Nr. 4, septembrie 2005

MOLDOVA URBANĂFloreşti Glodeni Grigoriopol Hîncesti Ialoveni Leova Maiac Nisporeni Ocnita Orhei Rîbniţa Rîşcani Rezina Sîngerei Slobozia Soroca Şoldăneşti Ştefan Vodă Străşeni Taraclia Teleneşti Tiraspol Ungheni Vadul lui Vodă Vulcaneşti

Anenii Noi Basarabeasca Bălţi Bender Biruinţa Briceni Cahul Căinari Călăraşi Camenca Cantemir Căuşeni Ceadîr – Lunga Chişinău Cimişlia Comrat Crasnoe Cricova Criuleni Dnestrovsc Donduşeni Drochia Dubăsari Durleşti Edineţ Făleşti

ISSN

185

7-03

80

3 octombrie - Ziua Mondială Habitat

Oraşul şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

Floreşti, floare rară între oraşele Moldovei

Sistemul de economii şi împrumuturi investiţionale

Zece principii ale unui oraş confortabil

Sculptura de forme mici, vocaţia oraşului

4

10

15

Urbanismul Basarabiei în perioada interbelică 19

Reforma gospodăriei locativ-comunale 16

Chişinăul se poate dezvolta în hotarele sale actuale 17

21

dr. hab. Mariana Şlapac

Valeriu Chirilov

Ion Ciobotaru

Moldova urbană, №4, 2005 2

MESAJUL SECRETARULUI GENERAL CU OCAZIA ZILEI MONDIALE HABITAT

3 octombrie, 2005

Tema Zilei Mondiale Habitat din acest an: „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi Oraşul” accentuează im-portanţa coordonării urbanizării rapide şi reducerii sără-ciei urbane.

Cercetările recente au demonstrat că spre anul 2050, 6 miliarde de oameni sau două treimi din populaţia globului vor locui în oraşe. Dacă tendinţele actuale vor continua, peste

jumătate din aceşti oameni ar putea locui în cartiere sărăcăcioase. Pe de altă parte, astfel de cartiere şi sărăcie există chiar şi în ţările bogate, în spaţii bine amenajate, unde toate Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pot fi lesne abordate integral.

Structura acestor cartiere sărăcăcioase şi a aşezărilor ilegale este cauzată în mare parte de politicile şi practicile de excludere care neagă serviciile publice şi facilităţile de bază, inclusiv apa, sanitaţia, să-nătatea şi educaţia. Mai mult decât atât, eforturile comunităţilor de a rezolva aceste probleme adesea întâmpină obstacole politice şi birocratice. Dar evacuările şi demolările nu prezintă o soluţie pentru pro-vocările urbanizării rapide. Ar trebui să avem o dezvoltare urbană participativă şi în favoarea oamenilor săraci. Femeile şi bărbaţii să fie împuterniciţi de a-şi conduce comunităţile sale, iar dezvoltarea să aibă loc în corespundere cu drepturile omului şi dreptul internaţional.

Oraşul-protagonist al Zilei Internaţionale a Habitatului din acest an este Jakarta, ales să evidenţieze cooperarea în ceea ce priveşte oferirea ajutorului şi asistenţei supravieţuitorilor calamităţilor din anul trecut. În Jakarta şi Banda Aceh, precum şi în toate ţările Oceanului Indian lovite de tsunami, efortu-rile de recuperare se mişcă dincolo de reducerea consecinţelor dezastrului şi de asistenţa umanitară acordată. Ele sunt concentrate în prezent asupra elaborării unor planuri solide şi concrete de utilizare a noilor terenuri şi folosire a tehnologiilor moderne de construcţie care ar proteja noile aşezări şi oamenii de asemenea calamităţi în viitor. Această concepţie cuprinde administrarea terenurilor şi a proprietăţii, guvernarea locală, dezvoltarea instituţională, formarea capacităţilor şi abordarea nevoilor şi grijilor spe-ciale ale femeilor. În pofida dificultăţilor, există semne de speranţă, că vom putea ajuta să construim noi vieţi şi noi posibilităţi.

Trebuie să oferim aceeaşi şansă milioanelor de locuitori din aşezările sărăcăcioase care sunt afectaţi de urbanizarea rapidă. De Ziua Internaţională a Habitatului, apelez la comunitatea internaţională şi la toate oraşele din întreaga lume să-şi sporească eforturile pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în special pentru îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii a cel puţin 100 milioane de locuitori ai aşezărilor sărăcăcioase către anul 2020.

Kofi AnnanSecretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite

Moldova urbană, №4, 2005 3

Elaborarea strategiei dezvoltării regionale constituie

o prioritate pentru Republica Moldova- D-le Andrei Cuculescu, ce obiec-

tive îşi propune Direcţia Generală Dez-voltare Regională, una nouă în cadrul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională?

Obiectivul de bază coincide întocmai cu denumirea Direcţiei. Teritoriul con-stituie baza naturală a activităţii oricărui stat. Indiferent de dimensiunile ţării, între diferite regiuni există deosebiri privind demografia şi mediul natural, numărul şimărimea localităţilor, structura industriei şi specializarea agriculturii, nivelul dez-voltării infrastructurii şi stării sociale.

Ca urmare a crizei anilor “90, care a determinat înrăutăţirea situaţiei social -economice, îndeosebi regionale, s-a făcut evident decalajul între nivelul de dezvoltare din mun. Chişinău şi cel din restul teritoriului ţării. De asemenea, există deosebiri esenţiale şi în nivelul de dezvoltare al dife-ritelor regiuni. Factorul generator de locuri de muncă şi piaţă de desfacere a oraşelor şi orăşelelor ca centre regionale s-a diminuat considerabil. Fapt ce a determi-nat plecarea forţei de muncă din teritoriu şi micşorarea numărului populaţiei în aceste localităţi.

Este necesar de menţionat, că în ultimii 4-5 ani în Moldova s-au depus eforturi în vederea stopării pro-cesului de înrăutăţire a situaţiei social –economice în mediul rural. Un impact pozitiv în această privinţă are realizarea proiectelor finanţate prin credite preferenţia-le şi granturi acordate de către FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană, precum şi unele state: Japonia, Kuweit, Suedia, ş.a. Un exemplu pozitiv este realiza-rea proiectului finanţat de către Banca Mondială, prinintermediul Fondului de Investiţii sociale, care în afară de ajutorul financiar acordat localităţilor, include activsocietatea civilă la cofinanţare, adoptarea deciziilorprivind priorităţile de dezvoltare. Aceasta contribuie la mărirea responsabilităţii societăţii civile în exploatarea corectă şi păstrarea obiectelor construite. Proiectul este şi o şcoală pentru beneficiarii şi antreprenorii dintoată ţara în vederea petrecerii tenderilor de antrepri-ză. O importanţă majoră în dezvoltarea regională o are programul “Satul Moldovenesc”, care prevede măsuri concrete întru dezvoltarea social-economică a satului: construcţia gazoductelor, apeductelor, reparaţia dru-murilor, instituţiilor culturale şi de învăţământ, protecţia mediului, ş.a.

Acestea, precum şi alte măsuri, se încadrează în Strategia Guvernului de Creştere Economică şi Redu-cere a Sărăciei.

Însă, luând în consideraţie situaţia reală din teri-toriu, este clar că sunt necesare eforturi financiare şiorganizatorice considerabile pentru ameliorarea stării de lucruri. Reieşind din cele expuse, sarcina principa-lă a Direcţiei noastre constă în identificarea surselorfinanciare suplimentare (atât interne, cât si externe),precum şi înaintarea şi realizarea propunerilor de ordin legislativ şi organizatoric întru amplificarea activităţiiîn domeniul dezvoltării regionale cu cointeresarea şi participarea activă a administraţiei publice locale. În acest context, Direcţia îşi pune în sarcină elaborarea, în comun cu organele publice centrale şi locale, cu participarea ONG şi societăţii civile a proiectului Stra-

tegiei Dezvoltării Regionale. Aici se vor lua în consideraţie strategiile de dezvoltare (ale raioanelor şi locali-tăţilor) deja elaborate, experienţa Uniunii Europene şi ţărilor care la moment implementează aseme-nea strategii. O atenţie deosebi-tă merită dezvoltarea oraşelor şi orăşelelor, ca centre de dezvoltare regională. Ar fi binevenită creareaunui Fond special pentru dezvolta-

re regională, care ar permite ajutorarea regiunilor mai puţin dezvoltate şi realizarea unor proiecte de însem-nătate interregionale.

În afară de aceasta, Direcţia noastră conlucrează permanent cu administraţiile publice locale întru solu-ţionarea problemelor curente.

- Dumneavoastră, în calitate de şef proaspăt

numit al Direcţiei Dezvoltare Regională, asupra că-ror probleme o să atrageţi atenţia în primul rând?

Din păcate probleme în teritoriu sunt multe, dar socot necesar să se dea prioritate dezvoltării infra-structurii. Un investitor nu va deschide o afacere, să zicem, într-un sat, dacă va avea probleme cu aprovizi-onarea cu apă, gaz şi dacă va fi problematic accesul lapiaţa de desfacere, adică problema drumului de acces. Referitor la îmbunătăţirea stării drumurilor locale socot că sunt rezerve atât financiare, cât şi de ordin organi-zatoric. Nu poate fi un drum de pietriş în stare deplora-bilă, dacă el este amplasat între cariere, sau este chiar drum de acces către o carieră de piatră. Adică este necesară o colaborare productivă între administraţiile publice de toate nivelurile, agenţii economici cointe-resaţi şi societatea civilă. Direcţia îşi pune în sarcină funcţia de coordonare a acţiunilor pentru soluţionarea problemelor din teritoriu.

POLITICI PUBLICE

Link-uri utile:www.unchs.org/unchs/english/hagenda/ - Agenda Habitat

www.iatp.md/distanta - Distanţa dintre oraşele Republicii Moldova

www.monument.md – Patrimoniul istoric şi cultural al Republicii Moldova

www.msif.md – Fondul de Investiţii Sociale din Moldova

www.contact.md – Centrul “Contact”

www.cisr-md.org – Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme din Moldova

www.viitorul.moldova.org – IDIS „Viitorul”

www.bci.md – ICCM „Business Consulting Institute”

www.expert-grup.org – “Expert Grup”

www.sdc.md – Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare în Moldova

www.rec.md – REC Moldova

www.ipp.md – Institutul de Politici Publice din Moldova

www.salvaeco.org – ONG “SalvaEco”

www.inarh.home.ro – “Institutul de Arhitectură” srl, Chişinău

www.zmb.ro – Proiectul “Zona Metropolitană Bucureşti”

www.vng.nl – Asociaţia Municipalităţilor din Olanda (VNG)

www.fpdl.ro – Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală (România)

www.yabloko.ru/Themes/SG/ - Бюллетень “Муниципальная политика”

www.regions.ru - Информационное агентство “Россия - регионы”

http://rels.obninsk.com/Club/default.asp - Клуб муниципальных деятелей

www.lslg.ru – Центр Правовой Поддержки Местного Самоуправления

http://rels.obninsk.com - Энциклопедия местного самоуправления

www.stroi.ru – “Строительный Мир”

www.akad.ru – Российская Муниципальная Академия

www.user.cityline.ru – Российская Академия Архитектуры и Строительных Наук

http://ais.by – Архитектура и Строительство Белоруссии

www.eaue.de – Academia Europeană pentru Mediul Urban

www.gsd.harvard.edu/research/research_centers/cuds - Centrul de Studii Urbane, Harvardwww.pragueinstitute.org – Institutul de Dezvoltare Urbană Globală din Praga

www.ccdc.com – Corporaţia Centrului pentru Dezvoltare a Oraşului

www.mri.hu - Institutul de Cercetari Metropolitane din Budapesta

http://nethur.geog.uu.nl – Netherlands Graduate School of Housing and Urban Research

www.ihs.nl – Institute for Housing and Urban Development Studies Rotterdam

www.soros.md – Fundaţa Soros-Moldova

www.european-capitals.org – Portalul capitalelor europene

www.mosdevelop.ru – Институт Развития Москвы

a.n. 1954Originar din s.Văsieni, r.Teleneşti.În 1978 absolveşte Universitatea Tehnică,

facultatea urbanistică şi arhitectură, specialita-tea drumuri auto. Studii suplimentare în dome-niul tehnologiilor şi managementului în ramura rutieră: 1985 Moscova, MADI; 1988 Kiev, KADI; 2000 Stocholm, Administraţia Drumurilor.

A activat: colaborator ştiinţific la catedra drumuri auto a Universităţii Tehnice; la Institu-tul de Proiectări Drumuri Auto IPDA; Asociaţia pentru exploatarea drumurilor “Autodrum”; di-rector al întreprinderii “Drumuri”; şef al Sec-ţiei servicii edilitare în cadrul Departamentul transportului public şi căi de comunicaţie al Primăriei mun. Chişinău; şef de Direcţie, vice-director de Departament, vice-ministru al Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor. Actualmente şeful Direcţiei gene-rale dezvoltare regională al Agenţiei pentru Dezvoltarea Regională.

Moldova urbană, №4, 2005 4

Viorica Cucereanu

Floreşti este unul dintre puţinele oraşe din provincie care la ora actuală atestă un ritm rapid de dezvoltare urbană. Deşi a înregistrat perioade incerte şi stagnante, statutul său de oraş, pe care-l are din 1946, a ţinut piept politicii nivelatoare din perioada sovietică, care urma să reducă centrele raionale la un numitor comun. O mărturisesc chiar personalităţi ale vieţii publice, originare din Floreşti.

FLOREŞTI, PRIMUL ORAŞ VĂZUT ÎN

VIAŢA SA DE PRIMUL PREŞEDINTE AL REPUBLICII MOLDOVA

VITALIE CIOBANU, scriitor, preşedinte

PEN CLUB Moldova:Floreşti, de când mă ţin minte, este un

orăşel, centru urban destul de important. Când te apropii dinspre şosea, îţi rămâne în memorie prin coşurile înalte ale fabricii de sticlă, acestea sugerând imaginea unui cartier industrial al New-Yorkului de la începutul anilor 20 ai secolului trecut, din perioada prohibiţiei. Pe urmă, desigur, această impresie se diminuează. Ştiu de o brutărie care s-a dezvoltat şi, în consecinţă, astăzi este o întreprindere prestigioasă numită „Nefis”. Ştiu de fabrica de tutun, o fabrică de turnare a oţelului...

La Floreşti aveam sentimentul cert că sunt orăşean. Am mers pe asfalt sau pe străzi pavate tot timpul. Totuşi, aş putea compara calitatea mea de orăşean cu ai celor care locuiesc în sectorul Poşta Veche din Chişinău, când parcă eşti în oraş, numai că satul ţi se arată la o azvârlitură de băţ şi te invadează din toate părţile.

Cel mai vizibil se observa diferenţa dintre mediul urban şi cel rural când mă duceam la Varvareuca, sat situat peste Răut, la bunei. Obiceiurile populare le-am cunoscut mai degrabă la sat, acolo am avut sentimentul iernii şi al colindelor, în sânul Basarabiei profunde. Plonjam în peisajul rustic, dar făceam totodată un bilanţ pozitiv pentru Floreşti: uite că la Floreşti avem cinematograf, da la Varvareuca nu. Mai mulţi locuitori din Varvareuca lucrau la întreprinderile din Floreşti.

Ce mai avea Floreşti deosebit de alte oraşe? Tradiţia bazei militare la Floreşti e veche: în perioada interbelică aici era stabilit un regiment de ostaşi români şi cazărmile tot din acea perioadă sunt. În timpul războiului se zice că a poposit acolo un batalion de italieni. Apoi, au venit ruşii şi mi-a rămas în

memorie din perioada copilăriei imaginea ostaşilor sovietici, în haine foarte ponosite, care mărşăluiau traversând strada spre cinematograful „Sputnic”.

Floreştiul are toate ingredientele unui oraş de mici dimensiuni, o anumită atmosferă atât cât se poate imagina în condiţiile Basarabiei. N-a avut ca Bălţi sau Soroca un destin urban mai benefic, dar, aici, au activat permanentcâteva şcoli şi grădiniţe, acum este liceul „Ion Creangă”, o şcoală de meserii.

MIRCEA SNEGUR, primul Preşedinte al Republicii Moldova:

Pentru mine, care sunt originar din părţile celea, Floreştiul a constituit prima localitate pe care am văzut-o după satul natal Trifăneşti, primul târg pe care l-am vizitat. M-au impresionat mult străzile pavate. Vă imaginaţi un copil venind dintr-un sat unde era o singură dugheană să vadă mai multe magazine. M-a uimit, că alimentara era separată de magazinul de mărfuri industriale. Îmi amintesc de Regia de fermentare a tutunului, buneii mei se ocupau de cultivarea tutunului şi-l predau la Regie.

În calitate de centru raional oraşul Floreşti s-a dezvoltat mai bine, mai rapid decât altele, s-a construit casa de cultură, sediile noi ale două şcoli – moldovenească şi rusă, stadionul, au fost deschise şcolile de arte şi de muzică, Muzeul de Istorie şi Etnografie şi alte obiective de menire social -culturală.

Lucrările de pe şantierul fabricii de sticlă m-au impresionat foarte mult, pentru că a fost una din construcţiile moderne. O dată cu fabrica, a început construcţia caselor de locuit şi a infrastructurii.

Sunt născut în 1940, anul primului val

de deportări şi fireşte nu puteam fi martorullor. Dar în 1949 eram prezent la gară când au fost deportaţi floreştenii. Printre ei era şi bunica mea de pe tată, care nu s-a mai întors, a murit şi a fost înmormântată în regiunea Amur. Cu un sentiment deosebit vorbesc despre aceste momente, şi mă mândresc cu floreştenii, care au instalat la gara Floreşti un monument, o cruce în memoria victimelor deportărilor staliniste. Colegii mei de partid au contribuit şi ei cu materiale de construcţie şi cu munca lor la edificarea monumentului.Poate că, la Floreşti, mai bine decât în alte părţi se păstrează memoria colectivă. În oraş, au mai fost ridicate monumente în cinstea ostaşilor căzuţi în Afganistan, patrioţilor care şi-au sacrificat viaţa în luptele de la Nistru, Columna Independenţei.

SERGIU SUMCĂ, jurnalist:Oraşul anilor 60, pe care cel mai bine îl

ţin minte, se prezenta ca un nucleu industrial destul de consistent. Astăzi, când aud că economia Floreştiului s-a reabilitat, încerc un sentiment de satisfacţie. Citesc, mergând prin Chişinău, pe capacele de fontă de pe gurile reţelelor subterane de canalizaţie, că sunt produse la Floreşti şi-mi atinge acest cuvânt nişte strune nostalgice.

La Floreşti, în anii adolescenţei mele, erau două parcuri, Lenin şi Stalin, cu busturile respective. Parcul Lenin se bucura de popularitate mai mare, pentru că acolo era un teren de dans, sâmbăta şi duminica lumea ieşea la plimbare, mergea la dansuri.

