APRILIE - IUNIE 2008

IL GIROOLIMPIADA 2008DREPTURILE LIGIITENIS - HOȚUL DE INIMIMOTO GP - VOR FI 18TRADEGIA KENYANĂGOLF - TRASEE DE VISINTERVIU EDVIN MARTONPREMIERE LEAGUEFOTBAL - ULTIMUL FARAONBASCHET PE CALEA UNDELOR

BANI ŞI FOTBAL

ATINGEREALUI MIDAS

ș

8 Hoţul de inimiGustavo Kuerten ne-a vrăjit pe toţi din 1997, vreme de vreo cinci ani, cu loburile sale, cu reverele trase cu rigla şi zâmbetul de copil pus pe şotii. A câştigat de trei ori la Roland Garros şi ne-a făcut să ne fie dor de el de fiecare dată când n-a mai apărut acolo.

detalii

Nu te mai gândi, nu te obosi să-l cauţi. Nu există! Şi asta face ca acest job atât de spe-cial să fie extrem de fascinant. Ca să reu-şească, un antrenor are nevoie de onestita-te, competenţă şi abilitate în comunicare. Acestea sunt obligatorii. În orice moment el este gata să-şi sacrifice cu mărinimie timpul, banii, tinereţea. Trebuie să fie lider. Nu mai este nici o surpriză faptul că astăzi antrenorul este în pas cu noua tehnologie pe care o include în programul de antrena-mente, încercând să elimine fracţiunile de secundă care ar putea face diferenţa între medalia de aur şi locul patru (La Olimpiada de la Atena din 2004, diferența dintre câşti-garea şi pierderea a 5 medalii de aur de că-tre echipa Marii Britanii a fost de doar 0,515 secunde!! )

Până la urmă “un antrenor se transformă într-un OM POLITIC, un JUDECĂTOR, un ORATOR, un INVENTATOR, un PROFESOR DE SPORT, un SPECIALIST ÎN FINANŢE, un PSIHOLOG şi un DUHOVNIC. Este bine dacă pricepe ceva şi din magia numerelor ca ASTROLOG. Să fie OPTIMIST, şi uneori să se prefacă a fi pesimist. Trebuie să pară MO-DEST şi uneori foarte MÂNDRU, ASPRU şi FERM, dar la momentul oportun chiar slab şi conciliant. ÎNCREZĂTOR, dar REŢINUT, entuziast dar nu prea mult. Să aibă pielea unui elefant, sălbăticia unui leu, mirosul unui câine, curajul unui taur, rezistenţa unei antilope, înţelepciunea unei bufniţe, vicle-nia unei vulpi, inima unei pisici. Este bine dacă la toate acestea antrenorul posedă perfecţiunea unui rutinat jucător de poker care joacă din mână.”, aşa după cum scria în 1956 Wayland din Michigan.

16 Atingerea lui MidasConform societăţii de audit Deloitte, încasările princi-palelor 20 de cluburi de fotbal din lume au crescut cu 11% în sezonul 2006-2007, ajungând la 3,7 miliarde de euro. Este cea mai mare creştere înregistrată de patru ani încoace.

ANTRENORULPERFECT

27 Rebelii roşiiÎn semn de protest faţă de cumpărarea clubului de către americanul Malcom Glazer, peste 4000 de su-porteri ai lui Manchester United şi-au făcut propria echipă.

32 Il GiroRămas fără titlul la general din Pro Tour, Danilo di Luca nu-şi va apăra trofeul pe care-l câştiga anul tre-cut în Turul Italiei. Cauza? Nivelul scăzut de hormoni la testul anti-doping, semn al prezenţei unor agenţi mascanţi.

42 Olimpiada 2008Organizatorii chinezi au intrat pe ultima sută de metri, înaintea marelui eveniment programat în pe-rioada 8-24 august, la Beijing. Sunt inaugurate baze sportive şi instituţii culturale deopotrivă, se lucrează la schimbarea mentalităţii poporului chinez, şi la înlă-turarea efectelor devastatoare ale poluării cauzate de dezvoltarea industrială galopantă.

64 Fugi ca să nu fii ucisPe 30 decembrie, în Kenya au izbucnit dispute violen-te după alegerile prezidenţiale între grupurile parti-zane candidaţilor. Triburile au început un război crud care a zguduit ţara care produce cei mai buni şi mai mulţi alergători pe distanţe lungi şi medii din lume. Iar atleţii au fost şi ei prinşi în ghearele morţii.

Editor coordonator: Ivonne GhiţăArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGESISSN 1843 – 9926Prepress şi Tipar: Master Print Super OffsetEditat de Sport TV ManagementStr. Dr. Ernest Djuvara 30, sector 6, Bucuresti, telefon: 316 3380e-mail: office@sportline.ro

5APRILIE - IUNIE 2008

INTRAT ÎN cel de-al treilea său an de existenţă, Circuitul Global al Campi-onilor se extinde. Startul va fi dat în Capitala Qatarului, în decorul selectu-lui Club de curse şi echitaţie din Doha,

gazdă a întrecerilor hipice la ediţia din 2006 a Jocurilor Asiatice, în cel de-al doilea week-end al lunii aprilie.În mai 2008, competiţia va ajunge într-o altă locaţie nouă, de data aceasta de pe Bă-trânul Continent, odată cu Derbiul de dresaj şi sărituri peste obstacole de la Hamburg. Pentru ca finala sezonului să se desfăşoare la São Paulo, Brazilia.Începând din acest an, această adevărată Ligă a Campionilor va deveni o parte inte-grantă a seriei de competiţii organizate sub egida Federaţiei Ecvestre Internaţionale. Modul de desfăşurare al fiecărui Grand Prix a rămas neschimbat: cei mai valoroşi 30 de săritori peste obstacole din lume vor fi in-vitaţi să concureze în două manşe, poate chiar în baraj, pentru premii totalizând câte 300.000 de euro. Va fi alcătuită o ierarhie generală, în funcţie de care cei mai bine clasaţi 25 de călăreţi vor concura în finala din Brazilia, acolo unde premiile vor fi de un milion de euro.

Eurosport Events se va ocupa în continuare de organizare, începând de la drepturile de producţie TV până la distribuţia drepturilor de difuzare (prin intermediul propriilor ca-nale sportive şi sub-licenţiere), ca şi de vân-zarea drepturilor de marketing. Toate com-petiţiile vor fi transmise în direct, în sâmbăta respectivă, la Eurosport. pRemiile lAUReUS reprezintă

pentru sport ceea ce Oscarurile în-seamnă pentru industria filmului. Desfăşurată în premieră în alt loc decât la Monte Carlo, ceremonia

decernării trofeelor de la Sankt Petersburg, din sala de concerte a teatrului Mariinsky, l-a adus pentru a patra oară în luminile ram-pei pe Roger Federer. Elveţianul şi-a materi-alizat dominaţia asupra Circuitului Mondial într-un al patrulea Premiu Laureus conse-cutiv - record absolut în domeniu - într-o ierarhie ajunsă la cea de-a noua sa ediţie. Dacă la masculin alegerea a fost uşurată de supremaţia unor Tiger Woods sau Michael

Schumacher, ambii deţinători a câte alte două trofee Laureus (celălalt fiind primit de Lance Armstong), la feminin încă nu a apă-rut sportiva care să fie votată în două rân-duri în această postură.Tenisul a devenit primul sport ai cărui re-prezentanţi sunt încununaţi cu trofeele pentru merite deosebite, atât la masculin, cât şi la feminin. Autoritatea cu care Roger şi-a dominat adversarii a fost replicată anul trecut în zona feminină a tenisului mondial de Justine Henin (foto dreapta). Belgianca a devenit cea de-a treia reprezentantă a spor-tului cu racheta care primeşte onorurile din partea membrilor Academiei Laureus, după

Jennifer Capriati şi Serena Williams. Atletismul rămâne sportul care a oferit cele mai multe laureate (patru), deşi în cazul celei dintâi - Marion Jones - s-a dovedit că performanţele de pe pista de sprint au fost mai degrabă rezultatul unor efecte “speci-ale”, pentru a folosi un termen din aceeaşi industrie a filmului.

După patru ani, o altă reprezentativă naţio-nală de rugby campioană a lumii primeşte onorurile cuvenite sportului de echipă. Afri-ca de Sud a fost desemnată cea mai valoroa-să garnitură a anului trecut, după perfor-manţa de la Cupa Mondială din Franţa.

OSCARULDIN SPORT

MIROSLAVA VAVRINEC este femeia care veghea-ză asupra carierei lui Roger. Logodnică şi mana-ger în acelaşi timp, Mirka l-a cunoscut pe lide-rul tenisului mondial la Olimpiada de la Sydney 2000, când ambii au reprezentat Elveţia. Mirka a imigrat împreună cu părinţii din Slovacia na-tală în 1980, pe când avea doi ani

DOHA, QATAR, 10-12 APRILIEHAMBURG, GERMANIA, 1-4 MAICANNES, FRANȚA, 12-15 IUNIEMONTE CARLO, MONACO, 26-28 IUNIEESTORIL, PORTUGALIA, 10-12 IULIEVALKENSWAARD, OLANDA, 31 IULIE - 3 AUGUSTAREZZO, ITALIA, 11-13 SEPTEMBRIESAO PAULO, BRAZILIA, 8-12 OCTOMBRIE

CIRCUITULGLOBAL

AleX GHeORGHiAŞ

AleX GHeORGHiAŞ

6 APRILIE - IUNIE 2008

Ne-a vrăjit pe toţi din 1997, vreme de vreo cinci ani, cu loburile sale, cu reverele trase cu rigla şi zâmbetul de copil pus pe şotii. A câştigat de trei ori la Roland Garros şi ne-a făcut să ne fie dor de el de fiecare dată când n-a mai apărut acolo. Anul acesta, turneul parizian îl primeşte cu braţele deschise pentru cel mai emoţionant adio cu putinţă.

Gustavo Kuerten

În 2001, când a câştigat ultima oară la Roland Garros, GUSTAVO KUERTEN a desenat pe zgura pariziană o inimă imensă, arătându-şi astfel dragostea pentru singurul turneu de Grand Slam pe care l-a câştigat de-a lungul carierei sale

Gustavo a fost numărul 1 mondial în trei rânduri: 4 decembrie 2000- 28 ianuarie 2001, 26 februarie 2001- 1 aprilie 2001,

23 aprilie 2001- 18 noiembrie 2001

COSMIN STĂNILOIU

venire spectaculoasă de la 2-1 în favoarea rusului, cu un set patru câştigat la zero şi semifinalele, în faţa unui belgian surprin-zător, Filip Dewulf, venit din calificări. Şi finala, prima mare finală, cu spaniolul Sergi Bruguera, învingătorul de la Paris

din 1994. 6-3, 6-4, 6-2 sunt cifrele de pe tabelă. Şi la final nebunia, bucuria, lacrimile, şi uimirea tuturor. Cine era de fapt acest brazilian deşirat şi îm-brăcat de parcă pleca la plajă, să facă surf, fără nici o grijă şi fără nici o tea-mă? Până la urmă nici nu mai conta cine era, pentru că Parisul îşi desco-perise amantul cel mai de soi, îndră-gostitul care se dăruise total jocului, zgurei şi privitorilor săi. Aveau să mai trăiască împreună alte două începu-turi de vară toride, în 2000 şi 2001, când Guga câştiga iar titlul şi inimile noastre, ale tuturor. Iar anul acesta ne revedem cu el emoţionant, pentru că amantul perfect parizian se întoarce pentru a închide un cerc. De aici a în-ceput totul acum 11 ani, aici se va ter-mina.

A fOST dRAGOSTe la prima vedere. Vi-l mai amintiţi? Câr-lionţii arămii, lunganul zâmbăreţ şi colorat desenând o inimă mare pe zgura de la Roland Garros, în 2001? Nu, nu era o inimă pe care am crezut că ne-ar fi dăruit-o nouă, sau bunicii lui. Nu, erau inimile noastre adunate la un loc,

ale celor din tribună sau de la televizor, furate de el şi adunate în acea inimă conturată cu racheta. Şi cu ce altceva putea să ne de-seneze inimile, dacă nu cu acea minunăţie de rachetă care putea fi orice în mâna lui dreaptă, arcuş de vioară, trompetă, claviatură de pian sau pensulă, uneori zmeu ridicat măiastru spre ceruri, sau bagheta magică ce îndeplineşte orice vis. Şi cum altfel puteam face

rotundă această poveste de dragoste dacă nu primindu-i în dar reîntoarcerea? Guga ne desenează iarăşi inimile într-una singură la Paris, primăvara aceasta, mai dăruită iată decât cele de dinainte. Gustavo Kuerten se întoarce, precum orice hoţ respectabil, la locul faptei. Să ne dea inima înapoi, sau noi să-l mai lăsăm să ne-o fure, încă o dată, pe a noastră?

Copilul zâmbea printre racorduriGustavo Kuerten a învăţat prima oară să plângă. La Florianopolis, pe coasta sudică a Braziliei, copilul roşcat a descoperit mai în-tâi că fratele său mai mic, Guilherme, nu se putea juca cu el. Acesta a suferit la naştere un accident cerebral şi a rămas pentru res-tul vieţii cu insuficienţe mari şi probleme grave. Într-un cărucior, aproape paralizat complet, se lupta zi de zi să trăiască. Guga îl privea şi nu înţelegea de ce lucrurile se

întâmplă în acest fel. Abia când a fost suficient de mare, avea deja 6 ani, tatăl său, Aldo, l-a dus prima oară la tenis. Guga stătea pe mar-gine şi privea cum joacă părintele său, sau cum arbitrează meciuri de juniori. Şi a început să descopere o altă joacă, în care nici nu-l trăda pe Guilherme, nici nu renunţa la bucuria jocului. Când avea opt ani însă, tenisul i-a produs prima dramă. Aldo arbitra o partidă la un turneu de juniori şi a făcut stop cardiac. A murit. De ce Guga n-a renunţat atunci? Cum de l-a mai lăsat dona Alice să intre pe terenul de zgură? Poate bunica Olga, cea care îl lua de mână să-l ducă la antrenamente? Poate antrenorul Oscar Wegner, faimos la Florianopolis, care a convins-o că puştiul e foarte talentat? Sau mai târziu poate Larri Passos, cel care vreme de 15 ani l-a pregătit apoi pe Gustavo? Sau poate că viitorul nebănuit care i se deschidea puş-tiului înainte...Sau poate nerăbdarea aceea din fiecare zi în care îşi lua rachetele şi pleca spre teren, zâmbind ştirb printre racorduri şi visând că va câştiga, într-o zi, undeva, un mare turneu.

Amantul perfectRoland Garros a fost mereu turneul mai altfel, mai poetic, special, lipsit de rigiditatea Wimbledonului sau de viteza americană de la Flushing Meadows. Zgura roşie, praful, stopurile la fileu, loburile, toate acestea îl fac unic, cu un parfum inconfundabil. Guga iubea şi nu ştia ce, până în ziua în care a ajuns prima oară la Paris. În 1996, tânărul care nu împlinise încă 20 de ani juca în calificări la Roland Garros şi ajungea prima oară în scurta-i carieră pe tabloul princi-pal. A pierdut chiar din turul întâi, în faţa sud-africanului Wayne Ferreira. Era încă doar exotic şi nimic mai mult. În 1997 totul a înce-put cu Slava Dosedel. Kuerten era deja pe tablou, fiind locul 66 în clasamentul profesioniştilor, şi a trecut de turul întâi învingîndu-l

pe ceh. A urmat la rând suedezul Bjorkman, iar în turul al treilea primul favorit ivit în cale, Thomas Muster, austriacul cap de serie numărul cinci. Cinci seturi împotriva lui, apoi alte cinci împotriva rusului Andrei Medvedev şi calificarea în sferturile de finală. Adver-sar, deţinătorul titlului, Yevgeniy Kafelnikov. Alte cinci seturi, o re-

Gustavo Kuerten• 10 septembrie 1976, Florianopolis, Brazilia• Dreptaci, rever cu o mână• 3 titluri de Grand Slam (toate la Roland Garros 1997, 2000, 2001)• 5 titluri de Masters Series• 1 titlu Masters Cup 2000• Premii în întreaga sa carieră: 14. 750.088 dolari• 22 de titluri ATP la simplu• 8 titluri ATP la dublu• 15 finale de simplu ATP pierdute

Turneul de despărţireGustavo Kuerten a suferit două inter-venţii chirurgicale între 2002 şi 2004 şi niciodată apoi nu s-a mai refăcut complet fizic. Ultimii doi ani n-a jucat aproape deloc din acest motiv. Aşa că a decis, la doar 31 de ani, să-şi înche-ie cariera. Într-un mod sentimental şi unic, participând la turneele cele mai dragi lui. A început cu Openul Brazili-ei, apoi Challengerul de la Florianopo-lis, şi cele trei turnee Masters în care a triumfat în Europa, Monte Carlo, Roma şi Hamburg. Finalul, la Roland Garros.

În fiecare an în care a câştigat la paris, Gustavo Kuerten l-a învins în sferturile de finală pe

rusul Yevgeniy Kafelnikov

În 1997, când a învins prima oară la Roland Garros, a fost al doilea cel mai slab clasat în

topul ATp învingător de Grand Slam (locul 66). Mark Edmonson învinsese în 1976 la Australian

Open de pe locul 212

Din 1997, în fiecare an, premiul unui turneu câştigat

a fost donat unei fundaţii umanitare

10 APRILIE - IUNIE 2008

CUm Se eXplică evoluţia, dar mai ales atitudinea în joc a lui Djokovic, care câştiga primul său meci în cir-cuitul ATP învingându-l pe france-zul Arnaud Clement în ediţia 2004

a Open-ului de la Bucureşti? Probabil că cel mai aproape de adevăr este Andrei Pavel, care spunea că ceea ce te frapează la sârb este încrederea şi tenacitatea sa. Încă de la vârsta junioratului, Djokovic (al cărui idol a fost Pete Sampras) îi asigura pe apropiaţii săi că va ajunge sus în ierarhia jucătorilor profesionişti şi spunea acest lucru cu o con-vingere care îi şoca chiar pe reprezentanţii unui popor obişnuit cu aceste valori carac-teriale.

Novak consideră că fără suportul şi inspi-raţia familiei sale nu ar fi ajuns niciodată acolo unde este acum. Şi pentru că vorbim de familia lui Djokovic, am fost cu toţii im-presionaţi de această „galerie de suflet” cu o prezenţă inedită la Melbourne. Alături de tată, într-o ordine bine stabilită, îmbrăcaţi în acelaşi echipament Adidas, dar fiecare cu altă literă mare care forma diminutivul NOLE al eroului lor, stăteau mama (Dijana) si fraţii Marko (16ani) si Djordje (12 ani), am-

bii tenismeni. În ultima vacanţă pe care şi-a permis-o şi despre care nu prea vrea să vorbească pentru că s-a petrecut în Insulele Maldive şi ştie că mulţi nu pot să-şi permită să viziteze acele locuri, Novak Djokovic şi-a descoperit o nouă pasiune: diving-ul. Marea dorinţă a sârbului este să aibă o în-tâlnire cu rechinii, de care se teme cel mai mult, dar de care se simte atras în mod deosebit. Alături de prietena sa Jelena (o altă persoană decât „prietena de suferinţă” Jelena Jankovic) a avut deja o întâlnire cu rechini doar de un metru lungime, pe care Nole îi caracterizează ca fiind nepericuloşi, pentru că „dacă te atacă îţi pot mânca un deget de la mâini sau de la picioare şi nu e mare lucru pentru că avem câte 10 din fie-care”, glumeşte el.În continuarea vacanţei, a simţit îndatori-rea pe care o avea „ca un adevărat creştin”, să viziteze Ţara Sfântă. L-a impresionat în mod deosebit momentul în care Isus îşi du-cea crucea pe Via Dolorosa, şi la cele şapte opriri ale sale, în zilele noastre, creştinii fac rugăciuni. În final el recomandă tuturor să viziteze, cu orice efort, Israelul si Ierusali-mul.

Motivul real pentru care a fost în Israel, ţara de origine a celor doi manageri ai săi, a fost însă acela de a face investigaţii şi de a da teste care să îi evidenţieze starea şi nivelul pregătirii sale fizice.

