 343 ; descriereaa doua din aceste monete, 343-346 ; descrierea unei alte monetede bronz descoperita in 1945, 346.

suciu r . D., 249, 251, 261, 264, 412,536.

Surnela, manastire, Partenie Metaxo-pulos despre, 280 ; despre icoanamiraculoasa a Sf. Fecioare dela,282.

Szdsz Zsombor, 108.

Tamblac loan, cere ajutorul Repu-blicii Venetia din partea lui Stefancel Mare, 483-484.

Tanasie, dascal la Craiova, 342.Tara-Romdneascd, Tatarii lui Tok-

tamis au trecut la 1401 prin, 414 ;starea ei economica pe timpul luiMircea cel Bátran, 424-425 ; vezi§i Muntenia.

Tdtarii, ai lui Toktamis, au trecutprin Moldova si Tara-Romaneasca.in 1401, 414.

Taut Gr., a facut o catagrafie a jud.Braila, 311.

Teoctist, mitropolit, 466.Theodorescu Barbu, 96.Thiers, despre guvernul am dela

1848, 173.Tigveanul Alecu, viziteara Curtea

de Arges in 1845, 86.Tismana, targ pe vremea lui Mircea

cel Batran, 428.Tocilescu Gr., identifica Turnu cu

Turris, 436.Todor Avram P., despre scoli 0.

INDIC.0

dascali in Bucurestii de altadata,272 ; 260, 261, 398, 401-405, 407-410.

Tomescu Mircea, 239, 523.trdi§tilor au jurdmdnt, obiceiul pa-

mantului pentru hotarnicii in TaraRom aneasca, 94.

Tudor D., despre arderea Sucidavei,149-156, 268; despre niste monetebarbare, 343-349 ; 398, 399 400,524-527.

555

Turcii, haraciu platit de Moldovain 1456, 469.

Turdeanu Lucian, 109.Turnagi Mimis Baps, oranduit de

Sultanul Mustafa ca sa indreptehotarele tarii, 299.

Turnu, cetatea, incepand din a douajumatate a sec. al XIV-lea a avutnumele de Nicopolul Mic, 433 ;identificarea cetatii facuta de di-feriti istorici, 436-438 ; Vladislavn'a refacut, 439; probabil a fostridicata de Mircea cel Batran,439; Sigismund a luat, 440 ; Ba-iazid a luat dela Mircea, 440 ;despre diferite vremelnice stapa-niri ale, 441; luat cu asalt de ge-neralul rus Malinofski in 1829,442; and a luat denumirea Turnu-Magurele, 442 ; despre lucrarile dedesgropare a cetatii si descriereazidurilor descoperite ale turnului,442-454; monumente epigrafice sisculpturale descoperite la, 454-462.

Tula Nice: M., III.

Udrea din Doice0i, casätorit cuNeaga, fata lui Pátru din Mar-lage, 360 ; cazu ucis la 1655 in ras-coala Seimenilor, 361.

Ungureanu Gh., 108, 530.

Vddeni, plasá in judetul Braila, sa-tele din, 309.

Vdnuitorii-Pietrii, biserica, despretampla si icoanele impäratesti din,495-498.

Vankulu, Dictionarul lui era con-siderat ca prima carte turceascatiparitä, 275.

Vdrnav C., despre postul de ingri-jire infiintat de Romani pentrurevolutionarii francezi raniti, 184.

Vartolomei Vasile, 538.Vdrzarul Ionitd, viziteaza Curtea de

Arges in 1845, 88.Vasiliu A., 116.Vdtd§ianu Virgil, 115.

www.dacoromanica.ro

556 INDICE

Vechithargi Cowl. G., a intocmit uncatastih pentru orasul Braila,316. .

Ploegeanul,Veniamin Pocitan 408,536.

Veraion Fouton de, a lucrat in co-misia care a stabilit limitele vechiale raialei, 30z.

Vergo, mare pitar, a fost trimis laConstantinopol la 1695 in leg&tura C11 hotarul raialei Braila, 336.

VerFescu Gk., 540.Vianu Tudor, x i 8.vindricerii, adunau dijma din yin,

42z.Vintild Ion, 254.Vifina, manastire, a existat pe tim-

pul lui Mircea cel Batran,429.