Pe atunci noi, o echipă de elevi, am montat, la Floreşti, pentru prima dată în Moldova, o operetă! Una din operetele cele mai cunoscute în repertoriul ucrainean, „Zaporojeţ za Dunaem” de Gulac Artemovschi. Soţia directorului şcolii, d-na Beilina, fosta primadonă a teatrului de operă din Odesa, venise cu ideea. Ţin minte şi azi fragmente din partiţiile interpretate.

Desigur că-n acele timpuri la Floreşti activa o casă de pioneri. Distinsul arheolog, Vsevolod Marchevici, apelase la ajutorul nostru să realizăm săpături arheologice. Vsevolod Marchevici a reuşit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural cunoscut sub denumirea de Aiud-Cucuteni-Tripolie. Nucleul acestei culturi paleolitice duce cu sine informaţii uimitoare despre zorile spirituale ale localităţii. Ţin minte că vara scoteam cioburi, statuiete străvechi şi iarna le spălam şi lipeam. Vsevolod Marchevici le-a altoit multora dragostea pentru istorie şi cultură.

GHIDUL ORAŞELOR

FLOREŞTI, FLOARE RARĂ ÎNTRE ORAŞELE MOLDOVEI

FLOREŞTI:Fondat în 1588Populaţia: 13.156Suprafaţa totală: 15.12 km.2Distanţa până la Chişinău: 131 kmZiua oraşului: 14 octombriePrimar: Iurie Ţap

Moldova urbană, №4, 2005 5

VASILE MOLDOVANU, muzeograf, Muzeul de Istorie şi Etnografie din Floreşti:

Cel mai vechi exponat din Muzeul nostru datează cu 200 mii de ani înainte de Christos. Sunt obiecte din piatră care dovedesc prezenţa aşezărilor omeneşti pe aceste locuri. Denumirea oraşului Floreşti provine de la cuvântul „flori”. Şi pentru că moşia a aparţinut boierului Florea, şi pentru că era vestit prin meleagurile sale împresurate cu flori. Maiînainte, localitatea făcea parte din moşia familiei cronicarului Miron Costin.

Avem descendenţi celebri din localitatea noastră. Scriitorul Grigore Grigurcu din Târgul-Jiu, România, s-a dovedit a fi nepotul felceruluide la spitalul de zemstvă Floreşti, deschis la începutul secolului trecut. Familia Palamar, azi Marco Maro din Belgia care îşi caută strămoşii, a apelat la ajutorul muzeului, şi noi încrecăm să-i ajutăm.

Este un obiectiv istoric foarte valoros, la Floreşti, Podul cel mare de fier, construcţia căruia, una specială, din nituri şi nu sudat, a început în 1909. Sunt două biserici vechi, biserica Sf.Nicolae ce datează cu anul 1807 şi biserica sf.Mitrofan de Voronej construită în 1853. Timp de 24 de ani, între 1886-1910, parohul bisericii din Floreşti a fost preotul Vasile Guma, remarcabil prin faptele sale duhovniceşti şi filantropice, refugiat în România în 1944. Cartea lui, „Povestea vieţii mele” constituie un document inestimabil al vieţii pe meleagurile floreştene la intersecţia secolelor XIX-XX.

În anii celui de-al doilea război mondial în luptele de la Floreşti au căzut 360 de ostaşi români, 130 germani şi 114 ostaşi sovietici. Pentru cei sovietici, în perioada respectivă, fusese ridicat un monument. În anul 2000 am apelat la autorităţile române şi am instalat un monument în cinstea ostaşilor Armatei Române, cu ajutorul preotului Stelian Berza din Timişoara şi a Fundaţiei „General Pomuţ”. Este o Fundaţie, care finanţează instalarea monumentelor în orice parte a globului unde a căzut chiar şi un singur ostaş român. Am făcut demers şi la Ambasada Germaniei să comemorăm ostaşii germani, aici la Floreşti. Ni s-a spus că vor avea loc deshumări şi rămăşiţele ostaşilor germani vor fi duse laChişinău într-un cimitir comun.

SVETLANA LAZĂR, preşedinte ANTREC Moldova:

Străbunii mei au fost printre cei dintâi gospodari care au construit primele zece case la Floreşti. Desigur că acele case nu s-au păstrat, dar casa buneilor este. De pe prispa din cerdac se vedea foarte bine Răutul, iar mai târziu, calea ferată. Bătrânii se orientau în timp după mersul trenurilor: a trecut marfarul - e ora cutare, a trecut rapidul - e miezul zilei şi tot aşa.

Mi-au rămas în memorie nişte privelişti floreştene nemaipomenite! Asta pentru că pe când eram copil mă trezea mama în zorii zilei: „Vino să priveşti cât de frumos răsare soarele şi du-te şi scrie câteva rânduri”...

Părinţii mei, ca şi buneii, trăiau în partea istorică a Floreştiului, partea lui rurală. Bunelul a murit în „47, în perioada foametei, era bolnav de ficat. Bunica povestea cum făcuse la praznic câteva farfurii de mâncare fierbinte.Se adunase la casa ei oameni înfometaţi, nu încăpeau pe uşă, încercau să intre prin ferestre ca să mănânce ceva. Era îngrozitor.

Se ştie că de la gara din Floreşti, în 1940, au fost deportaţi în Siberia sute de oameni. Buneii de pe mama, şi de pe tata, ei fiind foartebuni gospodari, au scăpat de deportări ca prin urechile acului. Tatăl meu, Ion Dobrotoc, a fost martorul deportărilor din gara Floreşti. S-a dus cu pâine la gară. El a aflat că în tren se aflaşi învăţătorul său iubit de botanică, care făcea nişte experienţe extraordinare de altoire: pe un curpăn de cartof creştea roşii, de exemplu, era un om deosebit de talentat...însă nu i s-a permis să transmită pâinea...

Floreştenii întotdeauna au avut gospodării îngrijite, femeile concurau între ele, care şi ce flori mai deosebite să crească în ogradă. Pe lângă tradiţionalele vâzdoage, busuioc şi maioraşe cultivau diferite soiuri de gherghine, gladiole, mama mea, Raisa Dobrotoc, de exemplu, comanda flori tocmai din Ţările Baltice.

Trecerea la economia de piaţă a fost

foarte dureroasă pentru floreşteni, pentru că au început să staţioneze întreprinderile, din care îşi câştigau bucata de pâine mii de oameni. Dar tot reformele au turnat apă vie la floarea veştezită a industriei. În doar mai puţin de un deceniu, Floreştiul, astăzi, se înscrie în definiţia oraşului modern, conform căreia acesta trebuie să fie „un pol de dezvoltare economică” a regiunii. Spre deosebire de alte localităţi urbane autohtone, care nu-şi pot depăşi condiţia de localitate sătească, menţinându-şi existenţa din agricultură şi nu din industrie, Floreştiul exercită o influienţă, uneori chiar puternică, asupra localităţilor din imediata apropiere.

Această influienţă se bazează pe capacitatea sporită, comparativ cu zona dată, a infrastructurii sociale şi a prezenţei unui număr mai mare de locuri de muncă. În raza de 15 km a Floreştiului se află circa 20 localităţi mai mari şi mai mici, printre care Ghindeşti, Varvareuca, Gura Camencii, Mărculeşti, Rădulenii Vechi. Astfel, oraşul Floreşti poate fi considerat pol de creştere economică, centru al unei microregiuni rurale, numărul locuitorilor căreia se ridică la circa 50 mii, şi care se folosesc de infrastructura Floreştiului, iar în numeroase cazuri, şi de locurile de muncă ce le oferă.

ORAŞ CARE A LICHIDAT ŞOMAJUL

IURIE ŢAP, primar de Floreşti:

La începuturile economiei de piaţă, Floreştiul a dispus de un potenţial economic

solid, a avut întreprinderi care determinau faţa raionului, chiar şi a republicii. Fabrica de sticlă, de exemplu, era printre lideri în fosta URSS. La Floreşti funcţionau 9 întreprinderi industriale mari, inclusiv fabrica de fermentare a tutunului, uzina de conserve, uzina de utilaj termotehnic, cu un potenţial mare. În 1999, când am fost ales primar, majoritatea dintre aceste întreprinderi activau la capacităţi reduse sau nu activau de loc, cu excepţia întreprinderii mixte moldo-turce „Nefis” S.R.L. Aceeaşi fabrică de sticlă, astăzi SA „Cristal-Flor”, a staţionat tot anul 1998 şi şase luni ale anului 1999. Începuse procedura de falimentare a ei din cauza datoriilor pe care le avea. Împreună cu Vladimir Poleacov, directorul de atunci, am reuşit să refacem întreprinderea. Astăzi ea funcţionează, are 600 de angajaţi. Sunt instalate patru linii moderne germane şi bugetul ţării beneficiază de venituri considerabile de pe urma activităţii ei. Fabrica produce sticle pentru vin, şampanie, coniac, o parte la comanda italienilor. Volumul de producţie a ajuns la 10 milioane sticle pe lună.

În aceeaşi perioadă ne-a reuşit să deschidem o fabrică de confecţii, unde sunt angajaţi circa 500 de lucrători. Mulţi reprezentanţi ai businessului de peste hotare sau manageri de proiecte ne întreabă – cum aţi încurajat deschiderea fabricii? Care a fost rolul administraţiei publice locale? Fiindcă, de regulă, APL îşi etalează meritele altora. Aici, însă, prin acţiuni concrete, prin lobbyng, am găsit investitorul râvnit. Prin cunoştinţe şi spirit întrprinzător, prin oameni influienţi am găsit un investitor puternic. L-am adus la Floreşti, l-am convins să investească. Este un cipriot englez, care locuieşte la Londra şi are afaceri în România. L-am ajutat să-şi găsească un spaţiu, clădirea unui magazin care staţiona. Aceasta era în stare bună, dar nu era utilizată. În plus, i-am ajutat la selectarea cadrelor, fiindcă noi cunoaştem oraşul. Până şi de înregistrarea întreprinderii s-au ocupat specialiştii aparatului primarului cu reprezentanţii acestui om de afaceri, accelerând, astfel, inaugurarea fabricii. Mai mult, am participat la construcţia gazoductului care trebuia să alimenteze fabrica. Noi, practic, am construit 50 la 50. Ne convenea şi nouă, deoarece prin conducta respectivă am deschis calea pentru gazificareaunor cartiere ale oraşuluii. Aşa am trăit. Şi aşa trăim azi. Ca rezultat, în 5 ani de zile s-au creat şi restabilit 1500 locuri de muncă, inclusiv pe seama întreprinderilor private noi. Este o realizare extraordinară pentru o localitate de provincie. Chiar şi la primărie, când am venit în funcţia de primar, în serviciul de salubrizare şi cel de amenajare activau 17 persoane, care deserveau 70 mii de metri patraţi. Astăzi avem angajate 76 de persoane, noi am creat în această perioadă 60 de locuri de muncă. Desigur că nu putem asigura cu funcţii adecvate toţi specialiştii. Dar în principiu, putem afirmaacum cu certitudine că am lichidat şomajul în Floreşti, fapt ce constituie o performanţă ieşită din comun pentru Republica Moldova.

GHIDUL ORAŞELOR

Moldova urbană, №4, 2005 6

-Ce afaceri preferă să pornească floreştenii?

- Dezvoltarea micului business noi l-

am inclus în Planul Strategic de dezvoltare a localităţii. Ne-am străduit să creăm toate condiţiile pentru a avantaja micul business şi în aceşti ani în oraş au fost iniţiate foarte multe afaceri. Ne-am condus de principiul: dacă nu poţi ajuta oamenii, măcar nu le încurca.

Cu părere de rău, prevalează sfera comerţului: magazine, cafenele, baruri, restaurante, etc. Cu toate că încercăm în ultimul timp să dirijăm afacerile. Adică atunci când punem în vânzare terenurile respective, terenurile publice, încercăm să condiţionăm. La moment, am scos la licitaţie clădirea unei cazangerii, specificând că se cere utilizarea ei în scopuri social-culturale. Preponderent ea ar putea fi adaptată la o curăţătorie chimică. Cred că ar fi o soluţie bună, pentru că populaţia are nevoie de asemenea servicii.

ORAŞ „FĂRĂ BUGET”

- Care este bugetul oraşului Floreşti şi cum vă descurcaţi cu bugetul acesta?

- Bugetul oraşului este de 6 milioane 200 de mii lei, pentru anul 2005. Acest buget de fapt nu este bugetul oraşului ca atare, este bugetul instituţiilor, pentru că 72 la sută sunt destinate şcolilor, liceelor şi grădiniţelor. O mică parte din buget este repartizată să susţină activităţile culturale, tineretul şi sportul şi 7 procente reprezintă cheltuielile în întreţinerea aparatului.

Concret pentru dezvoltarea oraşului dispunem doar de 407 mii lei. Din contul lor realizăm lucrări de salubrizare, amenajare şi de creare a spaţiilor verzi. Într-un an de zile, salariul măturătorilor şi hamalilor se evaluează la circa 900 de mii, plus 126 mii pentru procurarea materialelor necesare. Evident că este nevoie de mult mai mulţi bani, în raport cu cele 407 mii pe care le avem de la buget.

Revin la formula „bugetul nu este al oraşului”. Pentru lucrările de reparaţie a străzilor, de iluminare, pentru construcţia gazoductelor sau drumurilor noi nu dispunem de nici un bănuţ. Astăzi, conform modalităţii de formare a bugetului în baza legii respective, noi avem 48 la sută alocări venituri proprii, şi ceea ce nu ne ajunge, celelalte 52 la sută din 6 milioane ne sunt alocate. Este paradoxal acest lucru.

De ce spun că-i paradoxal? Pentru că eu, în calitate de primar, am contribuit direct la reabilitarea fabricii de sticlă, bunăoară, aportul meu a fost unul decisiv. Dacă nu era concursul primarului, fabrica nu activa astăzi. Iar acum circa 30 de milioane de lei provenite din taxa pe valoarea adăugată a fabricii de sticlă merg respectiv la medicina prin asigurări. Când întreprinderea falimenta şi noi o restabileam, conform legislaţiei de atunci, în anul 2000, noi aveam dreptul la o parte din venituri în baza

taxei pe valoare adăugată. Şi în anul 2000 circa un milion de la TVA noi l-am pierdut, fiindcă am semnat acordul memorandum ca să reabilităm întreprinderea. Banii aceştea nimeni nu ne-a recuperat. Acum, când TVA aduce venituri, sistemul fiscal a fost centralizat. Este corectoare? Care este interesul primarului ca el să contribuie la dezvoltarea economiei localităţii, dacă în ultimă instanţă lui, prin lege, i se iau toate veniturile?

Am vorbit despre deschiderea unei întreprinderi noi, a fabricii de confecţii. Oraşul iarăşi nu are de la această unitate economică nici un profit. Dacă prin concursul nostru au apărut sau refăcut mai multe unităţi economice, noi trebuie să fim stimulaţi. Nu mă refer la administraţia oraşului, ci la localitatea pe care o reprezentăm.

Potenţialul economic îi permite oraşului Floreşti să-şi formeze bugetul în exclusivitate din venituri proprii. Numai că deocamdată nu-i posibil. Ne împiedică şabloanele atavice care, din păcate, mai persistă încă. Trebuie schimbată de urgenţă modalitatea de creare a bugetelor locale.

Legislaţia intră în contradicţie cu realitatea. Este Constituţia propriu-zisă şi este constituţia noastră - Legea despre APL. În compartimentul Finanţele publice locale al acestei legi se spune că APL are dreptul la suficiente finanţe conform competenţelor oferite de Constituţia şi legea respectivă. E spus frumos. Dar dacă luăm competenţele, pe care le avem, circa 30 la număr, doar mai puţin de 10 au acoperire financiară, celelalte nu au. Întrebare logică: de ce nu se respectă aceste prevederi ale legii?

Sunt sigur că ţara va prospera cu comunităţi prospere, cu oraşe şi sate prospere. Dar va prospera atunci când va fi asigurată o autonomie reală. Autonomia locală declarată de Constituţie se încalcă flagrant, şi dacă nu va fi realizată o veritabilă autonomie locală, comunităţile nu vor prospera.

ÎN CĂUTAREA INVESTIŢIILOR,

ÎMPREUNĂ CI CETĂŢENII

Floreştiul, astăzi, se dezvoltă în baza a două planuri strategice. Unul, de dezvoltare social-economică pentru anii 2003-2005, realizat în parteneriat cu proiectul USAID Reforma APL. Cel de-al doilea este elaborat în colaborare cu proiectul PNUD „Agenda Locală 21 din Moldova”. În cadrul lui, au fost selectate cinci oraşe, printre care şi Floreşti, pentru a elabora strategia de dezvoltare durabilă pe parcursul a 12 ani: 2003-2015.

IURIE ŢAP, primar de Floreşti: Ne-am străduit să structuram această

strategie în conformitate cu trei mandate ale aleşilor locali: 4, 4 şi 4 ani. Chiar dacă va veni o componenţă nouă a consiliului, un primar nou, el să nu înceapă de la zero. Să vadă ce-a fost trasat, realizat, să analizeze, de ce nu s-a reuşit şi să meargă înainte. Planul local

de acţiune prevede la concret ce urmează să se facă pe compartimente, în domeniul politicii economice, în domeniul salubrizării, amenajării, diversificării economice locale etc. În strategie este indicat şi suportul financiar, care vor fi alocaţiile din buget, care vor fi proiectele, granturile etc. În plus, ea include portofoliul de proiecte investiţionale, adică reabilitarea apeductului orăşenesc, descentralizarea căldurii, reabilitarea blocurilor locative. În total, avem prevăzute peste 50 de proiecte, implementarea lor urmând să asigure o dezvoltare durabilă a comunităţii.

Deţinem o pârghie a progresului şi modernităţii pentru oraşul nostru. Cu alte cuvinte, şi primarul, şi consiliul, dar şi orăşenii, având această strategie, astăzi pot spune cu fermitate: noi ştim ce-i de făcut. Pentru că bugetul este unul auster, trebuie să căutăm investiţii. Şi iată aici principalul avantaj de pe urma faptului că am lucrat cu USAID şi la prima strategie, şi la AL 21 Floreşti e că au fost instruiţi consilierii oraşului, specialiştii aparatului, activul nostru, specialiştii din serviciile respective şi grupurile de cetăţeni, pentru ca ei să se poată implica în acest proces. Noi, de exemplu, eram foarte slabi la capitolul ONG-uri şi astăzi numărul lor a crescut la 16. De regulă donatorii preferă să lucreze anume cu ONG-uri.