Privindu-l evoluând în ultima vreme şi în special în memorabilele meciuri care i-au adus laurii de la Australian Open-ul din acest an ( turneu în care a pierdut un singur set), pot afirma că Novak Djokovic, un tânăr, dar deja mare jucător de tenis, cu privire ju-căuşă, plină de expresivitate, va lăsa tot timpul impresia, atât pe terenul de tenis cât şi în afara lui, că nu doar suferinţa semenilor şi bombardamentele pot accentua calităţi ca tenacitatea, sârguinţa si lupta până la ca-păt, tipice marilor personalitaţi sportive

EN VOGUE

În vremurile noastre, „extraterestrul” Roger Federer a fost cel trimis să facă regulile în tenis. A avut de luptat, la început, cu „armada spaniolă”, condusă de bătăiosul Rafael Nadal, dar jucătorul cu şanse reale să-l înfrunte pe elveţian, mai ales pe termen lung, pare să fie Novak Djokovic, de abia trecut de 20 de ani. Longilin şi astenic după criterii medicale ( 1,87 m înalţime, 80 kg), la prima vedere sârbul dă impresia de fragilitate.

NOvAkDjOkOvIC

SORiN pOpeScU

12 APRILIE - IUNIE 2008

De câNd TeleSpORT dobândea aceste drepturi pentru o sumă considerată atunci ca fiind foarte mare (28 milioane euro pe 4 ani) ridicând ştacheta de la nivelul de

3-4 milioane dolari la 7-8 milioane de euro pe an, s-au consolidat importante grupuri media şi au apărut platformele digitale, potenţiale ‘bombe cu ceas ale hiperinflaţiei drepturilor’. O creştere pronunţată a valorii drepturilor de fotbal va atrage atenţia asupra altor fe-

deraţii, a unor sporturi până acum ignorate cărora li se vor oferi chiar sume de bani – o premieră ! - pentru drepturi de televizare. Ca urmare, imensul spaţiu lăsat liber de “Liga lui Mitică” va obliga unele televiziuni generaliste fie să investească în alte drep-turi, fie să renunţe pentru o lungă perioadă la sport, moment în care însuşi statutul lor de “generaliste” este ameninţat, iar ratingul mediu poate scădea serios. Concentrarea fotbalului românesc pe 2-3 canale, coro-borată cu o Ligă a Campionilor care se va

vedea puţin pe TVR şi doar pe platforma BOOM va induce o reaşezare a ierarhiei transmiţătorilor, a ratingului lor mediu, al distribuţiei bugetelor de publicitate, dar şi o reaşezare a interesului comercial şi public înspre federaţiile sportive româneşti; şi, evident, o mare luptă între factorii de pu-tere din fotbal pentru accesul la puşculiţa UEFA, dar şi la cea românească, acum mult mărită.E de aşteptat, prin urmare, ca sporturi pre-cum Liga a II-a de fotbal, handbal, baschet,

box, rugby, hochei, dar şi gimnastică, atle-tism, golf, tenis, etc să fie mai mult curtate şi promovate de televiziuni; e de aşteptat un interes sporit pentru competiţiile care se desfăşoară în România şi, în consecinţă, încet-încet va apărea şi plata pentru aceste drepturi. Depinde însă de fiecare federaţie sau organizator de competiţii să-şi inven-teze câte un Mitică Dragomir pentru a-şi valorifica şansa!În vreme ce atenţia era concentrată asupra celor care în mod tradiţional luau în calcul cumpărarea drepturilor sportive (TVR, Pro TV, Antena 1 dar şi, mai recent, Telesport şi Kanal D), prezenţa la nivel declarativ al platformei digitale BOOM TV printre pre-tendenţii drepturilor Ligii I a părut iniţial o curiozitate. Dar intenţiile lor erau foarte se-rioase, “vina” acestora fiind doar că au fost puţin “înaintea vremurilor” şi nu au avut suficientă forţă să rişte foarte mulţi bani şi 2-3 ani de pierderi. BOOM ar fi avut nevoie de bani şi planuri pe şase ani, nu pe trei şi atunci cu adevărat ar fi putut deveni un Sky românesc. Iar faptul că în final, spre surpri-za tuturor câştigătorii acestor drepturi s-au numit RCS şi Antena 1 arată că, de fapt, am fost martorii încheierii, de facto, a unei eta-pe de dezvoltare a pieţei de televiziune din România: e vorba de supremaţia modelului de business bazat pe finanţarea exclusivă din publicitate, model care a rezistat cam 15 ani.

Primii paşi au fost făcuţi în 2006 de către platforma digitală BOOM TV care şi-a creat un număr mare de programe proprii, nu-trind o fascinaţie mergând până la obse-sie vis-a-vis de modelul Sky Television. Tot atunci, cel mai mare operator de cablu şi sa-telit din piaţă, UPC Romania, făcea eforturi să-şi asigure conţinut propriu, prin canalele nişă MGM, Sport 1, care se alăturau altora asupra cărora avea un control semnificativ. Uriaşa lovitură dată de RCS prin accesul la aceste drepturi de lux pentru România marchează atât debutul hiperinflaţiei drep-turilor (concurenţa va creşte preţul oricărui program : sport, film, etc) cât şi debutul co-existenţei modelului de business finanţată de publicitate şi al celui finanţat prin plata mai mult sau mai puţin directă. Suma de 84,5 milioane euro este cam mare (sau ar fi cam riscant) pentru a conside-ra o amortizare doar din publicitate şi din uşoara creştere a abonamentului de cablu,

deşi calculele ies şi aşa. Riscul provine mai degrabă din impredictibilitatea datelor macroeconomice care pot influenţa seri-os vânzările advertiserilor şi, prin urmare, bugetele acestora şi care ar putea la fel de bine să pună oarecare presiune pe “coşul familial” din care un abonament la cablu sau DTH face evident parte. Dacă grupul Intact este oarecum obligat să utilizeze modelele tradiţionale de tele-viziune (finanţare prin publicitate – Antena 1 sau taxe sau taxe + publicitate – Arenna TV) RCS are reala şansă să mai facă un pas înainte, utilizând alte doua resurse pe care le are la dispoziţie: cea mai mare reţea in-ternet din România şi o (incipientă) bază de abonaţi ai telefoniei sale mobile. Ar fi cu adevărat uimitor să vedem că măcar unul sau două meciuri sunt disponibile exclu-siv online, eventual gratis pentru abona-ţii la internetul RCS…(de fapt RCS & RDS, dar îi numim RCS pentru simplificare) sau, cine ştie, gratis (şi) pentru abonaţii Gazetei Sporturilor sau ai site-ului gsp.ro!

E mult prea devreme pentru tv pe mobil, dar internetul ar putea asigura venituri ne-sperate; un meci transmis live poate fi acce-sibil oricărei conexiuni internet (dispărând limitarea impusă de reţeaua de cablu sau de numărul de abonaţi dth) şi de oriunde din lume! Iar de la românii din străinatate cred că se poate percepe cu mare uşurinţă 4-5 euro pentru un meci gen opţiunea 2-3 sau chiar 10 euro pentru un Dinamo-Stea-ua! IP-urile româneşti ar putea avea parte de tarife mai mici, într-adevăr, abonaţii “mobili” pot fi atraşi şi fidelizaţi cu conţinut de Liga 1 în vreme ce abonaţilor la cablu şi DTH, RCS le poate oferi un canal cu măcar 2 meciuri exclusive, lăsând pentru Antena 1 grosul veniturilor din publicitate si pentru Arenna TV şansa extracţiei unor importan-te sume de bani din toată piaţa, inclusiv de la competitorii RCS.

Cu eforturi editoriale nu chiar mari s-ar pu-tea asambla un serviciu (e impropriu să-i zi-cem canal tv) care să permită pay-per-view pentru toate meciurile (pericolul afectării ratingului tv este infim – cine ar plăti bani să vadă pe net ceea ce are, mai ieftin, la tv?) transmisii live ale conferinţelor de pre-să, magazine, rezumate, reluări, etc care ar completa nu numai acoperirea dar şi veni-turile RCS + Antena 1. Tot aceste drepturi

ar asigura Antenei 1 o trecere en fanfare la formatul HD, format care ar putea fi dispo-nibil… exclusiv... pe Digi TV!Spre deosebire de o serie de opinii apărute imediat în presă după aflarea ştirii că RCS şi Antena 1 au câştigat drepturile, opinii care lăsau să se înţeleagă că va fi dificil / imposibil să se acopere cheltuiala cu aceste drepturi sau că singura şansă este mărirea abona-mentului la cablu (uitând că RCS are oricum unul dintre cele mai mici abonamente şi că o eventuală mărire de 0,5 euro pe lună nu e chiar aşa catastrofică…), observând că tandemul câştigător poate face fix ce vrea în domeniul canalelor de televiziune, că are la dispoziţie internet, telefonie fixă şi mobi-lă, aş zice că nu văd cum, la finalul celor 3 ani, să nu scoată un profit semnificativ din exploatarea drepturilor Ligii. Adică, măcar 50%.

Cu o singură condiţie: campionatul nostru să fie şi în viitorii 3 ani la fel ca şi până acum. Adică plin de scandaluri, bârfe, zvonuri, cu-lise, declaraţii, brichete, arbitrii, poziţii nefi-reşti, etc. În caz că lumea fotbalului va deci-de să se ”creştineze” brusc, cum calitativ situaţia din teren nu e roză, dacă nici la im-presia artistică nu mai punctează, şi-ar sa-bota singuri atât ratingul cât şi pe cei care au dat pe 18 hectare de gazon mai mult de-cit a dat Ford pe fabricile Oltcit.

(articolul exprimă doar opinia autorului, ne-putând fi asociat, în nici un caz, cu Eurosport SA)

DREPTURILE LIGII Cel mai important eveniment din lumea sportului românesc, din

punct de vedere al efectelor pe termen lung, nu e nici EURO 2008, nici Olimpiada, nici recordurile sportive obţinute anul acesta, ci vânzarea drepturilor de fotbal pentru Campionatul Naţional de fotbal.

ANALIZĂ ANALIZĂ

AdRiAN ilie

foto: Pro Sport

14 APRILIE - IUNIE 2008

Încasările în fotbal cresc rapid şi au declanşat conflicte între sferele de putere. Împărţirea “minelor de aur” şi cumpărarea tradiţiei sunt principalele caracteristici ale luptei

ATINGEREALUI MIDAS

SEPP BLATTER este omul sub al cărui mandat FIFA se transformă într-o gigantică afacere, cu un profit pe măsură

ADRIAN GEORGESCU

DiNTRe AceSTe 20 de clUbURi, şase sunt din Anglia, câte patru din Germania şi Italia, trei din Spania, două din Franţa şi unul din Scoţia. Performanţa care atrage cel mai mult atenţia în acest top al eficienţei financiare

este cea a cluburilor germane, însă ea are o explicaţie: efectul organizării Campionatului Mondial din 2006 în Germania, când cluburile importante au primit stadi-oane noi sau refăcute.

Un pas în afara graniţeiNe aflăm, aşadar, într-un Big Bang inversat. Dacă ex-pansiunea Universului a fost cauzată de o acumulare imensă de energie, aici cucerirea pieţelor importan-te din întreaga lume (mai ales China şi Statele Unite) duce la o acumulare importantă de bani.Când miza creşte aproape exponenţial, sporeşte însă şi încordarea la masa de joc. La începutul lunii februa-rie a acestui an, preşedintele executiv al Premier Lea-gue, Richard Scudamore, a anunţat intenţia forului englez de a mări numărul de etape din campionat cu una. Cum în Premier League sunt 20 de echipe, sezo-nul ar urma să aibă 39 de runde, cele 10 partide în plus urmând să se desfăşoare în afara Angliei. De ce ar dori conducătorii fotbalului englez, supraîn-cărcat de competiţii, unde se joacă şi pe 1 ianuarie, să adauge o reprezentaţie în plus? Simplu, pentru bani. Transgresând cu mult graniţele Angliei, fotbalul din această ţară trebuie să îşi satisfacă noile pieţe de des-facere.Nu e însă atât de simplu. Când sferele de influenţă sunt împărţite, orice extindere teritorială are o parte proastă: se petrece în detrimentul altei forme de au-toritate. În cazul de faţă, FIFA. La numai câteva zile de la anunţarea proiectului “Meciul 39”, Sepp Blatter, a avut o replică dură la adresa ideii respective, pe care a catalogat-o drept “un abuz, o măsură ipocrită şi de neacceptat”. Preşedintele FIFA a afirmat că va instrui asociaţiile naţionale să nu accepte desfăşurarea me-ciurilor din campionatul englez pe teritoriul lor, ame-ninţând deloc voalat Anglia, care candidează pentru organizarea Cupei Mondiale din 2018, cu neacordarea acestui drept.

G14, sau cluburileîmpotriva FIFANu este însă nici primul, nici cel mai important conflict între nişte organizaţii locale şi forul tutelar. Principalul ghimpe în coasta UEFA şi FIFA s-a numit, până la mij-locul lunii ianurie 2008, G14. Aceasta a fost o structură creată din cele mai bogate 14 cluburi de fotbal euro-pene, la care ulterior s-au mai adăugat 4: Ajax Amster-dam, Arsenal, Barcelona, Bayer Leverkusen, Bayern München, Borussia Dortmund, Internazionale Milano, Juventus, Liverpool, Lyon, Manchester United, Mar- seille, AC Milan, Paris Saint Germain, Porto, PSV Eind-hoven, Real Madrid şi Valencia.

De ce atâtea cluburi concurente, din atâtea ţări, s-au unit într-o acţiune comună îndreptată împotriva FIFA şi UEFA? Simplu, pentru bani. Grupările sportive consi-derau că primesc prea puţin la împărţeală. Creat la iniţiativa celor de la AC Milan în 1998, G14 lupta pe două fronturi. Primul urmărea despăgubi-rea cluburilor de către federaţiile naţionale în cazul în care jucătorii convocaţi la competiţii interţări ar fi fost accidentaţi în timpul turneelor. Cel de-al doilea front presupunea organizarea unei competiţii între cluburile de top, care să “îngroape” Liga Campionilor. În septembrie 2006, G14 a acţionat FIFA în judecată, sprijinind clubul Charleroi, al cărui jucător marocan Oulmers a stat opt luni pe tuşă din cauza unei acciden-tări suferite în timpul unei partide amicale susţinute alături de selecţionata ţării sale cu Burkina Faso. În tot acest timp, Sepp Blatter a refuzat nu doar să despăgu-bească grupările de fotbal, dar nici măcar nu a recu-noscut G14 … … până la începutul anului în curs, când s-a ajuns la un acord, iar G14 s-a autodesfiinţat. FIFA a creat un fond comun, bani proveniţi din drepturile TV şi din acordurile de publicitate, de unde să fie despăgubite cluburile în cazul accidentării unui jucător aflat sub contract, dacă acest fapt se produce în timpul unei partide susţinute la echipa naţională. A fost în mod cert un compromis, de vreme ce suma nu urmează să ţină cont de salariul pe care jucătorul îl primeşte de la club.

Să începem cu nişte cifre. Conform societăţii de audit Deloitte, încasările principalelor 20 de cluburi de fotbal din lume au crescut cu 11% în sezonul 2006-2007, ajungând la 3,7 miliarde de euro. Este cea mai mare creştere înregistrată de patru ani încoace, primele 20 de cluburi încasând astăzi de peste trei ori mai mult decât o făceau în sezonul 1996-1997.

Ca şef al UEFA, PLATINI încearcă să readucă valorile tradiţionale ale fotbalului şi să diminueze “influenţa malignă şi omniprezentă a banului”

18 APRILIE - IUNIE 2008

20 APRILIE - IUNIE 2008

Cumpărarea tradiţieiPreşedintele UEFA, Michel Platini, i-a trimis o scrisoare deschisă premierului britanic Gordon Brown, în care îi cerea acestuia să salveze fotbalul de “influenţa malignă şi omniprezentă a banului”. De fapt, ţinta atacului lui Platini era nu banul, ci “banul negru în exces”.

Cumpărarea cluburilor de primă mână din Insulă de către magnaţi străini a declanşat o creştere vertiginoasă a preţurilor pe piaţă. Abramovici a cheltuit atâţia bani la Chelsea, încât echipa ar trebui, potrivit directorului executiv al clubului, Peter Kenyon, să câşti-

ge de două ori Liga Campionilor în zece ani, pentru a nu fi în pierdere. Fraţii americani Glazer au plătit 1,3 miliarde de euro pentru Manchester United, compatrioţii lor Hicks şi Gillett deţin FC Liverpool. Miliardarul rus Usmanov are aproape 30 la sută din Arse-nal, iar un fost premier al Thailandei, aflat sub anchetă de fraudă fiscală, licitează pen-tru Manchester City. Grupări precum Aston Villa, Portsmouth şi West Ham se află într-o situaţie asemănătoare.

Cum vor reuşi cluburile mici să reziste acestei spirale inflaţioniste, când căpitanul lui Chelsea, John Terry, are un salariu de 200.000 de euro pe săptămână, bani de provenienţă îndoielnică? Premierul britanic Gordon Brown nu are stipulat în fişa postu-lui că trebuie să răspundă la o astfel de în-trebare. Replica dată lui Platini – “Guvernul sprijină autonomia sportului şi dreptul lui la autodeterminare” – este însă mai blândă decât cea oferită Uniunii Europene. Unui raport - care cuprindea cereri similare ce-lor formulate de Platini – i s-a răspuns sec: “Nu vom permite ca fotbalul britanic să fie condus de la Bruxelles”.

Până la a fi condus de la Bruxelles, fotbalul britanic – şi, în curând, cel european - este dirijat de la o distanţă mai mare. Deocam-dată, transformă tot ce atinge în aur. Însă şi miticul rege Midas făcea acelaşi lucru, până a descoperit că, din acest motiv, nu mai poate mânca.

America redescoperă fotbalulCât câştigă cei mai bine plătiţi sportivi din lume şi unde se regăsesc în acest top fot-baliştii? Împărţirea pe discipline şi pe zone geografice arată de ce miza principală este piaţa americană. Primul în Topul Forbes este, ca şi acum 5 ani, jucătorul de golf Tiger Woods. Dacă însă în 2003 americanul era cu numai puţin înaintea germanului Michael Schumacher, acum nimeni nu se apropie de nivelul în-casărilor sale. E drept, Schumi s-a retras din activitate, dar cota sa de popularitate ridicată continuă şi va continua să atragă sponsori. Pe locul al treilea mondial, din punctul de vedere al încasărilor, se află tot un jucător de golf american, Phil Mickelson. Este interesant faptul că doi practicanţi ai unui sport aproape inexistent în Europa se află pe podium.

Bineînţeles, fotbaliştii au un dublu dezavan-taj, practică un sport de echipă, deci atenţia nu este aţintită, în timpul unei competiţii, numai asupra lor, şi-l practică pe un con-tinent unde acest sport joacă încă „în alte roluri”. De remarcat este că David Beckham, care domină pentru al patrulea an consecu-tiv topul celor mai bine fotbalişti, câştigă cu un milion de dolari mai mult faţă de anul trecut, deşi s-a transferat de la Real Madrid la Los Angeles Galaxy. Deşi a plecat de la cel mai bogat club din lume într-un campionat mediu din punct de vedere valoric, a ajuns „where the money is”. Ronaldinho poate fi, atât din punct de ve-dere mediatic cât şi din cel valoric, un star în Europa, el câştigă anual aceeaşi sumă ca şi un baschetbalist retras de 4 sezoane, chiar dacă este vorba de legendarul Michael Jor-dan. Roger Federer (locul 13) poate domina tenisul internaţional, dar jucătorul de ba-seball Alex Rodriguez (12) câştigă anual cu 200.000 de dolari mai mult decât el.

CLASAMENT FORBES AL CÂŞTIGURILOR ÎN 20071. Tiger Woods (SUA/golf) 100 mil. USD2. Oscar De La Hoya (SUA/box) 43 mil. USD3. Phil Mickelson (SUA/golf ) 42,2 mil. USD4. Kimi Raikkonen (Fin/F1) 40 mil. USD5. Michael Schumacher (Ger/F1) 36 mil. USD6. David Beckham (Anglia/fotbal) 33 mil. USD7. Kobe Bryant (SUA/baschet) 32,9 mil. USD8. Shaquille O’Neal (SUA/baschet) 31,9 mil. USD9. Michael Jordan (SUA/baschet) 31 mil. USD10. Ronaldinho (Bra/fotbal) 31 mil. USD

Dacă aruncăm o privire asupra aceluiaşi top, dar din 2002, vom constata că atunci nu exista niciun fotbalist printre primii zece, în timp ce acum apar doi. Mai mult, dintre sportivii europeni, doar Michael Schumacher, aflat în gloria gloriei sporti-ve, ocupa o poziţie acolo.