Vlad, voevod, izgonirea lui 0 in-stalarea pe tron a lui Mircea,426.

Vlad Aura, 403.Vlddenii, sat, 428.Vlddescu Matei, elev la scoala mi-

litara in anul 1849, 226.

Vladimirescu Tudor, despre revo-lutia lui, 142-143; D. Bodindespre Eteria 0, 268.

Vladislav, n'a refa cut Nicopoia, 439.Vrabie Toma, viziteazá Curtea de

Arge§ in 1845, 87.Vrancea, s'a crezut multä vreme ca

ar fi apartinut Munteniei, 416.Vulcdnescu Mircea, 252.Vulcu Maria, 103, 105, ro6, ro8,

117.

Wittstock Oskar, zo8.Wollgramm Eb., 410.Wrocimowski Marcys7ek, solul polon

al lui Cazimir la Mehmed II, 482.

Zaborovski I , despre Vasilie Lupuca dregator inainte de domnie,157-170, 122.

Zaratu Costachc, viziteazá Curtea deArge§ in 1845, 89.

Zethari Sultana, viziteaza. Curtea deArge§ in 1845, 89.

Zisu Tache, paharnic, viziteaza. Cur-tea de Arges in 1845, 87.

www.dacoromanica.ro

DIN PUBLICATULE INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA DIN BUCURE5TIDIRECTORUL INSTITUTULU1: CONSTANTIN C. GIURESCU

DOCUMENTE:Maria I. Negreanu, Romdnii din Tg.-Sdcuesc i satele 13wectnate,

dupd condica bisericii ortodoxe din Tg.-Sdcuesc (1781-1898),Bucuresti, 1943, 115 p. in 8° -I- 3 planse si 2 harti.

George D. Florescu, Divanele domnefti din Tara Romdneascd, vol.I, 1389-1495, Bucuresti, 1943, 373 p. in 8° + 2 planse.

Vasile Grecu, Viata S fdntului Nifon. 0 redactiune greceascd ineditd,Bucuresti, x944, 195 p. in 80 + 5 planse.

C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt Austriaci, vol.publicate de Const. C. Giurescu, BuCuresti, 1944,

XXVIII + 543 0 L 410 p. in 8°.Dr. Sterie Stinghe, Contribuguni la cunomyterea trecutului Romdnilor

din Scheii-Brapvului. Vie4a cdpitanului Ilie Birt, cu .r8r de acte(fntre anii 1732-1789), Bucuresti, 1945, 343 p. in 80.

STUDII:***, Siebenburgen, Bucuresti, 1943, 2 vol., X + 793 p. in 40, cu

nunaeroase ilustratii, hàril i graf ice.Emil Mica, Contributiuni la istoricul Regimentului grdniceresc intdi

va/ah, Bucure$i, 1943, 119 p. in 8°N. I. SerbAnescu, Istoria mandstirii Snagov, Bucurevti, 1944, 221

p. in 8° + II planse.**, In amintirea lui Constantin Giurescu la doudxeci i cinci de ani

dela moartea lui (1875-1918), Bucuresti, 1944, 562 p. in 40CU 29 reproduceri.

Al. A. Vasilescu, Diplomele lui Sigismund I, regele Ungariei,loan Huniade, Voevodul Transilvaniei, dela mdndstirea Tismanasunt false, Bucuresti, 1944, 116 p. In 80.

I. D. Suciu, Nicolae Tincu Velia (1816,-1867). Viata #. opera lui,Bucuresti, 1945, 538 p. in 80 + 9 ilustratii.

Sabin MAnuilä, The Vienna award and its demographical consequences,Bucharest, 1945, 56 p. in 8°.

Zenobie Paclisanu, Hungarian authors on the roumanian characterof Transylvania, Bucharest, 1945, 27 p. in 8° + 2 härti.

Iosif Stoichitia, Public healt in Transilvania after the Union, Bu-charest, 1945, 73 p. in 8°.

Zenobie Picli§anu, Le caractdre roumain de la Transilvanie vu Parles icrivains hongrois, Bucarest, 1945, 26 p. 2 hall

IIONITORIIL OFICIAL f)I fltPB.fliERIIL STATIILIIIIMPADIERIA NATIONAIA. B C II RH TI I94.

C. 36.470.

IIIII,

qi

+

www.dacoromanica.ro