Cred că la primul for în domeniul urbanismului, care a avut loc în noiembrie anul trecut, au fost puse corect accentele. Dezurbanizarea trebuie stopată. Majoritatea oraşelor şi localităţilor, astăzi, nu au planuri urbanistice generale şi continuă să se dezvolte haotic. Majoritatea oraşelor nu au arhitecţi. Prin hotărâre de guvern se prevede să avem, pornind de la populaţia pe care o are Floreştiul, 0,50 unitate de arhitect- şef. Spuneţi-mi vă rog, am să pot angaja un specialist pe jumătate de unitate dacă salariul lui este de circa 800 lei? Evident că nu. În lipsa Planului Urbanistic General, pe timpuri, Floreştiul n-a căpătat logica sa de dezvoltare urbană, ceea ce se resimte, astăzi. Fiindcă avem în centrul oraşului construite case la sol care contravin concepţiei arhitecturale noi. Reţelele de apeduct nu corespund cerinţelor fiindcă au fost construite arbitrar, fără a ţine cont de normele respective. Realizăm gazificarea, iar concomitent suntemnevoiţi să decidem cum să îmbunătăţim sistemul de canalizare. Mai sunt probleme de alt ordin - oraşul s-a dezvoltat, dar şcolile şi grădiniţele sunt concentrate într-un singur sector. Din centru până la periferie sunt trei kilometri. Problemele neglijate altădată şi care astăzi, ne crează duble dificultăţi.

- Care este obiectivul principal al

Planului Strategic? - Asigurarea dezvoltării durabile a oraşului

cu implicarea cetăţenilor. Până a deveni primar, eu opt ani am deţinut funcţia de vicepreşedinte al comitetului executiv raional. Fiind istoric de specialitate, am văzut şi analizat tot ce se întâmplă în ţara noastră. Şi unul din principiile

GHIDUL ORAŞELOR

Moldova urbană, №4, 2005 7

GHIDUL ORAŞELOR

mele este de a reface încrederea cetăţenilor în putere. În puterea locală, în primul rând.

După ce am fost în câteva vizite de documentare în cadrul diferitelor proiecte, în Suedia, Olanda şi SUA, societăţi „bolnave” de democraţie, m-am convins că nu poate puterea de una singură să soluţioneze problemele cetăţenilor. Şi necesită implicarea acestora. Transparenţa deplină prevede antrenarea populaţiei în procesul decizional. Dacă azi avem resurse limitate şi dacă le distribuie consiliul sau primarul, oricum, o parte din populaţie va finemulţumită. Deaceea, dacă acest buget limitat este discutat la etapa prealabilă cu cetăţenii şi dacă împreună se va decide asupra căror probleme să ne concentrăm atenţia, evident este mai uşor de lucrat pentru că nu trebuie la fiecare pas să explici, de ce se procedează anume aşa. Cetăţenii cunosc problemele oraşului şi dacă împreună luăm deciziile, noi împreună începem să le soluţionăm.

Noi, am elaborat un set de acţiuni proprii de implicare a cetăţenilor în viaţa urbei, una din acestea fiind sărbătorile străzilor. Până a le desfăşura, oraşul era în stare dezastruoasă, sute şi sute de metri de bordură şi de trotuar tehnic zăceau îngropate sub pământ: bordura construită 30-40 de ani în urmă n-a fost îngrijită. Am început să facem ordine pe sectoarele unde le deserveam noi, şi să organizăm sărbătorile respective. Adunam locuitorii străzii, formam consiliul străzii, un fel de organ de autoadministrare. Discutam ce trebuie să facem, inclusiv ce ajutor ne-ar putea da autorităţile locale, şi începeam lucrul. Ca mai apoi, în ziua stabilită, sâmbăta, duminica sau de-o sărbătoare religioasă, să organizăm o mică festivitate, un fel de bilanţ al celor realizate. Cu genericul „Noi, locuitorii str. Ştefan cel Mare”, de exemplu. Şi-n cadrul sărbătorii ne străduiam să vorbim despre toţi locuitorii străzii, sau că sunt veterani, sau că au educat copii buni, sau că au alte merite, dar ne

străduiam să-i pomenim pe toţi. Ce obţineam? Se făcea ordine în stradă, în plus, oamenii se relaxau, şi ce este mai important, comunicau, se împrieteneau. Mai departe această ordine urma să se menţină de către locuitorii străzii, iar toate problemele se soluţionau de acum înainte cu acordul comitetului străzii.

La noi, oamenii nu simt că ei sunt stăpâni: ai satului, ai oraşului, ai ţării. De aceea la fiecarepas te împiedici de gunoişti, în parcuri, scuaruri, pe malurile râurilor, în perdelele forestiere, pe malul lacurilor. Nouă, în linii mari, ne-a reuşit să soluţionăm problema salubrizării anume datorită implicării cetăţenilor. În ultimii doi ani de zile străzile parcă s-au luminat. Locuitorii uneia din ele, Vasile Alecsandri, se minunau: -Abia acum am văzut că strada noastră e mult mai lată decât cum era! Ei au dezgropat, au dezvelit bordurile, în plus au curăţat-o de-o parte şi de alta şi practic strada s-a lărgit cu trei metri. La Floreşti, mai multe străzi sunt pavate încă din perioada interbelică, şi-s mai funcţionale ca cele asfaltate. S-au dovedit a fi o frumuseţe de străzi, când s-au dezvelit bordurile. Dar s-a muncit foarte mult: pe unele străzi s-au evacuat zeci de remorci de pământ, gunoaie, etc.

Azi avem înaintate 6 proiecte în cadrul proiectului USAID „Participare cetăţenească”. Valoarea fiecărui grant la care pretindem este de 20 mii de dolari, vă daţi seama că-i considerabilă. La Floreşti este un cartier nou, Speranţa, care practic nu are străzi amenajate. Grupul de cetăţeni, ales la adunarea generală a locuitorilor acestui cartier, format din 7 oameni şi instruit de către specialiştii noştri, a elaborat un proiect şi acum încercăm împreună să-l promovăm spre a obţine mijloace necesare pentru construcţia străzilor.

Avem proiecte mai mari, cu ajutorul banilor câştigaţi intenţionăm să reabilităm apeductul de pe strada Mihai Viteazul, care alimentează o bună parte a oraşului, cu peste 1,5 mii de

consumatori, inclusiv fabricile de conserve, de sticlă. Tot în cadrul proiectului USAID Reforma APL am înaintat un proiect şi sperăm să obţinem o maşină de evacuare a deşeurilor din oraş, foarte necesară, deoarece tehnică de care dispunem are peste 25 de ani şi nu-i funcţională.

Fiind parteneri ai Agendei Locale 21, am participat la un concurs de proiecte mici, până la 2,5 mii de dolari, şi am câştigat bani pentru construcţia unui teren de joc pentru copii. Este un pas înainte? Da, este.

La moment, în cadrul proiectului FISM 2, au fost stabilite prin decizia consiliului 3 obiecte care necesită reabilitare urgentă. Unul din ele e grădiniţa de copii, care solicită 1,2 milioane din 1,5 milioane acordate, partea noastră va constitui 180 mii inclusiv de la cetăţeni 35 de mii. Şi sper că acest proiect va fi realizat,vom avea o grădiniţă model, cu participarea cetăţenilor oraşului. Proiectele desigur că salvează nişte situaţii, totuşi, oraşul trebuie să dispună de un buget adecvat cerinţelor lui.

FLOREŞTI, CEA MAI VERDE, SALUBRĂ

ŞI AMENAJATĂ LOCALITATE

IURIE ŢAP, primar de Floreşti: Regretul meu este că s-au pierdut unele

tradiţii de floricultură la Floreşti, dar avem intenţii bune şi încercăm să colaborăm cu drochienii, am găsit acolo persoane care cultivă flori şi am încercat să restabilim răzoarele de trandafiri.Apropo, în strategie am inclus chiar o poziţie care prevede organizarea concursului florilor.

Mai avem concursul orăşenesc „Pentru o cultură sanitară exemplară şi folosirea raţională a naturii”, în cadrul căruia au loc competiţiile„Cea mai amenajată stradă”, „Cel mai amenajat cartier”, „Cel mai amenajat bloc, scară, fântână, gospodărie, unitate economică, instituţie bugetară”. Acest concurs prevede ca o condiţie de bază sădirea răzoarelor de flori:în străzi, pe teritorii aferente, în curtea şcolilor, etc, etc. Una că este frumos, dar oraşul Floreşti are şi denumirea adecvată care într-un fel ne obligă să etalăm frumuseţea florilor.

Aşa le spun cetăţenilor- e simplu să faci ordine în oraş, fiecare gospodar face ordine în gospodăria sa şi pe terenul aferent. Gospodarii unei străzi fac ordine pe strada respectivă, tot aşa, în cartierul respectiv, în unităţile economice şi bugetare respective şi, ca rezultat, oraşul este în ordine, prosperă, se dezvoltă în cele mai bune condiţii.

Apropo, noi în 2001 am fost învingători în concursul naţional „Cea mai verde, salubră şi amenajată localitate”, câştigând locul doi, locul întâi nu ni s-a oferit pentru că nu aveam aprobat Planul Urbanistic General. În 2004 iarăşi am luat locul doi în acelaşi concurs.

- Când vorbiţi de durabilitate ce anume aveţi în vedere?

A utiliza potenţialul economic, ecologic,

Moldova urbană, №4, 2005 8

uman pentru a satisface necesităţile de astăzi fără a leza ziua de mâine a generaţiei noastre. Potenţialul economic trebuie pus în mişcare de aşa manieră ca unităţile economice să fie viabile şi peste 15-20 de ani. Strategia noastră presupune să ajungem în 2015 la un punct terminus, de la care să ne putem continua ascensiunea, şi nu degradarea.

Se ştie, de exemplu, că pentru a asigura echilibrul ecologic este nevoie de 22-23 de procente de terenuri împădurite. Raionul Floreşti dispune de 11 la sută din terenuri împădurite, iar oraşul Floreşti de 10 procente. Pentru a ajunge la o normalitate, trebuie anual să asigurăm creşterea terenurilor împădurite cu un procent. Am întreprins în acest scop o mulţime de acţiuni. Şi astăzi, după o perioadă lungă de descreştere, la Floreşti se atestă creşterea suprafeţelor de terenuri împădurite. În 2015 ne propunem să avem 20 la sută. Iată un exemplu de acţiune durabilă. Exact aşa procedăm şi-n celelalte cazuri. Plantăm tot ce este posibil, în primul rând terenurile accidentate, supuse alunecărilor, râpele. Chiar în centrul oraşului lângă strada Miron Costin era o râpă, poligon ilegal de gunoaie. Astăzi aici e o pădurice tânără care, cred eu, în 5-6 ani va fi foarte frumoasă. Am izbutit să lichidăm definitiv depozitarea gunoiului,am instalat un container în preajmă, salvând astfel circa 2 ha. Iată un pas concret. În plus, am efectuat câţiva ani la rând regenerarea parcului din preajma casei de cultură plantat după război şi care deja era bolnav, degradat. Trebuie să ţinem cont de imperativele viitorului.

Aş mai vrea să subliniez, că noi am pus accent pe lucrul cu copiii. De ce? Pentru că pot fi mai uşor organizaţi, mai uşor de plămădit, dar este important şi de a-i orienta pe calea cea dreaptă.

Avem o acţiune, iniţiată acum doi ani, de care sunt mândru: „De la sat la sat - maluri de Răut curat”. Datorită ei, azi pe teritoriul subordonat oraşului Floreşti malul râului Răut este curat. Nu mai sunt gunoişti. Au fost lichidate anul trecut, şi anul acesta au continuat lucrările de salubrizare. În ele au fost implicaţi copii şi foarte mulţi adulţi, vreo 20 de colective, două săptămâni au lucrat. Multe mecanisme au grămădit, transportat deşeurile de pe malul râului Răut şi azi sunt câteva izvoare pe malul Răutului foarte bine amenajate, văruite, puse la punct, este plajă. Asta educă copiii. Pentru că una e să vorbim despre ecologie, despre necesitatea de a avea un mediu sănătos, şi alta-i să implici copiii şi vârstnicii să facă asemenea lucru. Mă bucur că oaspeţii de prin alte părţi menţionează aspectul plăcut, curăţenia din oraşul nostru.

CURAT, SUB LIMITA SĂRĂCIEI

- Cu siguranţă că este plăcut să locuieşti într-o urbe perfect curaţată şi

amenajată. La ce foloseşte, dacă nu-ţi ajunge de pâine?

- Este adevărat. Problema cea mai mare, sunt veniturile foarte reduse, sub limita coşului de consum. Şi cele ale lucrătorilor din sfera bugetară, şi cele ale angajaţilor din întreprinderile private, şi cele ale pensionarilor. Pensiile în medie sunt de 300 lei, salariile sub o mie de lei. Raportate la preţuri, ele nu rezistă criticii. Aceasta, însă, deja, nu mai ţine de competenţa doar a primarilor.

Cu părere de rău, avem circa 4-5 mii de persoane care fac naveta peste hotarele republicii: revin, pleacă, iarăşi revin. Floreştiul, conform ultimului recensământ, are 13700 de locuitori. Nu-i, după mine, o cifră reală, dar asta e deja o altă poveste. Un lucru e clar. În 1989 erau 18 mii de locuitori în oraşul nostru şi de atunci se atestă o scădere evidentă.

La Floreşti, circa 270 hectare sunt luate în posesie de către cetăţeni. Dar constat şi aici, cu părere de rău, că circa 150 ha nu se lucrează. Populaţia renunţă la pământ! Poate este dur spus, dar este consecinţa mentalităţii formate de fostul regim sovietic, când cetăţenii aşteaptă să fie asiguraţi, să li se creeze condiţii, etc. Oamenii au fost dezvăţaţi să gândească liber, să ia decizii de sine stătătoare. Cum să renunţi la pământul care te poate hrăni? Ei astăzi trebuie să înţeleagă că bogăţia lor, bunăstarea lor depinde direct de proprietatea lor, de rezultatele muncii lui.

CREAREA ASOCIAŢIEI ORAŞELOR

ESTE UN IMPERATIV AL ZILEI -Ce lecţii ar putea oferi Floreştiul altor

loclităţi?

-Eu cred că ceea ce ne-a reuşit nouă cu adervărat este instruirea, implicarea populaţiei în procesele decizionale. Am spus-o aceasta şi elevilor şcolii n.1, pe data de 1 septembrie, la ora pe care am susţinut-o cu genericul „A învăţa şi a trăi demn”.

În ţară, avem practici de succes, dar ele nu sunt generalizate. Mai e ceva, specificautohton: primarii, mulţi, sunt excesiv politizaţi şi deseori se sustrag de la problemele urbei. Deaceea este extrem de actuală Asociaţia Oraşelor care acum se constituie, sper să fie un exemplu în generalizarea practicilor de succes existente în comunităţile noastre. Fiindcă fiecare comunitate are o experienţă mai mult sau mai puţin importantă. Proiectul USAID Reforma APL a reuşit să invite trimestrial oraşele partenere, sau mai bine zis, comunităţile partenere, la un dialog. Acest proiect este pentru noi o şcoală a teoriei şi practicii administraţiei publice locale, dar şi a practicilor de succes. Apropo, în cadrul lui este lansat un concurs anual, „Practici de succes” care în anul curent va fi în ediţia a treia.

Mă bucur că floreştenii, în principiu, ţin la oraşul lor. S-au implicat într-o mulţime

de activităţi. Cu dragoste, obţii multe. Am certitudinea, că oraşul Floreşti va fi unul de talieeuropeană. Cel puţin, în sensul, amenajării. Sunt la al doilea mandat, o să lupt pentru cel de-al treilea pentru a duce la bun sfârşit ceea ce am pornit. Oricum, cu mine sau fără mine, sunt convins că de acum încolo, cu voia lui Dumnezeu, se vor face lucruri bune pentru dezvoltarea oraşului Floreşti.

VITALIE CIOBANU, preşedinte PEN CLUB Moldova:

Cred că investiţiile în economie ar oferi şanse mari Floreştiului.

MIRCEA SNEGUR, primul Preşedinte al

Republicii Moldova:În perioada mandatului meu de Preşedinte

al Republicii Moldova nu m-am implicat în mod special în viaţa oraşului Floreşti. N-ar fifost corect să-i atrag mai multă atenţie decât altor localităţi urbane. Prin Floreşti trec, ori de câte ori mă duc la Trifăneşti. Mă bucur că în ultimul timp oraşul are noroc de gospodari buni, care ţin la plaiul natal şi gradul de urbanizare este chibzuit. Pentru că totul trebuie făcut cu chibzuinţă, trebuie obţinută o îmbinare optimă a plăcutului cu utilul, care va asigura un proces de urbanizare elevat.

VASILE MOLDOVANU, muzeograf,

Muzeul de Istorie şi Etnografie din Floreşti:Îţi iubeşti mama nu pentru că-i frumoasă,

dar că-i a ta. Localitatea natală, la fel, o iubeşti, că aici te-ai născut şi aici ai crescut. Floreştenii au norocul de a trăi într-o urbe cu adăvărat frumoasă. Deşi sunt şi cozi de topor, majoritatea îşi merită denumirea, sunt frumoşi ca florile.

SERGIU SUMCĂ, jurnalist:Acum, când mă duc la Floreşti, constat că

urbea se dezvoltă. Se construiesc blocuri de locuit cu câteva etaje, specifice oraşului. Şi mai constat o curăţenie care deosebeşte oraşul de alte localităţi ale Moldovei. Parcul vechi a fost curăţat, eliberat de arborii uscaţi, cresc mulţi copaci tineri care-i dau, ca şi întregii urbe, o imagine adolescentină.

SVETLANA LAZĂR, preşedinte ANTREC MOLDOVA:

Am o atitudine cu totul deosebită faţă de această localitate, şi un gând anume, legat de turism, pentru el. Consider că merită să fierealizată o rută turistică aici, pentru că întruneşte toate condiţiile - are biserici valoroase, un landşaft pitoresc cu renumitul canion Roşietici-Ţâra, un potenţial arheologic foarte bogat la Varvareuca, cu multe obiecte conservate. De-o icoană însă nu te apropii cu prea multă îndrăzneală. Mai întâi, voi face seminare, mi-aş dori o colaborare au administraţia publică locală prin fapte, una reală şi fructuoasă.

Pentru mine, Floreştiul este centrul micro şi

GHIDUL ORAŞELOR

Moldova urbană, №4, 2005 9

macrocosmosului, sau, dacă doriţi, buricul Pământului. Un spaţiu sfânt, cu un nume plin de lumină şi armonie. O palmă de pământ plină de tainele civilizaţiei umane. Nu întâmplător cu 5-6 mii ani în urmă aici şi-au ales loc de trai reprezentanţii culturii cucuteni-tripoliene. Mi-aş dori mult ca noi, băştinaţii acestui spaţiu, să-l cunoaştem mai profund şi să-l valorificăm precum îl merită.