CLASAMENT FORBES AL CÂŞTIGURILOR ÎN 20021. Tiger Woods (SUA/golf) 78 mil. USD2. M. Schumacher (Ger/F1) 75 mil. USD3. Michael Jordan (SUA/baschet) 35 mil. USD4. Shaquille O’Neal (SUA/baschet) 30,5 mil. USD 5. Oscar De La Hoya (SUA/box) 30 mil. USD6. Kevin Garnett (SUA/baschet) 28 mil. USD 7. Alex Rodriguez (SUA/baseball) 26 mil. USD8. Grant Hill (SUA/baschet) 25,5 mil. USD9. Andre Agassi (SUA/tenis) 24 mil. USD10. J. Villeneuve (Can/F1) 23 mil. USD

Cum a fost cucerită piaţa americană Într-o ţară în care baschetul, baseball-ul, fotbalul american şi hocheiul au o popularitate inatacabilă, promotorii s-au bizuit iniţial pe interesul pentru fotbal al hispanicilor, grecilor, irlandezilor etc, dar şi pe apetenţa pentru show şi noutate a publicului american. Organizarea Cupei Mondiale din 1994 a constituit un boom. Pentru ca fotbalul să nu debarce pe un teren virgin, ca primii exploratori europeni la sfârşitul secolului al XV-lea, acesta trebuia pregătit.

Major League of Soccer (MLS) a luat fiinţă în decembrie 1993, cu numai jumătate de an înaintea debutului Cupei Mondiale, dar primul campionat a fost organizat în 1996. În prima fază, succesul Cupei Mon-diale a fost o locomotivă a interesului public şi mediatic. De-a lungul competi-

ţiei s-au înregistrat 3,5 milioane de spec-tatori, record la acea dată, deci o medie de 67.000 de partidă. După primul sezon, efectul Cupei Mondiale îndepărtându-se, MLS a început să scadă în popularitate. La aceasta a contribuit şi eliminarea echipei naţionale încă din primul tur al CM 1998. Atunci, conducătorii MLS au început să investească pe termen lung. Mai întâi în stadioane dedicate doar fotbalului, apoi în creşterea de jucători tineri americani. Rezultatele s-au văzut la Cupa Mondială din 2002, unde SUA a ajuns nesperat în sferturile de finală.

Când temelia a fost creată, când publi-cul-ţintă a început să se diversifice, au în-ceput să apară şi vedetele. Interesul me-diatic stârnit de transferul lui Beckham la LA Galaxy, din 2007, a fost o altă mişcare.Un raport al Business Week din 2004 ară-ta că, în acel moment, MLS avea pierderi de 350 milioane de dolari. În sezonul tre-cut însă au apărut primele logo-uri pe tricouri, iar la începutul sezonului 2008 deja jumătate dintre cele 14 echipe au semnate contracte de sponsorizare. Un studiu recent arăta că MLS va deveni pro-fitabilă în 2010, când liga vrea să se extin-dă la un format de 16 echipe. Deja tea-muri precum FC Dallas şi LA Galaxy sunt pe plus, la doar zece ani după fluierul de start.

Eurosport.Fotbal fără limită.TRANSMISIUNI EXCEPTIONALE DE LA EURO 2008TOATE CELE 31 DE MECIURI LA EUROSPORT

Eurosport a semnat cu UEFA un acord pentru transmisiuni decalate ale tuturor celor 31 de meciuri de la EURO 2008, care vor avea loc în perioada 7 – 29 iunie, în Austria şi Elveţia.Trei programe zilnice speciale dedicate competiţiei EURO 2008 vor completa aceste transmisiuni la ora 18:00, 21:00 şi 24:00. Eurosport va transmite peste 200 de ore de la EURO 2008. Telespectatorii nu vor rata nici un minut al celui mai important eveniment fotbalistic al anului.Eurosport 2 va relua meciurile decisive şi va transmite conferinţele de presă în buletinele sale zilnice.

UEFAEURO 2008

AUSTRIA - ELVEŢIA7 - 29 IUNIE

200 DE ORE DE TRANSMISIUNI

CUMPĂRĂTURI RECORD

ApROApe 150 de miliOANe de lire sterline pentru a aduce jucători noi, faţă de cele doar 60 cheltuite în aceeaşi perioadă, în 2007.Firma de consultanţă Deloitte a

studiat piaţa transferurilor în prima ligă engleză de fotbal şi la finalul perioadei din

ianuarie, după ce cluburuile au cumpărat jucători, a făcut publică o analiză financiară. Astfel, ianuarie 2008 a fost perioada în care s-au cheltuit cei mai mulţi bani, comparativ cu acelaşi segment de transferuri din anii precedenţi. Aproximativ 150 de milioane de lire sterline s-au cheltuit în acest an, cu Chelsea cap de listă la cumpărători, 27 de milioane băgaţi în noile transferuri, urmată de un alt club londonez, Tottenham, 20 de milioane.

Banii provin mai ales din drepturile de televiziune, Premier League încasând 1,7 miliarde de lire sterline pentru acestea, într-un contract valabil trei ani. Cheltuieli-le n-au fost făcute doar de către cluburi-le din fruntea clasamentului, ci şi de cele care încearcă să urce pe locuri calificante în cupele europene, sau doar încearcă să-şi menţină locul în prima ligă. Middles- brough, spre exemplu, a cheltuit una din-tre cele mai mici sume din întreaga divizie, 12 milioane de lire sterline, dintre care 10 pe un singur jucător, brazilianul Afonso Alves, venit de la Heerenveen. Chelsea, recordmena, a dat 15 milioane pe Anleka, pe care l-a adus la începutul lui ianuarie de la Bolton.

Recordul cheltuielilor din ianuarie urmea-ză celui stabilit în vara lui 2007, când cele

150 de milioanede lire sterlineCluburile din prima divizie engleză de fotbal au cheltuit în perioada de transferuri din ianuarie de două ori mai mult decât în oricare dintre precedentele „ferestre” de achiziţii.

20 de echipe din Premier League au chel-tuit în total 530 de milioane de lire sterline pentru a aduce jucători noi. Dacă în vară s-au cheltuit bani veniţi de la patronii clu-burilor, acum sumele investite în transferuri provind din drepturile de televiziune.Portsmouth, care se luptă să prindă un loc de cupe europene, nu s-a zgârcit, în ciuda faptului că nu se numără printre cluburile mari ale Angliei. A dat 12 milioane de lire sterline pe atacantul Jermain Defoe, dispo-nibilizat de Juande Ramos de la Tottenham. Portsmouth l-a mai adus şi pe Milan Baros, de la Lyon, asta chiar dacă n-a reuşit să-l transfere pe atacantul cel mai important din lot, Benjani Mwaruwari, dorit de Man-chester City. Acolo unde a venit însă inter-

naţionalul ecuadorian Felipe Caicedo, pe care s-au plătit 5 milioane de lire sterline. Dar şi Filippo, fiul de 17 ani al legendarului antrenor al lui Inter, Roberto Mancini. Ca să încheiem cu Portsmouth, să nu-l uităm pe Lassana Diarra, mijlocaşul ofensiv sosit de la Arsenal pentru o sumă vehiculată de pre-să în jur de doar 3 milioane de lire sterline.Chelsea nu a cheltuit doar cu Anelka, Ro-man Abramovich plătind 9 milioane de lire sterline şi pentru Branislav Ivanovic, un fun-daş sârb de 23 de ani adus de la Lokomotiv Moscova. Arsenal a făcut o singură achiziţie, plătind doar 200.000 de lire sterline pentru atacan-tul de 15 ani Luke Freeman, adus de la Gil-lingham. Middlesbrough n-a achiziţionat doar un atacant, pe Alves, ci şi un fundaş, aducându-l pentru 7 milioane de lire pe Jonathan Woodgate, de la Newcastle. Iar Newcastle a cheltuit banii pe tânărul ata-cant italian Fabio Zamblera, de la Atalanta.

Record şi la Liverpool, care a plătit pentru un fundaş cea mai mare sumă din istoria clubului. 6 milioane de lire pentru Martin Skrtel, slovacul de 23 de ani venit de la campioana Rusiei, Zenit. Dar cormoranii l-au vândut pe Mohamed Sissoko la Juve, pentru 8 milioane de lire, şi sunt pe plus la contabilitate.

În fine, în zona retrogradării, Birmingham City a cheltuit zece milioane pentru doi ju-cători, câte cinci pentru James McFadden şi Marlon King. Sunderland a plătit 4 milioane pentru Andy Reid, lui Charlton, şi alte 2 mi-lioane pentru atacantul Rade Prica, venit de la Aalborg.

pREMIER LEAGUE pREMIER LEAGUE

ANELKA este transferul cel mai scump al iernii în campionatul de fotbal al Angliei

COSMIN STĂNILOIU

24 APRILIE - IUNIE 2008 25APRILIE - IUNIE 2008

24 IANUARIE - MARTIE 2008 27APRILIE - IUNIE 2008

fOTbAlUl eNGlez este cel mai bogat din lume, cel mai puternic azi în Europa şi cel mai vizionat, nu doar pentru că echipele care-l joa-că oferă un spectacol desăvârşit.

Tot ceea ce cunoaştem azi despre el s-a construit mai ales pe tradiţia suporterilor şi pe dragostea lor necondiţionată pentru culorile unui club. Uneori însă această dra-goste e fracturată. Suporterii rebeli ai lui Manchester n-au acceptat achiziţionarea clubului de către un american şi şi-au fă-cut propria echipă de fotbal. FC United of Manchester.

Totul a început pe 12 mai 2005, când omul de afaceri american Malcom Glazer a pre-luat pachetul majoritar de acţiuni şi con-trolul asupra lui Manchester United. Cinci zile mai târziu, suporterii care s-au opus tranzacţiei au organizat o întâlnire la Me-thodist Hall din Manchester. Subiectul discuţiei era organizarea de manifestaţii de protest faţă de noii proprietari ai clubului, dar la un moment dat a apărut ideea înfi-inţării unui club nou, şi după discuţii care n-au durat prea mult, Andy Welsh, preşe-dintele adunării, a anunţat că noua echipă se va înfiinţa. Cu o condiţie: să existe cel pu-ţin 1000 de membri fondatori cotizanţi. Nu-mărul a fost cu mult depăşit şi peste 4000 de oameni au semnat pentru crearea lui FC United of Manchester. Toţi au renunţat să mai cotizeze la bugetul lui Manchester

United. Mike Turton are 44 de ani şi este su-pervizor electrician. Merge astăzi la meciu-rile lui FC United cu fiica sa Danielle şi cu fii săi, Ryan şi Thomas şi este membru fonda-tor. De 31 de ani mergea şi pe Old Trafford, dar a renunţat când a venit Glazer la club. “Nu am plecat din cauza tranzacţiei. Ăsta a fost doar motivul final de care aveam ne-voie să plec. A început în anii 90. Să câştigi trofee e foarte plăcut, dar eu nu susţin pe United ca să câştige trofee. Am încetat să mă mai bucur. Preţurile au crescut şi am în-ceput să mă întreb de ce să dau atâţia bani

pentru ca jucătorii să primească salarii ri-dicole? Iubesc ce am construit acum aici. Sunt foarte mândru. Îmi place să cred că aceasta este adevărata tradiţie de protest a lui Manchester.”, spune Turton.

Pe 22 iunie Karl Marginson a fost numit manager şi patru zile mai târziu peste 900 de jucători se prezentau la trialul organi-zat pentru alcătuirea lotului. Dintre ei s-a ales primul lot, de 17, al echipei. Iar de pe 5 iulie 2005 membri fondatori au început să depună cotizaţiile în bancă, astfel că după doar o săptămînă, clubul avea un bu-get de 100.000 de lire sterline. FC United a fost înscrisă în a zecea divizie engleză. Şi-a stabilit domiciliul în zona metropolitană a Manchesterului, la Bury, pe stadionul Gigg Lane. Acolo a avut loc prima apariţie cu public, într-un amical cu Leigh RMI, pe 16 iulie, partidă încheiată 0-0.

O altă campioanăApoi a venit programul primului sezon, cu debutul în deplasare, pe terenul cel mai mare din divizie, al echipei Leek CSOB, pe 13 august 2005. Numărul spectatorilor, 2590, a fost un nou record al celei de-a ze-cea divizii engleze. Scorul final, 5-2 pentru FC United, avea să fie primul succes ofici-al din istoria clubului. Pe 22 aprilie 2006, în faţa a 6023 de spectatori, nou record al Ligii, echipa învingea pe Great Harwo-od Town FC în ultimul meci al sezonului şi consfinţea promovarea în liga a noua, Divisio One North West Counties Football League.

Primul meci în noul sezon s-a disputat pe teren propriu pe 12 august 2006 contra ce-lor de la St Helens Town FC, victorie cu 2-0. A fost un sezon impresionant pentru “re-belii roşii”, care la final obţineau o nouă promovare şi de asemenea câştigau NWC-FL Challenge Cup. Doar a treia echipă din

istorie care a reuşit dubla în acelaşi sezon. A fost primul an în care s-a înscris în Cupa An-gliei, reuşind să treacă trei tururi prelimina-re. Astăzi FC United joacă în Northern Pre-mier League Division One North, a opta ligă engleză, şi are ca obicetiv promovarea în liga a şaptea. Pînă în 2012 clubul vrea să-şi construiască stadionul propriu, cu o capaci-tate între 8000 şi 10 000 de locuri. În 2009 se va inaugura centrul propriu de antrena-ment şi de asemenea se va constitui echipa feminină.

REBELII ROŞIIÎn semn de protest faţă de cumpărarea clubului de către americanul Malcom Glazer, peste 4000 de suporteri ai lui Manchester United şi-au făcut propria echipă. Au renunţat să mai plătească cotizaţiile pe Old Trafford şi contribuie la bugetul lui United FC of Manchester, replica mai mică a diavolilor lui Sir Alex Ferguson.

COSMIN STĂNILOIU

MAi ÎNTâi, Să-l pRivim. Înalt, mustăcios, stând în picioare lângă banca de rezerve şi ui-tându-se spre teren aspru şi tăios. Ţine mâna stângă pe co-

pertina de deasupra jucătorilor şi pare mai degrabă un ofiţer de grăniceri atent la fâşia de frontieră şi gata să tragă. Uneori face doi paşi spre tuşă şi ţipă scurt ceva, alteori dă din mâini indicând direcţii. Nu zâmbeşte niciodată şi după ce echipa sa marchează, de obicei, se duce spre teren doar pentru a se asigura că golul nu va scădea concen-trarea jucătorilor. Ai zice că de fapt se duce lângă tuşă să le ceară se termine cu bucuria golului. Respiră asprime prin fiecare por. E precum un sfinx gata să treacă peste ani şi peste ceilalţi pentru a câştiga ceea ce ştie că e de câştigat. Un meci de fotbal, un trofeu, respect şi faimă. Iar pentru a câştiga e gata să facă victime şi să nu ia prizonieri. Pentru el lucrurile sunt clare: există doar supuşi şi inamici. Fie te supui disciplinei sale şi regu-

lilor intransigente, fie eşti distrus. Hassan Shehata are aproape 59 de ani şi în urmă o viaţă de fotbal. Ca jucător la început, apoi ca antrenor. A avut succes de fiecare dată. Şi este astăzi, fără îndoială, cel mai bun an-trenor din istoria fotbalului egiptean.

Primii patru aniÎn 2004, Marco Tardelli era concediat de la cârma naţionalei faraonilor după un turneu final al Cupei Africii pe Naţiuni, în Tunisia, dezastruos. Eliminare încă din faza grupe-lor pentru trupa pregătită de italian. Fede-raţia de la Cairo a luat atunci decizia de a-l numi pe Shehata. Motivele? Pregătea de trei ani naţionala sub 21 de ani, cucerise cu ea titlul continental în 2003 şi se calificase la Campionatul Mondial, jucând sferturi

de finală. Asta după o cari-eră plină de succese ca teh-nician al formaţiilor de club. Este adevărat, niciodată nu a pregătit o echipă din prima divizie, dar şi-a căpătat renu-mele de expert în promovări. Trei ani la rând a dus în prima divizie egipteană pe Menia, Sharquia şi Suez. În 2004, îna-inte de a prelua naţionala, a mai făcut o ispravă: cu Meka- wleen, o echipă de liga a doua, a cucerit Cupa Egiptu-lui şi apoi Supercupa.Apoi a urmat preluarea pri-mei reprezentative. Şi istoria

fotbalului egiptean a intrat sub semnul ul-timului său faraon, cel mai mare de până acum. Shehata a adus disciplină de fier şi credinţa că fotbalul african poate fi educat tactic. De asemenea, a adus aproape toţi fotbaliştii pe care-i pregătise la naţionala de tineret. Îi cunoştea, iar ei de asemenea ştiau cu cine lucrează. Pe majoritatea i-a convins să rămână să joace în Egipt, pentru a putea să-i supravegheze îndeaproape.Shehata n-a început însă cu un succes, Egiptul nereuşind să se califice la Campio-natul Mondial din 2006. Nu a fost conce-diat doar pentru că după campania ratată la finalul lui 2005, în februarie 2006 urma Cupa Africii pe Naţiuni, competiţie care se disputa chiar pe propriul teren. Şi Shehata a adus al cincilea titlu continental şi a con-firmat că fusese alegerea potrivită. Tehni-cianul nu s-a ferit să-l excludă atunci din lot pe cel mai charismatic şi mai cunoscut jucător al său, Mido, doar pentru că acesta a fost nemulţumit că fusese înlocuit într-o partidă. Şi Mido n-a mai prins naţionala de atunci.

Confirmarea clasei lui Shehata a venit însă în acest an, în Ghana, la o nouă ediţie a Cu-pei Africii pe Naţiuni. A recâştigat titlul su-prem şi a închis gura tuturor contestatarilor săi. Iar Egipt a arătat că o formaţie africană poate stăpâni subtilităţi tactice, că un teh-nician local poate să cunoască perfect stra-tegii de luptă. Inventiv, Shehata a ştiut să ceară fotbaliştilor săi tot ce puteau da la momentul potrivit. Ce urmează? Campania pentru Mondialul din Africa de Sud şi, desi-gur, o nouă întrecere continentală, tot în 2010.

A fost mare şi ca jucătorHassan Shehata a fost unul dintre ju-cătorii reprezentativi pentru Zamalek şi naţionala egipteană. În 1970 a fost declarat cel mai bun jucător din Asia (juca pentru Kazma, în Kuweit). În 1974, France Football l-a declarat al treilea cel mai bun jucător al anului în Africa. În acelaşi an a fost declarat cel mai bun jucător al Turneului final al Cupei Africii pe Naţiuni, competiţie la care a luat de trei ori startul. În 1976 a fost desemnat cel mai bun jucător egiptean al anului, câştigând în două rânduri, 1977 şi 1980, titlul de golghe-ter al campionatului.

Pe continentul unde antrenorii francezi sau germani fac legea la echipele naţionale, Egipt a câştigat titlul la Cupa Africii cu un tehnician local. Probabil cel mai mare din istoria fotbalului de la gurile Nilului, Hassan Shehata.

ULTIMUL FARAON

HASSAN SHEHATA mai are de realizat un sigur lucru ca atrenor al naţionalei de fotbal a Egip-tului: calificarea la Cupa Mondilă din 2010, din Africa de Sud

cOSmiNSTăNilOiU

Snookerul presupune strategie, fair-play, abilitate şi pregătire psihologi-că. Este un sport al controlului, unic în felul său, nu lasă loc de greşeli, de fiecare dată rezultatul loviturii este

determinat de cât de bine loveşti bila albă. Stabilirea loviturii, găsirea schemei de joc, concentrarea, toate sunt necesare pentru a avea succes. Concentrarea este aceea care face diferenţa dintre jucătorii buni şi cei mai buni. Pentru a deveni campion mondial nu este suficient doar talentul - ai nevoie de 7-8 ore pe zi de antrenament pentru atin-gerea obiectivului.

Cei mai buni jucători de snooker ai mo-mentului se vor întâlni la Sheffield în arena teatrului Crucible, într-un maraton al snoo-kerului pentru disputarea titlului de cam-pion mondial. Jucătorul cu cele mai multe titluri câştigate, 7 la număr, “omul record”, cel mai mare jucător de snooker al tuturor timpurilor scoţianul Stephen Hendry , nu se mai află printre favoriţi.Într- una dintre declaraţiile sale, scoţianul

spunea: “totul depinde de concentrare, dacă reuşeşti să intri în turneu şi să te se-pari de lumea înconjurătoare, unde te afli doar tu şi masa, totul este perfect . Dacă în schimb te gândeşti unde te duci la cină, ce film ai văzut, dacă observi camerele miş-cându-se, simţi spectatorii, totul se duce de râpă.”La polul opus se află cel mai iubit jucător de snooker Jimmy White, un jucător care abor-dează întotdeauna o tactică ofensivă. Ghi-nionistul numărul 1 pe care l-a avut snoo-kerul vreodată, a câştigat aproape toate

turneele, mai puţin campionatul mondial. A jucat şase finale la Crucible, pierzându-le pe toate, patru dintre ele fiind consecutive. El se antrena foarte puţin, era dependent de petreceri, nelipsit de la cursele de cai, pre-zent în fiecare noapte în cazinouri. După ce a fost învins în finala din 1994 a pierdut tot premiul de 128 de mii de lire sterline la cazi-no în aproape 24 de ore. Jimmy White mai speră o revenire în elita snookerului mondial. Aşa cum Steve Davis în vârsta de 51 de ani, câştigător de şase ori la Sheffield face parte din top 16, Jimmy White la cei 45 de ani ai săi, se antrenează din greu, şase ore pe zi şi este foarte aproa-pe de a fi prezent din nou la Crucible pe tabloul principal de concurs. El mai are de câştigat un singur meci împotriva conaţio-nalului său Mark King pentru a obţine cali-ficarea. Atunci când suferi înfrângeri greu de su-portat, te intrebi dacă nu este momentul retragerii, dacă merită să mai continui. Dar în ziua următoare simţi că undeva în adân-cul sufletului tău mai ai puterea să revii.

A FI SAUA NU FI...campion mondial

dANiel bONTeA

Oare cine va fi noul campion mondial ? Va reuşi John Higgins să îşi apere titlul câştigat cu un an în urmă ? “Racheta” Ronnie O’Sullivan, cel mai talentat jucător de snooker se va impune pentru a treia oară la Sheffield? Sau titlul va reveni unui jucător tânăr din noul val al celor mai în formă jucători ai momentului: Mark Selby, Shaun Murphy, Stephen Maguire, Neil Robertson, Ding Junhui, favoriţi principali la câştigarea turneului.

“Totul depinde de concentrare, dacă reuşeşti să intri în turneu

şi să te separi de lumea înconjurătoare, unde te afli doar tu şi masa , totul este

perfect “

29 APRILIE - IUNIE 2008

ANNECY, FRANŢA, 21 - 22 IUNIE

Rămas fără titlul la general din Pro Tour, Danilo di Luca nu-şi va apăra trofeul pe care-l câştiga anul trecut în Turul Italiei. Cauza? Nivelul scăzut de hormoni la testul anti-doping, semn al prezenţei unor agenţi mascanţi. Il Giro 2008 va fi transmis în direct la Eurosport, conform programului alăturat

Debut sicilian în rozIL GIRO

AleX GHeORGHiAŞ

mult mai precauţi, după scandalurile de dopaj din trecut. Deşi cu o conducere nouă şi fără Alexander Vinokurov, Astana lui Al-berto Contador a fost pusă deocamdată în carantină.

Surprinde neinvitarea iniţială la start a ce-leilalte echipe din Pro Tour, Team High Road, fosta T-Mobile, gruparea americană la care evoluează, printre alţii, australianul Michael Rogers, triplu campion mondial la contratimp, britanicul Mark Cavendish sau italianul Marco Pinotti, purtător al tricoului roz la ediţia trecută a Turului. Comentariile prea puţin diplomatice ale managerului Bob Stapleton, care spunea că, în funcţie de rezultate, s-ar putea ca rutierii săi să nu mai tragă până la Milano şi să abandoneze, au făcut ca iniţial echipa să fie omisă la start. Organizatorii RCS au revenit asupra deciziei şi echipa va fi prezentă în Il Giro.

1 - sâmbătă, 10 mai, ora 17:30, Palermo (28,5 km, contratimp pe echipe)2 - duminică, 11 mai, ora 16:45, Cefalu’ - Agrigento (207 km, traseu valonat)3 - luni, 12 mai, ora 16, Catania - Milazzo (208 km, traseu plat)4 - marţi, 13 mai, ora 16, Pizzo Calabrio - Catanzaro-Luongomare (187 km, traseu plat)5 - miercuri, 14 mai, ora 16, Belvedere Maritimo - Contursi Terme (170 km, traseu valonat)6 - joi, 15 mai, ora 16, Potenza - Peschici (247 km, traseu valonat)7 - vineri, 16 mai, ora 16, Vasto - Pescoconstanzo (179 km, traseu valonat)8 - sâmbătă, 17 mai, ora 17:15, Rivisondoli - Tivoli (200 km, traseu valonat)9 - duminică, 18 mai, ora 17:30, Civitavecchia - San Vincenzo (194 km, traseu plat)10 - marţi, 20 mai, ora 16, Pesaro - Urbino (36 km, contratimp individual)11 - miercuri, 21 mai, ora 16, Urbania - Cesena (193 km, traseu valonat)12 - joi, 22 mai, ora 16, Forli’ - Carpi (171 km, traseu plat)13 - vineri, 23 mai, ora 16, Modena - Cittadella (192 km, traseu plat)14 - sâmbătă, 24 mai, ora 16, Verona - Val di Fiemme (195 km, finiş în căţărare) 15 - duminică, 25 mai, ora 17, Arabba - Passo Fedaia/Marmolada (153 km, finiş în căţărare)16 - luni, 26 mai, ora 17, San Vigilio - Plan de Corones (13,8 km, contratimp, căţărare)17 - miercuri, 28 mai, ora 17, Sondrio - Locarno (192 km, traseu valonat)18 - joi, 29 mai, ora 17, Mendrisio - Varese (182 km, traseu plat)19 - vineri, 30 mai, ora 17, Legnano - Presolana/Monte Pora (228 km, finiş în căţărare)20 - sâmbătă, 31 mai, ora 17, Rovetta - Tirano (224 km, traseu de munte)21 - duminică, 1 iunie, ora 17:30, Cesano Maderno - Milano (23,5 km, contratimp individual)

TURUl iTAliei este prima mare cur-să pe etape din calendarul competi-ţional. În 2008, organizatorii RCS au programat startul în Sicilia, la Paler-mo, pe 10 mai, într-o zi de sâmbătă.

Finişul este prevăzut, conform tradiţiei, în capitala mondială a modei, la Milano, du-minică, 1 iunie.Ideea organizării competiţiei a fost împru-mutată de italieni de la vecinii transalpini. Francezii începuseră Turul în 1903, la iniţi-ativa lui Henri Desgrange, redactorul şef de la l’Auto, actualul l’Equipe, pentru a pro-mova vânzarea ziarului. Şase ani mai târziu, ideea franceză a fost preluată de Emilio Camillo Costamagna, redactorul şef de la Gazzeta dello Sport, în acelaşi scop. Primul start s-a dat pe 13 mai 1909 la Milano. Acea primă ediţie a cuprins opt etape, iar traseul a totalizat aproape 2.500 de kilometri. Luigi Ganna a fost primul învingător.Tricourile distinctive din Giro d’Italia sunt cel roz, purtat de liderul clasamentului ge-neral, tricoul verde, al căţărătorilor, tricoul ciclamen, al celui mai valoros sprinter, şi cel alb, acordat celui mai bun tânăr rutier. Itali-enii s-au inspirat de la vecinii francezi atunci când au ales culoarea distinctivă a celui mai important tricou. Dacă l’Auto era tipărit pe hârtie galbenă, La Gazzeta dello Sport este recunoscută şi în prezent graţie hârtiei sale cu tentă roz. Trei rutieri deţin recordul de victorii în Il Giro: Alfredo Binda (anii ‘20-’30), Fausto Coppi (anii ‘40-’50) şi Eddy Merckx (anii ‘60-’70).De 11 ani, tricoul roz a fost câştigat doar de rutieri din Italia. Precedentul succes al unui ciclist care nu provine din Peninsulă este cel al lui Pavel Tonkov din 1996, rusul care con-cura pentru Mapei, actuala Quick Step.Revenind la cursa din 2008, Cima Coppi (cel mai înalt punct prin care va trece caravana)

este Passo Gavia, în etapa a 20-a. Vor exista doar patru etape de munte, cu trei finişuri în căţărare (fără a include aici contratimpul pe munte), toate în jumătatea a doua a cur-sei, începând cu etapa a 14-a. Organizatorii au ezitat mai mereu în a acorda statutul de etapă “de munte”, astfel că rutierii vor avea la dispoziţie teren valonat şi în etapele an-terioare, aşa cum ar fi cea cu numărul 7. Fi-nalul cursei din acest an se anunţă mai pal-pitant ca oricând, contratimpul individual

de la Milano fiind precedat de două etape de munte cât se poate de dure. Semnifica-tivă în acest context este declaraţia politici-anului Romano Prodi, fostul premier al Ita-liei: “Anul acesta vom vedea cu adevărat un Tur al Italiei. Prin alegerea unui traseu care să nu urmărească o buclă, ci să vină de la sud către nord, Il Giro va parcurge întreaga ţară.”Cine va beneficia de pe urma unui tur cu patru etape de contratimp? Ar putea fi du-blul câştigător Paolo Savoldelli, însă după retragerea sponsorului Discovery Channel, rutierul italian a ajuns la o echipă din divi-zia continentală, la LPR, şi astfel va pierde avantajul consistent pe care l-ar fi luat încă din prima zi, când este programat contra-timpul pe echipe. Contracronometrul de pe munte nu va reprezenta nici acesta un punct forte pentru el.În fapt, vor fi doar 59 km de traseu plat, care vor fi parcurşi în regim de contratimp. Favo-rizat de această structură a etapelor ar pu-tea fi Andy Schleck de la CSC. La doar 22 de ani, a încheiat al treilea cursa din mai 2007. Dacă va mai urca două poziţii, va aduce mi-cului ducat al Luxemburgului primul titlu de campion în Il Giro din ultimii aproape 50 de ani şi va întrerupe seria de 11 victorii con-secutive a rutierilor din Peninsulă. Damia-no Cunego şi Riccardo Riccò sunt creditaţi cu şanse importante, din partea gazdelor, după duelul atât de interesant pe care l-au avut în ultima parte a Turului Lombardiei, din toamna anului trecut.Omiterea de la start a echipei de Pro Tour Astana n-a făcut decât să confirme ruptura tot mai evidentă dintre conducerile marilor tururi şi UCI. Forul de la Lausanne doreşte ca echipele din Pro Tour-ul pe care-l patro-nează să fie invitate din oficiu, în timp ce organizatorii francezi şi italieni au devenit

“Anul acesta vom vedea cu adevărat un Tur al Italiei. prin

alegerea unui traseu care să nu urmărească o buclă, ci să vină de la sud către nord, Il Giro va parcurge întreaga

ţară.”

Pentru primadată mamăFosta campioană belgiană de tenis Kim clijSTeRS (24 ani) a dat naştere la sfârşi-tul lunii februarie unei fetiţe pe nume Jada. Tatăl nu este Lleyton Hewitt, de care ea s-a separat de peste un an, ci baschetbalistul american Brian Lynch, care joacă în Belgia. Ei s-au căsătorit pe 13 iulie 2007. Bebeluşul s-a născut la spitalul Vesale de Tongres în provincia Limbourg – în Belgia. Şi a cântărit la naştere 3,035 kg şi a măsurat 51 cm. Kim Clijsters fost nr. 1 mondial a câş-tigat US Open în 2005, 2 Masters-uri (2002 şi 2003), FED CUP cu Belgia în 2001 şi 34 tur-nee WTA.

Casa PeléArhitectul brazilian OScAR NiemeyeR şi-a prezentat la Rio de Janeiro proiectul intitu-lat CASA PELÉ, un muzeu care prezintă ca-riera încoronată cu 3 titluri de campion al lumii al “regelui” fotbalului galben-verde. Niemeyer, glorie a arhitecturii mondiale născut în 1907, l-a primit în atelierul său pe PELÉ, 67 ani , acompaniat de guvernatorul statului Sao Paolo, Jose Serra.

Muzeul va fi în oraşul portuar Santos, în sta-tul Sao Paolo din Brazilia, unde PELÉ şi-a început cariera profesionistă. “Am pus în relaţie figura lui PELÉ cu sportul, cu mingea şi cu fotbalul”, a spus arhitectul. În CASA PELÉ vor putea fi admirate obiecte adunate de-a lungul carierei jucatorului: trofee, ghe-te şi tricouri purtate de PELÉ, o minge de 10 metri diametru şi multe fotografii. Niemeyer care recent şi-a sărbătorit cei 100 de ani speră că PELÉ şi guvernatorul îl vor ajuta să obţină fondurile private necesare construcţiei operei de artă. Prima estimare a costurilor proiectului este de aproape 16 milioane de reales (6,1 mili-oane de euro).

Boris Becker încearcă poker-ul Fostul nr. 1 mondial al tenisului, bORiS becKeR, a început o carieră de jucător profesionist de poker. “Deja de anul trecut, mă antrenez intens”, a explicat germanul, care a semnat un contract de parteneriat foarte profitabil cu cel mai important orga-nizator de turnee de poker pe internet.”Ce mă fascinează în poker, este psihologia ce-lor care sunt în joc: ce gândeşte adversarul meu şi ce cred eu despre el.”Becker supranumit BUM BUM, azi în vârstă de 40 de ani, a jucat de câteva ori poker atunci când era în circuitul ATP, “mai ales la Wimbledon atunci când meciurile se în-trerupeau din cauza ploii.” El ar putea face pereche cu foşti tenismani profesionişi precum francezul Henri Leconte sau rusul Evgheni Kafelnikov, acum mari amatori de poker.

Harababură în imnuriLa Campionatul Mondial de atletism în sală din luna martie de la Valencia organizatorii s-au emoţionat mai tare decât medaliaţii! Festivitatea de premiere pentru proba de 60m garduri, probă câştigată de campionul mondial liU XiANG din China, a trebuit să fie organizată pentru a doua oară, pentru că imnul chilian a fost intonat din greşeală la prima ceremonie, în loc de cel chinez. Or-ganizatorii şi-au recunoscut greşeala tehni-

UpDATE

Pilot de ... tren Compania căilor ferate din Cehia a primit acum o amendă pentru că a autorizat anul trecut în octom-brie ca brazilianul emeRSON fiTTipAldi, dublu campion mondial în Formula 1 în anii 1972 şi 1974 , să piloteze un tren expres. Oficiul naţional al călior fera-te a explicat că “este vorba de un delict administra-tiv”. Fittipaldi a primit autorizaţia de a intra în cabina de pilotaj a unui tren de mare viteză care face legătu-ra între Praga şi Brno, în cadrul unei campanii de promovare a căilor ferate din această ţară. Dar cu această ocazie pilotul brazilian în vârstă de 61 de ani “a manevrat fără autorizaţie un levier ce influenţa funcţionarea trenului”. Totuşi trenul a ajuns cu bine la destinaţie!

că şi i-au reinvitat pe atleţi să urce pe podi-um pentru a fi cântat “ Marşul armatei voluntare “- imnul Chinei.

Primul său turneu de poker este programat la sfârşitul lunii martie şi apoi va participa la marea finală europeană din aprilie de la Monte Carlo, acolo unde nu s-a impus nici-odată ca tenisman.

36 APRILIE - IUNIE 2008

NăScUT ÎN UcRAiNA într-o fami-lie de muzicieni maghiari, tânărul Csury a studiat mai întâi la Mos-cova la Şcoala Centrală de Muzică Ceaikovski, apoi a colindat lumea

şi a studiat în multe ţări. Cu o tehnică im-presionantă şi un sunet atât de dulce al viorii, a reuşit să simtă pulsul vremurilor noastre, făcând trecerea de la nivelul clasic la sound-ul modern.

Eurosport: Eşti în lumina reflectoarelor pe patinoarele din intreaga lume de patru-

cinci ani, prezentând programe pline de intensitate. Care dintre creaţiile tale consi-deri că a rămas în memoria celor care te-au ascultat şi urmărit?

Edvin Marton: Sunt implicat în patinajul artistic de ceva vreme şi am o mulţime de apariţii, în special cu şi pentru Evgheny Plushenko, care a câştigat 18 medalii de aur patinând pe muzica mea. Programele mele preferate sunt “Tosca Fantasy” şi “Naşul”. Le-am pregătit pentru Jocurile Olimpice din 2006, când 500 de milioane de tele-

spectatori ne-au privit şi acesta chiar a fost un moment incredibil din viaţa mea când am cântat, când am fost acolo...la Jocurile Olimpice, cu minunata mea vioară Stradi-varius. N-am să uit niciodată!Eurosport: Yuli Turovky, unul dintre primii tăi mentori, te-a îndemnat să îţi dezvolţi propriul stil. Ai creat deja fuziunea dintre sunetul electronic şi cel clasic al viorii tale. Este o nouă eră muzicală pentru programe-le de patinaj artistic?

Edvin Marton: Întotdeauna am vrut să

TESTULTIMPULUIUn virtuoz al secolului 21 care a fascinat milioane de oameni. Edvin Marton, compozitor si violonist, pe numele sau real Csűry Lajos Edvin, a devenit foarte cunoscut ca “ violonistul patinatorilor “, fiind acum un nume sinonim cu patinajul artistic. Evgheni Pluşenko, Stephan Lambiel sau Tatiana Totmianina - Maxim Marinin au evoluat deseori pe muzica sa.

“ Mi-am transferat sentimentele şi

emoţiile în singurul şi adevăratul limbaj universal: muzica.Sunt binecuvântat

să inteleg şi să vorbesc această limbă

incredibilă”

INTERVIU

ivONNe GHiŢă

38 APRILIE - IUNIE 2008

fac ceva nou, ceva extraordinar, de aceea mi-am creat propriul stil, propria muzică. Genul pe care eu l-am creat a prins foarte bine, şi iată că muzica mea se poate auzi în programele multor patinatori. Pulsul şi ritmul sunt unice, iar melodiile de dra-goste te prind pentru că este o combinaţie între dragoste şi virtuozitate. Am cântat şi cânt muzică clasică, pe care o ador. Când am ajuns în New York, la Juliard School, colegul meu de cameră era un DJ. În felul acesta m-am îndreptat un pic spre muzica de club. Am mers prin discoteci, cluburi, să întâlnesc fete. Mi-am dat seama că viaţa nu înseamnă doar muzica secolelor XVII şi XVIII, şi am început să creez primele mele compoziţii - “Magic Stradivarius – Miss You” - este un cântec de dragoste pe care l-am scris lângă o fântână. De altfel, să ştii că mă inspiră foarte mult cascadele şi îmi place să compun în mijlocul naturii.

Eurosport: Lajos Csűry este numele tău real şi te-ai născut în Ucraina. Limba rusă, pe care o vorbeşti foarte bine, a fost o pun-te pentru prietenia ta cu Evgheny?

Edvin Marton: Tata este din Ungaria şi mama din Ucraina, aşa că eu vorbesc am-bele limbi şi în plus ruseşte pentru că am studiat în Rusia 8 ani. Cred că este impor-tant în primul rând să ştim să comunicăm. Ştii, când l-am întâlnit pe Evgheny acum 6 ani la Zürich mi-a fost atât de uşor să intru în vorbă cu el... Limba rusă a fost esenţială. Evgheny a venit la studioul meu, mi-a ară-tat elementele din programul lui, tempo-ul şi coregrafia. Şi aşa am creat muzica, împre-ună cu el. De aceea în colaborarea noastră totul este diferit.

Eurosport: Vioara ta Antonio Stradivarius – 1698 - a fost a maestrului Nicolo Paganini. La 310 ani de când a fost creată, sonorită-ţile ei pot fi ascultate prin intermediul tău. Cea mai recentă compozitie semnată Edvin Marton intitulată “Paganini 5” (de pe al-bumul “Stradivarius” care a primit premiul Emmy), a fost ascultată în premieră mondi-ală la Bucureşti în 2007 într-un spectacol de patinaj. Este patinoarul locul perfect pen-tru a evolua?

Edvin Marton: Îmi place foarte mult să in-terpretez pe patinoare pentru că este o at-mosferă minunată. Şi să fiu aici în Romania, la Bucureşti, în 2007, să dau viaţă noului nostru număr cu adevărat special, cu Evgheny, a fost o ocazie deosebită. Cred că acest patinoar a fost construit pentru oa-meni care se iubesc cu adevărat, pentru că nu a fost deloc cald, aşa că au trebuit să stea foarte aproape unii de alţii. Sunt foarte fericit că am scris istoria în Romania - pen-tru prima dată a avut loc un spectacol pe gheaţă - “Kings on Ice”.