GHIDUL ORAŞELOR

Contacte PrimăriiPrimăria Adresa Telefon de contact

Anenii Noi str. Suvorov 6, MD-6501 (265) 22588, 24935, 25770Basarabeasca str. Karl Marx 57, MD-6702 (297) 21494, 25251, 21495Bălţi Piaţa Independenţei 1, MD-3100 (231) 23181, 25251, 26450, 22397, 22351Biruinţa str. Al. Rotaru 20A, MD-6202 (262) 61643, 61661Briceni str. Independenţei 28, MD-4701 (247) 22801, 22195, 22802Bucovăţ str. Ştefan cel Mare 18, MD-3711 (237) 62238, 66210, 62236Cahul str. Piaţa Independenţei 6, MD-3901 (299) 22400, 22249, 22921, 21450Cantemir str. Trandafirilor 2, MD-7301 (273) 22639, 22254, 22048Căinari str. Ştefan Vodă 15, MD-7701 (277) 22236, 23566, 23346Călăraşi str. Mihai Eminescu 19, MD-4401 (244) 22773, 20125, 22073, 22761, 22267Căuşeni str. Meşterul Radu 3, MD-4301 (243) 22233, 21649, 22144Ceadîr – Lunga str. Lenin 91, MD-6101 (291) 22509, 23017, 23023, 20836Cimişlia str. Decebal 9, MD-4101 (241) 22187, 22282, 22842Comrat str. Tretiacov 36, MD-3801 (298) 22660, 22760, 24446, 22800Corneşti str. Muzicescu 45, MD-3608 (236) 61244, 61616, 61236Costeşti str. Prieteniei 10, MD-5617 (256) 32350, 32460Criuleni str. Biruinţei 12, MD-4801 (248) 22585, 20601, 22745Cupcini str. Livezilor 6, MD-2646 (246) 71183, 71180, 71230Donduşeni str. Independenţei 49, MD-5101 (251) 22205, 22364, 22203Drochia bd. Independenţei 15-a, MD-5202 (252) 22506, 22437, 22509Edineţ str. Cirimpei 30, MD-4601 (246) 22636, 22775, 25333Făleşti str. Ştefan cel Mare 73, MD-5902 (259) 22272, 22196, 23447Floreşti str. Ştefan cel Mare 30-a, MD-5000 (250) 22338, 22574, 22244Frunză str. Feroviarilor 6, MD-7108 (271) 61310, 61311Ghindeşti str. Fabricii 1, MD-5021 (250) 71856, 71094Glodeni str. Suveranităţii 4, MD-4901 (249) 22673, 22232, 22236Hînceşti str. M. Hâncu 138, MD-6900 (269) 23286, 23347, 23493Ialoveni str. Alexandru cel Bun 45, MD-6801 (268) 22430, 22487, 22484, 22430Iargara str. 27 August 3, MD-6321 (263) 63236, 63436, 63238Leova str. Independenţei 5, MD-6301 (263) 23733, 23803, 72285Lipcani str. Gagarin 6, MD-4706 (247) 61267, 61374, 61246Mărculeşti str. Ştefan cel Mare 64, MD-5005 (250) 45244, 45317, 45245Nisporeni str. Alexandru cel Bun 55, MD-6401 (264) 23604, 23139, 23604, 23833, 23242Ocniţa str. Mihai Viteazul 1, MD-7101 (271) 23078, 23870, 22361Orhei str. Vasile Mahu 160, MD-3505 (235) 22767, 23767, 20850, 24266Otaci str. Poselcovaia 18, MD-7106 (271) 79243, 79904, 79390, 24510Rîşcani str. 31 August 4, MD-5600 (256) 23487, 23439, 23163Rezina str. 27 August 1, MD-5401 (254) 24453, 22844, 22048, 23131Sîngerei str. Independenţei 124, MD-6201 (262) 23406, 24260, 22480Soroca str. Ştefan cel Mare 5, MD-3000 (230) 23787, 22176, 22125, 22660Străşeni str. Eminescu 32, MD-3701 (237) 22947, 22343, 23632Şoldăneşti str. Victoriei 16, MD-7201 (272) 22494, 22272, 22305Ştefan Voda str. Ştefan cel Mare 31, MD-4201 (242) 23053, 22153, 23052Taraclia str. Lenin 138, MD-7401 (294) 23393, 25988, 25774Teleneşti str. 31 August 8, MD-5801 (258) 22078, 22088, 22643, 22530Ungheni str. Naţională 7, MD-3600 (236) 22437, 22336, 22106, 23181Vulcăneşti str. Gagarin 40, MD-5301 (293) 23150, 23250, 23740

„Într-o zi de toamnă, după masă, când mă pregăteam să plec cu trăsura, să văd gospodăria, îmi vine în vizită de la gară un drumeţ francez. L-am poftit să meargă cu mine. Nu am apucat să intru în ţarină că gospodarii floreşteni, prin dreptul cărora treceam, au început a ne opri, rugându-mă să-i vizitez şi să le binecuvântez gospodăriile din câmp. „Părintele Vasilică, bine că te-a adus Dumnezeu pe la noi! Odihniţi-vă puţin la noi şi gustaţi din mâinile noastre, din cele ce am primit şi noi din Mâna lui Dumnezeu!” Cu asemenea cuvinte ne întâmpinau ei printre care primul era Luţă Leuşanu şi care avea chipul unui pustnic. Ne primeau cu struguri, castraveţi, harbuji, zămoşi, popuşoi copt, fructe, miere, caş şi altele. La urmă mai da şi în trăsură, pentru casă, pentru preacinstita preoteasă şi copilaşii, până ce s-a umplut trăsura. Tovarăşul meu mânca şi el cu mare plăcere. La urmă el mă întreabă, când mă voi socoti cu fraţii? Şi îi răspund că toate acestea sunt daruri benevole, date din toată inima lor, din dărnicie şi de pomenire. El s-a mirat mult, zicând că prima dată vede aşa ceva, că el este republican, de origine din Franţa, dar trăit în Rusia şi nu a văzut până aici un popor atât de bun şi de evlavios.”

(Vasile Guma, „Povestea Vieţii mele”, editura Căpriana, Paris, 1999)

Moldova urbană, №4, 2005 10

А. Гуцу, д.э.н., Е. Шамис д.т.н.,

сотрудники Международной инновационной компании

„HI-TECH PATENT POOL». А. Томша, д.э.н.,

зав. кафедрой АЭЗРМ

1. Актуальность проблемыСтановление современного рынка

недвижимости – одна из насущных за-дач экономических реформ, проводи-мых в Молдове, без разрешения которой невозможно ни подлинное повышения благосостояния народа, ни эффектив-ное развитие национальной экономики. Основное внимание при этом должно уделяться применению наиболее при-влекательных для населения разноо-бразных кредитно-финансовых меха-низмов, которых в мировой практике насчитывается более четырех десятков.

За последние пятнадцать лет в ре-спублике были предприняты многочис-ленные попытки внедрения механизмов финансирования недвижимости с ис-пользованием денежных сбережений населения и банковских кредитов, од-нако массового использования они не получили. Кредитными услугами ком-

мерческих банков в настоящее время пользуется не более 10% наиболее вы-сокодоходной части населения респу-блики.

Основными барьерами эффективного внедрения в республике, широко распро-страненных в мире механизмов дешевого и долгосрочного массового кредитования недвижимости являются:

a) недостаточное развитие законода-тельной и нормативной базы, порождаю-щее многоуровневую коррупцию и взаим-ное недоверие населения, государства и финансовых учреждений;

b) низкое соотношение между дохода-ми значительной части населения и ры-ночной стоимостью недвижимости;

c) слабая склонность населения к дол-госрочным сбережениям из-за недостаточ-ной экономической культуры и неумения сопоставлять выгоды и убытки;

d) масштабный характер теневых до-ходов, скрываемых «в потайных сейфах»;

e) ограниченность кредитных возмож-ностей коммерческих банков, высокие про-центы и краткосрочность банковских кре-дитов, связанных со слабой склонностью населения к долгосрочным сбережениям, масштабным характером теневых доходов и риском отсутствия кредитных историй у большинства потенциальных заемщиков.

Низкая склонность населения к долго-срочным сбережениям и далеко не беспо-чвенные опасения банков предоставлять населению дешевые и долгосрочные кре-диты коренятся в высокой степени неопре-деленности и неуверенности обоих сторон «в завтрашнем дне». Другая важнейшая причина – недостаточно аргументиро-ванное и малоэффективное стремление коммерческих банков трансплантировать (импортировать) в экономически отсталую среду современные ипотечные кредитно-финансовые механизмы, которыми в со-стоянии воспользоваться лишь незначи-тельная и наиболее обеспеченная часть населения республики. В то же время другая более или не менее обеспеченная часть населения (в.т.ч. работающая за гра-ницей) предпочитает объединять свои де-нежные сбережения в «теневых кассах», используя их для нелегального кредитова-ния людей, не имеющих залоговой недви-жимости и кредитных историй и лишенных тем самым права пользоваться услугами банковской системы. Примечательно, что в этой нелегально функционирующей за-емной среде ежегодно прокручиваются около 1 млрд. долларов США. Эта сумма в десятки раз превышает объем иностран-ных инвестиций и в 4-5 раз больше общей суммы кредитных ресурсов, предоставля-емых всей банковской системой республи-ки избранной части наиболее преуспеваю-щих бизнесменов.

2. Мировой опыт Исследования, выполненными много-

численными авторами, показали, что на протяжении двух последних веков ни одной стране в мире не удалось создать современную массовую ипотечную систе-му, минуя стадию разнообразных сбере-гательно-заемных обществ. Такая точка зрения подтверждается анализом 89-ти эпизодов из 200-летней истории возникно-вения современных финансовых институ-тов в 54 странах мира.

Так, в США становление классиче-ской американской ипотеки началось не с создания вторичного рынка закладных в 30-х годах ХХ столетия, а с возникнове-ния строительно-сберегательных коопе-ративов, начиная с 30-х годов XIX века. В начале ХХ-го века эти кооперативы были преобразованы в кредитные союзы, сбе-регательно-заемные ассоциации и сбере-гательно-заемные банки, успешно функ-ционирующие и ныне наравне с мощной классической ипотечной системой США.

LOCUINŢE

СИСТЕМА ИНВЕСТИЦИОННЫХ СБЕРЕЖЕНИЙ И ЗАЙМОВ

Moldova urbană, №4, 2005 11

Уже на протяжении 95 лет строитель-ные сберегательные кассы (ССК) играют важную роль в экономическом и социаль-ном развитии Германии и Австрии. Сегодня более 19 млн. граждан Германии являются владельцами одного или нескольких до-говоров о стройсбережениях. В Австрии с гражданами заключено более 2 млн. до-говоров, притом, что общая численность населения этой страны составляет око-ло 8 млн. человек. По состоянию на 2003 год, обязательства немецкого населения перед стройсберкассами составили 15% всех долговых обязательств, перед сбере-гательными и ипотечными банками – соот-ветственно 30 и 20 %. В Австрии на долю стройсберкасс приходится 45% долговых обязательств населения, на сберегатель-ные банки – 22, на ипотечные банки – 13%. Кредиты предоставляются на 10-12 лет в Германии и от 14 лет до 21 года в Австрии. Примечательно, что более 30 лет в ав-стрийских и немецких ССК ставки по депо-зитам оставались на уровне 4% годовых, а ставки по кредиту – 6%. В это же время на финансовых рынках этих стран процентные ставки на банковские кредиты колебались в пределах 8-12 процентов годовых.

Начиная с 1992 года, при поддержке немецких и австрийских специалистов, ССК начали функционировать в Слова-кии, Чехии и Венгрии по следующей схо-жей схеме:

• клиент ССК должен делать регуляр-ные взносы в течение 4-6 лет и накопить 50% суммы, оговоренной в контракте, для того чтобы получить кредит на остальные 50% по льготной ставке 6% годовых. Став-ка по депозитам равна 3%.

• на сбережения клиентов ССК начисля-ется премия в размере 20-40%, выплачива-емая из государственного бюджета.

• ежегодный объем премии не может превышать установленного предела, как правило, не более 50% средней месячной зарплаты клиента ССК.

Размер премий в этих странах ежегодно пересматривался правительствами при со-ставлении государственных бюджетов, что позволило в течение 10-ти лет четырежды снизить их размер с 40 до 20%, постепен-но уменьшая нагрузку на государственный бюджет по мере улучшения экономиче-ского и социального состояния граждан. Важно также отметить, что начальное за-вышение размера премий использовалось для преодоления недоверия населения к новому кредитному институту. В первый же год клиентами ССК стали 2% жителей (бо-лее 150 тыс. человек) в Чехии и около 3% жителей (300 тыс. человек) в Венгрии. На седьмой год работы ССК доля стройсбере-жений в ВВП повысилась в Чехии в 49 раз (до 4,9%). Спустя десять лет после начала работы ССК (к 2003 г.), действующие сбе-регательные контракты имелись уже у 4,6 млн. чехов (45% населения).

Благодаря привлекательности новой системы, в 1993-2003 гг. ССК Словакии вы-дали своим клиентам 270 тыс. займов, в то время как банки предоставили населению в этом же периоде всего 21 тыс., а государ-ственный фонд – только 18 тыс. кредитов. Через 7 лет работы чешские ССК выдали 307 тыс. кредитов, тогда как кредиты бан-ков достигли 21 тыс., а займы с субсидией процентной ставки – всего 8 тыс. креди-тов. Государственные расходы на премии вкладчикам непрерывно увеличивались и через семь лет достигли около 1% госбюд-жетов этих государств.

Примечательно, что определенная часть клиентов ССК делали денежные вклады, но не брали займы и по оконча-нию договорного накопительного срока использовали право выхода из составов ССК без потери государственных премий. Такой подход позволил кассам стимули-ровать аккумулирование «длинных инве-стиций» и за 7 лет в этих странах каждая денежная единица премии привлекла 10-12 денежных единиц строительных сбережений. Те же клиенты касс, кото-рые накапливали сбережения в течение 4-6 лет и отказывались от займов, фак-тически финансировали других клиентов ССК, которые приобретали необходимые им объекты недвижимости с использо-ванием своих денежных накоплений в кассах и займов, предоставляемых им кассами.

В отличие от Словакии, Чехии и Вен-грии, в Польше, при содействии амери-канских специалистов, в последнем де-сятилетии ХХ века основная ставка была сделана на развитие коммерческих бан-ков и институтов секьюритизации ипотеч-ных кредитов по американскому образцу. Ошибочная стратегия польского прави-тельства замедлила становление более массовых институтов кредитования не-движимости и привела в 2002 г. сокраще-нию объемов жилищного строительства на 40% по сравнению с уровнем 1989 г. В связи с этим польское правительство в настоящее время усиленно внедряет немецкую систему строительных сбере-жений.

Следуя примеру соседей, немецкая си-стема стройсбережений начала внедряться в Хорватии - с 1998 г., Словении – с 1999 г., Румынии – с 2004 г. Планы запуска ССК сейчас разрабатываются в Болгарии, Лит-ве, Латвии и Эстонии. Определенные шаги в этом направлении предпринимаются в Беларуси, Украине, Казахстане, Узбекиста-не и Китае.

В России, как и в Польше, попытки построить ипотечный рынок по образцу классической американской ипотеки, при консультативной помощи американских специалистов, не привели к успеху. Рос-сийская ипотека оказалась востребованной лишь высокодоходными слоями населения.

Стремление расширить узкий ипотечный рынок вынуждало агентов недвижимости прибегать к поддержке государства. По-траченные государственные ресурсы не принесли ожидаемых результатов, и как следствие, региональным правительствам пришлось искать выход из создавшегося положения посредством создания кредит-ных потребительских кооперативов и сбе-регательно-заемных касс.

3. Молдавский опыт Масштабное вовлечение денежных

сбережений населения в строительство жи-лья началось в Молдове с создания Киши-невского муниципального агентства (КМА). На первых порах (1999-2003гг.), используя простой метод рассрочки для оплаты не-движимости, КМА привлекло в строитель-ство жилья более 40 млн. лей, построив в Кишиневе 8 жилых многоэтажных домов общей площадью 22 тыс. кв. метров и обе-спечили жильем более 300 семей. Набрав определенный опыт и популярность среди населения, КМА совместно с АКБ «Agroind-banc», приступили к применению более со-вершенных методов кредитования жилья, основанных на привлечение денежных сбе-режений населения в сумме не менее 50% стоимости жилья и банковских кредитных ресурсов под залог приобретаемой кварти-ры сроком на 10 лет под 15% годовых.

Аналогичный, но более благоприятный кредитно-финансовый механизм предла-гает населению строительная компания ENIF-ALSO SRL совместно с Румынским коммерческим банком: первоначальный единовременный взнос – не менее 30% стоимости квартиры, банковский кредит не более 70% сроком на 15 лет под 16-18% годовых.

Однако, как в первом, так и во втором случае, непременным условием получения кредита для всех покупателей недвижимо-сти является их кредитоспособность, кото-рая определяется на основании семейных доходов, подтверждаемых соответствую-щими официальными документами.

Например, для приобретении через КМА 2-х комнатной квартиры общей пло-щадью 77,3 м2, будущему жильцу необхо-димо в течение 2-х месяцев внести в АКБ «Agroindbanc» около $20 тысяч, или 50% ее стоимости. Остальные $20 тысяч предо-ставляются банком на 10 лет под 15% го-довых. Согласно календарному графику, будущий владелец квартиры только в те-чение первых 2 лет должен обеспечить по-гашение кредита, внося в банк ежемесячно по 5000 лей (2100 лей – возврат кредита, 2900 – плата процентов за кредит). Следо-вательно, чтобы стать клиентом КМА, еже-месячный семейный бюджет покупателя такой квартиры должен быть не менее 7-8 тыс. лей в месяц.

Еще более недоступным для большин-ства населения является кредитно-финан-

LOCUINŢE

Moldova urbană, №4, 2005 12

совый механизм, предложенный КБ «Victor-iabanc», который выделяет кредиты сроком на 5 лет под 16-18% годовых. Чтобы стать клиентом этого банка, покупателю анало-гичной 2-х комнатной квартиры необходим семейный доход в сумме не менее 12-13 тыс. лей в месяц.

Такими финансовыми возможностями настоящее время обладают лишь около 10% граждан Молдовы. В тоже время дру-гая, более значительная (60%) часть насе-ления республики имеют более скромные семейные доходы, и поэтому воспользо-ваться кредитными банковскими услугами для решения своих жилищных проблем они просто не могут, в то время как их скром-ные денежные сбережения, составляя в со-вокупности миллиарды лей, остаются пока бесполезными для развития национальной экономики.

Анализ истории становления современ-ных финансовых институтов в различных странах (см. выше) позволяет сделать вывод о том, что для более масштабного использо-вания инвестиционных возможностей населе-ния в строительство объектов недвижимости различного (жилищного, производственного, сельскохозяйственного, коммерческого и т.д.) назначения необходимо узаконить порядок создания и функционирования в республи-ке различных форм сберегательно-заемных объединений граждан. Только пройдя шко-лу сберегательного и долгового поведения, граждане республики приобретут не только свои кредитные истории, но и навыки долго-срочного планирования своих семейных бюд-жетов, вливая в совокупности многомиллион-ные инвестиции в экономическое развитие страны, создавая тем самым экономические предпосылки для постепенного массового и эффективного внедрения в республике со-временных ипотечных методов кредитования недвижимости.

4. Правовые аспекты В целях эффективного использования

разрозненного легального и нелегального инвестиционного потенциала населения и экономических агентов для удовлетворе-ния потребностей в объектах недвижимости различного назначения, авторами насто-ящей статьи разработан пакет законода-тельно-нормативных документов, устанав-ливающих порядок создания и финансовый механизм функционирования в республике касс инвестиционных сбережений и займов. В состав этого пакета входят следующие документы:

1. Закон о кассах инвестиционных сбе-режений и займов.