INTERVIU

SCHI fOND masculin general

Lukas Bauer CZE

SCHI ALpIN masculin coborâre

Didier Cuche SUI

SCHI ALpIN f. general

Lindsey Vonn SUA

SCHI ALpIN f.combinata alpină

Maria Riesch GER

SCHI ACROBATIC m. halfpipe

Matthew Hayward CAN

SCHI fOND feminin general

Virpi Kuitunen fIN

SCHI ALpIN masculin Super G

Hannes Reichelt AUT

SCHI ALpIN f.coborâre

Lindsey Vonn SUA

SCHI ACROBATIC m.general

Steve Omischl CAN

SCHI ACROBATIC f.moguli

Aiko Uemura JpN

SĂRITURI CU SCHIURILE

Thomas Morgenstern AUT

SCHI ALpIN masculin slalom uriaş

Ted Ligety SUA

SCHI ALpIN f.Super G

Maria Riesch GER

SCHI ACROBATIC m.sărituri

Steve Omischl CAN

SCHI ALpIN m.slalom

Manfred Moelgg ITA

SCHI ALpIN f.slalom uriaş

Denise Karbon ITA

SCHI ACROBATIC m.moguli

Dale Begg-Smith AUS

SCHI ALpIN masculin general

Bode Miller SUA

SCHI ALpIN m.combinata alpină

Bode Miller SUA

SCHI ALpIN f.slalom

Marlies Schild AUT

SCHI ACROBATIC m.skiercross

Tomas Kraus CZE

SCHI ACROBATIC f.sărituri

Jacqui Cooper AUS

COMBINATA NORDICĂ

Ronny Ackermann GER

SNOWBOARD m.general

Benjamin Karl AUT

SNOWBOARD f.general

Nicolien Sauerbreij NED

SANIE f.individual

Tatjana Huefner GER

C.E. pATINAJ ARTISTIC dans

O. Domnina, M. Shabalin RUS

SNOWBOARD m.slalom paralel

Benjamin Karl AUT

SNOWBOARD f.slalom paralel

Nicolien Sauerbreij NED

SANIE dublu

p. Leitner/A. Resch GER

BOB

Andre Lange GER

SNOWBOARD m.boardercross

pierre Vaultier fRA

SNOWBOARD f.boardercross

Maelle Ricker CAN

C.E.pATINAJ ARTISTIC masculin

Tomas Verner CZE

SKELETON masculin

Kristian Bromley GBR

SCHI ACROBATIC f.skiercross

Ophelie David fRA

SNOWBOARD m.halfpipe

Iuri podlachkov SUI

SNOWBOARD f.halfpipe

Manuela Laura pesko SUI

C.E. pATINAJ ARTISTIC feminin

Carolina Kostner ITA

SKELETON feminin

Katie Uhlaender SUA

SCHI ACROBATIC f.halfpipe

Sarah Burke CAN

SNOWBOARD m.sărituri

Stefan Gimpl AUT

SANIE m.individual

Armin Zoeggler ITA

C.E. pATINAJ ARTISTIC perechi

A.Savchenko, R.Szolkowy GER

C.M. pATINAJ ARTISTIC masculin

Jeffrey Buttle CAN

C.M. pATINAJ ARTISTIC feminin

Mao Asada JpN

C.M. pATINAJ ARTISTIC perechi

A.Savchenko, R.Szolkowy GER

C.M. pATINAJ ARTISTIC dans

I. Delobel/O. Schoenfelder fRA

SUNT ciNci la număr şi au început deja să dea bătăi de cap organizato-rilor. Mascotele olimpice au devenit obiectul preferat al falsificatori-lor de suveniruri olimpice. Într-o

ţară care şi-a bazat dezvoltarea pe copi-erea cu maxim de precizie şi eficienţă a produselor occidentale, confecţionarea materialelor promoţionale care poartă simbolurile olimpice reprezintă o aface-re profitabilă. Nu însă pentru Comitetul de organizare, ci pentru producătorii de suveniruri la preţuri fără concurenţă, faţă de cele preconizate de CIO.

Astfel, cele cinci Fuwa, mascotele olim-pice se vând ca pâinea caldă, ca port-chei, pentru preţuri cuprinse între 10 şi 20 de yuani (între 0,9 şi 1,8 euro).O altă afacere preferată de chinezii din Beijing o reprezintă tipărirea de poze realizate instantaneu, pe o pasarelă suspendată, rezervată traficului pie-

tonal, de pe care se vede foarte bine în fundal silueta stadionului olimpic, alin-tat cu apelativul “cuibul de pasăre”, şi superbul centru acvatic denumit “cubul de

apă”. Autorităţile locale au fost obligate să recurgă la măsuri de forţă pentru a-i opri

pe şoferi să mai oprească maşinile ilegal, pe autostradă, pentru a merge să se fotografi-eze în faţa edificiului olimpic.Municipalitatea a trimis echipaje ale poliţiei autostrăzilor, în încercarea de a interzice su-telor de maşini şi de autobuze cu turişti să mai oprească în locuri unde se pot produce accidente rutiere grave. Maşinilor le sunt

fotografiate numerele de înmatriculare şi contraveni-enţii vor primi acasă amenzi în valoare de 200 de yuani (circa 28 de dolari). Totul după ce panourile de aver-tizare instalate în urmă cu două luni nu au avut efectul dorit.

Comerţul ilicit este înflori-tor pe pasarela cu pricina, unde numeroşi întreprin-zători chinezi şi-au adus imprimante foto pe care developează “la minut” in-stantaneele realizate mai devreme, cu aparate digita-le sau de tip Polaroid. Preţul unei poze? 10 yuani.

OLIMPIADA2008Organizatorii chinezi au intrat pe ultima sută de metri, înaintea marelui eveniment programat în perioada 8-24 august, la Beijing. Sunt inaugurate baze sportive şi instituţii culturale deopotrivă, se lucrează la schimbarea mentalităţii poporului chinez, la înlăturarea efectelor devastatoare ale poluării cauzate de dezvoltarea industrială galopantă, totul pentru buna desfăşurare a Jocurilor Olimpice de Vară

Citius, Altius, Fortius

Mascote ieftine

AleX GHeORGHiAŞ

42 APRILIE - IUNIE 2008

ORAŞUl SiNGApORe va fi gaz-da ediţiei inaugurale a Jocurilor Olimpice de vară ale tineretului, competiţia programată în vara lui 2010. Oraşul-stat a obţinut dreptul

de a organiza competiţia rezervată sportivi-lor cu vârste între 14 şi 18 ani după ce a pri-mit 53 din cele 97 de voturi exprimate de membrii CIO, restul mergând în favoarea contracandidatei Moscova. Anunţul a fost făcut de pre-şedintele forului internaţio-nal, dr. Jacques Rogge, joi, 21 februarie, la Muzeul Olimpic din Lausanne.Întrecerea reprezintă o ini-ţiativă a preşedintelui CIO, cu scopul de a readuce tine-retul în arena sportivă şi de a-i îndepărta din postura de telespectatori. La întrecerile programate la 26 de disci-pline vor participa cel mult 3.500 de adolescenţi. Dintre cei 800 de arbitri şi oficiali, majoritatea va fi reprezenta-

tă deasemenea de tineri.Jocurile Olimpice ale tineretului reprezintă o alternativă pentru intrarea în mişcarea olimpică a oraşelor care nu posedă capaci-tatea de a gestiona proiecte de miliarde de dolari. Bugetul general estimat al întreceri-lor de la Singapore este de 100 de milioane

de dolari. Competiţiile sportive propriu zise vor costa 30 de milioane.Singapore a câştigat o singură medalie olimpică, din 1960 încoace (argint în con-cursul de haltere), însă a fost în două rânduri gazdă a Jocurilor Asiei de Sud-Est, compe-tiţia organizată o dată la doi ani şi la care

participă un număr mai mare de sportivi decât cel preconizat la Jocurile Olimpice ale tineretului. Prosperul centru de afaceri din zonă va fi din nou gazdă a între-cerii regionale, în 2013.Candidatura oraşului Singapo-re se înscrie în seria iniţiată de arabii de la Golful Persic (Qatar şi Emiratele Arabe Unite), de a stimula turismul prin organiza-rea unor astfel de evenimente. În 2009, Singapore va fi gazda unei etape din Campionatul Mondial al Formulei 1.Jocurile Olimpice ale tineretului vor continua cu ediţia de iarnă, programată în 2012, în alternan-ţă cu întrecerile Olimpiadelor.

ASPECTUL FUTURIST al noii clădiri a Marelui Teatru Naţional din Beijing se înscrie în seria transformărilor la care a fost supusă Capitala Chinei. Specialiştii apreciază că, şi în condiţiile în care metropola din Orientul Îndepărtat nu ar fi găzduit Jocurile Olimpice, vechiul oraş ar fi avut şanse minime de a rămâne la stilul ar-hitectonic din trecut, binecunoscut ţărilor din fostul spaţiu comunist, ilustrat de Marea Sală a Poporului, aflată în fundal. Beijingul a devenit în prezent o adevărată junglă de sticlă şi oţel, după modelul marilor oraşe occidentale, în parte şi datorită organizării Jocurilor Olimpice

Gazda Singapore

Producătorii de echipament sportiv se întrec să pună pe piaţă cele mai noi descoperiri tehnologice din domeniu. Înotul este unul din sporturile aflate în prim plan.

Înotătorii bionici

LieSl jONeS (foto dreapta) prezintă noul costum de înot marca Speedo, modelul Fastskin LZR Racer, considerat de producă-tori drept cel mai rapid din lume. Majorita-tea înotătorilor de top care vor participa la

concursul olimpic de la Beijing o vor face purtând acest costum ce aminteşte parcă de filmele din se-ria Matrix. De altfel, tehnologiile înglobate în pro-cesul de fabricaţie au fost testate iniţial de cercetă-torii de la NASA.Acesta înglobează noile tehnologii din domeniu şi este realizat dintr-o bucată, fără cusături, devenind practic o a doua piele pentru sportiv. Rolul său este de a reduce frecarea corpului cu apa, de a spori oxi-genarea organismului şi de a-i ajuta pe înotători în dezvoltarea unei viteze sporite în momentele star-tului şi ale întoarcerilor. Au fost produse doar o mie de exemplare, preţul unuia fiind de 600 de dolari, cu 50 mai mult decât ediţia de serie.Nici rivalii nu au stat cu mâinile în sân. TYR vine cu noul Tracer Rise, caracterizat prin materialul ultra-uşor, gradul mare de respingere a apei şi compre-sia precisă asupra grupelor specifice de muşchi, pentru obţinerea unui timp de reacţie mai bun, de recuperare în timpul efortului şi de creştere a forţei sportivului.

Arena a anunţat lansarea noului R-Evolution în luna martie, în timp ce SubmarineTF de la Diana propu-ne un material ultra-aderent, tratat special pentru a respinge apa şi presurizat special, pentru a rămâne în contact permanent cu corpul înotătorului, îm-piedicând apa să intre între corp şi costum.În Japonia, Mizuno Asics şi Descente/Arena au anunţat că vor lansa noi modele de costume de-dicate Jocurilor Olimpice de la Beijing. Există chiar posibilitatea ca unii dintre concurenţi să împrumu-te costumele cu care se întrec participanţii la con-cursurile de triatlon - blueseventy pointzero3. În concursul olimpic de înot vor fi acordate 34 de seturi de medalii. Doar atletismul oferă mai multe (47).

44 APRILIE - IUNIE 2008

Revolta lui Spielberg

Bun venit la Beijing!

AeROpORTUl diN Beijing posedă, de la finele lunii fe-bruarie, un al treilea terminal de pasageri. China a promis că va sancţiona cu maximă asprime operatorii ale căror aeronave au întârzieri în mod constant.Acestora li se va interzice funcţionarea în trimestrul al

treilea. Aeroportul din Beijing va limita la 1.350 numărul curselor zilnice, pentru a evita aglomerările de pe pistă.În 2006, aeroportul din Beijing s-a clasat pe locul 62 într-o ierarhie efectuată pe plan mondial, în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie a călătorilor, deşi este al nouălea ca număr de pasageri.Nu de puţine ori, aceştia au fost nevoiţi să protesteze rămânând

în aeronave până la primirea sumelor compensatorii, sau să ia cu asalt termi-nalele, în momen-tele în care sunt anunţate reprogramările curselor.Doar ceva mai mult de trei sferturi din numărul zborurilor au deco-lat şi aterizat conform orarelor afişate, în timp ce numărul pasageri-lor a crescut cu o şesime, ajungând la 185 de milioane. Se aşteaptă ca acesta să urce la 200 de milioane, în 2008, în parte şi fluxului prilejuit de organizarea Jocurilor Olimpice.

ReGizORUl cHiNez Zhang Yimou este de părere că pă-răsirea rolului de consultant artistic de către Steven Spiel-berg nu va afecta negativ ceremoniile de deschidere şi închidere ale Jocurilor de la Beijing. Cei doi au lucrat îm-preună la detaliile artistice ale festivităţilor în care vor fi

angrenate 10.000 de persoane, înainte ca regizorul american, de trei ori laureat al Premiului Oscar, să renunţe la post, în semn de protest al implicării chineze în conflictul din Darfur.Spielberg este de părere că viitoarea gazdă a Jocurilor a făcut prea puţin pentru a întrerupe vărsarea de sânge din provincia situată în vestul Sudanului, acolo unde miliţiile sprijinite de regimul de la

Khartoum luptă cu grupurile de rebeli.

Circa 200.000 de persoane şi-au pierdut viaţa, alte 2,5 milioane fi-ind nevoite să se refugieze în afara graniţelor, în cei patru ani de când durează conflictul din Darfur. Guvernul sudanez este sprijinit cu armament, muniţie şi echipament de luptă de China şi Rusia.Spielberg a contribuit la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olim-pice de iarnă de la Salt Lake City 2002, prin ideile artistice puse în aplicare şi prin prezenţa sa activă, el numărându-se atunci printre purtătorii drapelului olimpic.

ÎN SeNSUl implemeNTăRii STRA-TeGiei Şi filOzOfiei cOSR, la Com-plexul Olimpic Sportiv «Sydney 2000» de la Izvorani s-a semnat contractul de parteneriat între Comitetul Olimpic

şi Sportiv Român şi societatea comercială Hofigal, prin care se asigură suplimentele alimentare necesare pregătirii juniorilor din centrele olimpice. « Mă bucur că, începând de azi, alături de

sponsorii şi partenerii noştri […] vom putea adăuga şi numele companiei Hofigal. Pen-tru obţinerea de performanţe este impor-tant nu numai modul în care se pregătesc sportivii, ci şi cum sunt alimentaţi şi hrăniţi aceştia. De aici, parteneriatul cu Hofigal, o societate comercială de marcă, recunoscu-tă pentru produsele 100% naturale.Hofigal îşi propune să urmărească şi evolu-ţia performanţelor realizate de juniorii din

centrele olimpice, în urma administrării susţinătoarelor de efort şi a suplimentelor alimentare. Fără să ne întoarcem atenţia de la Beijing, care rămâne obiectivul principal în 2007 şi 2008, ne concentrăm tot mai mult pe activitatea de juniori, pe o selecţie cât mai temeinică pentru a demara motoa-rele sportului românesc », a afirmat dom-nul Octavian Morariu, preşedintele COSR. (2 aprilie 2007)

La rândul său, domnul Ştefan Manea, pre-şedintele societăţii comerciale Hofigal a precizat: “Este o onoare pentru noi să ne alăturam numele de cel al Comitetului Olimpic si Sportiv Român şi sperăm să nu vă dezamăgim. Consider că este nu numai un parteneriat pentru Jocurile Olimpice, ci şi un început în ceea ce priveşte aplica-rea unei ştiinte noi, pentru îmbunătăţirea performanţelor sportive şi a sănătăţii prin folosirea de produse naturale “.

La un interval de patru ani, se desfăşoară Jocurile Olimpice, eveniment care reprezintă un prilej de a cunoaşte, de a respecta şi de a ne onora campionii. Valorile cultivate de Mişcarea Olimpică nu sunt doar deziderate teoretice. Unul dintre scopurile sale fundamentale este tocmai reconstruirea societăţii contemporane; onoarea, demnitatea sportivilor, spiritul de echipă şi fair play-ul, de care dau dovadă în competiţii, fac din ei veritabile modele. Societatea contemporană românească are nevoie de modele...

SPORTUL ESTE UNLIMBAj UNIvERSAL

46 APRILIE - IUNIE 2008

“Beijing 2008 se apropie din ce în ce mai rapid şi ne aflăm toţi în pregătiri pentru

această nouă provocare. Este o lume nouă pentru mulţi dintre noi şi tot ceea ce ne

aşteaptă acolo trebuie luat în considerare cu cea mai mare seriozitate. Mă refer aici

atât la aspectul sportiv, competiţional, cât şi la cel privitor la ceea ce înseamnă

spiritul Olimpic la nivel mondial. Este datoria noastră să fim purtătorii

acestui spirit oriunde mergem şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-l

transforma într-un „modus vivendi”.

Octavian Morariu, Preşedintele COSR

Intrarea Serelor 2, sector 4, Bucureşti, RomaniaTel/Fax: 021-334 5905; Tel: 021-334 5135

email: office@hofigal.euwww.hofigal.eu

ÎNcălziReA GlObAlă este un feno-men ce nu poate fi trecut cu vederea, efectele sale distrugătoare afectând întreaga populaţie a planetei, iar creş-terea intensităţii şi a frecvenţei cala-

mităţilor naturale este deja sesizabilă pe parcursul unui singur deceniu şi nicidecum la scara generaţiilor. Cauzele acestui feno-men sunt aprig dezbătute, părerile specia-liştilor pendulând între cele două extreme: cea care induce reacţia pasivă, susţinând că fenomenul este unul ciclic în istoria Pămân-tului şi că influenţa omului nu este deter-minantă în acestă evoluţie, şi cealaltă extre-mă, cea fatalistă, prin care viaţa de zi cu zi a omului modern, generatoare de poluare, a stârnit această reacţie în lanţ ce va duce la distrugerea planetei.

Indiferent care ar fi ipoteza cea mai aproa-pe de realitatea evident tot mai distructivă, concluzia este una singură: fiecare dintre noi poate decide singur cât de mult trebuie să se îngrijoreze, dar fiecare trebuie să acţi-oneze, pasivitatea nefiind o opţiune posibi-lă. Este o simplă problemă de probabilităţi, în care finalul catastrofic este rezultatul de evitat.Emisiile de carbon, generate de activitatea umană, au fost identificate ca principală sursă a efectului de seră, care are ca fina-litate creşterea temperaturii medii. Surse-le de dioxid de carbon au fost depistate şi s-au stabilit şi nivelurile de participare ale acestor surse la cantitatea totală de CO2 ce este eliberată în atmosferă. Transporturile rutiere sunt în top, contribuţia maşinilor la

totalul emisiilor de CO2 fiind cotată la apro-ximativ 12-13%. Nu este puţin, dar este sub nivelul contribuţiilor industriei, agriculturii şi, mai ales, a activităţilor casnice, locuinţe-le noastre fiind generatoare de aproape un sfert din sutele de tone de CO2 trimise în atmosferă în fiecare zi.În acest context Federaţia Internaţională a Automobilului FIA a reacţionat şi a lansat recent o campanie mondială “Make Cars Green”, cu scopul de a reduce impactul au-tovehiculelor asupra mediului înconjurător. Imediat, campania a fost promovată şi sus-ţinută de piloţii şi constructorii din cele mai importante competiţii ale motorsportului mondial, purtătoare a efigiei FIA: Formula 1, Campionatul Mondial de Raliuri WRC şi Campionatul Mondial de Turisme WTCC. În

MAŞINIvERzI Târziu şi numai după înmulţirea calamităţilor naturale,

cursa pentru salvarea planetei a început. Domeniul transporturilor rutiere se află destul de în faţă pe lista neagră, iar motorsportul nu are cum să nu fie luat în colimator.

ARNOld cObilANScHi

mod ironic însă, motorsportul este în avan-garda producătorilor de emisii de CO2 din industria automobilului. Maşinile de curse sunt, de departe, cele mai mari consuma-toare de combustibili fosili, iar motoarele de competiţie produc valuri de CO2 şi de-cibeli.