2. Положение о порядке создания и финансовом механизме функционирова-ния касс инвестиционных сбережений и за-ймов.

3. Нормы финансовой предосторожно-сти в деятельности касс инвестиционных

сбережений и займов.4. Положение о Национальном агент-

стве по регулированию деятельности касс инвестиционных сбережений и займов.

5. Положение о федерации касс инве-стиционных сбережений и займов.

6. Положение о государственном стиму-лировании инвестиционной деятельности членов касс инвестиционных сбережений и займов.

7. Положение о порядке создания и ис-пользования общего резервного фонда касс инвестиционных сбережений и займов.

Принятие и утверждение этих докумен-тов Парламентом и Правительством ре-спублики позволит обеспечить правовые, методические и финансовые содействия физическим и юридическим лицам при строительстве новых, а также реконструк-ции, расширении и приобретении на рынке недвижимости, действующих объектов не-движимости различного назначения.

В качестве инвестиционных ресурсов бу-дут использоваться собственные инвестици-онные сбережения граждан и экономических агентов, а также заемные средства, предо-ставляемые кассами своим членам из общей инвестиционной массы сроком не менее чем на 15 лет, под процентные ставки минимум в 2 раза ниже, чем на финансовом рынке ре-спублики.

5. Социально-экономическая эффективность Создание национальной системы ин-

вестиционных сбережений и займов позво-лит:

a) изучить реакцию населения на вне-дрение новой кредитно-финансовой систе-мы в республике и предпринять меры по непрерывному вовлечению в состав касс новых ее членов;

b) осуществить маркетинг будущего рынка недвижимости республики на осно-вании инвестиционных заявок постоянно растущего числа членов касс;

c) разработать инвестиционные про-граммы в разрезе городов и районов респу-блики, с учетом генеральных схем их раз-вития;

d) отладить корпоративные связи, меж-ду всеми участниками инвестиционного процесса;

e) разработать перспективные програм-мы деятельности каждого участника инве-стиционного процесса.

Длительность становления и разверты-вания национальной системы инвестици-онных сбережений и займов составит не более 3 лет. В течение этого периода кас-сы инвестиционных сбережений и займов предполагается создать в гг. Кишинэу, Бэлць и Кахул. Членами касс за этот период могут стать не менее 10000 физических и юриди-ческих лиц. Общий объем инвестиционной массы, аккумулируемой членами касс, со-

ставит не менее 400 млн. долл. США, то есть в среднем по 50000 долл. США на каж-дого члена кассы.

Инвестиционные средства, накаплива-емые кассами, станут важным вкладом вы-полнения «Стратегии экономического роста и снижения бедности в Республике Молдо-ва в 2004-2006 годах», согласно которой на проведение приоритетных экономических мер в республике предусмотрено направить в течение трех лет 9,2 млрд. лей, или около 730 млн. долл. США.

Особую роль сыграет национальная система инвестиционных сбережений и за-ймов при реализации Национальной про-граммы „Satul Moldovenesc”, благодаря использованию денежных сбережений граж-дан Молдовы, в том числе, работающих за границей, среди которых более 60% - вы-ходцы из сельской местности.

Благодаря использованию сберега-тельно-заемных механизмов, положенных в основу деятельности касс инвестиционных сбережений и займов, производственный потенциал республики пополнится новыми предприятиями различного назначения и новыми рабочими местами, что в комплек-се обеспечит дальнейшее развитие нацио-нальной экономики в целом.

Развитие производительных сил респу-блики будет способствовать повышению уровня занятости как городского, так и сель-ского населения, воздержанию от выезда за границу в поисках работы молодых трудо-способных граждан Молдовы.

Налоговые средства, поступающие в государственный и местные бюджеты от ин-вестиционной деятельности физических и юридических лиц, позволят поднять жизнен-ный уровень всего населения республики.

Легализация значительной инвестици-онной массы населения и экономических агентов через кассы инвестиционных сбе-режений и займов позволит государству в ближайшее время выйти «из долговой ямы» и в конечном итоге отказаться от внешних кредитов, а также будет способствовать укреплению финансового состояния ком-мерческих банков, страховых компаний, пенсионных и медицинских фондов.

Успешное решение разнообразных жизненных потребностей населения будет способствовать снижению социальной на-пряженности в обществе, ускорению ритмов проведения экономических реформ в стра-не, улучшению морального и физического состояния людей, стимулированию рожда-емости и дальнейшему развитию городов и сел Республики Молдова.

По мере роста благосостояния населе-ния и укрепления финансового состояния касс инвестиционных сбережений и за-ймов, последние смогут быть постепенно преобразованы в ипотечные сберегатель-но-заемные банки, на что понадобиться не менее 20 лет.

LOCUINŢE

Moldova urbană, №4, 2005 13

С главным инженером проекта про-ектного института “Аквапроект” Пав-лом Мындрилэ беседует корреспондент “Moldova Urbana” Вадим Дрелинский

- Не секрет, что последнее летнее наводнение в Кишиневе шокировало всех жителей столицы...

- Хочу сразу Вас поправить - у нас произо-шло затопление. Наводнение - это более ши-рокое понятие. Оно происходит в основном весной, когда начинается таяние снега.

- Но шок у кишиневцев от этого не уменьшился: в некоторых секторах го-рода по улицам неслись потоки грязной воды, были значительно повреждены под-валы и первые этажи многих зданий, фак-тические разрушены дома одной из улиц.

Мы уже давно привыкли к тому, что после сильных ливней происходит зато-пление возле здания железнодорожного вокзала и под мостом на Набережной. Но то, что произошло этим летом, конечно, для Кишинева событие экстраординар-ное. Хотелось бы узнать мнение специ-алиста - это случайность или возможны повторения?

- Затопления - это постоянная и серьез-ная проблема в Молдове. Надо сказать, что особого внимания со стороны властей этой проблеме не уделялось. Хотя все понимали, что это может произойти. В этой связи обычно вспоминают очень большое затопление Ки-шинева в 1948 г. Также в ужасном положении находятся и некоторые села республики. На-пример, село Миток под Оргеевом затаплива-ло несколько раз.

- С чем связана существование по-добной проблемы в республике?

- У нас затопление происходит, в основ-ном, в летнее время. Осадки выпадают ло-кально, иногда с очень большой интенсивнос-тью. Это и вызывает затопление территории. Иногда из-за паводка, иногда за счет склоно-вого стока. Опасная паводковая ситуация на значительной части территории республики, сохраняется в течение всего лета.

- Чем это обусловлено?- Интенсивностью ливневых осадков, гори-

зонтальной и вертикальной расчлененностью рельефа, геологией и морфологией речных долин. Рельеф оказывает существенное вли-яние на паводковую ситуацию в республике. Кроме того, традиционно населенные пункты размещаются вдоль водотоков. Их застройка

идет в поймах рек без учета вероятности за-топления паводками. К сожалению, застройка пойменных территорий продолжается и сей-час. Примэрии и архитектурные службы рай-онов должны обратить особое внимание на недопущение строительства без проведения соответствующих защитных мероприятий. В настоящее время из-за сокращения финан-сирования работ по их содержанию, резко ухудшается состояние крупных защитных объектов - оградительных валов, русел рек, водохранилищ. В будущем это может приве-сти к крупномасштабным затоплениям.

В последнее время построено множество прудов, примерно 2500-3000. В большинстве случаев мелкие пруды построены без проектно-сметной документации. К тому же срок службы многих прудов уже истек. Положение ухудшает-ся тем, что многие из них бесхозны и техниче-ские паспорта у них отсутствуют. Кто несет за них ответственность - непонятно. Паводки показали (и нынешнее в Кишиневе, и ранее в бассейнах рек Реут и Черная в 1994 г. и водотоков Кэлмэцуй и Лэпушна в 1995 г.), что тяжелые последствия обусловлены, как правило, ненадлежащей экс-плуатацией сооружений существующих прудов. Однако, несмотря на тяжелые последствия, ведется их бессистемное и бесконтрольное вос-становление, причем без согласования с госу-дарственными службами управления водными ресурсами и головным отраслевным специали-зированным институтом “Аквапроект”.

На автодорожной сети в пределах насе-ленных пунктов проектирование и строитель-ство водопропускных сооружений, нередко ведется без учета их возможного влияния на затопление.

Можно также отметить и отсутствие в про-шлые годы контактов между основными про-

ектными институтами республики с целью разработки комплексных генеральных планов застройки населенных пунктов, в том числе и с учетом мероприятий по защите от затопления.

Все эти причины и приводят к тому, что во многих населенных пунктах затопление носит масштабный характер, а их защита услож-нена, например, в Хынчешть, Басарабяска, Абаклия, Шолдэнешть и др.

Кроме затопления, территории подвер-гаются еще и подтоплениям за счет подъема уровня грунтовых вод. Например, в кишинев-ском секторе Ботаника в процессе застрой-ки произошел наиболее значительный рост уровня подъема грунтовых вод.

- А в чем причина?- Антропогенные факторы - интенсивная

застройка, асфальтирование значительных площадей, исчезновение сплошного рас-тительного покрова. Земля лишилась есте-ственных условий испарения влаги. Кроме того, происходят утечки из канализации и водопровода. Все это способствует подъему уровня грунтовых вод.

- Каковы способы защиты от зато-пления в условиях нашей страны?

- Немного истории. По заданию правитель-ства, начиная с 1995 года наш институт присту-пил к разработке Схемы защиты населенных пунктов Республики Молдова от затопления. Для начала нами были обследованы все на-селенные пункты республики с целью выявле-ния причин и оценки опасности затопления. В ходе дальнейшей разработки, для всех городов и сельских населенных пунктов, были опреде-лены и предложены конкретные комплексные защитные мероприятия в разрезе бассейнов рек и водотоков. Схема прошла техническую и экологическую экспертизы, была одобрена пра-вительством республики. Вышло соответствую-щее правительственное постановление. Было определено, что в опасных зонах при затоплении находятся 659 населенных пунктов республики, это более 32 тыс. жилых домов и строений в ко-торых проживают более 103 тысяч человек и на-мечены основные защитные мероприятия.

- Какие мероприятия?- Строительство новых противопаводковых

прудов и водоемов, реконструкция существую-щих прудов, очистка русел водотоков, устрой-ство отводящей сети, реконструкция существу-ющих оградительных валов и строительство новых валов. Предлагалось также устройство новых и реконструкция старых мостов и труб-чатых переездов, вынос и локализация воз-

CAPITALA

“Продолжение финансирования проекта спасло бы Кишинев

от затопления”

Moldova urbană, №4, 2005 14

можных источников загрязнения и защита от затопления источников водоснабжения.

- Какая ожидалась экономическая эффективность от проведения всех за-щитных мероприятий, предлагавшихся Схемой?

- Общая стоимость защитных меропри-ятий составляла на 1998 г. - $218,4 млн. В результате ре-ализации этих мероприятий можно будет предотвращать ежегодный среднемноголетний ущерб от паводков в размере $43,8 млн., что составляет око-ло 20 процентов от общей сто-имости защитных мероприятий. Таким образом, коэффициент экономической эффективности, предусмотренных защитных мероприятий в целом по респу-блике составляет 0,19, срок их окупаемости - 5,4 года, что ниже нормативных 8-12 лет. При этом, определена очередность реали-зации защитных мероприятий и их стоимость по населенным пунктам с выделением переч-ня первоочередных начиная с 2001 года. Но, к сожалению, все осталось на бумаге.

- В чем причина, как всег-да отсутствие денег, недо-понимание госорганов?

- Возможно - и то и другое. Мы представили эту схему во всех органах местного самоуправления в том числе и в Кишиневе. Она заинтересовала тог-дашнее руководство муниципия и институт получил заказ на более детальную проработ-ку ТЭО (технико-экономического обоснова-

ния) по Кишиневу. ТЭО включало Кишинев и 24 населенных пункта, которые входят в со-став муниципия. Перед нами была поставле-на комплексная задача - не только защитить территорию города от затопления, но и благо-устроить и обводнить русло реки Бык. В 70-е годы прошлого столетия для этого предлагал-

ся вариант переброски воды из Днестра. В наше время - это не реально.

Мы изучили опыт обводнения, таких водотоков, в других городах - в Минске и Бухаресте. И остановились на принципе по

которому была благоустроена и об-воднена река Дымбовица в Бухаресте. Поскольку дебит ее водотока пример-но равен дебиту нашей реки Бык.

Обводнение решается по принципу строительства в русле реки ряда со-оружений, которые перегораживают сток воды выше их местоположения. Излишек воды перетекает вниз и создает впечат-ление полноводности реки. Кроме того, в обоих случаях выше по течению рек нахо-дится водоем, регулируюший сток. У нас это Гидигичское водохранилище, но оно в полной мере не может защитить Киши-нев от затопления. Сбросной расход рас-четной обеспеченности составляет около 190 кубометров воды в секунду. В том со-стоянии, в котором оно находится сейчас, русло реки Бык может пропускать макси-мум 20-30 кубометров в секунду. Есте-ственно, русло необходимо расширить и углубить с учетом прохождения паводка, который к центру города увеличивается до 260 кубометров в секунду.

Комплексно подходя к этому вопро-су мы решаем две проблемы: возмож-

ность защитить территорию от затопления и благоустройства русла реки Бык в пределах от Полтавского шоссе до Грэдина Ботаникэ.

Строительство намечается осуществить поэтапно. В первую очередь строительства входит русло реки Бык от ул.Измаильской и вверх по течению до Полтавского шоссе,

а также часть впадающих притоков на этом участке - ручей Дурлешть, Гусева балка в районе Вистерничен, Цыганка в районе ба-зара Каля Басарабией, ручей Долина Роз и Малая Малина.

CAPITALA

Moldova urbană, №4, 2005 15

Работа была закончена и в мае 2003 г. утверждена решением столичной примэрии. Далее институту была заказана “Рабочая до-кументация” по пусковому комплексу первой очереди строительства. Есть у нас контракт с заказчиком. Им является Управление капитального строительства примэрии. В 2003-2004 гг. мы работали над разработкой рабочих чертежей. К сожалению, в 2005 г. финансирование было прекращено.

- Чем мотивировали прекращение финансирования?

- Говорят - нет денег. В марте институт направил аналитическую записку в адрес примэрии и Муниципального совета с дово-дами о необходимости продолжения подоб-ных работ. Сейчас, после затопления, еще раз обратились в местные органы власти с тем, чтобы было обращено внимание на не-обходимость решения данной проблемы.

В настоящий момент есть указания Ко-миссии по ликвидации последствий зато-пления по ручью Галбачика. Я уже говорил, что осадки у нас выпадают локально и с большой интенсивностью. На этот раз 18-19 августа в районе сел Гулбоака и Гратиешты выпали осадки. Их интенсивность близка к повторяемости один раз в 100 лет. Такой ли-вень способен сформировать расход до 90,0 кубометров секунду и объем до 3,0 млн кубо-метров воды. Ранее для защиты микрорайо-на Чеукарь от затопления запроектировали противопаводковый пруд, который должен был весь этот объем аккумулировать

- Другими словами, продолжись фи-нансирование, то сейчас был бы уже противопаводковый пруд и никаких лет-них затоплений?

- Рабочий проект противопаводкового пруда был подготовлен в 1999 г. и уже в 2000 г. приступили к реконструкции существую-щей плотины в районе Чеукарь. За неиме-нием средств все работы законсервировали. Но если бы ранее были выполнены те меро-приятия, которые мы предлагали, то ул. Ип-подромную не затопило. Еще повезло, что по чистой случайности не было человеческих жертв. А могли быть.

В этой связи хочу отметить что в 1994-1995 гг. нашим институтом по крупным рекам республики были разработаны системы опо-вещения об опасности разрушения плотины Дубоссарского водохранилища на Днестре, плотины гидроузла Костешть - Стынка на Пруте и плотины Гидигичского водохранили-ща на реке Бык И все они должны были быть в состоянии постоянной готовности.

- И эти системы работают?- Нет, они не реализованы. Заказчиком

тогда был Департамент Гражданской защиты.

- Если не будет принято решение о продолжении работ, реально ли повто-

рение подобных чрезвычайных ситуа-ций?

- Опасность подстерегает нас и в буду-щем. Это абсолютно реально и на любом другом водотоке - реки Реут, Икель, Ишновец или Бык.

- А Гидигичская плотина?- Опасность разрушения Гидигичской

плотины минимальна. Там все построено на совесть. Плотина выдержит паводок повто-ряемостью один раз в 500 лет. Вода через во-досбросные сооружения будет переливаться в русло реки Бык.

- То есть сейчас главная задача - рас-чистить русло реки Бык?

- Да, необходимо расчистить русло реки Бык и выполнить те мероприятия, которые были запланированы, чтобы избежать повто-рения ситуаций, подобных летней. Кроме того, не следует забывать, что Кишинев - столичный город. Необходим комплексный подход к благо-устройству реки. Нужно также учитывать нюан-сы архитектурного облика столицы.

- Я коренной кишиневец, родился рядом с рекой Бык, но за сорок четыре года жизни ни разу в ней не искупался - очень грязно.

- К сожалению, состояние реки Бык на-прямую зависит от соблюдения санитарных, экологических норм, да и просто от культур-ного уровня развития населения. Вода сама по себе грязной не бывает, ее грязной дела-ют люди.

- Утверждается, что в реку Бык ча-сто сбрасываются и промышленные отходы?

- Сбрасывается все, что хотите. Эта за-дачу должны решать контролирующие ор-ганы, санитарная инспекция, экологические организации, чтобы исключить такие выбро-сы. Кстати в плане мероприятий, которые нами были предложены, эти вопросы были проработаны и находят свое решение.

Нами предлагается оригинальная схе-ма, которая одновременно и предохраняет реку Бык и решает вопросы ее благоустрой-ства. Причем, объем затрат вполне прием-лем для нашей сегодняшней экономической ситуации. И если начинать, то создавать не голое русло, а жизнеспособную реку для со-временного европейского города.

- Если русло и близлежащие терри-тории будут окультурены, то можно на реке Бык создать зону отдыха?

- Да, абсолютно реально. Есть все пред-посылки создать здесь для кишиневцев зону благоустроенного народного отдыха. Зачем ездить куда-то далеко, когда можно отдыхать рядом со своим домом?

- Спасибо за интервью.

CAPITALA

10 ПРИНЦИПОВ СОЗДАНИЯ

УДОБНОГО ГОРОДААмериканский Институт Архитекторов\

American Institute of Architects сформули-ровал 10 принципов, которым должны сле-довать архитекторы, желающие возвести города и поселки, в которых будет приятно и удобно жить.

Принцип 1. Интересы человека - превы-ше всего. Жители населенного пункта долж-ны иметь возможность гулять, пешком посе-щать магазины, культурные центры и пр. Это позволяет улучшить ситуацию с дорожным движением и экологической обстановкой.

Принцип 2. Предоставлять выбор. Люди должны иметь возможность выбора при поисках жилья, хождения по магазинам, способам отдыха и пр. Наличие выбора по-зволяет привлечь в населенный пункт самых разных жителей - разного возраста, благо-состояния, профессии и пр. У детей обяза-тельно должны быть возможность играть в безопасных условиях на улице.

Принцип 3. Поощрять разнообразие в использовании земли и архитектурных сти-лей. Город не должен представлять из себя монотонный и скучный пейзаж.

Принцип 4. Сохранять центр города. Исторический центр города следует ре-ставрировать и всемерно поощрять его раз-витие. Старые дома придают населенному пункту индивидуальность и очарование. Исторический центр - “нерв” города, кото-рый обеспечивает его устойчивое развитие.

Принцип 5. Варьировать транспортные возможности. Люди должны иметь возмож-ность выбора между хождением пешком, ез-дой на велосипедах, общественным транс-портом и пр.

Принцип 6. Создавать общественные пространства. Люди должны иметь возмож-ность видеть друг друга, знакомиться и об-щаться. Для этого необходимы обществен-ные здания и площади, в которых могут проходить собрания, выставки, концерты, парады и пр. Только принимая участия в по-добных мероприятиях, люди ощущают себя частью единого целого - их города.

Принцип 7. Создавать добрых соседей. Каждый квартал должен иметь свою и не-повторимую идентичность. В этом случае, жители квартала гордятся своим местом обитания и стремятся облагородить и бла-гоустроить его.

Принцип 8. Сохранять окружающую среду.

Принцип 9. Беречь традиционные ландшафты. Сохранение в черте города участков леса, поля и пр. с традиционными для них растениями, насекомыми и живот-ными крайне важно для города и горожан.

Принцип 10. Придумывать дизайн. Удачный дизайн города - основа его про-цветания.

(Washington ProFile)

Moldova urbană, №4, 2005 16

Ион Чоботару, консультант Дирекции

коммунального развития Агентства регионального

развития Молдовы

В мире известны три основных типа ката-строф: стихийные, военные и индустриаль-ные, однако, по мнению специалистов, этим перечнем возможные катаклизмы не исчерпы-ваются.

В часности, из-за крайней запущенности жи-лищного фонда, износа основных узлов конструк-тивных элементов и инженерного хозяйства горо-дов, неоднократного промерзания ограждающих конструкций, возможна социальная катастрофа, последствия которой, по мнению зарубежных спе-циалистов, могут оказаться более губительными чем действия стихий и аварий.

Так, согласно Виталия Черепенко, вице-при-мара муниципия Кишинэу, только в столице у 900 крупнопанельных жилых домов истекает срок экс-плуатации (добавлю от себя-без проведения капи-тального ремонта в нормативные сроки).

«Все стыки в этих конструкциях давно проржа-вели и реконструировать такие дома не представ-ляется возможным. У городских властей остается, фактически, один выход – снос ветхих 3-х, 4-х и 5-ти этажных «хрущевок» и строительство на их ме-сте новых 9-10 этажных домов» („Moldova urbană”, № 2, стр.20).

Идея столь же хорошая, сколь и невыполни-мая в ближайшем будущем. Во всяком случае до 2015 года - срок к которому страна наметила значи-тельно повысить уровень жизни населения.

С учетом сегодняшнего реального положения дел в экономике страны на первый план выдвига-ется проблема реформирования жилищно-комму-нального хозяйства, что в конечном итоге должно отразиться и на техническом состоянии многоэтаж-ных жилых домов.

Среди первоочередных мер, составных частей реформы видятся:

- продолжение концентрации основных фон-дов ЖКХ в ведение органов местной публичной ад-министрации за счет завершения передачи им всех ведомственных жилых домов и общежитий;

- совершенствование системы управления в ЖКХ за счет сдвига с нуля по республике процесса создания кондоминиумов, сдачи в концессию ком-мунальных услуг и др.;

- установление единого и обязательного по-рядка финансирования капитального ремонта жилых домов и внутридомовых инженерных сетей за счет определеного процента от их балансовой стоимости, создания ремонтного фонда за счет на-копления средств собственников квартир в ЖКХ, МПО ЖФ, АВПК, АСК;

- обеспечение текущего содержания домов и инженерных сетей на основе планово-расчетных, экономически обоснованных тарифов;

- внедрение системы заключения прямых, индивидуальных договоров между поставщиками услуг и потребителями (или их уполномоченными физическими или юридическими лицами), между управляющими жилым фондом и эксплуатацион-ными компаниями.

В настоящее время, исходя из сложившейся ситуации, оптимальным решением видится выбор администратора в каждом многоэтажном жилом доме. Эта идея озвучена в примэрии Кишинева и заслуживает внимания с целью ее изучения и вне-дрения.

Одновременно с определением основных направлений рефор-мирования ЖКХ сле-дует начать переход, постепенно, к оплате жилья и коммуналь-ных услуг в зависимо-сти от степени и уров-ня его комфортности. Собранные платежи должны обеспечи-вать возмещение из-держек производства этих услуг, так как се-годня большая часть

средств расходуется на выполнение управленче-ских функции управляющими жилым фондом.

В условиях увеличения цен на все виды матери-алов и оборудования, роста тарифов на энергетиче-ские ресурсы, доля населения в оплате эксплуата-ционных издержек оказалась решающей в покрытии общих затрат жилищно-коммунальных организаций. Фактор роста цен и роста стоимости жилищно-ком-мунальных услуг, а также безработица, низкая пла-тежеспособность подавляющей массы населения обусловили массовые неплатежи и огромную по масштабам задолженность за эти услуги.

Вызывает сомнение тот факт, что население просто так, в один прекрасный день, рассчитается полностью за накопленные годами долги.

На мой взгляд целесообразно заявить об этом и разработать механизм сбора и использования накопленных долгов на нужды каждого конкретно-го дома. Иначе, по истечении времени, все долги окажутся безнадежными для их взыскания, так как многие просто ждут истечения срока исковой дав-ности.

Известно, что основные фонды жилищного хозяйства страны ранее составляли колоссальную цифру – одну треть всех основных фондов народ-ного хозяйства. С учетом выбытия части промпред-приятий из сферы производства эта цифра автома-тически выросла.

В связи с этим на первый план выдвигается проблема: как сберечь это огромное всенародное богатство - жилищный фонд.

До недавнего времени ( с 1994 года и ранее) главным направлением в совершенствовании экс-плуатации и сохранности жилищного фонда явля-лось своевременное проведение планово-пред-приятельного, капитального и текущего ремонтов, эффективное использование средств, выделяе-мых на эти цели, в том числе из государственного бюджета.

Для обслуживания многоэтажных и высотных домов и их инженерного оборудования внедрялись средства автоматизации и диспетчеризации управ-ления лифтами, освещения мест общего пользова-ния, контроля за люками для выхода на кровлю, за состоянием подвалов, технических этажей и др.

Так, в Кишеневе только на территориях двух тогдашних ЖЭУ (7 и 20) объединенные диспечер-ские системы осуществляли контроль за работой

инженерного оборудования 64 многоэтажных жи-лых домов общей площадью 238,6 тыс.м2, была осуществлена диспетчеризация 381 лифта (40% от их общего количества).

Только эти мероприятия позволили высвобо-дить 56 человек обслуживающего персонала и по-лучить экономический эффект в сумме 345,0 тыс рублей (по ценам того периода).

В реализации указанных выше проектов при-нимал и я непосредственное участие, являясь на-чальником жилищного управления Фрунзенского района столицы.

Для создания удобств жителям, основной упор делали на выполнении предупредительных про-филактических мероприятий на внутридомовых инженерных сетях. Для этого отдельные слесаря-сантехники брали на обслуживание по 600 квартир вместо 250 по норме. Это приводило к значитель-ному сокращению утечек холодной и горячей воды, а в случае их выявления стоимость воды по праву относилась на расходы эксплуатирующей жилой фонд организации. (Сегодня, когда нет четкости в этих вопросах только АО «Апэ-Канал Кишинэу» имеет убытки от нераспределенных объемов воды в жилищном фонде в сумме более 90,0 млн леев).

Как видно из текста, проблем много и их надо решать комплексно. Настала пора разработать и внедрить новую реформу в ЖКХ, тем более что ее основы заложены в имеющихся законодательных и нормативных актах, а также в тех, которые нахо-дятся в стадии их рассмотрения и утверждения.

Речь идет о проектах нового Жилищного Ко-декса, закона о тепловой энергии, а также закона об изменении и дополнении закона о кондомини-муме.

Значительным подспорьем для внедрения последующих реформ послужат и находящиеся в стадии завершения проекты практических по-собий – Положения о техническом обследовании, инвентаризации и паспортизации жилых домов и Положения о техническим обслуживании, ремонте и реконструкции жилых зданий, коммунальных и социальных объектов.

В ближайщее время будут предложены для рассмотрения и внесения предложений о включе-нии в тематический план разработки нормативных актов в строительстве:

- Инструкции о составе, порядке разработки согласования и утверждения проектно-сметной до-кументации на капремонт жилых домов;

- Методических указаний по отбору жилых до-мов и разработке перспективного плана капремон-та жилого фонда;

- Инструкции о порядке планирования и фи-нансирования затрат и норм отчислений на капи-тальный ремонт жилищного фонда.

Составной частью ЖКХ является отрасль, ока-зывающая услуги населению по водоснабжению и канализации. Финансовое положение большинства предприятий вызывает обоснованую тревогу, одна-ко это тема уже для другого материала.

Радует тот факт, что пока собирался и обоб-щался этот материал, Примэрия Кишинэу, при поддержке Правительства республики, уже при-ступила к реализации грандиозных по масштабам инвестиций, проектов ремонта жилых домов, на-ружных инженерных сетей для благоустройства межквартальных территорий чтобы довести их уровня образцовых.

Gospodăria locativ comunală

Необходима реформа ЖКХ

Moldova urbană, №4, 2005 17

С генеральным директором архитектурно-проектной

фирмы “Linia Nova” Валерием Кирилловым беседует

корреспондент “Moldova Urbana” Вадим Дрелинский

- Вы принимали активное участие в разработке Концепции нового генплана Кишинева. На Ваш взгляд, какие городские проблемы должны быть в нем отмечены как приоритетные?

- По большому счету самая большая про-блема - не совсем четкое понимание того, что в течении ближайших 15-20 лет мы можем развиваться в нынешних границах города.

- Но сейчас часто говорят о стро-ительстве так называемых “городов-спутников”, утверждая обратное...

- Вопрос развития за границами города Кишинева поднимается чуть ли не ежедневно. Да, сегодня встает вопрос о строительстве го-родов-спутников, но мне кажется, что это во-прос более политический, чем экономический. И решают его чисто административным путем без учета мнений специалистов-градострои-телей. А зря.

По той простой причине, что для развития города в ближайшие 15-20 лет нам не нужны новые территории. При общей площади го-рода Кишинева в 115 тысяч гектаров иметь резерв территории всего лишь в 3 тысячи гектаров - это очень мало. Мы эти 3 тысячи гектаров можем “съесть” за 5-10 лет и потом нашим детям придется строить будущий го-род на оползневых территориях, на склонах и тратить огромные деньги на борьбу с этими геологическими явлениями.

С другой стороны, выход за границы - это увод инвестиций от решения проблем внутри города. Не лучше ли будет потратить эти же средства на реконструкцию существующего городского жилого фонда и инженерных сетей, на строительство внутригородских дорог? Это гораздо эффективнее, чем, например, прокла-дывать новую инженерную инфраструктуру и подсоединять ее к старым ветхим сетям. Все здесь взаимоувязано. Город начинает распол-заться забывая о тех проблемах, которые есть в границах города.

- Сейчас идет интенсивная скупка земель, прилегающих к Кишиневу. Вам не кажется этот процесс хаотичным?

- Генплан этот тот инструмент, который должен регулировать застройку и функци-ональное использование территорий неза-висимо от того, находится эта территория в границах города или это прилегающие земли сельскохозяйственного назначения. Действи-тельно, сегодня идет интенсивная скупка тер-

риторий и очень жаль, что не все понимают значение генплана в области функционально-го закрепления территорий. Именно генплан помогает избежать хаотичного использования территорий.

Сегодня люди скупают территории рассчи-

тывая, что завтра они ее застроят и с выгодой реализуют. Генплан способен этот хаос оста-новить. Цель генплана “застолбить” террито-рии в тех функциях, которые выгодны именно городу. Генплан является тем инструментом диктата - не побоюсь этого слова, потому что без этого тоже не обойдешься - который мо-жет все привести в порядок.

Другое дело, что в процессе разработки генплана все моменты функционального ис-пользования территорий должны оговари-ваться всеми участниками процесса - местной администрацией, инвесторами и населением. И если все три участниками этого процесса придут к согласию, то это даст возможность создать такой генплан, который будет полезен для всех.

- Какие насущные проблемы города Вы бы выделили?

- По большому счету всех проблем не перечислить. Например, транспортная. У нас есть транспортная схема, определенная ген-планом 1984 г. В нем было зафиксированы строительство различных объектов улично-дорожной сети, но ни один из объектов по-строен не был. Прежде всего необходимо увести транзитный транспорт из центра го-рода, создав кольцевую объездную дорогу, а в центре упорядочить движение. Например, многие специалисты предлагают пробить про-спект Кантемира, но тогда от центра города ничего не останется и мы получим еще одну безликую ул.Измаильскую. Есть предложе-ние транспортную схему решить по-другому. Проспект Кантемира нужно оставить только

для общественного транспорта, а весь част-ный транспорт пустить по кольцевой, которая пройдет по ул.Албишоара. Еще пример: с ул.Букурешть и ул.Пирогова общественный транспорт перебрасывается на ул.Щусева, а сами ул.Пирогова и ул.Щусева становятся односторонними. Таким образом, пассажиро-поток по ним увеличивается как минимум на 33 процента.

Кроме того, ул. Пирогова нужно выводить на виадук к Ботанике. Метров 150 мы будем “пробираться” по ветхой застройке, но такой “Шанхай” как в этом районе не может вечно существовать в столице европейского госу-дарства. Попробуйте подняться на крышу девятиэтажки в центре города и посмотрите вокруг на трущобы этой зоны. Ведь на центр страшно смотреть сверху. Это в своем роде уникальная европейская столица - есть цен-тральная улица и больше ничего, вокруг сель-ские постройки.

Также необходимо построить еще два-три виадука. Можно просчитать, что нужно сде-лать в первую очередь, во вторую очередь. К сожалению, у нас сегодня хотят иметь все, не вкладывая ни копейки. О транспортной теме только говорят. Для решения проблем нужно выделять средства.

- Говоря о транспортной проблеме неизбежно приходишь к проблеме разме-щения мест приложения труда. Сейчас в этот вопросе все сильно изменилось по сравнению с прошлым веком.

- Как у нас раньше шло планирование? Были спальные районы и были промзоны, где концентрировалась производственные пред-приятия. И каждое утро в Кишиневе весь по-ток мчится на работу в одном направлении в переполненном транспорте, а вечером то же самое происходит в обратном направлении. Одна из задач будущего генплана как раз и состоит в том, чтобы приблизить места прило-жения труда к месту жительства человека.

Мы также сможем решить эту проблему за счет реконструкции. В идеале человек должен жить в пешеходной доступности к месту своей работы. Я не думаю, что это легко решаемая проблема, но ей нужно заниматься. Например, решать проблемы пешеходной доступности детских садов, школ. Эти проблемы решались в предыдущих генпланах, поэтому нам здесь немного легче. Другое дело, что сейчас мно-гие детсадики перепрофилированы в офисы, частные учебные заведения, таким образом поменяли свой статус.

Поэтому нужен очень четкий анализ и по местам приложения труда и по объектам соцкультбыта, что поможет нам показать то состояние в котором мы сейчас находимся. И уже предложения генплана должны начать решать проблемы, стоящие перед админи-страцией города.

Кишинев может развиваться и в своих нынешних границах

PUG Chişinău

Moldova urbană, №4, 2005 18

PUG Chişinău

- Давайте поговорим на тему жилья.- На прошлой неделе в Кишинев приезжа-

ли представители ЮНЕСКО. Мы тесно с ними общались, показали им Кишинев. Особенно их интересовали две проблемы - охрана памят-ников застройки прошлых веков, и проблемы массовой застройки 60-х гг. прошлого века. Их эта проблема очень заинтересовала, тем бо-лее, что они были представителями комиссии ЮНЕСКО во время землетрясения в армянском городе Спитаке. Поэтому с проблемой некаче-ственного жилья знакомы очень хорошо.

Специалисты ЮНЕСКО посмотрели котель-цовую и панельную застройку Ботаники, Рыш-кановки, Старой Почты. Они сходятся к той же мысли - все что представляет опасность для жизни человека, должно быть ликвидировано или перестроено на нормальное жилье. Мы го-ворили и раньше, что в Кишиневе 455 домов, срок эксплуатации которых уже истек. Было бы хорошо решить эту проблему в первую очередь. 455 домов - это огромное количество людей, которые сегодня живут - будем говорить откровенно - в опасной зоне. На мой взгляд, строительство мансард - это тот механизм, который может коренным образом изменить облик города. У нас 1103 котельцовых дома, которые могут быть после соответствующей ин-женерной экспертизы надстроены мансардами и за счет продажи дополнительной жилой пло-щади отремонтированы и реконструированы. Есть механизмы, которые позволяют провести весь цикл работ без средств муниципалитета - за счет частных инвестиций.

- А кто выигрывает больше всех от реализации программы мансардного стро-ительства - инвесторы?

- Я не знаю сторону, которую можно было бы назвать проигравшей. Выигрывают все участники этого процесса: во-первых, вы-игрывают жильцы, которые получают свои дома в отремонтированном виде; во-вторых, выигрывают местные власти, ничего не затра-тив, они снимают с себя груз ответственно-сти за состояние отремонтированного жилья; в-третьих, частный инвестор, получающий свою выгоду от реализации дополнитель-ной жилой площади. Другого пути нет. Люди должны понять, что пришло время им самим позаботиться о состоянии своих домов.

Проблему “хрущевок” можно решить. Не всех, конечно, но те, что построены после 70-х годов можно реконструировать.

- Какую главную мысль, на Ваш взгляд, должен содержать новый генплан?

- Главное состоит в том, чтобы мы нашли механизм, который позволил бы работать еди-ной командой городской администрации, насе-лению и инвесторам.

- То есть, генплан должен быть, в пер-вую очередь, объединяющим городским ме-ханизмом?

- Да, гармоничным механизмом, который бы отвечал интересам всех участников строи-тельства нашего города.

- Спасибо за интервью.

Proiectul LGI/OSI Budapesta şi Fundaţia Soros Moldova

„Descentralizarea Fiscală: provocări pentru

Republica Moldova”Proiectul „Descentralizarea Fiscală: provocări pentru Republica Moldova” este o iniţiativă comună a Business

Consulting Institute, Centrului de Antreprenoriat Social şi Investigaţii Counterpart şi Fundaţiei CASE Moldova. Această iniţiativă a fost precedată de mai multe discuţii publice, publicaţii în presă, discuţii în mediile academice, care au argumentat necesitatea abordării problemei descentralizării fiscale şi autonomiei financiare într-un cadrumai larg. Care sunt impedimentele în calea descentralizării fiscale şi autonomiei financiare pentru RepublicaMoldova? Care poate fi gradul de descentralizare fiscală şi autonomie financiară? În complex cu care alte politicipublice trebuie abordată problema descentralizării fiscale în Moldova? Există sau nu o voinţă politică sau unparteneriat în acest sens în societatea moldovenească la moment? Sunt câteva din întrebările de la care au pornit iniţiatorii proiectului şi la care îşi propun să găsească răspunsurile împreună cu toate părţile interesate într-o manieră transparentă. Demararea proiectului a fost posibilă graţie suportului oferit cu amabilitate de către Open Society Institute Budapesta şi Fundaţia Soros Moldova.