Campania FIA promovează acţiuni pe care fiecare şofer trebuie să le înţeleagă şi să le aplice în viaţa de zi cu zi, acţiuni ce vizează folosirea mai eficientă a energiei şi, implicit, reducerea emisiilor poluante: verificarea şi corectarea presiunii în pneuri, pentru reducerea rezistenţei la rulare, eliminarea încălzirii motorului înainte de plecare, fo-losirea ponderată a aerului condiţionat, reducerea greutăţii bagajelor şi evitarea folosirii portbagajului exterior, deplasa-rea pe distanţe lungi cu viteză constantă, evitând accelerările brutale şi chiar plani-ficarea atentă a traseului pentru călătorie. FIA a cerut Organizaţiei Naţiunilor Unite să impună pentru prima dată o limită maximă admisă a emisiilor de CO2, care să fie aplica-tă pe plan mondial, tuturor vehiculelor. Tot FIA recomandă trecerea la maşinile “verzi”, ecologice. Tehnologiile şi chiar modele de serie ecologice există, dar lipseşte cu desă-vârşire un plan care să ajute transformarea acestor maşini în opţiuni populare, econo-mic viabile, pentru cetăţeanul de rând. Pe-trolul produce miliardari acum, şi nu peste câteva generaţii, când industria bazată pe tehnologiile “verzi” ar putea scoate primii săi magnaţi, iar cei care au decizia sunt de partea petroliştilor.Campionatul Mondial de Turisme WTCC ar putea deveni prima competiţie majoră care să aducă la start numai maşini ce folosesc combustibili ecologici, fără plumb şi fără sulfaţi, şi chiar derularea acestui campionat să fie gândită din perspectivele protecţiei mediului înconjurător. Primele maşini au

apărut, intenţiile de orientare către această direcţie au fost confirmate şi abordarea ar fi una cât se poate de firească, în condiţiile în care WTCC este competiţia care aduce pe pistă maşini ce pot fi identificate cel mai uşor cu variantele lor de stradă.

Evident, toate sporturile cu motor vor fi afectate de aceste limitări ce vizează pro-tecţia mediului. E firesc şi moral să fie aşa, dar e greu de închipuit o competiţie în care concurează maşini electrice, care la trecerea prin faţa tribunelor să nu fie mai zgomotoase decât o bicicletă, …sau două. Motorsportul, în general, va fi obligat să-şi definească o nouă identitate, care, totuşi, nu poate fi complet disociată de realitatea pieţei mondiale a automobilului.“Apropierea dintre turismele de curse şi echivalentul lor stradal face ca WTCC-Cam-pionatul Mondial de Turisme să aibă un rol cheie în sensibilizarea publicului faţă de aceste iniţiative ecologice”, motiva Jacques Behar, preşedintele companiei KSO, orga-nizatoarea acestei competiţii, decizia de a sprijini campania FIA.

Motorsportul a pornit pe acest drum, dealt-fel unicul posibil, dar, ca o ironie a sorţii, în prezent, marea atracţie o reprezintă apari-ţia motoarelor diesel în curse. Audi şi Peu-geot se confruntă la Le Mans şi în cursele de anduranţă, iar Seat Leon TDI este maşina de referinţă în WTCC. Seat a pierdut în urma unui ghinion monumental titlul mondial în 2007, dar a stârnit invidie în rândul adversa-rilor, toată lumea dorind să folosescă acest gen de propulsie, care se bucură, deocam-dată, de unele avantaje create şi de regula-ment. Din nou tendinţa pe circuite reflectă tendinţa de pe piaţa mondială a automobi-lului. Discutăm despre protecţia mediului, dar majoritatea optează pentru motorul diesel, care pe lăngă emisiile consacrate mai produce şi particule de fum.

Aceasta este moda prezentului, dar, ca ori-ce modă, este ceva trecător. Viitorul a fost conturat, dar cei care au puterea deciziei trebuie să ajute la eliminarea dependenţei de petrol. Oare o vor face?

“Apropierea dintre turismele de curse şi echivalentul

lor stradal face ca WTCC-Campionatul Mondial de

Turisme să aibă un rol cheie în sensibilizarea publicului faţă de aceste iniţiative ecologice”

Jacques Behar, preşedintele companiei KSO

24 DE ORE

LE MANS, 10 iunie 1967Ediţia cu numărul 35Viteza medie: 218, 038 Km/hLegenda continuă la EUROSpORT

LE MANS MOTO: 19 - 20 APRILIEAUTO: 14 - 15 IUNIE

AvENTURĂ,MOTOARE,COMPETIţIEMotociclete, maşini şi camioane pe de o parte; sate africane, păduri şi deşertul Sahara pe de altă parte. Ce părea a fi un contrast şocant era, de fapt, un pas în viitor. Dakar este o inspiraţie care a adus cele două lumi împreună şi a încurajat crearea unei relaţii speciale între ele. Nu este vorba doar despre sport, ci despre a-ţi atinge un ţel; gustul aventurii pe un continent mic, dar care este în stare să îţi dea sentimente unice şi extreme. Toate sub un singur nume: DAKAR!

ALEX GÂRBACEA s-a urcat prima dată pe motocicletă la vârsta de 4 ani. Iniţial, a privit totul ca un hobby, până când un prieten motociclist l-a luat cu el într-o cursă în campionatul naţional.

ASTfel A pORNiT ideeA indrăz-neaţă a raliului Dakar. În perioada 1979 – 2007, 13.600 de oameni au luat startul în cel mai dificil ral-ly-raid al lumii. S-au traversat 21

dintre statele africane, s-au parcurs apro-ximativ 10.000 de kilometri, din care peste 80% din traseu aflat în Africa. De la rocile din Maroc la dunele din Sahara şi până pe malul Lacului Roz, Dakar-ul înseamnă o continuă provocare. Anul acesta insă provocarea nu a venit din partea traseului, ci din partea problemelor de securitate, raliul aflându-se sub amenin-ţarea unor atacuri teroriste. A fost pentru prima data în ultimii 30 de ani când raliul Dakar nu a mai avut loc.Însă spiritul aventurii nu s-a oprit aici. Or-ganizatorii Raliului Dakar, Amauri Sports Organisation (ASO), au dat naştere unui alt concept: Dakar Series. Programat iniţi-al să inceapă în 2009, programul include mai multe etape, în diferite ţări şi diferite trasee. Primul din această serie este Raliul Europei Centrale care are loc în Ungaria şi România la sfârşitul lunii aprilie. Startul se dă pe 20 aprilie în Budapesta, competitorii urmând să parcurgă 2972 de kilometri în total, ju-matăte din distanţă fiind reprezentată de probe speciale.Piloţii vor avea un program intens, timp de şapte zile, urmând ca Raliul să treacă prin zona de nord-vest şi centru a României (Baia Mare şi Sovata) înainte să se termine lânga Lacul Balaton din Ungaria.Raliul Europei Centrale este o cursă invita-ţională, la care au prioritate piloţii care au fost înscrişi pentru Dakar. România este reprezentată de piloţi experimentaţi, gata să înfrunte orice obstacol le stă în cale. Ro-meo Duica, Marcel Butuza, Many Gyenes şi Alex Gârbacea, care erau pregătiţi pentru dunele de nisip din fabulosul deşert Saha-ra se pregătesc intens pentru raliul Europei centrale.“La fiecare trei cuvinte din vocabularul ori-cărui endurist apare cuvântul “Dakar”. Aşa a început să ne povestească Alex Gârbacea, pilotul Pepsi Max, despre ceea ce reprezen-ta cea mai aşteptată aventură a vieţii lui. Gustul aventurii i-a rămas însă şi după ce s-a anunţat anularea ediţiei: “Sunt extrem de dezamăgit, fiindcă am muncit foarte mult ca să mă pregatesc pentru acestă compe-tiţie. Nu mi-am imaginat că după 30 de ani de tradiţie, ceva ar putea anula o ediţie a acestui concurs. Din păcate m-am inşelat...

siguranţa noastră este mai importantă şi respect decizia celor de la A.S.O (Organiza-torii Dakarului) de a anula ediţia din 2008. Îmi doresc să revin, deoarece concurarea în acest raliu este punctul culminant în carie-ra oricărui sportiv şi sper că în 2009 să pot concura.”Alex Gârbacea s-a urcat prima dată pe mo-tocicletă la vârsta de 4 ani. Iniţial, a privit totul ca un hobby, până când un prieten motociclist l-a luat cu el într-o cursă în cam-pionatul naţional. Acolo a început totul. Îi plac motoarele, viteza, virajele, săriturile. “Toate în viteză” accentuează tânărul pilot. Crescut în Braşov, lui Alex îi plac antrena-mentele grele, care înseamnă ieşiri zilnice pe munte. La inceput, s-a antrenat singur pe trasee montane. Apoi a fost în câteva cantonamente în Croaţia, Olanda, Bucu-reşti. Niciodată nu s-a gândit să renunţe la pasiunea lui pentru motoare. “Experienţe extreme am mereu. Ăsta este un sport dus aproape de extrem. Când ies prin munţi ies din poteci, mă duc grămadă la vale, la deal

rămân înţepenit, dau de zăpadă. Dar nici nu mi-ar plăcea să fac altceva în timpul ăsta.” Întrebat despre cum se simte pe motocicle-tă, Alex a răspuns fără să stea pe gânduri: „Plăcere! Fac totul din plăcere! Nu mă obli-gă nimeni, nu am nici un interes, deci tot ce simt este... plăcere!”Fiecare motoretă are locul ei în viaţa pilo-tului Pepsi Max. „În prezent, am 4 motoa-re: un KTM 300, care este preferatul meu şi cu care mă dau pe acasă. Am un motor de enduro, un KTM 525EXC, cu care m-am an-trenat pentru Dakar. Mai am un Kawasaki de 250, de motocross, cu care mă dau doar pe circuitul de motocross. Cu Kawasaki îmi place cel mai mult să sar... Apoi vine marele motor pentru Dakar: KTM 690 Rally, cel mai mare, cel mai puternic, cel mai greu – are 162 kg, 70 de cai putere, 660ccm, prinde în jur de 160km/h pe nisip sau macadam şi este o motocicletă construită special pentru deşert. Cu ea voi participa la acest raliu.”Ca să ajungă să fie unul dintre participanţii Dakar-ului, Alex, in vârsta de 24 de ani, a participat la diverse competiţii, atât interne cât şi internaţionale. Printre ele se numară şi Romaniacs 2006/2007; Raliul Sardiniei – Cupa Mondială de Rally-Raid, Campio-natul Naţional de Enduro, Six Days Grecia, Rodeo Erzberg şi nu in ultimul rând Raliul Faraonilor din Egipt. Cel din urmă l-a pre-gătit pentru senzaţii maxime şi experienţe incredibile. Pilotul Pepsi Max a demonstrat că are curaj – a terminat cursa pe locul 30 în clasamentul general, devenind astfel cel mai tânăr pilot român care termină o etapă a Campionatului Mondial de Rally-Raid.Întrebat despre viaţa de motociclist, Alex Gârbacea răspunde “Motociclistul este un sportiv care trebuie să aibă mai multe ca-

lităţi: îndemânare, mobilitate... Trebuie să fie agil, să aibă şi multă ambiţie. Sunt multe momente când vrei să renunţi... Mai ales când ai un accident. Viaţa de motociclist are numai părti bune, exceptând acciden-tele. Ca motociclist călătoreşti foarte mult, ajungi în locuri unde nu aveai cum să ajungi cu altceva, în afară de motor. Îţi faci prieteni din toată lumea. Şi lumea motociclismului e o lume bună.” Cu un simţ al umorului foar-te dezvoltat, Alex îi sfătuieşte pe toţi aceia care stau în dubii dacă să se apuce sau nu de motociclism să nu o facă “fiindcă o să vă placă atât de tare, incât o să uitaţi de tot şi de toate”. Mirajul adrenalinei l-a atras însă pe Alex Gârbacea în viaţa de motociclist. Pentru în-treg anul 2008 el işi propune să continue să simtă senzaţiile maxime pe două roţi. Fiind-că acest an va fi unul foarte încărcat din punct de vedere competiţional, pilotul Pepsi Max speră că odată cu acest concurs să inceapă o serie de raliuri câştigate.

S-a dat startul! DAKAR SERIES–Central Europe Rally

„plăcere! fac totul din plăcere! Nu mă obligă nimeni, nu am

nici un interes, deci tot ce simt este... plăcere!”

merge şi la Misano Adriatico. În 2008, Laguna Seca nu va mai fi singura cursă americană a sezonului. Pentru că pe 14 septembrie, toata lumea va participa la evenimentul care va scrie istorie pe cele-brul circuit de la Indianapolis. Aşadar, sep-tembrie şi octombrie sunt lunile în care se va sta mult pe pistă, de concurs sau .. de ae-roport: Indianapolis, Motegi, Phillip Island şi Sepang.

Duelul de final se va purta din nou în înso-rita Valencie, acolo unde soarele îşi va găsi pentru un timp egalul – campionul mondi-al. Clasa regină este în 2008 mai echilibrată ca niciodată.

Sunt 11 foşti sau actuali campioni mondi-ali, cu titluri la măcar una din clasele mo-tomondialului de viteză. Campionii sunt împărţiţi echitabil: 6 pentru Michelin şi 5 pentru Bridgestone, care contrabalansea-ză prin starurile Casey Stoner şi Valentino

2008 este sezonul care va schimba radical faţa MotoGP-ului. Ar fi trebuit să spun “poate”, ca o măsură absurdă de precauţie, dar nu am făcut-o. Pentru că eu cred în Motociclismul de Viteză, cred în capacitatea acestor cavaleri moderni de a ne fascina din nou. Cred în viitorul acestui sport-spectacol, ajuns acum la majorat. Poate şi de aceea, numărul magic al anului este 18. 18 piloţi la clasa regină.18 etape de GP.

SezONUl S-A deScHiS cu o cursă de basm: Marele Premiu al Qata-rului, care s-a disputat în premieră noaptea. În acest scop, pe 9 martie, o parte din deşertul de la Losail a

fost inundat de lumina reflectoarelor. Ur-meaza un scurt periplu iberic de 2 GP-uri, înainte de a vizita apoi China. La Shanghai, pe 4 mai, MotoGP-ul va deschide Jocurile Olimpice, încingând puţin atmosfera cu arome de cauciuc ars. Ne reîntoarcem pe bătrânul continent şi ale sale circuite de tradiţie: Le Mans, Mugello, Catalunya, Do-nington Park, Assen şi Sachsenring. Clasele mici intră la finele acestui parcurs în va-canţa de vară, în timp ce greii MotoGP mai fac o cursă: Laguna Seca. După vacanţa de o lună, se reînoadă firul competiţional în Cehia, pe 17 august. Şi dacă tot suntem în

CALENDAR MOTOGP 20081* 9 martie Losail Doha (Qatar) – primul GP nocturn2* 30 martie Jerez de la Frontera (Spania)3* 13 aprilie Estoril (Portugalia)4* 4 mai Shanghai (China)5* 18 mai Le Mans (Franţa)6* 1 iunie Mugello (Italia)7* 8 iunie Catalunya (Catalunya)8* 22 iunie Donington Park (Marea Britanie)9* 28 iunie Assen (Olanda )10* 13 iulie Sachsenring (Germania)11* 20 iulie Laguna Seca (US GP) – doar clasa MotoGP12* 17 august Brno (Cehia)13* 31 august Misano (San Marino)14* 14 septembrie Indianapolis (Indianapolis GP) – premieră 200815* 28 septembrie Motegi (Japonia)16* 5 octombrie Phillip Island (Australia)17* 19 octombrie Sepang (Malaezia)18* 26 octombrie Ricardo Tormo (Valencia)

54 APRILIE - IUNIE 2008

ENTRY LIST MOTOGP– 18 riders1. Casey Stoner AUS Marlboro Ducati Bridgestone2. Dani Pedrosa SPA Repsol Honda Michelin4. Andrea Dovizioso ITA JIR Team Scot Honda Michelin5. Colin Edwards USA Tech 3 Yamaha Michelin7. Chris Vermeulen AUS Rizla Suzuki Bridgestone13. Anthony West AUS Kawasaki Racing Team Bridgestone14. Randy De Puniet FRA LCR Honda Michelin15. Alex De Angelis RSM San Carlo Gresini Honda Bridgestone21. John Hopkins USA Kawasaki Racing Team Bridgestone24. Toni Elias SPA Team Alice Ducati Bridgestone33. Marco Melandri ITA Marlboro Ducati Bridgestone46. Valentino Rossi ITA Fiat Yamaha Bridgestone48. Jorge Lorenzo SPA Fiat Yamaha Michelin50. Sylvain Guintoli FRA Team Alice Ducati Bridgestone52. James Toseland GBR Tech 3 Yamaha Michelin56. Shinya Nakano JPN San Carlo Gresini Honda Bridgestone65. Loris Capirossi ITA Rizla Suzuki Bridgestone69. Nicky Hayden USA Repsol Honda Michelin

La clasa 250, lista oficială a FIM dezvăluie 23 de piloţi, dintre care favoriţi par Mika Kallio, Hector Faubel şi Mattia Pasini. Dar suprize pot provoca oricând Hiroshi Aoyama şi Lucas Pesek.La 125 cc, Robert Mureşan este într-o echipă diferită faţă de 2007 – Grizzly Gas Kiefer Aprilia, acolo unde este coleg cu Stefan Bradl şi Robin Lasser. Mu-tarea a venit de la sine, în cautarea aceluiaşi deziderat: primele puncte câşti-gate de un român în Campionatul Mondial de Motociclism Viteză.

Ofer recompensăde 2.000 euro!Schiorul elveţian didieR cUcHe, a cărui cască fetiş a fost furată din geanta sa în timpul cere-moniei de înmânare a Globului de Cristal de la Bormio, a promis o recompensă de 2.000 euro celui care îi va aduce înapoi preţiosul obiect. “Nu e obligat să îmi spună numele hoţului”, a spus elveţianul.Această cască norocoasă, cea mai nouă din co-lecţia sa, este inscripţionată cu o veveriţă stili-zată. Cuche va putea să se consoleze cu vechiul model pe care sunt desenaţi doi ochi, cu care a câştigat Cupa Mondială anul trecut. Cu toate acestea, oraşul italian Bormio rămâne pentru el un loc drag sufletului pentru că a debutat pe exigenta pistă Stelvio la Cupa Mondială de ski alpin în 1993.

Loeb şofer pentru MaradonaMaradona a gustat un pic din puterea WRC. Cvadruplul campion mondial de raliuri Sebas-tien Loeb l-a invitat pe Diego Maradona în Ci-troenul C4 WRC înaintea sesiunii de încercări pentru raliul Argentinei. Echipat cu un combi-nezon de cursă şi o cască specială, Maradona a ocupat locul pasagerului maşinii lui Loeb.“Ştiam că e foarte puternic, acum ştiu că e magnific. Loeb mi-a dat încredere imediat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa să urc în maşină alături de el. Când îl vezi respi-rând, când îi vezi ochii ştii că este un campion mondial” a spus fostul star absolut al fotbalului la întoarcere, după cei 4 km ai specialei par-curşi în viteză pe ploaie între Villa Garcia şi Ca-balongo.

UpDATE

Rossi. Practic, din totalul de 18, doar 4 piloţi nu au câştigat măcar o cursă în viaţa lor.Va lipsi echipa lui Kenny Ro-berts sr., care nu a mai găsit banii suficienţi pentru a dez-volta un motor performant. Păcat. Avem însă nume noi printre piloti. Dintre ei, Jorge Lorenzo este cel mai puternic: imbatabil la clasa 250 în ultimii ani, spaniolul va fi coechipie-rul lui Rossi la echipa oficială Yamaha, dar va avea pneuri Michelin. Lorenzo a făcut pa-sul cel mare însoţit de rivalii săi

de la sfertul de litru: Andrea Dovizioso şi Alex de Angelis. La ora la care veţi citi articolul, ştiţi deja care este cel mai rapid dintre aceşti 18 piloţi, pentru că pe 17 februarie, la Jerez s-a disputat din nou acel eveniment unic, teasing-ul care ne mai îndulceşte aşteptarea: Premiul BMW M oferit celui mai rapid pilot, într-o sesiune de “calificări” de 40 de minute. Ultimul care a plecat cu M3-ul acasă a fost Rossi.

55APRILIE - IUNIE 2008

vOR FI 18ANTAl pUTiNică

ROSSi, iNdiScUTAbil, este un ge-niu. Este unic, are talent împletit cu o charismă cum nu a avut, poa-te, nimeni până la el. Este produsul unei generaţii sclipitoare, inventi-

ve şi pline de curaj. Este ceea ce ne-am dorit fiecare să fim: cel mai bun în ceea ce face!Însă din generaţia lui, el a fost cel care a mo-nopolizat succesul – a fost THE ONE, chiar

dacă nu a agreat niciodată acest număr. Cu excepţia primului an de curse (când s-a aco-modat, tânăr fiind, cu clasa 125) Rossi a fost solistul de fiecare dată.Cu el in the spotlight, a fost foarte greu pentru ceilalţi să se afirme. Să crească. Să iasă în lumină.Rossi a scris istorie, a inventat depăşiri, a şti-ut să îşi facă fani şi să îi ţină aproape, a creat

spectacol, s-a reinventat permanent fiind creatorul spectacolului modern în MotoGP. A bătut toate recordurile importante, cu ex-cepţia unuia singur în opinia mea – cele 8 ti-tluri mondiale deţinute de Agostini la clasa regină. Vale are “doar” 5, fiind pe locul 2 în clasamentul tuturor timpurilor, împărţind această treaptă cu omul care l-a ghidat în primii ani de 500cc – Mick Doohan.

SINGURÎMPOTRIvATUTUROR

Valentino Rossi a ucis MotoGP-ul!Sună extrem de dur şi intuiesc că nu sunteţi de acord cu mine. Deocamdată, pentru că nu am terminat tot ce aveam de spus. De aceea, vă rog să aveţi răbdare şi să îmi acordaţi următoarele 3 minute.

ANTAl pUTiNică

56 APRILIE - IUNIE 2008

Şi pentru că am ajuns la Doohan, îmi permit o mică paranteză. La sfârşitul anilor 90, cand australianul monopo-lizase practic clasa 500, nu era singu-rul nume scandat în tribune. Supor-terii erau împarţiţi echitabil. Ei ştiau că există un Alex Criville - campionul mondial al anului ’99, Tady Okada - samuraiul care a concurat cu mâna în ghips, regretatul Noricky Abe - ucis recent într-un stupid accident rutier.Şii lista poate continua.

Acum însă, când cineva are curajul să se măsoare cu Rossi şi îl îmbolnăveşte pe doctor de nervi în vreo cursă, me-ritul nu îi aparţine acelui pilot. Nu! Tot despre Il Dottore se vorbeşte: Rossi nu are motorul bine pus la punct, Rossi are gume de la Michelin şi nu de la Bridgestone, Rossi, Rossi, Rossi …

În 2008 are toate atuurile la îndemână. Un motor performant de la Yamaha (tocmai ce a corectat recordul pe tur în Malaesia), pneuri Bridgestone şi în plus frustrarea cauzată de eşecurile din ultimii 2 ani (locul 3 de anul tre-cut este cea mai slabă clasare a sa din carieră în GP, fără primul an de curse). Are argumente clare să reintre în lupta pentru titlul mondial. Şi de data aceasta, nu mai are scuze. Ca preambul la sezonul care va începe

în curand, îmi exprim opinia: Stoner NU are o motocicletă mai bună, Me-landri NU este mai rapid în şaua unui Ducati, Lorenzo NU are gume Bridges-tone iar Honda NU a reinventat roata. Cel puţin, nu pentru 2008.

Mai citiţi odată cele scrise până acum şi încercaţi să remarcaţi ceva suspect. Nimic, în afara de nota prea personală a acestui articol? Înseamnă că sunteţi unul dintre pătimaşii care ţin cu Rossi,

unul din majoritatea “galbenilor” care urmăresc constant MotoGP. Pentru dumneavoastră, motociclismul în-seamnă doar Forza Vale! Restul sunt muritori în lumea zeului.Dacă v-a deranjat totuşi că nu am pomenit nimic despre Nicky Hayden şi titlul său norocos din 2006, despre cum a ajuns Melandri pe podiumul de la Laguna Seca plecând de pe 10 din grilă cu o fractură la picior sau despre talentul incredibil al foarte tânărului campion en-titre Casey Stoner, în-seamnă că sunteţi printre puţinii care încă mai iubesc SPECTACOLUL.În ambele cazuri însă, înseamnă că îmi daţi dreptate. Valentino Rossi a ucis MotoGP-ul! Dar, să recunoaştem cu fair-play, Doc-torul este singurul care îl poate resus-cita.

Schumacher subsoarele din DubaimicHAel ScHUmAcHeR, septuplu cam-pion mondial în Formula1, retras din com-petiţie din 2006, îşi va împrumuta numele unui imobil de birouri din Dubai. Clădirea de 29 de etaje, situată în apropiere de Burj Dubai, va primi numele de” Michael Schu-macher Business Avenue”. “Cererea a fost enormă, în trei zile toate birourile au fost vândute” a dezvăluit agentul său Willi We-ber.Schumacher, în continuare sub contract cu scuderia Ferrari pentru care a făcut mai multe sesiuni de încercări în această iarnă, va primi 5 milioane de euro pentru utiliza-rea numelui său. Un al doilea proiect este “Turnul Schumacher” de la Abu Dhabi, de această dată un imobil de locuinţe care cu-prinde şi galerii comerciale şi restaurante aproape de port.

UpDATE

Un nou podum pentru SchumimicHAel ScHUmAcHeR a terminat pe locul 3 prima sa cursă oficială de moto dis-putată pe circuitul de la Pannonia, Ungaria desfăşurată la finele lunii martie. El a fost devansat de austriecii Martin Bauer şi An-dreas Meklau, două nume de referinţă în superbike. Schumi a apărut pe pistă într-un costum orange şi a înregistrat cel mai bun timp al calificărilor probei pe o Honda Fire-blade. Germanul făcuse deja senzaţie pe 2 roţi în noiembrie 2007 pe circuitul de la Valencia, când a pilotat motorul Ducati al australianului Casey Stoner, campion al lu-mii în 2007, declarând că face de obicei se-siuni de încercări pe circuitul Bourg-en Bresse în Franţa, situat lângă reşedinţa sa din Elveţia.

57APRILIE - IUNIE 2008

ASTăzi, dUpă UlTimUl TURNeU final jucat de naţionala Români-ei, la Campionatul European din 1987, numele lor îmbracă acelaşi ecou pe calea undelor transmise

prin satelit, către televizoarele de acasă. Baschetbaliştii au devenit comentatori TV şi chiar dacă nu mai produc spectacolul din teren, îl însoţesc, cu loialitate, prin analize-le şi interpretarile lor, minut cu minut .

La 2 metri înalţime şi cu ghete numărul 52, fapt rar întâlnit în anii `70, Ermurache este obişnuit să vadă în continuare jocul “de sus”. Tradusă în cuvinte, această atitudine apare sub forma preferinţei sale pentru schimbul de idei şi pentru nevoia de a co-munica în permanenţă. Aici apar şi dife-renţele de stil dintre cei doi; preocupările fundaşului coordonator nevoit să găsească

BASCHET PE CALEA UNDELORFLORIN ERMURACHE şi PETRE BRĂNIŞTEANU. Sunt două nume care respiră baschet. Două nume grele, menite să inspire generaţiile de sub panouri prin rezonanţa amplificată de performanţele jocului. Ce înseamnă un nume? Sunt rezonanţe potrivite pentru fiecare sport în parte, exact aşa cum îi plăcea să spună Maestrului Ioan Chirilă.

flORiAN peTRică

“Nu m-am gândit niciodată că voi comenta meciuri de

baschet”, mărturiseşte florin. “pe vremuri era un vis; era ca

şi cum mi-aş fi imaginat că pot călători în America la orice oră

din zi şi din noapte.”

repede soluţii clare pentru coechipierii săi, îl fac pe Petre Brănişteanu să privească “la rece” fiecare fază de joc, aşa cum este ea surprinsă pe ecranul TV. “Ştiu că publicul căruia mă adresez este un bun cunoscător al jocului de baschet, spune Petre. “Parcurg statisticile echipelor înainte de fiecare meci şi caut să ofer cât mai multe date exacte”. Florin confirmă preocuparea lui Petre pen-tru cuvintele scrise negru pe alb şi mai ales pentru surse lor. “În cantonamente Petrică era deosebit de grijuliu cu cărţile lui. Ci-team mult şi aveam o regulă nescrisă. Pen-tru o carte împrumutată, aveam obligaţia să dau la schimb o altă carte. Chiar dacă am fost întotdeauna prieteni foarte buni, nu existau excepţii. Când îi ceream trei cărţi şi ofeream două, nu făceam schimbul. Trebu-ia să găsesc şi a treia carte pentru a relua negocierile.”

Rigoarea şi respectul pentru lucrul bine fă-cut a rămas trăsătura comună a celor doi, indiferent de postul ocupat în teren. Conşti-entizarea valorii performanţelor atinse prin propriul efort, a început pe pantele canto-namentelor de la Forban, a fost cimentată în confruntările din teren cu giganţii din fostele URSS şi Iugoslavia şi se transmite mai departe pe calea undelor, către publi-cul din faţa televizoarelor.

Şase lei pentru Austria “Pregătirea avea un regim militar. Nu exis-tau barurile şi restaurantele de azi, iar la Forban vizionam filme aduse pe role de cinematograf, exact ca la cazarmă” îşi aminteşte Florin. “Poate că acesta a fost secretul reuşitei noastre”, continuă el. “Am fost coechipier cu Petre în echipa liceului nr. 35, liceu cu profil sportiv încorporat în actuala clădire a celebrului <I.L. Caragia-le>. Jucam în competiţiile seniorilor deşi nu împlinisem încă 18 ani. Antrenorul George Chiraleu era întruchiparea exigenţei. Nicio-dată nu era suficient. Chiar şi o victorie la 25 de puncte diferenţă era o problemă. Ni se preciza că am fi putut să câştigăm la o di-ferenţă de 35 sau 45 de puncte. Astfel ni se sugera mereu, că efortul nostru a lăsat de dorit”. Petre devine la fel de serios când de-rulează momentele trăite în perioada lice-ului. “Făceam constant două lucruri: şcoală şi baschet. Uneori, după cursuri, adormeam în sală, în aşteptarea antrenamentelor”. “În-cepeam antrenamentele cu cel puţin o mie

de sărituri la coardă, iar pregatirea specifică pentru aruncările la coş nu conţinea mai puţin de 500 de execu-ţii pe antrenament”, continuă Florin. Tot el precizează că disciplina nu se limita la baschet, pentru că şcoala era la fel de importantă. Petre îl susţine: “Florin era printre elevii cu note pes-te 7, oferiţi ca exemplu de antrenorul Chiraleu. Trei note proaste echivalau cu o vizită la frizeria din colţ, de pe Calea Dorobanţilor, unde treptat am devenit celebri pentru trei lei, atât cât costa un tuns <zero>.” Petre nu avea cum să fenteze şcoala, chiar dacă profilul său de jucător tehnic era deja în plină afirmare. În cazul lui, şcoala şi baschetul şi-au dat o întâlnire fără compromisuri înaintea unui turneu de juniori foarte important progra-mat în Austria. Florin îşi aduce foarte

bine aminte ce s-a întâmplat: “Petre lipsise de la şcoală, iar George Chiraleu i-a spus clar că trebuie să se tundă zero, dacă vrea să ajungă la Viena. Aşa că Petrică a făcut pentru un drum în Austria, două drumuri la frizer. În prima fază el se tunsese <unu>, iar antrenorul i-a spus că pentru atât va ajunge doar până în Cehoslovacia”. Odată cu trece-rea timpului Petrică a învăţat să devină mai convingător şi mai ales să-şi impună punc-tul de vedere, mai ales când are argumente serioase.

În elita baschetuluiPetre Brănişteanu a folosit puterea sa de convingere, în beneficiul publicului, îna-intea unei partide istorice dintre Steaua şi Zalgiris Kaunas din Cupa Campionilor Eu-ropeni. Era perioada anilor `80, când litua-nienii de la Zalgiris formau nucleul repre-zentativei URSS. “10 mii de spectatori erau în tribunele sălii Floreasca”, îşi aminteşte Petre. “Arvydas Sabonis, Sarunas Marciulio-nis, Valdemaras Chomicius, Rimas Kurtinai-tis şi Sergejus Jovaisa erau cei mai buni din lume, iar noi ne pregăteam să-i înfruntăm. Ştiam că Sabonis avea o problemă la ge-nunchi şi erau şanse mari ca el să nu joace. Atunci m-am apropiat de el şi i-am spus: <Îi vezi pe toţi aceşti oameni care aplaudă?

“florin era printre elevii cu note peste 7, oferiţi ca

exemplu de antrenorul Chiraleu. Trei note proaste

echivalau cu o vizită la frizeria din colţ, de pe Calea

Dorobanţilor, unde treptat am devenit celebri pentru trei lei,

atât cât costa un tuns zero”

62 APRILIE - IUNIE 2008

<Ei nu au venit să mă vadă pe mine jucând. Tu eşti cel pe care vor să-l vadă, pentru că eşti cel mai bun din lume>. Sabonis a jucat o repriză întreagă şi publicul a fost fericit, chiar dacă am pierdut meciul. În retur, la Kaunas, am pierdut din nou, însă prestaţia noastră a fost onorabilă şi am părăsit com-petiţia cu satisfacţia că am înfruntat elita Europei. După meci, lituanienii ne-au invi-tat la petrecere. Cred că nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ne-ar fi respectat îndeajuns,” subliniază Petre. Dialogul dintre Sabonis şi Brănişteanu, de la Sala Floresca, depăşeşte, prin generozitate, limitele sportului.

Absenţa din teren a unui adversar impor-tant ar fi însemnat un obstacol mai puţin. A profita însă de acest lucru ar fi însemnat excluderea fair-play-ului din ecuaţia jo-cului. Florin confirmă, indirect, că nu este vorba despre o întâmplare, ci de o atitudi-ne specifică sportivilor adevaraţi. Pentru el, cele mai reuşite acţiuni personale realizate în teren de-a lungul a 30 de ani de carieră, nu sunt aruncările de la mare distanţă sau slam-dunk-urile peste adversari. Dincolo de faptele consemnate de statistici, fair-play-ul surprinde din nou, chiar dacă este bine camuflat sub haina modestiei. “Jucam împotriva URSS-ului la Campionatul Euro-pean”, povesteşte Florin. “Am pătruns foar-te aproape de panou şi cerul s-a întunecat brusc. Într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama ce se întâmplase; mă aflam lân-gă Arvydas Sabonis şi Vladimir Tkachenko. Lituanianul măsura 2,19 metri, iar ucrainea-nul 2,21. Trebuia să găsesc imediat o solu-ţie. Am regândit totul contratimp şi am pa-sat decisiv. Am avut noroc.”

Secretul performanţeiFrecvenţa revenirii amintirilor legate de coloşii timpului este pe deplin justificată. Naţionala României evolua la finalul anilor `80 în compania celor mai bune reprezen-tative ale continentului. Fapt care în pre-zent pare o închipuire de domeniul SF-ului. Florin precizează: “Nu aş fi crezut vreodată că România poate pierde pe teren propriu în faţa Islandei. Un asemenea rezultat ar fi fost imposibil în anii `80. Poate şi pentru că nu eram deturnaţi de IPoduri-le şi con-cursurile de streetball de astăzi. Pe de altă parte, ne câştigam experienţa în partidele directe, de la meci, la meci; fără Internet sau casete video. Singurele surse valabile

privind baschetul modern ar fi fost, proba-bil, cărţile şi studiile disponibile la Bibliote-ca Americană, însă accesul în acea incintă a fost interzis în mod neoficial, până la înce-putul anilor `90. Păstram contactul cu jocul practicat în Vest prin revistele cumpărate în deplasări; în rest ne mulţumeam cu do-cumentarea de inspiraţie sovietică sau cea din fosta Iugoslavie, <filtrată> de ştiinţa antrenorilor.” “Mai există cel puţin un motiv aflat la baza performanţelor noastre”, inter-vine Petre. ”Comunicam foarte mult” spune el, “atât la echipa de club, cât şi la echipa naţională. După fiecare meci, câştigat sau pierdut, ne adunam la bere şi discutam la… rece. Discutam despre meci, ne certam sau ne lăudam, însă de fiecare dată, atunci când era cazul, ne acceptam greşelile şi găseam soluţii. Era genul de şedinţă în care antre-

norul nu intervenea, deşi era prezent. Aşa se construiau relaţiile de joc, iar rezultatele se vedeau în teren. Cu timpul am ajuns să mă înţeleg cu Florin atât de bine, încât îi pasam mingea fără să mă uit în direcţia lui; doar pasam şi ştiam că va fi acolo.”

Brănişteanu şi Ermurache au jucat baschet împreună timp de 30 de sezoane. Perfor-manţele lor din teren sunt neegalate de 20 de ani. Sunt maeştrii ai sportului şi comen-tează pentru Eurosport jocul pe care îl cu-nosc cel mai bine; baschetul i-a purtat în jurul lumii şi îi păstrează în interiorul lui, ca o dovadă că valorile sportului se reinven-tează mereu, în favoarea celor care privesc, ascultă şi mai ales, înţeleg.

ÎN veSTUl KeNyei, chiar deasupra Ecuatorului şi nu departe de graniţa cu Uganda, în Rift Valley, micuţa loca-litate Iten e locul ideal pentru o tabără de pregătire atletică. Situată la 750 de

metri altitudine, foarte aproape de Eldoret, cartierul general al atletismului local, în-conjurată de dealuri pline de vegetaţie, ta-băra este ideală pentru alergătorii de fond. Locul atrage nu doar tineri care visează să

ajungă mari campioni, ci şi pe marii campi-oni ai momentului. Dar de pe 30 decembrie 2007 Iten şi Rift Valley a devenit o zonă de care e mai bine să fugi. Altfel, rişti în orice clipă să fii ucis.

Din nefericire, Lucas Sang, membru al şta-fetei de 4X400 de metri a Kenyei la Jocuri-le Olimpice de la Seoul din 1988, nu avea unde să fugă. El are o fermă chiar la Eldoret şi pe 2 ianuarie anul acesta s-a trezit atacat de bande înarmate în timp ce mergea spre

casă. I-a fost fatal. A fost ucis cu o macetă şi apoi maşina în care i se afla trupul a fost in-cendiată. În incident a fost implicat şi Lukas Kibet, campionul mondial de maraton de la Osaka, de anul trecut, dar din fericire el a scăpat doar cu câteva răni. De altfel, la El-doret violenţele au atins cotele maxime, fi-ind raportat un adevărat masacru, aproape 50 de persoane, copii şi femei în majoritate, fiind arse într-o biserică din oraş.Violenţele au izbucnit chiar înainte de anul nou imediat după aflarea rezultatelor ale-gerilor prezidenţiale. Pe 30 decembrie, Co-misia Electorală din Kenya l-a declarat pe preşedintele Mwai Kibaki învingător în ale-geri, dar liderul opoziţiei Raila Odinga, pre-şedinte al Partidului Democratic Portocaliu, a contestat rezultatele, acuzând câştigăto-rul de fraudă. Disputa a explodat în demon-straţii pe tot cuprinsul ţării şi a degenerat în lupte inter-tribale care au făcut mai mult de 300 de victime deja. Printre ele şi Sang. Un grup de membri din tribul Kyuku au ata-

Pe 30 decembrie, în Kenya au izbucnit dispute violente după alegerile prezidenţiale între grupurile partizane candidaţilor. Triburile au început un război crud care a zguduit ţara care produce cei mai buni şi mai mulţi alergători pe distanţe lungi şi medii din lume. Iar atleţii au fost şi ei prinşi în ghearele morţii.

Tragedia kenyană

FUGI CA SĂ NU FII UCIS

“Situaţia este incredibilă aici. Noaptea trecută am

hrănit un grup de războinici Klenjin care stăteau ascunşi

în pădure lângă casa noastră. Altfel, ar fi invadat tabăra

şi ne-ar fi atacat, pentru că vroiau mâncare. Nu am avut

alternativă, a trebuit să-i hrănim.”

pieter Langerhorst

cOSmiN STăNilOiU

64 APRILIE - IUNIE 2008

cat etnici Kalenjin, printre care şi Sang. De asemenea, Kibaki era şi el acolo. Replica a venit imediat. Aproape 2000 de membri ai tribului Kalenjin au atacat o biserică în care se refugiaseră peste 100 de Kyuku şi au ucis peste 40 dintre ei. Moses Tanui, fostul câşti-gător al maratonului de la Boston, fost de-ţinător al recordului lumii la semi-maraton şi campionul lumii la 10 000 de metri, acum om de afaceri important în Eldoret, a fost devastat de vestea morţii lui Sang. „Este teribil, a declarat el într-un interviu telefo-nic, şi ne rugăm ca politicienii să oprească aceste violenţe”.

Pericol iminentLa centrul de pregătire de la Iten, la doar jumătate de oră de mers cu maşina de Eldoret, situaţia rămâne tensionată. Este

proprietatea campioanei mondiale de se-mi-maraton Lornah Kiplagat şi a soţului acesteia, Pieter Langerhorst, unul dintre cei mai cunoscuţi manageri din lumea atle-tismului. Cei doi au petrecut nopţi nedor-mite nenumărate de pe 2 ianuarie încoace, încercând să se asigure că grupul de atleţi străini care se pregătesc la Iten sunt ţinuţi departe de violenţe şi tensiuni. Pe 2 ianu-arie, Langerhorst declara: „Situaţia este in-credibilă aici. Noaptea trecută am hrănit un grup de războinici Klenjin care stăteau as-cunşi în pădure lângă casa noastră. Altfel, ar fi invadat tabăra şi ne-ar fi atacat, pentru că vroiau mâncare. Nu am avut alternativă, a trebuit să-i hrănim.” Cu ajutorul ambasadei Olandei la Nairobi, atleţii străini din cam-pus vor fi până la urmă evacuaţi. Dar atleţi străini sunt şi la hotelul din Eldoret, şi în alte

tabere de antrenament din Rip Valley.

Un grup de sportivi irlandezi a povestit cli-pele de groază prin care au trecut. Iată ce a spus tânărul Kevin Moriarty: „La hotelul în care locuiam, de pe 2 ianuarie nu a mai curs apă, nici curent electric nu mai aveam. Bu-cătaria a fost închisă, nu ne mai puteam an-trena. Drumul spre aeroportul din Eldoret era blocat de baricade ale rebelilor şi tre-buia să ajungem acolo. Nu mâncasem de multă vreme şi am avut noroc când Rebec-ca, femeia care ne furniza fructele, a venit la hotel şi ne-a adus câteva. Până la urmă am scăpat cu ajutorul forţelor armate, care ne-au escortat în două jeep-uri la aeroport şi de acolo am zburat spre Nairobi. Pe drum, baricade, grupuri de oameni înarmaţi cu

macete, trupuri arse şi aruncate pe câmp. A fost groaznic.”

Scrisoare de ajutorMoses Kiptanui, triplu campion mondial, are şi el un campus la Iten. Este o persona-litate proeminentă în zonă şi e cunoscut de toată lumea. Maşina lui de asemenea. Într-o zi din ianuarie şoferul personal venea spre baza de antrenement cu cartofi în maşină,

a fost bătut de poliţie, acuzat că transportă arme şi arestat. Ulterior a fost eliberat, dar poliţiştii l-au ameninţat cu moartea chiar pe Kiptanui. După incident, acesta şi alţi 56 de atleţi, incluzând campionul olimpic Eze-kiel Kemboi au scris o scrisoare, rugându-se pentru ajutor şi povestind ce se întâmplă în Kenya. Numai că făcând cazul său public, Kiptanui a devenit o ţintă şi mai importantă pentru fanatici. Acum este baricadat în ho-telul Grandpri. La trei săptămâni după uci-derea lui Lucas Sang, maratonistul Wesley Ngetich a fost omorât cu o armă cu săgeţi otrăvitoare. În aceeaşi zi, campionul mondi-al de maraton Luke Kibet a fost rănit la cap cu o piatră. A supravieţuit, dar de atunci nu face nici o mişcare fără o armă germană G3, încercând astfel să se apere. Firesc, el stă

majoritatea timpului ascuns. Care este însă vina acestor mari sportivi? Niciuna alta de-cât că fac parte din grupuri etnice diferite, din triburi care astăzi se află în război şi care se vânează unul pe celălat. „Este absurd. În lume, noi toţi alergăm pentru Kenya şi sun-tem consideraţi mândria ţării. Nu contează din ce grup etnic ne tragem. Dar aici, acasă, lucrurile sunt diferite, şi ne luptăm unii cu alţii.”

Alergătorii kenyeni s-au antrenat pentru a câştiga curse la marile competiţii ale lumii, dar acum trebuie să fugă din calea morţii, chiar în ţara lor.

MOSES KIPTANUI

65APRILIE - IUNIE 2008

fAzA A dOUA A GRUpelOR a adus şi mai multă motivaţie celor 16 echipe masculine împărţite în 4 grupe de câte 4, deoarece în afa-ra celor 45.000 de euro câştigaţi

până acum de fiecare formaţie calificată, de acum încolo vor primi şi câte 10.000 de euro pentru fiecare punct cucerit, câştigă-toarea trofeului încasând în final un total de 615.000 euro, o sumă importantă pentru orice club european. La masa bogaţilor au pătruns şi cele 5 mari favorite, toate câştigătoare ale Champions

League, PORTLAND, BARCELONA, CIUDAD REAL, TELIE PIVOVARNO LASKO şi KIEL, dar după 3 etape puţine lucruri sunt clare, lupta pentru câştigarea primului loc care asigură calificarea în semifinale este departe de a fi încheiată.În prima grupa, Kiel deţinătoarea trofeului a pierdut surprinzător la Leon în faţa lui Ademar, fiind prima înfrângere a zebrelor în Champions League după aproape 1 an de zile. Eliminarea în acel meci a celebrului internaţional francez Karabatic, golghete-rul competiţiei sezonul trecut, cântarind

foarte greu în faza ofensivă a echipei pre-gatită de bosniacul Noka Serdarusici.Astfel că după turul fazei a doua a grupelor, 3 formaţii se află la egalitate de puncte 4, Kiel, Ademar Leon şi Chehovskie Medve-di - echipa care se confundă cu naţionala Rusiei, 12 jucători ai ruşilor evoluând în se-lecţionata pregătită de Vladimir Maximov supranumit ţarul (singurul antrenor din lume care a reuşit să cucerească în handba-lul masculin toare cele 3 titluri: european, mondial şi olimpic)

Grupa a doua are o singură favorită Ciudad Real, campioana Spaniei şi liderul Asobal, cea mai bogată echipă de handbal a plane-tei. Formaţia pregatită de Talant Duşebaev a câştigat la pas meciurile cu Gummersba-ch, Montpellier şi Gorenje şi este foarte aproape de calificarea în penultimul act al competiţiei, mai ales că are în retur şi 2 me-ciuri acasă.

Cea mai plăcută surpriză a produs-o o de-butantă în Champions League, Hamburg vicecampioana Germaniei care conduce cu 5 puncte în seria a treia, fiind neînvin-să, după un parcurs excepţional în grupa morţii, cea mai valoroasă şi mai echilibrată din această fază a întrecerii. Cu o linie de 9 metri excepţională, alcatuită din campio-nul mondial germanul Pascal Hens, coreea-nul Kyung-Shin Yoon de 7 ori golgheter al

FOC ÎNCRUCIŞATCu o noua reţetă financiară, aproape dublă, şi cu un nou format de desfăşurare, Liga Campionilor la handbal pătrunde prin spectaculozitate, dinamism şi dramatism, tot mai mult în casele celor pentru care sporturile de echipă au devenit prin intermediul Eurosport 2, o adevarată stare de spirit.

dRAGOŞ cOjOcARU

66 APRILIE - IUNIE 2008

Bundesligii şi Guillame Gille fost campion continental şi al lumii cu reprezentativa He-xagonului, teamul nord german a luat faţa unor mari puteri ale handbalului european, Portland, Flensburg sau Croaţia Zagreb.Cu siguranţă meciul dintre Flensburg, fina-lista Ligii Campionilor în 2007 şi Hamburg, cine l-a văzut nu-l va uita prea curând, o partidă teribilă care ne-a ţinut cu sufletul la gură până în ultima secundă. Un show de nota 10 oferit de 2 formaţii care au renunţat la pragmatism pentru spectacol şi fantezie,

un meci fără învingătoare, încheiat la egalitate, dar în care noi telespectatorii am fost câştigătorii acestui eveniment.

Lucrurile nu sunt clare nici în ultima grupă. Catalanii de la Barcelona de 6 ori câştigători ai trofe-ului s-au împiedicat în faţa unei necunoscu-te, campioana Danemarcei - Gog Gudme Svendborg, pierzând incredibil în deplasa-

re în fata scandinavilor cu 33-35 după ce cu 15 minute înainte de final conduceau cu 7 goluri.Nordicii şi-au depăşit condiţia, cu o echipă semiprofesionistă cu jucători care mulţi dintre ei se duc ziua la serviciu şi doar sea-ra la antrenamente, ne-au reamintit că nu întâmplător Danemarca a câştigat aurul european în 2008 sub comanda lui Ulrik Vilbek.O grupă dificilă care se joacă până în ultima rundă, Barςa şi Gudme conduc cu 4 puncte urmate de 2 echipe ambiţioase care nu şi-au spus ultimul cuvânt, Celje Lasko(SLO) şi Pick Szeged (HUN).

În întrecerea feminină gândurile tuturor se îndreaptă spre campioana României, Oltchim Râmnicu Vâlcea, echipa pregătită de vulcanicul Gheorghe Tadici.Oboseala unui sezon foarte lung cu meciuri multe în campionatul intern, Cupe Europe-ne dar şi la nivelul echipei naţionale au scos din ritm metronomul vâlcean şi paşii greşiti nu au întârziat să apară.Punctele pierdute în deplasare de galac-ticele lui Tadici, unul la Nürenberg şi două la Gyor vor cântări greu în balanţa grupei şi doar o remiză la Togliati în faţa finalistei Ligii Campionilor-Lada, mai poate conduce echipa noastră în semifinalele competiţiei, acolo unde calculele hârtiei pot fi date pes-te cap.Neînvinse în cele 2 grupe Hypo Niederos-terreich (AUT) şi Gyor (HUN) au prima şansă

de a se califica mai departe de pe primul loc, ele fiind considerate de toţi specialiştii alături de Viborg marile favorite la câştiga-rea Champions League în acest sezon.

67APRILIE - IUNIE 2008

68 APRILIE - IUNIE 2008

AliSTeR mAcKeNzie este numele de care se leagă destinul peticului de pământ din Peninsula Monter-rey, acolo unde în prezent funcţio-nează unul din cele mai exclusivis-

te cluburi de golf din lume - Cypress Point. În 1928, cu cinci ani înainte de crearea unei alte bijuterii a golfului mondial - traseul clu-bului Augusta National - englezul ajuns pe

meleaguri americane şi-a pus în practică ideile ilustrate în celebrul volum publicat în 1920, “Arhitectura golfului”. Adept al inte-grării în natură a traseelor de golf, MacKen-zie s-a depăşit pe sine atunci când a proiec-tat cupele din California. Legenda spune că acesta a încercat să păstreze intact farme-cul zonei, împrumutând din caracteristicile traseului vechi de la St. Andrews.

Dacă primele 14 cupe au rămas practic ne-cunoscute publicului larg, seria celor trei care încep la numărul 15 a devenit celebră. Jucătorul este pus la grea încercare de ţăr-mul Pacificului. Cupa a 16-a (foto jos) este un par trei la care green-ul este situat din-colo de oceanul învolburat. Jucătorul este obligat să trimită cu precizie pe suprafaţa de putting, în caz contrar penalizarea fiind

evidentă.

Din 1991, de la Campionatul Naţional Pro-Am, traseul de la Cypress Hill nu a mai găzdu-it nicio competiţie oficială, singurii jucători care au acces fiind membrii clubului. Aceştia îşi împart în mod egal cheltuielile efectuate cu întreţinerea traseului, indiferent dacă au ajuns sau nu să joace în acel an.

Cypress PointContinuăm în acest număr prezentarea celor mai frumoase trasee de golf ale lumii. După Irlanda de Nord şi Australia, a venit rândul peninsulei californiene Monterey să atragă jucătorul dornic de aventură cu crosa, în decorul superb oferit de ţărmul Pacificului

ALEX GHEORGHIAŞ

69APRILIE - IUNIE 2008

Pebble BeachLA mică distanţă de Cypress Point

se află complexul de trasee de la Pebble Beach, poate cel mai cunos-cut din vestul Statelor Unite. Trase-ul principal a fost proiectat de Jack

Neville şi Douglas Grant, fiind inaugurat pe 22 februarie 1919. A rămas de altfel singura

operă de acest gen a lui Neville, arhitectul care şi-a propus să amplaseze cât mai multe cupe cu putinţă pe ţărmul stâncos şi sălba-tic al Oceanului Pacific. Aspectul traseului este asemănător cifrei 8 şi, spre deosebire de majoritatea parcursurilor, cupa a noua nu te întoarce la clubhouse.Primul turneu profesionist găzduit la Pebble Beach a fost Openul Peninsulei Monterey, în 1926, competiţie dotată cu premii totale în valoare de 5.000 de dolari. Doi ani mai târ-ziu, aici s-a desfăşurat primul turneu de Mare

şlem - Campionatul de amatori al Statelor Unite. Întrecerea s-a desfăşurat în sistem meci şi a fost câştigată de Harrison R. Johnston din Minnesota.După Cel de-al Doilea Război Mondial, Peb-ble Beach a fost una din gazdele Campio-

natului Naţional Pro-Am promovat de Bing Crosby, întrecere care se desfăşoară şi în prezent aici şi este sponsorizată de gigantul AT&T. Turneul se joacă în fiecare iarnă, după un sistem original. În primele trei zile, partici-

panţii (profesionişti, deoportivă cu amatori şi vedete ale Hollywood-ului) se întrec pe cele trei trasee - Spyglass Hill, Poppy Hills şi Pebble Beach, pentru ca duminică jucătorii rămaşi în concurs să revină pe traseul principal. Unul care măsoară în prezent 6.828 de iarzi şi are par la 72.Pebble Beach Golf Links a găzduit în patru rânduri Openul american şi de trei ori între-cerea a fost câştigată de jucători intraţi în le-genda golfului mondial: Jack Nicklaus (1972), Tom Watson (1982) şi Tiger Woods (2000). În primele două cazuri, cupa a 17-a, un par 3 de dimensiuni apreciabile, a fost decisivă în sta-bilirea învingătorului. Deşi există priveliştea oceanului, iar marea se află în partea stân-gă, principalele provocări sunt reprezentate de lungimea cupei (180-210 iarzi) şi greenul aflat la un unghi de 45 de grade faţă de tee. În 2010, traseul va găzdui din nou Openul american. Tot aici s-a desfăşurat ediţia din 1977 a Campionatului PGA.

În 2001, Pebble Beach a devenit primul tra-seu deschis accesului public desemnat drept cel mai bun parcurs din Statele Unite de pre-stigioasa revistă Golf Digest. E drept, trebuie să deschizi larg baierele pungii pentru a te bucura de acest favor. Taxele de green se nu-

mără printre cele mai mari în lume. Parcurge-rea celor 18 cupe costă în acest an 495 de do-lari (plus alţi 25 închirierea golf cart-ului, pentru oaspeţii care nu sunt cazaţi la cele trei hoteluri din staţiune).

partea II

CLASICUL ZURICH 2 aprilieOPENUL SHELL HOUSTON 9 aprilieMASTERSUL AMERICAN 16 aprilieVERIZON HERITAGE 23 aprilieOPENUL ASIEI BMW 30 aprilieCAMPIONATUL WACHOVIA 7 maiCAMPIONATUL PLAYERS 14 maiCLASICUL AT&T 21 maiTURNEUL MEMORIAL 11 iunieOPENUL INTERNAŢIONAL BMW 25 iunie

Dansând cu starurilemONicA SeleŞ a acceptat provocarea postului american de televiziune ABC de a participa la cel de-al şaselea sezon al emisi-unii “Dansând cu starurile”. Ea face pereche cu Jonathan Roberts, iar cei doi vor concura în paşi de dans împotriva unor nume cu-noscute precum actriţa Priscilla Presley sau campioana olimpică de la patinaj artistic Kristi Yamaguchi. “Nu am mai dansat nicio-dată tango sau cha cha. Antrenamentul fi-zic de la dans nu se compară cu cel din te-nis. Provocarea este ca totul să pară uşor, deşi coregrafiile sunt dificile. Cel mai greu îi este partenerului meu, care fiind dansator profesionist, trebuie să repete cu mine de sute de ori dansurile”, a declarat fostul nr 1 mondial din tensiul feminin. În luna februa-rie Monica Seleş, 34 ani, şi-a anunţat retra-gerea din turneele profesioniste de tenis. La 12 ani după lansarea primei cărţi autobi-ografice “ From fear to victory” (“ De la tea-mă la victorie “) acum pregăteşte lansarea unei noi cărţi în care va povesti cum şi-a re-găsit echilibrul în viaţă, puterea şi fericirea. ”Au fost multe zile negre. Sunt în sfârşit în-tr-o perioadă fericită a vieţii mele. Mi-a tre-buit mult timp ca să ajung aici”,a mărturisit Monica.

Preşedinte fotbalist Mare iubitor de fotbal, preşedintele bolivi-an evO mORAleS în vârstă de 47 de ani s-a înscris oficial ca jucător al clubului Li-toral (divizia secundă) pentru a disputa un turneu la La Paz. Morales a jucat deja fot-bal pe zăpadă la 4.000m altitudine pentru a cere dreptul de a organiza competiţii în stadioanele oraşelor din ţara sa, deoarece FIFA a refuzat ca meciurile de fotbal să se dispute la mai mult de 2.750m altitudine.Domnul Morales i-a cerut omologului său paraguyan Nicanor Duarte să facă în aşa fel încât echipa naţională a Paraguay să ac-cepte în semn de solidaritate să joace a 6-a etapă a preliminariilor din zona Americii de Sud pentru Cupa Mondială 2010 în fata Bo-liviei pe stadionul de la La Paz la 3600m al-titudine. Preşedintele Morales şi-a anunţat şi intenţia de a trimite în faţa instanţei in-ternaţionale oficialii FIFA pentru a contesta interdicţia meciurilor de fotbal la mare alti-tudine.

UpDATE

În căutarea sportului potrivitSprinterul britanic dwAiN cHAmbeRS descurajat de refuzul marilor organizatori europeni de meetinguri atletice de a-l invi-ta să participe, ia în considerare posibilita-tea de a încerca rugby în 13 cu echipa en-gleză Castelford Tigers. După ce a fost suspendat 2 ani pentru dopaj, Chambers este încă persona non grata în atletism. Acum un an a încercat fără succes să facă o schimbare îndreptându-se chiar şi spre fot-balul american. A revenit totuşi la atletism câştigând argintul la 60m la mondialele de sală de la Valencia în martie.

Transfer de medalieMedalia de argint obţinută de mARiON jONeS la Mondialele de atletism din 2001, care i-a fost retrasă după ce ea a recunoscut că s-a dopat, va fi atribuită controversatei atlete Katerina Thanou, din Grecia, a anun-ţat IAAF. “Legal, nu avem de ales. Nu există dovezi că Thanou s-a dopat în perioada re-spectivă, şi nu ne rămâne decât să îi dăm medalia”, a declarat Nick Davis. La Campi-onatul Mondial de la Edmonton proba a fost câştigată de ucrainianca Zhanna Block, urmată de Jones şi Thanou. Avocatul Kate-rinei Thanou, Gregory Ioannidis a felicitat IAAF pentru decizia “ onestă şi justă” de a respecta “ atât drepturile sportivilor cât şi sportul”.Grecoaicei i s-a interzis în 2004 participarea la Olimpiada de la Atena, pentru că s-a sus-tras celor 3 controlale doping, fiind suspen-dată 2 ani. În decembrie 2007 CIO a refuzat să îi dea ei aurul câştigat de Jones în 2000 la Sydney, când Thanou a fost vice campioană olimpică la 100 şi 200m.Marion Jones ispăşeşte în prezent o pe-deapsă de 6 luni de închisoare la Federal Medical Center – Carswelle din Texas pen-tru că a fost acuzată de sperjur în ancheta întreprinsă de agenţii FBI în legătură cu fo-losirea steroizilor.

RambursareFiscul italian este tenace. După 10 ani de proceduri, selecţionerul Olandei mARcO vAN bASTeN va trebui să returneze suma de 7,2 milioane de euro administraţiei fiscale transalpine pentru drepturi de imagine nedecla-rate.În plus faţă de cele 4,12 milioane ceru-te de fisc, fosta glorie de la AC Milan e obligată să achite şi o amendă de 1,65 milioane euro şi 1,44 milioane euro despăgubiri. LIvE 25 MAI - 8 IUNIE PARIS

71 APRILIE - IUNIE 2008