Care este scopul şi obiectivele proiectului?Proiectul îşi propune drept scop crearea cadrului conceptual şi instituţional pentru asigurarea promovării

şi implementării acţiunilor de descentralizare fiscală şi autonomie financiară în Moldova, iar pentru realizareaacestuia au fost stabilite următoarele obiective:

• Analiza evoluţiei / involuţiei sistemului fiscal, a relaţiilor inter-bugetare şi a impactului lor asupradescentralizării fiscale şi a autonomiei financiare

• Crearea cadrului de lucru pentru constituirea unui sistem de administrare publică locală transparent, resp-onsabil şi eficient bazat de autonomie financiară şi descentralizare fiscală

• Elaborarea recomandărilor de politici pentru realizarea autonomiei financiare şi descentralizării fiscale• Crearea Coaliţiei principalilor actori interesaţi pentru sprijinirea descentralizării fiscale şi stabilirea unei

administraţii publice locale eficiente în Moldova.Cum vor fi realizate cele preconizate?• Mai întâi de toate a fost format cadrul instituţional de implementare a proiectului, la baza acestuia se află

Consiliului Consultativ al proiectului. Sarcina principală a consiliului nominalizat este asigurarea comunicării şi cooperării într-o manieră permanentă între părţile interesate. Din cadrul consiliului fac parte reprezentanţi ai legislativului, ministerelor de resort, autorităţilor publice locale, ONG-urilor, mediilor academice etc.

• Desfăşurarea la nivel naţional a 6 mese rotunde de dezbateri pe probleme majore ale descentralizării fisca-le şi altor 2 mese rotunde la nivel local pe problemele descentralizării fiscale în regiuni, toate fiind premărgătoareForumului Naţional.

• Desfăşurarea concursului public pentru elaborarea studiilor privind descentralizarea fiscală astfel încât laForumul Naţional vor fi prezentare 10 studii, care vor aborda diferite aspecte ale descentralizării fiscale şi auton-omiei financiare. La moment este în plină desfăşurare procesul de elaborare a studiilor.

• Evenimentul principal va fi Forumul Naţional privind Descentralizarea Fiscală preconizat pentru luna oct-ombrie, care va avea menirea de a pune în discuţie preocupările părţilor interesate în domeniul descentralizării fiscale şi autonomiei financiare, elaborarea şi înaintarea recomandărilor de politici către Autorităţile Publice Ce-ntrale (Parlament, Guvern, Preşedinţie).

• Aşa cum Forumul nu este un scop în sine, ci un mediu pentru dialog şi conlucrare, nu mai puţin importantă este elaborarea unor instrumente pentru promovarea şi transpunerea în practică a recomandărilor pe politici în domeniul descentralizării fiscale şi autonomiei financiare. În acest sens în partea finală a forumului se va propunecrearea unei coaliţii pentru descentralizarea fiscală în Moldova şi semnarea unei declaraţii în acest sens. Coaliţiapentru Descentralizare Fiscală fiind un instrument de promovare a propunerilor şi recomandărilor forumului şi uncadru de conlucrare permanentă a instituţiilor publice centrale şi locale cu părţile interesate.

Perioada de implementare: 1 Iunie 2005 - 1 Iunie 2006.Informaţie suplimentară despre procesul de implementare a proiectului şi evenimentele care vor avea loc pot

fi solicitate la organizaţiile prezentate mai jos.

Business Consulting Institute Mihai Roscovan Director Str. 31 August 1989, 98, Chişinău MD-2004, Republica Moldova Tel: (373) 22 237474 Fax: (373) 22 203464 E-mail: office@bci.md

Centrul COUNTERPART Svetlana Arionescu DirectorTel/Fax (+373 2) 22 62 67 E-mail: sveta@moldnet.md

CASE – Moldova Petru Veverita Director Str. Alexandrescu 5, Chisinau, MD-2001, Republica Moldova, Tel: 069134243, E-mail: case_moldova@yahoo.com

Moldova urbană, №4, 2005 19

Mariana Şlapac, doctor habilitat în studiul artelor, colaborator

ştiinţific coordonator alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei

Urbanismul Basarabiei interbelice constituie până în prezent o lacună. În literatura de speciali-tate, apărută în Uniunea Sovietică, se găsesc doar pasaje scrise sub influenţa unor anumite clişee poli-tice şi ideologice: “Ocuparea Basarabiei în 1918 de către România regală a rupt-o de la Rusia Sovietică pentru 22 ani, a transformat-o într-o semicolonie, frânând pe mult timp dezvoltarea acesteia.

Oraşele Basarabiei degradează, numărul populaţiei scade. Întreprinderile industriale se închideau sau erau transferate în România. Co-merţul a degradat din cauza că întreprinderile au fost izolate de la pieţele tradiţionale de des-facere. Construcţia urbană e stopată, deoarece cercurile dominante nu credeau în posibilitatea aflării lor pe mult timp în regiune. În cei 22 anide ocupaţie a fost construită doar primăria în oraşul Bălţi, iar la Chişinău s-a început edifica-rea clădirii Adunării Ofiţerilor, cinematografuluişi clubului-cazino. Construcţia lor a continuat 10 ani, dar aşa şi nu s-a terminat…”; “Stagnarea generală în toate domeniile vieţii gospodăreşti şi culturale a spaţiului din dreapta Nistrului care caracterizează perioada ocupaţiei româ-neşti s-a manifestat şi în construcţia urbană. Până în anii 40 ai secolului al XX-lea oraşele din dreapta Nistrului rămâneau la dezvoltarea secolelor anterioare, cu toate neajunsurile ca-racteristice acestora – o gospodărie comunală înapoiată şi o neglijenţă totală faţă de necesi-tăţile oamenilor muncii care locuiau la periferii în cartiere suprapopulate ce contrastau strident cu raioanele centrale, unde locuiau păturile în-stărite ale populaţiei”.

După 1991 au apărut informaţii singulare privi-toare la unele arhitecturi urbane din Basarabia in-terbelică. Şi totuşi, această perioadă a lăsat o anu-mită amprentă asupra oraşelor între Prut şi Nistru, care, din 1918, au fost integrate în viaţa economică, politică şi culturală a României Mari.

Intervalul de timp între anii 1922 şi 1928 se caracterizează printr-o stabilitate relativă în econo-mia ţării. După aplicarea reformei agrare din 1921, agricultura se dezvoltă vizibil. Succesele în dome-niul industriei şi comerţului atrag în oraşe mase mari de oameni, astfel populaţia acestora creşte considerabil. Apar şosele moderne, se extind liniile de căi ferate. Se începe utilizarea noilor structuri şi materiale de construcţie. Este reluată activitatea constructivă din anii de după război.

În 1929 este emisă “Legea pentru organizarea administraţiei locale” care prevede obligativitatea oraşelor de a-şi întocmi planuri de sistematizare în termen de 10 ani. Se începe lucrul asupra do-cumentelor urbanistice ale mai multor localităţi din România: Bucureşti, Cluj, Craiova, Braşov, Bacău, Câmpulung ş.a. Dar criza economică din 1929-

1933 afectează întreaga ţară, din care cauză legea nu este întotdeauna respectată. Nu se petrec la ni-velul cuvenit nici lucrările edilitare. Cele mai ample acţiuni de sistematizare au loc în anii 1935-1936 în zona de nord a Bucureştilor. În alte oraşe româneşti eforturile urbanistice sunt mult mai modeste.

În Basarabia, politica urbanistică este deter-minată de caracterul agrar al regiunii. Principalele ramuri ale industriei sunt cea alimentară, uşoară şi de prelucrare a lemnului. O înviorare a economiei are loc în anii 1919-1921, când antreprenorii locali şi cei veniţi din Regat deschid mai multe firme şiîntreprinderi. O deosebită atenţie se acordă căilor de comunicaţie. Astfel, într-un scurt timp sunt efec-tuate lucrările de reconstrucţie şi modernizare pe tronsoanele de cale ferată Ungheni-Chişinău-Tighi-na, Reni-Romaneşti-Cetatea Albă, Reni-Romaneş-ti-Prut. Apare şi un tronson nou Revaca-Căinari. În 1919-1921 este construită şoseaua Chişinău-Huşi prin Hânceşti-Prut. Sunt edificate mai multe poduri.

Din 1921, la Chişinău funcţionează aeroportul. În acelaşi timp sunt elaborate o serie de proiecte privind îmbunătăţirea co-merţului cu alte ţări. Firmele comerciale exportă din Ba-sarabia poamă, nuci, fructe, vin, piei neprelucrate şi fieruzat, dar importă zahăr, ar-ticole de lână, maşini agri-cole, pâine şi făină. Apar mai multe bănci şi societăţi pentru acordarea creditelor. Astfel, la Chişinău în anii 20 funcţionează Filiala Băncii Naţionale Române, Banca de Stat şi circa 20 de bănci particulare cu filialele lor.Oraşul devine centrul jude-ţului Lăpuşna.

În 1921, un grup de oameni de creaţie din do-meniul artelor plastice şi arhitecturii, printre care A.

Plămădeală, A. Baillayre, V. Doncev, V. Tarobuhin ş.a., având în frunte pe deputatul Sfatului Ţării V. Cijevschi, fondează la Chişinău Societatea Artelor Frumoase. Această organizaţie se ocupă de studie-rea şi ocrotirea monumentelor basarabene. Într-un scurt timp se alcătuieşte inventarul mai multor mo-numente funerare şi sunt restaurate monumentul Mariei Mavrocordat, lui Carol von Dietrich, lui Alexei Caragheorghevici ş.a.

În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se pă-strează “Planul oraşului Chişinău” întocmit de Vasile C. Brăiescu în 1920. Din document se vede clar că partea medievală a urbei s-a constituit spontan pe malul râului Bîc pe lângă vechile căi de comerţ, iar partea nouă, cea din secolul al XIX-lea, are o orga-nizare hippodamică conform unei rigori geometrice deosebite. Principala magistrală urbană este bd. Ale-xandru cel Bun, care din 1931 va fi divizat în douătronsoane: de la extremitatea sudică până la actuala str. Armenească va rămâne vechea denumire, iar de aici până la extremitatea nordică se va numi bd. Regele Carol al II-lea. Alte străzi din zona centrală a oraşului sunt str. Ştefan cel Mare, str. Puşkin, str. Gogol, str. Regina Maria, str. Mihai Viteazul ş.a. Pe desen sunt indicate edificiile publice, bisericile, pie-ţele, cimitirele ş.a.

Un alt plan al Chişinăului este cel anterior anu-lui 1925. Dar aici se propune mai puţină informaţie de ordin urbanistic: reţeaua stradală cu denumirea străzilor, cimitirele (printre care cimitirul ortodox şi cel luteran), linia de cale ferată ş.a. În Arhiva Naţio-nală a Republicii Moldova se mai păstrează câteva planuri ale oraşului, nedatate, elaborate în perioada interbelică.

În 1928, la iniţiativa chişinăuienilor, lângă Gră-dina Publică orăşenească, este inaugurat monu-mentul lui Ştefan cel Mare (sculptor A. Plămădeală, arhitect E. Bernardazzi). El a fost dezvelit cu ocazia celei de-a zecea aniversări a hotărârii Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România. Alte monu-mente dedicate trecutului românesc inaugurate în perioada interbelică sunt: monumentul în cinstea lui Simion Murafa, Alexei Mateevici şi Andrei Hodoro-

Urbanismul Basarabiei în anii 1918-1940

Chişinău, casa lui Dm. Feodosiu

ISTORIOGRAFIE URBANĂ

Moldova urbană, №4, 2005 20

gea (sculptor V. Ionescu-Varo), monumentul latinităţii – Lupoaica (autorul soclului E. Bernardazzi), monu-mentul lui A. Donici (sculptor A. Plămădeală) ş.a.

Importanţa oraşului Bălţi, un însemnat centru de prelucrare a produselor agricole şi al exportu-lui de cereale, sporeşte în legătură cu terminarea construcţiei în 1923 a tronsonului de cale ferată Ungheni-Bălţi. În acelaşi an oraşul devine locul de reşedinţă a Episcopiei Hotinului. Acum la Bălţi se în-registrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică şi arhitecturală dintre toate centrele ur-bane din Basarabia. Orientarea neoromânească a arhitecturii oraşului arată adevărata sa măsură în cadrul programelor eclesiastice. Apariţia lor datorea-ză, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la construcţie arhitecţi cu renume. Primul exemplu de stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (arhitect A. Ivanov),terminată în 1929. În anii 1924-1935 este edificatăcatedrala episcopală “Sfinţii Împăraţi Constantin şiElena” (arhitecţi A. Gabrielescu şi A. Ivanov). Acest edificiu de cult prezintă un exemplu semnificativpentru categoria programelor religioase realizate în stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influenţa arhitecturii brâncoveneşti. O lucrarevaloroasă – replică la vestita biserică a mănăstirii Ar-geşului – este biserica “Sfânta Cuvioasa Parasche-va”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului, arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al arhitecturii eclesiastice munteneşti, probabil, pentru a comemora locul anterior de activitate a episcopului Visarion Puiu – mănăstirea Argeşului. Între 1924-1932, la comanda lui Visarion Puiu, se construieşte reşedinţa Episcopului Hotinului. Arhitecţii A. Gabrie-lescu, N. Mihăiescu şi R. Mihăiescu adoptă o soluţie specifică arhitecturii neoromâneşti interbelice, utili-zând detalii de origine brâncovenească şi un joc al învelitorilor înalte din ţiglă verde smălţuită. O serie de case de locuit, edificate în aceşti ani la Bălţi, pun înevidenţă nuanţa modernismului românesc.

Un oraş specializat în turism devine Vîlcovul – “Veneţia Basarabiei”. După 1918 aici apare o centra-lă electrică şi un hotel pentru oaspeţi. Sunt realizate, de asemenea, unele lucrări inginereşti în canale.

Urmări nefaste pentru Basarabia are criza eco-nomică de la sfârşitul anilor 20 – începutul anilor 30. Dau faliment mai multe întreprinderi. La Chişinău rămân 1650 întreprinderi, dintre care cele mai în-semnate sunt fabrica de tutun şi moara lui Cogan, centrala electrică, staţia de alimentare cu apă şi fa-brica farmaceutică “Farmaco”. O parte din orăşeni se ocupă în timpul crizei cu grădinăritul şi creşterea animalelor. Scade brusc volumul total al comerţului.

În 1932 o inundaţie puternică distruge o parte a oraşului Soroca, aşeza-tă pe malul Nistrului.

Şi totuşi, autorităţile Basarabiei încearcă să soluţioneze în aceste con-diţii dificile diferite proble-me de ordin urbanistic. În anii 1925-1935 producţia energiei electrice la Chişi-nău creşte cu 6,7%. Este reparată centrala electrică. Sunt elaborate o serie de

proiecte privind construcţia conductelor de apă, în special cu alimentare din râul Nistru. Cu ajutorul capi-talului străin la Chişinău apare o fântână arteziană, in-clusă în reţeaua conductelor de apă în zona centrală a oraşului. În partea de jos a Chişinăului funcţionează două linii de canalizare. Transportul urban include un parc de tramvaie care aparţin unei companii belgiene. Ele circulă pe 4 rute cu o întindere de circa 14 km: de la gara feroviară până la spitalul orăşenesc; pe actuala strada Puşkin, pe actuala stradă Armeneas-că şi de la gara feroviară până la cimitirul evreiesc. Funcţionează şi transportul cu automobile.

Cu lucrările de amenajare a oraşului se ocupă Primăria. Astfel în anii 1934-1935 sunt alocate 10 mln lei pentru reamenajarea pieţei de lângă gara ferovia-ră şi a Bazarului Nou. O parte din bani se cheltuiesc pentru refacerea unei porţiuni a străzii Alexandru cel Bun. Se acordă atenţie şi unor pieţe de comerţ: Baza-rul Vechi (Iliin), Bazarul de Vite ş.a. Pe înserate, oraşul este luminat cu felinare. Modernizarea tehnică atinge diferite tipuri de comunicaţii: în 1938 este dată în ex-ploatare staţia de telefoane, iar în 1939 este termina-tă construcţia Staţiei Radio. Din acelaşi an datează planul de sistematizare a oraşului, păstrat la Arhiva Naţională din Republica Moldova.

În 1933, în centrul Chişinăului în acelaşi cartier cu Banca de Stat, se începe zidirea Palatului de Cultură. În partea de sus a oraşului apar locuinţe

de piatră, de o arhitectură remarcabilă, care aparţin chişinăuienilor înstăriţi: funcţionari, medici, avoca-ţi, antreprenori ş.a. Un exemplu de stil funcţionalist european îl constituie casa medicului V. Cervinschi edificată în 1936. O clădire executată în stil neo-românesc este casa lui Dimitrie Feodosiu atribuită arhitectului Nicolae Mertz. În 1933 este construită în stil neoromânesc clădirea fostei şcoli-internat pentru copiii feroviarilor.

La Soroca, pe locul caselor distruse în timpul inundaţiilor, apar construcţii noi, realizate în stilul modern, neoromânesc şi neoclasic. De asemenea, se efectuează lucrări de amenajare publică. Se pla-nifica construcţia unui dig împotriva inundaţiilor şi

ridicarea catedralei în Piaţa Unirii. Proiec-tul acestei catedrale a fost realizat, dar lu-crările de construcţie sunt stopate în 1944. Printre edificiile noi apărute la Soroca potfi menţionate clădirea gimnaziului pentrubăieţi “A.D. Xenopol” (după 1932), farma-cia (1934) ş.a. Este cunoscut şi un plan al oraşului din perioada interbelică, anterior anului 1924, unde sunt indicate străzile şi principalele clădiri.

În oraşul Bălţi, după criza economică, apar noi case de locuit, realizate în maniera modernului românesc şi a constructivismului. Exemple de valoroasă arhitectură interbelică prezintă complexul de clădiri al Universităţii Pedagogice “Alecu Russo” (1934-1938), Liceul teoretic pentru fete “Domniţa Ileana” (1936, arhitect E.R. Spirer), Liceul teoretic pentru băieţi “Ion Creangă” (1938, arhitect E.R. Spirer), Liceul evreiesc ş.a. Aceste edificii marchează extinderea arhitecturiiconstructiviste, moderniste şi funcţionalis-te în domeniul instituţiilor de învăţământ. În 1936-1938 interiorul casei de locuit a lui Hagi Marcarov au fost refăcute pentru Pri-măria Bălţilor (arhitect E.R. Spirer).

Lucrări constructive şi de amenajare a teritoriului sunt realizate la Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Bolgrad, Tighina, Orhei ş.a. La Orhei prezintă interes vila arhitectului N. Bengulescu (1929-1930), Palatul Asociaţiei

învăţătorilor din oraş şi judeţ (1936-1937), spitalul şi fostul liceu, toate întrunind calităţi ale arhitecturii neo-româneşti. Modernului românesc aparţine clădirea fostului liceu pentru fete din Tighina (arhitect E.R. Spi-rer). Este cunoscut şi un plan al oraşului Tighina, ante-rior anului 1924, dar aici este reprezentată schematic doar reţeaua stradală7. Principalele artere orăşeneşti sunt: str. Cetatea Albă, str. Nistrului, str. Regele Ferdi-nand, str. Regina Maria, str. Soborului ş.a.

Printre arhitecţii care contribuie la dezvoltarea arhitectonică şi urbanistică a oraşelor basarabene pot fi menţionaţi N. Ţiganko, A. Gabrielescu, A. Iva-nov, N. Metz, E.R. Spirer ş.a.

Şi totuşi, activitatea urbanistică desfăşurată în această perioadă în Basarabia nu înregistrează suc-cese comparabile cu perioada precedentă, rusească, şi cu perioada ulterioară, sovietică. Se resimt urmă-rile crizei economice care a zguduit întreaga Româ-nie, anumite greşeli în politica urbanistică a statului, pregătirile de război de după 1939 ş.a. Se cerea o perioadă de tranziţie pentru formarea şi consolidarea legăturilor economice noi. La toate acestea se mai adaugă insuficienţa specialiştilor locali şi a documen-taţiei urbanistice bine întocmite, prezenţa unui cadru urban neromânesc format în secolul al XIX-lea ş.a. Nu pot fi comparate nici posibilităţile financiare aleRomâniei cu cele ale Imperiului Rus sau ale Uniunii Sovietice.

Bălţi. Episcopia

Bălţi. Biserica «Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena»

ISTORIOGRAFIE URBANĂ

Moldova urbană, №4, 2005 21

Sculptura urbană

SCULPTURA DE FORME MICI, CERCEII ŞI MĂRGELELE

CARE LE LIPSESC ORAŞELOR NOASTREViorica Cucereanu

-D-le Tudor Braga, ce ne spune istoria artelor plastice despre începuturile sculp-turii de forme mici? De ce a îndrăgit-o ome-nirea?

- Povestea „Sculptură - plastica mică” este

o poveste care începe în timpul Renaşterii, la Florenţa. Începe cu gluma unuia din membrii familiei Medici, care a dorit să dea o interpre-tare celebrei ziceri a lui IIsus Christos, că mai degrabă cămila va trece prin urechea acului decât păcătosul va nimeri în rai. A glumit şi, cică, ar fi făcut chiar din marmoră o ureche deac prin care trecea un om cu cămila. Aceas-ta este o metaforă, mai bine, zis o inversie la ceea ce numim noi plastică mică.

Plastica mică este o expresie alegorică a credinţei mozaice şi a templului de la Ierusa-lim. Dacă templul însemna Dumnezeu, iată că este o treaptă inferioară care are aceleaşi atri-buţiuni, dar nu are aceiaşi autoritate şi acelaşi grad de sacralitate. În raport cu mesajele ma-gistrale, cu ideile naţionale, ideile imperiale ale sculpturii monumentale, în plastica mică sunt deseori acreditate idei intime, camerale. Plastica mică se deosebeşte de sculptura mo-numentală prin proporţii şi mesaj. E ca şi cum am vorbi despre text şi context. Monumentali-tatea ţine de text şi plastica mică de context.

Din Florenţa, plastica mică, aceste sculp-turi miniaturale care nu depăşesc mărimea unui metru-unui metru şi jumătate, s-a răs-pândit prin toată Italia, apoi în Franţa şi mai departe a cuprins întreaga cultură occiden-tală. În perioada Renaşterii se expunea, de regulă, în forurile potentaţilor zilei – a împă-raţilor, regilor, baronilor, cardinalilor, episco-pilor, altor categorii ale nobilimii şi clerului. Iar o dată cu constituirea burgheziei, aceasta şi-a însuşit, desigur, atributele date. Când bur-ghezia, după cum spunea un istoric, a devenit sătulă, ea a dorit să se împartă cu plebea, adică cu orăşenii, cu poporul. A început să-şi etaleze strălucirea şi generozitatea. Şi nici nu-i de mirare. Burghezia era mai democratică decât straturile sociale pe care le-a cunoscut societatea până atunci.

Dar în genere difuzia începe cu Franţa, care este primul stat naţional în istoria ome-nirii şi care, probabil, a dorit să se diferenţieze de Italia, fiind totodată în competiţie cu SfântulImperiu German şi cu Austria. Identitatea sa francezii şi-au confirmat-o prin două inovaţii,dăruind omenirii această difuzie a plasticii mici precum şi sticla obişnuită de geam, furând se-cretul din Veneţia.

Exemple celebre de plastică mică ne servesc vilele nobilimii din Italia şi parcurile franceze din secolul XVII. Aşa numitele par-curi tipice franceze, cu o planimetrie rigidă, şi o mulţime de sculpturi de forme mici, acestea

având motive biblice, motive mitologice şi mo-tive amoroase. Cu siguranţă, tematica plasti-cii mici s-a diversificat pe parcurs.

-Vocaţia acestui gen, de a servi ele-

ment de decor al oraşelor, rămâne valabilă în timp?

-Exact element de decor şi exact perpetuat în timp. Cu trei mii de ani până la era noastră, în perioada ne-oliticului, la oameni a apărut dorinţa de a-şi pune măr-gele, cercei. Acum nimeni nu se mai întreabă, trebuie mărgele şi cercei sau nu. Asta este un dat, adică este inerent stilului nostru uman, felului nostru de a fi, modu-lui nostru de civilizaţie. La fel e cu plastica mică. Tot ce ţine de societatea modernă, societatea urbană este un dat, este inerent modului de a fi al omului. Aceasta esteo intimitate, dulceaţa vieţii noastre.

De ce genul plasticii mici s-a realizat atât de plenar în Italia şi Franţa, după cum spu-neam? Pentru că plastica mică este produsul procesului de industrializare a societăţii. Din moment ce societatea noastră a fost una agra-ră, iar stratul industrial a fost introdus de fapt prin alogeni, adică industria a fost controlată de aceştea, şi pătura angajaţilor din această industrie era tot constituită din alogeni, s-a produs un proces distorsionat, un proces muti-lat în evoluţia noastră istorică şi noi de fapt nici nu simţim că sculptura mică lipseşte în urbe.

Dacă ne întoarcem la mediul nostru rural, atunci vom observa că izvoarele, fântânile, cimitirele, etc conţin unele afinităţi cu genulcare ne interesează. Să zicem, aceste celebre „mese ale tăcerii”, care există într-o multitudi-ne de localităţi din Republica Moldova şi care l-au inspirat pe Brâncuşi. Dacă am porni din Carpaţi de-a lungul Răutului până la revărsa-rea lui în Nistru, vom întâlni în majoritatea lo-calităţilor asemenea elemente, adică o sculp-tură monumentală de proporţii mici în foruri pubice, mesajul cărora se constituie într-unul profund intim şi prin excelenţă uman. „Masa Tăcerii” se presupune că este o construcţie din megalitic, apărută prin mileniul doi-doi ju-mate înaintea erei noastre. A fost dezvoltată în Marea Britanie, în nordul şi sudul Franţei, în sudul Europei, în Balcani, în Orientul Apropiat, într-un anumit segment al Indiei şi, curios, în Japonia. Nimeni n-are o explicaţie logică, de ce acest traseu al „meselor tăcerii”.

Încă Constantin Noica se întreba: -Ce se întâmplă cu noi? - spunând că marele neajuns al civilizaţiei române este lipsa culturii urbane.

TUDOR BRAGA Director, Centrul

Expoziţional „C.Brâncuşi”din Chişinău

Mostră remarcabilă de plastică mică: Paris, Shamps Elysee

Moldova urbană, №4, 2005 22

Dar dacă privim mai profund în istorie, prima civilizaţie veche a Europei ce s-a dezvoltat tocmai în zona noastră, societatea în care s-a constituit agricultura în istoria umanităţii, iată că ea este taxată drept o societate preurba-nă. Artificiul s-a întâmplat din cauza aşezăriinoastre geografice şi a situaţiei geopolitice, dea fi fost mereu boxaţi şi nu am avut posibilita-tea dezvoltării continue. O dezvoltare continue presupune o dezvoltare care a avut cel puţin trei generaţii. Dacă se produce aşa ceva, ape-le se limpezesc şi se întâmplă ce trebuie să se întâmple.

- Pentru concetăţenii noştri plastica

mică, spectacolul intimităţii şi confortului

ce-o imprimă spaţiilor urbane, ţine de domeniul necunoscutului. Doar călăto-rind peste hotare basarabenii îşi pot da seama de rolul sculpturilor de forme mici în viaţa oraşelor.

-Este adevărat că la noi la Chişinău

povestea aceasta a căpătat dezvoltare cu întârziere de secole şi s-a soldat, cu apa-riţia, în perioada lui Antonescu, a doi lei de marmură pe Aleea Clasicilor din grădina Ştefan cel Mare. Aceşti lei, pe care-i cu-nosc toţi de la mic la mare, deveniţi emble-matici pentru urbea noastră, ilustrează cât se poate de elocvent capacitatea sculpturii de forme mici de a conferi spaţiului urban intimitate şi individualitate.

Până la apariţia acestor lei eu nu cunosc în istoria Chişinăului mostre de

plastică mică. Abia după anii 60 ai sec.XX forurile publice au acordat o oarecare atenţie subiectului în cauză, dar se plasau nişte obiecte, sau ideo-logizate, sau nefinisate, lipsitede valoare: ursuleţi, vultureţi, din astea, etc. Şi astăzi, în um-bra unor arbuşti din preajma Hotelului Naţional, se piteşte una din mostrele de plastică mică din perioada sovietică – o piatră comemorativă Pavel Tcacenco.

În a.a 70 s-a apelat la nişte specialişti proaspeţi veniţi din spaţiul URSS, gen Dubrovin, care au început să realize-ze piese mai valoroase. Îmi amintesc de-un cerbuleţ, o că-prioară în cadrul bulevardului Tineretului din Chişinău, care, pare-mi-se, a şi dispărut. De altfel, au dispărut peste noapte şi alte câteva mostre de plas-tică mică instalate la Chişinău în perioada postbelică. La Muzeul Naţional de Arte de pe bd. Ştefan cel Mare 115 era o

Sculptura urbană

Moldova urbană, №4, 2005 23

curte cu un parculeţ, un havuz şi o sculptură de vultur, exemplu clasic de plastică mică, care, iarăşi, nu mai este. Eu mă gândesc că lucrătorii Ministerului Culturii trebuie să-şi facă mea cul-pa pentru că nu au păstrat şi puţinul care a fost. În 1990 lucrarea de liceu a unui sculptor care azi a câştigat un nume sub soare şi se numeşte Gheorghe Postovanu, autorul monumentului lui Ştefan cel Mare la Bălţi, lucrarea lui a fost am-plasată în scuarul Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, şi, de câteva săptămâni, în urma restaurării, nu mai este. O lucrare concepută în tehnica şamotă, gândită în limbaj modern, ce reprezenta nişte moduluri din Coloana Infinitu-lui, una interesantă, cine a dispus înlăturarea ei din spaţiul urban?

După aceste vagi tentative de a promova genul plasticii mici, de secole încetăţenit în lumea occidentală, cu ce ne alegem astăzi la Chişinău? Cu leii de pe Aleea Clasicilor despre care am pomenit, cu vaze pentru flori din spa-tele monumentului lui Ştefan cel Mare, creaţia sculptorului Alexandru Plămădeală, şi cu bilele din cadrul complexului memorial Grigore Co-tovschii. De fapt, aceste exemple de plastică mică reprezintă cele trei direcţii de preocupare a genului dat – motive antropomorfe, motive din lumea vegetală şi animală, şi motive ab-stracte, dacă vreţi, în formă sublimată.

Şarmul plasticii mici, astăzi, au sesizat-o oamenii de afaceri. Sculptorii sunt solicitaţi să împodobească case şi ogrăzi particulare, deşi, din păcate, deseori li se comandă kitsch-uri. Dar noi vorbim nu de spaţiul privat, ci de spaţiul public. Nu există o politică adecvată în acest sens. Iar responsabili de aspectul spaţiului public este Departamentul Cultură şi Departa-mentul Arhitectură şi Urbanism al primăriei Mu-nicipiului Chişinău. Uniunea Artiştilor Plastici a încercat să impulsioneze procesul în cauză, sugerând oraşului că are şanse să-şi moderni-zeze aspectul, şi organizând trei ediţii de sculptură în plain air în curtea Muzeului Naţional de Istorie. Un şir de piese au prezentat Valentin Nejimov, Dumitru Şevcenco, Valentin Vârtosu, Ioan Grecu, Tudor Cataraga, Veaceslav Zaiţev, Iurie Horovschii şi alţi artisti plastici. Dacă am fifost o societate cu adevărat civilizată, atelierele sculptorilor, astăzi, nu s-ar fi transformat în de-pozite ticsite cu lucrări de diferite genuri, unele chiar capodopere.

-Despre ce potenţial al sculptorilor au-tohtoni în ceea ce priveşte plastica mică am putea vorbi astăzi?

-Eu n-aş zice că noi suntem nişte oame-

ni inerţi şi cu voinţa paralizată, chiar dacă ne aflăm sub incidenţa premiselor dezvoltării isto-rice. Bunăoară, oameni ca primarii de Ungheni, de Soroca şi de Criuleni îşi dau seama că ne-ajunsuri şi lipsuri avem multiple. Dar şi-au făcut o relaţie aparte cu sculptorii şi au încercat să mobilizeze potenţialul creator, să-l inducă în mediul localităţilor lor, al oraşelor. La noi aşa-numitul balast al psihologiei biologizate parcă ni s-a băgat în toate celulele şi căutăm cineva

cumva să ne rezolve pro-blemele. De fapt proble-ma aceasta at trebui s-o rezolve oamenii, inclusiv cetăţenii de rând, să spu-nă, în cartierul acesta s-ar potrivi o lucrare anume, şi aici altceva.

Orice fenomen presu-pune trei componente, trei etape şi unul dintre ele se numeşte conştientizarea fenomenului. Din moment ce „Moldova Urbană” a

propus acest subiect, vă strâng mâna. În felul acesta, mediatizând problema, noi o să mobili-zăm contemporanii să conştientizeze căutările noastre, că staţi fraţilor, trebuie să ne creăm într-adevăr un mediu civilizat, pe care ni-l de-monstrează statele avansate.

România, de exemplu. Cât mergi de la Chi-şinău la Ungheni? 106 km, mai parcurgi vreo 30 km şi nimereşti la Iaşi, unde deja aceste elemente persistă. Fiindcă atunci când a fost acceptat în România regimul de regalitate, el a venit cu toate atributele regale, adică cu un mod anume de a înţelege viaţa. Regele a venit cu o percepere occidentală a vieţii urbane, a comunităţii, şi aceste atribuţiuni s-au dezvoltat, această percepere a fost inoculată în societa-tea românească. Şi dacă n-ar fi fost regimul luiAntonescu, noi n-am fi avut acest exemplu cla-sic la îndemâna oricui în urbea noastră, repet –aceşti doi lei din inima oraşului. Adică vreau să spun, că nu suntem primitivi să nu ştim de acest fenomen. Pur şi simplu, n-am avut o dez-voltare firească şi lucrul acesta din păcate iară-şi este pus sub semnul de zdruncinare.

Pentru că, dacă, să zicem, în sec.XIII noi am avut o invazie tătărască, în secolul XV ocu-paţie turcească şi în secolul XIX una rusească, acum cred că ne aflăm sub iminenţa celei maimari primejdii în istoria neamului nostru care se numeşte depopularea. Depopularea înseamnă

că tot ce este vital sub aspect resurse umane, este plecat. Nu mâine, poimâine, aici va fi cevacare caracterizează poate numai zonele numi-te ghetouri din oraşele americane, o decădere morală, ceva care-i mai negru decât negru. Ar fi ca un fel de pictură de negru pe negru. Dacăa făcut Grecu o pictură alb pe alb, atunci ar fi înistoria noastră o pictură de negru pe negru.

Oricum, omul are două posibilităţi de a se comporta – egoist sau generos. Iar generos, înseamnă să-l recunoşti pe celălalt, proiecţia „eu” în celălalt. Această intercomunicare, ea este subminată în ultimul timp. Iată în acel an 1987 au început lucrurile, când a spus Gorbi că se poate de vorbit în stradă ceea ce vorbim în bucătărie. Să realizăm coeziunea între eu şi tu, adică eu şi celălalt, adică intercomunicarea, care de fapt este baza culturii, cum ne învaţă Umberto Eco. Fără intercomunicare, nu-i po-sibilă arta.

Noi, astăzi, dacă luăm 35 de membri ai secţiei sculptură a Uniunii Artiştilor Plastici, iar conform datelor neoficiale, în Chişinău există peste 70 de sculptori, dacă adăugăm la aceştea ceramiştii noştri, care tot ar putea să se producă în domeniul dat, apoi dessig-nerii şi arhitecţii noştri, sub aspectul po-tenţialului creator noi n-am zice faţă de un reprezentant al Parisului că nu deţinem ca-pacităţi. Deţinem. Dar cultura generală este de aşa natură că noi nu ne putem porni. Cum a spus un filosof, există un prim impuls, un impuls din exterior. Sau cum zicea altul, eco-nomia în Japonia merge bine pentru că este ca o mişcare de bicicletă. Mai întâi trebuie s-o porneşti şi apoi dacă ai pornit-o merge bine. Adică această problemă, ea nu se poate re-zuma la o discuţie a mea cu tine. Nu se poate rezuma la câteva sute de pancarde sau alte materiale publicitare prin oraş, care ar pleda cauza plasticii mici. Trebuie să însemne un proces. Soluţia sigur că ţine de prerogativa primăriei, v-am adus exemplul celor trei pri-mari. Nu ştiu ce se întâmplă că persoanele cu abilităţi publice nu-s interesate de acest aspect al decorului şi intimităţii urbane.

În fotografii: mostre de plasticămică din Chişinău.

Sculptura urbană

Moldova urbană, №4, 2005 24

Adresa:of. 610, str. Cosmonauţilor 9, MD 2005, Chişinău, Republica Moldovatel/fax: 21 14 28E-mail: mesmol@mtc.mdWeb: www.habitatmoldova.org

Proiectul PNUD “Moldova Fermecătoare”

Manager de Proiect: Ghenadie Ivaşcenco

Editori: Vadim DrelinskiViorica Cucereanu

Design şi machetare: Igor Ceapa

Buletinul “Moldova Urbană” este editat cu sprijinul financiar al PNUD Moldova

Opiniile exprimate nu reflectă neapărat punctul de vedere al PNUD Moldova

Tiraj: 1000 exemplare

Geneza Moldovei Urbane

Andrei Herzen – doctorand, Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova